, INFECTIILE CHIRURGICALE

INFECTIA CHIRURGICALA
Reprezinta ansamblul manifestarilor locale i generale anatomo-clinice care apar in urma
patrunderii i multiplicarii bacteriilor in organism. Infectia chirurgicala se caracterizeaza prin reactii
locale insotite de fenomene clinice generale, in urma patrunderii microbilor aerobi sau anaerobi in
tesuturi, printr-o poarta de intrare creata prin diferite solutii de continuitate.
Din punct de vedere etiologic, infectia chirurgicala se produce in urma contaminarii cu
bacterii aerobe i anaerobe pe cale exogena i/sau endogena (tub digestiv, cai respiratorii).
Flora bacteriana este reprezentata de:
germeni piogeni (stafilococi, streptococi)
- flora bacteriana mixta (aerobi i anaerobi - stafilococi, streptococi, Corynebacterium
pyogenes, B. pyocianeus, E. coli, Proteus vulgaris, Spherophorus necrophorum, Clostridium
perfringens.
Flora bacteriana aeroba produce infectii purulente, in timp ce flora bacteriana anaeroba
produce toxine responsabile de aparitia necrozei i gangrenei.
Din punct de vedere patogenetic, importanti sunt atat factorii favorizanti cat i cei
determinanti:
- factori favorizanti (surmenajul, oboseala, subnutritia, dieta prelungita, frigul, hemoragiile,
tesuturi devitalizate, diabetul, intoxicatiile, varsta);
- factori determinanti (prezenta bacteriilor i realizarea pragului infectios; existenta portii de
intrare care poate fi accidentala sau operatorie).
Clasificarea infectiilor chirurgica/e
Infectii chirurgicale aerobe locale
}i> abcesul
}i> f1egmonul
}i> erizipelul traumatic
Infectii chirurgicale aerobe genera/e
}i> septicemia
}i> piemia
Infectii chirurgicale anaerobe
}i> gangrena gazoasa
}i> tetanos
Infect;; chirurgicale specifice
}i> actinomicoza
}i> actinobaciloza
JNFECTIILE CHIRURGICALE AEROBE LOCALE
ABCESUL
Reprezinta terminarea favorabila a unei inflamatii septice caracterizata printr-o colectie
purulenta realizata intr-o cavitate neoformata bine circumscrisa (abcesul este 0 celulita septica
circumscrisa) .
Clasificare
- dupa localizare, abcesele pot fi superficiale (subcutanate, ganglionare) i profunde
(intramusculare, viscerale)
- dupa evolutie i aspectul anatomo-clinic, abcesele pot fi calde (acute) i reci (cronice).
---..........._ ........ - - - ~ - ~ .............
._--- --------- ...........-.. ~ ........
___
Abcesul cald reprezinta faza terminala favorabila a unei inflamatii septice, circumscrise, ce se
produce intr-un organism capabil de a izola materia purulenta intr-un spatiu bine delimitat. Este
caracterizat prin fenomene inflamatorii intense, evolutie acuta i tendinta la abcedare.
Etiologie
Abcesul cald este produs de germeni piogeni (stafilococi, streptococi), se intalnete
frecvent la cabaline i carnivore, mai rar la bovine i foarte rar la pasari.
Din punct de vedere patogenetic, in evolutia clinica a abcesului se descriu doua faze:
- faza infiltratiei purulente (multiplicare microbiana, eliberare de toxine, necroza, diapedeza i
infitratie leucocitara - cu formare de puroi);
- faza de colectie purulenta (tesuturile distruse i leucocitele distruse de toxinele microbiene
formeaza puroiul). La periferie, abcesul este delimitat de 0 membrana fibroblastica, de aparare
ce delimiteaza tesutul necrozat de cel sanatos.
Aspectul puroiului depinde de natura germenilor i poate fi de buna natura (Iegat, cremos,
fara miros respingator i cu pH acid) sau de rea natura (slab legat, seros, gri-murdar, cu miros
fetid i pH alcalin).
Semne clinice
Abcesului i se descriu 3 zone: zona centrala (fluctuenta), zona intermediara (dura) i zona
periferica (infiltrata).
Simptomatologia abceselor calde difera in functie de localizare. Astfel, in cazul abceselor
superficiale, local apar: tumefactie circumscrisa, roeata, caldura, durere i fluctuenta centrala.
Starea generala poate fi modificata uneori: frisoane subfebrilitate, inapetenta. Pe masura ce
puroiul se colecteaza, pie lea se subtiaza prin necroza i abcesul se poate deschide spontan,
printr-o fistula, in punctul central de minima rezistenta. in abcesele profunde,
simptomatologia depinde de organul afectat, tulburarile generale fiind evidente i cele locale
estornpate. De exemplu, in cazul unui abces profund al musculaturii membrului posterior (produs
in urma injectiilor intramusculare) apare chiopatura i limfangita/limfadenita satelita.
Diagnosticul se stabilete pe baza semnelor clinice, a evolutiei i cu ajutorul punqiei biopice, in
abcesele superficiale. in cazul abceselor profunde, diagnosticul se stabilete coroborand aspectul
curbei termice, rezultatul leucogramei, ecografiei i a examenului radiologic.
Diagnosticul diferenlial se realizeaza cu:
tumorile (au evolutie lenta i sunt lipsite de reactii inflamatorii)
hematomul (are evolutie rapida, tumefactie pastoasa, uniforma i ne.dureroasa)
chistul sero-sanguinolent (apare dupa un traumatism tangential, are dezvoltare rapida,
fluctuenta uniforma i este nedureros)
hernia (fara reactie inflamatorie, existenta sacului herniar)
Prognosticul este favorabil in abcesele superficiale i grav in abcesele viscerale.
Tratamentul local urmarete initial (in faza de infiltratie) maturarea abcesului, prin activarea
circulatiei locale, care se realizeaza prin rubefactie cu tinctura de iod, vezicatori sau emetic 1/10.
in faza de colectie pt;Jrulenta, se efectueaza drenajul larg i decliv al abcesului, urmat de
aspersiuni cu eter iodoformat, pulberi cu antibiotice, bujiuri sau pesarii spumante. Terapia, in
functie de starea generala a animalului, este cornpletata cu antibiotice administrate pe cale
generala.
Abcesul rece este 0 colectie purulenta bine delimitata, fara tendinta de abcedare i cu fenomene
inflamatorii atenuate. Apar la speciile a caror leucocite sunt sarace in proteaze (bovine, porc,
iepure).
Etiologia este reprezentata de traumatisme cu intensitate moderata dar permanente:
compresiuni, rosaturi de harnaament, la nivelul cefei, grebanului sau spinarii. La bovine abcesul
rece este intalnit in tuberculoza i actinobaciloza. La suine apare postvaccinal cand nu sunt
respectate conditiile de asepsie. La iepure este caracteristic in pasteureloza.
~ _ l - ~ -
Clasificare semne clinice
Din punct de vedere anatorno-clinic abcesul rece poate fi: dur, moale intermediar.
Abcesul rece dur este frecvent la cal, prezinta 0 zona centrala purulenta, densa, delimitata
de un perete gros indurat, localizat in regiunea cleido-mastoidiana. in perioada de debut,
tumefactia locala este indurata inconjurata de 0 zona edematoasa. eu timpul, edemul se
resoarbe, ramanand 0 formatiune aderenta la piele, nedureroasa fara fluctuatie.
Abcesul rece moale la porc iepure, asemanator chistului sero-sanguinolent, este colectie
purulenta delimitata de pereti subtiri, sensibila la palpare cu redusa infiltratie perifocala.
Abcesul rece intermediar la bovine are evolutie lenta este caracteristic in actinobaciloza
Diagnosticul se pe baza semnelor clinice a punctiei biopsice. Diagnosticul diferential
se face fata de tumori, hematoame, hernii.
Tratamentul local initial (in faza de infiltratie) maturarea abcesului, prin activarea
circulatiei locale, care se realizeaza prin rubefactie cu tinctura de iod, vezicatori sau emetic 1/10.
in faza de colectie purulenta, se efectueaza drenajul larg decliv al abcesului, urmat de
aspersiuni cu eter iodoformat, pulberi cu antibiotice, bujiuri sau pesarii spumante. Terapia, in
functie de starea generala a animalului, este completata cu antibiotice administrate pe cale
generala.
FLEGMONUL
Este 0 inflamatie septica, difuza, a tesutului conjunctiv subcutanat (este 0 celulita septica
difuza), fara tendinta de delimitare insotit de necroza intinsa a tesutului inflamat. Flegmonul
este caracterizat prin mortificari de tesuturi infiltratie purulenta a tesutului conjunctiv subcutanat,
subaponevrotic muscular, intalnit mai frecvent la cal, carnivore bovine.
Etiologie
Flegmonul este produs de germeni piogeni aerobi sau anaerobi, poarta de intrare fiind
reprezentata de mici traume, intepaturi, escoriatii, rosaturi de (flegmonul cefei al
grebanului), contuzii, plagi prin la caine pisica, injectii la bovine. Subnutritia,
oboseala carentele sunt factori favorizanti importanti.
Clasificare
- in functie de localizare flegmonul poate fi superficial (subcutanat subaponevrotic) profund
(intramuscular)
- in functie de aspectul anatomo-clinic, flegmonul poate fi difuz, circumscris, indurat sau
lemnos, gazos alergic. "
Semne/e clinice sunt in functie de forma clinica a flegmonului sunt reprezentate de:
tumefactie, caldura, durere, edem sau induratie, colectie purulenta, fistule, febra, frisoane,
inapetenta stare generala afectata.
in evolutia clinica a flegmonulul se disting patru faze de evolutie:
perioada de debut in care predomina simptomele generale (febra, frisoane, tahicardie,
tahipnee, abatere, "anorexie), iar simptomele locale (edem cald, dureros, infiltratie sero
fibrinoasa a tesutului subconjunctiv subcutanat) sunt atenuate;
perioada inflamatorie, in care se constata agravarea semnelor generale mai ales a celor
locale: tumefactia semnele de inflamatie se accentueaza durerea este atroce;
perioada de necroza care in cepe din a 5-a 7-a zi de boala (necroza tesuturilor, fistule multiple,
septicemie, piemie). Prin fistule se se scurge un puroi livid, cu miros fetid, amestecat cu
tesuturi necrozate.
perioada de reparatie tisulara in care cavitatile ramase prin eliminarea drenarea puroiului se
umplu cu tesut de inmugurire.
Flegmonul circumscris, se destul de rar se caracterizeaza printr-o zona
centrala fluctuenta una periferica edematiata. Se diferentiaza de abces doar prin faptul ca
simptomele generale sunt accentuate.
Flegmonul indurat (Iemnos) este 0 celulita scleroasa care se manifesta printr-o infiltratie
dura a tesutului conjunctiv lax. Se caracterizeaza prin debut insidios, induratie i focare purulente
i fistule. Este intalnit la cal in regiunea grebanului i cefei, datorita rosaturile de harnaamente.
Flegmonul gazos este produs de flora microbiana anaeroba, se caracterizeaza printr-o
tumefactie cu caracter invadant, la inceput calda i dureroasa, care se racete progresiv i
prezinta crepitatie gazoasa.
Flegmonul alergic - descris de O. Vladutiu la caine este aseptic produs de alimente sau
medicamente, localizat pe crupa, coapsa, torace , este dureros i regiunea prezinta edem.
Diagnosticul se stabilete pe baza semnelor clinice. Diagnostiul diferential cu face cu:
- erizipelul traumatic (Ieziunea caracteristica este placa erizipelatoasa care prezinta burelet
marginal)
- gangrena gazoasa (evolueaza cu toxiernie acuta, cu exacerbarea simptomelor locale i
generaIe, evolutie uneori fulgeratoare i crepitatie gazoaza)
limfangita flegmonoasa (se observa abcesele pe traiectul vaselor limfatice i limfadenita
satelita)
Tratamentul se realizeaza cu rubefiante i vezicante local, urmat de drenajul chirurgical (incizii
largi i paralele intre ele). Local se realizeaza aspersiuni cu eter iodoformat i antibiotice i pe
cale generala se administreaza antibiotice i chimioterapice. Tn flegmonul alergic se realizeaza
autohemoterapia i terapia tisulara cu extract de splina.
ERIZIPELUL TRAUMATIC
. Este 0 dermita streptococica, produsa de streptococ singur sau in asociatie cu 0 flora
polirr(crobiana i apare mai frecvent in vecinatatea orificiilor de comunicare cu exteriorul i a carui
element local caracteristic este placa erizipelatoasa.
Etiologia este reprezentata de plagi accidentale, fistule, escoriatii, eczeme, plagi de grataj, plagi
operatorii (de castrare), plagi in perioada de inmugurire. Streptococul, prin aceste porti de intrare
ajunge la nivelul dermului. Tn functie de evolutie, erizipelul traumatic poate fi: eritematos sau
simplu, flegmonos i gangrenos.
Cand procesul inflmator este localizat la nivelul dermului, pielea are 0 culoare roie intensa
(erizipel simplu sau eritematos). Cu timpul, reactia inflamatorie depaete dermul, ajunge In
epiderm, dand natere la numerose flictene i pustule caracteristice erizipelului simplu bulos i
pustulos. Cand inflamatia se extinde la nivelul tesutului conjunctiv subcutanat, apare 0 forma de
flegmon difuz, erizipeliul flegmonos care este insotit de limfangite i lirhfadenite regionale. Cand
virulenta agentului patogen este exagerata i animalul tarat, apare erizipelul gangrenos
caracterizat prin exacerbarea simptomelor generale i prin leziuni necrotice.
Leziunea specifica este placa erizipelatoasa sau streptococica caracterizata prin proces de
infiltratie leucocitara i edem periferic, ce apare ca un burelet marginal separand tesutul bolnav
de cel sanatos. Reactia locala este mai intensa la periferia focarului.
Semne elinice ."
Debutul bolii este brusc, caracterizat prin simptomaiologie alarmanta: febra (atinge 41C),
frisoane, tahicardie, tahipnee, alterarea starii generale ( animalul devine apatic, adinamic i
anorexic). Concomitent apar i simptomele locale caracteristice In functie de localizarea
procesului inflamator:
- erizipelul eritematos - zona afectata este edematiata, calda, dureroasa i de culoare roie-vie.
Pielea devine lucioasa i zona periferica a tumefactiei este separata de restul regiunii printr-un
burelet vizibil.
erizipelul flegmonos: inflamatia cuprinde i dermul, apar vezicule i pustule, limfangita, i
aden ita regionala
- erizipelul gangrenos: local apar sfacele, iar simptomele generale sunt alarmante.
-----.......--
Vindecarea este caracterizata disparitia progresiva a simptomelor prin aparitia unei
descuamari locale specifice infectiei cu streptococ.
Diagnosticul se pe baza semnelor clinice. Diagnosticul dig'ferential se realizeaza cu
abcesul, flegmonul, limfangita flegmonoasa.
Prognosticul este rezervat.
Tratamentul trebuie instituit precoce se realizeaza cu antibiotice (oxacilina este tratamentul de
electie) administrate pe cale generala local cu sicative pulberi cu antibiotice.
Profilaxia in erizipelul traumatic consta in respectarea riguroasa a regulilor de asepsie in ranile
operatorii efectuarea antisepsiei mecanice precoce in ranile accidentale.
INFECTIILE CHIRURGICALE AEROBE GENERALE
SEPTICEMIA CHIRURGICALA
Este 0 stare toxico-septica prod usa de patrunderea multiplicarea in sange a microbilor
dintr-un focar traumatic infectat.
Etiologie
Flora microbiana frecvent ncriminata in septicemia chirurgicala este reprezentata de:
streptococi, stafilococi colibacili. Poarta de intrare este reprezentata de: diferite traume (rani,
fracturi), infeqii chirurgicale locale (abces, flegmon), infectii obstetricale (avorturi, infectii uterine).
Septicemia poate fi complicatia omfaloflebitelor, artritelor supurative, panaritiilor, sau a
oricarei interventii chirurgicale efectuate fara respectarea asepsiei. Este frecventa la cabaline,
bovine carnivore. Evolutia este supraacuta sau acuta.
Semnele clinice
Stare generala alarmanta: febra continua, in platou, frisoane, dispnee, tahicardie, cord
pocnitor, abatere. Evolutia este de 24 - 48 ore cu simptome generale (albuminurie,
subicter, congestii, hemoragii pe mucoase, diaree, colici) local, la nivelul portii de intrare,
(durere accentuata, edem, limfangita, adenita, plaga cu aspect necrotic murdar).
Diagnosticul se pe baza prezentei focarului septic primar a semnelor clinice
generale. Diagnosticul diferential se face cu piemia. Prognosticul este grav.
Profilaxia septicemiei chirurgicale consta in tratamentul corect al plagilor, respectarea regulilor
de asepsie antisepsie.
Tratamentul local al focarului primar oprirea difuzarii combaterea infectiei cu antibiotice
administrate pe cale generala. Fluidoterapia (glucoza 5%, ser fizioTogic solutie Ringer)
vitaminoterapia sunt completate cu un regim alimentar cu mare valoare nutritiva.
PIEMIA - CStlfUCa
Reprezinta diseminarea microbilor din focarul traumatic in torentul circulator, urmata de
localizarea lor in diferite organe (ficat, splina, rinichi, pulmon, articulatii) unde preduc abcese
metastatice. ',,"
Etiologia
Flora microbiana este reprezentata de streptococi, stafilococi colibacili. Factorii
favorizanti (subnutritia, surmenajul, zooigiena necorespunzatoare) au un rol important in
evolutia bolii.
in functie de specie, piemia apare ca 0 complicatie:
- in gurma la manz,
- a omfaloflebitei la vitei manji
- a tromboflebitei, flegmonului grebanului, javartului artritelor tenosinovitelor la cabaline,
- in panaritiu, plagi contuze infectii puerperale la bovine.
L
Semne clinice
Simptomele generale sunt mai putin alarmante in comparatie cu septicemia.Semnele
clinice locale sunt caracteristice focarului septic care este acoperit de secretie gri murdara, plaga
fiind atona cu margini livide. Semnele clinice generale sunt reprezentate de: adinamie,
anorexie, curba termica intermitenta (in dinti de fierastrau) , conjunctiva infiltrata murdara, puis
frecvent, filiform, slabire progresiva, astenie grava.
Diagnosticul se pe baza semnelor clinice locale (focarul purulent primar) generale
(curba termica intermitenta). Evolutia este de lunga durata frecvent letala in cazul metastazelor
abdominale.
Tratamentul local al focarului primar oprirea difuzarii combaterea infectiei cu antibiotice
administrate pe cale generala. Fluidoterapia (glucoza 5%, ser fiziologic solutie Ringer)
vitaminoterapia sunt completate cu un regim alimentar cu mare valoare nutritiva.
INFECTIILE CHIRURGICALE ANAEROBE
Sunt infectii necrozante in care predomina efectul necrotic fata de cel supurativ, fiind
insotite de stari toxiemice grave cu evolutie rapida.
GANG RENA GAZOASA
Este 0 complicatie grava a plagilor prod usa de germeni anaerobi asociati cu germeni
aerobi ce provoaca necroza tesuturilor stare de toxiemie grava. Cabalinele ovinele sunt cele
mai sensibile.
Etiologie
Flora microbiana anaeroba (Clostridium perfringens, CI. septicum, CI. oedematiens,
CI.sporogenes) in asociatie cu germeni aerobi (streptococi, stafilococi, colibacili). Asocierea
florei microbiene aerobe care creaza in tesuturi hipoxie acidoza (factori favorabili multiplicarii
anaerobilor), agraveaza evolutia bolii.
Factorii favorizanti sunt reprezentati de plagi contuze, anfractuoase, cu corpi straini,
hematoame, oboseala, surmenaj anemie. Apare mai frecvent in regiuni cu mase musculare
dezvoltate (crupa, coapsa). Boala apare ca 0 complicatie a infectiilor puerperale distociilor la
bovine, consecutiv tunsului la ovine castrarii la suine.
Semnele clinice
Sunt caracteristice celor trei faze evolutive: edem gazos, flegmon gazos gangrena
gazoasa propriu-zisa.
Edemul gazos apare de la citeva ore la 6 zile dupa traumatism se caracterizeaza prin
infiltratie plasmatica intensa, plaga de culoare inchisa, pielea intinsa, violacee, calda, foarte
dureroasa iar pe sectiune tesutul este gelatinos, galbui fara gaze.
Flegmonul gazos se caracterizeaza local prin tumefactie intensa, invadarea tesutului
conjunctiv subcutanat intramuscular, plaga cu miros fetid, secretie spumoasa.
Initial regiunea este calda, elastica, apoi devine rece insensibila crepitanta simptomele
generale sunt reprezentate de febra, abatere, dispnee, anorexie.
Gangrena gazoasa propriu-zisa se caracterizeaza prin faptul ca inflamatia progreseaza
distruge fibra musculara ce este infi Itrata , necrozata cu bule de gaz, de culoare verzuie- putrida.
Fibra musculara nu sangereaza, este acoperita de secretie cu bule de gaz, pielea
este intinsa, lucioasa, rece, se sfaceleaza. La apasare se simt crepitatii subcutanate zona
este sonora la percutia digitala.
Local se descriu trei zone: centrala (necrozata, putrida, fetida, brun negricioasa), mijlocie
(rece, crepitanta) periferica (calda, dureroasa). Semnele generale se modifica pulsul devine
filiform, animalul este anorexic, apatic. Evolutia bolii este cu stare de autointoxicatie
hipotermie.
Diagnostieul se stabilete pe baza semnelor clinice locale i generale. Diagnosticul diferential se
face cu septicemia, piemia, cu, plagi contuze i emfizemul traumatic, hematoamele mari
posttraumatice.
Prognostieul este grav.
Profilaxia implica tratamentul corect al plagilor i respectarea regulilor de asepsie i antisepsie.
Tratamentul
Local al plagilor prin antisepsie mecanica i realizarea de incizii largi. Aplicarea de pulberi
cu antibiotice i realizarea infiltratiilor perifocale cu ser antigangrenos polivalent, in puncte
separate (20-30 ml, timp de 3-4 zile).
General se realizeaza cu ser antigangrenos polivalent, administrat intravenos, timp de 3
4 zile, in doze de 100-300 ml. Antibioterapia, fluidoterapia i vitaminoterapia sunt completate de
un regim alimentar complet.
TETANOSUL
Reprezinta 0 complicatie a plagilor consecutiv infectarii cu Clostridium tetani.
Etiologie
Boala apare in urma plagilor de castrare, cuiului de strada, seimelor profunde, calcaturii la
coroana, atingerii cu caiaua. Cele mai receptive sunt: solipedele i suinele; mai putin receptive:
bovinele i ovinele, canidele, pasarile
Semne/e eliniee
Excitabilitate marita, contractura musculara permanenta, convulsii, trismus, capul i gatul
intins, coada contractata i deviata, prolapsul pleoapei a III-a.
Prognostieul este foarte grav.
Tratamentul profilactic prin seroterapie antitetanica preventiva sau vaccinoterapie, mai ales in
interventiile chirurgicale la cabaline i suine. Tratamentul curativ se realizeaza prin asocierea
tratamentului chirurgical al plagii cu: sedative, antibiotice i ser antitetanic.
INFECTIILE CHIRURGICALE SPECIFICE
ACTINOMICOZA
Este 0 boala cu evolutie subacuta sau cronica, specifica bdvinelor, caracterizata prin
procese proliferative de aspect tumoral, localizate in special la nivelul tesuturilor dure
(mandibula). Boal este rara i imbraca un caracter intotdeauna sporadic.
Etiologie
Agentul etiologic este reprezentat de Actinomyces bovis. Majoritatea infectiilor la bovine
sunt localizate in regiunea capului, poarta de intrare este reprezentata de leziunile mueoasei
buea/e, faringiene.
Semne/e clinice ,
Debutul bolii este insidios, cu simptome terse. Localizarea la nivelul mandibulei se
manifesta prin tumefactie difuza ce determina deformarea profilului osos. Tesutul spongios al
mandibulei devine friabil,cu cavitati multiple ce contin puroi, dand leziuni de osteomielita. Aceste
microabcese conflueaza i abcedeaza la suprafata cutanata prin una sau
mai multe fistule, prin care se exprima un puroi gros, dens, grunjos, alb cremos sau galbui,
adesea fetid. Din cauza focarelor de osteomielita, molarii cad, determinand 0 jena accentuata Tn
masticatie. Limfocentrii nu sunt afectati. Animalul slabete progresiv i poate sucomba datorita
inanitiei.
Diagnostieul se stabilete pe baza semnelor clinice. Diagnosticul diferential se face cu
actinobaciloza.
Prognosticul este grav, boala fiind rebelc3 la tratament.
Tratamentul
Local se realizeaza rubefactii cu tinctura de iod pentru maturarea abceselor, urmate de
deschiderea chirurgicala, drenarea chiuretarea cavitatilor aplicatii locale cu pulberi de
antibiotice.
Pe cale generala se administreaza iodura de potasiu in apa de baut, in doza de 8-12
grame pe zi iodura de sodiu administrata intravenos, in doza de 5-10 grame pe zi, pana la
aparitia fenomenelor de iodism.
ACTINOBACILOZA
Este 0 boala micotica, de tip granulomatos, cu evolutie enzootica, specifica bovinelor, mai
ales celor in stabulatie permanenta.
Etiologie
Boala este prod usa de Actinobacy/lus Iignieresi in asociere cu germeni piogeni. Poarta de
intrare este reprezentata de microtraumele mucoasei bucale, laringiene, faringiene, esofagiene
ale pielii din regiunea capului, limfocentrii mandibulari, parotidieni, retrofaringieni, limba glanda
mamara. intalnita tot timpul anului, pare sa fie mai frecventa primavara.
Semne/e clinice
Tn evolutia clinica a bolii se disting 0 forma ini'tiala de limfangita manifestata prin cordoane
limfatice prezente mai ales in regiunea capului gatului 0 forma granulomatoasa, caracterizata
prin aparitia de noduli subcutanati, ganglionari sau pe traiectul vase lor limfatice.
noduli pot conflua in mase tumorale actinobacilare de diferite marimi, se transforma in
abcese reci care abcedeaza exprimand un puroi gros, cremos, galbui, fara miros specific.
Tn functie de localizare se descriu mai multe forme clinice de boala:
actinobaciloza perifaringina - este frecventa iar tumefactia ganglionara este dura
sensibila. Pe masura ce limfocentrii cresc in dimensiune apare jena in masticatie deglutitie.
Limfocentrii pot abceda sau se pot incapsula. Animalul are facies abatut, este inapetent
progresiv.
- glosita actinobacilara (illimba de lemn") - limba este voluminoasa, imobila, apare jena in
masticatie deglutitie. Animalul tine gura intredeschisa saliva care se prelinge este filanta.
Induratia accentuata a limbii duce la marirea exagerata a acesteia, variul limbii proieminand
din cavitatea bucala.
- actinobaciloza pielii - este mai rara, formatiunile nodulare sunt multiple, localizate in
regiunea toraco-abdominala. Evolutia este lenta pot aparea abcedari spontane.
- actinobaciloza mamara este intalnita mai ales la scroafa, se caracterizeaza prin aparitia de
noduli indurati la baza mamelonului care conflueaza, determinand 0 infiltratie difuza a glandei.
Diagnosticul- clinic, diferential cu actinimicoza.
Tratamentul
Local se realizeaza rubefactii cu tinctura de iod pentru maturarea abceselor. Abcesele reci
actinobacilare pot fi excizate chirurgical.
Abcesele ce se deschid spontan se trateaza prin drenarea chiuretarea cavitatilor aplicatii
locale cu pulberi de antibiotice, bujiuri spumante.
Pe cale generala se administreaza iodura de potasiu in apa de baut, in doza de 8-12
grame pe zi iodura de sodiu administrata intravenos, in doza de 5-10 grame pe zi, pana la
aparitia fenomenelor de iodism.
Glosita actinobacilara cedeaza la terapia cu iod pe cale' generala. Se completeaza
tratamentul general cu cel local, reprezentat de badijonari ale ulcerelor linguale cu glicerina
iodata. Animalele se hranesc cu furaje semilichide, furaje verzi de buna calitate.
L