Tipuri de bere si arta degustarii Berea este o combinatie de ingrediente 100% naturale: apa, malt, hamei si drojdie si se gaseste sub mai multe variante: de la bere normala la bere neagra. Berea se poate gasi intr-o gama vasta de culori de la galbenul pal la negru, trecand prin toate nuantele intermediare. Berile se impart in doua mari categorii: "ale" si "leger". "Ale" sunt berile "proaspete", obtinute prin fermentare rapida, in timp ce "leger-urile" se prepara prin fermentatie mai lenta si capata gustul final dupa o minima "imbatranire" la rece, fiind mai deschise la culoare, mai slab alcoolizate si mai spumoase. Unicitatea gustului fiecarei beri provine din combinatia de soiuri de hamei folosita. Exista sute de soiuri, de unde si incredibila diversitate a berilor, de la cele 3000 de tipuri belgiene la cel peste 5000 doar din statele centrale ale SUA. Sorturi de bere: • Bere blonda, tipuri: slab alcoolica, usoara, obisnuita, superioara si pils. Ea se consuma in special vara datorita cantitatii mai mici de alcool continuta si fiindca inlocuieste microelementele pierdute prin transpiratie. • Bere bruna, tipuri: obisnuita, superioara si porter. Ea se consuma mai ales in anotimpurile reci datorita continutului mai ridicat de alcool. • Speciala, tipuri: » Fara alcool pentru soferi, are maxim 0.3% alcool » Hipocalorica, pentru diabetici, are maxim 1% glucide » Bere cu continut redus de alcool, 1.5% pentru tineri » Dietetica » Nutritiva » Caramel Cum se degusta o bere? Reguli generale: Paharul: degustarea incepe cu alegerea paharului potrivit: » cel de tip lalea, cu diametrul superior mai ingust, pentru mentinerea spumei » cel lunguiet, pentru berile pils, pentru a scoate in evidenta culoarea deschisa si perlarea dioxidului de carbon » paharul de sampanie, pentru berea sampanizata Puteti prefera sa beti din halba, doza metalica sau din sticla. Este foarte important ca paharul sa fie foarte curat si nu contina urme de grasime, detergent sau agenti de limpezire. Temperatura: pentru a simti pe deplin savoarea berii aceasta trebuie sa aiba intre 8 si 13 grade celsius. Berile mai tari pot fi baute la temperaturi cu 2 - 3 grade mai mari, iar temperatura celor cu putin alcool poate cobori pana la 3 – 8 grade. Turnarea: spuma dezvaluie multe despre calitatea berii. Pentru a obtine o spumare perfecta, turnati berea la mijlocul paharului inclinat la 45 de grade. Nu agitati sticla inainte de desfacere! Etapele degustarii berii sunt: 1. Aprecierea spumei: O spuma inalta, cu bule mici, care dureaza multa vreme, este adesea semnul unei beri de calitate. Daca marimea bulelor nu este uniforma, daca majoritatea lor sunt mari si chiar mai mult, daca spuma dispare repede aveti motive sa credeti ca ceva este in neregula, probabil datorita unei tehnici de fermentare defectuoase sau unor materii prime de slaba calitate. Daca o spuma initial inalta dispare rapid, acest lucru se poate datora faptului ca berea v-a fost servita prea calda sau ca paharul nu a fost bine spalat si are depozite invizibile de grasime sau detergenti. Nu toate tipurile de bere au acelasi fel de spuma : spuma cremoasa si ferma apare la berile cu mult hamei si bere all-malt precum pils si Iris stout (bere neagra tare, din orz care nu a fost prajit ). Spuma unei beri pils bine facuta este ferma, cremoasa si pufoasa „asemeni unui nor”. Berea englezeasca amara, cunoscuta sub numele de “ale”, formeaza mai putina spuma datorita nivelului redus de dioxid de carbon. Berea de tip “lambic”, dupa numele orasului belgian Leembek, obtinuta din drojdii salbatice prin fermentare spontana, nu formeaza spuma. In aceasta categorie intra berile faro, gueuze si framboise. Exceptia este berea la butoi kriek: spuma este de-a dreptul fantastica. Spuma unei beri de calitate trebuie sa fie: alba, densa, cu inaltimea de 30-40 mm, persistenta timp de minim 3 minute, insotita de perlaj constant. Dupa disparitie, lasa pe pahar o urma alba, dantelata. Dimensiunea spumei depinde si de modul in care berea este turnata in pahar. 2. Aprecierea culorii: Culoarea ne poate oferii informatii asupra maltului folosit. Berea facuta exclusiv din malt pilsner, are o culoare galbena, in diverse nuante. Tipurile de bere care contin malt caramelizat sau colorat, adica prajit, au culori de la brun brun-roscat si rosu, pana la negru opac. 3. Claritate si consistenta: Majoritatea tipurilor de bere sunt filtrate pentru a avea o limpezime de cristal. Exista insa si sorturi de bere care nu sunt filtrate si care sunt usor tulburi din cauza drojdiilor inca prezente in ele in momentul consumului. O bere clara se va tulbura pe masura ce se va invechi. Acest proces este adesea accelerat prin pastrarea berii intr-un loc prea cald sau expus luminii solare. Racirea la temperaturi foarte joase poate de asemenea sa tulbure berea, dar acest lucru este reversibil cu incalzirea. Consistenta berii poate sa ne spuna cate ceva despre continutul ei in alcool. Acest lucru se aplica mai ales in cazul berilor cu un continut mare de alcool, precum doppelbock. Berea tare lasa un strat umed pe peretii paharului, atunci cand acesta este invartit usor. 4. Cum se determina mirosul unei beri? Luati paharul de mijloc si invartiti-l de cateva ori pentru a imprima berii o miscare circulara. Cel mai usor este sa faceti acest lucru presand paharul de tablia mesei. Din cauza miscarii circulare a berii mirosul colectat in partea superioara a paharului va fi concentrat in centrul acestuia si impins in sus asemeni unei tornade in miniatura. In acest moment, in care senzatia generata poate fi maxima, apropiati-va nasul de suprafata paharului si adulmecati. Incercati mai degraba sa adulmecati decat sa trageti aer profund, o singura data, pentru a trimite aerul inainte si inapoi peste celulele olfactive, acest lucru accentuand mirosul berii. Nu gustati din bere inainte de a adulmeca, pentru ca acest lucru va va afecta capacitatea de a simti mirosul Berea poate avea un miros usor, proaspat si fructat dar acesta poate fi de asemeni dulce si plat. Poate mirosi a mirodenii sau miere si nu e neobisnuit pentru berile deschise la culoare sa aiba aroma de paine. Berile proaspete pot avea un miros vegetal, asemanator legumelor fierte, in timp ce berile care se invechesc incep sa aiba un miros de neconfundat, acela de carton ud sau piele. Mirosul este caracteristic fiecarui tip, placut, fara miros strain (de mucegai, de acru), avand aroma de hamei si malt. Este periculos sa beti bere cu miros de fenol, crezol – miros asemanator cu cel din cinematografele de tara care au podelele unse cu motorina, sau cu mirosul traverselor unse cu gudroane. Berile cu miros de carton ud sunt vechi. Acest miros se datoreaza patrunderii aerului (oxigenului) in sticla. 5. Gustul: Majoritatea marcilor de bere au, in diferite proportii, toate cele patru gusturi: dulce, amar, sarat, acru. Gustul amar, care persista mult timp, semnaleaza o bere de calitate inferioara - obtinuta din materie prima slaba calitativ sau prin incalcarea procesului tehnologic. Berea blonda are un gust slab amarui de hamei, care dispare repede. Berea bruna este, din contra, usor dulce (gustul maltului). Gustul ei este mai dens, de aceea berea pare mai "densa". Gustul unei beri brune de calitate se poate caracteriza astfel: "putin exprimat", "gol", "de malt". Avantajele consumului moderat de bere • Alcoolul determina scaderea rapida de zahar din sange si stimuleaza apetitul. Consumat in cantitati mari creeaza dezechilibre energetice si produce senzatia de oboseala. • Alcoolul in exces impiedica si capacitatea organismului de a arde grasimile. • Consumul de alcool provoaca deshidratare si duce la ingerarea de noi cantitati de alcool , in exces el impiedica absorbtia vitaminelor. • Are efect saporific ( berea in cantitate redusa inlatura tensiunea nervoasa si nu induce oboseala). • Stimuleaza apetitul • "astampara" setea mai ales in comparatie cu alte lichide Compozitia berii este complexa, pe langa vitaminele B1 (tiamina), B2 (riboflavina) si PP (niacina) existand si o cantitate mare de saruri minerale (1-2 mg la litru) comparabil cu cele mai bogate ape minerale. Pe langa vitamine si minerale, berea are un continut bogat in acizi organici, care regleaza echilibrul acizi-baze din organism. Un litru de bere are 450 kcal, fiind echivalent cu 0,5 kg cartofi, cu 6-7 oua sau cu 250 grame de paine. Din aceste cauze, berea a fost scoasa de cercetatorii germani din categoria bauturilor alcoolice si inclusa intre alimente. Cercetatorii afirma ca berea favorizeaza digestia, creste diureza (eliminarea apei) si combate arteroscleroza. Bauta in cantitati moderate elimina pericolul formarii de edeme. Normalizeaza ritmul cardiac si tensiunea arteriala si creste pofta de mancare. Cei care sufera de hipertensiune trebuie sa se limiteze la berea fara alcool. Motive pentru care bei bere: » E gustoasa, racoritoare, hranitoare si relativ saraca in calorii. Berea nu contina grasimi si zahar. Singura sursa de calorii a berii este alcoolul, care are 7 calorii/g (fata de grasimi care au 9 calorii/g) » berea este o bautura naturala, un aport mare de vitamine si minerale. » este o sursa de fibre solubile (rezultate din prelucrarea orzului). Un litru de bere contine aproximativ 20% din cantitatea de fibre recomandata zilnic, iar unele sorturi contin chiar pana la 60%. Acestea ajuta digestia si absortia hranei, reducand nivelul de colesterol.. berea nu contine colesterol. » consumul moderat de bere reduce stresul si rata imbolnavirilor de inima. Berea - un deliciu gastronomic Obisnuiti sa o consideram exclusiv o bautura, cei mai multi uitam ca berea este un ingredient clasic in arta culinara. Folosita cand si cat trebuie, berea poate transforma cea mai banala mancare intr-o delicatesa gastronomica. Folosita ca baza pentru sosul marinat, fragezeste carnea de pui, pestele sau fructele de mare. In timpul gatitului alcoolul se evapora, lasand o aroma fina in sosuri. Ca ingredient in aluaturi, berea da un gust delicat clatitelor si produselor de patiserie, facandu-le mai pufoase. Istoria berii In urma cu cateva mii de ani oamenii au descoperit ca prin fermentarea cerealelor ei obtin o bautura hranitoare si buna la gust, adica berea. Ea este considerata o importanta sursa nutritiva , fiind apreciata de toate popoarele. Egiptenii preparau berea din orz si romanii au batut monede din argint si aur cu simbolul pretiosului orz. Istoricii afirma ca in triburile nomade era facuta berea din apa si orz chiar inainte de a se invata sa se faca paine. Celtii, grecii, nordicii, egiptenii si babilonienii erau recunoscuti pentru cantitatile mari de alcool produse si consumate. Egiptenii erau cei care isi puneau bauturi alcoolice printre proviziile pe care le pregateau pentru viata de apoi. Babilonienii stiau peste 20 de moduri diferite pentru prepararea berii. Pentru ca se consuma bere in cantitati foarte mari, babilonienii au elaborat primul regulament care legifera consumul de bauturi alcoolice si functionarea localurilor de profil. Primele "blonde" dateaza din zorii civilizatiei cand omul a devenit din nomad agricultor si a inceput sa conserve granele, urmand sa descopere bautura care urma sa devina adevarata "limfa" vitala a unei societati complexe si evoluate. In Europa evului mediu, berea a ajuns sa se fabrice in manastiri. Calugarii au imbunatatit tehnologia de fabricare, folosind drept conservant flori de hamei. In secolul 19, o data cu revolutia industriala, procesul de fabricare al berii s-a mecanizat, ceea ce a constituit o piatra de hotar in istoria acestei bauturi atat de populare. Adevarata productie de masa a berii pe teritoriul Tarilor Romane dateaza de la inceputul secolului 19 cand Johann de Gotha a inaugurat, in 1809, la marginea Bucurestilor, o fabrica de bere, distrusa de flacari in timpul revolutiei de la 1821. Incepand cu a doua jumatate a secolului 19, aparitia catorva fabrici de bere se traduce prin inaugurarea a numeroase berarii, dintre care unele au avut numai o viata efemera. Foarte repede beraria devine o "institutie" si mai ales un punct de intalnire important al ziaristilor, politicienilor sau oamenilor de teatru. Asa s-a creat si un limbaj specific, cum era de exemplu denumirea masurilor de vanzare a berii. Celebrul "tap" isi trage numele de la renumitul berar german Bock (tap pe nemteste) comercializat pentru prima data in Bucuresti la beraria "Capitanul", langa statuia lui Gh. Lazar. "Halba" masura comuna pana atunci in vanzarea berii isi trage numele din nemtescul "haber liter" adica jumatate de litru. Ambianta berariilor Bucurestene de la cumpana dintre cele doua veacuri, transpare deseori in nuvele lui Caragiale datorita in mare parte experientei sale de "vanzator de bere". Pentru a obtine bere de calitate superioara se au in vedere doua elemente: calitatea apei si cerealele folosite. Calitatea apei folosita la obtinerea berii joaca un rol foarte important deoarece sarurile din apa determina gustul, aroma si culoarea. In general apele dulci sunt neutre sau usor acide, iar cele dure sunt usor alcaline. Apa dura si hameiul confera gustul amar pronuntat si culoarea mai inchisa a bauturii. A doilea proces in obtinerea berii este maltuirea, adica uscarea cerealelor in vederea fermentarii. Graul este lasat in apa pana incolteste, iar germinatia este intrerupta prin prajire in cuptoare. Cu cat prajirea maltului este mai de durata cu atat culoare berii este mai inchisa. Aroma amara, uscata a hameiului contrabalanseaza dulceata maltului. Pentru berea clasica este folosita o drojdie de fermentare rapida, iar pentru berea slab alcoolica este folosita drojdia de fermentare lenta.
Sign up to vote on this title
UsefulNot useful