Psihologia fundamentala

Introducere
- psihicul este o modalitate prin care omul exist ca fiin n acelai timp biologic i social, deci ca fiin biosocial iar ca fiin bio-psiho-social, omul este personalitate. - comportamentul este o reacie vizibil, observabil. vom da cteva exemple de comportamente: vorbirea, rezolvarea unei probleme, fuga din faa primejdiei. exteriorizarea simirii, a gndirii, a voinei precum i activitatea, fie ea joc,nvare, munca sau creaie, sunt de asemenea comportamente. - ntotdeauna comportamentul este subiectiv, n sensul c,prin comportamentul su, individul rspunde la o situaie aa cum o triete i o nelege el, n funcie de propria experiena i de nsuirile sale de personalitate.

Structiura si dezvoltarea personalitatii 1. Senzatiile

Senzaiile sunt procese psihice senzoriale elementare de cunoatere a nsuirilor concrete, luate separat, ale obiectelor, cnd acestea stimuleaz receptorul unul singur organ de sim. 1.1 Modaliti senzoriale: - senzaii vizuale.

- senzaii auditive - senzaii cutanate : - senzatii termice - senzatii tactile - senzatii olfactive - senzatii gustatitve - senzatii interne - senzatii de echilibru - senzatii kinestezice ( de miscare ) 1.2 Legi ale sensibilitatii Prin sensibilitate, vom nelege capacitatea reactiv a organelor de sim. exist sensibilitate absolut, corespunznd pragului senzorial absolut, i sensibilitate diferenial, corespunznd pragului senzorial diferenial. Legea pragului absolut minim Pragul absolut minim este valoarea minim necesar a stimulului pentru a produce o senzaie specific. Legea pragului absolut maxim Pragul absolut maxim este valoarea maxim a stimulului permis de funcionarea organului de sim. Dincolo de pragul maxim, nu se mai produce o senzaie specifica, ci senzaia de durere. senzaiile de durere au rolul de a proteja organismul fa de stimulii primejdioi pentru via, pentru integritatea organismului. Legea pragului diferenial Pragul diferenial este valoarea cu care trebuie s varieze n plus sau n minus un stimul pentru a produce o senzaie deosebit.

De exemplu, ce diferen de nlime este necesara ntre doua sunete pentru ca persoana respectiva s sesizeze ca sunt diferite, c nu aude acelai sunet? Oamenii se deosebesc ntre el n ceea ce privete sensibilitatea diferenial. Muzicienii au un prag diferenial auditiv sczut, deci o sensibilitate diferenial auditiva nalt (mare). Pictorii au o foarte nalt sensibilitate diferenial vizual. O persoan cu sensibilitatea difereniala auditiv sczut are dificulti n nvarea vorbirii i scrierii.

2. Perceptia
Percepia este procesul psihic senzorial prin care cunoatem obiectul, n totalitatea nsuirilor concrete, cnd acestea acioneaz asupra organelor de sim n timp ce prin senzaii luam cunotin despre nsuiri izolate ale acestui obiect, prin percepie avem imaginea lui integral. - Detecia. Se sesizeaz prezena obiectului n cmpul perceptiv. Pentru a fi detectat obiectul, este necesar s se depeasc pragul minim absolut. - Discriminarea. Obiectul este difereniat de altele din cmpul perceptiv. Pentru discriminarea obiectului, condiia este de a fi depit pragul diferenial minim. - Identificarea consta n recunoaterea obiectului. n aceast faz, au importan mare experiena trecut de cunoatere i limbajul. - Interpretarea. Se d semnificaie obiectului. Legi generale ale perceptiei Studiul mecanismelor perceptive senzoriale si intelectuale, n

afara faptului ca ajuta la ntelegerea mai nuantata a naturii si dinamici perceptiei, contribuie si la elaborarea unor legi generale ale perceptiei. Acestea sunt: - legea integralitatii perceptive exprima faptul ca perceptia creeaza constiinta unitatii si integralitatii obiectului, ea operand nu nsusiri izolate ale obiectelor, ci cu obiecte unitare. Unitatea imaginii perceptive, provine din unitatea obiectului. Gradul de elaborare al unitatii perceptive, poate fi pus n evidenta, prin rapiditatea perceptiei sau prin rezistenta imagini perceptive, fie la modificarea obiectelor, fie la eliminarea unor elemente ale acestora. Se referera la unirea tuturor insusirilor si privirea in ansamblu. - legea structuralitatii perceptive arata ca nsusirile obiectului, numai mpreuna organizate si ierarhizate, creeaza efecte de perceptie; totodata, ea releva faptul ca nu toate nsusirile obiectului sunt la fel de importante pentru perceperea lui, ci cele care dispun de cea mai mare ncarcatura emotionala, criteriul fiind cel al informatiei continute; Se refera la faptul ca numai puse intr-o anumita ordine, insusiriile pot creea o anumita perceptie. De altfel nu toate insusirile au aceasi importanta iar in fuctie de cum sunt structurate pot ceea diferite perceptii. - legea selectivitatii perceptive este expresia caracterului activ al omului n timpul perceperii, al faptului ca nu toate obiectele sunt percepute, ci doar acelea care au semnificatie pentru individ. Selectivitatea daca este bine facuta, ne poate duce pna n pragul esentializarii, daca nu se poate asocia fie cu saracirea, fie cu deformarea perceptiei. Se refera la subiectivism si la faptul ca fiecare om observa

ceea ce vrea sau ceea ce il intereseaza acestea ducand la formarea unei perceptii gresite - teoria inferentei inconstiente : un proces de inferenta inconstienta despre localizarea obiectelor este facut pe baza experientelor anterioare; O persoana isi poate forma o perceptie despre un obiect daca are are notiuni in domeniu. - teoria ecologica : relatiile dintre obiectele aflate in scena dau informatii despre marimea lor. - legea constantei perceptive consta n mentinerea invariantei imaginii, chiar si atunci cnd exista variatii, ale obiectului perceput. Daca imaginea perceptiva si-ar schimba valoare la cea mai mica si mai nensemnata variatie a insusirilor obiectului-stimul, si a pozitiei lui n cmpul perceptiv, atunci diferentierea si identificarea lui ar fi mult ngreunate. Se refera la feptul ca schimbarea unei singure insusiri poate ingreuna identificarea obiectului. - legea semnificatiei semnaleaza faptul ca se percep mai bine, mai rapid si mai corect, obiectele care au o anumita semnificatie, valoare pentru obiect dect cele indiferente. - legea proiectivitatii imaginii perceptive precizeaza faptul ca desi imaginea perceptiva se elaboreaza cortical, ea este proiectata la nivelul obiectului. Forme complexe ale perceptiei

- percepia spaiului. Spaiul ca atare, fiind infinit, nu poate fi

perceput. Se pot percepe nsuiri spaiale ale obiectelor: forma,mrime, poziie relativ, dimensiuni, distante, relief etc. percepia caracteristicilor spaiale se realizeaz prin mai

multe modaliti senzoriale: vizuala, kinestezic, tactil, auditiv.Rolul esenial l are vzul. - percepia timpului. Fiind infinit, nici timpul nu poate fi perceput ca atare se pot percepe doar caracteristici temporale ale evenimentelor: continuitate - discontinuitate; succesiune; simultaneitate; durat. percepia timpului presupune memoria, care face posibil axa trecut - prezent - viitor. Experiena trit este foarte importanta pentru c fragmenteaz continuumul temporal obiectiv msurabil (secunda, minut, ora, zi, an etc.) Timpul subiectiv se "dilat" sau se "contract" n funcie de anumii factori: cantitatea de evenimente pe fragmentul de timp, calitatea plcut sau neplcut a evenimentelor etc. - percepia interpersonal (intercunoaterea) este un proces central n comunicarea interpersonal extralingvistic. Obiectul percepiei interpersonale este constituit de nsuirile manifeste ale persoanei, trsturi situaional-relevante i conduite relaionale. Are o percepie interpersonala mai buna cel care identific nsuirile neaparente ale altei persoane. Percepia interpersonal mbin reflectarea senzorial cu reflectarea raional i decurge din nevoia de a fi cu alii. Este ntr-un nalt grad selectiva. - percepia micrii pentru a percepe micarea

Oservaia i spiritul de observaie Oservaia este o forma de percepie superioar celei spontane (cea neintenionat, fr scop dinainte stabilit).

Ea este n acelai timp un proces senzorial, ntruct folosete organele de simt,, i un proces intelectual, ntruct presupune procesare logic i nelegere. este o percepere dirijat verbal i interpretat conceptual, ducnd la cunoaterea profunda. observaia este o activitate perceptiv contient i autoreglat, sistematic. ea implic acuitate senzorial i inteligen. de aceea este i metod de cercetare n tiin. spiritul de observaie este aptitudinea de a sesiza rapid ceea ce este relevant, dei nu apare n mod foarte evident.

nvarea perceptiv nvarea este orice modificare de comportament care ndeplinete condiiile: - apare n urma unei experiene personale; - se pstreaz n timp. Cnd coninutul nvat este perceptiv (vizual, auditiv), spunem ca avem de-a face cu nvare perceptiv. literele, cifrele, semnele de circulaie, figurile geometrice sunt exemple de coninuturi perceptive. Rezultatul nvrii este identificarea i reproducerea celor nvate. Repetarea experienei perceptive prin exerciiu duce nu numai la identificarea sau reproducerea fr dificultate a obiectelor, ci i la mbuntirea capacitii de discriminare. De asemenea, nvarea perceptiv prin observaie duce la formarea unei aptitudini speciale de a observa, numit spirit de observaie.