P. 1
Formula As

Formula As

5.0

|Views: 2,375|Likes:
Published by ioana_bio1231

More info:

Published by: ioana_bio1231 on Jul 27, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/26/2014

pdf

text

original

CAST RAVETII

* Nu doar ca sunt huliti pe degeaba, dar odata cu ei, dispare din farfurie un medicament natural, de nepretuit pentru sanatate * Ideea acestui articol mi-a venit vazand la televizor imaginile apocaliptice, cu mii de tone de castraveti proaspeti, sanatosi, aruncati in locuri virane, striviti sub cupa si senilele buldozerelor, transformati in gunoi. Din ce cauza a aparut aceasta bizarerie? Spus pe sleau: din cauza unei minciuni, preluata de catre presa, amplificata pana la absurd si devenita "adevar" pentru milioane de oameni. Mai exact, s-a afirmat despre castraveti (de buna credinta sau nu, dar oricum nefundamentat stiintific) ca ar purta pe coaja lor, nici mai mult nici mai putin, decat o tulpina ucigasa a bacteriei Escherichia coli. Problema in sine este grava, peste <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> 40 de oameni infectati cu tulpina E.coli au murit, alte zeci se zbat, si acum, prin spitale, intre viata si moarte, dar castravetii s-au dovedit a nu avea absolut nici o vina. Din pacate, raul deja este facut, opinia publica este deja panicata de titlurile stupide, gen Castravetii ucigasi, de emisiunile TV alarmante, iar vocile adevaratilor specialisti nu mai conteaza. Mai trist este ca si in Romania oamenii au ascultat vocile "specialistilor" invitati pe la fel de fel de pseudoteleviziuni, castravetii fiind ocoliti prin piete si prin magazine, ramanand in depozitele producatorilor, stricandu-se si fiind aruncati. Si pentru ca circul sa fie complet, aceiasi "experti" in nutritie au afirmat ca, de fapt, castravetii sunt un moft in alimentatie, continand prea multa apa si prea putine calorii si, ca atare, ei nu au valoare nutritiva. Oare asa sa fie? Noi zicem ca nu, dar cel mai bine este sa cititi urmatoarele randuri si sa va formati singuri o parere, in baza unor informatii stiintifice clare si verificabile. Un scurt istoric al castravetilor Am introdus acest paragraf, in contextul utilizarii acestei legume ca hrana si ca medicament, pentru a avea o imagine mai clara a importantei pe care o au castravetii. Acestia provin din sudul Asiei, unde, conform dovezilor istorice, sunt folositi in alimentatie de acum mai bine de 10.000 de ani. Apoi, castravetii s-au raspandit in intreaga lume, incepand din antichitate. Rand pe rand, Egiptul, Grecia si apoi Roma au adoptat in culturi aceasta leguma racoritoare si cu gust inviorator. Pe teritoriul Romaniei, castravetii sunt aclimatizati de peste 2500 de ani, si tot de atunci sunt folositi ca medicament, dar si ca planta magica.

� In prezent, la noi sunt cunoscute doua varietati ale castravetelui, dintre care cea mai frecvent intalnita este "castravetele de muraturi", cunoscut si drept "castravete romanesc", de dimensiuni ceva mai mici, cu coaja aspra, buburoasa, si de un verde deschis la culoare. Castravetele de salata, numit si "castravetele bulgaresc", este in schimb lunguiet, poate atinge pana la patruzeci de centimetri lungime ori si mai mult, coaja lui este neteda si de un verde inchis. La noi, aceasta ultima varietate creste mai mult in sere si o gasim in magazine cu precadere in sezonul rece. Ambele varietati au proprietati vindecatoare identice, insa nu au fost multa vreme luate in serios, poate si datorita compozitiei lor chimice. Castravetele este alcatuit in proportie de 96,5% din apa, are foarte putine calorii (un kilogram de castraveti are o consistenta mai mica decat o felie de cascaval), nu contine nici un fel de grasimi, si doar o cantitate infima de substante proteice. In schimb, contine o cantitate impresionanta de potasiu, fier, siliciu asimilabil, magneziu si fosfor, care in cea mai mare parte sunt depozitate in coaja legumei. De altfel, in aceeasi coaja gasim si cea mai mare parte a vitaminei C, a vitaminei A si a vitaminelor din complexul B, a enzimelor care intervin in procesul digestiei si al metabolismului, a compusilor sulfurosi. In lumina acestor date, cercetatorii afirma ca, fara coaja, castravetele nu are nici macar jumatate din valoarea sa terapeutica, care, asa cum vom vedea, nu este deloc de neglijat.

Preparate din castraveti Castravetii ca atare Se consuma cu tot cu coaja, foarte bine spalati, in salate sau simpli, taiati felii. Doza recomandata este de macar 200 de grame pe zi, dar in cazul unor cure de slabire, a bolilor care necesita o cantitate sporita de apa si diuretice sau un aport marit de minerale, portia zilnica poate creste pana la 700-900 de grame. Spalarea cojii castravetilor, pentru a preveni orice posibila contaminare, se va face in jet de apa, dupa care vor fi indepartate orice portiuni stricate, pentru a elimina riscul de a fi ingerate microorganisme patogene. Castravetii, insa, nu vor fi curatati de coaja, care este cea mai bogata in principii active. Specialistii afirma ca, daca, totusi, tinem mortis sa curatam castravetii, atunci mai bine este sa le mancam coaja si sa le aruncam... miezul. Sucul de castraveti

� Este un adevarat medicament, cu un efect diuretic si depurativ exceptional, dar si calmant gastric, hidratant si racoritor. Se obtine foarte simplu cu ajutorul storcatorului centrifugal. Se administreaza intern, imediat dupa preparare, cate 500-1000 ml pe zi. Castravetii murati Pastreaza destul de putin din vitaminele si din celelalte substante vindecatoare ale legumei proaspete, in schimb, au un continut de minerale intact si, important, au substante care ajuta la imbunatatirea digestiei, mai ales a digestiei grasimilor si a proteinelor. Aceasta este si explicatia pentru care castravetii murati sunt iarna nelipsiti de la mesele cu mancaruri grele, pentru ca simtim instinctiv ca ne ajuta digestia si metabolismul. Tzatziki Se pronunta tatichi si este un fel de salata-sos, extrem de placuta la gust si racoritoare, preparata din castraveti si iaurt, folosita in mod traditional in Grecia.

� Se obtine din trei castraveti romanesti, care se toaca marunt si apoi se strang in pumn pentru a se scurge sucul, dupa care se combina cu 300-400 de grame de iaurt, cu jumatate de lingurita de ulei virgin de masline si cu patrunjel tocat. Se lasa sa stea vreme de cinci minute, apoi se mai adauga un castravete murat, eventual unul-doi catei de usturoi pisati, sare dupa gust si se amesteca. Este printre putinele mancaruri care se pot servi si reci (de la frigider), ca salata pentru cartofi, pentru conopida la cuptor, pentru legumele gratinate, pentru anumite preparate de peste, sau chiar ca antreu. Este o mancare excelenta pentru zilele calde de vara, cand ne racoreste, ne invioreaza si ne apara de eventualele neplaceri digestive.

Cataplasma cu castraveti Se taie leguma in felii subtiri si apoi se aplica direct pe locul afectat, unde va face o aderenta excelenta (ca o ventuza), deoarece are o suprafata neteda si umeda. In general, o aplicatie externa cu castravete se face vreme de 15-20 de minute, dupa care, daca vrem sa o prelungim, vom pune felii de castravete proaspete. Are efect racoritor, calmant si se foloseste mai ales contra arsurilor solare, a durerilor de cap, a usturimilor pe piele. Tratamente preventive * Pietre la rinichi, insuficienta renala - castravetele este unul din produsele naturale cu cel mai puternic efect diuretic, "spaland" rinichii de sarurile depuse si prevenind astfel formarea calculilor. De asemenea, consumul de castravete proaspat, minimum jumatate de kilogram pe zi, mentine sanatatea si stimuleaza activitatea rinichilor, impiedica recidivarea infectiilor, stimuleaza eliminarea apei din corp.

Castravetii romanesti n-au nici o problema. Important e sa fie bine spalati � * Boala canceroasa - un institut de cercetare londonez anunta ca este foarte posibil ca aparent banalii castraveti sa fie antidotul pentru anumite alimente cu un puternic efect cancerigen. De exemplu, nitratii si nitritii, prezenti in practic toate mezelurile si produsele din carne si care sunt vinovati de mii de cazuri de cancer la colon, au un efect toxic mult redus daca se consuma impreuna cu castraveti. Acelasi efect il au castravetii si in cazul acroleinei din uleiul folosit pentru prajeli sau asupra faimoasei (de acum) acrilamide din cartofii prajiti, din produsele de patiserie ori de panificatie, care au, de asemenea, efect cancerigen. Concluzia: pe toata durata verii, cat castravetii sunt proaspeti, mancati-i cruzi, bine spalati, dar necojiti, in salate sau ca atare. Va tin departe de cea mai ucigatoare boala a secolului. * Astm bronsic - o serie de substante continute in castravete (mai ales de catre coaja acestuia), cum ar fi flavonoidele, compusii de siliciu sau fenolii, au un puternic efect antiinflamator. Intre altele, aceste substante previn fenomenul de inflamare a arborelui bronsic si de aparitie a astmului bronsic, cu crizele sale specifice. Acest efect protector in fata astmului se observa si la fumatori, precum si la persoanele expuse la noxele din aer sau care racesc frecvent. * [i]Gastrita si ulcerul gastric - castravetele se administreaza in afara perioadelor de criza, cand ajuta la refacerea mucoasei gastrice lezate, si ajuta, de asemenea, la reglarea secretiei de sucuri acide. Ingerat in timpul crizei de gastrita, castravetele este cel mai bine tolerat sub forma de suc, avand efecte protectoare gastrice. In unele cazuri, insa, el poate intensifica secretia de sucuri acide si poate agrava durerile si leziunile, fiind necesar sa fie administrat, prin urmare, cu prudenta.

* Litiaza biliara - este foate bine prevenita de consumul zilnic de salata de castraveti, preparata cu ulei virgin de masline. Castravetele combinat cu uleiul de masline actioneaza, prin intermediul unor receptori aflati in tubul digestiv, asupra vezicii biliare, stimuland varsarea bilei si prevenind, astfel, dischinezia, stazele si formarea de calculi in colecist. * Ateroscleroza, arterita obliteranta - aceeasi salata de castraveti combinati cu ulei virgin de masline, care este un fel de mancare extrem de frecvent intalnit in dieta mediteraneana de vara, protejeaza arterele, inclusiv cele coronare, de imbolnavire. Cercetatorii au comparat efectul unei diete cu multe salate (de castraveti, rosii, rucola, ardei etc.), cu dieta tipica americana/occidentala, bogata in grasimi polisaturate. Dupa doua luni de consum, de trei ori pe zi, a salatelor preparate cu mult ulei de masline, s-a micsorat semnificativ nivelul colesterolului rau (LDL), al formarii placilor de aterom, al adeziunii moleculelor de sange ce rezulta in urma inflamarii arterelor. Tratamente interne cu castraveti * Indigestia - castravetii, cu tot cu coaja, contin o enzima (erepsina) care ajuta la digestia mancarurilor bogate in proteine, care sunt si cele mai grele pentru stomac si ficat. De asemenea, consumul de castravete previne tulburarile si bolile hepatice la marii consumatori de proteine, care prefera branzeturile, ouale, pestele sau carnea in alimentatie. Se recomanda consumul a minimum 100 de grame de castravete la fiecare masa in care sunt prezente aceste alimente.

� * Diabet - coaja castravetilor, in special a celor cu un gust amarui mai pronuntat, stimuleaza celulele pancreasului sa produca insulina si echilibreaza glicemia prin actiune directa. O cura de o luna, in care se consuma minimum jumatate de kilogram de castraveti pe zi, cu tot cu coaja, previne diabetul, si chiar trateaza cu succes formele usoare ale acestei boli. * Obezitate, ingrasare - cea mai pura apa, fibre alimentare, substante diuretice naturale si un numar infim de calorii, aceasta este cartea de vizita a unuia din cele mai bune alimente pentru slabit: castravetii. Persoanele care vor sa slabeasca ar trebui sa consume in timpul sezonului macar 600 de grame de castraveti proaspeti, cu tot cu coaja, pe zi. Este un tratament simplu, care duce la scaderi semnificative in greutate, prin micsorarea numarului de calorii din portia zilnica de hrana, prin eliminarea apei suplimentare din tesuturi, prin imbunatatirea metabolismului zaharurilor. In plus, castravetii previn si bolile si tulburarile de sanatate care apar frecvent atunci cand pierdem prea multe kilograme intr-un timp scurt. Castravetii previn puseurile de hiper si hipotensiune, previn tulburarile cardiace si afectiunile gastro-intestinale, care pot aparea sau se pot agrava printr-o cura de slabire mai drastica. * Guta - se face o cura de trei-patru saptamani, timp in care se consuma zilnic o combinatie de suc de castraveti, amestecat cu suc de morcov, in proportii egale. Un litru pe zi din acest elixir antreneaza sarurile urice din articulatii si ajuta la eliminarea lor prin urina, reduce inflamatia articulatiilor si elimina gradat crizele dureroase. * Tensiunea arteriala oscilanta, aritmia cardiaca - potasiul, magneziul si fibrele alimentare continute in mari cantitati de catre castraveti sunt adevarate medicamente pentru tratarea acestor doua afectiuni. Mai ales in timpul verii, cand aceste boli devin foarte periculoase, este

indicata cura in care se consuma zilnic intre jumatate de kilogram si un kilogram de castraveti, vreme de macar patru saptamani. Participantii la un program american pentru studiul efectelor alimentelor bogate in potasiu si magneziu asupra tensiunii arteriale si a ritmului cardiac au raportat, dupa doar trei luni de consum preferential al castravetilor, al salatei verzi, al verzei si al altor cateva alimente de acest gen, o stabilizare semnificativa a tensiunii arteriale si o reducere la mai putin de jumatate a frecventei crizelor de aritmie ori de tahicardie. * Adjuvant in pancreatita - se consuma zilnic 300-500 de grame de castraveti, cu tot cu coaja. Substantele active din coaja castravetilor stimuleaza secretia endocrina si exocrina a pancreasului, reduc inflamatia acestui organ, ajuta la o buna metabolizare a alimentelor complexe. In prezent, dupa o serie de studii de laborator, care au pus in evidenta susmentionatele calitati ale acestei legume, se lucreaza pentru obtinerea unui medicament din coaja de castravete, destinat afectiunilor pancreatice. Pana atunci, putem beneficia direct de consumul castravetilor naturali. * Sarcina - castravetii consumati in timpul sarcinii reduc senzatia de greata, precum si frecventa acceselor de voma produse de miscare, de stres, de stimulari olfactive neplacute etc. Nu este fixata o cantitate standard de castraveti recomandata a fi consumata zilnic, este bine insa sa aveti acest "medicament" pe masa, pentru a avea o sarcina mai usoara. * Constipatie - la micul dejun si la cina, se consuma cate 300 g de castraveti, sub forma de salata cu ulei de masline sau de tzatziki. Este un tratament simplu, care asigura nu mai putin de 45% din necesarul zilnic de fibre alimentare si 30% din necesarul de apa, stimuland, in acelasi timp, si peristaltismul intestinal, dar si eliberarea de sucuri digestive. Ca atare, aceasta cura se dovedeste a fi benefica atat in cazul unei constipatii atone, cat si al unei constipatii datorate dispepsiei sau unei diete sarace in fibre alimentare. * Tendinite, probleme articulare - foarte bogati in siliciu usor asimilabil si in magneziu, avand si intense efecte depurative, castravetii sunt, alaturi de dovlecei, cele mai bune legume in tratarea acestor afectiuni. In Statele Unite si in Franta, castravetii si extractele din coaja de castravete sunt deja frecvent folosite in clinicile destinate tratarii sportivilor care au suferit traumatisme ori care se confrunta cu boli articulare cronice datorate suprasolicitarii. Prin continutul lor de potasiu, castravetii sunt folositi si contra durerilor si a contracturilor musculare. * Durerile de cap provocate de caldura, insolatie - se consuma jumatate de litru de suc de castraveti cu putina lamaie, pe stomacul gol, intr-o doza unica. Este un foarte bun re-hidratant, confera o senzatie de racoare si diminueaza intensitatea durerilor de cap. Suplimentar, pe cale externa, se folosesc felii reci de castravete, care se aplica pe frunte, pe ceafa si pe tample. In popor se spune ca feliile de castravete aplicate pe piele "trag durerea din cap". Experimental sa putut constata in multe cazuri adevarul acestei informatii, desi mecanismul prin care acest lucru se produce inca nu este elucidat. Tratamente externe cu castraveti * Arsuri usoare, arsuri solare - se aplica in pelicula groasa, de mai multe ori pe zi, un piure obtinut din castraveti cruzi, zdrobiti, pe portiunea afectata. Este un tratament calmant, usor antiseptic, prevenind suprainfectarea. Diminueaza inflamatia si ajuta la refacerea mai rapida a tesuturilor, dupa arsurile de gradul I si II. * Keratoza - zilnic, se aplica pe portiunile de piele afectate un piure obtinut din 5 parti castraveti zdrobiti si o parte ulei virgin de masline, care se amesteca bine, pentru a se omogeniza. Preparatul obtinut se intinde prin masaj usor, de tip mangaiere, vreme de cinci minute. Intern, se consuma salata de castraveti cu ulei presat la rece de masline, dar si alte alimente bogate in vitamine, cum ar fi catina, nucile, morcovii. CASTRAVETII SI FRUMUSETEA

� * Pentru demachiere - se face o solutie din 6 linguri de suc de castravete si o lingurita de suc de lamaie. In acest preparat se inmoaie un tampon de vata cu care se sterge de mai multe ori, succesiv, pielea, dupa ce a fost demachiata sau curatata cu sapun. Castravetele are darul de a inactiva unele substante chimice toxice din produsele cosmetice, dar si de a reduce inflamatia si de a curati in profunzime pielea. * Pentru tenul patat - consumul intern de castraveti proaspeti va avea un intens efect depurativ, ajutand la curatirea pe cale naturala, din interior, a pielii. Extern, se foloseste sucul proaspat obtinut din aceste legume, cu care se lotioneaza obrazul vreme de cateva minute, inainte de culcare. * Pentru tenul uscat - se prepara o masca din trei lingurite de suc de castravete, o lingurita de ulei de masline, un galbenus de ou si o lingurita de miere lichida. Toate aceste componente se amesteca foarte bine, pentru omogenizare, apoi se aplica pe fata, vreme de minimum 15 minute. Este un tratament care hraneste si hidrateaza tenul. * Pentru tenul iritabil - cand va intoarceti acasa, dupa ce ati stat in vant, frig sau soare puternic, curatiti-va usor, cu blandete, obrajii, vreme de cateva minute, cu o bucatica de castravete proaspat taiat. Acesta are efecte calmante, indeparteaza polenul si praful acumulate in pori, care ar putea da reactii iritative. Precautii si contraindicatii la tratamentul cu castraveti

� In cele mai multe studii de specialitate se afirma ca, practic, nu exista reactii adverse si nici contraindicatii la castraveti. Totusi, persoanele cu hipertensiune severa, cu ascita ori cu alte afectiuni la care aportul de lichide in organism este limitat, vor consuma cu masura aceste legume, care contin 95% apa. Exista si persoane a caror digestie nu se impaca foarte bine cu castravetii (in cazuri foarte rare, ei produc indigestii, dureri abdominale, stare de greata). Aceste simptome se datoreaza, de obicei, semintelor de castravete si, ca atare, vor disparea daca semintele sunt indepartate de pe feliile de castravete, inainte de a fi consumate. Pe de alta parte, se va tine cont ca aceste seminte sunt pe locul doi, dupa coaja, ca si continut de vitamine si alte substante cu efect terapeutic. In consecinta, semintele vor fi eliminate doar daca este neaparat necesar acest lucru.

ROSII LE ROMANESTI

Elixirul de sanatate al verii De cateva saptamani, au aparut in piete rosiile romanesti. Ceva mai mici si nu atat de aratoase ca cele din import, rosiile noastre sunt foarte usor de recunoscut dupa gust: sunt dulci si usor parfumate, avand in ele parca un strop din soarele la care s-au copt. Aceasta, spre deosebire de suratele lor, tomatele din import, care au stat cu saptamanile prin depozite racite artificial, sau copt in lazi, ajungand in farfuriile noastre apa chioara: saracite in vitamine, in enzime si nutrienti. Ati citit bine: rosiile romanesti sunt vindecatoare pentru ca aceste legume magnifice, atunci cand sunt adevarate, adica asa cum le-a facut Dumnezeu, fara <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> modificari "ingineresti", au efecte puternice asupra sanatatii. Iar ca sa va convingeti, cititi cu atentie randurile care urmeaza: Scurt istoric Au fost cultivate pentru intaia oara cu nu mai putin de trei mii de ani in urma, de catre o enigmatica populatie din Peru - mayasii. Ei sunt cei care le-au descoperit, le-au domesticit, leau selectionat si le-au transformat din planta salbatica in aliment. Mayasii - istoricii nu stiu de ce - au disparut dintr-o data, lasand in urma lor vestigii arheologice uluitoare, precum si niste plante de cultura, intre care si rosiile, care au fost preluate de alte popoare stravechi ale Americii de Sud, raspandindu-se pe intreg continentul. In Europa, rosiile au ajuns tarziu, abia prin anul 1600, aduse de catre conchistadorii spanioli. Iar in secolul al XIX-lea, au devenit un aliment uzual pentru europeni, pentru ca acum, la inceputul secolului XXI, sa capete o adevarata celebritate. Iar aceasta celebritate nu au dobandit-o doar ca aliment, ci si ca medicament, o calitate recunoscuta dupa decenii de studii-gigant, realizate pe zeci de mii de subiecti.

Farmacia continuta intr-o rosie

Nu mai putin de 90% din continutul rosiei este apa biologica, usor asimilabila de catre organismul uman, o apa biologica care alcatuieste suportul ideal pentru administrarea unei colectii de vitamine, minerale, enzime si alte substante active ale tomatelor, despre care merita sa vorbim mai pe larg. Dintre vitaminele continute de rosii, cele mai importante sunt vitamina A (importanta pentru ochi si pentru procesele endocrine), complexul B (B1, B2, B5, B6 - protectoare ale sistemului nervos, ale sistemului osos, ale metabolismului), vitamina C (necesara sistemului cardiovascular, sistemului nervos si endocrin), vitamina E (vitamina tineretii si a fertilitatii) si vitamina K (importanta pentru sinteza anumitor elemente figurate ale sangelui). Apoi, rosiile contin cantitati insemnate de potasiu, fosfor, fier, calciu, magneziu si seleniu, precum si acizi organici, acestia din urma avand un rol important pentru sistemul digestiv. Apoi, s-a mai descoperit ca rosiile contin licopina, un pigment care da culoarea specifica tomatelor si tinde sa revolutioneze industria farmaceutica. Intre altele, licopina are un efect antioxidant mai puternic decat celebra vitamina C, protejand extrem de eficient organismul de cancer, de bolile cardiovasculare, de procesele degenerative, de tulburarile de metabolism, de diferitele intoxicatii (inclusiv cu tutun). Sa vedem in continuare cum se iau medicamentele din farmacia rosiei: Preparate din rosii Salata de rosii

� Se folosesc rosiile nedecojite, coaja fiind partea din rosie cea mai bogata in vitamine, minerale si pigmenti. Portia ideala de salata pentru un adult este cuprinsa intre 150 si 200 de grame de rosii, taiate in felii mari, asa incat sa ne oblige sa le mestecam bine, inainte de a le inghiti. Feliile de rosii se asezoneaza intotdeauna in salata cu ulei presat la rece (de masline sau de floarea soarelui), deoarece doar in prezenta grasimilor pe care acesta le contine, substante folositoare cum ar fi licopina sau vitamina E pot fi asimilate de organism. In general, salata de rosii de gradina (soiuri romanesti) nu are nevoie de altceva, decat ulei si putina sare, pentru a i se da gust. Intr-o cura de rosii, se consuma intre 500 si 1000 de grame de rosii pe zi sub forma de salata si suc. Sucul proaspat de rosii Se poate obtine cu ajutorul mai multor mijloace:

� * cu masina de tocat carnea, filtrand prin tifon rosiile, dupa ce au fost bine zdrobite. Rezulta un suc gros. * cu ajutorul mixerului, zdrobind foarte bine (fara a mai filtra) pulpa rosiilor, asa incat sa se formeze o pasta omogena, semi-lichida, care va fi consumata ca atare * cu storcatorul electric centrifugal, obtinand un suc ceva mai limpede si mai lichid, intrucat pulpa este partial retinuta prin centrifugare. Indiferent de metoda prin care a fost obtinut sucul de rosii, este bine sa se consume proaspat, cate un pahar (200 ml) inainte de masa sau in timpul mesei, in functie de afectiunea pe care vrem s-o tratam. Sucul conservat Se recomanda mai ales sucul obtinut casnic, cunoscut sub numele de bulion, sterilizat prin incalzire si pastrat in sticla etansa, fara conservanti chimici. Acest suc pierde o parte din proprietatile terapeutice initiale ale rosiei (enzimele si mare parte dintre vitamine se degradeaza termic), insa unele substante pretioase, intre care si faimoasa licopina, despre care am vorbit anterior, se pastreaza, dandu-i valente terapeutice deosebite. Se administreaza la fel ca si sucul proaspat. Supa de rosii Este, probabil, unul dintre cele mai digeste si mai sanatoase feluri de mancare prelucrate termic. Pentru obtinerea supei avem nevoie de 2 kg de rosii bine coapte si sanatoase, precum si de cateva legume.

� Iata reteta: Se spala, se curata si se pun la fiert doi morcovi, o ceapa, o telina mica si o radacina de patrunjel, la care se adauga 100 grame de orez. Se lasa sa clocoteasca vreme de 30 de minute, dupa care se adauga 2 kg de rosii taiate si 2 ardei maruntiti, intreaga cantitate fierbandu-se inca 15 minute, dupa care se paseaza cu un mixer. Se va obtine o crema omogena, cu consistenta semi-lichida, la care se va adauga sare si ulei dupa gust, precum si

zarzavat tocat marunt (patrunjel, marar, telina). Aceasta supa este un adevarat medicament pentru convalescenti si pentru persoanele cu digestie slaba, fiind foarte hranitoare, dar si usor de digerat si de asimilat. Se recomanda, in mod special, persoanelor care nu tolereaza cruditatile, datorita sensibilitatii gastro-intestinale, dar care au nevoie de vitaminele, mineralele si pigmentii continuti de tomate. Boli prevenite cu ajutorul rosiilor * Cancerul de prostata - un studiu recent, publicat in prestigioasa revista medicala americana "Journal of National Cancer Institute", arata faptul ca la barbatii care consuma frecvent tomate riscul de aparitie a cancerului de prostata se reduce cu aproximativ 40%. Studiul este printre cele mai mari si mai bine realizate din lume, fiind facut pe nu mai putin de 47.000 (!) de persoane, care au fost urmarite mai bine de un deceniu. Iar proportia in care rosiile reusesc sa previna aceasta forma tot mai frecventa de cancer este enorma, daca ne gandim ca prin mijloacele moderne de tratament al cancerului, rata vindecarii este de abia 30-40%. * Boala canceroasa in general - pornind de la rezultatele mai mult decat incurajatoare obtinute prin studiul asupra efectelor rosiilor in prevenirea cancerului de prostata, cercetatorii au vrut sa cunoasca mai mult despre efectele tomatelor in boala canceroasa in general. Astfel, ei au descoperit faptul ca licopina din rosii previne intr-o anumita masura si alte forme de cancer (ovarian, gastric, de colon, osos, de plamani) si inca un lucru: licopina administrata singura, sub forma de medicament, fara celelalte substante din rosie, nu are nici macar jumatate din efectele reintineritoare si anticancerigene obtinute prin administrarea sa in stare naturala.

� * Afectiuni ale sistemului osos - consumul frecvent de rosii proaspete, coapte in conditii naturale, creste rezistenta oaselor si a articulatiilor, imbunatatind metabolismul calciului, inhiband procesele degenerative. * Ischemia si aritmia cardiaca - inca nu se cunoaste mecanismul exact de actiune, insa cercetari recente arata ca marii consumatori de rosii au o inima mai sanatoasa, care bate regulat si este mult mai putin expusa la afectiunile care apar odata cu varsta. "De vina" sunt, se pare, vitamina A si complexul B continute de rosii, bogatia de potasiu, precum si efectele benefice ale enzimelor si acizilor organici din rosii asupra metabolismului. * Afectiunile degenerative ale vaselor de sange, accidentul vascular - licopina, vitamina B6, vitamina C si alte substante continute de rosii ajuta la mentinerea elasticitatii si rezistentei vaselor de sange. La populatiile (in special cele mediteraneene) care consuma frecvent tomate, incidenta bolilor vasculare este de 2-3 ori mai redusa, iar media de viata este mult mai ridicata decat in rest. * Gripa si infectiile respiratorii - sunt prevenite si, odata ce au aparut, se vindeca mai usor, atunci cand este consumat suc de rosii. Acesta are efecte antibacteriene directe si, in plus, mareste rezistenta organismului la agresiunile microbiene de orice fel. * Obezitatea si diabetul - sunt foarte bine tinute la distanta, cu ajutorul unei diete echilibrate (saraca in grasimi si dulciuri concentrate) si al consumului zilnic de tomate. O jumatate de kilogram de rosii, mancate in fiecare zi, mai ales in timpul mesei, accelereaza metabolismul amidonului si al grasimilor, protejeaza organismul de cresterea colesterolului, de solicitarea excesiva a pancreasului si de supragreutate.

Tratamente interne * Arterioscleroza, bolile vasculare in general - mancati in fiecare dimineata, pe stomacul gol, un catel de usturoi si trei rosii bine coapte, de marime potrivita. Cura se face pe intreg parcursul sezonului in care se gasesc rosii. Atunci cand se gaseste doar usturoi verde, se va consuma un fir de usturoi verde in locul catelului de usturoi.

� * Tromboflebita - se bea cate un pahar (200 ml) de suc de rosii proaspat stors, de 3 ori pe zi, in cure de 30 zile. Este un tratament salvator pentru aceasta afectiune, deoarece sucul de rosii ajuta la diminuarea cheagurilor de sange si nu mai da voie sa se formeze altele. Are o mare eficienta si in cazul fumatorilor. De fapt, rata aparitiei tromboflebitei la fumatori si la fostii fumatori este de 2-3 ori mai ridicata decat la persoanele care nu au acest viciu. * Tabagismul si consecintele sale - consumul sucului de rosii proaspat reduce considerabil efectele nocive ale tutunului asupra organismului. El diminueaza actiunea nefasta a gudroanelor din fumul de tigara asupra sangelui, actiune extrem de nociva, care determina aparitia unor boli cum ar fi fragilitatea vasculara, tromboflebita, impotenta vasculara, cancerul s.a. * Cataracta - un studiu facut in anul 1997, sub conducerea profesorului Alexander Pollack, la spitalul universitar Kaplan, din Israel, a aratat ca licopenul continut de catre rosii poate preveni aparitia cataractei si, mai mult, poate bloca procesul de evolutie al acestei boli. Licopenul este continut mai ales in coaja tomatelor si este cel mai bine asimilat din aceste legume consumate proaspete. * Reumatismul - beti sucul proaspat extras din rosii, cate un pahar, dimineata pe stomacul gol, si inaintea meselor principale. Cercetari relativ recente au pus in evidenta faptul ca rosia contine si o substanta asemanatoare cu cortizonul. O cura repetata cu rosii crude (minim 1 kilogram pe zi) are efecte antiinflamatoare articulare puternice, fiind favorabila reumaticilor. De asemenea, este si puternic depurativa, fiind indicata si bolnavilor de guta. * Calculi (renali, biliari) - razuiti rosiile bine coapte cu lama unui cutit, dar cu partea netaioasa. Pe unde a trecut cutitul, coaja se va zbarci si va deveni foarte usor de indepartat. Consumati in fiecare zi pielita de la 3-6 rosii, de preferat cruda, pe care o asezonati cu lamaie si ulei de masline. Restul rosiilor il puteti folosi la ciorba de rosii sau la sosuri. Preparati-le chiar inainte de a le consuma. * Nefrita - regim dietetic: mancati in mod regulat rosii sub diferite forme. Una dintre posibilitati: amestecati laptuca (salata verde), telina, morcov si conopida, taiate marunt, cu suc de rosii. Acest regim ajuta la alcalinizarea pH-ului urinii si, ca atare, va optimiza actiunea antibioticelor, dar si a uleiurilor volatile (de cimbru, de ienupar) si a plantelor cu actiune antiseptica (strugurii ursului, merisor) * Infectii renale si urinare cronicizate - beti in timpul mesei 200 ml suc de rosii, facut proaspat, cu storcatorul sau cu mixerul, si diluat cu apa de izvor. Evitati alcoolul, inclusiv vinul.

� * Constipatie - consumati in timpul meselor morcov si telina crude, date prin razatoarea fina, peste care turnati suc de rosii din belsug. Sucul de rosii accelereaza procesele digestive, peristaltismul intestinului gros, iar fibrele alimentare din morcov si din telina actioneaza ca un piston care impinge afara materiile reziduale. * Digestie lenesa (atonie gastrica) - rosiile sub forma de salata proaspata usureaza digestia, in special a pastelor fainoase, a orezului si a cartofilor, dar si a proteinelor de origine animala. Puteti face cure in care la fiecare masa salata de rosii sa reprezinte 30-40% din cantitatea de hrana consumata. Asocierea cu ardei gras in salata sporeste efectul drenor al rosiilor si faciliteaza eliminarea. * Hiperaciditate gastrica - la anumiti pacienti s-a observat o ameliorare aproape miraculoasa a gastritei hiperacide si a ulcerului, dupa consumarea a 1-1,5 litri de suc de rosii pe parcursul unei zile, vreme de 1-3 saptamani. Este bine de stiut ca sucul de rosii nu are asupra fiecarui pacient acelasi efect, la unii putand chiar agrava gastrita, in timp ce la altii actioneaza ca un adevarat elixir vindecator. Testati, la inceput, efectul cu cantitati mici de suc. * Intoxicatii cronice - rosiile contin pana la 90% apa, fiind un diuretic si un depurativ excelent. Este recomandat consumul lor ca atare sau sub forma de suc proaspat, 1-2 kilograme pe zi, care se mananca pana la ora pranzului. O cura de dezintoxicare dureaza cel putin 2 saptamani, timp in care cruditatile reprezinta 70% din alimentele consumate zilnic. * Pletora - se consuma rosii cu tot cu coaja in timpul sezonului cald, si se iau plante depurative (Trei-frati-patati, Soc sau Boabe de ienupar). Datorita principiilor active cu efect drenor si anti-oxidant din rosii, treptat, circulatia sanguina va fi restabilita in zonele afectate de pletora, iar portiunile de piele afectate isi vor recapata coloratia si aspectul normal. * Sange vascos - rosiile sunt un fluidifiant sanguin destul de puternic in cantitati mari si, in acelasi timp, curata sangele de toxine si ajuta la accelerarea proceselor de eliminare din organism (normalizeaza tranzitul intestinal, intensifica diureza). Se consuma dimineata o cana de apa, in care s-au pus de seara tarate de grau (1 lingura), iar la 20 minute dupa aceea, se consuma 3-4 rosii mari si bine coapte. * Uree (eliminare) - maruntiti dimineata 2 rosii mari si bine coapte si mancati-le ca piure, usor asezonat, daca este nevoie, cu patrunjel si putin ulei presat la rece. Urmati aceasta cura vreme de o luna, apoi verificati nivelul ureei. Precautii si contraindicatii la tratamentul cu rosii * Se consuma cu prudenta de bolnavii cu colita de fermentatie si gastrita hiperacida. * Este contraindicat consumul in exces de rosii cu branza, deoarece - mai ales pe termen lung - aceasta combinatie poate provoca aparitia calculozei renale cu oxalati. Si frunzele rosiei au proprietati medicinale

� * Intepaturi de insecte - intepaturile de insecte trec mult mai repede si sunt mult mai putin dureroase daca sunt frecate cu frunze proaspat strivite de patlagica rosie. * Eczema alergica - taiati foarte marunt frunze de rosie si puneti-le sa se caleasca la foc mic, timp de 5 minute, amestecand energic, in untura topita fara sare. Filtrati prin presare si lasati sa se raceasca. Pastrarea se face in borcan inchis ermetic, la frigider. Dimineata, pe stomacul gol, se mananca trei rosii bine coapte - acestea curata ficatul, elimina toxinele si favorizeaza curatirea pielii, dupa care se face o ungere cu preparatul descris anterior a locurilor afectate. * Reumatism localizat in zona umerilor - in Banat, se face o fiertura din frunze si lujeri de rosii (fara radacini). Toate partile plantei se taie marunt, se lasa la inmuiat de seara pana dimineata. Se pun doi pumni de planta in jumatate de litru de apa, apoi dimineata se strecoara; apa se pune deoparte, iar planta se fierbe in alta jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa la racit putin si se strecoara. Se amesteca cele doua extracte, iar cu preparatul obtinut se fac comprese, care se tin pe umeri si ceafa, vreme de 2 ore pe zi. Pentru o mai mare eficienta, peste compresa cu extract de frunze de rosii se pune o sticla cu apa fierbinte. PENTRU FRUMUSETEA DVS.

� * Acnee - tamponati fata cu o rosie taiata in doua, iar la 20 de minute, aplicati pe ten frunze de macris zdrobite. Operatiunea va dura o jumatate de ora, dupa care va clatiti cu apa de ploaie. * Prevenirea aparitiei cosurilor - amestecati 40 g de alcool de 90gr., 1 g de glicerina si 100 g suc de rosii. Cu lotiunea obtinuta, spalati-va tenul dimineata si seara, precum si de cate ori va expuneti la praf sau transpirati. * Tenul gras, cu puncte negre - se ingrijeste cu suc de rosii (mai putin coapte) foarte proaspat, cu care se fac spalari cu un tampon de vata, de minimum doua ori pe zi. BUNICA STIE TOT Cateva secrete

� * Salata de rosii preparata cu mult timp inainte de masa isi pierde proprietatile terapeutice. * Cotorul verzui al rosiei contine o substanta toxica pentru organism (solanina), din acest motiv aceasta portiune nu se va consuma. * Mancata atunci cand nu s-a copt foarte bine, rosia poate fi indigesta pentru stomacurile mai delicate. Trebuie consumata cand este foarte coapta, cu tot cu pielita si samburi, care ajuta la digestie si curata intestinul de deseuri. * Rosia faciliteaza digestia amidonului, deci preparati sosuri de rosii si mancati-le cu paste fainoase si legume. * Proprietati terapeutice au doar rosiile crescute in gradina si pe camp si intr-o mult mai mica masura cele crescute in sera, in solariu sau aduse din import (care sunt culese necoapte si se maturizeaza in lazile in care sunt transportate).

Hipotensiunea * Caldurile ridicate nu le dau de furca numai hipertensivilor. Persoanele cu tensiune joasa au si ele de suferit. Sfaturile care urmeaza ii ajuta sa depaseasca impasul * La prima vedere, se pare ca tensiunea mai mica de 90/60 nu-ti da atata bataie de cap precum cea ridicata. Dar simptomele ei, in special slabiciune permanenta, dureri de cap, vertijuri, senzatie de lipsa de aer, palpitatii la efort fizic, nervozitate, vajaieli, ameteli, eclipse vizuale, toate aceste manifestari sunt destul de chinuitoare si nu le permit celor in cauza sa-si traiasca viata din plin. Cauzele hipotensiunii pot fi: intoxicatii alimentare, <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> slabire rapida, afectiuni endocrine, afectiuni ale inimii sau ale sistemului nervos, hemoragii, dar si dislocarea vertebrei 5 toracice. Pe langa arteroscleroza, diabet sau unele dereglari hormonale, hipotensiunea mai poate fi provocata si de unele medicamente. Apare si la ridicarea brusca din pozitia sezand sau culcat si este accentuata de temperaturile ridicate. Ca sa-si recapete voiosia si puterea, persoanele hipotensive au un arsenal mare de metode: in primul rand - stilul de viata, dar si fitoterapie, dieta, hidroterapie, plimbari si exercitii de respiratie. Stil de viata Se cunoaste legatura stransa intre procesele psihice si unele afectiuni. In caz de hipotensiune si vitalitate redusa, vina se da pe defetism, pesimism, melancolie severa. Hipotensiunea apare atunci cand motivatiile noastre dispar. Ne simtim infranti, descurajati, vidati. Ni se pare ca am

indurat destul si vrem sa oprim totul. Avem impresia ca eforturile noastre nu mai au sens si nu mai dorim sa induram povara vietii. Nu mai vrem sa ne asumam responsabilitati. Prin urmare, intensitatea vietii scade, iar tulburarile organice se instaleaza in diferite locuri ale corpului. Lipsa de emotii pozitive si de bucurie duce la slabirea organismului, la inrautatirea circulatiei sanguine. Solutia salvatoare este o autosugestie repetata, un model optimist de-a trai. Spunetiva mental cat mai des: "Sunt bucuros. Sunt viu. Viata merita traita din plin".

� * Odihna si somnul bun reprezinta o necesitate vitala pentru mentinerea valorilor normale de tensiune. Persoanele afectate de hipotensiune au nevoie de 9-10 ore de somn. Ca somnul sa fie eficient, ora de culcare ar trebui programata mai devreme, deoarece o ora de somn pana la miezul noptii este egala cu doua ore dormite dupa ora 24. * Daca ametiti atunci cand va ridicati, practicati urmatorul exercitiu: ramaneti culcat 30 de secunde, timp in care va frecati membrele, fata si va framantati abdomenul. Treceti in pozitia sezand si ramaneti astfel 30 de secunde. Ridicati-va lent in picioare. * Nu va schimbati brusc pozitia corpului. * Evitati altitudinea mare. * Stimulati-va metabolismul: faceti miscare, beti mai multe lichide intre orele 15-19 si evitati alimentele grele. In caz de ameteala, se bea apa (cam 1/2 l).

Dieta Alimentatia sa fie echilibrata, cat se poate de naturala, fara excese de cafea, ceai negru, mancare sarata sau grasa. Nu mancati portii mari in timpul mesei. Nu sariti peste micul dejun. S-ar putea ca aceasta sa fie uneori cauza caderii de tensiune.

Desene de Mihai Ciubotaru � * Folositi sare de mare sau sare grunjoasa, evitati pe cat posibil sarea fina. * Beti in prima jumatate a zilei ceai chinezesc verde sau negru si mancati muraturi. Mancati cate zece curmale rosii, de doua ori pe zi, sau cate cinci nuci, de trei ori pe zi. Adaugati in regimul alimentar ghimbir, orz, varza, telina, morcov, ceapa, papadie, polen, moare de varza, ananas. Consumati zilnic iaurt cu mult patrunjel si usturoi pisat. * Se recomanda consumul zilnic al fructelor de dud proaspete, congelate sau sub forma de dulceata, magiun, compot. * In perioada calda, se beau sucuri de fructe si de zarzavat. Fumatul este interzis categoric!

Remedii pentru tonifiere * Radacina de obligeana. O bucatica de radacina de marimea unui sambure de caisa se mesteca timp de 15 minute. * Uleiurile eterice stimuleaza functionarea buna a creierului, inimii si a vaselor sanguine. Persoanelor hipotensive li se recomanda folosirea uleiurilor de menta sau a rozmarinului, in amestec cu camfor. Cateva picaturi de ulei se pun pe un tampon de vata si se inhaleaza periodic (de 5-6 ori in timpul zilei). * Tinctura de galbenele, folosita un timp indelungat, ajuta la reglarea tensiunii. Puteti folosi tinctura de la farmacie sau preparati un macerat din 2 lingurite de flori tocate (fara partile verzi), in 100 ml de tuica de 40 de grade. Se lasa la intuneric 18-21 de zile. Se beau cate 25 de picaturi, de trei ori pe zi, dupa masa. * Se face o cura de hrean ras cu miere: se ia cate o lingura dimineata, pe nemancate, timp de o luna de zile; * Infuzie de frunze uscate de menta in 250 ml lapte fierbinte. (Remediul li se recomanda si persoanelor meteosensibile.) In acelasi timp, se frectioneaza tamplele cu ulei de menta. Se tin bratele pana la cot sub un jet de apa rece. * Boabe de mustar - se ia in fiecare dimineata o lingurita, pe stomacul gol. * Infuzie de sunatoare - se beau, timp de 7-10 zile, cate 2 cani pe zi (se pun 2 lingurite, la 200 ml de apa). * Infuzie de rozmarin (o lingurita la 200 ml de apa) se imparte in 3 reprize. * Tinctura de rozmarin - 20-40 picaturi pe zi. * Laptisor de matca - se tin sub limba 10-20 mg, de trei ori pe zi, timp de 10-20 zile. * Ceai de vasc (in cazuri complicate). Se beau cate 3 cani pe zi, timp de 3 saptamani. Se continua trei luni, cu o cana de ceai dimineata. Se pune o lingurita de vasc la macerat, intr-o cana cu apa rece. Se tine toata noaptea. Dimineata se incalzeste usor, se strecoara si se bea cu inghitituri mici. * Suc de legume - amestec de morcov, sfecla si cartof. Se poate combina si cu suc de telina, bogat in potasiu, care mentine fluiditatea sangelui. * Baile cu paie de ovaz - cu temperatura apei nu mai ridicata de 38 de grade. Trei-patru pumni de paie sau iarba proaspata de ovaz se pun in 3 litri de apa rece, se aduc pana la fierbere si se lasa pe foc mic inca 30 de minute. Decoctul strecurat se toarna in cada. Se sta in cada timp de 15 minute, de 3 ori pe saptamana. O cura dureaza 4-6 saptamani. ATENTIE! * Baile cu apa fierbinte sunt contraindicate celor cu hipotensiune, deoarece pot produce moleseala excesiva. In schimb, medicii recomanda un dus fierbinte pentru zona capului si a umerilor. Dupa incalzirea muschilor in zona cervicala, se infasoara capul cu un prosop uscat si se sta 25-30 de minute in pat. Miscare fizica

� Un remediu important pentru reglarea tensiunii este miscarea, exercitiile zilnice. La hipotensivi, circulatia sanguina are nevoie de mai mult timp ca sa revina la valorile normale dupa somn. De aceea este bine sa faceti cateva exercitii, inainte de a va scula din pat.

Urmatoarele miscari se fac in pozitia culcat pe spate: * Ridicati vertical picioarele si stati asa 2-10 secunde. Lasati apoi picioarele incet in jos. Se repeta de 4-6 ori. * Exercitiul "mers pe bicicleta" (picioarele ridicate si indoite din genunchi) timp de 30 sec. * Strangeti pumnii si aruncati bratele inainte, in miscari de box, de 5-6 ori. * Indoiti picioarele, aduceti-le cat mai aproape de piept si cuprindeti-le cu bratele. Incercati sa indepartati genunchii, in acelasi timp opuneti rezistenta cu mainile. Alte remedii * O metoda de prevenire a crizei de scadere a tensiunii. Se inspira mult aer, apoi cu respiratia tinuta, bolnavul se lasa pe vine, isi cuprinde genunchii cu bratele si le strange la piept. Se tine respiratia cat este posibil, apoi bolnavul se ridica lin si expira. Se repeta de 2-3 ori. * Scaunelul cu cuie de lemn. Stramosii nostrii ne-au lasat cateva metode de terapie cu ajutorul copacilor. Se confectioneaza un fel de scaunel din buturuga mai groasa de pin. In partea de sus se sfredelesc 15 orificii, in care se bat taruse de mesteacan. Bolnavul se aseaza zilnic pe buturuga, pentru 20-30 de minute. * "Respiratia de plans": dupa o inspiratie scurta, timp de o secunda, cu gura deschisa, se face o expiratie lunga de 3-5 secunde, cu muschii gatului si buzele incordate, in asa fel ca aerul sa iasa fortat, cu presiune, pe o fanta ingusta.

LAPTELE DE CAPRE

elixirul alb

Marturisesc faptul ca acest articol este scris cu un anumit grad de subiectivism, autorul sau fiind nici mai mult nici mai putin decat un... crescator de capre. Mai exact, de vreo jumatate de an, sunt fericitul posesor a doua capre de culoarea zapezii, neastamparate si curioase, care dau un lapte alb, spumos si cu gust delicios. Sanatate curata! Motiv temeinic pentru a va impartasi si dvs. secretele acestui "elixir" tamaduitor. Mic istoric

Conform studiilor arheologice, capra este primul ierbivor domesticit de catre om. Vestigiile gasite pe teritoriul actualului Iran arata ca acest animal era crescut pentru lapte cu cel putin 10.000 de ani in urma. Tot de atunci sunt cunoscute, probabil, si proprietatile sale medicinale, care au fost valorificate intens in Egiptul si in Grecia antica. Egiptenii considerau laptele de capra sacru si il aduceau drept ofranda zeilor, in timp ce aristocratele egiptene il foloseau, intern si extern, ca elixir de tinerete si frumusete. Insasi legendara Cleopatra folosea laptele de capra pentru a-si mentine supletea si <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> finetea pielii. La randul sau, Hipocrate, marele medic grec al Antichitatii, denumea in lucrarile sale laptele de capra "lichid miraculos" si "esenta vindecatoare", recomandandu-l drept medicament in bolile pulmonare grave, precum si in afectiunile degenerative. Pe teritoriul tarii noastre, cresterea caprelor si consumul laptelului acestora este o traditie care se pierde in negura timpurilor. Mai ales in Campia Dunarii, in Dobrogea, in Oltenia si in Banat, cresterea caprelor era una dintre ocupatiile de baza. Aici mai gasim si acum practici medicale originale, cum ar fi administrarea laptelui de capra amestecat cu sucul diferitelor plante de leac, pentru vindecarea bolilor ori chiar pentru dezlegarea de farmece si de blesteme. Laptele de capra inchegat cu Lipicioasa (Galium aparine) proaspata se dadea pentru vindecarea bolilor de stomac si pentru dezlegarea grabnica a copiilor deocheati. Apoi, combinatia dintre acest lapte si sucul de Napraznic (Geranium robertianum) se dadea barbatilor neputinciosi si femeilor sterpe, in timp ce amestecat cu suc de Ciumarea (Galega officinalis) era baut de batrani pentru a preveni bolile de ochi si orbirea. Iata in continuare si principalele forme in care poate fi administrat laptele de capra in consumul curent:

Produse din lapte de capra Laptele ca atare Avem sanse destul de scazute, deocamdata, de a-l gasi in magazinele noastre, in schimb, este din ce in ce mai usor de procurat de la producatorii particulari, care au inceput sa se orienteze tot mai mult spre cresterea caprelor.

Cel mai bun - laptele proaspat muls
� Laptele de capra este usor de recunoscut prin culoarea sa alb deschis (laptele de vaca este alb-galbui), precum si prin faptul ca nu trebuie omogenizat, grasimile pe care le contine fiind dispersate uniform in masa sa (in timp ce globulele de grasime din laptele de vaca au tendinta de a se separa la suprafata). Laptele de capra este considerat superior celui de vaca, deoarece este mai usor de digerat

(da mult mai rar alergie si intoleranta digestiva), fiind totodata mai bogat in minerale constitutive si in oliogoelemente. Principalul neajuns invocat este mirosul specific pe care il are laptele de capra, dar care nu este prezent totdeauna, el fiind dependent de furajele pe care le consuma animalele. De regula, pentru a obtine efecte terapeutice, se administreaza minimum 250 ml (o cana) de lapte de capra, fiert sau nu. Laptele nefiert, consumat in maximum 48 de ore de la mulgere, este considerat a fi cel mai activ din punct de vedere terapeutic, dar in cazuri rare, poate provoca deranjamente digestive si infectii. Ca atare, persoanele sensibile, cum ar fi copiii mici, femeile insarcinate sau care alapteaza nu vor consuma decat laptele de capra fiert, care este mai sigur. Cel nefiert, in schimb, are un nivel calitativ net superior celui pasteurizat, deoarece pasteurizarea denatureaza proteinele si inactiveaza enzimele. Iaurtul de capra

Iaurtul de capra are putine calorii
� De vreo cativa ani, au aparut in comertul de la noi si iaurturi, lapte batut, kefir sau sana obtinute din lapte de capra. Sunt, de obicei, produse in Romania, in judetele din Transilvania mai ales, fiind obtinute din lapte autohton, din capre care au fost furajate natural. Toate aceste specialitati din lapte de capra sunt de obicei degresate partial, avand un numar foarte mic de calorii, din acest motiv fiind recomandate mai ales pentru dietele supraponderalilor. Ratia zilnica de iaurt de capra este de 250-500 ml, asigurand o buna parte din necesarul de minerale, regland secretia pancreasului, digestia si nivelul grasimilor din sange. Telemeaua si casul de capra Sunt de preferat in terapie, fiind produse traditionale romanesti, proaspete, pe care le gasim atat la producatorii particulari, cat si in magazinele de la noi. Telemeaua si casul de capra, la fel ca si laptele, au o culoare mai alba decat cele de vaca, precum si un miros - mai mult sau mai putin puternic - specific. Aceasta branza este foarte bogata in grasimi usor digerabile si asimilabile, fiind recomandata in mod special celor subponderali, convalescentilor, persoanelor cu o dieta predominant vegetariana, saraca in grasimi si in proteine, dar si celor care cauta un substitut sanatos pentru carne. Branza Feta

Casul de capra - un substitut sanatos pentru carne
� Este o specialitate greceasca, obtinuta din combinatia a doua feluri de lapte: de capra si de oaie. Feta are, ca atare, o buna parte din efectele vindecatoare ale laptelui de capra, despre care vom vorbi pe larg in cele ce urmeaza. Inainte de a vedea, insa, care sunt efectele de prevenire terapeutica ale laptelui de capra si ale derivatelor sale, sa mai mentionam cateva feluri de branza de capra, pe care le gasim in Europa. La greci, pe langa celebra Feta, mai gasim Mizithra si Anthotyros, in Marea Britanie, branza de capra este produsa mai ales in Irlanda, avand numele de Pantysgawn, in Spania gasim Mat, iar in Norvegia Brunost (se prepara printr-o metoda speciala, care ii da o culoare bruna). Toate aceste feluri de branza au efecte vindecatoare remarcabile, preluate din laptele de capra de la care provin. Boli prevenite cu ajutorul laptelui de capra si al derivatelor sale * Intoleranta la produse lactate - consumul de lapte de capra si de produse derivate din acesta a crescut foarte mult la nivel mondial, deoarece sunt mult mai usor de digerat. Persoanele care au intoleranta la laptele de vaca, manifestata prin balonari, indigestii etc., pot consuma de regula produsele din lapte de capra, fara a aparea aceste simptome. Se pare ca substantele care provoaca reactii alergice, prezente in laptele de vaca in cantitati semnificative, sunt in mare masura absente in laptele de capra. Apoi, digestia usoara permite lactozei (principalul alergen din lapte) sa treaca mai repede prin tubul digestiv, oferindu-i timp mai putin sa fermenteze si sa creeze probleme. * Osteoporoza - un studiu finlandez, publicat in American Journal of Clinical Nutrition, arata ca tinerele fete care consuma frecvent lapte de capra in adolescenta vor avea o densitate osoasa mult mai buna si un risc de a dezvolta ulterior osteoporoza mult mai mic. Aceasta se explica prin calciul usor asimilabil din acest aliment, dar si prin efectele echilibrante hormonale pe care acest tip de lapte il are. * Tulburarile de crestere la copii - laptele de capra are un procent de minerale si oligoelemente considerabil mai mare decat cel de vaca. Mai mult, mineralele din acest lapte sunt foarte usor de asimilat (intr-un procent comparabil cu cele din laptele matern). Ca atare, copiii cu intarzieri de crestere si de dezvoltare a sistemului nervos vor beneficia din plin de consumul de lapte si iaurt din lapte de capra. Prin continutul sau de fosfor, de vitamine din complexul B, acest lapte este util si pentru prevenirea ori recuperarea intarzierilor in dezvoltarea sistemului nervos si a abilitatilor cognitive.

Incepeti ziua cu o cana de lapte de capra

� * Diabet si colesterol marit - un studiu facut pe 2375 de barbati irlandezi, care s-a intins pe o perioada de 20 de ani, a demonstrat ca un consum zilnic de 500 ml de lapte de capra zilnic reduce cu 62% riscul de diabet, tinand in limite normale si valorile colesterolului. Alte studii arata ca iaurtul de capra reduce valorile glicemiei si eficientizeaza actiunea insulinei in organism (reduce rezistenta la insulina). * Litiaza biliara, dispepsia, sindromul de malabsorbtie - grasimile (trigliceridele cu lant mediu) din laptele de capra au, intre altele, un puternic efect drenor biliar, favorizand evacuarea bilei si impiedicand stazele biliare, care conduc la formarea calculilor. Ele sunt usor digerabile, normalizand metabolismul si favorizand asimilarea diferitelor substante nutritive. * Boala canceroasa - inca din Antichitate, laptele de capra este creditat cu o actiune antitumorala, fiind folosit atat pentru prevenirea, cat si pentru tratarea diferitelor forme de cancer. Studiile moderne confirma aceasta actiune antitumorala si protectoare a laptelui de capra. De pilda, s-a dovedit prin studii de medicina experimentala ca iaurtul de capra protejeaza peretii intestinului gros de actiunea mutagena a unor substante cancerigene, cum ar fi nitritii sau caragenanul din mezeluri. Un alt studiu a demonstrat ca aportul de calciu organic si alte oligoelemente din laptele de capra reduce cu pana la 55% riscul de cancer la san. * Artrita reumatoida - laptele de capra administrat sistematic, pe perioade lungi de timp, ajuta la mentinerea sanatatii tesuturilor cartilaginoase de la nivelul articulatiilor. Mai mult, in laptele de capra au fost identificate adesea substante cu un puternic efect antiinflamator, preluate in lapte direct din plantele medicinale pe care caprele le pasc in mod curent. Aceste substante, odata ingerate, previn puseele reumatice, ajuta la reducerea inflamatiilor articulare si la revenirea mobilitatii normale a articulatiilor. Tratamente interne * Adjuvant in boli pulmonare - desi studiile clinice facute pe aceasta tema intarzie sa apara, eficienta laptelui de capra in tratarea bronsitelor, tusei, pneumoniei sau a tuberculozei pulmonare a fost demonstrata de nenumarate ori de catre medicina traditionala, fiind sustinuta partial si de datele stiintifice deja existente.

� Intre altele, laptele de capra este foarte usor digerabil si asimilabil, fiind un tonic extraordinar pentru organismul slabit de infectie. Apoi, caprele au o dieta vegetala extrem de diversificata, consumand atat plantele de pajiste, cat si frunzele anumitor arbori si arbusti, ceea ce explica prezenta in laptele lor a unor substante cu efect stimulent imunitar si antimicrobian. Se administreaza cate 500 ml de lapte de capra pe zi, in cure de 60-90 de zile. In medicina populara romaneasca, efectele tonice ale laptelui de capra sunt amplificate prin administrarea sa impreuna cu miere si cu galbenus de ou crud. * Infertilitate si impotenta masculina - laptele de capra este o sursa foarte buna de aminoacizi, care contribuie la formarea spermei imbunatatindu-i si calitatea. Apoi, se pare ca laptele de capra actioneaza si la nivel endocrin, stimuland activitatea gonadelor si secretia de hormoni masculini. In medicina populara

romaneasca, se administreaza zilnic jumatate de litru de lapte de capra, impreuna cu suc de napraznic sau cu iarba de napraznic pisata (cate 10 grame pe zi). In nordul Europei, laptele de capra se administreaza cu galbenus de ou, pentru amplificarea potentei si a fertilitatii. * Anemie feripriva - desi o cana de lapte contine doar putin peste 10% din cantitatea de fier necesara zilnic, laptele de capra este unul din cele mai bune remedii contra lipsei de fier si a anemiei feriprive. Studiile de laborator au aratat ca o dieta cu lapte de capra ajuta la o asimilare mult mai buna a acestui oligoelement din alte surse, cum ar fi galbenusul de ou, cerealele integrale, urzica, spanacul etc. * Lipsa de calciu - un studiu pe pacienti umani a concluzionat ca un consum sistematic de branza de capra este mult mai eficient pentru tratarea lipsei acestui mineral, decat pilulele cu saruri de calciu pe care le gasim in farmacie. Pentru tratarea lipsei de calciu se recomanda consumul, vreme de 30-60 de zile, a minimum 150 de grame de branza de capra pe zi. Este un tratament foarte eficient, cu rezultate rapide, fara efecte adverse si nu in ultimul rand... gustos. * Fracturi - in perioada formarii calusului (tesutul cicatriceal osos) se recomanda consumul zilnic de iaurt si branza de capra. Un studiu al Departamentului de Fiziologie al Universitatii din Granada, Spania, a aratat ca administrarea acestor lactate duce la o mineralizare mult mai rapida si la o refacere solida a oaselor.

Taranii au inceput sa se intoarca la traditia cresterii caprelor
� * Sindrom premenstrual - consumul de lapte sau iaurt de capra in faza luteala (a doua jumatate) a ciclului menstrual reduce simptomele dinaintea menstrelor. Pacientele care au eliminat laptele de vaca si alte surse de proteine animale din alimentatie, consumand in schimb produse lactate de la capre, au remarcat absenta sau reducerea durerilor mamare, a starilor de somnolenta sau de irascibilitate, a balonarii si a crampelor abdominale premergatoare menstrelor. * Efort fizic si intelectual intens - laptele de capra este o sursa foarte buna de riboflavina, o substanta din complexul B, care asigura energia necesara pentru eforturile la care este supus sistemul muscular si nervos. Mai mult, laptele de capra, fiind usor digerabil si asimilabil, furnizeaza rapid o cantitate insemnata de energie organismului, cu consumuri minime si fara a produce alte reactii adverse. De altfel, in multe zone din Asia, soldatii care efectueaza munci grele, dar si practicantii de meditatie si de arte martiale, au ca aliment de baza laptele de capra, care s-a dovedit un foarte bun sustinator de efort pe termen lung. * Adjuvant in tulburarile de ritm cardiac, hipertensiune - doua cani de lapte sau o cana de iaurt de capra asigura mai mult de o treime din necesarul zilnic de potasiu. Or, un aport masiv de potasiu ajuta la scaderea tensiunii arteriale si la reglarea ritmului cardiac, prevenind aparitia aritmiei si a tahicardiei. Iaurtul de capra este foarte eficient si in curele drastice de slabire, unde are chiar rolul de a feri sistemul cardiovascular de eventualele derapaje. * Constipatie, tulburari de tranzit intestinal in general - o cana de iaurt de capra

consumata dimineata si una seara rezolva adesea problemele de tranzit intestinal, fara alte interventii. Aceasta, deoarece normalizeaza digestia, ajuta la evacuarea prompta a vezicii biliare si, nu in ultimul rand, normalizeaza flora colonului. In medicina populara romaneasca, pentru cei incuiati la mate, zerul de lapte de capra se asocia cu miere de mana, cate trei linguri din fiecare, administrate dimineata, avand un efect prompt de deblocare a tranzitului. * Ulcer gastric - in medicina populara romaneasca, laptele de capra este considerat unul dintre cele mai eficiente leacuri impotriva ulcerului, deoarece calmeaza rapid durerile, actionand ca un pansament asupra tesuturilor lezate de catre secretiile gastrice. Se recomanda consumul pe stomacul gol a jumatate de cana de lapte de capra, de fiecare data cand apar durerile. Totusi, la inceput se vor administra cantitati mici din acest remediu, care - ca de obicei in aceasta afectiune - poate avea efecte destul de diferite, uneori chiar contrare la diferiti pacienti. * Ingrasare - reclamele care asociaza o ceasca de iaurt, bauta in fiecare zi, cu o silueta subtire pot avea o baza reala, din punct de vedere stiintific, daca iaurtul respectiv este obtinut din lapte de capra. Un studiu publicat in American Journal of Clinical Nutrition arata ca acest iaurt are efecte de reglare hormonala, ceea ce ar putea explica si o reglare conexa a apetitului. Apoi, insusi aportul masiv de calciu organic, usor asimilabil, are drept efect un mult mai bun metabolism, ajutand la o ardere accelerata a caloriilor depozitate in tesuturile grase. * Sarcina - laptele si produsele lactate de capra fac parte din asa-numitele alimente ideale pentru femeile insarcinate. Sunt bogate in calciu, necesar formarii tesutului osos, dar si in vitamine din complexul B si in fosfor, necesare dezoltarii sistemului nervos al foetusului. Nu in ultimul rand, consumul de lapte de capra previne hipertensiunea, tulburarile de ritm cardiac, deranjamentele biliare, frecvente la femeile gravide. FRUMUSETE

Sapun din lapte de capra
� Laptele de capra si unele derivate obtinute din acesta sunt, folosite intern si extern, adevarate elixiruri pentru piele. De pilda, in cele mai selecte centre de infrumusetare din lume, se foloseste zerul de lapte de capra, sub forma de bai speciale pentru intinerirea pielii. Aceasta, pentru ca s-a demonstrat ca ingredientii activi din acest lapte sunt identici cu cei din stratul protector al epidermei umane. Lactatele de capra, la fel ca si cele de oaie, sunt eficiente si cand vine vorba de dieta anticelulitica. Administrate intern, alaturi de miscare, masaj, creme, ele contribuie la imbunatatirea metabolismului grasimilor si la normalizarea

aspectului tesutului adipos. Precautii si contraindicatii Toate studiile facute pana in prezent arata ca efectele adverse la administrarea laptelui de capra sunt foarte reduse. Totusi, produsele lactate de capra vor fi administrate cu prudenta, la inceput in doze mici, celor care sufera de intoleranta la lactoza, celor cu colita de fermentatie sau cu diverse alte tulburari de tranzit intestinal. Daca apar fenomene neplacute, atunci administrarea laptelui de capra se intrerupe imediat.

COADA CALULUI

Equisetum arvense) Daca primavara va indeamna sa plecati la cules de plante medicinale si-o sa va iasa in drum, printre ele, si Coada-calului, sa stiti ca aveti in fata o "relicva" a universului vegetal, veche de peste 400 milioane de ani. Pare de domeniul fictiunii, dar este cat se poate de adevarat. La fel ca feriga si brusturele, masura 30 de metri inaltime si formau adevarate paduri. Dar chiar daca in prezent masoara doar 20-40 cm, virtutile ei medicinale sunt la inaltimea pe care o avea altadata. Har explicat si prin faptul ca are doua vieti intr-un singur an. In prima dintre ele, care incepe imediat ce zapada s-a topit, Coada-calului rasare sub forma <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> unei... ciuperci, cu o mica palarie bruna-cafenie, plina cu spori, din care planta se va inmulti. Cea de-a doua viata o are chiar acum, la trecerea dintre primavara si vara, cand din iarba apar tulpini de un verde deschis, cu frunze subtiri, asezate ca o coada de cal, de unde si numele plantei. Este o planta de leac cunoscuta si folosita in Europa din timpuri imemoriale. Marii medici si invatati ai Antichitatii, Galen, Dioscoride si Plinius, o mentioneaza in tratatele lor, chiar cu denumirea de Coada-calului, recomandand-o, cu precadere, in bolile de plamani si de rinichi. Apoi, in mitologia popoarelor nordice, despre Coada-calului se spunea ca este un sol al miticei Imparatii a Elfilor, care este trimis de doua ori pe an oamenilor pentru a le vesti incalzirea vremii si schimbarea anotimpurilor. La romani, despre Coada-calului se spunea ca este o planta sfanta, menita sa le fie de folos numai oamenilor. Oile sau vacile care o mancau ramaneau fara lapte, ori chiar ramaneau sterpe, in vreme ce oamenii capatau putere si tinerete, atunci cand o culegeau dupa un anume mestesug. Dincolo de toate aceste legende si mituri, studiile stiintifice pun in evidenta proprietatile exceptionale ale acestei plante, foarte raspandita la noi. Descrierea botanica Coada-calului este usor de recunoscut, dupa tulpina sa zvelta, inalta de pana la 30 de centimetri, cu frunze inguste, dispuse in verticil. Mai exista o alta specie de Coada-calului (Equisetum maxima), cu aceleasi proprietati medicinale, dar care creste de doua ori mai inalta, in rest fiind foarte asemanatoare cu prima. Ambele sunt plante iubitoare de lumina, cu pretentii reduse fata de umiditate si sol, care prefera nisipurile, parloagele, pamantul afanat de sapaturile recente, unde lipsa concurentei altor surate le asigura soare din belsug. In Romania, intalnim Coada-calului in toate zonele tarii, unde creste de la campie si pana in zona submontana.

Recoltarea Sezonul de recoltare incepe chiar acum, la sfarsitul lui mai, cand deja planta se apropie de maturitate. Tulpinile se recolteaza prin taiere, fara a smulge radacina (din care planta va rasari de la un an la altul), cu un cutit sau cu o secera. Dupa recoltare, Coada-calului nu se pastreaza mai mult de 2 ore inainte de a se pune la uscat, pentru a nu se incinge. Personal, prefer sa culeg Coada-calului in zilele insorite, dupa ora 15, cand planta a pierdut deja multa apa, iar frunzele au concentratie de principii active foarte ridicata. Tulpinile de Coada-calului se usuca in locuri bine aerisite, umbroase, in strat nu mai gros de 6 centimetri, si intorcandu-le macar o data pe zi, asa incat sa fie expuse la aer toate partile. Cand tulpinile devin rigide si se rup usor, procesul de uscare s-a incheiat, iar planta se depoziteaza in pungi de hartie. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de 2 ani. Mod de preparare si administrare Pulberea de Coada-calului Se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a partilor aeriene uscate. Pulberea astfel obtinuta se depoziteaza in borcanele inchise ermetic, in locuri ferite de lumina, asa incat principiile sale active sa nu se degradeze. Se administreaza cate o jumatate de lingurita - o lingurita rasa, de trei-patru ori pe zi, in cure cu o durata de pana la trei luni. Pentru tratarea unor afectiuni acute, cum ar fi gastrita hiper-acida sau hemoragiile, se pot lua pana la 6 lingurite pe zi. Infuzia combinata de Coada-calului

"A doua viata" - frunzulite in forma de coada de cal � Se foloseste mai ales extern. Se prepara folosind extractia la rece, combinata cu cea la cald: patru-sase lingurite de pulbere de tulpini maruntite de Coada-calului se macereaza 8 ore, intrun sfert de litru de apa, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se lasa deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un sfert de litru de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se combina maceratul cu infuzia, preparatul rezultat folosindu-se mai ales extern, pentru spalaturi si comprese. Acest remediu este un puternic diuretic, antiseptic, cicatrizand totodata si tonifiind tesuturile, inhiband dezvoltarea unor bacterii. Tinctura de Coada-calului

Se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de Coada-calului, peste care se adauga doua cani (in total 500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza, de 4-6 ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa. Cataplasma cu Coada-calului Se iau 2-3 tulpini uscate de Coada-calului si se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie, intr-un vas cu apa calda (40-50 grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora. Sucul de Coada-calului Se obtine doar din planta proaspata, care se spala si apoi se toaca marunt. 30 g de tocatura se pun intr-un vas cu 30 ml de apa si se lasa la macerat vreme de jumatate de ora, dupa care se stoarce prin tifon. Se obtine un lichid verzui, cu miros specific, ce se foloseste intern si extern. Tratamente preventive cu Coada-calului * Infectii renale si urinare - cele nu mai putin de cincisprezece tipuri de flavonoizi continuti de catre Coada-calului asigura acestei plante unul din cele mai puternice efecte diuretice din toata lumea vegetala. Or, acest efect de stimulare a formarii si a evacuarii urinei este un garant al sanatatii aparatului reno-urinar, mai ales in anotimpul cald, cand pierderea masiva de apa prin transpiratie poate afecta puternic rinichii si vezica urinara. Pentru prevenirea aparitiei si a recidivelor cistitelor, nefritelor, pielonefritelor, se consuma cate 1-2 litri de infuzie combinata de Coada-calului zilnic, in cure de 12 zile, urmate de alte 7 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.

"Prima viata" are forma unei ciuperci � * Arterioscleroza - se administreaza cate 2-3 lingurite de pulbere de Coada-calului pe zi. Tratamentul scade tensiunea arteriala si impiedica oxidarea colesterolului pe peretii vaselor sanguine. Astfel este prevenita formarea placilor de aterom si obturarea vaselor de sange. * Prolaps uterin - se face un tratament intern cu infuzie combinata de Coada-calului, din care se bea cate un litru pe zi, vreme de 30 de zile, dupa care se face o pauza de trei luni, apoi administrarea se reia. Suplimentar, o data la doua zile, se fac bai de sezut, cu infuzie de Coada-calului. Atat tratamentul intern, cat si cel extern, au efecte puternice tonice uterine, astringente, prevenind prolapsul. Sunt cunoscute cazuri in care acest tratament a functionat nu doar profilactic, ci si ca terapie in sine, pentru ameliorarea acestei afectiuni. Tratamente interne * Retentie de apa in tesuturi, edeme - mai multe studii de laborator si clinice au aratat ca

administrarea de Coada-calului are ca efect eliminarea accelerata a apei din tesuturi. Ca urmare a acestor studii, organismul guvernamental german de avizare a plantelor medicinale a aprobat folosirea acestei plante in cazul edemelor, dar si al altor probleme renale. Se administreaza infuzia combinata, cate un litru pe zi, iar in cazurile in care aportul suplimentar de lichide este contraindicat, atunci se ia pulbere de Coada-calului, cate 4-6 lingurite pe zi. * Cistita, nefrita - se administreaza zilnic un litru -un litru si jumatate de infuzie de Coadacalului. O cura dureaza minimum 14 zile si are efecte diuretice si stimulente asupra functiei renale. De asemenea, Coada-calului are efecte antibiotice de intensitate medie, care sunt mult potentate de baile de sezut fierbinti cu Coada-calului (1 litru de infuzie combinata la cinci litri de apa pentru baie). * Litiaza renala - conform studiilor facute la Universitatea de Medicina din Maryland, Statele Unite, infuzia combinata de Coada-calului are efecte de prevenire a formarii, dar si de maruntire si de eliminare a calculilor renali (pietre la rinichi). Cea mai mare eficienta s-a inregistrat in cazul litiazei cu urati. Se administreaza infuzia combinata, cate 1,5 litri zilnic, in cure de 15 zile, urmate de alte 15 de pauza, dupa care tratamentul poate fi reluat, daca mai este cazul.

� * Incontinenta urinara - desi ar putea parea greu de crezut ca o planta cu un asemenea efect diuretic poate ajuta la controlul urinarii, este adevarat. Studii recente au aratat ca administrarea de pulbere de Coada-calului, cate 8-12 g zilnic, ajuta la evitarea jenantelor pierderi nocturne de urina, inclusiv a celor asociate unor infectii reno-urinare cronicizate sau alterarii unor functii cognitive, odata cu varsta (dar nu in cazurile foarte avansate). * Hiperaciditate gastrica, ulcer - se ia 1 lingurita rasa de pulbere de Coada-calului, pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi. Este un excelent antiacid, avand si proprietati cicatrizante foarte bune. Se fac cure cu acest remediu, mai ales la inceputul sezonului cald, acesta fiind momentul din an in care se manifesta cel mai frecvent aceste afectiuni. * Diabet de tip II - un studiu pe pacienti umani, diagnosticati cu diabet de tip II, a aratat ca si o singura doza de Coada-calului, administrata pe stomacul gol, determina o scadere semnificativa a glicemiei, la 90-120 de minute dupa ingerare. Se recomanda curele cu o durata de 4 saptamani, timp in care se ia cu 10 minute inainte de fiecare masa cate o lingurita de pulbere de Coada-calului. * Colagenoze - combinatia cea mai eficienta contra acestei categorii de afectiuni, altfel foarte dificil de tratat, este aceea dintre Coada-calului si trei-frati-patati (Viola tricolor). Iarba de trei-frati-patati este un puternic imunomodulator si antioxidant. Aceasta, in timp ce siliciul organic continut din belsug de catre iarba de Coada-calului este un mineral esential in producerea colagenului (care este un "adeziv corporal" ce mentine unite tesuturile musculare si pielea). Pe ansamblu, s-a constatat ca aportul marit de siliciu, obtinut prin ingerarea sistematica de Coada-calului, contribuie, asociat cu administrarea de trei-frati-patati si cu un regim vegetarian preponderent crudivor, la ameliorarea acestei boli. * Adjuvant in terapia tuberculozei - in medicina populara romaneasca, printre cele mai puternice remedii contra tuberculozei pulmonare este asocierea intre iarba de Coada-calului cu frunze si radacina de urzica marunta (Urtica urens) si frunze de patlagina (Plantago major).

Cele trei plante se macina cu rasnita electrica de cafea, se amesteca in proportii egale si se administreaza, pe stomacul gol, cate 6 lingurite pe zi. Acest amestec intareste imunitatea, reduce transpiratiile nocturne, imbunatateste capacitatea de asimilare si imunitatea organismului pe ansamblu. * Hemoragii abundente in timpul ciclului menstrual - ca remediu de urgenta, se ia o doza unica, de 2-3 lingurite de pulbere, dupa care se continua cinci zile tratamentul, cu 1-2 lingurite de doua ori pe zi. Coada-calului reduce durerile si previne crampele menstruale, are efecte antihemoragice puternice si permite refacerea rapida dupa sangerarile abundente, fiind unul din cele mai bune remedii in anemia post-hemoragica. Acest tratament este un foarte bun adjuvant si in toate tipurile de hemoragie interna. * Fracturi - studii de medicina experimentala arata ca oasele fracturate se sudeaza de 1,5 pana la 2 ori mai repede, atunci cand se administreaza Coada-calului, care este bogata in saruri de calciu si magneziu. In plus, prin mecanisme inca necunoscute, permite asimilarea mai buna a acestor minerale, din hrana de zi cu zi. Se iau, de regula, 4 lingurite de pulbere, pe stomacul gol, cu 5-10 minute inainte de masa. Este un remediu recomandat si in osteoporoza, mai ales in combinatie cu lemnul-dulce. Tratamente externe

� * Hemoragii nazale (epistaxis) - intr-un pahar de infuzie combinata de Coada-calului se pune o lingurita de sare si se amesteca bine. Se trage putin pe nas. Efectul de oprire al sangerarii va fi prompt. Daca suntem in natura, putem zdrobi cateva tulpini de Coada-calului si sa picuram cu acelasi efect sucul rezultat in nari. * Gingivite - de trei ori pe zi, se clateste gura energic, vreme de cinci minute, cu infuzie combinata de Coada-calului. Are efect cicatrizant asupra gingiilor, oprind sangerarile si favorizand refacerea mucoaselor. * Abces - se pun comprese cu infuzie combinata de Coada-calului, ceva mai concentrata (6 linguri la litru), pe locul afectat. Compresele se tin cate un sfert de ora, schimbandu-le din cand in cand. Aceasta aplicatie curata abcesele, le dreneaza si accelereaza cicatrizarea treptata. * Eczeme, eczeme cu mancarimi - se fac spalaturi cu decoct de Coada-calului, dupa care se aplica o cataplasma ce se tine vreme de 1-3 ore, apoi locul tratat se lasa sa se zvante la aer. * Echimoze (vanatai) - se pune o cataplasma cu Coada-calului si se tine vreme de 2-3 ore pe locul afectat. Se repeta tratamentul, pana la totala vindecare, care va fi mult accelerata. * Transpiratie abundenta a picioarelor - se fac seara bai fierbinti de picioare cu infuzie combinata de Coada-calului. Este un tratament care, prin mecanisme inca necunoscute, regleaza activitatea glandelor sudoripare. Pentru a obtine un efect mai bun, se administreaza si pulbere de Coada-calului, cate 3 lingurite pe zi, vreme de 2-3 luni.

* Micoze ale degetelor de la picioare (boala piciorului de atlet) - se fac bai partiale, in care se inmoaie zilnic, pentru macar 15 minute, zonele afectate, in infuzie combinata concentrata (6 linguri la litru) de Coada-calului. Tratamentul are efecte antimicotice si antibacteriene puternice. * Hemoroizi sangeranzi - se fac bai de sezut cu infuzie combinata de Coada-calului, pentru stoparea sangerarilor si pentru reducerea inflamatiei. Fenomenalele proprietati intineritoare ale siliciului organic din Coada-calului

� Studii recente arata ca in corpul uman cantitatea de siliciu scade odata cu varsta, fenomen care are o contributie decisiva la ceea ce numim imbatranirea organismului. Practic, pe masura ce scade procentul de siliciu organic din corpul nostru, apar fenomene cum ar fi rigidizarea si sclerozarea vaselor de sange, mai ales a arterelor, pierderea elasticitatii pielii si a celorlalte tesuturi, scaderea densitatii osoase, prolapsurile etc. Or, Coada-calului este planta care contine cea mai mare cantitate de siliciu organic asimilabil. Ca atare, curele de 2-3 luni, in care se iau cate 3-6 lingurite de pulbere de Coada-calului zilnic, au un efect reintineritor de exceptie. Sub actiunea siliciului organic, asimilat prin aceasta cura, proportia de colagen din epiderma si din articulatii va creste, la fel ca si capacitatea organismului de a asimila diferite minerale constitutive si oligoelemente. Vasele de sange isi vor recapata, macar partial, elasticitatea si rezistenta, aspectul pielii se va imbunatati, in timp ce mobilitatea articulara va fi marita. Memoria si alte capacitati cognitive, cum ar fi atentia sau capacitatea de corelare, se vor imbunatati de asemenea. Nu in ultimul rand, anumite afectiuni auto-imune sau degenerative vor fi mult ameliorate. RETETE DE FRUMUSETE * Celulita si vergeturile se trateaza atat intern, cat si extern, cu Coada-calului. Intern, se va face o cura de o luna cu macerat la rece, din care se vor bea cate 1-2 cani pe zi. Extern, se face un masaj energic cu unguent de Coada-calului (se gaseste in comert), pe locurile afectate. * Unghiile - dupa cura interna cu Coada-calului, devin mult mai solide, isi recapata structura si culoarea normala. Efectul se datoreaza si unei mai bune asimilari a calciului de catre organism, dar si siliciului organic din Coada-calului. Se iau 3-6 lingurite rase de Coadacalului, in cure de 1-2 luni.

� * Parul - se aplica acelasi tratament pentru unghii, care va avea drept efect intarirea radacinii parului, prevenirea subtierii si a despicarii firelor. Infuzia combinata de Coada-calului folosita extern, pentru ultima clatire a parului dupa spalare, previne caderea acestuia, reduce matreata si trateaza infectiile micotice si mancarimile la nivelul scalpului. * Excesul de sebum la nivelul pielii - se tin cure de 3 luni, timp in care se consuma cate un litru de infuzie combinata de Coada-calului pe zi. Tratamentul regleaza secretia glandelor sebacee, putand fi dublat de cataplasme cu Coada-calului, puse pe zonele afectate. Aceste cataplasme au efecte antibacteriene si antiinflamatoare, ajutand la eliminarea acneei si a iritatiei de la nivelul pielii. * Cura de slabire - este mai eficienta daca in paralel se face un tratament cu infuzie combinata de Coada-calului. Studii realizate in Franta arata ca administrarea acestei plante amplifica efectul dietelor, prin marirea intensitatii proceselor de eliminare pe cale renala si digestiva. Se face un tratament de minimum 28 de zile, in care se beau cate 2-3 cani de infuzie pe zi, cu putin inainte de masa. Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Coada-calului * Administrarea plantei pe perioade de timp mai lungi de doua saptamani nu le este recomandata copiilor, datorita continutului ridicat de siliciu. * Administrarea de Coadacalului inhiba absorbtia vitaminei B1, motiv pentru care nu va fi administrata concomitent cu suplimentele care contin aceasta vitamina. * Curele cu Coada-calului nu vor depasi durata de trei luni, urmate de 30-45 de zile de pauza, pentru a da timp organismului sa elimine eventualul exces de siliciu.

PELINUL (Artemisia absinthium) Planta extrem de populara printre romani, pelinul e prezent nu doar in medicina sateasca, ca leac sigur pentru stomac si ficat, ci si in poeziile populare, unde gustul lui extrem de amar este un etalon pentru suferintele vietii. Cunoscut din vremuri stravechi, folosit frecvent ca planta de leac la daci, la romani si la greci, primele mentiuni scrise despre pelin se afla in niste papirusuri egiptene datand din anul 1600 inainte de Hristos. Planta "sfanta", purtata de preoti la brau ca sa ii apere de duhurile rele, ea a intrat si in ritualurile grecesti si romane, pentru ca in Evul Mediu sa devina o planta de baza a medicinii manastiresti. Preotul

<div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> german Sebastian Kneipp dadea urmatorul sfat: "Cine sufera de stomac sau ficat, in loc sa intinda mana dupa tutun, sa ia de doua, trei ori pe zi cate o priza de pelin uscat, pe care sa-l presare cu doua degete peste prima lingura de supa sau sa-l puna in mancare, ca pe piper". Purificarea organismului Pelinul alb sta la baza uneia dintre cele mai vechi si puternice retete de purificare a organismului. Vindecatorii satelor tratau cu ea aproape toate bolile asociate cu procesul inflamator: afectiunile tractului gastro-intestinal, ale rinichilor si vezicii urinare, dermatitele si problemele ginecologice, in special cele provocate de tricomonade. Prezenta ciupercilor parazite de pe tractul gastro-intestinal se ghicea si in functie de aspectul exterior al bolnavului: acnee, seboree, asprimea pielii, pete maronii sau de alte culori, riduri sau chelie prematura, papiloame, calcaie crapate, exfolierea unghiilor. Datorita faptului ca infestarea cu ciuperci parazite scoate din functiune sistemul de autoreglare si autoaparare al organismului, infectiile respiratorii, amigdalita, polipii se tin scai de persoanele in cauza. Amar si aromat, pelinul lupta cu succes cu tricomonadele, hlamidiile, herpesul, candida, giardia si alti musafiri nedoriti cu care suntem infestati. O cura de curatare terapeutica cu pelin dureaza 7 zile si se face de doua ori pe an, primavara si toamna, incepand din a 3-a zi dupa luna plina. Aveti nevoie de pelin uscat (in jur de 100 g), care se administreaza sub forma de pulbere. Inainte de folosire, pelinul se rasneste, ca sa obtineti o pulbere fina. In timpul verii, se folosesc si floricelele proaspete. Cand pelinul este uscat bine, se freaca intre palme si se cerne prin sita. Partile lemnoase ce raman in sita se folosesc pentru clisme si spalaturi. Mod de administrare: In primele 3 zile se inghite cate 1/4 de lingurita de pulbere, cu 100-150 ml de apa, la fiecare 2-2,5 ore, indiferent de timpul mesei, inclusiv pe timp de noapte. Inainte de inghitire, pelinul se tine cateva secunde in gura, se amesteca bine cu saliva. Urmatoarele patru zile se administreaza aceeasi cantitate, de 6 ori pe zi. Concomitent cu tratamentul intern, in fiecare seara se fac clisme cu infuzie de pelin si spalaturi vaginale. Se prepara infuzie dintr-o lingura rasa de pelin, intr-un litru de apa clocotita, si se pune la infuzat in vasul acoperit cu capac. Cand apa se raceste la aproximativ 40 de grade, se strecoara, se pun separat 100 ml de infuzie, iar cu 900 ml se face o clisma. Inainte de culcare, cu 50 ml infuzie (din cei 100 ml ramasi) se face o microclisma in colon folosindu-se o pompita mica pentru copii, in asa fel incat lichidul sa fie absorbit complet in colon, iar cu 50 ml ramasi, femeile fac spalaturi vaginale, in vreme ce barbatii introduc infuzia in uretra. Specialistii recomanda ca femeile sa stea in pozitia de lumanare (culcate pe podea, cu spatele si picioarele ridicate in sus) atunci cand fac spalaturi vaginale, cel putin 5 minute, pentru ca infuzia sa actioneze mai mult timp. Femeile cu probleme ginecologice mari pot pune un tampon vaginal, imbibat cu infuzie de pelin, care se lasa pana dimineata. Procedura pentru barbati este mai complicata: cu o mana se strang marginile uretrei in jurul varfului de pompita, iar cu cealalta mana se apasa hotarat pompita. Este foarte bine ca infuzia sa ajunga pana la vezica urinara. In caz de prostatita evoluata, nedepistata, sau de uretrita, in ziua a 3-a sau a 4-a se incepe eliminarea puroiului. Inainte de folosire, infuzia se incalzeste pana la 37-38 de grade. Spalaturile tractului urinar, la femei si la barbati, in cazuri mai grave, se fac de doua ori pe zi, pana la disparitia infectiei.

Amareala pelinului ajuta si la slabit � Cei cu imunitate slaba, raceli dese sau guturai picura cate 7-10 picaturi de ceai de pelin in fiecare nara. Toate procedurile se fac timp de 7 zile, fara pauza, si se tine un regim alimentar strict. Din meniu se elimina categoric carnea, pestele, lactatele, ouale, produsele de patiserie, iar alcoolul si fumatul sunt interzise. Se consuma legume, fructe, nuci, cereale, uleiuri vegetale. E greu? Nu cred, mai ales atunci cand miza este un organism purificat, sanatos, intinerit. Cantitatea de paine se reduce la 200 g, cu conditia sa nu fie proaspata, cel mai bine sa fie putin uscata. Fara o dieta speciala nu se obtin rezultatele dorite. In timpul curei, sunt posibile stari de slabiciune, acutizarea simptomelor la afectiunile existente sau inca nedescoperite, dureri in articulatii sau in zona ficatului, provocate de eliminarea toxinelor in cantitati mari. Daca se elimina pietricele si provoaca dureri, se iau doua pastile de No-Spa si una de Papaverina. Intre cure, puteti inghiti floricele de pelin, in prima zi cate una la fiecare 2 ore, apoi cate 3-4, in special in caz de intoxicatie alimentara, dupa evenimente cu mese abundente si nesanatoase, balonari, constipatie sau diaree. Cei care nu pot suferi gustul amar al pelinului pot sa-l amestece cu putina dulceata sau miere de albine. Terapia cu pelin le este contraindicata femeilor insarcinate. In caz de supradozare pot aparea reactii adverse: voma, vartej.

Alte tratamente cu pelin * Afectiuni ale rinichilor, ficatului, pancreasului, dischinezia cailor biliare. O lingurita cu varf de flori si frunze de pelin amar se infuzeaza 30 de minute in apa fierbinte, se strecoara si se stoarce bine. Se beau timp de 21 de zile cate 50 ml, de 3 ori pe zi, inainte de masa. * Hepatita infectioasa (icter virotic, boala Botkin). 1. Se amesteca cate 5 g de pelin si rostopasca cu o lingura de usturoi pisat si se pun la fiert in 500 ml de vin alb, pana la primul clocot. Se infuzeaza in termos sau in vasul in care a fiert, invelit in prosop flausat, timp de 1,5 ore. Se dau bolnavului 1-2 linguri de vin strecurat, dimineata, pe nemancate, timp de 7 zile. 2. Se macereaza jumatate de pahar de pelin in 500 ml de otet de mere, timp de 7 zile. O lingurita de otet se dizolva in 150 ml de apa si se bea cu 30 de minute inainte de pranz, timp de 7 zile. * Tuberculoza si alte boli infectioase. Se spala bine cateva radacini de pelin si se toaca marunt. O lingura de radacini se fierbe in 500 ml de vin alb, pe foc mic, timp de 10 minute. Se

infuzeaza 2 ore si se strecoara. Se bea cate o lingura de ceai, de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, indulcit cu o lingurita de miere de albine.

Pelinul e planta toxica. Respectati dozele � * Prevenirea balonarii. Infuzie din flori si frunze (o lingurita cu varf la 400 ml apa), cate 50 ml, de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa. * Tusea, raceala. Se prepara tinctura alcoolica din 2 linguri de pelin pline varf, care se macereaza in 500 ml de tuica, timp de 3 zile. Se dizolva 30 de picaturi in 75 ml de apa. Se beau de 3 ori in timpul zilei si o data inainte de culcare, in total 120 de picaturi in 24 de ore. * Epilepsie, convulsii. 15 g radacina de pelin negru se pun pe foc cu 250 ml de bere intr-un vas emailat. Se aduce pana la punctul de fierbere si se lasa pe flacara mica 5 minute. Se bea cate o lingura, de 3 ori pe zi, intre mese, sau seara, in pat, daca apare durerea in muschi sau in gat. * Cancer de esofag. Pe masa bolnavului trebuie pus un borcanel cu floricele si frunzulite tinere, ce se culeg inainte de luna plina, amestecate cu putina miere de albine, cel mai bine cu fagure. In timpul zilei, se tine in gura cat mai des posibil cate 1/2 lingurita de amestec pana se absoarbe toata mierea, dupa care se inghite pelinul ramas. Daca din diferite motive mierea este contraindicata, pelinul se amesteca cu ulei nerafinat. EXTERN * Insomnie. Se pune la fiert o lingura de pelin in 250 ml apa si se lasa sa fiarba 5 minute. Un prosop de bumbac se inmoaie in decoctul strecurat, se stoarce putin si se infasoara cu el capul, inainte de culcare. * Dureri de cap, migrena. Se toaca parti egale de pelin si leustean si se aplica pe locurile dureroase, pe frunte sau pe tample. Se tine 30-40 de minute. Metoda diminueaza durerea, dar nu elimina cauza, de aceea trebuie facut si un tratament specific. * Rani, taieturi, traume ale pielii. Pelinul proaspat se piseaza sau se toaca marunt, se imbiba un prosopel cu sucul stors si se aplica pe rana, lovitura sau vanataie, acoperindu-se cu celofan, ca sa nu se usuce. Pansamentul se schimba de 5-6 ori pe zi. Cand frunzele sunt suculente, se strivesc si se aplica fara stoarcerea sucului. * Transpiratia abundenta. Pe timp de vara, se fac bai pentru tot corpul, sau bai locale, pentru talpi sau palme, cu scoarta de stejar si crengute de pelin. Dupa procedura, corpul emana o aroma deosebit de placuta.

Clopotei aurii �

* Varice, tromboflebita. Un pahar de frunze proaspete de pelin se mixeaza, pana se obtine o pasta, ce se amesteca cu 500 ml de lapte prins sau chefir. Amestecul se unge pe o fasie de bumbac, se aplica pe locurile afectate, si se acopera cu celofan. Se panseaza si se sta culcat timp de 30-40 de minute, cu picioarele ridicate pe o perna. * Dureri de picioare. Taranii care poarta incaltaminte de cauciuc sufera, adesea, de dureri provocate de inflamarea periostului. Pe o bucata de tesatura de in (de ex. un prosop de bucatarie), intinsa pe fundul unei oale, se pun crengute subtiri de pelin, intr-un strat de 5 cm, si se toarna deasupra apa clocotita, cat planta sa fie acoperita. Se tine sub capac pana se raceste la 50 de grade. Se stoarce carpa si se aplica pe locul bolnav, in asa fel ca articulatia sa fie acoperita in totalitate cu pelin. Deasupra prosopului se infasoara o tesatura de lana naturala sau se incalta sosete din lana de tara. Se inveleste piciorul apoi cu o patura, ca sa pastreze caldura mai mult de 30 de minute. Procedura se repeta zilnic, pana la imbunatatirea starii bolnavului. * Hemoragie retiniana. Se confectioneaza un tampon dintr-o lingurita de frunze tocate, invelite in 2 straturi de tifon. Se scufunda in apa clocotita, se raceste pana la o temperatura suportabila si se aplica pe ochiul cu probleme, pentru 15 minute, de 3-4 ori pe zi. Tinctura de pelin Se utilizeaza contra parazitilor intestinali si pentru remedierea gastritei hipoacide. Se prepara o tinctura din: 100 g de pelin tocat marunt, macerat in 500 ml de alcool dublu rafinat (sau de 70 de grade), tinut la intuneric timp de 3 saptamani. Dimineata, pe nemancate, se dizolva 10-15 picaturi (in functie de greutatea corporala) in 50-75 ml de apa si se bea timp de 30-40 de zile. Intre timp, vor disparea senzatiile neplacute la nivelul stomacului ce apar dupa masa, ca si senzatia de greata ce apare dimineata, dupa trezire. Tinctura se foloseste si ca o componenta in curele de slabire. Sucul de pelin In medicina populara, gasim si retete cu suc de pelin. Frunzele si florile spalate sub un jet de apa calda si zvantate bine se dau prin masina de tocat carne. Sucul se stoarce manual, printrun ciorap sintetic sau prin panza topita. La un kilogram de celuloza ramasa, se adauga 150 ml de apa distilata. Se amesteca bine, se lasa o ora si se mai stoarce o data, dupa care se amesteca cu sucul stors. Ca sa se pastreze mai bine, sucul se amesteca in proportie de 1:1 cu miere de albine si cu alcool dublu rafinat (10% din cantitatea totala). Intrebuintari: Sucul de pelin se bea pentru prevenirea sau vindecarea crampelor, in caz de epilepsie, astm bronsic, dureri de cap. De 3-4 ori pe zi se dizolva 1-2 lingurite (in functie de greutatea corporala) de suc in 75 ml de apa si se bea timp de 2-3 saptamani.

� Sucul amestecat cu alcool dublu rafinat se bea in cazuri de pietre la rinichi, insomnie, se foloseste pentru tamponarea ranilor. Nu mariti doza recomandata!

* Afectiuni cronice sau toxice ale ficatului (hepatite, intoxicatii alcoolice sau chimice). Timp de o saptamana, se bea cate o lingurita de suc, diluata in 50 ml de apa, de 3 ori pe zi, inainte de masa, apoi se beau cate 2 lingurite, timp de 2 saptamani, si cate o lingura, inca 3 saptamani. Dupa 6 saptamani, doza de suc se inlocuieste treptat cu sucuri de patlagina, papadie, coada-calului. * Insomnie. In 150 ml de apa calda se adauga o lingura de suc de pelin si 1-2 lingurite de miere de albine. Se bea cu 30 de minute inainte de culcare. * Afectiuni ginecologice, mastopatie, nevroza. O lingura de suc de pelin se amesteca cu suc de menta si talpa-gastei, cate o lingura de fiecare. Cantitatea obtinuta se imparte in trei si se consuma in trei reprize, in timpul zilei, intre mese, timp de trei saptamani. * Convulsii, crize epileptice, excitatie nervoasa, astm bronsic, dureri de cap. Se beau cate 1-2 linguri de suc diluat in 75 ml de apa, de 3-4 ori pe zi, dupa masa, timp de 2-3 saptamani. Uleiul de pelin Se rasnesc sau se piseaza in piulita seminte de pelin si se amesteca pulberea obtinuta cu ulei nerafinat, in proportie de 1:4. Se macereaza la caldura, timp de 12-24 de ore. In cazuri de insomnie, dureri sau spasme ale tractului gastro-intestinal, se picura 1-2 picaturi pe un cubulet de zahar si se tine in gura, pana la dizolvare. Se foloseste si extern, in dermatologie. Vinul de pelin Un pumn de frunze de pelin se pun la macerat, vreme de o saptamana, intr-un litru de vin dulce. Se strecoara si se tine in sticla cu dop. Se ia cate o lingura, de trei ori pe zi, dupa mesele principale. Se recomanda in durerile de stomac si alte dereglari ale tubului digestiv. Contraindicatii Nu uitati ca pelinul este toxic! In nici un caz sa nu mariti dozele recomandate! Folosirea excesiva, supradozarea de preparate cu pelin, inclusiv de bauturi alcoolice ce il contin, sau folosirea pe termen lung duce la intoxicarea organismului, cu dereglari in activitatea sistemului nervos central, halucinatii, spasme musculare. Intre cure, se face obligatoriu o pauza, in medie de doua luni. Pelinul le este contraindicat femeilor insarcinate. Pelinul in bucatarie

� Pelinul proaspat, dar si uscat, se asociaza excelent cu multe alimente. Stramosii nostri, facand popas dupa un drum lung si obositor, scoteau paine sau mamaliga, taiau felii de slanina, si pe fiecare felie puneau un condiment aromat: 2-3 frunzulite tinere de pelin. Florile pelinului pot inlocui piperul negru in sosuri, gratare si alte preparate culinare. Treptat, folosirea pelinului pe post de condiment va deveni o obisnuinta utila si va va ajuta sa scapati de diverse probleme de sanatate. Pelinul in uz casnic

Pelinul proaspat, cules de pe deal, este un luptator renumit cu "oaspetii nepoftiti" din casele noastre: gandaci de bucatarie, plosnite, capuse, iar aroma lui puternica curata aerul din casa. Planta are o energie pozitiva, calda, deoarece acumuleaza in florile sale energia solara, de aceea trebuie neaparat folosita in timpul curateniei, ca sa dezinfectam si sa asanam atmosfera si "spiritul" casei. Cu infuzia obtinuta din 5 litri de apa si 50 de grame de pelin se spala sau se sterg geamurile, peretii, dusumeaua si mobila. O sa scapati nu numai de praf, dar si de energiile negative. * Batranii afumau locuintele cu pelin amar in perioadele de epidemie. Pelinul si bolile de stomac * Hiperaciditatea, refluxul gastric, arsurile, gastritele * Bolile de stomac sunt foarte frecvente in societatea moderna de azi. Fiecare al cincilea cetatean al lumii sufera de stomac, uneori ani la rand. Cele mai frecvente afectiuni stomacale sunt: hiperaciditatea, refluxul gastric, arsurile. Acestea nu sunt boli independente, ci simptome ale unor tulburari nervoase sau stomacale. Daca nu se iau masuri contra excesului de acid din stomac, se ajunge la gastrite si chiar la ulcer. * Simptome: pacientul cu aciditate gastrica sporita are o senzatie de apasare si de arsuri in zona stomacului, cel mai adesea, la o ora sau doua dupa ce a mancat. Alte manifestari sunt: refluxuri gastrice acre, inghitituri dificile, arsuri pe esofag, greata, diaree, limba incarcata, halena, lipsa poftei de mancare, dureri de stomac, mai ales in partea stanga, pofta de dulce si acru, constipatie cronica.

� * Cauze. Putine alte suferinte sunt atat de intim legate de stilul de viata personal ca bolile tractului digestiv. Alimentatia, regimul de munca si de odihna si apasarile psihice au o influenta nemijlocita asupra organelor digestive. Excesul de acid din stomac e adesea legat de starea sufleteasca a bolnavului, mai ales la oamenii care nu au ventil prin care sa elibereze stresul, ura, oboseala, grijile, emotiile. Un domeniu care pune cu claritate in evidenta legatura stransa dintre sanatate si starile sufletesti. In afara de cauzele nervoase, bolile de stomac pot fi produse si de deprinderile alimentare: mancat lacom si grabit, mestecat insuficient, muscatura gresita, feluri prea iuti sau prea sarate, exces de alcool, cafea, tutun, mancaruri prea fierbinti sau prea reci, exces de grasimi, mancare nevariata, dulciuri in exces, mese neregulate si abuz de medicamente. * Masuri gresite - simptomele descrise mai sus nu sunt luate, din pacate, in serios, si boala se agraveaza. Adesea se recurge la administrarea de bicarbonat, crezandu-se, astfel, ca raul e rezolvat. E adevarat ca dupa administrarea unor remedii alcaline, acidul gastric se neutralizeaza, dar cauzele nu se inlatura, pentru ca acidul gastric se formeaza din nou, se apeleaza din nou la medicamente si se creeaza astfel un cerc vicios.

* Tratamente corecte - aciditatea gastrica necesita tratarea stilului de viata al bolnavului de stomac, constrans sa renunte la deprinderile gresite, la grijile in exces si la stres. E necesara o dieta de crutare ce trebuie tinuta mult timp, dublata de mese regulate si odihna. Alcoolul, cafeaua si tutunul sunt strict interzise. Ca masuri de prim-ajutor se recomanda: administrarea de argila (o lingurita diluata intr-un pahar de apa), o cura de boabe de ienupar, o lingurita de tinctura de ghintura diluata in apa, sau mestecatul de migdale sau mere crude. Bolnavii cu exces de acid gastric trebuie sa tina o dieta de crutare, cu multe legume proaspete, fierte sau calite usor, branza de vaci, feluri sarace in grasimi, supe de fulgi de ovaz, terci de cartofi. Ca bautura dietetica se recomanda sucul de cartofi, neplacut la gust, dar extrem de eficient. Mesele sa nu fie rare si abundente, ci dese si usoare. Aciditatea gastrica poate fi atenuata si cu cataplasme calde cu flori de fan, cartofi fierti si zdrobiti, seminte de in sau ceai de musetel. Dupa mese se impune o jumatate de ora de digestie linistita. Din farmacia cu plante Ceai pentru aciditate gastrica Se ia cate o lingurita din urmatoarele plante: pelin, radacina de angelica, frunze de melisa si menta. Se amesteca bine. De trei ori pe zi, se opareste o lingura de amestec cu o cana de apa clocotita. Se infuzeaza 5 minute, se strecoara. Se bea neindulcit, inghititura de inghititura, dupa mesele principale. SOIA otrava sau medicament? Nu exista pe Pamant o alta planta mai studiata, mai controversata si mai... pusa in valoare decat soia. Multi specialisti spun despre aceasta leguminoasa ca ar fi un adevarat miracol care, pe langa faptul ca a reusit sa salveze planeta de la infometare, previne si vindeca zeci de boli, inclusiv cele de inima, cancerul si dezechilibrele hormonale. Aceasta, in timp ce exista si voci care afirma ca, din contra, soia ar fi cancerigena, deprima imunitatea si, mai degraba, dauneaza sanatatii. Adaugati si faptul ca soia este cea mai importanta sursa de proteine la nivel mondial (proteinele sale sunt mai consumate decat cele din carne), cea mai importanta <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> materie prima din lume pentru biocombustibil si pentru furaje, si veti obtine un tablou aproape complet al uriaselor interese legate de aceasta planta. De fapt, soia este cumva prinsa intr-o uriasa batalie intre gigantii din agricultura si din industria alimentara, pe de o parte, si companiile farmaceutice, de cealalta parte, primele afirmand virtutile de medicament ale soia, iar cele din urma negandu-le, pentru a nu fi afectata vanzarea produselor de sinteza. Asadar, in plin razboi mediatic, intre interesele marilor companii ale lumii, vom incerca prin informatiile pe care le prezentam in continuare sa aducem lumina in cazul acestui aliment cu totul exceptional. Carte de vizita Soia nu este o planta prea aratoasa. De regula nu ajunge la un metru inaltime, are flori mici, alb-liliachii, fara miros si fara nectar, care fac niste pastai ce contin boabe, de obicei galbene (dar pot avea nuante de la negru la rosiatic), oarecum asemanatoare cu cele ale fasolei. In China (care se pare ca este tara ei de origine) si in extremul Orient, ea este cultivata de mai bine de 5000 de ani. Vechile scrieri japoneze si chineze o mentioneaza deopotriva ca aliment,

medicament si chiar ca planta sfanta. In Europa, a ajuns tarziu, in jurul anului 1700, fiind mai intai o raritate, in gradinile botanice ale universitatilor, si mult mai tarziu ajungand sa fie introdusa in agricultura. Aceasta, pentru ca la sfarsitul secolului XX sa devina una din cele mai cultivate plante de pe glob si sa fie declarata cea mai folositoare planta din lume. De ce? Vom afla in continuare.

Boabele de soia Foarte bogate in proteine si grasimi, boabele de soia au o compozitie asemanatoare cu cea a carnii, motiv pentru care a si fost supranumita carnea vegetala. Ceea ce diferentiaza insa "carnea" de soia de carnea animalelor este faptul ca proteinele din soia sunt de cateva ori mai putin toxice decat cele animale, in timp ce grasimile nesaturate din aceasta planta sunt un adevarat protector al vaselor de sange, iar nu un inamic redutabil, cum sunt grasimile din carne.

� Mai adaugati faptul ca soia contine din belsug lecitina (un aminoacid esential pentru creier), vitamina E (supranumita si vitamina tineretii), vitamina A, vitamine din complexul B (B1, B2, B6), saruri de calciu, fosfor, fier si potasiu, hormoni vegetali, si veti obtine o imagine mai precisa asupra uimitoarelor calitati ale acestui aliment. De fapt, atentia deosebita care a fost acordata plantei provine din statisticile care au aratat ca anumite populatii asiatice, care o consuma din belsug, se confrunta intr-o masura mult mai mica cu boli cum ar fi cancerul, ateroscleroza, senilitatea, accidentul vascular etc. Pornind de la aceste date, cercetatorii din intreaga lume au inceput studii aprofundate, pentru a vedea care este secretul acestei plante, care confera o anumita invulnerabilitate la boli carora medicina moderna nu le-a dat de capat. Sutele de cercetari care au fost facute pana in prezent au pus in evidenta faptul ca pe langa colectia de vitamine si minerale enumerata, soia mai contine niste substante foarte speciale, numite izoflavone, care maresc imunitatea, impiedica mutatiile celulelor normale in celule canceroase, asigura permeabilitatea si flexibilitatea vaselor de sange. Soia buna si soia rea Este un subiect extrem de spinos, din cauza faptului ca planta este modificata genetic, si comercializata de mari exportatori ai lumii, la scara mondiala. Totul a pornit in anul 1995, cand o companie americana a indus o mutatie genetica la soia, care sa ii permita plantei sa supravietuiasca pesticidelor produse de aceeasi companie. Respectivul concern a avut un inceput timid, vanzand la pachet soia modificata genetic impreuna cu chimicalele care sa o faca sa creasca accelerat. In 1997, 8% din suprafata de soia cultivata in SUA era modificata genetic. Ei bine, astazi in Statele Unite, nu mai putin de 93% din soia cultivata este modificata genetic (!) si aceasta, in conditiile in care aceasta tara este cel mai mare producator de soia din

lume. Efectele asupra organismului ale soia modificata genetic sunt inca prea putin cunoscute. Si asta nu e tot. Soia modificata genetic este special conceputa pentru a fi dopata cu chimicale, care sa-i accelereze cresterea, de unde si un continut ridicat de pesticide, care pot pune in pericol sanatatea celor care o consuma. Din fericire, pe piata din Romania exista firme, cum ar fi INEDIT (care produce pat, tofu si lapte de soia) sau ALPRO (care produce lapte si derivate din lapte de soia) care garanteaza ca nu folosesc soia modificata genetic si care se apropie de standardele BIO.

Produse obtinute din soia: lapte, tofu, soia texturata... � Insa mai este o problema, care se afla si la originea discordiei privind efectele soia asupra sanatatii: produsele derivate din soia, de la mezeluri la tofu. Ei bine, foarte multe produse pe baza de soia sunt tixite cu grasimi saturate si cu aditivi sintetici, foarte daunatori sanatatii. Daca adaugati si faptul ca aceste produse, aditivate artificial, sunt facute cu soia modificata genetic si tixita de chimicale, veti intelege de ce unii "specialisti" afirma ca soia ar fi cancerigena si ar perturba echilibrul hormonal. Soia in sine nu este cancerigena, ci din contra in anumite conditii - devine un citostatic incredibil de puternic, dar chimicalele cu care este crescuta si aditivii cu care este procesata, intr-adevar, pot fi extrem de daunatori sanatatii, si chiar cancerigeni. In concluzie, pentru a scapa de efectele "cancerigene" ale soiei, solutia este sa... cititi cu atentie eticheta produselor care au la baza aceasta leguminoasa. Ar fi bine ca pe eticheta produsului pe care il consumati sa scrie ca soia folosita pentru obtinerea sa NU a fost modificata genetic sau, si mai bine, ca este cultivata in sistem bio. Mai important insa decat aceste aspecte este ca soia sa nu fie asociata cu aditivi sintetici. Preparate comerciale din soia Acum, in plin post al Pastelui, este cel mai potrivit moment pentru a aborda acest subiect. Aceasta, pentru ca din soia, din ceva cereale si grasimi vegetale, se pot obtine specialitati extrem de bogate in proteine si care, ca gust, pot fi cu usurinta confundate cu carnea, cu produsele din carne sau chiar cu lactatele. Meniul vegetarian se poate, asadar, imbogati foarte mult cu aceste preparate care, atunci cand sunt corect prelucrate si condimentate, sunt pe cat de gustoase, pe atat de usor de pregatit si de bune pentru sanatate. Iata in continuare o lista cu alimentele din soia pe care le putem gasi deja in magazinele romanesti: Soia texturata Este obtinuta din faina de soia degresata si poate fi folosita la prepararea supelor, tocanitelor,

chiftelelor, snitelelor sau chiar pentru prepararea la gratar. Adesea este recomandata de nutritionisti in locul mezelurilor, pentru simplul fapt ca nu contine aditivi periculosi pentru sanatate. Laptele de soia

Feriti-va de soia modificata genetic � Este, de fapt, lichidul care ramane dupa ce boabele de soia sunt inmuiate in apa si apoi presate. Are o culoare alba si o consistenta foarte apropiata de a laptelui, dar un gust ceva mai amarui, care de regula este corectat prin adaugarea de zahar de trestie. Tot mai multe persoane il aleg datorita beneficiilor aduse sanatatii. O cana de lapte de soia contine proteine usor digerabile, glucide si grasimi sanatoase (nesaturate). Singura sa deficienta este ca nu contine decat 25% din calciul pe care il are in mod normal laptele de vaca. Tofu Cuvantul a fost preluat din limba japoneza, care la randul sau deriva din chinezescul doufu, care inseamna "bob fermentat". La fel ca si laptele de soia, tofu poate parea o gaselnita a secolului XX, dar in realitate, ambele sunt produse in mod traditional, de cel putin... 2200 de ani in China, Coreea si unele zone din India. Tofu sau, altfel spus, branza de soia este obtinuta prin inchegarea laptelui de soia, urmata de scurgerea sa (printr-un proces similar obtinerii branzei de vaci de la noi). Un studiu foarte meticulos, facut pe 3000 de barbati, din Japonia, intre anii 1965 si 1999, a demonstrat ca cei care consuma tofu au o mult mai buna memorie si sunt semnificativ mai putin predispusi la maladia Alzheimer. Mezelurile de soia Sunt obtinute din proteinele izolate din soia, la care se adauga grasimi vegetale, condimente, precum si alti aditivi, naturali sau nu. Crenvurstii, pateul, carnatii, parizerul sau salamul din soia sunt sanatoase, insa doar in cazul in care nu contin grasimi hidrogenate si diferite E-uri periculoase. Cele mai periculoase dintre ele sunt: glutamatul de sodiu - E 621 (un ameliorator de gust, care ataca celulele sistemului nervos, produce dezechilibre digestive), nitritul de sodiu - E 250 si de potasiu - E 249 (conservanti care favorizeaza aparitia cancerului gastric, intestinal, pulmonar, pancreatic), caregenanul - E 407 (un agent de ingrosare, care creste riscul cancerului de colon, scade imunitatea, blocheaza absorbtia de minerale). Exceptie de la acestea fac firmele "INEDIT" sau "FITO-FIT", care nu folosesc acesti aditivi alimentari periculosi si, ca atare, mezelurile produse de ele pot fi consumate fara riscuri pentru sanatate. Boli prevenite cu soia

� * Boala canceroasa - nenumarate studii facute in Statele Unite, Asia si Europa confirma faptul ca persoanele care consuma cincizeci de grame de soia pe zi sunt mult mai ferite de cancer. Femeile din Japonia si din China, unde consumul de soia este cel mai mare, au o incidenta a cancerului uterin si de san cu pana la 400% mai redusa decat compatrioatele lor emigrate in America sau in Europa, si care au adoptat dieta de acolo. De "vina" pentru efectele anticancerigene ale soiei sunt - se pare - izoflavonele continute de catre aceasta, substante care blocheaza diviziunea celulelor maligne, favorizeaza fagocitarea acestora de catre sistemul imunitar. Soia actioneaza mai ales contra cancerului de prostata, a celui la san si uterin, contra cancerului la colon. * Hipertensiunea arteriala - un studiu facut in Statele Unite si publicat in Journal of the American College of Nutrition a evidentiat ca barbatii care au consumat vreme de cinci saptamani cate 20 de grame de proteine din soia si cate 80 mg de izoflavone din aceasta leguminoasa au inregistrat scaderi spectaculoase ale tensiunii arteriale, sistolica si diastolica. Acest studiu vine in completarea altora, care aratau ca femeile, in special cele aflate in perioda menopauzei, au o tensiune mult mai stabila, atunci cand consuma sistematic soia. * Osteoporoza - mai ales tofu, laptele si faina de soia, sunt un excelent ajutor pentru stoparea procesului de pierdere a substantei osoase. Soia are o actiune estrogena, estrogenul fiind hormonul care determina asimilarea calciului si consolidarea oaselor. * Dereglari ale ciclului menstrual, hipermenoree - se recomanda consumul zilnic de soia, in forme cat mai apropiate de cele naturale. La femeile care mananca zilnic produse cu soia in locul carnii si al produselor lactate, perioada de hemoragie in timpul ciclului menstrual se reduce cu aproximativ 2 zile, dispar simptome cum ar fi migrena sau crampele asociate menstrelor. * Tulburari specifice debutului de menopauza (bufeuri, transpiratii nocturne) - cele mai bune efecte in prevenirea si ameliorarea acestor probleme de natura hormonala le are laptele de soia, precum si tofu, care vor fi consumate de macar 5 ori pe saptamana. Efecte cu adevarat spectaculoase au insa germenii de soia, despre care vom vorbi detaliat.

* Diabet- in urma cu 20-30 de ani, medicii recomandau diabeticilor insulino-dependenti sa consume cat mai multa carne, intrucat aceasta era foarte puternica din punct de vedere caloric si nu continea hidrati de carbon. Noile studii au aratat ca, desi nu contine zaharuri, carnea perturba grav metabolismul, agravand, iar nu stabilizand boala diabetica. Solutia: consumati carne vegetala, adica produse cu soia, care este foarte bogata in proteine si nu are toxicitatea produselor de origine animala. * Alzheimer, dementa senila - studii facute de catre medicii americani in statul Hawaii, la populatia bastinasa, mare consumatoare de soia, au aratat ca acest aliment protejeaza celulele nervoase de degradare, ajuta la mentinerea, pana la varste inaintate, a memoriei si a altor functii mentale. * Ateroscleroza, valori crescute ale colesterolului - se recomanda o cura de o luna, in care sa fie folosit numai ulei de soia, care este foarte bogat in grasimi nesaturate - un adevarat elixir pentru sistemul cardiovascular. Daca se exclud toate celelalte surse de grasimi si se foloseste doar acest ulei neprajit, valorile colesterolului vor scadea sensibil sau se vor normaliza in acest interval de timp. * Fragilitate vasculara - se recomanda consumul zilnic de alimente pe baza de soia, cat mai putin procesata. De fapt, soia este un adevarat prieten al sistemului cardiovascular, fiind de ajutor si in ischemia cardiaca, in tratarea sechelelor dupa accidentul vascular. Alte boli in care o dieta bogata in soia este recomandata sunt: hepatita cronica si hepatita cronica evolutiva, surmenajul intelectual, astenia, convalescenta, afectiunile dermatologice, litiaza renala cu urati etc. Germenii de soia - medicamentul anti-cancer Odata ce boabele de soia incep sa germineze, o adevarata alchimie se produce in interiorul lor: mari cantitati de vitamine sunt sintetizate laolalta cu niste fitohormoni care stimuleaza, dar si corecteaza procesele de crestere. Studiile statistice au aratat ca in randul populatiilor care consuma germeni de soia, anumite forme de afectiuni tumorale sunt aproape inexistente, iar de aici si pana la crearea unui medicament contra cancerului, a mai fost un singur pas. Acest "medicament" a fost elaborat prin obtinerea unui extract de germeni de soia, foarte bogat in izoflavone, un adevarat fenomen in lupta contra cancerului, in special al celui cu determinare hormonala. Conform unor studii foarte ample, facute la Universitatea Stanford, California, izoflavonele continute de catre germenii de soia se transforma in tubul digestiv in... citostatice, cu o actiune foarte complexa. Astfel, administrarea de extract de germeni de soia inhiba angiogeneza (vascularizarea) tumorilor, determina moartea programata a celulelor tumorale, ajuta la redobandirea echilibrului hormonal. Efectele izoflavonelor continute de germenii de soia nu se opresc insa aici, ei ajuta la pastrarea tineretii biologice a organismului, previn derapajele hormonale traduse prin aparitia fibroamelor si adenofibroamelor, a acneei, a hirsutismului, a tulburarilor de apetit. Iata cateva afectiuni in care actiunea benefica a extractului de germeni de soia a fost demonstrata:

� * Cancer la san, mastoza fibrochistica - se administreaza zilnic 900-1200 mg de extract de germeni, in cure de 90 de zile, urmate de alte 30 de zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Ajuta la recapatarea echilibrului hormonal, si determina moartea programata a celulelor tumorale (apoptoza) si remisia tumorilor. Administrarea de extract de germeni de soia este foarte bine potentata de un regim alimentar cu multe fructe si legume crude, mai ales

din familia cruciferelor (varza, conopida, broccoli). * Cancer de prostata, cancer la testicule - se tin cure de 60 de zile, timp in care se iau cate 900-1200 mg de extract pe zi. Intre doua cure cu extract de germeni de soia se face o pauza de 15-20 de zile, timp in care vor fi administrate alte remedii cu efect reglator hormonal, cum ar fi Agnus castus (Vitex agnus-castus) sau Ghimpele (Xanthium spinosum). Efectele tratamentului cu germeni de soia sunt amplificate de consumul de alimente vegetale proaspete: salata verde, andive, leurda, urzici (mai ales frunze nefierte, frecate cu sare), frunze de papadie, seminte de dovleac si de floarea-soarelui neprajite. * Cancer uterin, cancer ovarian - se administreaza 1200 mg de extract de germeni de soia, in cure de 90 de zile, urmate de alte 30 de zile de pauza. Tratamentul cu germeni de soia va fi asociat cu un regim fara grasimi si proteine animale, cu 75% din alimentatie formata din legume, cereale si fructe neprelucrate termic. Un adjuvant extraordinar la acest tratament sunt baile de sezut si irigatiile vaginale cu infuzii de marul-lupului (Aristolochia clematitis), coadasoricelului (Achilea millefolium) si cretisoara (Alchemilla vulgaris). * Chist ovarian, ovare polichistice - se administreaza cate 600-900 mg de extract pe zi, in cure de 28 de zile, urmate de 7-15 zile de pauza, dupa care se poate incepe o noua cura. Ideal este ca tratamentul sa inceapa in intervalul cuprins intre a 12-a zi si 14-a zi de la menstruatie, cand organismul este cel mai receptiv la administrarea izoflavonelor din soia. In perioada de pauza la tratamentul cu acest extract, se administreaza remedii cu actiune progesteronica, cum ar fi maceratul glicerinat de muguri de zmeur (Rubus idaeus) si de cretisoara (Alchemilla vulgaris). Precautii si contraindicatii Toate studiile facute pana in prezent arata ca efectele adverse ale consumului de soia sunt foarte rare si reduse ca intensitate, si stunci cand exista, se refera la deranjamente digestive: balonare, usoare colici abdominale, in cazuri foarte rare diaree. Extractul de germeni de soia este contraindicat femeilor insarcinate sau care alapteaza si poate interfera cu medicamentele contraceptive sau cu efecte hormonale. SFECLA ROSIE O campioana in lupta cu cancerul: Este printre legumele cele mai rezistente la vreme de iarna si, totodata, un ajutor extraordinar pentru organism in timpul sezonului rece. Dar daca despre aportul de energie vitala al sfeclei se scrie mult, o alta varianta a ei, la fel de importanta, este mai putin popularizata, anume sfecla rosie este un ajutor extraordinar pentru sanatatea copiilor, inca din timpul vietii intrauterine. Aceasta leguma se numara printre putinele alimente-medicament pentru femeile insarcinate, substantele sale active protejand mai ales de mutatii foetusul in pantecele mamei. De altfel, in medicina naturista, aceasta leguma este o adevarata legenda, proprietatile <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> sale vindecatoare in bolile sangelui, in cele tumorale sau ale ficatului fiind cunoscute inca de acum 150 de ani, cand intemeietorii terapiei naturale moderne au readus la lumina primele leacuri traditionale. In ce fel de afectiuni si in ce doze se administreaza sfecla rosie vom vedea in continuare, nu inainte insa de a se afla cum se prepara si se administreaza. Preparate din sfecla rosie

In stare cruda, sfecla rosie nu are un gust foarte grozav, in timp ce fiarta, este placuta la gust, dar - dupa cum arata cercetarile - isi pierde mult din calitatile terapeutice. Sfecla cruda contine substante extrem de puternice, ceea ce impune ca tratamentul sa fie dozat cu anumita atentie, in cantitati precise.

Sfecla cruda Foarte putine persoane ii agreeaza gustul, asa incat, de obicei, nu este consumata singura, ci este asociata in salatele de cruditati, in proportia 1:2 - 1:3, cu alte radacinoase, cum ar fi morcovul, telina, patrunjelul, sau cu salata verde ori varza rosie. Doza zilnica pentru ca sfecla cruda sa-si exercite proprietatile terapeutice este de 100-150 de grame. De regula, o cura cu sfecla cruda dureaza minimum doua saptamani, durata maxima fiind de doua luni. Salata de sfecla

� Substanta care da culoarea aceea rosu-sangerie sfeclei se numeste betalaina, iar de prezenta ei, destul de sensibila la fierbere si extrem de sensibila la coacere, se leaga mai toate proprietatile antitumorale si antioxidante ale acestei legume. Ca atare, sfecla nu va fi consumata coapta, ci doar fiarta, si nu oricum, ci doar in coaja, si doar pana se inmoaie (se verifica prin impungere cu o furculita). Nu mai mult! Dupa fierbere, sfecla rosie se da prin razatoare, se adauga 1-3 radacini de hrean rase, apoi sare, ulei si otet dupa gust. Se adauga si putina miere, dupa care se amesteca foarte bine ingredientele si se pun intr-un borcan inchis ermetic cu capac. Salata de sfecla se poate pastra la frigider, fara probleme, vreme de doua saptamani, timp in care isi va conserva proprietatile terapeutice. Este un remediu excelent contra racelilor, bronsitelor, afectiunilor reno-urinare. In postul Craciunului si la sarbatori, salata de sfecla cu hrean este nelipsita de pe masa multor romani, deoarece creste capacitatea de digestie si previne tot felul de tulburari digestive, cum ar fi gastritele, dispepsiile, balonarea etc. Sucul de sfecla rosie Expertul in administrarea acestui suc a fost terapeutul naturist austriac Rudolf Breuss, cel care a avut nu mai putin de 45.000 de cazuri de cancer si alte afectiuni cronice vindecate cu ajutorul sucurilor de legume si al ceaiurilor din plante. Contra leucemiei si a bolilor tumorale, el recomanda o combinatie de sucuri, care pot fi usor obtinute cu ajutorul unui storcator electric centrifugal pentru uz casnic. Cu acest storcator, se extrag 100 ml suc de sfecla rosie, 50 ml suc de radacina de telina si 300 ml suc de morcov. Aceasta combinatie de sucuri se pastreaza ermetic inchisa intr-o sticla la frigider si se consuma cu lingura, pe parcursul unei

zile, pe cat posibil pe stomacul gol. Dupa parerea lui Breuss, cel mai puternic dintre toate sucurile de legume este cel obtinut din sfecla rosie, care curata sangele, blocheaza dezvoltarea tumorilor, detoxifica ficatul. Exprimate la nivelul anului... 1920, aceste opinii au fost intrutotul confirmate prin studii sofisticate, facute in laboratoare si spitale, in anii 1990-2000. Borsul de sfecla

Supa de sfecla � Iata in continuare o reteta romaneasca traditionala, folosita mai ales in timpul iernii, cand alimentatia este mai saraca in vitamine: o sfecla rosie, de dimensiuni mici (cca. 200 de grame), se taie in doua. Una dintre jumatati se va taia marunt, apoi va fi fiarta cu alte legume taiate marunt (ceapa, morcov, patrunjel, cartof, telina), vreme de o ora. Cand fierberea s-a apropiat de sfarsit, se taie marunt si cealalta jumatate de sfecla, care apoi se fierbe separat, doar cat sa dea un clocot, intr-o cana de bors din tarate. Dupa fierberea foarte scurta a sfeclei in bors, lichidul obtinut, de o culoare rosie intensa, se filtreaza si se adauga imediat la legumele care deja fierb, dupa care se opreste focul, se adauga sare si ulei dupa gust, verdeata tocata. Se va obtine un bors acru, de o culoare rosie minunata si foarte bogat in betalaina si in alti pigmenti cu efecte vindecatoare exceptionale. In medicina populara romaneasca, acest bors se administreaza convalescentilor, dupa raceala, celor debili sau cu boli de piept, precum si pentru... trezirea din mahmureala! Tratamente preventive * Boala canceroasa - sucul de sfecla, precum si sfecla cruda consumata in salate, sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. Vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile si flavonoidele continute de aceasta leguminoasa sunt tot atatea remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind resimtite mai ales atunci cand sunt administrate pe termen lung si din surse naturale. Datorita bogatiei sale in substante cu efecte antioxidante, sfecla rosie este utila pentru prevenirea leucemiei, a cancerului pulmonar, colo-rectal, gastric. De asemenea, radacina sa de culoare rosie este utila si in profilaxia formelor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel testicular, de prostata sau la san. * Varice - pigmentii care dau culoarea specifica sfeclei rosii au, intre altele, un efect extraordinar pentru mentinerea sanatatii si a elasticitatii vaselor de sange, in special a venelor. Ca atare, persoanelor predispuse genetic (care au avut antecedente in familie) spre varice le este recomandat consumul sistematic de sfecla rosie, care previne pierderea elasticitatii vaselor de sange si formarea dilatatiilor si stazelor venoase. Persoanele care deja au varice in formare trebuie sa tina cure serioase cu sfecla rosie, pentru a preveni extinderea acestora. * Degenerescenta maculara - intr-un studiu facut recent in Italia, s-a descoperit ca doi

pigmenti continuti din abundenta in radacina de sfecla rosie, si anume luteina si zeaxantina, previn tulburarile oculare in general si degenerescenta maculara in special.

Salata de sfecla � * Intoxicatiile lente - ne referim aici la acumulari lente si extrem de daunatoare de toxine din alimentatie, din aer, din apa, din diferitele ambalaje, din detergenti etc. Toate acestea se acumuleaza in organism si ajung sa il sufoce, producand afectiuni din cele mai diverse, de la alergie - la reumatism, si de la scaderea imunitatii, la Alzheimer. Substantele active din sfecla rosie au calitatea de a ajuta la eliminarea acestor toxine, inca de la nivel celular, si de a ajuta la eliminarea lor prin colon, transpiratie si diureza. Efectele sale detoxifiante sunt atat de intense, incat multe persoane care tin cura cu suc de sfecla rosie se confrunta, in primele saptamani, cu fenomene neplacute, cum ar fi starile de greata, tulburarile de tranzit intestinal, mirosul neplacut al excretiilor. Aceste semne sunt cunoscute in medicina naturala ca reactie de dezintoxicare si sunt semnul ca tratamentul functioneaza si da rezultate. Tratamente interne * Boala canceroasa - studiile despre efectele extraordinare ale sfeclei rosii in cancer le datoram unui cercetator maghiar, Alexander Ferenczi, care, incepand din 1950 si pana in anii 80, a facut un numar impresionant de studii pe animale de experienta si pe pacienti umani, care au demonstrat ca sfecla rosie are efecte antitumorale puternice. Studiile sale, publicate in prestigioase reviste de specialitate, au demonstrat fara dubiu ca radacina de sfecla rosie are efecte antitumorale, mai ales administrata sub forma de suc sau cruda, in salate. Persoanele care sufera de diferite forme ale bolii canceroase ar fi bine sa consume zilnic, vreme de doua luni, combinatia de sucuri Breuss despre care am vorbit. * Leucemie - terapia cu suc de sfecla, telina si morcov a lui Rudolf Breuss si-a dobandit notorietatea actuala in primul rand datorita rezultatelor excelente obtinute in aceasta afectiune. Sucul de sfecla este unul dintre cei mai puternici antioxidanti cunoscuti, favorizeaza formarea de elemente figurate ale sangelui (in special de hematii), are efecte antitumorale directe. Se recomanda consumul a 450 de ml din acest suc, zilnic, pe o perioada de 60 de zile, urmata de 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este o terapie puternica, dar care nu intra in opozitie cu nici un alt fel de tratament, alopat sau naturist.

Sfecla fiarta � * Cancer de colon - substantele nedigerabile din radacina de sfecla, numite fibre alimentare, in care aceasta leguma este foarte bogata, curata sistematic tubul digestiv, fiind un factor activ in prevenirea cancerului de colon si de rect. Administrarea sfeclei crude sau fierte, cate 150300 de grame pe zi, previne boala, ajuta la normalizarea tranzitului intestinal, precum si la mentinerea tonusului fizic si psihic al bolnavului de cancer. Studii recente au aratat ca un consum corespunzator de sfecla cruda duce la formarea unui anumit tip de celule la nivelul intestinului gros (numite prescurtat CD8), care detecteaza si distrug formatiunile maligne. * Gastrita hiperacida - sucul de sfecla rosie este puternic alcalin, tamponand aciditatea excesiva din stomac. Cele mai bune rezultate in tratament se obtin combinand 100 ml de suc de sfecla rosie cu 100 ml de suc de cartofi cruzi si 500 ml de suc de morcov. Rezulta o licoare cu un gust nu foarte placut, dar foarte eficienta pentru prevenirea si calmarea durerilor sau arsurilor gastrice produse de hiperaciditate. * Ischemie cardiaca, ateroscleroza - vitaminele si pigmentii organici din radacina de sfecla impiedica oxidarea colesterolului si trigliceridelor pe peretii arterelor, prevenind sau stopand procesul de ingrosare a acestora. Se recomanda o cura cu o durata de 4-8 saptamani, timp in care se consuma de trei ori pe saptamana cate 150 de grame din aceasta leguma, in alternanta, ca suc si ca salata, de sfecla fiarta sau cruda. * Hipertensiune - este, fara doar si poate, afectiunea in care se obtin cele mai rapide si spectaculoase efecte cu sucul de sfecla rosie. O jumatate de pahar din aceasta licoare duce la o scadere cu pana la 20% si la o stabilizare a valorilor tensiunii arteriale, efecte observabile la doar 30-60 de minute dupa ingerare. Aceste elemente au fost demonstrate printr-un studiu facut pe pacienti umani, la o universitate de medicina londoneza, in anul 2007. Ca urmare, in 2010, Societatea Americana de Cardiologie a introdus consumul regulat al sfeclei rosii intre recomandarile sale pentru prevenirea si tratarea hipertensiunii arteriale. * Anemie feripriva - sfecla rosie contine fier, dar si magneziu si vitamina B6, care sunt esentiale pentru asimilarea acestui oligoelement si pentru combaterea anemiei. Mai mult, aceasta radacinoasa stimuleaza hematopoieza, adica procesul de formare a globulelor rosii (hematiilor). Ca atare, contra acestei afectiuni se recomanda o cura de o luna cu sfecla, din care se consuma cate 150 de grame, o data la doua-trei zile. Pentru o mai mare eficienta in tratarea anemiei, se introduc in dieta si alte alimente bogate in fier, cum ar fi galbenusul de ou, mazarea si fasolea verde, spanacul, urzica.

� * Sarcina - fiind foarte bogata in vitamine din complexul B (mai ales acid folic), precum si in oligoelemente, sfecla rosie este un aliment ideal pentru o buna dezvoltare a foetusului. De asemenea, consumul de sfecla rosie previne si trateaza unele probleme specifice sarcinii, cum ar fi hipertensiunea sau varicele. Mai mult, aceasta radacinoasa previne mutatiile pe care le-ar putea suferi copilul in faza intrauterina. * Adjuvant in bolile renale - se consuma o combinatie din 100 ml de suc de sfecla rosie si 400 ml de suc de morcov. Acest amestec este un puternic diuretic, protejeaza epiteliul renal de infectii si ajuta la refacerea sa in cazul in care a fost lezat de calculi sau infectii. Nu in ultimul rand, ajuta la eliminarea mai usoara a calculilor, avand efecte relaxante asupra musculaturii netede.

* Hepatita cronica - conform medicului american H. C. Vogel, sucul de sfecla rosie si sfecla rosie consumata cruda protejeaza celulele hepatice, ajuta la regenerarea lor mai rapida si le stimuleaza functionarea normala. Aceasta leguma este foarte bine tolerata de ficat si previne evolutia hepatitelor cronice spre ciroza sau spre cancerul hepatic. In cazul ingrasarii ficatului, ca urmare a unei otraviri sau a unei intoxicatii, sucul de sfecla rosie este, de asemenea, un ajutor de nadejde. * Diabet - sfecla rosie face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacientilor, cu diabet de tip I si II. Desi este bogata in hidrati de carbon, avand chiar un gust dulce pronuntat, sfecla rosie contine fibre alimentare si compusi cu efect usor hipoglicemiant, ceea ce o face usor de tolerat de catre diabetici. Ea are, de asemenea, efecte diuretice si previne complicatiile cardiovasculare ale diabetului. * Constipatie - fibrele alimentare continute de sfecla rosie, laolalta cu polizaharidele pe care aceasta radacinoasa le secreta, au darul de a debloca tranzitul intestinal si de a elimina toxinele din colon. Se recomanda sfecla cruda si cea fiarta, preparata cu hrean si miere (a se vedea retetele prezentate anterior), ajungandu-se la 150 de grame din aceasta leguma consumate pe zi.

� * Imbunatatirea capacitatii de efort fizic - betacianina, o substanta continuta din belsug de catre sfecla rosie, este un stimulator de efort extraordinar. Ea creste capacitatea sangelui de a transporta oxigenul, ceea ce aduce dupa sine o crestere substantiala a capacitatii de efort. Mai mult, sfecla rosie scade tensiunea arteriala, rareste ritmul cardiac, fiind perfecta pentru cei care fac eforturi intense si de lunga durata. * Vitaminele complexului B - radacina de sfecla contine vitaminele B1, B2, B3, B6. Sfecla este cunoscuta mai ales ca una din cele mai bune surse alimentare naturale de vitamina B9, 200 de grame continand aproximativ 50% din necesarul zilnic din aceasta vitamina, foarte importanta pentru activitatea cardiovasculara, a sistemului nervos si digestiv. * Vitamina C - este supranumita si vitamina imunitatii, deoarece are un rol esential in mentinerea sanatatii si functionalitatii sistemului natural de aparare al organismului. Dar rolul sau nu se limiteaza la atat, vitamina C fiind esentiala si pentru sistemul cardiovascular, pentru sistemul muscular si cel nervos. Ei bine, si la acest capitol, sfecla rosie este pe podium, 200 de grame din acest aliment preparat corespunzator asigurand nu mai putin de 25% din necesarul zilnic de vitamina C. * Potasiu si magneziu - o portie de 150 de grame de sfecla rosie contine 16% din necesarul zilnic de potasiu al unui adult si 12% din necesarul de magneziu. Ambele minerale sunt esentiale pentru mentinerea functionalitatii inimii (ele alcatuiesc si celebrul "Aspacardin", folosit in aritmia cardiaca), pentru sanatatea sistemului nervos si a celui muscular.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

� La aproximativ 15% dintre cei care consuma sfecla rosie, urina capata o culoare rosie, fenomen denumit beturie, care nu arata vreo afectiune sau intoxicatie, ci doar o incapacitate partiala a organismului de a asimila anumiti nutrienti din sfecla. Abuzul de suc de sfecla (peste 400 ml) poate determina o paralizie temporara a corzilor vocale. De asemenea, la doze mari de suc de sfecla rosie sau la sucul de sfecla consumat simplu, fara suc de morcov, pot aparea stari de greata. MIEREA * Pe toate marginile de drumuri, apicultorii isi vand recolta de miere a acestei veri. In cazul ca veti cumpara un borcan, nu uitati ca elixirul pe care-l contine nu este doar o hrana cu gust divin, ci si o farmacie la purtator * Inca din timpurile foarte indepartate, oamenii "vanau" mierea albinelor, lucru infatisat pe o pictura rupestra dintr-o pestera din Valencia (Spania), datata cu 10.000 de ani in urma. Din perioada 2700 i.Hr., pe tablitele de argila ale culturii mesopotamiene au ramas inscrisuri care atesta mierea ca medicament. O mie de ani mai tarziu, in Egipt, apare intr-un retetar medical. Indienii foloseau mierea, dar si ceara, ca medicamente. Putini oameni stiu ca Aristotel a scris sase volume despre albine si produsele lor. Strabatand mileniile pana in primele trei decenii ale secolului XX, mierea apare in scrieri istorice insemnate, in tratate de chimie <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> si farmacologie. Ulterior, dispare din farmacopei in mod subit. Proba timpului, prin mii de ani de terapie cu miere, a palit in fata descoperirilor "uluitoare" ale chimiei... Pe langa calitatile generale ale mierii de albine, prezente la orice sortiment, mierea are si anumite proprietati particulare, conferite de specia de planta si de materia prima recoltata de catre albine. Cum recunoastem mierea curata de stup? Privind mierea din borcan, este important de stiut ca doar cea naturala cristalizeaza. Iar cat timp este fluida, are o anume elasticitate: daca este lasata sa curga dintr-un vas inclinat, atunci cand il miscam spre a stopa curgerea, fluxul nu se intrerupe brusc: persista un filament de miere, care are o miscare elastica de urcare-coborare, din care se mai pot desprinde una-doua picaturi.

Cum se pastreaza mierea

Spre a-si pastra toate proprietatile, mierea trebuie tinuta bine inchisa, la intuneric, la o temperatura recomandata de 14gr.C. La temperaturi mai mici, cristalizeaza repede. La temperaturi mai mari, se pierd aromele si se inchide la culoare. Expusa la soare, lumina si caldura distrug enzimele si vitaminele. Mierea de mana In principal, albinele culeg nectarul produs de flori, spre a prepara mierea. Atunci cand nu au la dispozitie flori, ele recolteaza seva de la arbori si produc mierea de mana. Aceasta poate avea origine strict vegetala, cand se colecteaza direct de la suprafata frunzelor ori lastarilor tineri, sau poate fi de origine animala, cand se interpun niste insecte mici, numite afide. Acestea se hranesc cu seva copacilor pe care o sug de la nivelul scoartei, apoi elimina o excretie speciala, cu mare continut de zaharuri si alte principii nutritive, pe care o recolteaza albinele. Cel mai frecvent, mierea de mana are culoare brun-inchisa, dar uneori poate fi transparenta, alba, galbuie sau rosiatica. Este cea mai bogata in oligoelemente si cea mai fortifianta, dupa cum si copacii de la care provine sunt mai vigurosi decat plantele ierbacee. Cantitatea de minerale este mai mare la sorturile inchise la culoare. Mierea de mana este indicata in urmatoarele afectiuni: deficienta de vitamine si minerale, osteoporoza, anemie, astenie, debilitate, fragilitate. Proprietatile antibacteriene si continutul in enzime al mierii de mana, in special provenita de la conifere, sunt mai mari decat la mierea florala. Mierea cristalizata si mierea lichida Imediat dupa extragerea din faguri, mierea este fluida. Dupa un timp, ea cristalizeaza, ca semn al naturaletii sale. Acest fenomen se produce in functie de compozitia glucidica si raportul fata de apa. Cu cat este mai multa glucoza si mai putina apa, cu atat cristalizarea se produce mai rapid. Un continut ridicat de fructoza intarzie fenomenul de cristalizare. Mierea de salcam poate sa ramana fluida pana la 2 ani sau mai mult. La fel mierea de crusin. Nici cea de castan comestibil nu cristalizeaza usor. Daca mierea este fluida mult timp, atunci o putem alege pentru pacientii cu necesar redus de glucoza. Aceste sortimente pot fi utilizate in cantitati mici (1-2 lingurite/zi) si de catre diabetici. Varietatea disponibila la noi cu cea mai multa fructoza este mierea de salcam. In aceasta categorie intra si mierea de lavanda, mai putin produsa in Romania, precum si cea de rozmarin. Mierea cristalizata isi pastreaza proprietatile nutritive si medicinale dinaintea solidificarii. Ea poate fi consumata ca atare, cu aceleasi efecte. Totusi, cei ce doresc sa o refluidizeze pentru aspectul sau mai placut trebuie sa stie ca la incalzirea peste 42gr.C se degradeaza enzimele si vitaminele, dispar uleiurile volatile si aromele, iar proprietatile terapeutice se pierd in cea mai mare parte. Totodata, la caldura excesiva apare un compus toxic, numit hidroxifurfurol, derivat din fructoza; gustul poate deveni caramelizat. Continutul mierii in hidroximetilfurfurol este un criteriu important de calitate si de loialitate. Mierea care ramane fluida mult timp, pe rafturile magazinelor, este foarte probabil ca, din ratiuni comerciale, sa fi fost tratata la temperaturi inalte sau chiar chimic, spre a impiedica cristalizarea. Unele soiuri de miere formeaza in mod spontan cristale mici, capatand o consistenta cremoasa, placuta, asemanatoare serbetului, care ne aminteste cu nostalgie de copilaria de la bunici. Asa este mierea de rapita sau mierea de salcie, ambele cu gust foarte bun. Mierea de rapita cristalizeaza repede, chiar la doua saptamani de la extragerea din faguri. Soiuri de miere si utilizarea lor Mierea monoflora se obtine din stupii care sunt deplasati in locul unde o anume planta creste in cultura (ex. cimbru, coriandru) sau masiv, ori din stupinele fixe, daca extractia mierii se

face dupa fiecare perioada de inflorire a plantelor din zona. De exemplu, dupa inflorirea salcamului, se scoate mierea de salcam, iar dupa tei, mierea de tei. Daca exista si lanuri de floarea-soarelui, se poate obtine aceasta miere, care mai este numita si de turnesol. Numim miere poliflora pe cea obtinuta prin recoltarea de nectar de la numeroase plante, de regula in stupine fixe, in locuri unde flora este variata sau cand extractia se face fara relatie cu perioadele de inflorire ale plantelor din zona.

� Mierea poliflora cristalizeaza de regula in circa trei luni. Acest tip de miere este calmanta, expectoranta, antibacteriana, diuretica. Se foloseste ca tonic general si in tratamentul plagilor. Mierea de salcam este expectoranta, calmanta a tusei, diuretica, antidiareica, indicata pentru suferinte gastrice. Mierea de tei este un bun sedativ nervos, utila in tuse, insomnii, laringite, bronsite, astm bronsic, tuberculoza pulmonara, imbolnaviri ale vezicii biliare si rinichilor. Mierea de floarea-soarelui este utila in ateroscleroza. Mierea de menta este analgezica si usor carminativa, tonica, antiseptica, utila in dischinezii biliare si gastrointestinale; are continut ridicat de vitamina C. Mierea de trifoi are efect diuretic, antidiareic, expectorant. Mierea de mustar se recomanda in afectiuni ale aparatului respirator. Mierea de conifere are actiuni antiseptice, antiinflamatoare, atat pentru caile respiratorii, cat si pentru cele urinare; este diuretica. Mierea de munte este utila in afectiuni inflamatorii si alergice ale cailor respiratorii si pentru rani purulente. Mierea de castan comestibil, cu gust placut, dulce-amarui, imbunatateste circulatia sanguina, in special pe cea venoasa. La fel mierea de hrisca, care este de culoare brun-inchisa, cu aroma extrem de placuta si nu se solidifica. Afectiuni oculare O utilizare mai putin cunoscuta a mierii este in terapia afectiunilor oculare. Conjunctivitele (eritematoase sau purulente), blefaritele, iritatiile dupa expunere neprotejata la sudura sau dupa extragere de corpi straini, fenomenele alergice oculare, keratitele, ulcerele corneene pot fi tratate prin simpla instilare de miere naturala, fluida. Un tratament usor, la indemana oricui. In Mali, se pune in mod traditional miere in ochii bolnavilor de pojar spre a preveni afectarea corneei. In India, mierea locala de lotus este considerata panaceu pentru bolile de ochi. La noi sunt potrivite mierile fluide de salcam sau castan comestibil. Infectii bacteriene Anumite tipuri de miere monoflora au capacitati antibacteriene importante. In ordine descrescatoare, se mentioneaza mierea de rapita, de mana, de papadie, lavanda, floareasoarelui. Studiile facute in numeroase laboratoare din lume i-au dovedit puterea bactericida fata de numerosi germeni, intre care streptococul, stafilococul, enterococul, dar si helicobacter pylori. Fata de helicobacter pylori, o actiune deosebita a dovedit mierea de cimbru. APLICATII EXTERNE In aplicatie externa, mierea este un remediu de exceptie pentru tratarea ranilor dificile, adanci, anfractuoase, infectate, mai noi sau mai vechi. Poate fi utilizata pentru escare, abcese fistulizate, alte tipuri de plagi cu lipsa de piele sau de tesut subcutanat. Se foloseste miere curata, fluida, care se toarna pe intreaga rana, incat sa o umple; in cazul fistulelor, se

introduce cu seringa. Mai intai, mierea distruge microbii si dizolva resturile necrozate, pe care le fluidizeaza usurand eliminarea lor. Marele avantaj este ca, mierea fiind fluida, poate patrunde pana in cele mai inaccesibile zone ale plagii. Ramane o suprafata curata, pe care apar muguri de crestere ai tesutului normal. Un tratament facut corect conduce la completarea progresiva a lipsei de tesut, pana la umplere. Cand s-a ajuns la nivelul pielii sanatoase din jur, se produce o epitelizare cu cicatrice minima. Profesorul francez Bernard Descottes a facut tratamente cu miere, timp de peste 20 de ani, in clinica sa de chirurgie din Paris. Astfel a reusit sa rezolve cazuri numeroase, ce pareau fara de speranta in chirurgia conventionala. Mierea este utila si in arsuri. In special la arsurile cu rani deschise, mierea aduce alinare si mari beneficii. Turnata chiar si imediat dupa accident, in strat gros si acoperita bine cu pansament, ea curata leziunile, fereste de microbi, absoarbe caldura si secretiile, reconstruieste din adanc. O alta aplicatie externa deosebita este masajul cu miere. Este o metoda particulara de masaj, ce utilizeaza cantitati mici de miere, in raport cu suprafata tratata. Se extrag din corp prin piele numeroase materii toxice. Sunt curatate si stimulate circulatia sanguina si limfatica, glandele sudoripare si sebacee, se flexibilizeaza tesuturile. La finalul sesiunii, realmente se elimina din piele o materie reziduala cu aspect grasos, culoare alba-galbuie (chiar cenusie la fumatori) care contine diverse toxine; cele mai neasteptate substante detectate in laborator au fost plasticul si metalele grele. Pielea ramane curata si catifelata, iar pacientul se simte bine, relaxat. Masajul se face pe spate, cel mai frecvent, pentru detoxifiere si intretinere. Se poate practica insa si pe alte zone ale corpului, in functie de problemele de sanatate ale fiecarei persoane. O aplicatie in cosmetica a masajului cu miere de albine este pentru zonele cu celulita, unde aceasta se reduce, iar pielea devine neteda. Tot in scop cosmetic, se poate folosi si in aplicatie simpla pe pielea fetei si a decolteului sau oriunde pe corp. Se lasa sa actioneze minimum 1530 de minute, apoi se spala cu apa. Daca durata de actiune este mai lunga, efectele vor fi mai placute. Pielea se curata si este bine hranita, se invioreaza si devine catifelata. Prin combinarea mierii cu alte produse apicole si vegetale, se pot obtine masti de fata si corp cu efecte mult mai puternice.
CONOPIDA

Hrana sa-ti fie medicament Tot mai mult se vorbeste in zilele noastre despre predispozitia ereditara catre anumite boli. Astfel, este indusa senzatia ca afectiuni din cele mai diverse, intre care si bolile de inima, bolile vasculare si temutul cancer, ar fi un dat implacabil, mostenit din mosi-stramosi, si cu care doar "atotputernica" inginerie genetica se poate lupta. Si aceasta, intr-un viitor incert! Ei bine, un studiu facut in anul 2006 la Universitatea de Stat din New Jersey da peste cap multe teorii asa-zis moderne, conform carora bolile genetice nu ar putea fi combatute prin metode "domestice", accesibile muritorilor de rand. Cercetatorii Ernest Mario si Ah-Ng Tony <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> Kong, impreuna cu colaboratorii lor de la universitatea sus amintita, au selectat animale de experienta care aveau predispozitie genetica spre polipi intestinali si spre cancer de colon. Aceste animale au fost impartite in doua loturi, primul fiind hranit normal, iar cel de-al doilea fiind tratat cu principii active anti-oxidante extrase din conopida (numite sulforafani). In timp ce indivizii din lotul hranit normal au avut o rata a tumorilor si a mortalitatii prin cancer de colon extrem de ridicata, cei care au beneficiat de aportul de substante din conopida au avut o

incidenta mult mai mica a tumorilor intestinale, formatiunile tumorale au crescut mai lent si, in unele cazuri, au intrat chiar in remisie spontana. Pe scurt, administrarea de conopida reduce semnificativ riscul de a dezvolta un cancer "mostenit" pe cale ereditara. Iar cand vorbim despre efectele conopidei contra bolii canceroase, nu ne referim doar la cancerul de colon, ci la numeroase alte forme, despre care vom vorbi in cele ce urmeaza. Un mic istoric al conopidei Denumirea sa stiintifica este Brassica oleracea si, la fel ca ruda sa apropiata, varza, aceasta leguma este originara din bazinul Marii Mediterane, unde cresc si acum unele varietati ale sale, salbatice. Domesticirea conopidei a fost facuta acum aproximativ 3000 de ani, pe teritoriul actual al Turciei, iar de acolo s-a raspandit in intreaga Asie si in Europa, unde a devenit aliment traditional. Mai putin folosita in alimentatie si in terapie in Antichitate, conopida a fost pusa cel mai mult in valoare in Italia si in Franta, incepand cu secolul al XVIII-lea. De asemenea, in China si in India, conopida a fost si este intens folosita, in combinatie cu diferite mirodenii, din aceasta leguma fiind create adevarate feluri de mancaremedicament, cum este "conopida cu sofranel", consumata in India, cu care se trateaza cu o eficienta incredibila afectiunile articulare, dar si anumite forme ale bolii canceroase.

Ce fel de conopida este recomandata in terapie

N-o lasati sa fiarba prea tare � Conopida "clasica" este cea pe care o cunoastem cu totii din pietele noastre: alba la culoare, cu diametrul de o palma, cu un miros specific, usor intepator, datorat compusilor pe baza de sulf, compusi care sunt - se pare - un adevarat panaceu in materie de sanatate. Aceasta conopida va fi folosita in terapie. La polul opus se afla conopidele-gigant, care vin din import, adesea invelite in folie, care au un gust si un miros foarte slab si care se pastreaza nealterate cu saptamanile, datorita tratamentelor de conservare la care au fost supuse. Evident, conopida care a crescut accelerat cu chimicale, care a fost tratata si conservata nu va avea un continut corespunzator de principii active si, ca atare, nu va fi recomandata in terapie. De curand, au inceput sa apara la noi soiuri de conopida cu o infatisare intrucatva stranie - mai degraba de planta decorativa, decat de aliment. Conopida portocalie, de exemplu, este cultivata mai ales in Canada si, de curand, a fost adusa si la noi. Este cat se poate de comestibila si, pe deasupra, este de 24 de ori mai bogata in vitamina A decat conopida alba. Conopida purpurie sau cu nuante de violet este si ea comestibila si foarte bogata in anti-oxidanti, fiind o varietate adusa

din Asia. Cum consumam conopida Conopida cruda Este mai rar folosita in bucataria noastra, desi ar trebui sa fie prezenta mai ales in salatele de cruditati, alaturi de morcovi, de telina, de patrunjel. Consumata cruda, in combinatie cu alte legume, conopida este destul de agreabila ca gust si are maximul proprietatilor terapeutice. De regula, salatele cu conopida se condimenteaza cu cimbru, cu chimen si cu putin piper negru, pentru a preveni balonarea sau deranjamentele intestinale. Conopida fiarta De vreo cativa ani, au aparut in comert dispozitive casnice, numite steamer (steam inseamna abur in limba engleza), care fierb in aburi legumele.

Consumata cruda, in salate, are efect maxim � Este un mod de preparare termica foarte comoda, rapida si care, conform studiilor, pastreaza vitaminele si enzimele conopidei in proportia cea mai mare. De regula, in 10-15 minute conopida taiata felii este fiarta cu acest dispozitiv si, in plus, pastreaza gustul originar si poate fi consumata fara o alta gatire, doar combinand-o cu ulei, cu sare si cu alte legume, fierte tot in abur (morcov, patrunjel, telina, dovlecei etc.). Daca nu ne permitem un dispozitiv de fierbere cu aburi, atunci putem fierbe conopida intr-o oala de inox sau cu emailul intact, la foc iute, taiata cat mai marunt (eventual data prin razatoare) pentru a reduce la minimum timpul de preparare termica. Toate studiile indica faptul ca, pe masura ce conopida este preparata termic mai mult, ea isi pierde din proprietatile terapeutice. Conopida fiarta rapid, insa, pastreaza o proportie impresionanta de vitamine si de alte substante cu actiune terapeutica, asa cum vom vedea. Conopida la cuptor sau gatita pane Am luat-o in considerare in acest context doar pentru a sublinia faptul ca, preparata astfel, conopida are o valoare terapeutica foarte redusa. Din cauza deteriorarii principiilor sale active, in urma expunerii indelungate la temperaturi ridicate, ea isi pierde bogatia de vitamine, de enzime, de compusi pe baza de sulf, cu efect antioxidant. De asemenea, oligoelementele si mineralele pe care le contine devin mai dificil de asimilat de catre organism. Conopida murata Pastreaza doar partial vitaminele si celelalte substante vindecatoare ale legumei proaspete, in schimb are continutul de minerale, de fibre alimentare intact si, important, are substante care ajuta la imbunatatirea digestiei, mai ales a digestiei grasimilor si a proteinelor. Aceasta este si explicatia pentru care conopida murata (la fel ca si varza sau castravetii murati) este nelipsita de la mesele cu mancaruri grele, pentru ca simtim instinctiv ca ne ajuta digestia si metabolismul. Studii statistice recente mai arata ca la populatiile (din Polonia, din anumite

regiuni ale Germaniei si ale Olandei) care consuma multe crucifere murate, adica conopida sau varza murata, rata anumitor forme de cancer este mult redusa, ceea ce sugereaza faptul ca o parte din vitaminele si antioxidantii din conopida se pastreaza intr-un procent semnificativ in urma murarii. Boli prevenite cu ajutorul conopidei * Boala canceroasa - conopida, alaturi de varza alba, de varza rosie si de broccoli, face parte din asa-numita familie a cruciferelor, denumita asa pentru florile lor cu patru petale, dispuse in forma de cruce. Consumate constant si pe termen lung, aceste crucifere sunt un adevarat fenomen in lupta cu boala canceroasa. Studii statistice, de laborator, studii clinice - toate arata acelasi lucru: persoanele care mananca frecvent crucifere au sanse mari, chiar foarte mari, sa fie ferite de boala canceroasa. Aceasta, deoarece conopida si suratele sale sunt un adevarat depozit de vitamine, enzime, minerale si alte substante cu efect anti-oxidant, citostatic sau stimulent al sistemului imunitar. Printre formele de cancer care sunt prevenite prin consumul de conopida, mentionam cancerul de san, de colon, ovarian, de prostata, pulmonar.

Conopida purpurie � * Cancerul vezicii urinare - anual sunt diagnosticate la nivel mondial, in medie, cate 350.000 de noi cazuri de cancer cu aceasta localizare, care afecteaza de trei ori mai multi barbati decat femei. Conform cercetarilor medicilor de la Universitatea din Texas, care au studiat cazurile a 697 de bolnavi de cancer al vezicii urinare, in paralel cu cazurile a 708 persoane sanatoase, din aceeasi grupa de varsta si de aceeasi rasa, consumul de crucifere, adica de conopida, de broccoli si de varza, reduce puternic incidenta acestei boli. La persoanele care consuma de mai multe ori pe saptamana conopida fiarta sau cruda (dar si alte legume inrudite), incidenta cancerului vezicii urinare este cu 29% mai mica. * Cancerul de colon si de rect - intr-un studiu-gigant, facut in Olanda, au fost colectate datele privind vulnerabilitatea la cancer de intestin, in raport cu obiceiurile alimentare, de la o suta de mii de persoane, pe o perioada de timp de sase ani. Conform raportului final al acestui studiu, publicat in anul 2000, la persoanele care consuma zilnic vegetale crude se inregistreaza cu 25% mai putine cazuri de cancer cu aceasta localizare. Ei bine, la vegetarienii care consuma cu predilectie legume din familia cruciferelor, mai exact conopida, varza si broccoli, incidenta cancerului de colon si de rect este cu 49% mai redusa, fiind, practic, de doua ori mai protejati de aceasta teribila afectiune.

Conopida portocalie �

* Ischemia cardiaca si infarctul miocardic - conopida contine o substanta numita alicina, prezenta si in ceapa sau in usturoi, care previne formarea cheagurilor de sange, impiedica oxidarea colesterolului pe artere si scade tensiunea arteriala. Ca atare, consumul regulat de conopida scade riscul de imbolnavire de ischemie cardiaca si scade, se asemenea, riscul de infarct. * Artrita reumatoida - puseele reumatice, care ne imobilizeaza articulatiile si le fac dureroase, pot fi tinute la distanta prin consumul zilnic de conopida, fiarta sau cruda, care este foarte bogata in vitamina C. Aceasta vitamina este considerata printre cei mai puternici agenti de prevenire a bolii reumatice. Un studiu facut pe un numar impresionant de persoane (peste 20.000 de subiecti) arata ca o suplimentare a vitaminei C din alimentatie atrage dupa sine o reducere la peste 40% a frecventei puseurilor reumatice. O portie de conopida fiarta (adica 300 grame) consumata zilnic acopera in proportie de 130% necesarul zilnic de vitamina C. Tratamente interne Conopida, mai ales cea cruda, contine anumite enzime cu nume extrem de complicate (glutation transferaza, glucuronozil transferaza etc.) care au o proprietate rara: dezintoxica rapid organismul. Ca atare, aceasta leguma are o sfera extrem de vasta de aplicatii medicale, din care le vom detalia doar pe cele mai importante: * Colesterol si trigliceride marite - cercetatorii de la Universitatea de Medicina din Hawaii, Statele Unite, au evidentiat faptul ca unii compusi din conopida impiedica transportul colesterolului cu densitate redusa (forma periculoasa a colesterolului) catre vasele de sange si catre tesuturi.

Conopida Romanesco � De asemenea, conopida impiedica formarea placilor de aterom si sclerozarea peretilor arterelor. Se recomanda consumul de conopida fiarta sau sub forma de salata, cate 300 de grame zilnic, vreme de macar trei zile pe saptamana. * Obezitate, supraponderalitate - conopida este relativ saraca in calorii, bogata in fibre alimentare nedigerabile, in vitamine, in potasiu si in alte minerale necesare in cura de slabire. Ca atare, conopida cruda sau fiarta, fara a fi combinata cu grasimi sau cu proteine, este un excelent aliment in regimurile supraponderalilor. Se consuma de 2-3 ori pe saptamana, cate 200-300 de grame de conopida. Este un aliment care da o senzatie durabila de satietate, care are si efecte de detoxifiere puternice, fiind indicat pentru curele de slabire blande, tinute cu rigurozitate si pe termene lungi, adica pentru singurele cure de slabire care dau cu adevarat rezultate. * Cancer la san - o substanta descoperita recent in conopida (indol-3-carbinol) are efecte extraordinar de puternice contra cancerului la san. Acest principiu activ regleaza secretia hormonilor feminini in organism si impiedica astfel dezechilibrele in lant, care duc la formarea tumorilor mamare. O alta substanta din conopida, sulforafanul, incetineste sau chiar stopeaza proliferarea celulelor maligne in cazul tumorilor mamare deja formate. Se

recomanda consumul de conopida fiarta sau cruda, macar de cinci ori pe saptamana. La nevoie, poate fi inlocuita si cu varza sau broccoli, care au efecte terapeutice similare. * Cancer de prostata - un leac inedit contra cancerului la prostata este... conopida fiarta si condimentata apoi cu sofranel (numit si turmeric - Curcuma longa). Un studiu facut in Asia de sud-est, unde rata acestei afectiuni este de 6 ori mai scazuta decat in Europa sau America, a aratat ca barbatii care consuma frecvent acest fel de mancare (traditional in India) sunt aproape imuni la cancerul de prostata. Mai mult, la animalele de experienta carora le-au fost administrate principii active cu efect antioxidant din conopida si din sofranel, s-a observat incetinirea ritmului cresterii sau chiar stoparea proliferarii formatiunilor tumorale la nivelul prostatei.

Conopida alba � * Menopauza - studii preliminare arata ca un consum saptamanal de crucifere, adica de conopida, de varza, de varza rosie (200 g pe zi, vreme de macar 4 ori pe saptamana), imbunatateste secretia hormonului estrogen si, important, regleaza raspunsul receptorilor acestor hormoni din organism. Rezultatul este instalarea mai tarzie a menopauzei, atenuarea simptomelor de inceput ale acesteia (bufeuri, transpiratie, nervozitate etc.), prevenirea si combaterea unor afectiuni specifice menopauzei, cum ar fi osteoporoza, prolapsul uterin, cancerul ovarian si uterin. * Fragilitate osoasa - aproape jumatate din necesarul zilnic de vitamina K, esentiala pentru mentinerea sanatatii sistemului osos, o gasim intr-o portie de 300 de grame de conopida fiarta sau cruda. Mai mult, aceasta crucifera regleaza activitatea hormonala, ajutand astfel la stoparea proceselor de dezasimilatie a calciului din oase si blocand osteoporoza. * Adjuvant in hepatita de tip A, B, C - o substanta continuta de catre conopida, sulforafanul, stimuleaza puternic producerea in organism a unor enzime care joaca rolul de detoxifiant al ficatului. De asemenea, consumul de varza s-a dovedit a preveni procesele de distructie celulara la nivelul ficatului sub actiunea factorilor infectiosi sau a celor chimici. Pentru a obtine aceste rezultate se recomanda consumul conopidei fierte sau sub forma de salata, de macar 3 ori pe saptamana. * Constipatie - conopida contine asa-numitele fibre solubile, adica substante nedigerabile, care se amesteca foarte bine cu materiile reziduale din intestin, impingandu-le afara asemeni unui piston. Mai mult, conopida murata contine microorganisme care ajuta la echilibrarea florei intestinale, combatand si pe aceasta cale constipatia. * Adjuvant in astm - datorita continutului ridicat de vitamina C, dar si de substante cu efect antiinflamator si antioxidant, conopida este un bun ajutor pentru bolnavii de astm. Ea diminueaza intensitatea si frecventa crizelor, previne aparitia modificarilor patologice la nivelul arborelui bronsic. In perioadele dificile, cum ar fi cele de polenizare sau cu stres psihic intens, se tin cure de conopida, timp in care se consuma, macar de patru ori pe saptamana,

aceasta leguma. * Infectii respiratorii - conopida, chiar si fiarta, este mai bogata in vitamina C decat portocalele, are putine calorii si multe substante cu efect antioxidant, contine magneziu, potasiu, calciu. Toate aceste caracteristici o recomanda in mod special ca remediu pentru intarirea imunitatii. Se administreaza proaspata, sub forma de salata, cate 300-400 de grame pe zi, la bolnavii cu infectii respiratorii, pentru a sustine si pentru a grabi procesul vindecarii. La persoanele care iau antibiotice de sinteza, se recomanda si conopida sau varza murata, pentru restabilirea florei tubului digestiv si pentru contracararea efectului imuno-supresor al acestor medicamente. * Sarcina - acidul folic (vitamina B9) si vitamina C, continute din abundenta de conopida, sunt esentiale pentru foetus, in primele sale luni de formare. Mai mult, acest aliment ajuta le intarirea imunitatii si la mentinerea sanatatii gravidei, fiind printre putinele "medicamente" permise in perioada de sarcina. Ca atare, 2-3 portii de conopida pe saptamana sunt binevenite, in perioada graviditatii, mai ales in primul trimestru de sarcina. PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

� Toate studiile facute pana in prezent arata ca efectele adverse la tratamentul cu conopida sunt foarte rare si reduse ca intensitate si se refera cel mai adesea la deranjamente digestive: balonare, usoare colici abdominale, in cazuri foarte rare, diaree. Pentru cei care au un sistem digestiv sensibil la conopida se recomanda consumul de condimente cum ar fi chimenul, anasonul, feniculul, care sunt un adevarat antidot la astfel de probleme.

AFINELE In august, sanatatea coboara din munti: Desi este vremea vacantelor, a soarelui arzator si a bucuriei ultimei luni de vara, natura se pregateste de... iarna. Cele mai puternice fructe si legume terapeutice apar acum, ca un ajutor oferit tuturor vietuitoarelor pamantului, pentru a se proteja impotriva anotimpului rece. Iar intre ele, afinele ocupa un loc de frunte. Cu fructul lor ca niste margele negre, brumate, inglobeaza in ele toata energia solara captata pe platourile muntoase pe care cresc. Sunt fructe specifice marilor inaltimi, dar oferite special, parca, pentru a completa hrana destul de saraca a oamenilor de munte. O portie de afine valoreaza cat 3-4 casete cu vitamine, cu specificatia <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> ca vitaminele A, E, F, PP si B (B1 si B2) continute de afine sunt mult mai usor de asimilat, deoarece sunt in formula naturala. Cat despre actiunile terapeutice, lista lor impresioneaza atat prin marime, cat si prin efectul neobisnuit al acestor alimente-medicament sau, mai bine zis, medicamente-aliment, care sunt afinele. Fructul proaspat de afin, dar si cel uscat ajuta la regenerarea vaselor de sange, la normalizarea glicemiei si la regenerarea purpurei retinei,

creste sensibilitatea fotoreceptorilor de la nivelul ochiului, neutralizeaza infectiile din intestin, dilata usor vasele coronare, protejeaza organismul contra radioactivitatii. Mirtilina, o substanta continuta de fructe si frunze, penetreaza celula bacteriei si ii slabeste vitalitatea, iar administrata intern, scade glicemia. Pigmentii care dau nuanta albastruie fructului protejeaza corpul impotriva radioactivitatii si regleaza anumite procese imunitare. Din lista de afectiuni in care se folosesc cu succes fructele de afin am selectat cateva, dar, inainte de a le cunoaste, sa aflam cateva lucruri despre soiul afinelor care se folosesc si cum se prepara acestea. Ce fel de afine sunt recomandate "Industria fructelor de padure" este de data ceva mai recenta, dar deja se face simtita si in supermarketurile noastre, sub forma unor caserole cu afine, care se pastreaza un timp incredibil de indelungat. Secretul pentru ca afinele sa ajunga la distante mari in buna stare este sa fie trimise cand inca nu sunt coapte complet, pe de o parte, iar pe de alta parte, de cele mai multe ori li se mai administreaza si o doza buna de radiatii. Adaugati ca mai sunt crescute cu tot felul de chimicale si veti obtine un tablou suficient de descurajant incat sa evitam aceste "bunatati" de import. Alte "falsuri" aparute pe pietele noastre sunt afinele mai mari de cateva ori decat cele obisnuite, destul de bune la gust, dar fara aroma specifica fructului natural, cules din flora spontana de munte. Acestea sunt afine de cultura, cultivate in ultima vreme si in Romania, in satele de la poalele Muntilor Fagaras, de unde sunt apoi livrate in toata tara si, mai ales, la export. Afinele de cultura autohtone sunt mult mai sanatoase decat suratele lor importate la caserola, desi au un procentaj de vitamine, pigmenti, minerale mai redus decat afinele de munte, culese direct din flora spontana, micute si cu gust intens, care sunt cele mai bogate in vitamine si vor fi cautate cu predilectie pentru a obtine rezultate terapeutice.

Mod de administrare De la bun inceput trebuie spus ca substantele vindecatoare (cum ar fi pigmentii care dau culoarea albastra-inchisa afinelor si care au totodata si un efect puternic antioxidant) se gasesc exclusiv in afinele proaspete, precum si in cele uscate la temperaturi scazute si, intr-o masura ceva mai mica, in cele congelate, nu insa si in cele preparate termic. Ca atare, pentru a obtine efecte terapeutice, ne vom orienta doar spre consumul fructelor proaspete, netrecute prin foc. Afinele in consumul obisnuit

Doza minima pentru a obtine beneficii de pe urma administrarii acestor fructe este de 150 grame pe zi. Aceasta este si portia zilnica minima recomandata de nutritionisti pentru toate fructele de padure, fie ca este vorba de fragi, coacaze negre sau zmeura. Numai in aceasta doza, fructele incep sa aiba efectele scontate de prevenire a bolilor. Pentru a vindeca insa anumite afectiuni este necesar sa marim mult cantitatea ingerata si sa stabilim un anumit interval de timp de administrare. Cu alte cuvinte, avem nevoie de o cura, despre care vom vorbi in continuare: Cura cu afine Zilnic se consuma 200-400 grame de afine, in mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute inaintea meselor principale. Se mananca fructele bine spalate, din care s-au indepartat toate partile stricate sau intrate in fermentatie (pentru a evita deranjamentele gastro-intestinale). O cura cu afine dureaza minimum 7 zile si maximum 1 luna, dar de cele mai multe ori este limitata de timpul in care gasim aceste fructe proaspete, care nu este mai mare de trei-patru saptamani. Afinele uscate Se pot obtine casnic doar prin uscare in uscatoarele speciale electrice (se gasesc in marile magazine de electrocasnice) ori in cuptorul electric, reglat la maximum 50 de grade Celsius. Uscarea trebuie sa fie suficient de rapida pentru ca fructele sa nu intre in fermentatie, dar la o temperatura care sa nu distruga principiile active. Prin deshidratare, afinele pierd practic toata apa pe care o contin, capatand aspectul si consistenta unei stafide, moment in care procesul de uscare s-a incheiat si fructele se pun in pungi de hartie, pastrate in locuri intunecoase si reci. Pulberea de afine (obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a fructelor uscate) se administreaza ca atare, cate 4-6 lingurite pe zi, pe stomacul gol. Maceratul la rece Intr-o cana (250 ml) se pun 2-3 lingurite de pulbere de afine uscate, restul completandu-se cu apa calduta, care nu trebuie sa depaseasca temperatura de 40 de grade Celsius. Amestecul se tine la macerat, la temperatura camerei, vreme de 8 ore, dupa care se consuma indulcit cu miere lichida. Cel mai bine este sa se consume maceratul nefiltrat, inghitindu-se si resturile de fructe ramase pe fundul canii, resturi care sunt foarte bogate in principii active, extrem de utile in tratament. Boli prevenite cu ajutorul afinelor * Alzheimer - un studiu facut in 1999, de un colectiv de cercetatori americani de la Universitatea din Boston, Statele Unite, sub conducerea dr. J. A. Joseph, a aratat ca administrarea afinelor ajuta la prevenirea imbatranirii sistemului nervos si, de asemenea, ajuta la pastrarea unor functii cognitive si motorii. Un regim alimentar de mai multe saptamani in care 3-4% din portia alimentara zilnica era alcatuita din afine a dus chiar la cresterea capacitatii de invatare, la imbunatatirea memoriei si a coordonarii motorii. Aceste efecte se datoreaza actiunii antioxidante a principiilor active din afine, care impiedica procesele degenerative la nivelul sistemului nervos central. * Dementa vasculara - mai multe studii facute in China, in anii 2005-2006, au aratat ca administrarea sistematica de afine ajuta la mentinerea sanatatii vaselor de sange din creier, prevenind tulburarile cognitive. Pentru a obtine aceste efecte, se tin cure de 1-3 luni pe an, timp in care se consuma cate 200 de grame de afine proaspete sau 25 de grame de afine uscate

(sub forma de macerat la rece, care se consuma nefiltrat) pe zi. Alte alimente care previn dementa vasculara sunt spanacul, broccoli si alga numita spirulina.

In Romania, afinele "adevarate" se gasesc peste tot � * Degenerescenta maculara - continutul mare de pigmenti si de vitamine, in special vitamina C, din afine le recomanda ca pe un excelent mijloc de prevenire al acestei afectiuni degenerative. Un studiu publicat in revista americana "Archives of Ophthalmology" arata ca persoanele care consuma fructe de padure de culoare neagra-albastruie (ceea ce arata prezenta anumitor pigmenti), de macar 5 ori pe saptamana, au un risc de a face degenerescenta maculara cu 36% mai scazut decat persoanele care consuma foarte rar sau deloc aceste fructe. * Boala canceroasa - o substanta continuta in afine, numita acid elagic, are un puternic efect antioxidant, impiedicand aparitia mutatiilor si malignizarea celulelor din organismul uman. Se tin cure cu afine pe timpul verii, pe parcursul carora se consuma cate 300 de grame de fructe proaspete pe zi, vreme de macar trei saptamani. Alte fructe de padure care previn boala canceroasa si cu care se poate face cura in timpul sezonului estival sunt murele, fragii si coacazele negre, toate fiind bogate in acelasi principiu activ anti-tumoral - acidul elagic. * Cancer gastric si intestinal - acelasi acid impreuna cu pigmentii antocianici si pectina din afine sunt un excelent protector al tubului digestiv in fata afectiunilor tumorale maligne, toate aceste substante avand efecte antimutagene si antitumorale. Pe timpul sezonului, se recomanda cura cu afine proaspete, cate 200-300 grame zilnic. In rest, se consuma maceratul la rece, cate 2-3 pahare zilnic. * Artrita reumatoida - afinele sunt extraordinar de bogate in vitamina C, vitamina considerata printre cei mai puternici agenti de prevenire a bolii reumatice.

� Un studiu facut pe un numar impresionant de persoane (peste 20.000 de subiecti) arata ca o suplimentare a vitaminei C din alimentatie atrage dupa sine o reducere la peste 40% a frecventei puseurilor reumatice. O portie mare de afine, adica de 400 grame consumate zilnic, asigura mai mult decat necesarul zilnic de vitamina C. * Boala coronariana si infarctul miocardic - de ceva timp, o substanta continuta de vinul rosu, numita resveratrol, face senzatie prin efectele sale extraordinare de prevenire a ischemiei cardiace si a infarctului. Ce se stie mai putin insa este ca o portie de 300 de grame de afine contine resveratrol mai mult decat un litru de vin rosu de cea mai buna calitate. Asadar, consumati afine cu incredere - nu va vor ameti deloc, in schimb vor preveni depunerea

colesterolului si trigliceridelor pe artere, vor preveni formarea trombilor si blocarea irigarii cu sange a muschiului cardiac. Tratamente interne cu afine * Tulburari de memorie - daca ati observat de la o vreme ca uitati tot felul de informatii, daca memoria de scurta durata nu va mai ajuta sau, pur si simplu, vreti sa va imbunatatiti aceasta capacitate cognitiva, atunci consumati afine cat de des puteti. Cand le gasim proaspete, vom consuma minimum 200 de grame pe zi, iar din pulberea uscata vom lua cate 15 grame zilnic, in cure de 40-60 de zile. Pigmentii care dau culoare albastru-inchis afinelor sunt un excelent stimulent al memoriei. * Oboseala oculara, scaderea acuitatii vizuale - se consuma pulberea de afine, cate 15-20 de grame pe zi, in cure de macar sase saptamani. Aceiasi pigmenti din afine care imbunatatesc memoria ajuta si la mentinerea acuitatii vizuale, protejand ochii si de o sumedenie de alte neplaceri, cum ar fi cataracta sau glaucomul. Nu in ultimul rand, administrarea afinelor mareste acuitatea vederii pe timp de noapte, actiune terapeutica verificata prin studiile facute pe pilotii militari din Marea Britanie.

Daca mergeti in drumetii pe munte cautati fructele albastrii � * Colesterol si trigliceride marite - o jumatate de kilogram de afine consumat zilnic asigura mai mult de 50% din necesarul de fibre alimentare de care are nevoie organismul uman si care ajuta la reducerea nivelului colesterolului si al trigliceridelor din sange. La persoanele care consuma vreme de cateva saptamani afine in doze suficiente se produce o scadere a nivelului colesterolului total si al colesterolului negativ (LDL) in medie cu peste 10%. * Adjuvant contra varicelor si fragilitatii capilare - substantele antioxidante din afine stopeaza formarea varicelor si a hemoroizilor, imbunatatesc circulatia venoasa si ajuta la vindecarea rapida a echimozelor produse de catre fragilitatea capilara. Se tin cure de minimum patru saptamani, timp in care se consuma maceratul la rece de afine, cate 3-4 pahare pe zi, consumate cu minimum 15 minute inainte de masa. Acest tratament este un bun adjuvant si in cazul ulcerelor varicoase. * Reumatism - cercetatorii americani de la Universitatea de Medicina Harvard au facut un studiu gigant pe nu mai putin de 27.000 de femei, pentru a vedea impactul alimentatiei asupra afectiunilor articulare. Conform acestui studiu, afinele si murele (cele doua contin pigmenti similari) sunt printre cele mai bune antireumatice. Pentru tratarea artritei reumatoide, a artrozei, a bolilor reumatice, in general, se recomanda cura de afine sau mure, in care se consuma minimum 300 de grame de fructe pe zi, pe o perioada de minimum 4 saptamani. * Guta - se consuma cate 300 de grame de afine proaspete zilnic, pe o perioada de timp de minimum 30 de zile. Daca nu mai gasim afine proaspete, putem consuma maceratul la rece obtinut din aceste fructe uscate, cate un litru pe zi. Este o cura simpla, dar care mobilizeaza puternic sarurile acidului uric din tesuturi si ajuta la eliminarea lor prin urina, ajuta la rarirea pana la eliminare a crizelor de guta, la redobandirea aspectului normal si a mobilitatii articulatiilor afectate.

� * Constipatie, diaree - da, ati citit bine, aceste fructe pur si simplu trateaza ambele afectiuni ale tranzitului intestinal. Contra constipatiei, se consuma afinele proaspete, cate 300 de grame in fiecare zi, dimineata, pe stomacul gol. Enzimele, fibrele si acizii organici din afinele proaspete accelereaza tranzitul intestinal si curata intreg colonul de reziduuri. In cazul diareei, se recomanda afinele uscate (minimum 10 grame zilnic) sau remediul romanesc pe baza de afine, numit "Eridiarom", despre care vom vorbi detaliat in acest articol, intrucat merita din plin toata atentia cititorilor nostri. * Adjuvant in cancerul intestinal - un studiu american a aratat ca administrarea interna de afine inhiba proliferarea cancerului de colon si induce apoptoza (moartea programata a celulelor canceroase). Ca adjuvant in tratarea acestei forme de cancer, se administreaza zilnic 300 de grame de afine proaspete (pot fi folosite si fructele decongelate). * Adjuvant in cancerul ovarian - chempferolul, o flavonoida continuta in abundenta de catre afine, este foarte activa in prevenirea si in combaterea bolii canceroase cu aceasta localizare. Un studiu facut intre 1984 si 2002 pe un numar de 66.940 de femei a aratat ca cele care consuma cantitati mai mari de chempferol au un risc de a dezvolta aceasta boala cu 40% mai redus. De asemenea, aceasta substanta, administrata bolnavelor cu cancer ovarian, incetineste evolutia bolii si imbunatateste starea generala. Se recomanda curele cu afine proaspete, din care se consuma cate 300 de grame, pe o perioada cat mai lunga de timp. Alte alimente bogate in chempferol sunt ceapa, spanacul, broccoli, varza creata, prazul. * Viroza respiratorie, viroze in general - curele cu afine proaspete sau uscate intaresc membrana celulara, prevenind infectarea celulei, imbunatatesc imunitatea in fata agresiunilor virale, cresc rezistenta organismului la accesele de febra. Pentru prevenirea si pentru combaterea afectiunilor virale se recomanda curele de vara, in care se consuma cate 250-300 de grame de afine pe zi, vreme de macar 3 saptamani. Pe timpul iernii, se consuma maceratul la rece, cate 500-1000 ml pe zi, in cure de 20-30 de zile. * Infectie urinara - atat fructele, cat si frunzele afinului au o puternica actiune antibacteriana, mai ales contra E. Coli, care este principala vinovata pentru majoritatea cistitelor. Mai mult, afinele au efecte cicatrizante si protective asupra epiteliilor reno-urinare, afectate de catre infectie. Se recomanda afinele proaspete, cate 250 de grame pe zi, in cure de minimum doua saptamani. Pe timpul sezonului rece, se consuma maceratul la rece, din care se bea cate un litru zilnic.

Pe toate marginile de drum din zonele cu paduri sunt oameni care vand afine

� * Adjuvant in diabet - se consuma cate 300 de grame de afine zilnic, pe o perioada cat mai lunga de timp. Inca nu se stie exact de ce, dar acest tratament simplu ajuta la stabilizarea valorilor glicemiei - un element de maxima importanta la diabetici, mai ales la cei insulinodependenti. Mai mult, cura cu afine previne bolile cardiovasculare, care sunt principala si cea mai periculoasa complicatie a diabeticului. * Imbatranirea prematura - mai multe studii facute in Statele Unite ale Americii indica aceste fructe ca fiind printre cele mai puternice alimente pentru stoparea si chiar pentru "inversarea" proceselor de imbatranire. In principal, afinele ajuta la mentinerea sanatatii sistemului nervos, protejand in special memoria. Apoi, ele ajuta la mentinerea sanatatii articulatiilor si a vaselor de sange, precum si a tonusului muscular. Pe timpul sezonului de vara, se tin tratamente de pana la patru saptamani, timp in care se consuma jumatate de kilogram de afine pe zi. * Avitaminoza C - o doza de doar 300 de grame de afine asigura aproximativ 110% din necesarul de vitamina C al unui adult. Persoanele care au un deficit din aceasta vitamina vor consuma minimum 4500 de grame de afine, vreme de doua saptamani. Aceasta "supradoza" de vitamina C este extrem de favorabila in afectiuni cum ar fi alergia, astmul, virozele respiratorii, afectiunile insotite de febra si de inflamatie, in general. Precautii si contraindicatii la tratamentul cu afine Principala precautie la tratamentele interne cu afine uscate este pentru constipatie, caz in care administrarea acestor fructe se va face cu prudenta, in cantitati mici la inceput, pentru a nu incetini sau bloca tranzitul intestinal. Exista si un medicament pe baza de afine la care acest neajuns al constipatiei nu exista. Numele sau este "Eridiarom" si vom vorbi despre el in continuare. Un remediu romanesc exceptional obtinut din afine: ERIDIAROM Eridiaromul este descoperirea prof. dr. ROMAN MORAR, de la Universitatea din Cluj, fiind un concentrat natural total, obtinut din afine culese din flora spontana a Muntilor Apuseni. Este realizat dupa procedee originale, care pastreaza principalele principii active ale afinelor, la care se adauga glucoza, amidon si lactoza, pentru tabletare. In compozitia Eridiaromului exista principii active de exceptie: antocianozide, vitamine, saruri minerale, fitoncide, acizi vegetali, pectine etc.

� Eridiarom este lipsit de toxicitate, nu creeaza dependenta si, important, nu constipa. Prin actiunea principiilor active componente, Eridiarom micsoreaza peristaltismul intestinal, este astringent al mucoasei gastro-intestinale, bacteriostatic, antiseptic, antihistaminic,

antiparazitar si hipoglicemiant. Regleaza permeabilitatea vasculara si tranzitul intestinal, fiind absorbant si protector al mucoasei, pe care o reface. Restabileste rezistenta vasculara si tonifica sistemul venos, marind acuitatea vizuala. Iata si cateva recomandari pentru acest produs extraordinar: * Diaree - in forma acuta se vor administra 9 comprimate pe zi, cate 3 comprimate inainte de mesele principale, timp de 3-5 zile. In mod normal, Eridiarom trebuie luat in momentul in care bolnavul simte primele crampe abdominale (actioneaza in circa 7 minute). Daca diareea debuteaza cu crampe puternice, insuportabile, se pot lua 9 tablete deodata si dupa aceea cate 2-3 la fiecare doua ore, timp de 3-5 zile. Pentru a trata diareea in forma cronica, se vor lua cate 6-9 comprimate pe zi, timp de 20 de zile pe luna. * Diaree la sugari - se vor administra in fiecare zi cate 3-4 comprimate, dizolvate in putin ceai caldut de musetel sau de fenicul. Tratamentul dureaza 3-5 zile. * Colita de fermentatie - daca afectiunea este in faza acuta, se incepe cu o doza de soc de 9-12 comprimate pe zi, cate 3-4 comprimate inainte de mesele principale, timp de 3-5 zile. Apoi se continua cu un tratament de intretinere, in care se vor lua cate 6 comprimate pe zi, douazeci de zile pe luna. * Rectocolita ulcero-hemoragica - in aceasta afectiune au fost obtinute rezultate mai bune cu Eridiaromul, decat cu antibioticele cele mai sofisticate. La debutul tratamentului, daca boala este insotita de diaree puternica si de dureri intense, insuportabile, se pot lua 9 tablete deodata si dupa aceea cate 2-3 la fiecare doua ore, timp de 3-5 zile. Apoi tratamentul se va continua, luand cate 6-9 comprimate pe zi, timp de 20 de zile pe luna, pana la vindecare.

� * Diabet - produsul Eridiarom se poate asocia cu insulinoterapia, determinand reducerea cantitatii de insulina injectabila. Pe langa reducerea cantitatii de insulina administrata zilnic, tratamentul cu Eridiarom ajuta la prevenirea efectelor secundare devastatoare ale diabetului, prevenind cardiopatiile, arteriopatiile, chiar orbirea cauzata de aceasta afectiune. Se iau cate 6 comprimate pe zi, timp de 20 de zile pe luna. * Adjuvant in arteriopatii (arterite ale membrelor inferioare, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, sechele dupa infarct miocardic, coronarite, tulburari vasculare de senescenta) - se iau cate 6-9 comprimate pe zi, timp de 20 de zile pe luna. Acest tratament previne depunerea placilor de aterom pe artere, scade usor tensiunea arteriala, ajuta la refacerea miocardului dupa infarct. * Adjuvant in radioterapia folosita in boala canceroasa - acest produs pe baza de afine are rol protector in timpul iradierilor terapeutice, care dau de multe ori efecte secundare, in special diaree. Se iau cate 6 comprimate pe zi, timp de 20 de zile pe luna. Este un tratament care ajuta in toate formele bolii canceroase, datorita efectelor antioxidante ale principiilor active din afine.

POLENUL DE CONIFERE Retete combinate cu miere si conuri de brad

Stramosii nostri ne-au lasat o metoda de tratament care se intalneste mai rar in literatura de specialitate, si anume: folosirea polenului de conifere. De regula, pinul si bradul infloresc impreuna cu marul, in luna mai. In perioada aceasta, se colecteaza polenul. Florile mascul care au polen se afla in marea majoritate in partea de sus a copacului. Ele seamana cu un stiulete de porumb in miniatura. Sunt cateva momente importante de care trebuie sa tineti cont. Trebuie urmarite cu atentie etapele de inflorire. La inceput, cand se apasa pe floare apare sucul limpede. Dupa aceea, florile se ingalbenesc putin si la apasare sucul e tulbure. Peste <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> o zi, florile devin galbene si nu mai curge sucul. Este momentul potrivit pentru culegere. Daca ati intarziat, tot polenul este suflat de vant. O galeata de flori de brad contine aproximativ un litru de polen. Florile se usuca intr-un strat, pe hartie, intr-un loc uscat si cald, ferit de curent. Cand polenul din flori s-a scuturat pe hartie, el se cerne prin sita fina. Ca sa nu se imprastie, pe sita se leaga o punga de plastic. Cand polenul este uscat bine, se toarna cu ajutorul palniei in sticle de plastic. Daca e crud, se mai usuca o data. Exista mai multe retete cu polen de pin. Energizant: o lingura cu varf de polen se amesteca cu un litru de miere de albine, pana se coloreaza uniform, in galben. Se consuma cate 2 lingurite, de trei ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa sau cu o ora dupa masa. Ultima data se consuma inainte de ora 19. O cura dureaza 2 luni. Urmeaza o pauza de doua saptamani, apoi cura se repeta, pana la imbunatatirea starii de sanatate. Mierea cu polen se tine in gura mai mult timp, pana se absoarbe aproape toata cantitatea de preparat, restul se inghite impreuna cu diferite ceaiuri din plante. De exemplu: in caz de tuse uscata, se combina cu ceaiuri din trifoi, seminte de in, flori de tei sau de floarea-soarelui. Iar in caz de tuse cu sputa, polenul se bea cu ceai din sovarf, podbal, mierea-ursului, ciuboticacucului, pir tarator, patlagina.

... si de pin � * Lipom, emfizem pulmonar, leicoza, afectiuni renale. Polenul se amesteca cu miere de albine in proportie de 1:1 si se consuma cate o lingura de 3-4 ori pe zi, la o ora dupa masa. Amestecul de miere si polen se ia impreuna cu ceai de sovarf. O lingura de planta se amesteca cu un pahar de apa sau de lapte, se aduce pana la fierbere si se lasa pe un foc foarte mic 2-3 minute, apoi se infuzeaza in termos timp de 12 ore. Cu fiecare doza de polen se beau 75-100 ml de infuzie. Amestecul da efect pozitiv si in caz de adenom de prostata, anemie, afectiuni ale tractului digestiv si istovire.

* Reglarea tensiunii marite. Dimineata, cu o ora inainte de masa, se amesteca 100 ml lapte nefiert cu un sfert lingurita de polen. Se bea zilnic, timp de 2 luni, cu pauza de doua saptamani dupa fiecare cura. * Curatarea colecistului, ficatului, rinichilor. Intr-un termos se toarna 500 ml de lapte cald, se adauga 3-4 muguri de brad si o lingurita de rasina. Se infuzeaza 3-4 ore si se strecoara. Se bea cate un pahar dimineata pe nemancate si seara inainte de culcare. * Pentru dureri lombare se prepara un sirop din muguri de pin sau de brad, tocate si amestecate cu zahar. La 2 kg de muguri se adauga 1 kg de zahar. Amestecul se tine in frigider, intr-un borcan inchis bine, timp de doua saptamani. Cand preparatul isi schimba culoarea si din verde devine maro, este gata. Se consuma cate o lingurita, de trei ori pe zi, cate 2-3 saptamani. Efectul terapiei cu medicamente din farmacie creste de 5 ori daca ele sunt administrate impreuna cu polen. CURA DE SLABIRE In aceasta perioada, pietele oraselor sunt pline de verdeturi specifice sezonului, imagine care umple de incantare ochiul cumparatorului saturat de frigul si cenusiul iernii.

Prin compozitia lor bogata in fibre vegetale, vitamine, enzime, minerale, principii fitoterapeutice, verdeturile sunt necesare si cerute de organism pentru a-si regasi energia pierduta in perioada de iarna. Pentru a le cunoaste mai bine proprietatile si a le putea utiliza in functie de nevoile si intentiile dvs., vi le prezentam pe cele mai importante. 1. Urzica (Urtica Dioica) Exista doua soiuri: urzica mare, cea care este comercializata in general prin trustul Plafar, si urzica mica, cea care se foloseste in alimentatie primavara si serveste la "primenirea sangelui", dupa expresia populara. Ambele <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> soiuri au aceleasi intrebuintari in medicina traditionala, dar urzica mica este ceva mai activa si urzica pielea mai puternic decat cealalta. Compozitie: urzica contine proteine formate dintr-un mare numar de aminoacizi esentiali, glucide, amine, steroli, clorofiline, hormoni vegetali, enzime, histamina, acid formic, vitaminele A, B1, B2, C si K, -caroten, taninuri, saruri minerale etc. Utilizari: * Salate: urzicile foarte tinere se pot utiliza si sub forma de salata, asociate cu papadie sau laptuci, cu putin ulei si lamaie.

� * Suc de frunze proaspete: 2-3 linguri pe zi ca diuretic in boli de rinichi si vezica, in hemoroizi, hemoptizii, epistaxis. Extractele de urzica antreneaza in circulatie acidul uric din tesuturi si provoaca o eliminare renala abundenta a acestuia. Sucul de urzica poate fi adaugat la toate retetele de sucuri prescrise persoanelor anemice sau femeilor cu pierderi mari de sange menstrual. * Proprietati tonifiante asupra parului: dupa spalare se clateste capul cu suc proaspat sau cu decoct de urzici (5 linguri la 1 litru de apa). * Gargara cu suc proaspat in amigdalite, gingivite, afte bucale. Consumul de urzica previne formarea tumorilor maligne, in special a cancerului gastric. Sunt indicate in gastritele cauzate de abuzul de tutun si cafea. * In diabetul zaharat se pot utiliza infuzia 5-10%, decoctul 3-10% sau, cel mai eficient, un amestec in parti egale de frunze de: urzici, nuc, dud, teci de fasole si frunze de afin (uscate), macinate in rasnita electrica si administrate 1 lingurita (5 g) de patru ori pe zi, sublingual (se sug 15 minute, apoi se inghit cu apa). * Seminte de urzica: in Evul Mediu, semintele de urzica au constituit un remediu apreciat in geriatrie, ca tonifiant si reintineritor. Macerand 7 zile 50 g seminte intr-un litru de vin rosu, se obtine un bun fitogeriatric si tonic general, administrat persoanelor in varsta cate o lingura inainte de mese. * Tonic metabolic si muscular, recomandat tinerilor si sportivilor: 3 parti frunze de urzica uscate si 7 parti afine-fructe (macinate), 1 lingura amestec la 2 cani cu apa rece, se macereaza 24 de ore si se ia 1/2 ceasca de 3 ori pe zi. * Lumbago, sciatica si afectiunile reumatismale se trateaza prin perierea cu urzici tinere a locurilor dureroase timp de 2-3 zile. Se obtine o senzatie placuta de incalzire locala. Pacientul nu are voie sa vina in contact cu apa rece si va prefera sa ramana in repaus, bine invelit. 2. Spanacul (Spinacia Oleracea) Este foarte bogat in saruri minerale (sodiu, calciu, fosfor), dar si in vitaminele A, E, B1, B2, B6, C, K. Este sarac in protide - 2%, glucide - 7%, lipide - 0,5% si are valoare energetica foarte mica, 18 kcal/100 g. Utilizari: consumat in diferite preparate in regimul alimentar al copiilor, batranilor si convalescentilor. * Salata verde din frunze de spanac, suc de lamaie, putin ulei si sare dupa gust.

� * Suc de spanac, 1 pahar in fiecare dimineata, in depresii fizice si nervoase. * Extractul de spanac (100 ml suc proaspat), in adaos cu 30 g polen apicol (pulbere), stimuleaza secretia pancreatica. * Vin tonic: 750 ml vin rosu si 200 ml suc de spanac. Se recomanda 1 lingura de trei ori pe zi inainte de mese. * Semintele de spanac macinate fin (100 g), in adaos cu miere (400 g), administrate o lingurita de trei ori pe zi, au efect laxativ in constipatie habituala si hemoroizi. Alte indicatii: anemie, astm bronsic, cardiopatie ischemica, diabet zaharat, gripa, obezitate, menstruatie abundenta, hipertensiune arteriala, palpitatii, ateroscleroza, remineralizant, vermifug etc. Contraindicatii: nu se recomanda consumul unor mari cantitati de spanac in cazul persoanelor cu afectiuni hepatice, reumatism, litiaza renala, inflamatii intestinale. 3. Stevia (Rumex Patienta)

� Este bogata in saruri de calciu, potasiu, fier, magneziu, vitamina C, avand aceleasi indicatii ca si spanacul. Are actiune laxativa prin acidul crisofanic. Maceratul (24 ore) din 20-30 g frunze proaspete tocate, la un litru de apa, are efect diuretic, depurativ si laxativ. Cel mai frecvent se prepara sub forma de ciorbe sau mancaruri. 4. Untisorul (Ficaria Ranunculoides)

Sunt utilizate frunzele, dar si radacinile, pentru proprietatile lor de a ameliora circulatia venoasa. Sunt indicate in tratamentul hemoroizilor sau al varicelor. Se prepara ca salate sau ciorbe. Se utilizeaza si la decorarea spatiilor verzi, formand covoare de verdeata la inceputul primaverii. 5. Salata verde (Lactuca Sativa) Productia de salata verde de cultura a crescut in ultimii 30 de ani intr-un ritm urias, datorita proprietatilor si compozitiei sale. Saraca in protide si substante grase (1-2%), este bogata in minerale: 5 mg sodiu, 150 mg potasiu, 15 mg calciu, 25 mg fosfor, 0,4 mg fier, vitamine: A, B1, C - 50 mg, K si E, si mai ales in fibre vegetale, care previn cancerul de colon.

� Se consuma ca atare, sub forma de salate, in amestec cu alte legume crude, ulei, sare si suc de lamaie. Folosita abundent la masa de seara, favorizeaza instalarea unui somn linistit, combate constipatia si provoaca evacuarea bolului alimentar in dimineata urmatoare. Maceratul (24 ore): 80 g frunze de salata tocate se pun intr-un litru de apa. Are efect antiseptic, calmant, diuretic. Se indica in inflamatii intestinale, nefrita, hiperexcitabilitate nervoasa si sexuala, psihoastenie. Semintele sunt indicate in general in afectiuni respiratorii, fiind calmante ale tusei si antiastmatice. Macinate fin (100 g seminte), in adaos cu 400 g miere, se administreaza 1 lingurita pe zi, dimineata. 6. Loboda de gradina (Atriplex Hortensis)

� Principalii constituenti sunt similari cu cei ai spanacului. In gastronomie, frunzele sale sunt utilizate in special pentru ciorbe. Are proprietati depurative, diuretice, remineralizante, vitaminizante, fiind indicata in afectiuni ginecologice, hepatice si renale. Semintele au efect purgativ (1/2 lingurita pulbere de 2 ori pe zi). Speciile colorate se utilizeaza si ca plante decorative prin parcuri si gradini. 7. Patrunjelul

(Petroselinum Crispum) Se foloseste la aromatizarea diferitelor mancaruri, insa putini sunt cei care stiu ca aceasta planta poseda virtuti terapeutice importante in hipertensiune, dismenoree, alcoolism, tabagism, afectiuni renale si intoxicatii alimentare.

� Frunzele si radacina sunt bogate in saruri minerale: 20 mg sodiu, 60 mg potasiu, 145 mg calciu, 75 mg fosfor, 6 mg fier; vitamine: 730 mg A, 200 mg C, B1, B2, 3% proteine, 6% glucide (la 100 g patrunjel). Utilizari: se consuma in diverse preparate culinare sau salate de cruditati ca tonic, aperitiv si stomahic. * In tumori maligne se administreaza 40 g frunze proaspete de patrunjel, asociat cu regimul Oshawa si alte remedii. * Actiune hipotensiva, antiastmatica, diuretica: radacina maruntita foarte bine sau amestecul de frunze, radacina si seminte, foarte bine macinate, se administreaza inainte de mese, o lingurita sublingual, 7-10 minute. * Contra manifestarilor alcoolismului sau tabagismului este indicat consumul a 20-30 g/zi de frunze de patrunjel proaspete. In plus, face sa dispara si mirosul urat al gurii. * Emenagog: in caz de menstruatii neregulate si dureroase. Sucul de planta verde (100-150 g/zi) se ia cu cateva zile inainte de menstruatie. Se pot adauga 20 g polen apicol. * Efect afrodiziac: se administreaza semintele, 1 varf de cutit inainte de mese. Extern: * Contra pistruilor se fac aplicatii cu suc proaspat de 2-3 ori pe zi, 20 de zile. * Disparitia echimozelor: cataplasme pe piele cu planta tocata. Aceasta metoda se poate aplica cu succes si in purpura trombocitopenica idiopatica, alaturi de alte remedii. * Leucoree: spalaturi vaginale cu macerat (24 ore) din 30 g planta maruntita la 100 ml apa. Necesitatea respectarii unei diete aflate in concordanta cu sezonul in care ne aflam este o conditie a sanatatii. Curele de primavara si vara cu verdeturi ne intaresc sistemul imunitar, mentin organismul sanatos, viguros si puternic, in armonie cu natura si universul. ZMEURA Intr-adevar, cand Natura a creat acest fruct, s-a intrecut pe sine! Rezultatul a fost un fel de bijuterie compusa din bobite de culoarea rubinului, imbinate in mod maiestrit si daruite cu o aroma inconfundabila. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, zmeurei i-au fost daruite si niste calitati terapeutice cu totul speciale. Sa te vindeci mancand, iata un semn minunat ca acolo, sus, cineva ne iubeste! Scurt istoric

Se presupune ca locul de nastere al zmeurei ar fi undeva in estul extrem al Asiei, de unde a fost adusa, cu nu mai putin de patru-cinci mii de ani in urma, in Europa. In prezent, sunt cunoscute nu mai putin de 10 specii de zmeura, care au la randul lor cateva zeci de varietati fiecare, insa cea mai cunoscuta este Rubus idaeus, numita si zmeura europeana sau zmeura euro-asiatica, din care se pare ca deriva majoritatea celorlalte specii. Zmeura europeana creste spontan si la noi in tara, iar dovezile arheologice au aratat ca era consumata si, posibil, folosita si in scopuri terapeutice, inca de acum trei milenii. <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div>

Cultivarea zmeurei a aparut foarte tarziu, abia in ultimele doua-trei secole, ea fiindu-le oamenilor la indemana, crescand peste tot, prin cranguri, la margini de padure, in zonele defrisate ori chiar pe langa gardul si zidul casei. Din nefericire, pe masura ce s-a practicat agricultura intensiva, pe masura ce suprafetele de padure au fost retranse si exploatate "stiintific", vastele zmeurisuri au disparut. Printre putinele tari care mai au zmeura suficient de abundenta, asa incat sa poata fi recoltata in cantitati considerabile din flora spontana, este Romania (cu toate astea, in clasamentele recente ale producatorilor mondiali de zmeura, tara noastra nici nu exista). Rusia si vecina noastra, Serbia, produc impreuna aproape jumatate din productia mondiala de zmeura, urmate de Statele Unite si de alte tari europene si asiatice. Totusi, desi Romania nu intra in statistici, ea este un producator important dintr-un motiv legitim: calitatea. Zmeura noastra are un parfum, un gust si - dupa toate semnele - o actiune terapeutica cu totul exceptionala, despre care vom vorbi in continuare.

Soiuri de zmeura cu valoare terapeutica De ceva timp, in supermarketurile romanesti a aparut zmeura ambalata la caserole de plastic. Este aratoasa, se pastreaza proaspata incredibil de mult (in timp ce zmeura din flora spontana tine maximum 24 de ore), dar gustul si aroma ei sunt doar o reflexie palida a zmeurei pe care o stim din copilarie. Aceasta "zmeura aratoasa", din soiuri selectionate, foarte productive, a fost hranita cu fertilizatori si recoltata ceva mai repede, asa incat sa se coaca in cutie. In piete, si chiar la marginile drumurilor care traverseaza muntii, gasim, insa, alt fel de zmeura: zmeura de padure! Boabele sale sunt mici, de un rosu inchis (ceea ce arata prezenta unor pigmenti cu actiune terapeutica foarte intensa), sunt foarte parfumate si... trebuie sa le studiem inainte de a le manca, pentru a elimina un eventual "musafir" nepoftit (dovada a sanatatii lor). Ei bine, putine fructe se mai pot lauda cu o asemenea valoare terapeutica. Mai

intai de toate, putem fi siguri ca este "curata", fara nici un fel de ingrasamant chimic, pesticid sau stimulator de fructificatie. Apoi, ea are maximum de calitati terapeutice, intrucat s-a copt natural, nu a fost depozitata mult timp si nu a fost stimulata cresterea sa, in detrimentul continutului de substante nutritive. Sa aflam in continuare cum se prepara si se administreaza terapeutic aceasta zmeura. Mod de administrare Fructele de zmeura de padure sunt o adevarata colectie de minerale: mangan, magneziu, calciu, zinc, potasiu, fosfor, toate in forme usor asimilabile, plus vitaminele A, B1, B2, D si P, dar mai ales vitamina C, prezenta in cantitati impresionante. Numai din aceasta enumerare, si ne putem da seama ca zmeura este un adevarat izvor de sanatate, fiecare fruct al sau fiind o varianta naturala extrem de reusita a suplimentelor de vitamine si minerale care se gasesc in farmacii. Trebuie spus, insa, ca aceste substante vindecatoare pot fi asimilate exclusiv din zmeura proaspata si, intr-o masura ceva mai mica, din cea congelata, nu insa si din cea preparata termic. Ca atare, pentru a obtine efectele terapeutice asteptate, ne vom orienta doar spre consumul fructelor ca atare, preparatele din ele fiind lipsite de efect. Zmeura in consumul casnic Doza minima pentru a obtine beneficii de pe urma administrarii acestui fruct este de 150 de grame pe zi. De altfel, aceasta este si portia zilnica minima recomandata de nutritionisti, fie ca este vorba de zmeura, fragi, visine, cirese sau capsuni. Deja, in aceasta doza, fructele incep sa aiba efectele de prevenire a bolilor. Pentru a vindeca, insa, anumite afectiuni, este necesar sa marim mult doza si sa stabilim un anumit interval de timp de administrare. Cu alte cuvinte, avem nevoie de o cura. Cura cu zmeura Se consuma, inainte de fiecare masa, 150-300 g de fructe pe stomacul gol, vreme de 12 zile la rand. Nu se mananca apoi nimic, minimum o ora. Asocierea cu zahar anuleaza efectul binefacator al zmeurei, in diabet si in ulcer.

Campioana la vitamina C � Siropul de zmeura Fructele de zmeura se spala foarte bine, se zdrobesc cu o furculita, se pun intr-un tifon cu ochiuri fine si se storc, obtinandu-se un suc limpede. Peste acest suc se adauga miere (3 pahare de miere la un pahar de suc) si se amesteca foarte bine, dupa care se lasa sa se

omogenizeze vreme de 7 zile. Se foloseste ca atare, administrat cu lingurita sau diluat cu apa, ca bautura racoritoare. Ceaiul de zmeura Se culeg varfurile tufelor de zmeura - fructe cu cateva frunzulite -, facandu-se din ele mici buchetele, care se pun in locuri foarte bine aerisite. Dupa uscare, se maruntesc si se folosesc la obtinerea unui ceai aromat, cu proprietati vindecatoare exceptionale: 1-2 lingurite de planta maruntita se pun intr-o cana de apa clocotita si se fierb 1 minut la foc mic, apoi se lasa 15 minute sa se raceasca si se filtreaza. Se consuma 2-4 cani pe zi. Zmeura, in tratamente preventive * Afectiuni pulmonare, sensibilitate la raceli, raguseala - se consuma sirop de zmeura, 4-6 linguri zilnic. Acest sirop, precum si ceaiul de zmeura indulcit cu miere, este un remediu salvator pentru persoanele care isi solicita foarte mult coardele vocale (profesorii, cantaretii, conferentiarii etc.). La copiii cu sensibilitate la bronsita, cu amigdalite recidivante, o cura la munte, in care se consuma zilnic zmeura, are efecte benefice uimitoare. * Degenerescenta maculara - continutul mare de antociani (substantele care dau culoarea specifica zmeurei) si de vitamine (in special vitamina C si vitaminele din complexul B), din fructele de zmeura, le recomanda ca pe un excelent mijloc de prevenire a degenerescentei maculare. Un studiu publicat in revista americana "Archives of Ophthalmology" arata ca persoanele care consuma zmeura si alte fructe de culoare rosie sau neagra (ceea ce arata prezenta anumitor pigmenti), de macar 5 ori pe saptamana, au un risc de a face degenerescenta maculara cu 36% mai scazut decat persoanele care consuma foarte rar sau deloc aceste fructe. * Boala canceroasa - anumite substante continute de zmeura (fenoli) au un puternic efect antioxidant, impiedicand aparitia mutatiilor si malignizarea celulelor din organismul uman. Studii facute in China si in Statele Unite evidentiaza ca cei care consuma frecvent fructe cum ar fi zmeura, ciresele rosii si negre, murele, afinele, capsunile, coacazele negre au un risc mult mai scazut de a face cancer decat persoanele care nu consuma aceste fructe. Mai mult, persoanele care au consumat aceste alimente-medicament si ajung sa aiba, totusi, o forma sau alta a bolii canceroase, au sanse mult mai mari de supravietuire. * Imbatranire prematura - un studiu foarte complex, realizat in Statele Unite de catre un colectiv condus de dr. J. Beekwilder, a aratat ca zmeura este extrem de bogata in substante cu efect antioxidant, fiind - se pare - cel mai puternic fruct in acest sens. Antioxidantii din zmeura protejeaza organismul de asa-numitii radicali liberi, care produc imbatranirea accelerata a tesuturilor, degenerarea ADN-ului si aparitia diferitelor afectiuni specifice varstei a treia. Pentru a beneficia de efectul antioxidant al zmeurei, trebuie consumate zilnic 150 de grame din acest fruct, in cure de macar 7 zile. In prelungirea curei cu zmeura, se pot consuma si alte fructe ale verii, cu efecte similare, cum ar fi coacazele rosii, afinele sau murele. Tratamente interne * Cancer de colon - un studiu de medicina experimentala facut in China sub conducerea dr. C. Huang arata ca administrarea zmeurei reduce considerabil riscul de a dezvolta cancer la colon. De "vina" pentru acest efect sunt substantele fenolice din zmeura, despre care vorbeam anterior, care previn malignizarea celulelor normale si inhiba cresterea tumorilor deja existente. Si fibrele alimentare, in care zmeura este foarte bogata, care curata sistematic tubul digestiv, sunt un factor activ in prevenirea cancerului de colon si de rect. Administrarea zmeurei, cate 150-300 de grame pe zi, incetineste evolutia bolii, ajuta la normalizarea tranzitului intestinal, precum si la mentinerea tonusului fizic si psihic al bolnavului de cancer.

� * Cancer de prostata - iata o reteta incredibil de simpla si cu rezultate, de asemenea, incredibil de bune: in fiecare dimineata si seara, pe stomacul gol, se consuma cate 150 de grame de zmeura. Tratamentul se face pe o perioada de minimum 4 saptamani. Multi dintre cei care l-au urmat au remarcat, pur si simplu, o diminuare a dimensiunilor tumorii de la prostata. Deocamdata, desi au fost raportate cazuri tot mai numeroase in acest sens, un studiu clinic nu a fost inca realizat. Cercetatorii au avansat ipoteza ca efectul extraordinar al zmeurei in cancerul de prostata s-ar datora efectului reglator hormonal al acestui fruct, resimtit mai ales la nivelul gonadelor. Este de remarcat si faptul ca ameliorari considerabile prin administrarea zmeurei au fost raportate in cazul adenomului de prostata. * Constipatie - zmeura este fructul cel mai bogat in fibre alimentare, substante nedigerabile, care actioneaza ca un piston, impingand materiile reziduale din intestin. De asemenea, acizii organici si zaharurile complexe din aceste fructe ajuta la normalizarea florei intestinale. Ca atare, cura cu zmeura este unul din cele mai simple si cele mai eficiente mijloace pentru a scapa de constipatie. Se consuma, cu 30 de minute inaintea micului dejun si a cinei, cate o portie consistenta (de minimum 100 de grame) de zmeura, eventual amestecate cu putina miere lichida si cateva linguri de iaurt Bifidus. Tratamentul dureaza macar 10 zile si poate fi reluat, dupa o pauza de 4 zile, daca simtim nevoia. * Arsuri gastrice, ulcer gastro-duodenal - se face cura cu zmeura vreme de 12 zile, fructele fiind consumate simplu, fara zahar sau miere. In perioada de toamna si primavara, se va bea regulat ceaiul de zmeura - minimum 2 cani pe zi -, frunzele sale avand efecte cicatrizante si antiacide foarte bune. * Candidoza digestiva - un studiu finlandez, intreprins de dr. J.P. Rauha, arata ca fructele parfumate ale zmeurului sunt un adevarat inamic pentru Candida albicans. Antocianii continuti de catre aceste fructe inhiba dezvoltarea acestui fung si ajuta la eliminarea sa din organism. Se recomanda o cura de 12 zile, timp in care se consuma zilnic un amestec din 100 de grame de zmeura proaspata, 400 de grame de iaurt Bifidus si miere dupa gust. Toate aceste componente se amesteca folosind un mixer (blender), iar preparatul rezultat se consuma pe stomacul gol, in mai multe reprize, inaintea meselor principale. Este un tratament delicios ca gust si care restabileste echilibrul microbiologic la nivelul intregului tub digestiv. Aceasta cura este un bun adjuvant si in candidoza genitala.

Doar zmeura de padure are efect medical �

* Diabet - zmeura face parte dintr-o categorie aparte de fructe care, desi contin un procent destul de ridicat de zaharuri, administrarea lor in doze de 150-200 de grame zilnic nu duce la cresteri notabile ale glicemiei. Mai mult, zmeura stabilizeaza glicemia, stimuleaza pancreasul (atat secretia endocrina, cat si cea exocrina), stimuleaza diureza si normalizeaza valorile colesterolului. Tratamentul cu zmeura este foarte eficient, mai ales pentru prevenirea complicatiilor cardiovasculare ale diabetului, daca se renunta la consumul de carne si se mananca preponderent legume si fructe. * Alergie - zmeura este o sursa foarte buna de quercitina, o substanta care diminueaza reactia alergica, avand efect antihistaminic si imunomodulator. Mai mult, zmeura contine cantitati foarte mari de vitamina C, 300-400 de grame din acest fruct, administrate intr-o singura masa, aducand un aport masiv din aceasta vitamina, care reduce intensitatea alergiei. * Ciclu menstrual neregulat, dureros ori cu hemoragie abundenta - ceaiul de frunze si fructe de zmeur face adevarate minuni in aceasta categorie de afectiuni. Personal, am vazut cazuri in care tulburari grave de ciclu menstrual, care nu au raspuns la nici o alta forma de tratament, au fost stabilizate in cateva saptamani, cu 3-4 cani de ceai de zmeur, consumat zilnic. Femeile care sufera de constipatie nu vor consuma ceaiul, ci pulberea de fructe si frunze uscate, obtinuta cu ajutorul rasnitei electrice de cafea - cate 4 lingurite zilnic. Tratamentul este valabil si in toate hemoragiile abundente, ca adjuvant. * Obezitate, ingrasare - cura cu zmeura, facuta o perioada cat mai lunga de timp, are efecte uimitor de puternice pentru reglarea greutatii corporale. Secretul consta in faptul ca, in cantitati mai mari (peste 200 g), zmeura taie pofta de mancare, reducand chiar secretiile gastrice si "anesteziind" foamea, inclusiv dorinta de dulce. De asemenea, un oligoelement continut din abundenta de catre zmeura - manganul - creste rata metabolismului, ajutandu-ne sa "ardem" mai cu spor caloriile atunci cand facem miscare. * Imunitate scazuta - zmeura si ruda sa apropiata, murul, sunt doi stimulatori exceptionali ai imunitatii. Se consuma cate 150-300 de grame pe zi dintr-unul dintre aceste fructe, in cure de 12 zile minimum. Ambele contin mari cantitati de vitamina C (300 de grame asigura mai mult decat necesarul pentru o zi intreaga), dar si pigmenti antocianici, substante care stimuleaza productia de celule ale sistemului imunitar si le activeaza pe cele existente. * Graviditate - o cana de ceai de zmeur, bauta zilnic, este un remediu excelent in timpul graviditatii, fiind considerat de unii specialisti drept cel mai bun ceai in timpul sarcinii. Acest remediu previne starile de greata, previne hemoragiile, reduce durerile si ajuta, se pare, chiar la pastrarea sarcinii. Fructele proaspete, in schimb, vor fi consumate cu masura, nu mai mult de 100 de grame pe zi, deoarece in vechime erau folosite in mari cantitati pentru a usura nasterea, avand efecte tonice uterine. * Adjuvant in cistita, pielonefrita, prostatita - cura de zmeura catalizeaza vindecarea acestor boli, avand rol de adjuvant atat pentru tratamentul alopat, prin administrarea de antibiotice, cat si pentru tratamentul naturist, prin fitoterapie. Zmeura stimuleaza diureza, mareste capacitatea naturala de aparare a organismului in fata infectiilor bacteriene. De asemenea, acest fruct contine substante cu efect antiinflamator si calmant, reducand senzatiile de usturime si de jena la nivelul aparatului reno-urinar. * Adjuvant in reumatism - se tine o cura cu zmeura, cu o durata de 12 zile, timp in care se consuma zilnic cate 300 de grame minimum. Fenolii, precum si acidul salicilic (substanta asemanatoare aspirinei) din fructele de zmeur reduc inflamatia articulara, calmeaza durerile si ajuta la recapatarea mobilitatii articulare. Apoi, zmeura este extrem de bogata in vitamina C, considerata printre cei mai puternici agenti de prevenire a bolii reumatice. Un studiu facut pe un numar impresionant de persoane (peste 20.000 de subiecti) arata ca o suplimentare a vitaminei C din alimentatie atrage dupa sine o reducere la peste 40% a frecventei puseelor reumatice. * Avitaminoza C - o doza de doar 300 de grame de zmeura asigura aproximativ 110% din necesarul de vitamina C al unui adult. Persoanele care au un deficit din aceasta vitamina vor consuma cate 400 de grame de zmeura, minimum, vreme de doua saptamani. Aceasta

"supradoza" de vitamina C este extrem de favorabila in afectiuni cum ar fi alergia, astmul, virozele respiratorii, afectiunile insotite de febra si de inflamatie, in general. Zmeura si frumusetea De la bun inceput, trebuie spus ca zmeura, administrata intern, este probabil fructul cu proprietatile reintineritoare cele mai puternice.

� Un studiu comparativ arata ca ea are efecte antioxidante de 1,5 ori mai intense decat capsunile, de 3 ori mai intense decat kiwi si de 10 ori mai intense decat tomatele. Aceasta, pentru ca zmeura contine peste 20 de substante cu efect antioxidant, care previn imbatranirea tesuturilor, ajuta la pastrarea tineretii biologice si a vigorii organismului. Ca atare, cura interna cu zmeura este un adevarat elixir de tinerete, completat dupa cum vom vedea si de doua aplicatii externe, pentru ten: * Pentru combaterea ridurilor - 6 linguri de zmeura proaspata se combina, cu ajutorul mixerului electric, cu 3 linguri de iaurt, formandu-se o pasta care se aplica sub forma unei masti pe obraji, pe barbie, pe frunte si pe pometi. Masca se tine vreme de 15 minute, apoi se indeparteaza prin spalare cu un tampon de vata inmuiat in apa calduta sau in ceai de musetel. Tratamentul se face o data la 1-3 zile. Are efecte de elasticizare a pielii, redandu-i fermitatea si stralucirea. Este bine ca dupa tratamentul extern cu zmeura sa fie aplicata si o crema hidratanta, pentru a preveni uscarea pielii. * Tenul gras, seboreic - se iau fructe de zmeura cat sa intre intr-un pahar obisnuit (de 200 ml), se spala bine si apoi se zdrobesc, pana se transforma intr-o pasta. Se adauga o lingura de miere lichida si apoi se amesteca bine, pentru a se omogeniza. Aceasta pasta se aplica uniform pe pielea obrajilor, tinandu-se 15-20 de minute, dupa care se indeparteaza cu apa calduta. Este un tratament cu efecte degresante si tonifiante asupra tenului, care ajuta la inchiderea porilor si previne inflamatiile. Inainte de a face acest tratament, ne vom asigura ca nu avem alergie la aceste fructe, aplicandu-le pe o portiune foarte mica de piele si asteptand, apoi, minimum 20 de minute, pentru a vedea daca nu apar inflamatie sau mancarimi, caz in care vom renunta la aplicatie. Precautii si contraindicatii * Femeile gravide nu vor consuma mai mult de 100 de grame de zmeura pe zi. * Persoanele care sufera de colita de fermentatie sau de sindromul colonului iritabil vor consuma cu prudenta zmeura, in doze mici la inceput, pentru a preveni eventualele deranjamente intestinale. CAPSUNILE - Sanatatea are culoarea rosie! Ne incanta simturile cu aroma, cu gustul si culoarea lor, fiind un adevarat simbol al bogatiei si frumusetii verii. Fructe autohtone ce cresc pe aceste locuri din vremuri imemorabile, capsunile sunt foarte bine cunoscute in medicina noastra populara, care foloseste nu doar

fructele, ci si frunzele si chiar radacinile plantei, in numeroase leacuri de mare efect. Fructe de "top" pe intreg mapamondul, capsunile si-au depasit calitatea stricta de alimente, intrand vertiginos si in zona cosmeticelor. Se pare ca aroma lor stimuleaza in mod special cumparatorii, asa ca au aparut parfumuri, creme si geluri cu aroma de capsuni, ba chiar si guma de mestecat, <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> pastile si chiar creioane sau radiere cu miros de capsuni. In tari cum ar fi Statele Unite, Mexic, Italia, culturile de capsuni ocupa zeci de mii de hectare, fiind inventate pana in prezent nu mai putin de 600 (!) de soiuri din acest fruct, fiecare cu gust, forma sau aroma diferite. Ei bine, partea cea mai buna din toata aceasta "industrie a capsunilor" este ca aceste fructe sunt tot mai bine studiate in universitati si in laboratoare de prestigiu, iar calitatile lor terapeutice sunt tot mai bine documentate stiintific. Si, asa cum vom vedea, puterea ca medicament a acestor fructe nu este deloc de neglijat, ele prevenind si chiar vindecand boli din cele mai variate. Apelati la capsunile romanesti Fructe delicate, la propriu si figurat, capsunile nu pot fi pastrate prea multa vreme fara sa se strice. Secretul pentru a ajunge proaspete la distante mari, pe piete, este sa fie trimise cand inca nu sunt coapte complet. Or, coacerea lor in lazi inseamna un gust si o aroma mai slabe, un continut de vitamine mai mic, deci o valoare terapeutica mai mica. Apoi, capsunile sunt foarte sensibile la aplicarea de ingrasaminte chimice, crescand precum Fat-Frumos, intr-o zi cat altele in sapte, si ajungand la dimensiuni impresionante, atunci cand li se dau sa "manance" chimicale. Problema este ca toate aceste capsuni "umflate cu pompa" sunt fade, contin substante nocive si in loc sa ne sprijine sanatatea, ne-o ameninta. Solutia este una singura: sa cumparam capsunile romanesti, de gradina, care au cele mai mari sanse sa se coaca natural si sa aiba calitatile terapeutice dorite. (Evitati capsunile-gigant si fara gust, in favoarea celor mai mici si mai aromate.) Nu in ultimul rand, vom lasa deoparte fructele produse la scara industriala, preferandu-le pe cele de la producatorii mici, care au sanse mai mari sa fie obtinute prin metode mai apropiate de cele ale agriculturii biologice. Si un ultim "pont" pentru cititorii nostri: capsunile producatorilor particulari sunt de marimi si de forme diferite, nefiind trecute prin diferitele site, de diverse calibre, din fermele industriale. Asadar, spor la cumparaturi si sa vedem, in continuare, cum administram capsunile pentru a obtine rezultate terapeutice.

Mod de administrare De la bun inceput, trebuie spus ca anumite substante vindecatoare (cum ar fi pigmentii care dau culoare rosie capsunilor si care au si un efect puternic antioxidant) se gasesc exclusiv in capsunile proaspete si, intr-o masura ceva mai mica, in cele congelate. Nu insa si in cele preparate termic. Ca atare, pentru a obtine efecte terapeutice, ne vom orienta doar spre consumul fructelor proaspete, pline de substante active. Capsunile in consumul curent Doza minima pentru a obtine beneficii de pe urma administrarii acestor fructe este de 150 de grame pe zi. De altfel, aceasta este si portia zilnica minima recomandata de nutritionisti, fie ca este vorba de capsuni, fragi, visine, cirese sau zmeura. Deja, in aceasta doza, fructele incep sa aiba efectele de prevenire a bolilor scontate. Pentru a vindeca, insa, anumite afectiuni, este

necesar sa marim mult doza si sa stabilim un anumit interval de timp de administrare. Cura cu capsuni Se consuma zilnic 1-1,5 kilograme de capsuni, in mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute inaintea meselor principale. Se mananca fructele bine spalate, din care s-au indepartat toate partile stricate sau intrate in fermentatie. O cura de capsuni dureaza minimum 7 zile si maximum o luna, dar de cele mai multe ori este limitata de perioada in care gasim aceste fructe proaspete, care nu dureaza mai mult de trei-patru saptamani. Boli prevenite cu ajutorul capsunilor * Degenerescenta maculara - continutul mare de pigmenti si de vitamine din capsuni, in special vitamina C si vitaminele din complexul B, le recomanda ca si un excelent mijloc de prevenire al acestei afectiuni degenerative. Un studiu publicat in revista americana "Archives of Ophthalmology" arata ca persoanele care consuma capsuni si alte fructe de culoare rosie sau neagra (culoarea indica prezenta anumitor pigmenti), de macar 5 ori pe saptamana, au un risc de a face degenerescenta maculara cu 36% mai scazut decat persoanele care consuma foarte rar sau deloc aceste fructe.

� * Boala canceroasa - o substanta continuta in capsuni - elagitanin - are un puternic efect antioxidant, impiedicand aparitia mutatiilor si malignizarea celulelor din organismul uman. Un studiu facut pe un numar de peste 1000 de persoane varstnice a dovedit ca acelea dintre ele care au consumat capsuni (clasate pe locul I in topul anticancerigenelor), mere, varza sau broccoli au un risc de trei ori mai scazut de a face cancer decat persoanele care nu consuma aceste fructe si legume. Mai mult, persoanele care au consumat aceste alimente-medicament si ajung sa aiba totusi o forma sau alta a bolii canceroase, au sanse mult mai mari de supravietuire. * Artrita reumatoida - capsunile sunt extraordinar de bogate in vitamina C, vitamina considerata printre cei mai puternici agenti de prevenire a bolii reumatice. Un studiu facut pe un numar impresionant de persoane (peste 20.000 de subiecti) arata ca o suplimentare a vitaminei C din alimentatie atrage dupa sine o reducere la peste 40% a frecventei puseurilor reumatice. O portie dubla de capsuni, adica de 300 grame consumate zilnic, asigura mai mult decat dublul necesarului zilnic de vitamina C. * Boala coronariana si infarctul miocardic - pigmentii antocianici din componenta acestor fructe nu le dau doar culoarea rosie, bine cunoscuta, ci au si un efect protector asupra inimii si a vaselor de sange, impiedicand depunerile de grasimi de pe arterele coronare si prevenind astfel imbolnavirile. Apoi, substantele care dau mirosul aromatic atat de apetisant al capsunilor (numite fenoli) au efect antiinflamator si tonic cardiac, stimuland contractiile ritmice ale inimii si prevenind tulburarile. Curele de vara cu capsuni sunt, asadar, un excelent mijloc pentru a preveni bolile cardiace si vasculare. Tratamente interne

* Colesterol si trigliceride marite - un kilogram de capsuni consumat zilnic asigura mai mult de 100% din necesarul de fibre alimentare de care are nevoie organismul uman. Fibrele alimentare sunt substante nedigerabile, care au un rol benefic pentru organism, intre altele ajutand la reducerea nivelului colesterolului si al trigliceridelor din sange. Studiile arata ca persoanele care consuma, vreme de 3 saptamani, capsuni in doze suficiente, inregistreaza o scadere a nivelului colesterolului total si al colesterolului negativ (LDL), cu peste 12%. Se pare ca efectul hipocolesterolemiant este mai intens la femei decat la barbati. * Adjuvant in hipertensiune - capsunile au un continut de potasiu si de magneziu semnificativ, iar in doze de peste un kilogram, consumate zilnic, se transforma intr-un medicament cu efect reglator al tensiunii exceptional. In plus, fiind si foarte bogate in apa, capsunile au si un efect puternic diuretic, ajutand si pe aceasta cale la normalizarea tensiunii arteriale. Se tin cure de minimum doua saptamani, care se recomanda si contra aritmiei cardiace si a anginei pectorale, potasiul si magneziul din compozitia acestor fructe transformandu-le, atunci cand sunt consumate in cantitati suficiente, intr-un veritabil "aspacardin" (medicament anti-aritmic clasic) natural. * Adjuvant contra varicelor - se tine o cura de minimum doua saptamani, timp in care se consuma 1-1,5 kilograme de capsuni proaspete pe zi. Conform unor studii recente, substantele fenolice si pigmentii din capsuni au efect tonic vascular, previn stazele venoase si inflamarea varicelor si a hemoroizilor.

� Odata terminat sezonul de capsuni, tratamentul poate continua si cu alte fructe rosii, cum ar fi ciresele si visinele, zmeura sau coacazele, toate continand substante cu efecte benefice asupra vaselor de sange in general si asupra venelor in special. * Reumatism - cercetatorii americani de la Universitatea de Medicina Harvard au facut un studiu gigant, pe nu mai putin de 27.000 de femei, pentru a vedea impactul alimentatiei asupra afectiunilor articulare. Conform acestui studiu, capsunile sunt in topul celor mai bune antireumatice, consumul lor ducand la scaderi semnificative ale puseelor reumatice, a inflamarii articulatiilor, a pierderii elasticitatii acestora etc. Si fenolii, substantele care dau aroma capsunilor, au efecte antiinflamatoare articulare comparabile cu cele ale unor medicamente de sinteza, cum ar fi ibuprofenul, ketoprofenul etc. Pentru tratarea artritei reumatoide, a artrozei, a bolilor reumatice in general, se recomanda cura de capsuni, in care se consuma minimum 800 de grame de fructe pe zi, pe o perioada de 2-4 saptamani. * Guta - se consuma cate 1-1,5 kilograme de capsuni zilnic, pe o perioada de timp de minimum 21 de zile. Este o cura simpla, dar care mobilizeaza puternic sarurile acidului uric din tesuturi si ajuta la eliminarea lor prin urina. In plus, prin efectul sau antiinflamator, cura cu capsuni ajuta la rarirea, pana la eliminare, a crizelor de guta, la redobandirea aspectului normal si a mobilitatii articulatiilor afectate. * Constipatie, constipatie cronica - acizii organici si zaharurile complexe din aceste fructe ajuta la normalizarea florei intestinale, in timp ce fibrele alimentare actioneaza ca un piston, impingand materiile reziduale din intestin. Ca atare, cura cu capsuni este unul din cele mai

simple si cele mai eficiente mijloace pentru a scapa de constipatie. Se consuma, cu 30 de minute inaintea micului dejun si a cinei, cate o portie consistenta (de minimum 400 de grame) de capsuni, eventual amestecate cu putina miere lichida. Tratamentul dureaza macar 10 zile si poate fi reluat, dupa o pauza de 4 zile, daca simtim nevoia. * Obezitate, supraponderalitate - un kilogram de capsuni are doar 350 de calorii, adica echivalentul a doua felii de cascaval sau a jumatate dintr-o portie de tort. In plus, capsunile contin in proportie de 13% fibre alimentare, adica acele substante nedigerabile care dau senzatia de satietate si care "curata" organismul de toxine. Din aceste motive, cura de capsuni este un mijloc foarte eficient pentru a lupta cu kilogramele in plus. Inaintea fiecarei mese, se consuma cate 300 de grame (adica doua pahare) de capsuni, bine spalate, iar intre mese, daca ni se face foame, consumam, de asemenea, capsuni, eventual un iaurt cu capsuni (preparat in casa). Cura dureaza minimum trei saptamani, nu este deloc greu de tinut si duce la pierderea a aproximativ cinci kilograme din greutatea corporala, kilograme care nu vor mai fi puse la loc daca se mentine o dieta echilibrata, cu multe fructe. * Litiaza renala - se consuma in fiecare zi cate un kilogram de capsuni, de preferinta in cursul diminetii si la pranz, pe o perioada de minimum doua saptamani. Capsunile sunt foarte bogate in apa, au efect diuretic si ajuta la maruntirea unor calculi (in special a uratilor). Ca atare, aceasta cura este recomandata mai ales contra microlitiazei renale, dar si ca adjuvant in litiaza cu urati. * Adjuvant in diabet - se consuma cate 300 de grame de capsuni zilnic, pe o perioada cat mai lunga de timp. Inca nu se stie de ce, dar acest tratament simplu ajuta la stabilizarea valorilor glicemiei - un element de maxima importanta la diabetici, mai ales la cei insulino-dependenti. Mai mult, aceasta cura cu capsuni previne bolile cardiovasculare, care sunt principala si cea mai periculoasa complicatie a diabeticului. * Intoxicatie tabagica - se consuma zilnic cate un kilogram de capsuni, in cure de cat mai lunga durata. Este un tratament puternic de dezintoxicare, care se pare ca reduce si dependenta de nicotina, dar in primul rand "repara" daunele produse de gudroanele si de celelalte substante nocive din tutun. Capsunile anihileaza mare parte din radicalii liberi pusi in circulatie de fumat, impiedica mutatiile celulare care conduc la aparitia diferitelor forme de cancer, ajuta la mentinerea sanatatii vaselor de sange afectate de catre fumul de tigara inhalat. * Imbatranirea prematura - mai multe studii facute in Statele Unite ale Americii indica aceste fructe ca fiind printre cele mai puternice alimente pentru stoparea si chiar pentru "inversarea" proceselor de imbatranire. In principal, capsunile ajuta la mentinerea sanatatii sistemului nervos, protejand in special memoria. Apoi, ele ajuta la mentinerea sanatatii articulatiilor si a vaselor de sange, precum si a tonusului muscular. Pe timpul sezonului, se tin tratamente de pana la patru saptamani, timp in care se consuma minimum jumatate de kilogram de capsuni pe zi.

� * Sarcina - capsunile sunt printre alimentele ideale in timpul sarcinii, deoarece asigura necesarul catorva vitamine (in special vitamina C si vitaminele din complexul B) necesare dezvoltarii foetusului, precum si o parte din necesarul de minerale (potasiu, magneziu, mangan etc.). Pe urma, capsunile sunt un excelent preventiv pentru multe din afectiunile care pot afecta femeia in timpul starii de graviditate, cum ar fi varicele, hipertensiunea, infectiile si litiaza urinara. Pe timpul sezonului, se recomanda consumul a minimum 400 de grame de capsuni zilnic.

* Adjuvant contra oxiurilor - se consuma dimineata, la ora 8, minimum 500 de grame de capsuni, iar apoi, pana la ora 12 nu se mai consuma alta hrana. Acest tratament se mentine macar 14 zile la rand, si corelat cu alte remedii vermifuge (pelin, usturoi, vetrice), aplicate intern si extern, precum si cu o igiena impecabila, ajuta la eliminarea acestor paraziti intestinali. Acest tratament este un bun adjuvant si contra teniei. * Avitaminoza C - o doza de doar 150 de grame de capsuni asigura aproximativ 140% din necesarul de vitamina C al unui adult. Persoanele care au un deficit din aceasta vitamina vor consuma cate 400 de grame de capsuni, minimum, vreme de doua saptamani. Aceasta "supradoza" de vitamina C este extrem de favorabila in afectiuni cum ar fi alergia, astmul, virozele respiratorii, afectiunile insotite de febra si de inflamatie, in general. * Lipsa de magneziu - un kilogram de capsuni consumat zilnic contine mai mult decat necesarul cotidian din acest mineral. Se recomanda, asadar, o cura de 2-3 saptamani, timp in care se consuma minimum 1 kilogram de capsuni pe zi, pentru tratarea deficientei de magneziu. Intre altele, este si un tratament valoros pentru alte afectiuni conexe cu lipsa de magneziu, cum ar fi spasmofilia, lipsa de calciu, aritmia cardiaca. Utilizari externe * Tartru dentar - se consuma dimineata si seara, inainte de a ne spala pe dinti, cate 100 de grame de capsuni. Fructele vor fi mestecate cat putem de mult, asa incat acizii organici din compozitia lor sa intre in contact cu tartrul dentar cat mai mult timp posibil, favorizand eliminarea sa, dar fara a afecta smaltul dintilor (dentina). Este important ca la 30 de minute dupa ce am facut acest tratament sa ne spalam pe dinti, din doua motive: pentru a elimina complet tartrul "atacat" de substantele organice din capsuni si pentru a evita afectarea ulterioara a dintilor de catre zaharurile din aceste fructe. * Gingivita - taninurile continute de capsuni au un efect vindecator asupra gingiilor, ajutand la eliminarea inflamatiilor, reducand sangerarile (au o actiune cicatrizanta) si combatand infectiile fungice la acest nivel. Se mesteca, indelung, cate 100 de grame de capsuni, dimineata si seara. Suplimentar, se fac si clatiri ale gurii cu infuzie combinata de frunze de capsuni, a carei reteta de preparare va fi cuprinsa in cadrul acestui articol. Precautii si contraindicatii Principala precautie, atat la tratamentele interne cat si la cele externe cu capsuni este reactia alergica. Aproximativ 1% dintre noi sunt alergici, intr-o masura mai mica sau mai mare, la capsuni si la fragi. Reactia alergica se manifesta prin urticarie, dificultati in respiratie si tulburari digestive. Inainte de a incepe o cura sau un tratament cu capsuni, ingerati si aplicati pe piele cantitati foarte mici din acest fruct. In cazul in care apar simptomele mentionate, renuntati la tratament. Capsunile vor fi administrate cu prudenta in cazurile de gastrita, de colita de fermentatie, de sindrom al colonului iritabil, de diaree cronica, deoarece pot agrava simptomele acestor afectiuni. Remedii pentru frumusete

* Tenul gras, seboreic - se iau capsuni cat sa intre intr-un pahar obisnuit (de 200 ml), se spala bine si apoi se zdrobesc pana se transforma intr-o pasta, in care se adauga o lingura de miere lichida. Se amesteca bine pentru a se omogeniza. Aceasta pasta se aplica uniform pe pielea obrajilor, tinandu-se 15-20 de minute, dupa care se indeparteaza cu apa calduta. Este un tratament cu efecte degresante si tonifiante asupra tenului, care ajuta la inchiderea porilor si previne inflamatiile. Inainte de a face acest tratament ne vom asigura ca nu avem alergie la capsuni, aplicand un fruct zdrobit pe o portiune foarte mica de piele si asteptand minimum 20 de minute, pentru a vedea daca nu apar inflamatie sau mancarimi, caz in care renuntam la tratament. * Tenul pletoric - se aplica acelasi tratament cu masca de capsuni ca la tenul gras. In plus, se face si o cura interna cu capsuni. Un kilogram de capsuni consumat zilnic, vreme de trei saptamani, decongestioneaza tesuturile, ajuta la prevenirea stazelor sangelui, combate pletora, in general. Remedii cu frunze si radacini de capsuni Denumirea sa stiintifica este Fragaria vesca sau Fragaria moschata, iar frunzele si radacinile de capsuni au efecte terapeutice intense: Frunzele capsunilor se culeg dupa fructificatie, se usuca la umbra si se depoziteaza apoi in saci de hartie. Sunt foarte puternic astringente, ajuta la eliminarea unor bacterii din intestin. Au si efecte diuretice si antiinflamatoare. Radacina capsunilor se culege toamna, in lunile octombrie - noiembrie, se spala in jet de apa, apoi se usuca in spatii calduroase si uscate. Este un tonic digestiv si un febrifug foarte bun. Iata, in continuare, si cateva elemente de preparare a acestei plante medicinale: Pulberea Radacina sau funzele uscate se macina fin cu rasnita electrica de cafea, pana devin o pulbere fina. Se pastreaza intr-un borcan inchis ermetic, pe cat posibil la intuneric, pentru a nu se degrada principiile active. Din aceasta pulbere se administreaza cate 2-4 lingurite rase pe zi, pe stomacul gol, cu putina apa. Infuzia combinata Se pun 4 lingurite de frunze uscate de capsuni la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Lichidul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se bea pe parcursul unei zile. Cateva recomandari terapeutice * Diaree, infectie intestinala - se administreaza infuzia combinata de frunze de capsuni, din care se beau cate 2-4 cani pe zi, pana la disparitia simptomelor. Tratamentul va fi inceput la minimum 6 ore de la declansarea diareei, asa incat sa dea ragazul sa poata fi evacuate din intestin toate materiile nocive.

� Infuzia combinata de frunze de capsuni contine un procent ridicat de taninuri, care precipita cu microorganismele parazite din intestin, distrugandu-le. Cresc consistenta materiilor fecale din colon si stopeaza prompt diareea. * Cistita cu sangerari - se administreaza, de asemenea, infuzia combinata de frunze de capsuni, cate 0,5 - 1 litru pe zi. Este un adjuvant excelent la terapia medicamentoasa, care accelereaza cicatrizarea epiteliilor lezate de infectie, are efect antiinflamator urinar si un efect antibiotic destul de puternic, mai ales contra E.Coli. * Febra, raceala - se ia pulbere de radacina de capsuni, cate un sfert - o jumatate de lingurita, la doua ore. Are efect febrifug bland, reduce inflamatia si catarul cailor respiratorii. In cazul racelilor, suplimentar se face si gargara cu infuzia combinata de frunze de capsuni, pentru combaterea tusei si pentru a ajuta la expectoratie. * Reumatism - in paralel cu tratamentul cu capsuni proaspete se administreaza si infuzia combinata de frunze de capsuni, care are, si ea, un efect puternic antiinflamator si protejeaza articulatiile de procesele degenerative. In plus, infuzia combinata de frunze de capsuni compenseaza efectul puternic laxativ al fructelor (care poate produce deranjamente intestinale) si intensifica efectul diuretic si depurativ al acestora. INFECTII INTESTINALE SI DIAREEA Partea neplacuta a verii: Oricat de putin agreabil vi se pare acest subiect, merita sa cititi randurile care urmeaza. De ce? Pentru ca infectiile intestinale debuteaza in forta chiar acum, odata cu primele calduri ale verii, iar gradul lor de raspandire este foarte ridicat, ele afectandu-ne intr-o proportie incredibil de mare. Statisticile la nivelul anilor 2000 arata ca in Europa si in Statele Unite 90% din populatie se confrunta in fiecare an cu infectii intestinale si cu alte forme de diaree. Aceasta in timp ce... mortalitatea la nivel mondial din cauza afectiunilor diareice este de peste doua milioane de persoane pe an. De curand, in Romania, o infectie digestiva aparent <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> minora, produsa de o prajitura alterata, a dus la moartea unei persoane (un copil) si la spitalizarea altor unsprezece. Ce face ca o afectiune banala, cum este diareea, sa devina atat de periculoasa? Cand este cazul sa o tratam la domiciliu si cand este cazul sa mergem la spital? Care sunt cele mai eficiente remedii naturale contra acestui gen de afectiuni? La aceste intrebari si la multe altele, ne vom stradui sa raspundem pe parcursul acestui articol.

Manifestari Putem vorbi despre diaree atunci cand pacientul elimina mai mult de trei scaune apoase, moi, intr-o zi. Eliminarea a doar doua scaune moi intr-o zi si reluarea ulterioara a tranzitului normal reprezinta o problema comuna si nu impune necesitatea administrarii vreunui tratament. De cele mai multe ori, diareea este produsa de o infectie intestinala. In intestinul gros al fiecaruia dintre noi traiesc mai mult de patru sute de feluri de bacterii, intr-un echilibru perfect. Dar atunci cand consumam alimente sau apa contaminata cu felurite microorganisme parazite, acest echilibru al florei de la nivelul intestinului este perturbat, un microorganism prolifereaza in exces si apare infectia intestinala, manifestata prin diaree, insotita sau nu de alte simptome. Cele mai multe infectii intestinale sunt produse de virusi sau de bacterii mai putin agresive, sunt usoare si se trateaza la domiciliu, fara nici un fel de medicament, vindecandu-se, practic, de la sine. Mai ales despre acest tip de infectii intestinale, care reprezinta peste 80% din cazuri, vom vorbi in aceste randuri. Exista, insa, si situatii cand simptomele acestei afectiuni impun un consult medical de urgenta.

Cand trebuie sa consultam medicul In Europa, in anul 2002, conform raportului Organizatiei Mondiale a Sanatatii, au fost inregistrate nu mai putin de 16.000 (!) de decese produse de afectiuni diareice. Prezentarea de urgenta la medic ar reduce aceasta cifra a mortalitatii la mai putin de un sfert. Iata care sunt simptomele care trebuie sa ne alerteze si sa ne faca sa ne prezentam de urgenta la o unitate medicala:

Inainte de a manca spalati-va cu apa si sapun � - diareea este asociata cu dureri intense abdominale (colici) si rectale; - diareea este asociata cu voma, cu dureri de cap, cu incapacitatea de a ingera hrana si mai ales lichide; - febra atinge valori de peste 38gr.C; - in scaun sunt elemente patologice cum ar fi sange, puroi, mucus. - apar semnele de deshidratare, adica: senzatia persistenta de sete sau de "gura uscata", slabiciunea, tensiunea arteriala scazuta, batai rapide ale inimii, piele uscata. In toate aceste situatii, nu trebuie pierdut timpul si va fi consultat un medic de specialitate, cel mai bine intr-o clinica de boli infectioase, pentru ca diareea poate deveni extrem de periculoasa, netratata la timp. Tratamentul in aceste cazuri mai grave se face, de obicei, cu medicamentele recomandate de medic (de regula cu substante antibiotice si astringente), cu perfuzii, cu administrare de solutii orale, pentru reechilibrare electrolitica. Exista si cateva remedii naturale, care pot fi luate ca adjuvante la tratamentul prescris de medic, despre care vom vorbi in acest articol, dar cea mai sigura metoda este fara doar si poate prevenirea. Prima optiune: prevenirea

Un pic de atentie si un set de sapte masuri de igiena ne pot scuti de un intreg cortegiu de necazuri. Aceste masuri trebuie luate mai ales in timpul sezonului cald si, dupa cum vom vedea, nu sunt deloc complicate:

Nu mancati legume sau fructe nespalate � - Inainte de a manca sau de a prepara hrana, ne vom spala bine pe maini, cu apa si sapun. - Nu vor fi consumate bauturi si nici apa din surse nesigure, nici macar pentru spalatul dintilor. - Nu se va consuma laptele nefiert, iar fructele si legumele, inclusiv cele din salate, vor fi spalate cu multa atentie, de cel putin doua ori. - Nu se consuma carne si peste incomplet preparate sau crude. - Nu se consuma, de regula, alimente cumparate de la vanzatori ambulanti. - Orice aliment, chiar si preparat de dvs. in casa, care prezinta semne de alterare (modificari de gust, de miros, de culoare) nu va fi consumat, deoarece poate fi contaminat cu bacterii din aer sau aduse de insecte (cum ar fi mustele) etc. Tratamente naturale Alimente contraindicate Prima recomandare, in cazul acestei afectiuni, este: evitati orice aliment "complicat". Intestinul are nevoie de "odihna" pentru a se reface, asa ca hrana va fi redusa si simplificata pentru moment. De pe lista de alimente contraindicate mentionam: * Carnea si preparatele din carne, grasimile, alimentele bogate in calorii in general - au efect colecistokinetic si accelereaza tranzitul intestinal. * Painea (o exceptie poate fi painea prajita, care in unele cazuri actioneaza ca un veritabil astringent), pastele fainoase, dulciurile de orice fel, alimentele bogate in amidon si in zaharuri, in general - sunt contraindicate deoarece favorizeaza flora bacteriana de fermentatie. * Leguminoasele, adica fasolea, soia, nautul, mazarea - pot agrava spasmele si durerile abdominale. * Fructele, cu unele exceptii, pe care le vom mentiona la alimente-medicament, sunt contraindicate, deoarece fructoza pe care o contin, precum si anumite enzime, agraveaza diareea. * Bauturile alcoolice - deprima puternic sistemul imunitar si favorizeaza infectiile la nivelul tubului digestiv, inactiveaza eventualele antibiotice administrate contra infectiei intestinale. * Bauturile carbogazoase - dioxidul de carbon are "darul" de a stimula contractiile intestinale, ceea ce duce la crize de colici abdominale. Acelasi efect il au bauturile reci (de la frigider), inghetata si bauturile cu gheata. * Bomboanele si guma de mestecat - foarte adesea contin indulcitori, cum ar fi sorbitolul or manitolul, care au un puternic efect laxativ.

Alimente-medicament In cele ce urmeaza, vom face o succinta trecere in revista a tuturor alimentelor recomandate pentru combaterea diareei si a toxiinfectiei alimentare. Aceste alimente vor fi enumerate chiar in ordinea in care este bine sa fie introduse in alimentatie, incepand cu cele care menajeaza cel mai mult colonul si incheind cu cele care vor fi administrate doar in faza de convalescenta a bolii: * Zeama de orez - este obtinuta prin scurgerea orezului bine fiert in prealabil. Este ca o supa foarte saraca in calorii si are o faima bine meritata de remediu antidiareic. Aceasta zeama are efect astringent, ajuta la restabilirea echilibrului electrolitic si protejeaza mucoasa digestiva de efectele distructive ale infectiei. Este fara doar si poate cel mai bine tolerat aliment in caz de diaree si de infectie intestinala. * Iaurturile probiotice - ne referim la acele iaurturi care contin culturi vii de bacterii, in special Bifidus si Acidophillus, care au darul de a reechilibra rapid flora intestinala. Se consuma 250 ml de iaurt pe zi, necombinat cu vreun alt aliment (se va consuma alta hrana abia peste o ora), vreme de minimum o saptamana. Simplul tratament cu aceste iaurturi duce la eliminarea pe cale naturala a bacteriilor patogene din intestin, ajuta la refacerea imunitatii locale si la redobandirea functiilor colonului. * Orezul fiert, piureul de cartofi si piureul de morcovi - se prepara foarte simplu, doar cu apa si sare la inceput, abia in faza de convalescenta putand fi introdus uleiul in prepararea lor. Sunt foarte usor digerabile, sunt bine tolerate de intestin si aduc un aport important de minerale in organism, aport binevenit dupa eliminarea masiva a acestor minerale prin scaun.

� * Bananele, afinele, merele - sunt fructele permise incepand din faza de convalescenta a bolii, insa vor fi introduse gradat, sistandu-se imediat administrarea lor daca se intensifica din nou diareea. Afinele sunt cel mai usor tolerate de intestin, fiind mai degraba o planta medicinala cu efect astringent si antiinfectios decat un aliment. Bananele si merele aduc un aport important de potasiu (care este eliminat masiv prin scaunele diareice), ajutand la restabilirea echilibrului electrolitic al organismului. * Scortisoara - se amesteca o jumatate lingurita praf de scortisoara cu cateva lingurite de miere si se consuma pe stomacul gol. Este un remediu antibiotic foarte puternic, eliminand bacteriile patogene din intestin si prevenind recidivele infectiei. * Condimentele "reci" - ne referim aici la chimen, la fenicul, la anason si la coriandru, toate patru avand efecte antispastice intestinale, antibiotice si calmante. Introduse in hrana (inclusiv in piureuri, supe) o fac mai usor tolerata de intestin si au efect calmant asupra colicilor abdominale. * Usturoiul - se inghite cu totul, pe nemestecate, ca o pastila, pana la patru catei odata. Ajuns nedigerat in intestin, are o puternica actiune antibiotica, antivirala si antiparazitara, reusind adevarate miracole acolo unde cele mai sofisticate medicamente nu au reusit sa elimine infectia intestinala. Hidratarea Desi apa este extrem de importanta in prevenirea deshidratarii, in cazul diareei, aceasta nu

este suficienta, deoarece ea nu contine electrolitii (adica ionii de sodiu, potasiu, calciu etc.) necesari. Pentru acoperirea pierderilor de minerale, este mai adecvata administrarea de zeama de orez, de supe usoare de legume, cu un continut suficient de saruri. La farmacie, exista si solutii speciale pentru administrare in cazul deshidratarii, solutii care au continut optim de minerale. Tot pentru combaterea deshidratarii, dar si pentru a trata eficient diareea, este utila consumarea ceaiului de menta (are efect antiinflamator, antiinfectios si calmant), a ceaiului negru (taninurile sale opresc diareea), de chimen (calmeaza durerile abdominale), de cimbrisor (distruge bateriile patogene din intestin). In aceste ceaiuri se poate pune, in cazul deshidratarii puternice, si cate o jumatate de lingurita de sare, ca masura de prim-ajutor pentru echilibrarea electrolitica. Plantele medicinale Sunt extrem de eficiente pentru oprirea diareei, administrarea lor conjugata avand o actiune terapeutica foarte puternica. De regula, nu vor fi administrate, insa, decat la minimum sase ore de la declansarea diareei, pentru a lasa timp organismului sa evacueze materiile nocive din intestin, inainte de a stopa acest proces. Iata care sunt cele mai eficiente si totodata cele mai accesibile plante din flora romaneasca: * Turita-mare (Agrimonia eupatoria) - comisia guvernamentala germana pentru controlul actiunii terapeutice a plantelor medicinale, cunoscuta drept "Comisia E", si-a dat acordul, in urma unor studii aprofundate, pentru folosirea acestei plante medicinale in tratarea diareei. Se administreaza ca infuzie combinata, preparata astfel: se pun 4-6 lingurite de parti aeriene de turita maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de turita mare, care se bea pe parcursul unei zile.

� * Stejar (Quercus sp.) - se administreaza scoarta, sub forma de pulbere, obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea, pulbere din care se ia cate o lingurita, de patru ori pe zi. Taninurile, pe care scoarta de pe ramurile tinere de stejar le contine, precipita cu bacteriile si cu alte microorganisme din intestin si le inactiveaza. Apoi, scoarta de stejar are efect absorbant pentru toxinele din colon, reduce frecventa scaunelor si le normalizeaza consistenta. * Rachitanul (Lythrum salicaria) - este o planta cu flori rosii superbe, care creste in locurile mlastinoase, iar in folclorul medical al multor popoare are numele de "alint": "buruiana colicilor". Asadar, cum o arata si numele sau neoficial, iarba de rachitan calmeaza spasmele si durerile abdominale, dar are si efecte antibiotice si astringente. Se administreaza 4-6 linguri de pulbere pe zi, pana la disparitia afectiunii. Este un remediu indelung testat si cu actiune terapeutica bine confirmata, fiind folosit de catre soldatii din primul si al doilea razboi, atat contra diareei, cat si contra dizenteriei, efectele sale fiind salvatoare. Efectul antidiareic este foarte puternic si poate fi exploatat pentru toate varstele, inclusiv pentru bebelusi, carora le este recomandata infuzia combinata (20-50 ml pe zi).

* Coada-soricelului (Achilea millefolium) - se administreaza infuzia combinata, preparata intocmai ca si cea de turita mare, despre care am vorbit anterior. Este un remediu cu efect antiinflamator intestinal, care calmeaza colicile si, foarte important, este recomandat chiar si sugarilor. Adultii vor bea 3-4 cani de infuzie combinata de coada-soricelului, copiii peste 3 ani vor bea 1-2 cani, iar bebelusii cate 3 linguri de infuzie combinata la 8 ore. Apiterapie Propolisul are un efect foarte puternic pentru combaterea diareei, datorita proprietatilor sale antibacteriene, antivirale si antiparazitare. Se administreaza sub forma de tinctura, din care se pun cate 50 de picaturi pe o bucatica de paine uscata, care se inghite pe stomacul gol. In total, se pot lua pana la sase asemenea doze pe zi, pana la disparitia totala a simptomelor. Uleiurile volatile Sunt principiile active din plante care le dau mirosul specific, aromat. Se evapora foarte rapid la temperaturi obisnuite (de unde si atributul de "volatil") si au in organismul vegetal rolul de arma de aparare impotriva diverselor agresiuni externe. Ele sunt de un imens ajutor ca adjuvant la terapia medicamentoasa clasica, inclusiv acolo unde medicatia nu da rezultate, datorita rezistentei la antibiotice dobandite de unele bacterii ce se dezvolta in intestin. In cele ce urmeaza, vom mentiona doar trei tipuri de uleiuri volatile, extrem de eficiente in tratarea infectiilor intestinale, in realitate lista fiind mult mai lunga:

� * Uleiul volatil de lavanda (Lavandula officinalis) - se iau cate 3-5 picaturi, de trei ori pe zi, cu putina apa. Are atat efecte antibacteriene, cat si antiparazitare (mai ales contra Giardia lamblia), fiind foarte util in tratarea multor forme de diaree. In plus, are efect calmant si usor antispastic, ameliorand simptomele infectiilor intestinale. * Uleiul volatil de cimbru (Thymus vulgaris) - este un antibiotic cu spectru larg si printre putinele remedii antivirale cunoscute, in conditiile in care peste 80% dintre cazurile de diaree se datoreaza infectiilor virale. Se iau cate 3 picaturi, de patru ori pe zi, pana la disparitia simptomelor, asociindu-se foarte bine cu uleiul de lavanda, impreuna cu care ajuta la eliminarea colicilor, la combaterea spasmelor si a starilor de astenie asociate cu infectiile intestinale. * Uleiul volatil de arbore de ceai (Melaleuca alternifolia) - in ciuda numelui, planta din care se extrage acest ulei nu are nici un fel de legatura cu arbustul din care se recolteaza ceaiul negru si ceaiul verde. Uleiul volatil de Melaleuca alternifolia se gaseste in magazinele naturiste de la noi, iar din el se administreaza cate 3 picaturi, de patru ori pe zi, in cure de 10 de zile, urmate de alte 10 de zile de pauza. Studii de laborator arata ca are efecte antibiotice foarte puternice contra Shigella sonnei (care produce dizenteria), Salmonella (familie de bacterii care produc grave toxiinfectii alimentare).

"Antidiareicele V" - pastilele salvatoare

� Este vorba de comprimatele produse de catre laboratoarele "Plantavorel" din Piatra Neamt, care au gandit si realizat un produs foarte usor de administrat si de manipulat, cu o mare eficienta in cazul infectiilor intestinale si al diareei. Acest produs 100% romanesc are ca "vedete principale" turita-mare si scoarta de stejar, cunostintele noastre din acest articol, asociate cu frunzele de afin (foarte bogate in taninuri cu efect antibacterian), cu frunzele de rostopasca (pentru calmarea spasmelor) si cu florile de musetel (pentru efectul antiinflamator intestinal). A rezultat un remediu cu o actiune rapida si eficienta in tratarea deranjamentelor intestinale, a infectiilor intestinale, a bolilor intestinale cronice, care se bate de la egal la egal cu multe medicamente de sinteza celebre. Se iau 4-8 comprimate "Antidiareice V" pe zi, pana la disparitia simptomelor.

� In afectiuni cronicizate, cum ar fi sindromul colonului iritabil, colita de fermentatie sau diareea cronica, se iau maximum 6 pastile pe zi, in cure de 3 saptamani, urmate de o saptamana de pauza. * Un alt medicament natural de exceptie este ERIDIAROM-ul, creat de marele savant clujean dr. Roman Morar. Contine afine si se administreaza conform prospectului.

BRANCA URSULUI

CITITORII MULTUMESC PENTRU VINDECARI

In urma cu cateva numere, am publicat un amplu articol despre una din cele mai puternice plante medicinale de la noi din tara: branca-ursului (Heracleum sphondylium). Supranumita si "ginsengul romanesc", intr-un act de dreptate, trebuie sa recunoastem ca proprietatile intineritoare, tonice sexuale si stimulatoare hormonale ale acestui leac romanesc le depasesc cu mult ca intensitate pe cele ale ginsengului original. Fapt confirmat si de relatarile cititorilor nostri, care vorbesc despre minunatele proprietati ale acestei plante medicinale. RUXANDRA O'NEILL - Irlanda "Datorita revistei dumneavoastra am doi baietei minunati"

<div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> "Ma numesc Ruxandra si sunt abonata la revista dumneavoastra din anul 2004, de cand m-am mutat in Irlanda, dupa sotul meu. Si trebuie sa va marturisesc ca, datorita revistei dumneavoastra, am doi baietei minunati, desi nu a fost usor sa ajungem aici. Dupa casatorie, am incercat sa avem un copil, dar timp de un an nu am reusit sa raman insarcinata. M-am cam panicat, avand atunci deja 32 de ani, varsta de la care timpul se scurge parca tot mai rapid. Medicul de familie nu ma ajuta deloc, facandu-mi doar analize si spunand, in urma lor, ca e o problema de stres, de adaptare la noul meu domiciliu, ca sa mai astept etc. Bineinteles ca nam luat in seama asa ceva, iar intr-o zi, rasfoind "Formula AS", am dat peste un articol la rubrica de sanatate, unde o proaspata mamica spunea ca, in urma tratamentului cu brancaursului, a nascut o fetita frumoasa si sanatoasa. Imediat am cautat o revista cu reclama tincturii, pentru ca exista reclama deja, dar eu habar n-aveam la ce e buna planta. Am vorbit cu mama in tara si mi-a trimis aici cantitatea necesara de tinctura de branca-ursului. Dupa 3 luni de tratament, am ramas insarcinata si, 9 luni mai tarziu, am nascut un baietel sanatos. A urmat apoi o sarcina fara tratament, dar am pierdut-o. Am mai incercat sa raman insarcinata, am ramas, si iar am pierdut sarcina. In cele din urma, am apelat din nou la tratamentul cu branca-ursului si, tot dupa 3 luni, am ramas insarcinata. De data aceasta, am dus sarcina la bun sfarsit si am mai nascut un baietel. Este lesne de inteles cat de incantata sunt si cat de mare incredere am in aceasta planta minunata. O recomand oricarei femei care vrea sa devina mama. Stiind ca exista acest tratament, n-as apela la cele pe baza de medicamente. Va multumesc si eu ca existati ca revista si va doresc sute si sute de noi numere in continuare!" MARIUS OBREJA - Statele Unite ale Americii "Datorita brancii-ursului si a terapiei naturale, acum sunt tatal unui baietel sanatos si vioi" "Numele meu este Marius, iar povestea mea este una cu final fericit, desi a avut un inceput de cosmar: am fost diagnosticat in urma cu patru ani cu oligospermie si cu azoospermie. Mai exact, organismul meu producea doar 20.000 de spermatozoizi pe mililitru, fata de 20 de milioane, cum este normal.

� Iar acesti spermatozoizi erau inerti, insuficient maturizati, eu avand o sterilitate severa si, dupa parerea medicilor, fara prea mari sanse de vindecare. Mai adaugati la aceasta si varsta mea de 38 de ani, faptul ca sufar de probleme renale congenitale si puteti realiza disperarea mea. In aceasta disperare, a aparut insa si o raza de speranta, venita de la un prieten, cititor

pasionat de "Formula AS", care mi-a aratat cateva articole din revista dvs., in care se vorbea despre remedii naturale contra sterilitatii masculine. Dupa ce am citit aceste articole, am inceput tratamentul cu branca-ursului, pe care am luat-o mai intai sub forma de tinctura, iar apoi sub forma de comprimate, pentru ca nu toleram alcoolul. Pe urma, am inceput o dieta naturista, mancand ovo-lacto-vegetarian, fara alcool, fara produse cu aditivi alimentari sintetici, fara zahar, fara prajeli si fara grasimi hidrogenate. Dupa trei luni de tratament, am inceput sa iau si planta numita napraznic. In plus, am inceput sa dorm minimum 8 ore pe zi si sa fac sport sistematic, pentru reducerea stresului, care este un mare inamic al fertilitatii. Dupa un an si doua luni de tratament, am facut o noua analiza, iar rezultatul a fost uluitor: aveam aproape 18 milioane de spermatozoizi pe centimetru cub, iar motilitatea era normala. Iar la scurt timp, sotia mea a ramas insarcinata... Datorita brancii-ursului si a terapiei naturale, acum sunt tatal unui baietel sanatos si vioi, care in curand va implini un an. Prietenul care mi-a indrumat pasii spre tratamentele naturale este nasul baietelului meu. Va multumesc si voua, colectivul de la "Formula AS", pentru miracolele naturii pe care le scoateti la iveala, printre care si aceasta planta, branca-ursului, care pe mine m-a ajutat enorm." ANDREEA TRAISTARU - Bucuresti "Ma numar printre mamicile fericite care au tinut tratament cu branca-ursului, pentru a ramane insarcinate" "Ma numesc Andreea si ma numar printre mamicile fericite care au tinut tratament cu brancaursului pentru a ramane insarcinate. Mai intai, am incercat sa raman insarcinata fara nici un fel de tratament, timp de mai multe luni, dar fara sa reusesc. Asa ca am fost la medic si mi-am facut niste investigatii, in urma carora am aflat ca aveam insuficienta ovariana. Aceasta afectiune era motivul pentru care nu stiam niciodata cand va veni urmatoarea menstruatie si nici cand avea loc ovulatia sau daca avea loc. Mi s-a propus o medicatie hormonala de sinteza, pe care am refuzat-o, pentru ca am cunoscut doua femei, care in urma acestor medicatii s-au ingrasat si s-au deformat, au avut tot felul de probleme de circulatie, iar eu nu am vrut sa risc. De branca-ursului nu am aflat din paginile dumneavoastra, pe care pe vremea aceea nu le citeam, ci de pe un forum de discutii de pe Internet, pe teme de sterilitate. Pornind de la sfatul femeilor care deja reusisera sa aiba copii cu ajutorul acestei plante (si doar eu am cunoscut cateva zeci), am cautat mai multe informatii in revista "Formula AS" si am inceput un tratament cu comprimate de branca-ursului, din care luam cate patru pe zi. Aceasta cura am facut-o atat eu, cat si sotul meu. Dupa trei luni de tratament am si ramas insarcinata, dar din pacate, au fost niste probleme, si nu am putut duce sarcina la capat. Imediat ce mi-am revenit, am reinceput tratamentul cu branca-ursului si totul a mers foarte bine, reusind sa duc sarcina si sa dau nastere unei fetite frumoase. Doctorita mea a zis ca am ramas insarcinata asa, pur si simplu, si ca branca-ursului nu a avut nici un efect. Dar eu am vazut cu totul altceva: dupa prima luna de tratament, mi s-a reglat perioada menstruala la fix 31 de zile, iar pentru prima data de cand aveam menstruatie, stiam si eu cand o sa-mi vina ciclul! In a doua luna de tratament, testul de ovulatie mi-a iesit, in sfarsit, pozitiv, pentru ca in a treia luna, sa iasa pozitiv testul de... sarcina! Am stiut ca sunt gravida la o zi dupa data la care trebuia sa-mi vina ciclul. Asa ca parerea mea este ca femeile cu probleme de fertilitate ar trebui sa incerce neaparat tratamentul cu branca-ursului. Asupra mea a avut un efect extraordinar!" CARMEN OPREA - Baia Mare "Aceasta planta mi-a daruit ceva incredibil de pretios, si anume: cativa ani de tinerete" "Ma numesc Carmen si sunt din Baia Mare. In urma cu opt ani, adica la varsta de 42 de ani, am inceput pe nepusa masa sa am simptomele specifice premenopauzei. La inceput au fost

mai slabe si nu le-am luat in seama, dar cu trecerea timpului, au devenit tot mai intense, aparand bufeurile de caldura si dereglarile de ciclu. Va dati seama ce a fost in sufletul meu, vazand ca, efectiv, corpul meu nu ma mai asculta si ca am tot acel cortegiu de simptome chinuitoare, cu mult inainte de vreme. Am fost la medic, iar acesta mi-a pus diagnosticul de sindrom de premenopauza si am primit si un tratament medicamentos. Am luat pilule cu efecte hormonale, iar ciclul mi-a revenit, dar pentru scurta vreme.

� Pe urma, am citit chiar in prospectul medicamentelor pe care le luam cat de nocive sunt tratamentele cu hormoni pentru menopauza, asa ca ma gandeam ce tratament naturist sa caut. Sunt o impatimita a revistei "Formula AS" si tocmai atunci, in august 2003, in numarul 577, a aparut articolul despre branca-ursului, al lui Ilie Tudor. M-am decis pe loc si am cautat produsul in magazinele naturiste. Pe atunci nu se gasea decat branca-ursului in varianta de tinctura. Am facut tratamentul timp de 6 luni cu aceasta tinctura, si din prima luna mi-a revenit ciclul, care mi-a venit apoi "ca ceasul", timp de 1 an si jumatate. Se stie ca noi, femeile, ne nastem cu ovulele gata "numarate", pentru toata viata. Cand intram la menopauza, nu toate ovulele sunt consumate, o parte ramanand neconsumate. Or, actiunea brancii-ursului este tocmai de a "matura" aceste ovule din organism si de a le trimite "in circuit". Dupa aceasta perioada de un an si jumatate, cat ciclul menstrual a venit normal, am mai facut o cura de branca-ursului, asociata si cu talpa-gastii. Ciclul mi-a mai revenit, dar tot mai rar, pana cand, cred eu, organismul meu chiar s-a "golit". Din toata perioada de procese de menopauza, care a durat aproape 6 ani, cam ultimul an si jumatate a fost mai dificil, cand am tinut mai greu piept bufeurilor si unei sensibilitati psihice accentuate. Sunt insa convinsa ca tot aceste plante m-au ajutat sa ma adaptez acestor transformari din organismul meu. Drept concluzie, pot spune ca aceasta planta mi-a daruit ceva incredibil de pretios, si anume: cativa ani de tinerete biologica. Sunt foarte multumita ca, in procesul destul de complex al menopauzei, branca-ursului si talpa-gastii mi-au fost de mare ajutor. Chiar daca apelul din revista dumnevoastra a fost pentru a oferi rezultate favorabile pentru cuplurile care vor sa conceapa copii cu ajutorul brancii-ursului, cred ca la fel de importanta este si tratarea menopauzei, de care sufera mai devreme sau mai tarziu nu numai o parte dintre femei, ci toate." Cateva elemente practice despre administrarea acestei plante Comprimatele Sunt un amestec dintre o baza neutra (numita excipient) si planta extrem de fin macinata. Ele constituie forma de administrare cea mai frecvent folosita in prezent, deoarece sunt foarte usor de ingerat, sunt bine tolerate de organism si au un efect puternic, mai ales in timp. In farmaciile si in magazinele naturiste de la noi din tara se gasesc comprimatele produse de firma "Dacia Plant", care sunt un amestec de seminte (in proportie majoritara) si radacina de branca-ursului, amestec ce si-a dovedit eficienta in foarte multe cazuri. De regula, pentru stimularea fertilitatii si reintinerire, se iau cate patru-sase comprimate pe zi, in cure de 3 luni. La femei, administrarea incepe din ultima zi de ciclu si continua pana la ovulatie, cand se intrerupe. Tinctura de branca-ursului

La noi, in magazinele naturiste, gasim tinctura de branca-ursului gata preparata, produsa de aceeasi firma sus amintita. Se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi cate o lingurita diluata in putina apa. La femei, pentru stimularea fertilitatii, se iau cate doua lingurite diluate in apa, de trei ori pe zi, din ultima zi de menstruatie si pana la ovulatie, cand tratamentul se intrerupe, pentru a putea fi reluat la sfarsitul urmatoarei menstruatii. Preparatele pe baza de branca-ursului le gasiti in farmaciile sau in magazinele naturiste ori puteti sa le comandati direct la telefonul 0268/28.30.43 sau 0744/37.47.56 sau prin internet, la www.daciaplant.ro TRATAMENTE NATURALE ANTICANCER ANTOLOGIE AS Remedii publicate in paginile revistei, validate de cei care le-au folosit Doua solutii simple Primul sfat pentru bolnavii de cancer este sa faca absolut toate tratamentele care sunt indicate de medicul oncolog, singurul care poate sa decida care din ele este cel mai eficient, in fiecare caz. Tratamentele naturiste trebuie aplicate in paralel, chiar si in timpul cat cei bolnavi sunt internati in spital. As dori sa dau doar doua tratamente simple, care se pot aplica in absolut toate cazurile de cancer, inclusiv metastaze, indiferent de localizarea afectiunii, stadiu sau tratamentul aplicat sau <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> in curs de aplicare. 1 Se va exclude din alimentatie carnea, indiferent daca provine de la animalele crescute cu concentrate, sau de la animale crescute in mod natural, in libertate. * Se exclud toate produsele cu E-uri de orice fel, indulcitori etc., si se prefera doar hrana si produsele naturale. 2 Se va consuma, in loc de lichid, urmatorul preparat: se cumpara ceai antitumoral de la Plafar. Se ia apoi un borcan de 5 litri, in care se pun 4 linguri de ceai antitumoral si coaja maruntita de la o lamaie. Separat, se vor curata 500 g sfecla rosie, 500 g morcov radacina, 200 g patrunjel radacina, 100 g telina radacina. Se spala legumele, apoi se rad pe razatoarea fina. Se toarna 5 l de apa clocotita peste ceai si lamaie, apoi borcanul se acopera. Se va avea grija sa se puna un obiect de metal sub borcan, ca sa nu crape. Dupa ce sa racit la temperatura de 35-40gr.C, se vor introduce in acelasi borcan sfecla, morcovii, patrunjelul si telina rase. Se acopera si se lasa acoperit pentru 24 de ore. Administrare: acest lichid se consuma in loc de apa sau sucuri, pe toata perioada bolii. Se exclud sucurile acidulate, indulcite sau gata preparate din comert, pentru ca toate contin o serie de produse chimice care agraveaza boala. Cand mai exista in borcan lichid doar pentru o zi, se prepara o noua doza. In mod normal, in afara de cei cu ascita, restul bolnavilor trebuie sa consume 1,5-2 litri de lichid zilnic. Ideal ar fi sa se consume cate 200 ml la fiecare doua ore. Preparatul acesta contribuie la curatirea organismului de toxine si la hranirea celulara. Ceaiul antitumoral se poate consuma si in timpul cat bolnavul este in spital. Se va avea grija ca borcanul sa fie acoperit, pentru a nu intra in el praf. Sfecla rosie, morcovii, lamaile, patrunjelul etc. ajuta organismului, furnizand o serie de vitamine, minerale etc. Nu contin nici o substanta care poate sa agraveze boala; toate ajuta la lupta cu afectiunea. Le doresc tuturor celor care au cancer sa nu-si piarda speranta si sa urmeze rapid acest tratament simplu, care ii poate ajuta enorm. biolog pens. EUGEN GIURGIU - Alba Iulia

Carne de pui si ginseng In anul 1980, sotul meu a fost operat de carcinom papilar si dupa un an a facut metastaza. Disperata si dorind sa-l ajut, stiind ca in Coreea de Nord nu se moare de cancer, am apelat la un var inginer prospector, care lucra acolo, iar sotia lui era chimista la Spitalul de Oncologie, implorandu-i sa-mi trimita o reteta. Asa am intrat in posesia unui tratament miraculos cu carne de pui si ginseng. Initial nu am vrut sa-l fac public, dar numarul mare de scrisori pe teme de cancer publicate la dvs. in revista m-a impresionat foarte mult. In plus, eu am 80 de ani si nu vreau sa mor cu acest secret. Anul trecut, i-am oferit tratamentul unei bolnave de cancer pulmonar, care dupa operatie facuse metastaze. Dupa doua saptamani, s-a dus la medic sa-si faca o radiografie. Pe ecran n-a mai aparut cancerul, ci numai o cicatrice. Mirat, medicul a intrebat-o ce-a facut, si dupa ce a aflat adevarul, i-a sugerat sa continue tratamentul, asa cum i s-a spus. Va ofer si dvs. reteta, in speranta sa nu mai moara atatia oameni de cancer. Tratamentul nu se intrerupe tot restul vietii. Reteta: 1. Se ia un pui de gaina mare, cu pene negre, se taie, se curata, se arunca maruntaiele, capul cu gatul si ghearele, apoi se face o crestatura in interiorul pasarii (de-a lungul sternului, de la iades pana jos), in care se introduce continutul a 22 capsule Ginseng. Puiul se pune intrun vas fara apa (medicamentul trebuie sa fiarba numai in sucul pasarii) care, la randul lui, se pune intr-o oala cu apa, deci in bain-marie (fierbere in aburi). Se lasa pe foc aproximativ 4 ore. (Sa se probeze carnea daca este fiarta.) Se scoate apoi pasarea si se imparte in 3 portii. Pentru fiecare zi o portie. In saptamana urmatoare, se repeta procedeul. 2. Intr-un borcan curat se pune 1/2 kg miere de albine nefalsificata, indiferent din ce flora. Borcanul se pune intr-un vas cu apa si la foc mic. Se incalzeste mierea, amestecand-o tot timpul, pana ajunge la 40gr. (temperatura aceasta este cea care se afla in stupul de albine). Se ia temperatura cu un termometru. Pe la 39gr., se scoate borcanul din apa si se amesteca mierea mai mult timp, pentru ca temperatura se ridica in 2-3 minute. Daca depaseste 40gr., se infasoara cu un servet rece, ud, ca sa ajunga la aceasta temperatura. In caz ca n-a ajuns, se mai pune la incalzit pe bain-marie, apoi se adauga continutul altor 22 de capsule Ginseng. Continutul capsulelor este un fel de nisip maroniu. Se infasoara apoi borcanul cu o hartie de ziar (borcanul sa fie legat cu celofan) si se lasa la macerat 45 de zile. Tratamentul consta in administrarea zilnica a unei lingurite de miere (dupa ce mai inainte se amesteca), de trei ori pe zi, cu o ora inainte de cele trei mese principale. Acest tratament se ia tot restul vietii. Ginsengul inchide si strange celulele canceroase si nu le mai da voie sa se inmulteasca. Oricat de bine s-ar simti bolnavul, nu are voie sa intrerupa tratamentul. Atentie: Este interzisa consumarea ridichilor, la fel si contactul sexual, timp de 30 de zile. Sa dea bunul Dumnezeu sa se vindece cat mai multi bolnavi cu acest tratament, care este foarte eficace. DOINA PANA - Bucuresti Ceai din trunchi de mesteacan Se alege un trunchi de mesteacan care sa aiba scoarta sanatoasa. Se taie trunchiul de la 5-10 cm deasupra solului. Trunchiul trebuie sa aiba lungimea de 2 m si circumferinta egala cu circumferinta capului bolnavului. Pentru transport si pentru a fi utilizat mai usor, trunchiul se poate taia in doua parti egale, dar la tratament se incepe cu partea superioara, mai subtire. Pentru a se pastra bine pe durata tratamentului, partea inferioara a trunchiului, care nu este inca folosita, se acopera la un capat cu o carpa umeda. Tratamentul trebuie sa inceapa la cel mult doua zile de la taierea trunchiului. Se incepe prin decojirea partii superioare, mai subtire, spre partea inferioara, mai groasa. Decojirea se face inelar pe trunchi, in forma de

dreptunghiuri, cu latimea cat latimea palmei bolnavului. Dupa ce se epuizeaza scoarta de pe un inel cu latimea cat latimea palmei bolnavului, se trece mai departe, la urmatorul inel. Se iau bucatile de coaja si se maruntesc. Coaja se ia de pe trunchi imediat inainte de a se pune la fiert, in 3 l de apa. Se pun si 7 linguri de grau in apa care fierbe si se fierbe incet, pana ce graul devine comestibil, adica plesneste. Atunci se pune si coaja de mesteacan maruntita si se mai fierbe inca doua minute, impreuna cu graul. Cand sunt rani externe, se ia separat intr-o cana ceai, pentru a tampona locurile bolnave. Cand nu sunt rani externe, ceaiul se bea integral. Tratamentul dureaza pana se termina scoarta de pe trunchi. Se citeste Acatistul Maicii Domnului si Acatistul Domnului Iisus Cristos, timp de 40 de zile. ANA COSA - Sibiu Cereale integrale si macerate din plante Celulele canceroase se inmultesc anarhic, deoarece au scapat de sub influenta mecanismelor de control si reglare ale organismului; ele se hranesc in special cu produsii metabolici toxici, care nu mai pot fi neutralizati suficient de un organism slabit. Atunci cand a aparut o boala grava, inseamna ca structurile de reglare ale organismului sunt depasite, de aceea este obligatoriu sa nu mai introducem in organism nici un fel de toxine. Prin urmare, este necesar sa nu fumati, sa nu consumati alcool, cafea, nici un fel de carne, grasimi animale, conserve, zahar, cacao, faina alba. * Consumati preponderent cereale integrale: grau, orez, mei sub forma de terciuri sau painite, hrisca inmuiata in apa, fructe si legume, neaparat o parte din ele consumate crude (in special morcovi, mere, lamai), sucuri de fructe si legume, urzici, ceapa, praz, seminte de dovleac. * Beti in fiecare dimineata cate o cana de apa in care ati amestecat o lingurita de argila. * Faceti macerat la rece din urmatoarele plante: angelica, turita-mare, napraznic, trifoi rosu, iarba-sarpelui (se pun 4 lingurite din amestec la macerat in 500 ml apa plata sau de izvor, se lasa la rece 8 ore, se strecoara si se bea in cursul unei zile). * Gelul de aloe contine substante citostatice naturale, ar fi foarte util sa-l folositi (se beau cel putin 50 ml pe zi). * Rugati-va zilnic lui Dumnezeu pentru sanatate si sa-i puteti iubi cat mai mult pe cei din jur! dr. VLAD IULIA - Bucuresti Sucuri, cruditati, bai fierbinti Prin alimentatia cu cruditati se vindeca orice boala, iar pentru a grabi vindecarea, bolnavul are nevoie de o cantitate mare de enzime si saruri minerale. Cel mai bun aliment in acest caz este sucul proaspat de legume: morcovi (80%), sfecla cruda, varza si alte zarzavaturi. Se renunta la orice alte alimente. Beti cate un pahar, doua, la fiecare ora, si consumati trei-patru catei de usturoi, dintre care doi seara, timp de doua luni. Sucul se pregateste dimineata pentru tot restul zilei si se tine in frigider. Aceasta hrana sustine corpul timp indelungat. Renuntati la narcotice sau calmante, pentru ca otravesc si mai mult organismul. Pentru alinarea durerilor, folositi bai fierbinti, comprese reci si cataplasme cu argila. Pe langa suc, beti si ceaiuri din amestec de urzica, angelica salbatica, obligeana, banutei si filimica, in parti egale. Dupa doua luni, trebuie sa treceti la regim de cruditati. S-ar putea ca doua-trei luni sa nu se cunoasca nici o imbunatatire, dar nici o inrautatire. Trebuie sa aveti incredere in acest tratament. Alte recomandari: * Baile fierbinti. Se pune apa in cada, pana la 40-42gr.C. Temperatura trebuie sa fie aceeasi atat timp cat tine baia: cate o jumatate de ora, de doua ori pe zi. Stati in apa complet scufundata, numai nasul sa ramana afara. Dupa baie se sta in pat, pentru a transpira. Pentru baie se folosesc ceai de coada-calului, musetel sau alte ceaiuri. (Restrictiile ii privesc doar pe bolnavii cardiaci.) * Impachetarile reci: actioneaza ca un calmant (mantaua spaniola). Se ia un cearsaf mare si se inmoaie in apa rece. Se stoarce putin si se infasoara in jurul corpului. Peste cearsaf se pun un

plastic si o patura de lana. Se sta trei ore in pat. Cand se incalzeste cearsaful, se schimba (cam la trei sferturi de ora). Sa nu ramana nici o portiune neinvelita, pentru ca exista pericolul sa raciti. Dupa trei ore, se face un dus rece. SAVA DRAGANA – Bucuresti

OUL "Rodul" gainilor, un medicament incredibil: Stiti ouale acelea cu coaja varoasa si tare, cu un galbenus care bate spre portocaliu-aprins, cu un gust minunat, produse in gospodariile taranesti? Acum vreo sapte ani, am facut "greseala" sa le consum pentru o perioada mai lunga de timp. Spun ca a fost o greseala, pentru ca odata ce m-am obisnuit cu gustul lor, am capatat dependenta. Pur si simplu mi-a fost imposibil sa mai mananc ouale vandute prin supermarketuri, produse de gainile chinuite in custi stramte si hranite cu concentrate chimizate. Si, ca atare, am inceput lungi peripluri prin imprejurimile Brasovului (orasul unde locuiesc), mai ales prin "ungurime", adica judetul Covasna, pentru <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div>

a gasi gustoasele oua produse de gainile de curte. Saptamanal, ma urcam in masina si plecam prin satele secuiesti, unde tocmeam cate o punga cu oua si schimbam o vorba cu satenii, care vorbesc o limba romana aproximativa, inventand adesea expresii si constructii de fraze care ma umpleau de voie buna. In ultimii doi ani, insa, Directia de Sanatate Publica, plina de grija parinteasca pentru romani, a luat masuri pentru... protejarea cetatenilor, aplicand amenzi in stanga si in dreapta, celor care stateau cuviincios, cu cosuletul de oua, pe marginea drumului. Si asa au disparut toti producatorii din zona Brasovului, care s-au reprofilat pe productia de "curtos colaci" (un fel de cozonac subtire, uns cu miere). Acum, daca vreau sa cumpar oua, trebuie mai intai sa cumpar un "kurtos", sa intru in vorba cu sateanul, care ma recomanda unui vecin, care imi da oua sau ma indeamna spre un alt vecin s.a.m.d. Mai rau este ca taranii care nu pot sa-si vanda ouale au renuntat sa mai tina gaini, iar spectrul oualor de supermarket a inceput din nou sa ma ameninte. Asa ca am facut pasul... eroic al vietii mele: am cumparat zece gaini, pe care le tin pe langa mica mea casuta de la tara! Bineinteles, am fost privit cu uimire si am devenit tinta ironiilor prietenilor, in calitate de "crescator de animale", dar acum am oua de gaina care ciuguleste iarba verde si papadie, care se bucura de soare si mananca doar graunte. Si trebuie sa stiti ca acest fel de oua de tara sunt si un medicament cat se poate de serios. Ele concureaza

cu sanse mari la titlul de cel mai complet aliment, fiind o sursa extraordinara de aminoacizi esentiali, de vitamine si de oligoelemente. Intr-un ou se afla tot ceea ce ii trebuie unui pui de gaina ca sa creasca si sa devina capabil sa se hraneasca singur, intr-un timp foarte scurt. Asa ca ne putem da seama de forta terapeutica a acestui aliment. Totul este sa stim cum sa-l folosim si la ce este bun, lucruri pe care le vom afla in cele ce urmeaza. Mod de administrare Exista o serie de controverse legate de modul in care este cel mai bine sa consumam ouale. Cei mai multi naturisti sustin, cu argumente puternice, ca forma de administrare in care "rodul" gainilor are maximum de calitati nutritive si terapeutice este oul crud. Pe de alta parte, epidemiologii atrag atentia despre posibilitatea existentei unei bacterii foarte periculoase (Salmonella enteritidis) prezenta pe coaja oualor, si care ar putea ajunge in organism, in cazul in care le consumam nefierte. Controversele, insa, nu se opresc aici, motiv pentru care vom alege formele de administrare cele mai bune.

Ouale crude

� Se consuma complet nepreparate termic, dupa ce coaja le-a fost foarte bine spalata cu apa calda si cu detergent pentru vase (pentru a indeparta posibilele microorganisme patogene), iar apoi au fost indelung clatite. Dupa spargere, albusul se separa complet de galbenus, doar acesta din urma fiind consumat, ca atare, sau impreuna cu ulei de masline si putina sare, ori amestecat cu lapte si miere, sau frecat cu miere si scortisoara etc. Este foarte important ca de la ouale crude sa se consume doar galbenusul. Cercetari recente au demonstrat ca ingerarea albusului crud de ou impiedica absorbtia la nivelul tubului digestiv a unor minerale si a unor vitamine (mai ales biotina, adica vitamina B7), foarte importante pentru organism. Galbenusul de ou crud este foarte bogat in fier asimilabil, in lecitina (esentiala pentru memorie si pentru metabolismul grasimilor), in colina (necesara pentru transmiterea impulsurilor nervoase si pentru sanatatea ochilor), in pigmenti cu efect antioxidant si antitumoral. Practic, cea mai mare parte a substantelor vindecatoare din ou sunt prezente la nivelul galbenusului. Consumat crud, el este mai bine tolerat de catre organism decat cel gatit, in cazul sau inregistrandu-se cele mai putine reactii alergice. Ouale fierte in coaja

Fierbeti ouale, dar nu prea mult � Ouale se pun in apa clocotita, unde se lasa vreme de 4-6 minute, pana cand albusul se intareste complet, iar galbenusul ramane moale sau semi-moale. Prin fierberea albusului, o glicoproteina din compozitia sa (avidina), vinovata de blocarea proceselor de absorbtie a unor nutrienti in organismul uman, este inactivata, ceea ce face sa poata fi consumat intreg oul fara a avea efecte nedorite. De asemenea, prin fierberea oualor este distrusa bacteria Salmonella, fiind eliminat pericolul toxiinfectiilor alimentare grave, produse de aceasta. Ce-i drept, conform studiilor facute de institute de cercetare din Statele Unite si din Europa, sansa de a nimeri un ou contaminat cu aceasta bacterie este de doar 1:20.000 (de 1:30.000, dupa alte studii), insa persoanele cu imunitate scazuta, copiii ori femeile insarcinate, este bine sa isi ia toate masurile de precautie in acest sens. Ouale ochiuri Ochiurile prajite in ulei, la fel ca si feluritele tipuri de omleta, sunt, fara doar si poate, cele mai putin sanatoase dintre toate formele de consum ale acestui aliment.

� Aceasta, deoarece prin prepararea termica la 160 de grade Celsius (temperatura de fierbere a uleiului de floarea-soarelui), multe din proteinele din componenta oului sunt denaturate si pot deveni chiar toxice pentru organism, in timp ce vitaminele sunt distruse. Mult mai sanatoase sunt "ochiurile in apa" (ochiuri romanesti), obtinute prin punerea oualor sparte in apa clocotita cu sare si tinerea lor pe foc mic, pana cand albusul se intareste complet. In ce priveste aplicatiile terapeutice ale oului, acestea se refera exclusiv la cazurile in care acest aliment este administrat crud sau fiert, singurele forme in care substantele active valoroase din acest aliment nu sunt distruse. Tratamente preventive cu oua * Alzheimer - mai multe studii facute in Statele Unite arata ca aproximativ 90% din populatia statelor cu alimentatie de tip occidental are un deficit de colina in alimentatie. Continuta in abundenta in galbenusul de ou, colina este o substanta cu un rol extrem de important in formarea acetilcolinei, implicata in transmiterea impulsurilor nervoase si care este deficitara la persoanele care sufera de dementa senila, in general, si de Alzheimer in special. Suplimentarea cantitatilor de colina prin consumul galbenusului de ou crud este, ca atare, un bun mijloc profilactic impotriva acestei afectiuni.

* Degenerescenta maculara - doua studii facute la Universitatea de Medicina din Massachusetts, Statele Unite, au aratat ca persoanele care consuma un galbenus de ou pe zi au in sange o concentratie de luteina si de zeaxantina mult mai mare decat persoanele cu o dieta fara oua proaspete. Or, cresterea concentratiei acestor doua substante in sange (de fapt, sunt pigmentii care dau culoarea specifica galbenusului) reduce cu peste 50% riscul aparitiei si al evolutiei degenerescentei maculare.

Cel mai sanatos: galbenusul � * Cataracta - intr-un alt studiu, cercetatorii danezi au demonstrat ca un ou consumat zilnic reduce in medie cu 26% riscul de a dezvolta cataracta odata cu varsta. De acest efect sunt de "vina", din nou, cei doi pigmenti mentionati, adica luteina si zeaxantina, care sunt antioxidanti puternici, stopand sau incetinind procesele degenerative din organism. * Malnutritia - cercetarile medicale arata ca ouale aduc un aport foarte important de aminoacizi esentiali, de oligoelemente si de vitamine extrem de necesare sanatatii organismului. Astfel, boli specifice malnutritiei, cum ar fi rahitismul, anemia, avitaminoza etc., sunt evitate, consumand 1-2 oua zilnic, in mod constant. De altfel, obiceiul de a consuma multe oua in perioada Pastelui este o masura foarte inteleapta de a compensa unele carente nutritive din timpul celor sapte saptamani de post de dinainte, timp in care se consuma exclusiv hrana vegetala. * Boala coronariana si infarctul miocardic - vreme de mai multe decenii s-a crezut ca un consum regulat de oua este un factor cauzator de boli ale arterelor, si aceasta, din cauza continutului ridicat de colesterol din galbenusul de ou. In ultimii cincisprezece ani, insa, tot mai multe studii au aratat ca lucrurile stau exact... pe dos, consumul de oua proaspete nefiind un factor agravant, ci unul profilactic pentru boala coronariana. De exemplu, cercetari facute la prestigioasa Universitate de Medicina Harvard au aratat ca un consum regulat de oua transforma homocisteina (un aminoacid neurotoxic, periculos pentru vasele de sange si inima) intr-o substanta inofensiva pentru sistemul cardio-vascular. Mai mult, consumul regulat de oua previne oxidarea colesterolului si a trigliceridelor pe artere, fiind un excelent profilactic pentru ateroscleroza. Nu in ultimul rand, studiile au aratat ca un consum regulat de oua proaspete reduce riscul de infarct miocardic. * Trombozele - cercetari facute in anul 2003 in Coreea de Sud au aratat ca un consum zilnic de galbenus de ou are efecte antiagregante plachetare, prevenind formarea trombilor (cheagurilor de sange). Conform respectivelor cercetari, efectul de prevenire al trombozelor este direct proportional ca intensitate cu cantitatea de galbenus consumata zilnic. Curele de 12 saptamani, timp in care se consuma unul-doua galbenusuri de ou pe zi, sunt un excelent mijloc de prevenire a trombozelor, mai ales primavara, cand alimentatia cu multe verdeturi favorizeaza coagularea mai rapida a sangelui. * Cancerul mamar - un studiu initiat de Universitatea de Medicina din Oregon, Statele Unite, si desfasurat in Shanghai (sudul Chinei), pe un esantion de peste 1000 de femei, a aratat ca riscul de a dezvolta cancer la san scade simtitor la femeile care consuma frecvent galbenus de ou proaspat. De "vina" pentru acest efect sunt, se pare, substantele cu puternic efect antioxidant din ou, care stopeaza procesele de transformare a celulelor sanatoase in celule maligne.

Tratamente interne * Tulburari de memorie - se face o cura de patru saptamani, timp in care se consuma cate 1-2 galbenusuri de ou pe zi. Aceasta cura se poate repeta dupa o pauza de minimum trei saptamani si, datorita aportului sau de lecitina, colina si alte substante implicate in procesele de transmitere a impulsurilor nervoase la nivelul creierului, are efecte gradate de ameliorare a functiei de memorare. Se pare ca si alte functii cognitive, cum ar fi atentia ori capacitatea de corelare, sunt imbunatatite de consumul de galbenus de ou proaspat. * Sindrom de oboseala cronica, deficit de atentie - se face un tratament de 1-2 luni, timp in care se consuma doua oua pe zi, cate 5 zile pe saptamana. Cel mai bine se asociaza ouale cu alimente cum ar fi urzica, spanacul ori leurda, bogate in clorofila si usor de digerat, cu care fac un tandem excelent pentru recuperarea capacitatilor psihice si fizice. * Colesterol si trigliceride marite - cei mai multi dintre noi stiu ca ouale nu sunt bune, deoarece maresc valorile colesterolului din sange. Realitatea este mult mai nuantata: in organismul nostru exista doua tipuri de colesterol. Colesterolul cu densitate mare (HDL) este numit si "colesterolul bun", deoarece impiedica aparitia pe vasele de sange a depunerilor de grasimi, pe care le mentine in stare solubila, acest tip de colesterol fiind un factor cheie in prevenirea bolilor de inima. Colesterolul cu densitate scazuta (LDL), in schimb, este "colesterolul rau", care se depune pe artere si duce la aparitia bolilor cardio-vasculare. Ei bine, ouale, conform ultimelor studii, cresc doar "colesterolul bun", cel "rau" ramanand la valorile normale. Peste 255 de studii, facute pe un numar total de 8.000 de persoane, vin sa demonstreze efectul pozitiv al consumului de oua proaspete asupra oamenilor cu valori ale colesterolului sau ale trigliceridelor peste cele normale. inlocuirea consumului de carne, de grasimi hidrogenate (margarina), de prajeli, cu consumul de oua este, probabil, prima si cea mai eficienta masura pentru tinerea sub control a acestei probleme de sanatate. * Fracturi, tulburari de calcifiere - ouale sunt printre foarte putinele alimente care contin vitamina D naturala, esentiala pentru asimilarea calciului si pentru fixarea sa in oase. Mai mult, consumul de aminoacizi si de vitamine din oua accelereaza procesele de regenerare a tesuturilor, inclusiv a tesutului osos. Ca atare, pentru refacerea mai rapida dupa fracturi se recomanda o cura de 30-45 de zile, timp in care se consuma cate 1-2 oua proaspete pe zi. * Reumatism - un studiu facut in Grecia, sub conducerea prof. Dr. P. Detopolou, arata ca anumite combinatii de alimente au efecte antiinflamatoare articulare spectaculoase, comparabile cu acele ale medicamentelor de sinteaza. Colina continuta in oua este una din cele mai bune substante antiinflamatoare, dar aceasta, atunci cand este consumata in asociere cu o alta substanta, betaina, pe care o gasim in spanac si in sfecla rosie. Asadar, daca vreti sa scapati de durerile de articulatii, de membrele intepenite si lipsite de mobilitate, consumati traditionalul spanac cu ochiuri fierte in apa, ori oua cu salata de sfecla rosie. Aceste alimente, consumate de 4-5 ori pe saptamana, vreme de minimum 3 luni, asociate si cu alti factori terapeutici (regim cu multe cruditati, gimnastica medicala) va vor ajuta nesperat de mult in lupta cu afectiunile reumatice.

� * Obezitate, supraponderalitate - un colectiv de cercetatori de la Universitatea din Louisiana, Statele Unite, a studiat efectul consumului de oua asupra pacientilor supraponderali. Testul a fost facut pe 160 de pacienti, dintre care jumatate au consumat la fiecare mic dejun doua oua, iar ceilalti aceeasi cantitate de calorii, dar din alte surse, cum ar fi carnea, produsele lactate, painea etc. Simultan, la ambele grupuri de pacienti, numarul de calorii din dieta zilnica a fost

redus in aceeasi masura. Dupa opt saptamani de regim, rezultatele au fost surprinzatoare: grupul celor care au consumat oua la micul dejun a scazut in medie cu o greutate de aproape doua ori mai mare decat cei din grupul de control (2,4 kg fata de 1,4 kg). Asadar, daca vreti sa slabiti, impuneti-va restrictii alimentare nu prea severe, si nu uitati sa consumati oua la micul dejun, iar efectele vor fi surprinzatoare, la modul cel mai placut. * Sarcina - oul este, se pare, alimentul ideal pentru femeile insarcinate. In primul rand, ouale sunt foarte bogate in colina, esentiala pentru dezvoltarea sistemului nervos al foetusului. Apoi, sunt bogate in fier asimilabil, in vitamine din complexul B, in vitamina D (esentiala pentru dezvoltarea sistemului osos al foetusului), fiind foarte bine tolerate de organism. Se recomanda consumul a doua oua pe zi, de cinci ori pe saptamana, mai ales la micul dejun. Cea mai buna forma de administrare sunt ouale fierte, usor de digerat si asimilat. Acelasi "tratament" este foarte valoros si in timpul alaptarii, stimuland productia de lapte si crescand valoarea nutritiva a acestuia. * Adjuvant in tratamentul infectiilor - doua oua consumate zilnic asigura aproape jumatate din cantitatea de seleniu organic necesara organismului. Or, seleniul este foarte important pentru imunitate, administrarea constanta a acestui oligoelement crescand productia de celule ale sistemului imunitar si activandu-le pe cele existente. Studiile arata ca suplimentarea seleniului in forma organica, din alimentatie, ajuta organismul sa lupte mai eficient cu infectiile, dar si cu anumite afectiuni tumorale, cum ar fi cancerul de prostata sau ovarian. * Imbatranire prematura - consumul de oua proaspete aduce in organism o serie intreaga de substante care relanseaza activitatea glandelor endocrine (gonade si suprarenale in special), incetinesc sau chiar stopeaza procesele degenerative la nivelul sistemului nervos central, impiedica procesele de distructie la nivelul articulatiilor. Foarte multe retete reintineritoare din medicina populara de la noi si din toate tarile Europei si ale Asiei includ oul, mai ales galbenusul, ca ingredient de baza. Un tratament intineritor foarte bun este consumul dimineata a doua galbenusuri de ou amestecate cu ulei de masline si cu putina sare. Pe termen lung, mai ales, aceasta combinatie are efecte impotriva imbatranirii surprinzator de puternice. * Adjuvant in boala canceroasa - mai multe studii statistice au aratat ca persoanele care consuma frecvent galbenus de ou proaspat au o incidenta a bolii canceroase mult mai scazuta. Dar de aici si pana la a recomanda acest aliment in dieta anti-cancer (unde de cele mai multe ori aportul de proteine este contraindicat) este cale lunga. Iata, insa, o reteta de fitoterapie traditionala, in care oul este asociat cu o planta medicinala: Se administreaza dimineata o lingurita cu varf de pulbere de iarba de napraznic (Geranium robertianum), amestecata cu un galbenus de ou crud, iar pe parcursul zilei se ia de inca trei ori cate o lingurita de pulbere de napraznic pe stomacul gol. Tratamentul se asociaza cu regim vegetarian cu foarte multe cruditati, durand minimum un an. Se poate asocia si cu alte plante si remedii, neexistand incompatibilitati in acest sens. * Anemie feripriva - fierul continut de catre oua este, se pare, cel mai usor asimilabil. Alte alimente care contin cantitati insemnate de fier sunt urzica, spanacul, sfecla rosie, care toate sunt consumate in mod traditional alaturi de ou. Mai trebuie mentionat ca leurda, desi contine cantitati mici de fier, ajuta foarte mult la asimilarea acestui oligoelement. Toate aceste alimente vor fi consumate zilnic, primavara, pentru refacerea fierului din organism. * Avitaminoza B - oul contine vitaminele B2, B5, B7, B12, toate intr-o forma foarte usor asimilabila. Consumul a doua oua pe zi, vreme de cinci zile pe saptamana, acopera o cantitate insemnata din necesarul zilnic din aceste vitamine al organismului. Tratamente de infrumusetare * Parul si unghiile - datorita continutului sau de vitamine (inclusiv vitamina D), de oligoelemente si de aminoacizi, ouale administrate intern favorizeaza cresterea parului si a unghiilor sanatoase. Persoanele care au unghiile si parul fragil ar trebui sa consume macar de cinci ori pe saptamana cate un galbenus de ou crud, in cure de 1,5 - 3 luni.

* Tenul iritabil - doua albusuri batute spuma se pun pe portiunile de ten afectate, unde se tin vreme de 15 minute, dupa care se indeparteaza cu apa calduta. Este un tratament simplu, dar cu efecte antiinflamatoare si calmante puternice. Precautii si contraindicatii Ouale sunt mentionate pe lista celor 10 alimente care produc cel mai frecvent alergii. Cele mai periculoase sunt, se pare, ouale de la gaini crescute cu concentrate chimizate, gatite la temperaturi mari sau conservate. Alergia la oua se manifesta prin indigestii, catar bronsic, mancarimi si eruptii la nivelul pielii. Cel mai bine este tolerat, din punctul de vedere al sensibilitatii alergice, galbenusul de ou crud. Ouale nu vor fi consumate prajite sau gatite la temperaturi inalte de persoanele care sufera de hepatita, deoarece au o toxicitate ridicata.

PATRUNJELUL

nemurire: PATRUNJELUL

Vindecarea naturala este o stiinta, poate cea mai complexa stiinta din lume, pentru ca ne arata cum sa ne reintegram in armonia lumii in care traim, insanatosindu-ne. Dar dincolo de latura stiintifica, mai exista ceva, o extraordinara poveste a tainelor ascunse acolo unde nici nu banuim. In radacina de patrunjel, de exemplu. Stiati ca aceasta leguma poate vindeca boli cum ar fi cancerul, ca poate reda tineretea biologica si ca grecii antici credeau despre ea ca uneste lumea viilor cu cea a mortilor, continand in radacina ei si o particica de nemurire? Fiecare leguma, fiecare planta medicinala poarta cu ea povesti nemaipomenite, dar si conexiuni incredibile, intre ceea ce se credea a fi doar o superstitie sau o credinta naiva si studii de ultima ora ale medicinei moderne, care confirma toate "ereziile". Va <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> propunem sa parcurgem o noua fila din marea carte a naturii si a vindecarilor naturale, reluand povestea "banalului" patrunjel.

Cum preparam si cum administram radacina de patrunjel Mai intai de toate, trebuie stiut ca cele mai bune efecte terapeutice se obtin consumand radacini de patrunjel proaspete si nu conservate prin congelare sau preparate prin incalzire, care isi pierd multe din calitatile vindecatoare. Dupa doua saptamani de congelare, se pierd aproximativ 50% din majoritatea vitaminelor, in timp ce prin fierbere, este pierdut un procent de 50-70% din continutul de vitamina C, vitamina E, de vitamine din complexul B.

Sucul Este forma cea mai eficienta de administrare a patrunjelului din punct de vedere terapeutic. Se obtine cu ajutorul storcatorului electric centrifugal, din radacinile de patrunjel bine spalate, dar necuratate de coaja, care este partea cea mai bogata in substante nutritive. Coaja va fi doar spalata foarte bine si vor fi indepartate cu ajutorul cutitului partile stricate. Dupa stoarcerea patrunjelului, sucul se consuma de preferinta imediat sau, daca nu este posibil acest lucru, se pastreaza la rece, in recipiente bine inchise, dar nu mai mult de sase ore. De regula, un adult va consuma zilnic 30-100 ml de suc de radacina de patrunjel, in combinatie cu suc de morcov (in proportia de minimum 1:4, sucul de patrunjel fiind mai greu tolerat de tubul digestiv). Sucul de patrunjel obtinut prin centrifugare este cea mai eficienta forma de administrare a acestei legume, deoarece vitaminele, enzimele, mineralele, flavonoidele si compusii aromati pe care ii contine sunt foarte usor de asimilat. Sucul obtinut prin simpla mixare (zdrobire) a patrunjelului, neurmata de centrifugare, nu are aceleasi efecte terapeutice, deoarece continutul mare de celuloza impiedica o buna asimilare a vitaminelor. Salata Se obtine dand prin razatoare radacinile de patrunjel, bine spalate in prealabil. La patrunjelul ras, se adauga morcov, ulei presat la rece, putin suc de lamaie si sare dupa gust. La salatele de patrunjel se mai pun, de obicei, radacina de telina, varza sau sfecla rosie rasa, precum si marar sau patrunjel verde. Salata de patrunjel este excelenta pentru stimularea digestiei si a tranzitului intestinal (combate constipatia). Ea este si un puternic stimulent al activitatii ovarelor, apiolul, substanta care da mirosul aromat, specific acestei legume, avand efecte de stimulare a acestor glande endocrine. Patrunjelul fiert

Piureul de patrunjel se asimileaza mai usor

Poate fi consumat ca atare, sub forma de piure sau adaugat in diverse alte mancaruri (ciorbe, tocanite, ghiveciuri etc.). In urma fierberii, aproximativ 70% din vitamina A continuta de planta este distrusa, la fel ca si vitamina C si multe alte substante nutritive. Totusi, este important de stiut ca vitaminele si mineralele ramase dupa fierbere vor fi mult mai usor de asimilat din patrunjelul fiert decat din cel crud. Mai mult, patrunjelul fiert este foarte bine digerat si tolerat de catre tubul digestiv, fiind recomandat, in mod special, persoanelor convalescente ori care datorita unor afectiuni gastro-intestinale nu suporta cruditatile. Din aceste motive, patrunjelul fiert poate avea, uneori, o aplicabilitate terapeutica mai mare decat cel consumat crud. Decoctul de patrunjel Sase radacini de patrunjel de marime medie, spalate bine, dar nedecojite, se pun la fiert, in trei sferturi de litru de apa clocotita, unde se lasa la foc mic, vreme de 15-20 de minute. Se filtreaza, iar lichidul rezultat se bea cat mai cald posibil, pe stomacul gol, in una-doua reprize. Acest decoct are efecte puternic diuretice si usor sudorifice, scotand apa suplimentara din tesuturi, favorizand activitatea rinichilor si ajutand la eliminarea microlitiazei. Are, de asemenea, efecte de reducere a apetitului alimentar, decoctul cald consumat cu 5-10 minute inainte de masa ajutand in curele de slabire. Tratamente preventive cu patrunjel * Hipoglicemia - puseele de hipoglicemie sunt o problema de sanatate despre care se vorbeste destul de rar, dar care este foarte frecvent intalnita. Scaderea glicemiei pe fondul unor deficiente metabolice duce la incapacitate de concentrare, la simptome cum ar fi durerile de cap si vertijul, creeaza nevoia imperioasa de alimente dulci super-concentrate, fiind astfel una din principalele cauze ale aparitiei diabetului. Salatele de patrunjel si sucul de patrunjel consumate frecvent ajuta la stabilizarea nivelului zaharului din sange, prin reglarea secretiei de insulina, dar si a activitatii glandelor cortico-suprarenale. * Calculi biliari- administrarea de patrunjel stimuleaza colecistul sa evacueze bila, prevenind astfel stazele si formarea calculilor (pietrelor) la acest nivel. Se recomanda consumul de salate cu aceasta leguma cruda, care intre altele regleaza nivelul colesterolului si al bilirubinei din lichidul biliar. * Calculi renali - se tin de doua ori pe an cure cu suc de patrunjel, din care se beau cate 50 ml (in combinatie cu 300 ml de suc de morcov), zilnic, vreme de minimum doua saptamani. Radacina de patrunjel contine substante cu puternic efect diuretic, care stimuleaza producerea urinei si eliminarea sa. De asemenea, contine substante care dilata usor caile urinare, ajutand la eliminarea calculilor de mici dimensiuni, care prin acest tratament sunt "spalati" si antrenati prin diureza. * Dispepsie, indigestie - radacina de patrunjel consumata ca aperitiv, mai ales in salate, este un garant al bunei digestii. Aceasta, deoarece stimuleaza producerea de sucuri gastrice, stimuleaza miscarile musculaturii netede a tubului digestiv, are efecte carminative, prevenind formarea gazelor in intestin si aparitia colicilor abdominale. Tratamente interne cu patrunjel * Cancer pulmonar - falcarinolul si falcarindiolul, doua substante continute din belsug in radacina de patrunjel (in special in coaja sa), au efecte antitumorale redutabile, a caror eficienta a putut fi demonstrata prin studii de medicina

experimentala. Se recomanda cure cu o durata de 12 saptamani, timp in care se consuma cate 100 ml de suc de patrunjel (combinat cu 500 ml de suc de morcov) pe zi. Intre doua cure se vor face pauze de minimum 4 saptamani. Acest tratament are efecte benefice si pentru atenuarea efectelor adverse ale chimioterapiei, recomandata in tratarea bolii canceroase. * Tuse - se consuma suc de patrunjel, cate 50-100 ml pe zi, pentru efectele sale antibacteriene si expectorante (saponinele din radacina acestei legume ajuta la eliminarea secretiilor suplimentare de pe caile respiratorii medii si inferioare). Acest tratament este util mai ales in tratarea tusei productive, unde suplimentar se va face si gargara, de 3-4 ori pe zi, cu decoct de patrunjel, preparat dupa reteta prezentata in acest articol. * Hipertensiune - consumul frecvent de patrunjel, mai ales sub forma de salata (minimum 35 de grame zilnic) este de un foarte mare ajutor in aceasta afectiune. Cercetatorii au observat ca la persoanele care consuma frecvent radacina de patrunjel se constata o scadere si o stabilizare a presiunii arteriale, datorata actiunii principiilor aromatice din patrunjel, la nivelul sistemului nervos central. Patrunjelul scade presiunea sanguina prin efectul sau puternic diuretic. In plus, aceasta leguma este foarte bogata in potasiu, ajutand la normalizarea ritmului cardiac, fiind recomandata si ca adjuvant in aritmia cardiaca.

Grecii antici credeau ca patrunjelul uneste lumea viilor cu cea a mortilor
� * Constipatie - Consumat crud, mai ales sub forma de salata, patrunjelul este un bun laxativ. Fibrele sale nedigerabile imping precum un piston materiile reziduale in colon, in timp ce anumite principii active stimuleaza peristaltismul intestinal, fiind recomandat in constipatia atona. Se recomanda o cura de 7-14 zile, timp in care se consuma zilnic salate cu radacina de patrunjel si de morcov, combinate cu ulei de masline presat la rece si otet de mere cu miere. * Alergie - radacina de patrunjel contine o substanta numita apigenina, care reduce intensitatea reactiei alergice, avand un efect antihistaminic egal ca intensitate cu cel al unor medicamente folosite frecvent in aceasta afectiune. Se recomanda cura cu combinatia de sucuri de patrunjel (50 ml zilnic) si morcov (400 ml zilnic), cu o durata de 2-4 saptamani, facuta mai ales la inceputul polenizarii sau atunci cand sensibilitatea alergica este in crestere, datorita unor factori cum ar fi stresul emotional, oboseala, schimbarile de anotimp etc. * Menstre neregulate - dozele medii de suc de patrunjel (30-50 ml zilnic) au un efect de reglare a ciclului menstrual, dar si de eliminare a durerilor (dismenoree) din timpul menstrelor. Acest efect se datoreaza, se pare, substantelor volatile din radacina acestei legume, substante care stimuleaza activitatea ovarelor, cu o intensitate direct proportionala cu doza in care sunt administrate. * Amenoree - in doze mari, de pana la 100 ml pe zi, si in cure de 28 de zile, sucul de radacina de patrunjel este un foarte bun emanagog, adica stimuleaza ovulatia si aparitia ciclului menstrual. Este un tratament folosit inca din antichitate pentru combaterea infertilitatii feminine, iar validitatea lui este in curs de confirmare de catre studii stiintifice moderne. Acest tratament este recomandat si pentru prevenirea menopauzei premature. * Lactatie - se consuma radacina de patrunjel si de morcov, fierte, preparate sub

forma de piureuri (eventual impreuna cu cartofi, pentru gust). Cele doua legume stimuleaza lactatia prin actiunea lor la nivelul sistemului endocrin, dar asigura si necesarul de vitamine si minerale in timpul alaptarii. Prin consumul de patrunjel, creste atat cantitatea, cat si calitatea laptelui. * Osteoporoza - consumul de patrunjel sub forma de salata are efecte de stimulare a productiei de hormoni estrogeni, responsabili pentru asimilarea calciului si pentru consolidarea oaselor. Ca atare, se recomanda administrarea de macar cinci ori pe saptamana a minimum 50 de grame de patrunjel, sub forma de salata, consumat impreuna cu ulei de masline, varza, marar verde. * Cistita - conform "Comisiei E", organismul guvernamental german de reglementare a administrarii plantelor medicinale, radacina de patrunjel ajuta la eliminarea infectiilor urinare. Se administreaza sucul proaspat, cate 50 ml (combinati cu alti 400 de ml de suc de morcov), de doua ori pe zi, in cure de 1014 zile. Acest tratament are efecte antibacteriene si antimicotice, stimuleaza diureza, reduce inflamatia si durerea la urinare. * Litiaza renala - aceeasi comisie guvernamentala germana a dat aviz favorabil si folosirii patrunjelului in tratarea calculilor renali, considerandu-se ca efectul diuretic al acestei plante este de foarte mare ajutor pentru eliminarea microcalculilor din rinichi si din vezica urinara. Tratamentul (este acelasi cu cel de la cistita) cu suc de patrunjel creste rata de filtrare a urinei la nivelul rinichiului, creste cantitatea de apa eliminata din tesuturi, previne formarea calculilor, mai ales a uratilor. Aceasta terapie este foarte buna si in tratarea retentiei de urina. * Obezitate - cu cateva minute inainte de fiecare masa, se bea cate o cana cu decoct de patrunjel, cat mai cald posibil. Acest tratament reduce sensibil apetitul alimentar, imbunatateste digestia si tranzitul intestinal. De asemenea, decoctul de patrunjel ajuta la scaderi destul de mari (de ordinul kilogramelor) in greutate, prin eliminarea surplusului de apa din tesuturi. * Artrita reumatoida - se recomanda curele cu o durata de o luna, cu salata de patrunjel, din care se consuma minimum 40 de grame pe zi. Radacina de patrunjel consumata in doze suficiente are efecte antiinflamatoare articulare, prevenind si procesele degenerative la nivelul cartilajelor din articulatii. Actiunea sa terapeutica in bolile reumatice se explica, intre altele, si prin efectul sau antioxidant, despre care vom vorbi in cele ce urmeaza. * Antioxidant - foarte bogat in vitamina C, in vitamine din complexul B si in vitamina A, toate cu efect antioxidant, patrunjelul mai contine o substanta cu efecte exceptionale de anihilare a radicalilor liberi: apigenina. Studiile de medicina experimentala au aratat ca apigenina stopeaza procesele de imbatranire a tesuturilor, previne sclerozarea vaselor de sange si ajuta la relansarea activitatii hormonale. Se administreaza sucul de patrunjel (obtinut din radacinile nedecojite), cate 50 ml pe zi, in cure de 30 - 60 de zile. * Fier - se consuma patrunjelul fiert, eventual sub forma de piureuri, cate 50-70 g pe zi, in cure de 3 saptamani. Radacina de patrunjel contine cantitati destul de mari de fier asimilabil, util in tratarea anemiei feriprive. Sucul de patrunjel, impreuna cu sucul de sfecla rosie si cu cel de morcov, combinate in proportii egale, s-au dovedit eficiente si in tratarea anemiei hemolitice. Tratamente externe cu patrunjel * Eczema alergica - un tratament de medicina populara romaneasca ce s-a dovedit foarte eficient in tratarea acestei afectiuni este cataplasma cu patrunjel.

� O data la doua zile, se pune pe locul afectat patrunjel ras si invelit in tifon, aceasta aplicatie durand 0,5-3 ore. De regula, in prima faza, eczema se agraveaza usor, pentru ca apoi treptat sa se retraga. Tratamentul extern este mult eficientizat de administrarea interna de suc de patrunjel si morcov (combinate in proportia de 1:4), cate 400 ml pe zi. * Dureri ale sanilor - trei radacini de patrunjel se fierb, apoi se lasa sa se raceasca, se zdrobesc putin si se invelesc in tifon subtire, aplicandu-se pe locul afectat, unde se lasa vreme de 30 de minute. Imediat dupa scoaterea cataplasmei cu patrunjel fiert, locul se lasa sa stea la aer minimum o ora. Este o aplicatie simpla, care combate eficient inflamatia si are efect calmant. In cazul durerilor si iritatiilor care apar la alaptare, cataplasmele cu patrunjel vor fi alternate cu cele cu frunza de varza proaspata. Precautii si contraindicatii * Femeile insarcinate nu vor consuma patrunjel proaspat, mai mult de 10 g pe zi. * Sucul de patrunjel este total contraindicat in cazul sarcinii, deoarece poate duce la aparitia contractiilor premature. Contraindicatiile nu se aplica, insa, in cazul patrunjelului fiert, care, in doze de maximum 30 g pe zi, nu are efectele adverse mentionate. * La bolnavii renali cronic, patrunjelul crud sau sub forma de suc va fi administrat in primele zile in doze foarte mici (o cincime din doza normala), deoarece poate avea efecte iritante la nivelul rinichilor. * Dupa aplicatiile externe cu patrunjel, pielea tratata nu va fi expusa la soare, deoarece pot aparea arsuri, intrucat aceasta leguma are proprietati fotosensibilizante. Patrunjelul in traditiile lumii

� * Dacii numeau patrunjelul "patrinathla" si, conform insemnarilor invatatilor romani, il foloseau ca elixir de frumusete si de fertilitate pentru femei. * Grecii antici spuneau despre patrunjel ca ar fi guvernat de zeul lumii subterane a defunctilor, Hades, si de consoarta sa, Persefona. Ca atare, el era folosit pentru a inlesni comunicarea cu cei decedati, dar si pentru transcenderea fricii de moarte si pentru mentinerea tineretii (aceasta leguma "putand tine moartea departe"). * In Roma antica, radacina de patrunjel era mancata de gladiatori, cu putin timp inainte de a intra in arena. Se considera ca luptatorul care mancase radacina

patrunjelului isi consumase moartea si, ca atare, nu mai avea a se teme de ea, dobandind un curaj teribil. * Celtii administrau, cu doua zile inainte de luna plina, mari cantitati de radacina de patrunjel tinerelor femei, pentru a le ajuta sa ramana insarcinate si pentru a naste usor. * Invatatii din evul mediu considerau ca patrunjelul se afla sub influenta astrala a planetei Mercur. Ca atare, folosirea lui imbunatatea circulatia sanguina, activitatea nervoasa, capacitatile de comunicare, dar si capacitatile de comerciant ale utilizatorului. RASINA SI CETINA DE BRAD

Farmacia lui Mos Craciun Ati ascultat vreodata cum... ninge linistit? in pacea muntelui, departe de oameni si de zgomote, se poate auzi cum cad fulgii de zapada. E un sunet cat se poate de real, care nu poate fi comparat cu nimic altceva, nici cu zgomotul vantului, nici cu fosnetul frunzelor si nici cu tropotul marunt al ploii. Este mai degraba un sunet al linistii, o liniste profunda, desavarsita de incremenirea brazilor printre perdelele de zapada. Dar somnul padurii este inselator. Laboratoarele nevazute din acele si din tulpinile miliardelor de brazi pulseaza, iarna, de viata. Nimeni nu stie cum, dar brazii traiesc, lucreaza, sub incremenirea zapezii si a gerurilor. <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> Aroma aceea tamaiata, de brad, care ne incanta sufletul la ve-nirea sarbatorilor, este rodul unei chimii fine, a unei activitati neintrerupte desfasurate iarna, cand se crede ca toata natura vegetala hiberneaza. De fapt, lumea vegetala are "abilitatea" de a se mentine intr-o continua transformare, asa incat sa fie mereu adaptata capriciilor si primejdiilor oricarui anotimp. Iar din acest proces continuu, de adaptare si de transformare a plantelor, rezulta si ceea ce noi, oamenii, numim remedii. Despre unele dintre ele vom vorbi in continuare, mai precis: despre rasina si cetinile de brad, cele mai accesibile medicamente proaspete ale acestui sezon. Recoltarea rasinii de brad Rasina de brad se acumuleaza pe trunchiul arborelui, acolo unde acesta a fost ranit, ea avand un rol de dezinfectant si de cicatrizant. Ca atare, o vom putea recolta de pe orice traseu turistic montan care strabate o padure de brad. Din pacate, in aceste zone, brazii sunt adesea scrijeliti si ca atare au acumulari masive de rasina. Fiindca prezenta ei indica, de fapt, o rana a copacului, o vom desprinde de pe trunchi cu multa grija, cu ajutorul unui cutitas, doar de acolo unde stratul este gros si nu este nevoie sa razuim trunchiul, pentru a nu-l rani si mai rau, si pentru a nu lua si bucati de scoarta care ulterior vor complica procesul prepararii. Rasina se poate depozita in pungi de plastic, dar nu mai mult de cateva zile, deoarece le va dizolva, sau in cutii metalice, in cazul in care vrem sa o tinem o perioada de timp mai lunga (termenul sau de valabilitate este de 3-4 ani). Preparate pe baza de rasina

Tinctura Se obtine simplu, amestecand un pahar (200 ml) de alcool alimentar tare, de 80-90gr., cu 3-4

linguri de rasina. Amestecul se pune intr-un borcan care se va inchide ermetic, cu capac, si se lasa minimum 3 zile, intr-un loc caldut, agitandu-l periodic, asa incat rasina sa se dizolve cat mai bine. Dupa trecerea acestui interval de timp, preparatul se filtreaza, iar tinctura rezultata se depoziteaza in sticlute care vor fi pastrate inchise ermetic. Tinctura de rasina este un remediu cicatrizant, antiinfectios si antiinflamator, comparabil cu propolisul, dar mult mai bine tolerat de catre organism decat acesta. Unguentul Se prepara din sapte linguri de untura, o lingura de rasina de brad cat mai curata si cate o lingurita de miere zaharisita si de ceara de albine (ambele le gasim in piete, la apicultori). Mai intai se pune intr-un vas, la foc mic, untura, si se lasa cat sa devina lichida, dupa care se adauga rasina si ceara, care se amesteca pana ce se dizolva complet, dupa care se ia vasul de pe foc, se adauga mierea si se lasa sa se raceasca. Cat mai este cald, unguentul se toarna intrun borcan, care va fi inchis si lasat in frigider, unde se poate pastra pana la trei luni. Uleiul cu rasina Intr-o oala cu apa clocotita, tinuta pe foc mic, se pune un vas cu 100 ml (jumatate de pahar) de ulei de masline, care se lasa sa se incalzeasca. Dupa ce uleiul a devenit fierbinte, se pune o lingura de rasina si se amesteca bine pana se dizolva complet. Se filtreaza, se lasa sa se raceasca si se pune intr-o sticla care va fi inchisa ermetic. Cu acest ulei se fac frictionari pentru combaterea afectiunilor respiratorii si se aplica pe arsuri de gravitate mica si pe contuzii, pentru o vindecare rapida. Tratamente interne cu rasina de brad Cistite, cistite hemoragice, infectii renale - se ia de 3-4 ori pe zi cate o lingurita de tinctura de rasina de brad, dizolvata in jumatate de pahar de apa. Preparatul se administreaza pe stomacul gol, in cure de minimum 14 zile, avand efecte antiinfectioase, cicatrizante si regenerative epiteliale foarte puternice. De asemenea, rasina de brad (si intr-o masura si mai mare cea de pin) are efecte de stimulare a diurezei si a activitatii rinichilor similare tincturii de ienupar, dar fara actiunea iritativa a acesteia. Studii foarte recente facute in Coreea de Sud, in anul 2009, sub conducerea dr. S. Yang, arata ca rasina si uleiul volatil de brad sunt foarte active ca antibiotice contra: Escherichia coli, Staphylococcus aureus, Streptococcus mutans, Listeria monocytogenes. Tusea - se ia de 3-4 ori pe zi, cate o lingurita de tinctura de rasina, amestecata cu o lingura de miere lichida. Este un excelent calmant, dezinfectant si stimulent imunitar pentru zona gatului. Acest remediu este foarte eficient si pentru prevenirea si combaterea suprainfectiilor bacteriene, in cazul virozelor gripale. Tabagismul - se administreaza o data la patru ore o jumatate de lingurita de tinctura de rasina de brad, amestecata cu o lingurita de miere de salcam. Acest preparat decongestioneaza arborele bronsic de secretii si, se pare, reduce dorinta de a fuma, fiind de ajutor celor care vor sa renunte la acest viciu extrem de periculos pentru sanatate. Mai mult, studii facute in anul 2005, in Grecia, arata ca bradul are efecte antitumorale, prevenind aparitia bolii canceroase, la care fumatorii, activi sau pasivi, sunt foarte expusi. Balonare si colici abdominale care apar in contact cu frigul - se administreaza, inainte de a merge dimineata la toaleta, o lingurita de tinctura pusa pe o bucatica de paine uscata. Tinctura de rasina de brad regleaza flora intestinala, prevenind dezvoltarea exploziva a bacteriilor care produc flatulenta, bacterii care se dezvolta mai activ pe fondul scaderii imunitatii, in conditii de frig. Infectii intestinale, colita de fermentatie - vreme de trei saptamani, se administreaza inainte de

fiecare masa o bucatica de paine uscata pe care s-a pus o lingurita de tinctura de rasina. Se iau minimum trei doze pe zi. Rasina de brad actioneaza ca antibiotic, ajuta la regenerarea mucoaselor tubului digestiv, impiedica proliferarea in exces a florei de fermentatie. Tratamente externe cu rasina de brad Raceli de tot felul - se face un masaj al intregului corp cu ulei de rasina, insistandu-se asupra zonei toracice. Este un remediu popular care se foloseste atat pentru prevenirea imbolnavirilor, cat si pentru vindecarea rapida.

� Amigdalita - se face gargara cu doua lingurite de tinctura de rasina dizolvata in putina apa. Aceasta procedura are un efect antimicrobian si stimulent imunitar rapid, fiind recomandata si in faringita, traheita, faringo-amigdalita etc. Negii - se pune pe neg o bucatica de rasina si deasupra se acopera cu un plasture care sa o fixeze. Se tine 24 de ore, dupa care se schimba. Tratamentul se face 7 zile la rand. Ranile - se cicatrizeaza mult mai repede si fara urme, daca se trateaza cu tinctura de rasina. Aceasta se aplica folosind un tampon de vata, cu care se scalda locul afectat, curatat bine in prealabil. Arsurile - atunci cand sunt de gravitate mica, se trateaza cu unguentul de rasina a carui reteta am prezentat-o anterior. Arsurile de gravitate mai mare se trateaza intr-o prima faza cu tinctura de rasina, pentru a preveni infectia, dupa mai multe zile folosindu-se unguentul. Eczemele infectioase uscate - se trateaza cu comprese cu tinctura de rasina, care se tin vreme de un sfert de ora pentru a inmuia tegumentele, dupa care se lasa sa se usuce, iar deasupra se aplica o pelicula de ulei de rasina. Acelasi tratament se face si in cazul contuziilor (vanatailor), efecte mai bune obtinandu-se prin utilizarea unguentului in locul uleiului. Precautii si contraindicatii Anumitor persoane, rasina le poate provoca reactii alergice, indiferent daca este administrata intern sau extern. Din acest motiv, inainte de a incepe un tratament cu acest produs, este necesar sa facem un test, luand pe cale bucala sau aplicand pe piele cateva picaturi de tinctura. Daca apar senzatii neplacute, de iritatie, inflamatie, daca se declanseaza catar respirator sau apare inrosirea pielii, tratamentul cu rasina va fi evitat. (Rasina dizolva substanta din care este alcatuita dantura, motiv pentru care nu se administreaza intern ca atare, deoarece se lipeste foarte usor pe dinti, ci doar sub forma de tinctura.) TRATAMENTUL CU CETINI DE BRAD In perioada de iarna, in acele bradului este secretata o foarte mare cantitate de uleiuri aromatice, cu efecte vindecatoare exceptionale. Va prezentam doua modalitati de punere in

valoare a acestui remediu vegetal, pe care il gasim din belsug, chiar in brazii pe care Craciunul ni-i aduce in casa. Siropul de ace de brad Se prepara din acele de brad desprinse de pe cetini, cu ajutorul unui cutit, spalate si strivite ulterior pe o planseta de lemn, cu un sucitor. Se umple cu ele un borcan pe un sfert, dupa care se adauga miere, pana se umple complet. Se inchide ermetic. Recipientul se tine pe calorifer sau in apropierea unei surse de caldura. Dupa trei saptamani, se obtine un sirop cu miros foarte puternic de brad (mult mai puternic decat cel de muguri). Se filtreaza si se pastreaza in vase bine inchise. Recomandari Tuse persistenta, imunitate scazuta a segmentului respirator - se administreaza cate o jumatate de lingurita de sirop de ace de brad, de 6 ori pe zi. Tratamentul dureaza minimum 7 zile si are efecte antiinfectioase, imunostimulente si regenerative puternice. Apetit alimentar excesiv - se administreaza inainte si dupa masa cu cinci minute cate o lingura de sirop de ace de brad, fara apa. Acest preparat este foarte bun si ca desert, intrucat inhiba pentru o perioada destul de mare apetitul pentru dulciuri. Oboseala intelectuala - se iau 1-2 lingurite de sirop de ace de brad, atunci cand trebuie facut un efort mental prelungit. Mierea din sirop redreseaza rapid glicemia si hraneste creierul, in timp ce uleiul volatil din ace are efecte tonice psihice si cerebrale. Sterilitate la femei - se face o cura de 1-2 luni cu sirop de ace de pin (se prepara intocmai ca si cel din ace de brad). Acele de pin au efecte puternice de stimulare si de reglaj a activitatii glandelor sexuale la femei. Baia aromatica din cetini de brad

� 5 maini de cetini maruntite se pun la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de opt-zece ore (de dimineata pana dupa amiaza). Preparatul se strecoara, lichidul rezultat se pune deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. in final, se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), care se vor pune in apa de baie, aflata la o temperatura de 38-39 de grade Celsius. Baia de plante dureaza 20-30 de minute, dupa care pacientul se va usca prin tamponare cu prosopul si va ramane sa se odihneasca la loc foarte calduros, vreme de jumatate de ora. Iata cateva recomandari ale acestei bai: Artrita, poliartrita reumatoida - se fac de 2-3 ori pe saptamana bai cat mai fierbinti, care au efecte foarte puternice, mai ales in perioadele reci ale anului.

Prevenirea racelilor si gripelor - se fac de 1-2 ori pe saptamana bai cu cetini de brad. Uleiurile volatile degajate au efecte exceptionale asupra intregului aparat respirator, fiind un excelent mijloc profilactic, pentru tratarea in faza incipienta a gripei si guturaiului. Oboseala fizica si psihica - se fac bai calde cu cetini de brad la sfarsitul zilei. Medicul Bach (fondatorul terapiei florale) spunea despre cetinile de brad ca sunt un excelent tonic psihic, fiind util in starile de oboseala, epuizare, dar si impotriva descurajarii, auto-condamnarii si deznadejdii.

MORCOVUL Merita sa intre in cartea recordurilor. E mai tare ca ginsengul la capitolul sanatate Marturisesc faptul ca titlul de mai sus este un pic fortat. Si nu in privinta morcovului. Din contra! Comparatia cu morcovul este un frumos compliment pentru... ginseng. Nu putem asocia planta chinezeasca cu acest adevarat panaceu universal, reprezentat de radacina viu colorata a morcovului. Apoi, in timp ce ginsengul este folosit mai mult in medicina Extremului Orient, morcovul este o adevarata vedeta a medicinii de pe toate meridianele. Numai in ultimul deceniu, morcovului i-au fost consacrate mai multe studii medicale decat ginsengului, in intreaga sa "cariera" ca remediu. Exista in Statele Unite chiar un muzeu al morcovului si, credeti-ma, <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> este o institutie mult mai serioasa si mai interesanta decat ar putea parea la o prima vedere. Dar de unde vine morcovul? Parerile sunt impartite: unii cercetatori spun ca ar fi fost "domesticit" cu cinci-sase milenii in urma in Orientul Mijlociu, pe teritoriul actualului Afganistan, in timp ce altii sustin ca ar fi originar din bazinul Marii Mediterane, la fel ca si rudele sale patrunjelul, telina sau leusteanul. Adevarul s-ar putea sa fie undeva la mijloc, morcovul pe care il cumparam astazi din piete fiind, se pare, o incrucisare dintre specia orientala, care are o culoare rosie-purpurie, si specia mediteraneana, a carei radacina are o culoare mai degraba galbena. Cert este ca inca din vremuri preistorice, morcovul este folosit ca aliment si ca medicament, ambele calitati fiindu-i din plin validate de catre studiile moderne. Dar inainte de a cunoaste utilizarile medicinale cu adevarat exceptionale ale morcovului, sa aflam mai multe despre diferitele tipuri de morcov folosite in alimentatie si in terapie. Ce fel de morcov se foloseste in terapie In lume exista incredibil de multe varietati de morcov (de ordinul sutelor), neasteptat de diferite intre ele. La noi in tara sunt folosite aproape exclusiv varietatile de morcov de culoare portocalie. In pietele noastre gasim morcovul portocaliu de consum, de forma cilindrica, dulce la gust si foarte bogat in vitamine, dar si un morcov furajer, de dimensiuni foarte mari, de forma conica, mai fad si mai sarac in substante nutritive. Mai rar, intalnim la noi si morcovul galben, care este foarte bogat in xantofila si luteina, doi pigmenti care previn degenerescenta maculara, ateroscleroza si cancerul pulmonar. In India si in China se foloseste si o varietate de morcov rosu, care contine un pigment numit licopina, care previne si combate gastrita si ulcerul gastric si, de asemenea, cancerul de prostata si cel ovarian. Morcovul purpuriu este cultivat in unele regiuni din Turcia si din Irak, fiind bogat in pigmenti antocianici, principii active care imbunatatesc vederea nocturna, combat inflamatiile articulare, previn trombozele

de tot felul. Morcovul alb este intalnit in estul Afganistanului, in Pakistan si in Iran, si are aceasta culoare deoarece este lipsit de pigmenti, dar in schimb e foarte bogat in fibre alimentare, care dezintoxica organismul, imbunatatesc tranzitul intestinal, regleaza greutatea corporala, previn cancerul de colon. In fine, morcovul negru (de fapt are o culoare vinetie foarte inchisa) contine, la fel ca si morcovul purpuriu, pigmenti antocianici, care intre altele scad nivelul colesterolului negativ (LDL), impiedica oxidarea acestuia pe artere, incetinesc procesele degenerative, protejeaza impotriva diferitelor forme ale bolii canceroase.

Cum preparam si cum administram radacina de morcov Mai intai de toate, trebuie stiut ca cele mai bune efecte terapeutice se obtin consumand radacinile de morcov proaspete si nu cele conservate prin congelare sau preparate prin incalzire, care isi pierd multe din calitatile vindecatoare. Dupa doua saptamani de congelare se pierd aproximativ 50% din majoritatea vitaminelor, in timp ce prin fierbere este pierdut un procent de 50-70% din continutul de vitamina A, vitamina E, vitamina B1 si B3. Sucul

� Este forma de administrare a morcovului cea mai eficienta din punct de vedere terapeutic. Se obtine cu ajutorul storcatorului electric centrifugal, din morcovi proaspeti, bine spalati, dar necuratati de coaja, care este partea cea mai bogata in substante nutritive. Coaja va fi doar spalata foarte bine cu peria si vor fi indepartate cu ajutorul cutitului partile stricate. Dupa stoarcerea morcovului, sucul se consuma de preferinta imediat sau, daca nu este posibil acest lucru, se pastreaza la rece, in recipiente bine inchise, dar nu mai mult de sase ore. De regula, un adult va consuma zilnic 150-300 ml de suc de morcov, o cantitate mai mare fiind contraindicata, deoarece poate produce deranjamente gastro-intestinale, pigmentari anormale ale pielii, stari de inapetenta. Sucul de morcov obtinut prin centrifugare este cea mai eficienta forma de administrare a acestei legume, deoarece vitaminele, enzimele, mineralele si pigmentii pe care ii contine sunt foarte usor de asimilat. Trebuie stiut, insa, ca sucul obtinut prin simpla mixare a morcovilor, neurmata de centrifugare, nu are aceleasi efecte terapeutice, deorece continutul mare de celuloza impiedica o buna asimilare a vitaminelor. Salata

Se obtine dand prin razatoare morcovii, bine spalati in prealabil, si prin adaosul de ulei presat la rece, putin suc de lamaie si sare dupa gust. La salatele de morcov se adauga de obicei si radacina de patrunjel, de telina, varza sau sfecla rasa, precum si marar sau patrunjel verde. Din morcovul crud, consumat ca atare sau in salata, organismul va putea extrage un procent neasteptat de mic de vitamine sau minerale, deoarece acestea raman "captive" in spatele peretilor celulari formati din celuloza. De exemplu, doar 25% din vitamina A din morcovul crud va putea fi asimilata, in timp ce din sucul de morcov obtinut prin centrifugare, procentul din aceasta vitamina asimilata creste pana la aproximativ 90%. In schimb, in salata cu morcov crud exista un procent foarte mare de fibre alimentare, foarte importante pentru imbunatatirea tranzitului intestinal, pentru tinerea sub control a greutatii, pentru prevenirea cancerului tubului digestiv, pentru scaderea glicemiei si a nivelului colesterolului. Morcovul fiert

Morcovul fiert este mai digerabil � Poate fi consumat ca atare, sub forma de piure sau in diverse alte mancaruri (ciorbe, tocanite, ghiveciuri etc.). In urma fierberii, aproximativ 70% din vitamina A continuta este distrusa, la fel ca si vitamina C si multe alte substante nutritive. Totusi, este important de stiut ca vitaminele si mineralele ramase dupa fierbere vor fi mult mai usor de asimilat din morcovul fiert decat din cel crud. Mai mult, morcovul fiert este foarte bine digerat si tolerat de catre tubul digestiv, fiind ca atare recomandat in mod special persoanelor convalescente ori care datorita unor afectiuni gastro-intestinale nu suporta cruditatile. Din aceste motive, morcovul fiert poate avea, desi poate parea incredibil, o aplicabilitate terapeutica mai mare chiar decat cel consumat crud. Tratamente preventive Boala canceroasa - mai multe studii facute in Danemarca, sub conducerea dr. Kirsten Brandt, de la "Institutul Danez de Stiinte Agricole", au demonstrat faptul ca administrarea morcovului incetineste cresterea tumorilor si chiar previne formarea acestora. Cea mai puternica substanta antitumorala continuta de morcov este - se pare - falcarinolul, un principiu activ care este secretat de aceasta leguma, pentru a se apara de atacul ciupercilor parazite. In studii facute pe culturi de celule canceroase, dar si pe animale de experienta, s-a observat ca sub influenta acestei substante, dezvoltarea diverselor tipuri de celule maligne este inhibata. Cancer de piele - administrarea acestei legume pe de o parte are efecte antitumorale directe, iar pe de alta parte, reduce sensibilitatea pielii la actiunea nociva a radiatiilor ultraviolete in exces (betacarotenul este in buna masura responsabil de acest efect). Din aceste motive, curele de morcov sunt foarte eficiente pentru prevenirea cancerului de piele, inclusiv a melanomului malign. Cancer la san - intr-un studiu statistic facut in Suedia, intre anii 1987 si 1990, pe un esantion de peste 60.000 de femei, s-a observat ca cele care consuma regulat alimente care contin vitamina A (vitamina la care morcovul este "campion" absolut), au un risc de aproape trei ori mai mic de a dezvolta cancer mamar. O jumatate de pahar de suc de morcov asigura necesarul de vitamina A pentru o zi intreaga.

In lume exista sute de varietati de morcov � Cancer pulmonar - un studiu facut in 1998 la un institut medical din Dallas, Statele Unite, a conchis ca un consum ridicat de morcov scade riscul de cancer pulmonar, atat la fumatori, cat si la nefumatori. Aceasta deoarece morcovii contin o serie intreaga de substante antioxidante care previn mutatiile celulare si formarea tumorilor. Ateroscleroza - in radacina de morcov au fost descoperite mai mult de 20 de substante cu efect anti-oxidant, care previn depunerea colesterolului si a trigliceridelor pe artere sub forma placilor de aterom. Mai mult, fibrele alimentare continute de morcovul crud, consumat ca atare sau in salata, ajuta la mentinerea unui nivel scazut al colesterolului din sange. Hipertensiune - glutationul, o substanta care in organismul uman joaca rolul de coenzima, este continut din belsug in coaja morcovului. Administrarea zilnica a acestei substante, prin consumul de suc proaspat de morcov, previne puseele de hipertensiune. Infarct miocardic - un studiu facut in Massachusetts, Statele Unite, pe un esantion de 1300 de persoane, a aratat ca la oamenii care consuma zilnic morcov crud ca atare sau sub forma de suc, riscul de a suferi un infarct este cu 60% mai mic. Viroza gripala, infectii virale in general - consumul de morcov previne infectiile virale de tot felul. Cercetatorii au remarcat ca, la organismele hranite cu alimente bogate in vitamina A, membrana celulara devine mai "dura" si mai greu de penetrat de virusi, care astfel nu mai pot infecta celulele sanatoase. Or, morcovul este printre cele mai bogate alimente in aceasta vitamina, doar 70 de grame din aceasta leguma, consumata cruda, asigurand necesarul de vitamina A pentru o zi intreaga. Degenerescenta maculara - doua principii active continute de catre morcovul de culoare portocalie, adica luteina si zeaxantina, protejeaza organismul de procesele degenerative in general si de cele care afecteaza ochii in special. In conformitate cu studiile facute la Universitatea din Rotterdam, Olanda, administrarea acestor doua substante, dar si a altor principii active din morcov, cum ar fi vitaminele A si C si zincul, previn aparitia acestei afectiuni. De asemenea, un studiu finlandez facut pe 1200 de persoane arata ca un consum regulat de morcov reduce riscul de cataracta si ajuta la mentinerea acuitatii vizuale pana la varste inaintate. Tratamente interne Boala canceroasa - se administreaza zilnic suc de morcov, cate 100 ml dimineta si seara, in cure de patru saptamani, urmate de una-doua saptamani de pauza. De asemenea, se administreaza si salata de morcov crud, dat prin razatoarea fina, cate 50-75 de grame zilnic, consumate de macar trei ori pe saptamana. Sucul de morcov este foarte bogat in substante antitumorale, cu efecte benefice demonstrate in cancerul de piele, in cancerul esofagului si al laringelui, in cancerul colo-rectal, in cancerul gastric, al prostatei sau al vezicii urinare. Aceste

substante incetinesc procesele de proliferare a celulelor maligne, impiedica in buna masura aparitia metastazelor, studii de medicina experimentala aratand ca, sub actiunea lor, tumorile pot intra in remisie. Morcovul consumat crud, sub forma de salata, mentine tranzitul intestinal normal, element de maxima importanta in boala canceroasa, unde functia de eliminare este adesea afectata. De asemenea, acest aliment intensifica procesele de dezintoxicare.

Morcovul negru scade nivelul colesterolului � Adenom de prostata - un principiu activ intalnit in coaja si in semintele morcovului, numit beta-sitosterol, are o eficienta extraordinara in tratarea tumorilor benigne ale prostatei. Se face un tratament cu o durata de opt saptamani, timp in care se administreaza cate 300 ml de suc de morcov pe zi, consumat pe stomacul gol. Colesterol si trigliceride marite - un studiu facut de un institut al Departamentului Guvernamental pentru Agricultura al Statelor Unite a aratat ca doar doi morcovi cruzi consumati zilnic ajuta la scaderea valorilor colesterolului negativ (LDL) cu 10-20%. Aceasta deoarece morcovul este foarte bogat in fibre alimentare, blocand, atunci cand este consumat impreuna cu alte alimente, asimilarea grasimilor saturate si a colesterolului. Efectul celulozei continute de morcov asupra nivelului trigliceridelor din sange este extraordinar, studii de medicina experimentala aratand o scadere a valorii acestora cu 17,3-33,5%, dupa doar 30 de zile de tratament cu morcov crud. Imunitate - mai ales la schimbarile de anotimp, cand sistemul natural de aparare al organismului in fata infectiilor este cel mai greu incercat, se recomanda cura cu suc de morcov. Vitaminele A si C, vitaminele din complexul B, pigmentii din morcov stimuleaza organismul sa produca celule cu rol in imunitate, le activeaza pe cele existente si, in plus, stimuleaza productia de anticorpi. Acest efect de stimulare imunitara se observa inclusiv la persoanele in varsta, la copii sau la convalescenti. Este indicata cura cu suc de morcov din care se consuma cate 200-300 ml zilnic, pe o perioada de patru saptamani. Aceasta cura a dat rezultate pozitive si in cazul persoanelor infectate cu virusul HIV. Infectii fungice - o cura cu suc de morcov poate fi un adjuvant excelent in tratarea candidozelor sau a infectiilor cu Aspergillus. Se administreaza cate 300 de ml de suc de morcov, zilnic, pe o perioada de doua saptamani. Efectul terapeutic al morcovului se explica prin prezenta in radacina sa a unor... pesticide naturale (intre care si falcarinolul, despre care am mai vorbit in acest articol), care au efect antifungic. Emfizem pulmonar - "un aport sporit de vitamina A, foarte abundenta in radacina de morcov, are un efect foarte bun in prevenirea si in tratamentul emfizemul pulmonar". Aceasta este concluzia profesorului american Richard Baybutt, de la Universitatea de Medicina din Kansas, Statele Unite. Se recomanda consumul de morcov crud ca adjuvant in afectiunile pulmonare, cate 70 grame zilnic, dar si al morcovului fiert, recomandat mai ales pentru pacientii care nu tolereaza cruditatile. Cura cu morcov este eficienta si ca adjuvant in bronsita cronica (inclusiv in cea tabagica), in TBC, in pneumoniile recidivante. Hepatita cronica - glutationul, o substanta secretata in radacina morcovului, are un puternic efect drenor hepatic, stimuleaza regenerarea celulei hepatice si activitatea ficatului in general. Bolnavilor de hepatita le este recomandata o cura cu o durata de 30 de zile, timp in care se beau zilnic 150 ml suc de morcov. Tratamentul se poate relua dupa 2 saptamani de pauza. Constipatie - se face o combinatie din 150 ml suc de morcov, 25 ml suc de spanac si 25 ml

suc de lamaie. Se bea acest amestec dimineata, pe stomacul gol, efectul de stimulare a tranzitului intestinal aparand la cateva ore dupa ingerarea sucurilor. Tratamentul are un efect laxativ puternic si, in plus, este "prietenos" cu colonul, normalizand flora, vindecand inflamatiile, ajutand la eliminarea toxinelor de pe peretii intestinali. Diaree, diaree la copii - daca in stare cruda morcovii stimuleaza tranzitul intestinal, atunci cand sunt administrati preparati termic, morcovii au efect usor astringent, calmeaza inflamatia la nivelul intestinului si stopeaza, intr-o anumita masura, proliferarea bacteriilor in intestin. Se recomanda piureul de morcovi fierti, sarat dupa gust si la care se adauga foarte putin ulei (ca hrana exclusiva, eventual in combinatie cu orezul) pentru o perioada de 24 de ore. Lactatie - se consuma piure de morcovi fierti pentru stimularea secretiei lactate, pentru prevenirea avitaminozelor si a deficientelor de minerale. Extern, se pun comprese cu suc de morcovi pe sani, pentru calmarea inflamatiilor si pentru prevenirea craparii mameloanelor. Vedere nocturna deficitara - administrarea de vitamina A si expunerea la soare (ceea ce ajuta la sinteza in organism a unei substante ce favorizeaza vederea nocturna) ajuta la combaterea acestei tulburari. Se consuma cate o jumatate de pahar (100 ml) de suc de morcov, de doua ori pe zi, in cure de doua saptamani. Tratamente externe

Albi, portocalii sau purpurii, toti sunt adevarate medicamente � Plagi canceroase - sucul de morcov aplicat extern, pe plagile canceroase, sub forma de comprese, are efecte antitumorale usoare, este calmant si antiinflamator. In cazul cancerului bucal si al celui laringian se fac, de doua ori pe zi, gargare cu suc proaspat de morcov. Gingivita - se mesteca foarte bine (vreme de minimum trei minute) cate o jumatate de morcov, dupa fiecare masa. Morcovul crud contine substante cu efect antiseptic bucal (antifungice, mai ales), calmante si antiinflamatoare. Precautii si contraindicatii la folosirea morcovului Consumul unor doze de morcov mai mari decat cele recomandate in acest articol, mai ales suc, poate produce asa numita carotodermie (carotenemie), adica o colorare in portocaliu a pielii, datorata excesului de betacaroten in organism. De asemenea, consumul exagerat de morcov poate produce tulburari gastro-intestinale (arsuri gastrice, diaree, balonari, colici abdominale), stari de inapetenta. Curele foarte indelungate cu morcov, fara pauzele aferente, fac organismul sa converteasca mult mai greu betacarotenul in vitamina A, ceea ce poate conduce la posibilitatea aparitiei avitaminozelor, chiar si in conditiile unei alimentatii corecte.

PLANTE PENRU FEMEI Topul celor mai bune leacuri ginecologice

Coada-soricelului (Achillea millefolia) Recomandari: Sangerari menstruale abundente, insotite de dureri. Se poate folosi sub forma de ceaiuri, bai de sezut sau comprese fierbinti, aplicate pe abdomen si osul sacral. De asemenea, in infectii vaginale, ca baie de sezut sau pentru spalaturi. Atentie: o cantitate prea mare face sa creasca sangerarea. Dozati cu prudenta. Nu beti mai mult de doua cani pe zi, sau combinati cu alte plante, ca traista-ciobanului, cretisoara, pelinita, in asa fel incat coadasoricelului sa nu depaseasca procentul de 30% din amestec. Reteta: Probleme menstruale <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div>

- sangerari abundente, dureroase, colorate in rosu deschis: 30 g traista-ciobanului, 25 g coadasoricelului, 20 g cretisoara, 5 g frunze de roinita. Se face un amestec din care se prepara zilnic o cana de infuzie. O lingurita de plante se opareste cu o cana de apa si se lasa sa infuzeze 7 minute, in vas acoperit. Se poate indulci. Incepeti sa beti ceaiul cu 3-4 zile inainte de data cand ar trebui sa apara menstruatia. Coada-calului (Equisetum arvense) Recomandari: retinere de apa in tesuturi, in perioada premenstruala. Reteta: 30 g coada-calului, 30 g frunze de mesteacan, 30 g urzica, 10 g flori de galbenele; 1 lingurita de amestec se opareste cu o cana de apa, apoi se infuzeaza 10 minute. Are efect diuretic. Se ia in a doua jumatate a ciclului menstrual. Napraznic (Geranium robertianum L.)

� Recomandari: curata sistemul limfatic, detoxifiaza organismul dupa boli indelungate, stimuleaza fertilitatea. Reteta: Ceai pentru stimularea fertilitatii: 1 lingurita cu varf de planta se opareste cu 250 ml de apa. Se infuzeaza 10 minute. Beti de 3 ori pe zi cate o cana, dupa mesele principale, pe durata a 2 sau 3 cicluri menstruale. Mielarea (Vitex agnus-castus L.) Recomandari: sindrom premenstrual manifestat prin senzatie de apasare si tensiune in sani, posomoreala, tendinta de a plange usor, pofta de dulciuri sau crestere in greutate, datorita retinerii de lichid in tesuturi. Dureri menstruale cu spasme in partea anterioara a abdomenului, cicluri lungi sau neregulate. Reteta: Se administreaza sub forma de preparate farmaceutice. Agnucaston (1 tableta) sau Agnolyt (40 picaturi) dimineata. Deoarece substantele active sunt liposolubile, mielareaua nu se poate intrebuinta ca infuzie. Conuri de hamei (Humulus lupulus)

� Recomandari: tahicardie si tulburari de somn datorate menopauzei. Reteta: * Tahicardie: 35 g talpa-gastei, 25 g conuri de hamei, 25 g roinita, 10 g flori de lavanda, 5 g flori de albastrele. Se pune 1 lingurita de amestec la o cana de apa. Se infuzeaza 10 minute. Beti doua cani pe zi, dupa-amiaza si inainte de culcare. * Insomnie: 30 g conuri de hamei, 30 g frunze de salvie, 20 g frunze de roinita, 20 g radacina de valeriana. Se pune o lingurita de amestec la o cana de apa clocotita. Se infuzeaza 10 minute. Se bea seara, tarziu, la culcare. Cretisoara (Alchemilla vulgaris) Recomandari: sangerari menstruale abundente cu dureri, vulnerabilitate psihica, neregularitati de ciclu, provocate instantaneu de evenimente exterioare. Reteta: Ceai pentru problemele menstruale: amestecati cretisoara, coada-soricelului si coada-racului

in proportii egale. Opariti 1 lingurita de amestec cu o cana de apa. Infuzati timp de 10 minute. Se beau 3 cani pe zi, cu cateva zile inainte de data menstruatiei. Salvie (Salvia officinalis)

� Recomandari: hiperhidroza (transpiratii exagerate in perioada menopauzei). Foarte eficienta si pentru oprirea lactatiei. Reteta: * Transpiratii nocturne. Se face o infuzie dintr-o lingurita de planta si 250 ml apa. Se lasa, cu capac, 3 minute. Se beau 2 cani de ceai, inainte de culcare. Atentie: daca aveti tendinta de a urina mult noaptea, beti ceaiul de salvie dupa amiaza. * Oprirea lactatiei. Va fi nevoie sa reduceti temporar consumul zilnic de lichide la maximum 1 litru, in care se includ 3 cani de ceai de salvie. Paraluta (Bellis perennis) Recomandari: Leziuni locale la piept sau uter (administrata in dilutii homeopatice), traume sufletesti nevindecate total dupa avorturi spontane sau pentru depasirea unui eveniment traumatizant legat de nastere. Reteta: Se foloseste foarte rar ca infuzie. Se gaseste ca remediu homeopatic: tinctura-mama Ceres bellis perennis. Se iau 5 picaturi seara, intre 1 si 3 cicluri menstruale. Urzica moarta (Lamium album L)

� Recomandari: Scurgeri vaginale si iritatii ale pielii in zona genitala. Se intrebuinteaza in bai de sezut si spalaturi genitale. Florile calmeaza si protejeaza pielea. Reteta: * Baie de sezut in infectiile vaginale usoare, provocate de bacterii sau ciuperci: 10 g flori de urzica moarta se combina cu 80 g coada-calului, 60 g cretisoara, 50 g coada-soricelului. Se pune o lingura cu varf din amestec intr-un litru de apa in clocot, se acopera vasul si se infuzeaza 10 minute. Se strecoara si se lasa sa se raceasca. Faceti o data sau de doua ori pe zi cate o baie de sezut, cu durata de 10 minute, dupa care va uscati cu foenul (nu e indicat sa va stergeti cu un prosop).

* Spalaturi vaginale alternative. Folositi 200 ml de infuzie racita (preparata cu numai 1 lingurita cu varf din amestecul de plante, la 1 litru de apa). Pentru ca ceaiul dvs. medicinal sa actioneze mai bine * Depozitare: Pastrati ceaiurile intr-un loc uscat si ferit de lumina. Astfel, durata lor de valabilitate va fi de aproximativ 18 luni. Semintele ar trebui zdrobite cat sunt proaspete, in caz contrar, efectele lor terapeutice vor slabi deja dupa o luna, deoarece uleiurile eterice se pierd. * Calitate: Procurati-va totdeauna plante pentru ceai exact definite botanic si de buna calitate, de la farmacii si plafaruri. Aveti grija sa evitati confuziile: verificati cu atentie denumirea stiintifica inscriptionata pe ambalaj sau descrieti farmacistului simptomele dvs.

� * Pulberi de plante: Fiti precauti cand cumparati ceaiuri in pliculete, caci acestea contin, deseori, o cantitate insemnata de tulpina, ceea ce reduce actiunea medicinala. La ceaiurile instant e posibil ca procentul de plante sa fie extrem de mic - cateodata in jur de 8%! Restul se compune din substante de umplutura si zahar. * Preparare: Acoperiti de fiecare data vasul cand lasati ceaiul sa se infuzeze, altfel uleiurile eterice se vor evapora. Durata optima de infuzare: la flori - 3 minute, la frunze - intre 5 si 7 minute, la seminte zdrobite in mojar - 10 minute; radacinile si scoarta (decoct) se fierb 10-15 minute. * Amestecuri pentru ceai: Trebuie sa fie bine agitate sau omogenizate, inainte de intrebuintare. * Indulcire: Adaosul de miere este indicat la ceaiurile pentru raceala, respectiv pentru caile respiratorii, ca si la cele calmante. Ceaiurile astringente sau amare, destinate tractului digestiv, nu trebuie indulcite. * Administrare: Din ceaiurile medicinale se beau 3 cani pe zi - dimineata, pe stomacul gol, dupa-amiaza in jurul orei 16 si inainte de culcare. Exista si cateva exceptii. Ceaiurile amare se beau cu o jumatate de ora inaintea meselor, neindulcite. Ceaiurile diuretice - intreaga cantitate se consuma in cursul diminetii. Ceaiurile sudorifice - se beau dupa amiaza, in pat (pentru a beneficia de temperatura maxima a corpului), cat de fierbinti le suportati. Se poate adauga miere. Ceaiurile laxative si cele contra insomniei - se beau seara. Ceaiurile energizante- dimineata. Si nu uitati: exista un ingredient ce n-are voie sa lipseasca niciodata de langa o cana buna de ceai - suficient timp, ca s-o savurati! DOCTORUL OU Un ou este o capodopera neintrecuta a naturii. El contine aproape toate vitaminele si microelementele necesare pentru intarirea sanatatii. Motiv temeinic ca sa-l folosim si ca medicament Au trecut timpurile cand domina o teorie gresita, precum ca ouale contin colesterol daunator. Ultimele cercetari medicale arata ca in componenta lor se gasesc lecitina, holina si colesterol "bun". Ficatul nostru foloseste colesterolul din ou pentru producerea de secretii biliare si formarea de celule noi; lecitina hraneste creierul si dizolva depunerile aterosclerotice din

vasele sanguine, iar holina este foarte importanta pentru imbunatatirea memoriei si eliminarea toxinelor din ficat. Ouale sunt un depozit adevarat de vitamine A, K, E, grupa B, niacina, biotina si acid folic. Dupa cantitatea de vitamina D, de care ducem lipsa aproape <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> toti, ouale sunt pe locul doi dupa uleiul de peste. In ou se afla combinatia optima de microelemente: fosfor, fier, cupru, mangan si cobalt, iar in coaja - Ca si Mg. Ouale contin si niste fermenti cu efect antimicrobian, antiedemic si antiinflamator. Dar asta nu inseamna ca de acum inainte trebuie sa incepem ziua cu omleta, ou fiert sau ochiuri, ca sa nu epuizam pancreasul si tractul digestiv, care inca nu "s-au trezit". Nutritionistii recomanda: * Sa mancam ouale dupa ora 14, cand organismul asimileaza mai bine nutrientii din ou, mai ales in perioada septembrie-iunie, cand organismul are nevoie crescuta de vitamine. * Pentru intarirea imunitatii si imbogatirea organismului cu vitamine si microelemente se prepara bucate in care ouale se combina cu zarzavat, legume si frunze verzi de papadie, trifoi, podbal, tei, artar dulce si urzica. * Pentru copii si tineri este util consumul zilnic de ou, iar la varsta a III-a, sunt de ajuns 2-3 oua pe saptamana. * Ca sa pastram nutrientii din ou si sa asiguram asimilarea lor, ouale de gaina se tin pe foc un timp scurt, pana se intaresc putin (omleta sau oua fierte). * Ouale crude nu sunt sterile. Coaja lor are multi pori prin care respira viitorul pui, dar si prin care microbii patrund inauntru. De aceea, se recomanda sa spalati bine ouale, chiar si inainte de fierbere, ca sa preveniti salmoneloza.

Vindecatorii recomanda: Din mosi-stramosi ouale au fost folosite de romani atat pentru vindecare, cat si pentru indeletniciri magice. 1. Pentru tratarea arsurilor, vracii de la tara amestecau doua albusuri cu o lingura de ulei si o lingura de frisca. Cu acest amestec se ungea locul afectat de cateva ori pe zi. 2. Pentru tusea provocata de o raceala puternica se amesteca bine doua oua crude, doua capatani de usturoi pisate si 100 g de osanza topita. Se frectioneaza cu alifia obtinuta talpile, apoi gleznele si in continuare pana la genunchi, timp de 3 zile.

� 3. Furunculoza si abcesul se trateaza cu efect bun folosind un "aluat" obtinut din doua galbenusuri crude, o lingura miere de albine, 1/2 lingurita de sare si putina faina. Se obtine un amestec asemanator cu argila umeda. Se modeleaza o turtita care se aplica pe furuncul si se

tine pana la spargerea lui, datorata antibioticului natural din ou. 4. Pentru vindecarea ranilor si arsurilor se foloseste si o alifie preparata din oua fierte tari. Se scot galbenusurile din 5 oua si se prajesc in 100 g de unt topit sau untura, pana se obtine o masa omogena, de culoare maro, cu care se ung de doua ori pe zi locurile bolnave, ranile, ulceratiile, arsurile etc. Alifia se pastreaza la frigider, in sticluta de culoare inchisa. 5. In tratarea psoriazisului se foloseste alifie care contine albus de ou. Intr-un vas de sticla se amesteca 5 linguri de vaselina curata, 1 lingura crema de corp pentru copii, 1 lingura miere de albine si un albus de ou. Toate componentele se bat 20 minute cu furculita sau se amesteca cu mixerul, pana se obtine un unguent solid, care se va pastra in borcane inchise etans, in frigider. Locurile afectate se freaca cu alifia obtinuta, de 2 ori pe zi, un timp indelungat. In primele doua luni, efectul nu se observa, iar apoi pielea se curata repede. Pe locul afectat ramane o pata pigmentata diferit de culoarea naturala, dar cu timpul pata dispare. 6. Pentru diminuarea durerii in articulatiile inflamate se prepara un amestec din doua linguri de sare si un ou. Ingredientele se bat bine, se intind pe o bucata de tifon impaturit sau pe un prosopel de bumbac si se infasoara articulatiile bolnave. Pe masura ce pansamentul se usuca, se mai aplica din amestec, de 3-4 ori. 7. Persoanele cu ulcer stomacal sau duodenal pot sa-si rezolve problema cu un amestec din doua albusuri de ou crude, 1,5 linguri miere de albine si 15 g de unt. Amestecul incalzit pe baie de aburi se bea cu 2 ore inainte de ora obisnuita de trezire, dupa care se mai sta in pat 2 ore, intai pe partea dreapta, apoi pe spate si pe partea stanga. Regimul dureaza 6 luni. 8. Pentru vindecarea ranilor, taieturilor, mai ales pe degete, batranii folosesc si acum o metoda straveche. Se sparge un ou crud, se desprinde de coaja pielita alba si se infasoara taietura cu ea (pe partea umeda). Se panseaza cu o fasa de tifon. Pielita se lipeste strans de deget dupa ce se usuca, protejeaza rana de infectie si favorizeaza procesul de granulare. In functie de gravitatea problemei, se lasa pe deget 7-10 zile. Leacuri cu coaja de ou

� Au trecut timpurile cand se considera ca lipsa de calciu provoaca numai rahitism la copii si osteoporoza la batrani. Cercetarile medicale au dovedit ca insuficienta de calciu afecteaza sistemul cardio-vascular, provoaca aparitia celulelor canceroase, nervozitate, scadere de memorie, insomnie, iar la femeile aflate la menopauza apar crampe la muschii pulpei. Dar calciul din ou regleaza si procesul de crestere a celulelor, tesuturilor, participa in procesul de metabolism, este indispensabil in activitatea corecta a sistemului nervos si in contractia musculara. Calciul asigura coagularea sangelui si o imunitate buna. El este elementul principal care asigura PH-ul corect in organism. Toate calitatile enumerate ne ajuta sa mentinem o stare de sanatate buna. Concomitent cu descoperirile medicale, farmaciile s-au umplut cu tot felul de preparate de calciu, mai ieftine si mai scumpe, dar numarul de bolnavi tot nu scade, deoarece noi nu avem nevoie de orice fel de calciu, avem nevoie doar de calciu organic, usor asimilabil. In natura

exista doua feluri de asemenea calciu - in corali si in coaja de ou. Atata timp cat in Romania nu exista corali, ramane sa ne indreptam atentia asupra cojilor de ou, care contin aproape 90% din elementul-minune calciu. Preparate din coaja de ou * Cea mai simpla metoda de imbogatire a organismului cu microelementul calciu este prepararea citratului de calciu, obtinut din 2 g de coaja pisata, amestecata cu o lingura de suc de lamaie proaspat stors. In varianta asta, calciul se asimileaza aproape in totalitate si nu provoaca aparitia de pietre la rinichi si in vezica biliara sau depuneri in articulatii si in vasele sangvine. Cea mai potrivita perioada pentru luarea citratului este intre orele 19-20, deoarece calciul se asimileaza mai bine pe timpul noptii. Este bine ca toti oamenii peste 40 de ani, mai ales femeile in perioada de premenopauza, sa consume regulat, in mod deosebit iarna, citratul de calciu, nu neaparat pentru profilaxia osteoporozei, dar mai ales pentru intarirea tuturor sistemelor organismului. * Pulberea de ou (obtinuta prin pisarea si cernerea cojilor bine spalate) se da copiilor incepand de la varsta de 6 luni, adolescentilor si neaparat femeilor insarcinate. O cura dureaza o luna, cu pauza de o luna. Curele se repeta. * Balsam din ou. Li se recomanda persoanelor cu boli ale aparatului locomotor, cardiovascular, astm bronsic, parodontoza, exfolierea unghiilor, alopecie (caderea parului), crampe musculare nocturne si insomnie. Un borcan de 3 litri se umple cu oua de casa, dar mai bine cu oua de prepelita bine spalate si uscate. Peste oua se toarna suc de lamaie, ca sa fie cu 2 degete deasupra lor.

� Borcanul se inchide cu capac de plastic si se lasa 2 saptamani la racoare. Dupa dizolvarea cojilor, amestecul se agita energic cu o lingura de lemn, in asa fel ca peliculele sa se rupa. Amestecul se strecoara prin sita, peliculele si bucatelele de coaja ramasa nedizolvata se arunca, iar in lichid se adauga 250 ml de coniac de calitate (in loc de conservant) si, dupa dorinta, 200 g miere de albine. Se consuma cate o lingura, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa sau la 40-60 minute dupa masa. Balsamul se foloseste cu succes si in caz de fractura, deoarece ajuta la formarea rapida a calusului osos. Culoarea cojii nu are importanta, conditia principala este ca ouale sa fie proaspete, de la gaini sau prepelite sanatoase, cel mai bine sa fie din gospodaria proprie. Efectul maxim se obtine daca se folosesc oua de prepelita, care au o componenta mai bogata de microelemente. ATENTIE: ouale de rata, gasca sau de la pasarile salbatice nu se folosesc pentru tratamente.

SANATATE DIN PAMANT ARGILA

ARGILA

Argila ALGO este adusa din Kazahstan, de la poalele Podisului Tibet
Despre argila terapeutica ALGO am scris de mai multe ori in paginile revistei. Tot mai multi dintre cititorii care au apelat la beneficiile ei ii confirma eficienta, aducand noi si noi dovezi ale puterii sale tamaduitoare. La vreme de criza, consideram ca este un bun motiv sa revenim asupra acestui remediu simplu, ieftin si deosebit de activ, care inlocuieste o intreaga farmacie! Ing. chimist MIRCEA BOCAN "Un panaceu universal" - De zece ani, "Formula AS" va confirma succesul tratamentelor cu argila. Ati gasit explicatia pentru toate aceste efecte terapeutice? - Argila ALGO are o compozitie chimica speciala. Analizele au demonstrat ca alaturi de gama integrala de minerale naturale, adaptate perfect organismului uman, contine si anumite microelemente regasite numai in algele marine, care-i sporesc efectul terapeutic. Datorita acestei compozitii, argila are puterea sa regleze metabolismul si sa imbunatateasca procesele vitale ale intregului organism. Mai mult, asa cum <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> spunea marele medic Jean Valnet, argila "poseda inteligenta naturii". Pe langa continutul bogat in minerale naturale, valoarea terapeutica este sporita de incarcatura energetica, de vibratia moleculei, chiar si memoria argilei. De aceea este obligatoriu ca argila sa fie pura, sa nu i se modifice structura moleculara, iar noi facem selectia argilei manual, astfel incat sa ramana 100% naturala, fara tratare chimica sau mecanica. - In ce afectiuni s-au observat cele mai impresionante vindecari cu ajutorul argilei? - Pe baza rezultatelor comunicate de consumatori, in mare majoritate cititori ai revistei "Formula AS", pot spune ca argila are aproape rol de panaceu universal. Cele mai spectaculoase rezultate au fost obtinute in urmatoarele afectiuni: Probleme ale tubului digestiv Prin caracterul sau bazic, argila neutralizeaza excesul de acid gastric si are efect cicatrizant, ceea ce explica rezultatele de exceptie in ulcere gastro-duodenale, melene, gastrite, gastro-duodenite si colite de orice natura. De asemenea, argila elimina infectiile cu Helicobacter Pylori, care genereaza gastritele, dar si anumite parazitoze intestinale.

Este important de precizat faptul ca efectul curei cu argila nu este la fel de eficient la cei care au urmat tratamente indelungate cu antibiotice, efectul acestora asupra florei microbiene intestinale fiind devastator. La aceste persoane se impune prelungirea curei pana la 2-3 luni, cu o doza de argila mai mare, pentru ca microbii sunt mai rezistenti. Efecte terapeutice deosebite s-au observat si in cazul polipilor intestinali, responsabili (dupa parerea specialistilor) de aparitia cancerului de colon. O cura cu argila, de 2-3 luni, este suficienta pentru disparitia totala a polipilor.

Toxiinfectii alimentare, enterocolite In cazul toxiinfectiilor alimentare, o doza mare de argila pune, in cateva ore, bolnavul "pe picioare". De obicei, el ramane sensibil si va suferi de colite si de alte probleme digestive. Dozele mari de argila - consumata atat dizolvata in apa, cat si mestecata, pur si simplu - panseaza tot tractul digestiv, distrugand microbii care au generat toxiinfectia. Afectiuni ale glandei tiroide, noduli tiroidieni Argila regleaza activitatea glandei tiroide, indiferent daca este hiperactiva sau hipoactiva, iar bolile tiroidiene neoperate se rezolva spectaculos. Dupa cure interne prelungite, de circa 2-3 luni, utilizandu-se in paralel si cataplasmele cu argila pe zona glandei tiroide, se observa regresia sau chiar disparitia nodulilor tiroidieni. Afectiuni renale Argila are un efect de exceptie in calculoza renala. Bolnavii ne-au declarat ca au scapat de calculii renali, unii dintre ei dizolvandu-se, altii fiind maruntiti si eliminati in mod natural. De asemenea, argila curata si depunerile de nisip din vezica urinara, rezultate evidentiate de analizele medicale pe care pacientii le-au facut ulterior. Pe langa curatarea rinichiului, argila restabileste echilibrul glandelor endocrine si astfel nu mai apar in exces oxalati sau urati, substante care produc calculii renali. In conditiile in care se face si o cura de intretinere cu argila, este diminuat si riscul de refacere a calculilor. Efecte terapeutice spectaculoase se obtin in insuficienta renala, boala de care mam vindecat si eu, cu ajutorul argilei. Vindecari rapide se observa mai ales la rinichii imbolnaviti din cauza infectiilor la distanta (amigdalite, carii etc.). In unele cazuri, dupa o cura cu argila, bolnavii dependenti de dializa au facut, in loc de trei sedinte de dializa pe saptamana, numai doua sau una singura; altii, care faceau o singura dializa, au scapat definitiv de acest chin. Ne bucura atitudinea unor medici urologi, care observand rezultatele tratamentului cu argila asupra pacientilor dependenti de dializa ii indruma pe bolnavi sa urmeze in paralel si aceasta cura naturala. Un alt efect terapeutic important al argilei este capacitatea ei de a elimina Escherichia Coli, principala cauza de aparitie a infectiilor urinare. Exista insa si unele cazuri grave (cand rinichiul nu mai este functional sau exista chisturi renale), la care argila nu mai are nici un efect. Ajuta la diureza, dar nu mai poate trata rinichiul bolnav. Diabet zaharat de tip II

Dupa o cura de 3 saptamani cu argila, bolnavii de diabet tip II isi pot reduce (la sfatul medicului, bineinteles) doza de medicamente, valoarea glicemiei scazand pana aproape de limitele normale. Afectiuni reumatice, guta Argila amelioreaza reumatismul in mod spectaculos - durerile articulare sunt diminuate dupa numai doua saptamani de tratament, ca urmare a efectului antiinflamator al argilei. De asemenea, prin efectul ei detoxifiant, argila reduce depozitele de urati din tesuturile cartilaginoase, ameliorand astfel crizele de guta. In cazul durerilor reumatice, foarte eficiente sunt si cataplasmele cu argila, care se aplica pe tesutul afectat. In acelasi timp, s-a observat si imbunatatirea circulatiei periferice, iar bolnavii cardiaci se simt mult mai bine. Afectiuni ale prostatei Rezultate foarte bune s-au inregistrat si in cazul bolnavilor de prostata, la care inflamatia patologica a prostatei s-a diminuat, iar pacientii au urinat mai putin in timpul noptii. De asemenea, bolnavii ne-au comunicat si rezolvarea rapida a prostatitelor. Dereglari ale activitatii sistemului nervos Toti cei care consuma argila constata o imbunatatire substantiala a activitatii sistemului nervos, declarand ca se simt mult mai tineri si au "pofta de viata". Aceste efecte se datoreaza continutului de minerale si oligoelemente naturale, perfect adaptate organismului uman, care in doze optime elimina anemiile, stresul, apatia, migrenele, insomnia etc. Argila are efecte bune si in unele boli psihice, prin aportul optim de minerale, astfel incat simptomele bolnavilor sunt diminuate, ca urmare a imbunatatirii activitatii cerebrale. Alergii Actiunea benefica a argilei se observa foarte bine si in cazul alergiilor. Exista extrem de multe tipuri de alergii, unele de etiologie necunoscuta. Multi consumatori care au luat argila pentru alte afectiuni ne-au comunicat ca au scapat de alergiile pentru care se tratasera de-a lungul anilor. Ulcer varicos Bolnavii care sufera de ulcer varicos se vindeca foarte repede cu ajutorul cataplasmelor cu argila. Dupa circa 3 saptamani de aplicatii, ranile se cicatrizeaza. Este recomandat ca, in paralel, sa se faca si cura interna, care consolideaza rezultatele tratamentului. Cancere Argila este un adjuvant remarcabil in tratamentul oncologic clasic. S-a constatat o imbunatatire considerabila a starii generale de sanatate a bolnavilor de cancer, fara a afirma, totusi, ca argila poate vindeca aceasta boala groaznica. Initial, bolnavii de cancer au apelat la tratamentul cu argila pentru efectul detoxifiant, atunci cand faceau tratamentele cu citostatice, radioterapie etc. Majoritatea lor au declarat ulterior ca argila le-a imbunatatit starea generala de sanatate in timpul cat au urmat tratamente antitumorale: starea de slabiciune le-a disparut,

iar efectele secundare ale radioterapiei sau ale chimioterapiei au fost mult diminuate. De asemenea, datorita efectelor antistres ale argilei, multi pacienti au avut o stare psihica mai buna, fiind mai putin depresivi si mai optimisti in fata bolii. Detoxifiant general Argila are un efect antitoxic demonstrat. Ea capteaza particulele de metale grele, daunatoare pentru organism, si le elimina pe caile naturale. La prima cura cu argila, consumatorilor li se tulbura puternic urina, semn ca rinichiul se curata. Concomitent, transpiratia si materiile fecale sunt foarte urat mirositoare, fapt ce demonstreaza ca substantele toxice si infectiile sunt eliminate din organism. Nu exista o explicatie stiintifica a efectelor terapeutice ale argilei. Chiar daca a fost studiata de numerosi cercetatori, nimeni nu a reusit sa-i descopere exact mecanismul de actiune. Insa este clar ca argila contine toate elementele necesare functionarii normale a organismului, iar aportul de minerale naturale are efecte benefice asupra sanatatii. - Eficienta argilei este mai mare daca se consuma o perioada mai lunga?

Ing. chimist Mircea Bocan
� - Cura de baza de 3 saptamani si curele de intretinere (10 zile pe luna, timp de 45 luni) sunt de ajuns pentru rezolvarea majoritatii problemelor de sanatate cu care se confrunta consumatorii. In functie de bolile de care sufera si de felul cum se simt, ei isi pot prelungi cura de intretinere cu argila, pentru ca nu are contraindicatii. Curele de intretinere consolideaza rezultatul curei de baza, stiut fiind faptul ca 2-3 zile de stres sunt suficiente pentru pierderea mineralelor acumulate in decurs de o luna. Tratamentul cu argila este recomandat tuturor varstelor si nu are efecte secundare. - Care este pretul argilei? - Aducem argila din strainatate si am fost nevoiti sa-i actualizam pretul la cursul euro, dar si sa acoperim costurile de transport, care s-au dublat. Comercializam argila terapeutica ALGO la pretul de 55 lei pachetul de 2 kg, doza suficienta pentru cura de 3 saptamani si pentru 5 luni de tratament de intretinere. Distribuirea argilei se face prin colet postal, cu plata ramburs. De asemenea, argila ALGO pot fi comandata direct de pe site sau procurata din farmaciile si magazinele cu produse naturale din toata tara.

OPINIA CONSUMATORILOR O scurta privire prin miile de scrisori primite de d-l Mircea Bocan atesta ca "minunile" pe care le face argila nu sunt vorbe-n vant... Pentru a atesta puterea sa tamaduitoare, am luat, la intamplare, cateva declaratii ale celor care au urmat cura cu argila, pe care vi le prezentam mai jos. MIHAELA SURU - Resita: "Am fost diagnosticata cu noduli tiroidieni si am fost programata pentru operatie dupa trei saptamani. In tot acest timp, am luat tratamentul prescris de medici, dar in paralel am urmat si cura interna cu argila si am aplicat cataplasme cu argila in zona glandei tiroide. Cand am fost la controlul preoperator, medicii mi-au facut din nou analizele si o ecografie. Au fost mirati sa constate ca valoarea hormonilor tiroidieni revenise la parametri optimi si ca nu au mai gasit nici un nodul. In concluzie, nu mai era cazul de operatie! Tot in acea perioada, aveam valoarea colesterolului peste 300, iar dupa cura cu argila, a scazut la 144. Si VSH-ul mi-a scazut - de la 62, pana la limitele normale. De atunci am continuat cura de intretinere cu argila aproape permanent si nu am mai avut probleme de sanatate. Ma simt minunat, sunt perfect echilibrata si nu mai iau nici un medicament." MARIA CHIRCEA - Targu-Mures: "Am apelat la cura cu argila pentru ameliorarea unor simptome ale menopauzei si in prezent ma simt foarte bine. Nu mai am bufeuri si nici celelalte simptome neplacute ale menopauzei." OLIVIA MATEI - Sat Geamana, jud. Arges: "Am avut mari probleme cu rinichii (infectie urinara, pietre la rinichi si nisip la vezica urinara) si m-am vindecat dupa o cura prelungita cu argila ALGO. Nu credeam ca un leac atat de simplu poate inlocui o intreaga farmacie! O recomand cu caldura tuturor celor care sufera de rinichi, face adevarate minuni!" DORINA CRISTEA - Bucuresti: "De cand am inceput cura cu argila, sunt un alt om! De atunci, o consum in fiecare zi, fara intrerupere. Ma simt ca la 20 de ani (pe 19.10.2009 implinesc 51 de ani), am un tonus ridicat, nu ma mai doare nimic, muncesc mult si cu placere si toata lumea se mira cat de bine arat." CIULCU ION - Onesti: "Am constatat personal ca tot ce s-a scris in revista Formula AS se adevereste intocmai. Dupa cura cu argila nu a mai fost necesar sa iau medicamente pentru reglarea tensiunii arteriale, durerile reumatice s-au ameliorat simtitor si nu mai simt efectele colitei." ELISABETA VARGA - com. Sanger, jud. Mures: "Am 63 de ani si sufar de multe boli. Cu argila d-lui Bocan mi-am rezolvat (aproape vindecat) majoritatea problemelor de sanatate care ma chinuiau. Tensiunea arteriala s-a reglat uimitor - de la 190/100 am ajuns la maximum 140/80. Din cauza unei constipatii cronice facusem hemoroizi, dar cu ajutorul argilei am scapat de chinuri. Ulcerul gastroduodenal s-a vindecat - acum pot manca orice, fara sa mai am probleme. Va multumesc din suflet pentru ca ne puneti la dispozitie aceasta minune a naturii, cu care ma simt mult mai bine!" CRISTINA CALINESCU - Com. Mavrodin, jud. Teleorman: "Acum trei ani am descoperit efectele binefacatoare ale argilei ALGO. Starea mea de sanatate s-a ameliorat simtitor: hipertensiunea a scazut, nodulii tiroidieni au regresat, iar problemele digestive au fost invinse. Si fetele mele au urmat cura cu argila si starea lor de sanatate s-a imbunatatit." MIRELA STROESCU - Campina: "Folosesc din 2001 argila ALGO si pot sa spun ca datorita acestui leac natural nu mai sunt internata in spitale tot timpul. Mi-am rezolvat infectia urinara, pielonefrita, litiaza renala, hipertiroidia si multe altele. Multumesc din suflet pentru minunea pe care ne-o puneti la dispozitie!" FLORIN IONUT HULEA - Galati: "Ma confruntam de cativa ani cu o problema grava de sanatate - o colita de fermentatie, din cauza careia nu puteam sa consum deloc fructe si legume crude. Am folosit argila ALGO, iar boala mea a ramas o

amintire. Mananc aproape orice, fara sa mai am acele crize care ma chinuiau ingrozitor."

� POMPILIA MARIN - Voluntari, jud. Ilfov: "Am fost diagnosticata cu diabet de tip II, iar doctorii mi-au recomandat o multime de medicamente. Am urmat tratamentul, dar glicemia mea nu scadea deloc. Auzisem de argila d-lui Bocan de la o vecina, care se vindecase de un ulcer varicos, si m-am hotarat sa urmez si eu acest tratament natural. Dupa patru saptamani de cura cu argila, glicemia mi-a scazut de la 174 la 121. Voi prelungi perioada de tratament, cu speranta ca-mi voi rezolva complet problema glicemiei, pentru ca nu vreau sa fiu dependenta de insulina." Dr. STEFANIA P. - Constanta: "Am auzit de argila d-lui Bocan de la un pacient bolnav de ulcer gastro-duodenal, cu inceput de melena, pe care chiar eu l-am consultat si i-am prescris medicatia adecvata. L-am sfatuit sa nu incerce astfel de paleative, pentru ca nu au fundamente stiintifice. Totusi, a urmat cura cu argila fara acceptul meu. La examinarea endoscopica, efectuata dupa o luna, am fost surprinsa de rezultate. Am constatat ca pacientul nu mai prezenta inflamatii ale mucoasei gastrice, iar tesutul lezat era sanatos, perfect cicatrizat. Am recomandat si altor pacienti cu probleme asemanatoare argila, in paralel cu medicatia alopata, si am observat aceleasi rezultate de exceptie. Fiind o adepta a medicinii naturale (am competenta in fitoterapie), consider ca tratamentul cu argila este benefic in afectiunile gastroenterologice, avand efecte vizibile si de durata." Argila terapeutica ALGO se poate comanda la tel. 0258/86.56.77, pe site-ul www.argila-algo.ro sau in scris, la adresa: MIRCEA BOCAN, str. Ioan Ratiu nr. 19, bl. J6, ap. 8, cod 510145, Alba-Iulia, jud. Alba

FRUNZELE DE MARAR
Este probabil zarzavatul cu cea mai lunga "cariera" din lume, folosirea sa ca adaos in mancaruri, dar si ca medicament, fiind mentionata intr-un papirus egiptean vechi de peste 4000 de ani. Descoperiri arheologice foarte recente, facute langa un lac din Elvetia, au aratat, insa, ca aceasta planta era cunoscuta si folosita in Europa cel putin cu 7000 de ani inainte, fiind cultivata la o distanta de sute de kilometri de tarmul Mediteranei, unde creste spontan. Interesant este si ca acest zarzavat a "migrat" foarte de timpuriu din sudul Europei catre Asia indepartata. Mararul a fost intens folosit si in medicina tibetana (Unani), si in cea indiana (Ayurveda), unde era administrat ca tonic digestiv, antiinfectios si antiinflamator. In Antichitate, romanii pretuiau in mod special mararul, care era un remediu de prim ajutor contra tulburarilor <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img

src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> digestive si a durerilor de cap ce apareau dupa petrecerile prea imbelsugate. In medicina populara romaneasca, sucul proaspat sau decoctul obtinut din tulpinile de marar se dadea contra bolilor de inima si contra tusei, dar si pentru diverse "boli femeiesti" ori pentru "boli de pantece". O parte din secretul frunzelor sale fine, de un verde ambrat, este constituit de uleiul aromat pe care il contin, o substanta cu proprietati terapeutice exceptionale. Uleiul aromatic din marar actioneaza in special asupra sistemului digestiv si a celui nervos, dar are si alte actiuni, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza: Modalitati de preparare si de administrare a mararului Pentru a obtine sucul de marar, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de marar de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se ia de 2 ori pe zi cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de marar, diluat in alt sfert de pahar de suc de morcov. Infuzie Se pun la macerat trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de marar, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi). Mararul ca adaos in mancare Adaugat in hrana de zi cu zi, mararul este deopotriva un condiment si un conservant excelent. Pus in ciorbe sau in tocanite, el prelungeste "termenul de valabilitate" al acestora cu cel putin 24 de ore, deoarece uleiul volatil pe care il contine impiedica declansarea proceselor de fermentatie. Pus in salate, in sandviciuri sau in sosuri, le face mai digerabile si le intensifica gustul. In medicina Ayurveda se face din frunze de marar tocate fin si din iaurt (putem obtine acest amestec prin mixare) un sos racoritor, care se consuma in zilele calduroase, dar si atunci cand consumam hrana picanta, uscata sau fierbinte.

Tratamente interne * Hipoaciditate, indigestie - se consuma cantitati moderate (1 lingurita) de marar verde tocat inainte de masa sau la felul intai. In doze medii si mici, mararul este un excelent stimulent al secretiei de sucuri gastrice si de bila, ajutand la procesul digestiv. Interesant este ca, in doze mari, mararul are efectul opus, inhiband secretia de sucuri gastrice si fiind foarte util in tratarea gastritei hiper-acide. * Gastrita hiperacida - se pun 2-4 lingurite de marar taiat marunt in 250 ml de iaurt (de preferinta de tip Bifidus) si se amesteca folosind mixerul electric, dupa

care se lasa 40 de minute sa se intrepatrunda componentele. Se consuma acest remediu pe stomacul gol, de doua ori pe zi. Asupra majoritatii suferinzilor de gastrita acest remediu are efecte calmante ale durerii, reduce secretia acida, normalizeaza digestia si apetitul. * Balonare, colita de fermentatie - substantele volatile continute de marar impiedica dezvoltarea in exces a bacteriilor din intestin, prevenind formarea de gaze si aparitia colicilor abdominale. Se face o cura cu o durata de o luna, timp in care se consuma la fiecare masa cate o lingurita de frunze proaspete de marar tocate marunt.

Ca sa fie eficient, trebuie sa fie proaspat
� * Colita de putrefactie - inainte de fiecare masa se consuma o salata de varza, de castraveti sau de salata verde, in care se adauga 2 lingurite de marar tocat si o lingurita de otet de mere. Tratamentul se face vreme de 1-2 luni si are un efect de reglare a florei intestinale foarte rapid si sigur. * Candidoza digestiva - se consuma zilnic jumatate de litru din preparatul cu marar si iaurt Bifidus, descris la gastrita hiper-acida. Se face o cura de 30 de zile cu acest remediu care, desi pare foarte simplu, are o actiune extrem de complexa. Frunzele de marar contin substante aromatice cu un efect antifungic foarte puternic, in timp ce iaurtul Bifidus reface flora digestiva normala, ceea ce duce la inhibarea dezvoltarii tulpinilor agresive de Candida. * Diskinezie biliara - substantele amare si uleiul esential continut de frunzele de marar stimuleaza varsarea bilei in colecist. Se consuma cate 50 ml de suc de marar, de doua ori pe zi, in cure de 2 saptamani. Tratamentul are si efecte antiinflamatoare asupra vezicii biliare, ceea ce il recomanda si ca adjuvant in colecistita. * Sughit, spasme digestive - la nevoie, se mesteca indelung cateva tulpini de marar. Este un remediu folosit cu succes inca din evul mediu, cand era administrat in timpul banchetelor pentru a preveni disconfortul mesenilor. Explicatia eficientei sale este existenta unor substante in marar cu efecte antispastice puternice. Daca tratamentul acesta nu da totusi rezultate, se poate recurge la unul mai puternic: se opareste o lingurita de seminte de marar cu o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat vreme de 10 minute, apoi se filtreaza si se consuma infuzia astfel obtinuta, cat de calda posibil. Efectul calmant digestiv si antispastic al acestui remediu este foarte rapid. * Adjuvant in cistita si in nefrita - consumarea a 50 ml de suc proaspat de marar (obtinut prin metoda descrisa in acest articol), de 2-3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, are un foarte bun efect antibacterian si antifungic asupra aparatului urinar. Conform unor studii recente, sucul de frunze de marar este si un puternic

diuretic si stimulent al activitatii rinichilor, ajutand la prevenirea si la combaterea calculozelor renale. * Infectie cu stafilococ auriu - un studiu facut de o echipa de cercetatori din India si din Argentina, sub conducerea dr. Gurdip Singh, a pus in evidenta o puternica actiune antibiotica a frunzelor si a semintelor de marar. Ca adjuvant in infectia cu Staphylococcus aureus, se administreaza sucul din frunze, cate 100 ml pe zi, in doua reprize, in cure de 2 saptamani. Suplimentar, se administreaza si uleiul volatil de marar (se gaseste in magazinele naturiste), cate 4 picaturi, de trei ori pe zi. Ambele remedii au efecte antibiotice puternice, avand o eficienta demonstrata si contra altor bacterii, cum ar fi Bacillus cereus sau Pseudomonas aeruginosa. * Alaptare, refacere rapida dupa nastere - frunzele de marar proaspete, mestecate zilnic de femeile care au nascut de curand, sunt un excelent tonic fizic si nervos, ajutand la recapatarea apetitului, stimuland secretia lactica, imbunatatind calitatea laptelui, favorizand resorbtia tesuturilor aparute "in plus" in timpul graviditatii. Pentru a spori secretia de lapte, un remediu simplu si uluitor de eficient este sandiviciul cu marar, adica painea unsa cu unt si presarata cu putina sare si cu mult marar tocat fin. Se consuma acest "medicament" dimineata si seara. Efectele de stimulare a lactatiei sunt cel mai adesea impresionante. * Postmenopauza - frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen, hormonul feminin care incetineste foarte mult procesele de imbatranire, catifeleaza pielea, face ca pilozitatile sa creasca mult mai lent, ajuta la mentinerea fermitatii tesuturilor si previne uscarea mucoasei vaginale. Salatele asezonate cu mult marar sunt asadar recomandate in aceasta perioada a vietii, cand, in general, zarzavaturile si legumele proaspete sunt mai necesare ca oricand. * Osteoporoza - dupa varsta de 40 de ani, consumul de marar verde, dar si de alte alimente cu efecte usor estrogene, cum ar fi uleiul de masline, graul germinat sau semintele de fenicul, este o excelenta premisa pentru prevenirea pierderii de substanta osoasa. Macar de doua ori pe an, primavara si la sfarsitul verii, faceti o cura cu salate de cruditati, pe care sa le asezonati cu marar din belsug (minimum 20 de grame pe zi). * Obezitate, retentie de lichide - mararul verde are efect diuretic puternic si regleaza apetitul alimentar, fiind recomandat in mod special atunci cand vrem sa slabim. Se face o cura cu suc de marar, din care se administreaza cate 50 de ml, de doua ori pe zi, cu 5 minute inaintea mesei de pranz si a cinei. Cura dureaza 2 luni si se poate relua dupa o pauza de 3 saptamani. Atunci cand simtiti apropierea iminenta a unui "acces de foame", mestecati foarte lent si indelung cateva fire de marar proaspat. Are efecte calmante psihice si regleaza apetitul. * Dureri de cap - in medicina traditionala a popoarelor europene nordice, mararul este renumit pentru efectele sale echilibrante asupra sistemului nervos. Mestecarea catorva tulpini verzi de marar combate eficient durerile de cap (inclusiv cele insotite de ameteala si de varsaturi), reda acuitatea si claritatea simturilor celor surmenati. * Adjuvant in insomnie - flavonoidele si unele oligoelemente continute in marar stimuleaza productia asa-numitilor "hormoni ai somnului" (de fapt sunt niste neurotransmitatori eliberati de catre scoarta cerebrala). La masa de seara se recomanda, asadar, o salata de cruditati in care sa punem macar 30 de grame (o legatura) de frunze de marar proaspete, tocate foarte fin. * Raceli (viroze respiratorii) - se recomanda administrarea sucului de marar, cate 100 ml pe zi, consumat in mai multe reprize. Are efect usor febrifug, diminueaza senzatia de vertij, durerile musculare si articulare din timpul gripei. In plus, previne suprainfectiile bacteriene si usureaza respiratia, decongestionand caile respiratorii. O reteta de medicina populara care da efecte foarte bune contra

racelii este mujdeiul facut din 2 catei de usturoi zdrobiti, o jumatate de lingurita de otet, 3 linguri de apa si o legatura de marar taiat foarte marunt. Desi are nume de aliment, mujdeiul cu mult marar este un adevarat medicament. Incercati si va veti convinge de acest lucru.

Arma lui secreta: uleiul aromat, cu proprietati exceptionale
� * Astm bronsic - kampferol este numele unei substante (o flavonoida) continuta de catre frunzele proaspete de marar si care are efecte antiinflamatoare si antihistaminice exceptionale. Bolnavilor de astm bronsic, de bronsita alergica si de alergii respiratorii in general le este recomandata cura cu marar, din care se consuma cate 30-40 de grame zilnic, vreme de 4-6 saptamani. Cura diminueaza inflamatia cailor respiratorii, ajuta la decongestionarea acestora de secretiile in exces, diminueaza sensibilitatea alergica a organismului pe ansamblu. * Valori ridicate ale colesterolului negativ (LDL) - un studiu de medicina experimentala facut in anul 2006 in laboratoarele Universitatii "Isfahan" din Iran a demonstrat ca administrarea de doze repetate de marar duce in 6 saptamani la o reducere a colesterolului din sange cu peste 10%. Ca atare, se recomanda introducerea acestui zarzavat proaspat in alimentatie, consumand minimum 30 de grame de marar, in cure cat mai indelungate. * Prevenirea cancerului - consumul zilnic de zarzavaturi din familia Apiaceae, din care fac parte alaturi de marar si patrunjelul, telina, morcovul si leusteanul, tine boala canceroasa la distanta. Aceasta datorita flavonoidelor, substantelor aromatice si a clorofilei continute de aceste zarzavaturi, care previn mutatiile celulare, inhiba cresterea tumorilor si declanseaza apoptoza (programul de autodistrugere) a celulelor maligne. * Adjuvant in cancerul pulmonar, in cancerul cavitatii bucale - anumite substante (monoterpene) continute in frunzele de patrunjel si, mai ales, in frunzele de marar, previn actiunea cancerigena a unor gaze si suspensii toxice, cum ar fi cele eliminate de autovehiculele cu ardere interna, de gropile de gunoi sau de tigarile aprinse. Aceste "otravuri" pe care le respiram, vrand nevrand, zilnic, sunt responsabile in foarte mare masura de multitudinea formelor de cancer al cailor respiratorii, care afecteaza in prezent milioane de oameni din intreaga lume. Cele doua zarzavaturi sunt eficiente insa nu doar in prevenirea, ci si in tratarea afectiunilor tumorale care afecteaza respectivele segmente. Se recomanda consumul zilnic a cate 20-30 de grame de marar si aceeasi cantitate de patrunjel verde, in cure de minimum 3 luni. Tratamente externe * Respiratie cu miros neplacut, gingivita - poate parea greu de crezut, dar mararul este stramosul... pastei de dinti. Cu 2000 de ani in urma, parintele medicinii, Hipocrate, recomanda ca dupa fiecare masa sa fie mestecate indelung in gura cateva tulpini de marar. El spunea ca acest remediu nu doar improspateaza respiratia, ci si curata dintii, mentine sanatatea gingiilor si previne inflamatiile mucoasei bucale. Cercetarile moderne ii dau dreptate lui Hipocrate, efectele antibiotice si antiinflamatoare ale substantelor continute de frunzele

proaspete de marar justificand din plin utilizarea acestuia ca produs pentru mentinerea igienei cavitatii bucale. * Adjuvant in blefarita si in conjunctivita - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de marar. Compresa astfel obtinuta se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1-2 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie pentru a fi pastrata umeda). Tratamentul are efecte antibacteriene si antiinflamatoare, reduce senzatia de jena si de mancarime la nivelul ochiului. Precautii si contraindicatii

� Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi) in perioada sarcinii, fiind in schimb indicate in perioada de dupa nastere. Administrarea mararului se va face in doze care vor creste gradat, o cantitate mare de marar consumata de o persoana care nu este obisnuita cu acest tratament putand duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de cap. Pentru a obtine efectele terapeutice scontate, consumati doar mararul proaspat. Tulpinile de marar pastrate in borcanele cu apa isi pierd rapid proprietatile terapeutice, desi isi mentin mai multa vreme culoarea verde. Daca doriti sa pastrati mai mult timp mararul inainte de a-l intrebuinta, puneti-l in pungi de plastic si tineti-l in frigider, dar nu mai mult de 4 zile.

FRUNZELE DE TELINA Foarte apreciate pentru aroma pe care o confera bucatelor, valoarea lor de ingredient e depasita cu mult de felul strasnic in care ne apara sanatatea In urma cu mii de ani, locuitorii din zona bazinelor Marii Mediterane si ale Marii Negre au "imblanzit" cateva soiuri de plante aromate. Erau plante cu un aport caloric practic nul, dar care aveau, totusi, un rol foarte important in alimentatie, ele fiind cele care dadeau aroma si gustul hranei. La noi, aceste ierburi erau cunoscute cel putin din vremea dacilor, si inca de atunci indeplineau simultan rolul de aliment, de remediu si de ingredient magic. In bucataria traditionala romaneasca, ele sunt numite generic zarzavaturi, fiind cele care dau adevarata savoare oricarui fel de mancare, dar si cele care previn problemele digestive, care regleaza <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div>

apetitul, care imbunatatesc metabolismul. Interesant este ca toate zarzavaturile noastre traditionale fac parte din aceeasi familie (Apiaceae), avand proprietati terapeutice destul de asemanatoare, dar si unele caracteristici speciale, deloc de neglijat. Fie ca vorbim de patrunjel, de marar, de leustean, de morcov sau de telina, toate contin in frunzele lor uleiuri volatile cu efecte antibiotice, flavone cu actiune antioxidanta ori clorofila cu efecte antitumorale si antivirale. Pana acum mai putin de o suta de ani, toate aceste zarzavaturi erau si printre plantele medicinale cele mai frecvent folosite, si nu doar la afectiuni minore, ci si la bolile grave, cum ar fi cele tumorale sau cele infectioase acute. Unul dintre aceste zarzavaturi are o faima ca medicament cu totul aparte, proprietatile sale afrodiziace, dar si cele antiimbatranire, sucul si alte remedii capatand aureola unor elixiruri magice: TELINA. In cele ce urmeaza vom afla mult mai multe despre proprietatile acestui zarzavat-medicament: Modalitati de preparare si de administrare a telinei

Sucul

� Pentru a obtine sucul de telina verde, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de telina nu se

administreaza de obicei singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se ia de 3 ori pe zi cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de telina, diluat in alt sfert de pahar de suc de morcov. Infuzia Se pun trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de telina la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi). Telina ca adaos in mancare Foarte multe din mancarurile de zi cu zi pot capata mai multa savoare prin adaugarea de frunze de telina foarte fin tocate, asa incat sa nu li se simta prea tare asprimea. Traditional, telina este adaugata in mancarurile calde, cum ar fi ciorbele, supele, tocanitele, insa este recomandat ca acest zarzavat sa fie pus dupa prepararea termica, si nu in timpul ei, pentru pastrarea continutului de vitamine al plantei. Folositi frunzele de telina ca adaos aromatic si totodata ca element decorativ si in salate, sandviciuri, sosuri ori garnituri. Vinul de telina Ca tonic psihic, ca antidepresiv, pentru imbunatatirea diurezei si a apetitului alimentar, ca adjuvant contra impotentei si a frigiditatii, se recomanda vinul de telina: doua maini de frunze proaspete se maruntesc si se pun intr-un litru de vin, la care se adauga, pentru un efect mai puternic, o lingurita de seminte de telina si o lingurita de scortisoara (Cinamonum ceylanicum). Se lasa sa macereze vreme de 7 zile, dupa care se adauga 300 g miere de albine. Se agita pana se topeste mierea, apoi se strecoara si se pune in sticle. Se bea cate un paharel inainte de masa. Tratamente interne * Hipertensiune - sucul din telina este folosit in mod traditional in China pentru reducerea presiunii arteriale. Reteta: se amesteca sucul cu miere in cantitati egale si se administreaza 5 linguri din acest amestec, de 3 ori pe zi, timp de minimum o luna. Studii recente au aratat ca dupa 6 saptamani de tratament, valorile presiunii arteriale au scazut la cei mai multi dintre pacienti cu 12-15%, aceasta datorandu-se atat efectelor vasodilatatoare, cat si celor diuretice ale acestui zarzavat. * Ischemie cardiaca, prevenirea infarctului - telina are in compozitia frunzelor sale asanumitele "ftalide", substante care au efecte relaxante asupra musculaturii netede si care fac arterele sa isi mareasca diametrul. Mai mult, aceasta categorie de substante reduc nivelul hormonilor de stres din sange, impiedicand astfel vasoconstrictia si puseele de hipertensiune. Se recomanda cura cu suc de telina (150 ml pe zi), dar si consumul de telina sub forma de salata, in cure de 6 saptamani, minimum. * Adjuvant in infectiile bacteriene - cercetarile de laborator au aratat ca uleiurile volatile din telina au un efect puternic antibiotic, prevenind si ajutand corpul sa se apere in fata infectiilor cu bacterii cum ar fi: Staphylococcus aureus, Staphylococcus albus, Shigella dysenteriae, Salmonella typhi, Streptococcus faecalis, Streptococcus pyogenes sau Pseudomonas solanacearum. Ca adjuvant la tratamentul prescris de medic, se recomanda consumul infuziei

combinate de telina (2-3 cani pe zi), dar si introducerea telinei proaspete in consum, ca aliment.

Cand e transformata in suc, efectul ei e mai puternic daca se combina cu morcov � * Sindrom de oboseala cronica - se bea zilnic, dimineata, o combinatie din jumatate de pahar de suc de frunze de telina si o jumatate de pahar de suc de morcov. Aceasta doza se ia pe stomacul gol, cu 10 minute inainte de a manca. Are efecte tonice nervoase, ajuta la reglarea activitatii glandelor suprarenale (responsabile de secretia asa-numitilor hormoni de stres), imbunatateste reactia organismului per ansamblu la suprasolicitarea psihica si fizica. * Impotenta, frigiditate - se consuma 50-100 ml de vin obtinut din frunze si seminte de telina, preparat dupa reteta prezentata in acest articol. Remediul se ia pe stomacul gol sau la minimum doua ore dupa ce am mancat, cu 15-30 minute inaintea actului sexual. Efectele acestui vin sunt rapide. Pentru imbunatatirea vietii sexuale pe termen lung, se recomanda salatele cu frunze de telina, sucul de radacina de telina (150 ml pe zi), pulberea de seminte de telina (2 grame pe zi), care au efecte puternice de relansare a activitatii gonadelor. * Reumatism - mai ales in afectiunile reumatice degenerative, consumul de telina proaspata (minimum 50 de grame zilnic), asociat cu o dieta preponderent crudivora, face adevarate minuni. Se face o cura de minimum 3 luni, timp in care se consuma zilnic telina proaspata, asociata cu o alimentatie integral vegetariana, gatita termic doar in proportie de 30%. Frunzele de telina sunt foarte eficiente contra problemelor articulare, deoarece sunt bogate in flavonoide, cu efecte antiinflamatoare, in vitamina C, in fitohormoni cu efect intineritor. Cura cu telina este foarte importanta si pentru combaterea efectelor secundare nefaste ale corticoizilor, cu care sunt adesea tratate afectiunile reumatice. * Adjuvant in afectiuni tumorale - studii de laborator au aratat ca anumite substante active din telina, asa-numitii compusi acetilenici, stopeaza cresterea tumorilor. Alte substante din acest zarzavat, cumarinele, au un important rol in prevenirea proceselor de malignizare. Ca atare, se recomanda atat pentru prevenire, cat si ca adjuvant contra acestor afectiuni, consumul de telina proaspata, sub forma de salata, cate 50-70 de grame pe zi. * Cancer de colon si de rect - un studiu facut in China, la Colegiul de Medicina din Harbin, pe 336 de cazuri de cancer colo-rectal, a aratat ca un consum ridicat de frunze de telina si de ceapa verde, in special, si de zarzavaturi verzi, in general, amelioreaza aceasta forma de cancer. Un rol la fel de important il au - se pare - cele doua vegetale si in prevenirea acestei forme de cancer. Se recomanda, asadar, consumul zilnic de salate de cruditati, asezonate din belsug cu frunze de telina si de ceapa verde. * Leucemie, limfom malign Hodgkin - se consuma sucul de telina verde, cate 100 ml, de doua ori pe zi, combinat in proportii egale cu suc de radacina de morcov. Sucul se bea foarte proaspat, pentru a impiedica deteriorarea unor substante continute de frunzele de telina, substante care sunt o speranta in tratamentul acestor afectiuni. Studii de medicina experimentala au aratat ca mai multe principii active continute de telina (luteolina si ftalidele) joaca rolul cel mai important, inhiband dezvoltarea tumorilor si inducand apoptoza, adica moartea programata a celulelor canceroase. * Colesterol - se consuma frunze de telina verde, proaspete, sub forma de salata sau ca adaos la ciorbe ori la tocanite. Concomitent, se tin cure de 56 de zile, timp in care se consuma zilnic, dimineata, un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de telina. Studii de medicina

experimentala au aratat ca la animalele cu hipercolesterolemie indusa, nivelul de colesterol negativ din sange scade cu pana la 20%, atunci cand este administrat un extract apos de telina.

Un afrodiziac garantat � * Obezitate - salatele de cruditati cu multa telina verde sunt un adevarat elixir in tratarea supragreutatii. Aceasta planta are efecte diuretice, ajutandu-ne sa eliminam excesul de apa din tesuturi si ajuta la "arderea" mai eficienta a grasimilor. De asemenea, telina verde consumata zilnic (40-70 de grame) reduce reactivitatea la stres, fiind de mare ajutor pentru combaterea asa-numitelor "accese de foame", care apar frecvent la obezi, mai ales in conditii de tensiune emotionala, de gol sufletesc, de frustrare afectiva. * Adjuvant in diabet - se consuma zilnic minimum 50 de grame de frunze de telina, de leustean sau de patrunjel. Toate aceste zarzavaturi sunt bogate in fibre alimentare si in principii active cu efect hipoglicemiant. Aceste zarzavaturi, consumate zilnic, ajuta, de asemenea, organismul sa devina mai receptiv la efectele insulinei. * Astm, bronsite - se recomanda infuzia combinata de frunze si seminte de telina (se pune, suplimentar fata de reteta initiala, 1 lingurita de seminte, pentru a obtine un litru de preparat), din care se bea cate un litru pe zi, in cure de 14 zile. Telina are efecte antispastice, relaxante, asupra musculaturii netede, ajuta la fluidizarea excesului de mucus si la eliminarea sa de pe caile respiratorii. In medicina traditionala, telina era folosita cu succes si contra tuberculozei pulmonare si a pleureziei. * Calculi renali - foarte bogata in potasiu si magneziu, telina este un excelent remediu pentru prevenirea calculilor renali. Mai mult, frunzele si radacina sa contin principii diuretice si antiinflamatoare renale, ajutand la eliminarea microcalculilor formati in rinichi si prevenind formarea altora noi. Se recomanda curele de 2 saptamani, timp in care se administreaza in fiecare zi cate un sfert de litru de suc de frunze (obtinut prin metoda prezentata in acest articol) si de radacina (obtinut cu storcatorul electric centrifugal), combinate in proportii egale. * Calculi biliari - se recomanda, in mod special, consumul frunzelor de telina crude, sub forma de salata sau de zarzavat adaugat in mancaruri. Datorita continutului de fibre alimentare, a efectelor sale de stimulare a evacuarii bilei din colecist (colecistokinetice), telina este un remediu excelent pentru prevenirea litiazei biliare. De asemenea, poate fi folosita pentru eliminarea "malului" din vezica biliara. * Constipatie - un remediu care in unele cazuri a aratat efecte laxative surprinzator de prompte este infuzia combinata de frunze de telina. Se consuma dimineata, pe stomacul gol, pana la ora 10, jumatate de litru - un litru din acest preparat, in 3-4 reprize. In completarea acestui tratament cu telina, la micul dejun se vor consuma cereale integrale si multe fructe proaspete. Tratamente externe

* Degeraturi - se face un decoct din doua radacini de telina si dintr-o mana de frunze uscate, care se fierb la foc mic, in 1,5 litri de apa, vreme de 30 de minute. Preparatul se lasa sa se raceasca si se filtreaza. Se fac bai caldute (niciodata fierbinti!), inmuind vreme de 20-30 de minute membrul afectat in decoctul astfel obtinut. * Inflamatii oculare - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de telina. Compresa se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1-2 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie, pentru a fi pastrata umeda). Este un tratament adjuvant de medicina traditionala, cu care s-au obtinut rezultate foarte bune contra conjunctivitei si a blefaritei. PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

� Frunzele de telina se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi), in perioada sarcinii, in timp ce semintele de telina sunt total contraindicate in aceasta perioada. Curele de telina pot conduce la aparitia fotodermatitelor (sensibilitate exagerata a pielii la radiatia solara), de aceea, persoanele ce consuma seminte sau frunze de telina in cure intensive nu trebuie sa se expuna la soare puternic fara sa foloseasca creme cu rol de filtrare sau de blocare a radiatiilor ultraviolete. In foarte rare cazuri, telina poate produce alergii traduse prin urticarie, deranjamente digestive sau catar respirator, caz in care tratamentul va fi intrerupt. Stiati ca... * In conformitate cu preceptele medicinii traditionale chineze, telina are o calitate rece (racoritoare), putand reduce sensibilitatea organismului la caldura puternica din timpul verii. Ea era recomandata pentru prevenirea puseelor de hipertensiune ori a atacurilor cerebrale din timpul verii. * In medicina traditionala indiana, Ayurveda, frunzele si mai ales semintele de telina sunt folosite, cu un succes incredibil, deopotriva pentru femei si pentru barbati, pentru incetinirea si stoparea proceselor de imbatranire. Cuplurilor aflate la varsta a doua care doresc sa procreeze le este in mod special recomandata aceasta planta. * In fitoterapia traditionala europeana, se stie ca telina face un tandem extraordinar cu papadia, cele doua plante potentandu-se reciproc din punctul de vedere al actiunii terapeutice.

MAZAREA O delicatesa care vindeca Mazarea este unul din alimentele a caror origine se pierde in negura timpurilor. Se pare ca pentru prima oara boabele verzi ale acestei leguminoase, ruda buna cu fasolea, au fost cultivate pe actualul teritoriu al Chinei, unde dovezile arheologice arata ca era cunoscuta inca

de acum 4000 de ani. In Europa, mazarea a ajuns cu mai bine de doua milenii in urma, insa celebritatea a cunoscut-o abia in evul mediu, cand era o delicatesa pe masa regilor europeni. Din bucatariile regale, mazarea a ajuns apoi, treptat, pe mesele oamenilor de rand, mai intai in stare uscata, apoi in forma proaspata, in care este consumata preponderent in zilele noastre. <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> Foarte hranitoare si bogata in proteine, ea s-a raspandit pe toate continentele lumii, tinzand la statutul de aliment de baza, la fel ca orezul sau cartofii. Insa inainte de a ajunge in farfurie, ea isi castigase deja statutul de aliment-medicament. In ce fel de afectiuni si in ce doze se administreaza mazarea vom vedea in continuare, nu inainte de a afla cum se prepara si se administreaza: Preparate terapeutice din mazare verde Boabele de mazare au cea mai intensa actiune terapeutica atunci cand sunt gatite proaspete, eficienta lor din punctul de vedere al vindecarii scazand exponential atunci cand le consumam din conserva sau uscate. Cea mai "sigura" este mazarea din pastai, din care vom scoate boabele verzi si fragede. Se mai poate consuma si mazarea congelata, care pastreaza un procent mare din cele opt vitamine si din cele sapte minerale asimilabile, din enzimele si din celelalte principii active continute in ea. In ce priveste gatitul, se aplica principiul cu cat mai bland si mai scurt, cu atat mai bine, asa cum vom vedea in continuare:

� Mazarea fiarta in apa se obtine prin punerea boabelor, spalate si alese de eventualele impuritati, intr-o oala de inox, in care apa deja fierbe. Se lasa sa clocoteasca la foc mic. In momentul cand boabele au devenit moi si furculita le zdrobeste cu usurinta, fierberea s-a incheiat. Unii bucatari "profesionisti" adauga bicarbonat de sodiu la fierbere, pentru a mentine culoarea vie a boabelor de mazare - este o greseala, prin aceasta metoda distrugandu-se multe principii active. La mazarea fiarta se pot adauga ciuperci, sos alb si condimente, obtinandu-se soteul de mazare. O alta varianta este sa adaugam in timpul fierberii o lingurita de miere, o lingurita de unt si sare dupa gust, mazarea astfel preparata consumandu-se cu paine prajita. Mazarea fiarta in aburi se obtine cu ajutorul asa numitelor "steamere", aparate electrice care se gasesc in comert. Inainte de a le fierbe, boabele se spala bine si se curata de impuritati. Dupa expunerea la abur, mazarea se lasa sa se raceasca si se poate consuma simpla (cu ulei de

masline si cu sare) ori cu diferite alte legume (morcov, ardei, telina, patrunjel verde, rosii), in salate vegetariene delicioase. Fierberea mazarei in abur este cea mai sanatoasa metoda de preparare termica descoperita pana in prezent, prin care sunt pastrate foarte multe din vitaminele, mineralele in forma asimilabila, pigmentii si alte substante active din aceasta leguminoasa. Supa crema - se obtine din 300 grame de mazare (proaspata sau congelata), dintr-un morcov, o jumatate de telina si o ceapa de marime medie. Se pun la fiert in doi litri - doi litri si jumatate de apa - morcovul, telina si ceapa, iar dupa 20-30 de minute de fierbere, se adauga si boabele de mazare. Se lasa pe foc pana au fiert toate ingredientele. Se strecoara, zeama se pune deoparte, iar legumele se piseaza sau se mixeaza, pana cand devin ca un piure. Acest piure se combina cu zeama anterior obtinuta prin strecurare, se adauga ulei, sare si piper dupa gust. Supa-crema astfel obtinuta se consuma simpla ori cu smantana si crutoane.

Boli prevenite prin consumul de mazare * Osteoporoza - mazarea verde, gatita corespunzator, este o excelenta sursa de vitamina K, pe care organismul o foloseste pentru fixarea calciului in oase. De asemenea, mazarea verde contine vitamina B6, care previne eliminarea calciului din oase si fragilizarea acestora. Ca atare, consumul de mazare verde, minimum 200 de grame, de trei ori pe saptamana, este un foarte bun tratament pentru prevenirea pierderilor de substanta osoasa. In lumina acestor date, mazarea este recomandata in mod special femeilor ajunse la varsta menopauzei, care sunt cele mai susceptibile la osteoporoza. * Prevenirea infarctului - consumul de mazare tine sub control nivelul colesterolului negativ (LDL) din sange, ajuta la reglarea tensiunii arteriale, previne excesul de greutate. Este alimentul ideal in timpul zilelor caniculare de vara, fiind usoara si hranitoare, prevenind puseele de hipertensiune, tulburarile de ritm cardiac si infarctul. * Boala canceroasa - alaturi de fasolea verde, boabele de mazare sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. De ce? Pentru ca vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile, flavonoidele continute de aceasta leguminoasa sunt tot atatea remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind resimtite mai ales atunci cand sunt administrate pe termen lung. Datorita bogatiei sale in substante cu efecte antioxidante, mazarea este utila pentru prevenirea leucemiei, a cancerului pulmonar, colo-rectal, pancreatic. De asemenea, boabele sale verzi sunt utile in profilaxia formelor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel ovarian, de col uterin, de prostata sau la san. * Cancer de prostata - boabele de mazare sunt o excelenta sursa de seleniu in forma asimilabila. Conform unor studii americane facute in 2003, o suplimentare a cantitatii de seleniu din alimentatie aduce dupa sine o scadere cu pana la 35% a riscului de a dezvolta cancer la prostata. Tratamente interne * Hipertensiune arteriala - un grup de cercetatori de la Universitatea Manitoba (Canada) au descoperit in boabele mazarei o proteina care administrata pe cale orala duce la o scadere cu 20% a tensiunii arteriale. Studii de medicina experimentala, menite sa clarifice mecanismele prin care aceasta substanta are efecte hipotensoare, sunt in plina desfasurare, insa un lucru este cert de pe acum: consumul de mazare este un remediu excelent contra valorilor ridicate ale presiunii sanguine. Ca atare, mai ales in perioadele cu risc ridicat pentru hipertensivi (cum ar fi zilele caniculare sau cele cu nivel ridicat de stres), se recomanda consumul de mazare verde. Doza zilnica recomandata este de 150-250 de grame de boabe proaspete. * Ischemie cardiaca, ateroscleroza - vitaminele si flavonoidele din boabele de mazare

impiedica oxidarea colesterolului si trigliceridelor pe peretii arterelor, prevenind sau stopand procesul de ingrosare a acestora. Se recomanda o cura cu o durata de 4-8 saptamani, timp in care se recomanda consumarea de trei ori pe saptamana a 150 de grame de mazare verde, eventual in alternanta cu fasolea pastai, care are efecte similare contra ischemiei cardiace. * Anemie feripriva - mazarea verde este bogata in fier, o portie de 250 de grame din aceasta leguminoasa continand aproximativ 40% din necesarul zilnic din acest oligoelement. Mai mult, mazarea este bogata si in magneziu si vitamina B6, care sunt esentiale pentru asimilarea fierului si pentru combaterea anemiei. Contra acestei afectiuni se recomanda o cura de o luna cu mazare, din care se consuma cate 150-250 de grame o data la doua-trei zile. Pentru o mai mare eficienta se introduc in dieta si alte alimente bogate in fier, cum ar fi galbenusul de ou, fasolea verde, spanacul, urzica. * Adjuvant in bolile renale - consumul de mazare ajuta in mod special persoanele cu afectiuni renale (infectii cronicizate, chisturi, litiaze recidivante) la care apar si probleme cum ar fi edemele, hipertensiunea arteriala si alte tulburari cardio-vasculare. Profesorul Rotimi Aluko, un biochimist canadian, a prezentat aceste concluzii la conferinta organizata de "American Chemical Society" din 2008, cercetarile sale fiind primele care demonstreaza faptul ca un produs alimentar natural poate sa atenueze semnificativ simptomele maladiilor renale.

� * Diabet - mazarea face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacientilor cu diabet de tip I si II. Desi este bogata in hidrati de carbon, avand chiar un gust dulce pronuntat, mazarea contine fibre alimentare si unii compusi cu efect usor hipoglicemiant, ceea ce o face usor de tolerat de catre diabetici. Ea are, de asemenea, efecte diuretice si previne complicatiile cardiovasculare ale diabetului. * Infectia cu Helicobacter - boabele de mazare germinata sunt o specialitate a bucatariei chineze. Semintele plantei se umezesc periodic cu apa calduta si se tin la intuneric, unde se lasa pana le ies primii coltisori, care arata inceperea procesului de germinare. Germenii de mazare astfel obtinuti se consuma in salatele de cruditati, impreuna cu morcov, telina si sfecla rosie. In procesul germinarii, in boabele de mazare este sintetizata o substanta fenolica, ale carei proprietati antibiotice asupra Helicobacter pylori sunt incredibil de puternice. Studii facute in laboratoarele Facultatii de Medicina a Universitatii din Massachusetts (S.U.A.) arata ca aceasta substanta, pur si simplu, distruge, chiar in concentratii incredibil de mici, aceasta bacterie "vinovata" de multe din cazurile de ulcer si de gastrita. Se recomanda, asadar, germenii de mazare consumati ca atare (50 grame pe zi) sau chiar ceaiul obtinut prin infuzarea acestor germeni (10 lingurite la un litru de apa), in cure de 14 zile. * Constipatie - fibrele alimentare continute de mazarea verde, laolalta cu polizaharidele pe care aceasta leguminoasa le secreta in boabele sale, au darul de a debloca tranzitul intestinal si de a elimina toxinele din colon. Se recomanda mazarea fiarta, preparata cu miere si cu unt (a se vedea retetele prezentate anterior), cate o portie de 250 de grame pe zi. * Epuizare, sindromul oboselii cronice - in boabele mazarei gasim o combinatie de vitamine din complexul B, dar si unele minerale (magneziu, fier, seleniu) cu efecte exceptionale in combaterea starilor de oboseala. Mai mult, mazarea este un aliment usor digerabil, bogat in zaharuri usor asimilabile (care sunt hrana creierului) si in proteine cu grad scazut de toxicitate. Ca atare, atunci cand avem nevoie de o regenerare rapida, fizica sau psiho-mentala, o portie de supa-crema de mazare sau o salata cu multa mazare fiarta poate face adevarate minuni. * Imbunatatirea capacitatii de efort fizic - prin continutul sau de vitamina B1, B2, B3, B6, dar

si de fier usor asimilabil, mazarea este un sustinator de efort redutabil. Este un aliment care furnizeaza multa energie ce favorizeaza o mai buna oxigenare celulara, fiind folosita tot mai mult in hrana loturilor sportive. Se recomanda consumul a 1-1,2 kilograme de mazare saptamanal in perioadele de efort intens, mai ales facut in conditii termice extreme (frig sau caldura exagerata). Intr-un bob de mazare... * Vitamina A - o portie de mazare (160 de grame) contine nu mai putin de 35% din necesarul de vitamina A pentru o zi. Vitamina A este esentiala pentru piele, pentru ochi, pentru sistemul imunitar, pentru prevenirea si combaterea unor afectiuni tumorale. * Vitaminele complexului B - boabele de mazare contin vitaminele B1, B2, B3, B6. Mazarea este cunoscuta mai ales ca una din cele mai bune surse alimentare naturale de vitamina B1, doua sute de grame de boabe verzi continand aproximativ 32% din necesarul zilnic din aceasta vitamina foarte importanta pentru activitatea cardiovasculara, a sistemului nervos si digestiv.

� * Vitamina C - este supranumita si vitamina imunitatii, deoarece are un rol esential in mentinerea sanatatii si functionalitatii sistemului natural de aparare al organismului. Dar rolul sau nu se limiteaza la atat, vitamina C fiind esentiala si pentru sistemul cardiovascular, pentru sistemul muscular si cel nervos. Ei bine, si la acest capitol mazarea verde este pe podium, doua sute de grame din acest aliment preparat corespunzator asigurand nu mai putin de 40% din necesarul zilnic de vitamina C. * Vitamina K - alaturi de fasolea verde, mazarea verde este un lider de necontestat in acest domeniu, o portie de 160 de grame de boabe verzi asigurand aproximativ 52% din necesarul zilnic din aceasta vitamina, foarte importanta pentru inchiderea ranilor si pentru coagularea sangelui, dar si pentru rezistenta oaselor, ea ajutand la "sudarea" moleculelor de calciu din os. * Fosfor - intr-un sfert de kilogram de mazare gasim aproape o treime din ratia zilnica necesara de fosfor. Fosforul este un oligoelement esential pentru sistemul nervos, pentru regenerarea celulelor si pentru consolidarea oaselor. * Potasiu si magneziu - o portie de 160 de grame de mazare verde contine 22% din necesarul zilnic de potasiu al unui adult si 15% din necesarul de magneziu. Ambele minerale sunt esentiale pentru mentinerea functionalitatii inimii (ele alcatuiesc si celebrul "Aspacardin", folosit in aritmia cardiaca), pentru sanatatea sistemului nervos si al celui muscular. * Zinc - este un oligoelement necesar pentru activarea sistemului imunitar, pentru refacerea tesuturilor distruse, precum si pentru functia de reproducere (atat la femei, cat si la barbati). Intr-o portie de mazare gasim aproximativ 12,6% din necesarul zilnic de zinc. * Seleniu - ne referim, evident, la seleniul in forma organica, asimilabila, care este un remediu extraordinar pentru prevenirea si combaterea cancerului, dar si pentru intarirea imunitatii, pentru combaterea infertilitatii la barbati, pentru sustinerea functiei pancreasului. Un studiu facut in Slovenia arata ca boabele de mazare sunt printre cele mai bune surse naturale pentru acest oligoelement. Procentajul de seleniu depinde foarte mult si de tipul de sol pe care aceasta leguminoasa creste. Precautii si contraindicatii

Mazarea verde va fi consumata cu prudenta de catre persoanele care au un nivel foarte ridicat al ureei in sange sau care au litiaza renala cu urati, deoarece boabele sale contin asa-numitele purine, care dupa ce sunt metabolizate dau ca "reziduu" in organism acidul uric.

BUSUIOCUL Planta magica a romanilor Busuiocul este o planta originara din India, cunoscuta si folosita inca din urma cu trei milenii si care s-a bucurat de o raspandire rapida in toata lumea. La indieni, despre busuioc se spune ca este planta lui Krishna si a lui Vishnu, iar bunii hindusi nu se duc la culcare fara o ramurica de busuioc pusa pe piept, menita sa ii duca in timpul somnului pe taramurile paradisiace. La romani si mai tarziu la italieni, busuiocul era considerat iarba dragostei si a fertilitatii, inflorirea lui fiind celebrata prin serbari si prin adevarate ritualuri. La greci si in aproape toate tarile crestin-ortodoxe, busuiocul are aproape aceleasi semnificatii ca <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> si in India, fiind considerat planta sacra. Agheasma se face cu ajutorul busuiocului, si tot cu un buchet de busuioc se imprastie apa sfanta, pentru alungarea Necuratului ori pentru sfintirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protectia divina asupra casei si a ocupantilor sai. Insa dincolo de dimensiunea sa spirituala si magica, busuiocul mai are o calitate foarte importanta - aceea vindecatoare, de care ne ocupam in continuare. Raspandire si recoltare La noi in tara busuiocul este exclusiv planta de cultura. Semintele se pun in pamant la Dragobete (24 februarie), apoi se tin in casa, in ghivece puse la fereastra, pana la Sfantul Gheorghe (23 aprilie), cand se planteaza in gradina. Recoltarea sa incepe la sfarsitul lui iunie si continua pana toamna tarziu, cand cade prima bruma. Se taie doar varfurile inflorite de busuioc (fara partea lemnoasa), de mai multe ori pe timpul verii, dupa fiecare taiere, planta dand si mai multi lujeri, care la randul lor vor inflori. Dupa culegere, varfurile de busuioc se usuca intr-un strat cu o grosime de maximum un deget (aproximativ 2 cm), pana cand tulpinile si frunzele devin usor casante. Depozitarea se face in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri intunecoase, uscate si racoroase.

Preparate din busuioc Pulberea Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a inflorescentelor de busuioc uscate, urmata, eventual, de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi. Infuzia fierbinte

Flori de busuioc � Se foloseste in terapia naturala (desi nu are bogatia de principii active a infuziei combinate) pentru efectele antispastice, element foarte important in tratarea unor tulburari digestive si a unor afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva, viroze respiratorii). Se prepara simplu, prin oparirea unei lingurite de tulpini inflorite si maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa se infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte, asa incat efectul antispastic, hipertermiant si relaxant sa fie maxim. Infuzia combinata Cum arata si numele, combina extractia la rece cu infuzia fierbinte, ajutand la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori si frunze de busuioc maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte 20 de minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi. Tinctura Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de iarba de busuioc, completandu-se restul cu alcool de 50 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile, dupa care tinctura se filtreaza prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare. Uleiul volatil Termeni sinonimi pentru uleiul volatil sunt si ulei eteric, ulei aromatic sau ulei esential. Este un preparat ce se obtine doar prin procedee industriale (prin antrenare cu vapori), si se gaseste in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2-4 ori pe zi, in cure de 514 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi. Baile terapeutice Doua maini de busuioc se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12

ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, se lasa la infuzat vreme de 15 minute, apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate obtinute in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu busuioc dureaza 20-30 de minute, avand efecte tonice fizice si psihice, ajutand organismul sa lupte impotriva infectiilor si ferindu-ne in mod special de bolile asociate cu frigul sau cu umezeala. Boli prevenite cu ajutorul busuiocului * Toxiinfectia alimentara - un studiu facut in 2004 arata ca punerea unei singure picaturi de ulei volatil de busuioc intr-un litru de apa de baut, care se consuma pe parcursul unei zile, ne pune la adapost de multe din infectiile cu bacterii luate din alimente. Mai ales in timpul sezonului cald, acestea produc toxinfectii alimentare, traduse prin simptome cum ar fi voma, diaree puternica, febra. Si condimentarea cu busuioc a mancarurilor este recomandata, mai ales in timpul verii, deoarece substantele volatile din busuioc pastreaza alimentele nealterate mai mult timp si ne feresc de infectiile tubului digestiv.

� * Ateroscleroza - unul din secretele efectelor benefice ale bucatariei mediteraneene asupra aparatului cardiovascular este chiar busuiocul. Alaturi de oregano, el este principalul condiment folosit in aromatizarea sosurilor pentru paste, a salatelor, a multor tipuri de pizza. Substantele antioxidante continute de catre busuioc previn formarea placilor de aterom pe artere si mentin elasticitatea vaselor sanguine. * Infarct - studii de medicina experimentala arata ca administrarea zilnica de busuioc, ca planta medicinala sau ca si condiment introdus in mancare, previne infarctul. Nu doar ca busuiocul protejeaza arterele coronare de depunerile de colesterol, dar ajuta si la tinerea sub control a tensiunii arteriale si are o foarte complexa actiune la nivelul sistemului nervos central, protejand intregul sistem cardiovascular de efectele nefaste ale stresului. * Astm bronsic - consumat ca aliment, in salate, in sosuri ori in supe, busuiocul protejeaza aparatul respirator de aparitia reactiilor alergice, impiedica in buna masura recidiva infectiilor bronho-pulmonare, protejeaza caile respiratorii de procesele inflamatorii ce conduc la aparitia astmului. * Iradiere - doua principii active din busuioc, orientina si vicenina (ambele sunt flavonoide hidrosolubile), protejeaza celulele organismului in fata actiunii mutagene a radiatiilor ultraviolete, a radiatiilor beta si gamma. Ca atare, pe timpul verii, cand suntem mai vulnerabili la radiatiile solare, dar si atunci cand suntem expusi la radiatii din alte surse, administrarea zilnica a busuiocului este foarte utila pentru prevenirea mutatiilor celulelor, a proceselor de malignizare. Se ia pulberea de busuioc, cate 4-8 grame pe zi, in cure de 30 de zile. * Infectia cu papilomavirusuri cancerigene - un studiu facut de un colectiv condus de dr. T.

Dasgupta, publicat in 2004 in "Journal of Phytomedicine", arata ca animalele de experienta infectate cu tulpini de papilomavirusuri cu potential cancerigen ridicat si tratate cu frunze de busuioc au avut o rata mult mai mica de aparitie a formatiunilor tumorale fata de lotul martor. Tratamente interne * Stres psihic intens, tulburari neurovegetative - se tin cure de cate 20 de zile, timp in care se administreaza cate o jumatate de litru - un litru de infuzie de busuioc combinata pe zi. Mai multe observatii facute de medicii care au administrat busuioc pacientilor cu acest gen de tulburari conduc la concluzia ca aceasta planta produce "imunizare la stres". Mecanismele prin care busuiocul ne protejeaza organismul si psihicul de efectele nefaste ale tensiunilor emotionale intense inca nu sunt cunoscute. Unii cercetatori sustin ca principiile active din busuioc ajuta la o mai buna oxigenare celulara, ceea ce permite organismului si in special sistemului nervos central sa se adapteze la conditiile de stres. Observatiile clinice ale multor specialisti arata insa ca la multi pacienti, busuiocul induce o stare de optimism si de incredere care nu poate fi explicata doar prin simpla oxigenare. * Sindromul oboselii cronice - se amesteca 4 linguri de pulbere fin macinata de busuioc cu 12 linguri de miere si 4 linguri de polen proaspat. Se administreaza zilnic cate 4-6 lingurite de amestec, in cure de zece zile, urmate de alte cinci zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte complexe, care tonifica sistemul nervos, are actiune antidepresiva si care ajuta la relaxarea si la refacerea rapida din punct de vedere psihomental. * Eforturi mentale prelungite - se bea o o cana de infuzie combinata de busuioc, in doza unica. Dupa administrare, se face o pauza de 5-10 minute, dupa care munca intelectuala poate fi reluata. Infuzia combinata de busuioc este un remediu care imbunatateste rapid circulatia cerebrala, favorizeaza mentinerea treaza a atentiei pe perioade indelungate de timp si alunga oboseala. Un alt remediu cu efecte foarte bune in acest sens este infuzia combinata din busuioc si menta (Mentha piperita), menta din acest amestec adaugand si o imbunatatire a claritatii mentale.

La fereastra, ca spiritul bun al casei � * Adjuvant in depresie si depresie anxioasa, nevroze - se recomanda amestecul, in proportii egale, de pulberi de busuioc si de sunatoare, din care se ia cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de opt saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care se poate relua. Terapeutii care au aplicat tratamentul cu busuioc sustin ca administrarea acestei plante indeparteaza anxietatea si pesimismul, stabilizeaza emotiile, faciliteaza o mult mai buna exprimare a sentimentelor si a individualitatii in general. Combinatia busuioc + sunatoare este foarte utila contra starilor de depresie, de astenie si de melancolie. * Dureri de cap - se administreaza o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta. Este un remediu recomandat in durerile de cap care apar

datorita oboselii, a hipotensiunii, precum si in migrenele biliare (cu colecist hipoton) sau asociate cu constipatia. Busuiocul elimina durerile de cap prin efectul de imbunatatire a circulatiei cerebrale, prin deblocarea colecistului si a tranzitului intestinal. * Viroze respiratorii, gripa - se administreaza infuzie fierbinte de busuioc, cate 3-4 cani pe zi, in fiecare cana de preparat adaugandu-se si 2 picaturi de ulei volatil de busuioc. Un studiu facut in 2005 de departamentul de microbiologie al "Universitatii Koshiung" din Taiwan arata ca mai multi compusi din busuioc au efecte antivirale puternice (mai ales asupra adenovirusurilor). Mai mult, tratamentul cu busuioc previne complicatiile gripei, reduce starile de disconfort (vertij, dureri de cap, tuse) din timpul bolii. * Bronsita cronica si acuta, accese de tuse - se recomanda combinatia de ulei volatil de busuioc si de menta, in proportia de 1:1. Din acest amestec se administreaza cate 3 picaturi, de 4-6 ori pe zi, in cure de 7-21 de zile. Uleiul volatil de busuioc are efecte antispastice asupra cailor respiratorii, anihileaza foarte multe dintre bacteriile si virusurile care produc bronsita, grabeste procesele de vindecare si reduce simptomele neplacute ale bolii. De asemenea, administrarea acestui amestec previne crizele de sufocare si instalarea astmului. * Rinita cronica, sinuzita - se recomanda cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta, administrata de 3-4 ori pe zi. Se face o cura de 14 zile, timp in care principiile active ale plantei vor ajuta la decongestionarea cailor respiratorii superioare, vor ajuta la eliminarea infectiilor bacteriene si la... recapatarea simtului olfactiv. Observatiile clinice arata ca dupa curele cu busuioc multi pacienti si-au recapatat mirosul pierdut din cauza bolii. * Artrita reumatoida - se face o cura cu infuzie combinata de busuioc, din care se administreaza cate un litru pe zi, in cure de 45 de zile. Studiile arata ca flavonoidele si anumiti compusi volatili (cum ar fi eugenolul) din busuioc au efecte antiinflamatoare articulare puternice, reducand durerea si rigiditatea articulara. * Voma, stari de greata - se ia cate un sfert - o jumatate de lingurita de pulbere de busuioc, de 4-6 ori pe zi. Este un tratament simplu, care de cele mai multe ori elimina starile de greata. Uleiul volatil din aceasta planta actioneaza la nivelul papilelor gustative si al sistemului nervos central, favorizand si secretia de saliva si de sucuri gastrice, eliminand inapetenta, dispepsia si flatulenta. Ca atare, este un tratament foarte util si contra indigestiei, a balonarii si a colicilor abdominale. In cazul colicilor, se recomanda mai ales infuzia fierbinte de busuioc, care are un foarte bun efect antispastic digestiv. * Infectia cu giardia - se administreaza uleiul volatil de busuioc, din care se iau cate trei picaturi puse pe o bucatica de paine, de trei ori pe zi, inainte de mesele principale. Cura dureaza vreme de 21 de zile, dupa care se fac teste coprologice si, daca mai este cazul, tratamentul se poate relua dupa o pauza de 10 zile.

Usor adaptabil, busuiocul creste in orice loc � * Toxiinfectie alimentara, diaree - se administreaza cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pun 1-3 picaturi de ulei esential din aceeasi planta, de 3-4 ori pe zi, pana la vindecare. Acest tratament distruge multe din bacteriile care produc aceste afectiuni, intre care mentionam Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica. * Adjuvant in dizenterie - intr-o cana de infuzie combinata de busuioc se pun 4-5 picaturi de ulei volatil. Se administreaza patru asemenea doze pe zi, in cure de 10 zile. Busuiocul are un

puternic efect antibiotic, distrugand un spectru foarte larg de bacterii nocive pentru tubul digestiv. * Cistita - se beau cate trei cani pe zi de infuzie combinata de busuioc dimineata, la pranz si seara, in care se pun cate 3 picaturi din uleiul volatil de busuioc. Tratamentul se face vreme de 7-14 zile si are efecte antibiotice, antimicotice si antivirale puternice. De asemenea, busuiocul stimuleaza diureza, reduce inflamatia la nivelul cailor urinare, previne complicatiile infectiilor reno-urinare. * Infectii cu bacterii rezistente la antibiotice - uleiul volatil obtinut din busuioc este una din substantele cu cel mai larg efect antibiotic, fiind eficient atat contra bacteriilor gram-pozitive, cat si gram-negative. Mai mult, tratamentul cu ulei volatil de busuioc, spre deosebire de cel cu antibiotice clasice, nu favorizeaza aparitia micozelor (din contra, are efect antifungic) si nu slabeste sistemul imunitar. Ca atare, in cazul in care tratamentul cu antibiotice de semisinteza nu da rezultate, se recomanda ca adjuvant o cura cu ulei volatil de busuioc, din care se iau 2-4 picaturi, de patru ori pe zi, pe o perioada de 10-14 zile. Tratamente externe * Eczeme infectioase - se pun comprese cu tinctura de busuioc pe zonele afectate, vreme de 12 ore zilnic. Busuiocul are efecte antibiotice si antifungice foarte puternice, care elimina infectiile si suprainfectiile. * Cosmaruri, tulburari de somn - daca la romani este traditia de a dormi cu busuioc sub perna pentru a afla ursitul, la triburile din nordul Africii ramurile de busuioc se pun sub perna si la capul patului pentru a aduce vise frumoase si pentru a face somnul odihnitor. Etnologii care au cules date despre aceasta procedura terapeutica traditionala spun ca metoda functioneaza fara gres. * Crampe menstruale - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de busuioc. Compresa se aplica pe zona abdominala inferioara, deasupra punandu-se o sticla cu apa cat de calda puteti suporta. Aplicatia se face vreme de un sfert de ora - o ora (schimband eventual sticla cu apa calda pentru a mentine temperatura ridicata). Efectele antispastice si calmante ale durerii sunt foarte prompte. * Cistite recidivante, bronsita cronica - se fac bai complete adaugandu-se in apa din cada doi litri de infuzie combinata si zece picaturi de ulei volatil de busuioc. Tratamentul are efecte hipertermiante (creste temperatura corpului, ceea ce permite combaterea eficienta a infectiilor bacteriene), antibiotice si tonice generale. BUSUIOCUL SI FRUMUSETEA * Ten seboreic - se sterge seara tenul cu infuzie combinata de busuioc, iar apoi se pune o compresa cu aceeasi infuzie, pe obraji si frunte. Tratamentul impiedica infectarea porilor, anihileaza bacteriile care contribuie la agravarea acneei, curata eficient tenul. * Adjuvant contra caderii parului - intr-un sfert de cana de infuzie de busuioc se pun 1-2 picaturi de ulei volatil din aceeasi planta. Cu preparatul obtinut se maseaza scalpul zilnic. Este un tratament care activeaza puternic circulatia la nivelul foliculilor pilosi, si care elimina si micozele la nivelul pielii capului. PRECAUTII SI CONTRAINDICATII LA TRATAMENTUL CU BUSUIOC

� * Alergia la administrarea interna a busuiocului este foarte rar intalnita, insa la unele persoane, aceasta planta, mai ales uleiul volatil extras din ea, poate da simptome cum ar fi catarul respirator, senzatia de sufocare ori deranjamente gastro-intestinale. De aceea, inainte de a incepe un tratament intern cu busuioc, vom lua o cantitate foarte mica de planta sau de ulei volatil, si doar daca in 4 ore nu apare nici un simptom de alergie, vom continua administrarea normala. * Reactiile alergice la folosirea externa a busuiocului sunt ceva mai frecvente si constau in aparitia de inflamatii la nivelul pielii, a catarului respirator si a senzatiei de dificultate in respiratie. Ca atare, inainte de a face bai generale sau de a aplica comprese cu busuioc, vom testa mai intai preparatul pe o portiune mica de piele si doar daca nu apar reactii adverse de tipul celor descrise mai sus, vom continua tratamentul. Ca si alte plante aromatice, busuiocul contine un compus numit estragol, depistat ca si cancerigen, in testele de medicina experimentala. Trebuie stiut insa ca folosita in cantitati normale, aceasta substanta are o concentratie de 100 pana la 1000 de ori mai redusa decat doza de la care apare efectul toxic. Mai mult, in busuioc mai exista multi alti compusi cu efecte anticancerigene certe, care fac din aceasta planta un inamic al bolii canceroase si nu un inductor al ei. BUSUIOCUL CA ALIMENT In bucataria mediteraneana, busuiocul este un condiment foarte apreciat. Proaspat sau uscat, se pune in sosurile de tomate si in sosurile albe, cu care se consuma pastele, pizza si unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat, mai ales in bucataria asiatica, ca aromatizant in salatele de fructe, in compoturi si chiar in dulceturi. Adaugat in salate, busuiocul se combina cu frunze de patrunjel, de menta, cu tomate taiate marunt si cu frunze de salata verde. In Nordul Africii si in Orientul Mijlociu se prepara o bautura energizanta, punand intr-o sticla un litru de apa, patru linguri de miere si 1-2 ramurele uscate de busuioc. Se lasa totul sa macereze vreme de 12 ore, dupa care preparatul obtinut se filtreaza si se bea in mai multe reprize. TOTUL DESPRE MORCOV Remedii cu frunze, seminte si flori Morcovul este o leguma folosita in alimentatie pe teritoriul Romaniei de peste 2000 de ani. Aproape trei sferturi din suprafata cultivata cu legume este ocupata de morcov. Aliment banal, aflat la indemana si deci comun, poate parea greu de crezut ca este, totusi, printre cele mai

vechi medicamente antitumorale consemnate in istoria medicinei. Cu mai bine de doua milenii in urma, marele medic si farmacist grec Dioscorides nota despre frunzele acestei legume ca "administrarea lor face sa se retraga tumorile si curata sangele". De altfel, trebuie stiut ca vreme de mii de ani morcovul a fost consumat integral, nu doar radacina, ca in timpurile noastre, <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> ci si frunzele, florile si chiar semintele. Aceste parti ale morcovului au proprietati medicinale cu totul speciale si care, fara indoiala, merita sa fie cunoscute. Din acest motiv am si scris acest articol, pe care va invitam sa il cititi cu atentie: Ce parti ale morcovului au valoare terapeutica? Toate, adica radacina, frunzele, florile si semintele. Din motive de spatiu, astazi nu vom vorbi despre utilizarile medicinale ale radacinii de morcov, despre care se pot scrie adevarate tratate, concentrandu-ne, in schimb, asupra celorlalte parti, mai putin cunoscute: * frunzele se culeg odata cu radacina, incepand din luna iunie si pana in luna octombrie. Pentru a avea efectele terapeutice maxime, frunzele de morcov se consuma cat mai proaspete. * florile se recolteaza in zilele uscate si insorite, prin rupere. Inflorescentele se pot folosi verzi (pentru obtinerea de extracte) sau dupa uscare, sub forma de pulbere. Uscarea se face in strat subtire, in locuri umbrite. * semintele se culeg la sfarsitul verii si toamna, cu putin inainte de a incepe sa se scuture. Dupa culegere, se lasa sa se usuce in strat de grosime medie, apoi se folosesc la obtinerea de extracte ori ca pulbere.

Mod de preparare si folosire Salata de frunze Se obtine prin spalarea unei maini de frunze de morcov, care apoi se taie fin, se amesteca bine cu frunzele tocate de la o legatura de patrunjel si, eventual, de la o legatura de menta proaspata, cu zeama de lamaie si cu rosii taiate subtire. Se consuma dimineata, ca aperitiv, ori la pranz si la cina, impreuna cu felul doi. Frunzele proaspete de morcov sunt foarte bogate in clorofila, o substanta care nu a putut fi niciodata sintetizata in laborator si care conform cercetarilor recente are proprietati antitumorale, depurative si antioxidante cu adevarat remarcabile. In opinia cercetatorilor, clorofila din morcov este substanta care sta la baza efectelor antitumorale observate de Dioscorides, inca de acum doua milenii. Sucul de frunze Se mixeaza doua maini de frunze proaspete, la care s-au adaugat 10 linguri de apa, dupa care se lasa ingredientele o jumatate de ora la macerat si se filtreaza. Lichidul obtinut trebuie sa se consume imediat sau sa fie pastrat la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat din frunze de morcov este un remediu puternic si nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 3 ori pe zi cate 50 ml de suc de frunze de morcov, diluat cu aceeasi cantitate de suc de radacina de morcov. Frunzele de morcov ca adaos in mancaruri

Se spala foarte bine cu apa, apoi se toaca fin si se pun impreuna cu patrunjelul, mararul sau telina in supe, ciorbe, tocanite etc. Se recomanda ca toate aceste zarzavaturi sa fie adaugate in hrana dupa ce s-a incheiat prepararea termica, asa incat principiile lor active sa fie cat mai putin alterate. Pulberea de flori

Flori de morcov. Se pot folosi proaspete ... � Inflorescentele uscate de morcov se macina fin, cu rasnita electrica de cafea. Pulberea obtinuta se pastreaza intr-un borcan ermetic inchis, depozitat intr-un loc intunecos si rece. Se ia cate o jumatate de lingurita, de 4 ori pe zi, in cure de 28-56 de zile, urmate de doua-trei saptamani de pauza. Florile de morcov sunt un extraordinar stimulent si reglator al activitatii hormonale, actionand simultan la nivelul hipofizei, al gonadelor, al glandelor corticosuprarenale. Infuzia combinata de flori si seminte de morcov Se pun 1 lingurita de seminte si trei lingurite de inflorescente uscate de morcov la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se administreaza intern (2-3 cani pe zi). Vinul de morcov Pentru tratamentul bolilor endocrine, in special al disfunctiilor gonadelor si glandelor corticosuprarenale, se recomanda vinul de morcov: 75 de grame de flori uscate si 25 de grame de seminte se maruntesc si se pun in 1 litru de vin alb, sec. Se lasa sa macereze vreme de 10 zile, dupa care se adauga 200 g de miere de albine. Se agita pana se topeste mierea, apoi se strecoara si se pune in sticle. Se bea cate un paharel, inainte de masa. Tratamente interne * Boala canceroasa se recomanda cura cu suc proaspat de frunze de morcov, cate 150 de ml zilnic, administrat in trei reprize. Tratamentul dureaza vreme de 2 luni, dupa care se face o pauza de 2-3 saptamani si apoi se poate relua. Frunzele proaspete de morcov sunt recomandate si ca salata, avand proprietati antitumorale directe, sustinand organismul afectat de tratamentele contra cancerului, radio sau chimio-terapeutice. In absenta frunzelor proaspete de morcov se recomanda pulberea de seminte, din care se iau 4 grame pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza. Aceste seminte contin asa-numitii steroli vegetali, o categorie de substante care, intre altele, au efecte

reglatoare hormonale, fiind considerate o speranta in tratamentul cancerului la san si ovarian, a cancerelor de etiologie endocrina, in general.

... si uscate � * Adenom de prostata, adjuvant in prostatita se recomanda salata de frunze de morcov si de patrunjel (a carei reteta a fost prezentata anterior), consumata zilnic, in cure de o luna, urmate de 1-2 saptamani de pauza. Frunzele verzi de morcov au efecte antiinflamatoare asupra prostatei si inhiba dezvoltarea tumorilor in aceasta zona. Suplimentar, se pun cataplasme cu frunze si flori de morcov tocate, care se tin vreme de 2 ore pe zona abdominala inferioara. * Ganglioni limfatici mariti (adenopatie) de trei ori pe zi se consuma cate 50 ml de suc proaspat de frunze de morcov. Clorofila are efecte purificatoare asupra sangelui si asupra intregului sistem limfatic. Aceasta substanta ajuta la reglarea raspunsului sistemului imunitar, blocheaza multiplicarea multor virusi si bacterii (care sunt principalele cauze ale adenopatiei), incetineste proliferarea celulelor maligne. De asemenea, administrarea de clorofila extrasa din frunzele de morcov are efecte pozitive contra splenomegaliei. * Infertilitate la barbati si la femei se recomanda vinul obtinut prin macerarea florilor si semintelor de morcov, din care se beau cate 25 de ml, de trei ori pe zi, inainte de mese. In doze moderate, substantele volatile si fitohormonii din aceste parti ale plantei stimuleaza hipofiza sa produca hormoni gonadotropi. De asemenea, semintele de morcov au efect afrodisiac, stimuland direct activitatea gonadelor si provocand o usoara vasodilatatie in zona genitala. * Edeme se recomanda salata si sucul de frunze de morcov. Se consuma o portie de salata sau 100 de ml de suc de frunze pe zi. Tratamentul are efecte de mobilizare a apei din tesuturi si de eliminare a acesteia sub forma de urina. Frunzele de morcov, de asemenea, au efecte de stimulare a activitatii rinichilor si de protectie a acestora impotriva infectiilor si inflamatiilor. * Disurie, retentie urinara se recomanda in mod special salata cu morcov si patrunjel, a carei reteta a fost prezentata anterior. Consumul acestei salate nu doar stimuleaza formarea urinei si eliminarea ei, ci si ajuta la scaderea nivelului ureei si al creatininei din sange, substante care in concentratii mari pot produce tulburari severe, mergand pana la moarte. Trebuie stiut ca, alaturi de frunzele de morcov si de patrunjel, si frunzele altor zarzavaturi din aceasta familie (Apiaceae) au efecte favorabile in aceasta categorie de afectiuni. Aceste zarzavaturi sunt leusteanul, mararul, telina si asmatuiul. * Transpiratie excesiva se recomanda infuzia combinata din flori si din seminte de morcov, din care se beau cate 500 ml pe zi, in mai multe reprize. Este un remediu care actioneaza prin reglaj hormonal, facut la nivelul glandelor cortico-suprarenale si al gonadelor.

� Cele mai bune rezultate in tratament se obtin la pacientii la care acest simptom se coreleaza cu seboreea, cu acneea, cu circulatia periferica deficitara, cu hiper-emotivitatea. * Hepatita virala de tip A, B si C se recomanda curele interne cu suc de frunze de morcov, facute vreme de 1 luna, alternate cu curele de suc de frunze de patrunjel, facute pe aceeasi perioada de timp. In timpul lunii de tratament cu suc de frunze de morcov se iau cate 200-300 ml din acest preparat, in timp ce in timpul lunii de tratament cu suc de frunze de patrunjel, se iau cate 150 ml. Ambele tipuri de sucuri proaspete contin mari cantitati de clorofila si de substante volatile, care au darul de a inhiba multiplicarea virusilor hepatitici (mai ales de tip B si C), ajutand la regenerarea ficatului si la prevenirea aparitiei cirozei si a tumorilor hepatice. * Colesterol beta-sitosterolul, o substanta continuta din abundenta in frunzele verzi de morcov blocheaza absorbtia colesterolului, in timp ce alte substante active (clorofila, flavonele) previn oxidarea acestuia pe peretele arterelor. Pentru scaderea valorilor colesterolului negativ (LDL) din sange, se administreaza salata de morcov, cate o portie de 100 de grame la fiecare masa cu alimente ce contin grasimi. * Efectul antioxidant se recomanda salata de frunze de morcov, din care se consuma 100 de grame o data la doua zile, in cure de 2-3 luni. Clorofila si flavonoidele din aceasta salata protejeaza celulele corpului uman de actiunea daunatoare a radicalilor liberi, incetinind procesele de imbatranire, prevenind afectiunile degenerative, mentinand tineretea tesuturilor. Tratamente externe * Gingivita, candidoza bucala se face cu ajutorul mixerului o pasta din frunze verzi de morcov. Se spala cu ea gingiile (cu ajutorul unei periute moi sau chiar cu degetul aratator) si fata interna a obrajilor. Dupa curatare, gura nu se clateste imediat, ci pasta se mai tine 5-10 minute, asa incat sa isi faca efectul in profunzime. Aplicatia se face de 2-3 ori pe zi, pana la completa vindecare.

� * Ulcer al mucoasei bucale se mesteca incet, vreme de 10-15 minute, de trei ori pe zi, frunze proaspete de morcov, bine spalate in prealabil. Dupa mestecare, frunzele nu se inghit, ci se scuipa. Pe timpul tratamentului, care are efecte cicatrizante si antiinflamatoare foarte bune, nu se consuma alimente picante, foarte sarate sau iritante pentru mucoasa bucala. * Rani frunzele de morcov bine spalate si apoi zdrobite se amesteca in proportie de 1:2 cu miere de albine lichida. Preparatul rezultat se pune pe rani ca antiseptic, cicatrizant si antiinflamator. Este o metoda de tratament populara care adesea si-a dovedit eficienta. * Caderea parului, micoza a pielii capului ultima clatire, dupa spalarea parului cu un sampon bland, se face cu infuzia combinata obtinuta din flori si din seminte de morcov. Tratamentul are efecte antimicotice, antiinflamatoare, stimuleaza circulatia si procesele trofice la nivelul foliculilor pilosi.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII * Semintele si florile de morcov sunt ferm contraindicate in perioada sarcinii, deoarece pot avea efecte abortive. * Dupa aplicatia externa cu frunze de morcov, pielea tratata nu se expune la soare, deoarece furanocumarinele pe care le contin aceste frunze pot da fotosensibilitate. * Cu 30 de minute inainte de a aplica pentru prima oara frunzele de morcov, vom pune o cantitate mica de planta pe piele, pentru a ne asigura ca nu avem alergie la ea. MENTA - Racoarea care vindeca Legenda spune ca in timpurile cand picioarele Domnului si ale iubitului sau apostol Petre mai calcau prin tarana acestei lumi, ca drumeti nestiuti, se lasase o arsita cum nu se mai vazuse. Si se intampla ca cei doi pribegi sa ajunga intr-o pustietate unde nu se gasea picatura de apa, si abia daca vedeai chip de om la o zi intreaga de mers prin colburi fierbinti. Cand soarele ajunse in crucea zilei, Petre se aseza pe o piatra, ostenit si fara putinta de a merge mai departe. Si spuse: "Doamne, fa sa rasara un izvor sau o fantana, ca ne-om stinge de sete si de osteneala!". Domnul zambi, cu buzele uscate de arsita, si cuvanta bland: "Lasa, Petreo, <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> ca Tatal ne-o pregatit ceva mai bun decat fantana sau izvor". Si nu bine termina de spus aceste cuvinte, ca de la un cot al potecii rasari un drumet, la fel de ostenit ca si ei, dar care se opri si ii intreba daca le poate fi de folos cu ceva. Numaidecat, Petre ii ceru apa, iar drumetul le dadu cu draga inima tot ce mai avea in plosca. Apa era infierbantata de soare si abia potoli setea drumetilor sfinti. Domnul spuse: "Vezi Petre, izvorul sau fantana ne-ar fi potolit doar setea trupeasca, dar milostenia acestui om, care ne-a dat ultima lui picatura de apa, ne-a intremat si sufletul". Si atunci, dupa aceste vorbe, in fata omului celui milostiv rasari un suvoi de apa curata si buna, iar in jurul suvoiului, o iarba cu frunze grase, care raspandea o mireasma racoroasa si intrematoare: menta. De atunci, frunzele ei mestecate la drum lung potolesc setea calatorilor, ii racoresc in amiezile cu vipie si le alunga osteneala. Ba taranii romani isi puneau menta si in opinci, pentru ca pasul sa le fie usor si calea mai scurta. Iarba sfanta, in credintele populare, menta este un dar venind din milostenia Domnului nostru Iisus Hristos si a drumetului singuratic si cu inima buna. Pana nu demult, nu era gospodarie taraneasca in care sa nu creasca macar un soi de "menta buna" ori "izma buna", cum se mai numea aceasta iarba de leac folosita pentru toate bolile stomacului, febra, bolile de plamani si pentru feluritele suferinte femeiesti. Cu menta erau oblojite si ranile, intepaturile de insecte ori mancarimile de piele. Menta era pusa la capataiul bolnavilor grav, "ca sa le ia din durerea trupeasca si sufleteasca", in sanul fetelor de maritat, "ca sa fie cuminti si sa nu le ia patimile inaintea judecatii" ori la icoane, "ca sa apere gradina si ogoarele de seceta si vipie". Planta magica, planta de leac, in unele zone si planta alimentara, izma buna se impleteste cu traditiile tuturor popoarelor. Poate si de aceea cercetatorii zilelor noastre i-au acordat atata atentie si au gasit in frunzele sale aromate calitati vindecatoare neobisnuite, despre care vom vorbi in continuare, nu inainte insa de a afla ce fel de menta se foloseste si cum se prepara ea: Unde gasim si cum culegem menta

Mentha spicata � De regula, speciile de menta care se folosesc in vindecare nu cresc spontan, majoritatea speciilor salbatice nu au calitatile medicinale ale asa-numitei "mente bune". Prin "menta buna" se intelege, de fapt, o serie de trei specii de menta (care la randul lor au sute de varietati). Acestea sunt menta de apa (Mentha aquatica), menta dulce (Mentha viridis sau spicata) si hibridul primelor doua: menta piparata (Mentha piperita), care este cea mai folosita specie in prezent si despre care vom vorbi in continuare. In ciuda numelui sau, menta piparata nu are nimic din iuteala condimentului la care se face referire, din contra, este racoritoare, dar in schimb are in mireasma sa o nuanta care aduce aminte de cea a piperului. Aceasta specie de menta nu creste spontan la noi in tara, ci doar in gradini, unde se inmulteste foarte rapid, prin replantarea tulpinilor sale subterane (numite stoloni). Culesul mentei se face intotdeauna pe timp frumos, cu soare mult si caldura, cand aceasta planta secreta un maximum de uleiuri volatile. Se taie partile aeriene, adica tulpina cu tot cu frunze, cu putin inainte ca planta sa infloreasca. Dupa recoltare, iarba de menta se usuca in locuri umbroase, lipsite de umiditate si foarte bine aerisite, in strat subtire. Dintr-un kilogram de menta cruda rezulta aproximativ 200 de grame de menta uscata, care se pastreaza in pungi de hartie, in camari lipsite de umiditate si racoroase.

Cum se prepara si cum se administreaza menta Pulberea Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata eventual de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se administreaza pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi. Infuzia fierbinte Se foloseste (desi nu are bogatia de principii active a infuziei combinate) pentru a debloca rapid caile respiratorii, element foarte important in tratarea bronsitelor infectioase, precum si a manifestarilor alergice la nivelul cailor respiratorii. Se prepara simplu, prin oparirea a doua lingurite de frunze maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte posibil, asa incat efectul decongestiv, calmant si antispastic sa fie maxim. Infuzia combinata

Cum arata si numele, ea combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de iarba de menta maruntita se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa rece, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; lichidul se strecoara, iar maceratul ramas se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte, se lasa 20 minute la infuzat, dupa care se filtreaza; se combina cele doua extracte; preparatul se bea inainte de masa cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi. Tinctura Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de menta, completandu-se restul cu alcool de 40 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile. Se filtreaza lichidul prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare. Uleiul volatil Se mai numeste si ulei eteric sau ulei esential si se obtine doar prin procedee industriale Se gaseste preparat in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de menta pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi, dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi. Baile terapeutice Doua maini de flori de menta se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, vreme de 10 minute, si apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu flori de menta se fac vara sau atunci cand ne confruntam cu afectiuni respiratorii, deoarece au efect racoritor si relaxant, desfunda caile respiratorii si favorizeaza respiratia. Boli prevenite cu ajutorul mentei * Cancerul de colon, cancerul pulmonar, cancerul pielii - studii recente de medicina experimentala arata ca animalele carora le-a fost administrata sistematic menta, in cure de 3 luni, dezvolta mult mai rar tumori cu localizarile anterior mentionate. Asa-numitul perilil alcool, continut in frunzele de menta, este o substanta cu efecte antioxidante si antitumorale, impiedicand formarea si proliferarea tumorilor. Asadar, se recomanda consumul regulat de menta, sub forma de ceai ori chiar ca aliment, pentru prevenirea acestor forme de cancer. Cel mai bun moment pentru cura cu menta este vara, cand planta este proaspata si contine maximum de principii active.

Calamintha officinalis � * Sindromul colonului iritabil - observatii statistice facute in tarile din Orientul Mijlociu, unde menta este consumata frecvent sub forma de ceai sau de salata, arata ca persoanele care o consuma macar de 3 ori pe saptamana sunt mult mai putin predispuse la aceasta afectiune. * Gastrita hiperacida, ulcerul gastric - mentolul, principiul activ care da mirosul atat de caracteristic mentei, are efecte antiinflamatoare si calmante asupra mucoasei gastrice. Consumul de ceai de menta si de menta ca aliment este un foarte bun tratament de preventie al acestor boli gastrice, mai ales in perioadele de trecere de la anotimpul rece la cel cald si viceversa. * Infectiile tractului digestiv si infectiile urinare - studii facute inca din anii '80 arata ca menta administrata intern previne infectiile cu ciuperci parazite si bacterii, blocand multiplicarea acestor microorganisme. "De vina" pentru acest efect sunt substantele volatile din menta, care au efecte antibiotice si fungicide. * Epuizare, oboseala cronica - inhalarea uleiului esential de menta, consumul de infuzie combinata de menta si baile cu aceasta planta sunt un excelent mijloc de relaxare si regenerare, in special psihica si mentala. Marele avantaj al acestei plante relaxante este ca nu induce o stare de somnolenta, ci din contra, pastreaza mintea lucida si capacitatile intelectuale nealterate. Ca atare, folosirea ei interna si externa este un foarte bun mijloc de regenerare rapida dupa eforturile fizice si psihice, precum si dupa efortul fizic facut in soare ori la temperaturi ridicate. Tratamente interne cu menta * Sindromul colonului iritabil, colon spastic - doua studii realizate in China, in 1997, si in Spania, in 2007, arata ca uleiul de menta administrat intern reduce simptomele si elimina chiar aceste afectiuni ale colonului. Pacientii care au luat cate 2 picaturi de ulei volatil, de 3 ori pe zi, in cure de 4 saptamani, au raportat o frecventa mult mai mica a crampelor abdominale, a balonarii, a tulburarilor de tranzit intestinal. De asemenea, bolnavii care au facut tratament cu menta au prezentat, gradat, o mult mai mare toleranta la alimentele considerate pana atunci iritante. * Indigestie, dispepsie - se administreaza o combinatie in proportii egale de tinctura de menta si de chimen (Carum carvi), din care se ia cate o lingurita, de trei-sase ori pe zi, inainte si daca simtiti nevoia - dupa masa. Testele clinice facute in Germania, in 1999, sub conducerea dr. A. Madisch, au aratat ca aceasta combinatie de plante are efecte comparabile in dispepsie cu cisaprida, un medicament de sinteza folosit frecvent in aceasta afectiune. Diferenta este ca menta si cu chimenul nu au efectele adverse ale cisapridei, nu dau dependenta, iar efectele lor ca tonice digestive sunt mai ample. * Gastrita - se bea infuzie combinata de menta, cate un litru pe zi, in cure de 2-3 saptamani. Are efecte calmante, antiinflamatoare, reduce intensitatea durerilor de tip arsura, dar si frecventa crizelor de gastrita. Pentru efecte mai puternice, puteti adauga in infuzia combinata de menta si flori de tei (Tilia argentea), pentru efectul anti-stres, ori de musetel (Matricaria chamomilla), pentru amplificarea actiunii antiinflamatoare. * Infectie cu Helicobacter pylori - se face o cura de 3 saptamani, timp in care se administreaza zilnic o combinatie de uleiuri volatile de menta si de cimbru (Thymmus vulgaris), in proportia de 2:1. Pe timpul tratamentului, se iau cate 4 picaturi din aceasta combinatie, de 3 ori pe zi, cu putina apa. Uleiul esential de menta stopeaza diviziunea bacteriei Helicobacter pylori si amelioreaza simptomele infectiei (arsurile la stomac, refluxul gastric, senzatia de jena gastrica inainte sau dupa masa etc.). * Sughit, spasme gastro-intestinale - pentru a opri accesele de sughit se bea repede, dar cu inghitituri mici, un pahar de apa in care au fost puse 2-3 picaturi de ulei esential de menta. Este un tratament ce poate parea banal, dar care este foarte bine documentat stiintific. Un

colectiv de medici japonezi, sub conducerea dr. N. Hiki, a constatat prin experimentele pe pacienti efectul puternic antispastic digestiv si anti-vomitiv al uleiului de menta. Studiul lor, publicat in anul 2003, deja este aplicat in spitale din toata lumea pentru a usura gastroendoscopiile ori unele interventii stomatologice, unde efectul antispastic digestiv al mentei este foarte necesar. * Voma, stari de greata - tot un studiu japonez, de data aceasta facut in 1997, sub conducerea dr. M. Inamori, arata ca pacientii cu interventii chirurgicale recente au mult mai rar accese de voma sau stari de greata daca le este administrata menta. Se recomanda tratamentul cu pulbere de menta (4 lingurite rase pe zi) ori cu infuzie combinata (un litru pe zi, consumat in 4-6 reprize). Efecte terapeutice surprinzator de bune s-au obtinut si cu... mestecarea indelungata de guma mentolata, de catre pacientii cu interventii chirurgicale recente pe colon. * Cistita, nefrita, pielonefrita - se face un tratament cu o combinatie clasica in fitoterapie, si anume, cea dintre uleiul volatil de menta si cel de cimbru (Thymmus vulgaris), in proportii egale. Se iau cate 5 picaturi, de 4 ori pe zi, la intervale de 6 ore, in cure de 10 zile. Menta are proprietati antibacteriene (contra Staphylococcus aureus, in special), reduce inflamatia epiteliilor urinare, reduce senzatia de arsura si de jena la urinare. Pentru sporirea diurezei, se poate bea si infuzie combinata de menta, cate un litru pe zi. * Adjuvant in febra - una-doua cani de infuzie combinata de menta au un usor efect de scadere a temperaturii organismului si, cel mai important, face accesele de febra mai suportabile, reducand senzatia de vertij si de confuzie mentala. Se foloseste mai ales in accesele de febra asociate infectiilor acute.

Mentha arvensis � * Astm bronsic - se inhaleaza uleiul de menta pus pe o batista, atunci cand simtim ca este iminent un atac de astm. Se face si un tratament intern, in care se iau, de 3 ori pe zi, cate 2 picaturi de ulei esential de menta, impreuna cu jumatate de cana din infuzia combinata, obtinuta din aceasta planta. Acelasi tratament este recomandat si in rinita infectioasa si alergica. * Sinuzita, adjuvant in raceala si gripa - se administreaza combinatia de ulei volatil de menta si de busuioc (Ocimum basilicum), in proportii egale. Se iau cate 3-5 picaturi, de patru ori pe zi. Este un tratament simplu, cu o durata de maximum 14 zile, care elimina in mare parte simptomele neplacute ale virozelor respiratorii, decongestioneaza sinusurile, previne si combate foarte eficient infectiile bacteriene. * Migrena, cefalee - se administreaza 1-1,5 litri de infuzie de menta pe zi. Calmeaza durerile, reduce intensitatea starilor de greata care insotesc migrena. Studiile arata ca menta nu "prinde" la toate categoriile de pacienti cu migrena, dar la cei care au afinitati cu aceasta planta, dispar durerile de cap, ca luate cu mana. * Recuperare dupa accident vascular - se administreaza o combinatie in proportii egale de uleiuri volatile de menta piperata, de lavanda (Lavandula officinalis) si rozmarin (Rosmarinus officinalis). Din acest amestec se iau cate 3-4 picaturi, de 3 ori pe zi, in cure de doua luni. Un studiu publicat in anul 2007 arata ca pacientii tratati cu aceasta combinatie de uleiuri volatile

si cu acupresura au prezentat o recuperare a functiilor motorii si cognitive mult mai rapida decat pacientii tratati prin metodele conventionale. * Micoze - se face un tratament cu o durata de 2-4 saptamani cu combinatia de ulei volatil de menta si de busuioc (Ocimum basilicum), in proportii egale. Se iau cate 3-5 picaturi de amestec, de 4 ori pe zi. Este un tratament cu puternice efecte antifungice. * Adjuvant in cancerul de pancreas, mamar si hepatic - mai multe studii facute la Universitatea de Medicina din Indianapolis au aratat ca administrarea de menta piparata induce celulelor canceroase dezvoltate pe respectivele organe un asa-numit program de autodistrugere (apoptoza). Administrarea de infuzie combinata de menta, cate un litru pe zi, in care se pun si 3-5 picaturi de ulei volatil, este de natura sa ajute in lupta cu boala canceroasa. In afara de efectul antitumoral direct, menta mai are darul de a elimina, in buna masura, inapetenta si accesele de voma, de a proteja organismul la cumplitele efecte secundare ale chimioterapiei. Tratamente externe * Mancarimi ale pielii, arsuri usoare - se pun comprese reci cu infuzie combinata de menta, in care se adauga si o picatura de ulei volatil din aceasta planta. Menta are efecte calmante locale asupra mancarimilor, avand si o actiune antiinflamatoare, utila in eczemele alergice, urticarie etc. * Respiratie urat mirositoare - se fac de 5-6 ori pe zi clatiri ale gurii cu cate jumatate de pahar de infuzie combinata de menta si ceai verde, in care s-au adaugat cate doua picaturi de ulei volatil de menta si de lamaie. Un studiu american, publicat in "Phytoterapeutical Resources", din iulie 2007, a aratat ca acest tratament natural da rezultate foarte bune, dupa doar doua saptamani de aplicare.

Mentha aquatica � * Ragade mamelonare (crapaturi ale sanilor) - se pun pe sani comprese cu infuzie combinata de menta sau, daca gasiti in comert, faceti aplicatii pe zona afectata cu gel de menta. Un studiu publicat in "Medical Science Monitor" din septembrie 2007 a aratat ca pacientele care folosesc acest gel au obtinut rezultate mult mai bune in vindecare decat cu unguentele cu lanolina sau cu unguentele placebo. * Dureri de cap - se dilueaza 3 picaturi de ulei eteric de menta cu o lingura de alcool, iar cu preparatul rezultat se pun comprese pe tample si pe frunte, care se acopera cu un nailon, pentru a nu se evapora substantele volatile. Inca nu se stie exact mecanismul de actiune, dar este cert efectul de diminuare al intensitatii durerilor, cu ajutorul acestei proceduri simple. * Adjuvant in tuberculoza - un studiu rusesc a aratat ca pacientii care fac inhalatii si aromatizari in incaperile in care dorm cu ulei volatil de menta se vindeca mai repede si fara sechele de aceasta afectiune decat pacientii care iau doar medicatia clasica. * Paduchi - se fac frectii la radacina parului cu ulei volatil de menta, diluat cu alcool (in proportia 1:25), dupa care se pune pe cap un fes, care se tine vreme de minimum 4 ore.

Procedura se face vreme de 2 saptamani si are efecte insecticide foarte bune. PRECAUTII SI CONTRAINDICATII LA TRATAMENTUL CU MENTA

Sirop de menta � Administrarea unor doze de ulei volatil de menta mai mari decat cele precizate este ferm contraindicata. Desi poate parea un produs inofensiv la prima vedere, o cantitate de 17 ml de ulei volatil de menta administrata dintr-o data poate produce decesul, prin paralizia centrilor nervosi care coordoneaza respiratia. La unele persoane, menta si, mai ales, uleiul de menta, pot da reactii alergice, motiv pentru care la inceput vor fi folosite in doze foarte mici si vor fi supravegheate, vreme de 24 de ore, toate simptomele. Daca apar mancarimi ale pielii, inflamatii ale gingiilor sau ale mucoasei bucale, tratamentul va fi oprit. De asemenea, sunt mentionate in literatura de specialitate si cazuri foarte rare de intoleranta, innascuta sau dobandita prin supra-utilizare, la menta si la uleiul sau volatil. Ele se manifesta sub forma de dureri de stomac, crampe abdominale, tulburari de ritm cardiac, dureri de cap si ameteli. FRUMUSETE * Acnee - se pun pe zonele afectate comprese cu infuzie combinata de menta. Are efecte antiinflamatoare si antiiritative, elimina anumite bacterii de la nivelul pielii. * Ten iritat - se oparesc 2 lingurite de flori de menta si 1 lingurita de flori de musetel, cu un pahar cu lapte fierbinte. Se lasa vreme de 10 minute, apoi se filtreaza si se aplica sub forma de compresa pe locurile afectate. * Albirea dintilor - se freaca dintii si gingiile cu frunze proaspete de menta. Este un tratament stravechi, cu care se obtin rezultate notabile si care a dat ideea folosirii mentolului, un principiu activ din uleiul volatil de menta, in pastele de dinti. PROPRIETATILE MAGICE ALE MENTEI

* Galii puneau in loc de perna sub cap un snop de menta proaspata invelita in panza. Foloseau acest procedeu pentru a avea peste noapte vise limpezi si inspiratoare. * Femeile slave purtau in ziua nuntii frunze de menta puse in par, pentru a avea o casnicie lunga, durabila, bazata pe fidelitate. * In Orientul Mijlociu, se consumau frunze fragede de menta amestecate cu miere, in mari cantitati, spunandu-se despre aceasta iarba ca imbunatateste performantele sexuale. * Druizii, preotii celtilor, tineau o frunza de menta proaspat culeasa presata de cerul gurii, pentru a intra in comuniune cu lumile "de dincolo" si pentru a vedea viitorul. * In Scotia, dar si in unele sate din Maramures si Bucovina, se maturau vara camerele de sapte ori cu maturi facute din tulpini de menta proaspata, pentru a alunga boala. MENTA CA ALIMENT * Uscata, menta este un condiment foarte apreciat, pusa in salatele de fructe (apreciata mai ales vara, datorita aromei sale racoritoare), in supe (mai ales cele de chimen), in diferite dulciuri (creme, dulceturi, prajituri, ciocolata). * Amestecand menta taiata foarte fin cu iaurt si lasand 2 ore acest amestec sa se intrepatrunda, se obtine un sos foarte bun, care se consuma cu mancarurile picante. * Frunze de patrunjel si de menta se taie foarte fin, se amesteca bine cu zeama de lamaie si cu felii mici de rosii, obtinandu-se "tabbouli", o salata arabeasca aromata, foarte apreciata de cunoscatori. * O tulpina de menta proaspata se spala, se toaca nu foarte marunt si se pune intr-o sticla de apa minerala, unde se lasa de seara pana dimineata. Se bea continutul acestei sticle pe parcursul zilei, pentru hidratare. Mai ales vara, aceasta licoare simpla are un minunat efect racoritor si inviorator.

LEUSTEANUL
De la magie, in farmacie Este imposibil sa nu il remarci in gradina, daca nu pentru forma sa destul de banala, dar de un verde viu si intens, atunci pentru mirosul sau unic, care il face de neconfundat, transformandu-l intr-una din cele mai des folosite verdeturi pentru dres ciorbele. Numele sau latin este Levisticum officinale, o planta europeana, descoperita si folosita pentru prima data in bazinul Marii Mediterane, pe teritoriul Italiei, Greciei si al Frantei. De altfel, in aceste zone a existat si partial mai exista un adevarat cult pentru aceasta iarba aromatica, care era considerata nu doar un simplu zarzavat, ci si un medicament redutabil si chiar un elixir magic, <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> foarte eficient. Nu se stie exact cand a ajuns sa fie folosit leusteanul pe teritoriul tarii noastre, probabil inaintea invaziei romane, insa a fost foarte bine adoptat, devenind un medicament uzual, folosit de medicina populara in mai toate regiunile. Pana de curand, virtutile terapeutice ale leusteanului au fost complet ignorate de medicina moderna, fiind considerat un simplu zarzavat. Recent, studii farmacologice realizate in Italia, Statele Unite, Turcia si Spania au aratat ca leusteanul, nelipsit din traditionalele borsuri romanesti, este mai degraba planta medicinala, decat zarzavat. Principiile active pe care le contine au o puternica

actiune terapeutica asupra aparatului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin si a celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci cand este consumat sistematic ca aliment, putand deveni la nevoie - atunci cand este dozat corespunzator - si un remediu eficient intr-o multitudine de boli. Inainte, insa, de a vedea care sunt utilizarile medicinale ale leusteanului, sa vedem cum se prepara si cum se administreaza acest... zarzavat-medicament. Modalitati de preparare si de administrare Sucul Pentru a obtine sucul de leustean se mixeaza o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora la macerat, apoi se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunzele de leustean este un puternic medicament, care de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi cate 3-4 lingurite de suc de frunze de leustean, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov. Infuzia combinata Cum arata si numele, se combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2 lingurite de frunze uscate si, eventual, un varf de lingurita (0,5 grame) de seminte, se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte, 20 de minute, dupa care se filtreaza. Se combina cele doua extracte. Preparatul se bea inainte de masa cu un sfert de ora. In cazul in care nu avem planta uscata, se folosesc frunzele proaspete, triplandu-se cantitatea. Doza: 3 cani pe zi.

Leusteanul ca adaos in mancare In bucataria europeana, leusteanul este printre putinele zarzavaturi si condimente considerate ca putand inlocui sarea, din punctul de vedere al gustului (sarea este contraindicata in multe boli cardiovasculare, digestive sau reno-urinare). In traditia culinara romaneasca, leusteanul este vazut exclusiv ca un ingredient al borsurilor si ciorbelor, insa el poate fi consumat si in supe (ca in Italia), sau in mancarurile cu cartofi (ca in bucataria germana). Important este, pentru a nu-si pierde proprietatile terapeutice, sa fie mancat cat mai putin preparat termic, fiind adaugat dupa ce am gatit hrana, si nu in timp ce este pe foc. Vinul de leustean O suta de grame de frunze de leustean proaspat se toaca marunt si se pun la macerat, in 750 ml de vin alb, intr-o sticla care se inchide ermetic si se pastreaza la temperatura camerei, vreme de doua saptamani. Dupa trecerea acestei perioade, amestecul se filtreaza, iar preparatul astfel obtinut se pastreaza la rece, in recipiente bine inchise. Se bea cate un paharel, inainte de masa. Vinul de

leustean este un leac stravechi, cunoscut pentru efectele sale in combaterea anorexiei, a indigestiei, a unor boli cardiace asociate cu retentia de lichide. Tratamente interne * Litiaza renala (pietre la rinichi) - un studiu realizat in Germania arata faptul ca sucul proaspat de leustean (10 lingurite la o cana de suc de morcov, cu care se bea combinat) ajuta la dizolvarea pietrelor la rinichi (urati, oxalati) si previne formarea lor. Atunci cand nu exista leustean proaspat la indemana, efecte excelente se obtin si prin consumarea zilnica a 1-2 cani de infuzie combinata, preparata din doua lingurite de planta uscata (frunze si seminte) la 250 ml de apa.

Leusteanul inflorit
� * Cistita - pentru prevenirea acestei afectiuni se consuma mult leustean proaspat, adaugat la diferite mancaruri. Odata instalata cistita, ea se trateaza cu infuzie combinata de leustean, din care se consuma cate 3 cani pe zi, administrate la 2 ore dupa ce am mancat. * Retentie de urina - se recomanda leusteanul proaspat, taiat marunt, adaugat la supe calde si in salatele de legume. Consumat in cantitati suficiente (minimum 20 de grame pe zi), are efect diuretic, antispastic, fiind indicat pentru retentiile de urina care apar post-operator, dupa cistitele acute, dupa administrarea medicamentelor ce inhiba diureza sau in unele afectiuni tumorale. Suplimentar, se consuma sucul de leustean proaspat, cate 1 lingura luata din ora in ora, pe parcursul zilei. Principiile active nu doar stimuleaza formarea urinei si eliminarea ei, ci ajuta si la eliminarea masiva a ureei si a altor produsi reziduali din organism. * Stari de greata, dispepsie, diskinezie biliara - se mesteca 1-2 frunze proaspete de leustean inainte si dupa masa. Este un tratament simplu, dar cu efecte puternice, deoarece stimuleaza secretia de sucuri gastrice, favorizeaza peristaltismul gastric si eliberarea bilei din colecist. De asemenea, frunzele proaspete de leustean consumate ca atare au efecte antiinflamatoare asupra tubului digestiv, fiind un adjuvant util in cazul colecistitei si al pancreatitei. * Anorexie - cu un sfert de ora inainte de masa, se consuma una-doua frunze proaspete de leustean, care se mesteca indelung. Uleiurile volatile si substantele amare pe care le contin sunt un excelent stimulent digestiv si maresc in mod armonios pofta de mancare. Are, datorita acidului angelic continut in frunzele sale, si efecte tonice nervoase si psihice, fiind ca atare eficient si in cazul anorexiei psihice. Un element interesant este ca atunci cand sunt consumate in cantitati mai mari (5-10 frunze o data), efectul frunzelor de leustean este cel opus, diminuand pofta de mancare si constituie un tratament util contra

apetitului alimentar excesiv. * Balonare - contra acestei afectiuni, leusteanul are o reputatie de medicament, consolidata vreme de... 2000 de ani, fiind prescris in acest sens inca din timpul Greciei antice, unde era foarte pretuit de catre medicii vremii ca tonic si antispastic digestiv. Cercetarile moderne arata ca de "vina" pentru proprietatile vindecatoare ale leusteanului in aceasta afectiune sunt uleiurile volatile si substantele amare pe care le contin frunzele sale. Trebuie mentionat insa ca si semintele contin principii active, in special uleiuri volatile, foarte eficiente in combaterea acestei afectiuni. Ca atare, se recomanda administrarea inainte de masa a 3-6 linguri de infuzie combinata de frunze si de seminte de leustean. * Sindromul colonului iritabil, adjuvant in colita - se recomanda consumul de leustean proaspat, in cantitati cat mai mari, precum si administrarea unei cani de infuzie combinata de frunze de leustean, de doua ori pe zi. Un studiu recent arata ca flavonoidele continute in frunzele acestei plante au efecte antiinflamatoare asupra mucoasei intestinale, in timp ce substantele sale volatile, cu efect antiseptic, regleaza flora tubului digestiv. Rezultate foarte bune se obtin prin combinarea acestui tratament cu administrarea de uleiuri bogate in acizi grasi Omega 3 (continuti de peste, de semintele de in etc.). * Colici intestinale, spasme digestive - se bea o cana de ceai fierbinte de leustean, obtinut prin oparirea a 2 lingurite de frunze uscate, cu 250 de ml de apa. Leusteanul contine substante active cu efecte antispastice si carminative, fiind printre cele mai eficiente plante medicinale in aceste afectiuni. * Indigestie, dispepsie - se face o cura de zece zile, timp in care se consuma suc de leustean, cate 2 lingurite inaintea meselor principale. Are puternice efecte de stimulare a secretiilor care ajuta in procesul de digestie, amplifica peristaltismul tubului digestiv. Daca nu aveti consecventa necesara pentru o cura sistematica, puteti mesteca ocazional, atunci cand simtiti nevoia de a va mari puterea digestiva, cateva frunze de leustean, cu 5-10 minute inainte de masa. * Raceala, gripa - pentru prevenire, se consuma frunze de leustean proaspete, care contin uleiuri volatile cu o actiune antiinfectioasa puternica si polizaharide, cu o actiune de stimulare a sistemului imunitar. Atunci cand boala s-a instalat, se administreaza suc proaspat de leustean, 10-12 lingurite pe zi, care are efecte antiseptice, expectorante si care mareste capacitatea naturala a organismului de a combate infectia. * Bronsita, tuse productiva - se bea infuzie combinata de leustean, cate 2-3 cani pe zi, cat mai calda posibil. Acest preparat are efecte calmante, reduce senzatia de iritatie pe traiectul respirator si este expectorant, ajutand eliminarea secretiilor bronsice in exces. Acest tratament este un bun adjuvant si in caz de pleurezie, de pneumonie. * Febra, febra intermitenta - se consuma 1-3 cani de infuzie combinata de leustean pe zi. Acest preparat scade temperatura corpului printr-un mecanism oarecum asemanator aspirinei, producand transpiratie si vasodilatatie.

Nu lipseste din nici o ciorba
� * Amenoree - se fac cure cu o durata de 8 saptamani, timp in care se consuma 15 grame de frunze de leustean proaspat pe zi. Suplimentar, pentru efecte mai puternice, se bea si o cana de infuzie combinata de frunze si de seminte de

leustean. Este un tratament care favorizeaza declansarea menstruatiei, care stimuleaza activitatea ovarelor si imbunatateste circulatia la nivelul aparatului genital feminin. * Ciclu menstrual dureros - vreme de 21 de zile, se bea cate o cana de infuzie combinata de leustean dimineata si seara. Acest preparat nu favorizeaza doar menstruatia, ci si normalizeaza ritmul sau de aparitie, previne crampele si starile de disconfort inainte si in timpul menstrelor. In cazul crampelor menstruale puternice, se bea o infuzie fierbinte de leustean (din doua lingurite de planta la o cana de apa), tratament cu efecte calmante si antispastice rapide. * Circulatie periferica deficitara - se consuma leustean proaspat, cate 10-25 de grame pe zi. Are efect vasodilatator periferic, ajutand la imbunatatirea irigarii cu sange a unor zone ale corpului, cum ar fi mainile, labele picioarelor, urechile. * Dureri de cap, migrena - se mesteca indelung 4-5 frunze proaspete de leustean. Calmeaza durerea si reduce senzatia de voma, in cazul migrenei. Tratamentul este recomandat si in crizele biliare, deoarece normalizeaza activitatea colecistului. Tratamente externe * Pete pe piele - se freaca pielea pe zona afectata cu frunze proaspete de leustean, zdrobite in prealabil. Aplicatia dureaza cinci minute si se repeta de doua ori pe zi, vreme de o saptamana. Efectele sunt exceptionale, in cazul petelor care apar in contact cu diverse substante chimice. In cazul petelor pe piele care apar pe fondul unor tulburari interne, tratamentul extern este dublat cu o cura de dezintoxicare cu o durata de minimum 2 saptamani, timp in care se iau 12 lingurite de suc de leustean pe zi. * Reactii alergice la nivelul pielii - frunzele proaspete de leustean se toaca foarte bine pe o planseta de lemn sau se maruntesc in mixer, dupa care se invelesc intrun tifon subtire si se aplica pe locul afectat, unde se lasa vreme de o ora. Are efecte antihistaminice directe, diminueaza inflamatia, calmeaza mancarimile. * Dureri de gat, amigdalita - se face gargara cu o infuzie fierbinte de frunze uscate de leustean (4 linguri la o jumatate de cana de apa).

Semintele de leustean
� * Gingivita, ulceratii in zona bucala - se mesteca indelung (minimum cinci minute), de 4 ori pe zi, cate 2-3 frunze proaspete de leustean. Este un tratament simplu, dar cu care se obtin rezultate foarte bune, deoarece dezinfecteaza gingiile, este antiinflamator, favorizeaza refacerea epiteliilor lezate. * Miros neplacut al transpiratiei - in Evul Mediu, cei care strabateau cu piciorul distante foarte lungi isi puneau in incaltari cateva frunze de leustean, ca sa previna mirosul neplacut al picioarelor si sa se fereasca de eventualele infectii la

acest nivel. Daca vi se pare neplacut sau imposibil de aplicat acest procedeu terapeutic, va recomandam baile partiale cu infuzie combinata de leustean, bai care vor avea o durata minima de 10 minute. Este bine de stiut ca aroma leusteanului este adesea folosita in... parfumurile de lux, carora le da o tenta de prospetime, de naturalete. * Arsuri de gradele I si II - se striveste o mana de frunze proaspete de leustean pe o planseta de lemn, apoi se aplica pe locul afectat, unde se tin vreme de minimum o ora. Aceasta aplicatie are efecte calmante locale, antiinflamatoare, previne infectia si grabeste refacerea tesuturilor distruse. * Amigdalite, faringite, laringite - se consuma frunze proaspete de leusten si, suplimentar, se face gargara de 4 ori pe zi cu infuzie combinata din frunze si seminte de leustean. Este un tratament cu efecte calmante si antiinfectioase. Precautii si contraindicatii Nu se foloseste in perioada sarcinii si se foloseste in cantitati moderate (maximum 3 g pe zi de frunze proaspete) in timpul alaptarii. Foarte rar s-a observat un efect iritativ al leusteanului, administrat in cantitati mari si pe perioade lungi de timp, in infectiile renale. LEUSTEANUL - PLANTA MAGICA In Apuseni, fetelor aflate la pubertate li se dadea sa manance dimineata turte de grau cu leustean verde, ca sa fie ferite de "zburatori si alte ispitiri necurate". De altfel, pe tot teritoriul Romaniei se credea ca cele mai bune remedii de protectie magica sunt leusteanul, odoleanul si iarba creata. In nordul Moldovei, se credea ca radacina de leustean dezgropata in Vinerea Mare si administrata pisata in fiecare seara ajuta la alungarea spiritelor rele din om, fiind o metoda de exorcizare. De asemenea, se credea ca adaugate in apa din scaldatoare frunzele de leustean alunga gandurile negre. In Franta, in Provence, se spunea ca femeia care face baie cu frunze de leustean si flori de trandafir poate trezi dragostea in cel pe care il iubeste. In Italia, in provincia Liguria, se credea ca persoanele care poarta cateva frunze sau bucati de radacina de leustean vor deveni foarte atractive pentru sexul opus. (Femeile slave purtau leustean in ziua nuntii ca sa aiba o casnicie fericita.) • Ilie Tudor

TEIUL Daca este adevarat ca bolile trupesti sunt provocate de boli sufletesti, reciproca este la fel de valabila: remediile naturii care vindeca sufletul vindeca, absolut sigur, si trupul. Ca este adevarat o dovedeste planta magica celebrata la inceputul lui iunie: teiul. Acest arbore ne este atat de aproape de suflet noua, romanilor, incat ajunge sa-i simtim mireasma si deja putem sa-i decodificam singuri calitatile sale de medicament. Mireasma florilor de tei ne aduce pacea in suflet, ne face meditativi, ne imblanzeste inima, pregatind-o pentru marile impliniri ale verii. Totusi, autorul acestui articol a pasit dincolo de domeniul inspiratiei, pe care cu certitudine teiul o induce, si a cautat in limbajul sec al enciclopediilor si al studiilor de specialitate descrierea calitatilor terapeutice concrete ale acestui copac. In ceea <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> ce ma priveste, in cele ce urmeaza, voi vorbi despre tei ca remediu, un remediu de care - veti vedea - avem multa nevoie.

Unde gasim si cum culegem florile de tei La noi in tara exista trei feluri de tei: teiul cu frunza in forma de inima (Tilia cordata), care infloreste acum, la inceputul lui iunie, si care are pe dosul frunzelor niste perisori galbui; teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos), care infloreste ceva mai tarziu si are, asa cum o arata si denumirea, frunzele mai mari decat celalalte specii inrudite; teiul argintiu (Tilia argentea), care infloreste abia in iulie, avand frunze si flori alburii. Dar, indiferent de tipul lor, toti teii au aceleasi intrebuintari medicinale. Ii gasim in asociatii dense, adevarate paduri, mai ales in Dobrogea si in sudul Munteniei. Insa teiul creste si in toate celelalte zone ale tarii, unde il gasim de la campie si pana spre zona montana. Culegerea florilor de tei se face prin simpla lor rupere de pe ramuri, insa este o operatiune destul de delicata, din cauza inaltimii mari a arborilor si a fragilitatii extreme a ramurilor, care nu o data s-au rupt, provocandu-le culegatorilor imprudenti accidente extrem de grave. De aceea, recoltarea florilor de tei trebuie facuta de pe o scara bine asigurata, asa incat sa fie evitate situatiile periculoase. Obligatoriu, culesul se face pe timp frumos, la minimum 24 de ore dupa ce a plouat, pe timp uscat, florile de tei avand maximum de principii active. De pe ramuri se desprind florile cu tot cu frunzulita (bractee) si se pun in saculeti de panza. Uscarea se face la umbra, in locuri lipsite de umiditate si bine aerisite, intr-un strat cu o grosime maxima de sapte centimetri. Dintr-un kilogram de flori proaspete se obtine ceva mai mult de un sfert de kilogram de planta uscata, care va fi depozitata in locuri fara umiditate si racoroase. Cum se prepara si cum se administreaza florile de tei Pulberea Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata eventual de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se administreaza pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi. Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: Copiii intre 2 si 4 ani vor lua maximum 2 grame pe zi, cei intre 5 si 9 ani vor lua maximum 3 grame pe zi, in timp ce copii intre 10 si 14 ani vor lua maximum 6 grame pe zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceeasi doza ca si adultii, care este de maximum 12 grame pe zi.

Infuzia fierbinte Se foloseste pentru a provoca sudoratia, element foarte important in tratarea racelilor de tot felul, precum si a unor boli care apar pe fondul intoxicarii organismului. Se prepara simplu, prin oparirea a doua lingurite de flori maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte posibil, asa incat efectul sudorific sa fie maxim. Infuzia combinata

O floare pregatita parca de zbor � Cum arata si numele, ea combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori de tei maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte, se lasa la infuzat 20 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; preparatul se bea inainte de masa, cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi. Tinctura Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de flori de tei, completandu-se restul cu alcool de patruzeci de grade. Dupa ce continutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta, se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile. Lichidul se filtreaza prin tifon si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare. Baile terapeutice Doua maini de flori de tei se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, vreme de 10 minute, si apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu flori de tei se fac seara, deoarece au un efect somnifer destul de puternic, care nu este de natura sa favorizeze activitatile zilnice. Tratamente interne * Anxietate (stari de teama fara un motiv aparent) - un studiu facut in Portugalia a pus in evidenta faptul ca administrarea teiului diminueaza starile de teama sau de anxietate ale pacientilor, precum si unele tulburari asociate lor: atacuri de panica, distonie neurovegetativa etc. Interesant este ca efectul anxiolitic al teiului nu apare doar la om. Un studiu, de data aceasta facut in Mexic, arata fara dubiu ca administrarea teiului duce la diminuarea starilor de anxietate si de hiperexcitabilitate si in cazul animalelor de experienta. La pacientii umani, in terapia contra anxietatii, se administreaza pulberea de tei, din care se iau cate doua grame, de trei-patru ori pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza. * Iritabilitate nervoasa, isterie - se face o cura cu infuzie combinata de tei, din care se

administreaza cate o cana (250-300 ml) de trei ori pe zi, in cure 28 de zile. Este un tratament recomandat inclusiv persoanelor la care aceste probleme emotionale apar pe fondul insomniei, al epuizarii, al anumitor tulburari hormonale (sindrom premenstrual, sindrom de premenopauza sau de menopauza). * Insomnie - se bea un pahar de infuzie combinata de tei, dupa masa de seara, si un alt pahar imediat inainte de culcare. Florile de tei contin principii active care induc starea de somn, actionand printr-un mecanism similar cu cel al medicamentului alopat benzodiazepina. Atentie, insa, o doza prea mare de tei (pragul depinde de sensibilitatea fiecaruia) poate duce la un efect contrar, inducand o stare de hiper-vigilenta, care alunga prompt somnul. * Menopauza - anumite tulburari asociate menopauzei, cum ar fi starile anxioase, insomnia, mancarimile pe piele, starile de iritabilitate, puseurile de hipertensiune, pot fi eliminate in mare masura cu ajutorul unei cure cu flori de tei. Timp de opt saptamani, se administreaza dimineata, la pranz si seara cate 50 de picaturi de tinctura de tei pe zi. * Dureri de cap, migrena - se beau 1-3 cani de ceai de tei fierbinte, pe stomacul gol. Acest tratament are efecte sedative rapide, diminuand intensitatea durerii de cap. In migrenele biliare, infuzia de tei poate declansa reflexul vomitiv - un element care va poate contraria, dar care este pozitiv. Dati curs acestui reflex natural, care va debloca negresit colecistul si va grabi sfarsitul crizei de migrena. * Adjuvant in hipertensiune arteriala - se administreaza pulberea de tei, din care se ia cate o lingurita, de patru ori pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de pauza. Teiul actioneaza prin efect vasodilatator, prin actiune sedativa la nivelul sistemului nervos central si prin efectul depurativ, eliminand surplusul de apa din organism. * Adjuvant in febra - una-doua cani de infuzie de tei calda stimuleaza o sudoratie intensa, ceea ce va duce la scaderea temperaturii. Se foloseste mai ales in accesele de febra asociate infectiilor acute. * Raceli (viroze respiratorii), gripa - organismul guvernamental de control al plantelor medicinale din Germania a aprobat inca din anii '80 folosirea florilor de tei contra acestor afectiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, in schimb, ajuta la reglarea temperaturii organismului, ajuta la eliberarea cailor respiratorii de secretiile in exces, reduce si elimina durerile musculare, durerile de cap asociate acestor afectiuni. Se administreaza infuzia combinata, indulcita cu miere, cate 1 litru pe zi, pana la vindecare. * Tuse iritativa, tuse productiva - in florile de tei exista niste substante emoliente (mucilagii), care reduc senzatia de iritare de pe caile respiratorii si ca atare calmeaza tusea uscata. Mai mult, aceste principii active sunt utile si in tusea productiva, deoarece ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii. Se administreaza infuzia combinata, cate o cana de trei-patru ori pe zi.

In curand vom umbla ametiti de miresme � * Bronsita cronica si acuta - se bea infuzie fierbinte de tei, cate 2 cani pe zi. Are efecte calmante, diminuand intensitatea acceselor de tuse, ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii si combate accesele de febra. * Adjuvant in retentia de lichide - se face o infuzie combinata de tei, ceva mai concentrata (50 grame la un litru de apa), care se administreaza cu lingura, pe parcursul a 1-2 zile. Infuzia combinata de tei amplifica diureza, stimuleaza eliminarea surplusului de lichide prin transpiratie. Suplimentar, se fac si bai generale cu flori de tei, care au un efect diuretic si

calmant, fiind utile si ca adjuvant contra cistitei si a nefritei. * Voma nervoasa, deranjamente digestive si diaree pe fond de stres - se face o infuzie combinata (dupa reteta prezentata la inceputul articolului) din tei, menta si musetel in proportii egale. Se consuma pe zi un litru din aceasta infuzie. Are efecte calmante generale, antispastice, diminueaza durerea si inhiba reflexul vomitiv. De asemenea, regleaza tranzitul intestinal dereglat de catre starile de stres. * Gastrita - durerile de tip arsura, specifice acestei afectiuni, sunt alinate si vindecate cu pulbere de tei, pe de o parte ea reduce nivelul de stres si tensiunea psihica, iar pe de alta parte, protejeaza si cicatrizeaza mucoasa gastrica. Se ia cate o lingurita de pulbere de trei-patru ori pe zi, inainte de masa. In perioadele de criza puternica, cu dureri intense, nu se mananca nimic, vreme de minimum 24 de ore. Se consuma mari cantitati de infuzie combinata de tei, neindulcita. Pentru o mai mare eficienta, se pune la macerat, impreuna cu teiul, si o cantitate egala de radacina de lemn-dulce. * Adjuvant in hepatita de tip B si C - un studiu japonez facut sub conducerea dr. H. Matsuda arata ca principiile active din teiul argintiu au efecte hepatoprotectoare. Efectul de protejare al celulei hepatice, combinat cu efectul de stabilizarea si de calmare psihica al teiului, recomanda aceasta planta in tratarea hepatitelor cu posibila evolutie spre ciroza (evolutie mult accelerata de stresul psihic intens). Se recomanda, ca atare, administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata de tei pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte patru saptamani de pauza.

Sa nu lipseasca din nici o casa � * Dureri articulare in artrita - un studiu de medicina experimentala, realizat in Mexic, in anul 2008, sub conducerea dr. A. L. Martinez, arata ca administrarea infuziei combinate de tei reduce inflamatia si mai ales durerile articulare. Acest efect s-ar datora, potrivit cercetatorilor, flavonoidelor continute de florile de tei. Se tin cure cu o durata de 21 de zile, timp in care se consuma cate trei cani de infuzie combinata de tei, cu un sfert de ora inainte de masa. * Adjuvant in limfom malign - un studiu recent argentinian indica o actiune antitumorala a florilor de tei cu frunza in forma de inima (Tilia cordata). Se recomanda administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata pe zi. Are efecte de inhibare a multiplicarii celulelor tumorale si induce autodistrugerea (apoptoza) acestora. "De vina" pentru aceste efecte este - se pare - o substanta (scopoletina) continuta de florile acestei specii de tei. Tratamente externe * Insomnie, agitatie la bebelusi - unul din cei mai mari fitoterapeuti contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea ca prima sa initiere in arta tamaduirii cu plante a primit-o la doar patru ani, cand tatal sau il imbaia cu flori de tei. Sub influenta acestei bai, starea sa de spirit se alchimiza brusc: tensiunile si supararea dispareau ca prin farmec, iar un somn binefacator il cuprindea imediat. Foarte interesant este faptul ca aceasta planta ii inducea vise atat de frumoase si de intense, incat le-a tinut minte toata viata. Adesea, in aceste vise vedea "zaneflori" a caror prezenta il facea extrem de fericit. Si in medicina noastra populara, baile cu flori de tei, facute o data pe saptamana sau chiar mai des, erau folosite pentru a le linisti somnul celor mici, dar si pentru tratarea cu succes a tusei convulsive. * Cosmaruri, tulburari de somn - se umple o fata de perna cu flori de tei uscate si se foloseste in locul pernei normale in timpul somnului. Este un tratament de medicina populara care adesea are o eficienta incredibila, desi mecanismele biologice prin care actioneaza sunt inca imposibil de explicat.

* Adjuvant in amigdalita - intr-o cana de infuzie combinata si concentrata (4 lingurite la cana) de tei, se pune o lingurita de sare grunjoasa si se amesteca. Cu acest preparat se face gargara de 3-4 ori pe zi. Tratamentul are efect calmant, antiinflamator si antiseptic rapid. * Colici abdominale (dureri de burta) - se pune pe abdomen o compresa cu infuzie combinata de flori de tei (ceva mai concentrata - 20 de grame la cana), peste care se adauga o sticla sau o punga cu apa fierbinte, asa incat sa incalzeasca bine zona. In cazul colitei, se face si o cura interna cu infuzie combinata de flori de tei (la concentratie normala): o cana de trei-patru ori pe zi. FRUMUSETE

� * Cearcanele - se estompeaza daca se aplica pe zona ochilor o compresa cu infuzie combinata cu flori de tei, dimineata si seara, cate un sfert de ora. * Ten iritat - se fierb 2 lingurite de flori de tei si 1 lingurita de flori de musetel intr-un pahar cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasa la racit. Se filtreaza preparatul si se aplica sub forma de compresa, pe locurile afectate. * Prospetimea obrazului - decoct din flori de tei, folosit ca lotiune tonica si pentru eliminarea ridurilor. Precautii si contraindicatii la tratamentul cu flori de tei Se recomanda sa nu fie administrate intern doze de tei mai mari decat cele precizate in acest articol, in caz contrar putand aparea insomnia. Administrat in doze normale, nici un studiu facut pana acum nu a pus in evidenta vreo forma de toxicitate a teiului, nici macar asupra femeilor care alapteaza sau a celor insarcinate. Foarte rar pot aparea cazuri de alergie la tei, care se manifesta mai ales cutanat. TEIUL SI MAGIA * In mitologia Romei Antice, teiul simboliza iubirea conjugala si fidelitatea in cuplu, fiind in acelasi timp si arborele lui Venus (zeita iubirii) si al Junonei (zeita intelepciunii). Mai ales cuplurile tinere isi impodobeau altarul casei cu ramuri de tei inflorite, pentru a beneficia de intelepciune si stabilitate in iubire. * Poetul Ovidiu, cel exilat pe tarmul Pontului Euxin, afirma ca de sarbatoarea dedicata zeitei fertilitatii, fecioarele se impodobeau cu coroane de flori de tei. * Triburile germanice de acum doua milenii considerau teiul un arbore al pacii si al dreptatii. In fiecare an, vara, la inflorirea lui, el era adorat ca arbore sacru si sarbatorit cu dansuri si muzica. Judecata tribala se facea la tulpina unui tei, pentru a ajuta judele sa dea verdictul corect. * Prezicatorii sciti imparteau o frunza de tei in trei bucati egale, pe care le infasurau in jurul degetelor de la mana stanga, pentru a obtine inspiratia si a capata puterea de a ghici viitorul.

* In folclorul polonez exista si acum credinta ca teiul plantat in fata casei apara familia de spiritele rele, aduce noroc si pace, ajuta oamenii sa nu-si piarda credinta in Dumnezeu si sa nu cedeze diferitelor ispite. * Conform unei credinte populare franceze, o casatorie nu se mai destrama niciodata, daca mirii treceau la nunta pe sub doi tei cu coroanele impreunate.

� * In Estonia si in Lituania exista obiceiul ca femeile tinere sa aduca ofrande de hrana la un tei inflorit, cerand fertilitate si liniste in familie. * La romani, ramurile de tei inflorite sunt aduse acasa de Rusalii, dupa ce au fost sfintite de preot la biserica, fiind tinute la intrare ori, mai adesea, langa icoane. Ele se pastreaza toata vara, avand darul de a alunga grindina si furtunile distrugatoare, dar mentinand si "seninul" din casa. * In multe sate din Bucovina se impodobesc mormintele apropiatilor cu ramuri de tei inflorite, pentru a le aduce pacea si impacarea. Se crede ca stramosii imbunati cu flori de tei vegheaza asupra celor vii si ii feresc de necazuri. * In multe situri arheologice din Elvetia s-au descoperit vesminte imprimate cu extracte de tei. Obiceiul a fost pastrat si de popoarele slave, pana in timpurile moderne. * In crestinismul primitiv, lemnul de tei era considerat sfant si exista obligatia ca statuetele Fecioarei Maria si catapesmele sa fie cioplite din lemn de tei (lignum sacrum). * In astrologie, teiul e asociat cu luna, miresmei sale fiindu-i atribuit un efect afrodisiac. * In antichitate, asupra teiului erau transferate boli, de catre vindecatori. Multi parinti plantau un tei cand li se nastea un copil, convinsi ca astfel va fi ocrotit de boli. In caz ca, totusi, se imbolnaveau, erau intinsi la umbra unui tei inflorit. Leac taranesc Inca din evul mediu, carbunele din lemn de tei era folosit in satele romanesti ca leac sigur contra ulcerului stomacal, a flatulentei, dar si a constipatiei. Se administrau 1-2 lingurite de carbune pisat, amestecat in lapte sau apa.

PATRUNJELUL Modest si banal, are putere cat o fabrica de medicamente Numele latin al patrunjelului este Petroselinum crispum si vine din limba greaca, unde "petros" inseamna piatra, iar "selinon" telina. Asadar, grecii antici considerau patrunjelul un fel de... telina de stanca, pe care o foloseau atat ca aliment, cat si ca planta medicinala. Cu frunzele sale erau decorate si aromatizate mancarurile, dar erau si incoronati invingatorii in

intrecerile sportive sau erau tratate muscaturile de sarpe ori de scorpion. Planta provine de pe malurile Marii Mediterane si a ajuns pe actualul teritoriu al Romaniei cu cel putin 2000 de ani in urma. In prezent, patrunjelul este cel mai folosit zarzavat in bucataria traditionala <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> romaneasca, iar pana nu demult, era un remediu redutabil in medicina noastra populara. Cu el erau oblojite ranile in pericol de a se infecta, erau frecate gingiile slabite, erau facute fierturi contra bolilor de ficat sau de intestin, ori era folosit pentru diferite "deochiuri" sau "facaturi". In ultimii ani, frunzele aromate ale patrunjelului, laolalta cu cele ale "rudelor" sale, mararul, telina si leusteanul, au devenit tinta unor studii medicale cu rezultate uluitoare, care plaseaza zarzavaturile traditionale mai degraba in farmacii decat pe tarabele din piete. In cele ce urmeaza, vom vorbi despre aplicatiile terapeutice extraordinare ale patrunjelului, nu inainte de a vedea cum se prepara si cum se administreaza frunzele sale. Cum preparam si cum administram frunzele de patrunjel Asa cum vom vedea, acest zarzavat este o adevarata colectie de vitamine, minerale si alte principii active cu efecte terapeutice foarte intense. Totusi, simplul consum ocazional de patrunjel, ca zarzavat, nu pare a avea rezultate terapeutice. De ce? Deoarece dozele de patrunjel pe care le consumam sunt insuficiente pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru ca prepararea termica a acestei plante inactiveaza multe din substantele active terapeutic. Din aceste motive, este necesar sa acordam o foarte mare importanta metodelor de preparare care urmeaza, ce ne vor ajuta sa punem cu adevarat in valoare patrunjelul ca medicament:

Sucul Pentru a obtine sucul de patrunjel verde se mixeaza o mana de frunze proaspete la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat astfel obtinut este un remediu puternic si, ca atare, nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 3 ori pe zi cate 4-6 linguri (cate 20-30 ml) de suc de frunze de patrunjel, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov. Salata

Pentru... cerul gurii: sandviciuri cu patrunjel

� In medicina araba patrunjelul verde taiat fin, amestecat cu suc de lamaie si putina ceapa (eventual si cateva felii de rosii) este folosit ca salata, numita "tabbuli", care este folosita adesea pentru marirea puterii de digestie si pentru evitarea eventualelor deranjamente gastrointestinale. Iata una din retetele de "tabbuli" frecvent folosite: se maruntesc 2-4 legaturi de patrunjel proaspat, se adauga putin ulei de masline si zeama de la un sfert de lamaie. Se mai poate pune un catel de usturoi, seminte de dovleac tocate marunt ori susan. Salata se consuma zilnic, timp de 14-60 de zile, sub forma de cura, care este tonica si revigoranta, contribuind la fortificarea sistemului imunitar. Patrunjelul ca adaos in hrana Foarte multe din mancarurile de zi cu zi pot fi "innobilate" prin adaugarea de frunze de patrunjel verde, proaspat. In mancarurile calde, cum ar fi ciorbele, supele, tocanitele, va fi adaugat dupa prepararea termica, pentru pastrarea continutului de vitamine al plantei. Patrunjelul mai poate fi adaugat ca si condiment si totodata ca element decorativ, in toate salatele, in sandviciuri, in sosuri, in garnituri. Vinul de patrunjel Pentru tratamentul problemelor digestive si de apetit, ca adjuvant contra insuficientei cardiace si a bolilor de inima, se recomanda vinul de patrunjel: 20 de tulpini proaspete cu tot cu frunze se maruntesc si se pun intr-un litru de vin, la care se adauga 2 linguri de otet. Se lasa sa macereze vreme de 7 zile, dupa care se adauga 300 g miere de albine. Se agita pana se topeste mierea, apoi se strecoara si se pune in sticle. Se bea cate un paharel inainte de masa. Tratamente interne * Intoxicatie etilica acuta (betie) - se consuma una-doua legaturi de patrunjel, bine spalate, frunzele mestecandu-se indelung, inainte de a fi inghitite. Uleiul volatil din aceste frunze este un puternic stimulent al sistemului nervos central, care va fi mai putin afectat de efectele alcoolului. De asemenea, patrunjelul este un protector si un stimulent al ficatului, ajutand si la o mai rapida eliminare a alcoolului din organism.

Vin pentru inima sanatoasa � * Fumat - mai multe componente ale uleiului volatil din frunzele de patrunjel protejeaza organismul impotriva actiunii nocive a gudroanelor din fumul de tigara, prevenind diferite afectiuni ale aparatului respirator, de la bronsita cronica, la cancerul pulmonar. Sunt recomandate curele cu suc de patrunjel, din care se administreaza cate 50 ml pe zi, vreme de 4 saptamani.

* Ateroscleroza - nu mai putin de patru substante continute de catre frunzele de patrunjel previn oxidarea colesterolului negativ (LDL) si depunerea sa pe artere. Persoanele cu varsta de peste 35 de ani, dar si cele care consuma frecvent carne, grasimi hidrogenate, prajeli ar trebui sa consume de macar 3 ori pe saptamana salata de patrunjel, pentru a beneficia de efectele sale benefice asupra vaselor de sange. * Hipertensiune - consumul de patrunjel proaspat, adaugat la hrana de zi cu zi, ajuta la tinerea sub control a tensiunii arteriale, avand efecte diuretice, usor vasodilatatoare, si actionand la nivelul sistemului nervos central cu efect calmant. Astfel, 30 de grame de frunze de patrunjel consumate zilnic ajuta la mentinerea elasticitatii si a rezistentei peretilor vaselor de sange, prevenind, de asemenea, si accidentele vasculare, dar si formarea echimozelor produse de fragilizarea vaselor capilare. * Litiaza biliara - se bea de trei ori pe zi, inainte de masa cu 1-2 ore, cate un sfert de pahar de suc de patrunjel (radacina si frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc de morcovi. Conform Comisiei E, organismul guvernamental german de control al eficientei plantelor medicinale, consumul de patrunjel previne formarea calculilor biliari, acest produs natural fiind aprobat pentru prevenirea si combaterea acestei afectiuni. * Hepatita virala - studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de combatere a virusilor care ataca ficatul. Totul se datoreaza, se pare, clorofilei care se gaseste din abundenta in frunzele proaspete de patrunjel si care inhiba dezvoltarea virusilor hepatici. Este foarte posibil, insa, ca si uleiul volatil continut de frunzele patrunjelului sa atace membrana virusilor care produc hepatita B si C, dar cercetarile in acest sens sunt inca in curs de desfasurare. Cert este ca majoritea persoanelor cu hepatita cronica sau acuta se simt mult mai bine, iar analizele de sange sunt mai bune, dupa 3-4 cure cu frunze de patrunjel. Asadar, se recomanda bolnavilor de hepatita A, B si C sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel, din care se administreaza cate 50-75 ml pe zi, bauti in trei reprize, pe stomacul gol, inainte de masa. Dupa 4 saptamani de cura, se fac 2 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia. * Anorexia - cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de mancare si activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea, acest zarzavat combate greata, fiind de un real ajutor celor cu boli grave, care nu pot manca din cauza starilor de greata persistente. * Halena - patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut respiratiei, actioneaza ca un dezinfectant asupra cavitatii bucale, asupra cailor respiratorii medii si superioare. Mai mult, frunzele de patrunjel imbunatatesc digestia si normalizeaza flora digestiva, remediind aceasta afectiune in profunzime. Se recomanda ca tratament celor care sufera de halena mestecarea indelungata a 3-4 fire de patrunjel, inainte si dupa fiecare masa. * Infectii recidivante, imunitate slabita - se consuma salata de patrunjel, cate 1-2 portii pe zi, in cure de 3 saptamani. Studii recente facute la Universitatea din Ankara (Turcia) au pus in evidenta ca acest remediu culinar activeaza puternic sistemul imunitar si combate foarte multe specii de bacterii si de ciuperci parazite. "De vina" pentru actiunea puternica de stimulare a imunitatii sunt mai multe principii active din frunzele patrunjelului, intre care vitamina C, vitamina A, vitamina B12, clorofila, dar si o substanta numita luteolina, care stimuleaza productia de celule ale sistemului imunitar si le activeaza pe cele existente. * Astm - consumul de frunze de patrunjel proaspat, minimum 30 de grame zilnic, sub forma de salate, ca adaos in ciorbe si in diferite alte mancaruri, reduce predispozitia spre crizele astmatice. Principiile active din patrunjel au efecte antiinflamatoare asupra cailor respiratorii, favorizeaza fluidizarea si eliminarea secretiilor bronsice. * Litiaza renala, adjuvant in infectia urinara - conform cercetatorilor germani, frunzele si radacina de patrunjel sunt adevarate medicamente pentru rinichi. Administrarea acestora sub forma de suc, cate 50 ml zilnic din fiecare, previne si combate nefrita, pielo-nefrita si cistita. De asemenea, patrunjelul mareste diureza, previne formarea calculilor renali (in special a uratilor) si ajuta la eliminarea celor existenti.

� * Boala canceroasa - salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze de patrunjel sunt un excelent adjuvant in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine pofta de mancare, activeaza sistemul imunitar sustinand organismul sa lupte cu boala, ajuta la restabilirea echilibrului hormonal. Actiunea antitumorala a frunzelor de patrunjel a fost descoperita de curand de cercetatori si se datoreaza vitaminelor, flavonoidelor si unor substante volatile din patrunjel. Consumat crud, in salate, in ciorbe sau ca atare, patrunjelul verde protejeaza plamanii si caile respiratorii, ficatul, intestinul si rinichii de radicalii liberi, de aparitia mutatiilor si a cancerului. S-a observat o ameliorare a starii de sanatate a persoanelor care aveau tumori cerebrale si consumau regulat patrunjel verde. In plus, patrunjelul verde combate multe dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei. * Cancer pulmonar - studii de medicina experimentala facute in anul 1992 sub conducerea profesorului G.Q. Zheng, in Statele Unite, au aratat ca o substanta volatila din frunzele de patrunjel, miristicina, inhiba dezvoltarea tumorilor pulmonare. De asemenea, frunzele de patrunjel administrate intern previn actiunea cancerigena a fumului de tigara, a gudroanelor din produsele alimentare afumate, a diferitelor noxe din aer, cum ar fi fumul eliminat in atmosfera de langa marile orase de catre incineratoarele de gunoi. Se recomanda administrarea de salata de patrunjel, minimum o portie pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza. * Fertilitate la femei - consumat zilnic, patrunjelul verde este un factor de intinerire pentru femei si stimuleaza fertilitatea. Apiolul, o substanta continuta in frunzele proaspete de patrunjel, stimuleaza producerea de hormoni feminini si ajuta la o buna functionare a ovarelor. Se tin cure de cate o luna, timp in care se beau cate 50 de ml de suc de patrunjel pe zi si, de asemenea, se consuma cat mai mult din acest zarzavat, ca adaos in mancare. * Dismenoree (ciclu menstrual neregulat si dureros) - datorita aceluiasi apiol, patrunjelul are calitatea de a regulariza ciclul menstrual. Mai mult, frunzele de patrunjel au proprietati antispastice, eliminand in mare masura crampele si durerile menstruale. Pentru a obtine aceste efecte, se recomanda consumul inainte cu cateva zile si in timpul menstrelor a minimum 2 legaturi de patrunjel proaspat pe zi, impreuna cu alte vegetale cu efecte similare, cum ar fi morcovul, sfecla rosie si castravetii. * Sindrom post-menopauza - se recomanda curele cu salata de patrunjel verde, care se consuma zilnic, vreme de 2 luni. Patrunjelul are efecte estrogene foarte blande, si ca atare ajuta la prevenirea si la stoparea osteoporozei, a caderii parului, a uscarii pielii, a prolapsului uterin. De asemenea, consumul de patrunjel verde are efecte usor antidepresive. * Guta, reumatism - patrunjelul este un foarte bun diuretic si depurativ (eliminand ureea si acidul uric), antiinflamator articular si antioxidant. Luteolina continuta de patrunjel previne si combate inflamarea finelor cartilaje din articulatii, in timp ce vitamina C, la care patrunjelul verde este un adevarat campion, are efecte terapeutice uimitoare asupra aproape tuturor formelor de reumatism. Un studiu-gigant facut in 2004, pe 20.000 de pacienti, a aratat ca un consum ridicat de vitamina C naturala (adica preluata din alimente vegetale si nu din alte suplimente) reduce cu peste 30% incidenta crizelor reumatice. Se recomanda, asadar, consumul, in cure de minimum 60 de zile, de frunze de patrunjel proaspete, cate 30 de grame pe zi, impreuna cu alte alimente bogate in vitamina C, cum ar fi ardeii, varza, fasolea verde, mazarea verde etc. * Imbatranire, efect antioxidant - frunzele de patrunjel contin opt vitamine si numeroase alte

substante care previn degenerarea ADN-ului si imbatranirea celulelor, cum ar fi flavonoidele, clorofila, ftalidele etc. In studiile facute pe animale, a iesit in evidenta o uimitoare capacitate a frunzelor de patrunjel de a combate radicalii liberi, care duc la imbatranirea prematura. Pentru a obtine aceste efecte, se recomanda consumarea in timpul sezonului cald a minimum 20 de grame de patrunjel pe zi, adaugat in mancare ori sub forma de salata.

Cultivat pe camp sau in ghiveci, la fereastra, patrunjelul are acelasi propietati curative � * Anemie, anemie feripriva, deficit de fier - frunzele patrunjelului sunt bogate in fier (5 mg la 100 de grame de frunze), dar si in vitamina C, care ajuta la asimilarea acestui oligoelement. Contra anemiei feriprive si a deficitului de fier in organism se recomanda salata de patrunjel, cate 50 de grame pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza, dupa care se reia. Aceasta salata este foarte bogata si in vitamina B12, care joaca un rol esential in formarea globulelor rosii. * Vitamina C - frunzele de patrunjel contin de trei ori mai multa vitamina C decat portocalele si de 2,5 ori mai multa decat lamaile. Pentru tratarea deficitului acestei vitamine (scorbut), dar si ca adjuvant contra racelilor, a infectiilor de tot felul, se recomanda salata de patrunjel, care se consuma zilnic, 50 de grame, in cure de 2-6 saptamani. * Vitamina B12 - patrunjelul contine substante care ajuta la producerea acestei vitamine in organism, o vitamina necesara formarii globulelor rosii, mentinerii imunitatii organismului la parametri optimi, bunei functionari a gonadelor etc. * Vitamina K - patrunjelul este printre cele mai bogate vegetale in vitamina K, necesara coagularii normale a sangelui si inchiderii ranilor, mentinerii starii de sanatate a inimii si a vaselor de sange, mentinerii densitatii osoase etc. Pentru un aport sporit de vitamina K, se recomanda curele de cate 4 saptamani, timp in care se consuma minimum 30 de grame de patrunjel verde zilnic. Tratamente externe * Inflamatii ale pleoapelor si ale ochilor - se aplica pe pleoapele inchise o compresa cu suc de frunze de patrunjel, care se tine vreme de 20 de minute. Frunzele de patrunjel au efecte antiinfectioase, antiinflamatoare si regenerative. Consumul intern de suc de frunze de patrunjel, combinat cu suc de radacina de morcov, este un bun tratament adjuvant contra ulceratiilor corneei, contra conjunctivitei, pentru prevenirea cataractei. * Contra inflamatiilor sanilor (la femeile care alapteaza) - se pune pe locul afectat o cataplasma cu frunze si radacini de patrunjel fierte cateva minute in apa. Aplicatia dureaza 30 de minute si se repeta zilnic. Cataplasma din frunze de patrunjel proaspete, nefierte ajuta la oprirea lactatiei. * Intepaturi de insecte - se aplica pe locul afectat frunze de patrunjel strivite (eventual mestecate putin in gura, daca nu avem alta posibilitate de a le strivi). Acestea au efect antiseptic, diminueaza usturimea si durerea, previn formarea unor echimoze. Este un tratament valabil si contra vanatailor (echimozelor) produse de loviri. * Dureri articulare - frunzele proaspete de patrunjel, strivite pe o planseta de lemn cu ajutorul ciocanului de snitele, se pun pe articulatia dureroasa. Se invelesc bine cu o bucata de nylon si apoi cu un material de lana, pentru a mentine caldura. Se lasa vreme de 1,5-3 ore. Acest tratament are efecte calmante si antiinflamatoare articulare.

FRUMUSETE

� * Ten acneic si seboreic - se recomanda, intern, consumul de salata de patrunjel, cate 50-60 de grame zilnic, in cure de 28 de zile. Vitamina C pe care patrunjelul o contine regularizeaza activitatea glandelor sebacee, previne inflamarea tenului, ajuta la combaterea infectiilor bacteriene cutanate. * Pistrui - sucul de patrunjel este folosit extern in cosmetica, pentru purificarea tenului sau ca remediu contra pistruilor. Sucul se aplica pe fata seara, cu un tampon de vata, mentinandu-se pe cat posibil peste noapte, iar dimineata se spala cu apa calda. Precautii Sucul de frunze de patrunjel are o actiune terapeutica atat de intensa, incat nu se foloseste niciodata nediluat, pentru a nu provoca probleme digestive, ci doar amestecat cu suc de morcov, cu care se combina foarte bine. In doze mai mari de 200 ml, la adulti, si de 60 de ml, la copii, sucul de patrunjel poate da reactii adverse, cum ar fi hiperexcitabilitatea nervoasa, anumite deranjamente digestive. Contraindicatii Patrunjelul nu va fi utilizat in scopuri terapeutice de catre femeile insarcinate, intrucat are efecte abortive (produce avortul). Cel mai puternic efect abortiv il au semintele (cateva grame determina inceperea contractiilor uterine), dar nici efectul similar al radacinii si mai ales al frunzelor nu este de neglijat. SALVIA Este una din cele mai bine studiate plante de leac din lume, fiind folosita in medicina de mai bine de 2500 de ani. Insusi numele ei arata ca este "cea care salveaza" bolnavii Unde gasim si ce folosim de la salvie La noi, salvia a fost aclimatizata inca din antichitate, crescand in toate zonele joase ale tarii. Cu toate acestea nu o vom putea culege din flora spontana, deoarece are o mare sensibilitate la ingheturile din timpul iernii si necesita ingrijiri speciale. Ca atare, se foloseste doar salvia cultivata, frunzele si partile aeriene inflorite, care sunt foarte bogate in uleiuri volatile, avand

un gust puternic aromatic si astringent.

Cum se prepara si cum se administreaza salvia Pulberea Se obtine prin macinare cat mai fina a frunzelor <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> si a partilor aeriene cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de salvie se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate o jumatate lingurita rasa, pe stomacul gol. Tinctura Se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de salvie peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros. Se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate 1 lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi. Este folosita ca echilibrant nervos si hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al memoriei. Uleiul de salvie In jumatate de litru de ulei de masline extravirgin se pun 10 linguri de parti aeriene de salvie, uscate si maruntite. Se lasa amestecul la soare vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, se adauga 20 de picaturi de ulei volatil de salvie pentru uz intern (se gaseste in magazinele tip plafar), iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci. Uleiul volatil de salvie Se obtine doar prin procedee industriale (prin distilarea plantei proaspete) si este unul din cele mai folosite uleiuri volatile din lume, datorita extraordinarelor sale insusiri antiseptice, fiind utilizat si drept conservant al produselor alimentare (mai ales in America Latina). In scopuri medicinale, se administreaza doar uleiul de salvie cumparat din magazinele si din farmaciile specializate, care are inscrisa pe ambalaj specificatia clara ca este recomandat pentru uz intern. Se administreaza cate doua picaturi de 2-4 ori pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza. Vin energizant Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de salvie si se lasa la macerat vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de salvie stimuleaza apetitul si invioreaza. Luat dupa ce am mancat, este un extraordinar remediu contra surmenajului si a asteniei, contra astmului, contra distoniei neuro-vegetative, spunea medicul francez Jean Valnet. Potrivit aceluiasi medic, vinul cald de salvie este un excelent profilactic pentru raceala si gripa.

Otetul de salvie Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un elixir pentru nervi si digestie. Iata reteta sa de preparare: vreme de doua saptamani, se pun la macerat 50 de grame de frunze de salvie maruntita intr-un litru de otet natural de mere sau de mere si miere. Va rezulta un otet foarte aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), invioratoare, care este si un excelent adaos la salatele de primavara. Extern, este folosit ca frectie impotriva racelii, a durerilor reumatice, a starilor de oboseala fizica si psihica. Infuzia combinata Se pun la macerat 3-4 linguri de salvie maruntita in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai. Cataplasma cu salvie O mana de frunze maruntite de salvie se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (4050 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de 1 ora. Tratamente interne cu salvie * Alzheimer - studii de ultima ora arata ca administrarea de salvie blocheaza formarea unor enzime (concentrate in creier si in maduva spinarii) care afecteaza sistemul nervos, provocand aceasta boala. In anul 2002, la Clinica Psihiatrica din Teheran, 42 de pacienti suferinzi de Alzheimer (gravitate mica si medie), cu varste intre 65 si 85 de ani, au fost tratati zilnic cu extract alcoolic de salvie, pe o perioada de patru luni. Concluziile studiului sunt mai mult decat incurajatoare: administrarea de salvie restabileste in mare masura memoria, imbunatateste functii cognitive cum ar fi rationamentul si atentia, reduce starile de agitatie psihomotorie. De la primele simptome ale acestei afectiuni, se administreaza tinctura de salvie, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de 4 luni, urmate de 1 luna de pauza, dupa care tratamentul se reia. Acest tratament este o speranta si in prevenirea si in combaterea dementei senile.

� * Colita, colita de fermentatie, enterocolita, diverticulita - se administreaza pulberea de salvie, cate 4 lingurite pe zi, in cure de 21 de zile urmate de 7-10 zile de pauza. Un studiu japonez

din 2007 arata ca salvia este mai eficienta decat unele antibiotice in tratarea afectiunilor intestinelor corelate cu infectii bacteriene. Salvia are efecte antibiotice similare sau chiar mai puternice decat medicamentele de sinteza (ampicilina, eritromicina, gentamicina etc.), contra unor bacterii dezvoltate in intestin, responsabile de multe din cazurile de colita si de alte afectiuni inrudite. Astfel, extractul de salvie s-a dovedit a fi deosebit de activ contra Proteus vulgaris, Shigella flexneri, Shigella sonnei. Asupra Salmonella typhi are acelasi efect ca ampicilina si streptomicina, asupra Streptococcus aureus are efecte similare cu cloramfenicolul. Pentru tratarea diverticulitei si a colitei de putrefactie se adauga in fiecare doza de pulbere administrata intern cate 2 picaturi de ulei volatil de salvie. * Bronsita virala acuta, rinita virala acuta (raceala), gripa - studii recente realizate in Bulgaria confirma efectul antiviral, in cazul infectiilor gripale, al salviei. In plus, salvia reduce febra, reduce secretiile in exces de pe caile respiratorii, calmeaza durerile de cap si musculare provocate de infectiile cu virusi gripali. Se administreaza infuzia combinata, cate un litru pe zi, in cura de 7 zile. Extern, se fac frectii cu otet de salvie pe tot corpul, insistandu-se asupra toracelui, mainilor, cefei, tamplelor si fruntii. * Astmul, bronsita cronica si bolile respiratorii cu secretii abundente - pulberea de salvie administrata constant vreme de o luna, cate o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi, reduce secretiile in exces de pe caile respiratorii si are efecte antiinfectioase puternice. Este recomandata mai ales in perioade de primavara, inclusiv bolnavilor cronici, pentru ca are efecte detoxifiante puternice, actionand asupra cauzelor profunde ale acestor boli. * Anxietate, tulburari de memorie - un studiu al Universitatii din Newcastle, Marea Britanie, a obiectivat ca administrarea salviei amplifica memoria de lunga si de scurta durata, creste capacitatea de rationament si performanta intelectuala in general. Mai mult, aceste calitati se mentin mai bine in conditii de stres, salvia fiind si un excelent remediu pentru combaterea efectelor negative ale stresului si avand efect anxiolitic. Se administreaza pulberea, cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de 3 saptamani de pauza. * Indigestie, balonare - se ia inainte de masa un sfert de lingurita de pulbere de salvie. Stimuleaza digestia si echilibreaza apetitul, avand calitatea de a impiedica formarea gazelor in intestin. In lumea araba, salvia este numita "iarba beduinilor", decoctul combinat de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei. Se iau 2-3 cani de infuzie combinata de salvie pe zi. * Ciclu menstrual neregulat, foarte abundent sau dureros, sterilitate feminina - se administreaza o jumatate de lingurita de pulbere de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un tratament va dura trei luni de zile si va avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal, influentand atat productia glandelor endocrine, cat si receptorii diferitilor hormoni. * Tulburari specifice premenopauzei - contra acestor probleme, tinctura de salvie este un adevarat elixir, reducand transpiratia, rarind aparitia bufeurilor, avand un puternic efect de reintinerire. Se administreaza cate o lingurita de tinctura (intotdeauna diluata in apa), de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele terapeutice apar dupa 4 saptamani de folosire a plantelor. Contra hemoragiilor care apar la debutul menopauzei, se foloseste pulberea de salvie, administrata in acelasi mod ca mai sus. Un studiu realizat in Italia pe 30 de femei a aratat ca dupa 3 luni de tratament cu salvie s-au rarit sau chiar au disparut bufeurile nocturne, precum si transpiratia abundenta. De altfel, impotriva transpiratiei excesive sau cu miros neplacut, salvia are efecte extraordinare, fiind un adevarat deodorant cu administrare interna, asa cum vom vedea in continuare:

Aroma ei placuta, usor amaruie, ii confera si calitati de condiment � * Transpiratia excesiva - studii facute in paralel in Anglia, Germania si Statele Unite au aratat fara dubiu ca salvia reduce puternic sudoratia, inclusiv cea care apare pe fondul unor dezechilibre la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Se administreaza in acest scop sub forma de tinctura cate 4 lingurite pe zi, sau de infuzie combinata, din care se bea 1 cana pe parcursul unei zile (are un gust neplacut, dar este foarte eficienta). Comisia E (organismul guvernamental german de verificare a eficientei plantelor medicinale) recomanda extern baile totale sau partiale cu extract de salvie (se foloseste infuzia combinata), pentru combaterea transpiratiei excesive. * Diabetul de tip II, adjuvant in diabetul de tip I - "salvia sporeste foarte mult receptivitatea (cu pana la 2-3 ori) organismului la insulina" este concluzia unui studiu german pe aceasta tema. Pentru combaterea acestei afectiuni se administreaza decoctul combinat de salvie, cate o cana pe zi. * Astenie de primavara, surmenaj - se iau 50 de picaturi de tinctura de salvie de 3-4 ori pe zi. Efecte mai puternice se obtin daca aceasta tinctura se ia diluata in ceai rece de roinita (Melisa officinalis). * Cancer la colon, tumori pe tubul digestiv - in medicina traditionala araba, infuzia combinata de salvie, din care se administreaza 2-3 cani pe zi, in cure de minimum 3 luni, este un remediu redutabil impotriva acestor afectiuni. Acelasi lucru il sustine terapeuta de origine austriaca Maria Treben, care adauga faptul ca salvia este un minunat ajutor in toate formele de cancer, citand un faimos dicton din Evul Mediu: "De ce sa moara omul, daca in gradina creste salvia?". * Cancer la san - doi cercetatori de la "Departamentul de Studii Genetice" al Universitatii din Belgrad, Serbia, au facut public in 2005 un studiu de medicina experimentala care arata ca administrarea extractului de salvie impiedica producerea de mutatii in celulele tesutului mamar, mutatii care conduc la aparitia cancerului la san. Studii preliminare arata ca acest tratament are nu doar efecte extraordinare de preventie a cancerului de san, ci este chiar un remediu contra tumorilor maligne, cu aceasta localizare, aflate in diferite stadii. Se administreaza uleiul de salvie (formula cu ulei extravirgin de masline prezentata in debutul articolului), cate o lingura de doua ori pe zi, luata inainte de masa. Un tratament dureaza 6 saptamani, urmat de 2-3 saptamani de pauza, dupa care se poate relua. * Oprirea lactatiei - se face foarte eficient administrand intern pulbere de salvie, cate o lingurita de patru ori pe zi, intr-o cura cu o durata de 4-6 saptamani. Concomitent, salvia se foloseste si extern, cataplasma cu aceasta planta fiind aplicata pe sani vreme de o ora pe zi. Tratamente externe cu salvie

Se cultiva foarte usor in gradina sau pe fereastra � * Rani care se vindeca greu, rani infectate - se dezinfecteaza locul afectat cu tinctura de salvie, apoi se aplica o cataplasma cu frunze maruntite de salvie (preparata dupa metoda prezentata anterior). Tratamentul se face zilnic cate o ora, vreme de minimum 3 saptamani. * Eczeme infectioase - se fac spalaturi cu tinctura de salvie, apoi se aplica o cataplasma cu salvie, care se tine vreme de 1-3 ore, dupa care locul se lasa sa se zvante la aer. Frunzele de salvie contin principii cu puternice efecte antibacteriene si antifungice (combat ciupercile parazite). * Pentru revigorare - se fac bai cu infuzie combinata de salvie (5 litri la o cada de apa), de doua ori pe saptamana. Baile cu salvie confera o stare de tonus psihic si de vioiciune, inlatura oboseala, dau corpului un miros placut. * Candidoza bucala - se face de 2-3 ori pe zi cate o gargara, cu o durata de cinci minute, cu infuzie combinata de salvie, in care se dizolva in prealabil 3 picaturi de ulei volatil de salvie. Tratamentul se face vreme de 14 zile. * Gingivita, afte, stomatita - se face tratamentul prezentat la candioza bucala. Frunzele de salvie sunt un remediu excelent pentru cavitatea bucala, distrugand majoritatea microorganismelor care produc infectia epiteliilor gingiilor, avand efect antiinflamator si calmant. PRECAUTII Administrarea plantei la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive. Planta este contraindicata in general epilepticilor. * Uleiul volatil de salvie nu se administreaza copiilor sub 10 ani. * In cazul diabeticilor insulino-dependenti, in timpul administrarii salviei, glicemia va fi strict supravegheata. * Femeile care alapteaza nu vor folosi aceasta planta, care este recunoscuta pentru efectul sau foarte rapid de oprire a lactatiei. Intrebuintarea salviei in cosmetica Pe langa actiunea ei terapeutica, salvia are un efect astringent, este aromata si racoritoare. De aceea - printre altele - ea este inclusa in produsele cosmetice si de ingrijire a pielii, precum si in lotiunile si sampoanele pentru par. Cand parul incarunteste, salvia il inchide la culoare, astfel incat suvitele deschise razlete nu mai sunt asa de evidente. In plus, ea stimuleaza - pare-se - circulatia sanguina si cresterea parului, conferindu-i acestuia din urma un aspect frumos si sanatos. Salvia este utilizata frecvent si in apa de gura, la gargare si pentru curatarea dintilor. Inainte ca pasta de dinti sa fie inventata, oamenii isi frecau dintii cu frunze de salvie, pentru a indeparta depunerile. Ceea ce intarea - in acelasi timp - tesutul bucal. Si astazi sunt multe paste de dinti care contin salvie, deoarece curata dantura si da gurii senzatie de prospetime. Salvia are efect antiseptic si poate ameliora - sub forma de gargara - raguseala, durerile de gat si infectiile din cavitatea bucala.

O binefacere pentru piele Uleiul eteric de salvie se foloseste pentru adaosurile de baie, lotiuni, sapunuri si parfumuri. Salvia este astringenta si curata temeinic pielea de celulele moarte si de alte particule. Daca sunteti sensibili la schimbarile de vreme, adaugati salvie la apa de baie si destindeti-va. Are un efect extraordinar. Salvia se gaseste peste tot, de aceea va puteti prepara singure - fara bani multi - produsele cosmetice. Infuzia se obtine oparind frunzele cu apa clocotita si o puteti folosi pentru o baie a fetei care invioreaza si curata pielea. De asemenea, puteti lasa infuzia sa se evapore in dormitorul dvs., pentru un aer proaspat si parfumat. Retete pentru frumusete Praf de dinti

� 2 linguri de frunze de salvie (proaspata), 2 linguri de sare de mare. Maruntiti frunzele, impreuna cu sarea, intr-un mojar, pana ce obtineti o pudra fina, pe care o bagati la cuptor si o lasati sa se coaca. Cand este tare si "facuta", scoateti-o din cuptor, pisati-o inca o data si pastrati-o intr-o cutie sau un recipient etans. Folositi-o de 2 ori pe zi impotriva tartrului. Albeste dintii si improspateaza respiratia. Apa pentru gargara Ingrediente: 50 g salvie proaspata, 500 ml apa clocotita. Se opareste salvia cu apa clocotita si se lasa sa se infuzeze circa un sfert de ora. Se strecoara lichidul, se toarna intr-o sticla si se foloseste ca "medicament" pentru gargara. Doza: cate o jumatate de ceasca, de 4 ori pe zi. Este racoritoare si improspateaza respiratia. Sampon (pentru par saten) Ingrediente: 3 lingurite de salvie uscata, 1,7 l apa clocotita, 6 linguri sapun de ulei de masline, 2 oua, otet de fructe. Puneti apa pe foc, adaugati salvia, acoperiti vasul cu un capac si lasati sa fiarba incet, aproximativ 20 de minute. Strecurati lichidul, aruncati frunzele si incorporati sapunul dat pe razatoarea mare (fulgi). Amestecati bine ca sa se dizolve, luati vasul de pe foc si lasati sa se raceasca. Adaugati ouale - unul cate unul - batand cu telul, pana ce compozitia devine omogena. Turnati-o intr-o sticla cu eticheta si lasati-o sa se odihneasca 24 de ore. Scuturati samponul inainte de folosire. Dupa ce va spalati pe cap cu samponul astfel preparat, ar fi bine sa va clatiti parul cu apa si otet de fructe (8 parti de apa + o parte de otet). In rest, procedati ca de obicei. Parul castaniu capata un luciu frumos, samponul intareste culoarea naturala si inchide usor suvitele carunte. * Pentru mentinerea culorii naturale si a stralucirii parului - se face ultima clatire cu infuzie combinata de salvie (preparata dupa reteta prezentata in pag. 8). Pentru parul negru, se

recomanda un decoct preparat in acelasi mod, dar dintr-un amestec in parti egale de ceai negru si salvie. * Pentru tenul cu pori, patat, ofilit - se fac spalaturi in fiecare dimineata si seara cu decoct combinat de salvie. Suplimentar, se pune pe obraji, seara, o compresa cu acest preparat, care se tine vreme de un sfert de ora. CIMBRUL Cimbrul este un arbust de mici dimensiuni, care isi are originile pe tarmurile europene ale Marii Mediterane, unde il gasim si astazi, crescut spontan pe locurile virane, pe falezele nisipoase si prin stancarii. Mai este numit si cimbru de cultura (Thymus vulgaris), pentru a fi deosebit de cimbrul de gradina (Satureja hortensis), care este o cu totul alta specie. Ca infatisare, este total nespectaculos: scund, de nici patruzeci de centimetri inaltime, are flori mici, de culoare rozpal, care apar de la mijlocul verii si pana toamna tarziu. Nu este deloc pretentios, crescand pe orice fel de soluri si cerand cantitati mici de apa. Sub aceste aparente exterioare modeste se ascunde, insa, o uimitoare forta terapeutica. Se pare ca cimbrul este una din cele mai puternice plante medicinale din lume. De altfel, faima lui e straveche. Pliniu cel Batran il mentioneaza <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> in scrierile sale, iar medicii greci si, mai tarziu, cei romani, il recomandau frecvent contra bolilor digestive si a celor respiratorii. Dacii numeau cimbrul "cinuboila" si il foloseau atat in alimentatie, cat si ca remediu. Consacrarea cimbrului ca medicament a pornit, insa, in evul mediu, cand arabii au inceput sa fabrice uleiuri volatile prin distilare. Foarte repede, uleiul volatil de cimbru a devenit un panaceu universal, capabil sa vindece foarte multe din molimele care au decimat in nenumarate randuri populatia in acele vremuri. Cunoscut de un cerc foarte restrans de "initiati", uleiul de cimbru prevenea si ajuta la combaterea ciumei, a holerei, a tuberculozei pulmonare, a frigurilor galbene. Exista scrieri orientale care mentioneaza folosirea cu succes a acestui remediu chiar si contra sifilisului sau a dizenteriei. In cele ce urmeaza, vom cunoaste impreuna extraordinarele sale efecte in vindecarea bolilor, de data aceasta in lumina studiilor moderne, nu inainte insa de a afla cum se prepara si cum se administreaza: Modalitati de preparare si de administrare a cimbrului Pulberea Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a partilor aeriene ale plantei. Depozitarea pulberii de cimbru se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum o saptamana, deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte rapid. De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate un sfert - o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol. Uleiul volatil Se obtine doar prin procedee industriale, la noi, in magazinele si in farmaciile naturiste, fiind disponibil gata preparat. Se va folosi doar uleiul de cimbru din magazine specializate si care poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza de regula cate 3 picaturi de ulei de cimbru, dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2 ori pe zi, in cure de 5-14

zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi. Extractul hidroalcoolic (tinctura) Se pun intr-un borcan 15 linguri de pulbere de cimbru, care se acopera cu 400 ml de alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile. Apoi preparatul se strecoara, se adauga 10 picaturi de ulei volatil de cimbru, se agita bine, iar extractul astfel obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de regula o lingurita de 4-6 ori pe zi, in tratamente cu o durata de 1-3 luni. Infuzia combinata Se pun 3-4 linguri de cimbru maruntit la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de cimbru, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai. Infuzia fierbinte Se prepara prin oparirea unei lingurite de pulbere de cimbru cu o cana de apa, dupa care se lasa acoperit amestecul sa infuzeze vreme de 10-15 minute si apoi se filtreaza. Se administreaza cat mai calda posibil.

Tratamente interne cu cimbru * Bronsita acuta, raceala (viroza respiratorie) - in ultimii ani, mai multe cercetari au aratat uimitoarele efecte terapeutice ale cimbrului in infectiile respiratorii acute. Intr-unul dintre aceste studii, facut la un institut de cercetari din Berlin, 189 de pacienti cu bronsita acuta abia declansata au fost tratati cu cimbru, ca remediu principal, la care s-a adaugat un extract de ciubotica-cucului (Primula officinalis). Dupa trei zile de tratament cu aceste plante, aproximativ 53% dintre cei tratati nu mai prezentau nici un fel de simptom al bronsitei, iar la 25% dintre pacienti, simptome cum ar fi tusea, durerile in zona pieptului, catarul, febra ori starea de astenie erau mult ameliorate, chiar daca nu disparusera total. Asadar, contra racelii si bronsitei se recomanda tinctura de cimbru, cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, in cure de maximum 12 zile. Pentru o eficienta sporita, tinctura de cimbru se poate combina in proportia de 2:1 cu tinctura de radacina de ciubotica-cucului, combinatia administrandu-se in aceeasi doza.

� * Bronsita cronica, tuse convulsiva, tuse productiva - ca remediu de urgenta, se administreaza cateva inghitituri de infuzie fierbinte de cimbru, care are efecte bronhodilatatoare, expectorante si calmante rapide. Pentru un tratament de lunga durata, se recomanda pulberea, din care se ia de trei ori pe zi cate o lingurita rasa. Tratamentul dureaza 4 saptamani. Suplimentar, se fac bai fierbinti cu infuzie de cimbru, care au efecte puternice de intarire a imunitatii. Intr-un studiu facut in Germania, s-a observat ca in aceste afectiuni rezultate mai bune se obtin daca in paralel cu pulberea de cimbru se ia si tinctura de iedera (Hedera helix), cate 4 ml (aproximativ o lingurita) pe zi, in cura de 4 saptamani. * Astmul, pneumonia, infectiile respiratorii recidivante - se administreaza uleiul volatil, cate 2-3 picaturi, de 4 ori pe zi, in cure de 10-20 de zile. De preferinta se ia diluat in infuzia combinata de cimbru: o doza de ulei volatil la un sfert de pahar (50 ml) de infuzie combinata din aceeasi planta. Acest tratament are un efect antibiotic si bronhodilatator puternic, usurand respiratia, eliminand infectiile bacteriene. Este un tratament adjuvant foarte bun si contra tuberculozei. * Laringita, faringita, amigdalita - se ia intern uleiul de cimbru, cate 2-3 picaturi, inghitite cu putina apa, de trei ori pe zi. Extern, se face gargara cu infuzie combinata de cimbru, macar de doua ori pe zi, fiecare aplicatie durand minimum cinci minute. Tratamentul dureaza 5-7 zile, in cazul formei acute a acestor afectiuni, si 12-21 de zile pentru forma cronica. * Colita, enterocolita, colon iritabil, colon spastic - faima de condiment a cimbrului nu se datoreaza neaparat aromei sale (care este mai putin placuta ca a cimbrului de gradina), ci efectului sau terapeutic, cu totul exceptional, asupra tubului digestiv. Mai multe studii arata fara dubiu ca cimbrul este unul din cele mai puternice remedii contra colitei, distrugand flora bacteriana in exces, fie ea de putrefactie sau de fermentatie. Apoi, cimbrul calmeaza spasmele digestive, elimina balonarea, are efect antiinflamator asupra tubului digestiv. Se ia cate o jumatate de lingurita rasa de pulbere de cimbru, de patru ori pe zi. Tratamentul dureaza 21 de zile, putand fi reluat de cate ori este nevoie. In cazul colitelor severe, se ia si ulei volatil, cate 5-7 picaturi zilnic, pe perioade de 5-10 zile. * Diaree, adjuvant in dizenterie - se administreaza, de asemenea, pulberea de cimbru, cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Are actiune astringenta, distruge bacteriile patogene din intestin, reduce crampele abdominale. Contra dizenteriei si a diareei severe produse de toxiinfectii alimentare se face suplimentar o cura cu ulei volatil de cimbru, din care se iau cate patru picaturi de doua ori pe zi. * Tulburari ale circulatiei cerebrale, prevenirea accidentului vascular cerebral - se fac de patru ori pe an cure in care se administreaza, in fiecare zi, cate patru lingurite de tinctura. Tratamentul dureaza vreme de 28 de zile si se face cu pauze de doua luni intre doua cure. Studii de medicina experimentala facute in laboratoarele din Marea Britanie, in anul 2000, arata ca cimbrul impiedica depunerea grasimilor pe vasele de sange din creier, mentinand astfel circulatia la un nivel optim. In plus, cimbrul impiedica imbatranirea si degenerarea

celulelor sistemului nervos, datorita efectului sau antioxidant. De asemenea, s-a observat - de data aceasta in studii pe subiecti umani - ca cimbrul favorizeaza atentia si concentrarea mentala. * Colesterol - un studiu amplu facut pe animale de experienta in Turcia, in anul 2006, a pus in evidenta faptul ca ingerarea regulata a cimbrului reduce cantitatea de colesterol negativ (LDL) si reduce nivelul trigliceridelor din sange, prevenind astfel bolile cardiovasculare. Se recomanda, asadar, consumul cimbrului in alimentatie ca si condiment. Suplimentar, se tin cure de cate 6 saptamani, timp in care se administreaza zilnic cate 3 grame de pulbere de parti aeriene. * Tromboze - in frunzele cimbrului au fost descoperite doua principii active care impiedica formarea cheagurilor de sange. Se administreaza infuzia combinata de cimbru, din care se iau cate 2-3 cani pe zi, in fiecare doza de infuzie combinata dizolvandu-se in prealabil doua picaturi de ulei volatil de cimbru. O cura dureaza vreme de trei saptamani si se repeta dupa o pauza de minimum o luna. * Infectii renale si urinare, adjuvant in uretrita (inclusiv gonococica) - se administreaza uleiul volatil de cimbru, din care se iau cate 3 picaturi, de trei-patru ori pe zi, in cure de 7-14 zile. Un studiu german extrem de amanuntit arata ca uleiul volatil de cimbru, care are efecte antibiotice si antimicotice extrem de puternice, este eliminat in proportie de 20% prin urina, vreme de 41 de ore de la ingerare, exercitandu-si astfel actiunea curativa la nivelul rinichilor, al vezicii urinare si al uretrei. Pentru a beneficia de aceste efecte terapeutice este esential, insa, ca pe timpul tratamentului sa fie mentinuta o dieta alcalina, care sa favorizeze efectul antiseptic al cimbrului. Acelasi tratament este eficient si in tratarea infectiilor genito-urinare cronice, cum ar fie nefrita, pielita, salpingita. Suplimentar, se pun comprese cu extractul alcoolic de cimbru pe zonele afectate, comprese care se tin vreme de minimum o ora pe zi.

Cimbrul poate fi cultivat si in ghiveci, pe pervaz � * Adjuvant in hipertensiune arteriala - un grup de cercetatori din fosta Uniune Sovietica, sub indrumarea dr. Z.T. Kulieva, au demonstrat ca administrarea uleiului volatil de cimbru reduce semnificativ presiunea arteriala. De asemenea, acest ulei reduce susceptibilitatea aparatului cardiovascular la influenta daunatoare a stresului psihic. Ca atare, este recomandat consumul cimbrului in alimentatie drept condiment, iar suplimentar, se fac cure cu tinctura de cimbru, din care se administreaza cate o lingurita de patru ori pe zi. Tratamentul dureaza vreme de 56 de zile si este recomandat in mod special hipertensivilor foarte sensibili la stres, hipertensivilor care au avut, sau au o dieta preponderent carnivora ori se confrunta cu tulburari digestive de genul aerofagiei, balonarii sau colitei. * Viermi intestinali - se administreaza uleiul volatil de cimbru, cate cinci picaturi, puse intr-o lingura de ulei de masline sau de floarea-soarelui. Se iau doua astfel de doze pe zi, prima dimineata, pe stomacul gol, cu cel putin jumatate de ora inainte de a manca, iar cealalta seara, inainte de culcare. Tratamentul dureaza vreme de 28 de zile. Uleiul de cimbru inhiba dezvoltarea parazitilor intestinali, paralizeaza centrii nervosi ai viermilor, ajutand la eliminarea lor prin scaun. * Infectia cu Giardia lamblia - o combinatie imbatabila in tratarea acestei boli este cea dintre cimbru si rostopasca (Chelidonium majus). Tincturile celor doua plante se amesteca in parti egale si se pun apoi intr-o sticla care se inchide ermetic. Se administreaza cate o lingurita din acest amestec, diluata intr-un sfert de pahar de apa, in care se adauga si doua picaturi de ulei

de cimbru. Aceasta doza se ia de patru ori pe zi. Tratamentul se face vreme de trei saptamani, iar daca mai este necesar, se poate relua dupa 14 zile de pauza. Conform unui studiu mexican facut in anul 2006, sub conducerea dr. F. Calzada, principiile active din cimbru, mai ales uleiul volatil, distrug Giardia lamblia si impiedica reproducerea sa. Un alt studiu, de data aceasta iranian, publicat in 2008, arata ca cimbrul este foarte eficient in infectia cu protozoarele Entamoeba histolytica, Trypanosoma brucei si Trypanosoma cruzi, care produc boli tropicale pe cat de periculoase, pe atat de raspandite in zonele calde. Uleiul volatil de cimbru are, conform studiului iranian mentionat, o actiune terapeutica comparabila cu cea a metronidazolului, care este medicamentul cel mai frecvent folosit in aceste afectiuni, dar fara a avea si efectele adverse ale produsului de sinteza. * Candidoza bucala, digestiva, respiratorie, genitala - intr-o jumatate de cana de infuzie combinata de cimbru se pun doua picaturi de ulei volatil de cimbru si se consuma acest amestec la 2 ore dupa masa. Se iau 2-3 astfel de doze pe zi, in cure de 12-21 de zile, urmate de 14 zile de pauza, dupa care se poate relua. Cimbrul, si mai ales compusii sai aromatici, sunt printre cele mai puternice anticandidozice cunoscute, atat in medicina naturala, cat si in cea alopata. Nenumarate teste de laborator au pus in evidenta efectul puternic de distrugere al diverselor specii si tulpini de Candida sub actiunea cimbrului. Tratamente externe cu cimbru * Sinuzita - se fac aromatizari in incapere, cu ulei volatil de cimbru sau, mai bine, daca este suportata - se face inhalatie cu acelasi ulei volatil. Suplimentar se pun pe frunte comprese cu tinctura de cimbru. Se tin vreme de 20 de minute pe zi, pana la vindecare. Cimbrul actioneaza astfel direct la nivelul cailor respiratorii superioare, exercitandu-si actiunea antibiotica si decongestiva. * Rani, ulcere pe piele, arsuri - pentru prevenirea infectarii acestor leziuni se fac spalaturi cu extract alcoolic sau cu infuzie combinata de cimbru. Aceste extracte au un efect antibiotic foarte puternic, avand de asemenea un usor efect cicatrizant.

Folositi-l, dar cu masura � * Circulatie periferica deficitara - se fac bai fierbinti cu infuzie combinata de cimbru (5 litri la o cada cu apa). Facute saptamanal, activeaza puternic circulatia, actioneaza asupra metabolismului organismului, intensificand arderile, si intaresc sistemul imunitar. * Micoza vaginala, candidoza vaginala, leucoree, infectii bacterine genitale - se fac spalaturi vaginale cu infuzie combinata de cimbru pana la vindecare. Cimbrul are un efect antifungic si antibacterian puternic si cu spectru larg, foarte rar in lumea plantelor medicinale. De asemenea, are efecte antiinflamatoare, fiind util in tratamentul salpingitelor (inflamatia trompelor uterine). * Reumatism - se pun cataplasme fierbinti cu cimbru pe locul afectat. Acest tratament intensifica circulatia sanguina pe segmentul afectat, reduce rigiditatea articulara si sensibilitatea la frig, are efecte calmante si antialgice. * Micoze localizate pe unghii (onicomicoze) - se pune o compresa cu tinctura de cimbru pe unghia bolnava, care se inveleste apoi in nailon, pentru a se evita evaporarea, si se tine vreme de 1-2 ore. Imediat ce se indeparteaza compresa, partea afectata de unghie se pileste si se lasa

apoi sa se usuce la aer. Procedura se repeta zilnic, pana cand intreaga portiune de unghie afectata de micoza este indepartata prin pilire. Uneori, daca micoza este foarte extinsa, este posibil ca unghia tratata chiar sa cada si sa creasca o unghie noua, sanatoasa. * Micoze localizate la degetele picioarelor (boala piciorului de atlet) - se pun intre degetele afectate tampoane imbibate in tinctura de cimbru, apoi se incalta piciorul cu o soseta care se tine toata noaptea, asa incat sa permita tincturii sa isi exercite efectul antiseptic pe o perioada mai lunga de timp. Cimbrul, folosit in special sub forma de ulei volatil si de tinctura, este un antimicotic de prima mana. Acest lucru a fost obiectivat printr-un studiu facut in anul 2008 de un colectiv de cercetatori sarbi de la institutul "Sinisa Stankovic" din Belgrad. Ei au testat cimbrul pe 17 specii de ciuperci parazite si au constatat ca uleiul sau volatil este mult mai puternic decat un produs de sinteza antifungic, bifonazolul, dar si decat uleiul volatil al altor plante cu actiune antifungica demonstrata (menta, chimen, fenicul). * Gingivite, carii, placa bacteriana - cinci picaturi de ulei volatil de cimbru se dizolva intr-un litru de infuzie combinata obtinuta din aceeasi planta. Cu acest preparat (care la rece poate fi pastrat 3-5 zile fara sa se altereze) se fac de trei ori pe zi clatiri ale gurii, de preferinta dupa mesele principale. Fiecare clatire va dura vreme de cinci minute, timp in care preparatul din cimbru va fi agitat cu putere in gura, pentru a-si exercita actiunea asupra dintilor, asupra gingiilor si asupra intregii mucoase bucale. Studii facute in laboratoare din Elvetia si din Germania au aratat ca un constituent din uleiul volatil de cimbru, timolul, distruge mare parte din bacteriile cu potential daunator din cavitatea bucala, inlatura infectia la nivelul gingiilor, protejeaza dintii de formarea cariilor si incetineste evolutia cariilor deja existente. Efectele psihologice ale cimbrului de cultura

Uscat, da o aroma inconfundabila mancarurilor � In Grecia antica, cimbrul era un ingredient indispensabil in alimentatia tinerilor razboinici, carora - se spunea - le amplifica increderea in sine si curajul. De altfel, cei mai multi cercetatori spun ca denumirea stiintifica a cimbrului "Thymus" vine de la grecescul "thymos", care inseamna curaj. Medicii greci si apoi cei ai evului mediu foloseau cimbrul pentru pacientii slabiti fizic si psihic, pentru efectele sale tonice si revigorante. De altfel, cimbrul are o actiune demonstrata de imbunatatire a circulatiei cerebrale, iar studiile au aratat ca are o certa actiune de favorizare sau chiar de inducere a unor stari de atentie, vigilenta, concentrare mentala. In medicina macrobiotica se recomanda consumul de cimbru pentru amplificarea capacitatii de control a emotiilor si pentru intarirea "imunitatii" la stresul psihic. Precautii si contraindicatii Supradozat, cimbrul si mai ales uleiul volatil extras din el dau reactii adverse extrem de puternice: convulsii, varsaturi, dureri abdominale puternice, delir. Cimbrul se va administra cu prudenta, la inceput in doze reduse la un sfert, in cazurile de hipotensiune, colon iritabil, ulcer gastric si gastrita hiper-acida. Daca se constata o exacerbare sau o reactivare a simptomelor uneia dintre aceste afectiuni, tratamentul intern cu cimbru va fi oprit.

Ingerarea cimbrului este contraindicata pentru femeile insarcinate. De asemenea, femeile care alapteaza vor consuma maximum 1 gram de cimbru pe zi si vor evita administrarea interna a uleiului volatil de cimbru. Extern, cimbrul poate da persoanelor cu sensibilitate alergica marita reactii alergice la nivel cutanat, iar aplicat multa vreme pe piele poate produce leziuni cu aspectul unei arsuri. Efectele antibiotice ale cimbrului Cimbrul nu doar ca intrece ca eficienta multe medicamente antiinfectioase, dar este o completare extraordinara la tratamentele clasice. Este o planta medicinala care ar putea modifica viziunea asupra a ceea ce inseamna tratament antiinfectios cu adevarat eficient. Mai multe studii facute in laboratoare sau spitale din Germania, Spania, Elvetia, Japonia, Anglia ori Romania au arata faptul ca cimbrul, in special uleiul volatil obtinut din el, are efecte antibiotice extrem de puternice si cu un spectru foarte larg. Conform studiilor, compusii uleiului volatil de cimbru ataca membrana celulara a bacteriilor, reducandu-i permeabilitatea, ceea ce duce la moartea microorganismelor respective. Mai mult, s-a demonstrat ca bacteriile nu pot dezvolta rezistenta la uleiul de cimbru, asa cum o fac in cazul antibioticelor de sinteza, deoarece acest ulei are componente atat de multe si de variate, incat face imposibila o adaptare a microorganismelor. In plus, studii foarte recente arata ca uleiul de cimbru potenteaza activitatea unor antibiotice, adica un antibiotic administrat in paralel cu uleiul de cimbru este mult mai eficient decat luat singur. In multe cazuri de infectii bacteriene, o corelare a tratamentului alopat cu cel natural, cu cimbru, va face sa fie evitate cazurile foarte periculoase de rezistenta a bacteriilor la tratament sau de recidiva a infectiei. Iata in continuare si o lista sumara a bacteriilor care sunt distruse de uleiul de cimbru: Staphylococcus aureus (produce infectii urinare, respiratorii), Clostridium botulinum (produce botulism), Eschericcia choli (produce infectii reno-urinare si digestive), Shigella sonnei (produce toxiinfectie alimentara, dizenterie), Bacillus subtilis (produce gastro-enterita), Salmonella enteridis (produce toxiinfectie alimentara), Campylobacter jejuni (produce infectii gastro-intestinale), Lysteria moncytogenes (produce infectii care afecteaza sistemul digestiv si cel nervos). Contra tuturor infectiilor bacteriene mentionate se recomanda un tratament cu o durata de 712 zile, timp in care se iau cate 3-5 picaturi de ulei volatil de cimbru, de trei-patru ori pe zi, cu putina apa sau cu miere.

LEURDA
Detergent natural pentru curatenia de primavara Se mai numeste si aiurda, usturoita, usturoi salbatic, usturoi de padure ori usturoiul ursului. Ii place in mod deosebit semiumbra din padurile noastre, unde asterne adevarate covoare de un verde deschis in luna martie, ori la inceputul lui aprilie. Este o planta prin excelenta europeana, care nu s-a lasat pana acum aclimatizata cu succes pe alt continent. In schimb, in toata Europa, de la nord la sud, aceasta planta salbatica este bine cunoscuta ca leac din timpuri imemoriale. Descoperirile arheologice arata ca celtii o foloseau in scopuri medicinale si rituale de acum mai bine de 3000 de ani. Dacii numeau leurda "aibuta" (ai = usturoi) <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div>

si o foloseau pentru bolile rinichilor si ca depurativ. Medicul grec Dioscoride prescria acum doua milenii leurda ca detoxifiant de primavara, pentru curatarea sangelui, a plamanilor si a tractului digestiv, la fel ca si medicii din Imperiul Roman. Din evul mediu si pana in zilele noastre, "stafeta" studiului si a folosirii leurdei in scopuri medicinale au preluat-o aproape in exclusivitate germanii, care au descris-o in tratatele lor inca din anul 1562, pentru ca dupa... 430 de ani sa o declare "Planta anului" (in 1992) si sa o faca astfel din nou cunoscuta in toata lumea. In prezent, leurda este considerata de cateva ori mai puternica in terapie decat mult galonatul usturoi, caruia numai in ultimele doua decenii i-au fost consacrate cateva sute de studii, care ii obiectiveaza eficienta in vindecare. Fata de usturoi, insa, leurda are o concentratie de principii active de cateva ori mai mare, iar efectele sale vindecatoare sunt - vom vedea - pe masura. Asadar, in cele ce urmeaza, sa cunoastem mai bine acest remediu de primavara: Unde gasim leurda si cum o culegem Leurda creste mai ales in padurile noastre rarite, unde are suficienta lumina si caldura, preferandu-le pe cele de stejar si de pin, care sunt mai deschise. Creste mai ales in Muntenia, in Transilvania si in sudul Moldovei. Este o planta inalta de 20-50 cm, cu frunze late, de un verde deschis imediat dupa rasarire (pe parcursul anului verdele devine mai inchis), cu flori albe si delicate. Este foarte usor de recunoscut dupa miros, care este practic identic cu cel al usturoiului, cu care este inrudita, asa cum o arata si denumirile stiintifice ale celor doua: leurda este Allium ursinum, in timp ce numele latin al usturoiului este Allium sativum. De la leurda se culeg frunzele si, mult mai rar, bulbul. Frunzele se taie primavara devreme, in martie-aprilie, inainte ca planta sa infloreasca, si apoi se prepara imediat ori se depoziteaza la rece, pentru ca altfel se altereaza foarte usor. Bulbul, desi este mai activ in unele boli, nu se recomanda a fi recoltat din flora spontana, deoarece leurda este o planta perena (rasare din bulb de la un an la altul) si prin recoltarea radacinii sale, ea ar fi practic starpita foarte rapid de pe suprafetele unde este culeasa.

Cum se prepara si cum se administreaza leurda Salata de leurda Pentru a obtine o portie de salata, se ia o mana de frunze proaspete, se spala cu apa rece si apoi se taie nu foarte marunt (in fasii de 3-4 centimetri). Se combina intr-un vas cu o lingurita de ulei de masline extravirgin (are un puternic efect anti-colesterol), cu 1-2 lingurite de otet de mere si putin marar tocat. De obicei, nu se pune sare, exceptie facand doar persoanele hipotensive, la care un aport crescut de sodiu este benefic. Se consuma doua asemenea salate pe zi, ca aperitiv la inceputul mesei de pranz si la inceputul mesei de seara. O cura dureaza minimum 3 saptamani. Frunzele de leurda se pot pastra in frigider, puse in punga de plastic, pana la 5 sau chiar 7 zile, daca sunt proaspete si daca nu au fost spalate inainte de a fi puse la rece. Tinctura de leurda Se pun intr-un borcan 100 de grame frunze de leurda fin tocate (eventual mixate), care se acopera cu 300 ml de alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la

macerat vreme de 12 zile. Dupa trecerea timpului de macerare, preparatul se strecoara, iar extractul astfel obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de regula doua lingurite de tinctura de 4 ori pe zi, in tratamente cu o durata de 1-3 luni. Uleiul de leurda In jumatate de litru de ulei de masline extravirgin se pun 150 de grame de frunze de leurda bine zvantate si apoi tocate fin. Se lasa acest amestec sa macereze la soare vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul astfel obtinut se lasa sa stea nemiscat intr-un vas vreme de sase ore, apoi se iau cu o lingura impuritatile care s-au ridicat la suprafata. Extractul limpede si omogen ramas se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se patreaza in locuri intunecoase si reci. Se administreaza cate doua lingurite de ulei de leurda, de 2-3 ori pe zi. Tratamente interne * Colesterol marit - un studiu publicat in Germania arata ca mai multe substante continute de leurda, cele mai importante fiind ajoena si adenozina, au efecte de scadere a colesterolului negativ (LDL) din sange. Primavara sunt recomandate curele cu o durata de minimum 3 saptamani, timp in care se consuma doua portii de salata de leurda pe zi. Pe parcursul anului se recomanda patru cure, cu o durata de o luna fiecare, cu ulei de leurda, din care se consuma cate doua lingurite, de 4 ori pe zi, inainte de masa. Aceste cure se recomanda sa fie practicate la sfarsitul fiecarui anotimp, ele avand rolul de a tine sub control valorile colesterolului si de a preveni afectiunile produse de acesta. * Hipertensiune - se recomanda tinctura de leurda, din care se iau cate doua lingurite, de 3-4 ori pe zi. Tratamentul dureaza vreme de 6 saptamani, fiind urmat de alte 3 saptamani de pauza, dupa care se reia. Studiile arata ca mai multe substante din compozitia frunzelor si a bulbului leurdei (cea mai importata este y-glutamil peptida) stimuleaza organismul sa produca enzime care regleaza si stabilizeaza presiunea arteriala. Mai mult, leurda are efect vasodilatator, ceea ce duce implicit la scaderea tensiunii.

Adaugata langa orice aliment, leurda il transforma si in medicament
� * Ateroscleroza, arterioscleroza, prevenirea arteritei obliterante - adenozina, o substanta din compozitia frunzelor de leurda, impiedica formarea placilor de colesterol si sclerozarea vaselor de sange. Aceasta planta este foarte utila in mentinerea elasticitatii si a permeabilitatii vaselor de sange. Se fac tratamente cu o durata de 3 luni, urmate de o luna de pauza, timp in care se administreaza cate o lingurita de tinctura si cate o lingurita de ulei de leurda, de patru ori pe zi. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea accidentului vascular. * Flebita si tromboflebita - leurda are efecte fluidifiante sanguine si antiagregante plachetare, motiv pentru care este folosita cu mult succes contra tromboflebitei si a trombozelor in general. O echipa de cercetatori de la Universitatea din Leipzig, Germania, condusa de dr. Stefan Dhein, a dat publicitatii, la sfarsitul anului 2008, un studiu care arata ca administrarea de extract de leurda impiedica

formarea trombilor (cheagurilor de sange) si migrarea lor prin vasele de sange. Leurda are efecte comparabile cu ale clopidogrelului, un medicament de sinteza utilizat contra problemelor cardiovasculare produse de cheagurile de sange si de rigidizarea arterelor. Pentru prevenirea si combaterea acestor afectiuni se recomanda curele cu leurda proaspata (minimum 150 g zilnic), facute pe o perioada de 3-6 saptamani, pe timpul primaverii. In timpul anului, se administreaza tinctura de leurda, cate doua lingurite luate de 4 ori pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de 10-14 zile de pauza. * Cardiopatie ischemica, prevenirea infarctului - administrarea uleiului de leurda si a tincturii de leurda este un foarte bun tratament pentru prevenirea si combaterea ischemiei cardiace, ce apare pe fondul valorilor crescute ale colesterolului, hipertensiunii si trombozelor. Se tin cure de cate 8 saptamani, timp in care se administreaza cate doua linguri de ulei de leurda si cate 4 lingurite de tinctura de leurda pe zi. Este important sa fie administrate ambele preparate, pentru ca ele contin principii active diferite, extrase din leurda. Astfel, uleiul din aceasta planta contine principii active ce tin sub control valorile colesterolului si impiedica sclerozarea arterelor, in timp ce tinctura previne hipertensiunea, formarea trombilor si migrarea lor pe artere. * Varice si hemoroizi - se recomanda ca anual sa fie facuta o cura cu o durata de minimum 3 saptamani, timp in care se consuma salata de leurda, cate 100-200 g pe zi. Este un tratament cu efecte antiinflamatoare asupra venelor, care, conform unor studii in curs de desfasurare, tonifica peretele venos, favorizand chiar reducerea in volum a varicelor. * Astm, astm alergic - se recomanda, de asemenea, cura cu salata de leurda, consumata zilnic, pe o perioada de timp cat mai indelungata. Substantele volatile ingerate din leurda ajung in mare masura in plamani, de unde sunt eliminate gradat, exercitandu-si efectele usor bronhodilatatoare, expectorante (elimina excesul de mucus din arborele bronsic) si antiseptice. Se recomanda acelasi tratament si contra bronsitei cronice ori a pneumoniilor recidivante, deoarece are efecte antibiotice si antivirale puternice. Ca adjuvant in emfizemul pulmonar, se recomanda uleiul de leurda, din care se iau doua linguri pe zi. * Colita de fermentatie, constipatie - anumite zaharuri continute de frunzele de leurda ajuta la restabilirea florei intestinale normale, fiind de un extraordinar ajutor in multe cazuri de colita de fermentatie sau de constipatie cronica. Se recomanda cura cu salata de leurda, din care se consuma cate 100-150 g zilnic. Tratamentul cu leurda va fi abordat, totusi, cu prudenta de persoanele cu colita, care in primele 3-5 zile vor lua doze mici (10 g) din aceasta planta. Aceasta, deoarece in aproximativ 10% din cazuri s-a remarcat o sensibilitate particulara la principiile active ale leurdei, unele persoane prezentand simptome de atonie digestiva ori de balonare dupa ingerarea plantei. * Adjuvant contra viermilor intestinali - se ia ulei de leurda, cate 3 linguri, dimineata, pe stomacul gol. Aceasta doza unica se ia o data la trei zile, pe o perioada de o luna. Tratamentul inhiba proliferarea si ajuta la eliminarea parazitilor intestinali, deoarece leurda, pe langa efectele sale vermifuge, are si o puternica actiune de stimulare a peristaltismului intestinal. * Adjuvant in infectia reno-urinara - se administreaza tinctura de leurda, cate o lingurita de 4 ori pe zi, in cure de o luna, urmate de 12 zile de pauza. Acest tratament are efecte antibiotice, stimuleaza diureza si, nu in ultimul rand, stimuleaza imunitatea organismului. In medicina populara, rezultate foarte bune se obtin si prin aplicatii externe cu frunze de leurda, zdrobite si puse pe zona vezicii urinare sub forma unor cataplasme, care se tin vreme de patru ore zilnic. * Raceala, gripa, complicatii bacteriene ale acestora - consumul frunzelor proaspete si administrarea de tinctura de leurda, cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, are efect antiviral si antibiotic. De asemenea, leurda reduce febra, combate tusea

si ajuta la o vindecare rapida a virozelor respiratorii. Studii facute in Germania arata ca principiile active din aceasta planta activeaza macrofagele, celule ale sistemului imunitar care distrug bacteriile sau diferite particule straine din organism. * Dureri si contractura musculara - se recomanda consumul de leurda sub forma de salata, minimum 100 g pe zi. O substanta secretata de aceasta planta (adenozina) actioneaza direct asupra sistemului nervos central, favorizand relaxarea musculara. * Combaterea efectelor secundare ale tratamentului cu antibiotice - se recomanda cura de primavara cu salata de leurda proaspata. Se consuma minimum doua portii pe zi, in cure de 3-6 saptamani. Ajuta la refacerea rapida a florei intestinale perturbate de antibiotice, stimuleaza imunitatea afectata de aceste medicamente, previne si combate infectiile cu Candida, care apar foarte frecvent la cei care au luat in mod repetat antibiotice. * Boala canceroasa - din pacate, un studiu de amploare cu extracte de leurda folosite pentru prevenirea si combaterea cancerului inca nu a fost facut, dar datele preliminare indica aceasta planta ca pe o mare speranta contra acestei afectiuni. Leurda stimuleaza sistemul imunitar, care este "gardianul" ce distruge celulele maligne prezente in permanenta in organism.

Leurda cultivata
� Apoi, anumiti compusi pe baza de sulf secretati de leurda din belsug (alicina, ajoena) au o actiune antitumorala directa foarte puternica, pusa in evidenta de mai multe teste de laborator facute in Japonia, India si China. In plus, leurda contine germaniu si seleniu in forma organica, doua substante rar intalnite in regnul vegetal, cu efecte antitumorale exceptionale. Ca atare, se recomanda frunzele de leurda proaspata in consum, minimum 100 g pe zi, in cure cat mai indelungate posibil. Se recomanda contra urmatoarelor tipuri de cancere: bucal, pulmonar, de esofag, de colon, tiroidian, cancerul testiculelor, cancer genital la femei (uterin, ovarian), cancer urinar. * Deficit de magneziu - se face o cura de primavara cu salata de leurda, din care se consuma, vreme de minimum 3 saptamani, cate doua portii zilnic. Doua sute de grame de frunze proaspete de leurda asigura mai mult decat necesarul zilnic de magneziu pentru un adult. Aceeasi cantitate asigura si dublul necesarului de fier, leurda fiind un adevarat panaceu si contra anemiei feriprive. * Imbatranire - studiile facute de dr. H. Torok de la "Central Research Laboratory" din Pecs, Ungaria, arata ca extractul alcoolic (tinctura) de leurda este un excelent remediu contra radicalilor liberi, substante instabile, care ataca permanent membranele celulelor organismului, prin aceasta viciind materialul genetic al acestora si producand ceea ce noi numim imbatranire. Ei bine, curele cu tinctura de leurda, cate 4 lingurite luate zilnic, vreme de 60 de zile, incetinesc acest proces, neutralizand radicalii liberi. Aplicatii externe

� * Micoza vaginala - se dizolva doua linguri de tinctura de leurda intr-o jumatate de cana de apa, iar cu solutia astfel obtinuta se fac spalaturi vaginale. Este un remediu prea putin placut ca miros, dar cu un efect foarte puternic de combatere a infectiei cu diferite specii de Candida. De asemenea, acelasi tratament previne si combate suprainfectiile bacteriene care pot aparea dupa o candidoza severa. Este recomandat ca adjuvant si in cancerul ovarian, in cancerul uterin (endometrial), in fazele precanceroase la nivel genital. * Micoza unghiilor - pe zonele afectate se pun comprese cu tinctura de leurda nediluata. Se acopera cu folii de nylon (pentru a nu se evapora alcoolul), iar apoi se lasa vreme de 2-4 ore pe zi. Tinctura de leurda astfel aplicata inmoaie unghiile si permite indepartarea zonelor afectate (se face cu ajutorul unei pile de manichiura), distruge ciupercile parazite, favorizeaza cresterea unei unghii noi, neafectata de micoza. * Articulatii dureroase (artrita, artrita reumatoida) - frunzele proaspete de leurda se zdrobesc pe o planseta de lemn cu ajutorul ciocanului pentru snitele, apoi se infasoara pe articulatia dureroasa si se lasa vreme de minimum o ora. In paralel se face o cura cu leurda consumata intern, sub forma de salata, cate 100 g pe zi. Acest tratament are efecte antiinflamatoare articulare, calmeaza durerea si reda mobilitatea articulatiilor afectate. PRECAUTII SI CONTRAINDICATII Leurda este contraindicata in perioada alaptarii, deoarece poate dauna calitatii laptelui si poate provoca colici sugarului. La pacientii cu gastrita hipoacida, cu dispepsie si cu colita, leurda se va administra cu prudenta, in doze mici la inceput. Aceasta, deoarece poate produce, in cazuri particulare, ce tin de o predipozitie individuala, atonie, balonare, stari de greata, tulburari digestive. • Ilie Tudor

CHIMENUL Este o planta parca special facuta sa ne ajute la inceput de primavara. Trateaza cu succes gastrita, alergia, colesterolul marit, bronsita, chiar si astenia de primavara. Sa o cunoastem mai bine, asadar

Originea chimenului (Carum carvi) nu este pe deplin elucidata: unii cercetatori sustin ca este originar din Asia Mica (actualul teritoriu al Turciei), de unde ar fi fost raspandit in lumea intreaga de catre greci si apoi de catre romani, in timp ce altii sustin ca provine din Caucaz ori chiar din ramura sudica a Carpatilor. Cert este ca planta inaltuta, cu flori albicioase, cu seminte cenusii la culoare si cu o aroma racoritoare s-a raspandit astazi in toata lumea, crescand din India si pana in vestul Europei, fiind aclimatizata si in America de Nord, in America de Sud ori in Africa. Primele dovezi despre folosirea chimenului in scopuri <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> medicinale le avem de la invatatii egipteni, care l-au descris in papirusurile lor, la fel ca si medicii Greciei antice, care au inclus aceasta planta in tratatele vremii. Pe timpul imparatului roman Iulius Cezar, chimenul a trait momentele sale de "glorie", fiind introdus obligatoriu in dieta soldatilor, pentru a-i feri de bolile infectioase, de epuizare si de afectiunile digestive. In medicina populara a diferitelor popoare europene chimenul este nelipsit, fiind folosit in alimentatie, ca medicament si, nu in ultimul rand, ca ingredient magic. In Germania, de pilda, era considerat, pana nu demult, un panaceu in afectiuni gastrice si intestinale. Din el se facea un lichior ("Kummel") folosit in inapetenta, iar semintele pisate se puneau in baia sugarilor pentru a le calma colicile. In Olanda, aburul emanat de fiertura de chimen era inhalat pentru usurarea respiratiei si vindecarea celor cu bronsita, iar in Franta se pune si acum in diferitele feluri de branza fermentata, pentru a usura digestia. In arhipelagul britanic, chimenul se dadea gainilor pentru a nu se rataci si a ramane "legate" de gospodarie. Mai mult, sotiile ori sotii cu inclinatii spre aventuri erau tratati pe fata sau pe ascuns cu chimen, pentru aceeasi actiune de infranare a vagabondajului si pentru a le fi calmate pornirile spre infidelitate. In Romania, chimenul se mai numeste si secarea, chimion, chimin sau chiman. El este printre putinele condimente care cresc spontan la noi, diferite varietati de chimen fiind intalnite prin fanetele si pe pajistile din zonele de deal, montane si subalpine. Planta foarte raspandita, exista numeroase cunostinte in medicina populara despre utilizarea semintelor sale. Decoctul si ceaiul din seminte de chimen se dadeau copiilor mici ca sa nu planga de dureri de burta. Tot cu el erau spalati pe cap copiii contra bubelor, iar fetele din unele sate se spalau cu zeama de chimen calduta, ca sa se faca frumoase si sa aiba fata curata. Peste tot se punea in vin sau tuica, pentru pofta de mancare. Chimenul fiert in lapte sau apa se lua pentru bolile inimii. Pisat si amestecat cu putin unt se lua contra durerilor de stomac. Ceaiul din chimen cu iarba creata se dadea ca intaritor celor slabiti de boala. Se mai folosea la raceli sau pentru boli femeiesti combinat cu trandafir alb si malin alb. Femeile care aveau copii mici mancau supa de chimen, ca sa aiba lapte mai mult. Dar sa aflam mai concret care sunt utilizarile medicinale ale chimenului, confirmate si de stiinta actuala. Unde gasim chimenul Chimenul este omniprezent in fanetele de deal si de munte, dar prezinta un mare impediment pentru culegatori: creste foarte razlet, iar semintele sale, care sunt principala parte utilizata in terapie, sunt mult mai mici decat cele ale chimenului de cultura. De fapt, actualele specii de chimen de cultura au fost selectionate de-a lungul a mii de ani, ajungandu-se la soiuri foarte bogate in ulei volatil (cel mai important principiu activ al plantei), extrem de puternice din punct de vedere terapeutic, care sunt preferate soiurilor neselectionate. Asadar, pentru a obtine maximum de foloase medicinale, este recomandata folosirea chimenului de cultura, care se gaseste gata conditionat in plafarurile si in magazinele naturiste.

Cum se prepara si se administreaza chimenul Pulberea Semintele uscate se macina bine cu o rasnita de cafea, pana cand devin o pulbere fina, care se pastreaza (maximum 7 zile) intr-un borcan inchis ermetic, la frigider. Se administreaza de regula cate jumatate de lingurita, de 4 ori pe zi. Infuzia fierbinte

Primii care l-au folosit ca medicament au fost egiptenii � Intr-o cana (250 ml) cu apa clocotita, se pun 1-2 lingurite de seminte, se acopera si se lasa asa vreme de 15 minute, dupa care se filtreaza. Infuzia se consuma cat de calda posibil, pentru a avea maximumul proprietatilor antispastice si calmante. Uleiul volatil Se extrage doar prin procedee industriale, prin distilare si, mai rar, prin antrenare cu alcool. Se gaseste in farmaciile si in magazinele naturiste, dar trebuie sa aiba specificat pe ambalaj faptul ca este valabil si pentru uz intern. La adulti, se administreaza cate 2-6 picaturi de trei ori pe zi, la copiii intre 6 si 16 ani - 1-3 picaturi, de 2-3 ori pe zi, la copiii intre 1 an si 6 ani - sub o picatura pe zi, adica maximum 0,02 ml pe zi. Uleiul de chimen este inclus si in diverse siropuri ori ceaiuri preambalate, cu efecte calmante pentru copii. Infuzia combinata Se pun 2 lingurite de pulbere de seminte intr-un pahar de apa si se lasa la macerat vreme de 68 ore, la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un pahar de apa, apoi se lasa sa se raceasca. In final, se combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei zile. Tinctura Se pun intr-un borcan 10 linguri de pulbere de seminte, care se acopera cu 400 ml de alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile. Apoi preparatul se strecoara, se adauga 10 picaturi de ulei volatil de chimen, se agita bine, iar extractul astfel obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza o lingurita de 4 ori pe zi, in tratamente cu o durata de 1-3 luni. Uleiul pentru uz extern In jumatate de litru de ulei de masline sau floarea-soarelui se pun 10 linguri de pulbere de

seminte de chimen. Se lasa la macerat vreme de 2 saptamani, la soare, dupa care se filtreaza, se adauga 15 picaturi de ulei volatil de chimen, iar preparatul astfel obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci. Tratamente interne * Alaptare - se consuma zilnic 1-3 cani de infuzie combinata de chimen cu miere. Mai multe studii au obiectivat faptul ca administrarea chimenului creste secretia lactata si imbunatateste calitatea laptelui matern, reduce incidenta colicilor la sugari. In cazul in care apar inflamatii ale sanilor (ragade) in timpul alaptarii, se pune pe zona afectata o cataplasma cu seminte de in si de chimen, macerate in prealabil, vreme de patru ore, in apa calda. * Astenie psihica, incapacitate de concentrare mentala - se iau cate 4 lingurite de tinctura de chimen pe zi, in cure de o luna. Uleiul volatil continut de semintele de chimen are efecte tonice nervoase, favorizeaza circulatia cerebrala, confera o senzatie de vioiciune si tonus mental. Acelasi tratament se recomanda si ca adjuvant in depresie. * Astm, astm alergic, bronsita cronica - se administreaza amestecul de infuzie combinata si ulei volatil de chimen. Pe langa efectul antispastic mentionat, chimenul are in aceste afectiuni si un efect expectorant (ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii), antiinflamator si antibiotic. De asemenea, uleiul volatil de chimen este antihistaminic, ajutand la calmarea reactiilor alergice la nivelul aparatul respirator. * Cancer de colon - un studiu de medicina experimentala dat publicitatii in martie 2006 arata ca un tratament facut vreme de 15 saptamani cu pulbere de chimen inhiba dezvoltarea tumorilor in intestinul gros. Interesant este ca efectul antitumoral al chimenului a fost potentat de introducerea in alimentatie si a uleiului de arahide, care este indicat celor care sufera de tumori pe tubul digestiv. Se recomanda administrarea a 7 grame de pulbere de seminte de chimen pe zi (doza exacta este de 0,06 grame pe kilogram-corp), in cure cu o durata de patru luni, urmate de doua luni de pauza. * Cancer de piele - chimenul, ingerat sub forma de pulbere si aplicat sub forma de ulei pentru uz extern pe formatiunile canceroase aparute pe piele, inhiba cresterea tumorilor maligne si, mai mult, declanseaza procesul de remisie a acestora. Se recomanda un tratament de patru luni cu chimen luat intern (7 grame pe zi) si aplicat extern, sub forma de ulei, pe zonele afectate.

Pentru a-i creste eficienta, chimenul trebuie macinat � * Deficit de fier in organism - infuzia combinata de chimen din care se bea cate o cana dimineata si seara, pe stomacul gol, este un eficient remediu contra anemiei feriprive. Acest remediu nu contine decat cantitati infime de fier, in schimb, imbunatateste foarte mult asimilarea acestui oligoelement, care de cele mai multe ori se gaseste in alimentatia de zi cu zi (in oua, in spanac, in urzici, in icre, in peste etc.), dar nu este metabolizat corespunzator de organism. * Diaree, colita de fermentatie - se administreaza pulbere de seminte de chimen amestecata in proportii egale cu pulbere de frunze de menta. Se iau zilnic cate 4-6 lingurite din aceasta combinatie, pe o perioada de 1-3 saptamani. Combinatia chimen-menta este aproape imbatabila in mai multe afectiuni digestive, printre care diareea si colita de fermentatie, unde efectul lor este rapid, datorita calitatilor antiseptice, antiinflamatoare, carminative (determina

eliminarea gazelor intestinale) ale celor doua plante. * Dispepsie - exista mai multe cercetari care arata fara dubiu ca semintele de chimen, singure sau in combinatii cu alte plante, vindeca fara gres aceasta afectiune. Intr-un astfel de studiu, facut in Germania, un numar de 118 pacienti au fost impartiti in doua grupe de terapie egale. Cei din prima grupa au fost tratati cu seminte de chimen si frunze de menta (Mentha piperita), in timp ce a doua grupa fost tratata cu cisaprida, un medicament de sinteza foarte eficient in tratarea dispepsiei. Dupa patru saptamani, 69,7% din cei tratati cu chimen si menta nu mai prezentau simptome de dispepsie. Durerile abdominale, senzatia de greata sau de greutate in stomac disparusera, la fel si balonarea si eructatiile. In lotul tratat cu cisaprida, procentul pacientilor care nu mai prezentau simptomele dispepsiei a fost foarte apropiat de cel al pacientilor tratati naturist, fiind de 70,2%, dar aici au aparut si reactii adverse (dureri de cap, diaree, aritmie), reactii inexistente la lotul tratat natural. Asadar, pe termen lung, o solutie eficienta si sigura contra dispepsiei este administrarea zilnica, inainte de masa, a unei lingurite de amestec de pulberi de chimen si menta, combinate in proportii egale. Plantele trebuie sa fie proaspat macinate, pentru a avea un continut maxim de uleiuri volatile, care imbunatatesc secretia de bila si de sucuri gastrice si elimina durerile abdominale. * Gastrita - un studiu facut in laboratoarele Universitatii din Riad, Arabia Saudita, arata ca administrarea semintelor de chimen protejeaza epiteliile gastrice (tesuturile protectoare ce captusesc stomacul) de actiunea secretiilor gastrice acide, dar si de actiunea unor substante iritante, cum ar fi solutia de clorura de sodiu concentrata, alcoolul etilic pur etc. Astfel, desi administrarea chimenului sporeste secretia de sucuri digestive, tratamentul cu infuzia combinata din semintele sale este eficient pentru gastrita, avand efecte calmante, antiinflamatoare, protejand mucoasa gastrica. Se administreaza 2-3 cani de infuzie combinata pe zi, in cure de 3 saptamani, urmate de o pauza de 10 zile, dupa care se poate relua. * Greata provocata de medicatie - se administreaza infuzia combinata obtinuta din chimen si menta, amestecate in proportii egale, din care se bea, de preferinta neindulcita, cate o jumatate de litru - un litru pe parcursul zilei, inaintea meselor principale. Are efect antiemetic (elimina senzatia de greata), actionand atat local, la nivelul terminatiilor gustative si olfactive de la nivelul tubului digestiv, cat si la nivelul sistemului nervos central. Este un bun tratament si contra anorexiei. * Halena (miros urat al respiratiei) - se mesteca dupa masa si, intre mese, seminte de chimen. Au un miros placut si, mai mult decat atat, imbunatatesc digestia, eliminand cauzele profunde care duc la aparitia halenei. * Micoze (adjuvant) - prin teste de laborator s-a constatat ca uleiul volatil de chimen este foarte eficient contra infectiilor cu ciupercile parazite Candida albicans, Aspergillus. Se administreaza uleiul volatil de chimen, cate 2-5 picaturi, de trei ori pe pe zi, in cure de 14 zile, urmate de alte 10 zile de pauza. Acelasi tratament este recomandat ca adjuvant in infectiile, de aceasta data bacteriene, cu Pseudomonas aeruginosa. * Prevenirea cancerului - mai multe studii facute in Japonia, in India si in China arata ca administrarea chimenului impiedica mutatiile celulelor normale spre celule canceroase, fiind un protector de incredere contra bolii canceroase care afecteaza stomacul, intestinele, ficatul, pancreasul. Se consuma chimenul ca si condiment in alimentatie, iar de doua ori pe an se tin cure cu o durata de patru saptamani, timp in care se administreaza cate o lingurita rasa de pulbere de seminte de patru ori pe zi. * Sindromul colonului iritabil, colon spastic - se beau zilnic 2-3 cani de infuzie combinata de seminte de chimen. Tratamentul se face vreme de 4 saptamani, cu 5-7 zile de pauza. Are efecte spasmolitice si antiinflamatoare intestinale puternice, ajuta la echilibrarea florei intestinale. Tratamentul este valabil si contra crampelor abdominale, care atunci cand sunt foarte puternice vor fi tratate, in prima faza, cu infuzie fierbinte de chimen.

� * Sindromul de postmenopauza (adjuvant) - se administreaza pulberea proaspat macinata de chimen, cate trei lingurite pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de alte 30 de zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte estrogene blande, ideal pentru femeile care au intrat la menopauza de mai mult de doi ani si se confrunta cu simptome cum ar fi osteoporoza, hirsutismul, astenia, depresia. * Spasme musculare - se administreaza infuzia combinata de chimen, cate o jumatate de pahar (100 ml), de trei ori pe zi. In fiecare doza de infuzie combinata se pun si doua picaturi de ulei volatil de chimen, pentru a amplifica efectele antispasmodice ale acestui tratament. Studii facute in Statele Unite au aratat ca substantele volatile din chimen inhiba efectul mai multor enzime care determina contractura musculara. Astfel, acest tratament este valabil nu doar in spasmele muschilor voluntari (cum ar fi cei ai bratelor, ai picioare, ai pleoapelor etc.), ci si al celor care nu pot fi controlati voluntar. Acest tratament antispasmodic s-a dovedit eficient si contra sughitului, contra tusei spasmodice si chiar contra astmului. * Valori crescute ale colesterolului si trigliceridelor - intr-un studiu din anul 2005, facut de o echipa mixta de cercetatori din Maroc si din Franta, se arata ca administrarea de infuzie combinata de chimen, 1-1,5 litri pe zi, in cure de patru saptamani, scade semnificativ procentul de colesterol negativ (LDL) si de trigliceride din sange. Acelasi studiu arata ca organismul diabetic este ferit de complicatii cardiace si vasculare prin tratamentul cu infuzie combinata de chimen. Un alt efect al tratamentului cu chimen este si o usoara scadere a glicemiei, dar care apare mai ales la tratamentul cu pulbere de chimen si mai putin la tratamentul cu extract apos sau in alcool. * Viermi intestinali (adjuvant) - se administreaza ulei volatil de chimen, cate 2-5 picaturi de trei ori pe zi, in cure de 21 de zile, urmate de aceeasi perioada de pauza. Acest remediu are efecte puternic vermifuge si insecticide, paralizand centrii nervosi vitali ai acestor organisme parazite. Aplicatii externe cu chimen * Crampe abdominale la sugari si la copiii mici - in apa de baie a copilului se toarna 1-3 linguri de tinctura de chimen. Principiile active cu efect calmant gastro-intestinal si carminativ vor fi preluate prin piele de catre circulatia sanguina periferica si isi vor face rapid efectul. * Micoza bucala - de trei ori pe zi se fac clatiri ale gurii cu 100 ml de infuzie combinata, in care s-au pus 1-2 picaturi de ulei de chimen. Acest tratament are efecte antimicotice, antiinflamatoare, fiind de un real ajutor pentru candida cu localizare pe segmentul bucofaringian. * Rani deschise (prim ajutor) - se spala rana si se curata foarte bine cu tinctura de chimen nediluata. Este un tratament dureros pe moment, dar extrem de util, mai ales in cazul in care rana se produce intr-un loc cu puternica incarcatura microbiana. Chimenul are efecte antibiotice puternice si distruge, aplicat direct, virusul tetanic. * Scabie - se aplica uleiul pentru uz extern pe portiunile afectate. Aplicatia se face de 3-6 ori pe zi, pana la vindecarea totala. Este un tratament simplu si eficient, recomandat mai ales

celor care nu suporta unguentele cu substante de sinteza folosite in acest scop. Precautii si contraindicatii La copiii mici se administreaza intern cu prudenta, intrucat - foarte rar - poate declansa crize de epilepsie. De regula, pentru copiii foarte mici este recomandat din acest motiv feniculul, in locul chimenului. La femeile insarcinate, supradozarea semintelor de chimen (peste 7 g luate zilnic) poate produce avortul. Chimenul este contraindicat persoanelor care au alergie la plantele din familia Apiaceae (Umbeliferae). VARZA

VARZA

Folositi-o mai ales cruda. Face cat un depozit intreg de medicamente Modesta varza (Brassica oleracea var. capitata), pe care o punem atat de des in oale si farfurii si care va fi celebrata in triumf de Craciun, a fost, candva, o planta salbatica, de padure, "domesticita" in urma cu mii de ani de catre populatiile din bazinul Marii Mediterane. In Dacia, se pare ca varza a fost adusa cu trei milenii in urma de catre celti, care o foloseau atat ca aliment, cat si ca medicament, ori ca ingredient magic. Tot in aceasta tripla calitate era folosita si de catre medicii din Grecia si din Roma antica, unde varza era considerata un soi de panaceu universal. In evul mediu, ea a jucat un rol important, intre altele, in descoperirea <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div>

Lumii Noi, facand posibile indelungatele calatorii ale marilor exploratori, care o carau la bordul corabiilor in butoaie, murata. Pe langa hrana, ea era folosita si ca medicament contra scorbutului, pe timpul lungilor traversari ale oceanelor. Dar in ciuda vechimii ei ca leac popular, varza a inceput sa fie cercetata de oamenii de stiinta abia in ultimii 15 ani, cand aparatura de laborator, tot mai sofisticata, a permis identificarea, in frunzele sale, a unor substante cu proprietati antitumorale, antioxidante si antiinflamatoare exceptionale. In plus, studiile statistice realizate pe la inceputul anilor '90 au mai pus in evidenta un lucru uimitor: populatiile la care varza este aliment traditional, fiind consumata murata sau cruda in mari cantitati, se bucura de o neobisnuita imunitate la o multitudine de forme ale bolii canceroase. Modul de administrare al verzei Mai multe institute de cercetare dedicate efectelor terapeutice ale verzei au ajuns la concluzia ca valoarea curativa a acestei legume este strict dependenta de modul sau de preparare. Au fost identificate trei variante de administrare a verzei: * cruda (mai exact, sub forma de salata sau de suc proaspat) * preparata bland (adica murata sau fiarta in abur) * preparata vreme indelungata (adica fie fiarta mai mult de 15 minute, fie calita la cuptor, prajita etc.). Glucozinolatii, substantele "responsabile" in mare masura de efectele anticancerigene ale verzei, sunt partial distrusi de fierberea scurta si de procesul de fermentare prin care se obtine murarea, si sunt total distrusi prin prepararea indelungata. Cel mai bine sunt pastrate aceste substante terapeutic active in varza consumata cruda, care este cea mai eficienta forma de administrare din punct de vedere terapeutic. Cunoscand aceste lucruri, sa vedem in continuare, de data aceasta detaliate, modalitatile de administrare ale acestei legume: * Sucul de varza - se obtine foarte simplu, cu ajutorul storcatorului centrifugal. Varza se spala, se indeparteaza eventualele portiuni stricate, apoi se taie in bucati suficient de mici, pentru a intra pe orificiul de admisie al storcatorului, care le va marunti si apoi le va centrifuga. Sucul de varza va fi consumat imediat dupa preparare, pentru a nu avea timp sa se oxideze. De regula, se beau cate 5001000 de ml de suc de varza pe zi, in cure de 21-60 de zile, cu pauze de 2-4 saptamani.

� * Salata de varza -spalata si curatata de frunzele stricate sau imbatranite, varza se taie marunt cu ajutorul unui cutit cu lama de inox (pentru a reduce la minimum procesul de oxidare a enzimelor si a vitaminelor). Imediat dupa taiere, se amesteca bine cu sare, cu putin cimbru (pentru efect carminativ), cu ulei presat la rece si cu otet sau lamaie, dupa gust. Se consuma cat de proaspata posibil. Doza minima indicata pentru a beneficia pe deplin de efectele terapeutice ale legumei este de 300 de grame pe zi. O cura cu salata de varza poate dura oricat de mult, dar nu mai putin de patru saptamani. * Varza fiarta - de vreo cativa ani, au aparut in comert dispozitive casnice, numite steamer (steam inseamna abur in limba engleza), care fierb in aburi legumele. Este un mod de preparare termica foarte comod, rapid si care, conform studiilor, pastreaza vitaminele si enzimele verzei in proportie mare. De regula, in 10-15 minute, varza taiata felii este fiarta cu acest dispozitiv si, in plus, pastreaza gustul originar si poate fi consumata fara o alta gatire, doar combinand-o cu ulei, cu sare si cu alte legume fierte tot in abur (morcov, patrunjel, telina, dovlecei etc.). Daca din pricina costului nu ne permitem un dispozitiv de fierbere cu aburi, atunci putem fierbe varza intr-o oala de inox sau cu emailul intact, la foc iute, taiata cat mai marunt (eventual data prin razatoare), pentru a reduce la minimum timpul de preparare termica. * Varza calita (la cuptor) - am luat-o in considerare in acest context doar pentru a sublinia faptul ca, preparata astfel, varza nu mai are practic nici un fel de valoare terapeutica. Din cauza deteriorarii principiilor sale active, in urma expunerii indelungate la temperaturi ridicate, ea isi pierde bogatia de vitamine, de enzime, de pigmenti cu efect antioxidant. De asemenea, oligoelementele si mineralele pe care le contine devin mai dificil de asimilat de catre organism. * Varza murata - pastreaza doar partial vitaminele si celelalte substante vindecatoare ale legumei proaspete, in schimb, are continutul de minerale, de fibre alimentare intact si, important, are substante care ajuta la imbunatatirea digestiei, mai ales a digestiei grasimilor si a proteinelor. Aceasta este si explicatia pentru care varza murata (la fel ca si castravetii murati) este nelipsita de la mesele cu mancaruri grele, pentru ca simtim instinctiv ca ne ajuta digestia si metabolismul. Studii statistice recente mai arata ca la populatiile care consuma multa varza murata (in Polonia, in anumite regiuni ale Germaniei si ale Olandei), rata anumitor forme de cancer este mult redusa, ceea ce sugereaza faptul ca o parte din vitaminele si antioxidantii din varza se pastreaza intr-un procent semnificativ in urma murarii. * Cataplasma cu varza - este foarte simplu de aplicat: foile de varza se zdrobesc pe o planseta de lemn si apoi se pun direct pe locul afectat, unde vor fi infasurate cu un tifon subtire, asa incat sa nu cada. In general, o aplicatie externa cu varza se face vreme de 2-4 ore pe zi, dupa care zona tratata se lasa sa se usuce la aer.

Boli prevenite cu ajutorul verzei * Hepatita, bolile de ficat in general - o substanta continuta de catre varza, sulforafanul, stimuleaza puternic producerea in organism a unor enzime care joaca rolul de detoxifiant al ficatului. De asemenea, consumul de varza s-a dovedit a preveni procesele de distructie celulara la nivelul ficatului, sub actiunea factorilor infectiosi sau a celor chimici. Pentru a obtine aceste rezultate, se recomanda consumul verzei crude, sub forma de salata, de macar 3 ori pe saptamana. * Boala canceroasa - in ultimii douazeci de ani au fost efectuate nu mai putin de 94 de studii care au aratat ca varza consumata cruda, murata sau gatita rapid are efecte antitumorale si anticancerigene. Principiile active din frunzele de varza induc celulelor maligne apoptoza (un program de autodistrugere folosit de organism pentru eliminarea celulelor imbatranite), regleaza actiunea hormonilor steroidieni in organism (implicati in aparitia a numeroase forme de cancer), regleaza ritmul de diviziune celulara, induc o crestere a productiei enzimelor responsabile de inactivarea si de eliminarea celulelor maligne. Trei-cinci zile pe saptamana, in care consumam cate 200 de grame de salata de varza, ne pot salva viata, punandu-ne la adapost de o incredibila multitudine de forme de cancer, despre care vom vorbi detaliat in cele ce urmeaza: * Cancerul vezicii urinare - sunt diagnosticate la nivel mondial, in medie, cate 336.000 de noi cazuri in fiecare an, afectand de trei ori mai multi barbati decat femei. Conform cercetarilor medicilor de la Universitatea din Texas, care au studiat cazurile a 697 de bolnavi de cancer al vezicii urinare, in paralel cu cazurile a 708 persoane sanatoase din aceeasi grupa de varsta si de aceeasi rasa, consumul de varza reduce puternic incidenta acestei boli. La persoanele care consuma de mai multe ori pe saptamana varza cruda (dar si alte legume inrudite, cum ar fi varza rosie sau broccoli) incidenta cancerului vezicii urinare este cu 29% mai mica. * Cancerul de prostata - o cercetare facuta in Statele Unite pe 1000 de persoane de sex masculin arata ca persoanele care consuma, la macar o treime din mese, legume in stare cruda, au cu 35% mai mari sanse sa nu faca aceasta boala. Interesant este ca la cei care consuma, la macar o treime din mese, in mod special varza cruda si legume inrudite (broccoli, varza rosie), riscul de a face cancer la prostata scade cu 44%. * Cancerul la san - nu avem spatiu pentru a rezuma in acest articol toate studiile facute despre efectele de preventie ale consumului de varza in neoplasmul mamar (in Singapore, China, Statele Unite, Polonia, Olanda), dar toate arata ca femeile care consuma varza sau varza murata se bucura intr-o proportie foarte ridicata de imunitate fata de cancerul la san. Conform cercetarilor, cea mai ridicata rata a imunitatii o au femeile care au consumat varza, inca de la varsta de 12-13 ani, macar o data la 2-3 zile. In multe regiuni din Polonia, de pilda, unde datorita obiceiurilor culinare, o femeie consuma inca din adolescenta, anual, in medie, 25-30 kg de varza, cazurile de cancer mamar sunt mai rare, cu incredibilul procentaj de 72%, decat in celelalte zone ale lumii. * Cancerul de colon si de rect - intr-un studiu-gigant facut in Olanda, au fost colectate datele privind vulnerabilitatea la cancer de intestin, in raport cu obiceiurile alimentare, de la o suta de mii de persoane, pe o perioada de timp de sase ani. Conform raportului final al acestui studiu, publicat in anul 2000, la persoanele care consuma zilnic vegetale crude se inregistreaza cu 25% mai putine cazuri de cancer cu aceasta localizare. Ei bine, la vegetarienii care consuma cu predilectie legume din familia cruciferelor, adica varza, varza rosie, conopida si broccoli, incidenta cancerului de colon si de rect este cu 49% mai redusa, fiind practic de doua ori mai protejati de aceasta teribila afectiune.

* Cancerul pulmonar - la Lyon, in Franta, exista o institutie multinationala, "Agency for Research on Cancer", care a publicat in 29 octombrie 2005 un studiu privind influenta consumului verzei si a legumelor inrudite cu ea (in special varza rosie si conopida) in incidenta cancerului pulmonar. Comunicarea a avut la baza studiul a 2.141 de cazuri de cancer pulmonar, diagnosticat in Republica Ceha, in Romania, in Ungaria, in Federatia Rusa, in Polonia si in Slovacia. Modul de a se alimenta si caracteristicile genetice ale celor peste doua mii de bolnavi investigati au fost comparate cu cele ale unor persoane sanatoase din aceleasi tari. S-a dovedit ca varza cruda si legumele inrudite cu ea reduc cu 37% riscul de aparitie a cancerului pulmonar. Prin studii similare facute in China, s-a aratat ca si fumatorii sau fostii fumatori beneficiaza de aceleasi extraordinare efecte pozitive ale consumului de varza. * Cataracta - salata de varza cu ulei de masline este o excelenta sursa de vitamina C si de vitamina A. Ambele vitamine au un puternic efect antioxidant si, intre altele, stopeaza procesul de producere al cataractei. Asadar, pentru profilaxia acestei afectiuni, se recomanda consumul, macar de trei ori pe saptamana, al verzei proaspete, cate 200 de grame minimum, sub forma de salata. Tratamente interne * Ulcerul gastric - studii facute de mai multe echipe de medici arata ca o cura cu suc proaspat de varza, din care se bea cate un litru pe zi, vindeca spectaculos aceasta afectiune, intr-o proportie de 35-47%. Si aceasta, intr-un timp uluitor de scurt - sub doua saptamani. Alt studiu, al doctorului american George Cheney, se intituleaza chiar: "Vindecarea rapida a ulcerului peptic la pacientii care consuma suc de varza". Se face o cura de 10 zile, timp in care se consuma cate un litru de suc proaspat, in 2-3 reprize, pe parcursul unei zile. Efectele vindecatoare se datoreaza in principal unui aminoacid continut de catre varza (glutamina), care stimuleaza refacerea, cresterea si dezvoltarea normala a celulelor ce alcatuiesc tesutul protector care "captuseste" stomacul si intestinul subtire. * Polipi intestinali - studii facute in Statele Unite de catre doi cercetatori, Ernest Mario si Ah-Ng Tony Kong, arata ca sulforafanul continut de varza inhiba dezvoltarea polipilor intestinali si chiar provoaca remisia acestora. Se recomanda varza sub forma de salata, din care se consuma cate 300 de grame zilnic, in cure de 3 luni, urmate de o luna de pauza. * Obezitate - in Statele Unite si, mai nou, in Europa, curele de slabire pe baza de varza fac adevarate furori. Cea mai populara este de departe cura cu supa de varza, cu care se obtin cele mai rapide scaderi in greutate si pe care... nu v-o recomandam. De ce? Pentru ca hranitul exclusiv cu varza fiarta si, eventual, cu alte mici adaosuri hipocalorice este o tortura ineficienta pe termen lung. In schimb, consumul zilnic, macar la pranz si la cina, a cate 200-300 de grame de salata de varza cruda, poate face minuni in reglarea ponderala, e drept, pe termen lung. Varza este foarte bogata in fibre alimentare, are putine calorii, multe vitamine si minerale, ajutandu-ne sa slabim natural. Obiceiul de a consuma timp de 3-4 zile pe saptamana aceasta salata in cantitati mari are si alte avantaje: reduce cantitatea de hrana consumata la fiecare masa, curata organismul de toxine, ne ajuta in regimurile disociate. Mai mult, consumul acestei salate este un important pas pentru schimbarea obiceiurilor alimentare si a stilului de viata, cheia reglarii greutatii corporale. * Adjuvant contra cancerului uterin - un miniexperiment la care au participat 30 de femei cu cancer uterin in stadiul I (unu) a presupus consumul unui extract de varza, care contine o substanta denumita I3C (prescurtarea de la indol-3carbinol). Dupa 12 saptamani de administrare analizele au aratat ca la 47,5%

dintre femeile care au beneficiat de experiment celulele maligne au disparut, neoplasmul inregistrand remisie completa. Prin comparatie, la nici una dintre pacientele din grupul de control, care au luat un remediu placebo (fals), nu s-a inregistrat remisia cancerului. Contra acestei afectiuni se recomanda o cura de 34 luni, timp in care se consuma suc foarte proaspat de varza, din care se beau 600-800 de ml pe zi.

� * Adjuvant contra cancerului la san - mai multe studii de medicina experimentala arata ca tratamentele cu compusii pe baza sulf prezenti in varza determina remisia tumorilor maligne mamare, intr-un procentaj de cel putin 40%. Ca adjuvant contra acestei afectiuni, se recomanda consumul zilnic de salata proaspata de varza la macar o masa. Suplimentar, se tin cure de cate 4 saptamani, in care se consuma cate un pahar (200 ml) de suc de varza, dimineata si seara. * Valori ridicate ale colesterolului, ateroscleroza - cercetatorii de la Universitatea de Medicina din Hawaii, Statele Unite, au evidentiat faptul ca unii compusi din varza impiedica transportul colesterolului cu densitate redusa (forma periculoasa a acestuia), catre vasele de sange si catre tesuturi. De asemenea, varza impiedica formarea placilor de aterom si sclerozarea peretilor arterelor. Se recomanda consumul de varza sub forma de salata, cate 300 de grame zilnic, vreme de macar trei zile pe saptamana. * Constipatia - cel mai simplu tratament este consumul de varza murata, macar 200 de grame pe zi. In varza murata se gasesc asa-numitele "bacterii prietenoase", care combat constipatia prin reglarea florei intestinale. Apoi, varza murata este bogata in fibre alimentare, de unde si efectul ei de "matura" a colonului, din care extrage prin absorbtie toate reziduurile si apoi ajuta la eliminarea lor prompta. * Surmenaj fizic si intelectual - consumul de varza cruda sub forma de salata este un tratament tonic extraordinar pentru sistemul muscular si pentru sistemul nervos. Bogata in vitamine si in minerale, continand substante cu efecte stimulatoare pentru sistemul nervos central, fitohormoni care intensifica procesele de regenerare din organism, varza are efect adaptogen si antioboseala. Se tin cure de trei saptamani, timp in care se consuma la pranz si la masa de seara cate o farfurie (125 de grame) de salata de varza. Acest tratament este foarte bun adjuvant si contra depresiei psihice. * Menopauza - studii preliminare arata ca un consum saptamanal de varza cruda (200 de grame pe zi, vreme de macar 4 saptamani) imbunatateste secretia hormonului estrogen si, important, regleaza raspunsul receptorilor acestor hormoni din organism. Rezultatul este instalarea mai tarzie a menopauzei, atenuarea simptomelor de inceput ale acesteia (bufeuri, transpiratie, nervozitate etc.), prevenirea si combaterea unor afectiuni specifice menopauzei, cum ar fi osteoporoza, prolapsul uterin, cancerul ovarian si uterin. * Infectii respiratorii - varza este mai bogata in vitamina C decat portocalele, are putine calorii si multe substante cu efect antioxidant, contine magneziu, potasiu, calciu. Toate aceste caracteristici o recomanda in mod special ca remediu pentru intarirea imunitatii. Se administreaza proaspata, sub forma de salata, cate 3-400 de grame pe zi, la bolnavii cu infectii respiratorii, pentru a sustine si pentru a grabi procesul vindecarii. Persoanelor care iau antibiotice de sinteza li se

recomanda si varza murata, pentru restabilirea florei tubului digestiv si pentru contracararea efectului imuno-supresor al acestor medicamente. Tratamente externe * Arsuri de gravitate mica si medie - se fac spalaturi si se pun comprese vreme de 15 minute, cate 2-3 pe zi, cu suc proaspat de varza. Are efect antiinfectios, ajuta la o vindecare mai rapida si estetica, previne formarea cicatricelor cheloide. * Rani care se vindeca greu - se pun zilnic comprese cu suc de varza, care se tin vreme de o ora, dupa care se lasa zona tratata sa se usuce la aer inca o ora. Studiile arata ca prin mecanisme inca prea putin cunoscute (se presupune ca varza contine substante stimulatoare ale cresterii anumitor tesuturi), procesul de vindecare al ranilor este mult accelerat, scade riscul de infectie, semnele care raman dupa vindecare sunt mult mai putin vizibile.

� * Eczeme infectioase, infectii fungice - frunzele de varza proaspat zdrobite cu ciocanul pentru snitele se pun pe zona afectata, apoi se aplica deasupra un nailon, care se fixeaza cu bandaj sau cu leucoplast. Se lasa sa actioneze vreme de 4 ore pe zi, dupa care zona tratata se lasa sa se zvante la aer, macar 45 de minute. Aplicatia se face pana la vindecare. Compusii pe baza de sulf din frunzele de varza au o puternica actiune antiseptica asupra bacteriilor si a ciupercilor parazite. * Cancer de piele - se pune zilnic si se tine vreme de 4-6 ore pe zona afectata o cataplasma din frunze de varza, identica cu cea prezentata anterior, la tratamentul eczemelor. Foarte multe persoane cu epiteliom bazocelular si spinocelular au beneficiat de uimitoarele efecte ale acestui tratament simplu, dar care da rezultate acolo unde cele mai savante si invazive metode de tratament dau gres. * Entorsa, luxatii - se pun pe zona afectata frunze de varza bine zdrobite (cu ciocanul pentru snitele) si se leaga cu o fasa. Aplicatia se face vreme de 4 ore pe zi. In primele doua zile de la producerea accidentului se pun deasupra cataplasmei si pungi cu cuburi de gheata. Practica arata ca datorita acestui tratament, timpul de refacere a ligamentelor se scurteaza, durerile sunt atenuate, in multe cazuri, chiar pungile cu lichid sinovial care se formeaza sunt mult mai mici. * Dureri reumatice - pe zona afectata, se pun dimineata si, eventual, seara, frunze de varza bine zdrobite. Se tin minimum doua ore. Intern, se consuma cate 1-2 pahare de suc proaspat de varza pe zi, in cure de 40 de zile, urmate de 14 zile de pauza. Tratamentul extern si intern cu varza proaspata are efect antiinflamator articular, incetineste sau chiar stopeaza procesele degenerative, ajuta la recastigarea mobilitatii articulare. FRUMUSETE * Ten incarcat - se sterge vreme de cinci minute, in fiecare dimineata si in fiecare

seara, pielea de pe obraji si de pe gat, cu un tampon bine inmuiat, din cand in cand, in suc proaspat de varza. Aceasta aplicatie are un excelent efect de curatare a pielii, previne tulburarile de pigmentare, da un plus de stralucire tenului astfel tratat. * Piele imbatranita - bogata in vitamina A si in vitamine din complexul B, continand substante care imbunatatesc irigatia cu sange a pielii, avand efect de curatare profunda a tenului, sucul de varza este unul din secretele saloanelor de cosmetica care obtin rezultate miraculoase. Se pun comprese cu suc foarte proaspat de varza, care se tin vreme de 10-15 minute, dupa care se indeparteaza si se lasa pielea sa se usuce la aer alte 15 minute. In final se aplica o crema hidratanta. Precautii si contraindicatii la tratamentul intern cu varza Toate studiile facute pana in prezent arata ca efectele adverse ale tratamentului cu varza sunt foarte rare si reduse ca intensitate si se refera cel mai adesea la deranjamente digestive: balonare, usoare colici abdominale, in cazuri foarte rare diaree. Celor care au un sistem digestiv sensibil la varza li se recomanda consumul de condimente cum ar fi chimenul, anasonul, feniculul, care sunt un adevarat antidot la astfel de probleme. Varza va fi consumata cu prudenta, la inceput in cantitati foarte mici, de persoanele care sufera de colita de fermentatie, care s-ar putea sa nu suporte varza cruda ori pe cea murata, ci doar pe cea fiarta. Persoanele cu hiper si hipo-tiroidie vor consuma, de asemenea, cu prudenta varza, consumand-o la inceput in cantitati mici. VARZA ROSIE

� Este, practic, aceeasi specie ca si varza alba, fiind o varietate a acesteia. Dincolo de infatisare, intre varza rosie si cea alba mai sunt insa si alte diferente, invizibile cu ochiul liber, dar extrem de importante. De pilda, spuneam despre varza alba ca are un continut de vitamina C mai mare decat portocalele. Ei bine, varza rosie contine de pana la... 6-8 ori mai multa vitamina C decat surata ei alba, fiind un adevarat concentrat din aceasta vitamina. Apoi, pigmentii care dau culoarea rosie acestei legume au un rol foarte important ca medicament. Asadar, tinand cont ca modalitatile de preparare ale verzei rosii sunt perfect identice cu cele prezentate la cea alba, sa vedem in continuare cateva recomandari terapeutice extrem de importante: * Alzheimer - antocianii, adica pigmentii rosii din aceasta varietate de varza, fac adevarate miracole in prevenirea si in combaterea degenerarii celulelor din sistemul nervos central. Se administreaza salata proaspata, cate trei sute de grame pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de alte 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Inca nu se stiu foarte multe lucruri despre capacitatea tratamentului cu varza rosie de a restabili functiile cerebrale alterate de Alzheimer, insa efectul de prevenire si de incetinire sau chiar de blocare a evolutiei bolii cu ajutorul verzei rosii este cert.

* Febra - se administreaza salata de varza (150 de grame) sau sucul de varza (100 ml) de 2-3 ori pe zi. Continutul ridicat de vitamina C al acestei legume ajuta inima si sistemul cardiovascular sa reziste cu succes temperaturii ridicate, catalizeaza actiunea sistemului imunitar, care este principalul "beneficiar" al acceselor de febra. * Alergia - este prevenita de o cura cu salata de varza rosie cruda (ori chiar murata) pe timpul iernii. Se consuma 200-300 de grame zilnic, pe o perioada de timp de 3 luni, urmata de alte 3 saptamani de pauza, dupa care se poate relua. Bogatia de vitamina C si de antioxidanti din aceasta leguma ajuta la reglarea reactiei sistemului imunitar la interactiunea cu factorii externi.

CARTOFII Sunt printre primele plante de cultura aparute pe globul pamantesc. Studiile arheologice au dovedit ca populatiile din America de Sud cultivau si consumau cartofii inca de acum sapte mii de ani. Leguma foarte adaptabila si rezistenta la vitregiile mediului, in zona muntoasa a Americii de Sud ajunge la altitudini record de 4000 de metri. In Europa, cartofii au fost adusi de catre conchistadorii spanioli, in plin Ev Mediu, si de atunci ei au cucerit practic intreg continentul, cultura lor extinzandu-se in toata lumea. Pana aproape de inceputul secolului XIX au existat nenumarate rezerve si prejudecati legate de cartofi ca aliment. Unii s-au ferit sa-i manance, pentru simplul motiv ca nu erau mentionati in Biblie. <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> Apoi, a circulat superstitia ca prin intermediul cartofilor s-ar extinde epidemiile de ciuma. Sau dus adevarate lupte pentru ca populatia si clerul sa fie convinsi ca aceasta leguma nu are nici un fel de proprietate malefica. Pana la urma, consumul de cartofi nu doar ca a fost acceptat, dar "descoperirea" lor a eradicat foametea la sfarsitul evului mediu. Actualmente, cartofii reprezinta a patra sursa de hrana din lume ca importanta, alimentatia secolului XXI fiind aproape de neconceput fara ei. Pe de alta parte, cartofii, si mai ales alimentele derivate din ei (chipsurile, cartofii prajiti, fulgii de cartofi etc.) sunt incriminati in prezent pentru producerea a numeroase boli, intre care obezitatea, diabetul, cancerul si bolile de inima. Alaturi de painea alba, ei sunt exclusi din majoritatea regimurilor alimentare cu scop terapeutic sau pentru slabit. Dar cartofii au si o alta "fata", mai putin cunoscuta, pe care oamenii de stiinta o descopera abia in ultimele decenii, de cand sunt studiati nu ca alimente, ci ca medicament. Si, poate parea greu de crezut, dar este adevarat: cartoful este un medicament cu acte in regula. Cum se prepara si cum se administreaza cartofii Cartofii sunt de fapt tuberculii plantei cu acest nume, adica niste depozite subterane de substante nutritive menite sa asigure supravietuirea peste iarna a organismului vegetal. Din punct de vedere alimentar, cea mai importanta parte a tuberculului este miezul, care are culori de la alb la galben spre portocaliu, este foarte bogat in amidon si contine apa, oligoelemente (potasiu, magneziu, calciu) si vitamina C. Interesant este ca din punct de vedere terapeutic, cea mai importanta zona a cartofului este chiar coaja, adica partea care se arunca. Ea are culori de la brun pana la rosu, galben sau chiar violet inchis. Coaja cartofilor contine pigmenti (flavonoide) cu actiune antioxidanta si antitumorala, vitamine din complexul B, fibre alimentare, compusi fenolici cu efect de reglaj asupra activitatii cardiace. Geneticianul

american Roy Navarre, de la "Agricultural Research Service", un centru de cercetare specializat, intre altele, in detectarea principiilor active din plante, a descoperit nu mai putin de 60 de substante terapeutic active in coaja cartofilor. Problema care se pune, insa, este ce se intampla in timpul prepararii cartofilor cu toata aceasta bogatie de substante active. Ei bine, prin curatarea si prin prajirea cartofilor, prin transformarea lor in chipsuri, in fulgi, in mancaruri preambalate si "bine" iradiate, aceste principii active se pierd sau sunt distruse in totalitate, ramanand doar amidonul si alte cateva substante, de data aceasta periculoase pentru sanatate. Aceasta situatie poate fi insa evitata, preparand si consumand cartoful in urmatoarele moduri:

Sucul de cartof Fara doar si poate, este cel mai eficient din punct de vedere terapeutic. Cartofii cu tot cu coaja se spala foarte bine sub jet de apa calduta, indepartand cu o perie tot pamantul si impuritatile, apoi li se indeparteaza cu un cutitas partile stricate sau inverzite (culoarea verde a cojii indica un nivel ridicat de toxicitate). Astfel curatati, ei nu mai au nevoie de decojire, ci doar vor fi pusi in storcatorul electric centrifugal, obtinandu-se astfel un suc galbui, usor tulbure, care va fi consumat imediat dupa preparare, pentru a nu avea timp sa se oxideze. Se consuma zilnic cate 400-1000 de ml de suc de cartofi, eventual in combinatie cu suc de mere sau de morcov, pentru un gust mai bun. Se tin cure de 15-60 de zile, urmate de 1-3 saptamani de pauza. Decoctul de coji

� Inainte de a fi decojiti, cartofii se spala foarte bine sub jet de apa calduta, indepartand cu o perie tot pamantul si toate impuritatile. Coaja obtinuta prin desprindere cu cutitul, de la 3 cartofi de marime medie, se lasa apoi sa fiarba vreme de 5-10 minute, intr-o cana de apa, apoi se lasa sa se raceasa si se filtreaza. Preparatul rezultat se consuma pe stomacul gol, 2-3 cani pe zi, avand efecte antireumatice, antitumorale, antiinflamatoare, remineralizante (contine magneziu, potasiu, fier). Cojile ramase dupa decoctie se aplica, sub forma de cataplasma calda, pe articulatiile afectate de reumatism, pe eczeme, pe ranile care se cicatrizeaza greu. Cartofii fierti in coaja Cartofii, foarte bine spalati in prealabil, se fierb la foc mic, pana cand se inmoaie, dupa care se

decojesc cu grija, asa incat sa nu se ia decat coaja subtire de la suprafata. Apoi se piseaza, adaugandu-se ulei de masline, lapte si sare dupa gust. Pasta astfel obtinuta este foarte bogata in potasiu, in magneziu, pastreaza o parte din vitaminele si din principiile active ale miezului de cartof si, intr-o mai mica masura, ale cojii. Cercetatorii de la Institutul de studii alimentare din Statele Unite sustin ca aceasta forma de preparare termica pastreaza cele mai multe calitati terapeutice ale cartofului, fiind mult mai eficienta fata de prajire ori fata de fierberea dupa decojirea prealabila. Cartofii la cuptor Reteta care urmeaza se poate aplica doar cu cartofii la care coaja este mai subtire si care sunt foarte sanatosi (fara zone stricate, fara coloratie verde). Acestia se spala foarte bine, apoi se taie felii subtiri, fara a-i decoji si fara a separa complet feliile intre ele, ci lasandu-le legate asa incat sa pastreze forma initiala a cartofului. Astfel taiati, cartofii se pun la cuptor si se lasa la foc mic, pana se inmoaie (se incearca din cand in cand cu furculita). Cand se scot, se servesc cu iaurt sau chefir, se pun sare si condimente si se consuma calzi. Consumul cartofilor cu tot cu coaja nu este o noutate, in multe zone ale Europei ei fiind consumati in mod traditional in acest fel. Cartofii mancati impreuna cu coaja sunt excelenti pentru slabit, deoarece ea este bogata in fibre alimentare, stimuleaza metabolismul grasimilor, regleaza nivelul colesterolului si al glicemiei. Cataplasma cu coji de cartofi Se foloseste coaja de culoare verde a cartofilor, care apare de obicei la tuberculii care au crescut la suprafata pamantului. Aceasta coaja se taie fin si se aplica, invelita in tifon subtire, pe eczemele infectioase, pe intepaturile de capusa ori pe formatiunile tumorale care apar pe suprafata pielii. Partile inverzite ale cartofilor sunt foarte toxice in alimentatie, continand asanumitii glico-alcaloizi, substante cu efecte nocive asupra sistemului nervos si endocrin al omului. Folosite extern, insa, aceste substante au efect antiviral, antibacterian, combat ciupercile parazite si insectele. Tratamente interne * Boli cardiovasculare - de doua ori pe an se face cate o cura cu suc de cartofi, din care se consuma cate un pahar (200 ml) de doua-trei ori pe zi. Cura dureaza 45 de zile. Va aduce in organism un aport important de vitamina C, vitaminele B6, B1, B2, pigmenti cu efect antioxidant. Se recomanda, in mod special, pentru prevenirea puseurilor de hipertensiune arteriala, a arteritei obliterante, a cardiopatiei diabetice. Contra tulburarilor de ritm cardiac se recomanda si consumul de 3-4 ori pe saptamana al cartofilor fierti in coaja, care datorita aportului lor de potasiu si de magneziu previn aritmia cardiaca si tahicardia.

In Muntii Anzi, cartoful se cultiva la 4000 m inaltime � * Calculi urinari (urati) - in fiecare dimineata, se consuma cate un litru de suc proaspat de cartofi, in doua reprize. Cura dureaza vreme de doua saptamani, iar in ultimele 3 zile de tratament se iau si diuretice puternice (tinctura de ienupar, infuzie combinata de soc, de cozi de cirese si de radacina de osul-iepurelui). Acest tratament are ca efect stoparea cresterii calculilor renali, care sunt formati din saruri ale acidului uric, eliminarea malului si al nisipului la rinichi. Este recomandat ca tratamentul, care are efecte foarte puternice, sa se faca sub indrumare medicala competenta. * Adjuvant in cancerul de prostata si in cel uterin - se recomanda sucul de cartofi, din care se bea cate o jumatate de litru pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte 4 saptamani de pauza. Sucul se va consuma cat mai proaspat si va fi facut de preferinta din cartofii cu coaja rosie sau galben intensa. Studii in curs de desfasurare iau in calcul si un efect antitumoral direct al unor substante din coaja cartofilor. * Adjuvant in cistita - cartofii fierti si cei copti consumati zilnic ajuta la alcalinizarea urinei, ceea ce are ca efect colateral optimizarea actiunii antibioticelor naturale sau de sinteza cu care se trateaza cistita. Asadar, daca urmati un tratament antiinfectios contra acestei afectiuni, consumati zilnic cartofi pe parcursul terapiei. Studiile arata ca, intr-adevar, aceasta dieta alcalinizanta mareste semnificativ sansele de vindecare a infectiilor urinare. * Constipatie cronica - se recomanda o cura de 1-3 zile, in care se consuma cartofi fierti si copti in coaja. Singurele adaosuri admise in regimul alimentar alaturi de cartofi sunt: salata verde, varza, tomatele, spanacul, castravetii, telina verde, salata de sfecla rosie, uleiul virgin de masline. In plus, in fiecare dimineata si seara, se consuma cate un pahar de suc proaspat de cartofi, pentru reglarea florei intestinale. Pe timpul curei, se face si cat mai multa miscare, mai ales exercitii fizice pentru abdomen. Acest tratament simplu este foarte eficient, avand toate ingredientele pentru eliminarea acestei afectiuni, deoarece regleaza digestia si flora intestinala, aduce un aport masiv de fibre alimentare si stimuleaza peristaltismul intestinal. * Gastrita, ulcer gastric - mai multe studii facute in anii '50 si, din pacate, nereluate in zilele noastre, arata ca 200 ml (un pahar) de suc de cartofi rosii, baut cu 60 de minute inainte de fiecare masa, de minimum 3 ori pe zi, are efecte practic miraculoase contra acestor afectiuni. Se tin cure de 4-6 saptamani, timp in care gratie principiilor active din sucul proaspat de cartofi, secretiile acide se regleaza sub aspect cantitativ, epiteliile gastrice se refac, eventualele nise se vindeca accelerat. Aceste efecte nu apar la toti pacientii (la aceasta categorie de bolnavi, efectele oricarui tratament variaza foarte mult in functie de tipologia individuala), dar un procentaj incurajator de vindecari, cuprins intre 38-52%, a fost raportat de toate echipele de cercetatori care au administrat suc de cartofi pacientilor. * Hepatita - un studiu japonez publicat in 2006 arata ca in cartofii cu coaja de culoare rosie exista principii active hepato-protectoare. Echipa doctorului Kyu-Ho Han, de la "Institutul de

Studii Agricole" al regiunii Hokkaido, a pus in evidenta faptul ca la organismele cu hepatita indusa, care au fost tratate cu decoct de coji ori cu suc de cartofi rosii, rata mortalitatii a fost net inferioara fata de loturile martor. Ca adjuvant contra hepatitei, se tin cure de cate 4 saptamani, urmate de alte 4 saptamani de pauza, cu suc de cartofi cu coaja rosie, din care se consuma cate 500-750 ml pe zi, pe stomacul gol.

Camp de cartofi. Sunt a 4-a sursa alimentara din lume � * Hipertensiune - cercetatorii britanici de la "Institute for Food Research" din Londra au identificat o substanta hipotensoare (kukoamina) in cartofi, foarte puternic activa in bolile cardiovasculare. Se consuma sucul de cartofi, din care se beau cate 200 ml dimineata si seara, in cure de 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza. Tratamentul cu suc de cartofi scade presiunea arteriala si previne puseurile de hipertensiune. * Indigestie - cartofii fierti in coaja, preparati sub forma de piure sau consumati ca atare, sunt printre cele mai digeste alimente din lume. Persoanelor care se confrunta cu indigestii frecvente le este recomandat un semi-repaus alimentar de 24-72 de ore, timp in care se consuma doar cartofi fierti, apoi introducandu-se, foarte gradat, si alte feluri de mancare. Este un tratament simplu si eficient. Atentie, insa, cartofii copti, prajiti sau fierti, consumati zilnic, in exces, pe perioade lungi de timp (de ordinul saptamanilor si al lunilor) pot produce hiperaciditate gastrica. * Insomnie - vitamina B6 continuta in mari cantitati in coaja cartofilor joaca un rol esential in sintetizarea unor neurotransmitatori care induc starea de relaxare si de somn. Mai mult, se pare ca miezul crud al cartofilor contine anumite substante cu efecte sedative si usor somnifere. Un pahar de suc de cartofi consumat seara, inainte de ora 20, ajuta la dobandirea unui somn mai bun si mai odihnitor. Insa, atentie, nu va asteptati ca acest efect sa apara dupa primele zile de administrare, studiile aratand ca aceste fine procese de reglaj sunt realizate gradat, in perioade de timp de ordinul saptamanilor sau chiar al lunilor. * Imbatranire prematura - este prevenita de consumul sucului de cartofi, precum si al cartofilor copti, mancati cu tot cu coaja. S-a demonstrat ca pigmentii carotenoizi din miezul cartofilor, impreuna cu vitaminele si cu enzimele din coaja, previn procesele degenerative la nivel vascular, precum si la nivelul sistemului nervos. Ca atare, cartofii corect preparati si administrati previn Alzheimer-ul, accidentele vasculare, degenerescenta maculara, cataracta si alte afectiuni specifice varstei a treia. Bastinasii din Anzi, unde consumul cartofilor este o traditie milenara, ajung adesea la varste venerabile (peste 90 de ani), mentinandu-si tineretea biologica pana tarziu, datorita acestei legume folosite corect. * Ingrasare - desi sunt parte integranta a curelor de ingrasare, fiind folositi pentru cresterea masei corporale, inclusiv de supraponderalii luptatori de sumo, cartofii ne pot ajuta sa slabim, dar cu doua conditii: 1. Sa fie mancati cu tot cu coaja. 2. Sa fie consumati fara adaosuri de grasimi (ulei, unt, slanina etc.). O portie de cartofi copti, consumati cu tot cu coaja, impreuna cu o salata de varza, asigura necesarul de fibre alimentare pentru intreaga zi, inlatura senzatia de foame, stimuleaza eliminarea reziduurilor din organism. Cartofii in sine nu ingrasa, din contra, ajuta in mod real la regimurile de reglare ponderala, insa asocierea lor cu uleiul in care sunt prajiti, cu carnea grasa cu care sunt gatiti ori cu aditivii cu care se aromatizeaza si se conserva chipsurile ii transforma in adevarate catalizatoare ale obezitatii. * Reumatism - se tine un tratament pe durata a doua luni, timp in care dimineata se bea cate o

ceasca de decoct combinat de cartofi, iar cu o ora inainte de masa de pranz si de cina se consuma cate un pahar de suc de cartofi. Atat decoctul de coji de cartofi (bogat in minerale, in substante cu efect diuretic), cat si sucul de cartofi (bogat in vitamine, in substante cu efect antiinflamator) sunt utile in toate formele de reumatism, reducand inflamatia tesuturilor articulare, stopand procesele degenerative, favorizand redobandirea flexibilitatii articulatiilor.

Coaja verde a cartofului are efect antibacterian � * Scorbut - se face o cura de 20-30 de zile, timp in care se administreaza cate 500 de ml (doua cani) de suc proaspat de cartofi pe zi. O jumatate de litru de suc contine mai multa vitamina C decat necesarul pentru o zi intreaga la un adult, dar acest exces este ne-daunator, deoarece vitaminele administrate in stare naturala pot fi "filtrate" de metabolismul organismului, care isi va lua doar atat cat are nevoie. * Sensibilitate la infectii - un studiu facut la "Washington State University", sub conducerea imunologului si nutritionistului Boon Chew, a aratat ca in cartofii puternic pigmentati, de culoare rosie sau galbena intensa, exista substante antioxidante cu o actiune certa de imbunatatire a imunitatii. Simplul consum al acestor cartofi, fierti in coaja, o data pe zi, pe timpul a trei saptamani, nu mai mult, imbunatateste simtitor raspunsul sistemului imunitar la infectiile respiratorii sau la cele urinare. * Slabiciune corporala, convalescenta - cartofii fierti si copti, consumati cu ulei de masline sau cu smantana, sunt probabil cel mai simplu mod de a recapata kilogramele pierdute. Avand in compozitie numai hidrati de carbon si foarte putine proteine, ei sunt foarte usor de digerat si de asimilat de catre organism. Consumul vreme de doua-trei saptamani al acestor legume impreuna cu grasimi vegetale sau din lapte este cea mai simpla si sigura reteta de crestere in greutate, de recapatare a tonusului fizic. * Tulburari de memorie, deficit de atentie - functionarea normala a creierului depinde de o serie de factori, intre care cei mai importanti sunt nivelul de zahar din sange, gradul de oxigenare, prezenta unor acizi grasi, cum ar fi omega 3, care mentin sanatatea vaselor sanguine. Cartofii fierti in coaja sau copti la cuptor (acestia din urma se consuma cu tot cu coaja) ajuta la mentinerea unui nivel normal al glucozei in sange, hranind constant sistemul nervos central, iar prin complexul de vitamine si de minerale pe care il contine ajuta la o mai buna oxigenare a creierului. In fine, consumul a doar 200 ml de suc de cartofi pe zi ajuta la reglarea metabolismului acizilor grasi in organism, stabilizeaza nivelul presiunii sanguine intracraniene, ajutand de asemenea la o mai buna functionare a creierului, tradusa printr-o mai buna memorie si o atentie sporita. Tratamente externe * Afte bucale - se clateste gura de trei ori pe zi, vreme de cate cinci minute, cu decoct de coji de cartofi. Acest tratament are efecte antiinflamatoare si antiinfectioase, previne extinderea si agravarea aftelor. Tratamentul extern este foarte bine completat de administrarea unui pahar de suc de cartofi pe zi, pentru aportul de vitamina C si de vitamine din complexul B. Este un bun adjuvant si contra paradontozei si a problemelor gingivale, in general. * Arsuri pe piele, de gravitate mica si medie - un cartof crud taiat foarte marunt (eventual dat prin razatoare) se aplica direct pe piele. Are efecte antiinflamatoare, diminueaza senzatia de usturime, ajuta la vindecarea mai rapida. In arsurile mai grave, este recomandata

administrarea, de data aceasta interna, a 500 ml de suc de cartofi pe zi, pentru efectele sale calmante, vitaminizante si antiinflamatoare.

� * Imbatranirea pielii - se amesteca jumatate de pahar (100 ml) de suc de cartofi cu doua linguri de miere de salcam sau de mana. Cu aceasta solutie se fac comprese, care se aplica pe locurile cele mai afectate, unde se tin vreme de 50 de minute, apoi se lasa descoperita pielea inca 10 minute, pentru a se aerisi, dupa care se unge cu o crema hidratanta. Vitaminele, substantele minerale, enzimele si antioxidantii din sucul de cartofi au efecte exceptionale asupra pielii imbatranite, cu depigmentari, care si-a pierdut elasticitatea sau stralucirea. Pentru un efect re-intineritor mai intens, se recomanda si consumul zilnic, de data aceasta intern, al unui pahar de suc de cartofi, cu doua lingurite de miere lichida. * Pete pe piele - se aplica pe locul afectat comprese cu suc proaspat de cartofi. Se tin minimum o ora pe zi. Sucul crud de cartofi inlatura petele provocate de actiunea chimica a unor substante, ajuta la refacerea pigmentarii normale. Pentru petele senile pe piele se recomanda si consumul intern de suc de cartofi, cate o jumatate de litru pe zi, in cure de 30 de zile. Precautii si contraindicatii la tratamentul cu cartofi Cartofii vor fi consumati cu prudenta, respectand ratia de hidrati de carbon recomandata de medic, in cazul persoanelor cu diabet. Cartofii cu coloratie verde sunt extrem de toxici, continand glico-alcaloizi, dintre care cel mai cunoscut este solanina. Ei produc deranjamente intestinale, voma, dureri abdominale si de cap, probleme circulatorii sau respiratorii. Preferati cartofii romanesti, cumparati de la taranii nostri, care nu au folosit ingrasaminte chimice si pesticide. Un studiu facut la nivel mondial plaseaza cartofii obtinuti prin mijloace agricole moderne intr-un nedorit top al celor 12 cele mai poluate alimente din lume. STRUGURII

STRUGURI

Putina istorie De mii de ani, vita-de-vie simbolizeaza rodul: viata imbelsugata, sanatate si noroc. Viticultura a fost printre primele ocupatii de pe pamant. Cele mai vechi urme de vin se gasesc pe cioburile unui vas de ceramica gasit in sapaturile arheologice in Iran. Varsta lor se apropie de 7500 de ani. Sumerienii produceau 10 feluri de vinuri albe si rosii, in urma cu 5500 de ani. Gustul dulce al strugurilor a fost cunoscut si in Palestina, Babilon, Assiria, de unde negustorii fenicieni duceau vin in Sicilia, Sardinia, Africa, Cipru si sudul Frantei. Soldatii din armata romana, lasati in tarile cucerite, plantau viile in garnizoanele lor. Asa s-a raspandit <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> viticultura in Franta, Germania si Elvetia. In Romania, vita-de-vie e cunoscuta inca din mileniul III inainte de era noastra, iar pe vremea lui Burebista devenise asa de raspandita si populara, incat celebrul rege al traco-dacilor a ordonat din motive morale distrugerea ei, ceea ce n-a insemnat ca strugurii si vinul au disparut din Carpati. Disectia unui bob de strugure "Sa fiti sanatosi", spun oamenii cand ridica un pahar de vin. Intr-adevar, din pamant, soare si ploaie, strugurii acumuleaza o cantitate imensa de substante necesare pentru sanatatea si vitalitatea noastra. * Bobitele dulci - sunt pline de apa pura care se apropie, prin componenta, de cele mai bune ape minerale. In sucul strugurilor sunt dizolvate microelemente care favorizeaza metabolismul (molibden, titan, rubidiu, cobalt, nichel, vanadiu, iod, brom, flor), altele care intaresc peretii vaselor sanguine si muschiul cardiac (potasiul, magneziul), iar fierul, prezent in cantitati mari, ajuta sa prevenim sau sa tratam anemia. Strugurii curata bine rinichii, impiedica formarea pietrelor, curata intestinele. Sunt o arma naturala importanta in tratamentul astmului bronsic, al tuberculozei si bolilor sistemului cardio-vascular. Specialistii in dietologie afirma ca in struguri se gasesc substante care favorizeaza procesul de slabire, cu toate ca ei contin si glucoza.

� * Samburii de strugure - sunt la fel de sanatosi ca boabele. Cu ajutorul lor se reglementeaza metabolismul si se combat inflamatiile. Cel mai mare folos aduc samburii organismului obosit si imbatranit. Daca dantura nu permite sfaramarea samburilor in dinti, ei pot fi rasniti, impreuna cu samburi de mar, si inghititi cu putina apa. * Sucul de struguri. Proprietatile sale terapeutice sunt egale cu ale laptelui matern si ale mierii de albine. Un pahar de suc baut de dimineata ne incarca cu energie pentru o zi intreaga. O multumire deosebita trebuie sa-i aduca sucului din struguri persoanele afectate de ateroscleroza, aritmie, edem cardiac si

dispnee, pentru ajutorul oferit inimii si vaselor sanguine, pe care le curata de depuneri de colesterol, intinerind organismul si protejandu-l de infarct miocardic. Persoanelor bolnave de guta sucul le ajuta sa elimine acidul uric, care impiedica functionarea normala a articulatiilor. Pentru tratarea disfunctiilor aparatului locomotor, se recomanda folosirea soiurilor cu bobite de culoare verde si galbena. Sucul are si efect antibacterian, mai ales cand e preparat din struguri necopti. Folosit in cazuri de raceala scade febra, iar gargara cu suc actioneaza rapid si eficient. Se foloseste si in tratarea tusei, deoarece favorizeaza eliminarea de sputa din bronhii si trahee. Sucul din struguri verzi se recomanda persoanelor predispuse la alergie.

Tratamente cu struguri Nu conteaza ce metoda de tratament va alegeti, cu struguri sau suc de struguri, important este sa cunoasteti unele reguli de baza. Astfel: * O cura dureaza nu mai putin de o luna. * Zilnic se mananca 2 kg de boabe dulci. Daca ati ales tratamentul cu suc, incepeti cu 1 1/2 de pahar in prima zi, si apoi adaugati zilnic 70-80 ml, in asa fel ca la sfarsitul primei saptamani, cantitatea consumata sa ajunga la 3 pahare pe zi. Sucul se bea in trei reprize, cu 2 ore inainte de masa, sau la acelasi interval dupa masa. * In timpul curelor, se renunta la produse afumate, conservate in otet, muraturi, mancaruri grase si legume crude, cu celuloza aspra. De asemenea, e bine sa nu consumati lapte, bere, apa minerala si alte fructe. Nu sunt recomandate cantitatile mari de suc persoanelor predispuse la diaree, diabet, obezitate, ulcer stomacal si duodenal. Boli interne * Copii cu deficiente in dezvoltare, anemici. Se recomanda tratamentul cu struguri, timp de o luna. Dimineata, pe stomacul gol, se mananca un strugure dulce, de marime medie. Cu 2 ore inainte de pranz, se mananca inca un strugure, apoi altul, la 3 ore dupa pranz. Dupa consumarea strugurilor, gura se clateste cu apa calda, in care se poate adauga si putin bicarbonat de sodiu, pentru protectia smaltului dentar. Copiii devin mai sanatosi, li se imbunatateste vederea, nu se mai imbolnavesc des. * Tromboflebita cu edem. Un pumn de frunze de vita-de-vie se fierbe 3-5 minute, in 3 litri de apa. Cu fiertura obtinuta se fac bai la picioare. Daca faceti procedura zilnic, toata vara sau toamna, se intaresc peretii vaselor sanguine, se imbunatateste circulatia sanguina. Procedura are si un rezultat mai putin asteptat: buna dispozitie o sa va insoteasca pretutindeni.

� * Stres, depresie. Ca ziua dvs. sa fie plina de optimism, incercati o reteta originala. Tocati 7 frunze de vita-de-vie de culoare rosie, turnati 500 ml de apa

fierbinte si infuzati-le 30 de minute, de preferat in termos. Se bea cate o cana dimineata, apoi una la pranz. * Ochii obositi, cu roseata. Se spala cu tampoane imbibate in ceai din frunze de vita. Stramosii nostri tratau afectiunile oculare cu picaturi de vita-de-vie taiata primavara. * Herpes. Daca pe buze au aparut primele semne de herpes, tamponati-le cu jumatate de bobita de strugure sau tineti pulpa fructelor apasata pe locul bolnav 10-15 minute. Basicuta inestetica si dureroasa dispare intre timp. * Obezitate. Supraponderalilor li se recomanda o zi de dieta cu struguri. 2 kg se impart in 5 portii si se mananca in timpul zilei. Strugurii vor curata excelent ficatul si intestinele. Nu se simte oboseala si deprimarea, stari ce apar des in perioada de infometare. FRUMUSETE * Masca pentru fata. Strugurii curata bine pielea, o hidrateaza si intaresc capilarele. Cateva bobite albe se taie in jumatati si se sterge pielea fetei si a gatului cu ele. Dupa 15-20 de minute, fata se spala cu apa rece. * Pilozitate. Bunicile noastre incercau sa stopeze cresterea excesiva a parului pe fata, frecand pielea cu suc de agurida. PASTRAREA STRUGURILOR Struguri conservati * La borcan: Cateva borcane de sticla se sterilizeaza si se usuca perfect. Pe fundul lor se pun radacini proaspete de hrean, bine spalate si taiate bucati potrivite. Apoi se umple borcanul cu boabe de struguri (se poate si in amestec cu boabe de agrise). Inchise ermetic, borcanele se pastreaza la rece.

� * La butoaie: Intr-un butoi de lemn se pun 3 kg de radacini de hrean, la 40 kg de struguri. Butoiul se infunda si se tine la 10-12gr.C, iar in ianuarie, se coboara in pivnita la 1-2gr.C. * Struguri murati. Se aleg struguri semicopti, cu gust acru-dulce, se pun intr-o galeata si se toarna peste ei saramura obtinuta din 3 lingurite de zahar si o lingurita de sare, la fiecare litru de apa. Deasupra strugurilor se pune o farfurie potrivita si o greutate. Strugurii trebuie sa fie tot timpul acoperiti de lichid, care se adauga dupa necesitate. Peste 3-4 saptamani, muratura este buna pentru consum. * Marinata de struguri. Se prepara din 500 g zahar, o lingura sare, 7 bobite de piper negru, 5 bucati de cuisoare, o bucatica de scortisoara, 1 1/2 pahar de otet de 9% si un litru de apa. Se aleg struguri cu pielita groasa, se spala bine, se taie in ciorchini mai mici si se pun in borcane, peste care se toarna marinata rece. Borcanele se pun apoi intr-un vas mai mare cu apa rece, astenut cu un prosop gros. Vasul se pune pe foc, se aduce pana la fierbere si se lasa pe foc 5-6 minute. Apoi se da deoparte, se acopera cu capac.

CURA DE SLABIRE Retete corecte pentru prevenirea si vindecarea diverselor boli Generalitati * Sucurile se obtin din legume si fructe proaspete, de buna calitate, cultivate cu ingrasamant natural, curatate, spalate si stoarse prin centrifugare. * Sucurile se prepara zilnic, ca sa fie proaspete, conditie esentiala pentru calitatea lor. Se poate prepara intr-o singura repriza toata cantitatea necesara pentru o zi si se pastreaza la rece, la frigider, in sticle inchise, astupate, de unde se scoate in portii de cate o cana (150-200 ml), cu o jumatate de ora inainte de a fi consumat, pentru a se incalzi la temperatura camerei. Sucurile nu se fierb, nu se incalzesc la foc, nici nu se folosesc reci <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div>

de la frigider, ci numai la temperatura camerei. Prin expresiile crud si cruditati, nu se intelege faptul ca vegetalele trebuie sa fie necoapte (de exemplu, prin mar crud nu se intelege mar acru), ci faptul ca vegetalele nu sunt prelucrate.

Directii de tratament * Pentru intarirea sistemului imunitar si vindecarea unor boli cronice, cura cu sucuri tine doua luni. * Pentru cancer, diabet, dereglari hormonale, cura de sucuri dureaza intre 6 luni si un an, pana la vindecarea totala. Cura cu sucuri nu este exclusiva, ci dublata de o alimentatie bazata pe cruditati. Dupa terminarea curei, se introduc, treptat, si alte alimente naturale, bogate in enzime: germeni de grau, lapte nefiert, galbenus de ou, zarzavat fraged, embrioni de seminte, lactate preparate in casa din lapte crud, integral, de la tarani. * Alte alimente necesare in cura de cruditati: 1 kg grau cu putere de germinare; seminte de in, nuci (nedecorticate); seminte de floarea-soarelui (decorticate); hrisca; diferite soiuri de nuci; plante aromate; drojdie de bere; faina de soia; sare de mare; ulei de floarea-soarelui, masline, in, presat la rece; usturoi mult si ceapa. * In timpul curei cu sucuri se interzic total sarea, indulcitorii artificiali, painea din comert.

Este permisa doar painea preparata in casa. Reteta ideala de sucuri Cantitatile reprezinta cantitatea de sucuri necesare pentru o zi: 500 ml morcov, 200 ml telina, 150 ml varza alba, 90 ml castravete, 60 ml pastarnac, 60-120 ml patrunjel, 90 ml gulie, 60120 ml salata, 90 ml sfecla rosie (se bea imediat singur sau amestecat cu suc de morcovi), 50 ml cartofi - baut imediat neamestecat cu nimic, 500 ml mere. (Se poate bea tot timpul curei si dupa ce inceteaza celelalte sucuri, pana la vindecare.) Observatii a) Sucul de sfecla rosie se pastreaza si la frigider. Se face separat si se bea recomandat imediat, dar merge si pastrat la frigider cateva ore. b) Sucul de mere se va bea inaintea mesei, de exemplu la orele 10 si 16. Se poate continua tot timpul curei pana la vindecare. (In boala leucemiei se poate mari cantitatea de suc de sfecla rosie pana la 300-400 ml/zi - numai cine suporta) c) In bolile de nervi se poate mari cantitatea de suc de telina pana la 350-400 ml/zi, timp de doua luni. d) Pentru ulcer, gastrite, colite, sucurile vor fi compuse din: morcovi, telina, varza alba, castravete, cartofi. e) Pentru bolnavii cu metastaze, cu dureri mari, care vomita, se vor folosi pentru inceput numai sucurile pe care acestia le suporta (cantitatile nu vor fi obligatorii pentru cei care nu suporta). f) Sucurile se beau cu inghitituri rare, bine amestecate cu saliva. g) Nu se pastreaza de pe o zi pe alta. h) La copiii sub 14 ani se administreaza o patrime din doza adultului. i) Sucurile se pot bea separat sau amestecate dupa gust, cu exceptia sucurilor de sfecla si de cartofi care se beau separat. Nu se amesteca sucurile de legume cu sucuri de fructe, pentru ca dau balonari. Apa de tarate de grau Dupa terminarea curei de sucuri, ca bautura se foloseste apa de tarate de grau. Reteta: 5 linguri tarate proaspete de grau la 1 litru de apa rece se tin de seara pana dimineata la loc racoros. A doua zi se consuma zeama (apa de tarate). Se agita sticla din cand in cand si se strecoara. Se prepara zilnic, sa fie proaspata, cu apa de izvor sau de fantana buna. In timpul curei de sucuri si cruditati se bea apa de izvor, nu apa minerala. ELENA NITA IBRIAN URZICA Modesta si nesuferita din cauza tepilor ei, Dumnezeu i-a daruit puteri miraculoase de vindecare Urzica are mari probleme de "imagine": buruiana de frunte, taiata cu coasa, cand ocupa teritorii prea mari in fanete si in gradini, e foarte greu sa o reconsideri drept planta medicinala cu insusiri de exceptie. Dar asta e adevarul! Nenumarate studii si cercetari facute in ultimii ani au aratat ca in frunzele, in semintele si in radacinile urzicii exista adevarate farmacii, unde sunt produse medicamente care vindeca fara gres sute de boli. In toata lumea exista

aproximativ 40 de specii de urzica, de la soiurile pitice din apropierea Cercului Polar, pana la urzicile gigant, de patru metri inaltime, din padurile tropicale. In Noua Zeelanda exista <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> chiar arborele de urzica (Urtica ferox), ale carui frunze secreta o asemenea cantitate de substante iritante, incat o urzicare poate omori o caprioara sau chiar un om. Cele doua specii de urzica existente la noi (urzica mare si urzica mica) nu ajung la asemenea "performante", insa au calitati uimitoare, mai ales in domeniul vindecarii bolilor. Cum recoltam urzica De la urzica se folosesc doua parti care au proprietati medicinale destul de diferite: iarba (adica tulpina cu tot cu frunze) si radacina (mai exact, rizomii, adica tulpini subterane in care urzica isi depoziteaza peste iarna substantele de rezerva). Iarba - se recolteaza tulpinile, cu tot cu frunze si, eventual, cu inflorescente, prin taiere, in faza de maturitate a plantei, adica in intervalul cuprins intre lunile iulie si noiembrie. Personal, prefer sa recoltez partea aeriana de la urzica toamna, tarziu, cand odata cu frunzele si tulpina, pot culege si semintele de urzica, care au calitati medicinale deosebite. Se taie varfurile inflorite ale urzicii (care trebuie sa aiba o lungime de 20-30 cm, nu mai mult), care apoi se pun la uscat in strat de grosime medie (maximum 4 centimetri), in locuri aerisite, umbrite si lipsite de umiditate. Atunci cand s-au uscat, tulpinile de urzica devin foarte casante si se rup cu un pocnet sec. Se depoziteaza in pungi de hartie, in locuri intunecate si uscate. Radacinile (rizomii) - se recolteaza dupa primele brume, in luna noiembrie, cand se dezgroapa cu o cazma, se spala intr-un curs rapid de apa si se lasa sa se usuce intr-o incapere calduroasa si, daca se poate, expuse la lumina soarelui (chiar daca aceasta lumina este filtrata de sticla). Cand s-au uscat, radacinile de urzica devin, si ele, foarte casante si se rup cu un pocnet sec. Se depoziteaza in saculeti de panza, in locuri racoroase si uscate. Preparate pe baza de urzica Tinctura de iarba de urzica Se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de frunze, peste care se adauga doua pahare (in total 400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de 12 zile, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu de 4-6 ori pe zi, cate o lingurita, diluata in putina apa.

Tinctura de radacina de urzica Intr-o sticla cu dop se pun 15 linguri de pulbere de radacina, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 60 de grade (deoarece extragerea principiilor active din radacina necesita o concentratie alcoolica mai mare). Se inchide sticla ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de 4 ori pe zi, cate o lingurita, diluata in putina apa. Pulberea

Atat radacinile, cat si partea aeriana a urzicii se macina cat mai fin cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de urzica se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 4 saptamani (deoarece unele principii active ale urzicii se oxideaza in timp). Pulberea din partea aeriana se administreaza de 3-6 ori pe zi, cate o lingurita intreaga, pe stomacul gol. Pulberea de radacina se administreaza de 4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita, pe stomacul gol. Infuzia combinata Reteta este aproape aceeasi, atat pentru frunze, cat si pentru radacina. Se pun 3-4 linguri de pulbere de iarba de urzica sau 2 linguri pulbere de radacina la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca o jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de urzica, care se foloseste intern (2-4 cani pe zi). Sucul de urzica Se obtine din frunzele proaspat culese, cat timp planta este verde (adica de primavara si pana toamna tarziu). Acest suc se obtine cu ajutorul mixerului (blenderului) electric: in vasul mixerului se pun 100 de grame de planta foarte bine spalata in prealabil si 150 ml de apa de izvor, dupa care se omogenizeaza totul prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 120 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afectiunilor hepato-biliare, a celor intestinale si a anemiei. Tratamente interne * Adenom de prostata - pentru tratarea acestei afectiuni se foloseste cu un succes extraordinar radacina de urzica. Studii pe pacienti facute in Franta, in Germania, in Polonia, in Iran atesta extraordinarul efect al urzicii in tratarea acestei afectiuni.

Semintele de urzica au, si ele, calitati medicinale � In studiul iranian, facut la Universitatea din Teheran si considerat de referinta pentru studiile din Europa, din 558 de pacienti cu adenom de prostata s-au alcatuit doua grupe, pacientii din prima grupa luand urzica, iar cei din a doua grupa un remediu placebo (fals). Dupa 6 luni, 81% din pacientii care au luat urzica au observat o ameliorare clara a adenomului de prostata,

in timp ce doar 16% din grupul de control au avut rezultate similare. Se administreaza infuzia combinata de radacina de urzica, din care se beau 750-1000 ml pe zi, pe stomacul gol, in cure de sase luni. Acest remediu reduce treptat frecventa urinarilor nocturne, reduce volumul prostatei, normalizeaza urinarea. * Alergie - se folosesc frunzele si tulpinile urzicii, care se administreaza sub forma de pulbere, cate o lingurita de 4 ori pe zi, in cure de doua luni. Mai multe studii pe subiecti umani atesta faptul ca administrarea frunzelor de urzica reduce frecventa si intensitatea reactiilor alergice pe piele, a catarului respirator si a tulburarilor digestive de origine alergica. * Rinita alergica - un studiu clinic facut in anul 1990, la un institut din Portland, Oregon, Statele Unite, atesta faptul ca frunzele de urzica previn si trateaza rinita alergica. La un procent de 58% dintre pacientii tratati cu frunze de urzica s-a remarcat diminuarea inflamatiei mucoasei nazale, diminuarea congestiei nazale, a catarului, usurarea respiratiei, disparitia altor simptome produse de alergie, cum ar fi mancarimea, curgerea ochilor etc. Se administreaza pulberea de frunze, cate o lingurita de 4 ori pe zi, pentru profilaxia rinitei alergice, si cate o lingurita, de 6 ori pe zi, contra rinitei acute. O cura interna cu urzica dureaza 90 de zile si se poate relua dupa 2-3 saptamani de pauza. * Artrita - mai multe studii facute in Germania au demonstrat faptul ca administrarea frunzelor de urzica are efect antiinflamator articular. La pacientii reumatici care au facut tratament intern cu aceasta planta s-a remarcat o diminuare sensibila a durerii si a inflamatiei articulare, dupa cateva saptamani de administrare. Cercetari de laborator facute de un colectiv de medici germani, condus de Karl Riehemann, au pus in evidenta faptul ca tratamentul cu urzica inhiba in corp productia substantelor implicate in aparitia inflamatiilor articulare si a durerii. Se administreaza infuzia combinata de iarba de urzica, din care se bea cate o cana (300 ml), de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, in cure de 40 de zile urmate de 10-14 zile de pauza. * Cistita, nefrita, pielo-nefrita - o echipa de medici, farmacologi si toxicologi germani, angajati de organismul guvernamental pentru atestarea plantelor medicinale (cunoscut drept "Comisia E"), a stabilit fara dubiu efectul benefic al urzicii contra infectiilor reno-urinare. Se administreaza tinctura de iarba (adica din frunze, tulpina si, eventual, inflorescente sau seminte) de urzica, din care se iau cate 6 lingurite pe zi (fiecare lingurita diluata in 100 ml de apa), in cure de 30 de zile. Pentru cei care nu suporta alcoolul, tinctura se poate inlocui cu infuzia combinata, din care se beau cate 900-1200 ml pe zi. Ambele preparate sunt diuretice, reduc inflamatia rinichilor si a cailor urinare, au efect usor antibacterian, diminueaza sau elimina usturimile si durerile la urinare, favorizeaza refacerea epiteliilor reno-urinare. Rezultate excelente se obtin prin asocierea urzicii cu ienupar si cu coada-soricelului. * Anemie feripriva - se ia pulberea de radacina de urzica, cate 3-4 lingurite pe zi, in cure de 30-60 de zile. In paralel, se iau cate 4-6 linguri de frunze de urzica pe zi, adaugata drept condiment in ciorbe, in pilafuri, in sosurile de la pastele fainoase etc. Frunzele urzicii contin fier asimilabil, in timp ce radacina ajuta organismul sa asimileze mai bine acest oligoelement. * Graviditate - se administreaza pulberea de frunze de urzica, cate 4-6 lingurite pe zi. Acest tratament previne debilitatea si anemia, previne unele probleme din timpul sarcinii, cum ar fi infectiile urinare, retentia de apa in tesuturi, cresterea colesterolului, hipertensiunea arteriala. Un studiu canadian arata ca administrarea de pulbere de urzica este utila si dupa nastere, pentru o refacere mai rapida a tesuturilor lezate, si pentru cresterea cantitatii de lapte secretat de catre mamele care alapteaza. * Adjuvant in diabetul zaharat de tip II - se administreaza sucul proaspat de frunze de urzica, din care se beau 100 ml pe zi, sau infuzia combinata de radacina si frunze de urzica (combinate in proportii egale), din care se beau 500 ml zilnic. Observatiile clinice facute de mai multi medici arata ca urzica reduce nivelul glicemiei. In plus, ea stimuleaza diureza, protejeaza inima si vasele de sange, are efect antioxidant. * Astm alergic - histaminele sunt niste substante eliberate de catre celulele sistemului imunitar "scapat de sub control" in timpul crizelor de astm alergic, substante care inflameaza arborele bronsic, determina aparitia catarului, ingreuneaza respiratia si produc crizele de sufocare

specifice acestei afectiuni. Ei bine, in frunzele urzicii intalnim aceleasi histamine (cu o compozitie chimica modificata fata de histaminele din corpul uman), care sunt secretate de perisorii urzicii si ne provoaca bine cunoscuta urticarie, atunci cand ii atingem. Doctorul Stanley W. Beyrle, de la Kansas Clinic of Traditional Medicine, Statele Unite, a observat ca tratamentul intern cu frunze de urzica ajuta la desensibilizarea alergica a organismului, cu efecte extrem de favorabile in astmul bronsic. Simplificat spus, el a observat ca histaminele din urzica fac receptorii specifici din organism sa fie mult mai putin susceptibili la stimulii din aer (praf, polen, pulberi etc.), care produc alergii respiratorii. Se face un tratament cu pulbere de frunze de urzica, din care se administreaza cate 4-6 lingurite pe zi, pe stomacul gol, in cure de 14 zile, urmate de 7 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. * Hemoroizi - se face o cura cu suc proaspat obtinut din frunze de urzica, din care se beau cate 100-150 ml pe zi. Tratamentul dureaza minimum 21 de zile si are efecte antiinflamatoare, reduce si, treptat, elimina sangerarile, tonifica peretele venos, impiedicand extinderea si agravarea hemoroizilor existenti. * Diaree, adjuvant in dizenterie - se face un tratament cu frunze si cu radacina de urzica, amestecate in proportii egale. Administrarea se face sub forma de infuzie combinata, din care se beau 3-5 cani pe zi, in cure de cate 2-4 saptamani. Daca boala a produs si o deshidratare puternica, atunci la fiecare cana de infuzie combinata se pune si cate un varf de lingurita de sare grunjoasa si se amesteca inainte de administrare. Tratamentul nu este prea placut la gust, dar are efecte astringente si usor anti-bacteriene, ajuta la reechilibrarea hidrica a organismului, ajuta la refacerea mult mai rapida a epiteliilor intestinale. * Adjuvant in hemoragie, in metroragie severa - se administreaza sucul proaspat de frunze de urzica, din care se beau cate 100-200 ml pe zi. Este foarte bogat in vitamina K, implicata in procesul de coagulare a sangelui, oprirea hemoragiilor interne sau externe fiind mult accelerata de un aport masiv din aceasta vitamina. Interesant este ca administrarea frunzelor uscate de urzica (in care vitamina K este practic inexistenta) nu mai are acelasi efect de accelerare a coagularii sangelui ca sucul proaspat. Din contra, un litru de infuzie combinata din frunze de urzica baut zilnic are efecte fluidifiante sanguine, fiind util contra tromboflebitei si contra trombozelor, in general. * Adjuvant in lupusul eritematos - cateva principii active continute in frunzele si in radacinile urzicii au un efect puternic reglator asupra sistemului imunitar. Cateva cercetari facute in Statele Unite indica un efect foarte bun in ameliorarea lupusului eritematos sistemic, explicat tocmai prin impulsul imuno- modulator al flavonoidelor din frunzele de urzica si al pectinelor din radacina de urzica. Se fac tratamente cu o durata de 4 luni, urmate de 1-2 luni de pauza, cu infuzie combinata din frunze si radacina de urzica (in proportii egale), din care se beau 750 1000 ml zilnic.

� * Hipertensiune arteriala - studii de medicina experimentala efectuate in anii 2000 si 2002 arata ca administrarea de extracte apoase de radacina de urzica reduce si stabilizeaza tensiunea arteriala si reduce, de asemenea, ritmul cardiac. Se administreaza infuzia combinata de radacina de urzica, din care se beau 500 ml pe zi, in cure de 1-2 luni, urmate de 2 saptamani de pauza. Sub actiunea radacinii de urzica s-a remarcat nu doar reducerea tensiunii arteriale, ci si cresterea diurezei, precum si a cantitatii de sodiu eliminate din organism. * Efeminare la barbati, deficit de testosteron - exista in radacina urzicii o substanta cu nume aproape imposibil de pronuntat si de memorat: 3,4-divanilliltetrahidrofuran. L-am scris,

totusi, pentru ca aceasta substanta este posibil sa creeze o mica revolutie in medicina. Studii facute in Statele Unite au descoperit ca administrarea ei creste nivelul hormonului masculin (testosteronul) din organism, ceea ce are ca efect amplificarea caracteristicilor masculine, imbunatatirea fortei fizice si a capacitatii de efort. Studii in curs de desfasurare urmaresc sa clarifice si o posibila actiune favorabila a urzicii in cazurile de impotenta si de infertilitate masculina. In salile de fitness si de gimnastica din Statele Unite se folosesc deja extracte de radacina de urzica, pentru a inlocui excitantele cu care in ultimele decenii se dopeaza tot mai multi amatori de masculinitate... artificiala. Varianta naturala pentru aceste substante este pulberea de radacina si de seminte de urzica (amestecul se face in proportia de 4:1), din care se administreaza cate o lingurita de 4 ori pe zi, in cure de o luna, urmate de 7-10 zile de pauza. Tratamente externe * Caderea parului - se foloseste infuzia combinata de radacina si de frunze de urzica (amestecate in proportii egale), cu care se face ultima clatire a parului, dupa spalarea pe cap. Tratamentul se aplica de 1-2 ori pe saptamana, iar in timpul clatirii se face un masaj energic al pielii capului cu degetele, asa incat principiile active sa fie cat mai bine asimilate la nivelul scalpului. Urzica folosita extern tonifica radacina parului, previne si trateaza micozele pielii capului, imbunatateste procesele trofice de la nivelul scalpului. * Cistita, infectii renale - se fac bai de sezut, cat de fierbinti puteti suporta, in care se pune infuzie combinata de radacina si frunze de urzica (amestecate in proportii egale). La cinci litri de apa pentru baie se pun 2 litri de infuzie combinata de urzica. Este un tratament foarte eficient in cistitele acute, cu efecte calmante, stimulente imunitare, antiinflamatoare. COSMETICA * Pentru tenul cu pori deschisi - seara se pune o compresa cu infuzie combinata de frunze si radacina de urzica, care se tine vreme de jumatate de ora. Tratamentul se face o data la douatrei zile, avand efecte astringente si tonice asupra pielii. Precautii si contraindicatii Frunzele urzicii nu au, practic, efecte adverse si contraindicatii, fiind considerate printre cele mai sigure remedii vegetale cunoscute, deoarece folosirea lor, atat ca alimente, cat si ca medicamente este foarte indelungata si bine observata. Singurele retineri in administrarea urzicii proaspete sunt in cazul persoanelor cu tromboze, eventual aflate sub medicatie, caz in care continutul ridicat de vitamina K al acestei plante determina o crestere a vitezei de coagulare. Urzica uscata poate fi administrata insa fara teama in aceste afectiuni. Radacina de urzica a fost cel mai bine studiata, sub aspectul reactiilor adverse, in Germania. Facuta pe 4087 de voluntari, cercetarea a relevat ca efectele adverse sunt minore: usoare deranajamente gastrointestinale (la 0,89% dintre cei testati), reactii alergice cu mancarimi ale pielii de slaba intensitate (la 0,19 % dintre cei testati). Asadar, radacina de urzica nu are efecte adverse majore si poate fi administrata oricui, cu exceptia gravidelor si femeilor care alapteaza, care pot consuma, in schimb, frunzele urzicii.

MACIESELE

MACESELE

(Rosa canina) Sunt cunoscute ca medicamente din timpuri preistorice. Culoarea lor rosie, extrem de vie, gustul dulce-acrisor, inviorator, inspira sanatate chiar de la prima vedere. Cat despre efectele vindecatoare ale maceselor exista dovezi scrise in urma cu mii de ani. Medicii din Grecia si din Roma antica, din India si din China le elogiaza virtutile terapeutice in tratate pastrate pana in zilele noastre. Dar adevarata cariera medicala" a acestor fructe a fost relansata in timpul celui de al doilea razboi mondial, cand din cauza penuriei de medicamente, tufele spinoase care cresc la margini de drum au capatat importanta strategica. In Marea Britanie, de <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div>

exemplu, fiecare fruct era cules cu grija, macesele fiind transformate apoi in siropuri si in ceaiuri medicinale care le erau administrate convalescentilor din spitale, bolnavilor malnutriti ce sufereau de infectii grave, copiilor cu avitaminoza. Nu se stie exact cate vieti au fost salvate cu ajutorul maceselor, in timpul celui de al doilea razboi mondial, dar dupa unii specialisti, este vorba de zeci de mii de oameni care au beneficiat de extraordinarul lor aport de vitamine. Apogeul recunoasterii valorii medicinale a maceselor se petrece insa chiar acum, in zilele noastre. De exemplu, un amplu articol din prestigiosul cotidian britanic Daily Telegraph", publicat in mai 2008, are un titlu care suna asa: "Macesele sunt mai eficiente decat calmantele din farmacie, contra durerilor produse de reumatism". Aceleasi elogii le gasim si in reviste medicale germane, daneze sau americane, in lucrari prezentate la congrese medicale, toate acordand spatii ample miraculoaselor macese. In cele ce urmeaza, va propunem sa cunoastem mai indeaproape aceste fructe salbatice, care se culeg chiar acum, la inceput de octombrie. Descrierea plantei

Macesul este un arbust de 2-3 metri inaltime, care creste in fanete, pe pajisti, dar si la margini de drum. Incantator ca infatisare, primavara este acoperit de flori roz-albe si parfumate, inrudit cu trandafirul, iar toamna, incarcat de fructe mici, rubinii, cand vrei sa te apropii de el isi apara comorile cu crengi acoperite de ghimpi. Daca te-ai prins din neatentie intre crengile unui maces, este aproape imposibil sa te extragi de acolo fara zgarieturi si haine sfasiate. In unele zone din Romania, macesului i se mai spune si trandafir salbatic, trandafir de padure ori trandafir cainesc. Macesele nu sunt doar medicamente, ci si alimente (in Ardeal, magiunul de macese este hrana traditionala) si chiar obiecte religioase. De pilda, denumirea de rozariu (siragul de matanii al calugarilor catolici) provine de la denumirea latina a maceselor, Rosa, primele rozarii fiind facute din fructe de macese puse pe o ata.

Recoltarea maceselor Culesul maceselor se face acum, la sfarsitul lui septembrie - inceputul lui octombrie, inainte de a da prima bruma. Fructele ajunse la maturitate, cu o coloratie rosie intensa (nu rozii sau de un rosu inchis), se culeg de pe crengi si se pun apoi in saculeti de panza sau de hartie. Fructele de maces se usuca in locuri umbrite, ferite de umezeala, in strat foarte subtire (pe cat posibil fructele nu trebuie sa se atinga intre ele). Procesul de uscare este destul de indelungat (1-3 saptamani) si se incheie atunci cand pulpa maceselor este total deshidratata si usor casanta, rupandu-se cand desfacem maceasa cu un cutit. Dintr-un kilogram de fructe proaspat culese rezulta, dupa uscare, aproximativ 400 de grame de macese deshidratate. Conform studiilor facute de biochimistii si de farmacistii romani, considerate de referinta la nivel mondial, cele mai bogate in vitamina C sunt macesele culese de la peste 800 de metri altitudine. Proprietati medicinale au insa si macesele din zonele joase (dealuri, podisuri), care contin cantitati insemnate de vitamina A si E, vitamine din complexul B, fier, magneziu, acizi organici, flavonoide. Preparate din macese In lumea vegetala, macesele (mai exact, pulpa maceselor) sunt campioane absolute de vitamina C, de unde si nenumaratele lor utilizari medicinale. Pe de alta parte, preparata incorect, aceasta vitamina se degradeaza si isi pierde foarte usor efectul, deci si puterea terapeutica. In cele ce urmeaza va vom prezenta cele mai bune variante de preparare a acestor fructe medicinale, asa incat sa fie conservate la maximum toate substantele active din componenta lor: Pulberea de macese

In magazinele de tip Plafar se gasesc asa-numitele macese faisnit", adica pulberea de fruct fara samburi (samburii de maces sunt destul de toxici ingerati ca atare). Aceasta va fi folosita pentru administrare interna. Daca vrem, totusi, sa obtinem pulberea de macese acasa, se va proceda astfel: se macina foarte fin cu rasnita electrica de cafea fructele uscate de maces. Dupa macinare, semintele, care sunt foarte dure, vor ramane intregi, in timp ce pulpa se va transforma intr-o pulbere fina. Pentru a le separa, se va face o cernere printr-o sita deasa (cum ar fi cea pentru faina alba), pulberea fina astfel obtinuta fiind depozitata in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 15 zile (deoarece substantele active se oxideaza relativ rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi, cate o lingurita rasa, pe stomacul gol. Semintele rezultate in urma cernerii se pastreaza si ele, avand proprietati medicinale foarte importante. Ceaiul de macese Se obtine prin oparirea fructelor cu apa clocotita (unii terapeuti recomanda chiar fierberea vreme de 10-15 minute), metoda care distruge multe principii active. Din acest motiv nu va recomandam aceasta forma de preparare, fiind mult mai eficienta cea pe care v-o prezentam in continuare: Infuzia combinata de macese Intr-un sfert de litru de apa se pun la macerat vreme de 8-10 ore 3-6 linguri de pulbere de macese (fara seminte), dupa care lichidul se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca un sfert de litru de apa, vreme de doua minute, dupa care se lasa sa se raceasca. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ jumatate de litru de infuzie combinata, care se administreaza pe parcursul zilei. Pe cat posibil, in timpul prepararii este bine ca extractele sa nu intre in contact direct cu metalul din strecuratoare (sunt preferate strecuratorile de plastic sau tifonul), din vase (cele mai bune sunt cele de sticla) sau din oale (vor fi preferate cele teflonate), metal care va cataliza oxidarea vitaminelor. Decoctul combinat de samburi de macese Intr-un sfert de litru de apa se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 2 linguri rase de seminte de macese (rezultate in urma cernerii pulberii), dupa care lichidul se filtreaza cu multa atentie, asa incat sa nu se strecoare si perisorii (cu efect foarte iritant asupra aparatului respirator si digestiv) de pe samburii maceselor. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca un sfert de litru de apa, vreme de 10 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ jumatate de litru de decoct combinat, care se administreaza pe parcursul zilei, in cure de maximum 14 zile, urmate de alte 14 zile de pauza. Siropul de macese Peste 200 grame de pulbere de pulpa de macese fara samburi se pun 800 ml de apa clocotita, dupa care se lasa sa macereze vreme de 12 ore. Se adauga 500 de grame de zahar brun, se amesteca bine la foc foarte mic (preparatul nu trebuie sa clocoteasca!), dupa care se pune in borcane mici cu filet. Aceste borcane se sterilizeaza in cuptor (de preferinta la 80 de grade, nu mai mult) vreme de 40 de minute, dupa care se lasa sa se raceasca gradat. Se administreaza zilnic, cate 4-

6 linguri, din preparatul astfel obtinut. Tratamente preventive * Alergie - o cura de 45 de zile, timp in care se consuma o jumatate de litru de infuzie combinata de macese pe zi, face minuni in prevenirea alergiei. Cel mai bun moment pentru inceperea unei astfel de cure este la sfarsitul iernii -inceputul primaverii, asa incat efectul sa fie maxim in luna aprilie, cand incepe polenizarea si cei cu sensibilitate alergica sunt cel mai greu incercati. * Boli de inima - toamna si primavara se face un tratament de o luna cu pulbere de macese, din care se consuma 4-6 lingurite pe zi, pe stomacul gol. Vitamina C, bioflavonoidele, vitaminele din complexul B continute de pulpa maceselor previn ateroscleroza, ajuta la adaptarea aparatului cardiovascular la conditiile de stres, previn puseele de hipertensiune. Fiind bogate in acizi organici (pectici), macesele regleaza si nivelul colesterolului. Astfel, alaturi de fructele paducelului, macesele sunt adevarate campioane in prevenirea crizelor de anghina pectorala si infarct.

� * Cistita, nefrita - semintele de maces contin substante cu un puternic efect diuretic si care protejeaza rinichii si vezica urinara de infectii. Apoi, pulpa maceselor administrata intern mareste imunitatea organismului pe segmentul urinar. Aceste observatii au fost facute in urma unor studii aprofundate de catre Comisia Guvernamentala din Germania, care reglementeaza folosirea plantelor medicinale in aceasta tara. Decoctul combinat de seminte de maces se administreaza dimineata, pana la ora 12, cate o jumatate de litru pe zi, in cura de 2 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza. Din infuzia combinata obtinuta din pulpa maceselor se administreaza cate un pahar (200 ml), cu 15 minute inaintea mesei de pranz si a cinei, in cure de 30 de zile. * Colecistita, litiaza si colici biliare - se administreaza infuzia combinata de macese, cate un pahar cu 30 de minute inaintea fiecarei mese, in cure de 30 de zile, urmate de cate 10 zile de pauza. Infuzia combinata de macese are efect antiinflamator biliar, impiedica precipitarea colesterolului in colecist si formarea de calculi biliari, previne colicile. Studii preliminare arata ca aceasta cura cu infuzie combinata de macese ar putea avea ca efect diminuarea in volum a calculilor biliari de mari dimensiuni. * Debilitate si anemie la copiii mici - se administreaza siropul de macese, cate 3-4 lingurite pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza. Acest sirop, cu tot cu pulpa, este foarte bogat in vitamina C si in vitamine din complexul B, in fier si in magneziu. Imbunatateste pofta de mancare, favorizeaza dezvoltarea normala a sistemului nervos, previne bolile infectioase si complicatiile acestora. La sugari, se administreaza infuzia combinata de macese, cate 100-200 ml pe zi, cu minimum 30 de minute inainte de alaptare. * Hipertensiune arteriala - studii recente facute in Germania arata ca o cura cu macese ajuta organismul sa se adapteze mai bine la stresul psihic, la suprasolicitare si la emotii negative, de tipul furiei, frustrarii, enervarii. Or, stresul asociat acestor emotii negative este chiar principalul vinovat pentru puseele de hipertensiune arteriala si pentru tensiunea arteriala oscilanta. Se recomanda ca macar de doua ori pe an sa se faca o cura cu pulbere de macese, din care se ia cate o lingura pe zi, vreme de 28 de zile.

* Infectii respiratorii - studii facute inca din perioada celui de al doilea razboi mondial arata ca un tratament de 3-4 saptamani cu macese previne infectii respiratorii cum ar fi bronsita virala si bacteriana, pneumonia, viroza pulmonara, sinuzita, rinita etc. Macesele imbunatatesc activitatea sistemului imunitar si intaresc epiteliile respiratorii, ajutandu-le sa-si exercite rolul de bariera in fata microorganismelor infectioase. Se administreaza pulberea de macese, cate o lingurita, de patru ori pe zi.

� * Reumatism - la schimbarea anotimpurilor (mai ales la inceputul toamnei si al iernii) se recomanda o cura de o luna, timp in care se administreaza cate o jumatate de litru de infuzie combinata de macese pe zi. Macesele sunt o adevarata colectie de substante antioxiante si antiinflamatoare, care impiedica degradarea finelor cartilagii din articulatii, ajuta la mentinerea elasticitatii membrelor si a coloanei vertebrale, cresc rezistenta organismului la frig, impiedicand aparitia crizelor reumatice. * Scorbut, avitaminoza - se fac tratamente de cate 60 de zile, timp in care se administreaza cate 6 lingurite de pulbere de macese pe zi. Macesele nu doar ca au continut ridicat de vitamina C si de alte vitamine (in special vitaminele A si din complexul B), dar chiar ajuta organismul sa asimileze vitaminele si mineralele din alte surse. Tratamente interne * Artrita reumatoida - intr-un studiu danez din 2004, facut pe 112 persoane bolnave cu artrita reumatoida si osteoartrita, pacientilor li s-au administrat oral cate 5 grame de macese pe zi, vreme de 90 de zile. La sfarsitul tratamentului, la 66% dintre pacientii care luasera macese, durerile reumatice se diminuasera considerabil sau chiar disparusera. De asemenea, la toate persoanele care au raportat disparitia sau diminuarea durerii in urma tratamentului cu macese s-a observat si o imbunatatire a mobilitatii articulatiilor afectate de reumatism. Acest studiu clinic nu este singurul, medicii din Germania si din Danemarca facand in ultimul deceniu nu mai putin de opt cercetari de acest tip, toate incununate cu succes. In prezent, in tari cum ar fi Germania, Marea Britanie, Danemarca, Franta, macesele devin treptat o optiune de tratament tot mai serioasa pentru reumatologi, acestia ajungand chiar sa recomande macesele in locul clasicelor antiinflamatoare de sinteza, cu nenumaratele lor efecte adverse.

� * Circulatie periferica deficitara - la venirea sezonului rece se face o cura de 60 de zile cu sirop de macese, din care se iau cate 3-4 linguri pe zi. O varianta mai puternica a acestui tratament este cel cu pulbere de macese, din care se iau de trei ori pe zi cate doua lingurite. Aceste tratamente imbunatatesc circulatia la nivelul vaselor de sange de mici dimensiuni, precum si circulatia de la nivelul finei retele de vase capilare. De asemenea, bioflavonoidele din pulpa maceselor intaresc peretii vaselor de sange, fiind eficiente contra fragilitatii capilare. * Constipatie - se administreaza infuzia combinata de macese indulcita cu miere de mana, cate o jumatate de litru baut dimineata, la trezire, pe stomacul gol. Acizii pectici din compozitia maceselor ajuta la normalizarea florei intestinale si imbunatatesc tranzitul intestinal, avand un efect laxativ de intensitate medie. Interesant este ca decoctul combinat de seminte de macese, cate jumatate de litru administrat zilnic, are efect opus, tratand constipatia si fiind chiar un adjuvant valoros contra dizenteriei. * Convalescenta - se ia cu 10 minute inaintea fiecarei mese cate o jumatate de pahar de infuzie combinata de macese. Este un tratament care reface rapid capacitatea naturala de aparare si de efort a organismului, stimuleaza apetitul alimentar si imbunatateste asimilatia substantelor nutritive. Acest tratament a fost adesea folosit cu succes in spitalele militare, el accelerand procesele de vindecare in cazul celor care suferisera interventii chirurgicale, dar si al celor care au avut boli infectioase grave. * Febra - se bea zilnic o jumatate de litru - un litru de infuzie combinata de macese. Acest tratament nu are ca efect eliminarea febrei, care e un foarte important mecanism de aparare a organismului, insa ajuta corpul (in special sistemul cardiovascular si cel nervos) sa reziste cu succes acceselor de febra si, mai mult, ajuta la accelerarea procesului de vindecare. * Gripa, guturai - mai multe studii arata ca pacientii care iau pulbere de macese inca de la declansarea acestor afectiuni au un timp de vindecare mai scurt, organismul rezista mai bine la accesele de febra, efectele secundare ale bolii (dureri de cap, musculare, vertij) sunt mult diminuate. Se administreaza pulberea de macese, cate 6 lingurite pe zi. * Hemoragie menstruala - se consuma cate 6 linguri de pulbere de macese pe zi. Acest tratament previne crampele menstruale, are un rol de regularizare a activitatii hormonale, dar si de compensare a pierderilor de sange, care pot provoca anemie, vertij, slabiciune. * Obezitate, supraponderabilitate - mai multe studii facute de medicii japonezi de la Universitatea de Medicina din Osaka, sub indrumarea doctorului Kiyofumi Ninomiya, arata ca macesele sunt de un real ajutor contra obezitatii. Dupa doua saptamani de administrare a extractului apos de macese s-a constatat o reducere a colesterolului si a zaharului din sange, precum si o inhibare a procesului de depunere de rezerve de energie in corp, sub forma tesutului adipos

in exces. De asemenea, s-a constatat ca administrarea extractului apos de macese imbunatateste eliminarea unor substante toxice din organism, cum ar fi acidul uric. Nu in ultimul rand, tratamentul cu macese mareste tonusul psihic si fizic, fiind de un important ajutor in exercitiile fizice, care sunt principalul mijloc de pierdere a kilogramelor in plus. Se recomanda o cura de 45 de zile cu infuzie combinata de macese, din care se bea cate un litru pe zi.

� * Spondiloza anchilozanta - acum trei ani, cercetatorii danezi au descoperit in macese o substanta activa (galactolipida), cu un extraordinar efect antiinflamator asupra finelor cartilagii dintre discurile coloanei vertebrale. Administrata suficient de mult timp, aceasta substanta nu doar reduce inflamatia si durerea, dar chiar imbunatateste flexibilitatea coloanei vertebrale afectate de aceasta boala. Mai mult, flavonoidele, vitaminele si alte substante antioxidante din macese impiedica procese degenerative de la nivelul tesuturilor articulare. Se recomanda o cura de trei-patru luni cu infuzie combinata de macese, care se administreaza cu tot cu pulpa, pe stomacul gol, cate o jumatate de litru pe zi. * Tratamentul cu antibiotice - in timpul administrarii antibioticelor de sinteza si inca o perioada de 10 zile dupa terminarea acestui tratament, este foarte utila o cura cu infuzie combinata de macese. Se bea cate o jumatate de litru pe zi de infuzie combinata, terapie care are ca efect imbunatatirea imunitatii (care este destul de serios afectata de curele, mai ales repetate, cu antibiotice), prevenirea reactiilor alergice la aceste medicamente, refacerea florei intestinale normale. Merita retinut, in acest context, si faptul ca tratamentul cu macese, corelat cu cel cu antibiotice, ajuta la eliminarea mult mai rapida a infectiilor bacteriene. Precautii si contraindicatii Pulpa de macese nu are nici un fel de contraindicatie in administrare, fiind printre cele mai nenocive remedii cunoscute. Semintele de macese, in schimb, mai ales perisorii de pe aceste seminte, au un efect iritant foarte puternic asupra aparatului respirator si a celui digestiv. De asemenea, acesti perisori pot declansa reactii alergice severe, cu prurit, catar respirator, disconfort gastro-intestinal. Comisia guvernamentala pentru plante medicinale din Germania atrage atentia ca un consum de peste 10 grame de seminte de macese pe zi poate conduce la intoxicatie datorita cianidelor din compozitia acestor samburi.

ARDEII IUTI Cu cat mai piscaciosi, cu atat mai sanatosi Sunt, practic, aceeasi specie ca si ardeii grasi, de care ii desparte doar o gena, a carei prezenta face ca acestia sa nu secrete capsicina (substanta care da gustul iute), prezenta in schimb in ardeii iuti. Ei bine, pentru aceasta capsicina, au curs si vor mai curge tone de cerneala. Daca prin anii '70 era acuzata de o multime de boli ale stomacului, intestinului, vaselor de sange,

lucrurile s-au schimbat radical in ultimele decenii. Studii facute in Australia, in universitatile din sudul Statelor Unite si in Ungaria, zone unde consumul ardeilor iuti este un fel de "cult", au aratat ca lucrurile stau exact pe dos: ardeii iuti previn multe boli <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> cardiovasculare, vindeca boli de stomac si de intestine, sfera lor de aplicatii medicale extinzandu-se pe masura ce se fac mai multe cercetari. Ce soiuri sa folosim? Daca la ardeii grasi conteaza foarte mult culoarea, pentru a sti care sunt substantele vindecatoare pe care le contin, la ardeii iuti lucrurile sunt mult mai simple: pentru a fi activi din punct de vedere terapeutic, ei trebuie sa fie doar extrem de.... iuti. Fara a conta daca sunt rosii, verzi, galbui sau portocalii, este important sa contina mari cantitati de capsicina, care pe langa gustul extrem de "piscacios" - are si o multime de aplicatii terapeutice.

Modalitati de administrare Ardeii ca atare Este forma de administrare cea mai des folosita, intrucat este si cea mai la indemana si permite o asimilare destul de buna a principiilor active. Ardeii iuti proaspeti se spala si se consuma in timpul mesei, nepreparati termic, cu tot cu seminte. Pe de o parte, consumul de seminte poate provoca unele deranjamente gastro-intestinale, pe de alta parte, cel mai important principiu activ din ardeii iuti, capsicina, se gaseste in proportie de doar 10% in pulpa ardeiului si restul de 90% in seminte. Asadar, daca suportati, consumati ardeii iuti cu tot cu seminte. Doza zilnica de ardei iute variaza de la o persoana la alta, putand merge de la un minim de 1,5 grame de trei ori pe zi, pana la 5 grame de trei ori pe zi. In tari cum ar fi Ungaria, Mexic sau Thailanda cantitati de 50-100 (!) grame de ardei iute sunt consumate zilnic de un singur individ, desigur "antrenat" in acest sens, fara a provoca reactii adverse. Totusi, mai ales daca nu sunteti obisnuiti cu iuteala din ardei, consumati la inceput cantitati mici, crescand progresiv doza, daca nu apar fenomene neplacute. In principiu, o cura de ardei iuti nu trebuie sa dureze mai mult de 30 de zile, urmate de minimum 15 zile de pauza. Tinctura de ardei iute Treizeci de grame de ardei iuti proaspeti se toaca fin, apoi se pun intr-un borcan, adauganduse deasupra jumatate de pahar (100 ml) de apa si alta jumatate de pahar de alcool alimentar de 90 de grade. Se inchide ermetic borcanul cu capacul si se lasa preparatul la macerat, vreme de 10 zile, dupa care se filtreaza, iar tinctura obtinuta se trage in sticlute mici, inchise la culoare. Administrare: Se iau cate 30-50 de picaturi de tinctura in miere sau in apa, de 3-6 ori pe zi. Extern, se pun comprese cu tinctura de ardei iute, in caz de nevralgii, dureri reumatice, migrene etc. Uleiul de ardei iute Se pune intr-un borcan un pahar de ulei de masline si un sfert de pahar de ardei iute tocat foarte fin. Se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul sa macereze vreme de 14 zile,

dupa care se filtreaza si se trage intr-o sticla inchisa la culoare. Uleiul astfel obtinut se foloseste ca solutie de masaj contra celulitei, pentru imbunatatirea circulatiei prin maini si prin picioare, pentru tratarea degeraturilor etc. Tratamente interne Infectia cu Helicobacter pylori - mai multe studii de laborator facute in 1997, de o echipa de microbiologi americani, condusa de dr. N.L. Jones, au pus in evidenta faptul ca ardeiul iute inhiba dezvoltarea acestei bacterii considerata responsabila de mai mult de 25% (dupa unii cercetatori chiar mai mult de 50%) dintre cazurile de gastrita si de ulcer gastro-duodenal. Persoanele care au fost diagnosticate cu infectie cu aceasta bacterie vor consuma ca adjuvant 2-4 grame de ardei iute la fiecare masa, in cure de patru saptamani, urmate de alte patru saptamani de pauza. Gastrita, ulcer - in anul 1995, a fost facut un experiment pe un grup de 18 voluntari sanatosi, carora le-au fost produse leziuni gastrice prin ingerarea unor doze repetate de aspirina pe stomacul gol. Jumatate dintre ei au consumat, vreme de patru saptamani, cate 7 grame de ardei iute pe zi, in timp ce ceilalti au avut o dieta normala. La final, analizele imagistice au aratat ca la grupul de consumatori de ardei iute, suprafata leziunilor gastrice era cu 30-100% mai mica decat la grupul martor.

� Tulburari digestive post-operatorii - un studiu facut la un spital de oncologie american in 1997 a aratat ca pacientii care consuma ardei iute zilnic, vreme de opt saptamani, dupa interventia chirurgicala, prezinta un apetit alimentar mult mai bun, mai putine stari de greata si accese de voma, decat cei care nu consuma ardei iute. De mentionat ca participantii la acest studiu nu au avut interventii chirurgicale pe tubul digestiv. Doza minima de ardei iute recomandata in aceste cazuri este de 1 gram de 3 ori pe zi. Durerile de gat (faringita), guturaiul (rinita acuta), infectiile gripale in general - se iau cate 30 de picaturi de tinctura de ardei diluata in putina apa, de 4-6 ori pe zi. De asemenea, se poate consuma si ardei iute ca atare, de preferinta de culoare rosie, cate 5-10 grame pe parcursul unei zile. Tinctura de ardei iute stimuleaza puternic circulatia sanguina la nivelul gatului, al nasului si al sinusurilor, activand in acelasi timp imunitatea locala. Ardeiul iute consumat ca atare fluidizeaza rapid secretiile nazale, avand un efect drenor. In plus, ardeiul iute de culoare rosie, prin continutul de vitamina A, mentine sanatatea epiteliilor de la nivelul nasului, gatului, arborelui bronsic, aceste epitelii fiind ca o bariera in fata infectiilor gripale. Cancerul de prostata - substanta numita capsicina continuta de ardeiul iute distruge in proportie de 80% celulele maligne care produc cancerul de prostata. Sub actiunea acestei substante, celulele maligne pur si simplu se... sinucid, adica isi activeaza un program de autodistrugere. Cercetatorii care au facut aceasta descoperire sustin ca o cantitate de capsicina nu

foarte mare (cat cea continuta in 5 grame de ardei iute cu tot cu seminte) ingerata zilnic previne aparitia, dar si recidiva cancerului de prostata. l Migrena - se iau 50 de picaturi de tinctura de ardei iute, puse in jumatate de pahar de ceai verde amestecat cu suc de lamaie, cate o doza la jumatate de ora, dar nu mai mult de 6 doze pe zi. Substantele continute de ardeiul iute intervin in procesul neurochimic de transmitere a durerii, blocand partial influxurile nervoase, care ne dau senzatia de durere de cap si de greata. Rinita si sinuzita - se consuma cate 5-15 grame de ardei iute pe zi, in cure de 15 zile. In plus, se pun pe frunte comprese cu tinctura de ardei iute diluata cu apa, care se tin doar cateva minute, pentru a nu produce arsuri pe piele (se fac trei asemenea aplicatii pe zi). Indigestie - se consuma ardei iute, minimum 3-4 grame la fiecare masa. Ardeiul iute stimuleaza productia de sucuri gastrice, imbunatateste peristaltismul gastro-intestinal. De asemenea, imbunatateste absorbtia substantelor nutritive. Acest tratament simplu le este recomandat persoanelor cu "digestia lenesa", fiind foarte util si persoanelor in varsta, care se confrunta cu aceasta problema. Diabet - intr-un studiu publicat in "American Journal of Clinical Nutrition", o echipa de cercetatori australieni arata ca o cantitate de 3-5 grame de ardei iute consumat pe timpul mesei reduce secretia excesiva de insulina de la sfarsitul acesteia, una din fazele precursoare ale diabetului de tip II. Cercetatorii australieni considera ca ardeii iuti consumati in timpul mesei sunt un excelent mijloc de prevenire a diabetului de tip II. Ei recomanda consumul de ardei iute, chiar si in cantitati mici, la fiecare masa, chiar daca ea este mai putin consistenta. Ingrasarea - un studiu pe subiecti umani arata ca, intr-adevar, ardeiul iute ne ajuta sa slabim. Dupa ingerararea unui ardei iute s-a observat ca organismul consuma, spontan, calorii, datorita asa-numitului efect termogenic. Mai simplu spus, 20-30 de minute dupa ce am consumat ardei iute, organismul nostru se incalzeste, ceea ce ne face sa consumam calorii si ne ajuta implicit (e drept, nu foarte mult) sa mai dam jos din kilogramele in plus. Extern, masajul cu ulei de ardei iute stimuleaza circulatia sanguina, ajutand la eliminarea tesutului adipos in exces si chiar a celulitei. Tratamente externe Dureri reumatice - se pun de doua ori pe zi comprese cu tinctura de ardei iute, care se tin cate 20 de minute pe locul afectat. Ca alternativa, se poate folosi si uleiul de ardei iute, cu care se ung zonele afectate, de 2-3 ori pe zi. Tratamentul se face 15-21 de zile si reduce simtitor durerile reumatice, printr-un mecanism neurochimic care este inca in curs de cercetare. Merita insa mentionat ca desi la multi pacienti ardeiul iute "ia durerile cu mana", el nu imbunatateste mobilitatea articulara si nici functionalitatea membrului afectat de reumatism. Degeraturi - un studiu facut pe pacientii cu degeraturi de gravitate mica si medie a aratat ca aplicarea de trei ori pe zi a uleiului de ardei iute pe zonele afectate reduce la maximum 10 zile timpul de vindecare, fata de 14-20 zile, in zonele netratate. Explicatia acestor rezultate este intensificarea circulatiei sangelui si a proceselor trofice la nivelul pielii, induse de capsicina din ardeiul iute.

� Neuropatie diabetica - mai multe studii facute in anii '90, au pus in evidenta un uimitor efect anti-durere al solutiilor externe pe baza de ardei iute, in cazul pacientilor diabetici, cu neuropatie periferica. Intr-unul dintre aceste studii, 271 de pacienti cu dureri medii, mergand pana la puternice, au fost tratati vreme de opt saptamani cu ulei de ardei iute, care era aplicat de doua ori pe zi, pe locurile dureroase. Un procent de 58% dintre ei au simtit o ameliorare semnificativa a durerii, chiar daca unii s-au ales cu iritatii si usoare arsuri din cauza ardeiului iute. Asadar, acest tratament are o eficienta ridicata, singura problema fiind ca poate produce arsuri destul de serioase ale pielii, aplicatiile cu ulei de ardei iute trebuind facute in cure nu mai lungi de 4 saptamani, urmate de alte 4 saptamani de pauza. Nevralgie sciatica - se pun comprese cu tinctura de ardei iute pe zonele dureroase, tinandu-se cat mai mult timp, dar fara sa apara arsuri la nivelul pielii de pe zona tratata. Maini si picioare reci - se ung si se maseaza energic picioarele si mainile cu ulei de ardei iute. Este un tratament simplu, dar care activeaza puternic circulatia sanguina de la nivelul extremitatilor. Tratamentul este foarte bine completat de consumul intern de ardei iute, pe timpul sezonului rece. Imbunatateste circulatia sanguina pe ansamblu. Precautii si contraindicatii la tratamentul intern Ardeii iuti nu se administreaza intern in caz de fisuri anale, fistule anale, hemoroizi sangeranzi, interventii chirurgicale recente pe tubul digestiv, colon iritabil. De asemenea, sunt contraindicati in timpul episoadelor febrile severe. In cazurile de gastrita sau de ulcer, se vor administra cu prudenta, mai ales in timpul crizelor, la unii pacienti putand cataliza vindecari practic miraculoase, dar la alti pacienti, cu alte predispozitii constitutionale, putand sa agraveze aceste afectiuni. Un studiu facut in Mexic, pe aproximativ o mie de subiecti, indica faptul ca un consum excesiv si constant de ardei iute creste cu 30% posibilitatea aparitiei cancerului gastric. Acest studiu este contrazis insa de altele, mai recente, facute in Thailanda si in Brazilia, care arata ca ardeii iuti au efecte gastroprotective si previn cancerul gastric si intestinal. Este greu de spus care dintre studii are dreptate. Cei mai multi nutritionisti tind sa creada ca un consum moderat de ardei iuti, maximum 15 de grame pe zi, in cure nu mai lungi de 4-6 saptamani, urmate de macar o luna de pauza, previne cancerul gastric, in timp ce un consum excesiv de ardei iute favorizeaza aparitia cancerului gastric. Ardeii iuti nu se administreaza persoanelor care iau anticoagulante, pentru ca pot potenta excesiv efectul acestora. ARDEI GRASI

E vorba, desigur, de cei "autentici", obtinuti din samanta autohtona, si nu de ardeii "umflati cu pompa", care vin din import Citeam o lucrare editata cu cativa ani in urma in Statele Unite, in care se vorbea despre locurile unde se produc cele mai mari cantitati de ardei din lume. Era data si o lista in acest sens unde, dupa China, Turcia si Spania, urma o tara al carei nume nu il intalnesti prea des in asemenea enumerari: Romania. M-a apucat o unda de tristete, gandindu-ma la rafturile supermarketurilor de pe la noi, garnisite mai nou cu ardei "umflati cu pompa", importati de prin Orientul Mijlociu, din serele din tarile nordice ori din insorita Spanie. Candva in Romania se produceau in masa mari cantitati de ardei gustosi si sanatosi, dar acum doar micii producatori <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> particulari mai pastreaza traditia. O traditie de peste un secol si jumatate, de cand au fost aclimatizati ardeii in Tarile Romane, adusi de prin gradinile din Spania, Italia si Franta. In prezent, sunt cunoscute cateva zeci de subspecii si varietati de ardei, intre care si cei grasi, cei iuti, ardeii kapia ori gogosarii, toate aceste legume avand aceeasi "amprenta" genetica si aceeasi denumire stiintifica: Capsicum annum. Ce fel de ardei folosim? Cu conditia sa fie sanatosi si cultivati ecologic, toate felurile de ardei au efecte terapeutice puternice. Exista cateva diferentieri in ce priveste substantele active, diferentieri facute mai degraba in functie de culoare, decat de soi. Ardeii verzi, de pilda, sunt mai bogati in fibre alimentare si in vitamina K, cei galbeni contin cantitati mai mari de vitamina A, in timp ce ardeii rosii sau cu nuante de portocaliu sunt bogati in licopina, o substanta anticancerigena prezenta si in tomate. Toate felurile de ardei sunt foarte bogate in vitamina C, o suta de grame din aceasta leguma asigurand necesarul din aceasta vitamina pentru o intreaga zi, de unde si o multime de aplicatii terapeutice contra unor boli produse de imunodeficienta, cu episoade de febra etc. Modalitati de administrare De la inceput trebuie precizat ca cel mai puternic efect terapeutic il au ardeii cruzi, nepreparati termic, care isi pastreaza intacte principiile active. Ei pot fi consumati ca atare sau, cel mai bine, sub forma de salata, facuta cu ulei de floarea-soarelui presat la rece sau cu ulei de masline. Combinatia ardei + ulei presat la rece este foarte importanta, deoarece in prezenta uleiului vitamina A, dar si alte substante active din ardei pot fi asimilate foarte bine de catre organism. In salata, ardeii se combina foarte bine cu rosiile, ambele legume facand parte din aceeasi familie (Solanaceae) si avand unele principii active comune, cum ar fi licopina, vitamina C, vitaminele din complexul B. Doza minima de ardei care trebuie consumata pentru a obtine efecte terapeutice este de o suta de grame zilnic. Aceasta in timp ce doza optima de ardei, in timpul unei cure de vindecare, este de 200 de grame pe zi. O cura cu ardei proaspeti ar fi bine sa dureze minimum 30 de zile, in acest sens neexistand o limita maxima. i inca un amanunt: daca vreti sa aveti mereu ardei proaspeti pentru cura, pastrati-i in frigider, in pungi de plastic, la o temperatura nu mai scazuta de 4 grade Celsius si, foarte important, fara a-i spala inainte de depozitare. Astfel, ardeii (ne referim la cei romanesti, care nu au stat in depozite cu saptamanile dupa ce au fost iradiati) se pot pastra foarte bine, chiar si 2 saptamani. Tratamente interne Tromboza, tromboflebita - ardeii de culoare galbena si rosie au efecte antiagregante plachetare, adica previn formarea cheagurilor de sange in organism. De asemenea, au efecte antiinflamatoare venoase, o cura de 3-4 saptamani cu ardei fiind recomandata pentru

prevenirea si combaterea tromboflebitei si a flebitei. Pe parcursul curei se recomanda consumul a minimum 200 de grame din aceasta leguma pe zi, sub forma de salata, in care se combina rosii si ulei virgin de masline. Prevenirea infarctului miocardic - un studiu american arata ca ardeii grasi au o compozitie chimica ideala pentru prevenirea infarctului miocardic si a bolilor coronariene in general. Ei contin mari cantitati de vitamina C, flavonoide, vitaminele B6 si B9, toate aceste substante reducand riscul aparitiei si agravarii bolilor de inima. Se recomanda cure de lunga durata, 2-3 luni, in care se consuma minimum 150 de grame de ardei pe zi, simpli sau in salata. Colesterol - ardeii grasi se consuma in mari cantitati (minimum 200 de grame pe zi), in salate facute in mod obligatoriu cu ulei presat la rece si cu suc de lamaie. Persoanele cu nivel ridicat al colesterolului, care consuma mari cantitati de ardei, nu prezinta neaparat o imbunatatire spectaculoasa a analizelor de sange, in schimb au un risc considerabil mai scazut de a dezvolta afectiuni cardiovasculare. Reumatism - un studiu prezentat in 2004 de catre un colectiv de unsprezece cercetatori americani, condus de catre dr. David Pattison, a avut drept subiect efectele unui consum ridicat de vitamina C naturala, provenita din legume si fructe, asupra bolilor reumatice. Pacientii au consumat mai multe feluri de legume, dar mai ales ardei, care sunt campioni ai vitaminei C, continand cantitati mai mari din aceasta vitamina decat lamaile, portocalele sau grepfrutul. Cei nu mai putin de 20.000 de subiecti selectati pentru studiu nu aveau nici un fel de afectiune reumatica la inceput si au fost urmariti pe o perioada de un deceniu. Ei bine, cei care au consumat vitamina C din ardei si din alte surse naturale au prezentat de 3 ori mai putine afectiuni reumatice, decat cei care au mentinut o dieta normala. Mesajul este simplu: daca vreti sa nu aveti probleme articulare, consumati in timpul sezonului macar 150 de grame de ardei proaspeti pe zi. Cand nu aveti ardei proaspeti, consumati rosii coapte in mod natural, macese, lamai, portocale, catina.

� Leziuni nervoase in diabet - ardeii contin numeroase substante antioxidante, care protejeaza sistemul nervos si cardiovascular al diabeticilor. In plus, ei contin cantitati destul de reduse de hidrati de carbon, asa incat o doza de 100-200 de grame pe zi din aceasta leguma nu ridica probleme suplimentare organismului, legate de glicemie. Se recomanda consumul zilnic de salata preparata cu ardei, cu ceapa si cu zarzavaturi verzi, o combinatie cu efecte antioxidante si de reglare a glicemiei remarcabile. Adjuvant in astm - rezultatele preliminarii ale unor studii in curs de desfasurare arata ca un consum constant de ardei proaspeti este extrem de benefic pentru bolnavii de astm alergic. Substantele continute de ardei reduc intensitatea reactiei alergice, previn formarea de secretii in exces, reduc sensibilitatea la factorii nocivi din aerul respirat. Se tin cure de minimum 45 de zile, timp in care se consuma cate 150-200 de grame de ardei pe zi. Prevenirea cancerului la prostata, la pancreas, de col uterin si al vezicii urinare - ardeii de

culoare rosie si tomatele sunt doua surse foarte importante (considerate cele mai bune) de licopina, o substanta cu efecte antitumorale foarte intense, atunci cand este administrata in cure de lunga durata. Studii facute in anul 2001 arata ca incidenta cancerului cu localizarile sus mentionate este cu pana la 39% mai redusa la persoanele care au in dieta legume bogate in aceasta substanta. Se recomanda, asadar, ca pe timpul verii sa se consume minimum 300 de grame de salata facuta cu ardei rosii si tomate (in proportia 1:2), un adevarat medicament anticancerigen. Adjuvant in cancerul pulmonar - un studiu facut pe 60.000 de persoane adulte din Shanghai, un oras cu aerul extrem de poluat, arata ca o dieta bogata in pigmenti carotenoizi, adica in substantele care coloreaza in galben si portocaliu legumele si fructele, reduce semnificativ (cu peste 35%) posibilitatea aparitiei cancerului pulmonar. Cele mai bogate alimente in carotenoizi sunt ardeii galbeni si cu nuante de portocaliu, morcovii, dovleacul, piersicile, porumbul, fructele de catina. Prevenirea cancerului de colon - continutul de fibre alimentare, de vitamina C si de vitamine din complexul B din ardeii verzi sau de culoare galbuie ii recomanda calduros pentru prevenirea cancerului intestinului gros. Se consuma cruzi, cate 150 de grame zilnic, in cure de macar 60 de zile pe an. Fumatul activ si pasiv - doua studii diferite, facute in China, la Universitatea din Shanghai, si in Statele Unite, la Universitatea din Kansas, arata ca un consum ridicat de vitamina A naturala, adica provenita exclusiv din legumele si fructele proaspete, reduce riscul afectiunilor respiratorii produse de fumul de tigara. Doctorul Baybutt (Universitatea de Medicina din Kansas) a cautat, de pilda, explicatia pentru cazurile, ce-i drept foarte rare, de persoane care sunt sanatoase si la 90 de ani, desi au fumat toata viata. El a gasit raspunsul in dieta, aratand prin studii de laborator facute pe animale expuse la fumul de tigara si prin studii statistice ca persoanele care consuma alimente bogate in carotenoizi cum ar fi ardeii, morcovul, catina, dovleacul, sunt mult mai putin predispuse la cancer, dar si la astm sau bronsita. Asadar, daca ati fost sau sunteti expusi la nocivul fum de tigara, consumati zilnic, in timpul sezonului de vara, ardei proaspeti, cate 100-200 de grame pe zi. Ardeii rosii si portocalii contin mai multa vitamina A decat morcovii si va vor proteja de o multime de necazuri legate de fumat. Prevenirea cataractei - o echipa de cercetatori italieni a descoperit in anii '90 doua substante prezente in ardei: luteina si zeaxantina, care protejeaza ochii varstnicilor de aparitia cataractei, dar si a degenerescentei maculare, una din principalele cauze ale orbirii la persoanele in varsta. Pentru a reduce riscul aparitiei sau al recidivei acestor afectiuni, consumati cate 100 de grame de ardei proaspeti pe zi (de preferinta galbeni sau rosii), in cure de macar 2 luni pe an.

Tratamente externe

Eruptii alergice - se spala doi ardei, se despica, se curata de seminte si apoi se toaca fin sau se mixeaza. Pasta rezultata se aplica printr-un tifon subtire pe locul afectat, unde se tine vreme de 1-2 ore, dupa care se indeparteaza, iar pielea se lasa sa se usuce la aer. Ardeii dulci au efecte antialergice si antiinflamatoare. Precautii si contraindicatii Principalul risc legat de consumul ardeilor grasi este ca ei sa contina mari cantitati de pesticide si de substante provenite din ingrasamintele chimice. Intr-un studiu publicat in 2006, ardeii intrau intr-un top 12 al celor mai poluate alimente din supermarket-uri. Ca atare, prima grija pe care trebuie sa o avem este ca ardeii pe care ii consumam sa provina din surse de incredere, din ferme unde se foloseste o agricultura pe cat posibil ecologica. In rest, contraindicatiile la consumul de ardei grasi sunt practic inexistente, fiind raportate doar cateva cazuri de iritatii gastrice si intestinale, probleme cauzate de o sensibilitate individuala a pacientilor.

COADA SORICELULUI (Achillea millefolium) Nu se poate sa nu o vezi! Iti iese in drum si iti sare in ochi cu frunzele acelea verzi si fine, lunguiete ca o... coada de soricel, cu florile albe si parfumate, raspandind, mai ales pe caldurile toride ale verii, un miros aromat-amarui. Alaturi de papadie, Coada-soricelului este planta medicinala cea mai raspandita de la noi din tara, fiind intalnita din campie si pana in zona montana inalta. Totodata, este si una din plantele cu cea mai indelungata "cariera medicala" de pe teritoriul Romaniei, dovezi arheologice aratand ca ea era folosita in scopuri rituale si terapeutice cu cel putin patru-cinci mii de ani in urma. Denumirea dacica a acestei <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> plante, "chodela", a fost consemnata in tratatele lui Dioscoride (medic militar roman) si - asa cum se poate lesne remarca - este destul de apropiata de cea romaneasca din prezent. In Moldova, in nordul si in centrul Transilvaniei, precum si in nordul Olteniei, Coada-soricelului era folosita drept cicatrizant, calmant pentru "oparitura" (alergie cutanata), ca planta aperitiva. In zona de vest a Transilvaniei, era folosita in scaldatori pentru pruncii debili, ca spalaturi in "poala alba" (leucoree), ca cicatrizant dupa extractiile dentare. In Bucovina, ceaiul de Coadasoricelului se lua atunci cand tinerelor femei "nu le veneau randurile" (amenoree), pentru "schimbarea sangelui" (dezintoxicarea organismului si intarirea imunitatii), inaintea venirii toamnei. In nordul si estul Moldovei, Coada-soricelului se mai folosea intern contra "aprinderii de mate" (colon iritabil sau colita de fermentatie), extern contra "tranjilor" (hemoroizi sangeranzi) si, tot extern, pentru inchiderea rapida a ranilor. In peste o suta de afectiuni si tulburari, este consemnata folosirea Cozii-soricelului in medicina populara romaneasca si in cea europeana. Iar cercetarile facute in diverse laboratoare de medicina si farmacie ale lumii confirma, treptat, tot mai multe din aceste utilizari medicinale. Unde gasim si cum culegem Coada-soricelului Este o planta care iubeste in mod special lumina soarelui, de care are nevoie din abundenta, in rest, fiind foarte rezistenta la lipsa de umiditate, la conditiile de sol si la temperaturi (rezista la cele mai puternice canicule, dar si la gerul iernii). O gasim pe pajisti, prin fanete, pe marginile

raurilor si ale paraielor, pe langa drumurile de tara si in locurile virane. Se culege pe vreme uscata, de preferinta in miezul zilei, cand are concentratia maxima de uleiuri volatile. Pentru cules, avem nevoie de un cutitas sau, mai bine, de o foarfeca de gradina, cu care se taie tulpina inflorita. Standardele de culegere ale plafarurilor este ca tulpina sa nu aiba mai mult de 30 de centimetri lungime (partea de tulpina neavand decat foarte putine principii active). In ce ma priveste, prefer sa culeg doar partea de inflorescenta, aproape fara codita, din doua motive: 1. Are efectele terapeutice cele mai puternice. 2. In locul taieturii, planta va lastari mai usor, dand in scurta vreme (3-5 saptamani) si mai multe flori, asigurandu-i astfel perpetuarea. Perioada culesului incepe in iulie si dureaza pana la sfarsitul lui octombrie. Dupa culegere, planta se intinde la uscat in strat de maxim opt centimetri grosime, intr-un loc lipsit de umiditate, umbrit si bine ventilat. Se poate usca foarte bine si in buchetele, care de asemenea se atarna intr-un loc umbrit. Dintr-un kilogram de planta proaspata se obtin, dupa uscare, doua - trei sute de grame de produs lipsit de umiditate. Coada-soricelului uscata se pastreaza in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri intunecate si lipsite de umezeala. Preparate pe baza de Coada-soricelului Sucul de Coada-soricelului Se obtine din planta proaspat culeasa, cu ajutorul mixerului (blenderului): in vasul mixerului se pun 50 de grame de planta foarte bine spalata si 50 ml de apa de izvor, dupa care se omogenizeaza prin mixare, iar amestecul rezultat se stoarce prin tifon. Se iau 50 ml pe zi din acest suc, pentru tratarea afectiunilor hepato-biliare, a celor intestinale si a inapetentei. Extern sucul se foloseste sub forma de comprese aplicate pe locul afectat, pentru tratarea bataturilor, a arsurilor usoare, precum si pentru a favoriza cicatrizarea rapida a ranilor.io

Pulberea de Coada-soricelului Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a partilor aeriene. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece substantele volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol. Infuzia combinata de Coada-soricelului Se pun la macerat 3-4 linguri maruntite de Coada-soricelului, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de Coada-soricelului, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi). Tinctura de Coada-soricelului

� Are cele mai bune efecte pentru tratarea infectiilor, inflamatiilor si a leziunilor pielii, afectiuni unde este nevoie de un preparat dezinfectant, mai multe substante cicatrizante si antiinflamatoare din Coada-soricelului fiind cel mai bine extrase in alcool. Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de inflorescente de Coada-soricelului, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Intern, se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi cate o lingurita diluata in putina apa. Cataplasma cu Coada-soricelului O mana de flori maruntite de Coada-soricelului se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, si se lasa vreme de 1 ora. Uleiul de Coada-soricelului In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de inflorescente de Coada-soricelului uscate si maruntite. Se lasa sa macereze la soare, vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci. Tratamente interne cu Coada-soricelului * Hepatita - un studiu japonez din 2006 a avut drept subiect efectul hepatoprotector al sucului proaspat extras din inflorescentele si din tulpinile de Coada-soricelului. Animalele de experienta erau intoxicate cu substante care produc hepatita mortala. Dintre cele care au fost tratate cu suc proaspat de Coada-soricelului, mai mult de 40% au supravietuit, in timp ce cele din lotul martor au murit in proportie de 100%. S-a constatat ca la organismele tratate cu suc de Coada-soricelului, ficatul sufera mult mai putine modificari structurale, celulele din componenta sa au mai putine malformatii, iar tendinta spre ciroza este net diminuata. Sucul proaspat de Coada-soricelului se prepara zilnic si se administreaza imediat dupa filtrare, cate 50-60 ml, in doza unica, zilnica. Se fac astfel cure de cate 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza. * Dischinezie biliara - se administreaza infuzia combinata de Coada-soricelului, cate o jumatate de cana, cu 20-30 de minute inainte de fiecare masa. Un astfel de tratament dureaza 30 de zile si se poate relua dupa o pauza de doua saptamani. O echipa de cercetatori din cadrul Universitatii din Viena a obiectivat, prin teste de medicina experimentala, ca principiile active din Coada-soricelului au efecte coleretice (favorizeaza evacuarea bilei) foarte intense. Ele sunt de trei ori mai puternice decat anghinarea, care era pana nu demult considerata liderul in aceasta afectiune. * Colecistita - uleiul volatil continut in florile de Coada-soricelului are efecte antiinflamatoare si calmante asupra vezicii biliare. Se administreaza pulberea proaspat macinata de flori din care se ia cate o lingurita pe stomacul gol, de patru ori pe zi, in

O gasim incepand cu campia si pana in varf de munte � cure de trei saptamani, cu zece zile de pauza. * Dispepsie, indigestie - se combina in proportii egale tincturi de Coada-soricelului si de anghinare (Cynara scolymus), iar din acest amestec se ia cate o lingurita diluata in apa, inainte cu 10 minute de fiecare masa. Ambele plante imbunatatesc peristaltismul tubului digestiv, amplifica secretia de sucuri gastrice, reduc senzatia de greata sau de inapetenta. * Colita, colita spastica - mai multe studii facute in Statele Unite si in Germania au pus in evidenta faptul ca anumite substante aromate si flavonoidele din Coada-soricelului reduc semnificativ inflamatia la nivelul intestinului subtire si a celui gros, ajuta la cicatrizarea epiteliilor lezate, combat eficient spasmele digestive. Se administreaza infuzia combinata, cate 2-3 cani pe zi, pe o perioada de 35 de zile, apoi se face o pauza de doua saptamani, dupa care tratamentul se poate relua, daca mai este cazul. In aceasta afectiune, efectele terapeutice ale florilor de Coada-soricelului sunt mult mai puternice in combinatie cu sunatoarea (Hypericum perforatum). * Sensibilitate la infectii - in nordul tarii exista obiceiul ca oamenii sa bea in toamna fiertura de flori de Coada-soricelului, ca sa-i fereasca de boli de plamani si de raceli de tot felul. si iata ca acest obicei este confirmat de un studiu de data foarte recenta, facut in India, care arata ca achileina, o substanta secretata de florile de Coada-soricelului, ne protejeaza de infectiile de tot felul, intr-un mod inedit. Aceasta substanta pur si simplu modifica rezistenta membranei celulare, care va deveni mai putin permeabila pentru virusi si bacterii, care astfel nu pot ataca organismul. Se utilizeaza infuzia combinata de Coada-soricelului, din care se consuma cate jumatate de litru - un litru pe zi, in cure de 30 de zile. * Amenoree (absenta patologica a ciclului menstrual) - in Bucovina femeile tinere care nu erau fertile foloseau adesea ceaiul de Coada-soricelului pentru "a le veni randurile rosii", adica pentru declansarea ciclului menstrual. Cercetatorii de la Universitatea din Padova, Italia, au confirmat de curand validitatea acestui demers terapeutic, publicand in iulie 2006 studii in care arata ca doua substante din Coada-soricelului (apigenina si luteolina) imbunatatesc raspunsul organismului la actiunea hormonilor care declanseaza ciclul menstrual si care determina amplificarea caracterelor feminine. Se administreaza pulberea proaspat macinata de flori de Coada-soricelului, cate trei lingurite pe zi, in cure de patru saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza. * Adjuvant in hemoragia interna - mai multe studii din anii '90 arata ca unii alcaloizi din componenta acestei plante favorizeaza cicatrizarea rapida a leziunilor interne si externe. Intrunul din aceste studii, o substanta extrasa din Coada-soricelului, numita achileina, a fost administrata intravenos animalelor de experienta. Ea a redus timpul de sangerare cu nu mai putin de 32%, un rezultat foarte bun, ce sugereaza chiar o posibila utilizare a extractelor din aceasta planta in terapia de urgenta. Ca adjuvant contra hemoragiei interne, se consuma zilnic cate un litru - un litru si jumatate de infuzie combinata de Coada-soricelului. * Acneea - un studiu al unui institut medical din Washington, Statele Unite, arata ca acneea este declansata de probleme digestive si de metabolism, provocate de alimentatia moderna, de sensibilitatea la infectii cutanate, precum si de problemele hormonale. In acelasi studiu se mentioneaza faptul ca planta Coada-soricelului are atat efecte antimicrobiene (actioneaza contra bacteriilor, in special), cat si de stimulare a proceselor digestive. Adaugati la acestea efectul hormonal anterior mentionat al acestei plante si faptul ca este un dezintoxicant pentru

ficat si pentru bila, pentru a intelege eficienta sa in tratarea acneei. Se fac tratamente cu o durata de 60 de zile, timp in care se ia infuzie combinata de Coada-soricelului, cate un litru pe zi, in doua reprize, dimineata si seara. Tratamente externe cu Coada-soricelului * Rani deschise, zgarieturi - se pune o compresa cu suc proaspat sau cu tinctura de Coadasoricelului pe locul afectat, tinandu-se 60 de minute. Repetati aplicatia de mai multe ori pe zi.

Parfum salbatic, dulce-amarui � Efectul cicatrizant este uluitor de rapid, rana inchizandu-se numaidecat. In prealabil se recomanda insa o dezinfectare a ranii foarte atenta, pentru a nu ramane germeni infectiosi sub tesutul cicatriceal format rapid sub actiunea plantei. * Alergie cutanata - se pun comprese cu infuzia combinata de Coada-soricelului, care se tin vreme de minimum doua ore pe zi pe locul afectat. Substantele aromatice (azulenele) din compozitia plantei au efecte anti-inflamatoare si antialergice, reduc mancarimile, usturimea si edemele. * Arsuri, arsuri cu substante chimice - mai multe studii facute in Romania in anii '70, sub conducerea profesorului A. Popovici, au pus in evidenta faptul ca uleiul de Coada-soricelului ajuta la vindecarea rapida si estetica a arsurilor cu substante chimice. Intr-unul din experimente a fost folosit chiar napalmul (substanta periculoasa, folosita, intre altele, in razboiul din Vietnam), arsurile produse de acesta fiind mult mai rapid vindecate cu ajutorul acestei plante, decat folosind un tratament obisnuit. Se aplica uleiul de Coada-soricelului, trei aplicatii zilnic pe locul afectat, pana la vindecare. * Candida vaginala - se fac spalaturi vaginale, o data pe zi, seara, cu infuzie combinata de Coada-soricelului. Substantele antiseptice continute de planta blocheaza proliferarea acestei ciuperci, reduc inflamatia si ajuta la refacerea epiteliilor lezate de infectie. Este un tratament bland, care nu perturba flora vaginala, folosit pentru prevenirea si pentru combaterea candidozelor de intensitate mica si medie. FRUMUSETE * Transpiratia excesiva - studii facute de o echipa de cercetatori din cadrul Universitatii din Iasi, in 1988, au pus in evidenta faptul ca baile generale cu extract apos de Coada-soricelului, facute de 2-3 ori pe saptamana, reduc transpiratia, previn eruptiile cutanate produse de combinatia de transpiratie si praf, mentin sanatatea pielii. Pentru a obtine aceste efecte, se pun 5 litri de infuzie combinata de Coada-soricelului la o cada de baie, in care se fac bai de 30 de minute. Procedura se repeta de 2-3 ori pe saptamana, mai ales in sezonul cald. Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Coada-soricelului

Libera si fericita, sub cer senin � Coada-soricelului se administreaza cu prudenta la gravide, in doze nu mai mari de 5 grame pe zi. Un studiu al Universitati din Sidney, Australia, arata ca o depasire de 56 de ori a dozei normale de Coada-soricelului determina o greutate a fetusului mai redusa si o greutate a placentei mai mare decat la grupele de control, fara a aparea insa malformatii, intreruperi de sarcina sau alte efecte nedorite asupra fetusului sau gravidei. La persoanele cu sensibilitate alergica la plantele din familia Asteraceae, Coada-soricelului poate produce catar respirator si dermatita de contact. Pe baza studiilor realizate pe animale s-a constatat ca dozele mari de Coada-soricelului potenteaza efectul sedativelor si al antihipertensivelor si, totodata, pot sa contracareze efectele anticoagulantelor. Cercetatorii de la Universidade Federal do Parana, Brazilia, au constatat o crestere a procentajului spermatozoizilor devitalizati la sobolanii masculi tratati cu doze foarte mari (depasite de 20-50 de ori) de extract de Coada-soricelului, fara sa apara nici un fel de alte semne de toxicitate. Se recomanda evitarea dozelor foarte mari (10-20 de grame zilnic) de Coada-soricelului, pentru perioade lungi de timp.

SUNATOAREA

SUNATOAREA

Hypericum perforatum
Inca o batalie castigata de plante Reputatia sunatoarei ca medicament este, in momentul acesta, probabil cea mai solida, ea fiind cea mai bine documentata din punct de vedere stiintific, dintre toate plantele medicinale. Anual, mii de tone de sunatoare se transforma in

medicamente care dau o grea lovitura industriei farmaceutice alopate. Aceasta, pentru ca sunatoarea a acaparat o asa-numita piata in plina dezvoltare, aceea a medicamentelor de sinteza antidepresive. Estimarile oficiale arata ca in urmatoarele decenii, mai mult de 50% din populatia planetei va suferi (daca nu sufera deja) de depresie, considerata maladia secolului XXI. Pe scurt: cea mai raspandita boala din lume. <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> O situatie nefericita la nivel global, dar pentru unii si o oportunitate extraordinara de a obtine profituri uriase de pe urma substantelor chimice cu efect antidepresiv. Insa modesta sunatoare a stricat toate calculele si, mai mult, a dat semnalul unei "revolutii verzi". Si, cunoscatorii stiu, o asemenea "lovitura" nu putea veni decat din Germania, renumita rigurozitate a cercetarii din aceasta tara netinand cont de interesele gigantilor industriali. Zeci de studii, de teste de laborator si clinice arata ca sunatoarea este de un extraordinar ajutor pentru reechilibrarea sufleteasca. Apogeul acestor studii a fost un experiment-gigant, facut pe nu mai putin de 3250 de pacienti suferind de depresii in diferite forme, care au obtinut rezultate de exceptie, prin folosirea remediilor pe baza de sunatoare. In prezent, produsele naturale pe baza de sunatoare sunt cele mai prescrise antidepresive din Germania si din Europa de vest, devansand toate competitoarele de sinteza. Este o situatie fara precedent in ultimii o suta de ani, cand o planta medicinala este acceptata si folosita in lumea medicala pe o scara atat de larga, devansand industria chimica farmaceutica. In Statele Unite, care sunt pe un nedorit loc fruntas ca frecventa a depresiei si a bolilor conexe cu aceasta, se poarta in prezent un adevarat razboi mediatic, pentru a limita folosirea acestei plante medicinale. Un razboi disperat, dar pierdut, pentru ca dupa cum arata ultimele dovezi - "revolutia verde", adica extraordinara apreciere a medicinii naturale din ultimii ani, nu mai poate fi oprita de presiunile mercantile. Ar fi insa nedrept sa limitam folosirea sunatoarei doar la cazul depresiei. Atat intern cat si extern, pojarnita (dupa numele ei popular) demonstreaza virtuti vindecatoare in multe alte afectiuni. Sa vedem in continuare de ce este in stare aceasta planta minune: Cum culegem si cum uscam sunatoarea Sunatoarea (Hypericum perforatum) creste prin fanete, pe pajisti, prin poieni, la liziera padurii ori chiar pe marginea drumului. Tulpina plantei atinge pana la un metru inaltime, dar cel mai frecvent are 40-50 de centimetri. Cu florile sale galbene, cu frunzele ei cu puncte rosietice-ruginii si marginea intreaga, este incofundabila. O gasim pe tot cuprinsul Romaniei, din zonele de campie si pana in regiunile montane. Se culege varful tulpinilor inflorite, prin taiere, in zilele uscate si insorite. Uscarea se face la umbra, in locuri foarte bine aerisite, in strat gros de maximum un centimetru si jumatate. Dupa uscare, iarba de sunatoare se pastreaza in pungi de hartie, in locuri lipsite de umiditate si fara lumina. Iata si cateva retete de preparare a sunatoarei: Preparate pe baza de sunatoare

Pulberea de sunatoare

Se macina foarte fin, cu rasnita electrica de cafea, tulpinile uscate de sunatoare, dupa care se cern printr-o sita fina (cum ar fi cea pentru faina alba). Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum cincisprezece zile (deoarece substantele active se oxideaza relativ repede). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi, cate o lingurita rasa, pe stomacul gol, la orele 7, 13, 19 si 22. Infuzia combinata de sunatoare In jumatate de litru de apa se pun la macerat 3-4 linguri de sunatoare maruntita vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de sunatoare, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi). Tinctura de sunatoare Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de sunatoare uscata, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de 12 zile, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa. Uleiul de sunatoare In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de flori de sunatoare uscata si maruntita nu foarte fin. Se lasa amestecul la soare, vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci. Tratamente interne cu sunatoare

Depresia - un studiu coordonat de profesorul H. Woelk a analizat efectele antidepresive ale sunatoarei pe un grup de nu mai putin de 3250 de pacienti cu depresie de intensitate medie si mica. Experimentul a durat vreme de patru saptamani, tratamentul cu sunatoare fiind prescris si supravegheat de 633 de medici coordonati de doctorul german. Pacientii au luat sunatoare de 3 ori pe zi, vreme de o luna, perioada dupa care au fost evaluati pe baza unor testari medicale, a observatiilor directe ale medicilor, dar si a relatarilor pacientilor.

Un adevarat arsenal de sanatate: preparatele din sunatoare
� La sfarsitul testului, la mai mult de 80% dintre ei s-a constatat o imbunatatire clara a starii emotionale, in timp ce la aproape 18%, sunatoarea nu a produs nici un efect pozitiv notabil, si la doar 2% dintre cei tratati a dat efecte adverse.

Studiul doctorului Woelk este cel mai amplu, dar nu singurul. Un alt specialist, dr. Klaus Linde, si colaboratorii sai, au facut un alt test pe 1008 pacienti depresivi, test care a pus in evidenta rezultate similare. Zeci de alti cercetatori, din Germania, din Statele Unite si din Marea Britanie, au facut teste cu sunatoare impotriva depresiei, ajungand la aceleasi rezultate. Asadar, folositi cu incredere sunatoarea contra depresiei. Va recomandam infuzia combinata, din care se administreaza cate o cana de trei ori pe zi, in cure de 60-90 de zile, urmate de 34 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.

Meteosensibilitatea - mai multe studii arata ca pacientii care se confrunta cu stari de neliniste, dureri de cap, tulburari de somn si de concentrare din cauza fenomenelor meteorologice beneficiaza din plin de pe urma tratamentului cu sunatoare. Cel mai bine raspund la tratament pacientii care sufera din cauza vremii mohorate, cu ceata si lumina redusa, sunatoarea inducand un tonus psihic pozitiv, vioiciune si optimism. Se administreaza tinctura de sunatoare, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de maximum 6 saptamani, urmate de 2 saptamani pauza. Tulburarile obsesiv-compulsive - se administreaza infuzia combinata de sunatoare, cate o jumatate de cana, de 4-6 ori pe zi, in cure de trei luni, urmate de o luna de pauza. Numerosi pacienti care au luat sunatoare pentru a se trata de alte afectiuni au remarcat efectele pozitive ale plantei, in cazul acestor tulburari. Studiile oficiale facute pe aceasta tema sunt deocamdata putine si contradictorii, dar pe baza observatiilor practice inregistrate de medici se poate afirma cu siguranta ca in unele cazuri cu ajutorul sunatoarei se pot obtine rezultate pozitive pentru eliminarea acestor tulburari sau macar pentru reducerea intensitatii si frecventei lor. Anxietatea - este o suferinta in care sunatoarea nu este atat de eficienta ca in contra depresiei, dar numerosi pacienti (mai ales cei cu tendinte anxios-depresive) au obtinut rezultate incurajatoare, folosind aceasta planta. Se recomanda o combinatie de sunatoare cu tei (Tilia argentea), in proportii egale, din care se ia cate o lingurita de pulbere, de 4 ori pe zi, cu putina apa. Obezitatea si ingrasarea pe fondul dezechilibrelor emotionale - este necesar sa spunem in acest context ca, de fapt, nu exista persoana care sa se confrunte cu probleme de greutate si care sa nu aiba o problema afectiva ce sta la baza acestei tulburari de apetit alimentar. De aceea, multi medici din Germania si din Statele Unite au obtinut rezultate remarcabile, tratand pacientii obezi cu sunatoare. Conferind o stare de tonus psihic si de vigilenta, reducand simtitor suferinta produsa de reducerea cantitatii de hrana, creand dispozitie pentru o viata activa si pentru sport, sunatoarea este o adevarata planta anti-obezitate. Prin tratament nu se urmareste doar pierderea catorva kilograme care se pun la loc la prima criza afectiva compensata cu mancare din belsug, ci se ajunge mult mai aproape de radacina problemei, care este stilul de viata. Se administreaza infuzia combinata de sunatoare, cate un litru - un litru si jumatate pe zi, care se bea in reprize, cu 30-60 de minute inainte de masa.

Colita de fermentatie - se administreaza pulberea de sunatoare, cate o lingurita rasa, de patru ori pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 21 de zile de pauza. Sunatoarea se ia pe stomacul gol, inainte de masa, ori la minimum doua ore dupa ce am mancat. Principiile active ale plantei reduc numarul de bacterii de fermentatie din intestin, regland astfel flora, refac epiteliile si elimina inflamatia. De asemenea, tratamentul cu sunatoare ajuta la controlul stresului psihic, care este printre principalii factori care conduc la aparitia, agravarea sau la recidiva colitei de fermentatie. Hepatita cronica si acuta - mai multe studii arata ca unele substante active din sunatoare (hipericina si hiperforina in special) ataca virusii care produc hepatita de tip B si C. Testele de laborator facute in acest sens sunt promitatoare, insa studiile sunt inca in curs de desfasurare. Ceea se poate spune cu siguranta in momentul de fata este ca sunatoarea, fie si doar ca adjuvant, e de un real folos in tratamentul hepatitei. Ea reduce ritmul de evolutie al bolii, ajuta la tinerea sub control a tensiunilor emotionale care sunt foarte periculoase in cazul celor cu probleme hepatice, protejeaza ficatul de procesele distructive. Se recomanda infuzia combinata de sunatoare, cate un litru pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 3 saptamani de pauza. Cei carora le este contraindicat aportul de lichide vor lua pulbere de sunatoare, cate 4 lingurite pe zi. Insomnia - in mai multe studii facute in institute din Canada, din Germania si din Marea Britanie, a fost analizat felul in care influenteaza sunatoarea somnul. S-a constatat, astfel, ca ea - desi nu ne ajuta sa adormim mai repede, mareste in schimb perioada de somn profund fara vise (faza cea mai odihnitoare a somnului), mareste productia de melatonina (hormonul somnului odihnitor), face trezirea de dimineata mai usoara. Se administreaza tinctura de sunatoare, de 3 ori pe zi, ultimele doze la orele 19 si 22.

Desi este galbena precum aurul, da reactii adverse la lumina solara
� Este un tratament simplu, care va face somnul mai odihnitor si mai regenerant, chiar daca nu va mari semnificativ perioada de timp in care dormim.

Dependenta de alcool si de nicotina - animalele de experienta tratate cu sunatoare, dupa ce li se indusese dependenta de alcool sau de nicotina, au prezentat mult mai putine simptome negative, odata ce aceste droguri au fost sistate brusc. In practica s-a constatat ca pacientii care au hotarat sa se lase de aceste vicii au sanse mult mai mari de reusita, daca urmeaza un tratament cu sunatoare, care pe de o parte reduce suferinta perioadei de adaptare, iar pe de alta parte ajuta la mobilizarea resurselor psihice pentru a depasi acest moment. Cu alte cuvinte, desi nu tine locul drogurilor si nici nu este un substitut de vointa, sunatoarea este de un real folos pentru depasirea pragului dependentei. Se administreaza infuzia combinata, cate un litru si jumatate in prima saptamana de tratament, reducandu-se in urmatoarele saptamani doza pana la un litru de sunatoare pe zi. O cura dureaza 6 saptamani si va fi urmata de alte 3-4 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia. Sindromul premenstrual - observatiile facute de medicii americani Bratman si Rosenthal arata ca dispozitia psihica a pacientelor cu sindrom premenstrual este mult imbunatatita cu ajutorul

sunatoarei. Sunt reduse simptome cum ar fi iritabilitatea psihica, depresia, deficitul de atentie si de concentrare, hiperexcitabilitatea psihica, toate corelate cu perioada dinaintea menstrelor sau chiar din timpul menstrelor. Aceiasi medici au remarcat efecte similare ale sunatoarei in cazul tulburarilor de premenopauza. Se administreaza pulberea de sunatoare, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de 28 de zile, cu 10-14 zile de pauza.
Tratamente externe cu sunatoare

Arsuri de gravitate mica si medie - la prima aplicatie se face o spalare cu un tampon de vata foarte bine umezit cu tinctura de sunatoare.

In Romania, sunatoarea creste peste tot. Doar sa o vezi si sa o culegi.
� Imediat dupa ce se usuca pielea, se aplica ulei de sunatoare din belsug. Zilnic se fac 2-3 asemenea aplicatii, avand grija ca vreme de 24 de ore dupa folosirea preparatului cu sunatoare pielea sa nu fie expusa la soare.

Vanatai - se tine o compresa cu tinctura de sunatoare pe zona afectata. Va fi diminuata senzatia de durere, leziunea se va vindeca mai rapid si va fi mai putin evidenta in diferitele faze ale vindecarii. Rani deschise - se face o spalare cu tinctura de sunatoare, dupa care se lasa rana la aer pentru a se cicatriza rapid. Se fac 2-3 asemenea aplicatii pe zi. Reduc durerea, previn infectia si accelereaza procesul de vindecare si de cicatrizare. Dermatita atopica - se fac de trei ori pe zi aplicatii cu ulei de sunatoare, pana la vindecarea completa. Mai multe studii facute in laborator au confirmat actiunea vindecatoare a sunatoarei in aceasta afectiune.
Precautii si contraindicatii

� Prima contraindicatie la aceasta planta este pentru cei care in paralel iau medicamente de sinteza contra depresiei si a anxietatii, contra insomniei, contra epilepsiei, contra infectiei cu HIV. Exista posibilitatea sa aveti alergie la aceasta planta, motiv pentru care la inceput veti lua sunatoare in doze mici (o zecime din

doza normala), marind treptat cantitatea pana la cea prescrisa. Alergia la sunatoare se manifesta prin eruptii pe piele, dureri sau senzatie de jena gastrointestinala. De regula, un tratament dureaza intre una si trei luni, dupa care se face o pauza de 2-4 saptamani, iar apoi tratamentul se poate relua. Respectati cu strictete aceasta recomandare! In caz contrar, pot aparea nevralgii, tulburari de somn, iritatii ale tegumentelor si alte simptome. Sunatoarea nu da dependenta, iar studiile arata ca efectele sale se mentin pe o durata de timp considerabila, dupa incetarea tratamentului. Reactii adverse la tratamentul cu sunatoare Dat fiind faptul ca deja exista milioane de utilizatori constanti ai sunatoarei, efectele adverse ale acestei plante sunt foarte bine cunoscute. Procentajul celor care au asemenea reactii este foarte redus (sub 5% la sunatoare, fata de 31% la medicamentele alopate). Cel mai frecvent apare sensibilitatea excesiva a organismului la lumina (fotosensibilitatea), in special la lumina solara, care poate produce arsuri pe piele, disconfort ocular, dureri de cap. De aceea, persoanele care fac tratament cu sunatoare nu se vor expune la soare intre orele 11 si 18. Alte posibile efecte adverse ale tratamentului intern si extern cu sunatoare sunt uscarea gurii, ameteli temporare, eruptiile pe piele si mancarimile temporare de piele, foarte rar dificultatea in adormire, tulburari gastro-intestinale. Sunt mentionate in literatura de specialitate si cateva cazuri izolate (raportate la milioane de ulitizatori) de agravare a tahicardiei, a simptomelor anxietatii, a tulburarilor de concentrare, a depresiei celor care deja luau medicatie chimica pentru aceasta afectiune.

GALBENELELE

officinalis)

Planta anului 2008 Cu decenii in urma a fost fondata "Organizatia Internationala de Promovare a Plantelor", o societate non-profit cu un scop nobil, acela de a readuce lumea vegetala in atentia publicului. O lume a plantelor cazuta in dizgratia societatii de consum, societate care se indeparteaza tot mai mult de natura si, implicit, de o viata dusa in armonie cu ea. Anii au trecut, intre timp oamenii au inceput sa inteleaga ca nu se mai poate trai fara a respecta si a intelege natura, iar susnumita organizatie a capatat o popularitate tot mai mare. Incepand din 1995, ea a luat initiativa de a alege cate o planta medicinala care sa fie declarata "planta anului". <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img

src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> Aceasta initiativa copiata din lumea marketingului modern are o menire foarte precisa: familiarizarea publicului larg cu ierburile de leac pentru a le putea folosi ulterior ca medicamente. Anul acesta, "PLANTA ANULUI" au fost declarate galbenelele si, ca atare, in intreaga lume s-a declansat o intensa campanie de promovare a acestui leac vegetal. Zeci si sute de studii despre galbenele ale diferitelor laboratoare si spitale din lume sunt facute cunoscute publicului, la fel ca si modul in care pot fi cultivate si folosite. In ton cu aceasta initiativa laudabila, ne-am gandit sa va punem si noi la dispozitie un mic ghid practic de folosire a acestei plante medicinale exceptionale: Unde gasim si cum culegem galbenelele Galbenelele (Calendula officinalis) (denumite popular si filimica) sunt o planta de cultura, adusa la noi cu mii de ani in urma din India. Este o planta anuala (nu rasare in fiecare an din aceeasi radacina), care se cultiva din samanta, fiind foarte pretentioasa la soare, de care are nevoie din plin, dar adaptabila si la celelalte conditii de mediu. Cu florile sale de un galben-portocaliu viu colorat, crescand in asociatii dese si inflorind tot timpul anului (daca ii sunt culese florile la timp), este adesea prezenta si in spatiile verzi, ca planta decorativa. Este foarte vitala, si daca a fost insamantata o data, apoi se inmulteste singura de la an la an, devenind chiar usor invaziva. Se culeg numai florile, prin rupere cu mana, in zilele uscate si insorite. Uscarea se face la umbra, in locuri bine aerisite, in strat foarte subtire. Dupa uscare florile se pastreza in pungi de hartie, in locuri lipsite de umiditate si fara lumina. Iata si cateva retete de preparare a galbenelelor:

Preparate pe baza de galbenele Pulberea de galbenele Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a florilor. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece substantele volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol. Infuzia combinata de galbenele Se pun 3-4 linguri de galbenele maruntite la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de galbenele, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi) sau extern. Tinctura de galbenele

In astrologia plantelor, galbenelele sunt asociate cu Soarele
� Are cele mai bune efecte pentru tratarea infectiilor, inflamatiilor si a leziunilor pielii, afectiuni unde este nevoie de un preparat dezinfectant. Substantele antiseptice, cicatrizante si antiinflamatoare prezente in galbenele sunt cel mai bine extrase in alcool. Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de flori de galbenele, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa. Cataplasma cu galbenele O mana de flori maruntite de galbenele se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C). Se obtine o pasta de galbenele cu apa, care se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora. Uleiul de galbenele In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan se pun 10 linguri de flori de galbenele uscate si maruntite. Se lasa sa macereze la soare vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci. Unguentul de galbenele In comert se gasesc zeci de feluri de creme de galbenele, insa majoritatea au procentaje atat de mici de extract de planta, incat nu se pot incadra nici macar in categoria produselor homeopate, neavand ca atare efecte terapeutice. De aceea, va recomandam sa cautati doar unguentele in care se specifica proportia de extract de galbenele, proportie care trebuie sa fie de cel putin 10%. Iata in continuare si o reteta de obtinere casnica a unguentului de galbenele, care nu este steril si nu poate fi folosit pe rani deschise, in schimb este excelent pentru tratarea afectiunilor minore si pentru intretinerea pielii. Se prepara din sapte linguri de unt, trei linguri de flori proaspete marunt tocate si cate o lingurita de miere zaharisita si ceara de albine (ambele le gasim in piete la apicultori). Mai intai se pune intr-un vas, la foc mic, untul si se lasa pana devine

lichid, dupa care se adauga cele doua linguri de planta fin tocata, mierea si ceara. Se lasa combinatia pe foc vreme de 10 minute, se amesteca cat sa se dizolve complet, dupa care se ia vasul de pe foc si se lasa sa se raceasca. Cat mai este cald se filtreaza preparatul printr-o strecuratoare curata si se toarna intr-un borcan, care va fi inchis si lasat in frigider, unde se poate pastra pana la trei luni. Tratamente interne cu galbenele

Crampe abdominale - se administreaza pulbere de galbenele, cate o jumatate de lingurita inainte si dupa masa. Mai multe experimente de laborator au aratat ca substantele active din galbenele inhiba spasmele tubului digestiv, refac epiteliile digestive lezate de afectiuni cum ar fi colita de fermentatie sau colita de putrefactie, reduc iritabilitatea colonului. Atonie gastro-intestinala, constipatie atona - se fac tratamente cu o durata de 12 zile, timp in care se administreaza infuzie combinata de galbenele, 0,5-1 litru pe zi. Experimentele au aratat ca, sub actiunea principiilor active din galbenele, musculatura neteda a tubului digestiv este stimulata sa-si intensifice miscarile, fiind astfel accelerat procesul digestiei, dar si cel de eliminare a materiilor fecale. Gastrita si ulcer gastric - un studiu facut de un colectiv de medici francezi a testat efectele galbenelelor asupra unui grup de 137 de pacienti cu probleme gastrice. Dintre acestia, 78 sufereau de ulcer gastroduodenal si 59 de gastrita hiperacida. Tratamentul a durat opt saptamani, iar la sfarsitul sau, aproape 90% dintre pacienti au raportat o diminuare semnificativa a durerilor, pana la disparitia completa a acestora. Interesant este ca aceste rezultate au aparut in conditiile in care aciditatea gastrica a scazut foarte putin, ceea ce a condus la concluzia ca galbenelele actioneaza in aceste afectiuni prin vindecarea epiteliului gastric, adica a acelui strat de protectie a stomacului care este lezat de boala. Mai mult, la gastroscopie a fost pusa in evidenta, la mai mult de 28% dintre pacientii cu ulcer, reducerea nisei, ca urmare a tratamentului cu galbenele. Se administreaza infuzie combinata de galbenele, cate un litru pe zi, in cure de 8 saptamani.

Dismenoree (ciclu menstrual dureros si, eventual, neregulat) - principiile active din galbenele au darul de a tempera activitatea hormonala la femei. Tratamentul cu aceasta planta intarzie in multe cazuri menstruatia, cu pana la 3-4 zile, reduce hemoragia, amelioreaza crampele si are efecte de eliminare a spasmelor. Se face un tratament cu galbenele cu o durata de trei luni, timp in care se administreaza cate patru lingurite de pulbere pe zi. Dispepsie, colecistita - se face un tratament cu tinctura de galbenele, din care se ia cate o lingurita diluata in apa, cu 20 de minute inainte de fiecare masa. O cura dureaza trei saptamani si are efect antiinflamator asupra colecistului, normalizeaza secretia de bila si ajuta la varsarea sa in duoden. De asemenea, are efecte de stimulare a digestiei.

Colita de fermentatie si de putrefactie - se face un amestec in proportii egale de pulberi (obtinute prin macinare cu rasnita electrica de cafea) de flori de galbenele si de iarba de sunatoare. Se ia cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7 zile de pauza. Este un tratament simplu, dar cu efecte puternice: reface peretii intestinali lezati de infectia bacteriana, elimina spasmele si, in timp, reduce durerea, normalizeaza tranzitul intestinal, ajuta la refacerea florei intestinale. Boala canceroasa - un studiu facut in 2006 la laboratoarele Spitalului universitar din Granada, Spania, a pus in evidenta o foarte puternica actiune antitumorala a extractelor de galbenele. Tesuturi cu celule maligne care determina aparitia melanomului, a cancerului de san, de prostata, de pancreas, colo-rectal, ovarian etc. au fost tratate cu galbenele. Rezultatul a fost clar: sub actiunea galbenelelor, dezvoltarea tuturor acestor tipuri de celule maligne este inhibata, iar celulele sistemului imunitar (limfocitele) sunt stimulate sa atace formatiunile tumorale. Cercetarile privind modalitatea cea mai eficienta de a lupta contra bolii canceroase cu ajutorul acestei plante sunt in curs de desfasurare, dar deja cateva concluzii practice pot fi trase. Pulberea de galbenele administrata in cure de 2 luni, timp in care se iau cate 4 lingurite pe zi, este un excelent ajutor contra bolii canceroase. Contra tumorilor maligne situate in abdomenul inferior, se recomanda clismele cu infuzie combinata de galbenele (se folosesc 200-600 de ml), cate o serie de 12 aplicatii pe luna.
Aplicatii externe

Leziuni produse de radioterapie - un studiu francez efectuat intre anii 1999 si 2001 a verificat efectele unguentului de galbenele pe 254 de paciente supuse la radioterapie, dupa interventii chirurgicale in cancerul de san. Pacientele au facut trei aplicatii pe zi cu unguentul de galbenele (care a fost comparat cu unguentul alopat pe baza de trolamina, cel mai frecvent recomandat de radiologi). Pacientele tratate cu galbenele au prezentat leziuni ale pielii simtitor mai reduse ca dimensiuni si frecventa, au avut mai putine dureri, au suportat mai bine tratamentul radioterapeutic si l-au intrerupt intr-un procent mult mai mic decat cele care au folosit unguentul cu trolamina. Rani de gravitate mica si medie - se spala bine rana cu tinctura de galbenele, care se va aplica apoi sub forma de compresa de 3 ori pe zi, cate jumatate de ora. Tinctura de galbenele stimuleaza cicatrizarea estetica, mareste viteza de vindecare, previne infectia. Contuzii (vanatai) - in primele 36 de ore se pun comprese cu tinctura de galbenele pe locul afectat, care se tin cat mai mult timp posibil. In urmatoarele zile, se fac aplicatii cu unguent de galbenele. Timpul de vindecare va fi mai scurt, contuzia va fi mai putin evidenta si mai putin dureroasa. Ulcer varicos, rani care se vindeca greu - comisia germana "E", care da avizul pentru folosirea in terapie a produselor naturale, considera tinctura si unguentele sterile de galbenele un medicament foarte eficient pentru tratarea acestor afectiuni. Se fac spalaturi si se pun comprese cu tinctura de galbenele, pentru a preveni infectia si extinderea ulceratiilor, iar unguentul se foloseste pe termen lung, pentru o vindecare completa.

Campioana in afectiunile pielii

Infectii cu ciuperci parazite (boala piciorului de atlet, eczeme etc.) - se tin comprese cu tinctura de galbenele pe locul afectat. Aplicatia dureaza o ora si se face de doua ori pe zi (dupa-amiaza si seara), pana la vindecarea completa. La o aplicare indelungata (de minimum 3 ore pe zi, vreme de 2 saptamani), galbenelele distrug majoritatea tipurilor de ciuperci parazite. Alaptare - se ung sanii, in special zona areolei mamare, cu unguent de galbenele dupa fiecare alaptare. Acest tratament simplu are o valoare foarte mare, pentru ca impiedica aparitia crapaturilor si a inflamatiilor sanilor, previne infectia sfarcurilor, amelioreaza eventualele dureri de sani care apar in timpul alaptarii. Afte bucale, inflamatii ale gingiilor - specialistii germani recomanda clatirea gurii de 3-4 ori pe zi cu infuzie combinata de galbenele. O clatire dureaza cinci minute si are ca efect reducerea inflamatiei gingiilor, vindecarea mai rapida a infectiilor, previne sangerarile gingiilor si retragerea acestora. Interventii chirurgicale - un studiu italian realizat in anul 2001 arata ca o combinatie de extracte de galbenele si de sunatoare, in proportii egale, mareste viteza de vindecare a operatiilor, favorizand o cicatrizare estetica si lipsita de complicatii. Studiul a fost facut asupra femeilor care au avut nasteri prin operatii de cezariana, iar participantele au fost mai mult decat multumite de efectele tratamentului. Se fac zilnic spalaturi si se aplica comprese cu tinctura de galbenele si de sunatoare (combinate in proportii egale), diluata cu apa distilata, in proportia de 1:5.
Precautii si contraindicatii Galbenelele administrate intern sunt practic netoxice, neexistand contraindicatii in acest sens. Se vor administra totusi cu prudenta, atat intern, cat si extern, celor care au sensibilitate alergica la polenul plantelor, celor care iau medicamente sedative (amplifica, se pare, efectul sedativ) sau hipotensoare (amplifica si efectul hipotensiv). Dozele mari (peste 15 grame zilnic) de galbenele administrate intern pot duce la puseuri de hipotensiune, mai ales la femei si batrani. Femeile insarcinate nu vor lua mai mult de 5 grame de galbenele zilnic. Galbenelele si frumusetea

Depigmentari - crema de galbenele aplicata de doua ori pe zi ajuta la recapatarea pigmentatiei normale, dupa contactul cu substante chimice sau cu radiatii, care provoaca aparitia unor pete pe piele. Arsuri solare - se foloseste uleiul de galbenele care ajuta la vindecarea rapida, reduce senzatia de durere si usturime. Pentru cicatrizarea estetica a arsurilor de gravitate mica si medie se folosesc compresele cu tinctura de galbenele diluata cu apa distilata in proportie de 1:3 - 1:5.

CIRESELE Primele fructe ale verii merita sa se afle... "in varful tortului" Pana a ma documenta pe indelete pentru acest articol, recunosc sincer ca nu intelegeam foarte bine ce inseamna expresia aceasta destul de la moda cu "cireasa din varful tortului". Acum, ca am aflat cum sta treaba din punct de vedere medical cu aceste fructe, lucrurile imi sunt mult

mai clare: cireasa este facuta anume sa se afle pe tort, isi merita cu prisosinta locul de frunte, este metafora cea mai potrivita pentru a desemna ceva special, unic, o culme. Trebuie precizat ca la aceasta intelegere "extraordinara" a sensului expresiei sus-mentionate m-au ajutat si cateva... laboratoare si spitale universitare din Statele Unite, unde ciresele (nu <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div>

neaparat cele din varful tortului) sunt studiate de vreo zece ani cu minutiozitate. Verdictul ce a urmat acestor cercetari a fost clar: delicioasele fructe rosii sunt un medicament cu acte in regula, care combate cu un incredibil succes cateva zeci de boli grave. In presa de specialitate, ele sunt numite chiar "revelatia medicala a ultimilor ani", rezultatele obtinute cu ele detronand vedete consacrate ale dietoterapiei, cum ar fi strugurii, grepfruitul, merele sau afinele. Pana la urma, expresia cu cireasa din varful tortului este posibil sa fi fost si o predictie, pentru ca, intradevar, ciresele au ajuns la o apreciere exceptionala din punct de vedere medical. Ca atare, ne-am gandit sa va punem in cele ce urmeaza la dispozitie un ghid practic cat se poate de serios, de folosire a acestui aliment-medicament redescoperit recent de catre stiinta. Ce fel de cirese folosim in terapie? Cu conditia sa fie suficient de coapte si deloc alterate (aceste fructe intra foarte usor in fermentatie), putem folosi orice fel de cirese. Trebuie, insa, stiut ca, in functie de soiul lor, ciresele au efecte terapeutice destul de diferite. De pilda, ciresele galbene sau de o culoare mai deschisa au un efect diuretic mai puternic, favorizeaza in mod special mobilizarea si eliminarea toxinelor din organism, fiind de ajutor si pentru stimularea digestiei. Ciresele de un rosu inchis sau cele negre sunt mai des folosite, deoarece sunt considerate mai complexe ca actiune, avand efecte antioxidante foarte puternice - un medicament neasteptat de eficient si contra bolilor degenerative, a afectiunilor cardiace si a celor vasculare, contra anumitor forme de cancer. Ciresele amare sunt cele mai pretuite de terapeuti, fiind excelente pentru tratarea durerilor musculare, a imbatranirii premature, a afectiunilor inflamatorii, a bolilor hepatice, a tumorilor maligne sau benigne. Sa vedem in continuare cum se administreaza aceste fructe pentru obtinerea de efecte terapeutice maxime:

Preparate din cirese Si in acest caz se aplica preceptul ca cele mai simple forme de administrare sunt si cele mai eficiente. In mai toate testele clinice sau de laborator, incununate cu rezultate exceptionale, au

fost folosite cirese bine coapte si proaspete, consumate ca atare sau sub forma de suc proaspat stors. In Statele Unite, tara in care acest aliment-minune este intens studiat si promovat, exista deja tablete cu extract uscat din cirese, siropuri concentrate, mai mult sau mai putin aditivate sintetic, din cirese negre sau amare (care sunt cel mai des folosite in terapie), geluri si lotiuni pe baza de cirese.

Cele mai negre sunt cele mai "tari" � Va asiguram insa ca urmatoarele trei remedii simple nu sunt mai prejos decat preparatele farmaceutice obtinute din ele: Ciresele in stare de fruct se consuma foarte bine spalate, la temperatura camerei (nu reci de la frigider), de preferinta pe stomacul gol, cu minimum 15 minute inainte de a manca. Doza zilnica terapeutica este de un kilogram pe zi, mancate in doua-trei reprize. Exista insa si studii care indica o cantitate de 600 de grame pentru un adult ca doza minima zilnica pentru un tratament de lunga durata. O cura de cirese dureaza minimum 3 saptamani, neexistand o limita maxima, aceasta fiind impusa doar de masura in care gasim fructe proaspete. Sucul proaspat de cirese se obtine fie prin zdrobire urmata de stoarcere prin tifon, fie prin centrifugare la storcatorul electric casnic. Cel mai eficient din punct de vedere terapeutic este sucul obtinut din cirese negre si cel obtinut din cirese amare. La acesta din urma se va adauga miere lichida, asa incat sa i se corecteze gustul amar si sa i se prelungeasca termenul de valabilitate (la rece se poate pastra pana la 6 ore daca se adauga miere). Se consuma zilnic o jumatate de litru - un litru de suc, in cure de minimum doua saptamani. Siropul de cirese amare se obtine din sucul extras prin zdrobire urmata de filtrare sau prin centrifugare. Sucul rezultat se lasa intr-un vas transparent vreme de o ora, nemiscat, pentru a se separa partea limpede de cea cu sedimente. Numai sucul limpede va fi apoi tras cu un furtun si se va pune intr-un alt vas, unde se va amesteca cu miere pana cand se omogenizeaza. La un litru de suc limpede de cirese amare se adauga doua kilograme de miere de albine, iar amestecul rezultat se pune in sticle inchise ermetic si se pastreaza in locuri intunecoase si cat mai reci. Se consuma zilnic o suta de grame din acest sirop amestecat cu apa, ca substitut de suc proaspat, pentru tratarea bolilor inflamatorii si a celor degenerative. Tratamente interne cu cirese Cancerul de rinichi si de vezica - in coaja cireselor de o culoare rosu inchis sau negre au fost descoperite mai multe substante, in special pigmenti, care intervin in metabolismul celular, prevenind aparitia procesului de malignizare. Consumul de suc de cirese, minimum un litru zilnic, pe langa faptul ca stimuleaza puternic diureza si are efecte antiinflamatoare renale, este un foarte bun mijloc de prevenire a cancerului de rinichi, de vezica si de prostata. O cura cu suc de cirese dureaza minimum 4 saptamani si are si alte efecte benefice asupra rinichilor, asa cum vom vedea: Litiaza renala - in special litiaza cu urati, care apare la consumatorii constanti de carne, este eficient combatuta de o cura de o luna cu suc de cirese. Se bea zilnic un litru de suc, de

preferinta dimineata pe stomacul gol. Pentru combaterea infectiilor reno-urinare (pielita, nefrita, cistita), care favorizeaza formarea pietrelor la rinichi, se consuma suplimentar ceai de cozi de cirese, 1 lingurita de planta maruntita la cana, cate 1-2 cani pe zi. Combinatia de suc de cirese si ceai de codite de cirese este valabila si contra retentiei de lichide in organism.

� Cancerul de colon - un studiu de medicina experimentala facut de cercetatorul american Steve Godman, in perioada 2006-2007, a pus in evidenta faptul ca ciresele amare previn cancerul de colon, care este pe locul trei ca frecventa la nivel mondial. Mai mult, o cura de sase-opt saptamani cu cirese amare, atunci cand cancerul de colon este deja instalat, duce la scaderea volumului tumorilor, in peste 40% din cazuri. Rezultatele sale au fost confirmate si de o alta echipa de cercetatori, de la universitatea statului Michigan, condusa de profesorul Muralee Nair. Doza zilnica de cirese recomandata in aceasta afectiune este de minimum 800 de grame, consumate pe stomacul gol, inainte de masa, pe o perioada cat mai lunga de timp. Cancerul mamar - aceleasi cirese amare inhiba puternic dezvoltarea celulelor maligne in cazul cancerului mamar, arata teste de laborator. Acelasi cercetator sus mentionat, Steve Godman, desfasoara in continuare, impreuna cu echipa sa, un amplu program de cercetare in acest sens, insa mai mult ca sigur, cura cu cirese mentionata la cancerul de colon are efecte benefice inca nu stim cat de puternice - in cancerul mamar. Ischemia cardiaca - prin consumul de cirese sunt aduse in organism, intre altele, substante care influenteaza metabolismul grasimilor si fluidifica sangele, prevenind depunerea colesterolului pe vasele de sange si aparitia cheagurilor de sange. Un kilogram de cirese consumat zilnic, o perioada de minimum 21 de zile, este de un real ajutor pentru cei cu ischemie cardiaca sau care au predispozitie spre aceasta boala, ajutand la prevenirea crizelor cardiace si a infarctului. Artrita reumatoida - se estimeaza ca 62% dintre europeni si aproape 70% dintre americani sufera in prezent, intr-o forma sau alta, de reumatism. Cura cu cirese negre sau cu cirese amare, din care se consuma cate un kilogram pe zi, vreme de 6-8 saptamani, este de un imens ajutor in tratarea bolilor reumatice. Tratamentul cu aceste fructe reduce inflamatia articulatiilor, elimina progresiv durerile, impiedica aparitia proceselor degenerative, reda gradat - asociat cu gimnastica medicala - mobilitatea articulara. Doctorul in medicina Tina Miller, de la universitatea americana a statului Michigan, dupa zece ani de cercetari, afirma ca flavonoidele din cirese au o actiune antiinflamatoare si analgezica de 10 ori mai mare decat aspirina si comparabila cu ibuprofenul (substanta activa de baza in peste 100 de medicamente de sinteza antireumatice), dar fara efectele adverse ale acestuia. Un alt grup de cercetatori, de la universitatea "John Hopkins" din Baltimore, au descoperit ca si alte substante din cirese, si anume antocianii, pigmentii care le dau nuantele rosiatice-negre, reduc durerea si inflamatia articulatiilor, dupa un mecanism foarte asemanator cu cel al medicamentul de sinteza indometacin, avand o intensitate a actiunii similara cu acesta.

Guta - un litru de suc de cirese amare, consumat in trei reprize pe zi, pe o perioada de minimum 3 saptamani, reduce rapid proportia acidului uric din sange si ajuta chiar la eliminarea sa din lichidul sinovial (care asigura lubrifierea articulatiilor). Mai mult, datorita efectelor antiinflamatoare ale cireselor, durerile dispar si este astfel usurata iesirea din dureroasa criza de guta. Colita de putrefactie - se face o cura de 14 zile, timp in care se elimina orice produs de origine animala, cum ar fi carnea, pestele, branza si orice fel de lactate, ouale. Inaintea fiecarei mese ori gustari se consuma cate o jumatate de kilogram de cirese proaspete, oricat de neinsemnata cantitativ ar putea parea acea masa sau gustare. Este un tratament extrem de eficient pentru combaterea bacteriilor de putrefactie din colon si pentru refacerea florei normale din intestine. Insomnia - profesorul doctor Russell J. Reiter, neurolog la "The University of Texas Health Science" din San Antonio, a descoperit pentru prima oara existenta in cirese a melatoninei, substanta eliberata si in organismul uman de catre glanda pineala, care induce o stare de relaxare si un somn odihnitor, profund regenerant. Savantul este de parere ca o cura cu cirese amare consumate sub forma de fructe, suc ori cu sirop natural este de natura sa imbunatateasca semnificativ somnul, facandu-ne sa adormim mai usor, eliminand gradat trezirile nocturne sau somnul agitat. Depresia - acelasi profesor Reiter, care a condus un studiu cu o durata de cinci luni despre efectele melatoninei din aceste fructe, a afirmat ca ele sunt de un ajutor real nu doar in tratamentul insomniei, ci si al depresiei si al simptomelor asociate ei. Asadar, desi poate parea incredibil la o prima vedere, consumand macar sase sute de grame de cirese pe zi, starea noastra emotionala se va imbunatati simtitor, ajutand la revenirea gradata a optimismului, a tonusului psihic si a celui mental. Diabet non-insulinodependent - profesorul doctor Muralee Nair, de la universitatea statului Michigan, a studiat, intre altele, efectele consumului de cirese in diabet. El a observat ca aceste fructe maresc semnificativ nivelul de insulina din organism. Testele de medicina experimentala au aratat ca administrarea de suc de cirese stimuleaza o parte a celulelor pancreatice sa produca mai multa insulina, al carei nivel in sange creste astfel cu 15 pana la 50% (procentul variaza in functie de predispozitia fiecarui individ). Pacientilor cu diabet noninsulinodependent, precum si celor care au predispozitie spre aceasta afectiune, le este recomandata cura cu cirese negre sau amare, din care se consuma o jumatate de kilogram - un kilogram pe zi. Tratamentul dureaza minimum 4 saptamani, si la terminarea sa este recomandat un nou consult medical, pentru ajustarea dozelor de medicamente.

� Febra musculara si durerile musculare - studii facute la Universitatea din Vermont si la un institut de recuperare a sportivilor din New York au aratat ca sucul de cirese elimina in mare masura durerile de dupa eforturile musculare intense, dar si pe cele produse de frig sau de alti factori. Intr-unul din studii, doua grupe de voluntari au fost tratate cu suc de cirese, respectiv cu un produs placebo, dupa ce faceau aceleasi exercitii de forta si de mobilitate. Testele au fost efectuate dupa mai multe tipuri de exercitii facute la intervale diferite de timp, studiul

intinzandu-se pe o perioada de trei luni, vreme in care grupele de voluntari au fost schimbate intre ele. Rezultatele au fost uimitoare: cei care au consumat suc de cirese au raportat dureri musculare mult mai reduse ca intensitate si care nu au durat mai mult de 24 de ore, spre deosebire de 48-72 de ore la grupul placebo. Mai mult, masurarea fortei musculare a participantilor in urmatoarele zile a aratat ca cei care consumasera suc de cirese (700 ml pe zi) aveau in medie performante cu 15% mai bune. Prevenirea Alzheimer si a dementei senile - un colectiv de medici din Statele Unite, condus de neurologul Kim Do, a pus in evidenta, in anul 2001, ca substantele chimice continute de ciresele negre si de cele amare incetinesc procesele de imbatranire ale celulei nervoase si, de asemenea, impiedica procesele degenerative la nivelul intregului sistem nervos. "De vina" pentru aceasta actiune nu este - se pare - o singura substanta, ci intreg complexul de flavonoide, pigmenti antocianici, vitamina C, potasiu, magneziu si fier continute de aceste fructe. Se recomanda, asadar, consumul de cirese proaspete, cate 600 grame minimum pe zi, pentru a ne mentine sistemul nervos tanar. O observatie importanta Echipa de medici de la universitatea din Michigan (statul american cel mai mare producator mondial de cirese), careia ii datoram foarte multe informatii de ultima ora din acest articol, a avut curiozitatea sa vada si daca produsele industriei alimentare derivate din cirese au proprietati medicinale. Astfel, au fost analizate, din acest punct de vedere, sucurile acidulate de cirese, siropurile de cirese obtinute prin metode termice sau pasteurizate, precum si ciresele conservate continute de diferite dulciuri. Concluzia acestui studiu a fost ca, practic, toate aceste produse nu au nici 10% din efectele terapeutice ale fructelor proaspete si ale derivatelor lor naturale. Precautii si contraindicatii la tratamentul intern cu cirese Nu se cunosc contraindicatii la administrarea acestor fructe, cu exceptia persoanelor cu sensibilitate gastrica si a celor cu colita de fermentatie activa. Diabeticii vor tine cont ca aceste fructe, desi nu sunt foarte bogate in zaharuri, au un continut semnificativ de hidrati de carbon, care va fi luat in calcul la regimul zilnic.

FLORILE DE SOC Sambucus nigra) Infloreste in mai, vestind trecerea de la exuberanta primaverii la plenitudinea fierbinte a verii. Este un arbust de dimensiuni medii, a carui tulpina rasfirata are de regula trei-cinci metri, putand insa ajunge in cazuri rare si la zece metri inaltime. Scoarta si frunzele sale au un miros specific, destul de respingator, menit sa alunge vizitatorii nedoriti. Florile, in schimb, au aroma racoritoare, proaspata, foarte placuta. Socul este recunoscut, deopotriva in folclorul romanesc si european, drept planta de leac si planta magica. In satele din nordul Moldovei si din Ardeal, se spunea ca socul este ocrotit de catre duhuri. De aceea, el rareori <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> este lovit de trasnet, creste pe orice fel de pamant, pe florile sale nu se aseaza albina, si rareori este napadit de omizi sau de alti stricatori. Se mai spunea ca atingerea ramurilor sale este

binefacatoare pentru cei bolnavi, dar nu trebuie sa dormi sub soc, mai ales daca este inflorit, pentru ca "cei din vant" te pot imbolnavi, suparati ca le-ai incalcat teritoriul. In Anglia si in Scandinavia, era considerata o mare greseala sa tai un soc, mai ales daca era batran, pentru ca in ramurile sale si-ar avea salas tot felul de duhuri ale naturii, care cand se intorc pe inserat acasa si isi gasesc locuinta distrusa, se razbuna teribil pe faptas. Nenumarate mituri si legende exista despre soc, din Orientul Mijlociu si pana in nordul Europei si al Africii, limitele imensului sau areal. La aceste mituri stravechi tinde sa mai adauge cateva si... stiinta moderna, cercetarile din ultimii 15 ani facute in tari cum ar fi Germania, Elvetia, Israel, Polonia, Serbia sau Statele Unite scotand in evidenta proprietatile medicinale uluitoare ale socului. In anii trecuti, ne-am ocupat indeaproape de efectele fructelor sale, pentru ca in cele ce urmeaza sa cunoastem exceptionalele calitati vindecatoare ale florilor de soc. Florile de soc Se culeg in zilele lipsite de umezeala si, pe cat posibil insorite de mai, prin taierea ciorchinilor de pe tulpina. Dupa culegere vor fi tinute la soare pana la uscare, cat mai rasfirate posibil, intr-un saculet sau intr-o sacosa in care sa patrunda aer, pentru ca altfel se vor incinge si se vor strica foarte rapid. Proaspete, florile de soc se folosesc la obtinerea binecunoscutei socate, in timp ce uscate, sunt administrate in scop terapeutic, sub forma de infuzie combinata, pulbere, tinctura sau ulei. Florile uscate de soc au coditele tari si casante, iar petalele capata o tenta ceva mai galbuie. Ele constituie materia prima pentru cateva preparate medicinale foarte eficiente:

REMEDII DIN FLORI DE SOC Pulberea Se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a florilor uscate ale plantei. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3 ori pe zi, cate o lingurita rasa, pe stomacul gol. Tinctura Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se lasa la macerat vreme de doua saptamani, in borcanul inchis ermetic, dupa care lichidul se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa. Infuzia combinata Se pun 3-4 lingurite de flori de soc maruntite la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se cca un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si spalaturi.

Infuzia fierbinte Se foloseste de regula doar ca remediu de urgenta, pentru efectul sudorific, febrifug si antitusiv, deoarece prin oparirea plantei se pierd in mare parte celelalte calitati terapeutice ale florilor de soc. Infuzia fierbinte se prepara prin oparirea unei lingurite de planta uscata si maruntita cu o cana (250 ml) de apa clocotita, dupa care se lasa la infuzat vreme de 10-15 minute, se filtreaza si se consuma cat mai calda posibil. Uleiul de flori de soc Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se inchide borcanul ermetic, se lasa florile sa macereze vreme de doua saptamani, dupa care lichidul se filtreaza, iar preparatul rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. De regula, se foloseste ca solutie de masaj, pentru persoanele cu pielea uscata. Cataplasma cu flori de soc O mana de flori maruntite de soc se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 grade Celsius). Se aplica apoi direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora. Tratamente interne Infectia gripala (raceala) - in urma cu cinci ani, o comisie guvernamentala germana de control a eficientei plantelor medicinale, cunoscuta in lumea medicala sub denumirea de "Comisia E", a conchis, dupa studii amanuntite, ca florile de soc sunt un ajutor de incredere in combaterea rinitei, a faringitei, a laringitei sau a bronsitei produse de infectia cu virusi gripali din grupele A sau B. Administrarea de pulbere de soc, 4 doze a cate 3-5 grame pe zi, amplifica rapid raspunsul sistemului imunitar la agresiunea virusilor, combate inflamatia mucoaselor, reduce durerile de cap si durerile musculare, amplifica tonusul psihic. Cel mai bun moment pentru administrarea socului este debutul infectiei, cand apar primele simptome - usturime in gat, senzatie de iritatie nazala, usoare dureri de cap. Febra - se administreaza infuzia fierbinte de flori de soc, cate o jumatate de cana, de 2-3 ori pe zi. Dupa administrare, se va remarca pentru cateva minute mentinerea temperaturii ridicate a corpului, apoi socul va avea o actiune asemanatoare cu a aspirinei, producand vasodilatatie si o transpiratie puternica, timp in care, gradat, temperatura corpului va scadea. Este un remediu foarte eficient si, spre deosebire de febrifugele de sinteza, nu deprima sistemul imunitar si nu "incurca" mecanismul febrei, care (in anumite limite) este cat se poate de benefica, fiind un mijloc natural de aparare a corpului impotriva infectiei.

� Sinuzita si bronsita - se administreaza infuzia combinata de flori de soc, cate 3 cani pe zi, in cure de 14 zile, cu o saptamana de pauza. Suplimentar, se aplica pe frunte sau, dupa caz, pe piept comprese cat mai calde posibil cu infuzie combinata de soc (se pune deasupra compresei

un bidon cu apa cat de fierbinte putem suporta). Principiile active din florile de soc reduc inflamatia cailor respiratorii, ajuta la eliminarea secretiilor in exces, amplifica local capacitatea naturala de lupta a organismului impotriva infectiei. De asemenea, florile de soc au o actiune foarte interesanta de prevenire si de combatere a excesului de mucus din organism, mai ales de pe caile respiratorii. Tulburarile nervoase induse de medicatia psihotropa - un studiu facut in Serbia a pus in evidenta faptul ca florile de soc administrate in paralel cu medicamente cu actiune sedativa asupra sistemului nervos central, cum ar fi fenobarbitalul sau morfina, reduc spectaculos efectul acestora. Mai mult, dupa ce se intrerupe administrarea acestor medicamente pentru o perioada, tratamentul cu flori de soc ajuta la revenirea mai rapida a activitatii nervoase la normal. Cercetari in curs de desfasurare urmaresc sa puna in evidenta si o capacitate a principiilor active din florile de soc de a reduce dependenta de anumite sedative de sinteza. Se foloseste pulberea de flori de soc, din care se ia cate o lingurita (3-5 grame), de trei ori pe zi. O cura dureaza maximum o luna si jumatate, dupa care se face o pauza de trei saptamani. Colesterol - spre deosebire de alte remedii, socul nu determina scaderea valorilor colesterolului, ci impiedica intr-o buna masura oxidarea sa in organism, proces care duce la aparitia depunerilor de pe artere, la boli cardiace si vasculare grave. Se administreaza infuzia combinata de soc, cate 2-3 cani pe zi, in cure de 4 saptamani, cu 2 saptamani de pauza. Constipatie, digestie dificila - se administreaza pulberea de flori de soc, cate o lingurita, cu 10 minute inainte de a manca. Florile de soc stimuleaza peristaltismul digestiv in general si pe cel intestinal in special, fiind de ajutor mai ales persoanelor sedentare, cu probleme de digestie, avand o eficienta speciala pentru combaterea atoniei digestive. Reumatism - se fac, pe o perioada de 3 saptamani, cure in care se administreaza cate un litru de infuzie combinata de flori de soc pe zi. Are efecte depurative, antiinflamatoare articulare si ajuta la combaterea proceselor degenerative. De asemenea, ajuta la eliminarea uratilor din organism, fiind un ajutor pretios in caz de guta. Prevenirea infectiilor renale si urinare - persoanele ce se confrunta frecvent cu afectiuni cum ar fi nefrita, pielonefrita sau cistita vor face de doua ori pe an, la trecerile de la sezonul cald la sezonul rece si viceversa, o cura de 2 saptamani cu infuzie combinata de flori de soc. Un litru din aceasta infuzie consumat zilnic stimuleaza puternic activitatea rinichilor, marind diureza, amplificand imunitatea locala, ajutand chiar la prevenirea formarii nisipului si a pietrelor la rinichi. Intinerirea organismului - un experiment care a avut loc in Elvetia a avut drept subiect efectele florilor de soc asupra persoanelor de varsta a doua si a treia. La acest studiu au participat 207 persoane, barbati si femei, carora li s-au administrat, vreme de o saptamana, cate 9-15 grame de flori de soc pe zi, sub forma de extract apos (infuzie combinata) sau de pulbere. Studiul a fost condus de medicul Brunhil Zechelius, de la "Institutul National de Nutritie Stiintifica" din Elvetia, care a remarcat, la peste 90% din participanti, rezultate pozitive. Cele mai clare efecte au fost cele de reducere a greutatii corporale, pe seama eliminarii excesului de apa si a anumitor toxine din organism, normalizarea tensiunii arteriale, imbunatatirea digestiei si a eliminarii. Un alt efect spectaculos al acestui experiment a fost imbunatatirea memoriei si a capacitatii de concentrare a participantilor, multi dintre ei relatand ca, in buna masura, le-au revenit facultatile intelectuale "din tinerete". Un alt rezultat exceptional al acestui tratament intensiv de reintinerire a fost redobandirea tonusului psihic, participantii remarcand o stare de optimism si de vioiciune in urma tratamentului, de doar 7 zile, cu flori de soc. Tratamente externe Degeraturi - zonele afectate vor fi inmuiate in infuzie rece de soc, vreme de 10 minute, apoi se aplica o cataplasma calduta cu flori de soc, care se tine minimum o ora. Principiile active din florile de soc ajuta la restabilirea circulatiei si la regenerarea celulara din zonele afectate.

Arsuri solare - se intinde pe piele uleiul de flori de soc, care are efecte calmante si ajuta la refacerea tegumentelor. Anumite studii de laborator arata o posibila actiune anti-mutagena a socului, care ar ajuta la prevenirea cancerului de piele, dupa expunerea excesiva la radiatiile solare. Arsuri de gradele 2 si 3 pe suprafete mici - se dezinfecteaza zona afectata cu tinctura de flori de soc, apoi se pun comprese cu infuzie combinata de flori de soc. Vindecarea va fi mult mai rapida si cicatricele vor fi mai reduse ca dimensiuni. Dureri de gat - se face gargara de trei ori pe zi cu infuzia combinata de flori de soc. Are efecte de stimulare a imunitatii locale si antiinfectioase, ajuta la eliminarea secretiilor in exces, fiind de ajutor si in tratamentul tusei umede. Precautii si contraindicatii la administrarea florilor de soc Florile de soc, la fel ca toate produsele pe baza de soc, sunt contraindicate pe perioada sarcinii si a alaptarii. De asemenea, administrarea socului se va face sub supraveghere medicala, in cazul persoanelor care iau laxative si diuretice de sinteza. In general, persoanele cu predispozitie alergica vor lua la inceput doze mici de soc, iar in cazul in care apar iritatii pe piele, dificultati in respiratie, curgerea nasului sau a ochilor, administrarea acestei plante se va intrerupe. Aceeasi masura va fi luata in cazul persoanelor cu sensibilitate digestiva, daca apar diaree, crampe abdominale, greata. Copiilor sub 12 ani li se vor administra cu prudenta, in doze reduse de 2-4 ori, produse pe baza de flori de soc, intrerupandu-se tratamentul daca apare una din simptomele sus-mentionate. FRUMUSETE Pielea uscata, cu tendinta de crapare - mai ales in sezonul rece, dar si in perioadele cu vant si aer uscat, se va face masaj pe tot corpul cu ulei de flori de soc. Ideal ar fi ca acest tratament sa se faca odata la 7 zile. Eficienta maxima se obtine cand este aplicat la o jumatate de ora dupa baie. Pielea imbatranita - se trateaza de asemenea cu masaj cu ulei de soc. Se recomanda in mod special pentru pielea de pe picioare si de pe maini, care are cele mai puternice tendinte de uscare si de formare a unor straturi rugoase. Pentru portiunile de piele mai grasa, cu tendinta de pletora, se recomanda compresele cu infuzie combinata de soc. FARFURIA DE SALATA Un medicament care se administreaza cu furculita Cuvantul "medicament" a capatat in ultimul secol valente aproape magice. Imaginea micii pilule care ia cu mana durerile, omoara microbii, revitalizeaza inima ori linisteste ca prin farmec psihicul s-a intiparit adanc in subconstientul colectiv. Tocmai de aceea redescoperitorii medicinii naturale s-au folosit si se folosesc adesea de cuvantul-cheie ce deschide apetitul pentru sanatate, asociind "medicamentul" diferitelor plante, remedii sau chiar alimente. Apare in mod firesc intrebarea: poate fi, totusi, comparat, din punctul de vedere al eficientei, un remediu natural cu un medicament? Salata, de pilda, care este subiectul acestui articol, combate <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> eficient, intre altele, excesul de colesterol si bolile cardiace. Se poate ea compara, din acest punct de vedere, cu medicamentele de sinteza care au acelasi efect? La o prima vedere

raspunsul ar fi foarte simplu de dat: NU! Doua saptamani in care consumam cantitati impresionante de salata nu se pot compara ca efecte cu doua saptamani in care se iau hipocolesterolemiante si tonice cardiace de sinteza, acestea din urma fiind mult mai rapide si clare ca efect. Pe de alta parte, o boala cardiovasculara nu se trateaza in doar cateva saptamani sau luni, ci pe perioade de timp de ordinul anilor. Schimbam putin intrebarea: daca este sa ne tratam vreme de trei ani cu salata din belsug sau cu medicamente pentru colesterol si pentru inima, care dintre cele doua remedii va fi mai puternic? Raspunsul e simplu: salata! Acum zece ani, nu v-as fi putut raspunde argumentat, prin studii, la aceasta intrebare, insa intre timp, medicina a evoluat cu o viteza uimitoare pe directia cercetarii efectelor terapeutice ale produselor naturale. Iar studiile comparative pe pacienti dau castig de cauza, in multe situatii, banalei salate in comparatie cu medicamentele de sinteza, care, desi pe termen scurt sunt foarte eficiente, pe termene lungi ele sunt lasate in urma de subtila "farmacie" din frunzele salatei si din ingredientele cu care este asezonata. De fapt, un castron cu salata bine facuta, cu ridichi si ceapa verde, cu patrunjel si cu marar verde, acrita cu otet de mere si dreasa cu ulei presat la rece, vindeca mai multe boli decat orice medicament de sinteza cunoscut. Daca nu ne credeti, cititi randurile care urmeaza, in care vom vorbi sistematic despre fiecare ingredient in parte, al salatei de primavara. Salata verde Denumirea sa stiintifica este Lactuca sativa, iar locul sau de origine pare sa fie Egiptul Antic, unde a fost folosita ca aliment acum peste trei mii de ani. In prezent exista nenumarate varietati de salata verde, de la cea europeana banala (numita si romana), la cea cu frunze incretite, venita de la poalele Caucazului, sau la cea rosie, cu frunzele crestate si moi. La noi in tara, salata verde se cultiva de peste o mie de ani, fiind printre putinele alimente cu gust amarui din bucataria traditionala romaneasca. Daca in traditiile culinare occidentale sau extrem orientale intalnim si alte verdeturi, cum ar fi andivele sau anghinarea, care au acest gust, la noi, salata este singurul aliment-medicament amar, cu efecte detoxifiante, consumat pe scara larga. Iar substantele cu gust usor amarui din frunzele salatei au proprietati cu adevarat miraculoase, mai ales atunci cand sunt consumate in cantitati mari. Ele stimuleaza digestia si metabolismul, dreneaza si tonifica ficatul, intensifica tranzitul intestinal, inlatura atonia ("lenea") organelor interne, curata vasele de sange si regleaza activitatea anumitor glande endocrine. Iata in continuare cele mai importante efecte terapeutice ale salatei verzi: Diabet - salata verde contine substante care, pe de o parte, scad glicemia, iar pe de alta parte, amplifica efectele insulinei in corpul omenesc. Curele repetate cu salata (doza zilnica este de 150-200 grame pe zi) previn diabetul zaharat si sunt un extraordinar adjuvant odata ce boala s-a instalat. Aceasta pentru ca, pe de o parte, actioneaza direct prin reglarea glicemiei, iar pe de alta parte, previn aparitia complicatiilor grave ale diabetului, care vizeaza inima si vasele de sange.

� Obezitate - nu exista un aliment mai util pentru tratarea obezitatii ca salata verde. Editia din anul 2005 a ghidului Societatii de Nutritie si Dieta a Statelor Unite, tara cel mai grav afectata

de acest flagel al obezitatii, recomanda consumarea zilnica a cel putin doua portii (o portie are circa 120 de grame) de salata verde. De ce? Pentru ca, se subliniaza in acest ghid, o portie de salata are mai putin de 10 calorii (in timp ce trei felii de sunca au peste 120 de calorii), calmeaza eficient apetitul si, in plus, stimuleaza procesele de eliminare si de detoxifiere ale organismului. Hiperexcitabilitate sexuala si ejaculare precoce - cercetatorul H.M. Evans, de la Universitatea California (Statele Unite), a demonstrat, printr-o serie de studii de medicina experimentala, ca efectul anafrodiziac al salatei nu este un simplu mit. Administrarea repetata a salatei verzi pur si simplu reduce apetitul sexual exacerbat si, de asemenea, diminueaza excitabilitatea psihica si sexuala. Mai mult, curele indelungate cu salata verde sunt printre putinele mijloace eficiente de tratare a ejacularii precoce. Sterilitate masculina si feminina - cercetatorul american sus-numit a fost surprins sa descopere ca acest aliment cu proprietati anafrodiziace certe are un neobisnuit de puternic efect compensator, de marire a fertilitatii, constatabil mai ales la barbati. Administrarea indelungata de salata verde (150-300 grame la un adult) favorizeaza productia de spermatozoizi si imbunatateste motilitatea acestora, marind simtitor sansele de procreare. Pentru a avea eficienta in acest sens, cura cu salata verde trebuie sa dureze minimum 6 luni, timp in care se va renunta la alimentatia cu multe grasimi saturate, carne, bauturi alcoolice si fumat. Constipatie - o suta de grame de salata, consumate de doua ori pe zi, eventual cu paine neagra, asigura necesarul de fibre alimentare al organismului, ajutand la combaterea constipatiei. Fibrele alimentare sunt substante nedigerabile, care actioneaza in interiorul intestinelor ca un piston, impingand materiile reziduale spre a fi eliminate. Ele mai sunt supranumite "matura intestinului", pentru ca au si un efect foarte important pentru sanatate, de curatare a peretilor tubului digestiv. Hipertensiune arteriala, cardiopatii - frunzele de salata verde sunt un sprijin extraordinar in lupta impotriva acestor boli. Fara sa contina deloc colesterol, foarte saraca in sodiu si bogata in potasiu (oligoelement cunoscut ca reglator al activitatii cardiovasculare), continand substante usor sedative si care diminueaza reactivitatea la stres, salata este un adevarat medicament contra hipertensiunii si contra tensiunii arteriale oscilante. Cercetari recente au pus in evidenta ca anumite varietati de salata verde, pe care le vom mentiona in acest articol, au efecte de anihilare a radicalilor liberi ce determina aparitia bolilor cardiace cronice, dar si a multor forme de cancer. l Graviditate - rezultatele preliminare ale unui studiu in curs de desfasurare in mai multe maternitati din Statele Unite au pus in evidenta faptul ca salata verde consumata de catre femeile gravide are efecte foarte bune asupra fetusului. Doua sute de grame de salata consumate zilnic in primul trimestru de sarcina previn anumite probleme ale sistemului nervos si ale celui endocrin, pe care viitorul nou-nascut le-ar putea avea. De asemenea, la femeile care consuma regulat cantitati insemnate de salata verde s-a constatat ca rata avorturilor este mai redusa. Caderea parului - consumul de salata verde si de frunze crude de spanac ajuta la stoparea caderii parului. Se pare ca cele doua vegetale intervin blocand procesele enzimatice care duc la slabirea radacinii firului de par. O alta explicatie ar fi faptul ca salata verde reduce sensibilitatea la stres, in conditiile in care s-a demonstrat ca, in momentele de tensiune psihica, ritmul de cadere a parului creste de pana la 3-4 ori.

Calitatile terapeutice ale diferitelor tipuri de salata verde In ultimii ani au aparut in pietele si in magazinele noastre mai multe soiuri de salata, unele mai cunoscute, altele mai noi. Este bine de stiut ca fiecare in parte are un procent de substante

active diferit de celelalte si, ca atare, difera destul de mult si prin calitatile terapeutice. Iata in continuare un foarte scurt ghid terapeutic in acest sens: Salata normala - este foarte bogata in vitamina C si in potasiu, precum si in substante antioxidante (care anihileaza radicalii liberi), fiind recomandata in mod special persoanelor cu boli cardiace, precum si celor cu deficiente imunitare. De asemenea, este cea mai utila pentru femeile gravide, consumul sau ajutand la pastrarea sarcinii si la sanatatea fetusului. Mai este recomandata pentru compensarea deficitului de potasiu si de vitamine din complexul B (contine mai ales vitaminele B1 si B2).

� Salata cu frunze crete - este cea mai bogata in fier dintre toate tipurile de salata, fiind recomandata ca adjuvant in anemie. De asemenea, este cea mai bogata (alaturi de salata aisberg) in fibre alimentare, fiind foarte utila in tratamentul obezitatii si al ingrasarii, al constipatiei, al intoxicatiilor cronice. Salata cu frunze rosii - este foarte bogata in vitamina A, fiind recomandata in mod special persoanelor care sufera de boli oculare. Contine in cantitati mari si vitamina B6, fiind recomandata ca remediu echilibrant al sistemului nervos. Mai este utila si in tratarea unor boli de piele cum ar fi acneea, sclerodermia, psoriazisul. Salata aisberg - este, de asemenea, bogata in fibre alimentare, la concurenta cu salata cu frunze crete, fiind recomandata pentru reglarea greutatii corporale si a tranzitului intestinal. Contine si mari cantitati de colina, substanta folosita cu succes contra diabetului, dar si a aterosclerozei, excesului de colesterol, tulburarilor digestive atone. Ridichile Sunt alte vedete ale primaverii, fiind primele vegetale, alaturi de salata, care apar in gradina dupa indelungata iarna. Denumirea lor stiintifica este Raphanus sativus, iar popular mai sunt cunoscute si ca ridichi de luna, ridichi rosii sau ridichi timpurii. Sunt un ingredient nelipsit al salatei de primavara, completand de minune actiunea terapeutica a salatei verzi. Daca aceasta din urma este un adevarat medicament pentru intestine si vasele de sange, ridichile de luna sunt "matura" care ne curata rinichii, ficatul si caile respiratorii. Dar sa vedem detaliate sistematic cele mai importante calitati vindecatoare ale ridichilor:

� Litiaza urinara - se spune ca cinci ridichi mancate zilnic ne feresc de pietrele la rinichi. Aceasta, pentru ca ridichile de luna contin substante care, pe de o parte, reduc inflamatia epiteliilor renale (inflamatie care favorizeaza formarea calculilor), iar pe de alta parte, stimuleaza diureza si distrug, pur si simplu, anumite formatiuni, cum ar fi uratii, fosfatii si, in mai mica masura, oxalatii. Pentru persoanele care deja sufera de litiaza renala, ridichile din

salata sunt un bun adjuvant, dar cele mai bune rezultate se obtin chiar consumand sucul de ridichi obtinut cu storcatorul electric. Se consuma zilnic 50-100 de grame din acest suc, administrat dimineata si dupa amiaza, diluat cu suc de mere sau cu suc de morcov. Bronsita cronica, bronsita recidivanta - ridichile au principii active similare cu cele din hrean, cu un puternic efect antibiotic, expectorant (favorizeaza eliminarea secretiilor din arborele bronsic) si antitusiv. Consumul zilnic de ridichi (minimum 50 de grame) este un bun adjuvant pentru majoritatea bolilor respiratorii, accelerand procesul de vindecare si combatand complicatiile ulterioare. Sinuzita, rinita (inclusiv alergica) - se face o cura de ridichi, in care se consuma 100 de grame pe zi, vreme de macar 28 de zile. Ridichile proaspete au efecte antiinflamatoare si antiinfectioase puternice la nivelul cailor respiratorii superioare, fluidizeaza secretiile, ajutand la eliminarea acestora. Anumite cercetari in curs de desfasurare arata ca este posibil ca anumite substante volatile emanate de ridichi (care le dau mirosul acela usor intepator) sa aiba efecte stimulante imunitare locale asupra cailor respiratorii. Boala canceroasa - substantele care dau ridichilor culoarea rosie (antocianii) au efecte antitumorale certe, testele pe celule maligne facute in laborator aratand ca dezvoltarea acestora este oprita si uneori sunt chiar distruse de catre aceste principii active. Adaugati la aceasta informatie efectul detoxifiant puternic al ridichilor, continutul lor ridicat de vitamina C si de vitamine din complexul B, pentru a intelege de ce sunt considerate un excelent adjuvant pentru tratarea si prevenirea cancerului localizat la colon, rinichi, intestinul subtire, stomac sau in cavitatea bucala. Febra - cresterea temperaturii corpului este, in anumite limite, o reactie normala de aparare a organismului in fata infectiilor, dar si a bolilor tumorale. La temperaturi apropiate de 38 de grade Celsius, celulele imunitare actioneaza optim, iar majoritatea microorganismelor invadatoare sunt slabite. Administrarea ridichilor nu inhiba aceasta reactie de aparare a organismului, cum fac medicamentele de sinteza, prin scaderea brusca a temperaturii. Ridichile sunt, in schimb, un excelent tonic pentru inima si sistemul circulator, ajutand organismul sa faca fata acceselor de febra, iar anumite substante active din componenta ridichilor ajuta la tinerea sub control a temperaturii corpului, asa incat sa nu atinga cote periculoase. Ceapa verde Este un aliment-medicament mult diferit de ceapa matura, despre care am discutat recent in paginile publicatiei noastre. Mai ales in primele sale faze de dezvoltare, ceapa verde este foarte bogata in hormoni de crestere, absenti in organismul ajuns la maturitate, in timp ce alte substante, cum ar fi compusii sulfului, sunt in proportie mult mai mica. Ca urmare, ceapa verde este mult mai usor tolerata de sistemul digestiv, are efecte detoxifiante si regenerative mai puternice, combate mai eficient radicalii liberi, chiar daca efectele sale antiinfectioase sau tonice nu sunt la fel de intense ca la ceapa matura. Ceapa verde este un ingredient care, pe cat posibil, nu ar trebui sa lipseasca din salata de primavara, adaugandu-i cateva virtuti terapeutice deloc de neglijat. Iata in continuare cateva din afectiunile in care acest remediu este cel mai eficient:

� Dereglari menstruale - ciclul menstrual neregulat, dureros ori "anuntat" prin simptome

neplacute, cum ar fi eruptiile de acnee, nervozitatea, umflarea dureroasa a sanilor, poate fi eficient tratat de o cura cu ceapa verde. Se consuma 4-8 fire tinere pe zi, pe o perioada de minim 60 de zile, simplu sau - si mai bine - in salata. Explicatia actiunii sale terapeutice este influenta reglatoare a fitohormonilor din bulbul sau asupra secretiei endocrine a ovarelor, care va fi normalizata. Tuse, bronsita - o salata cu ceva mai multa ceapa si ridichi poate, pur si simplu, accelera vindecarea acestor probleme de sanatate, substantele active ale acestor doua vegetale fiind foarte puternic antiseptice, expectorante, fluidifiante ale secretiilor. Persoanele care sunt bolnave sau care au frecvent recidive ale acestor afectiuni ar trebui sa faca o cura de cel putin o luna de salata cu multa ceapa verde. Tulburari ale glandelor cortico-suprarenale - studii israeliene pun in evidenta o actiune clara a cepei culese atunci cand se afla in primele faze de dezvoltare asupra activitatii glandelor suprarenale. Productia de cortizon, de pilda, s-a reglat de la sine la aproape 40% dintre animalele de experienta tratate cu acest remediu. Boala canceroasa - este prevenita prin consumul zilnic de ceapa verde, doza recomandata fiind de minimum 35 de grame. Ceapa verde se recomanda in special contra cancerului ovarian, cancerului la san si a cancerului de piele (si salata verde are efecte salutare). Patrunjelul Alaturi de mararul verde, da aroma si gustul proaspat al salatei de primavara, fiind o componenta care nu trebuie sa lipseasca. Frunzele sale sunt cunoscute ca medicament inca din Evul Mediu, cand celebrul medic arab Avicenna le mentiona efectele terapeutice in scrierile sale. Se pare ca studiul acestei vegetale cu efecte vindecatoare a ramas, in continuare, un fel de... monopol arab, cercetarile cele mai noi si complete despre actiunea patrunjelului in diferite boli fiind facute in spitale si laboratoare universitare din tari cum ar fi Iranul, Turcia sau Libanul.

� Iata, in continuare, cateva dintre bolile in care patrunjelul verde s-a dovedit a fi un medicament de exceptie: Diabet - un studiu efectuat in Turcia in 1999 a avut drept subiect diabeticii care au consumat zilnic cincizeci de grame de patrunjel, verificandu-se evolutia glicemiei lor pe o perioada de un an. La peste 80% dintre subiectii testati s-a constatat o reducere a zaharului din sange, ca urmare a consumului de patrunjel, la 21% dintre ei fiind necesara reducerea sau chiar eliminarea medicatiei ca urmare a acestor rezultate. Boli hepatice - tot in Turcia mai multe animale de experienta care prezentau probleme hepatice au fost tratate cu patrunjel verde. La sfarsitul experimentului, la grupul tratat cu patrunjel s-a constatat o reducere a modificarilor degenerative cu peste 60%, fiind astfel pus in evidenta un puternic efect hepatoprotector al frunzelor de patrunjel verde. Infectii recidivante, imunitate slabita - in medicina araba patrunjelul verde taiat fin, amestecat cu suc de lamaie si putina ceapa, este folosit ca salata care se administreaza celor care au boli

infectioase recidivante. Studii recente au pus in evidenta ca acest remediu culinar facut din patrunjel activeaza puternic sistemul imunitar si, in plus, combate direct foarte multe specii de bacterii si ciuperci parazite. Boala canceroasa - salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze si radacina de patrunjel sunt un excelent adjuvant in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine pofta de mancare, activeaza sistemul imunitar, sustinand organismul sa lupte cu boala, ajuta la restabilirea echilibrului hormonal. In plus, patrunjelul verde combate multe dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei. Otetul de mere Este un ingredient care nu poate lipsi dintr-o salata de primavara adevarata. Alaturi de uleiul presat la rece, este un fel de liant intre toate componentele salatei, uniformizand gustul, facand toata combinatia foarte digesta. Vom enumera, in continuare, doar cateva din efectele terapeutice ale otetului de mere:

� Digestie dificila - consumati inainte de masa cu un sfert de ora si, eventual, si in timpul mesei, salata verde acrita cu cat de mult otet puteti suporta. Otetul stimuleaza salivatia, secretia de sucuri gastrice si mareste peristaltismul tubului digestiv. De asemenea, imbunatateste metabolismul lipidelor, substante din alimente care sunt cel mai dificil de digerat si asimilat. Intoxicatia alimentara - dupa evacuarea alimentelor toxice prin voma si scaun, o recuperare rapida se face prin administrarea de salata verde cu mult otet de mere. Vegetalele bogate in fibre alimentare din salata vor curata tubul digestiv de toxine, in timp ce otetul de mere va elimina starea de greata, va diminua febra si va inviora sistemul nervos. Durerile de cap - mai ales cele care apar ca o consecinta a unor probleme hepato-biliare, a oboselii sau a sedentarismului se trateaza foarte bine cu o salata de primavara cu ulei presat la rece, in care s-au pus 2 lingurite de otet de mere. Combinatia: salata, ulei si otet deblocheaza bila, stimuleaza digestia si eliminarea, combatand eficient durerea de cap, contractura tubului digestiv si greata. Astenia de primavara - se trateaza simplu si eficient cu salata de primavara acrita cu otet de mere din belsug. Pe langa efectele sale de stimulare a apetitului si a digestiei, otetul de mere este si un excelent tonic psihic, inducand o stare de vioiciune, de tonus mental si emotional. Uleiul presat la rece Fie el de masline, de floarea soarelui, de porumb sau de samburi de struguri, are aproape aceleasi efecte vindecatoare remarcabile. Este nu doar gustos in salate, ci si foarte util pentru sanatate, completand perfect efectele terapeutice ale salatei, ridichilor, cepei verzi si

patrunjelului verde. Principala "tinta" a uleiurilor presate la rece sunt bolile cardiace si vasculare, asa cum vom vedea in continuare:

� Ateroscleroza - trei-patru lingurite de ulei presat la rece consumate zilnic in salate ne pun la adapost de aceasta afectiune, care apare mai ales la amatorii de carne, prajeli, dulciuri sau produse de patiserie. De asemenea, o data afectiunea instalata, administrarea zilnica de ulei presat la rece ajuta la diminuarea placilor de aterom de pe vase, reda elasticitatea si permeabilitatea acestora. Ischemie cardiaca - mai ales cea care apare la persoanele cu valori crescute ale colesterolului, este combatuta incet, dar sigur, de administrarea uleiului presat la rece in salata. Doza zilnica recomandata este de 30-50 de grame, care vor fi singura sursa de grasimi din alimentatie, o cura de acest fel cu salata si ulei presat la rece durand minimum un an. Tulburari de menopauza, menopauza prematura - mai ales uleiul presat la rece de masline consumat in salata este un excelent medicament in aceasta categorie de afectiuni. Prin efectul sau estrogen, intarzie aparitia menopauzei, diminueaza simptomele neplacute ale acesteia (bufeurile, transpiratia), combate afectiuni care apar dupa instalarea menopauzei cum ar fi: osteoporoza, hirsutismul, cheratoza senila etc. (Alte informatii despre uleiurile din plante in pagina urmatoare.) O precizare foarte importanta Un sceptic care ar parcurge acest articol, citind zecile de indicatii terapeutice ale unor alimente pe care le vede zilnic pe tarabe, s-ar putea gandi ca efectele vindecatoare descrise sunt exagerate, sunt umflate de celebra goana dupa senzational a jurnalistului. Pentru a intelege justa valoare a acestor alimente-medicament, trebuie sa luam in considerare faptul ca ele trebuie "administrate" aproape zi de zi, pe perioade de luni sau chiar ani. Ei bine, pentru cei care folosesc zilnic aceste vegetale, efectele terapeutice sunt garantate. Acesta este unul din secretele medicinii naturale, greu de inteles de graba medicilor moderni: timpul curge in favoarea pacientului care foloseste consecvent aceste remedii. O salata mancata o data la trei zile, intre doua fripturi sau doua pungi cu snacksuri, nu inseamna mare lucru. Insa consumul zilnic, in cantitati medii sau mari, al acestui elixir de sanatate, inseamna enorm, pentru ca substantele active ale ingredientelor salatei actioneaza lent si sigur. La fel ca medicina naturala corect aplicata. USTUROIUL (Allium sativum) Este cea mai studiata planta medicinala din lume. Nu, nu este o gluma! Numai in ultimii cincisprezece ani s-au facut nu mai putin de 200 de cercetari clinice si de laborator, despre efectele sale terapeutice, record neatins de nici o alta planta medicinala de pe glob. Este adevarat, il cunoastem mai degraba ca aliment, insa virtutile sale gastronomice palesc in fata uluitoarelor sale aplicatii in medicina. Ce-i drept, usturoiul are si un blazon de aparat, el fiind mentionat pentru prima oara intr-un tratat medical sanscrit, cu 5000 de ani in urma. Comparati cele cinci milenii de recunoastere oficiala a usturoiului ca medicament, cu cei 10-15 ani,

<div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> cat este durata de viata a hapurilor chimice contemporane, ca sa va dati seama de valoarea remediului despre care vom vorbi in acest articol. In Europa, cu 2500 de ani in urma, Dioscoride, Galen, Hipocrate si alti medici celebri ai antichitatii laudau calitatile medicinale ale usturoiului, cu care tratau bolile de plamani, tulburarile de circulatie si tumorile albe. Acelasi lucru avea sa-l faca si ilustrul savant si alchimist Paracelsus in Evul Mediu, cand usturoiul, laolalta cu cateva uleiuri esentiale aduse din Arabia, erau - dupa parerea sa singurele remedii cu adevarat eficiente contra teribilelor epidemii de ciuma. Mai aproape de timpurile noastre, si Pasteur, parintele microbiologiei si unul din fondatorii medicinii moderne, a fost uluit de proprietatile medicinale ale usturoiului, pe care l-a recomandat ca antiinfectios in primul razboi mondial. Tratamente preventive cu usturoi Tromboza, tromboflebita - exista nu mai putin de 10 studii, facute in spitale universitare din Germania, Statele Unite, China si Coreea, care au urmarit efectul usturoiului asupra trombozei, si toate au aratat o reducere semnificativa a tendintei de formare a cheagurilor de sange, la pacientii tratati cu el. Consumul a 4-6 catei de usturoi pe zi este, asadar, un remediu sigur pentru prevenirea si chiar pentru tratarea tromboflebitei si a trombozelor in general. Trebuie insa mentionat ca efectele usturoiului apar in timp si nu se pune problema ca pacientii cu risc de aparitie a complicatiilor trombozei sa renunte la medicatia prescrisa pentru a face tratament exclusiv cu usturoi. Cancerul de colon si cancerul gastric - mai multe cercetari epidemiologice arata ca la populatiile unde usturoiul intra in dieta zilnica, exista un risc mult diminuat de dezvoltare a cancerului de colon si de stomac. Doza de usturoi consumata este de minimum 2 catei pe zi. Cancerul de esofag si laringe - Cercetatorii de la Nanjing Cancer Institute din China au comparat incidenta cancerului la cateva mii de oameni care consumau 1-2 catei de usturoi zilnic cu cea in randul celor care consumau usturoi cel mult o data pe luna. Rezultatele studiului indica faptul ca primul lot de subiecti au prezentat cu 69% mai putine cazuri de cancer fata de lotul doi. Interesant este ca la cei care consuma si ceapa pe langa usturoi, rata imunitatii la aceste forme de cancer ajunge pana la cifra record de 83%. Cancerul de rect - un colectiv de medici americani de la Universitatea Carolina de Nord, condus de dr. Lenore Arab, a analizat mai multe studii realizate pe consumatorii constanti de usturoi. In raport se arata ca un consum regulat de usturoi reduce riscul cancerului de colon si de rect cu 10% (la cei care consuma preponderent carne) si cu pana la 50% (la cei care, pe langa faptul ca sunt consumatori de usturoi, au si o dieta preponderent vegetariana, cu multe cruditati). Gripa - trei-patru catei de usturoi consumati zilnic reduc cu cel putin o treime sansele de a ne imbolnavi de gripa in timpul unei epidemii, arata studii facute de medicii israelieni. Aceasta, pentru ca usturoiul, pe langa faptul ca are un efect de intarire a imunitatii, contine substante care distrug sau incetinesc ritmul de inmultire al virusilor gripali. Infarct miocardic - riscul de infarct scade foarte mult la persoanele care tin periodic o cura cu usturoi, arata un studiu italian. Pe langa faptul ca normalizeaza tensiunea arteriala si desfunda vasele de sange ingrosate de depunerile de colesterol, usturoiul este si un excelent protector al sistemului nervos, direct implicat in declansarea crizelor cardiace care duc la infarct. Mai ales persoanele peste 50 de ani ar trebui sa faca macar de patru ori pe an o cura de o luna cu usturoi consumat proaspat sau sub forma de mujdei preparat cu ulei de masline si lamaie. Diabet - daca ceapa, despre care am vorbit in articolul trecut, este un foarte bun hipoglicemiant, se considera ca usturoiul o completeaza, prevenind in buna masura complicatiile bolii diabetice. Utilizarea regulata a unor doze terapeutice cu usturoi (minimum

5 grame pe zi) are efect de prevenire al arteriopatiilor diabetice, precum si al bolilor cardiace produse de aceasta boala. Viermi intestinali - un leac traditional de mare actualitate este laptele cu usturoi, a carui reteta este detaliat prezentata in cadrul acestui articol. Preparatul este foarte util, mai ales pentru copii, care atunci cand se joaca, pot ajunge in contact si pot ingera ouale diferitilor paraziti intestinali. Mai ales ei este bine sa faca periodic cure preventive de cate 2-3 saptamani cu decoct de usturoi in lapte, minimum jumatate de pahar pe zi.

Tratamente interne cu usturoi Raceala (rinita, bronsita, laringita produsa de virusul gripal) - un studiu al medicilor britanici, prezentat in 2007 de BBC, arata ca usturoiul are efecte semnificative de reducere a efectelor racelii comune.

� Doi-trei catei de usturoi sau o portie de mujdei luata zilnic reduce simptome ale racelii cum ar fi catarul respirator, durerile de cap, accelerarile ritmului cardiac. De asemenea, tratamentul cu usturoi reduce considerabil timpul de vindecare. Extern, aplicat sub forma de cataplasme pe spate si pe piept, el este si o metoda foarte buna de combatere a tusei si a raguselii. Efeminare la barbati - suplimentele de usturoi adaugate in hrana persoanelor de sex masculin stimuleaza testiculele sa aiba o secretie endocrina mai mare, crescand nivelul de testosteron. Or, testosteronul este chiar hormonul masculinitatii, care determina cresterea masei musculare in detrimentul tesutului adipos specific feminin, determina cresterea apetitului sexual, precum si trasaturi de caracter specific masculine, cum ar fi curajul, spiritul de initiativa, combativitatea. Concluzia este simpla: consumati macar de 3 ori pe saptamana usturoi din belsug, pentru a va amplifica in mod natural barbatia, chiar si daca nu considerati ca aveti probleme in acest sens. Ateroscleroza - un studiu german realizat pe 280 de persoane, timp de 4 ani, arata ca usturoiul previne formarea placii de grasime in artere si poate chiar sa diminueze dimensiunea ateroamelor existente. Oamenii care au consumat cca. 6-7 g de usturoi zilnic au avut cu 18% mai putine depuneri de colesterol in artere la sfarsitul studiului, decat cei din grupul martor. La femei, efectul a fost mai pronuntat, ajungandu-se la reduceri de pana la 25% a nivelului colesterolului, in urma tratamentului cu usturoi. Circulatie deficitara - cercetari realizate in Germania, in 1996, asupra persoanelor cu afectiuni ale arterelor periferice (se produc diminuari serioase ale circulatiei la nivelul picioarelor) au aratat ca, in cazul consumului regulat de usturoi, distanta pe care aceste persoane bolnave o

pot parcurge pe jos, fara sa aiba dureri in membre, creste considerabil. Imbunatatirea este de pana la 80%. Doza zilnica de usturoi folosita in studiu: 7 grame. Adjuvant in HIV/SIDA - usturoiul a fost utilizat intr-un program medical din China, pe pacientii cu SIDA, pentru tratarea infectiilor care prolifereaza pe fondul acestei afectiuni. Rezultatele au fost incurajatoare, atat in sensul prelungirii vietii, cat si pentru imbunatatirea calitatii acesteia, conex cu reducerea suferintei. Se recomanda administrarea maceratului de usturoi in alcool, cate 10-20 ml pe zi, in cure de 60 de zile, cu 14 zile de pauza. Hipertensiune - trei studii facute in 1994 in spitale din Germania au aratat reduceri semnificative ale presiunii arteriale prin tratamentul cu usturoi. Se recomanda maceratul in alcool de usturoi, in cure de trei luni, timp in care se administreaza cate 3 lingurite (adica aproximativ 15 ml) pe zi. Tratamente externe cu usturoi Candida bucala - un studiu de medicina experimentala arata un efect antiseptic impotriva ciupercilor parazite mai puternic la usturoi decat la Nistatin, medicamentul anticandidozic uzual. Se fac clatiri ale gurii de 2-3 ori pe zi, cu cate un sfert de pahar de apa, in care s-a dizolvat o jumatate de lingura de macerat de usturoi in alcool.

Usturoiul verde. Acum e vremea lui! � Candida vaginala - siropul de usturoi prezentat in cadrul acestui articol nu este eficient doar administrat intern, in cazul bronsitei sau al tusei, ci si extern. Un tampon de vata inmuiat in acest sirop se introduce in vagin si se lasa 10-15 minute, pentru ca usturoiul sa-si exercite efectul anticandidozic. Se repeta zilnic acest tratament pana la disparitia simptomelor. Este important ca tratamentul sa se faca de la primele semne ale candidozei, atunci cand e aplicat din timp, el putand scuti de suferintele inimaginabile pe care aceasta afectiune, scapata de sub control, le poate produce. Boala piciorului de atlet - se pune o cataplasma de mici dimensiuni, preparata din 1-2 catei de usturoi, intre degetele afectate. S-a demonstrat prin teste directe ca acest tratament simplu are efecte cel putin comparabile cu cele ale sofisticatelor creme de sinteza, utilizate pentru tratarea acestei boli. Chelire, pelada barbii - se aplica un tratament simplu si foarte eficient: un catel de usturoi se taie in doua, si cu fiecare jumatate proaspat taiata se face o frictionare a zonei afectate, cate 2 sedinte a 5 minute pe zi. Se freaca portiunea de piele din locul unde a cazut parul cu catelul de usturoi, energic, dar cu blandete. In maximum 2 saptamani, firele de par vor aparea, la inceput ca un puf fin, si pe masura ce se continua tratamentul, se vor dezvolta ca fire de par normale. Precautii si contraindicatii

Primul lucru care trebuie spus despre acest remediu este ca nu toata lumea il suporta la fel de usor si de aceea, daca nu sunteti obisnuiti sa ingerati cantitati mari de usturoi, incepeti tratamentul gradat. La inceput, consumati cantitati mici de usturoi sau de preparate pe baza de usturoi, marind doza pe masura ce vedeti ca este bine suportat. Exista numeroase cazuri de persoane care s-au grabit sa manance mult usturoi, pentru a obtine efecte terapeutice rapide, dupa care s-au confruntat cu indigestii severe, voma ori arsuri gastrice, capatand astfel intoleranta la usturoi, pe care nu l-au mai suportat nici in doze mici. Consumul de usturoi nu este recomandat femeilor care alapteaza, deoarece anumite substante pe care le contine se transmit in lapte, dandu-i un gust neplacut si facand posibile probleme gastrice ori intestinale la sugar. Usturoiul se va administra cu prudenta si in cazul persoanelor cu gastrita in faza de criza, precum si celor cu enterita ori cu colita de fermentatie. Aceeasi prudenta este recomandata si in cazul persoanelor cu boli pulmonare insotite de tuse seaca, sanguinolenta, unde poate amplifica inflamatia. Cercetari recente arata ca este de dorit ca persoanele care urmeaza sa suporte o interventie chirurgicala sa nu consume usturoi cu 10 zile inainte de operatie, deoarece proprietatile antiagregante plachetare ale usturoiului fac cicatrizarea mai lenta. Oamenii de stiinta subliniaza insa ca aceasta observatie are caracter de recomandare si nu de contraindicatie. Cum se administreaza usturoiul Usturoiul ca atare Se consuma 2-4 catei de usturoi zilnic, in timpul mesei sau, daca il suportati, intre mese, cand are efectul terapeutic cel mai puternic. Practic, nu exista limita pentru cura cu usturoi, care poate fi consumat zilnic, fara probleme, pentru perioade lungi de timp. Unii cercetatori sustin, totusi, ca este bine ca dupa 3 saptamani de consum, sa se urmeze o saptamana de pauza, pentru a nu obisnui organismul cu acest remediu, lucru care ar duce la diminuarea eficientei sale terapeutice. Mujdeiul

� Este forma ideala de consum pentru tratamentul unor boli unde este necesara ingerarea zilnica a unei cantitati mai mari de usturoi. Se piseaza marunt 7 catei de usturoi, se pune un varf de cutit de sare, un sfert de lamaie stoarsa, o lingurita de ulei de masline presat la rece si o jumatate de legatura de patrunjel taiat foarte fin. Se amesteca bine, apoi se lasa sa se patrunda vreme de 10-20 de minute, dupa care mujdeiul este gata. Daca simtiti nevoia, puteti sa adaugati si cateva linguri de apa plata sau de izvor, pentru a-l dilua si a-i reduce astfel efectul iritant. Se consuma in 1-2 reprize, pe parcursul unei zile. Este mai bine tolerat de organism decat usturoiul simplu, pentru ca ingredientele din mujdei (sarea, sucul de lamaie, patrunjelul) compenseaza efectul sau usor iritant, stimuleaza digestia (care poate fi incetinita de anumiti compusi din usturoi), reduce chiar si din mirosul neplacut. Uleiul de masline ii potenteaza actiunea de reducere a colesterolului, precum si efectul benefic in cazul litiazei biliare.

Decoctul in lapte Se foloseste in afectiunile respiratorii si contra viermilor intestinali si se consuma cat de fierbinte se poate suporta, dimineata si seara. Iata reteta de preparare: se spala si se taie marunt o capatana de usturoi cu tot cu coaja, apoi se fierbe vreme de cinci minute intr-o cana de lapte, dupa care preparatul se lasa sa se raceasca acoperit, vreme de 10 minute. Se strecoara si se administreaza cat de cald posibil. Siropul de usturoi Se amesteca foarte bine 10-15 catei de usturoi pisati cu 20 de linguri de miere de salcam, dupa care se pune totul intr-un borcan si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani. In final, se strecoara amestecul, si din preparatul astfel obtinut, se administreaza cate 2-3 lingurite, de trei ori pe zi. Maceratul in alcool Doua capatani de usturoi se taie marunt si se pun la macerat intr-un borcan transparent (de 500 g) cu alcool de 70 de grade. Vasul se inchide ermetic. Atunci cand continutul borcanului capata culoarea paiului (galben), procesul de macerare s-a incheiat. Preparatul se filtreaza prin tifon si se pastreaza inchis ermetic. Se administreaza de regula cate 3-4 lingurite pe zi. Cataplasma cu usturoi Se zdrobesc 5-7 catei de usturoi, se invelesc in tifon subtire si apoi se aplica pe zona afectata, unde se tin vreme de 30-60 de minute, chiar si mai putin, daca simtiti ca nu suportati efectul iritant pe piele. Este bine ca peste cataplasma sa se puna si o folie de plastic, pentru a impiedica evaporarea unor substante active, dar si pentru a limita raspandirea mirosului. De retinut Efectele terapeutice descrise in acest articol se pot obtine doar prin folosirea usturoiului in stare cruda. Fiert (cu exceptia decoctului in lapte, care e folosit intr-o gama restransa de boli) sau prajit, sub forma de fulgi sau de pulbere uscata, usturoiul isi pierde majoritatea calitatilor medicinale. Din experienta, va recomandam - mai ales pentru cura interna - usturoiul de provenienta romaneasca, obtinut din samanta autohtona. Piata romaneasca a fost invadata de usturoi adus din China, Turcia, Vietnam etc. Usturoiul de import este mai mare, arata mai bine, uneori chiar si gustul sau mirosul este mai puternic, insa s-a observat ca este in general si mult mai greu tolerat de catre sistemul digestiv si chiar de catre ficat, producand frecvent efectele adverse descrise in acest articol.

CEAPA De la o vreme incoace, tot ce punem in farfurie se studiaza in laboratoare si universitati. Stiinta isi intoarce atentia spre farmacia naturii, descoperindu-i cu uimire potentialul, subapreciat pana acum. Iar printre motivele de mirare, la loc de frunte se afla una dintre cele mai umile legume, pe care nimeni nu da doi bani: ceapa. Pare de necrezut, dar in spitale universitare din Japonia, din Iran sau din Rusia, in laboratoarele unor facultati de medicina si

farmacie din Italia, din Israel, din India sau din Franta, ceapa se afla in topul celor mai cercetate legume. Concluzia e simplu de tras: ceapa are un potential vindecator uluitor, pe care daca noi, oamenii moderni, l-am cunoaste in profunzime, am putea sa ne punem la adapost si <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> chiar sa ne tratam de boli pe care, deocamdata, medicina moderna nu stie sa le vindece. Boli ce pot fi prevenite cu ceapa Cancerul - un studiu realizat de cercetatorii italieni asupra populatiilor din sudul Europei arata ca exista o proportie inversa intre frecventa utilizarii cepei in alimentatie si riscul de aparitie al mai multor forme de cancer: bucal, esofagian, colo-rectal, laringian, de san, ovarian, de prostata, renal. La fel ca usturoiul si prazul, ceapa prezinta capacitatea de a acumula seleniu din sol, o substanta protectoare impotriva aparitiei cancerului. Consumul de ceapa (cel putin jumatate de ceapa cruda pe zi) a fost asociat, intr-un alt studiu francez, cu o reducere de cel putin 50% a riscului de aparitie a cancerului de stomac, dar si cu o reducere semnificativa a incidentei cancerului de san. Litiaza renala cu urati - este foarte bine prevenita de consumul zilnic al unei salate de ceapa (120 grame), asezonata cu suc de lamaie. Substantele active din ceapa dizolva calculii cu urati si previne formarea altora noi. Diabetul - doua studii independente facute de spitalele universitare ale unor facultati de medicina din India arata ca un consum zilnic semnificativ de ceapa cruda (140 de grame pe zi) scade glicemia, prevenind si chiar tratand diabetul. Interesant este ca in aceleasi studii s-a pus in evidenta un alt fapt remarcabil: ceapa NU reduce nivelul glicemiei la cei care nu sufera de diabet. Ateroscleroza - un studiu preliminar realizat cu voluntari barbati arata ca administrarea a 50 grame de ceapa proaspata pe zi diminueaza foarte mult riscul cresterii colesterolului seric, determinat de o alimentatie cu un continut ridicat de grasimi. De asemenea, consumul de ceapa previne ateroscleroza, ischemia cardiaca si amelioreaza hipertensiunea. Imbatranirea prematura - un studiu facut de o echipa de medici de la Novi Sad, Serbia, arata ca ceapa cruda consumata zilnic are efecte bune de combatere a afectiunilor cardiovasculare si a imbatranirii, datorita neutralizarii radicalilor liberi de catre substantele antioxidante din ceapa.

Tratamente interne cu ceapa Tulburari de memorie - se trateaza cu ceapa cruda, cate 80 de grame (o ceapa mai mare) pe zi. Substantele active din ceapa au efecte neuroprotectoare si imbunatatesc irigarea cu sange a creierului. Tratamentul cu ceapa inlatura mai ales problemele legate de memoria de scurta durata, adica exact cea care este cel mai afectata in primele faze la bolnavii cu Alzheimer. Tratamentele cu ceapa imbunatatesc totodata si coordonarea motorie, fiind o sansa pentru persoanele in varsta.

Mai tare ca medicamentele � Depresie - doua-patru linguri de suc proaspat de ceapa, administrat dimineata si seara, sunt un leac surprinzator de puternic impotriva depresiei. Sucul foarte proaspat de ceapa, administrat pe stomacul gol, cu putin suc de fructe (mere sau portocale), stimuleaza puternic activitatea sistemului nervos central, inducand o stare de vioiciune, optimism, dorinta de actiune. Sterilitate masculina - ceapa consumata sub forma de salata este un stimulent al activitatii gonadelor la barbati, imbunatatind productia de sperma, dar si de testosteron. Astfel, ceapa este si o speranta in tratamentul efeminarii barbatilor moderni, care au ajuns din cauza tulburarilor endocrine produse de alimentatie, de sedentarism ori de consumul de alcool, sa se confrunte in numar tot mai mare cu obezitatea, celulita, vergeturile, ginecomastia etc. Tuse persistenta, tuse convulsiva - se bea decoct de ceapa cat de fierbinte posibil, indulcit cu miere. Doua-trei cani pe zi din acest remediu prea putin placut la gust, ba chiar respingator pentru unii, are efecte aproape miraculoase de oprire a acceselor de tuse, de eliminare a secretiilor de pe arborele bronsic, de refacere a epiteliilor distruse de infectia respiratorie. Litiaza biliara - se iau zilnic 2-3 lingurite de ulei, in care s-a macerat ceapa, preparat dupa reteta data in anexa acestui articol. Tratamentul se face vreme de 14 zile, urmate de 7 zile de pauza, dupa care se poate relua. Este eficient pentru prevenirea formarii unor noi calculi biliari, dar si pentru eliminarea celor existenti, mai ales daca nu sunt de dimensiuni foarte mari. Bronsita - se iau dimineata, la pranz si seara, cate 2-3 lingurite de sirop de ceapa, in cure de cate 2-3 saptamani. Este un remediu util, mai ales in tratamentul bronsitei infectioase, dar si al celei tabagice, precum si al celei alergice. Adjuvant in astmul bronsic - zilnic se bea un sfert de pahar de lapte fierbinte, in care se pune o lingurita de suc de ceapa si cateva picaturi de suc de usturoi. Acest preparat favorizeaza eliberarea arborelui bronsic de secretii, elimina in buna masura senzatia de sufocare, previne contractura spastica a cailor respiratorii. Infectie cu candida pe traiectul digestiv - un studiu foarte recent arata ca sucul de ceapa (50 ml), administrat in 3-4 reprize pe parcursul unei zile, combate infectiile cu candida si cu multe alte ciuperci parazite, la fel de eficient ca multe alte medicamente de sinteza, fara a da obisnuinta si nici reactii adverse. Acelasi studiu arata ca in tratarea candidei, cele mai bune rezultate se obtin prin asocierea cepei cu usturoiul. Adjuvant in ascita si in edeme cardiace - se consuma zilnic 50 ml de suc de ceapa dizolvat intr-un pahar (200 ml) de lapte cald. Este un remediu stravechi (prima oara a fost consemnat de catre Plinius cel Batran, cu 2000 de ani in urma), care in multe cazuri a dat rezultate bune. Tratamente externe cu ceapa

Studiata in toate marile laboratoare din lume � Alopecie - o echipa de la departamentul de dermatologie si venerologie a universitatii medicale din Bagdad, Irak, a facut studii, publicate in "Journal of Dermatology", despre efectele cepei in aceasta afectiune. Sucul proaspat de ceapa a fost aplicat sub forma de frectie usoara, pe zonele afectate, de 2 ori pe zi, timp de 2 luni. Reinceperea cresterii parului s-a declansat dupa 2 saptamani de la inceperea tratamentului, dupa 4 saptamani efectul fiind sesizat la 47% din pacienti, iar dupa 6 saptamani la 86,9% dintre pacienti. Efectele la barbati sunt considerabil mai bune decat la femei (93% au raspuns pozitiv la tratament fata de 71,4%, in cazul femeilor). Eczeme - componentii cu sulf, care dau mirosul specific din ceapa, sunt antiinflamatori si au efecte antibacteriene si antifungice puternice. Din acest motiv, cataplasmele cu ceapa aplicate zilnic, vreme de 45 de minute, pe eczemele infectioase, dar si pe cele alergice, duc la diminuarea suprafetei zonelor afectate de catre acestea si la scaderea unor simptome conexe (mancarimi, usturime etc.). Degeraturi - se pun cataplasme cu ceapa rasa pe zonele afectate, care se tin vreme de minimum doua ore. Este un tratament care da rezultate neasteptat de bune in degeraturile de gravitate mica si medie. Retentie de urina - un remediu de prim ajutor este cataplasma cu ceapa pusa pe zona abdominala inferioara, vreme de cateva ore. Nu se stie exact mecanismul de actiune al acestui remediu, dar are efecte certe de stimulare a functionarii rinichilor si eliminare a urinei. Remedii din ceapa Salata Este forma ideala de consum pentru o persoana care vrea sa obtina rezultate terapeutice de durata. O ceapa mare (minim 80 de grame) se curata de coaja, se spala si se toaca marunt. Apoi se freaca putin cu un varf de cutit de sare, se adauga suc de lamaie si patrunjel tocat marunt dupa gust. Se consuma la o masa, doza fiind suficienta pentru o zi. Sucul proaspat Se poate obtine astfel: * cu masina de tocat carnea, filtrand prin tifon ceapa dupa ce a fost bine zdrobita si rezultand astfel un suc albicios * cu o razatoare fina, prin care se da ceapa si apoi se stoarce prin tifon * cu storcatorul electric centrifugal, obtinand un suc ceva mai limpede si mai pur, intrucat pulpa este partial retinuta prin centrifugare. Indiferent de metoda prin care a fost obtinut, sucul de ceapa este bine sa se consume proaspat, cate 20-50 ml in doza unica, administrata inainte de masa. Decoctul de ceapa

� Se foloseste in afectiunile respiratorii si se consuma cat de fierbinte se poate suporta. Iata reteta de preparare: se fierb la foc mic doua cepe cu tot cu coaja, vreme de cinci minute, intr-o cana de apa, dupa care se lasa sa se raceasca vreme de 10 minute, acoperind vasul. Se strecoara si se administreaza cat de cald posibil, cu miere. Siropul de ceapa Se amesteca foarte bine 10 linguri de suc de ceapa cu 20 de linguri de miere de salcam, dupa care se pune intr-un borcan la pastrare. Se administreaza din acest preparat 2-3 lingurite, de trei ori pe zi. Maceratul de ceapa in ulei Doua cepe mari se taie marunt si se pun la macerat vreme de 6 zile, intr-o cana de ulei virgin de masline (daca nu va permiteti, este bun si cel de floarea-soarelui). Dupa macerare, preparatul se filtreaza prin tifon si se pastreaza inchis ermetic. Se administreaza cate 3-4 lingurite pe zi. Cataplasma cu ceapa 1-2 cepe se taie fin, se invelesc in tifon subtire si apoi se aplica pe zona afectata, unde se tin vreme de 30-120 de minute. Este bine ca peste cataplasma cu ceapa sa se puna si o folie de plastic, pentru a impiedica evaporarea unor substante active, dar si pentru a diminua Precautii si contraindicatii la tratamentul cu ceapa Ceapa se consuma cu prudenta de catre bolnavii de gastrita, de colita de fermentatie si de cei cu colonul iritabil. Exista relativ multe persoane care au o intoleranta digestiva mai mica sau mai mare la ceapa. In cazul lor ingerarea cepei poate inhiba peristaltismul gastric, poate incetini procesul digestiv, mergand pana la aparitia starilor de greata si a indigestiei puternice. In aceste cazuri doza de ceapa va fi redusa pana la limita suportabilitatii, organismul urmand sa fie obisnuit gradat cu acest remediu. De asemenea, este bine ca dupa administrarea cepei sa se consume o portocala acrisoara, si sa se mestece dupa aceea indelung coaja puternic parfumata a acesteia (este si una dintre putinele metode care functioneaza pentru corectarea mirosului respiratiei). FLOAREA SOARELUI Diferita fata de toate suratele ei, considerata mai degraba hormon, moleculele sale sunt mesagerii soarelui la nivelul epidermei. Dar cea mai importanta minune a ei este asimilarea calciului din oase si dinti. Iarna, cand soarele nu e mereu la vedere pe cer, e cazul sa ne umplem farfuria cu vitamina D

Sanatatea oaselor si a dintilor Vitamina D e indispensabila pentru asimilarea calciului din intestin si pentru inglobarea sarurilor de calciu in structura oaselor si a dintilor. Noi ne producem singuri vitamina D, insa nu in intestin, ca pe alte vitamine, ci in piele. Acest proces incepe chiar de dimineata, la trezire, cand celulele pielii asteapta nerabdatoare lumina si primele raze ale soarelui. Dar in acelasi timp, vitamina se asimileaza si prin peretii intestinului din hrana ingerata. Surse foarte bogate de vitamina D sunt pestele gras, uleiurile de peste (untura de peste), ouale, ciupercile si cascavalul. <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> Rolul vitaminei in organism Principala misiune a moleculelor de vitamina D este aceea de a asigura preluarea calciului din intestin si incorporarea sarurilor de calciu in oase si dinti. Asadar, vitamina D mentine forta si stabilitatea scheletului nostru. Deoarece, dupa menopauza, femeile pierd o parte din masa osoasa, ele trebuie sa se ingrijeasca in mod special de un aport corespunzator de vitamina D. 99% din cantitatea de calciu de care dispunem e folosita de organism in beneficiul oaselor si al dintilor, insa calciul joaca un rol primordial si in transmiterea impulsurilor nervoase catre toti neuronii, inclusiv cei ai creierului. De aceea, neurofiziologii includ calciul in categoria celor mai bune sedative naturale. Calciul linisteste nervii Natura stie acest lucru de foarte mult timp. Cand animalele, cum ar fi caprioarele sau iepurii, au trecut printr-o faza de stres masiv - de exemplu, au fost haituite de vanatori -, ele cauta instinctiv plante ca rozmarinul, cimbrul, mararul, salvia ori maghiranul, care contin pana la 2,5% calciu, capabil sa le calmeze nervii. Sa nu uitam insa ca, pentru a putea sa actioneze, calciul are nevoie de prezenta vitaminei soarelui. Totodata, ea pare a avea insemnatate si pentru forta musculara, actiunea ei combinandu-se cu aceea a fierului. De retinut: Semnele deficitului de vitamina D Primele semne ce indica o carenta de vitamina D pot fi:

� miopia caderea dintilor abcesele dentare

lipsa fortei musculare cresterea in volum a articulatiilor la genunchi, glezne si maini agitatia tulburarile nervoase irascibilitatea tulburarile de somn pesimismul starile depresive Cum va intariti oasele Daca va ridicati dimineata din pat cu senzatia de oase frante, dar dupa aceea mancati 200 g de cascaval si beti zeama stoarsa din doua lamai, deja la pranz veti avea oasele mult mai rezistente, mai ales daca v-ati si supus scheletul la solicitari, de pilda prin gimnastica. Aceasta alternanta permanenta ofera oricui sansa de a-si aduce oasele slabe la o sanatate infloritoare. Calciul in metabolism Cand exageram mancand numai carnati picanti cu cartofi prajiti, gulas din conserve sau prajituri, concentratia de calciu din sange scade. Daca va cobori la o valoare prea mica, intram in zona de alarma, pentru ca am deveni incapabili sa ne miscam muschii, inima ar inceta sa bata si am muri. Vitamina D are grija ca pierderea de calciu din oase sa fie compensata. Daca insa din hrana noastra lipseste calciul, el va fi in continuare permanent retras din oase, pentru a-i mentine procentul prezent in sange la un anumit nivel. Aceasta duce la osteoporoza (rarefierea tesutului osos). Cand lipseste si vitamina D, se ajunge la osteomalacie (degenerarea scheletului prin decalcifiere) sau, in cazul copiilor, la rahitism. In absenta vitaminei D, atat calciul, cat si fosforul nu se asimileaza satisfacator. Iarna, cand nu e soare

� La latitudinea noastra, in lunile de iarna, lumina naturala a zilei nu este in general suficienta pentru a permite producerea de vitamina D in piele. Smogul, aerul poluat si incaperile intunecoase opresc razele ultraviolete, importante pentru productia de vitamina. Multi oameni care merg sa-si petreaca vacanta in tari insorite din sud au senzatia ca se refac, pentru simplul motiv ca produc o mare cantitate de vitamina D si, implicit, multa substanta osoasa noua. Vitamina D este liposolubila, din care cauza poate fi depozitata in organism. De aceea, nu e recomandabil s-o cumparam de la farmacie si sa ne-o administram necontrolat. Necesarul poate fi acoperit fara dificultate cu peste (heringi, sardine, macrouri, pastravi), ficat, unt, lapte, branza si oua. Excesul dauneaza sanatatii

Dozele exagerate de vitamina D, de exemplu sub forma de tablete ori capsule, pot avea consecinte grave: lasand la o parte faptul ca vitamina insasi, aflata in concentratii inalte in sange sau tesuturi, poate deveni toxica, se ajunge la hipercalcemie, adica la un nivel prea ridicat al calciului in sange. Atunci, calciul excedentar isi alege un tesut moale, cum ar fi rinichii, inima, plamanii sau vasele de sange si se depune acolo. Una dintre cele mai neplacute urmari posibile este ateroscleroza. Necesarul zilnic de vitamina D

� Copiii, adolescentii si adultii au nevoie de 5 pana la 10 micrograme pe zi, cu mentiunea ca, la cei aflati in crestere, necesarul poate depasi limita de 10 micrograme. Precizam ca aceste valori sunt valabile pentru persoanele care practic nu se expun niciodata la soare, fiind obligate sa-si acopere necesarul de vitamina D exclusiv prin alimentatie. Cine iese zilnic 20 de minute la soare sau permite luminii naturale a zilei sa vina in contact cu o mare parte din suprafata pielii sale necesita doar jumatate pana la doua treimi din cantitatile mentionate mai sus. Soare sau lapte - in functie de stilul dvs. de viata Persoanele care stau permanent in spatii inchise trebuie sa-si asigure un aport suplimentar de vitamina D din alimentatie, pentru a-si satisface necesarul zilnic. O sursa ideala e laptele: un litru acopera necesarul unei zile. Cei ce au un bronz frumos tot timpul, fiindca nu pierd nici o raza de soare, au nevoie de o cantitate corespunzatoare mai redusa de vitamina provenita din alimente. Din punctul de vedere al aprovizionarii cu vitamina D, ei pot renunta la portia suplimentara de lapte. Calciu contra plumbului toxic Oamenii cu un procent redus de vitamina D in sange asimileaza mai rapid plumbul, care este o substanta toxica, sunt asadar mai putin protejati contra acestei intoxicari. La nivelul mucoasei intestinale, moleculele periculoase de plumb folosesc aceleasi cai de transport ca si vitamina D. De aceea, e important sa inghitim destul calciu, pentru ca zi de zi, competitia cu plumbul otravitor sa poata fi castigata.

PORTOCALELE

O farmacie intr-un fruct Acum vreo nouasprezece ani, acest articol ar fi parut umor negru, avand in vedere ca portocalele devenisera o amintire pentru cele 23 de milioane de romani traitori in "neuitata" "Epoca de Aur". Ceva mai tarziu, in perioada post-revolutionara, cand naramzele, cum li se spunea pe vremea bunicilor, se gaseau peste tot, dar ca marfa de lux, un studiu dedicat portocalelor ar fi fost act de cinism, in conditiile cand majoritatea oamenilor erau sub limita saraciei. Intre timp s-a intamplat insa ceva straniu. Noi nu ne-am imbogatit chiar toti peste noapte, insa portocalele aduse de pe un mal sau altul al Mediteranei au ajuns adesea mai ieftine in pietele <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div>

noastre, decat marul cules din pomul romanesc. Mai in gluma, mai in serios, la cum merg lucrurile in mult sabotata agricultura romaneasca, in curand e posibil ca portocala sa ajunga chiar si mai ieftina decat cartoful. Unde mai punem ca aceste fructe sunt si foarte sanatoase! De fapt, acesta este chiar subiectul acestui articol: efectele portocalelor asupra sanatatii (care nu sunt deloc putine). Rezultatele celor mai noi cercetari referitoare la actiunea vindecatoare a portocalelor relanseaza "minunea portocalie" la rangul de remediu aproape universal. Putina istorie Portocalul (Citrus aurantium var. dulcia) este un arbore originar din sud-estul Asiei. Dupa unii cercetatori, el ar proveni, alaturi de lamai, din enigmatica Indie, unde ar fi fost domesticit cu peste 5000 de ani in urma. Altii considera ca tara de origine a portocalului ar fi China, unde a fost mai intai folosit ca planta medicinala si aromatica, si abia mai tarziu ca aliment. In Europa occidentala cultura portocalului este de data relativ recenta, el fiind cultivat abia dupa anul 1600 pe scara mai larga in Spania, in Italia si in sudul Frantei. In zilele noastre, portocalul este intalnit in practic toate zonele cu clima tropicala si subtropicala din lume, fiind unul dintre cele mai raspandite fructe de pe planeta. Productia anuala de portocale este estimata in prezent la mai bine de douazeci si cinci de milioane de tone anual, adica vreo patru kilograme pentru fiecare locuitor al planetei, insa estimarile tin cont doar de declaratiile oficiale ale marilor producatori, in realitate productia de portocale fiind mult mai mare. Preparatele medicinale din portocale si mandarine sunt specialitatea chinezilor, care folosesc pentru acestea soiurile cu fructe amare, mai salbatice si necomestibile, un fel de portocale padurete, ca sa zicem asa. Si nu doar fructele au proprietati medicinale. Din flori se extrage uleiul numit neroli, cu efecte calmante si sedative, iar din frunze si din mugurii tineri se extrage un alt ulei, denumit "petit grain", cu efecte de stimulare endocrina. Prin distilare, se

obtin din coaja portocalelor alte doua produse valoroase - uleiul volatil si apa de portocal, folosita in parfumerie si pentru prepararea unor mancaruri si sucuri dietetice delicioase. Fructul proaspat este cunoscut in medicina chineza ca "zhi shi" si se spune despre el ca regleaza qi-ul (adica energia vitala a organismului), elimina flatulenta, tulburarile intestinale, stimuleaza eliminarea toxinelor.

O colectie de substante active Portocala este alcatuita in proportie de peste 90% din apa, la care se adauga zaharurile usor asimilabile si o serie de acizi organici (care-i dau gustul acrisor), precum si o lista impresionanta de vitamine si de oligoelemente. Dintre vitamine, le mentionam pe cele din complexul B, vitamina A si vitamina C, care nu sunt continute in porportii foarte mari in portocale, in comparatie cu alte legume sau cereale, dar in schimb au o proprietate extrem de importanta: sunt foarte usor de asimilat de catre organismul uman. Si, ca o curiozitate, merita sa mai mentionam un lucru: in fructele necoapte ale portocalului se gaseste si o substanta cu efecte.... anticonceptionale. Stratul de coaja alba al portocalelor este amar si contine asa-numitele flavonoide, substante cu efecte terapeutice remarcabile asupra organismului, care, intre altele, stimuleaza activitatea vezicii biliare si a pancreasului, combat febra, amplifica imunitatea, distrug unele bacterii. In fine, stratul de coaja portocalie al fructului contine un ulei volatil, care este responsabil de mireasma atat de placuta a portocalelor si care are, si el, proprietati medicinale deosebite, pe care le vom detalia mai tarziu. Fara exagerare, avem de a face cu o intreaga farmacie intr-un fruct, farmacie pe care trebuie sa invatam sa o intrebuintam: Remedii din portocale Fructul ca atare Se consuma dupa decojire, prin care insa nu trebuie indepartat prea mult din pielita alba. Desi nu este foarte agreabila la vedere si la gust, este foarte sanatoasa pentru organism. Contrar parerilor unor specialisti, se pare ca nu exista un moment anume al zilei pentru a consuma portocalele. Studii recente arata ce ele sunt la fel de digeste si inainte si dupa masa si nu au vreun efect negativ, nici consumate intre mesele principale de peste zi. Doza zilnica de portocale pentru a obtine efecte terapeutice este de minim un kilogram, iar o cura de portocale este bine sa nu dureze mai mult de 3 saptamani, cu 7-10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Sucul proaspat Se obtine prin simpla stoarcere, facuta fie cu clasicul dispozitiv manual, fie cu cel electric. Pentru a avea efecte terapeutice maxime, sucul de portocale trebuie consumat proaspat, stors cu cel mult 2 ore inainte de a fi baut - daca se pastreaza la temperatura camerei - si cu 18 ore inainte de a fi baut - daca se pastreaza la frigider. Pentru efect maxim se administreaza pe stomacul gol, cu 15 minute inainte de masa. Decoctul de portocala Patru portocale cu tot cu coaja se spala foarte bine si apoi se taie marunt, punandu-se la macerat in jumatate de litru de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar portocalele se pun la fiert in alti 500 ml de apa, lasandu-se sa

clocoteasca la foc mic, vreme de 3-5 minute, dupa care se lasa la racit la temperatura camerei si se strecoara. Din preparatul amarui-acrisor care rezulta din combinarea celor doua extracte se beau 2-3 pahare pe parcursul unei zile, in cure de 2-6 saptamani. Uleiul de coaja de portocala Se obtine doar pe cale industriala, prin distilare sau prin presare, si se gaseste in farmaciile si in magazinele noastre naturiste. Inainte de a-l administra intern, intrebati farmacistul daca este pentru uz medicinal, intrucat exista multe produse sintetice sau semisintetice, cu miros identic cu cel al portocalei, care sunt folosite pentru aromatizari si sunt extrem de toxice luate intern. Se administreaza cate 4-6 picaturi de ulei de portocal, de trei ori pe zi, cu miere, in cure de 3-6 saptamani, cu 2 saptamani de pauza. Tratamentul preventiv si curativ cu portocale

Agentii anticancerosi din portocale se pare ca actioneaza cel mai eficient atunci cand se consuma fructul proaspat � Litiaza renala (pietrele la rinichi) - in editia din 26 octombrie 2006 a revistei "Clinical Journal of the American Society of Nephrology" se spune: "Un pahar de suc de portocale pe zi previne formarea sau refacerea pietrelor la rinichi". Oxalatii si uratii sunt dizolvati efectiv de catre acidul citric si alte substante continute in portocala, care este mai eficienta in acest sens decat suratele ei lamaile, mandarinele sau grepfruitul. Persoanele care au eliminat pe cale naturala sau chirurgicala calculi renali este bine sa consume zilnic o jumatate sau un litru de suc de portocale, in cure de 7 zile, cu alte 7 zile de pauza. Constipatia - un remediu simplu impotriva acesteia este consumarea a 2-3 portocale inainte de fiecare masa, pentru accelerarea tranzitului intestinal si pentru stimularea activitatii enzimatice la nivelul intestinului. Suplimentar, se poate bea intre mese cate un pahar de decoct de portocale, care imbunatateste si peristaltismul tubului digestiv, fiind indicat in constipatia atona. Indigestia - un "truc" foarte la indemana si care nu o data si-a dovedit eficienta este consumarea dupa masa, in locul desertului, a 1-2 portocale acrisoare, care vor fi un excelent catalizator al digestiei. Mecanismul prin care se stimuleaza digestia nu este deocamdata clarificat, multe teorii (mai ales ale unor curente naturiste) spunand ca fructele consumate dupa masa mai degraba "incurca" stomacul plin. Ei bine, portocalele nu respecta deloc regulile, si chiar au efect puternic de stimulare a secretiilor gastro-intestinale, salvandu-i pe cei cu probleme de digestie. Avitaminoza - portocalele sunt mult mai eficiente in efectul lor de crestere a concentratiei de vitamine din sange decat legumele. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de un grup de medici olandezi, asupra unui grup de copii anemici, cu varste cuprinse intre 7 si 11 ani. Chiar daca vitamina A, vitamina C si vitaminele din complexul B sunt intr-o concentratie nu foarte mare in portocale, criteriul principal in utilizarea terapeutica a acestor fructe este faptul ca substantele nutritive din ele sunt absorbite cu o mult mai mare eficienta decat cele din legume. Mai ales pe timpul iernii, consumarea a 3-4 portocale pe zi este extrem de benefica pentru organism, compensand deficitul de vitamine si combatand eficient si alte probleme conexe,

cum ar fi anemia, astenia, lipsa de tonus fizic si psihic etc. Ischemia cardiaca, ateroscleroza - un studiu facut in California arata ca simplul consum al unui pahar de suc de portocale pe zi reduce riscul infarctului cu cca. 25%, in vreme ce sucul altor fructe si legume il reduce doar in proportii variind intre 2 si 19%. S-a demonstrat ca sucul de portocale are efecte de crestere a asa-numitului colesterol "bun" - HDL, simultan cu scaderea celui "rau" - LDL. Pectinele din citrice sunt fibre alimentare foarte valoroase pentru activitatea cardiaca, pe langa faptul ca regleaza colesterolul si normalizeaza nivelul glucozei din sange, ajuta si la imbunatatirea irigarii cu sange a muschiului cardiac. Citricele sunt bogate si in acid folic natural (deficitar, de exemplu, in dieta nord americanilor si a vest europenilor), ceea ce reduce riscul aparitiei aritmiei cardiace, a aterosclerozei si a ischemiei cardiace. Prevenirea cancerului. Este cunoscut faptul ca cei care folosesc dieta mediteraneana au o incidenta mult mai scazuta a cancerului de san, de plamani, de pancreas, de colon, de rect. Or, citricele reprezinta un ingredient important al dietei mediteraneene. Pornind de la aceste observatii, cercetatorii au descoperit numeroase substante anticancerigene in portocale si in citrice, care au confirmat observatiile ce tin de dieta mediteraneana. S-a constatat ca exista o proportie inversa intre consumul de vitamina C, existenta in cantitati insemnate in lamai si in portocale, si aparitia cancerului de stomac, de esofag si al cavitatii bucale. Tot vitamina C are efecte de protectie contra actiunii nocive a unor chimicale cancerigene cum sunt nitrozaminele.

Sucul de portocale - previne pietrele la rinichi � Agentii anticancerosi din portocale se pare ca actioneaza cel mai eficient atunci cand se consuma fructul proaspat, iar nu extractele mai mult sau mai putin "naturale" din citrice. Concluzia este simpla: consumati macar 1-2 portocale pe zi, pentru a tine la distanta boala secolului. Tromboflebita - se consuma zilnic cate 750 ml de suc proaspat de portocale, amestecat cu lichidul obtinut prin macerarea cojilor de la patru portocale, in 250 ml apa calduta, vreme de 4-6 ore. Acest preparat are puternice efecte antiinflamatoare venoase si previne formarea trombilor, ajutand la dizolvarea celor existenti. O cura dureaza zece zile si va fi urmata de minimum 7 zile de pauza, dupa care se poate relua. Infectiile gripale - se bea 3 zile la rand cate un litru de suc proaspat stors de portocale, in reprize. Remediul este si mai eficient este daca se pune in el si coaja rasa de la 1-2 lamai. Sucul de portocale are efecte antiinfectioase, stimuleaza imunitatea prin concetratia mare de vitamina C. De asemenea, amelioreaza anumite simptome ale gripei cum ar fi durerile de cap, durerile musculare, senzatia de vertij, astenia. Dureri de cap - se consuma un litru de decoct de portocale pe parcursul zilei. Acest preparat

amar-acrisor stimuleaza varsarea bilei in duoden, fiind eficient in combaterea migrenelor biliare. De asemenea, imbunatateste irigarea cu sange a creierului si actioneaza direct la nivelul sistemului nervos central, reducand senzatia de durere. Precautii la tratamentul cu portocale

� Pentru preparatele in care se recomanda folosirea cojii de portocale este bine sa va asigurati ca acestea nu au fost tratate chimic, in scopul conservarii sau pentru colorarea lor. De regula, substantele chimice de pe coaja portocalelor sunt lipicioase si lasa pe un servetel urme rosietic-portocalii, iar in cazul substantelor de conservare, e posibil ca acestea sa fie galbuicenusii. Directivele UE cer ca pe ambalajul fructelor sa se scrie explicit daca au fost sau nu tratate chimic si daca da, cu ce substante, insa deocamdata aceste directive nu sunt puse in practica de catre majoritatea comerciantilor din Romania. Daca aveti dubii asupra "curateniei" cojilor, atunci este mai bine sa nu le folositi. Contraindicatii In cazul reumaticilor, portocalele nu se vor consuma in cantitati mari, deoarece natura acida a sucului acestora poate sa accentueze simptomele artritei. Uleiul volatil de coaja de portocale Are o foarte intensa actiune asupra glandelor endocrine, asupra sistemului nervos si al celui imunitar. Studii recente arata ca limonenul, principalul constituent al acestui ulei volatil, blocheaza chiar dezvoltarea tumorilor canceroase, fiind o speranta in tratamentul bolii in stadii avansate. Iata cateva utilizari terapeutice verificate:

� Insomnie - se ingereaza 3-6 picaturi de ulei de portocal amestecate cu o lingura de miere de tei, cu 30 de minute inainte de culcare. Nu are neaparat un efect somnifer puternic (uleiul de flori de portocal este mai eficient), dar ne ajuta sa avem un somn odihnitor, cu vise placute, dandu-ne o stare de limpezire la trezire.

Stres, hipertensiune - se iau cate cinci picaturi de ulei de portocal, de 3 ori pe zi, cu un sfert de ora inainte de masa. Tratamentul dureaza vreme de 45 de zile si are efecte reglatoare asupra activitatii sistemului nervos si cardiovascular. Raceala si gripa - se beau zilnic 3-4 pahare de suc proaspat de portocale, in care se pun cate 12 picaturi de ulei volatil de portocal. Studii facute in 1995 arata ca doar inspirarea aromei de portocale mareste imunitatea, diminueaza durerea de cap si senzatia de vertij. Apoi, s-a demonstrat ca uleiul de portocal amplifica imunitatea si scurteaza timpul de vindecare al virozelor. Depresie - se iau de 4 ori pe zi cate 3 picaturi de ulei de portocal, intr-o lingurita de miere. Este un preparat care stimuleaza bland sistemul nervos central, inducand o stare de vioiciune, de tonus emotional si mental. LEACURI DE TOAMNA Sugeti indiferent ce pastila sau bomboane contra tusei. Sporesc cantitatea de saliva, usureaza inghititul si dau o senzatie de usurare. Miere, lamaie si piper. Amestecati 2 lingurite de suc de lamaie cu o lingurita de miere si un varf de cutit de piper de Cayenne sau o lingurita de ceapa rasa. Luati de mai multe ori pe zi. Mierea calmeaza tesutul iritat, lamaia contine vitamina C, iar piperul (ceapa) irita tusea si scoate afara mucozitatile. Sirop de ceapa. Curatati si dati pe razatoarea mare 6 cepe mijlocii. Puneti-le intr-un recipient, <div style='display:inline'><a href='http://ad2.ip.ro/please/redirect/11682/2/1/7/'><img src='http://ad2.ip.ro/please/showit/11682/2/1/7/?typkodu=img&keywords=' width='300' height='250' style='border-width:0' alt='' /></a></div> cu 4 linguri de miere. Introduceti vasul pe baie de aburi, acoperiti-l cu capac si lasati sa fiarba la foc mic, vreme de 2 ore. Strecurati compozitia si luati cate o lingura de sirop din 2 in 2 ore. Miere si cuisoare. Preparati urmatorul sirop calmant: puneti 5 cuisoare aromate intr-o ceasca de miere si lasati-le la frig o noapte. Dimineata, scoateti cuisoarele si luati o lingurita de miere. Reteta frantuzeasca pe baza de zahar candel: faceti un sirop din urmatoarele ingrediente - 250 g zahar candel, 450 g stafide, sucul de la 3 lamai si tuica tare sau whisky, cat e necesar ca sa se formeze siropul. Se lasa cateva saptamani, pana se dizolva zaharul candel. Cand preparatul e gata, se ia de trei ori pe zi cate un paharel de lichior. Beti otet de mere diluat in apa plata, o lingurita la un pahar.

� Faceti inhalatii cu musetel, usureaza tusea umeda.

Infuzii fierbinti de cimbru sau isop. Se opareste cate o lingurita de planta, se lasa sa stea 5 minute, se strecoara, se reincalzeste si se bea de trei ori pe zi. Infuzie de nalba-mare. Produce un mucilagiu care ajuta la expectorarea mucusului din plamani. Se infuzeaza 2-3 frunze uscate intr-o cana de apa clocotita si se lasa 10 minute. Se beau, inghititura cu inghititura, 3 cani pe zi. Tinctura de lemn-dulce: 54 de picaturi se pun intr-o cana de apa fierbinte si se bea cu inghitituri mici, de 3 ori pe zi. Nu prelungiti tratamentul mai mult de o saptamana. Alifie cu camfor sau mentol: se aplica pe gat si piept. Atenueaza congestia si ajuta la respiratie.

� Cataplasma cu mustar: se amesteca intr-un bol 4 linguri de faina de mustar cu 2 linguri de faina alba. Puneti apa cat sa se formeze o pasta, apoi aplicati-o pe un prosop indoit. Inainte de a-l aseza pe piept, ungeti-va pielea cu vaselina, altfel riscati arsuri. Apa poate fi inlocuita cu albus de ou, pentru a evita arsurile. Tusiti in rafale scurte, pentru a ajuta mucozitatile sa urce pe caile respiratorii, apoi tusiti puternic, pentru a le expectora. Pentru degajarea plamanilor: rugati o persoana din casa sa va tapoteze pe spate cu latul palmelor, de la rinichi catre gat, pana ce se elibereaza caile respiratorii. Contra tusei nocturne, plasati in camera de dormit un aparat "Salin", care umezeste aerul.

You're Reading a Free Preview

Download