2. Teoriile nvatarii a) Teoriile asociationiste sau teoriile stimul-raspuns I.P.

Pavlov a demonstrat ca prin coincidenta repetata a doi stimuli se produc n scoarta cerebrala legaturi temporare. Experiementele sale sau facut pe cine pe care I-a nvatat sa raspunda prin salivare la sunetul unui metronom. Procedura de nvatare, conditionare a constat n aparitia de fiecare data a sunetului metronomului care prin experiment se va transforma n stimul conditionat. Daca initial raspunsul salivar a aparut numai atunci cnd cinele a vazut praful de carne a fost declansat apoi doar de sunetul metronomului. Obtinut n aceste conditii, raspunsul salivar a fost considerat raspuns conditionat. Teoria lui E.Thorndike aplicata n educatie sI n problemele sociale este cunoscuta sub denumirea de psihologia legaturilor sau conexionism. Dupa behavioristul THORNDIKE att la animale ct sI la om, nvatarea se realizeaza prin selectare sI conexiune, cu conditia obtinerii unor satisfactii placute. Astfel n 1911 a aratat ca unele raspunsuri sunt nvatate nu numai fiindca sunt asociate cu o conexiune stimul-raspuns existenta, ci fiindca sunt motivate n functie de succesul sau insuccesul realizat. Aceasta a fost numita legea efectului sI a constituit punctul de plecare al cercetarilor unui alt tip de nvatare numit conditionare operanta sau instrumentala al carei fondator este psihologul B.F. Skinner. B.F.Skinner a creat un nou tip de reflex instumental sau operant sI a acordat un rol deosebit ntaririi. Autorul diferentiaza doua tipuri de reflexe conditionate: -reflexe de tip S n care ntarirea este conditionata de aparitia unui stimul sI; -reflexe de tip R n care apare un raspuns pentru a determina ntarirea. Litera R este flosita tocmai pentu a atrage atentia asupra termenului ntarire (reinforcement). Orice stimul este un ntaritor daca sporeste probabilitatea ca reactia precedenta sa mai apara sI n viitor. Conditionarea de tip R a fost denumita conditionare operanta. b) Teoriile cognitive Teoriile cognitive ale nvatarii considera ca aceasta depinde de cuostinte care ofera subiectului material pentru ipoteze, reguli de elaborare a informatiei, norme, reguli de conduita. J. Piaget sI colaboratorii sai de la Centrul de epistemologie genetica de la Geneva au studiat nvatarea structurilor logice la copil . Structurile logice se construiesc de-a lungul stadiilor dezvoltarii intelectului timp n care subiectul se gaseste implicat n situatii sI activitati spontane dar sI organizate. J. Piaget considera ca nvatarea poate accelera sau ncetini dezvoltarea intelectuala dar n nici ntr-un caz nvatarea nu aduce dupa sine dezvoltarea asa cum afirma L.S. Vgotski, nsa linia principala a dezvoltarii este determinata de legile sale proprii: pregatirea, devenirea, asimilarea sI perfectionarea continua a operatiilor logice. Pentru a nu fi formala, superficiala, nvatarea trebuie sa se adapteze la nivelul respectiv de dezvoltare. Jerome S. Bruner subliniaza dependenta dezvoltarii intelectuale de ambianta culturala determinata adica de ceea ce societatea i ofera ca mijloace de actiune, de reprezentare imaginativa, de simbolizare sI comunicare. Aceste trei categorii de mijloace: enactiva, iconica sI simbolica intervin succesiv n ontogeneza ca modalitati caracteristice pentru un anumit stadiu al dezvoltarii. Privind dezvoltarea intelectuala, Jerme Bruner subliniaza ca la fiecare stadiu de dezvoltare copilul are un mod propriu de a privi lumea nconjuratoare sI de a sI-o explica. Pornind de aici nvatarea trebuie sa se bazeze pe principiul ca orice notiune poate fi prezentata corect sI folositor copiilor potrivit modului lor de gndire. Pentru David. Ausubel sI Robinson, nvatarea trebuie prezentata de pe pozitia principalelor forme existente n scoala sI anume: -nvatarea prin receptare; -nvatarea prin descoperire, -nvatarea constienta -nvatarea mecanica. nvatarea notiunilor n scoala este privita ca un proces constient sI stadial, expresie a unitatii logicului cu psihologicul. nsusirea notiunilor trebuie sa se faca de la simplu la complex, urmnd etapele: -denumire notionala, -nsusirea notiunii, -formarea sI nsusirea de propozitii, -rezolvarea de probleme, -creativitatea. Rezultatul acestui demers este o structura cognitiva, care odata constituita se ordoneaza sub forma unei piramide. Aceasta la baza va avea elementele particulare, de detaliu sI cu ct ideile vor fi mai generale, cu att se vor afla mai spre vrf. D.Ausubel sI F. Robinson arata ca exista 3 stadii calitativ diferite n dezvoltarea cognitiva: -perioada prescolara (preoperationala); -scoala elementara (concret-operationala); -vrsta adultului (nivelul abstract) Fiecare stadiu este marcat de un mod particular, specific de utilizare a experientei. Modelul nvatare-pastrare-exercitiu-transfer propus de cei doi autori nfatiseaza o structura integrata de evenimente, structura ce se poate regasi n procesul instructiv de la cel prescolar pna la finalul studiilor universitare. c) Teoriile actiunii ale nvatarii Teoria operational-dinamica are la baza cercetarile piagetiene dezvoltate ndeosebi de P.I.Galperin care sustine ca formarea operatiilor mentale parcurge n special la vrsta scolara mica urmatoarele faze: -etapa de orientare; -etapa actiunii reale (actiunea se executa cu ajutorul materialului concret); -etapa verbalizarii; -etapa interiorizarii n fiecare etapa se elaboreaza anumiti indicatori pentru fiecare parametru sI astfel se pregatesc conditiile pentru trecerea la etapa urmatoare. Orientarea dominanta a acestei teorii este concretizata n promovarea modelului activ al nvatarii bazat pe feed-back-uri explicative pentru progresul real dintre orientare sI executie, dintre elementele cognitive, afective sI atitudinale, dintre psihogeneza sI sociogeneza