Bambusul "Un imparat al Chinei, din dinastia Han, care dorea sa se initieze in tainele ch an-ului, a pus sa fie chemat

la curtea sa un maestru recunoscut pentru marea sa intelepciune si l-a intrebat imediat: - Cat timp va fi necesar ca sa ma inveti Calea si sa faci din mine un mare intelept ? - Stapane, a spus cu prudenta maestrul ch an, intelepciunea este asemanatoare cu o planta, are nevoie de timp ca sa creasca. Imparatul a meditat la acest raspuns o zi intreaga. A doua zi, a dat ordin sa se prezinte in fata lui cei mai mari savanti ai Chinei. - Care este planta care creste cel mai repede ? i-a intrebat el. - Bambusul, stapane ! Imparatul a poruncit sa fie dus intr-o plantatie de bambus din fundul parcului sau. A plantat o mladita de bambus in pamantul reavan si, instalat confortabil in lectica, s-a pregatit sa vada mladita de bambus crescand. Orele treceau... Imparatul, care se plictisea, a adormit in caldura din timpul zilei. Spre seara, o musca asezandu-se cu insolenta pe nasul sau, l-a trezit. Imparatu a pus sa fie masurat bambusul. Nu crescuse nici macar cu un centimetru. Atunci imparatul a renuntat la intelepciune, caci aceasta creste prea lent in inima oamenilor.

Broscuta Artemis A fost odata o micuta broscuta, pe care o chema Artemis. Ea locuia cu tatal si cu mama sa, fericita si lipsita de griji. Intr-o zi tatal si mama sa au plecat in padure si s-au intors cu alta broscuta. Mai intai, Artemis a fost multumita, insa dupa un timp a inceput sa nu mai fie atat de fericita ca inainte. Ea spunea: "Intr-adevar, viaaa mea nu mai este la fel. De cand a aparut sora mea nu se mai ocupa de mine la fel ca inainte. Acum se preocupa de ea si vorbesc mai mult de ea decat de mine!"

Intr-o zi tatal a invitat-o pe Artemis la o plimbare cu el. Au mers mpreun si la un moment dat tatal a intalnit un om pe care il cunostea bine. Era un prieten de-al lui pe care nu-l mai vazuse de mult. Acesta i-a spus: "E a ta aceasta micuta broscuta? Cum o cheama? Artemis? O, ce mare s-a facut! Inseamna ca face multe lucruri singura: merge, cant si bineinteles ca o ajuta pe mama sa. Nu mai este nevoie sa se ocupe cineva de ea tot timpul acum." Tatal sau a fost mandru sa-l aud pe acel domn spunand toate acele lucruri. Era multumit, si Artemis la fel. S-au intors acasa mult mai fericiti decat inainte."

C l toria - Povestire de origine tibetan Doi c lug ri plecaser n c l torie. De trei zile nu ntlniser dect o femeie b trn n pragul colibei sale. Ea le-a oferit pu in orez pr jit, amestecat cu ceai si unt rnced. Aceasta mancare modesta le fusese oferit cu o zi nainte. Acum le era foame i frig. Deodat , a nceput s plou . Cel mai tn r dintre c lug ri se proteja cum putea mai bine cu o parte a ve mntului s u lung. Cel mai n vrst mergea mai departe n t cere. La c derea nop ii, la orizont nu se vedea nici un ad post, nici templu, nici sih strie, nici cea mai umil colib . Poteca pe care mergeau se pierdea departe n mun i. Tn rul novice nu mai rezist . El nu cuno tea inta acelei c l torii interminabile. Templul zen nu poate s fie departe, i zicea el. Mi se pare c ne apropiem de Kamakura. Dar oare aceasta este destina ia noastr ? nc lcnd cerin a strict de a p stra t cerea, a ndr znit s -l ntrebe pe c lug rul n vrst , care mergea cu un pas egal: Maestre, unde mergem? Am ajuns , a r spuns maestrul. Vrei s spui c popasul e aproape? a insistat tn rul c lug r. Aici, acum. Am ajuns. Novicele, nsp imntat, s-a uitat la poteca plin de pietre care se pierdea n cea . n dep rtare, piscurile mun ilor disp reau deja n noapte. i era fric , frig i foame. i, brusc, ntr-o str fulgerare, a n eles. i-a amintit de cuvintele care i fuseser repetate deseori la mn stire: Zenul este un drum care duce n fiecare pas f cut pe acest drum se afl eternitatea. n prezent se cuib resc via a, oaza, infinitul. Tr iesc prezentul, trecutul a zburat, viitorul este un vis; doar prezentul este.

C mila perfect

In urm cu ani de zile, patru inva a i c l toreau prin de ertul Kawir cu o caravan . Seara st teau mpreaun n jurul focului i vorbeau despre experien elor lor. To i erau plini de admira ie pentru c mile. Erau uimi i de mul umirea lor, le admirau puterea i g seau c r bdarea lor umil este aproape de nen eles. "Suntem mae trii penelului, spuse unul. Haide i s scriem despre acest animal sau s desen m ceva care s laude i s onoreze c mila." Spunnd aceste cuvinte, lu un sul de pergament i intr ntr-un cort luminat de o lamp cu ulei. Dup cteva minute, ie i i i i ar t opera celor trei prieteni ai s i. Desenase o camil care tocmai se ridica din pozi ia de odihnin . C mila era att de bine desenat , c cineva aproape ar fi putut crede c era vie. Urm torul b rbat intr apoi n cort i ie i curnd . Aducea o scurt descriere factual a avantajelor pe care c milele le aduc caravanei. Al treilea scrise un poem ncnt tor. Apoi al patrulea intr n cele din urm n cort i le interzise celorla i s l deranjeze.Cteva ore mai trziu, focul se stinsese i ceilal i dormeau deja.Dar din cortul slab luminat, mai venea nc sunetul penelului scrijelind, al cntecului monoton. A doua zi, cei trei l a teptar pe colegul lor la fel de inutil ca n ziua a treia i a patra. Aidoma stncilor ce se nchiseser n urma lui Aladin, cortul ascundea pe cel de-al patrulea nv at. n sfr it, n ziua a cincea, intrarea cortului se deschise i cel mai silitor dintre silitori p i afar , mort de oboseal , cu ochii ncercana i i obrajii sl bi i. B rbia i era ncadrat de o barb aspr . Cu pa i osteni i i o expresie pe fa a lui de parc ar fi mncat l mi verzi, s-a apropiat de ceilal i oameni. Pe exteriorul primului sul scrisese cu litere mari : "C mila perfect sau cum ar trebui s fie o camil ..." (Povesti orientale- Peseschkian)

Cheile pierdute

Un barbat s-a dus intr-o seara la bar si a parcat masina langa trotuar. A intrat in bar si a baut cateva pahare, iar dupa cateva ore a plecat. S-a indreptat spre masina si s-a cautat in haina si in buzunarele pantalonilor dupa chei, dar nu le putea gasi, asa ca a inceput sa se uite in jurul masinii si pe trotuar. Un politist l-a

observat, s-a dus spre el si l-a intrebat ce face, la care barbatul i-a raspuns ca isi cauta cheile pe care le pierduse. Fiind un politist foarte prietenos, acesta s-a oferit sa il ajute si cei doi au continuat sa caute cheile pierdute. Nu dupa mult vreme, fara sa vada vreo urma de chei, politistul l-a intrebat pe barbat daca era sigur ca isi pierduse cheile n acel loc. Barbatul a raspuns ca nu isi pierduse cheile langa masina, ci in tufisuri, care erau la ceva distanta de acolo. Politistul a fost mai degraba surprins si un pic furios sa auda asa ceva deoarece pierduse ceva timp cautand cheile. Atunci de ce le cautam aici? a intrebat politistul, la care barbatul a raspuns: Pentru ca aici e mai multa lumina!

Compara iile chiop teaz O dat , la doctor veni un cizmar care suferea de dureri puternice i p rea pe moarte. Doctorul l examin atent, dar nu putu g si o re et care s l ajute. Pacientul ntreb nelini tit : Nu exist nimic altceva care s m pot salva ? Medicul i r spunse cizmarului, spunndu-i : Din nefericire, nu am cuno tin alte mijloace. Auzind acestea, cizmarul r spunse: Dac nu mai e nimic de f cut, mai am o ultim dorin . Mi-ar pl cea o oal cu dou kilograme de fasole i un litru de o et. Doctorul ridic din umeri cu resmnare i spuse :Nu prea am ncredere n idee, dar dac tu crezi c va avea efect, d -i drumul i ncearc . Toat noaptea, doctorul a tept ve ti despre moartea omului. Dar, a doua zi diminea a, spre surprinderea doctorului, cizmarul era viu i nev t mat. Doctorul scrise n jurnalul s u : Ast zi a venit la mine un cizmar pentru care nu se mai putea face nimic. Dar l-au ajutat dou kilograme de fasole i un litru de o et. La pu in timp dup aceea, doctorul fu chemat s l ajute pe croitor, care era bolnav de moarte. n acest caz, doctorul se afl din nou n impas. Fiind un om sincer, a recunoscut asta fa de croitor. Suferindul l implor : Dar nu cuno ti nici un alt tratament posibil? de

Doctorul se gndi un minut i spuse: Nu, dar recent a venit la mine un cizmar cu probleme similare. L-au ajutat dou kilograme de fasole i un litru de o et P i, dac nu mai exist vreun alt remediu, l voi ncerca pe acesta , r spunse croitorul. El mnc fasolea cu o et i n ziua urm toare muri. Atunci, doctorul scrise n jurnalul s u: Ieri a venit la mine un croitor. Nu s-a putut face nimic pentru el. A mncat dou kilograme de fasole i un litru de o et i apoi a murit. Ceea ce face bine cizmarilor nu face bine croitorilor.

Culorile curcubeului Pe o insula indepartata, niste tineri invatacei, ce cercetau existenta umana, atit din punct de vedere teoretic cit si practic, au venit la marii intelepti... Primul invatat a propus o filosofie de viata pornind de la culoarea albastra. Acesta subliniaza cu convingere ca albastrul este culoarea cea mai importanta a curcubeului... Cel de-al doilea intelept, imbracat in intregime in vesminte rosii, le expune o filosofie total diferita. El lauda culoarea rosie, care ar fi cea mai importanta pentru realizarea confortului oricarei persoane. Contrar primilor doi, cel de-a treilea lauda meritele culorii galben. El le vorbeste pe larg despre pace, despre confort si liniste. Dupa acest ntelept a alege galbenul inseamna a alege pacea interioara. Apoi, ei asista la prezentarea filozofiilor fondate pe combinarea a doua culori primare... Si acum fiecare intelept pretinde ca modul sau de explicare este cel mai eficient pentru intelegerea existentei umane. Dupa toate aceste discursuri, majoritatea invataceilor erau confuzi si dezorientati; se ntrebau ce culoare sa aleaga si dupa care criteriu. Dupa citeva zile de reflectie au fost chemati la ultima intilnire, unde fiecare trebuia sa-si prezinte propria orientare. Spre marea lor surprindere au fost primiti de marele guru al insulei, care a numarat rezultatele: combinari de culori - 58%; albastru - 20%; galben - 13%; rosu - 9%.

Marele guru le-a propus apoi o experienta. A dispus culorile curcubeului pe un disc, apoi, a inceput sa-l invarteasca. Pe masura ce el accelera miscarea, aparea, spre marea lor uimire, culoarea alba. Au inceput sa discute, atunci, despre natura si compozitia acestui nou fenomen.

Despre curajul de a risca o ncercare Un rege i i puse curtea la ncercare pentru un post important. Numero i oameni puternici i n elep i se aflau in jurul lui. "Intelep ilor -spuse regele -, am o problem , i vreau s v d care dintre voi este n stare s o rezolve." i conduse pe oameni la o u enorm , mai mare dect v zuse cineva vreodat . Regele le explic :"Aici vede i cea mai mare i cea mai grea u din regatul meu. Care dintre voi poate s o deschid ?" Unii dintre curteni doar scuturar din cap. Al ii, care se numarau printre cei intelep i, se uitar la u a mai de aproape, dar recunoscur c nu pot s o fac . Cnd intelep ii spuser asta, restul cur ii consim i c aceasta problem era prea dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse la u . O examin cu ochii i cu degetele, ncerc mai multe modalit i de a o deschide i, n cele din urm , o trase cu o smucitur puternic . i u a se deschise. Fusese lasat intredeschis numai, nu inchis complet, i nimic altceva nu fusese necesar, dect bun voin a de a realiza ceva si curajul de a ac iona cu indrazneal . Regele spuse: "Vei primi postul de la curte, pentru c tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu i i pui propriile puteri n joc i ri ti o ncercare.

Despre norocul de a avea dou so ii Un eic avea cel mai mare noroc de pe p mnt: avea dou so ii. Sim indu-se nespus de fericit, se duse la bazar i cump r dou coliere identice, pe care le d rui so iilor sale, dup ce petrecuse cteva ore fericite cu ele. Singura condi ie era ca fiecare so ie s promit s nu-i spun celeilalte. Dar nici o bucurie p mntean nu r mne netulburat . ntr-o zi, so iile, strnite de rivalitate i gelozie, venir la el i l bombardar cu ntreb rile. ,,Spune-ne, cel mai splendid dintre b rba i, pe care dintre noi o placi cel mai mult? ,,Dragele mele, v iubesc pe amndou mai mult dect orice , se ap r mp ciuitor. eicul

Nu, nu, protestar femeile, vrem s mult din dragostea ta.

tim de la tine care dintre noi prime te mai

Dar favoritele mele, de ce ine i s fi i nemul umite ? V am pe amndou n inima mea. Dar femeile nu erau mul umite doar cu att. Nu scapi de noi. Haide vorbe te. Cine este regina inimii tale ? Fiindc nu se mai putea supune ntreb rilor insuportabile ale so iilor sale, i cobor vocea promi tor i opti : Dac trebuie neap rat s ti i, v voi spune adev rul. Cea pe care o iubesc cel mai mult, este cea c reia i-am dat l n i orul de aur. Ambele femei se uitar una la cealalt victorios i fur mul umite.

Doi prieteni i patru femei Ce minunat e s ai dou femei! Astfel perora un om c tre unul dintre prietenii s i, n timp ce i fumau pipa ntr-o cafenea. Cu cele mai nfloritoare cuvinte, el l uda varietatea i splendoarea de a vedea cum dou flori pot mirosi att de diferit. Ochii prietenului s u se f ceau din ce n ce mai mari. Prietenului meu trebuie s -i fie la fel de bine ca n paradis, se gndi n sine. De ce n-a gusta i eu dulcea a a dou femei, a a cum face probabil prietenul meu? Curnd dup aceea se c s tori cu nc o femeie. Cnd ncerc s mpart patul cu ea n noaptea nun ii lor, femeia l respinse mnioas . Las -m s dorm, spuse ea. Du-te la prima ta so ie. Nu vreau s fiu a cincea roat de la c ru . Ori eu, ori cealalt so ie. Spre a g si consolare, merse la cealalt femeie. Dar cnd ncerc s se strecoare n pat lng ea, aceasta se plnse: Nu cu mine. Dac te-ai c s torit cu a doua femeie i eu nu sunt destul pentru tine, ntoarce-te pur i simplu la ea. Nu mai avea altceva de f cut dect s - i p r seasc propria cas i s mearg la cea mai apropiat moschee, spre a g si un loc de dormit. Cnd ncerc s adoarm n pozi ia de rug ciune, auzi pe cineva dregndu- i vocea n spatele lui. Uimit, se ntoarse, c ci persoana care tocmai sosise nu era altcineva dect bunul s u prieten, care b tuse cmpii despre ct de minunat era s ai dou so ii. De ce ai venit aici ? l ntreb , uluit. So iile mele nu m las s m apropii de ele. Asta se ntmpl de mai multe s pt mni.

Dar de ce ai spus ct de grozav este s tr ie ti cu dou femei? Ru inat, prietenul r spunse: M-am sim it att de singur n aceast moschee, i am vrut s am un prieten lng mine.

Dragostea si saracia In timpul razboiului, viata era tare grea si oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotarat sa-i ajute pe cei sarmani si a trimis vorba in tot targul ca, din ziua urmatoare, el va oferi paine oricarui copil si asta fara nici un ban. A doua zi, inca din zori, multi prichindei se stransesera in fata casei in care locuia omul atat de bun la suflet. Cand acesta a aparut cu niste cosuri mari, pline cu paine, copiii s-au repezit, imbrancindu-se, lovindu-se, cautand fiecare sa apuce o paine cat mai mare. Fiecare, cum punea mana pe cate o paine, o lua la goana, bucuros fiindca prinsese o bucata mai mare. Era acolo o harmalaie Dar omul a observat ca undeva, la marginea curtii, astepta cuminte o fetita. Dupa ce toti ceilalti copii si-au ales ce paini au vrut si au plecat cu ele, fetita s-a apropiat si ea de primul cos si s-a uitat in el. Dar acolo nu mai ramasese nimic. A cautat si in cel de-al doilea cos, dar si acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea cos a gasit o painica mica, mica, pe care nici un copil nu o bagase in seama. Fetita a luat-o, a multumit frumos pentru paine si a plecat spre casa. Toata ziua a stat omul si s-a gandit la cum se purtase acea fata si, ca urmare, a dat porunca la bucatarie sa fie coapta o paine mica, dar in care sa fie pusi 10 galbeni. Apoi, dis de dimineata, a asezat painica deasupra celorlalte paini si a iesit iarasi cu toate cosurile in curte, unde copiii deja se stransesera si asteptau nerabdatori. Din nou s-au repezit si s-au luat la harta. La sfarsit, fetita noastra, care asteptase cuminte, ca si in ziua precedenta, s-a aes tot cu painea cea mai mica, singura ramasa. Si de aceasta data, i-a multumit frumos omului si s-a grabit spre casa, unde mama ei o astepta. Cand s-au asezat la masa si femeia a rupt painea, ce sa vezi ?! Galbenii s-au rasturnat pe masa din aluatul proaspat. - Vai, s-a speriat mama, ce sa fie cu acesti bani ? Daca banii au ajuns din greseala in painea adusa de tine ? Poate i-au cazut brutarului, in timp ce framanta aluatul. Ia-i si du-i imediat inapoi! S-a intors fetita la casa omului si i-a dat acestuia toti banii, spunandu-i cum

mama ei i-a gasit in painica primita. Privind-o cu drag, omul i-a raspuns: - Banii aceia nu au ajuns intamplator acolo. Dupa ce am vazut ieri cum ai avut rabdare si cum te-ai multumit chiar si cu mai putin, am hotarat sa te rasplatesc. Astazi, am vazut si cat esti de cinstita, fiindca ai fi putut pastra totul, dar tu mi-ai adus banii inapoi. Drept rasplata, in fiecare dimineata cand vei veni sa iei si tu o painica, vei primi si cate zece galbeni. Doamne, ce bucuroasa a fost fetita. Nu stia cum sa-i multumeasca omului pentru atata bunatate. S-a dus in fuga la mama ei si i-a dat banutii, dupa care i-a povestit totul, iar mama a povatuit-o si de aceasta data, iar fata i-a urmat sfatul. Asa se face ca, de atunci, in fiecare dimineta, cand primea galbenii, fata se ducea in mijlocul celorlalti copii si impartea cu ei toti banutii. Stia ca si ceilalti au nevoie de milostenie la fel de mult ca si ea.

Egoismul Primul ministru dinastiei Tang a fost un erou national pentru succesul sau ca om de stat si conducator militar. Dar in ciuda faimei sale, a puterii si bogatiei se considera pe sine insusi un budhist umil si devotat. Adesea il vizita pe maestrul sau Zen preferat pentru a studia cu el si cei doi pareau sa se inteleaga foarte bine. De fapt parea ca primul ministru nu afecta cu nimic relatia lor, care parea una dintre un maestru respectat si un student plin de respect. Intr-o zi, in timpul vizitei sale uzuale, primul ministru l-a intrebat pe maestru Maestre, ce este egoismul conform budhismului? Fata maestrului a devenit rosie, si cu o voce foarte condescendenta si insultatoare a tipat Ce intrebare stupida mai e si asta? Raspunsul neasteptat l-a socat pe primul ministru, care s-a infuriat. Maestrul Zen a zambit si a spus Acesta, Excelenta, este egoismul .

Fii deasupra destinului tau Povestea spune ca era odata o fata care, lovindu-se de greutatile vietii, a mers la tatal ei sa se planga ca nimic nu-i iesea asa cum isi doreste. Obosise sa lupte fara a

obtine rezultatele pe care le astepta. Nu stia cum sa faca sa mearga mai departe in viata pentru ca se simtea epuizata. Avea impresia ca de cate ori rezolva o problema, aparea alta. Tatal ei a ascultat-o atent si apoi a invitat-o sa pregateasca impreuna micul dejun. Ajunsi in bucatarie, el a luat trei oale si le-a pus cu apa la fiert. Cand au inceput sa fiarba a pus intr-una morcovi, intr-una oua si in cea de a treia cafea. Le-a lasat sa fiarba fara sa spuna nici un cuvant. Doar ii suradea fetei lui. Ea astepta cu nerabdare, intrebandu-se ce voia sa faca tatal ei. Dupa 20 de minute tatal a stins focul, a pus ouale intr-un castron, morcovii intr-o farfurie si a turnat cafeaua intr-o ceasca. Apoi a intrebat-o: Draga mea, ce vezi aici? ea. Oua, morcovi si cafea , a raspuns

Atunci a indemnat-o sa atinga morcovii. Ea ii atinse si observa ca erau moi. Apoi ia cerut sa curete un ou de coaja si ea observa astfel ca oul era foarte tare. Apoi i-a spus sa guste din cafea. Curioasa, ea sorbi din lichidul parfumat apoi intreba: Ce inseamna toate astea, tata? Atunci el i-a explicat ca toate cele trei elemente avusesera de infruntat aceeasi adversitate: apa fiarta. Doar ca au reactionat complet diferit: morcovii s-au inmuiat si au devenit usor de sfaramat, ouale au devenit foarte tari, in schimb cafeaua a schimbat cu aroma ei apa. Cu care dintre acestea trei crezi ca te asemeni tu? , isi intreba el fata. Cand adversitatea bate la usa ta, cum raspunzi? Esti ca un morcov aparent tare, dar cand durerea te atinge te inmoi si-ti pierzi puterea? Esti asemenea oului, care incepe cu o inima maleabila si un spirit fluid, dar dupa un eveniment nefericit devine dur si inflexibil? Pe dinafara ramai la fel, dar pe dinauntru ai inima amara? Sau esti ca un graunte de cafea? Cafeaua schimba apa fiarta, elementul care ii cauzeaza durerea. Cand apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua lasa cea mai buna aroma si savoare.

Gradinarul

A fost odata un gradinar care era foarte priceput. Atit de priceput incit ii mersese vestea si in tinuturile invecinate, si multi dintre parinti isi trimiteau odraslele la el ca sa invete mestesugul. Gradinarul ii primea si ii invata cu bucurie, iar discipolii sai reuseau dupa un timp sa cultive plante la fel de frumoase si de sanatoase ca si ale maestrului lor. Intr-o zi a venit la el un tinar foarte dornic sa invete arta gradinaritului. Batrinul l-a primit, l-a pus intr-o grupa de incepatori si s-au apucat de treaba. Cu totii munceau cu spor si voie buna, iar dupa o vreme au inceput sa apara primele rezultate. Micile plantute care se iveau din pamint erau la fel de frumoase si de sanatoase ca si cele ale gradinarului, cu o singura exceptie. Plantele ingrijite de tinarul nostru pareau bolnave si neajutorate. Desi atit gradinarul cit si tinarul le acordau o atentie speciala, rasadurile o duceau din ce in ce mai prost pe zi ce trecea. Intrigat, batrinul a luat o torta si s-a furisat linga stratul respectiv dupa apusul soarelui, asezindu-se la pinda. Nu mult dupa miezul noptii el a zarit o silueta in intuneric apropiindu-se de strat. A aprins torta si a sarit din ascunzis surprinzindu-l pe hot. Mare a fost mirarea batrinului cind a vazut ca cel prins era chiar discipolul, care nelinistit de evolutia plantelor sale venea in fiecare noapte sa verifice daca radacinile au mai crescut sau nu.

Magicianul Mullahul, predicator, vru sa ia niste nuci pentru sotia sa, pentru ca aceasta ii promisese sa-i gateasca fesejan, o micare preferata cu nuci. In bucuria anticiparii mincarii sale preferate, mullahul baga adinc mina in borcanul cu nuci si apuca atitea, cite a putut prinde cu o singura mina. Cind incerca sa isi scoata mina din borca, mina i se blocase inauntru. Oricit trase si rasuci, borcanul nu-i elibera mina. Tipa, gemu si blestema intr-un fel in care mullahul chiar nu ar trebui. Dar nimic nu fu de ajutor. Chiar si cind sotia lui lua borcanul si trase de el cu toata puterea, nu se intimpla nimic. Mina lui ramase blocata in gitul borcanului. Dupa multe incercari zadarnice, isi chema vecinii pentru ajutor. Toata lumea urmari cu mare

interes aceasta scena care se desfasura dinaintea lor. Unul dintre vecini cintari situatia din ochi si il intreba pe mullah cum s-a petrecut accidentul. Cu o voce jalnica si gemete de disperare, mullahul ii povesti despre nenorocirea sa. Vecinul zise: Te voi ajuta, daca faci exact cum iti spun eu. Promit ca fac tot ce spui, numai sa ma scapi de acest borcan ingrizitor. Atunci vira-ti si mai adinc mina in borcan. Acest lucru i se paru ciudat mullahului, cum adica sa-si bage mina si mai adinc in borcan, cind voia sa si-o scoata de acolo? Dar facu asa cum i se spusese. Vecinul continua : Acum deschide-ti mina si da drumul nucilor pe care le tii. Cererea aceasta il supara pe mullah. In definitiv, el vroia nucile pentru mincarea lui preferata si acum trebuia, in schimb, sa le dea drumul. Fara nici o tragere de inima, urma instructiunile celui care il ajuta. Omul ii spusese acum : Fa-ti mina foarte mica si trage-o usor afara din borcan . Mullahul facu acesta si, iata, fara nici o problema, isi scoase mina din borcan. Dar nu era multumit pe deplin. Mina mea e libera acum, dar unde sunt nucile ? In acest moment, vecinul lua borcanul, il rasturna si lasa sa curga cite nuci voia mullahul. Cu ochii holbati si gura cascata, mullahul privi si spuse : Esti magician?

O poveste de drum "Misticismul persan povesteste despre un calator care se tara pe un drum aparent fara sfarsit. Era incarcat cu tot felul de poveri. Un sac greu cu nisip ii atarna de spate; un burduf gros cu apa ii era atarnat in jurul corpului. In mana dreapta ducea o piatra de forma ciudata, iar in stanga, un bolovan. In jurul gatului o piatra de moara se legana la capatul unei franghii roase. Lanturi ruginite, cu care tragea mari greutati prin nisipul prafos, ii raneau gleznele. Pe cap, omul tinea in echilibru un dovleac pe jumatate putrezit. Cu fiecare pas, lanturile zanganeau. Suspinand si gemand, se misca inainte pas cu pas, plangandu-se de soarta sa grea si de oboseala care il chinuia. Pe drum, il intalni un fermier in caldura stralucitoare a miezului zilei. Fermierul il intreba: "O, calatorule obosit, de ce te incarci cu bolovanul acesta?"

"Groaznic de natang, raspunse calatorul, nu-l observasem inainte". Cu aceasta, arunca piatra la o parte si se simti mult mai usor. Iarasi, dupa ce merse cale lunga pe drum, il intalni un fermier si il intreba: "Spunemi, calatorule obosit, de ce te chinui cu dovleacul pe jumatate putrezit de pe cap si de ce tragi acele mari greutati de fier, legate in lanturi in urma ta?" Calatorul raspunse: "Sunt foarte bucuros ca mi le-ai aratat! Nu mi-am dat seama ce-mi faceam mie insumi". Isi dadu jos lanturile si zdrobi dovleacul in santul de pe marginea drumului. Inca o data se simti mai usor. Dar, cu cat mergea mai departe, cu atat incepea sa sufere din nou. Un fermier venind de pe camp il privi cu uimire si spuse: "O, om bun, cari un sac cu nisip, dar ceea ce vezi pana departe e mai mult nisip decat ai putea tu cara vreodata. Iar burduful tau mare cu apa - ca si cum ai planui sa treci desertul Kawir. Tot drumul, un rau curat curge pe langa tine si te va insoti in calatoria ta pentru mult timp." Auzind acestea, calatorul deschise burduful si goli apa salcie pe poteca. Apoi, umplu o groapa cu nisipul din ranita sa. Statu acolo ganditor si se uita la soarele care apunea. Ultimele raze isi trimiteau lumina spre el. Se uita la sine, vazu piatra de moara atarnand grea de gatul sau si isi dadu brusc seama ca piatra era cea care il facea inca sa mearga atat de incovoiat. O dezlega si o arunca in rau, cat putu de departe. Eliberat de poverile sale, calatori mai departe prin racoarea serii, sa-si gaseasca adapost."

O problema de perspectiva Sherlock Holmes i dr. Watson au plecat mpreun cu cortul. Au petrecut o zi minunat n natur , plimbndu-se pe dealuri. Cnd s-a l sat seara au instalat cortul i, dup ce au g tit i au mncat copios, au adormit amndoi, obosi i. Trziu n noapte, Holmes se trezi, morm i ceva i- i trezi asistentul nghiontindu-l u or n coaste. - Watson! spuse el. Deschide repede ochii i uit -te la cer! Ce vezi? Watson deschise ochii, buimac. - V d stele, Holmes, r spunse el. Multe stele. - i ce- i spune asta, Watson? ntreb Holmes.

Watson se gndi un moment. - P i, ce s -mi spun , Holmes? mi spune c acolo, dep rtate, sunt nenum rate stele i galaxii i probabil mii de planete. De aceea presupun c exist o gr mad de argumente mpotriva teoriei c suntem singuri n Univers. M uit la cer i m simt umil n fa a acestor dep rt ri nesfr ite. Ce- i spune ie asta? - Watson, e ti un mare prost! strig Holmes. Mie-mi spune c a venit cineva i nea furat cortul!

Omul care nu credea in iubire Exista odata, demult, demult, un om care nu credea in iubire. Acesta era un om obisnuit, la fel ca dumneavoastra si ca mine, dar ceea ce-l facea sa fie cu adevarat deosebit era felul sau unic de a gandi: el nu credea ca iubirea exista. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sau. Si-a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost ca aceasta nu exista. Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de mult ar cauta-o. Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a citit o gramada de carti, s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternica. El le spunea ca iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou, creandu-ti o dependenta de ea. Ce se intampla insa daca nu-ti primesti doza zilnica de dragoste? La fel ca in cazul unui drog, ai nevoie de aceasta doza zilnica. Le mai spunea ca relatiile dintre indragostiti sunt la fel ca si cele dintre un dependent de droguri si un vanzator de droguri. Cel care are nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care are nevoie mai mica de iubire este precum vanzatorul de droguri. Cu cat nevoia de iubire este mai mica, cu atat mai bine poti controla relatia cu celalalt. Aceasta dinamica a relatiilor interumane poate fi vazuta cu ochiul liber, caci in orice relatie exista un partener

care iubeste mai mult si un altul care nu iubeste deloc, dar il manipuleaza pe celalalt. Unii oameni profita asadar de pe urma altora, la fel cum un vanzator de droguri profita de pe urma toxicomanilor. Partenerul dependent, cel care are nevoie mai mare de iubire, traieste tot timpul cu teama constanta ca nu-si va putea asigura urmatoarea doza de dragoste, adica de drog. Ce ma voi face daca ma va parasi? Teama il face pe dependentul de iubire foarte posesiv: Imi apartine! El devine astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu pierde urmatoarea doza. Furnizorul de drog il poate manipula cum doreste, dandu-i mai multe sau mai putine doze, ori refuzandu-i-le complet. In acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sa faca orice, de teama de a nu fi abandonat. Eroul nostru a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista iubirea: Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decat o relatie de teama care are la baza controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care sustin ca si-o poarta partenerii? Nu exista asa ceva. In fata reprezentantilor lui Dumnezeu, a rudelor si prietenilor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, ca vor trai impreuna, ca se vor iubi si se vor respecta reciproc, ca vor fi aproape unul de celalalt, la bine si la rau. Ei promit sa se iubeasca si sa se respecte reciproc, si culmea este ca ei chiar cred in aceste promisiuni, menite parca sa fie incalcate. Imediat dupa casatorie, la numai o saptamana sau o luna, amandoi incep sa-si incalce promisiunile facute. Totul se reduce la un razboi al controlului, la cine reuseste sa manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri si cine toxicomanul Dupa numai cateva luni, respectul pe care si l-au promis initial cei doi a disparut. In urma lui nu au ramas decat resentimente, otrava emotionala, rani reciproce, care cresc treptat, pana cand iubirea nu mai exista deloc. Ei raman totusi impreuna, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pareri. Unde se mai poate vorbi insa de iubire? El le-a mai spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait impreuna 30, 40 sau 50 de ani, si care erau foarte mandre ca au trait atata vreme impreuna. Dar cand vorbeau despre relatia lor, tot ce spunea era: Am supravietuit casniciei . Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regula, femeia era cea care ceda si decidea sa indure suferinta. Oricum, persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga razboiul, dar unde era iubirea de care

vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe niste posesiuni. Ea este a mea . El este al meu . Si astfel eroul nostru a continuat sa peroreze despre motivele pentru care nu credea ca exista iubire. El le-a mai spus oamenilor: Eu am trecut prin toate acestea. De acum nu voi mai permite nimanui sa imi manipuleze mintea si sa imi controleze viata in numele iubirii . Argumentele lui erau logice, si el a convins multa lume prin cuvintele sale. Iubirea nu exista. Intr-o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc. El a vazut acolo, asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea. Vazand-o cum plange, s-a simtit curios. De aceea s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate s-o ajute cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. Uimitor, i-a raspuns el, o femeie care crede ca iubirea nu exista! Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea. -De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el. -Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit de cand eram foarte tanara, cu toata iubirea, cu toate acele iluzii, plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect, credinta si am intemeiat o familie. Dar in curand totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra. A incetat sa ma mai respecte, la fel cum am incetat si eu sa-l mai respect. Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu-l mai iubesc, la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine. Dar copiii aveau nevoie de un tata, asa ca am preferat sa raman alaturi de el si sa fac tot ce imi sta in puteri ca sa-l suport. Acum copiii au crescut si au plecat. Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el. Intre noi nu exista respect sau bunatate. Stiu insa ca daca imi voi gasi pe altcineva, va fi la fel, caci iubirea nu exista. Nu are nici un sens sa caut ceva ce nu exista. De aceea plang. Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus: -Ai dreptate, iubirea nu exista. Noi cautam iubire, ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili. In locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne raneste, chiar daca suntem convinsi ca ne vom putea detasa. Oricate relatii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou. De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?

Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Nu stiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu incerca sa il controleze pe celalalt, nu erau deloc posesivi. Relatia dintre ei a continuat astfel sa se aprofundeze. Le placea sa fie impreuna, caci viata li se parea mult mai amuzanta astfel. Cand nu erau impreuna, ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei. Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata: Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatia atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia, caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia sa aiba grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de prezenta celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea, felul in care simte. Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de ea, nu ma agaseaza niciodata. Nu ma simt gelos cand este cu alti barbati. Nu simt invidie atunci cand are succes. Poate ca iubirea exista totusi, dar este altceva decat cred oamenii. De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap. Nici nu a inceput insa bine sa vorbeasca si ea i-a luat vorba din gura: -Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti spun, caci stiam ca nu crezi in iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ceea ce credeam noi ca este. Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna, si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au inrautatit in nici un fel. Au continuat sa se respecte reciproc, sa se sprijine unul pe celalalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar si cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, caci erau atat de fericiti. Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea, incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva. Era extrem de fericit, si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Cand el i-a

daruit insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi. Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista. Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru paradisul pe care la tinut pentru o clipa in mana, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala. Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.

Patru copii Patru spermatozoizi se plimbau foarte enervati si nelinistiti intr-un loc necunoscut si ciudat.Erau framantati de o multime de intrebari asupra a ceea ce le rezerva viitorul. Iat insa ca deodata s-au simtit in mod irezistibil atrasi catre un tunel secret; la capatul lui se afla lumina si libertatea. Cei 4 camarazi se aflau ntr-un loc simpatic si cald. Au realizat atunci ca suferisera o transformare minunata. In aceast lume noua locuiau acum dou fetite si doi baietei. Zilele treceau si fiecare se distra si era fericit acolo. Nu aveau de ce sa-si faca griji in privinaa mancarii, caci un tub misterios le aducea tot ce aveau nevoie. Pe masura ce inaintau in varsta, se simteau din ce in ce mai familiari unii cu ceilalti, asa incat dupa o lun au organizat o petrecere pentru a-si aniversa prima lor luna de existenta. Timpul trecea, se succedau petrecerile aniversare si ei deveneau tot mai maturi.... Dup a opta luna, intr-o seara, unul dintre ei a decis sa exploreze putin mediul inconjurator. In drumul sau a aparut, deodata, un tunel de care s-a simtit in mod irezistibil atras si la capatul caruia era o lumina extraordinara. La jumatatea drumului prietenul nostru nu putuse, totusi, sa se decida daca sa-si lase lumea sa placuta si familiala, asa ca s-a decis sa se intoarca la colegii sai. "Nu mai putem ramane aici foarte mult timp, le-a spus el celorlaltora la reintoarcere; cred ca acum suntem atat de maturi incat in curand va trebui sa parasim aceasta lume".

"Ne este teama sa plecam, au spus ceilalti in cor; nu stim ce ni se va intampla, suntem foarte anxiosi si nelinistiti." "Ii voi mai revedea pe ceilalti?" a intrebat unul. "Imi voi pastra corpul?" a intrebat altul. "Vom fi fericiti?" a intrebat un al treilea. "Vor fi oameni care sa se ocupe de noi?" reveni primul. Si astfel intrebarile curgeau din toate partile. "Am o foarte vaga idee despre ceea ce ne asteapta, a spus aventurierul nostru. Dupa ce am trecut printr-un tunel plin de veselie, era parca o lumina intensa si minunata si poate ca o alta lume..." Primul a fost chemat unul din cei doi baieti, apoi cele dou fetite i-au urmat la un interval mai mult sau mai putin lung si ultimul care parasi locul fuse chiar exploratorul nostru. N-am mai auzit vorbindu-se de ei, insa presupun ca au fost in mod placut surprinsi sa ajunga in acest alt univers...

Pe cine sa crezi Poti sa-mi imprumuti magarul in dupa- amiaza asta ? il intreba un fermier pe mullah. Draga prietene, raspunse mullahul, stii ca sunt oricind gata sa-ti dau ajutor cind ai nevoie de el. Inima mea vrea sa-ti imprumut magarul, drept-credinciosule. Imi bucura ochii sa te vad aducindu-ti acasa recolta cimpului cu magarul meu. Dar ce pot sa spun, draga prietene? Pe moment, magarul meu e la altcineva. Miscat de sinceritatea mullahului, fermierul ii multumi mult, spunindu-i : Pai, chiar daca nu m-ai putut ajuta , cuvintele tale binevoitoare m-au ajutat foarte mult. Dumnezeu sa fie cu tine, o nobile, bunule si inteleptule mullah! Dar, in timp ce fermierul era inca intepenit intr-o plecaciune adinca, un raget infiorator veni

dinspre staul. Fermierul tresari, se uita in sus, socat, si, in cele din urma, intreba neincrezator: Ce-mi aud urechile? De fapt, magarul tau este aici! I-am auzit vocea de magar! Mullahul se facu rosu de manie si striga : Nerecunoscatorule! Ti-am spus ca magarul nu este aici! Pe cine crezi mai mult: pe mullah sau tipetele stupide ale unui si mai stupid magar.

Povestea boabelor de cafea O fat se plngea tat lui ei c nimic nu-i mergea bine. Obosise s lupte f r a ob ine vreun rezultat. Nu tia cum s fac s mearg mai departe n via i se sim ea epuizat . Avea impresia c de cte ori rezolva o problem , ap rea alta. Tat l ei era buc tar. A luat-o de mn i a dus-o la el la serviciu. A luat trei oale i le-a pus cu ap la fiert. Cnd au nceput s fiarb a pus ntr-una morcovi, ntr-una ou i n a treia cafea. Le-a l sat s fiarb f r s spun nici un cuvnt. Doar i surdea fetei lui. Fata a tepta cu ner bdare, ntrebndu-se ce voia s fac tat l ei. Dup 20 de minute acesta stinse focul, puse ou le ntr-un castron, morcovii ntr-o farfurie i turn cafeaua ntr-o ceasca. Apoi a ntrebat-o: Draga mea, ce vezi aici? ea. Ou , morcovi i cafea , a r spuns

Atunci o ndemn s ating morcovii. Ea i atinse i observ c erau moi. Apoi i ceru s cure e un ou de coaj i ea observ astfel c oul era foarte tare.

Apoi i spuse s guste din cafea. Rznd, ea sorbi din lichidul parfumat. Apoi ntreb : Ce nseamn toate astea, tat ?

Atunci el i explicat c toate cele trei elemente avuseser de nfruntat aceea i adversitate: apa fiart . Doar c au reac ionat complet diferit. Morcovii s-au nmuiat i au devenit u or de sf rmat. Ou le au devenit foarte tari. n schimb cafeaua a schimbat apa. Cu care dintre acestea trei crezi c te asemeni tu? i ntreb el fata. Cnd adversitatea bate la u a ta, cum r spunzi? E ti un morcov aparent tare, dar cnd durerea te atinge te nmoi i- i pierzi duritatea? E ti asemenea oului, care ncepe cu o inim maleabil i un spirit fluid, dar dup un eveniment nefericit devine dur i inflexibil? Pe dinafar r mi la fel, dar pe din untru ai inima amar ? Sau e ti un gr unte de cafea? Cafeaua schimb apa fiart , elementul care i cauzeaz durerea. Cnd apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua las cea mai bun arom i savoare.

Povestea ceaiului Imagina i-v o potec ndep rtat care duce la locuin a unui n elept.Iat pavilionul ceaiului. Arhitectura sa este simpl , este construit din lemn si din bambus. Nu este vorba de un lucru care s se mpotriveasc timpului, s -l sfideze printr-o eternitate derizorie de piatr . nc perea n care intr m are o suprafa modest : aproximatv nou metri p tra i (dou rogojini i jum tate); trei-patru prieteni pot sta aici n voie. O pictur zen i un buchet de flori de cmp nveselesc atmosfera. n vatr ard c rbuni de lemn, ceainicul rotund e din metal i poart patina timpului; i mai po i vedea recipientul de ap , lingura din bambus, o pnz alb imaculat , cutiile de ceai i bolurile tradi ionale obi nuite. Maestrul ceaiului execut gesturile rituale cu eficacitate, lentoare, aten ie i dragoste. Conversa ia curge domoal ; se vorbe te despre poezie, despre istorie sau despre arhictectur . nceti or, zgomotul u or al vocilor se stinge. Contempl m n t cere bolurile familiare, o floare de cmp... n dep rtare se aude trilul unei p s ri. Timpul s-a oprit. Armonie, senin tate.

De-a lungul secolelor, ritualul s-a complicat, au fost fixate sute de reguli referitoare la aranjarea florilor, modul de a turna ceaiul, etc., dar Rikyu, cel mai celebru dintre mae trii ceaiului, amintea: Ceaiul este doar att: Fierbi apa. Infuzezi ceaiul, i l bei Asta este tot ce trebuie s tii.

Povestea Regelui Solomon Erau odata 2 femei...care locuiau in aceasi casa....mancau impreuna, dormeau impreuna...imparteau totul. Cand una dintre ele a ramas gravida se facu ca si cealalta sa ramana...si astfel isi traiau ele viata linistite. In momentul in care una dintre ele a nascuta la cateva ore dupa nascu si cealalta! Intr-o zi una din femei, din neatentie, se aseza pe copilul ei si il strivi. De ciuda lua copilul viu al celeilalte femei si puse in locul lui pe cel mort. Seara cand veni cealalta femeie aceasta din urma isi dadu seama de fapta primeia si o intreba: "Asta nu este copilul meu...de ce ai schimbat copiii?". Femeia se apra si spunea ca nu este adevarat. Si au continuat asa femeile pana cand s-au decis sa-si caute dreptate la regele de pe atunci, marele rege Solomon! Ajunse in fata regelui acesta le ceru sa vorbeasca pe rand: "femeia aceasta si-a omorat copilul si l-a schimbat cu al meu, facandu-ma sa cred ca este al meu!". Cealalta femeie ca sa se apere spuse " nu este adevarat...nu am schimbat nimic...acesta este copilul meu...al ei a murit!". Ascultandu-le regele Solom ceru sa i se aduca copilul si o sabie. Lua copilul si ridica sabia spunand: "vom imparti copilul in doua ca sa facem pace!". La auzul acestor cuvinte - mama copilui cazu in genunchi si spuse regelui: "Nu omori copilul...mai bine da-l acestei femei...dar nu il omori!". Cealalta femeie - care il

schimbase - spune: "Imparte-l in doua!". Atunci regele Solomon poruncise: "Da-ti copilul primei femei - ea este mama naturala a copilului! Pentru ca o mama nu accepta niciodata sa-si sacrifice copilul"! (Pesechkian)

Profetul i lingurile lungi Un credincios ortodox veni la profetul Elijah. Era mboldit de ntrebarea despre iad i rai, pentru c vroia, fire te, s - i tr iasc via a corespunz tor. "Unde este iadul, unde este raiul ?" Rostind aceste cuvinte, se apropie de profet, dar Elijah nu i r spunse.l lu pe om de mn i l duse, pe alei ntunecate, la palat. Trecur printr-o poart de fier i intrar ntr-o nc pere larg , n esat cu mu ti oameni, boga i i s raci, unii n zdren e, al ii mpodobi i cu bijuterii. n mijlocul camerei, o oala mare de sup , numit "asch", st tea deasupra unui foc aprins. Vasul ce fierbea mpr tia o arom minunat prin nc pere. n jurul lui,grupuri de oameni, cu obrajii supti i ochii goi c utau s - i ob in por ia de sup . Cel care venise impreun cu Elijah fu uimit cnd v zu lingurile pe care le purtau oamenii, pentru c erau la fel de mari ca oamenii in i i. Fiecare lingur era alcatuit dintr-un castron de fier, incandescent de la focul supei, i, chiar la cap t, un mner mic de lemn. nfometa ii dibuiau lacomi in oal .De i fiecare vroia por ia lui, nu o ob inea nimeni. Era dificil s ridice lingura din oal i,fiind ea foarte lung , nici cei mai puternici nu puteau s o duc la gur . Cei mai obraznici i i ardeau chiar bra ele i fa a sau v rsau supa pe vecinii lor. Oc rndu-se unul pe altul, se luptau i se loveau unul pe cel lalt cu lingurile pe care ar fi trebuit s le foloseasc pentru a- i astmp ra foamea.Profetul Elijah i lu nso itorul de mn i i zise:"Acesta este iadul !" P r sir nc perea i,n curnd,nu mai putur auzi ipetele infernale dind r tul lor.Dup o lung c l torie prin pasajele ntunecate, intrar ntr-o alt nc pere. i aici erau mul i oameni care stateau, n mijlocul camerei era, din nou, o oal cu sup fierbinte. Fiecare dintre persoanele prezente avea o lingur gigantic n mn , exact ca i cele pe care Elijah i omul le v zuser n iad. Dar aici oamenii erau bine hr ni i. Putea fi auzit doar un murmur lini tit, multumi , laolalt cu sunetele lingurilor cufundate in sup . ntotdeauna lucrau impreun cte doi oameni. Unul cufunda lingura n oal i i hr nea partenerul. Dac lingura devenea prea grea pentru o persoana, al i doi ajutau cu instrumentele lor,

astfel nct toat lumea putea mnca n pace. De ndat ce unul mnca de ajuns, era rndul altcuiva. Profetul Elijah i spuse nso itorului s u: "Acesta este raiul!"

Regele cu patru neveste Era odata un rege care avea 4 neveste. Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun. De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul. Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele. Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa! Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur. O intreba pe cea de-a patra nevasta: Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie? Nici vorba! replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit. Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie? Nu! veni raspunsul celei de-a treia sotii. Viata e prea buna! Cand vei muri, ma

voi recasatori! Inima regelui se stranse de durere. Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie? Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta! replica cea de-a doua sotie. Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau. Regele fu devastat si de acest raspuns. Apoi se auzi o voce: Eu te voi urma oriunde vei merge! Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale. Adanc indurerat, regele spuse: Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!

Spune-mi ce dai ca sa-ti spun ce primesti Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba: - Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Batranul ii raspunse printr-o intrebare: - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? - Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo! - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare: - Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare: - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?

- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu iam parasit. - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros: - Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane? - Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei."

Un indian batran Un batran indian, din neamul Cherokee, statea impreuna cu nepotul sau si-l invata: "In viata fiecaruie om de pe pamantul asta se da o lupta formidabila o lupta intre doi lupi. Unul rau: el intruchipeaza frica, mania, invidia, lacomia, autocompatimirea, aroganta, viclenia, resentimentele. Celalalt e unul bun: el aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea, darnicia, adevarul, blandetea si mila." Copilul priveste intrebator spre bunicul lui: "Si care dintre ei va invinge?". Batranul il priveste in ochi: "Cel pe care il vei hrani!"