Relatia dintre doua personaje in basmul cult

Basmul este o specie a genului epic in proza si are ca tema lupta dintre bine si rau. Sunt relatate intamplari fantastice, la care iau parte personaje inzestrate cu puteri supranaturale iar deznodamantul este aproape intotdeauna unu fericit. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult si cuprinde, alaturi de elemente tipice basmului:tema, formule(de inceput, de mijloc si incheiere),motive(motivul imparatului fara urmas, motivul superioritatii mezinului, motivul armelor, al probelor, al labirintului, al personajelor adjuvant dotate cu puteri supranaturale),numeroase elemente fantastice si trasaturi originale. Structura basmului este tipica- o situatie initiala de echilibru:prezentarea Craiului si a celor trei fii ai sai, prejudicierea:Imparatul Verde nu are urmasi si cere ajutorul fratelui sau, Craiul.Incercarea de a remedia aceasta situatie corespunde desfasurarii actiunii si probelor pe care Harap-Alb este nevoit sa le depaseasca iar ultimei situatii-tip-restabilirea echilibrului ii corespund nunta si castigarea tronului. Ca in orice basm, personajele sunt construite pe baza unor tipologii clasice; personaje pozitive:protagonistul Harap-Alb si cei care il ajuta, personaje negative:antagonist , respectiv Spanul. Se remarca insa faptul ca personajele malefice nu mai sunt reprezentate aici de balauri, vrajitoare, scorpii, ci de Span, dar si de Imparatul Ros.Cei doi sunt personaje absolute necesare devenirii eroului si initierii lui in tainele vietii.Ei nu au nimic din trasaturile fabuloase care caracterizau reprezentantii raului in alte basme, ci din defectele acestora:viclenie, autoritate extrema,invidie, care tin mai mult de carente de ordin moral, pe care eroul ar trebui sa le evite. De asemenea, nici protagonistul nu are trasaturi fantastice si nu este construit exclusive pe un tipar pozitiv.El este caracterizat atat direct, de narator,de celelalte personaje si prin autocaracterizare, cat si indirect, prin fapte,atitudine, gesture. Cu toate ca dispune de calitatile necesare:milostenie,curaj,calatoria pe care o va parcurge are rolul de a`I grabi maturizarea si de a`l forma drept un barbat capabil sa isi ia viata in propriile maini sis a conduca o imparatie. Numarul foarte mare de probe la care este supus voe evidentia curajul, ambitia si caracterul puternic al personajului,devenit,dupa intalnirea cu Spanul, Harap-Alb,nume ce arata dubla sa personalitate:om inferior-sluga, dar si superior(inocenta, demnitate)-stapan. De altfel, intalnirea cu Spanul sta la baza procesului de maturizare a eroului, protagonist si antagonist, aflati intr`o vesnica antiteza.Desi initial refuza sa calatoreasca insotit de un strain,fiul craiului va cadea in capcana Spanului si va trebui sa suporte consecintele nerespectarii sfaturilor date de tatal sau.Intalnirea dintre cei doi este insa absolute necesara.Nu intamplator Spanul este sic el care ii da numele, fortandu`l sa se individualizeze prin actiunile si gandurile sale: De`acum inainte sa stii ca te cheama Harap-Alb,aista ti`I numele si altul nu.

Cu toate ca ar fi putut sa incerce sa scape de sub tutela acestuia,Harap-Alb accepta umilinta si nu isi incalca juramantul smuls de Span prin amenintare.Astfel ajunge sa cunoasca raul si sa poata judeca mai tarziu in cunostinta de cauza. La inceput naiv, lipsit de experienta, neatent, fiul cel mic al Craiului trebuie sa invete sa tina cont de sfaturile celor din jur, sa ia decizii singur, sa aiba rabdare si putere de intelegere.De`a lungul calatoriei, el va fi nevoit sa implineasca mofturile Spanului:sa aduca salatile din Gradina Ursului, pielea incrustata cu pietre scumpe a cerbului, pe fata imparatului Ros si reuseste sa depaseasca toate dificultatile datorita Sfintei Duminici si a celor cinci tovarasi intalniti in drum spre curtea imparatului.Ajutorul dat este insa motivate de bunatatea pe care eroul a aratat`o la inceput fata de batrana si de caracterul sau deschis si spontan in relatiile pe care le stabileste cu oamenii. Spre deosebire de eroul basmului popular, care mizeaza fie pe trasaturi fantastice, fie pe o forta fizica hiperbolizata,Harap-Alb justifica tot ceea ce primeste prin trasaturile sale morale. Personajul negativ, Spanul, prefacut si viclean,construit prin antiteza cu Harap-Alb, este cel care are rolul de a aduce lumina,fortand calitatile innascute ale eroului.El este un personaj necesar maturizarii acestuia si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte. . In momentul in care Harap-Alb se intoarce la curtea Imparatului Verde impreuna cu fata Imparatului Ros, Spanul orbit de invidie, nu isi mai poate controla reactiile: vazand ca I s`a dat viclesugul pe fata, se repede ca un cane turbat la Harap-Alb si`i zboara capul dintr`o singura lovitura de palos. .De altfel, acest lucru era necesar caci,initierea odata incheiata, el este silit sa`i recunoasca eroului superioritatea morala si afectiva.Moartea si reinvierea ritualica a lui Harap-Alb incununeaza dobandirea unui nou statut, acela de imparat.Ca si alte basme populare,basmul lui Creanga mizeaza pe tema formarii eroului, a maturizarii lui. Lupta dintre bine sir au devine aici un pretext pt a demonstra o teza morala conform careia, in cele din urma, bunatatea si curajul.dublate de istetime vor fi intotdeauna capabile sa triumfe asupra egoismului si vicleniei.