Tema naturii in poeziile lui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 -15 iunie 1889) s-a inscris in romantismul european prin tema iubirii si a naturii, care este predominanta in lirica sa. La Eminescu natura are doua ipostaze, una terestra si una cosmica, interferate in mod armonios, in cadrul careia indragostitii oficiaza un adevarat ritual al iubirii. Natura terestra apare cu elemente specifice ale spatiului romanesc - codrul, izvoarele, salcamul, teiul, lacul, trestiile- vazute in vesnica rotire a anotimpurilor. Natura terestra este ocrotitoare, calda, uneori salbatica, participand mereu la framantarile poetului si constituind cadrul cel mai potrivit al dragostei,simbolizat prin cadrul nocturn, in care luna, stelele, luceferii participa direct la sentimentul iubirii umane. Natura este intalnita in majoritatea operelor lui Eminescu, de cand era inca copil si pana cand si-a scris testamentul (Mai am un singur dor).Sederea mai lunga in codru poate duce la o adormire in codru sau chiar dorinta de moarte. Eminescu isi aduce iubita in mijlocul naturii ,aceasta asteptandu-l pe malul lacului.Fuziunea dintre natura si dragoste este perfecta in Sara pe deal( Sara pe deal buciumul suna cu jale, / Turmele-1 urc, stele le scapara-n cale, / Apele plang, clar izvorand din fantane, / Sub un salcam, draga, mastepti tu pe mine.).Suavitatea, candoarea iubirii ,sperantele pe care le desteapta sunt stimulate de o ambianta in care accentele melancolice ,destul de rare ,sunt coplesite de atmosfera in general optimista, declansatoare de vitalitate.Arborele preferat de poet pentru aroma penetranta ,imbatatoare a florilor, este teiul, acesta survine ca simbol al necuprinsului sau al framantarilor neastoite ale vietii.Perechile eminesciene se lasa ingropate de ninsoarea florilor parfumate.Asa cum afirma Calinescu ,Plopul,copac clasic ,orasenesc ,da amintirilor o miscare lenta.(din Luceafarul de la Sub sirul lung de mandrii teiCu plete lungi ,balaie).In Pe langa plopii fara sot ,poetul reproseaza femeii indiferenta ,faptul ca nu raspunde chemarilor sale.Asa cum arata G.Ibraileanu ,tanarul timid tremurand sub fereastra iubitei se transforma in geniul constient de superioritatea sa.In Luceafarul, acesta acesta adreseaza amare mustrari femeii pentru ca nu s-a ridicat la nivelul aspiratiilor sale, preferand banalitatea existentei cotidiene. Daca codrul si lacul constituie acompaniamentul natural al iubirii ,luna plutind deasupra vastelor intinderi de apa formeaza cadrul adecvat ideilor filozofice.Transformarea naturii si a vietii ,reflectiile asupra mortii sunt privite din perspectiva selenara si oceanica.Meditatiile cu privire la aparitia si extintia universului sunt inaugurate de un vast preludiu ,de ampla invocatie de la inceputul Scrisorii I: Luna tu ,stapan-a marii ,pe a lumii bolta luneci ,Cind plutesti pe miscatoarea marilor singuratate!.In Melancolie ,luna strabatand sirurile de nori deasupra tinutului cu strambe cruci constituie uvertura instrainarii poetului de viata si construieste totodata presentimentul mortii:Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poartaCa de dureri straine?Parca-m murit de mult. Din cauza tristetii si a singuratatii Eminescu vorbeste cu codrul caruia ii pune intrebari ca unui prieten.Prin raspunsurile sale codrul isi arata si el tristetea si povesteste cum sta si asteapata si mai auda oameni.(Ce te legeni codrule?). Natura este intotdeauna in consonanta cu starea sufleteasca (Din acest punct de vedere scriitorul se inrudeste in atitudinea sa fata de natura cu G. Cosbuc M. Sadoveanu).Pentru simbioza intre natura si dragoste este semnificativ urmatorul catren postum: Si daca de cu ziua se-ntampla sa te vaz Desigur ca la noapte un tei o sa visez Iar daca peste ziua eu intalnesc un tei In somnu-mi toata noaptea te uiti in ochii mei. (Si daca de cu ziua-Mihai Eminescu) Poezia naturii are la Eminescu trasaturile propii, poetul selectand din peisaj anumite aspecte. Izbeste insistenta cu care canta codrul apoi izvoarele cristaline luminisurile poienile cu raiul vegetal al plantelor lacul cu limpezime de clestar. 1

Poezia Lacul este o poezie care prezinta tema naturii.Aceasta este alcatuita din cinci catrene, organizate gradat ca stare sufleteasca, de Ia speranta implinirii iubirii pina la tristetea sfasietoare din final. Compozitional, poezia poate fi structurata pe doua planuri, unul real, exterior, care cuprinde tabloul descriptiv al naturii si altul ideal, interior, al visului de implinire a iubirii absolute. Strofa intai:Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni l ncarca;/ Tresarind n cercuri albe/El cutremura o barca. descrie cadrul naturii, decorul in care eul liric va exprima dorinta arzatoare de a simti in profunzime sentimentul de iubire absoluta. Imaginea vizuala, construita prin epitete cromatice, a lacului "albastru", incarcat de "nuferi galbeni", este la inceput statica, apoi creste in dinamism, in miscare, umanizandu-se, deoarece tresare emotional "in cercuri albe". Tabloul naturii anticipeaza, astfel, emotia poetului in asteptarea nerabdatoare a iubitei. Farmecul tablourilorde natura sporeste prin faptul ca de obicei ele nu sunt inundate de cruda si violenta naturala lumina a soarelui care subliniaza totul pana in detaliu, ci peste ele se cerne ca o bura dulcea lumina a lumii care pune o surdina stridentelor invaluind totul intr-o vraja de nedescris. Simfonia naturii aduce, in sufletul poetului, cand impacare si farmec, cand neliniste, melancolie, visare. Natura il chema pe poet de oriunde ca un prieten statornic oferindu-i ocrotire.In acelasi timp, codrul inseamnca pentru poet insasi vesnicia, in care este sortita sa se rispieasca marunta drama omeneasca.

Proiect realizat de: 1.Mor aru Diana 2.Ionescu Raluca 3.Halati Daniel Clasa a X-a I