Sunteți pe pagina 1din 4

DUETUL Nr 2 BERNHARD CRUSELL (1775-1839)

Bernhard Crusell contemporan cu Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven si nu in ultimul rand cu Carl Maria Von Weber , de la care intelege ce este de fapt clarinetul si ce posibilitati tehnice si expresive poseda acest instrument, caruia Weber i-a daruit atat de mult. Duetul nr.2, Allegro agitato ma non troppo,este scris in forma de sonata, o forma atipica am putea spune deoarece mijloacele de constructie ale dezvoltariii si suprizei, nu respecta intrutotul rigoarea formei de sonata clasica. Tema I-a este expusa de primul clarinet in tonalitatea re minor secondata de un acompaniament secvential al clarinetului II. Structura temei formata din opt masuri este preluata apoi prin inversarea rolurilor de purtator de melodie de clarinetul II.

Puntea (masura 17) debuteaza vcu acelasi procedeu ritmic (auftakt-ul) modeland usor in plan melodic discursul catre tema a II-a (masura 31) expusa de clarinetul II respectand aceleasi principiu al alternantelor dintre voci, dar apar mici modificari atat in directia ritmica cat si in cea armonica. Dezvoltarea (masura 63) preia in parte elementele ritmico-melodice expuse, pe care le supune unor timide inflexiuni modulatorii catre tonalitatile invecinate (Fa major-Mib major-do minor etc.) Repriza (masura 97) marcheaza revenirea temei I dupa care nu se mai resoecta tiparul clasic al formei in sensul ca tema a II-a trebuie sa fie in tonalitatea de baza ( re minor).Compozitorul apeleaza de aceasta data (masura 115) la o alata abordare, aducand tema a II-a in tonalitatea armoniei majore cu elemente ritmice din tema I si II (re major), iar in masura 127 apare autentica structura: tema a II-a in tonalitatea de baza re minor. Duetul se incheie cu co CODA (masura 163) piu stretto, care instaureaza tonalitatea re minor pe relatia armonica a cadentei perfecte.

DUET PENTRU DOUA CLARINETE CARL PHILIPP EMANUEL BACH (1714-1788)

Carl Philipp Emanuel Bach, precursor de seama a sonatei bitematice simte nevoia inbunatatirii mijloacelor de exprimare a nuantelor artistice, fapt pentru care propune si introduce tema a II-a in structura viitoarei forme de sonata.( realizeaza tranzitia de la sonata monotematica la sonata bitematica). Scoala de la Mannheim dezvolta noua structura a sonatei care se va

cristaliza mai traziu in creatiile lui Haydn, Mozart si Beethoven. Duetul pe care il propune analizei este o trascriptie probabil preluata de la ...................... flaut sau oboi, instumente consacrate vremii.Clarinetul avea sa apara mai tarziu, odata cu inventia constructorului german de instrumente Johann Christopf Denner

Prima sectiune a duetului este un lied monotematic in tonalitatea Do Major la cheie ( Sib Major in tonalitatea de baza) care debuteaza printr-un canon, al temei.Este o structura simpla bazata armonic pe relatia I-IV-V, dar cu trimiteri catre relativa minora. Tiparul ritmic prezinta auftakt-ul, ca punct de pornire al fiecarui motiv. A doua parte (Allegro- 6/8) este structurata in doua sectiuni: A+ concluzie; Av + concluzie.In debut este prezentat primul motiv cu rol de intrebare, precedat de al doilea cu rol de raspuns (masura 1-2; 3-4). Discursul muzical ne conduce catre ............................... tonal al dominantei (Sol major) cu rol de concluzie realizand astfel trecerea catre a doua sectiune (Av), care pastreaza aceeasi dispunere in planul melodic si ritmic cu usoare inflexiuni in planul armonic. Concluzia finala a duetului, evidentiaza o alternanta armonica prin cadenta perfecta din masura 56-57 precedata de o semi-cadenta din masura 58-59, unde intalnim relatia armonica anonima tonicii ( do minor)-Dominanata-Tonica.