Sunteți pe pagina 1din 15

Oana-Roxana Gherasim, PEC 2011, dna Geta C., ingrijitoare la G. P.P. nr. 12, Iasi Dna Geta C.

este ingrijitoare la Gradinita cu program prelungit nr. 12 din Iasi. S-a nascut intro comuna din judetul Iasi, momentan locuind cu familia in Iasi. Sotul lucreaza in domeniul constructiilor. Au doi copii, un baiat si o fata de 17 respevctiv 4 ani. Baiatul este elev in clasa a XI-a la Liceul cu Program Sportiv, iar fetita merge la gradinita chiar in institutia unde lucreaza intervievata. MOTIVAREA ALEGERII INTERVIEVATULUI Pe dna C. nu o cunosc dee foarte mult timp, dar este o persoana deschisa si comunicativa; de asemenea mi-a fost recomandata de o colega educatoare din gradinita, iar faptul ca are 2 copii a fost un alt motiv. DESCRIEREA SITUATIEI DE INTERVIU Interviul s-a realizat in gradinita, in sala unde de obicei cadrele didactice se reunesc pentru sedinte. Am fost intrerupte la un moment dat de una dintre colege, dar dna C. nu a fost intimidata. Durata interviului a durat 90 de minute; cu toate acestea m fost putin greu sa i-a sur[rind aspectele importante pe care doream sa le aflu, deoarece intervievatul divaga de la subiect sau avea unele dificultati de exprimare. In rest, atmosfera a fost relaxata si interviul a decurs fara impedimente. ANALIZA INTERVIULUI ISTORIA SOCIALA A FAMILIEI Dna C, provine dintr-o familie cu 7 copii, dintre care ea este al patrulea copil la parinti. Parintii sai au decedat acum cativa ani, dar se pare ca au fost oameni simpli, de la tara. Mama era casnica, iar tatal lucra la Iasi, in constructii. Despre bunicii din partea mamei spune ca nu i-a cunoscut deloc, deoarece au decedat, iar despre bunicii din partea mamei spune ca i-a cunoscut, bunicul fiind dascal, iar bunica casnica. In istoria sociala a acestei familii se pune accent pe cuvantul respect, chiar si atunci cand vine vorba de exprimarea afectiunii fata de copii. Din acest motiv, dna C. identifica lipsa exprimarii afectiunii parintilor ca si punct slab in educatia pe care a primit-o. La randul lor, parintii provin din familii numeroase, iar relatiile familiale au fost stranse si s-au mentinut dea lungul timpului, mai ales ca majoritatea fratilor stateau si foarte aproape unii de altii (la cateva case distanta). EDUCATIA PRIMITA La acest capitol as putea spune ca dna Geta a invatat multe lucruri avand ca model proprii parinti. Accentueaza ideea ca nu a trebuit sa ii spuna mereu ce trebuie sa faca, ci a vazut si a pus in practica, la un moment dat precizand: parca asa ne -am nascut. A mers la scoala, dar liceul nu a avut posibilitatea sa-l urmeze. La un moment dat precizeaza ca si-ar fi dorit sa mai citeasca si ea cate o carte, dar parintii nu ii dadeau voie pentru ca mereu era de munca si ii spuneau ca e suficient faptul ca merge la scoala si ca are timp sa invete acolo. De

asemenea, valori ca respectul, buna-cuviinta, ascultarea, dragostea de Dumnezeu, au fost invatate mai intai in familie si apoi la scoala. Ceea ce nu a fost invatata, zice dna C., este sa stie sa iubeasca, in sensul de exprimare a afectiunii, lucru pe care il aminteste de mai multe ori in decursul acestui interviu. De asemenea, parintii nu au avut un stil autoritar, ci mai degraba democratic, ea ca si copil putandu-se astfel bucura de placerile copilariei: joaca, mersul la scaldat etc. EDUCATIA DATA Primul lucru care mi-a fost precizat in acest sens a fost faptul ca educatia pe care o ofera propriilor copii e bazata pe foarte multa dragoste, si mai ales pe exprimarea acesteia. Considera ca acest lucru este foarte important pentru cresterea unui copil. Un alt lucru pe care este pus accentul este comunicarea cu copiii- lucru care i-a lipsit in familia de origine. La fel ca si parintii sai, nu este un stil autoritar, dar fata de sotul ei se considera putin ceausista pentru ca mereu spune ce are fiecare de facut si ii place ca lucrurile sa fie facute la timp, sau mai bine zis, atunci cand ea spune. Cu toate acestea, spune ca are o relatie excelenta cu copiii sai, indeosebi cu baiatul care este adolescent. Din ce mi-a descris, relatia cu propriul fiu este una bazata pe prietenie si multa afectiune; nu trece o zi fara ca baiatul sa-i spuna ce a facut in acea zi sau cum s-a simtit, cum i-a mers la scoala, cum s-a inteles cu colegii si alte lucruri de acest gen. De asemenea, dna C. precizeaza ca ii cunoaste foarte bine grupul de prieteni si acest lucru datorita faptului ca comunica foarte mult si pentru ca petrece mai mult timp impreuna cu copiii, comparativ cu sotul ei care ajunge mai tarziu acasa de la serviciu. Cu toate acestea, acesta nu se sustrage de la obligatiile familiale, mai ales cele de tata. In general, sfarsitul de saptamana il petrec cu totii impreuna. Diferentele intre educatia data si cea primita constau in modul de a comunica cu copiii si in exprimarea directa a afectiunii fata de acestia. FRONTIERE SOCIALE In acest sens, faptul ca nu a fost ajutata de parinti sa urmeze un liceu si a plecat de acasa ca sa urmeze o scoala profesionala poate fi o frontiera sociala. Chiar si pe parcursul acestui interviu mi-a spus ca inca isi doreste sa urmeze un liceu, chiar daca are 41 de ani. De asemenea, precizeaza ca si-a dorit mult sa fie educatoare sau invatatoare, dar din cauza faptului ca parintii nu au putut-o sprijini, a ramas doar un vis.

OBSERVATII ASUPRA INTERVIULUI Dupa cum am mai precizat, pe parcursul interviului am fost intrerupte de una dintre colegele mele educatoare, deoarece in sala unde am luat interviul se afla si un xerox. Cu toate acestea, dna C. nu a fost intimidata si si-a continuat discursul. Ca si avantaj al acestui interviu as putea sa precizez disponibilitatea intervievatei de a-mi oferi informatii bogate cu referire la istoria sa de viata si faptul ca eu am reusit sa-i ofer feedback atunci cand aceasta nu isi gasea cuvintele potrivite. Ca minus al desfasurarii interviului, precizez faptul ca, pe langa disponibilitatea mare a intervievatului de a-mi oferi informatii, de multe ori se intampla ca

dna C. sa devieze de la subiect si sa conduca discutia spre altceva, sau s-a intamplat sa nu reuseasca sa raspunda la subiect la unele intrebari, desi, consider, acestea au fost formulate pe intelesul acesteia.

INTERVIUL PROPRIU-ZIS Incepem prin a-mi spune cateva date despre dvs si familia dvs (familia de origine). Suntem romani ortodocsi (rade), frati am avut 7 din care mai traiesc 6, eu sunt mijlocia (al patrulea copil la parinti)...parintii au decedat. Altceva? Vorbiti-mi despre copilaria dvs., cum a fost... ...(ezita) am avut o copilarie fericita, chiar daca nu...am mai avut lipsuri...nu stiu...neajunsuri, una alta, dar asa, eu am fost fericita, adica mi-am trait copilaria din plin. Sunteti nascuta la tara sau la oras? La tara sunt nascuta (aici interlocutorul spune localitatea). Cum ati ajuns in Iasi, sa lucrati unde ma aflati in prezent? Pai nu am ajuns de prima data in Iasi. Am facut scoala la Lugoj, asa era pe acele vremuri...in 70 sunt nascuta...la noi, cum sa zic, terminam scoala si trebuia sa ne gasim serviciu pentru ca era greu. Tata lucra la Iasi, iar mama era casnica, avea pamant de care trebuia sa se ocupe. Noi ne-am crescut unii pe altii cum se spune; fratele cel mai mare are 54 de ani, a terminat liceul...eu nu am liceu, si a plecat, s-a angajat iar din banii pe care ii castiga ajuta acasa, si tot asa a fost la noi; fiecare cum crestea pleca sa caute un loc de munca. Cand am plecat eu la Lugoj, mama nici nu a stiut dinainte, i-am spus pur si simplu Plec!, pentru ca eram fata, imi lipseau multe, nu aveam haine, de dulciuri nici nu mai spun...pentru noi dulcele era o gogoasa facuta in casa, o placinta. Am dus-o greu, dar am fost fericita, joaca pentru noi era joaca, nu ca acum, se aseaza in fata calculatorului si acolo sta. Mi-ati spus ca tatal dvs. lucra in Iasi. Ce meserie avea? Lucra in constructii, iar mama era casnica si se ocupa cu agricultura, avea plan, cum se zicea pe atunci. Povestiti-mi cateva lucruri despre bunicii dvs. Bunicul din partea tatalui a fost dascal, bunica a fost casnica am cunoscut-o foarte putin, dar bunicii din partea mamei au decedat si nu i-am cunoscut. Bucuria noastra era cand venea bunicul de la biserica si ne aducea colaci, coliva, chiar daca ne dadea dupa 2-3 zile; cand era proaspata mancau ei, dar pentru noi era o bucurie chiar si dupa 2-3 zile, ii coceam pe plita. Nu indrazneam sa cerem prea mult, ne multumeam cu cat primeam...tata se trezea la 4 dimineata si pleca la tren, facea naveta, iar seara se intorcea cu trenul de 6 sau cu cel de 10, aproape ca nici nu-l vedeam in unele zile. Noi ne dadeam seama ca lucreaza foarte mult, ce sa-i mai cerem? Nu indrazneam, important era ca ne aducea seara paine, carnati sau salam...pai noi ne plimbam cu o bucata de mamaliga pe langa un carnat, nu ca acum. Pe de alta parte, era si placerea de a manca, uite acuma ma uit ca eu am cate o perioda in care nu pot sa mananc, desi am de toate. Ei, pe cand atunci, cand ne asezam toti

la masa era o bucurie, cel putin la sarbatori, era minunat. Era un respect deosebit pentru parinti, pentru munca lor, spuneam Sarut mana cand plecam, la fel cand veneam acasa. Pe copiii mei tot asa i-am crescut; am baiat de 17 ani, dar nu se pune problema respectului, banuiesc ca a vazut si la noi in familie. Ce-mi puteti spune despre relatiile dintre membrii familiei dvs. de origine? In primul rand, ca si locatie, stateau foarte aproape; de exemplu, sora mamei era la o casa distanta de a noastra, sora tatalui la trei case distanta, cam toti eram adunati acolo, daca se poate spune asa. Nu era nici unul dintre fratii parintilor plecat mai departe, chiar si la Iasi, nu, toti eram acolo. Mama, daca ramanea fara bors, ma trimitea la sora cutare si tot asa. Relatiile au fost foarte apropiate. Si acum se intampla la fel, noi, copiii, casa parinteasca este acolo inca, mergem o data la 2-3 saptamani la tara, pentru ca majoritatea fratilor mei sunt plecati in strainatate: Anglia, Grecia, Italia. Fiecare a plecat ca sa se realizeze, pentru ca vedeti ca aici la noi e foarte greu, si pentru ca si noi am dus-o greu, si am vrut sa avem mai mult pentru copiii nostri, decat am avut noi. Cum sunt relatiile intre dvs. si fratii dvs.? Din 7 frati, am ramas 6, una din surori a murit cand eram mai tanara; am ramas 2 surori si 4 frati. Chiar daca unii dintre ei sunt plecati, pastram legatura, mai mult ne suna ei pentru ca noi nu ne permitem prea mult, dar relatiile sunt foarte apropiate. La evenimente mai mari ne intalnim cu totii. De exemplu, fratele cel mai mare, care este plecat in Grecia, v-am spus, are 54 de ani, si a avut casatoria fiicei lui, am fost la nunta, nu se pune problema. Ne intalnim, la o nunta, o cumatrie, la orice eveniment care are loc in familie ne intalnim cu totii, nu lipseste nimeni. Sora mea este plecata si ea in Grecia- are 32 de ani, alti doi frati sunt plecati in Anglia -37, respectiv 50 ani, iar cel mai mic in Italiaare 30 ani. Eu nu am parasit niciodata tara, ma refer la mers la munca in afara. Sotul meu nu ar fi de acord sa plec eu sa muncesc, el este mai familist. A fost el plecat la munca trei ani, in Israel, dar ca sa plec eu sa muncesc sa trimit bani acasa, nu ar fi de acord. Cu banii pe care i-a castigat cat a fost plecat ne-am facut o casa laUricani, vrem sa ne mutam cam in doi ani. Nu se compara viata de oras cu linistea de la tara, ceea ce ne lispseste noua. Povestiti-mi despre parcursul dvs. scolar. La tara, unde am copilarit, am facut 10 clase. Pe atunci se dadea examen in clasa a IXa, profil mecanic. Pentru ca parintii mei nu-si permiteau ca sa imi dea bani sa continui cu liceul, am facut scoala profesionala la Lugoj, profil textil; am lucrat acolo 2 ani, pana a murit sora mea. Apoi am venit in Iasi, unde erau fratii mei, ei lucrau aici si m-au adus si pe mine. In Iasi, am lucrat la Phoenix (textile). Cand a plecat sotl meu in Israel, a trebuit sa renunt pentru ca nu ma descurcam cu baiatul pentru ca era mic. Asta a durat vreo 3 ani, apoi baiatul a mers in clasa I si am continuat cu concediul pentru ca trebuia sa ma ocup de el mai mult. Dupa o perioada mi-am gasit aici, unde sunt la ora actuala...visam la acest loc de munca. Pentru mine acest serviciu e ce mi-am dorit, imi place foarte mult sa lucrez cu copiii...nu stiu daca ma credeti, dar vin cu mare placere la serviciu. Pacat, pacat ca nu am

putut sa fac si eu o scoala sa profesez in acest domeniu, dar asta este, poate asa a fost sa fie. Vorbiti-mi despre obstacolele pe care le-ati intampinat in viata dvs. in ceea ce priveste terminarea studiilor, gasirea unui loc de munca. Nu cred ca am intampinat vreun obstacol. Cand am plecat la Lugoj, la textile, nu stiam despre ce e vorba. Auzisem de la fetele mai mari de acolo de la mine ca pleaca, ca fac scoala pe la Lugoj, dar nu stiam despre ce e vorba, pur si simplu am plecat. I-am spus mamei ca plec si ca o sa ma intorc sa semneze contractul; pe atunci se semna un contract pe 5 ani, dar dupa caderea comunismului nu s-a mai respectat. Am ajuns acolo, am dat examen si am luat din prima, numai ca nu vroiau sa ma primeasca deoarece eram prea mica si prea slaba, trebuia sa ajung la razboaiele de tesut. In cele din urma m-au primit, am terminat scoala, mi-am dat examenele, am reusit, apoi m-am angajat. Bucuria cea mare a fost ca am scapat la banutul meu sa-mi cumpar haine, asta era dorinta mea cea mai arzatoare. Acum, multumesc lui Dumnezeu, am de toate, haine peste haine...si ma gandeam, uite cum te ajuta Dumnezeu. De ce imi doream eu haine? Cand mergeam la o discoteca, nu aveam cu ce sa ma imbrac, trebuia sa imprumut de la sora mea mai mare. Cand veneam in vacantele de vara acasa, de la profesionala, cu o luna inainte strangeam toate bomboanele, turta dulce, napolitane, tot ce se putea, ca sa duc acasa la fratii mei mai mici, si faceam pachetele pe care scriam numele fiecaruia dintre frati: pentru Milica, pentru Cristi, pentru Ion. Nu-mi permiteam sa cumpar, abia imi trimitea bani sa pot veni acasa. Doamne, ce bucurie se citea pe fata lor cand le aduceam cate un pachetel! Ce valori v-au transmis parintii dvs. prin educatia pe care v-au dat-o? Asculta de 10 ori si taie o data, una dintre vorbele cele mai frecvente. Cea mai importanta valoare pe care ne-au transmis-o a fost respectul, apoi de fiecare data imi zicea sa fiu ascultatoare, sa am grija, mai ales ca sunt fata. Bine, ca la noi nici nu prea se discuta asa cum discutam noi acum cu copiii. In primul rand nu aveau timp, dar nu era nevoie neaparat sa ne invete, sa zica fa asa sau altfel. Obervam, pur si simplu vedeam la ei, ei erau modelul nostru, cum se comporta, cum se poarta cu cel care intra la noi in casa. Daca era ziua tatalui meu era casa plina, era un fel de regula, nu ca acum, daca ai chef mergi, daca nu nu mergi. In ceea ce priveste curatenia, spalatul sau alte treburi gospodaresti, nu a fost nevoie sa ma invete; vedeam la mama si faceam si eu, de fapt asa am fost crescuti toti. Daca mama mergea in camp, nu trebuia sa-mi spuna ca am de facut una sau alta, eu stiam ce am de facut. Cand se intorcea gasea casa luna, animalele puse la punct, singurul lucru unde nu ma pricepeam era gatitul, dar asta nu prea era treaba noastra. O ajutam la gatit, curatind legume sau la spalat vase, dar de gatit in principal, ea se ocupa. Cand mergeam la discoteca, cum era pe atunci, nu trebuia sa-mi zica la ce ora sa fiu acasa; eu stiam clar la ce ora trebuia sa fiu in casa. Daca mergeam insotita de un baiat, acesta trebuia sa vina sa ma ia de acasa, sa ceara voie de la parintii mei, nu se punea problema altfel. Tot ce am invatat a fost din ceea ce am vazut la parintii mei, si am stiut ca asta trebuie sa fac. Nu ca acum, discuti o ora cu copilul sa-i explici anumite lucruri si pana la urma nu a inteles nimic. In ceea ce-l priveste pe baiatul meu, se intampla la fel; el vede

clar ce se intampla in casa, banuiesc ca tot asa va invata si el. Baiatul imi zice mereuca atunci cand va avea o sotie vrea sa fie ca mine, dar asta ramane de vazut (rade). Referindu-ma la rudele din partea mamei, cate surori si frati a avut aceasta? Au fost 8 copiii la parinti, iar la tata au fost 6, dupa cum se vede s-a mostenit familia numeroasa. In schimb, mai traiesc foarte putini, nu au avut o viata longeviva, au decedat mai de tineri. Cu referire la familia de origine, cine se ocupa de educatia dvs.? Mama, ea statea cu noi in cea mai mare parte a timpului. V-am spus, pe tata abia il vedeam, era mai mult plecat. Mi-amintesc ca vara nu stateam prea mult timp impreuna, fiecare avea ocupatiile lui, dar iarna, ne adunam cu totii intr-o camaruta, si apoi mama torcea, noi teseam, si atunci aveam timp sa discutam mai multe. Singuri ne faceam temele, nu avea timp sa ne ajute, dar ne reamintea foarte des sa avem grija ce facem la scoala, dar in rest fiecare stia ce are de facut, de parca asa ne-am nascut. Ce parerea aveau parintii dvs. despre educatia primita in scoala? Pentru ei era foarte important, trebuia sa mergem la scoala. Tin minte ca vroiam sa mai citesc si eu cate o carte, dar nu prea aveam timp pentru ca era m ulta munca. Era de acord cu mersul la scoala, dar cad veneai acasa la camp, la munca, nu sa stai sa citesti sau mai stiu eu ce. Ca sa citesc o carte trebuia sa ma ascund in ieslea vacii, si numai ce auzeam: Treci la treaba, ce, o sa te faci invatatoare?, asta imi zicea mereu. Carte trebuia sa invatam atunci cat stateam la scoala, era de acord, dar cand veneam acasa trebuia sa muncim; era foarte multa treaba. Cum ati descrie modul de a educa al parintilor? Nu a trebuit sa spuna vreodata sa nu fac ceva sau sa nu merg undeva. Noi stiam la ce ora trebuia sa venim acasa daca ieseam, sau ce treaba aveam de facut. Va dati seama, daca eu am plecat la Lugoj, nu au fost autoritari, dar nici prea democrati. Cum erau pedepsite comportamentele nedorite daca se intamplau? ...pai mai primeam cate o coada de matura la poponet (si rade), dar asta se intampla mai rar. De exemplu, daca mergeam la scaldat si nu veneam cand trebuia sa vin, ci vreo 2 ore mai tarziu, sambata sau duminica daca mergeam, cam pentru asta mai primeam cate o palma sau o dojana, dar in rest nu aveau motive sa ne pedepseasca. Nu-mi amintesc de prea multe batai, mai ales din partea tatalui, daca m-a pedepsit de 2-3 ori, sa zic. Dar erati recompensati in vreun fel pentru lucrurile bune pe care le faceati? Nu, niciodata. Nici nu s-a pus problema de asa ceva, din contra trebuia sa facem mai mult decat faceam. Nu ne-a laudat niciodata mai ales in fata altor oameni vecini, care ne cunosteau si ziceau ca muncim mult. Cu toate astea, cred eu ca aprecia ceea ce f aceam noi, doar ca nu arata. Nici dragostea fata de noi nu si-o exprima, desi au fost multe

momente in care aveam foarte mare nevoie chiar si de o simpla imbratisare. Probabil ca lucrul acesta l-a invatat din familia in care a crescut; la fel, au avut parinti carora le purtau un mare respect si neexprimarea directa a afectiunii. Din acest motiv, la mine in casa nu exista zi fara imbratisare, asa de mult am simtit lipsa exprimarii afectiunii in copilarie. Multumesc lui Dumnezeu ca l-am intalnit pe sotul meu pentru ca el m-am invatat sa iubesc. Trebuie sa vezi in familie exprimarea afectiunii, sa inveti sa iubesti, ceea ce la noi nu a existat. Bineinteles ca nici timp nu aveau pentru ca erau multe de facut, mai ales ca am fost 7 copii. Considerati ca au existat lipsuri in educatia oferita de parintii dvs.? Ar fi putut sa ne ofere mai multe lucruri, chiar sa ne trimita sa facem si liceul. Intr-un fel posibilitati au fost, dar nu stiu, poate ca asa au vazut in familiile in care au crescut si asa au facut si ei la randul lor, dar nu-i condamn. Cred ca pentru ei era important sa avem un serviciu si nu sa facem cine stie ce scoala. Poate nici nu au stiut sa se organizeze; noi acum stim, banutii astia pentru ceva anume, altii pentru alte lucruri si tot asa. Pentru ei important era sa ajungi sa ai serviciul tau, sa ai banii tai. In afara de asta, cred ca ce am spus si mai devreme, lipsa exprimarii afectiunii. Pasul spre exprimarea afectiunii l-a facut tarziu, cand am ajuns la maturitate, cand deja aproape ca nu mai aveam nevoie. Intr-un fel era ideea ca atunci trebuia sa-mi fi dat, cand am avut nevoie, parca atunci cand vroia mama, nu mai vroiam eu. Ma simt putin vinovata sau nu stiu cum sa zic pentru ca i-am refuzat oarecum atunci cand ei si-au dat seama ca trebuie sa-si exprime afectiunea, si eu nu am primit atunci cand ei au vrut sa-mi ofere. Fratii, intre noi, ne exprimam afectiunea unul pentru celalalt, ne strangeam in brate, ne iubeam, mai ales pe cei mai mici. Si acum sunt la fel de protectoare cand vine vorba de ei. Daca ar fi sa-mi descrieti modul de viata al parintilor in comparatie cu generatia actuala, ce imi puteti spune? Erau niste oameni simpli. Noi, in prezent suntem agitati, asta e cuvantul cel mai potrivit pentru generatia noastra. Mereu suntem pusi pe fuga, mai ales pentru bani, pe cand atunci lucrurile erau mai simple. Noi oamenii complicam lucrurile, acum, pe cand atunci lucrurile erau simple, curgeau de la sine. Cred ca mai mult imi placea atunci decat acum. Lumea nu mai zambeste, nu stie sa se mai bucure de viata, pe cand atunci, chiar daca erau lipsuri, lumea era mai impacata sufleteste, stia sa zambeasca. Eu de-abia asteptam sa vina sambata, duminica. Stiam ca sambata mama face ceva bun de mancare, faceam baie, cand am mai crescut, ieseam la bal, era o bucurie. Ce-mi puteti spune despre educatia religioasa pe care ati primit-o in familie? Religia era religie, mai ales ca bunicul nostru era dascal. Mersul la biserica, rugaciunea de seara erau lucruri nelipsite. Dar despre educatia economica (pentru valoarea banului)? Banul deschide orice usa. In general, suntem economi, si cred ca asta am invatat de la parinti, pentru ca am vazut cat de greu se castiga un ban si atunci, normal, tii la valoarea

lui. Cu toate astea, nu as putea sa zic ca copiilor mei le-a lipsit ceva din cauza unei economii exagerate a banilor, dar in limita bunului simt. Ce-mi puteti spune despre educatia sexuala primita in familie? Nu am primit educatie sexuala nici direct, nici indirect. Sa vorbim si despre experientele de viata actuale. Cum v-ati cunoscut sotul? Suntem amandoi din aceeasi localitate, dar ne-am cunoscut cand am venit intr-o vara in concediu, de la Timisoara. Atunci am stat doar cateva zile acasa, zile in care ma vazuse la discoteca, dupa care am disparut pentru ca am plecat inapoi la munca. In anul urmator, m-am intors acasa, dupa care m-am angajat in Iasi, si apoi mergeeam mai des la tara. Dupa atata timp, actualul meu sot, m-a vazut iarasi, a intrebat pe cineva cum ma cheama si de unde sunt. Apropierea dintre noi a fost la o nunta la care ne-am intalnit intamplator. Dupa aceasta intamplare ne-am intalnit mai des, mai ales ca si el lucra in Iasi, si incetul cu incetul lucrurile au mers spre casatorie. Si in ce an v-ati casatorit? Pai, in anul 1991. Povestiti-mi cateva lucruri despre sotul dvs. si familia lui. Sotul meu provine dintr-o familie cu 9 copii, dintre care 3 fete si 6 baieti. Situatia a fost la fel de grea ca si a noastra, dar diferenta a fost ca ei au crescut intr-o foarte mare iubire, si acum este la fel. Socrii mei se iubesc foarte mult si au stiut sa-si exprime afectiunea si fata de copii. Soacra mea a fost casnica, iar socrul meu a lucrat la CFR. De cativa ani, de cand a murit socrul meu, a inceput sa lucreze si in camp; cat au fost copiii mai mici, a stat acasa si i-a crescut, iar socrul meu era cel care aducea bani in casa. Relatia mea cu socrii mei este una foarte buna, iar sotul meu pastreaza legatura cu fratii lui, mai ales ca e cel mai mare dintre frati. Dintre acestia, in afara de el, mai sunt 2 dintre frati care sunt in tara, restul sunt plecati la munca in strainatate. La fel ca si la noi, si cu surorile si fratii sotului avem o relatie foarte stransa si ne intalnim ori de cate ori avem ocazia. Copii aveti? Da, un baiat si o fata. Baiatul are 17 ani, iar fata are 4 ani. Povestiti-mi despre parcursul lor scolar. Pai fata este la gradinita, aici unde lucrez, iar baiatul este elev la Liceul cu Program Sportiv, in clasa a XI-a. Era in clasa a IV-a, la ora de educatie fizica si a venit un antrenor de la Liceul Sportiv, i-a urmarit pe copii in timp ce alergau, banuiesc ca pentru asta venise, si l-a ales si i-a zis ca ar fi bine sa dea la Liceul Sportiv. Si astfel, in clasa a V-a a dat examen si l-am inscris la Liceul Sportiv, sectia atletism. Cine se ocupa de educatia copiilor dvs.?

In general, amandoi. Tatal se impune ca barbat, eu ca mama, dar predomina autoritatea mea. Tatal este mai indulgent, mai ales ca iese foarte mult cu baiatul, fac multe lucruri impreuna. Eu sunt mai ferma, il pun la treaba, iardaca am nevoie sa ma ajute cu ceva sau sa faca ceva anume, cand am spus atunci, pai atunci trebuie sa faca, nu stam la discutii. In cursul saptamanii nu prea au timp sa faca multe lucruri impreuna pentru ca sotul meu lucreaza foarte mult, ajunge seara pe la 8-9 acasa, dar samabata si duminica ni le petrecem impreuna. Dac ne referim la educa ia dat copiilor, ce valori din cele primite crede i c a i transmis? Incerc sa le transmit si lor valorile pe care le-am primit eu de la parinti, nu stiu cat voi reusi, dar pana in prezent e bine (rade). Fata e mica, inca, dar se zice ca de mic trebuie sai cultivi anumite valori, si de mic se vede ce rod va fi cand va creste. Cred ca fiecare parinte isi dezvolta propriul stil de a educa, chiar daca transmite si valori din cele primite de la parintii sai. Care este stilul educativ manifestat n noua familie? Eu cred ca am ramas putin ceausista (rade), ca sa zic asa. Mereu le dau exemple atunci cand este nevoie sau mai mult decat este nevoie si le zic Pai eu cand eram la scoala asa faceam si atunci baiatul imi spune sa nu ma mai raportez la timpurile in care am crescut eu. Cred ca sunt cam autoritara, dar nu exagerat, adica stiu cand sa fiu mai severa si cand sa fiu mai toleranta. In schimb, vorbesc foarte mult si vorbim foarte mult, ma refer la mine si la baiat. Nu exista zi in care sa nu-mi povesteasca ce face la scoala sau ce a facut in ziua respectiva. Credeti ca se reg se te ceva din modul de a gndi al p rin ilor n modul de gndire al copiilor? Oarecum, dar depinde. Eu nu pot sa ma comport cu copiii mei cum s-au comportat parintii mei cu mine; vremurile sunt altele si atunci trebuie sa ne adaptam si noi stilului acest de viata al copiilor. Ce rol are so ul n educa ia copiilor? Sotul mai mult da sfaturi, atunci cand se iveste ocazia sa stea de vorba cu copiii, dar se si intereseaza de ceea ce fac ei, mai ales baiatul: ce grup de prieteni are, pe unde merge, ce locuri frecventeaza. El se ocupa mai mult de viata sociala a baiatului, iar eu mai mult pe partea cu scoala, desi si eu ma interesez foarte mult de viata lui sociala, mai ales ca in majoritatea timpului sunt eu acasa. Considera i c exist vreo diferen ntre educa ia dat unei fete dat unui b iat? Dac da, care ar fi aceea i n ce ar consta? i educa ia

Da, dar deocamdata e mica (rade). Cu un baiat discuti anumite lucruri, iar cu o fata lucruri ce privesc doar fetele. O fata, zic eu, trebuie sa aiba mult mai multa grija, sa fie mai responsabila, pe cand un baiat se descurca mai usor. Considera i adev rat afirma ia copiii se cresc unii pe al ii ? A i mers dup acest principiu n educa ia oferit copiilor dvs? Nu, pentru mine nu. Nu ma astept ca baiatul sa aiba grija de fata mai mult decat mine: sa o duca, sa o aduca de la gradinita, sa o scoata la plimbare sau alte chestii de genul. Asta nu inseamna ca nu petrece timp cu ea, petrece, dar nu vreau sa-l impovarez, astfel incat sa nu mai aiba viata sociala din cauza surorii lui. Si cum se comporta baiatul cu sora lui mai mica, avand in vedere si diferenta de varsta destul de mare si faptul ca el este adolescent? Pai, e papusa lui. O iubeste foarte mult, mai ales ca isi dorea o sora sau un frate. Mereu imi dadea exemplu ca prietenii lui, toti mai au cate un frate sau cate o sora, numai el, nu. Ce-mi pute i spune despre educa ia religioas , sexual dvs? S le lu am pe rnd. i moral oferit copiilor

In privinta educatiei religioase nu a fost nevoie. Totul a inceput la scoala, si i-a placut foarte mult; este cel mai bun din clasa la religie, stie chiar mai multe decat stiu eu. Nu indraznesc sa ma contrazic cu el pe teme religioase pentru ca nu as avea sorti de izbanda (rade). Am in casa, in sufragerie, un mic altar, unde am pus icoane, lumanari, flori si unde ma rog si eu in fiecare seara. Nu a fost nevoie sa-l invat eu pentru ca a vazut si vede cum ne rugam in fiecare seara, periodic mergem la biserica. In privinta educatiei sexuale nu am vorbit cu baiatul inca. Consider ca nu a fost cazul inca, il consider destul de mic. Asa, am discutat despre relatiile lui, daca s-a intalnit cu fete, daca i-a placut vreo una, ce a simtit si lucruri de acest gen. In schimb, cu tata nu discuta deloc despre lucruri de acest gen, prefera sa le discute cu mine, dar nici tatal nu face nimic in aceasta privinta, mai ales ca este si mai rusinos cand vine vorba de lucruri de acest gen. Ce crede i despre via a social a copiilor dvs. indeosebi a baiatului? Ii cunosc chiar destul de bine grupul de prieteni, mai ales cel pe care il are in cartier, dar si cel de la scoala. La scoala grupul de prieteni de alcatuit din 2 baieti si o fata, si se inteleg foarte bine: ies impreuna la film, la gratar, la plimbare, fac diverse activitati impreuna, si chiar sunt de acord cu grupul lui de prieteni si nu cred ca il influenteaza in rau. Dac ar fi s compara i educa ia primit de dumneavoastr copiilor, ce raport a i stabili? i cea oferit acum

Cam ce am primit eu de la parinti, aceleasi lucruri incerc sa le transmit si lor. Ca si deosebiri, faptul ca eu comunic foarte mult cu copiii mei, lucru de care eu nu am avut parte, cum v-am mai spus. Considera i c ntre educa ia primit n ap rea contradic ii? coal i cea primit n familie pot

Nu cred, pentru ca fiecare se ocupa cu transmiterea anumitor valori. Poate uneori, cand nu esti in totalitate de acord cu ceea ce are scoala de oferit ai si tu un cuvant de spus, si atunci da, pot aparea contradictii. Mai exist copiilor? Pai, cartile au fost un bun sprijin in acest sens, si in afara de asta mass-media. Am incercat sa ma informez si mai putin sa iau exemplu de la alte familii, pentru ca am vrut sa-mi dezvolt un stil personal de educatie. Cum vede i educa ia care se face ast zi n de dvs n coal ? coal comparativ cu educa ia primit i alte persoane sau institu ii care ar fi putut avea o influen n educa ia

Se mai face educatie in ziua de astazi? Am fost la cateva sedinte la baiat si m -am speriat ce am vazut pe holurile liceului. Cand au iesit de la ore, aproape sa ne doboare, asa au iesit din clase. Bineinteles ca, educatia pleaca si din familie, dar si scoala ar trebui sa aiba un cuvant de spus. Fiecare isi urmareste propriul interes, fie ca e profesor sau nu. In primul rand, profesorii nu mai lucreaza cu aceeasi dragoste care era o data. Dac ar fi s da i o defini ie a educa iei, care ar fi aceasta ? In primul rand respect, mult respect....comunicare ca sa se ajunga la o educatie adecvata. Ave i o profesie n care lucra i mult cu copiii. Exist vreo diferen educa i pe copiii dumneavoastr ntre modul cum i

i modul n care v educa i proprii copii?

Ce le spun copiilor mei, aceleasi lucruri le spun si copiilor de la gradinita. Eu ma consider mama lor, cat sunt aici la gradinita, si le zic mereu: Eu va dau de mancare, eu am grija de voi.... De asemenea, cand ii alint sau ii iubesc, o fac cu mult drag, exact cum fac si cu proprii mei copii.

GHID DE INTERVIU
Dup cum v-am spus i n momentul stabilirii ntlnirii noastre, acest interviu face parte dintr-un studiu mai amplu. V mul umesc pentru ca a i acceptat s participa i la interviu i s r spunde i la ntreb rile mele. De asemenea, v rog s -mi permite i nregistrarea acestui interviu, tocmai pentru a nu sc pa unele am nunte care sunt importante pentru studiul nostru. 1. S ncepem cu precizarea ctorva date biografice despre dumneavoastr familia dumneavoastr ! 2. Spune i-mi cteva cuvinte despre copil ria dumneavoastr . 3. Cum a i caracteriza rela iile dintre membrii familiei dvs? 4. Vorbi i-mi, v rog, despre parcursul dumneavoastr sau insuccesele dumneavoastr profesionale. 5. Descrie i limitele, obstacolele cu care v-a i confruntat n traseul profesional, n atingerea obiectivelor sau a tept rilor legate de via . colar i profesional i despre succesele i apoi despre

6. Povesti i-mi cteva lucruri despre familia so ului. 7. Raportndu-ne la familie, familia din care proveni i, care erau principalele valori dup care se
conduceau, genera ia bunicilor, p rin ilor ?

8. Care dintre aceste valori v-au fost transmise ?


9. Cine din familia dumneavoastr se ocupa de educa ie ?

10. Care era pozi ia p rin ilor dumneavoatr fa

de educa ia colar ?

11. Cum a i descrie stilul educativ adoptat de p rin ii dumneavoastr ? 12. Cum erau pedepsite comportamentele indezirabile, cum erau recompensate cele dezirabile? 13. Considera i c au existat anumite lacune n educa ia oferit de p rin ii dumneavoastr ? Dac da, care ar fi acelea ? 14. Dac ar fi s descrie i modul de via al p rin ilor precum face-o? Prin compara ie cu genera ia actual ?
i cel al genera iei lor cum a i

15. Ce-mi pute i spune despre educa ia religioas primit n familie? 16. Ce-mi pute i spune despre educa ia economic , valoarea banului, educa ia despre munc ? Dar
despre educa ia sexual ?

17. Acum a dori s vorbim despre experien ele dumneavoastr din timpul c s toriei. Cum v-

a i cunoscut so ul? 18. n ce an v-a i c s torit? 19. Vorbi i-mi, v rog, despre so ul dvs. i familia acestuia. 20. Copii ave i? 21. Povesti i-mi pu in despre parcursul lor colar. 22. A i avut un rol n alegerea traseului educa ional al copiilor dvs.? 23. Cine se ocup de educa ia copiilor dumneavoastr ? 24. Se poate vorbi de predominan a autorit ii paterne n defavoarea autorit ii materne?

25. Dac ne referim la educa ia dat copiilor, ce valori din cele primite crede i c a i transmis? 26. Care este stilul educativ manifestat n noua familie? 27. Se reg se te ceva din modul de a gndi al p rin ilor n modul de gndire al copiilor? 28. Ce rol a avut so ul n educa ia copiilor? 29. Considera i c exist vreo diferen ntre educa ia dat unei fete b iat? Dac da, care ar fi aceea i n ce ar consta? i educa ia dat unui

30. Crede i c au ap rut diferen e n privin a educa iei n ceea ce prive te pe copilul -l cel mic fa de copilul cel mai mare? de cea a

31. Ce schimb ri au ap rut n timp n educa ia familial a copiilor mai mici fa copiilor mai mari? 32. Considera i adev rat afirma ia

copiii se cresc unii pe al ii ? A i mers dup acest

principiu n educa ia oferit copiilor dvs? 33. Ce-mi pute i spune despre educa ia religioas , sexual S le lu am pe rnd. 34. Ce crede i despre via a social a copiilor dvs? 35. Cum crede i c a influen at grupul de prieteni educa ia copiilor dvs.? 36. Dac ar fi s compara i educa ia primit de dumneavoastr ce raport a i stabili? i cea oferit acum copiilor, i moral oferit copiilor dvs?

37. Considera i c ntre educa ia primit n contradic ii? 38. Cum vede i educa ia care se face ast zi n dvs n coal ?

coal

i cea primit n familie pot ap rea

coal comparativ cu educa ia primit de

39. Mai exist copiilor?

i alte persoane sau institu ii care ar fi putut avea o influen

n educa ia

40. Ce alte surse ale educa iei au existat n via a dvs. in afar de familie i coal ? 41. Dac ar fi s da i o defini ie a educa iei, care ar fi aceasta ? 42. Ave i o profesie n care lucra i mult cu copiii. Exist vreo diferen educa i pe copiii dumneavoastr ntre modul cum i

i modul n care v educa i proprii copii?