ALBERT EINSTEIN

CUM VD EU LUMEA Teoria relativittii pe ntelesul tuturor Editia a II-a

NOTA TRADUCTORILOR

Culegerea de fat reuneste texte de interes general scrise de Albert Einstein de-a lungul a patru decenii, ncepnd din 1914. Aceste scrieri cuprind expuneri ale ideilor sale stiintifice destinate unui public mai larg, gnduri asupra vietii si operei unor mari cercettori ai naturii; consideratii asupra teoriilor fizice fundamentale si asupra directiei dezvoltrii viitoare a cunoasterii fizice, precum si asupra naturii cunoasterii stiintifice si a cunoasterii umane n genere, reflectii asupra sensului existentei, asupra problemelor sociale si morale ale timpului si luri de pozitie fat de evolutii si evenimente din viata politic. Nu n putine texte se ntretaie si se ntreptrund diferite teme din acest univers problematic asupra crora Einstein a gndit ntr-un mod personal ntreaga sa viat. tinnd seama de temele dominante, am grupat n mod oarecum conventional textele n trei mari sectiuni: 1. Cunoasterea naturii: principii si evolutie istoric; 2. Fundamentele fizicii teoretice: teoria relativittii si mecanica cuantic; 3. Stiint si ntelepciune: ce trebuie s facem si ce putem spera. 8 CUM VD EU LUMEA Autoportret Noi nu stim ce este esential n propria existent personal, iar altuia nu trebuie s-i pese de asta. Ce stie un peste despre apa n care noat ntreaga lui viat? Ceea ce a fost amar si dulce a venit din afar, ceea ce a fost greu dinuntru, din strduinta proprie. Am fcut, n principal, ceea ce propria mea natur m-a mpins s fac. A fost penibil s primesc pentru aceasta att de mult pretuire si dragoste. Si sgeti ale urii au fost tintite spre mine: ele nu m-au atins ns nicicnd, deoarece apartineau ntru ctva unei alte lumi si cu aceasta nu am nici o legtur. Triesc ntr-o singurtate care este dureroas n

tinerete, dar minunat n anii maturittii. I CUNOASTEREA NATURII: PRINCIPII SI EVOLUtIE ISTORIC DISCURS DE RECEPtIE LA ACADEMIA PRUSAC DE STIINtE

Mult stimati colegi, Primiti mai nti multumirile mele profunde pentru fapta dumneavoastr bun, cea mai mare binefacere de care se poate bucura un om ca mine. Invitndu-m n Academia dumneavoastr, mi-ati oferit posibilitatea s m dedic cu totul cercetrilor stiintifice, eliberat de agitatia si grijile unei profesiuni practice. V rog s rmneti convinsi de sentimentele mele de recunostint si de srguinta strdaniilor mele, chiar si atunci cnd roadele eforturilor mele vi se vor prea srccioase. ngduiti-mi s adaug la toate acestea cteva observatii generale cu privire la locul pe care l ocup domeniul meu de activitate, fizica teoretic, n raport cu fizica experimental. Un prieten matematician mi spunea deunzi jumtate n glum, jumtate n serios: Matematicianul stie desigur ceva, dar, fr ndoial, nu stie tocmai ceea ce i se cere n momentul respectiv. Exact la fel stau lucrurile cu fizicianul teoretician atunci cnd este solicitat de fizicianul experimentator. De unde vine aceast curioas lips a capacittii de adaptare? Metoda teoreticianului implic faptul c el are nevoie de supozitii generale, numite principii, din care snt deduse consecinte. Asadar, activitatea sa se divide n dou prti. n primul rnd, el trebuie s caute aceste principii si, n al doilea rnd, s desfsoare consecintele ce decurg din principii. Pentru ndeplinirea celei de-a doua dintre sarcinile numite, el primeste n scoal un echipament potrivit. Dac prima dintre sarcinile sale este deja ndeplinit 15 ntr-un anumit domeniu, adic pentru un complex de corelatii, succesul nu-l va ocoli de cte ori silinta si ratiunea vor fi ndestultoare. Prima dintre sarcinile numite, anume aceea de a cuta principiile ce urmeaz s serveasc drept baz a deductiei, este cu totul de alt fel. Aici nu mai exist o metod ce poate fi nvtat si aplicat sistematic, o metod care conduce la tel. Cercettorul trebuie mai degrab s fure oarecum naturii acele principii generale ce pot fi stabilite n mod precis, n msura n care el desluseste anumite trsturi generale n complexe mai mari de fapte ale experientei. O dat ce aceast formulare a fost nfptuit, ncepe dezvoltarea consecintelor care furnizeaz adesea corelatii nebnuite, ce depsesc cu mult domeniul de fapte luat n considerare cnd au fost formulate principiile. Dar atta timp ct principiile ce servesc drept baz a deductiei nu au fost nc gsite, teoreticianului nu-i foloseste faptul de experient singular; el nu poate s fac nimic nici mcar cu regularitti mai generale descoperite empiric. El trebuie mai degrab s rmn ntr-o

stare de neputint n fata rezultatelor cercetrii empirice pn cnd ajunge n posesia principiilor care pot forma baza unor dezvoltri deductive.1 Aceasta este situatia n care se afl astzi teoria n raport cu legile radiatiei termice si ale miscrii moleculare la temperaturi joase. Pn acum vreo cincisprezece ani nu se punea nc la ndoial posibilitatea unei reprezentri corecte a nsusirilor electrice, optice si termice ale corpurilor pe baza mecanicii galileo-newtoniene aplicate miscrilor moleculare si a teoriei maxwelliene a cmpului electromagnetic. Atunci Planck a artat c, pentru formularea unei legi a radiatiei termice, care s fie n acord cu experienta, trebuie s ne folosim de o metod de calcul a crei incompatibilitate cu principiile mecanicii clasice a devenit tot mai clar. Cu aceast metod de calcul, Planck a introdus asa-numita ipotez a cuantelor n fizic, ce a cunoscut de atunci confirmri strlucite. Cu aceast ipotez a cuantelor el a rsturnat 16 mecanica clasic pentru cazul n care mase destul de mici, cu viteze destul de mici, snt miscate cu acceleratii destul de mari, astfel nct astzi putem considera legile de miscare formulate de Galilei si Newton drept valabile numai ca legi limit (Grenzgesetze).2 Dar, n ciuda strduintelor pline de zel ale teoreticienilor, nu s-a izbutit pn acum s se nlocuiasc principiile mecanicii prin principii ce snt n acord cu legea radiatiei termice a lui Planck, adic cu ipoteza cuantelor. Desi reducerea cldurii la miscarea molecular a fost dovedit n mod nendoielnic, trebuie si astzi s mrturisim c stm n fata legilor fundamentale ale acestei miscri ntr-un mod asemntor cu felul n care stteau astronomii dinaintea lui Newton n fata miscrilor planetelor.3 M-am referit la un complex de fapte pentru a cror tratare teoretic lipsesc principiile. Se poate ns tot asa de bine ca principii clar formulate s duc la consecinte ce ies cu totul sau aproape cu totul din cadrul domeniului de fapte accesibil astzi experientei noastre. n aceste cazuri se poate s fie necesar o munc de cercetare empiric ndelungat pentru a afla dac principiile teoriei corespund sau nu realittii.4 Teoria relativittii ne ofer un asemenea caz.5 O analiz a conceptelor fundamentale de timp si spatiu ne-a artat c enuntul constantei vitezei luminii n vid, ce rezult din optica corpurilor n miscare, nu ne constrnge ctusi de putin s acceptm teoria unui eter luminos imobil. Mai degrab se poate formula o teorie general ce tine seama de mprejurarea c noi nu nregistrm ctusi de putin miscarea de translatie a Pmntului n experimentele realizate pe Pmnt. n acest caz aplicm principiul relativittii care sun astfel: forma legilor naturii nu se schimb cnd se trece de la sistemul de coordonate initial (recunoscut ca legitim) la unul nou, ce se afl ntr-o miscare de translatie uniform fat de primul. Aceast teorie a primit confirmri empirice ce merit s fie amintite si a condus la o simplificare a descrierii teoretice a complexului de fapte care erau puse deja n relatie. 17

Pe de alt parte, aceast teorie nu ofer din punct de vedere teoretic o satisfactie deplin, deoarece principiul relativittii formulat mai nainte privilegiaz miscarea uniform. Dac este adevrat c nu sntem ndrepttiti s acordm miscrii uniforme o semnificatie absolut din punct de vedere fizic, atunci se pune n mod firesc ntrebarea dac acest enunt nu ar trebui extins asupra miscrilor neuniforme. S-a artat c, dac se pune la baz un principiu al relativittii n acest sens extins, se ajunge la o extindere bine determinat a teoriei relativittii. n felul acesta sntem condusi la o teorie general a gravitatiei care include dinamica. Deocamdat ns lipseste materialul faptic cu ajutorul cruia am putea verifica justetea introducerii acestui principiu de baz. Am constatat c fizica inductiv pune ntrebri celei deductive si cea deductiv celei inductive si c rspunsul la ele cere ncordarea tuturor fortelor. Fie ca, prin munc unit, s izbutim ct mai repede s naintm spre progrese definitive. NOTE 1. n acest text este formulat clar, poate pentru prima dat, ideea de baz pe care se sprijin modelul ipotetic-deductiv al stiintei teoretice. Activitatea omului de stiint teoretic cuprinde dou prti principale: formularea principiilor teoriei si deducerea unor consecinte empirice din aceste principii. Prima dintre ele este caracterizat drept o activitate pur imaginativ: principiile teoretice snt o creatie liber a nchipuirii omului de stiint. Valoarea si utilitatea lor poate fi determinat ns numai prin compararea consecintelor derivate din ele cu datele experientei. Deducerea consecintelor empirice din principiile teoretice este, spre deosebire de formularea principiilor, o activitate sistematic n care cercettorul aplic metode ce pot fi nvtate. Logicieni ai stiintei ca R. Carnap, C. G. Hempel sau K. R. Popper, care au elaborat modelul ipotetic-deductiv al structurii stiintei teoretice, se sprijin pe distinctia formulat aici de Einstein. Activitatea omului de stiint teoretic, afirm Popper, are dou prti: formularea teoriilor si supunerea lor controlului experientei. O analiz logic a primei prti a acestei activitti, inventarea teoriilor, nu mi se pare nici posibil, nici necesar. ntrebarea cum 18 se ntmpl ca s-i vin cuiva o idee nou fie o tem muzical, fie un conflict dramatic sau o teorie stiintific intereseaz psihologia empiric si nu logica cunoasterii. (K. R. Popper, Logica cercetrii, Editura stiintific si enciclopedic, 1981, p. 76.) Iat si exprimrile foarte semnificative ale lui Carnap dintr-o lucrare bazat pe seminarul su de filozofie a stiintelor naturii de la Universitatea din Chicago, din 1946: Cum putem s descoperim legi teoretice? Nu putem s spunem: Vom aduna tot mai multe date si vom generaliza dincolo de legile empirice, pn vom ajunge la legi teoretice. Niciodat nu a fost gsit o lege teoretic pe o asemenea cale o teorie trebuie s ia nastere pe o alt cale. Ea este formulat nu ca generalizare a faptelor, ci ca ipotez. Ipoteza este apoi testat ntr-un fel care este ntr-o anumit privint analog cu testarea legilor empirice. Din ipotez se deriv legi empirice, iar aceste legi empirice snt la rndul lor testate prin observatii asupra faptelor. (R. Carnap, Einfhrung in die Philosophie der Naturwissenschaft, Nynphenburger Verlagshandlung, Mnchen, 1969, p. 230.)

2. Afirmatia lui Einstein c ipoteza cuantelor a rsturnat mecanica clasic trebuie nteleas n sensul c, n acel domeniu de cercetare care a fost deschis prin studiile lui Planck asupra radiatiei termice, consecintele deduse din mecanica clasic nu pot fi puse de acord cu datele experientei. Cu alte cuvinte, descoperirea lui Planck a oferit indicatii cu privire la limitele aplicrii legilor mecanicii clasice. Aceste legi snt numite legi limit n sensul c nu pot fi aplicate cu succes dect ntr-un domeniu limitat al experientei fizice. 3. Este interesant c Einstein subliniaz aici necesitatea formulrii unor noi legi ale miscrii pentru elementele constitutive de baz ale substantei materiale cunoscute n acea vreme. Desi depsise deja perioada cea mai fertil a activittii sale stiintifice, Einstein nu adopt o atitudine propriu-zis conservatoare. Opozitia lui ireductibil de mai trziu fat de acceptarea a ceea ce numea teoria statistic a cuantelor pornea de la respingerea supozitiei adoptate de interpretarea general acceptat, interpretarea scolii de la Copenhaga, si anume c teoria ofer o descriere complet a strilor fizice reale. Einstein respingea aceast supozitie care era n contradictie cu idealul su stiintific. Nu era vorba asadar de conservatorism n sensul obisnuit al cuvntului. 4. Formulri cum snt corespondenta sau acordul cu realitatea a principiilor teoriei si acordul cu datele experientei al principiilor teoriei snt folosite adesea de fizician ca expresii echivalente. Acesta pare s fie cazul si n acest pasaj. 5. Ca si n alte texte scrise ulterior, Einstein descrie aici teoria restrns si general a relativittii drept extinderi ale principiului relativittii din fizica clasic. Aceste extinderi au fost realizate prin eforturi teoretice inventive, creatoare, n care rolul hotrtor l joac consideratii de natur matematic. n Despre metoda fizicii teoretice, 19 un text scris peste aproximativ douzeci de ani, Einstein se va exprima astfel n aceast privint: Experienta ne poate sugera binenteles conceptele matematice necesare: dar acestea nu pot fi deduse din ea. Experienta rmne, desigur, singurul criteriu al utilittii unei constructii matematice pentru fizic. Principiul propriu-zis creator se afl ns n matematic. ntr-un anumit sens, consider asadar adevrat faptul c gndirea pur poate s cuprind realul, asa cum visau anticii. ERNST MACH

n aceste zile a plecat dintre noi Ernst Mach, un om cu o mare nrurire asupra orientrii epistemologice a cercettorilor naturii din vremea noastr, un om cu o gndire extrem de independent. Era ntr-att de stpnit de plcerea direct de a vedea si de a ntelege, de acel amor dei intellectualis al lui Spinoza, nct, pn la o vrst naintat, el a privit lumea cu ochi curiosi de copil pentru a se bucura dezinteresat de ntelegerea corelatiilor. Cum ajunge ns un cercettor al naturii cu adevrat nzestrat s se intereseze de teoria cunoasterii? Nu exist oare n domeniul su de activitate ceva mai important de fcut? Astfel i aud uneori vorbind pe unii dintre colegii mei de breasl si mai multi snt cei pe care i simt c gndesc asa. Eu nu pot s mprtsesc acest fel de a gndi. Cnd m gndesc la cei mai capabili studenti pe care i-am ntlnit eu ca profesor, adic la aceia care s-au evi-

dentiat prin independenta judectii lor si nu prin iscusint, constat c se preocupau n modul cel mai activ de teoria cunoasterii. Ei discutau cu plcere despre telurile si metodele stiintei si, prin ndrjirea cu care si aprau prerile, artau fr putint de tgad c subiectul li se prea important. Acest fapt nu trebuie s ne surprind. Dac m consacru unei stiinte nu din ratiuni exterioare, cum ar fi cstigul material, ambitia si, de asemenea nu, sau nu exclusiv, pentru satisfactia sportiv, pentru plcerea gimnasticii creierului, atunci trebuie, ca nvtcel al acestei stiinte, s m intereseze n mod arztor ntrebarea: Ce tel vrea si poate s ating stiinta creia m 21 dedic? n ce msur rezultatele ei generale snt adevrate? Ce este esential n ea si ce tine doar de aspecte contingente ale dezvoltrii? Pentru a omagia meritul lui Mach nu avem voie s ocolim ntrebarea: Ce a adus nou reflectia lui Mach asupra acestor probleme generale, ceva ce nu i-a trecut prin cap nici unui om naintea lui? Adevrul n aceste lucruri trebuie dltuit ntotdeauna, mereu si mereu, de naturi puternice, ntotdeauna potrivit nevoilor timpului pentru care lucreaz sculptorul; dac nu este ntotdeauna produs din nou, el se pierde. De aceea este greu, si nu att de esential, s rspundem la ntrebrile: Ce ne-a nvtat principial nou Mach, n raport cu ceea ce stim de la Bacon si Hume? Ce l distinge n mod esential de Stuart Mill, Kirchhoff, Hertz, Helmholtz n ceea ce priveste punctul de vedere epistemologic general fat de stiintele particulare?1 Fapt este c, prin scrierile sale istorico-critice, n care urmreste cu atta dragoste dezvoltarea stiintelor particulare si-i iscodeste pe cercettorii deschiztori de drumuri pn n intimittile creierului lor, Mach a avut o mare influent asupra generatiei noastre de cercettori ai naturii. Ba, mai mult, cred c nici cei care se socot adversari ai lui Mach nu-si dau seama ct au absorbit din modul machist de a vedea lucrurile, pentru a spune asa, o dat cu laptele mamei. Dup Mach, stiinta nu este altceva dect comparare si ordonare a continuturilor de constiint ce ne snt date de fapt, potrivit anumitor puncte de vedere si metode probate de noi n timp. Fizica si psihologia nu se deosebesc deci una de cealalt n ceea ce priveste obiectul, ci numai din punctul de vedere al ordonrii si corelrii materialului. Se pare c cercetarea modului cum s-a realizat n particular aceast ordine, n stiintele pe care le stpnea, i-a aprut lui Mach drept principala sa sarcin. Ca rezultate ale activittilor de ordonare apar notiunile abstracte si legile (regulile) corelrii lor. Amndou snt n asa fel alese nct mpreun alctuiesc o schem ordonatoare n care se ncadreaz sigur si sistematic datele ce urmeaz 22 s fie ordonate. Potrivit celor spuse, conceptele au sens numai n msura n care pot fi artate lucrurile la care se raporteaz ele, ca si punctele de vedere dup care snt coordonate cu aceste lucruri (analiza conceptelor).2 nsemntatea unor asemenea spirite ca Mach nu st ctusi de putin numai n aceea c au satisfcut anumite

nevoi filozofice ale timpului, pe care specialistul nrvit le-ar putea califica drept un lux. Notiunile care s-au dovedit folositoare n ordonarea lucrurilor ajung cu usurint s aib asupra noastr o asemenea autoritate nct uitm de originea lor pmnteasc si le lum ca date imuabile. Ele vor fi calificate apoi drept necesitti ale gndirii, date a priori si asa mai departe. Asemenea greseli bareaz adesea pentru mult timp calea progresului stiintific. De aceea nu trebuie ctusi de putin s privim ca un joc gratuit exersarea n vederea analizrii conceptelor devenite de mult familiare, precum si a relevrii mprejurrilor de care atrn justificarea si utilitatea lor, a felului cum au luat nastere n particular din datele experientei. Aceasta va face ca autoritatea lor excesiv s fie subminat. Ele vor fi nlturate dac nu-si vor putea gsi justificarea cu adevrat, vor fi corijate cnd coordonarea lor cu lucrurile date a devenit prea lax, nlocuite cu altele dac poate fi formulat un sistem nou, pe care, din anumite motive, l preferm.3 Asemenea analize i apar de cele mai multe ori omului de stiint specializat, a crui privire este ndreptat mai mult asupra particularului, de prisos, afectate, uneori chiar ridicole. Situatia se schimb ns cnd una din notiunile folosite n mod obisnuit este nlocuit cu alta mai precis, fiindc dezvoltarea stiintei respective o cere. Atunci, cei ce nu folosesc cu precizie propriile notiuni protesteaz energic si se plng c bunurile cele mai sfinte snt supuse unei amenintri revolutionare. n acest strigt se amestec apoi si glasurile acelor filozofi care cred c nu se pot lipsi de acea notiune deoarece au asezat-o n caseta lor a absolutului, a a priori-ului sau a ceva asemntor, fiindc au proclamat imuabilitatea ei principal. 23 Cititorul a si ghicit, desigur, c aici eu fac aluzie cu deosebire la anumite concepte ale teoriei spatiului si timpului, ca si ale mecanicii, care au cunoscut o modificare prin teoria relativittii. Nimeni nu poate s conteste teoreticienilor cunoasterii meritul de a fi netezit n aceast privint cile dezvoltrii viitoare; despre mine stiu cel putin c am fost stimulat n mod deosebit, direct sau indirect, de Hume si Mach.4 Rog cititorul s ia n mn lucrarea lui Mach Mecanica n dezvoltarea ei si s urmreasc consideratiile formulate n capitolul al doilea sub numerele 6 si 7 (Opiniile lui Newton despre timp, spatiu si miscare si Critica sistematic a argumentelor newtoniene). Acolo se gsesc gnduri prezentate cu miestrie, dar departe de a fi devenit bunul comun al fizicienilor. Aceste prti atrag n mod special si datorit faptului c snt legate de pasaje citate textual din scrierile lui Newton. Iat cteva asemenea delicatese: Newton: Timpul absolut, adevrat si matematic, n sine si dup natura sa curge n mod egal fr nici o legtur cu ceva extern si cu un alt nume se cheam si durat. Timpul relativ, absolut si comun, este acea msur (precis si neegal) sensibil si etern a oricrei durate determinat prin miscare, care se foloseste de obicei n loc de timpul adevrat, ca or, ziu, lun, an. Mach: Dac un lucru A se schimb cu timpul, aceasta nu nseamn dect c exist o dependent a

conditiilor unui lucru A de conditiile unui alt lucru B. Oscilatiile unui pendul se produc n timp dac miscarea acestuia depinde de pozitia Pmntului. Deoarece atunci cnd observm pendulul nu trebuie s fim atenti la dependenta lui fat de pozitia Pmntului, ci putem s-l comparm pe acesta cu orice alt lucru se creeaz usor impresia c toate aceste lucruri snt neesentiale Noi nu avem posibilitatea s msurm schimbarea lucrurilor prin raportare la timp. Timpul este mai degrab o abstractie la care ajungem prin schimbarea lucrurilor, deoarece nu sntem legati de o anumit unitate de msur, toate depinznd unele de altele. 24 Newton: Prin natura sa fr nici o relatie cu ceva extern, spatiul absolut rmne ntotdeauna asemenea si imobil. Spatiul relativ este o msur sau o parte oarecare mobil a celui absolut, care se relev simturilor noastre prin pozitia sa fat de corpuri si de obicei se confund cu spatiul imobil. Urmeaz apoi o definitie corespunztoare a conceptelor miscare absolut si miscare relativ. Dup aceasta: Efectele prin care se deosebesc ntre ele miscrile absolute si relative snt fortele cu care corpurile tind s se ndeprteze de axa miscrii circulare. n adevr, n miscarea circular pur relativ aceste forte snt nule, ns n miscarea circular adevrat si absolut ele snt mai mari sau mai mici, dup cantitatea de miscare.5 Urmeaz acum descrierea bine cunoscutului experiment cu vasul ce trebuie s ntemeieze intuitiv cea din urm afirmatie.6 Critica pe care o face Mach acestui punct de vedere este foarte interesant; citez din aceast lucrare cteva pasaje deosebit de pregnante: Cnd spunem c un corp K si schimb directia si viteza numai sub influenta unui alt corp K, noi nu putem s ajungem ctusi de putin la aceast judecat dac nu exist alte corpuri A, B, C fat de care judecm miscarea corpului K. Noi recunoastem astfel, de fapt, o relatie a corpului K cu A, B, C Dac am face abstractie dintr-o dat de A, B, C si am vrea s vorbim de comportamentul corpului K n spatiul absolut, atunci am comite o dubl greseal. Mai nti, nu am putea sti cum s-ar comporta K n absenta corpurilor A, B, C, iar, apoi, ne-ar lipsi orice mijloc de a judeca comportarea corpului K si de a verifica enunturile noastre, care nu ar mai avea, asadar, un sens stiintific. Miscarea unui corp K poate fi judecat ntotdeauna numai prin raportare la alte corpuri A, B, C Deoarece ntotdeauna avem la dispozitie un numr suficient de corpuri ce stau relativ nemiscate unele fat de altele sau si schimb pozitia doar lent, noi nu sntem legati aici de vreun corp determinat si putem s facem abstractie fie 25 de unul, fie de altul. Asa a luat nastere prerea c, n general, existenta acestor corpuri nu ar conta. Experimentul lui Newton cu vasul de ap ce se roteste ne nvat doar c rotatia relativ a apei fat de peretii vasului nu provoac forte centrifuge notabile, dar c acestea snt provocate de rotatia relativ fat de masa

Pmntului si fat de celelalte corpuri ceresti. Nimeni nu poate s spun cum s-ar desfsura experimentul dac peretii vasului ar fi tot mai grosi si mai voluminosi si, pn la urm, ar atinge o grosime de mai multe mile Rndurile citate arat c Mach a recunoscut n mod clar prtile slabe ale mecanicii clasice7 si nu a fost prea departe de a pretinde o teorie general a relativittii, si aceasta nc acum aproape o jumtate de secol! Nu este improbabil c Mach ar fi ajuns la teoria relativittii, dac, pe vremea cnd spiritul su mai avea nc prospetimea tineretii, ntrebarea cu privire la nsemntatea constantei vitezei luminii i-ar fi preocupat pe fizicieni. n lipsa acestui impuls ce deriv din electrodinamica MaxwellLorentz, exigenta critic a lui Mach nu a fost suficient pentru a trezi sentimentul necesittii unei definitii a simultaneittii evenimentelor separate spatial. Reflectiile asupra experimentului lui Newton cu vasul arat ct de aproape de spiritul su a fost revendicarea relativittii n sens mai general (relativitatea acceleratiilor). Binenteles c aici lipseste constiinta vie a faptului c egalitatea masei inerte si grele a corpurilor cere un postulat al relativittii ntr-un sens mai larg, n msura n care noi nu sntem n stare s decidem prin experiment dac cderea corpurilor fat de un sistem de coordonate trebuie atribuit existentei unui cmp gravitational sau strii de acceleratie a sistemului de coordonate. Potrivit evolutiei sale spirituale, Mach nu a fost un filozof care si-a ales ca obiect al speculatiilor sale stiintele naturii, ci un cercettor cu interese largi, harnic, pentru care investigatia dincolo de problemele de detaliu, situate n centrul interesului general, constituia n mod vizibil o delectare.8 Dovad stau nenumratele lui cer26 cetri particulare n domeniul fizicii si al psihologiei empirice, pe care le-a publicat n parte singur, n parte mpreun cu elevii si. Dintre cercetrile sale n fizic, experimentele cele mai cunoscute snt cele asupra undelor sonore generate de proiectile. Chiar dac ideea de baz aplicat aici nu a fost principial nou, aceste cercetri au relevat totusi un talent experimental neobisnuit. El a izbutit s nregistreze fotografic distributia densittii aerului n apropierea unui proiectil cu o vitez mai mare dect cea a sunetului si s arunce astfel o lumin asupra unui gen de fenomene acustice despre care pn la el nu se stia nimic. Expunerea lui popular asupra acestor cercetri va bucura pe orice om care poate gsi plcere n probleme de fizic. Cercetrile filozofice ale lui Mach au izvort exclusiv din dorinta de a ajunge la un punct de vedere din care diferitele discipline stiintifice, crora le-a consacrat munca sa de o viat, pot s fie concepute drept contributii la realizarea unui tel comun. El concepe ntreaga stiint ca nzuint spre ordonarea experientelor elementare separate, pe care le-a desemnat ca senzatii. Expresia respectiv a fcut posibil ca acest gnditor sobru si precaut s fie adeseori socotit drept un filozof idealist si solipsist de ctre cei care nu s-au ocupat ndeaproape de lucrrile sale. Citind lucrrile lui Mach, mprtsesti plcerea pe care trebuie s o fi simtit autorul atunci cnd si-a aster-

nut pe hrtie propozitiile sale pregnante si precise. Dar nu numai delectarea intelectual si satisfactia produs de un stil bun fac att de atrgtoare lectura crtilor sale, ci si buntatea, omenia si optimismul care sclipesc adesea printre rndurile sale atunci cnd vorbeste despre probleme omenesti de interes general. Acest fel de a fi l-a ferit si de boala epocii, care astzi doar pe putini i-a ocolit, si anume fanatismul national. n articolul su de popularizare Despre fenomene produse la proiectilele ce zboar el nu s-a putut abtine s dea expresie, n ultimul alineat, sperantei sale de realizare a ntelegerii ntre popoare. 27 NOTE 1. Asemenea remarci merit toat atentia. Ele sugereaz c Einstein vede nsemntatea lui Mach nu att n activitatea lui de teoretician al cunoasterii stiintifice, ct mai degrab n cea de critic al stiintei timpului su. Mach a contribuit mai mult ca oricare altul din generatia sa, ndeosebi prin lucrrile sale istorice, la ncurajarea unui examen critic al fundamentelor cunoasterii fizice. Einstein vorbeste aici ca unul ce a resimtit n mod fericit puterea stimulatoare a cercetrilor istorico-critice ntreprinse de Mach, fr s-si fi nsusit ns pur si simplu punctul de vedere al fizicianului austriac cu privire la directiile n care ar trebui orientat cercetarea fizic. Einstein las s se nteleag c vede influenta lui Mach nu n primul rnd n ceea ce a spus acesta despre natura cunoasterii omenesti n genere, n rspunsurile pe care le-a dat unor interogatii filozofice cu o lung traditie, ci n reflectiile sale critice asupra dezvoltrii cunoasterii fizice moderne de felul celor cuprinse n cunoscuta sa lucrare asupra istoriei mecanicii. Creatorul teoriei relativittii a beneficiat de actiunea eliberatoare a analizelor istorico-critice ale lui Mach ntr-o epoc n care dominau autoritar convingerile dogmatice cu privire la fundamentele stiintelor naturii. n anii si de mai trziu, Einstein a exprimat mai clar si mai net temeiurile atitudinii sale bivalente fat de conceptiile lui Mach. n Notele autobiografice, scrise n 1947, ntlnim o formulare deosebit de concis si de concludent: Eu vd mretia real a lui Mach n scepticismul si independenta lui incomparabile; n tinerete m-a impresionat puternic si pozitia epistemologic a lui Mach care mi apare astzi ca fiind n principiu de nesustinut. 2. Asa cum reiese din acest pasaj, punctul de vedere al lui Mach era un punct de vedere empirist deosebit de radical. Asa cum s-a subliniat adesea, Einstein a exploatat n unele cercetri stiintifice din tinerete valoarea euristic a acestui punct de vedere, de pild n analiza critic a conceptului simultaneittii. ntrebarea n ce const simultaneitatea evenimentelor? a fost reformulat astfel: cum putem determina operational simultaneitatea a dou evenimente? Einstein nu a lucrat ns niciodat conducndu-se dup principiul machist potrivit cruia conceptele au sens numai n msura n care pot fi artate lucrurile la care se raporteaz ele. Fr ndoial c dac ar fi urmat n mod strict un asemenea principiu Einstein nu ar fi putut formula teoria relativittii si alte idei care i-au asigurat un loc unic n creatia stiintific a secolului nostru. Mach nsusi pare s fi nteles clar incompatibilitatea dintre principiile sale epistemologice si constructiile teoretice einsteiniene. Judecata negativ a lui Mach asupra teoriei relativittii, formulat fr echivoc ntr-o prefat scris n 1913 la cartea sa Principiile opticii (cartea apare abia n 1921, dup moartea lui Mach), poate fi interpretat n

28 acest fel. n aceast privint, vezi, bunoar, G. Holton, Unde este realitatea? Rspunsurile lui Einstein, n Stiint si sintez, Editura Politic, Bucuresti, 1969, ndeosebi pp. 116117. 3. Einstein las clar s se nteleag c lectura lucrrilor lui Mach poate da noi impulsuri gndirii stiintifice creatoare n msura n care usureaz o distantare critic de concepte si principii adnc nrdcinate, a cror autoritate se ntemeiaz pe obisnuint si nu are o justificare superioar, cum s-a crezut adesea. Cele mai multe din pronuntrile asupra lui Mach din anii mai trzii ai lui Einstein, pronuntri n care judecata negativ asupra conceptiei machiste a cunoasterii stiintifice este formulat fr echivoc, dar se subliniaz, totodat, influenta pozitiv pe care a avut-o contactul n tinerete cu scrierile lui Mach, pot fi mai bine ntelese din aceast perspectiv. Cel mai clar si mai larg s-a exprimat Einstein cu privire la ceea ce i datoreaz lui Mach, n ciuda dezacordului lor principial, pe plan epistemologic, ntr-o scrisoare din 6 ianuarie 1948, adresat prietenului su din tinerete M. Besso: n ceea ce-l priveste pe Mach, trebuie s fac distinctia dintre influenta lui n general si efectul pe care l-a produs asupra mea. Mach a realizat importante cercetri speciale (de exemplu, descoperirea undelor de soc, care este bazat pe o metod optic ntr-adevr genial). Totusi, nu vreau s vorbim de aceasta, ci de influenta lui asupra atitudinii generale fat de fundamentele fizicii. Marele su merit este de a fi nmldiat dogmatismul ce domnea n secolele al XVIII-lea si al XIX-lea n ceea ce priveste fundamentele fizicii. El a ncercat s arate, ndeosebi n mecanic si n teoria cldurii, cum s-au nscut notiunile din experient. El a aprat cu convingere punctul de vedere potrivit cruia notiunile s le considerm pe cele fundamentale nu-si trag justificarea dect din experient si nu snt n nici un fel necesare din punct de vedere logic. Actiunea lui a fost deosebit de binefctoare cnd a artat n mod clar c problemele fizice cele mai importante nu snt de natur matematico-deductiv; cele mai importante snt cele ce se raporteaz la principii de baz. Slbiciunea lui o vd n faptul c el credea mai mult sau mai putin c stiinta const numai n ordonarea materialului experimental, adic n faptul c a tgduit elementul constructiv liber ce intervine n elaborarea unei notiuni. El gndea ntr-un fel c teoriile snt rezultatul unei descrieri, si nu al unei inventii. El mergea chiar att de departe nct considera senzatiile nu numai ca un material de conceptualizat, ci, de asemenea, ntr-o anumit msur ca materialele de constructie ale lumii reale; el credea c va putea umple astfel prpastia ce exist ntre psihologie si fizic. Dac ar fi fost pe de-a ntregul consecvent, el nu ar fi trebuit s resping doar atomismul, ci si ideea unei realitti fizice. Ct despre influenta lui Mach asupra evolutiei gndirii mele, ea a fost n mod sigur foarte mare. mi amintesc foarte bine c tu m-ai fcut atent asupra tratatului su de mecanic si asupra teoriei 29 sale despre cldur n primii ani ai studiilor mele si c aceste dou lucrri mi-au fcut o mare impresie. Pn la ce punct au actionat ele asupra propriei mele munci nu-mi pot da seama clar, pentru a vorbi sincer, att ct mi amintesc. D. Hume a avut asupra mea o influent direct mai mare. L-am citit la Berna n tovrsia lui Conrad Habicht si Solovine. Dar, cum am spus-o, nu snt n msur s analizez ceea ce a rmas ancorat n subconstientul meu. (A. Einstein, M. Besso, Correspondance, 19031955, Hermann, Paris, 1979, pp. 230231). Referirea la influenta lui Hume este n aceste context revelatoare si pentru natura influentei pe care a exercitat-o

Mach asupra gndirii lui Einstein. Cci ceea ce a putut retine cu deosebire Einstein din analizele critice ale lui Hume, ndeosebi din cele consacrate conceptului de cauzalitate, era avertismentul asupra tentatiei la care sntem supusi tot timpul de a atribui unor notiuni care au fost folosite cu succes o perioad mai lung de timp si s-au fixat ca efect al obisnuintei statutul de necesitti ale gndirii, de categorii a priori. Chiar si n rndurile de mai jos ale textului lui Einstein, Mach si Hume snt amintiti mpreun ca teoreticieni ai cunoasterii care au denuntat caracterizarea drept a priori sau logic necesar a unor notiuni al cror prestigiu nu s-ar sprijini dect pe obisnuinte create de o utilizare ndelungat. 4. Fr ndoial c desprinderea de idei att de adnc nrdcinate nu numai n traditia fizicii clasice, ci si n gndirea comun, cum snt ideile spatiului si timpului absolut, nu se putea realiza dintr-o dat. Cu att mai putin putea fi ea realizat doar sub influenta unor consideratii critice de principiu, cum au fost cele formulate n lucrrile lui Mach. Succesele teoriei relativittii au avut un rol determinant n nfptuirea acestei schimbri profunde n gndirea fizic. 5. Pasajele citate de Mach din cartea lui I. Newton Principiile matematice ale filozofiei naturale au fost reproduse dup traducerea n limba romn realizat de Victor Marian, Editura Academiei, Bucuresti, 1956. 6. n traducerea romneasc, descrierea acestui experiment se gseste la paginile 3334. 7. Einstein nu are n vedere, desigur, legile mecanicii, ci supozitiile filozofice, reprezentarea despre natur pe care se sprijin notiuni fundamentale ale mecanicii newtoniene cum snt cele de timp si spatiu. Din acest pasaj, ca si din alte pasaje risipite n scrierile sale, reiese clar c pentru Einstein teoria relativittii reprezint o revizuire a unor concepte ale cinematicii si dinamicii clasice si, prin urmare, a conceptiei despre natur care a dominat secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. nclinatia adesea spontan a lui Einstein spre o interpretare realist a semnificatiei teoriilor fizice fundamentale iese mai clar n evident dac o comparm cu punctul de vedere al altor mari fizicieni creatori ai secolului nostru. Vezi n 30 aceast privint si nota 8 la textul Observatii asupra articolelor reunite n acest volum. 8. Este usor de vzut c Einstein relev n preocuprile lui Mach ceea ce i este apropiat, n acest caz interesul pentru probleme de principiu. Acest interes trebuie admirat cu deosebire la un om de stiint foarte nzestrat pentru cercetarea experimental. Einstein subliniaz deosebirea dintre cercetrile de fundamente cultivate de Mach si cercetrile tehnice ntr-un cadru dat, considerat ca asigurat, cercetri ce constituie ndeletnicirea imensei majoritti a oamenilor de stiint. El nu va putea, desigur, trece cu vederea c elaborarea teoriei relativittii a fost impulsionat n mod hotrtor de interesul pentru cercetarea critic a fundamentelor, un interes care a fost cu totul caracteristic pentru multe din investigatiile ntreprinse de Mach. Einstein l omagiaz pe Mach ca pe un cercettor cu asemenea interese. Pasaje semnificative din acest text, ca si din alte texte filozofice ale lui Einstein, pot fi citite drept un elogiu a ceea ce Popper va caracteriza mai trziu ca stiint eroic. PRINCIPIILE CERCETRII Discurs la cea de-a 60-a aniversare a lui Max Planck n cadrul Societtii de fizic din Berlin

Un edificiu multiform acesta este templul stiintei. Cu totul diferiti snt oamenii care i trec pragul, si diferite snt fortele sufletesti care i-au condus spre templu. Cte unul se ndeletniceste cu stiinta avnd sentimentul plcut al capacittii sale intelectuale superioare; pentru el stiinta este exercitiul potrivit care va trebui s-l ajute s triasc intens si s-si satisfac ambitia; n templu pot fi gsiti de asemenea multi care si aduc aici ofranda din substanta creierului lor doar pentru teluri utilitare. Dac ar veni acum un nger al Domnului si i-ar alunga din templu pe toti cei ce fac parte din aceste dou categorii, templul s-ar goli ntr-un mod ngrijortor. Ar mai rmne totusi n templu oameni din zilele noastre, ca si din vremurile mai vechi. Printre acestia este si Planck al nostru si de aceea l iubim. Stiu prea bine c noi am alungat cu inim usoar si multi oameni de valoare care au cldit n mare parte, poate n cea mai mare parte, templul stiintei; n privinta multora dintre ei ngerului nostru i-ar fi greu s se hotrasc. Un lucru mi se pare ns sigur: dac nu ar fi existat dect oameni de tipul celor alungati, atunci templul nu ar fi putut fi nltat, dup cum nu poate creste o pdure n care nu ntlnesti dect plante agttoare. Pentru acesti oameni orice cmp de activitate este la fel de bun; atrn de mprejurri exterioare dac ei devin ingineri, ofiteri, comercianti sau oameni de stiint. S ne ntoarcem ns din nou privirea spre cei ce au gsit ndurare din partea ngerului! Ei snt, de cele mai multe ori, insi ciudati, 32 retrasi si singuratici, care, dincolo de aceste apropieri, snt, de fapt, mai putin asemntori dect cei din ceata celor alungati. Ce i-a adus oare n templu? Rspunsul nu este usor de dat si nu poate fi, desigur, acelasi pentru toti. Mai nti, cred, mpreun cu Schopenhauer, c unul din cele mai puternice motive ce conduc la art si stiint este evadarea din viata de toate zilele cu asprimea ei dureroas si pustiul ei dezolant, din ctusele propriilor dorinte vesnic schimbtoare. Toate acestea l alung pe omul sensibil din existenta personal n lumea contemplrii obiective si a ntelegerii; este un motiv comparabil cu nostalgia ce l mpinge pe orsean, fr putint de mpotrivire, din ambianta sa zgomotoas si lipsit de perspectiv spre tinuturile linistite ale muntilor nalti unde privirea se pierde n deprtri prin aerul linistit si pur si se anim de contururi odihnitoare create, parc, de eternitate. Acestui motiv negativ i se altur ns unul pozitiv. Omul ncearc, ntr-un fel care s i se potriveasc oarecum, s-si creeze o imagine a lumii simplificat si sistematic si s treac astfel dincolo de lumea tririlor, n msura n care nzuieste s o nlocuiasc, pn la un anumit grad, prin aceast imagine. Este ceea ce face pictorul, poetul, filozoful speculativ si cercettorul naturii, fiecare n felul su. El strmut centrul de greutate al vietii sufletesti n aceast imagine si n alctuirea ei pentru a cuta astfel linistea si statornicia pe care nu le poate gsi n cercul prea strmt al zbuciuma-

telor triri personale. Ce loc ocup imaginea despre lume a fizicianului teoretician ntre toate aceste imagini posibile ale lumii? Ea cere ca descrierea corelatiilor s fie de o rigoare si exactitate maxime pe care doar folosirea limbajului matematic le poate oferi. n schimb, fizicianul trebuie s fie cu att mai modest n ceea ce priveste continutul, multumindu-se s descrie cele mai simple fenomene ce pot fi fcute accesibile simturilor noastre, n timp ce toate fenomenele mai complexe nu pot fi reconstituite de spiritul omenesc cu acea subtil precizie si consecvent pe care 33 le cere fizicianul teoretician. Cea mai mare puritate, claritate si sigurant cu pretul completitudinii. Ce farmec poate ns avea s cuprinzi cu precizie un fragment att de mic al naturii si s lasi la o parte, timid si descurajat, tot ce este mai fin si mai complex? Merit rezultatul unei ndeletniciri att de resemnate mndrul nume imagine a lumii (Weltbild)? Eu cred c mndrul nume este pe deplin meritat, cci legile universale pe care se sprijin edificiul de idei al fizicii teoretice au pretentia de a fi valabile pentru orice eveniment din natur. Pornind de la ele ar trebui s fie gsit, pe calea deductiei pur mintale, imaginea, adic teoria oricrui proces al naturii, inclusiv al fenomenelor vietii, dac acest proces de deductie nu ar depsi cu mult capacitatea mintii omenesti. Renuntarea la completitudinea tabloului fizic al lumii nu este, asadar, principial. Cea mai nalt menire a fizicianului este, prin urmare, cutarea acelor legi elementare, cele mai generale, din care, prin pur deductie, poate fi dobndit imaginea lumii. La aceste legi elementare nu duce nici un drum logic, ci numai intuitia ce se sprijin pe cufundarea n experient. Dat fiind aceast nesigurant a metodei, am putea crede c ar fi cu putint orict de multe sisteme ale fizicii teoretice, n egal msur ndrepttite; aceast prere este, desigur, chiar si principial vorbind, ntemeiat. Desfsurarea lucrurilor ne-a artat ns c, din toate constructiile ce pot fi gndite, una singur s-a dovedit superioar n raport cu celelalte n momentul respectiv. Nici un om care a aprofundat cu adevrat subiectul nu va tgdui c lumea perceptiilor determin ntr-un mod practic univoc sistemul teoretic, desi nici un drum logic nu duce de la perceptii spre principiile teoriei; este ceea ce Leibniz a numit ntr-un mod att de fericit armonie prestabilit1. A nu fi apreciat cum se cuvine aceast mprejurare este reprosul grav pe care l fac fizicienii unor teoreticieni ai cunoasterii. Aici mi se pare c se afl si rdcinile polemicii de acum ctiva ani dintre Mach si Planck.2 34 Nzuinta spre contemplarea acelei armonii prestabilite este izvorul nesfrsitei struinte si rbdri cu care l vedem pe Planck druindu-se problemelor celor mai generale ale stiintei noastre, fr a se lsa abtut de teluri mai rentabile si mai usor accesibile.3 Am auzit deseori c tovarsii de breasl voiau s explice aceast purtare printr-o putere a vointei si o disciplin iesite din comun;

cu totul pe nedrept, cred eu. Cci starea de spirit care l face pe un ins n stare de asemenea realizri seamn cu cea a omului religios sau cu cea a ndrgostitului; strdania de fiecare zi nu izvorste din nici o intentie si din nici un program, ci dintr-o nevoie nemijlocit. Iubitul nostru Planck este n mijlocul nostru si priveste cu ngduint jocul meu copilresc cu lampa lui Diogene. Simpatia pe care i-o purtm nu are nevoie de nici o ntemeiere. Fie ca iubirea pentru stiint s-i nfrumuseteze si n viitor drumul vietii si s-l conduc la dezlegarea celei mai importante probleme fizice a prezentului creia i-a dat un impuls att de puternic. S-i reuseasc unificarea ntr-un sistem logic unitar a teoriei cuantice cu electrodinamica si mecanica!4 NOTE 1. Einstein schiteaz aici, prin cteva reflectii epistemologice sumare, contururile mari ale conceptiei ipotetic-deductive asupra teoriei stiintifice. Aceast conceptie a fost elaborat sistematic n deceniile urmtoare de logicienii stiintei. Pentru reflectii asemntoare vezi Discurs de receptie la Academia prusac de stiinte. Pentru dezvoltri vezi si Despre metoda fizicii teoretice. 2. Polemica la care se refer Einstein a nceput prin publicarea articolului lui M. Planck Die Einheit des physikalischen Weltbildes (1908). Rspunsului lui Mach, Die Leitgedanken meiner naturwissenschaftlichen Erkenntnislehre und ihre Aufnahme durch die Zeitgenossen (1910), i-a urmat n acelasi an replica lui Planck, Zur Machschen teorie der physikalischen Erkenntnis. Eine Erwiderung. Einstein exprim n acest pasaj n mod clar ntelegere si sprijin pentru pozitia lui Planck. n dou scrisori adresate lui Mach, prima nedatat, probabil din iarna anilor 19121913, si a doua din iunie 1913, Einstein s-a exprimat totusi altfel n aceast privint. Se pare c n acel 35 moment judecata lui Einstein a fost influentat hotrtor de modul cum aprecia pozitiile celor doi fizicieni fat de proiectul teoriei generale a relativittii la care lucra. Exprimndu-si satisfactia pentru interesul lui Mach fat de noua sa teorie, Einstein continua astfel n prima sa scrisoare: M bucur n mod deosebit c prin dezvoltarea acestei teorii vor deveni cunoscute profunzimea si nsemntatea cercetrilor dumneavoastr asupra fundamentelor mecanicii. Nu pot s nteleg nici astzi de ce Planck, pe care de altfel am nvtat s-l pretuiesc ca pe nimeni altul, are att de putin ntelegere pentru strdaniile dumneavoastr. El are de altfel o atitudine de respingere si fat de teoria mea. Nu pot s iau aceasta n nume de ru. Cci pn acum acel argument epistemologic este singurul lucru pe care as putea s-l invoc n favoarea noii mele teorii. (Fr. Herneck, Einstein und sein Weltbild, Buchverlag Der Morgen, Berlin, 1976, pp. 140141). n a doua scrisoare Einstein i comunica lui Mach c i-a trimis un exemplar al noii sale lucrri despre relativitatea general. Teoria va putea fi testat experimental cu ocazia eclipsei de soare din 1914. Dac rezultatul va fi pozitiv, genialele dumneavoastr cercetri despre fundamentul mecanicii vor cunoaste o strlucit confirmare, n ciuda criticii nentemeiate a lui Planck (op.cit., p. 143). 3. Vorbind de Planck, Einstein caracterizeaz n aceste rnduri n mod potrivit si propria lui situatie fat de munca de cercetare stiintific. ntr-o scrisoare adresat prietenului su din tinerete M.

Solovine, el observa: Interesul meu pentru stiint era n fond limitat ntotdeauna la studiul principiilor, ceea ce explic cel mai bine ntreaga mea comportare. Faptul c am publicat att de putin tine de aceeasi mprejurare, dat fiind c dorinta arztoare de a ntelege principiile a avut drept consecint c majoritatea timpului a fost consumat cu eforturi infructuoase. (A. Einstein ctre M. Solovine la 30 octombrie 1924, n A. Einstein, Lettres Maurice Solovine, Gautier Villars, Paris, 1956, p. 49.) 4. Referindu-se la marele su coleg, Einstein dezvluie si aici propriile sale preocupri si nzuinte. Afirmatii semnificative n acest sens gsim ndeosebi n Notele autobiografice. GEOMETRIE SI EXPERIENt

Matematica se bucur, fat de toate celelalte stiinte, de un prestigiu aparte dintr-un anumit motiv: propozitiile ei snt absolut sigure si nendoielnice n vreme ce propozitiile tuturor celorlalte stiinte snt ntr-o anumit msur discutabile si n permanent pericol de a fi rsturnate de fapte nou descoperite. Cu toate acestea, cercettorul dintr-un alt domeniu nu ar trebui s-l invidieze pe matematician dac propozitiile lui s-ar raporta nu la obiecte ale realittii, ci la cele ale simplei noastre nchipuiri. Cci nu trebuie s surprind c se ajunge la consecinte logice general acceptate dac s-a realizat un acord asupra propozitiilor fundamentale (axiome), ca si asupra metodelor prin mijlocirea crora au fost derivate alte propozitii din aceste propozitii fundamentale. Dar acest mare prestigiu al matematicii decurge, pe de alt parte, din faptul c matematica este aceea care confer stiintelor exacte ale naturii un anumit grad de sigurant, pe care, fr matematic, nu l-ar fi putut atinge. n acest punct survine o enigm care i-a nelinistit n mod deosebit pe cercettorii din toate timpurile. Cum este oare cu putint ca matematica, care este un produs al gndirii omenesti independent de orice experient, s se potriveasc totusi att de bine obiectelor realittii? Poate, asadar, ratiunea omeneasc s cerceteze nsusiri ale lucrurilor reale prin simpl gndire, fr ajutorul experientei? La acestea se poate rspunde, dup prerea mea, scurt: n msura n care propozitiile matematicii se raporteaz la realitate, ele nu snt sigure, iar n msura n care snt 37 sigure, ele nu se raporteaz la realitate. Cred c o deplin claritate n ceea ce priveste aceast situatie a devenit un bun comun abia prin acea directie din matematic cunoscut sub numele de axiomatic. Progresul realizat prin axiomatic const n aceea c prin ea logic-formalul a fost desprtit net de continutul material sau intuitiv; potrivit axiomaticii, numai logic-formalul reprezint obiectul matematicii, si nu continutul intuitiv sau un alt continut corelat cu logic-formalul. S considerm, din acest punct de vedere, o axiom oarecare a geometriei, bunoar urmtoarea: prin dou puncte din spatiu trece ntotdeauna o dreapt si numai o singur dreapt. Cum poate fi interpretat aceast axi-

om n sensul mai vechi si mai nou? Interpretarea mai veche: Fiecare stie ce este o dreapt si ce este un punct. Dac aceast cunoastere provine din interactiunea elementului logic-formal si intuitiv sau din alt surs, acest lucru nu trebuie s-l decid matematicianul; el las aceast decizie n seama filozofului. Sprijinit pe aceast cunoastere, dat naintea oricrei matematici, axioma numit, ca si toate celelalte axiome, este evident, adic este expresia unei prti a acestei cunoasteri a priori. Interpretarea mai nou: Geometria opereaz cu obiecte desemnate prin cuvintele dreapt, punct si asa mai departe. Nu se presupune nici o cunoastere sau intuitie despre aceste obiecte, ci doar validitatea unei axiome ntelese de asemenea pur formal, adic detasat de orice continut intuitiv si de trire. Fat de un asemenea continut, axioma amintit este un exemplu. Aceste axiome snt creatii libere ale spiritului omenesc. Toate celelalte propozitii geometrice snt consecinte logice derivate din axiome (concepute pur nominalist). Abia axiomele definesc obiectele cu care se ocup geometria. De aceea Schlick, n cartea sa de teoria cunoasterii, a caracterizat axiomele foarte potrivit ca definitii implicite1. Aceast conceptie asupra axiomei, sustinut de axiomatica modern, curt matematica de toate elementele 38 ce nu tin de ea si nltur astfel ntunecimea mistic ce nvluia mai nainte fundamentul matematicii. O asemenea reprezentare purificat face de asemenea evident faptul c matematica ca atare nu poate s enunte ceva nici despre obiecte ale intuitiei, nici despre obiecte ale realittii. n geometria axiomatic prin punct, dreapt si asa mai departe trebuie ntelese doar scheme conceptuale golite de orice continut. Ceea ce le d continut nu apartine matematicii. Pe de alt parte, este ns totusi sigur c matematica n genere, si geometria, n special, si datoreaz geneza nevoii de a afla ceva despre comportarea lucrurilor reale. Aceasta o dovedeste chiar cuvntul geometrie care nseamn msurarea pmntului. Cci msurarea pmntului trateaz despre posibilittile asezrii anumitor corpuri din natur unele fat de altele, adic despre prti ale globului pmntesc, despre sfori ale zidarilor, rigle de msurat si asa mai departe. Este clar c sistemul de concepte al geometriei axiomatice nu ofer nici un enunt despre comportarea unor asemenea obiecte ale realittii pe care dorim s le caracterizm drept corpuri practic rigide. Pentru a putea furniza asemenea enunturi, geometria trebuie s fie despuiat de caracterul ei logic-formal n asa fel nct schemele conceptuale goale ale geometriei axiomatice s fie coordonate cu obiecte ale realittii cunoscute prin simturi. Pentru a realiza aceasta trebuie s adugm doar propozitia: corpurile rigide se comport n ceea ce priveste posibilittile lor de asezare ca si corpurile geometriei euclidiene cu trei dimensiuni; atunci propozitiile geometriei euclidiene cuprind enunturi despre comportarea unor corpuri practic rigide. Geometria completat n acest fel este n mod evident o stiint a naturii; o putem considera chiar ca cea mai

veche ramur a fizicii. Enunturile ei se sprijin n esent pe inductie din experient, nu numai pe concluzii logice. Vom numi geometria astfel completat geometrie practic si o vom distinge n cele ce urmeaz de geometria pur axiomatic. ntrebarea dac geometria prac39 tic a lumii este una euclidian are un sens clar si poate s primeasc un rspuns numai prin experient. Orice msurare a lungimilor n fizic este geometrie practic n acest sens, la fel msurarea geodezic si astronomic a lungimilor, dac ne ajutm de propozitia empiric dup care lumina se propag n linie dreapt, si anume n linie dreapt n sensul geometriei practice. Acestei conceptii asupra geometriei i acord o semnificatie deosebit deoarece fr ea mi-ar fi fost cu neputint s stabilesc teoria relativittii. Fr ea ar fi fost imposibil urmtoarea reflectie: ntr-un sistem de referint ce se roteste n raport cu un sistem inertial, legile de asezare ale corpurilor rigide nu corespund, datorit contractiei Lorentz, regulilor geometriei euclidiene; asadar, dac sistemele neinertiale snt acceptate ca sisteme cu aceleasi drepturi, geometria euclidian va trebui s fie prsit. Pasul hotrtor al trecerii spre ecuatii general covariante nu ar fi fost n mod sigur fcut dac nu ar fi fost adoptat interpretarea de mai sus. Dac se respinge relatia dintre corpurile geometriei axiomatic euclidiene si corpurile practic rigide ale realittii, se ajunge la urmtoarea conceptie, pe care a aprat-o ndeosebi ptrunztorul Henri Poincar: dintre toate celelalte geometrii axiomatice ce pot fi gndite, geometria euclidian se distinge prin simplitatea ei. Deoarece geometria axiomatic singur nu contine ns nici un enunt despre realitatea cunoscut prin simturi, ci numai geometria axiomatic n corelatie cu propozitii fizice, ar fi posibil si rational s pstrm geometria euclidian, oricare ar fi alctuirea realittii. Cci, dac vor aprea contradictii ntre teorie si experient, ne vom decide mai curnd la o schimbare a legilor fizice dect a geometriei euclidiene axiomatice. Dac se respinge relatia dintre corpurile practic rigide si geometrie, nu vom putea scpa usor de conventia c trebuie s pstrm geometria euclidian ca geometria cea mai simpl. De ce resping Poincar si alti cercettori echivalenta evident a corpurilor practic rigide ale experientei si a 40 corpurilor geometrice? Pur si simplu deoarece corpurile real solide din natur nu snt, la o considerare mai atent, rigide, deoarece comportarea lor geometric, adic posibilittile lor de asezare relative, depind de temperatur, forte exterioare si asa mai departe. Cu aceasta, relatia originar, nemijlocit dintre geometrie si realitatea fizic pare s fie distrus si ne simtim mpinsi spre urmtoarea conceptie mai general, ce caracterizeaz punctul de vedere al lui Poincar: geometria (G) nu spune nimic despre comportarea lucrurilor reale, ci numai geometria mpreun cu suma legilor fizice (F). Simbolic putem spune c numai suma (G) + (F) se supune controlului experientei. Putem deci s alegem n mod arbi-

trar pe G, ca si prti din F; toate aceste legi snt conventii. Pentru evitarea contradictiilor este necesar s alegem restul lui (F) n asa fel nct (G) si (F), luate mpreun, s fie n acord cu experienta. n aceast conceptie, geometria axiomatic si o parte a legilor naturii, ridicate la rangul de conventii, apar drept echivalente din punct de vedere epistemologic. Sub specie aeterni Poincar are, dup prerea mea, dreptate. Conceptul de etalon de msurare, ca si conceptul ceasornicului de msurat, ce i este coordonat n teoria relativittii, nu gsesc n lumea real un obiect care s le corespund n mod exact. Este de asemenea clar c nici corpurile rigide, nici ceasornicul nu joac rolul de elemente ireductibile ale constructiei conceptuale a fizicii, ci rolul unor structuri corelate ce nu au voie s joace un rol de sine stttor n constructia fizicii teoretice. Convingerea mea este c, n actualul stadiu de dezvoltare a fizicii teoretice, aceste concepte trebuie s figureze ca notiuni independente; cci sntem nc departe de o cunoastere asigurat a fundamentelor teoretice ale atomisticii astfel nct s putem da o constructie teoretic exact acestor structuri. Ct priveste, mai departe, obiectia c n natur nu exist corpuri cu adevrat rigide si c nsusirile atribuite acestora nu privesc realitatea fizic, aceast obiectie nu 41 este ctusi de putin att de profund cum s-ar putea crede la o examinare fugitiv.2 Cci nu este greu s stabilim starea fizic a unui instrument de msurat cu atta precizie nct comportarea lui fat de asezarea relativ a altor instrumente de msurat s devin destul de univoc, permitndu-ne s-l substituim corpului rigid. La asemenea instrumente de msurat vor trebui raportate enunturile despre corpurile rigide. Orice geometrie practic se sprijin pe un principiu accesibil experientei pe care dorim s ni-l imaginm acum. Vom numi linie distanta dintre dou jaloane asezate pe un corp practic rigid. Ne imaginm dou corpuri practic rigide, pe fiecare fiind nsemnat o linie. Aceste dou linii vor trebui numite egale una cu alta dac jaloanele uneia pot fi fcute s coincid n mod constant cu jaloanele celeilalte. Se presupune acum c, dac dou linii snt gsite egale o dat si ntr-un anumit loc, ele snt egale ntotdeauna si pretutindeni. Pe aceste presupozitii se sprijin nu numai geometria euclidian practic, ci si cea mai apropiat generalizare a ei, geometria riemannian practic, si cu aceasta si teoria general a relativittii. Dintre temeiurile empirice ce vorbesc n favoarea acestor presupozitii voi expune aici unul singur. Fenomenul propagrii luminii n spatiul vid pune n corespondent cu orice interval spatio-temporal o linie, adic drumul corespunztor al luminii, si invers. Legat de aceasta, presupunerea indicat mai sus pentru linii trebuie s fie valabil n teoria relativittii si pentru intervale de timp msurate de ceasornice. n acest caz, ea poate fi formulat astfel: dac dou ceasornice ideale merg la fel de repede undeva si cndva (ele fiind nemijlocit nvecinate), ele merg la fel de repede ntotdeauna, indiferent unde si cnd au fost ele

comparate n acelasi loc. Dac aceast propozitie nu ar fi valabil pentru ceasornicele naturale, atunci frecventele proprii atomilor individuali ai aceluiasi element chimic nu ar coincide att de exact unele cu altele cum o arat experienta. Existenta liniilor spectrale nete constituie o 42 prob empiric convingtoare pentru numitul principiu al geometriei practice. De aceea, n cele din urm, putem vorbi cu sens de o metric riemannian a continuului cvadridimensional spatiu-timp. Problema dac acest continuu este euclidian sau adecvat schemei riemanniene generale sau altfel structurat este, potrivit conceptiei sustinute aici, o problem propriu-zis fizic, la care rspunsul trebuie s-l dea experienta, si nu este deci problema unei conventii ce urmeaz s fie aleas pe temeiuri de convenabilitate.3 Geometria riemannian va fi valabil exact atunci cnd legile de asezare a corpurilor practic rigide trec tot mai exact n cele ale corpurilor geometriei euclidiene n msura n care mrimile domeniului spatio-temporal considerat se micsoreaz. Interpretarea fizic a geometriei prezentat aici esueaz, este adevrat, n aplicarea ei imediat la spatii de mrimii submoleculare. Ea si pstreaz totusi o parte din semnificatia ei si pentru problemele constitutiei particulelor elementare. Cci se poate ncerca s se atribuie semnificatie fizic conceptelor cmpului, care au fost definite pentru descrierea geometric a comportrii corpurilor mai mari dect molecula si atunci cnd este vorba de descrierea particulelor electrice elementare din care este constituit substanta material. Numai succesul poate decide asupra ndrepttirii unei asemenea ncercri ce acord realitate fizic conceptelor de baz ale geometriei riemanniene dincolo de domeniul lor de aplicare fizic definit. Este posibil s rezulte c aceast extrapolare este tot att de putin oportun ca si cea a conceptului de temperatur asupra prtilor unui corp de mrime molecular. Mai putin problematic apare extinderea conceptelor geometriei practice asupra spatiilor de mrime cosmic. S-ar putea desigur obiecta c o constructie format din vergele rigide se ndeprteaz cu att mai mult de idealul rigidittii cu ct ntinderea ei spatial este mai mare. Cu greu s-ar putea ns atribui o semnificatie principial 43 acestei obiectii. De aceea, ntrebarea dac lumea este spatial finit sau nu mi se pare o problem pe de-a-ntregul rezonabil n sensul geometriei practice. Nici mcar nu mi se pare exclus ca, ntr-un viitor previzibil, aceast ntrebare s primeasc un rspuns din partea astronomiei. S ne reamintim ce ne nvat n aceast privint teoria general a relativittii. Potrivit ei exist dou posibilitti: 1. Lumea este spatial infinit. Acest lucru este posibil numai dac densitatea spatial medie a materiei concentrate n stele se anuleaz, adic dac relatia dintre masa total a stelelor si mrimea spatiului n care snt ele mprstiate se apropie nelimitat de valoarea zero, dac spa-

tiile considerate snt tot mai mari. 2. Lumea este spatial finit. Acesta trebuie s fie cazul dac exist o densitate medie diferit de zero a materiei ponderabile n univers. Volumul universului este cu att mai mare cu ct aceast densitate medie este mai mic. Nu vreau s trec cu vederea c pentru ipoteza finittii lumii poate fi revendicat un temei teoretic. Teoria general a relativittii arat c inertia unui anumit corp este cu att mai mare cu ct n vecintatea sa se gseste mai mult mas ponderabil; de aceea pare foarte firesc s reducem ntreaga inertie a unui corp la interactiuni ntre el si celelalte corpuri ale lumii, tot asa cum, nc de la Newton, greutatea a fost n ntregime redus la interactiuni ntre corpuri. Din ecuatiile teoriei generale a relativittii se poate deduce c aceast reducere total a inertiei la interactiunea dintre mase asa cum a cerut-o, de exemplu, Ernst Mach este cu putint numai dac lumea este spatial finit. Acest argument nu are nici o nrurire asupra multor fizicieni si astronomi. Dac, n cele din urm, numai experienta poate decide care din cele dou posibilitti se realizeaz n natur, se pune ntrebarea: cum poate experienta s ofere un rspuns? S-ar putea crede, mai nti, c densitatea medie a materiei ar putea fi determi44 nat prin observarea prtii din univers accesibile perceptiei noastre. Aceast ndejde este nseltoare. Distributia stelelor vizibile este deosebit de neregulat, astfel nct n nici un caz nu putem cuteza s echivalm densitatea medie a materiei stelare n univers cu densitatea medie a Cii Lactee. Si, orict de mare ar fi spatiul cercetat, putem ntotdeauna bnui c n afara acestui spatiu mai exist si alte stele. O evaluare a densittii medii ne apare, asadar, drept exclus. Exist si o a doua cale, ce mi se pare mai accesibil, chiar dac este si ea presrat cu mari greutti. Dac ne ntrebm care snt abaterile consecintelor teoriei generale a relativittii fat de teoria lui Newton, abateri accesibile observatiei noastre, rezult mai nti o abatere ce se produce la o mare apropiere de masa gravitational, o abatere care a putut fi confirmat n cazul planetei Mercur. Pentru cazul n care lumea este spatial finit exist si o a doua abatere fat de teoria newtonian, care se poate exprima astfel n limbajul teoriei newtoniene: Cmpul gravitational este n asa fel alctuit, nct pare s fi fost generat, n afar de masa ponderabil si de o densitate a masei cu semn negativ care este repartizat uniform n spatiu. Deoarece aceast mas imaginar trebuie s fie extrem de mic, ea ar putea fi observat numai n sistemele gravitationale de mare ntindere. S presupunem c am cunoaste repartitia statistic a stelelor n Calea Lactee, ca si masa acestora. Atunci am putea calcula, dup legea lui Newton, cmpul gravitational ca si viteza medie pe care trebuie s o aib stelele pentru ca, datorit interactiunii lor, Calea Lactee s nu se prbuseasc, ci s-si mentin ntinderea. Dac ns vitezele medii reale ale stelelor ce se pot msura ar fi mai mici dect cele calculate, am avea proba c atractiile reale la

distante mari snt mai mici dect cele conforme legii lui Newton. Printr-o asemenea abatere s-ar putea dovedi indirect caracterul finit al lumii si s-ar evalua chiar si mrimea ei spatial. 45 NOTE 1. Este vorba de lucrarea lui M. Schlick, Allgemeine Erkenntnislehre, Verlag von Julius Springer, Berlin, prima editie 1918, a doua editie 1925. 2. Critica conceptiei conventionaliste asupra geometriei, n formularea pe care i-a dat-o H. Poincar, asa cum este ea dezvoltat n acest text poate fi comparat cu discutia imaginat de Einstein n Obsevatii asupra articolelor reunite n acest volum, ntre un sustintor si un critic al conceptiei conventionaliste asupra geometriei. 3. Ratiunile examenului critic la care supune Einstein ideea caracterului conventional al alegerii geometriei utilizate n descrierea spatiului fizic, idee legat de numele lui Poincar, apar aici cu mult claritate. Descrierea metricii spatiului n teoria generalizat a relativittii primeste semnificatie fizic si, totodat, filozofic numai dac admitem supozitia c adoptarea unei geometrii euclidiene sau neeuclidiene pentru descrierea fizic este o chestiune n care decide experienta, si nu o conventie ce urmeaz s fie aleas pe temeiuri de convenabilitate. MECANICA LUI NEWTON SI INFLUENtA EI ASUPRA EVOLUtIEI FIZICII TEORETICE

Se mplinesc n aceste zile dou sute de ani de cnd Newton a nchis ochii pentru totdeauna. ntr-un asemenea moment simtim nevoia s evocm memoria acestui spirit luminos, care a determinat structurile gndirii, cercetrii si practicii occidentale asa cum n-a fcut-o nimeni naintea lui sau dup el. Newton n-a fost doar un genial descoperitor al unor metode speciale de o mare semnificatie, el a dominat, de asemenea, ntr-o manier unic faptele empirice cunoscute la acea vreme si a fost fantastic de inventiv n privinta metodelor matematice sau fizice de demonstratie aplicabile n situatii fizice particulare. Pentru toate acestea el este demn de veneratia noastr cea mai profund. Figura lui Newton are ns o important si mai mare dect cea care tine de geniul su intrinsec, datorit faptului c destinul l-a plasat ntr-un punct crucial al istoriei spiritului uman. Pentru a ne da seama n mod clar de aceasta, trebuie s ne reamintim c naintea lui Newton nu exista un sistem bine definit al cauzalittii fizice capabil de a reprezenta vreuna dintre cele mai adnci trsturi ale lumii fizice. Dup cum se stie, marii materialisti ai antichittii grecesti au pretins ca toate procesele materiale s fie reduse la desfsurarea logic a miscrilor atomilor, reglat strict, fr a admite interventia vointei fiintelor vii drept cauz de sine stttoare. De asemenea, Descartes a reluat n modul su specific acest proiect. Dar el a rmas o dorint ndrzneat, idealul problematic al unei scoli filozofi-

ce. Rezultate reale, apte de a da un temei ideii existentei 47 unui lant nentrerupt al cauzalittii fizice, nu existau deloc naintea lui Newton. Scopul lui Newton a fost s rspund la ntrebarea: exist o regul simpl dup care s se poat calcula n mod complet miscrile corpurilor ceresti din sistemul nostru planetar, atunci cnd se cunoaste starea de miscare a tuturor acestor corpuri la un moment dat? Legile empirice ale lui Kepler cu privire la miscarea planetelor, stabilite pe baza observatiilor lui Tycho Brahe, fuseser deja enuntate si necesitau o explicatie*. Aceste legi, este adevrat, ddeau un rspuns complet la ntrebarea cum se misc planetele n jurul Soarelui (forma de elips a orbitelor, egalitatea ariilor pe care le parcurge raza n timpi egali, relatia dintre semiaxele mari si perioada de rotatie n jurul Soarelui). Dar aceste reguli nu satisfceau exigenta cauzalittii. Ele reprezint trei reguli logic independente, fr vreo conexiune intern reciproc. Legea a treia nu poate fi pur si simplu aplicat n mod cantitativ altor corpuri centrale dect Soarelui (nu exist, cu alte cuvinte, nici o relatie ntre perioada de rotatie a unei planete n jurul Soarelui si aceea a unui satelit n jurul planetei sale). Totusi, aspectul cel mai important este urmtorul: aceste legi se refer la miscarea luat ca ntreg si nu la problema modului n care o stare a miscrii unui sistem o genereaz pe cea care urmeaz n mod nemijlocit n timp; aceste legi snt, cum spunem astzi, legi integrale si nu legi diferentiale. Legea diferential este singura form care satisface pe deplin exigenta cauzalittii proprie fizicianului modern. Conceperea clar a legii diferentiale este una dintre cele mai mari realizri intelectuale ale lui Newton. Pentru aceasta este necesar nu doar gndul lui, ci si un for* Astzi toat lumea stie ce munc imens a necesitat descoperirea acestor legi pornind de la orbitele constatate empiric. Dar putini reflect asupra metodei geniale prin care Kepler a dedus orbitele reale pornind de la cele aparente, adic de la cele date de observatiile efectuate de pe Pmnt (n.t.). 48 malism matematic, care, e drept, exista ntr-o form rudimentar, dar care cerea o form sistematic. Newton a gsit si acest formalism prin calcul diferential si integral. Nu vom discuta aici dac Leibniz a ajuns la aceleasi metode matematice independent de Newton sau nu. n orice caz, pentru Newton perfectionarea acestora a reprezentat o necesitate, deoarece numai ele i-ar fi putut oferi instrumentul adecvat pentru exprimarea ideilor sale. Galilei fcuse deja un pas important n cunoasterea legilor miscrii. El a descoperit legea inertiei si legea cderii libere a corpurilor n cmpul gravitational al Pmntului: o mas (mai exact, un punct material) care nu e supus influentelor altor mase se misc uniform si rectiliniu n cmpul de gravitatie al Pmntului; viteza unui

corp n cdere liber vertical creste proportional cu timpul. Astzi, s-ar putea s ni se par c doar un mic pas desparte legea de miscare a lui Newton de descoperirile lui Galilei. Trebuie ns s observm c cele dou enunturi de mai sus se refer, prin forma lor, la miscare ca ntreg, pe cnd legea de miscare a lui Newton ofer un rspuns la ntrebarea: cum se exprim starea de miscare a unui punct material ntr-un timp infinit de mic sub influenta unei forte exterioare? Numai prin trecerea la considerarea fenomenelor ntr-un timp infinit mic (legea diferential) a ajuns Newton la acea formulare care este valabil pentru orice fel de miscri. El a mprumutat ideea de fort din stiinta extrem de dezvoltat a staticii. Pentru el conexiunea dintre fort si acceleratie a devenit posibil numai prin introducerea noului concept al masei care, n mod curios, se ntemeia pe o pseudo-definitie. Astzi sntem att de obisnuiti cu formarea unor concepte ce corespund unor derivate, nct nu mai putem aprecia ce remarcabil putere de abstractie a fost necesar pentru a obtine legea diferential general a miscrii printr-o derivare de ordinul doi, n timp ce conceptul de mas trebuia, mai nti, inventat. 49 Cu aceasta ne aflm nc departe de obtinerea unei ntelegeri cauzale a proceselor de miscare. Deoarece miscarea era determinat prin ecuatia de miscare numai n cazul n care forta era dat. Inspirat probabil de legittile miscrii planetelor, Newton a conceput ideea c forta ce actioneaz asupra unei mase e determinat de pozitia tuturor maselor situate la o distant suficient de mic de masa respectiv. Numai dup ce aceast relatie a fost cunoscut, a devenit posibil o ntelegere pe deplin cauzal asupra proceselor miscrii. Este cunoscut modul n care Newton, pornind de la legile miscrii planetelor ale lui Kepler, a rezolvat aceast problem pentru gravitatie, descoperind astfel identitatea de natur dintre fortele motrice ce actioneaz asupra astrelor si gravitatie. Numai prin combinarea Legii miscrii cu Legea atractiei s-a constituit acest minunat edificiu de gndire ce face posibil calcularea strii trecute si a celei viitoare a unui sistem din starea sa la un moment dat, n msura n care evenimentele se produc numai sub influenta fortelor gravitationale. Unitatea logic a sistemului conceptual a lui Newton const n aceea c singurele lucruri care apar drept cauze ale acceleratiei maselor unui sistem snt nsesi aceste mase. Pe temeiul acestor principii schitate aici, Newton a reusit s explice miscarea planetelor, satelitilor si a cometelor pn n cele mai mici amnunte, apoi fluxul si refluxul, miscarea de precesie a Pmntului o realizare deductiv de o mretie unic. O mare admiratie a produs descoperirea identittii dintre cauzele miscrii corpurilor ceresti si greutate, fenomen cu care sntem astzi att de obisnuiti n viata cotidian. Importanta realizrii lui Newton nu s-a limitat ns la faptul c el a creat o baz efectiv si logic satisfctoare pentru stiinta mecanic; pn la sfrsitul secolului al XIX-lea aceasta a constituit programul oricrei cercetri

desfsurate n domeniul fizicii teoretice. Toate fenomenele fizice trebuiau reduse la mase ce se supuneau legilor newtoniene de miscare. Legea fortei trebuia pur 50 si simplu extins si aplicat orice tip de fapte considerate. Newton nsusi a ncercat s aplice acest program n optic, presupunnd c lumina consist din corpuscule inerte. nssi teoria opticii ondulatorii folosea legea de miscare a lui Newton, dup ce aceasta a fost aplicat maselor rspndite continuu. Ecuatiile de miscare ale lui Newton reprezentau unica baz pentru teoria cinetic a cldurii, care nu numai c a pregtit terenul pentru descoperirea legii conservrii energiei, dar a condus, de asemenea, la o teorie a gazelor care a fost confirmat pn n cele mai mici detalii si la o idee mai profund asupra naturii legii a doua a termodinamicii. Teoria electricittii si magnetismului s-a dezvoltat, de asemenea, pn n vremurile moderne sub imperiul ideilor fundamentale ale lui Newton (substant electric si magnetic, forte ce actioneaz la distant). Chiar si revolutia produs n electrodinamic si optic de Faraday si Maxwell, care a reprezentat primul mare progres principial la nivelul fundamentelor fizicii teoretice dup Newton, s-a realizat sub totala orientare a ideilor lui Newton. Maxwell, Boltzmann, lordul Kelvin n-au ezitat s reduc cmpurile electromagnetice si actiunile lor dinamice reciproce la actiunea mecanic a unor mase ipotetice rspndite n mod continuu. Totusi, ca urmare a sterilittii sau cel putin a lipsei de succes a acestor eforturi, s-a produs n mod progresiv, nc de la sfrsitul secolului trecut, o revolutionare a reprezentrilor de baz: fizica teoretic a depsit cadrul conceptual newtonian care asigurase stabilitatea si ghidase gndirea stiintific timp de aproape dou secole. Principiile fundamentale ale lui Newton au fost att de satisfctoare din punct de vedere logic, nct impulsul de nnoire nu putea aprea dect sub presiunea unor fapte de experient. nainte de a m ocupa mai ndeaproape de acest aspect, trebuie s subliniez c nsusi Newton era mult mai constient de anumite slbiciuni ale edificiului su intelectual dect au fost generatiile de savanti ce l-au urmat. Acest fapt mi-a provocat ntotdea51 una admiratie plin de respect. As dori de aceea s m opresc pe scurt asupra acestora. I. n ciuda faptului c efortul lui Newton de a-si prezenta sistemul de idei ca fiind n mod necesar determinat de experient si de a introduce ct mai putine concepte ce nu se refer direct la obiecte empirice este peste tot evident, el a formulat conceptele de spatiu absolut si de timp absolut, care i-au fost adesea reprosate n anii nostri. Dar tocmai n acest punct este Newton n mod deosebit consecvent. El a recunoscut faptul c mrimile geometriei observabile (distantele ntre punctele materiale) si evolutia lor n timp nu caracterizeaz n mod complet miscarea din punct de vedere fizic. El a demonstrat aceasta prin faimosul experiment cu gleata cu ap n rotatie. Ca urmare, pe lng mase si distantele

lor ce variaz n timp, trebuie s mai existe ceva care s determine miscarea. Acest ceva a fost considerat de el ca fiind relatia cu spatiul absolut. El a admis c spatiul trebuie s posede un gen de realitate fizic pentru ca legile de miscare formulate de el s poat avea semnificatie, o realitate de acelasi gen cu aceea a punctelor materiale si a distantelor dintre ele. Aceast conceptie clar ne relev att ntelepciunea lui Newton ct si un aspect slab al teoriei sale. Structura logic a acestei teorii ar fi fost cu sigurant mai satisfctoare fr acest concept vag; n acest caz, n formularea legilor ar fi trebuit s apar numai obiecte a cror relatie cu perceptia era perfect clar (punctele materiale, distantele). II. Introducerea fortelor actionnd direct si instantaneu la distant pentru a reprezenta efectele gravitatiei nu corespunde caracterului majorittii fenomenelor pe care le cunoastem din experienta obisnuit. Newton a rspuns acestei obiectii indicnd c legea sa a atractiei gravitationale nu putea s constituie o explicatie definitiv a fenomenelor, ci doar o regul derivat prin inductie din experient. III. Teoria lui Newton nu oferea o explicatie pentru faptul cu totul straniu c greutatea si inertia unui corp 52 snt determinate de aceeasi mrime (masa). Natura stranie a acestui fapt l-a frapat si pe Newton. Nici unul dintre aceste trei puncte nu constituie o obiectie logic mpotriva teoriei; ele nu reprezint, ntr-o anumit msur, dect deziderate nemplinite ale spiritului stiintific n lupta lui pentru ptrunderea complet si unitar din gndire a fenomenelor naturale. Pentru doctrina newtonian a miscrii, considerat ca program pentru ntreaga fizic teoretic, primul soc a venit din partea teoriei electricittii a lui Maxwell. A devenit astfel clar c actiunile reciproce dintre corpuri datorate fortelor electrice si magnetice snt realizate nu prin forte ce actioneaz instantaneu la distant, ci prin intermediul unor procese ce se propag n spatiu cu vitez infinit. Faraday a introdus, pe lng punctul material si miscarea lui, un nou tip de entitate fizic real, si anume cmpul. S-a ncercat mai nti, pe baza modului de gndire mecanic, s se interpreteze acest nou concept ca o stare mecanic (a miscrii sau a fortei) a unui mediu ipotetic care umple spatiul (eterul). Dar atunci cnd, n ciuda celor mai intense eforturi, aceast interpretare a esuat, oamenii au trebuit s accepte treptat cmpul electromagnetic, ca ultim crmid de constructie ireductibil a realittii fizice. i datorm lui H. Hertz eliberarea conceptului de cmp de orice accesoriu provenind din arsenalul conceptiei mecanice si lui H. A. Lorentz eliberarea de orice purttor material, singurul purttor al cmpului rmnnd spatiul fizic vid (sau eterul), care nici n mecanica lui Newton nu era deposedat de orice functie fizic. n momentul n care aceast evolutie se ncheiase, nimeni nu mai credea n forte care actioneaz nemijlocit si instantaneu la distant, nici chiar n domeniul gravitatiei, chiar dac pentru aceasta nu se schitase nc o teorie de cmp indiscutabil, din lipsa unor cunos-

tinte empirice suficiente. Evolutia teoriei electromagnetice a cmpului a condus de ndat ce ipoteza newtonian a fortelor ce actioneaz la distant a fost 53 abandonat la tentativa de a explica legea de miscare newtonian n termenii electromagnetismului, respectiv de a o nlocui printr-una mai exact, fundat pe teoria cmpului. Desi aceste ncercri n-au dus la un succes deplin, conceptele fundamentale ale mecanicii au ncetat s mai fie considerate ca piatr de temelie a imaginii lumii fizice. Teoria MaxwellLorentz a condus n mod necesar la teoria special a relativittii, care, abandonnd ideea simultaneittii absolute, a exclus existenta unor forte ce actioneaz la distant. Din aceast teorie a rezultat c masa nu mai reprezint o mrime invariabil, ci una care depinde de (fiind echivalent cu) mrimea continutului de energie. Ea a artat, de asemenea, c legea de miscare a lui Newton va trebui considerat ca o legelimit aplicabil numai pentru viteze mici; n locul ei a fost introdus o nou lege de miscare n care viteza luminii n vid intervine ca o vitez-limit. Teoria general a relativittii a reprezentat ultimul pas n dezvoltarea programului teoriei cmpului. Din punct de vedere cantitativ ea a modificat foarte putin teoria lui Newton, dar din punct de vedere calitativ ea i-a adus modificri mult mai profunde. Inertia, gravitatia si comportarea metric a corpurilor si ceasurilor au fost reduse la o calitate unitar a cmpului; acest cmp, la rndul lui, a fost pus n dependent de corpuri (generalizarea legii gravitatiei a lui Newton, respectiv a legii cmpului care-i corespundea, asa cum a fost formulat de Poisson). Prin aceasta timpul si spatiul au fost deposedate nu de realitatea lor, ci de caracterul lor de absolut cauzal (un absolut ce influenta materia, dar nu era afectat de influenta ei), pe care Newton a fost obligat s li-l acorde pentru a putea formula legile cunoscute atunci. Legea generalizat a inertiei preia rolul legii de miscare a lui Newton. Aceast scurt explicatie e suficient pentru a evidentia modul n care elementele teoriei newtoniene snt transferate n teoria general a relativittii prin care cele trei defecte semnalate mai sus snt dep54 site. Este posibil ca, n cadrul acestei ultime teorii, legea de miscare s poat fi dedus din legea cmpului corespunztoare legii newtoniene a fortelor. Numai dup ce se va realiza acest obiectiv se va putea vorbi de o teorie pur a cmpului. Mecanica lui Newton a deschis drumul pentru teoria cmpului si ntr-un sens mai formal. Aplicarea mecanicii lui Newton unor mase ce se distribuie n mod continuu a condus n mod necesar la descoperirea si folosirea ecuatiilor diferentiale partiale (Einstein foloseste aici expresia ecuatii diferentiale partiale pentru ecuatii diferentiale cu derivate partiale n.t.), care, la rndul lor, ar fi putut oferi prima expresie adecvat legilor teoriei cmpului. Din punct de vedere formal, conceptia lui Newton asupra legii diferentiale a reprezentat primul pas decisiv

pentru dezvoltarea ulterioar. ntreaga evolutie a ideilor noastre despre procesele naturii de care am vorbit mai sus poate fi privit ca o dezvoltare organic a ideilor lui Newton. Dar, n timp ce procesul perfectionrii teoriei cmpului se afl nc n plin desfsurare, descoperirea radiatiei termice, spectrele, radioactivitatea etc. au pus n evident o limit a posibilittii de a utiliza ntregul sistem de idei, limit ce ne apare nc si azi de netrecut, n ciuda succesului imens nregistrat n rezolvarea unor aspecte particulare. Multi fizicieni sustin si au argumente puternice c n fata acestor fapte esueaz nu doar legea diferential, ci nssi legea cauzalittii pn n prezent postulatul fundamental al ntregii stiinte. Este negat nssi posibilitatea unei constructii spatio-temporale care ar putea fi pus n corespondent n mod univoc cu procesele fizice. Faptul c un sistem mecanic admite doar valori discrete sau stri discrete ale energiei asa cum rezult direct din experient pare la prima vedere greu de dedus dintr-o teorie de cmp care opereaz cu ecuatii diferentiale. Metoda L. de BroglieSchrdinger, care ntr-un anumit sens are caracterul unei teorii de cmp, deduce ntr-adevr pe baza ecuatiilor diferentiale, printr-un gen 55 de consideratii de rezonant, doar existenta unor stri discrete, ntr-un uimitor acord cu faptele de experient. Dar aceast metod trebuie s renunte la localizarea particulelor materiale si la legi strict cauzale. Cine si ngduie ns azi s decid dac legea cauzalittii si legea diferential, aceste premise ultime ale conceptiei newtoniene asupra naturii, vor trebui definitiv abandonate? JOHANNES KEPLER

n epoci pline de griji si frmntate cum este epoca noastr, cnd cu greu pot fi gsite motive de bucurie legate de oameni si de desfsurarea activittilor umane, ne putem consola evocnd amintirea unui om att de mare si senin cum a fost Kepler. El a trit ntr-o vreme cnd existenta unei legitti generale privind desfsurarea fenomenelor naturale nu era n nici un caz acceptat fr rezerve. Ct de mare trebuie s fi fost credinta n aceast legitate pentru ca ea s-i fi dat forta necesar de a consacra, n sigurtate, zeci de ani unei munci dificile si rbdtoare de cercetare empiric a miscrii planetelor si a legilor matematice ale acestei miscri, fr a avea nici sprijin si nici ntelegere din partea contemporanilor. Dac dorim s-i cinstim cum se cuvine memoria, va trebui s ne reprezentm clar problema cu care s-a confruntat si s stabilim ct mai exact stadiile rezolvrii ei. Copernic atrsese deja atentia celor mai nalte spirite asupra faptului c am putea dobndi o ntelegere clar a miscrilor aparente ale planetelor considernd aceste miscri drept miscri de rotatie ale planetelor n jurul Soarelui, presupus imobil. Dac planetele s-ar misca uniform si n cerc n jurul Soarelui situat n centru, ar fi

relativ usor s se descopere cum arat de pe Pmnt aceste miscri. Cum ns era vorba de fenomene mult mai complicate, problema s-a dovedit a fi mult mai dificil. Primul lucru ce trebuie fcut era s se determine aceste miscri n mod empiric din observatiile lui Tycho Brahe asupra planetelor. Numai atunci se putea pune 57 problema de a descoperi legile generale pe care le satisfac aceste miscri. Pentru a sesiza cu ct greutate puteau fi determinate miscrile reale de rotatie, va trebui s ne edificm asupra urmtoarei situatii: nu putem vedea niciodat unde se gseste efectiv o planet ntr-un moment anumit, ci doar n ce directie este ea observat de pe Pmnt, acesta din urm descriind, la rndul lui, o curb de natur necunoscut n jurul Soarelui. Dificulttile preau deci insurmontabile. Kepler a trebuit s descopere o cale pentru a introduce ordinea n acest haos. El a nteles c, n primul rnd, trebuia determinat miscarea Pmntului. Acest lucru ar fi fost pur si simplu imposibil, dac ar fi existat doar Soarele, Pmntul si stelele fixe, nu ns si celelalte planete, deoarece n acest caz nu s-ar fi putut determina empiric dect modul cum se modific n timpul anului directia dreptei care leag Pmntul si Soarele (miscarea aparent a Soarelui n raport cu stelele fixe). Se putea descoperi astfel c toate aceste directii SoarePmnt se afl ntr-un plan stationar n raport cu stelele fixe, cel putin n conformitate cu precizia observatiilor efectuate n acele vremi, cnd nu existau telescoape. Pe aceast cale se putea determina, de asemenea, n ce fel se roteste n jurul Soarelui linia de legtur SoarePmnt. S-a constatat c viteza unghiular a acestei miscri se modific regulat n timpul anului. Dar aceasta nu putea fi nc de mare ajutor atta timp ct nu se cunostea variatia anual a distantei SoarePmnt. Numai atunci cnd aceste modificri anuale au fost cunoscute, s-a descoperit forma real a orbitei Pmntului precum si modul n care este descris aceasta. Kepler a gsit o cale admirabil de a iesi din aceast dilem. Mai nti, din observatiile asupra Soarelui rezulta c viteza mersului aparent al Soarelui n raport cu fondul stelelor fixe era diferit n diferite perioade ale anului, dar c viteza unghiular a acestei miscri era mereu aceeasi n aceeasi perioad a anului astronomic si, ca urmare, viteza de rotatie a liniei drepte de legtur SoarePmnt era ntotdeauna aceeasi dac era raportat 58 la aceeasi regiune a stelelor fixe. Se putea deci admite c orbita Pmntului, pe care Pmntul o parcurge n acelasi fel n fiecare an, era o orbit nchis n sine fapt ce nu era evident a priori. Pentru partizanii sistemului lui Copernic devenea aproape cert c aceast explicatie trebuie s fie valabil si pentru orbitele celorlalte planete. Aceasta constituia deja un pas nainte. Dar cum s se determine forma real a orbitei Pmntului? S ne imaginm prezenta ntr-un loc al planului orbitei a unei lanterne puternice M, despre care stim c rmne permanent n acelasi loc si formeaz astfel un gen de punct fix de triangulatie pentru a se determina orbita P-

mntului, un punct pe care locuitorii Pmntului l-ar putea viza n fiecare perioad a anului. S admitem c aceast lantern M se afl la o distant mai mare de Soare dect de Pmnt. Cu ajutorul unei asemenea lanterne se putea determina orbita Pmntului, si anume n felul urmtor: Mai nti, n fiecare an exist un moment cnd Pmntul P se afl exact pe linia care leag Soarele S si lanterna M. n acel moment, viznd de pe Pmntul P lanterna M, linia astfel obtinut va fi n acelasi timp directia SM (SoareLantern). S admitem c aceast directie va fi marcat pe cer. Apoi s ne imaginm Pmntul ntr-o pozitie diferit si la un moment diferit. Deoarece att lanterna M, ct si Soarele S, pot fi vzute de pe Pmnt, unghiul P din triunghiul SPM ar putea fi cunoscut. Dar, prin observatii directe asupra Soarelui, noi cunoastem de asemenea si directia lui SP n raport cu stelele fixe, n timp ce directia liniei de legtur SM n raport cu stelele fixe a fost determinat dinainte pentru totdeauna. Dar n triunghiul SPM cunoastem si unghiul S. Ca urmare, alegnd n mod liber o baz SM, putem trasa pe hrtie triunghiul SPM: pe baza cunoasterii unghiurilor P si S. Putem repeta acest lucru la intervale diferite n cursul anului; de fiecare dat vom obtine pe hrtie o localizare a Pmntului P cu momentul temporal corespunztor n raport cu linia de baz SM stabilit o dat pentru tot59 deauna. Orbita Pmntului va fi astfel determinat empiric, nu ns si dimensiunea ei absolut. Dar, veti ntreba, de unde a luat Kepler aceast lantern? Geniul su si natura, binevoitoare n acest caz, i-au oferit-o. Exista, de exemplu, planeta Marte a crei revolutie anual era cunoscut. Se ajunge uneori ca Pmntul, Soarele si Marte s se afle exact n linie dreapt si aceast pozitie a lui Marte se repet dup fiecare an martian, deoarece Marte parcurge o traiectorie nchis. n aceste momente cunoscute, SM reprezint ntotdeauna aceeasi linie de baz, n timp ce Pmntul se afl mereu ntr-un alt punct al orbitei sale. Observatiile asupra Soarelui si asupra lui Marte, n momentele respective, furnizeaz ca urmare un mijloc de a determina orbita adevrat a Pmntului, planeta Marte jucnd atunci rolul lanternei noastre fictive. Astfel a descoperit Kepler forma adevrat a orbitei Pmntului si modul n care acesta o descrie; nou tuturor celorlalti nscuti mai trziu, europeni, germani sau svabi nu ne rmne dect s-l admirm si s-l pretuim pentru aceasta. O dat determinat empiric orbita Pmntului, puteau fi cunoscute pozitia si lungimea reale ale liniei SP n orice moment; pentru Kepler nu mai era att de dificil s calculeze, pe baza observatiilor, orbitele si miscrile celorlalte planete, cel putin n principiu. A fost necesar desigur o munc imens, mai ales dac tinem seama de stadiul de atunci al matematicii. Rmnea cea de-a doua parte, nu mai putin dificil, a operei creia Kepler i dedicase ntreaga sa viat. Orbitele erau cunoscute empiric, mai trebuiau deduse legile lor din aceste date empirice. Trebuia formulat o ipotez asupra naturii matematice a curbei descrise de

orbit si, dup aceea, verificat pe baza imensului numr de date; dac rezultatele nu concordau, se imagina o nou ipotez si se relua verificarea. Dup nesfrsite cutri, o ipotez confirmat: orbita este o eclips; n centrul ei se afl Soarele. El a gsit si legea potrivit creia viteza se modific n timpul rotatiei, n asa fel nct linia 60 planetSoare acoper suprafete egale n intervale de timp egale. n fine, Kepler a descoperit c ptratele perioadelor de revolutie snt proportionale cu cuburile axelor mari ale elipselor. Admiratia noastr fat de acest om sublim se mpleteste cu un alt sentiment de admiratie si de veneratie, care ns nu mai e legat de o fiint uman, ci de misterioasa armonie a naturii n care ne-am nscut. nc din Antichitate, oamenii au imaginat curbe ale celor mai simple legi posibile: printre acestea, pe lng linia dreapt si cercul, elipsa si hiperbola. Pe acestea din urm le regsim cel putin cu o bun aproximatie n orbitele corpurilor ceresti. S-ar prea c ratiunea uman trebuie s construiasc mai nti, independent, formele, nainte de a le putea dovedi existenta n natur. Din minunata oper de-o viat a lui Kepler ntelegem clar c experienta simpl nu poate genera cunoasterea, aceasta fiind produs doar prin compararea creatiilor spiritului cu faptele observatiei. INFLUENtA LUI MAXWELL ASUPRA EVOLUtIEI CONCEPtIEI DESPRE REALITATEA FIZIC

Credinta ntr-o lume exterioar independent de subiectul cunosctor st la baza ntregii stiinte a naturii. ntruct perceptiile ne dau numai o informatie indirect asupra acestei lumi exterioare sau asupra realittii fizice (Physikalisch-Realen), aceasta nu poate fi sesizat de noi dect pe o cale speculativ. De aici decurge c conceptiile noastre asupra realittii fizice nu pot fi niciodat definitive. Trebuie s fim permanent pregtiti s schimbm aceste conceptii adic fundamentul axiomatic al fizicii pentru a fi n acord cu faptele ntr-o modalitate perfect din punct de vedere logic. De fapt, o privire sumar asupra dezvoltrii fizicii ne arat c acest fundament axiomatic a suferit de-a lungul timpului modificri profunde.1 Cea mai mare schimbare a bazei axiomatice a fizicii, cu alte cuvinte a conceptiei noastre cu privire la structura realittii, de la ntemeierea fizicii teoretice prin Newton, a fost provocat de cercetrile lui Faraday si Maxwell asupra fenomenelor electromagnetice. n cele ce urmeaz vom ncerca s prezentm mai exact acest fapt examinnd att evolutia anterioar a ideilor, ct si pe cea ulterioar. n sistemul lui Newton realitatea fizic este caracterizat prin conceptele de timp, spatiu, punct material si fort (actiune reciproc a punctelor materiale). Fenomenele fizice trebuie considerate, dup Newton, miscri ale punctelor materiale n spatiu guvernate de legi determi-

nate. Punctul material este singurul mod de a reprezenta realitatea n msura n care aceasta se afl n miscare. 62 Corpurile perceptibile au constituit, evident, punctul de plecare n formarea conceptului punctului material; acesta a fost imaginat ca un analog al corpurilor mobile, abstractie fcnd de form, ntindere, orientare n spatiu, de toate propriettile intrinseci, pstrnd doar inertia si translatia si adugnd ideea de fort. Corpurile materiale, care au provocat psihologic formarea conceptului de punct material, au fost considerate, la rndul lor, ca sisteme de puncte materiale. Trebuie s mentionm c acest sistem teoretic este n esenta sa atomist si mecanic. Orice fenomen trebuie conceput pur mecanic, adic n termenii miscrilor simple ale punctelor materiale dup legile de miscare ale lui Newton. Aspectul cel mai putin satisfctor al acestui sistem teoretic (lsnd la o parte dificulttile implicate de conceptul de spatiu absolut, rediscutate n ultima vreme) apare n special n teoria luminii, pe care Newton o concepea, n conformitate cu sistemul su, ca fiind compus din puncte materiale. nc de pe atunci se punea acut ntrebarea: ce devin punctele materiale din care e compus lumina atunci cnd aceasta este absorbit? Introducerea unor puncte materiale de tipuri diferite, postulate pentru a reprezenta materia ponderabil, pe de o parte, si lumina, pe de alt parte, nu putea constitui o solutie satisfctoare. Mai trziu acestora li s-au adugat corpusculii electrici ca un al treilea tip, avnd, la rndul lui, caracteristici fundamental diferite. O alt slbiciune a fundamentelor sistemului newtonian consta n aceea c fortele actiunii reciproce prin care snt determinate evenimentele trebuiau admise ipotetic ntr-o manier absolut arbitrar. Cu toate acestea, conceptia newtonian asupra realittii a fost deosebit de fecund; cum se face c oamenii de stiint s-au simtit tentati s-o abandoneze? Pentru a putea da n general o form matematic sistemului su, Newton a trebuit s inventeze notiunea de derivat si s stabileasc legile miscrii n forma ecuatiilor diferentiale totale realiznd astfel, poate, cel mai mare progres ngduit gndirii vreunui om. Ecuatiile 63 diferentiale partiale nu erau necesare pentru aceasta; de aceea Newton nu le-a folosit n mod sistematic. Ele au devenit ns necesare pentru formularea mecanicii corpurilor deformabile, datorit faptului c, n aceste probleme, modul n care se presupunea c respectivele corpuri snt construite din puncte materiale nu avea nici o important. Astfel, ecuatia diferential partial a intrat n fizica teoretic n chip de servitoare, pentru a deveni treptat stpn. Aceasta a nceput n secolul al XIX-lea, cnd, sub presiunea faptelor observate, s-a impus teoria ondulatorie a luminii. Lumina n spatiul vid a fost interpretat prin vibratiile eterului si se prea c nu are nici un rost ca, la rndul su, eterul s fie conceput si el ca un conglomerat de puncte materiale. Aici ecuatia diferential partial a aprut pentru prima oar ca expresia natural

a elementarului n fizic. Astfel cmpul continuu a intervenit, ntr-un domeniu particular al fizicii teoretice, alturi de punctul material, ca reprezentant al realittii fizice. Acest dualism se pstreaz si astzi, aprnd ca un factor deranjant pentru orice spirit sistematic. Dac ideea de realitate fizic a ncetat de a mai fi pur si simplu atomist, ea a rmas totusi, nainte de toate, pur mecanic; s-a ncercat n continuare s se interpreteze orice fenomen ca o miscare a maselor inerte, ba chiar se prea c nici nu s-ar putea imagina un alt fel de a privi lucrurile. Atunci a intervenit marea schimbare, care va rmne legat de numele lui Faraday, Maxwell si Hertz. Partea leului n aceast revolutie i-a revenit lui Maxwell. El a artat c tot ceea ce se cunostea atunci despre lumin si despre fenomenele electromagnetice se exprim n bine cunoscutul su dublu sistem de ecuatii diferentiale partiale, n care cmpurile electric si magnetic apreau ca variabile dependente. ntr-adevr, Maxwell a ncercat s fundamenteze, respectiv s justifice, aceste ecuatii cu ajutorul modelelor (constructiilor) mecanice ideale. El s-a servit n acelasi timp de mai multe asemenea constructii fr a lua prea n serios vreuna dintre ele, 64 astfel nct ecuatiile preau s fie lucrul esential, iar fortele cmpurilor ce interveneau n acestea deveneau entitti elementare ireductibile.2 La rscrucea secolelor, conceptia asupra cmpului electromagnetic ca entitate ultim se impusese deja ntr-o manier general, teoreticienii cei mai rigurosi nemaiacordnd ncredere justificrii sau posibilittii de fundamentare mecanic a ecuatiilor lui Maxwell. n ultima vreme s-a ncercat chiar, invers, s se explice punctele materiale si inertia lor n cadrul teoriei lui Maxwell cu ajutorul ideilor de cmp, fr ca aceste eforturi s fi fost ns ncununate de un succes definitiv.3 Dac, fcnd abstractie de rezultatele particulare importante pe care munca de o viat a lui Maxwell le-a adus n principalele domenii ale fizicii, ne vom concentra atentia asupra schimbrii provocate de el n conceptia asupra naturii realittii fizice, am putea spune: nainte de Maxwell oamenii concepeau realitatea fizic n msura n care aceasta se presupune c reprezint fenomene naturale ca puncte materiale ale cror modificri nu constau dect n miscri supuse ecuatiilor diferentiale totale*; dup Maxwell, realitatea fizic este conceput ca fiind reprezentat de cmpuri continue, inexplicabile n termeni mecanici, supuse ecuatiilor diferentiale partiale. Aceast schimbare a conceptului de realitate este cea mai profund si fertil schimbare care s-a produs n fizic dup Newton. Trebuie totusi s admitem c aceast idee programatic n-a fost nc realizat pe deplin. Teoriile fizice stabilite cu succes dup aceea reprezint mai degrab un gen de compromis ntre aceste dou programe, si tocmai din cauza acestui caracter de compromis ele poart amprenta provizoriului si incompletitudinii logice, desi fiecare, luat n sine, a realizat mari progrese. Aici trebuie mentionat mai nti teoria electronic a lui Lorentz, n care corpusculii electrici si cmpul apreau, paralel, ca elemente de valoare egal pentru ntelegerea realittii. Au urmat teoria special si teoria general

* n original apare expresia partiale (partielles) (n.t.). 65 a relativittii care, desi se bazeaz n ntregime pe considerarea ideilor teoriei cmpului, n-au putut evita introducerea independent a punctelor materiale si a ecuatiilor diferentiale totale.4 Ultima creatie cu cel mai mare succes a fizicii teoretice, mecanica cuantic, difer n fundamentele ei n mod principial de ambele programe pe care le vom numi, pe scurt, newtonian si maxwellian. Deoarece mrimile care apar n legile ei nu pretind s descrie nssi realitatea fizic, ci doar probabilittile aparitiei unei realitti fizice avute n vedere. Dirac, cruia i datorm, dup opinia mea, cea mai desvrsit expunere a teoriei din punct de vedere logic, indic pe bun dreptate faptul c va fi probabil dificil s se ofere o descriere teoretic a unui foton n asa fel nct ea s ne dea informatia suficient pentru a decide dac el va trece sau nu printr-un polarizor dispus (transversal) n calea sa. Eu ns continuu s cred c fizicienii nu se vor multumi mult vreme cu o asemenea descriere indirect a realittii, nici chiar dac s-ar reusi adaptarea satisfctoare a teoriei la postulatul relativittii generale. n acest caz, s-ar putea s se revin la ncercarea de a realiza un program pe care l-am putea denumi foarte nimerit maxwellian si anume, descrierea realittii fizice prin cmpuri ce satisfac ecuatii diferentiale partiale fr singularitti.5 NOTE 1. Aceasta este prima formulare a credo-ului epistemologic al lui Einstein, despre care va scrie n autobiografia sa intelectual c s-a conturat mai trziu si ncet si c nu corespunde punctului de vedere pe care l-am adoptat n anii mai tineri. Caracteristice pentru conceptia realist a lui Einstein asupra cunoasterii fizice, asa cum este ea formulat n acest text, snt trei motive. Mai nti, observatia c simturile ne dau numai o informatie indirect asupra realittii, care poate fi cunoscut numai pe cale speculativ (rational). n al doilea rnd, identificarea realittii fizice cu lumea exterioar. n al treilea rnd, concluzia c, de vreme ce teoriile nu pot fi derivate din fapte, ci snt produsul imaginatiei creatoare a 66 cercettorului, o descriere teoretic perfect, definitiv, a realittii fizice nu va fi nicicnd posibil. Pentru dezvoltarea acestor teme, vezi ndeosebi Fizica si realitatea, Observatii asupra teoriei cunoasterii a lui Bertrand Russell, Note autobiografice si Observatii asupra articolelor reunite n acest volum. 2. n alt text, Fizica si realitatea, Einstein apreciaz c prin opera lui Maxwell cmpul continuu si-a fcut loc mai mult inconstient ca reprezentant al realittii fizice. Aceasta deoarece marele fizician englez a rmas atasat n gndirea lui constient de ideea c punctele materiale ale mecanicii newtoniene constituie baza ntregii realitti fizice. Maxwell a ncercat s construiasc modele mecanice ale eterului. 3. Programul teoriei unitare a cmpului, la care Einstein lucra deja n perioada n care a scris acest text, urmrea tocmai realizarea

acestei idei. Einstein omagiaz n Maxwell pe cercettorul n a crui oper vede prima licrire a ideii unificrii cunoasterii fizice pe baza cmpului continuu, o idee care a orientat ntreaga activitate a creatorului teoriei relativittii, ca cercettor al naturii. 4. Aceste observatii indic foarte limpede de ce credea Einstein c numai o teorie general a cmpului va nsemna desvrsirea acelei linii de gndire care a fost inaugurat de teoria cmpului a lui Maxwell si continuat de teoria relativittii. Pentru Einstein teoria general a relativittii constituia o treapt important, dar numai o treapt, pe calea spre acest tel. 5. Pentru o reluare a acestei aprecieri, vezi Fundamentele fizicii teoretice. EPILOG: UN DIALOG SOCRATIC

Interlocutori: Einstein Max Planck Murphy Not: Textul care urmeaz reprezint o prescurtare a unor nsemnri stenografice fcute de un secretar nsotitor n timpul diverselor convorbiri. Murphy: Lucrez mpreun cu prietenul nostru Planck la o carte ce se ocup n principal de problema cauzalittii si a liberului arbitru. Einstein: ti spun cinstit c nu nteleg ce au n vedere oamenii cnd vorbesc de liber arbitru. Eu simt, de exemplu, c vreau un lucru sau altul: dar nu pot pricepe ctusi de putin ce legtur are asta cu libertatea. Simt c vreau s-mi aprind pipa si o fac; dar cum pot s leg lucrul acesta de ideea de libertate? Ce st n spatele actului de a voi s aprinzi pipa? Un alt act de voint? Schopenhauer a spus o dat: Der Mensch kann, was er will; er kann aber nicht wollen, was er will (Omul poate face ceea ce vrea, dar nu poate s vrea ceea ce vrea). Murphy: Acum ns este la mod n fizic s se atribuie un fel de liber arbitru pn si proceselor obisnuite din lumea anorganic. Einstein: Aceast absurditate nu e doar o simpl absurditate. Ci este o absurditate suprtoare. Murphy: Oamenii de stiint, fireste, i dau numele de indeterminism. Einstein: Ascult! Indeterminism e o notiune cu totul ilogic. Ce nteleg ei prin indeterminism? Dac spun c durata medie de viat a unui atom radioactiv este de 68 atta, acesta e un enunt ce exprim o anumit ordine, o Gesetzlichkeit*. Dar aceast idee nu implic prin ea nssi ideea de cauzalitate. Noi o numim legea mediilor; dar nu orice lege de acest fel trebuie s aib neaprat o semnificatie cauzal. n acelasi timp, dac spun c durata medie de viat a unui asemenea atom este nedeterminat n sensul de a nu avea o cauz, spun un non-sens. Pot s spun c o s m ntlnesc mine cu dumneata la un moment nedeterminat. Dar aceasta nu nseamn c timpul nu este determinat. Fie c eu vin sau nu, timpul va veni. Aici este n joc confuzia ce se face uneori ntre lumea subiectiv si lumea obiectiv. Indeterminismul ce

apartine fizicii cuantice este un indeterminism subiectiv. El trebuie s fie legat de ceva, altfel indeterminismul n-are nici un sens; si aici el se leag de propria noastr incapacitate de a urmri traiectoriile atomilor individuali si de a prevedea comportarea lor.1 A spune c sosirea unui tren la Berlin este nedeterminat nseamn a spune un non-sens dac nu spui n raport cu ce este nedeterminat. Dac trenul soseste, sosirea e determinat de ceva. Acelasi lucru este valabil despre traiectoriile atomilor. Murphy: n acest sens deci aplici dumneata naturii determinismul? n sensul c orice eveniment din natur provine dintr-un alt eveniment, pe care l numim cauza lui? Einstein: Nu mi-as formula ideea chiar n acesti termeni. n primul rnd, cred c nentelegerile care se ntlnesc n problema cauzalittii se datoreaz n bun parte formulrii prea rudimentare a principiului cauzalittii, aflat n circulatie pn n prezent. Cnd Aristotel si scolasticii au definit ceea ce ei ntelegeau prin cauz, ideea de experiment obiectiv n sens stiintific nu apruse nc. Asa se face c ei s-au multumit cu definirea conceptului metafizic de cauz. Acelasi lucru este adevrat despre Kant. Newton ns pare a-si fi dat seama c aceast formulare prestiintific a principiului cauzal avea s se * Legitate (n.t.).

69 dovedeasc insuficient pentru fizica modern. Si el s-a multumit s descrie ordinea regulat n care se petrec evenimentele n natur si s construiasc sinteza sa pe baz de legi matematice. n ce m priveste, cred c evenimentele din natur snt controlate de legi mult mai stricte si mai inflexibile (closely binding) dect ne nchipuim astzi cnd spunem c un eveniment este cauza unui alt eveniment. Acest concept al nostru este limitat la ceva ce se petrece nuntrul unei sectiuni temporale, fiind rupt de procesul ntreg.2 Aceast aplicare grosso modo a principiului cauzal este ct se poate de superficial. Sntem ca un copil care judec un poem dup rim, nestiind nimic despre structura ritmic. Sau ca un nvtcel la pian, care abia izbuteste s lege o not de cea imediat anterioar sau urmtoare. Pn la un punct, aceasta poate s fie foarte bine cnd avem de-a face cu compozitii foarte simple si primitive; dar nu mai merge n interpretarea unei fugi de Bach. Fizica cuantic ne-a adus n fat procese foarte complexe si, pentru a le putea ntelege, trebuie s lrgim si s mai rafinm conceptul nostru de cauzalitate. Murphy: Ar fi o treab ingrat, fiindc ai fi n rspr cu moda. Dac-mi dai voie, as cuvnta si eu putin, nu att fiindc-mi place s m aud vorbind, desi mi place si asta care-i irlandezul s nu-i plac? , ct pentru c vreau s aflu reactiile dumitale la ceea ce voi spune. Einstein: Gewiss*. Murphy: Grecii au fcut din lucrarea fatalittii sau a destinului baza dramei lor; iar drama era pe atunci o expresie liturgic a constiintei care percepe ntr-un mod profund irational. Nu era o simpl discutie, ca ntr-o pies de Bernard Shaw. V amintiti de tragedia lui Atreu,

unde fatalitatea sau sirul ineluctabil de cauze si efecte este singurul fir simplu de care atrn drama. Einstein: Fatalitatea sau destinul nu snt acelasi lucru cu cauzalitatea. * Fireste (n.t.).

70 Murphy: Stiu asta. Dar oamenii de stiint triesc n lume la fel ca ceilalti oameni. Unii din ei se duc la ntruniri politice si la teatru si aproape toti cei pe care eu i cunosc, cel putin aici n Germania, citesc literatura curent. Ei nu se pot sustrage influentei mediului* n care triesc. Iar pentru acest mediu este n prezent foarte caracteristic lupta de eliberare din lantul cauzal n care este prins lumea. Einstein: Dar n-a luptat omenirea totdeauna pentru a se elibera din acest lant cauzal? Murphy: Da, ns nu asta ne intereseaz pentru ceea ce vreau s spun. Oricum, m ndoiesc c politicianul mediteaz vreodat la consecintele sirului cauzal pe care-l declanseaz cu nebunia sa. El nsusi este foarte agil si poate s se strecoare printre verigile lantului. Macbet n-a fost politician. Si tocmai de aceea nu i-a mers. El a nteles c asasinatul s-ar putea s rmn fr urmri pentru el. Numai c nu s-a gndit cum s se smulg din lantul consecintelor nainte de a fi prea trziu. Si asta fiindc nu era politician. Ceea ce vreau s spun este c n momentul de fat exist o recunoastere universal a acestei nlntuiri inexorabile. Oamenii nteleg ceea ce le-a spus demult Bernard Shaw lucrul, fireste, a mai fost spus si nainte de nenumrate ori cnd a scris Cezar si Cleopatra. ti amintesti cuvintele pe care le adreseaz Cezar reginei Egiptului dup ce ordinul ei de ucidere a lui Potinus a fost executat, cu toate c Cezar garantase c acesta va fi n sigurant. i auzi?, spune Cezar. Toti acestia, care bat la poarta ta, cred de asemenea n trdare si n ucidere. Le-ai omort conductorul; este drept ca, la rndul lor, s te ucid. Dac te ndoiesti cumva, ntreab pe acesti patru sfetnici ai ti, aici de fat. Si apoi, n numele acestui drept [] nu va trebui eu s-i omor pentru c si-au asasinat regina, iar apoi s fiu omort, la rndul meu, de ctre concettenii lor fiindc le-am cotropit patria? Iar * n original milieu (n.t.).

71 atunci Roma va putea face altceva dect s ucid pe acesti ucigasi, spre a arta lumii c Roma stie s-si rzbune fiii si onoarea? Si asa, pn la captul istoriei, asasinatul va zmisli asasinatul, ntotdeauna n numele dreptului, al onoarei si al pcii, pn cnd, n sfrsit, zeii vor fi stui de atta snge si vor crea o semintie care s stie ce nseamn a ntelege.* Oamenii nteleg astzi acest adevr ngrozitor e drept, nu pentru c si dau seama c vrsarea de snge naste vrsare de snge, ci pentru c si dau seama c jefuindu-ti vecinul, te jefuiesti pe tine nsuti; cci jaful naste jaf, ntocmai cum o vrsare de snge naste alta. Asa-zisii

nvingtori din rzboi i-au jefuit pe nvinsi, iar acum observ c, fcnd asa, s-au jefuit pe ei nsisi. Asa se face c acum domneste pretutindeni srcia si suferinta. Multi oameni vd c asa stau lucrurile, dar n-au curajul s nfrunte acest adevr, ci alearg, ca Macbet, la cldarea vrjitoarei. n cazul de fat stiinta este, din nefericire, unul din ingredientele ce se arunc n cldare pentru a le da solventul cutat. n loc s recunoasc deschis harababura, tragedia, crima, toat lumea vrea s-si dovedeasc inocenta si caut dovada ncercnd s gseasc un alibi pentru consecintele propriilor fapte. Uit-te la acel cortegiu de flmnzi care vin zilnic la usa ta s cear pine. Brbati zdraveni, dornici s beneficieze de privilegiul omului de a munci. Altii ca ei defileaz pe strzile Londrei, purtnd pe piept Medalii pentru Comportare Exemplar, strignd s li se dea pine. Acelasi spectacol vezi la New York, Chicago, Roma si Torino. Insul comod ce sade n fotoliul su confortabil si zice: Asta n-are nimic de-a face cu noi. O spune stiind c nu acesta este adevrul. Apoi ia o carte de popularizare a fizicii si scoate un suspin de usurare aflnd de acolo c natura nu * Fragmentul din piesa lui Bernard Shaw este redat dup traducerea n limba romn (de Petru Comarnescu) aprut n colectia Biblioteca pentru toti, Editura pentru literatur, Bucuresti, 1963, pp. 132133 (n.t.). 72 cunoaste legea consecintelor. Ce vrei mai mult? Asta e Stiinta; iar Stiinta este corespondentul modern al religiei. Acest bourgeois comod al dumitale este cel care a nzestrat institutiile si laboratoarele stiintifice. Si, orice ai spune, savantii n-ar fi oameni dac nu s-ar mprtsi si ei, cel putin inconstient, din acelasi spirit.3 Einstein: Ach, das kann man nicht sagen.* Murphy: Ba da. Avem tot dreptul s-o spunem. ti amintesti de imaginea pe care chiar dumneata ai zugrvit-o odat a celor preocupati de ei nsisi n templul stiintei, oameni despre care admiti c au construit chiar o mare parte din edificiul ei, dar spui, pe de alt parte, c ngerul din ceruri i-a crutat pe ctiva. nclin s cred c lupta stiintei const actualmente n efortul de a feri schema ei de gndire de confuzia pe care spiritul popular tinde s-o introduc n ea. Seamn ndeaproape cu lupta pe care au dus-o vechii teologi. n Renastere ns acestia au cedat modei epocii si au introdus n stiinta lor idei si metode strine, ceea ce a dus n final la prbusirea scolasticii. Declinul scolasticii dateaz din momentul cnd multimea s-a apucat s alerge dup filozofi si teologi. Aminteste-ti cum lumea ddea nval la Paris ca s-l asculte pe Ablard, desi este evident c nu putea s nteleag distinctiile lui. Lingusirea public a contribuit mai mult la cderea lui dect simplele influente private. Ablard n-ar fi fost om dac nu ar fi fost ispitit s se cread deasupra stiintei sale; si el a cedat ispitei. Nu snt chiar att de sigur c astzi o seam de savanti nu se gsesc n aceeasi postur. Unele din plsmuirile strlucitoare pe care ei le tes par foarte asemntoare cu distinctiile sofistice ale decadentei scolastice.

Filozofii si teologii mai vechi erau constienti de acest pericol si au cutat o cale de a-l contracara. Ei aveau corpurile lor de doctrin ezoteric ce erau dezvluite numai celor initiati. Acelasi gen de protectie l putem observa astzi n alte ramuri ale culturii. Biserica catolic a * Ah, asta nu se poate spune (n.t.).

73 procedat ntelept mentinndu-si ritualul si dogmele n formele si formulrile unui limbaj pe care masa credinciosilor nu-l ntelege. Sociologii si expertii financiari au un jargon pe care numai ei l pricep si care le permite s nu-si divulge secretele. ntr-un mod asemntor este sustinut majestatea Legii, iar arta medical n-ar putea supravietui dac ar prescrie medicamentele si ar descrie bolile n limbajul de fiecare zi. Dar toate acestea nu conteaz, fiindc nici una din aceste stiinte sau arte sau mestesuguri nu este vital. Stiinta fizicii este organic vital n momentul de fat si din acest motiv pare a suferi de Einstein: Nimic nu mi se pare ns mai contestabil dect ideea unei stiinte fcute pentru oamenii de stiint. Este ceva aproape la fel de ru ca o art fcut pentru artisti sau ca o religie fcut pentru preoti. Nendoielnic c este ceva n ceea ce spui. Si cred c obiceiul azi la mod de a aplica axiomele stiintei fizice la viata uman este nu numai total gresit, dar are n el ceva condamnabil. Gsesc c problema cauzalittii, despre care se discut azi n fizic, nu este un fenomen nou n domeniul stiintei. Metoda folosit astzi n fizica cuantic a trebuit mai demult s fie aplicat n biologie, pentru c procesele biologice din natur nu puteau fi urmrite n asa fel nct conexiunea lor s fie clar si din acest motiv regulile biologice au avut ntotdeauna un caracter statistic. Si nu nteleg de ce ar trebui strnit atta zarv dac se impune o restrngere a principiului cauzalittii n fizica modern, de vreme ce o asemenea situatie nu e ctusi de putin nou.4 Murphy: Fireste c nu este o situatie nou; dar n prezent stiinta biologic nu e att de vital cum este stiinta fizic. Pe oameni nu-i mai preocup att de mult dac descindem sau nu din maimute, cu exceptia unor pasionati de regnul animal, care consider c prin ideea descendentei omului din maimut se face o mare nedreptate maimutelor. Nu mai exist astzi acel interes public pentru biologie de pe vremea lui Darwin si Huxley. Centrul de greutate al interesului public s-a deplasat spre fizic. Acesta e motivul pentru care publi74 cul reactioneaz n felul su la orice nou formulare din fizic. Einstein: Snt ntru totul de acord cu prietenul nostru Planck n privinta pozitiei adoptate fat de acest principiu, dar trebuie s-ti amintesti ce-a spus si a scris Planck. El admite imposibilitatea de a aplica, n actuala stare de lucruri, principiul cauzal la procesele interne din fizica atomic; dar este hotrt mpotriva tezei c din aceast Unbrauchbarkeit sau inaplicabilitate ar trebui s conchidem c procesul cauzrii nu exist n realitatea extern. De fapt, Planck n-a adoptat n aceast din urm chesti-

une un punct de vedere deplin formulat. El a contrazis doar sustinerile emfatice ale unora din teoreticienii mecanicii cuantice, si eu snt ntru totul de acord cu el. Iar cnd dumneata mi citezi oameni care vorbesc de liber arbitru n natur, mi vine greu s gsesc o replic potrivit. Ideea e, fireste, absurd. Murphy: mi nchipui deci c ai fi de acord c fizica nu ofer nici un fel de temeiuri pentru aceast aplicare extraordinar a ceea ce pentru comoditate am putea numi principiul indeterminrii. Einstein: Fireste c snt de acord. Murphy: Totusi stii c anumiti fizicieni englezi de foarte mare prestigiu si care se bucur totodat de o mare popularitate au sustinut n mod energic ceea ce dumneata si Planck, ca si multi altii, numiti concluzii nentemeiate.5 Einstein: Trebuie s faci deosebire ntre fizician si littrateur atunci cnd cele dou profesii se mbin n aceeasi persoan. Voi aveti n Anglia o mare literatur englez si o mare disciplin a stilului. Murphy: Literatura detest acel amor intellectualis pentru adevrul logic, care pasioneaz pe omul de stiint. Poate c omul de stiint englez si schimb culoarea n pajistile literare pentru ca, asemeni omizii de pe frunz, s nu poat fi recunoscut. Einstein: Ceea ce vreau s spun este c exist n Anglia autori cu formatie stiintific si care n crtile lor de 75 popularizare devin ilogici si romantici, pe cnd n munca lor stiintific pstreaz rigoarea rationamentului logic. Ceea ce urmreste omul de stiint este s obtin o descriere logic coerent a naturii. Logica este pentru el ceea ce pentru pictor snt legile proportiei si ale perspectivei, iar eu cred, mpreun cu Poincar, c merit trudit pe trmul stiintei pentru c ea ne dezvluie frumusetea naturii. As spune, legat de aceasta, c omul de stiint si afl rsplata n ceea ce Henri Poincar numeste bucuria ntelegerii si nu n aplicatiile la care poate s duc o descoperire sau alta. Eu cred c omul de stiint e multumit s construiasc o imagine perfect armonioas pe un esafodaj matematic si este ntru totul satisfcut s lege ntre ele, prin formule matematice, diferitele ei prti fr a se ntreba dac si n ce msur acestea snt o dovad c legea cauzalittii actioneaz n lumea extern. Murphy: As vrea, d-le profesor, s-ti atrag luarea-aminte asupra unui fenomen ce se produce uneori aici pe lac cnd faci plimbri cu iahtul dumitale. Fireste, e un fenomen ce nu survine prea des pe apele linistite ale lacului Caput, fiindc de jur mprejurul su e cmpie si de aceea nu se strnesc pe neasteptate vijelii. Dac te afli ns cu o barc cu pnze pe unul din lacurile noastre din nord, risti oricnd s ntlnesti un curent de aer neasteptat, a crui rafal s te rstoarne. Vreau s sugerez prin asta c pozitivistul ar putea foarte lesne aici s te ia la ochi si s te surprind ntre vnt si ap. Dac spui c omul de stiint se multumeste s asigure constructului su mental armtura logicii matematice, vei fi citat numaidect n sprijinul idealismului subiectiv propagat de oameni de stiint moderni de felul lui Sir Artur Eddington.

Einstein: Dar ar fi ridicol. Murphy: Desigur c ar fi o concluzie nentemeiat; numai c n presa britanic ai fost deja frecvent citat ca adept al teoriei dup care lumea extern e un derivat al constiintei. A trebuit s atrag atentia asupra acestui fapt unui prieten de-al meu din Anglia, dl Joad, care a scris o foarte izbutit carte intitulat Aspectele filozofice ale 76 stiintei. Cartea polemizeaz cu atitudinile adoptate de Sir Artur Eddington si Sir James Jeans, iar numele dumitale este mentionat printre cei ce sprijin teoriile lor. Einstein: Nici un fizician nu gndeste asa. Pentru c atunci n-ar fi fizician. Nu gndesc asa nici fizicienii pe care i-ai mentionat. Trebuie s faci deosebire ntre mod literar si rostire stiintific. Acesti oameni snt savanti autentici, iar formulrile lor literare nu trebuie considerate drept expresii ale convingerilor lor stiintifice. De ce s-ar mai osteni cineva s scruteze stelele dac n-ar crede c ele exist cu adevrat.6 Aici snt n ntregime de acord cu Planck. Nu putem dovedi logic existenta lumii externe, ntocmai cum dumneata nu poti dovedi logic c eu stau acum de vorb cu dumneata sau c m aflu aici. Dar stii bine c m aflu aici si nici un idealist subiectiv nu te va putea convinge de contrariul. Murphy: Aceast chestiune a fost integral elucidat cu mult timp n urm, de ctre scolastici, si nu m pot mpiedica s cred c lumea ar fi fost scutit de o bun parte din confuzia aprut n secolul al nousprezecelea si care dinuie si astzi, dac n secolul al saptesprezecelea nu s-ar fi produs o ruptur att de adnc cu traditia filozofic. Scolasticii au solutionat foarte clar problema fizicianului modern spunnd despre imaginile mentale ale realittii externe c exist fundamentaliter in re, formaliter in mente. Nu-mi mai amintesc cum s-a ntrerupt discutia asupra acestei probleme. n stenogram, alineatul urmtor ncepe cu PLANCK*.

* Ultimele cteva pagini din originalul dialogului socratic cuprind o discutie ntre Planck si Murphy, fr o legtur direct cu opiniile exprimate pn aici de Einstein. De aceea nu le-am tradus pentru volumul de fat (n.t.). 77 NOTE 1. Acest text exprim, poate mai clar si mai net dect oricare altul, punctul de vedere al lui Einstein n mult discutata problem a determinismului cuantic. Determinismul strict pare s fie pentru Einstein o idee regulativ pe care nu o poate clinti nici o experient. El nu crede c relatiile de nedeterminare ale lui Heisenberg ar impune reconsiderarea conceptiei statornicite asupra determinismului naturii. O abatere de la determinismul strict, ceea ce se desemneaz de obicei prin termenul indeterminism, nu poate fi niciodat o tr-

stur a naturii. Indeterministii ar transfera asupra naturii anumite insuficiente temporare ale cunoasterii noastre despre natur. Punctul de vedere sustinut de Einstein n acest text este un punct de vedere n esent laplacean. 2. Determinarea evenimentelor fizice prin legi de cmp este caracterizat drept una mai strict dect cea pe care o exprim principiul comun al cauzalittii. Autorul crede de asemenea c determinarea evenimentelor prin legi de cmp este mai cuprinztoare dect acea determinare pe care o exprim o relatie cauzal ntre dou evenimente ce se succed n timp. 3. Aceast explicatie a reactiei negative a mediului cultural al vremii fat de ideea universalittii determinrii cauzale aduce aminte de o ncercare mai recent de a explica tendinta unor fizicieni de a slbi principiul determinismului ca rezultat al influentei unei miscri de idei care s-a impus n Germania dup primul rzboi mondial. ntr-un mult discutat articol al lui P. Forman, Weimar Culture, Causality and Quantum teory, 19181927, publicat n 1971, indeterminismul n mecanica cuantic este pus n relatie cu tendintele irationaliste ce dominau atmosfera spiritual a epocii. Forman sustine c ofensiva curentului de gndire mistic si romantic al vremii mpotriva spiritului stiintific, considerat drept mecanicist si rationalist, s-a concentrat asupra principiului cauzalittii. El apreciaz c interpretarea statistic a mecanicii cuantice ar putea fi nteleas mai bine drept o concesie fcut de fizicieni tendintei irationaliste dominante. Desi acordul de a vedea procesele atomice ca implicnd un esec al cauzalittii s-a dovedit si a rmas o abordare fertil scrie Forman nainte de introducerea unei mecanici cuantice rationale acauzale, tendinta de a renunta la cauzalitate exprim mai putin un program de cercetare ct o propunere de a sacrifica fizica, de fapt ntreprinderea stiintific, Zeitgeist-ului (spiritul timpului). (Vezi Historical Studies in te Physical Science, nr. 3, p. 112.) 4. Acest pasaj arat clar ct de departe mergea Einstein n contestarea nouttii situatiei conceptuale create n fizic prin formularea relatiei de nedeterminare. El considera c aici, ca si n alte 78 cazuri, formularea unei regularitti cu caracter statistic suplineste imposibilitatea de a descrie situatia real prin legi stricte. 5. Este o aluzie clar la lucrri de filozofia stiintei, destinate unui public larg, care au fost publicate n acea vreme de cunoscutii oameni de stiint englezi A. Eddington si J. Jeans. Pe marginea lor se discuta foarte mult n anii cnd a avut loc aceast convorbire. 6. Einstein exprim deosebit de clar opinia c orice cercettor al naturii este n mod spontan un realist, n sensul c atribuie obiectelor cercetrii o existent independent de experient. Este ndoielnic ns c Eddington si Jeans ar fi sustinut ca scriitori lucruri n care nu credeau ctusi de putin ca cercettori ai naturii, asa cum afirm Einstein. n acest text Einstein formuleaz probabil pentru prima dat aderenta sa fr echivoc la conceptia realist aprat n acel timp de Planck, o tem care va ocupa un loc tot mai nsemnat n reflectiile filozofice din ultima perioad a vietii sale. Lui M. Solovine, Einstein i scria la 10 aprilie 1938: Tot astfel cum n vremea lui Mach domina ntr-un mod duntor un punct de vedere materialist dogmatic, n zilele noastre domin ntr-un mod excesiv punctul de vedere subiectivist si pozitivist. (op.cit., p. 71). Einstein socotea c se impune combaterea acestei tendinte n primul rnd deoarece ea amenint dezvoltarea sntoas a gndirii stiintifice. DESPRE METODA FIZICII TEORETICE

Dac doriti s nvtati de la fizicienii teoreticieni ceva despre metodele pe care le folosesc, v propun s urmati principiul: nu le ascultati cuvintele, observati faptele lor.1 Deoarece produsele propriei sale imaginatii i apar celui care este un creator n acest domeniu att de necesare si naturale nct el le consider si ar dori ca si altii s le considere tot astfel nu ca plsmuiri ale gndirii, ci ca realitti date. Aceste cuvinte par menite s v determine s prsiti aceast conferint; veti spune: cel care v vorbeste este si el un fizician ce construieste; de aceea ar trebui si el s lase reflectia asupra structurii stiintei teoretice n seama epistemologilor. mpotriva unei asemenea obiectii m-as putea apra dintr-un punct de vedere personal, asigurndu-v c nu a fost o initiativ a mea, ci o invitatie amabil de a urca la aceast catedr dedicat memoriei unui om care a luptat ntreaga viat pentru unitatea cunoasterii. Din punct de vedere obiectiv, strdania mea ar putea fi justificat totusi prin interesul pe care l-ar putea prezenta cunoasterea modului n care gndeste asupra stiintei sale unui om care o viat ntreag si-a consacrat toate fortele clarificrii si perfectionrii principiilor ei. Modul n care el priveste trecutul si prezentul acestei stiinte poate s depind prea mult de ceea ce el asteapt de la viitor si aspir s realizeze n prezent; dar aceasta este soarta inevitabil a oricrui om angajat intens ntr-o lume a ideilor. El se afl n aceeasi situatie cu istoricul, care, de 80 asemenea, ordoneaz evenimentele reale chiar dac, poate, inconstient conform idealurilor pe care si le-a format cu privire la societatea uman.2 S aruncm o privire rapid asupra dezvoltrii sistemului teoretic, concentrndu-se atentia asupra relatiei dintre continutul teoriei si totalitatea faptelor experientei. Aveam de-a face n propriul nostru domeniu cu eterna opozitie ntre cele dou componente inseparabile ale cunoasterii, empiria si ratiunea. Cu totii admirm Grecia antic drept leagn al stiintei apusene. Acolo, pentru prima oar a fost creat miracolul rational al unui sistem logic ale crui enunturi se deduceau cu atta precizie nct nici una dintre propozitiile demonstrate nu admitea nici cea mai mic ndoial geometria lui Euclid. Acest triumf admirabil al ratiunii ia dat spiritului uman ncrederea n sine necesar pentru realizrile ulterioare. Cel care, n tineretea sa, n-a fost entuziasmat de aceast oper nu s-a nscut pentru a deveni om de stiint teoretician. Dar, pentru a fi la nivelul unei stiinte ce nzuieste s reprezinte realitatea, era nevoie de o a doua cunostint fundamental, care, pn la Kepler si Galilei, nu devenise nc un bun comun al filozofilor. Prin simpla gndire logic nu putem dobndi nici o cunoastere asupra lumii experientei; orice cunoastere a realittii porneste de la experient si se mplineste n ea. Propozitiile obtinute exclusiv prin mijloace logice snt, n raport cu reali-

tatea, complet vide. Tocmai pentru c a recunoscut acest fapt si, n special, pentru c l-a impus n lumea stiintei, Galilei a devenit fondatorul fizicii moderne, ba chiar al stiintei moderne n general.3 Dac experienta este nceputul si sfrsitul ntregii noastre cunoasteri privitoare la realitate, ce functie i revine atunci ratiunii n stiint? Un sistem ncheiat al fizicii teoretice este alctuit din concepte, legi fundamentale, presupuse a fi valabile pentru aceste concepte si din concluzii obtinute prin deductie logic. Tocmai aceste concluzii snt cele care 81 trebuie s corespund experientelor noastre individuale. Derivarea lor logic ocup cea mai mare parte din oricare tratat teoretic. Lucrurile stau exact la fel ca n geometria euclidian, cu exceptia faptului c aici legile fundamentale se cheam axiome si nu se pune problema corespondentei consecintelor logice ale teoriei cu vreun gen determinat de experient. Dac vom concepe ns geometria euclidian ca stiint a relatiilor reciproce posibile ale corpurilor practic rigide n spatiu, cu alte cuvinte, dac o interpretm ca stiint fizic, fr a face abstractie de continutul ei empiric originar, omogenitatea logic a geometriei si fizicii teoretice devine complet. Am atribuit ratiunii si experientei locul lor determinat n cadrul sistemului fizicii teoretice. Structura sistemului este opera ratiunii, datele experientei si relatiile lor reciproce trebuie s-si gseasc reprezentarea n concluziile teoriei. Tocmai pe posibilitatea unei asemenea reprezentri se ntemeiaz valoarea si justificarea ntregului sistem si, n mod special, valoarea conceptelor si legilor fundamentale care alctuiesc baza sa. Acestea din urm snt de altfel creatii libere ale spiritului uman, care nu pot fi justificate a priori nici prin natura spiritului uman, nici n vreo alt modalitate. Aceste concepte si legi fundamentale, care nu pot fi mai departe reduse logic, constituie partea esential a unei teorii, care nu poate fi conceput pe cale rational. Obiectivul principal al oricrei teorii este s fac din aceste elemente fundamentale ireductibile pe ct posibil o multime minim de elemente simple, fr a se renunta astfel la reprezentarea adecvat a vreunui dat empiric oarecare. Conceptia pe care am schitat-o aici cu privire la caracterul de pur inventie al principiilor teoriei stiintifice nu era nici pe departe cea dominant n secolul al XVIII-lea, nici chiar n secolul al XIX-lea. Dar ea cstig din ce n ce mai mult teren prin faptul c distanta rational ntre conceptele si legile fundamentale, pe de o parte, si, pe de alt parte, concluziile pe care trebuie s le punem n ra82 port cu experienta creste mereu, pe msur ce structura logic devine mai unitar, cu alte cuvinte, cu ct este mai mic numrul elementelor conceptuale logic independente pe care se ntemeiaz structura ntregului sistem.4 Newton, primul creator al unui sistem cuprinztor si efectiv al fizicii teoretice, nc mai credea c notiunile si legile de baz ale sistemului su ar putea fi derivate din

experient. Dictum-ul su, hypoteses non fingo, poate fi nteles, probabil, n acest sens. De fapt, n acea vreme, conceptele de spatiu si timp nu preau s aib ceva problematic, iar conceptele de mas, inertie si fort si corelatia lor legic preau a fi scoase direct din experient. De ndat ce este admis aceast baz, expresia fortei gravitatiei aprea ca derivat nemijlocit din experient, si acelasi lucru era de asteptat si pentru alte forte. Din formularea lui Newton putem deduce c ideea de spatiu absolut, care includea n sine si pe aceea de repaus absolut, i-a creat dificultti; el era constient de faptul c, n experient, nimic nu prea s corespund acestui ultim concept. De asemenea, s-a simtit stnjenit de introducerea unor forte care actioneaz la distant. Dar succesul practic enorm al teoriei sale l-a mpiedicat, ca si pe fizicienii secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea, s accepte caracterul fictiv al principiilor sistemului su. Dimpotriv, majoritatea fizicienilor din acea epoc erau ptrunsi de ideea c notiunile de baz si legile fundamentale ale fizicii n-ar fi, din punct de vedere logic, creatii libere ale spiritului uman, ci c ar putea fi deduse din experient prin abstractie, adic pe o cale logic. Recunoasterea clar a caracterului eronat al acestei conceptii a venit doar o dat cu teoria general a relativittii, deoarece aceasta a artat c se poate explica domeniul respectiv de fapte ale experientei, si anume ntr-o modalitate mai satisfctoare si complet, pe o baz cu totul diferit de cea newtonian. Dar, lsnd cu totul la o parte problema superiorittii uneia sau alteia dintre teorii, caracterul fictiv al principiilor fundamentale devine pe 83 deplin evident din faptul c putem prezenta dou principii esential diferite, ambele fiind n mare msur n acord cu experienta. Aceasta dovedeste n acelasi timp c orice ncercare de a deduce logic conceptele de baz si legile fundamentale ale mecanicii din experiente elementare este sortit esecului. Dar dac e adevrat c baza axiomatic a fizicii teoretice nu poate fi derivat din experient, ci trebuie inventat n mod liber, mai putem noi oare spera n general s gsim calea cea corect? Sau aceast cale corect nu exist dect n imaginatia noastr? Putem oare spera n general a fi ghidati n mod sigur de experient, atunci cnd exist teorii (cum este mecanica clasic) care concord cu experienta ntr-o mare msur, chiar dac n-au ptruns pn la temeiul lucrurilor?5 La aceasta rspund cu toat ncrederea c exist, dup prerea mea, calea corect si c noi sntem n stare s-o gsim. De altfel, dup experienta de pn acum sntem ndrepttiti s credem c natura este o realizare a celor mai simple idei matematice pe care le putem imagina. Convingerea mea este c putem descoperi cu ajutorul unor constructii pur matematice acele concepte si acele corelatii legice dintre ele care ne ofer cheia ntelegerii fenomenelor naturale. Experienta ne poate sugera concepte matematice utile; dar n nici un caz acestea nu pot fi deduse de ea. Experienta rmne, desigur, singurul criteriu al utilittii unei constructii matematice pentru fizic. Principiul propriu-zis creator

se afl ns n matematic.6 ntr-un anumit sens, consider asadar adevrat faptul c gndirea pur este apt s ptrund realul, asa cum au visat anticii. Pentru a justifica aceast ncredere snt obligat s folosesc concepte matematice. Lumea fizic va fi reprezentat printr-un continuu cvadridimensional. Dac vom accepta c aceasta are o metric riemannian si vom cuta cele mai simple legi pe care le poate satisface o asemenea metric, vom ajunge la teoria relativist a gravitatiei n spatiul vid. Dac n acest spatiu vom lua un cmp de vectori, respectiv cmpul de tensori antisimetrici care 84 se poate deduce din el si ne vom ntreba care snt cele mai simple legi pe care le poate satisface un asemenea cmp, vom ajunge la ecuatiile lui Maxwell ale spatiului vid. Aici ne lipseste nc o teorie pentru acele prti ale spatiului n care densitatea electric nu se anuleaz. L. de Broglie a propus ipoteza unui cmp de unde care a putut fi aplicat la interpretarea anumitor proprietti cuantice ale materiei. Dirac a gsit n spinorii si mrimi de cmp de un gen nou, ale cror ecuatii foarte simple ne permit ntr-o mare msur s deducem propriettile electronului. Eu am descoperit, mpreun cu colaboratorul meu, c acesti spinori reprezint un caz particular al unui tip de cmp, legat matematic cu un sistem cvadridimensional, pe care l-am desemnat prin expresia semivectori. Cele mai simple ecuatii la care pot fi supusi acesti semivectori ofer o cheie pentru ntelegerea existentei celor dou genuri de particule elementare, cu mase ponderabile diferite si cu sarcini electrice egale, dar de semn contrar. Acesti semivectori snt, dup vectorii obisnuiti, cele mai simple structuri de cmp matematice care snt posibile ntr-un continuu metric cu patru dimensiuni, si s-ar prea c ei descriu, ntr-o modalitate natural, anumite proprietti esentiale ale particulelor electrice elementare. Pentru felul nostru de a vedea lucrurile este important c toate aceste constructii si legile care le coreleaz pot fi obtinute conform principiului cutrii celor mai simple concepte matematice si a legturilor dintre ele. Pe ideea limitrii variettii tipurilor de cmpuri simple matematic existente si a ecuatiilor simple care snt posibile ntre ele se ntemeiaz speranta teoreticianului de a ptrunde rational realul n toat profunzimea lui. Punctul cel mai dificil al unei asemenea teorii de cmp const n momentul de fat n ntelegerea structurii atomice a materiei si energiei. Teoria, n principiile sale, nu este una atomist, n msura n care opereaz exclusiv cu functii continue de spatiu, n contrast cu mecanica clasic, al crei element cel mai important, punctul material, justific prin sine structura atomic a materiei. 85 Teoria cuantic modern n forma asociat cu numele lui de Broglie, Schrdinger si Direc, care opereaz cu functii continue, a depsit aceast dificultate printr-o ingenioas interpretare formulat n mod clar mai nti de Max Born. Dup aceasta, functiile spatiale care apar n ecuatii nu pretind a fi un model matematic al unor structuri atomice; ele determin prin calcul doar probabili-

ttile pentru aparitia unor asemenea structuri, dac se efectueaz msurtori ntr-un loc dat sau asupra unei stri date a miscrii. Aceast conceptie este logic ireprosabil si a dat nastere unor rezultate importante. Din pcate, ea ne oblig totusi s folosim un continuu cu un numr de dimensiuni diferit de cel atribuit spatiului de fizic pn n prezent (patru), numr care creste nelimitat o dat cu numrul particulelor ce constituie sistemul considerat. Nu pot s nu recunosc c atribui doar o semnificatie provizorie acestei interpretri. Eu cred nc n posibilitatea unui model al realittii cu alte cuvinte, a unei teorii care s reprezinte lucrurile nsele si nu doar probabilitatea manifestrii lor.7 Pe de alt parte, mi se pare cert c va trebui s abandonm ideea unei localizri complete a particulelor ntr-un model teoretic. Aceasta mi se pare a fi rezultatul durabil al principiului de nedeterminare al lui Heisenberg. Dar, se poate concepe foarte bine o teorie atomist n sensul propriu al cuvntului (nu doar pe baza unei interpretri) fr localizarea particulelor ntr-un model matematic. De exemplu, pentru a explica natura atomic a electricittii, ecuatiile de cmp vor trebui s conduc la urmtoarele concluzii: o parte a spatiului (tridimensional), la limitele cruia densitatea electric se anuleaz peste tot, contine ntotdeauna o sarcin electric total a crei mrime e reprezentat printr-un numr ntreg. ntr-o teorie a continuului caracteristicile atomice vor fi exprimate n mod satisfctor prin legi integrale fr localizarea acelor constructii ce constituie structura atomic. Numai atunci cnd o asemenea reprezentare a structurii atomice va reusi, voi considera dezlegat misterul cuantic. 86 NOTE 1. Einstein sugereaz c poate exista o nepotrivire ntre semnificatia general a activittii unui creator de stiint teoretic si conceptiile sale metodologice. Mari fizicieni creatori din secolele trecute, n frunte cu Newton, au sustinut c teoriile lor ar fi derivate din fapte prin inductie. Mai departe, Einstein arat c dezvoltarea stiintei teoretice n secolul nostru, n particular elaborarea teoriei generale a relativittii ca o nou teorie a gravitatiei, deosebit de cea a lui Newton, probeaz c teoriile fizice snt inventate si nu pur si simplu descoperite de oameni. 2. Cercettorul gndeste asupra naturii stiintei teoretice din perspectiva unor idealuri de cunoastere si experiente care pot s aib un caracter destul de personal. Modul lui de a vedea stiinta nu va putea fi ntotdeauna mprtsit de alti cercettori cu preferinte si experiente diferite. Einstein compar aceast situatie cu cea a unor istorici competenti si experimentati care ar putea reconstitui n moduri diferite acelasi episod al trecutului dac reprezentrile lor spontane sau constiente asupra obiectului cercetrii istorice vor fi sensibil diferite. Einstein a avertizat nu o dat c reflectiile sale asupra stiintei nu pot fi bine ntelese dect n contextul aspiratiilor si sperantelor care au orientat strdaniile sale ca cercettor al naturii, a ceea ce a putut nvta din succesele si esecurile acestor strdanii. Vezi n aceast privint si Observatii asupra articolelor reunite n acest volum, nota (19), precum si pasajul la care se refer aceast not. 3. Punctul de vedere c recunoasterea necesittii de a supune speculatiile teoretice despre natur controlului experientei ar dis-

tanta n primul rnd fizica galilean de fizica de traditie aristotelic era general acceptat n epoca n care a fost scris acest text. O schimbare radical de perspectiv n ntelegerea nouttii si originalittii conceptiei galileene asupra stiintei naturii s-a produs ulterior n istoria stiintei, ndeosebi sub influenta lucrrilor de pionierat ale lui Alexandre Koyr. 4. Aceasta este una din cele mai clare formulri ale principiului simplittii logice cruia Einstein i acord o mare greutate n aprecierea gradului de perfectiune intern a unei teorii. Vezi n acest sens si pasajul din Note autobiografice care se refer la criteriile interne de apreciere a teoriilor fizice, precum si postfata Idealul cunoasterii si idealul umanist la Albert Einstein. 5. Exprimri de acest fel pot fi ntlnite nu o dat n scrierile lui Einstein. Ele semnaleaz distantarea autorului de punctul de vedere potrivit cruia o teorie fizic va fi declarat adevrat de cte ori se constat un acord sistematic al consecintelor derivate din ea cu faptele unui domeniu determinat al experientei. Din acest punct de vedere, dou teorii fizice ale cror consecinte snt confirmate sistematic de aceleasi date de observatie sau experimentale snt n 87 egal msur adevrate. Exprimarea att de caracteristic a lui Einstein relev c el priveste teoriile fizice n primul rnd ca descrieri ale realittii fizice, o realitate care exist independent de constructiile fizicianului teoretician. Dac dou teorii fizice au principii diferite, nseamn c ele snt descrieri diferite ale realittii fizice. Teoria newtonian si teoria relativist a gravitatiei nu pot fi, asadar, n egal msur adevrate, chiar dac pot s dea socoteal de aceleasi date ale observatiei astronomice. n raport cu prima teorie, care n-a ptruns pn la temeiul lucrurilor, teoria generalizat a relativittii va fi apreciat drept o descriere mai adecvat a realittii fizice. 6. Acest pasaj ofer o indicatie important cu privire la felul n care vedea Einstein rolul gndirii matematice n naintarea spre o cunoastere mai adecvat a realittii fizice. Dac adoptm supozitia c structurile fundamentale, de adncime, ale lumii snt simple, atunci consideratii formale, de simplitate matematic, ne pot conduce spre descoperirea acestor structuri. 7. Einstein afirm clar c aderenta lui neconditionat la o conceptie de tip clasic asupra teoriei ca descriere a realittii fizice l determin s nu accepte teoria cuantic, n interpretarea ei curent, ca o teorie fizic fundamental. Programul lui Einstein a fost, dup cum se stie, deducerea efectelor cuantice din legile unei teorii generale a cmpului care descriu un spatiu cu patru dimensiuni. OBSERVAtII ASUPRA TEORIEI CUNOASTERII A LUI BERTRAND RUSSELL*

Cnd editorul mi-a solicitat s scriu ceva despre Bertrand Russell, admiratia si respectul pe care le port acestui autor m-au fcut s accept de ndat. Datorez lecturii lucrrilor lui Russell nenumrate ceasuri fericite, ceea ce n-as putea spune despre nici un alt autor contemporan de lucrri stiintifice, cu exceptia lui torstein Veblen. Curnd am nteles ns c o asemenea promisiune este mai usor de fcut dect de mplinit. Promisesem s spun ceva despre Russell ca filozof si epistemolog. Apucndu-m, ncreztor, de aceast sarcin, mi-am dat repede

seama pe ce teren alunecos m aventuram, ca un novice, care pn acum se limitase prudent la domeniul fizicii. Fizicianul este nevoit, din pricina dificulttilor actuale ale stiintei sale, s se confrunte cu probleme filozofice ntr-o msur mai mare dect a fost cazul cu generatiile anterioare. Desi aici n-am s vorbesc despre aceste dificultti, reflectia asupra lor este mai cu seam cea care ma condus la punctul de vedere schitat n cele ce urmeaz. n evolutia gndirii filozofice de-a lungul secolelor, un rol major l-a jucat ntrebarea: Ce fel de cunostinte poate s ofere gndirea pur, indiferent de impresiile senzoriale? Exist asemenea cunostinte? Iar dac nu, n ce relatie st cunoasterea noastr cu materialul pe care-l * Bemerkungen zu Bertrand Russells Erkenntnisteorie (tiprit mpreun cu traducerea englez fcut de P. A. Schilpp sub titlul Remarks on Bertrand Russells teory of Knowledge) n vol. te Philosophy of Bertrand Russell, ed. P. A. Schilpp, Tudor Publishing Co., New York, 1951, pp. 278291 (n.t.). 89 ofer simturile? Acestor ntrebri si altor ctorva strns legate de ele le corespunde un haos imens de opinii filozofice. n desfsurarea acestor strduinte eroice, dar relativ infructuoase, se poate discerne totusi o tendint sistematic de evolutie, si anume un scepticism crescnd n privinta oricrei ncercri de a afla ceva pe calea gndirii pure despre lumea obiectiv, despre lumea lucrurilor ca opus lumii simplelor reprezentri si idei. n parantez fie spus, ghilimelele le-am folosit aici n felul filozofilor veritabili, pentru a introduce un concept nelegitim, pe care cititorul este rugat s-l ngduie pentru moment, cu toate c e suspect n ochii politiei filozofice. Credinta c tot ce este demn de a fi cunoscut poate fi dobndit pe calea simplei reflectii a fost aproape general n perioada nceputurilor filozofiei. A fost o iluzie pe care oricine o poate ntelege dac las deoparte, pentru o clip, tot ce a nvtat din filozofia de mai trziu si din stiintele naturii; el nu se va mira de faptul c Platon atribuia un fel de realitate superioar Ideilor fat de lucrurile asa cum le cunoastem n experienta senzorial. Si la Spinoza si, mai trziu nc, la Hegel, aceast prejudecat se pare c a fost forta stimulatoare care a jucat rolul principal. Cineva ar putea chiar s pun ntrebarea dac fr ceva din aceast iluzie s-ar putea n general edifica ceva mret pe trmul gndirii filozofice noi ns nu ne vom pune aceast ntrebare. Fat cu aceast iluzie mai aristocrat privind puterea de ptrundere nelimitat a gndirii st iluzia mai plebee a realismului naiv, dup care lucrurile snt asa cum le percepem prin simturi. Aceast iluzie domin viata cotidian a oamenilor si animalelor; ea constituie si punctul de plecare al stiintelor, n special al stiintelor naturii. Eforturile de depsire a acestor dou iluzii nu snt independente unul de altul. Depsirea realismului naiv a fost relativ simpl. n introducerea crtii sale An Inquiry into Meaning and Trut, Russell a concretizat acest proces n cuvinte de o admirabil pregnant:

90 Pornim cu totii de la realismul naiv, adic de la doctrina c lucrurile snt ceea ce par c snt. Credem c iarba e verde, c pietrele snt tari si c zpada e rece. Fizica ne arat ns c verdele ierbii, duritatea pietrelor si rceala zpezii nu snt acel verde, acea duritate si acea rceal pe care le stim din proprie experient, ci snt ceva mult diferit. Dac e s dm crezare fizicii, observatorul, cnd are impresia c observ o piatr, observ de fapt efectele pietrei asupra lui. Stiinta pare, astfel, a se rzboi cu sine nssi: cnd urmreste cel mai mult s fie obiectiv, se vede plonjnd fr voie n subiectivitate. Realismul naiv duce la fizic, iar fizica dac e adevrat arat c realismul naiv este fals. Prin urmare, realismul naiv, dac e adevrat, este fals; deci este fals. (pp. 1415)* Lsnd la o parte miestria formulrii, aceste rnduri spun ceva la care nu m gndisem niciodat nainte. La o privire superficial, modul de gndire al lui Berkeley si Hume pare a sta n opozitie cu modul de gndire al stiintelor naturii. Observatia lui Russell din fragmentul citat dezvluie ns o legtur: dac Berkeley se sprijin pe faptul c noi nu sesizm direct prin simturi lucrurile lumii exterioare, ci c doar evenimentele legate cauzal de prezenta lucrurilor ajung la organele noastre de simt, aceasta este o consideratie ce-si dobndeste forta de convingere din ncrederea pe care o avem n modul de gndire fizic. Cci, dac ne-am ndoi de modul de gndire fizic chiar n privinta trsturilor lui celor mai generale, nu ar exista nici o necesitate de a interpune ntre obiect si actul vederii ceva ce separ obiectul de subiect si face problematic existenta obiectului. Acelasi mod de gndire fizic si succesele lui practice au zdruncinat ns si ncrederea n posibilitatea de a ntelege lucrurile si relatiile dintre ele prin simpla gndire speculativ. Treptat si-a croit drum convingerea c toate cunostintele despre lucruri snt exclusiv rezultatul * n textul original citatul e dat n englez (n.t.).

91 prelucrrii materialului brut furnizat de simturi. n aceast form general (si enuntat anume ntru ctva vag), aceast propozitie este astzi, probabil, unanim acceptat. Dar aceast convingere nu se bazeaz pe supozitia c cineva ar fi demonstrat imposibilitatea dobndirii unor cunostinte despre realitate pe calea speculatiei pure, ci pe faptul c numai calea empiric (n sensul precizat mai sus) s-a dovedit a fi sursa cunoasterii. Galilei si Hume au fost primii care au sustinut acest principiu cu toat claritatea si fermitatea. Hume a vzut c din materialul furnizat de simturi nu pot fi dobndite concepte pe care le considerm esentiale, cum este, de exemplu, cel de conexiune cauzal. Aceast constatare l-a condus la o atitudine sceptic fat de orice fel de cunoastere. Cnd citesti crtile lui Hume, te cuprinde mirarea c dup el attia filozofi, ntre care unii de mare prestigiu, au putut s scrie attea obscuritti si chiar s gseasc pentru ele cititori recunosctori. Hume

a influentat n mod durabil dezvoltarea celor mai buni filozofi de dup el. l simti mereu prezent cnd citesti analizele filozofice ale lui Russell, a cror perspicacitate si simplitate n expresie mi-au amintit adesea de Hume.1 Omul are o puternic nzuint spre cunoastere asigurat. Tocmai de aceea a prut zdrobitor mesajul limpede al lui Hume c materialul brut furnizat de simturi, singura surs a cunostintelor noastre, ne poate duce prin obisnuint la credint si asteptare, nu ns la cunoasterea unor relatii legice, si cu att mai putin la ntelegerea lor. Atunci a aprut pe scen Kant, cu o idee care, desi este cu sigurant de nesustinut n forma pe care i-a dat-o el, a nsemnat un pas spre rezolvarea dilemei lui Hume: tot ce este de origine empiric n cunoastere nu este niciodat cert (Hume). Dac deci posedm o cunoastere cert, ea trebuie s-si aib temeiul n ratiunea nssi. Acesta este cazul dup Kant cu propozitiile geometriei si cu principiul cauzalittii. Aceste cunostinte si anumite altele snt, asa zicnd, o parte a instrumentarului gndirii si ca atare nu urmeaz a fi dobndite abia din 92 datele simturilor. (Altfel spus, ele snt cunostinte a priori.) Astzi, fireste, oricine stie c cunostintele mentionate n-au nimic din certitudinea, din necesitatea intern, pe care le-o atribuia Kant. Ceea ce mi se pare ns corect n felul cum a pus el problema este constatarea c noi facem uz de gndire, cu anumit ndrepttire, de concepte la care nu se poate ajunge de la materialul oferit de experienta senzorial, dac privim situatia din punct de vedere logic. n ce m priveste, snt convins c trebuie s sustinem chiar mult mai mult, si anume c toate conceptele care intervin n gndirea si n exprimrile noastre lingvistice snt vorbind din punct de vedere logic creatii libere ale gndirii si nu pot fi dobndite inductiv din experientele senzoriale. Lucrul acesta nu este att de usor de observat numai pentru c sntem obisnuiti s legm n mod att de strns anumite concepte si combinatii de concepte (propozitii) cu anumite experiente senzoriale, nct nu devenim constienti de prpastia de netrecut din punct de vedere logic ce desparte lumea tririlor senzoriale de cea a conceptelor si propozitiilor. Astfel, de exemplu, sirul numerelor ntregi este evident o inventie a spiritului uman, un instrument creat de om care nlesneste ordonarea anumitor experiente senzoriale. Pe nici o cale ns acest concept nu s-ar putea cristaliza din experienta senzorial. Am ales aici conceptul de numr, fiindc el apartine gndirii prestiintifice si, cu toate acestea, este usor de recunoscut caracterul lui constructiv. Cu ct ne adresm ns mai mult conceptelor celor mai primitive din viata de toate zilele, cu att masa obisnuintelor nrdcinate ne ngreuneaz mai mult recunoasterea n concept a unei creatii de-sine-stttoare a gndirii. Asa se face c a putut s apar conceptia nefast pentru ntelegerea relatiilor existente aici dup care conceptele s-ar degaja din experient prin abstractizare, adic prin omiterea unei prti a continutului acesteia.2 Vreau s art acum de ce mi se pare att de nefast aceast conceptie.

93 O dat ce ti-ai nsusit critica lui Hume, ajungi usor la ideea c toate acele concepte si propozitii care nu pot fi derivate din materialul senzorial ar trebui nlturate din gndire ca fiind metafizice. Cci orice gndire si primeste continutul material numai prin legtura sa cu acest material senzorial. Aceast din urm asertiune o consider ntru totul adevrat, dar consider gresit prescriptia formulat, pe baza ei, pentru gndire. Fiindc, dac ar fi aplicat cu consecvent, aceast prescriptie ar exclude absolut orice gndire ca fiind metafizic. Pentru ca gndirea s nu degenereze n metafizic, respectiv n vorbrie gunoas3, este necesar doar ca un numr suficient de mare de propozitii ale sistemului conceptual s fie legate ndeajuns de strns de experientele senzoriale si ca sistemul conceptual, dat fiind sarcina sa de a ordona si a permite cuprinderea continuturilor sensibile, s posede o ct mai mare unitate si economicitate cu putint. n rest ns, sistemul este (din punct de vedere logic) un joc liber cu simboluri dup reguli adoptate n mod arbitrar (din punct de vedere logic). Toate acestea snt valabile deopotriv pentru gndirea din viata de toate zilele, ca si pentru gndirea mai constient-sistematic-structurat din domeniul stiintei. Acum va fi clar ce am n vedere spunnd urmtoarele: prin critica sa clar, Hume nu a marcat numai un avans decisiv n filozofie, ci a creat totodat fr vina sa un pericol pentru filozofie, prin aceea c, pe baza criticii sale, a luat nastere o nefast team de metafizic, devenit o boal a filozofiei empiriste contemporane; aceast boal constituie replica acelei filozofri nebuloase de odinioar care credea c se poate dispensa de datele senzoriale si c le poate neglija.4 Cu toate admiratia pe care o am pentru analiza ptrunztoare pe care ne-a druit-o Russell n ultima sa carte, Meaning and Trut, mi se pare totusi c si aici spectrul temerii de metafizic a pricinuit unele pagube. Mi se pare, bunoar, c teama de metafizic este cea care i-a sugerat autorului s conceap lucrul ca un 94 mnunchi de calitti, aceste calitti urmnd s fie luate din materialul senzorial. Faptul c dou lucruri snt unul si acelasi lucru, dac toate calittile lor snt identice, impune ca si relatiile geometrice dintre lucruri s fie incluse printre calittile lor. (Altminteri am fi nevoiti s considerm Turnul Eiffel din Paris si pe cel din New York ca fiind acelasi lucru.)* Contrar acestei pozitii, eu nu vd nici un pericol metafizic n a lua lucrul (obiectul n sensul fizicii) ca pe un concept de-sinestttor n sistem, mpreun cu structura spatio-temporal respectiv. Legat de aceasta, m-am bucurat ntlnind n capitolul final constatarea c nu ne putem dispensa de metafizic. Dac m nemultumeste ceva, este stnjeneala intelectual care, n legtur cu aceasta, se face uneori simtit printre rnduri.5

NOTE 1. De cte ori Einstein si exprim pretuirea pentru un filozof, primul impuls l constituie sentimentul c a putut nvta ceva important de la el. Din scrierile lui Hume, pe care le-a studiat n tinerete n cadrul asa-numitului cerc Olimpia, mpreun cu M. Solovine si C. Habicht, Einstein pare s fi desprins cteva nvtturi care i-au orientat judecata, cu deosebire n problemele stiintei teoretice. Primul dintre ele este c realismul naiv nu poate fi sustinut si c, din acest punct de vedere, experienta istoric a dezvoltrii stiintelor naturii sprijin concluziile filozofilor empiristi. Al doilea nvtmnt este c nici o cunoastere despre realitate nu poate fi dobndit si asigurat numai prin ratiune. n sfrsit, citindu-l pe Hume, Einstein a nteles mai bine c nu exist conditii a priori, date o dat pentru totdeauna, ale cunoasterii prin experient, necesitti absolute ale gndirii, ci numai forme de gndire relativ adecvate pentru un domeniu determinat al experientei, care devin obisnuinte de gndire adnc nrdcinate ori de cte ori cercetarea nu depseste o lung perioad de timp limitele acestui domeniu. Categoriile gndirii fizice mecaniciste snt tocmai asemenea forme ale gndirii. * Cf. B. Russell, An Inquiry into Meaning and Trut, pp. 119120, cap. Proper Names. 95 Einstein las clar s se nteleag c s-a apropiat mai mult de Hume dect de alti filozofi empiristi atras de sobrietatea si profunzimea analizelor sale, precum si de farmecul aparte al scrisului acestui autor. Am gresi dac am ntelege omagiul pe care l aduce aici Einstein lui Hume creznd c felul n care gndeste el asupra problemelor cunoasterii este cel al filozofului scotian. Einstein recunoaste cu plcere influenta pe care au exercitat-o unele lecturi filozofice asupra modului su de a gndi, dar indic n mod clar, att n acest text, ct si n altele, c a ajuns n cele din urm prin reflectie asupra propriei sale experiente ca cercettor al naturii la un punct de vedere propriu. Acest punct de vedere prezint convergente partiale cu mari orientri din teoria cunoasterii, dar se delimiteaz totodat n mod clar de marile traditii filozofice. 2. n acest pasaj accentul cade pe critica tezei att de familiare a empirismului traditional, necritic, dup care notiunile iau nastere din datele simturilor pe o cale logic, prin generalizare sau inductie. Ceea ce ne retine cu deosebire atentia este ncercarea lui Einstein de a arta de ce aceast idee ne apare att de natural si de familiar. Ori de cte ori anumite notiuni functioneaz bine si o perioad mai lung de timp n coordonarea informatiilor pe care ni le dau simturile ne permit s sistematizm aceste informatii si s anticipm evenimentele viitoare, n primul rnd rezultatele actiunilor noastre, se creeaz impresia c aceste notiuni au luat nastere prin neglijarea trsturilor individuale si prin generalizarea a ceea ce este comun n informatiile despre stri si evenimente particulare furnizate de organele de simt. Nu este de mirare c aceast impresie este mai puternic n cazul notiunilor gndirii comune. Desi respinge asertiunile specifice ale apriorismului kantian, Einstein apreciaz c familiarizarea cu ideile filozofului german poate contribui n mod salutar la slbirea autorittii conceptiei inductiviste cu privire la originea si natura notiunilor ce constituie cadrele generale ale gndirii comune si stiintifice. Pentru o apreciere mai explicit a modului cum ntelegea Einstein, ca fizician teoretician,

meritele teoriei cunoasterii a lui Kant, vezi si Observatii asupra articolelor reunite n acest volum, cu deosebire pasajul indicat de nota (15). 3. Cum indic si ghilimelele, autorul foloseste aici termenul metafizic ntr-un sens peiorativ, sensul n care termenul era folosit adesea n literatura filozofic si stiintific de limb englez din acel moment. 4. n aceast a doua parte a textului Einstein se delimiteaz n mod clar de conceptia empirist asupra cunoasterii pentru care a gsit attea cuvinte de apreciere la nceputul articolului. Teza c notiunile gndirii comune si stiintifice, n particular principiile stiintei teoretice, pot fi derivate prin abstractizare si generalizare din materialul furnizat de simturi i se pare n aceeasi msur gresit ca si 96 teza c am putea avea o cunoastere despre realitate n mod a priori, adic independent de orice experient. 5. Ceea ce Einstein numeste aici metafizic este punctul de vedere c, prin concepte ce nu pot fi derivate din cunostinte despre fapte particulare, care trec mult dincolo de ceea ce ne este dat prin simturi, putem ajunge la cunostinte tot mai adecvate despre existenta real. Acest fel de a vedea lucrurile i apare drept premis a activittii omului de stiint teoretic. Pentru Einstein atitudinea reticent si chiar negativ fat de gndirea constructiv pe care o genereaz teama de metafizic este tot att de potrivit spiritului cunoasterii stiintifice ca si speculatiile ce se sustrag n principiu controlului experientei. II FUNDAMENTELE FIZICII TEORETICE: TEORIA RELATIVITtII SI MECANICA CUANTIC CE ESTE TEORIA RELATIVITtII?

Vin cu plcere n ntmpinarea cererii colaboratorului dumneavoastr de a scrie pentru Times ceva despre relativitate. Cci, dup regretabila ruptur a relatiilor internationale, altdat vii, ntre savanti1, aceasta este pentru mine o bine venit ocazie de a-mi exprima sentimentele de bucurie si recunostint fat de astronomii si fizicienii englezi. Faptul c cercettori de seam au cheltuit mult timp si si-au dat mult osteneal, c institutele dumneavoastr stiintifice au investit mari mijloace materiale pentru a verifica o consecint a unei teorii care a fost elaborat si publicat n tara dusmanilor dumneavoastr n timpul rzboiului este cu totul n spiritul marilor si naltelor traditii ale muncii stiintifice din tara dumneavoastr. Dac n cazul cercetrii influentei cmpului gravitational al Soarelui asupra razelor de lumin era vorba si de o chestiune pur obiectiv, simt totusi nevoia s exprim colegilor englezi si multumirile mele personale pentru munca depus de ei, fr de care nu as mai fi apucat, desigur, s vd verificarea celor mai nsemnate consecinte ale teoriei mele.2 n fizic pot fi deosebite teorii pe diferite genuri. Cele mai multe snt teorii constructive. Acestea ncearc s construiasc o reprezentare a fenomenelor mai com-

plexe pornind de la un formalism relativ simplu, luat ca baz. Astfel, teoria cinetic a gazelor ncearc s reduc fenomenele mecanice, termice si de difuziune la miscri ale moleculelor, adic s le construiasc pe baza ipotezei miscrii moleculare. Cnd se spune c s-a reusit s se 101 nteleag un grup de fenomene ale naturii, prin aceasta se ntelege ntotdeauna c s-a gsit o teorie constructiv ce cuprinde fenomenele n discutie. Dar alturi de aceast important clas de teorii exist o a doua, a teoriilor pe care le voi numi teorii de principii (Prinzip-teorien). Acestea nu folosesc metoda sintetic, ci metoda analitic. Punctul de plecare si baza nu snt constituite de elemente de constructie ipotetice, ci de nsusiri generale ale fenomenelor naturii, descoperite empiric, principii, din care decurg apoi criterii formulate matematic, ce trebuie satisfcute de fenomenele individuale, respectiv de imaginile lor teoretice. Astfel, pornind de la rezultatul empiric general c un perpetuum mobile este imposibil, termodinamica ncearc s stabileasc pe ci analitice conditiile pe care fenomenele individuale trebuie s le satisfac. Avantajul teoriilor constructive este completitudinea, capacitatea de adaptare si intuitivitatea, n timp ce avantajul teoriilor de principii este perfectiunea logic si siguranta fundamentelor.3 Teoria relativittii apartine teoriilor de principii. Pentru a-i ntelege esenta trebuie mai nti s cunoastem principiile pe care se sprijin. nainte ns de a m referi la acestea, trebuie s observ c teoria relativittii seamn cu o cldire alctuit din dou etaje separate, teoria special si teoria general a relativittii. Teoria special a relativittii, pe care se sprijin cea general, se raporteaz la toate fenomenele fizice cu exceptia gravitatiei; teoria general a relativittii ofer legea gravitatiei si relatiile ei cu celelalte forte ale naturii. nc din antichitatea greac este bine cunoscut c pentru descrierea miscrii unui corp avem nevoie de un al doilea la care se raporteaz miscarea celui dinti. Miscarea unei trsuri este raportat la suprafata Pmntului, miscarea unei planete la totalitatea stelelor fixe vizibile. n fizic, corpul la care snt raportate fenomenele din punct de vedere spatial este numit sistem de coordonate. Bunoar legile mecanicii ale lui Galilei si Newton 102 au putut fi formulate numai prin utilizarea unui sistem de coordonate. Starea de miscare a sistemului de coordonate nu poate fi ns aleas n mod arbitrar, dac este vorba ca legile mecanicii s fie valabile (sistemul de coordonate trebuie s fie fr miscare de rotatie si fr miscare de acceleratie). Sistemul de coordonate admis n mecanic este numit sistem inertial. Starea de miscare a unui sistem inertial nu este ns, potrivit mecanicii, stabilit univoc de natur. Exist mai degrab principiul: un sistem de coordonate ce se misc rectiliniu si uniform fat de un sistem inertial este de asemenea un sistem inertial. Prin principiul special al relativittii se ntelege generali-

zarea acestui principiu asupra oricror fenomene ale naturii: orice lege general a naturii valabil n raport cu un sistem de coordonate C trebuie s rmn valabil, fr vreo schimbare, n raport cu un sistem de coordonate C1 care este n miscare de translatie uniform fat de C. Al doilea principiu pe care se sprijin teoria special a relativittii este principiul constantei vitezei luminii n vid. Acesta spune: n vid lumina are ntotdeauna o vitez de propagare determinat (independent de starea de miscare si de sursa luminii). ncrederea fizicianului n acest principiu si are originea n succesele electrodinamicii lui Maxwell si Lorentz. Amndou principiile amintite snt sustinute cu putere de experient, dar par s nu fie logic compatibile unul cu cellalt. Unificarea lor logic a fost realizat, n cele din urm, n teoria special a relativittii printr-o schimbare a cinematicii, adic a teoriei despre legile ce privesc (din punctul de vedere fizic) spatiul si timpul. S-a dovedit c enuntul simultaneittii a dou evenimente nu are sens dect prin raportare la un sistem de coordonate, c forma etaloanelor de msurare si viteza de miscare a ceasornicelor trebuie s depind de starea lor de miscare fat de sistemul de coordonate. Vechea fizic, inclusiv legile de miscare galileo-newtoniene, nu se potrivea ns cinematicii relativiste despre 103 care a fost vorba. Din cea din urm decurg conditii matematice generale crora trebuie s le corespund legile naturii, dac este vorba ca cele dou principii generale amintite s fie valabile. Acestora trebuia s le fie adaptat fizica.4 S-a ajuns astfel n particular la o nou lege a miscrii pentru puncte materiale ce se misc rapid, lege care a fost pe deplin confirmat n cazul particulelor ncrcate electric. Cel mai nsemnat rezultat al teoriei speciale a relativittii privea masa inert a sistemelor materiale. A rezultat c inertia unui sistem trebuie s depind de continutul su n energie (Energie-Inhalt) si s-a ajuns de-a dreptul la conceptia c masa inert nu este altceva dect energie latent. Principiul conservrii masei si-a pierdut independenta si s-a contopit cu principiul conservrii energiei. Teoria special a relativittii, care nu a fost nimic altceva dect o continuare sistematic a electrodinamicii lui Maxwell si Lorentz, a ridicat ns probleme ce nu au putut fi solutionate n cadrul ei. Independenta legilor fizice de starea de miscare a sistemului de coordonate trebuia oare s fie limitat la miscri de translatie uniforme ale sistemelor de coordonate unele fat de altele? Ce are comun natura cu sistemele de coordonate introduse de noi si cu starea lor de miscare? Dac pentru descrierea naturii este necesar s folosim un sistem de coordonate introdus n mod arbitrar, atunci alegerea strii sale de miscare trebuie s nu fie supus nici unei restrictii: legile ar trebui s fie cu totul independente de aceast alegere (principiul general al relativittii). Stabilirea acestui principiu general al relativittii devine usor de nteles prin raportare la o experient de mult cunoscut, dup care greutatea si inertia unui corp snt guvernate de aceeasi constant (egalitatea masei

inerte si grele). S ne gndim la un sistem de coordonate care este conceput n miscare de rotatie uniform fat de un sistem inertial n sensul lui Newton. Fortele centrifuge ce intervin n raport cu acest sistem trebuie s fie concepute, n sensul teoriei lui Newton, ca efecte ale inertiei. Aceste forte centrifuge snt ns, ntocmai ca si 104 fortele gravitationale, proportionale cu masa corpului. Nu s-ar putea s concepem sistemul de coordonate ca imobil, iar fortele centrifuge ca forte gravitationale? Concluzia este evident, dar mecanica clasic o interzice. Aceast reflectie fugar ne las s bnuim c o teorie general a relativittii trebuie s ofere legile gravitatiei, iar urmrirea consecvent a ideii a ndrepttit speranta. Dar drumul a fost mai greu dect s-ar putea crede, deoarece cerea renuntarea la geometria euclidian. Aceasta nseamn c legile dup care se dispun n spatiu corpurile solide nu concord perfect cu legile de asezare pe care le prescrie corpurilor geometria euclidian. Aceasta se ntelege cnd se vorbeste de curbura spatiului. Conceptele de baz linie, suprafat etc. pierd prin aceasta semnificatia lor exact n fizic. n teoria general a relativittii, teoria spatiului si timpului, cinematica, nu mai joac rolul unui fundament independent de restul fizicii. Comportarea geometric a corpurilor si mersul ceasornicelor depind mai degrab de cmpurile gravitationale care, la rndul lor, snt generate de nssi substanta material. Din punct de vedere principial, noua teorie a gravitatiei se ndeprteaz considerabil de teoria lui Newton. Dar rezultatele ei practice snt ntr-un acord att de strns cu cele ale teoriei newtoniene nct este greu s gsim criteriile de distinctie care snt accesibile experientei.5 S-au gsit pn acum urmtoarele: 1) n rotatia elipselor traiectoriilor planetelor n jurul Soarelui (rotatie confirmat la planeta Mercur). 2) n curbura razelor de lumin datorat cmpurilor gravitationale (confirmat de imaginile luate de englezi cu ocazia eclipsei de soare). 3) ntr-o deplasare a liniilor spectrale spre extremitatea rosu a spectrului luminii transmise nou de stele cu o mas considerabil (pn acum neconfirmat*). * Si acest criteriu a fost ntre timp confirmat (nota editorului din anul 1934). 105 Puterea de atractie principal a teoriei st n coerenta ei logic. Dac una singur din consecintele deduse din ea se va dovedi inexact, ea va trebui s fie prsit; o modificare pare s nu fie cu putint fr distrugerea ntregului.6 Nimeni nu trebuie ns s-si nchipuie c prin aceast teorie, sau prin oricare alta, marea creatie a lui Newton ar putea fi dat la o parte n sensul propriu al cuvntului. Ideile sale clare si mari si vor pstra ntotdeauna nsemntatea lor eminent ca fundament al ntregii noastre constructii conceptuale moderne n domeniul filozofiei naturale. Not suplimentar: Observatiile ziarului dumnea-

voastr privitoare la persoana mea si la mprejurrile vietii mele izvorsc n parte din fantezia demn de invidiat a autorului lor. Iat nc o prob de aplicare a principiului relativittii, spre desftarea cititorului: astzi eu snt numit n Germania un savant german, iar n Anglia un evreu elvetian; dac ns, la un moment dat, s-ar ajunge la situatia s fiu prezentat ca bte noire, atunci as fi, invers, pentru germani un evreu elvetian, iar pentru englezi un savant german. NOTE 1. La 6 noiembrie 1919 a avut loc la Londra o sedint comun a Societtii Regale de Stiinte si a Societtii Astronomice Regale, n care au fost anuntate constatrile fcute de expeditiile astronomice engleze din Brazilia si Africa de Vest cu ocazia eclipsei totale de soare din 29 martie a aceluiasi an. Ele au confirmat o predictie a teoriei generale a relativittii. Ecoul public al acestui eveniment pur stiintific a fost neobisnuit de mare. Mai nti, deoarece confirmarea prin observatii astronomice a teoriei lui Einstein punea ntr-o lumin nou teoria gravitatiei a lui Newton, o teorie care a fost aplicat cu succes mai mult de dou secole. n al doilea rnd, fiindc aceast confirmare a unei teorii ndrznete formulate de ctre un om de stiint german a fost realizat de cercettori englezi la putin timp dup ncheierea unui lung si sngeros conflict ntre cele dou tri. n ziarul Times din 7 noiembrie 1919, alturi de evenimentele 106 politice ale zilei, era inserat si urmtorul titlu: Rsturnare n stiint. Teoria lui Newton a fost infirmat. n zilele urmtoare, Times si alte ziare engleze, ca si presa international n general, au scris mult despre Einstein, care a devenit astfel primul om de stiint din istorie cunoscut unui cerc foarte larg de oameni fr preocupri stiintifice. Curnd Einstein a rspuns solicitrii ziarului de a scrie un articol de popularizare asupra teoriei relativittii apreciind c poate contribui n acest fel la reluarea relatiilor de colaborare dintre oamenii de stiint din cele dou tri. Sfortrile sale au fost ncununate de succes. n vara anului 1921, Einstein a fost primul savant german care a vizitat dup rzboi Anglia. 2. Autorul se refer la verificarea uneia din predictiile teoriei generale a relativittii, curbura razelor de lumin n cmpul gravitational al Soarelui, care a fost ntreprins cu ocazia eclipsei de soare din 29 martie 1919. Dou expeditii echipate de Societatea Regal de Stiinte din Londra, sub conducerea astronomilor Eddington si Crommelin, au luat fotografii la Sobral, n nordul Braziliei, si pe insula Principe, n golful Guineei. Unele fotografii au artat clar c razele de lumin emanate de la stelele fixe apropiate de soare au fost deviate cnd au trecut prin cmpul gravitational al soarelui. Einstein a calculat o abatere de 1,75 secunde de arc, iar msurtorile au indicat o abatere de aproximativ 1,70 secunde de arc. Observatiile au fost repetate n 1952 n Sudan cu o aparatur mai fin, dnd rezultate apropiate de cele prezise de teorie. Confirmarea unei predictii att de riscante a contribuit mult la cresterea reputatiei lui Einstein n afara unor cercuri stiintifice mai nguste. Einstein i scria lui Planck: Este totusi o favoare a sortii c am putut s triesc aceast clip. 3. Pentru o alt referire la distinctia dintre teorii constructive si teorii de principii si pentru caracterizarea teoriei relativittii ca o

teorie de principii, vezi si Note autobiografice. 4. Einstein reia aici observatii formulate si n alte texte cu privire la rolul pe care l-au jucat consideratiile de principiu n elaborarea teoriei restrnse si generale a relativittii. Teoria restrns a relativittii a izvort din strduintele de a armoniza dou principii fizice confirmate de experient, dar aparent incompatibile, principiul relativittii miscrii si principiul constantei vitezei luminii n vid. Deductia matematic a fost n msur s arate c pretul ce trebuie pltit pentru formularea unei teorii mai generale a miscrii este revizuirea conceptelor de spatiu si timp ale cinematicii clasice. Vezi si nota 5 la Discurs de receptie la Academia prusac de stiinte. 5. Este o formulare simpl si clar a relatiei de corespondent ntre dou teorii fizice pe care Einstein le caracterizeaz drept esential deosebite n principiile lor. Dac cele dou teorii pot fi distinse ca descrieri ale lumii fizice reale, ele coincid n predictiile lor ntr-un domeniu cuprinztor al experientei, adic pentru acele 107 regiuni ale universului n care intensitatea cmpului gravitational nu depseste o anumit limit. 6. Aceast apreciere ni se pare deosebit de important pentru ntelegerea aspiratiilor care au animat cercetrile teoretice ale lui Einstein si a concluziilor pe care le-a tras el din succesul unora din strdaniile sale stiintifice. Valoarea teoriei generale a relativittii st, dup Einstein, n relatia logic deosebit de strns dintre principii si consecinte, n particular dintre principii si consecintele experimentale deduse din teorie. Acordul unei asemenea teorii cu datele experientei nu va putea fi restabilit prin modificri ale unor ipoteze auxiliare, lsnd neatinse principiile teoriei. Dac fie si o singur consecint empiric dedus din teorie va fi contrazis de datele experientei, teoria va trebui considerat drept infirmat. n ncheierea foarte instructivei sale lucrri de popularizare, ber die spezielle und die allgemeine Relativittsteorie (gemeinverstndlich), a crei prim editie apare n 1917, Einstein preciza: Dac deplasarea spre rosu a liniilor spectrale datorit cmpului gravitational nu ar exista, teoria general a relativittii ar fi de nesustinut. Einstein sugereaz clar c severitatea testelor empirice crora poate s le fie supus o teorie fizic sporeste pe msur ce creste gradul de coerent intern al teoriei. Pe de alt parte, dac consecintele deduse dintr-o teorie att de abstract, care a fost elaborat pe baza unor consideratii de principiu si nu sub presiunea experientei, snt n mod sistematic de acord cu datele experientei, rezult c exist un acord ntre consideratii de simplitate logic si frumusete matematic, pe de o parte, si natura realittii, pe de alt parte. Ideea caracterului inteligibil, rational al realittii, idee care revine n mai multe texte scrise de Einstein dup 1920, exprim n primul rnd modul cum a nteles si a interpretat el succesul strdaniilor sale de generalizare a teoriei relativittii. Sommerfeld si aminteste c n fata unei teorii ce i se prea arbitrar sau fortat, n contradictie cu credinta sa n simplitatea si armonia rational a naturii, Einstein obisnuia s spun: So etwas tut der liebe Gott nicht (Bunul Dumnezeu nu face asa ceva). (Vezi A. Sommerfeld, Albert Einstein, n (ed.) P. A. Schilpp, Albert Einstein als Philosoph und Naturforscher, W. Kohlhammer Verlag, Stuttgart, 1955, p. 40).

108 FIZICA SI REALITATEA

1. Consideratii generale despre metoda stiintei S-a spus deseori si, desigur, nu pe nedrept, c omul de stiint este un slab filozof. De ce atunci n-ar fi mai bine ca si fizicianul s lase filozofarea n seama filozofilor? Se prea poate ca lucrul acesta s fi fost valabil ntr-o epoc n care fizicienii credeau c dispun de un sistem solid de concepte fundamentale si de legi fundamentale n afara oricrei ndoieli, nu ns ntr-o epoc n care ntreg fundamentul fizicii a devenit problematic, cum se ntmpl astzi. ntr-o epoc cum este a noastr, cnd experienta ne oblig s cutm o baz nou, mai solid, fizicianul nu poate s lase pur si simplu n seama filozofiei examinarea critic a fundamentelor teoretice, cci numai el cunoaste si simte cel mai bine punctul nevralgic; cutnd un nou fundament, el trebuie s se edifice ct mai bine asupra justificrii si necesittii conceptelor pe care le foloseste.1 ntreaga stiint nu este altceva dect o rafinare a gndirii de toate zilele. Ca urmare, gndirea critic a fizicianului nu se poate limita la examinarea conceptelor din propriul su domeniu special, ci trebuie s se opreasc si asupra gndirii de toate zilele, care este mult mai greu de analizat.2 Pe scena vietii noastre psihice se perind ntr-un sir pestrit experiente senzoriale, amintiri despre ele, reprezentri si sentimente. Spre deosebire de psihologie, fizica are de a face (n mod direct) numai cu experiente 109 senzoriale si cu ntelegerea conexiunilor dintre ele. Dar pn si conceptul de lume exterioar real din gndirea de toate zilele se bazeaz exclusiv pe impresii senzoriale. S observm mai nti c nu se poate face o deosebire, n orice caz nu una cert, ntre impresiile senzoriale (senzatii) si reprezentri. Aici vom lsa ns deoparte aceast problematic, ce priveste si conceptul de realitate, si vom lua experientele senzoriale ca perceptibile si date, ca triri psihice de un fel deosebit. Cred c primul pas spre postularea unei lumi exterioare reale l constituie formarea notiunii de obiect corporal, respectiv de obiecte corporale de diverse feluri. Noi desprindem mental, n mod arbitrar, din multitudinea experientelor noastre senzoriale, anumite complexe de senzatii care se repet (n parte asociate cu senzatii ce snt interpretate ca semne ale experientelor senzoriale ale altor oameni) si le atasm un concept acela de obiect corporal. Din punct de vedere logic, conceptul acesta nu este identic cu totalitatea acelor impresii senzoriale, ci este o creatie liber a spiritului uman (sau animal). Pe de alt parte ns, acest concept si datoreaz n mod exclusiv semnificatia si justificarea totalittii acelor impresii senzoriale crora le este asociat.3 Al doilea pas const n aceea c, n gndirea noastr (care ne determin asteptrile), atribuim respectivului concept de obiect corporal o semnificatie n mare msu-

r independent de impresiile senzoriale n legtur cu care a luat fiint. Asta este ceea ce avem n vedere atunci cnd atribuim obiectului corporal existent real. ndrepttirea acestei postulri const exclusiv n faptul c prin intermediul conceptelor de acest fel si al relatiilor mentale dintre ele izbutim s ne orientm n labirintul impresiilor senzoriale. Aceste concepte si relatii desi snt constructii libere ale gndirii ni se par mai solide si mai statornice dect o experient senzorial individual, de care nu sntem niciodat absolut siguri c n-are caracterul unei iluzii sau al unei halucinatii.4 Pe de alt parte, aceste concepte si relatii, ndeosebi postularea 110 unor obiecte reale si n general a unei lumi reale, se justific numai n msura n care snt legate de experiente senzoriale, ntre care stabilesc legturi mentale. Faptul nsusi c totalitatea experientelor noastre senzoriale este de asa natur nct poate fi ordonat prin gndire (prin operatii cu concepte si prin crearea si aplicarea anumitor legturi functionale dintre acestea, precum si prin coordonarea experientelor senzoriale cu conceptele) poate, desigur, s ne mire, dar niciodat nu va fi nteles. S-ar putea spune c ceea ce va rmne vesnic neinteligibil n privinta lumii este inteligibilitatea ei. Lui Immanuel Kant i revine marele merit de a-si fi dat seama c fr aceast inteligibilitate recunoasterea unei lumi exterioare reale ar fi lipsit de sens. Expresia inteligibilitate (Begreiflichkeit), asa cum o folosim aici, trebuie luat n acceptiunea ei cea mai modest. Ea nseamn: realizarea unei ordini ntre experientele senzoriale, prin crearea de concepte generale si de relatii ntre aceste concepte, ca si prin relatii stabilite ntr-un fel oarecare ntre concepte si experientele senzoriale. n sensul acesta este inteligibil lumea experientelor noastre senzoriale, iar faptul c e inteligibil este un miracol.5 Despre modul n care trebuie construite si legate ntre ele conceptele, ca si despre modul cum trebuie s le coordonm cu experientele senzoriale, nu se poate spune, dup prerea mea, nimic a priori. Numai succesul n edificarea unei ordini n experientele senzoriale este cel care decide. Necesar este doar enuntarea de reguli privind legturile dintre conceptele respective, cci altminteri nu ar fi posibil o cunoastere ca aceea spre care nzuim. Aceste reguli au fost comparate cu regulile unui joc, care snt ca atare arbitrare, dar a cror respectare strict face abia cu putint jocul. Fixarea acestor reguli nu va fi ns niciodat definitiv, ci se poate pretinde valabil numai pentru un domeniu de aplicatie determinat (cu alte cuvinte, nu exist categorii definitive n sensul lui Kant). 111 Corelatiile conceptelor elementare din gndirea curent cu complexe de senzatii pot fi sesizate numai n mod intuitiv si nu snt susceptibile de o determinare logic-stiintific. Totalitatea acestor legturi inexprimabile ele nsele conceptual este singurul lucru ce deosebeste edificiul stiintei de o schem logic con-

ceptual goal; gratie acestor corelatii, propozitiile pur conceptuale ale stiintei devin enunturi generale despre complexe de experiente senzoriale. Conceptele legate n mod direct si intuitiv cu complexe tipice de experiente senzoriale le vom numi concepte primare. Toate celelalte concepte au sens considerate din punct de vedere fizic numai n msura n care se leag, prin propozitii, cu conceptele primare. Aceste propozitii snt n parte definitii ale conceptelor (si enunturi deductibile logic din acestea), iar n parte propozitii ce nu decurg din definitii, ci enunt, cel putin indirect, relatii ntre concepte primare si deci ntre experiente senzoriale. Propozitiile de acest din urm fel snt asertiuni despre realitate sau legi ale naturii, adic propozitii care trebuie s fie confirmate (sich zu bewhren haben) prin raportare la experiente senzoriale cuprinse sub concepte primare.6 Care dintre propozitii trebuie considerate drept definitii si care drept legi ale naturii, aceasta depinde n mare msur de formularea aleas; o atare diferentiere este ns cu adevrat necesar numai atunci cnd vrem s aflm n ce msur ntreg sistemul conceptual considerat posed, din punct de vedere fizic, un continut. 2. Stratificarea sistemului stiintific Scopul stiintei este, nti, cuprinderea si conectarea conceptual ct mai complet a experientelor senzoriale n toat diversitatea lor, iar, n al doilea rnd, atingerea acestui scop prin folosirea unui minim de concepte si relatii 112 primare (nzuind spre unitatea ct mai logic a imaginii despre lume, adic spre simplitatea logic a bazei sale).7 Stiinta se foloseste de ntreaga multitudine a conceptelor primare, adic a conceptelor legate nemijlocit de experiente senzoriale, ca si de multitudinea propozitiilor care leag ntre ele aceste concepte. n primul ei stadiu de dezvoltare ea nu contine nimic mai mult. Gndirea noastr de toate zilele se multumeste, n linii mari, s rmn la aceast treapt. Un spirit cu adevrat stiintific nu se poate mpca ns cu aceast situatie, deoarece multimea de concepte si relatii ce se pot dobndi astfel este total lipsit de unitate logic. Pentru a remedia acest neajuns, el inventeaz un sistem mai srac n concepte si relatii, ce cuprinde conceptele si relatiile primare din primul strat n calitate de concepte si relatii logic derivate. Pretul care se plteste pentru gradul mai nalt de unitate logic al acestui nou sistem, secundar, const n faptul c notiunile sale initiale (conceptele din stratul al doilea) nu mai snt legate nemijlocit de complexe de experiente senzoriale. Nzuinta continu spre simplitate logic duce la edificarea unui sistem tertiar, cu un numr si mai mic de concepte si relatii, din care s poat fi deduse conceptele si relatiile apartinnd stratului secundar (si astfel, indirect, si cele din stratul primar). Lucrurile continu n acest fel, pn cnd ajungem la un sistem a crui baz logic se caracterizeaz

prin cea mai mare unitate si economie de concepte imaginabil, compatibil cu ansamblul datelor furnizate de simturi. Nu stim dac n felul acesta vom ajunge vreodat la un sistem definitiv. Cnd ni se cere prerea, nclinm s rspundem c nu; dar cnd ne confruntm efectiv cu problemele, sntem animati de speranta c acest tel suprem poate realmente s fie atins ntr-o mare msur. Un adept al teoriei abstractiei sau a inductiei ar numi straturile despre care am vorbit mai nainte grade de abstractizare. Mie ns mi se pare gresit s disimulm independenta logic a conceptelor fat de experientele senzoriale; nu avem de-a face aici cu o relatie cum este 113 cea dintre sup si carnea din care este preparat, ci mai degrab cu una de felul celei ce exist ntre numrul de la garderob si pardesiu. n plus, straturile nu snt net delimitate ntre ele. Nu este cu totul clar nici apartenenta unui concept la stratul primar. De fapt, este vorba de concepte construite n mod liber, legate n mod intuitiv de complexe de experiente senzoriale cu o sigurant suficient pentru aplicare, astfel nct s nu existe incertitudine n constatarea acordului sau dezacordului unei propozitii cu o experient particular. Esential este doar nzuinta de a reprezenta multitudinea conceptelor si propozitiilor apropiate de experient ca fiind deduse logic dintr-o baz ct mai restrns de concepte si relatii fundamentale, care pot fi, ele nsele, liber alese (axiome). Aceast libertate de alegere nu este ns fr limite; ea nu seamn cu libertatea unui romancier, ci mai curnd cu libertatea unui om cruia i s-a dat s rezolve un joc de cuvinte ncrucisate bine conceput. El poate propune, ce-i drept, ca solutie orice cuvnt vrea; dar de fapt exist unul singur care realmente rezolv jocul n toate prtile lui. C natura, asa cum este ea accesibil simturilor noastre, are caracterul unui asemenea joc de cuvinte ncrucisate bine fcut este o credint pe care, ce-i drept, succesele de pn acum ale stiintei o ncurajeaz ntru ctva.8 Multitudinea de straturi despre care am vorbit mai sus corespunde progreselor realizate n cursul dezvoltrii n lupta pentru unitatea bazei. Din perspectiva telului final, straturile intermediare au doar o valoare temporar, urmnd s dispar la sfrsit ca irelevante. Noi avem de-a face ns cu stiinta de astzi, n care aceste straturi reprezint succese partiale problematice, care se sustin reciproc, dar se si primejduiesc reciproc; cci sistemul conceptual de astzi contine incongruente profunde, de care ne vom izbi mai trziu. Scopul rndurilor care urmeaz este s art pe ce ci a psit spiritul uman constructor spre a ajunge la o baz conceptual ct mai unitar din punct de vedere logic a fizicii. 114 3. Mecanica si ncercarea de a ntemeia pe ea ntreaga fizic O proprietate important a experientelor noastre senzoriale, ca si a experientelor noastre n general, este ordinea lor temporal. Aceast proprietate de ordine

duce la construirea mental a timpului subiectiv, o schem ordonatoare pentru experientele noastre. Timpul subiectiv, cum vom vedea mai departe, duce apoi, prin conceptul de obiect corporal si de spatiu, la conceptul de timp obiectiv. Conceptului de timp obiectiv i preced ns cel de spatiu, iar acestuia i preced conceptul de obiect corporal; ultimul este legat n mod direct cu complexe de experiente senzoriale. O proprietate caracteristic a conceptului de obiect corporal const, dup cum s-a artat, n aceea c noi corelm cu un asemenea obiect o existent independent de timp (de timpul subiectiv) si independent de perceperea lui senzorial. Facem asta n ciuda faptului c percepem n el schimbri temporale. Dup cum a evidentiat pe bun dreptate Poincar, la obiectele corporale deosebim dou feluri de schimbri schimbri de stare si schimbri de pozitie; acestea din urm snt, spunea el, acele schimbri pe care le putem anula prin miscri arbitrare ale corpului nostru. C exist obiecte corporale crora nuntrul unui anumit domeniu perceptual nu trebuie s le atribuim nici un fel de schimbri de stare, ci doar schimbri de pozitie, este un fapt de important fundamental pentru formarea conceptului de spatiu (iar ntr-o anumit msur chiar si pentru justificarea notiunii de obiect corporal); vom conveni s spunem despre un asemenea obiect c este practic rigid. Dac considerm simultan ca obiect al perceptiei noastre dou corpuri practic rigide, altfel spus dac considerm dou asemenea corpuri ca formnd un ntreg, pentru acest ntreg vor exista schimbri ce nu vor putea fi considerate drept schimbri de pozitie ale ntregului, 115 desi ele snt schimbri de pozitie pentru fiecare dintre componente. Aceasta duce la notiunea de schimbare a pozitiei relative a celor dou obiecte, si implicit si la notiunea de pozitie relativ a celor dou obiecte. Se vdeste, mai departe, c printre pozitiile relative exist una de un fel aparte, pe care o numim contact*. Contactul permanent ntre dou corpuri n trei sau mai multe puncte nseamn unirea lor ntr-un corp compus (cvasirigid). Se poate spune c primul corp a fost prelungit n mod cvasi-rigid prin cel de-al doilea, care poate fi si el, la rndul su, prelungit n mod cvasi-rigid. Posibilitatea prelungirii cvasi-rigide a unui corp este nelimitat. Esentialul imaginarei prelungiri cvasi-rigide a unui corp K0 l constituie spatiul infinit determinat de ea. Dup prerea mea, faptul c fiecare corp, situat ntr-un fel oarecare, poate fi pus n contact cu prelungirea cvasi-rigid a unui anumit corp K0 arbitrar ales (corpul de referint) constituie baza empiric a conceptului nostru de spatiu. n gndirea prestiintific, scoarta solid a Pmntului joac rolul lui K0 si al prelungirii sale. nsusi numele de geometrie ne sugereaz c notiunea de spatiu este legat psihologic cu Pmntul n calitate de corp de referint.9 ndrzneata notiune de spatiu, care a precedat orice geometrie stiintific, a transformat pe plan mintal conceptul de relatii de pozitie ntre obiecte corporale n

conceptul de pozitie a obiectelor corporale n spatiu. Aceasta reprezint, n sine, deja o mare simplificare formal. Gratie acestei transformri, orice enunt referitor la pozitie este implicit un enunt privitor la contact; enuntul c un punct al unui obiect corporal se afl n punctul P din spatiu nseamn c obiectul atinge cu punctul res* tine de natura lucrurilor c nu putem vorbi despre toate acestea dect folosind concepte construite de noi, ce nu pot fi definite. Esential e ns c folosim numai concepte de a cror coordonare cu materialul experientei noastre avem dreptul s ne socotim siguri. 116 pectiv punctul P al corpului de referint K0 (pe care-l presupunem prelungit n mod corespunztor). n geometria grecilor spatiul joac numai un rol asa zicnd calitativ: pozitia corpurilor era gndit, ce-i drept, n raport cu el, dar nu era descris prin numere. Descartes a fost primul care, mai trziu, a fcut acest lucru. n limbajul su, ntregul continut al geometriei euclidiene poate fi ntemeiat axiomatic pe urmtoarele enunturi: (1) Dou puncte specificate ale unui corp rigid determin un segment de dreapt. (2) Putem asocia punctelor din spatiu triplete de numere X1, X2, X3, astfel nct pentru orice segment P P ale crui capete au coordonatele X1, X2, X3, X1, X2, X3 expresia s2 = (X X )2 + (X X )2 + (X X )2 1 1 2 2 3 3 s fie independent de pozitia corpului respectiv si a tuturor celorlalte corpuri. Numrul (pozitiv) s se numeste lungimea segmentului sau distanta dintre cele dou puncte spatiale P si P (care coincid cu punctele P si P ale segmentului). Formularea este anume aleas de asa manier, nct s evidentieze clar nu numai continutul logico-axiomatic, ci si pe cel empiric al geometriei euclidiene. Prezentarea pur logic (axiomatic) a geometriei euclidiene are, ce-i drept, avantajul unei mai mari claritti si simplitti. Avantajul acesta este pltit ns prin renuntarea la reprezentarea legturii dintre constructia conceptual si experienta senzorial, legtur pe care se sprijin n mod exclusiv semnificatia geometriei pentru fizic. Eroarea fatal de a crede c geometria euclidian si conceptul de spatiu cu care opereaz ea au la baz o necesitate a gndirii anterioar oricrei experiente a izvort din faptul c a fost dat uitrii baza empiric pe care se sprijin constructia axiomatic a geometriei euclidiene.10 n msura n care putem vorbi de existenta corpurilor rigide n natur, geometria euclidian este o stiint fizic ce trebuie confirmat prin confruntarea cu experienta 117 senzorial. Ea se refer la totalitatea propozitiilor ce trebuie s fie valabile pentru pozitiile relative ale corpurilor rigide independent de timp. Dup cum se vede,

conceptul fizic de spatiu, asa cum a fost folosit initial n fizic, este legat si el de existenta corpurilor rigide. Din punct de vedere fizic, importanta central a geometriei euclidiene const n aceea c, independent de natura specific a corpurilor despre a cror pozitie relativ este vorba, enunturile ei pretind a fi valabile. Simplitatea ei formal este caracterizat prin propriettile de omogenitate si izotropie (si existenta unor entitti asemntoare). Pentru geometria propriu-zis, adic pentru formularea regularittilor privitoare la pozitiile relative ale corpurilor rigide, conceptul de spatiu este, ce-i drept, util, ns nu si indispensabil. n schimb, conceptul de timp obiectiv, fr de care nu este posibil formularea fundamentelor mecanicii clasice, este legat de conceptul de continuu spatial. Introducerea timpului obiectiv const n dou asertiuni reciproc independente: (1) Introducerea timpului local obiectiv, prin corelarea sirului temporal al existentelor cu indicatiile unui ceasornic, adic ale unui sistem nchis cu miscare periodic. (2) Introducerea conceptului de timp obiectiv pentru evenimentele din ntregul spatiu, prin care, abia, notiunea de timp local este lrgit pn la notiunea de timp din fizic. Observatie la (1). Dup prerea mea, nu comitem un petitio principii punnd notiunea de miscare periodic naintea celei de timp, cnd e vorba de clarificarea originii si a continutului empiric al notiunii de timp. Aceast conceptie corespunde ntru totul primordialittii conceptului de corp rigid (respectiv cvasi-rigid) n interpretarea notiunii de spatiu. Dezvoltare la punctul (2). Iluzia care a domnit nainte de formularea teoriei relativittii, c ar fi a priori clar din 118 punctul de vedere al experientei ce nseamn simultaneitatea n raport cu evenimentele distantate n spatiu si ce nseamn timpul fizic n general si are originea n faptul c n experienta cotidian putem neglija timpul de propagare a luminii. Sntem obisnuiti de aceea s nu deosebim ntre simultan si a se ntmpla simultan, ceea ce duce la stergerea deosebirii dintre timp si timp local. Imprecizia ce afecteaz notiunea de timp a mecanicii clasice, din punctul de vedere al semnificatiei ei empirice, a fost ascuns n prezentrile axiomatice, prin aceea c ele au tratat spatiul si timpul ca pe un dat independent de experientele senzoriale. O asemenea ipostaziere (autonomizare) a unor notiuni nu este neaprat pgubitoare pentru stiint; ea poate ns lesne s genereze eroarea de a uita originea empiric a acestor notiuni si de a le considera drept necesitti nscrise n structura gndirii, si prin aceasta imuabile, ceea ce poate deveni o primejdie real pentru progresul stiintei.11 Pentru dezvoltarea mecanicii si implicit a fizicii n general a fost un noroc c gnditorilor mai de demult le-a rmas ascuns imprecizia aferent conceptului de timp obiectiv n privinta interpretrii lui empirice. Cu

deplin ncredere n semnificatia real a constructiei spatio-temporale a fost edificat fundamentul mecanicii, care poate fi caracterizat n felul urmtor: (a) Conceptul de punct material: obiect corporal care, n ce priveste pozitia si miscarea, poate fi descris cu suficient precizie drept un punct cu coordonatele x1, x2, x3. Descrierea miscrii sale (n raport cu spatiul K0) lund x1, x2, x3 ca functii de timp. (b) Legea inertiei: disparitia componentelor acceleratiei pentru un punct material care este suficient deprtat de toate celelalte. (c) Legea miscrii (punctului material): forta = masa acceleratia. (d) Legile fortei (ale actiunii reciproce ntre puncte materiale). 119 Aici (b) nu este dect un caz special important al lui (c). O teorie real exist doar atunci cnd snt date legile fortei; fortele trebuie mai nti s satisfac doar legea egalittii actiunii si reactiunii, pentru ca un sistem de puncte legate permanent n spatiu prin forte unul de altul s se comporte ca un singur punct material. Aceste legi fundamentale, mpreun cu legea newtonian a fortei gravitationale, formeaz baza mecanicii ceresti clasice. n aceast mecanic a lui Newton, prin contrast cu conceptia despre spatiu expus mai sus si derivat din ideea de corp rigid, spatiul K0 intervine ntr-un mod ce pune n joc un element nou: valabilitatea lui (b) si (c) nu este cerut (considernd dat legea fortei) pentru orice K0, ci numai pentru asemenea K0 care se afl ntr-o stare de miscare corespunztoare (sistemele inertiale)*. Prin aceasta, spatiul de coordonate dobndeste o proprietate fizic independent, absent din notiunea pur geometric de spatiu-fapt care i-a dat mult btaie de cap lui Newton (experimentul cu vasul). Mecanica clasic este doar o schem general; ea devine o teorie abia prin indicarea explicit a legilor fortei (d), asa cum a fcut cu atta succes Newton pentru mecanica cereasc. Din punctul de vedere al obiectivului maximei simplitti logice a fundamentelor, aceast metod teoretic prezint neajunsul c legile fortei nu pot fi obtinute prin consideratii logice si formale, astfel nct alegerea lor este n mare msur a priori arbitrar. Legea gravitational a fortei formulat de Newton se deosebeste exclusiv prin succesul ei de alte legi ale fortei care se pot concepe. * Acest defect al teoriei ar fi putut fi remediat numai printr-o asemenea formulare a mecanicii, care s rmn valabil pentru orice K0. Acesta este unul din pasii care au condus la teoria general a relativittii. Un al doilea defect, care se elimin tot asa, numai prin introducerea teoriei generale a relativittii, const n aceea c n cadrul mecanicii nu exist nici o ratiune pentru egalitatea masei inertiale a punctului material cu masa lui gravitational. 120 n ciuda faptului c astzi stim n mod pozitiv c mecanica clasic nu ofer un fundament satisfctor

pentru ntreaga fizic, ea continu s stea n centrul ntregii noastre gndiri n fizic. Motivul e c, cu totul progresul important realizat de la Newton ncoace, noi nu am ajuns nc la un nou fundament al fizicii din care s fim siguri c s-ar putea deduce logic ntreaga complexitate a fenomenelor cercetate si a sistemelor teoretice partiale ncununate de succes. Voi ncerca, n cele ce urmeaz, s descriu pe scurt cum stau lucrurile n aceast privint. S ncercm mai nti s stabilim clar n ce msur sistemul mecanicii clasice s-a dovedit apt s serveasc drept baz pentru ntreaga fizic. Cum ceea ce ne preocup aici snt numai fundamentele fizicii si evolutia lor, putem lsa deoparte progresele pur formale ale mecanicii (ecuatiile lui Lagrange, ecuatiile canonice etc.). Doar o observatie pare a fi indispensabil. Notiunea de punct material este fundamental pentru mecanic. Dac vom cuta acum mecanica unui obiect corporal ce nu poate fi tratat el nsusi ca punct material or, strict vorbind, orice obiect perceptibil prin simturi apartine acestei categorii se pune ntrebarea: Cum ne vom imagina obiectul ca alctuit din puncte materiale si ce forte trebuie s admitem c actioneaz ntre ele? Formularea acestei ntrebri este indispensabil, dac mecanica pretinde s ofere o descriere complet a obiectelor. St n tendinta fireasc a mecanicii s presupun c aceste puncte materiale si legile fortelor ce actioneaz ntre ele snt invariabile, dat fiind c modificrile temporale s-ar afla n afara domeniului explicatiei mecanice. Vedem de aici c mecanica clasic trebuie s ne duc n mod necesar la o constructie atomist a materiei. ntelegem acum cu deosebit claritate ct de mult gresesc acei teoreticieni ai cunoasterii care cred c teoria ia nastere inductiv din experient. Nici mcar marele Newton n-a putut evita aceast eroare (Hypoteses non fingo).12 121 Spre a nu se pierde fr sperant n aceast linie de gndire (atomist), stiinta procedeaz mai nti n felul urmtor. Mecanica unui sistem este determinat dac energia lui potential este dat ca functie de configuratia lui. n cazul cnd fortele ce actioneaz n el snt de asa natur nct garanteaz mentinerea anumitor calitti de ordine ale configuratiei sistemului, atunci configuratia poate fi descris cu destul acuratete printr-un numr relativ mic de variabile de configuratie qr; energia potential este considerat numai n msura n care depinde de aceste variabile de configuratie (de exemplu, descrierea configuratiei unui corp practic rigid cu ajutorul a sase variabile). Un al doilea mod de aplicare a mecanicii care evit considerarea unei divizri a materiei ce-ar merge pn la punctele ei materiale reale este mecanica asa-numitelor medii continue. Aceasta se caracterizeaz prin fictiunea c densitatea materiei si viteza ei snt continuu dependente de coordonate de timp si c acea parte a interactiunilor care nu este dat n mod explicit poate fi considerat drept forte superficiale (forte de presiune) ce snt de asemenea functii continue ale pozitiei. De

aceasta tin teoria hidrodinamic si teoria elasticittii corpurilor solide. Aceste teorii evit introducerea explicit a punctelor materiale, prin fictiuni care, n raport cu fundamentul mecanicii clasice, nu pot avea dect o semnificatie aproximativ. Pe lng marea lor nsemntate practic, aceste discipline stiintifice au creat prin extinderea universului ideilor matematice acele instrumente formale auxiliare (ecuatiile diferentiale partiale) de care era nevoie pentru ncercrile ulterioare de a da o nou fundamentare a ntregii fizici n comparatie cu cea a lui Newton. Aceste dou moduri de aplicare a mecanicii apartin asa-numitei fizici fenomenologice. Pentru acest fel de fizic este caracteristic c uzeaz de concepte ct mai apropiate de experient, dar care, tocmai de aceea, trebuie s renunte n mare msur la unitatea fundamen122 telor. Cldura, electricitatea si lumina snt descrise prin variabile de stare speciale si prin constante speciale ale materiei alturi de strile mecanice, iar determinarea tuturor acestor variabile n dependenta lor reciproc si temporal a fost o problem care a putut fi solutionat n esent numai pe ci empirice. Multi dintre contemporanii lui Maxwell vedea n modul acesta de prezentare scopul ultim al fizicii, la care si nchipuiau c se poate ajunge pe cale pur inductiv prin experient, dat fiind relativa proximitate de experient a conceptului utilizate. Din punct de vedere gnoseologic, J. St. Mill si E. Mach au sustinut oarecum acest punct de vedere.13 n ce m priveste, cred c cea mai mare realizare a mecanicii lui Newton const n faptul c aplicarea ei consecvent a dus la depsirea acestui punct de vedere fenomenologic, ndeosebi n studiul fenomenelor termice. Aceasta s-a realizat prin teoria cinetic a gazelor si, n general, prin mecanica statistic. Prima a legat ecuatia de stare a gazelor ideale, vscozitatea, difuziunea si conductivitatea termic a gazelor si fenomenele radiometrice ale gazelor, stabilind o conexiune logic ntre fenomene care, din punctul de vedere al experientei nemijlocite, n-aveau nimic comun. Cea din urm a condus la o interpretare mecanic a ideilor si legilor termodinamicii, ca si la descoperirea limitei de aplicabilitate a ideilor si legilor teoriei clasice a cldurii. Aceast teorie cinetic nu numai c a depsit cu mult fizica fenomenologic n privinta unittii logice a fundamentelor, dar a produs pe deasupra si valori determinate pentru mrimile adevrate ale atomilor si moleculelor, obtinute prin cteva metode independente, n afara oricrei ndoieli rezonabile. Aceste progrese decisive au fost obtinute cu pretul corelrii punctelor materiale cu configuratii reale (atomi, respectiv molecule) al cror caracter constructiv-speculativ era evident. Nimeni nu putea spera c va putea vreodat s perceap direct un atom. Legi referitoare la mrimi de stare situate aproape de nivelul observatiei (cum snt temperatura, presiunea, viteza) erau deduse din ideile 123 fundamentale prin calcule complicate. n felul acesta fizica (sau cel putin o parte a ei), construit initial ntr-o

manier mai fenomenologic, a fost redus, prin fundarea ei pe mecanica newtonian a atomilor si moleculelor, la o baz si mai ndeprtat de experient, dar avnd un caracter mai uniform. 4. Conceptul de cmp Mecanica newtonian a izbutit mult mai putin n explicarea fenomenelor optice si electrice dect n domeniile discutate n cele de mai sus. E adevrat c Newton, n teoria sa corpuscular a luminii, a ncercat s reduc lumina la miscarea unor puncte materiale. Ulterior ns, pe msur ce fenomenele de polarizare, difractie si interferent a luminii au impus teoriei sale modificri din ce n ce mai nefiresti, s-a impus teoria ondulatorie a luminii a lui Huyghens. Nasterea acestei teorii s-a datorat n primul rnd fenomenelor optice ale cristalelor si teoriei sunetului, pe atunci deja elaborat ntr-o anumit msur. Este adevrat c si teoria lui Huyghens s-a bazat la nceput pe mecanica clasic. Dar ca purttor al miscrilor ondulatorii a trebuit introdus eterul ce ptrunde toate corpurile si a crui constitutie bazat pe particule materiale nu putea fi explicat prin nici un fenomen cunoscut. Nu s-a putut ajunge niciodat la o imagine clar asupra fortelor interne ce guverneaz eterul, nici asupra fortelor ce actioneaz ntre eter si materia ponderabil. Asa se face c fundamentele acestei teorii au rmas tot timpul nvluite n bezn. Adevrata baz era o ecuatie diferential partial a crei reducere la elemente mecanice a rmas ntotdeauna problematic. Pentru ntelegerea teoretic a fenomenelor electrice si magnetice au fost introduse din nou mase de un fel deosebit si s-a admis existenta ntre aceste mase a unor forte cu actiune la distant, similare fortelor gravitationale ale lui Newton. Aceste feluri speciale de materie 124 preau ns lipsite de proprietatea fundamental a inertiei; iar fortele ce actionau ntre aceste mase si materia ponderabil rmneau obscure. Acestor dificultti li s-a adugat caracterul polar al respectivelor feluri de materie, ce nu se ncadra n schema mecanicii clasice. Baza teoriei a ajuns si mai nesatisfctoare atunci cnd au devenit cunoscute fenomenele electrodinamice, cu toate c aceste fenomene l conduceau pe fizician la explicarea fenomenelor magnetice prin cele electrodinamice, fcnd astfel de prisos ipoteza maselor magnetice (Einstein foloseste aici expresia mas pentru sarcin ca s sublinieze analogia cu mecanica n.t.). Acest progres s-a realizat cu pretul sporirii complexittii fortelor de interactiune ce trebuiau admise ca existnd ntre masele electrice n miscare. Iesirea din aceast situatie suprtoare gratie teoriei cmpului electric a lui Faraday si Maxwell reprezint probabil cea mai profund transformare suferit de fundamentele fizicii de la Newton ncoace. S-a fcut din nou un pas n directia speculatiei constructive, care a mrit distanta dintre fundamentul teoriei si nivelul perceptiei senzoriale. ntr-adevr, existenta cmpului se

manifest numai cnd n el snt introduse corpuri ncrcate electric. Ecuatiile diferentiale ale lui Maxwell leag coeficientii diferentiali spatiali si temporali ai cmpurilor electric si magnetic. Masele electrice nu snt altceva dect locuri n care divergenta cmpului electric nu se anuleaz. Undele optice apar ca procese de cmp electromagnetice ondulatorii ce se desfsoar n spatiu. Maxwell a ncercat, ce-i drept, s dea o interpretare mecanic teoriei sale a cmpului, cu ajutorul unor modele mecanice ale eterului. Aceste ncercri au fost ns treptat mpinse n umbr n urma reprezentrii purificat de orice adaosuri superflue a lui Heinrich Hertz, astfel nct n aceast teorie cmpul a ocupat n cele din urm pozitia fundamental pe care n mecanica newtonian o detinuser punctele materiale. Initial ns aceasta se aplic numai pentru cmpuri electromagnetice n spatiul vid. 125 La nceput teoria a fost total inoperant pentru interiorul materiei, fiindc aici trebuiau introdusi doi vectori electrici legati prin relatii dependente de natura mediului si inaccesibile analizei teoretice. O situatie analog s-a ivit n legtur cu cmpul magnetic, ca si n relatia dintre densitatea curentului electric si cmp. H. A. Lorentz a gsit aici o iesire care a artat n acelasi timp calea spre o teorie electrodinamic a corpurilor n miscare, teorie ntr-o anumit msur liber de supozitii arbitrare. Teoria sa a fost construit pe urmtoarea ipotez fundamental: Pretutindeni (inclusiv n interiorul corpurilor ponderabile) sediul cmpului este spatiul vid. Participarea materiei la fenomene electromagnetice si are originea numai n faptul c particulele elementare de materie poart sarcini electrice imuabile, fiind de aceea supuse pe de o parte la actiunile unor forte ponderomotoare, iar pe de alt parte avnd proprietatea de a genera un cmp. Particulele elementare ascult de legea newtonian a miscrii pentru punctul material. Aceasta este baza pe care H. A. Lorentz a realizat sinteza sa ntre mecanica lui Newton si teoria cmpului a lui Maxwell. Neajunsul acestei teorii tine de faptul c ea ncearc s determine fenomenele combinnd ecuatii diferentiale partiale (ecuatiile maxwelliene ale cmpului pentru spatiul vid) cu ecuatii diferentiale totale (ecuatii de miscare a punctelor), procedeu evident nenatural. Partea nesatisfctoare a acestei conceptii s-a vdit n exterior prin necesitatea admiterii unor dimensiuni finite pentru particule, pentru a mpiedica astfel cmpul electromagnetic existent pe suprafetele lor s devin infinit de mare. n plus, teoria n-a izbutit s ofere nici o explicatie asupra naturii uriaselor forte ce tin sarcinile electrice n particule individuale. H. A. Lorentz a acceptat aceste slbiciuni ale teoriei sale, care-i erau bine cunoscute, pentru a putea explica fenomenele corect mcar n liniile lor generale. Urmtoarea consideratie a permis iesirea dincolo de cadrele lui Lorentz. n vecintatea unui corp ncrcat 126 electric exist un cmp magnetic ce contribuie (aparent) la inertia lui. N-ar fi oare posibil s se dea o explicatie

electromagnetic inertiei totale a particulelor? Este clar c aceast problem nu putea fi solutionat satisfctor dect dac particulele puteau fi interpretate drept solutii regulate ale ecuatiilor diferentiale partiale electromagnetice. Or, ecuatiile lui Maxwell n forma lor originar nu permit o asemenea descriere a particulelor, deoarece solutiile lor corespunztoare contin o singularitate. Fizicienii teoreticieni au ncercat de aceea mult timp s ating scopul mentionat printr-o modificare a ecuatiilor lui Maxwell. Aceste ncercri ns n-au fost ncununate de succes. Asa se face c obiectivul edificrii unei teorii a materiei sub forma unei teorii electromagnetice pure a cmpului n-a putut fi atins pentru moment, desi n principiu nu se putea ridica nici o obiectie mpotriva posibilittii realizrii unui asemenea obiectiv. Ceea ce a descurajat continuarea ncercrilor n aceast directie a fost lipsa oricrei metode sistematice care s duc la o solutie. Un lucru mi se pare ns sigur: n fundamentele unei teorii consecvente a cmpului nu este permis s intervin, alturi de conceptul de cmp, conceptul de particul. ntreaga teorie trebuie bazat numai pe ecuatii diferentiale partiale si pe solutiile lor fr singularitti.14 5. Teoria relativittii Nu exist nici o metod inductiv pe baza creia s se obtin conceptele fundamentale ale fizicii. Nentelegerea acestui fapt a reprezentat eroarea filozofic principal a unui mare numr de cercettori din secolul al XIX-lea. Aceasta a fost probabil cauza pentru care teoria molecular si teoria lui Maxwell s-au putut impune numai la o dat relativ trzie.15 Gndirea logic este n mod necesar deductiv; ea se ntemeiaz pe concepte si axiome ipotetice. Ce ne ndreptteste asteptarea c le-am putea alege pe acestea din urm n asa fel nct s sperm n confirmarea consecintelor lor? 127 Situatia cea mai satisfctoare se poate ntlni, evident, n acele cazuri n care noile ipoteze fundamentale snt sugerate de nssi lumea experientei. Ipoteza inexistentei unui perpetuum mobile ca baz a termodinamicii este un asemenea exemplu de ipotez fundamental sugerat de experient, tot astfel si principiul inertiei al lui Galilei. De acelasi gen snt si ipotezele fundamentale ale teoriei relativittii, teorie care a condus la o extindere nebnuit si la o dezvoltare a teoriei cmpului si n final la prbusirea bazelor mecanicii clasice.16 Succesele teoriei MaxwellLorentz au dat o mare ncredere n validitatea ecuatiilor electromagnetismului pentru spatiul vid si, de asemenea, n particular, n ideea c lumina se propag n spatiu cu o anumit vitez constant c. Aceast afirmatie asupra constantei vitezei de propagare a luminii este valid n raport cu orice sistem inertial? Dac n-ar fi, atunci un anumit sistem inertial special, mai exact o anumit stare a miscrii (a unui corp de referint) ar fi privilegiat n raport cu toate celelalte. mpotriva acestei idei pledeaz totusi toate faptele de experient mecanice, electromagnetice si optice.

A fost de aceea necesar ca validitatea legii constantei vitezei luminii s fie ridicat la rangul de principiu pentru toate sistemele inertiale. Din aceasta decurgea necesitatea transformrii coordonatelor spatiale x1, x2, x3 si a timpului x4, n cazul trecerii de la un sistem inertial la altul, n conformitate cu transformarea Lorentz ce se caracterizeaz prin invarianta expresiei: ds2 = dx1 + dx2 + dx2 dx2 2 2 3 4 (dac se alege unitatea pentru timp astfel nct viteza luminii c = 1). Prin aceasta timpul si-a pierdut caracterul lui absolut si a fost inclus printre coordonatele spatiale avnd natur algebric (aproape) similar. Caracterul absolut al timpului si n special al simultaneittii a fost distrus, 128 iar descrierea cvadridimensional a fost introdus ca singura adecvat. Pentru a explica echivalenta tuturor sistemelor inertiale n raport cu toate fenomenele naturii este necesar s se postuleze invarianta tuturor sistemelor de ecuatii fizice ce exprim legi generale n raport cu transformarea Lorentz. Realizarea acestei exigente formeaz continutul teoriei speciale a relativittii. Aceast teorie este compatibil cu ecuatiile lui Maxwell; dar ea este incompatibil cu bazele mecanicii clasice. Este adevrat c ecuatiile de miscare ale punctului material pot fi modificate si o dat cu ele si expresiile impulsului si energiei cinetice ale punctului material) ntr-o asemenea manier nct s fie satisfcut teoria; dar conceptul fortei de interactiune si, o dat cu el, conceptul de energie potential a unui sistem si pierd temeiul deoarece aceste concepte se bazeaz pe ideea caracterului absolut al simultaneittii. Cmpul, asa cum este el determinat de ecuatiile diferentiale, ia locul fortei. ntruct teoria de mai sus permite interactiunile reciproce numai prin mijlocirea cmpurilor, ea cere o teorie de cmp a gravitatiei. ntr-adevr, nu e dificil s se formuleze o asemenea teorie n care, ca si n teoria lui Newton, cmpul gravitational s se poat reduce la un scalar care reprezint solutia unei ecuatii diferentiale cu derivate partiale. Cu toate acestea, faptele experimentale pe care le exprim teoria newtonian a gravitatiei ne conduc n alt directie, aceea a teoriei generale a relativittii. Un aspect nesatisfctor al fundamentelor mecanicii clasice const n dublul rol n care apare aceeasi constant a masei; ca mas inertial, n legea de miscare si ca mas gravitational, n legea gravitatiei. Ca urmare a acestui fapt, acceleratia unui corp ntr-un cmp gravitational pur este independent de natura lui material; sau, ntr-un sistem de coordonate n acceleratie uniform (accelerat n raport cu un sistem inertial), miscrile se desfsoar ca si cnd ar avea loc ntr-un cmp gravitational omogen (n raport cu un sistem de coordonate n

129 repaus). Dac se admite c echivalenta acestor dou cazuri este complet, atunci se obtine o adaptare a gndirii noastre teoretice la faptul c masa gravitational si cea inertial snt identice. Cu aceasta cade privilegierea, ca principiu fundamental, a sistemelor inertiale; va trebui s admitem ca egal ndrepttite si transformrile de coordonate neliniare (x1, x2, x3, x4). Dac facem o asemenea transformare a unui sistem de coordonate al teoriei speciale a relativittii, atunci metrica ds2 = dx2 + dx2 + dx2 dx2 1 2 3 4 trece ntr-o metric general (riemannian a lui Baue) ds2 = gmndxmdxn (nsumati dup m si n) unde gmn, simetrice n raport cu m si n, snt anumite functii de x1, , x4 care descriu att propriettile metrice ct si cmpul gravitational al spatiului n raport cu noul sistem de coordonate. Acest progres n interpretarea fundamentelor mecanicii va trebui s fie pltit ns prin aceea c dup cum va deveni evident la o analiz mai atent noile coordonate nu mai pot fi interpretate nemijlocit ca rezultate ale unor msurtori cu corpuri rigide si ceasornice, cum se putea face n sistemul original (un sistem inertial cu cmp gravitational care se anuleaz). Trecerea la teoria general a relativittii se nfptuieste prin supozitia c o asemenea reprezentare a propriettilor (adic printr-o metric riemannian) se justific de asemenea si n cazul general n care nu exist un sistem de coordonate n raport cu care metrica s ia forma cvasieuclidian simpl a teoriei speciale a relativittii. Acum coordonatele, n sine, nu mai exprim relatii metrice, ci doar vecintti ale lucrurilor descrise, ale cror coordonate difer putin una de alta. Toate transformrile de coordonate trebuie admise atta timp ct 130 aceste transformri nu au singularitti. Numai acele ecuatii pot s fie admise ca expresii ale legilor generale ale naturii care snt covariante n raport cu transformri arbitrare n acest sens (postulatul covariantei generale). Primul obiectiv al teoriei generale a relativittii a fost stabilirea unei formulri preliminare care, n conditiile renuntrii la anumite exigente ale nchiderii interne, poate fi corelat n cea mai simpl manier posibil cu faptele percepute direct. Teoria newtonian a gravitatiei oferea un exemplu prin restrngerea sa la mecanica pur a gravitatiei. Aceast formulare preliminar poate fi caracterizat prin urmtoarele: (1) Conceptul de punct material si al masei lui snt mentinute. Legea de miscare pentru el reprezint traducerea legii inertiei n limbajul teoriei generale a relativittii. Aceast lege este un sistem de ecuatii diferentiale

totale ce caracterizeaz o linie geodezic. (2) n locul legii newtoniene a interactiunii gravitationale se gseste sistemul celor mai simple ecuatii diferentiale general covariante pe care le putem stabili pentru tensorul gmn. El ia nastere fcnd egal cu zero tensorul de curbur riemannian contractat (Rgmn = 0). Aceast formulare ne permite s tratm problema planetelor. Mai exact spus, ea permite examinarea problemei miscrii punctelor materiale de mas practic neglijabil ntr-un cmp gravitational (central simetric) produs de un punct material presupus n repaus. Ea nu ia n considerare reactia punctelor materiale n miscare asupra cmpului gravitational, nici nu consider modul n care masa central produce acest cmp gravitational. Analogia cu mecanica clasic ne arat c teoria poate fi completat pe calea urmtoare. Se ia ca ecuatie de cmp: 1 Rik gik R = Tik 2 131 unde R reprezint scalarul curburii riemanniene, Tik tensorul energie al materiei ntr-o reprezentare fenomenologic. Partea stng a ecuatiei este aleas astfel nct divergenta ei este simultan egal cu zero. Rezultatul obtinut prin aceast anulare a divergentei membrului drept ne d ecuatiile de miscare ale materiei sub forma ecuatiilor diferentiale cu derivate partiale pentru cazul n care Tik introduce, pentru descrierea materiei, numai patru alte functii reciproc independente (de exemplu, densitatea, presiunea si componentele vitezei, unde ntre ultimele are loc o identitate, iar ntre presiune si densitate o ecuatie de conditie). Prin aceast formulare se reduce ntreaga mecanic a gravitatiei la solutionarea unui singur sistem de ecuatii diferentiale partiale covariante. Teoria nltur toate dificulttile interne de care era afectat baza mecanicii clasice. Ea este suficient dup cte stim pentru reprezentarea faptelor observate ale mecanicii ceresti. Dar ea se aseamn unei cldiri care are o arip din marmur fin (partea stng a ecuatiei), pe cnd o alt arip este fcut din lemn lipsit de valoare (partea dreapt a ecuatiei). Reprezentarea fenomenologic a materiei nu este dect un substitut imperfect pentru o reprezentare care ar corespunde tuturor propriettilor cunoscute ale materiei. Nu este greu s se unifice teoria cmpului electromagnetic a lui Maxwell cu teoria cmpului gravitational, atta vreme ct ne restrngem la spatiul fr materie ponderabil si fr densitate electric. Tot ceea ce este necesar s se fac este s se ia n al doilea membru al ecuatiei de mai sus pentru Tik, tensorul energiei pentru cmpul electromagnetic n spatiul vid, si s se asocieze cu sistemul ecuatiilor astfel modificate ecuatia de cmp a lui Maxwell pentru spatiul vid, scris n forma general covariant. n aceste conditii va exista ntre toate aceste

ecuatii un numr suficient de identitti diferentiale pentru a garanta compatibilitatea sistemului. Putem aduga c aceast proprietate formal necesar a sistemului 132 total de ecuatii las deschis alegerea semnului membrului Tik, fapt ce s-a dovedit ulterior a fi important. Nzuinta spre cea mai nalt unitate posibil a fundamentelor unei teorii a determinat cteva ncercri de a include cmpul gravitational si cmpul electromagnetic ntr-o singur imagine formal omogen. n acest sens trebuie s mentionm n special teoria cu 5 dimensiuni a lui Kaluza si Klein. Dup ce am examinat cu mare atentie aceast posibilitate, cred c este mai potrivit s se accepte lipsa de uniformitate intern a teoriei originale, deoarece nu consider c totalitatea ipotezelor de baz ale teoriei cu 5 dimensiuni contine mai putine elemente arbitrare dect contine teoria original. Aceeasi afirmatie se poate face si despre varianta degenerat proiectiv a teoriei, care a fost elaborat atent n special de van Dantzig si Pauli. Consideratiile de mai sus se refer exclusiv la teoria cmpului fr materie. Cum trebuie s procedm mai departe pentru a obtine o teorie complet a materiei constituite din atomi? ntr-o asemenea teorie trebuie, n orice caz, s fie excluse singularittile, deoarece altminteri ecuatiile diferentiale n-ar determina complet cmpul total. Aici, n teoria de cmp a relativittii generale, ntlnim aceeasi problem a reprezentrii teoretice de cmp a materiei, asa cum au aprut originar numai pentru teoria lui Maxwell. Si aici ncercarea de a construi particulele pornind de la teoria cmpului conduce, evident, la singularitti. Si aici a fost fcut ncercarea de a se depsi acest inconvenient prin introducerea unor noi variabile de cmp si prin complicarea si extinderea sistemului ecuatiilor cmpului. Recent, am descoperit totusi, n colaborare cu dr. Natan Rosen, c cea mai simpl combinatie ntre ecuatiile de cmp ale gravitatiei si electricittii mentionat mai sus produce solutii central-simetrice pe care le putem considera fr singularitti (bine cunoscutele solutii central-simetrice ale lui Schwartzschild pentru cmpul gravitational pur si cele ale lui Reissner pentru cmpul 133 electric lund n considerare actiunea sa gravitational). M voi referi pe scurt la acestea n paragraful 6. n felul acesta pare posibil s se obtin pentru materie si interactiunile ei o teorie pur a cmpului fr ipoteze aditionale, teorie ce poate fi supus controlului experimental fr s produc alte dificultti dect cele de ordin pur matematic, e adevrat, foarte serioase. 6. Teoria cuantic si fundamentele fizicii Fizicienii teoreticieni ai generatiei noastre sper n edificarea unei noi baze teoretice pentru fizic n care se vor utiliza concepte fundamentale, mult diferite de cele ale teoriei cmpului la care ne-am referit pn acum.

Aceasta datorit faptului c s-a dovedit necesar pentru reprezentarea matematic a asa-ziselor fenomene cuantice s se foloseasc abordri de un tip nou. n timp ce esecul mecanicii clasice, asa cum a fost acesta relevat de teoria relativittii, este legat de viteza finit a luminii (excluderea vitezei infinite), la nceputul secolului nostru s-a descoperit existenta unui alt gen de dezacord ntre consecintele deductive ale mecanicii si faptele experimentale, corelat cu mrimea finit (excluderea valorii zero) a constantei h a lui Planck, si anume c, n timp ce mecanica molecular cere ca att cldura ct si densitatea radiatiei (monocromatice) ale corpurilor solide s descreasc proportional cu descresterea temperaturii absolute, experienta a artat c ele descresc mult mai rapid o dat cu descresterea temperaturii. Pentru a explica teoretic acest comportament a fost necesar s se admit c energia unui sistem mecanic nu poate lua orice valoare, ci anumite valori discrete ale cror expresii matematice depindeau mereu de constanta h a lui Planck. Aceast conceptie s-a dovedit esential si pentru teoria atomului (teoria lui Bohr). Pentru tranzitia atomilor dintr-o stare n alta cu sau fr emisie sau absorbtie de radiatie nu se pot da legi cauzale, ci numai 134 unele statistice; o concluzie similar e valid pentru dezintegrarea radioactiv a atomilor, care fusese atent studiat n aceeasi perioad. Mai mult de dou decenii fizicienii au ncercat fr succes s gseasc o interpretare unitar acestei mecanici cuantice a sistemelor si fenomenelor. O asemenea ncercare a reusit ns cu vreo zece ani n urm, prin dou metode teoretice aparent complet diferite. Una dintre acestea o datorm lui Heisenberg si Dirac, iar pe cealalt lui de Broglie si Schrdinger. Echivalenta matematic a acestor dou metode a fost repede recunoscut de ctre Schrdinger. Voi ncerca s schitez linia de gndire a lui de Broglie si Schrdinger, care e mai apropiat de modul de gndire al fizicianului, si voi nsoti aceast descriere de anumite consideratii mai generale. Mai nti problema se pune astfel: cum se poate atribui o succesiune direct de valori ale energiei H0 unui sistem determinat n sensul mecanicii clasice (energia este o functie dat de coordonatele qr si impulsurile corespunztoare pr)? Constanta h a lui Planck coreleaz valorile frecventei 1 H0 cu valorile energiei H0. Este ca h urmare suficient s se dea unui sistem o serie discret de valori ale frecventei. Aceasta ne aminteste de faptul c n acustic o serie de valori discrete de frecvent corespund unei ecuatii diferentiale partiale liniare (dac se cunosc conditiile la limit), si anume solutii sinusoidale periodice. Schrdinger si-a pus problema de a pune n corespondent cu functia de energie dat e(qr, pr), o ecuatie diferential partial pentru o functie scalar y unde qr si timpul t snt variabile independente. El a reusit s fac aceasta (pentru o functie complex) y astfel nct valorile teoretice ale energiei H0, asa cum erau cerute de teoria statistic, s reprezinte efectiv ntr-o manier

satisfctoare solutiile periodice ale ecuatiei. Se ntelege, n-a fost posibil s se asocieze unei solutii determinate y(qr, t) a ecuatiei lui Schrdinger o miscare determinat n sensul mecanicii punctelor materiale. 135 Aceasta nseamn c functiei y nu-i corespunde, n orice caz ei nu-i corespunde exact, o reprezentare a lui qr ca functie de timpul t. Totusi, urmndu-l pe Born, semnificatia fizic a functiei y poate fi interpretat astfel: y 2 (ptratul valorii absolute a unei functii complexe y) reprezint densitatea de probabilitti n punctul considerat n spatiul configuratiilor al lui qr la timpul t. Inductiv, dar oarecum imprecis, se poate caracteriza continutul ecuatiei lui Schrdinger n modul urmtor: ea determin felul n care se modific n timp densitatea de probabilitti a unui ansamblu statistic de sisteme n spatiul configuratiilor. Pe scurt: ecuatia lui Schrdinger determin modificarea functiei qr n timp. Trebuie s amintim c rezultatele acestei teorii contin drept cazuri limit rezultatele mecanicii particulelor dac lungimea de und cu care ne ntlnim n rezolvarea problemei lui Schrdinger este peste tot suficient de mic, asa nct energia potential variaz cu o mrime practic infinit mic pentru o schimbare a unei lungimi de und n spatiul configuratiilor. n aceste conditii se pot demonstra urmtoarele. Alegem o regiune G0 n spatiul configuratiilor care, desi este mare (n orice directie) n raport cu lungimea de und, este mic n raport cu dimensiunile practice ale spatiului configuratiilor. n aceste conditii este posibil s se aleag o functie y pentru momentul initial t0, astfel nct ea se anuleaz n afara regiunii G0, si se comport, conform ecuatiei lui Schrdinger, de asa manier nct ea si mentine aceast proprietate cel putin aproximativ de asemenea si pentru un moment ulterior al timpului, dar pentru o regiune G0 care a trecut la timpul t ntr-o alt regiune G. n acest fel se poate vorbi, cu un anumit grad de aproximatie, de miscarea regiunii G ca ntreg si se poate aproxima aceast miscare prin miscarea unui punct n spatiul configuratiilor. Aceast miscare va coincide atunci cu miscarea cerut de ecuatiile mecanicii clasice. 136 Experimentele de interferent cu raze corpusculare au adus o confirmare strlucit a faptului c natura ondulatorie a fenomenelor de miscare, asa cum apare ea n teorie, corespunde realmente cu faptele. n plus, teoria a reusit s reprezinte cu usurint legile statistice ale tranzitiei unui sistem de la o conditie cuantic la alta sub actiunea fortelor externe, ceea ce, din punctul de vedere al mecanicii clasice, aprea ca un miracol. Fortele exterioare erau reprezentate aici prin mici adaosuri, dependente de timp, la energia potential. n timp ce n mecanica clasic asemenea adaosuri pot produce doar schimbri corespunztor de mici ale strii sistemului, n mecanica cuantic ele produc schimbri orict de mari, dar cu probabilitatea corespunztor de mic, o conse-

cint n perfect armonie cu experienta. Teoria a oferit chiar si o ntelegere a legilor dezintegrrii radioactive, cel putin n linii esentiale. Niciodat pn acum nu a fost elaborat o teorie care s ofere cheia interpretrii si calculrii unui grup att de eterogen de fenomene de experient cum a fcut mecanica cuantic. Totusi, n ciuda acestui fapt, cred c teoria poate s ne poarte pe ci eronate, n cutarea unor fundamente unitare, pentru fizic, deoarece, n opinia mea, ea este o reprezentare incomplet a lucrurilor reale17, desi este singura ce poate fi construit pe baza conceptelor fundamentale de fort si punct material (corectarea cuantic a mecanicii clasice). Incompletitudinea reprezentrii este un rezultat al naturii statistice (incompletitudinea) a legilor. Voi ncerca s justific aceast opinie. La nceput, vom ntreba: n ce msur functia y descrie starea real a unui sistem mecanic? S admitem c yr reprezint solutii periodice (luate n ordinea cresterii valorilor energiei) ale ecuatiei lui Schrdinger. Vom lsa deschis, pentru moment, problema n ce msur yr luate individual snt descrieri complete ale strilor fizice. La nceput sistemul se afl n starea y1 cu cea mai mic energie e1. Apoi, dup un interval finit de timp, o fort perturbatoare mic actioneaz asupra sistemului. La un 137 moment ulterior se obtine deci din ecuatia lui Schrdinger o functie de forma S y= unde Cr snt constante (complexe). Dac snt normale, atunci C1 este aproape egal cu 1, C2 etc. snt mici n comparatie cu 1; acum ne putem ntreba: descrie y o stare real a sistemului? Dac rspunsul este da, atunci singurul lucru care ne mai rmne este s-i atribuim* o asemenea energie determinat de e si, n particular, o asemenea energie ce depseste e1 cu putin (n orice caz e1<e<e2). O asemenea supozitie este nsa n contradictie cu experientele realizate mai nti de J. Franck si G. Hertz asupra ciocnirii electronilor, dac vom accepta n plus demonstratia lui Millikan asupra naturii discrete a electricittii. De fapt, aceste experimente duc la concluzia ca nu exist stri ale energiei unui sistem care s se afle ntre valorile cuantice. Din aceasta decurge faptul c functia noastr y nu descrie n nici un caz o stare unitar a corpului, ci constituie mai degrab o descriere statistic n care Cr reprezint probabilitti ale valorilor individuale ale energiei. Pare clar deci c interpretarea statistic a teoriei cuantice a lui Born este singura posibil. Functia y nu descrie o stare care ar putea fi aceea a unui singur sistem; ea se raporteaz mai degrab la mai multe sisteme, la un ansamblu de sisteme, n sensul mecanicii statistice. Dac, exceptnd anumite cazuri speciale, functia furnizeaz doar date statistice privind mrimi observabile, cauza se afl nu doar n aceea c operatia de msurare introduce elemente necunoscute, care pot fi ntelese doar statistic, ci si n nsusi faptul c Cr yr

functia y nu descrie, n nici un sens, starea unui singur * Deoarece, conform unei consecinte bine fundate a teoriei relativittii, energia unui sistem complet (n repaus) este egal cu inertia lui (ca ntreg). Iar aceasta, desigur, trebuie s posede o anumit valoare bine determinat. 138 sistem. Ecuatia lui Schrdinger determin modificrile n timp pe care le sufer ansambluri de sisteme, variatii ce pot exista indiferent de actiunea exterioar asupra unui sistem singular.18 O asemenea interpretare elimin de asemenea paradoxul formulat recent de mine mpreun cu doi colaboratori, care se refer la urmtorul caz: S considerm un sistem mecanic alctuit de dou sisteme partiale A si B care au interactionat reciproc numai ntr-un interval de timp limitat. Fie dat functia y nainte de interactiunea lor. Atunci ecuatia lui Schrdinger va furniza functia y dup ce interactiunea a avut loc. S determinm acum prin msurtori complete starea fizic a sistemului partial A. Atunci mecanica cuantic ne permite s determinm functia y a sistemului partial B din aceste msurtori si din functia y a sistemului total. Aceast determinare va oferi ns un rezultat ce va depinde de care anume dintre mrimile determinate ce specific starea sistemului A a fost msurat (de exemplu, coordonatele sau impulsul). Dar, ntruct nu poate exista dect o singur stare fizic a lui B dup interactiunea cu A, stare care n mod rational nu poate fi considerat dependent de msurtorile speciale pe care le efectum asupra sistemului A, separat de B, vom putea trage concluzia c functia y nu corespunde fr echivoc strii fizice. Corespondenta unui numr mai mare de functii y cu aceeasi stare fizic a sistemului B ne arat din nou c functia y nu poate fi interpretat ca o descriere (complet) a unei stri fizice a unui sistem. Si aici, punerea n corespondent a functiei y cu un ansamblu de sisteme elimin orice dificultate*. Faptul c mecanica cuantic permite, ntr-o manier att de simpl, concluzii referitoare la tranzitii (aparent) * Operatia de msurare a lui A, de exemplu, contine n sine deja o tranzitie la un ansamblu mai limitat de sisteme. Ultimul (si deci si functia sa y) depinde de punctul de vedere conform cruia se 139 discontinue de la o stare fizic la alta fr a ne oferi realmente o reprezentare a proceselor specifice, este corelat cu un altul, si anume cu faptul c teoria nu opereaz n realitate cu sisteme singulare, ci cu ansambluri de sisteme. Coeficientii Cr din primul nostru exemplu snt efectiv modificati foarte putin prin actiunea unei forte exterioare. O asemenea interpretare a mecanicii cuantice ne permite s ntelegem de ce aceast teorie explic usor capacitatea unor forte perturbatoare mici de a provoca modificri orict de mari ale strii fizice a sistemului.

Asemenea forte perturbatoare produc, ntr-adevr, doar alterri corespunztoare mici ale densittii statistice n ansambluri de sisteme; si deci numai modificri infinit mici ale functiilor y, ale cror descrieri matematice prezint dificultti mult mai mici dect cele pe care le-ar implica reprezentarea matematic a modificrilor finite produse asupra unor prti ale sistemelor singulare. Fenomenul ce se ntmpl n sistemul singular rmne, e drept, complet neclarificat prin acest mod de a considera lucrurile; el este eliminat complet din reprezentare de modalitatea statistic de abordare. Dar acum vom ntreba: Exist realmente vreun fizician care s cread c noi nu vom obtine niciodat o cunoastere asupra acestor modificri importante ale sistemelor singulare, asupra structurii lor si a conexiunilor lor cauzale, si aceasta independent de faptul c aceste procese individuale ne-au fost aduse att de aproape gratie minunatelor inventii ale camerei cu bule Wilson si contorului Geiger? A crede aceasta este o posibilitate logic necontradictorie; dar ea se opune cu atta putere instinctului meu stiintific, nct nu pot s renunt la cutarea unei conceptii mai cuprinztoare.19 Acestor consideratii am dori s le adugm unele de alt gen care se ridic de asemenea mpotriva ideii c metodele introduse de mecanica cuantic ar fi apte de a oferi o baz util pentru ntreaga fizic. n ecuatia lui Schrdinger, timpul absolut, respectiv energia potential, joac un rol decisiv, desi aceste dou concepte au fost 140 recunoscute de teoria relativittii ca inadmisibile n principiu. Dac dorim s scpm de aceast dificultate ar trebui s ntemeiem teoria pe notiunea de cmp si pe legi ale cmpului, n locul fortelor de interactiune. Aceasta ne conduce la transpunerea metodelor statistice ale mecanicii cuantice la cmpuri, cu alte cuvinte la sisteme cu un numr infinit de grade de libertate. Desi ncercrile fcute pn acum se limiteaz la ecuatii liniare, care, asa cum stim din teoria general a relativittii, snt insuficiente, complicatiile aprute pn acum n cadrul celor mai ingenioase ncercri snt de-a dreptul ngrozitoare. Ele ar deveni uriase n cazul n care s-ar dori s se satisfac exigentele teoriei generale a relativittii, asupra justetei principiale a acestora nendoindu-se nimeni. Trebuie s observm, n fine, c introducerea continuului spatiu-timp poate fi considerat nefireasc, dat fiind structura molecular a oricrui proces ce se desfsoar la scar mic. Se sustine c succesul metodei lui Heisenberg justific poate o metod algebric pur de descriere a naturii, cu alte cuvinte eliminarea functiilor continue din fizic. Dar atunci va trebui s renuntm, n principiu, la folosirea continuului spatiu-timp. Nu este de neimaginat c ingeniozitatea uman va gsi cndva metode ce ne vor da posibilitatea s mergem pe aceast cale. n momentul actual un asemenea program ne pare totusi asemntor cu o ncercare de a respira ntr-un spatiu vid. Nu este nici o ndoial c n mecanica cuantic se gseste un important element de adevr si c ea va reprezenta o piatr de ncercare pentru orice fundament teoretic viitor, deoarece ea va trebui dedus ca un caz

particular din acest fundament, la fel cum se deduce electrostatica din ecuatiile lui Maxwell pentru cmpul electromagnetic sau termodinamica din mecanica clasic. Cu toate acestea nu cred c mecanica cuantic va reprezenta punctul de plecare n cutarea acestui fundament, la fel cum, viceversa, nu se poate merge de la termodinamic (respectiv, mecanica statistic) la fundamentele mecanicii.20 141 Dat fiind aceast situatie, pare a fi complet ndrepttit considerarea serioas a problemei n ce msur fundamentele fizicii cmpului ar putea fi puse de acord cu faptele teoriei cuantice. Aceasta reprezint singura baz care, n stadiul actual al mijloacelor noastre de expresie matematic, poate fi adaptat la postulatul teoriei generale a relativittii; convingerea, dominant printre fizicienii actuali, c o asemenea ncercare este sortit esecului si-ar putea avea rdcinile n ideea nejustificat c o asemenea teorie va duce, ntr-o prim aproximatie, la ecuatiile mecanicii clasice pentru miscarea particulelor sau cel putin la ecuatiile diferentiale totale. De fapt, pn acum n-am reusit niciodat s reprezentm teoretic particule prin cmpuri fr singularitti si nu putem s spunem nimic a priori cu privire la comportarea unor asemenea entitti. Un lucru este totusi cert: dac o teorie a cmpului va duce la reprezentarea particulelor fr singularitti, atunci comportarea acestor particule n timp este determinat exclusiv de ecuatiile diferentiale ale cmpului. 7. Teoria relativittii si particulele As dori acum s demonstrez c, n conformitate cu teoria general a relativittii, exist solutii fr singularitti ale ecuatiilor de cmp ce pot fi interpretate ca reprezentri ale particulelor.21 M voi limita aici la particulele neutre deoarece ntr-o alt lucrare recent publicat mpreun cu dr. Natan Rosen am analizat aceast problem ntr-o manier mai detaliat si deoarece n acest caz special putem evidentia n mod complet ceea ce este esential n problem. Cmpul gravitational este n ntregime descris de tensorul gmn. n simbolul triplu indexat G s apar demn asemenea si contravariante gmn care snt definte ca minorii lui gmn divizati prin determinantul g (= gab ). Pentru ca elementele lui Rik s fie definite si finite nu este 142 suficient numai s existe, pentru vecintatea oricrui punct al continuului, un sistem de coordonate n care gmn si derivatele lor de ordinul nti s fie continue si diferentiabile, dar este de asemenea necesar ca determinantul g s nu se anuleze nicieri. Aceast ultim restrictie poate fi eliminat dac se nlocuiesc ecuatiile diferentiale Rik = 0, prin g2Rik = 0, partea din stnga fiind alctuit din functii rationale ntregi ale lui gik si ale derivatelor lor. Aceste ecuatii au solutiile central simetrice indicate

de Schwartzschild.

Aceast solutie are o singularitate pentru r = 2m, deoarece coeficientii lui dr2 (adic g11) devin infiniti pe aceast hipersuprafat. Dac, totusi, vom nlocui variabila r prin r, definit prin ecuatia obtinem

Aceast solutie se comport regulat pentru toate valorile lui r. Anularea coeficientilor lui dt2, adic g44 pentru r = 0 rezult, e adevrat, datorit faptului c determinantul g se anuleaz pentru aceast valoare; ceea ce ns pentru metodele de scriere a ecuatiilor de cmp actualmente adoptate nu constituie o singularitate. Dac r se extinde de la la +, atunci r se extinde de la + la r = 2m si dup aceea napoi la +, pe cnd pentru asemenea valori ale lui r corespunznd lui r < 2m nu exist valori reale corespuztoare pentru r. De aici decurge c solutia Schwartzschild devine o solutie regu143 lat dac ne reprezentm spatiul fizic constnd din dou pturi identice care se nvecineaz pe hipersuprafata r = 0, adic r = 2m, n timp ce determinantul g pentru aceast hipersuprafat devine nul. Vom numi o asemenea conexiune ntre dou pturi (identice) un pod. Ca urmare, existenta unui asemenea pod ntre cele dou pturi n domeniul finit corespunde existentei unei particule materiale neutre care e descris fr singularitti. Rezolvarea problemei miscrii particulelor neutre conduce n mod evident la descoperirea unor asemenea solutii ale ecuatiilor gravitationale (scrise fr numitori), care contin cteva poduri. Conceptia schitat mai sus corespunde a priori structurii atomice a materiei n msura n care podul este prin natura sau un element discret. Mai mult, constanta de mas m a particulelor neutre trebuie s fie n mod necesar pozitiv, deoarece nici o solutie fr singularitti nu poate s corespund solutiei Schwartzschild pentru o valoare negativ a lui m. Numai cercetarea problemei mai multor poduri ne poate arta dac aceast metod teoretic ofer o explicatie a egalittii probate empiric a maselor particulelor gsite n natur, si dac ea poate explica faptele pe care mecanica cuantic le-a interpretat minunat. ntr-o manier analog este posibil s se demonstreze c ecuatiile combinate ale gravitatiei si electricittii (cu alegerea corespunztoare a semnului membrului electric n ecuatiile gravitatiei) produc o reprezentare pod fr singularitti a unei particule electrice. Cea mai simpl solutie de acest gen este aceea pentru o particul electric fr mas gravitational.

Atta vreme ct dificulttile matematice importante legate de rezolvarea problemei mai multor poduri nu snt depsite, nu putem spune nimic cu privire la utilitatea teoriei din punct de vedere fizic. Cu toate acestea, ea reprezint prima tentativ de elaborare consecvent a unei teorii de cmp care ofer posibilitatea explicrii propriettilor materiei. n favoarea acestei ncercri trebuie 144 s adugm, de asemenea, c ea se ntemeiaz pe cele mai simple ecuatii relativiste de cmp cunoscute azi. 8. Rezumat Fizica reprezint un sistem logic de idei aflat n stare de evolutie, a crui baz nu se poate obtine distilnd-o prin vreo metod inductiv din datele experientei, ci numai prin inventie liber. Justificarea (continutul de adevr) sistemului se ntemeiaz pe confirmarea de ctre datele experientei a utilittii teoremelor deduse; relatia dintre ultimele si primele poate fi nteleas numai intuitiv. Evolutia sistemului se desfsoar n directia cresterii simplicittii bazei logice. Pentru a ne apropia de acest tel trebuie s ne mpcm cu faptul c fundamentele logice se ndeprteaz tot mai mult de faptele experientei si c drumul gndirii noastre de la fundamente la teoremele rezultate corelate cu experienta devine tot mai lung si greu.22 Scopul nostru a fost acela de a schita ct mai concis evolutia conceptelor fundamentale, evolutie dependent de faptele experientei si de tendinta spre atingerea perfectiunii interne a sistemului. Mi se pare c starea actual a lucrurilor va fi clarificat cu ajutorul acestor consideratii. (n mod inevitabil aceast reprezentare istoric schematic a avut o anumit coloratur personal.)23 M-am strduit s art cum snt corelate reciproc si cu natura experientei conceptele de obiect corporal, spatiu, timpul subiectiv si obiectiv. n mecanica clasic, conceptele de spatiu si timp snt independente unul de altul. Conceptul de obiect corporal este nlocuit n fundamente de conceptul de punct material, prin care mecanica a devenit esential atomist. Lumina si electricitatea au produs dificultti insurmontabile atunci cnd s-a ncercat s se fac din mecanic fundamentul ntregii fizici. Aceasta a condus la teoria de cmp a electricittii si, ulte145 rior, la ncercarea de a ntemeia fizica n ntregime pe conceptul de cmp (dup o ncercare de compromis cu mecanica clasic). Aceast ncercare a dus la teoria relativittii (transformarea notiunilor de spatiu si timp n notiunea unui continuu cu o structur metric). Am ncercat mai departe s art de ce, n opinia mea, teoria cuantic nu pare a fi capabil s ofere un fundament util pentru fizic: ncercarea de a considera teoria cuantic drept o descriere complet a sistemelor sau proceselor fizice individuale conduce n mod inevitabil la contradictii.

Pe de alt parte, n momentul de fat teoria cmpului nu este n stare s ofere o explicatie a structurii moleculare a materiei si a fenomenelor cuantice. Convingerea c teoria cmpului n-ar fi capabil s ofere, cu metodele ei, o solutie acestor probleme se dovedeste a fi bazat pe o prejudecat. NOTE 1. Einstein si previne cititorul c reflectiile fizicianului teoretician asupra cunoasterii stiintifice si asupra cunoasterii omenesti n genere nu snt fcute pur si simplu de dragul filozofiei. Dimpotriv, consideratiile filozofice de acest fel urmresc s creeze cadrul necesar pentru o examinare critic a fundamentelor teoretice ale disciplinei. Ele snt inspirate, asadar, de o intentie mai practic. 2. Einstein a afirmat nu o dat c natura conceptelor si raportul lor cu impresiile senzoriale snt n esent aceleasi n gndirea stiintific si n gndirea comun. Orice ncercare de clarificare a naturii cunoasterii stiintifice trebuie s porneasc, prin urmare, de la exprimarea cunoasterii comune. 3. Einstein face aici dou consideratii asupra relatiei dintre notiuni si impresiile senzoriale, consideratii pe care le va relua si n alte scrieri. n primul rnd se afirm c relatia dintre notiuni si impresiile senzoriale corespunztoare nu este una logic; notiunile nu snt derivate din impresiile senzoriale printr-un proces logic oarecare, cum ar fi abstractizarea si generalizarea. n al doilea rnd, se sustine c notiunile despre obiecte corporale, despre nsusiri, si relatii ale acestor obiecte, devine lipsite de semnificatie de ndat ce nu pot fi puse ntr-o relatie de corespondent cu anumite impresii senzoria146 le. Vezi n aceast privint si Fundamentele fizicii teoretice, Observatii asupra teoriei cunoasterii a lui Bertrand Russell si Note autobiografice. 4. n opozitie cu realismul gndirii comune, Einstein subliniaz c obiectele corporale nu ne snt date ca atare, ci snt postulate de gndire. Nu exist probe directe, ci doar indirecte n favoarea existentei obiectelor corporale independent de experienta noastr. Prin postularea obiectelor corporale, ca realitti obiective, putem s explicm capacitatea notiunilor de a coordona si anticipa n mod sistematic impresiile senzoriale. Este cea mai simpl si mai natural explicatie, dac nu cumva ne resemnm s renuntm la explicatia functiei ordonatoare eminente a notiunilor comune si stiintifice. Einstein nu formuleaz clar aceast idee. El evit s o fac probabil deoarece simte c o asemenea presupunere este, pe de o parte, fireasc, natural, iar, pe de alt parte, incontrolabil si n acest sens metafizic. 5. n contextul consideratiilor sumare de mai sus, aceast sentint att de mult invocat a lui Einstein ne apare ca enigmatic. Sensul ei ni se dezvluie atunci cnd Einstein asociaz inteligibilitatea sau rationalitatea universului cu ideea c structurile sale de adncime snt simple. Tocmai aceasta explic succesul uimitor al activittilor ordonatoare pe care le realizeaz gndirea comun si apoi stiinta prin postularea unor notiuni si principii de un nivel tot mai nalt de generalitate. Gsiti curios i scria Einstein lui Solovine c eu consider posibilitatea de a ntelege lumea ca un miracol sau ca un mister etern. Ei bine, a priori ne putem astepta la o lume haotic care nu poate fi surprins n nici un fel de gndire. Am putea s ne asteptm ca lumea s fie supus legii numai n

msura n care intervenim noi cu inteligenta noastr ordonatoare Felul de ordine creat de teoria general a relativittii este, dimpotriv, de cu totul alt natur. Chiar dac axiomele teoriei snt formulate de oameni, succesul unei asemenea ntreprinderi presupune un nalt grad de ordine a lumii obiective, pe care nu am fi autorizati ctusi de putin s o asteptm n mod a priori. Acesta este miracolul ce se ntreste tot mai mult o dat cu dezvoltarea cunostintelor noastre. (A. Einstein, Lettres M. Solovine, p. 115) 6. Consideratiile de mai sus au constituit punctul de plecare pentru elaborarea unei problematici care a devenit consacrat n filozofia analitic a stiintei de la mijlocul secolului, ndeosebi datorit lucrrilor lui R. Carnap. Este vorba de problematica raporturilor dintre conceptele de observatie si conceptele teoretice. Logicienii stiintei s-au concentrat ndeosebi asupra analizei asa-numitelor reguli de corespondent ce stabilesc corelatii ntre aceste dou tipuri de conceptii. Vezi n aceast privint articolul clasic al lui Carnap, te Metodological Character of teoretical Concepts, n (eds.) H. Feigl, M. Scriven, Minnesota Studies in te Philosophy of Science, vol. I, 1956. 147 7. Aceasta este o formulare deosebit de limpede a principiului simplittii logice, un principiu care este pentru Einstein o exigent fundamental n constructia reprezentrii conceptuale a unui domeniu al experientei. Cunoasterea stiintific se impune n raport cu gndirea comun tocmai fiindc realizeaz o unificare incomparabil mai mare a experientelor disparate. Einstein vede progresul teoriilor n dezvoltarea istoric a cunoasterii fizice tocmai n satisfacerea ntr-o msur tot mai mare a acestei cerinte. 8. Einstein calific punctul de vedere c structurile fundamentale ale universului snt simple, c lumea natural realizeaz idealul simplittii matematice, drept o credint. Este un punct de vedere ce nu poate fi ntemeiat n mod constrngtor. Einstein afirm totusi c succesele de pn acum ale stiintei matematice a naturii fac ca o asemenea credint s ne apar plauzibil. 9. Pentru alte consideratii de acest fel vezi si prima parte a articolului Geometrie si experient. 10. O expresie clasic a erorii la care se refer Einstein aici este conceptia lui Kant despre caracterul sintetic a priori al enunturilor geometriei euclidiene. Pentru critica acestei conceptii pornind de la un punct de vedere antiintuitionist, formalist, asupra naturii geometriei matematice, vezi si Geometrie si experient. 11. Pentru dezvoltarea acestei idei, vezi ndeosebi articolul Ernst Mach. 12. Pentru consideratii asemntoare, vezi si Despre metoda fizicii teoretice. 13. Mach, spre deosebire de Mill, nu a fost de fapt un inductivist. El credea c introducerea notiunilor si principiilor fizicii este guvernat de cerinta economiei gndirii. Esentiale nu snt ns aici asemenea nuante epistemologice, ci caracterizarea punctului de vedere fundamental al orientrii fenomenologice n fizic, o orientare care acord preferinte conceptelor si corelatiilor ce snt ct mai apropiate de datele observatiei si experimentului. Pozitia lui Einstein, care consider c descrierea unei varietti ct mai mari de experiente cu un numr ct mai mic de concepte de baz reprezint telul fundamental al cunoasterii teoretice, este radical opus orientrii fizicii fenomenologice. Din acest punct de vedere, conceptiile lui Einstein asupra directiei de dezvoltare a cunoasterii fizice au fost, nc de la nceputurile activittii sale stiintifice, net deosebite de cele ale lui Mach. ntr-adevr, deja primele sale cercetri s-au

integrat acelei orientri antifenomenologice care este bine caracterizat n aliniatele ce urmeaz. 14. Acesta este programul unificrii cunoasterii fizice pe baza ideii de cmp, un program a crui nfptuire a constituit tinta suprem a activittii stiintifice a lui Einstein. 15. Einstein nu se intereseaz att de interpretarea filozofic a unei stiinte gata fcute, ct de acele vederi filozofice care influenteaz ntr-un fel sau altul orientarea cercetrii naturii. Din acest 148 punct de vedere discut el si ceea ce calific drept eroarea inductivist. Constituirea unor teorii speculative, cum snt teoria molecular sau teoria cmpului a lui Maxwell, nu a fost favorizat de prejudectile inductiviste dominante n rndul cercettorilor naturii. Pentru alte consideratii asupra acestui subiect, vezi ndeosebi Despre metoda fizicii teoretice. 16. Teoria relativittii este descris aici ca o teorie de principii. Pentru caracterizarea teoriilor de principii, n opozitie cu teoriile constructive, vezi Ce este teoria relativittii? si Note autobiografice. 17. Einstein nu pune la ndoial ctusi de putin valoarea stiintific a mecanicii cuantice, ca teorie fizic. El apreciaz ns c mecanica cuantic reprezint o descriere incomplet a realittii fizice si c nu poate din acest motiv s ofere o baz pentru unificarea cunoasterii fizice. Pentru argumentarea acestei teze a lui Einstein, vezi ndeosebi Mecanica cuantic si realitatea, Note autobiografice si Observatii asupra articolelor reunite n acest volum. 18. n opozitie cu interpretarea scolii de la Copenhaga, Einstein nu atribuie caracterul statistic al legilor teoriei cuantice n primul rnd interactiunii incontrolabile dintre microobiecte si instalatiile experimentale, ci mprejurrii c functia de und a lui Schrdinger nu descrie un sistem individual, ci o totalitate de sisteme. Tocmai n acest sens este mecanica cuantic o descriere incomplet a realittii fizice. 19. Einstein subliniaz c ceea ce l opune interpretrii larg acceptate a mecanicii cuantice este conceptia sa general asupra conditiilor descrierii teoretice a realittii fizice. n disputa dintre asemenea conceptii nu se poate decide prin apel la faptele experientei si cu att mai putin prin demonstratie. Numai dezvoltarea viitoare a cunoasterii fizice va putea arta, pn la urm, cine are dreptate. 20. Pentru indicarea prin analogii a locului pe care l va ocupa teoria statistic a cuantelor n cadrul unei teorii fizice mai cuprinztoare, care ar permite descrierea complet a sistemelor cuantice individuale, vezi si Mecanica cuantic si realitatea si Observatii asupra articolelor reunite n acest volum. 21. Ultima parte a articolului este consacrat argumentrii posibilittii derivrii fenomenelor cuantice din ecuatiile unei teorii generale a cmpului, un program de cercetare cruia Einstein i-a consacrat toate fortele sale n a doua perioad a activittii sale stiintifice. 22. Progresul descrierii teoretice se realizeaz n conceptia lui Einstein prin cresterea continu a distantei dintre principii si consecintele ce pot fi confruntate cu datele de observatie. Pe msur ce naintm spre o descriere teoretic cu o baz logic mai simpl se adnceste prpastia logic dintre principii si datele experientei. Pentru expunerea reprezentrii lui Einstein asupra sensului dezvoltrii istorice a fizicii teoretice, vezi Despre metoda fizicii teoretice. 149 23. ntelegerea tendintei istorice de dezvoltare a cunoasterii fizice are, dup prerea autorului, o nsemntate esential pentru cla-

rificarea strii actuale a teoriei si indicarea cilor dezvoltrii ei viitoare. Consideratiile principiale formulate de Einstein n acest text, ca si n alte scrieri consacrate acestei teme, snt asadar subordonate fundamentrii unei anumite orientri strategice a cercetrii. FUNDAMENTELE FIZICII TEORETICE

Stiinta este ncercarea de a face ca diversitatea haotic a experientei noastre senzoriale s corespund unui sistem de gndire uniform din punct de vedere logic. n cadrul acestui sistem experientele singulare trebuie corelate cu structura teoretic n asa fel nct coordonarea realizat s fie unic si convingtoare. Tririle senzoriale constituie ceea ce ne este dat. n schimb, teoria menit s le interpreteze este fcut de om.1 Ea este rezultatul unui proces de adaptare extrem de laborios, ipotetic, niciodat deplin ncheiat, totdeauna supus ntrebrilor si ndoielii. Modul stiintific de formare a conceptelor difer de cel folosit n viata noastr de toate zilele, dar nu n mod fundamental, ci doar prin definirea mai precis a conceptelor si prin determinarea mai precis a consecintelor, prin alegerea mai meticuloas si mai sistematic a materialului experimental si printr-o mai mare economie logic.2 Prin aceasta din urm ntelegem efortul de reducere a tuturor conceptelor si corelatiilor la un numr ct mai mic cu putint de concepte de baz si axiome independente din punct de vedere logic. Ceea ce numim fizic cuprinde acel grup de stiinte ale naturii care si ntemeiaz conceptele pe msurtori si ale cror concepte si propozitii se preteaz la formulare matematic. Domeniul ei se defineste deci ca fiind acea parte din totalul cunostintelor noastre care poate fi exprimat n termeni matematici. O dat cu progresul stiintei, domeniul fizicii s-a lrgit ntr-att nct pare a fi limitat doar de limitrile metodei nsesi.3 151 Cea mai mare parte a cercetrii fizice este consacrat dezvoltrii diferitelor ramuri ale fizicii, avnd fiecare ca obiect ntelegerea teoretic a unor cmpuri mai mult sau mai putin restrnse ale experientei, legile si conceptele fiecreia rmnnd ct mai strns posibil legate de experient. Acest sector al stiintei, cu specializarea lui crescnd, este cel ce a revolutionat viata practic n secolele din urm si a generat posibilitatea ca omul s se elibereze n cele din urm de povara trudei fizice. Pe de alt parte, nc de la bun nceput s-a ncercat tot timpul s se gseasc pentru toate aceste stiinte particulare o baz teoretic unificatoare, constnd dintr-un minim de concepte si relatii fundamentale, din care s poat fi derivate logic toate conceptele si relatiile disciplinelor particulare. Iat ce ntelegem prin cutarea unui fundament pentru ntreaga fizic. Credinta profund c acest scop ultim poate fi atins constituie principala surs a devotamentului pasionat ce l-a nsufletit dintotdeauna pe cercettor.4 Observatiile care urmeaz snt consacrate, n acest sens, fundamentelor fizicii.

Din cele spuse reiese clar c termenul fundamente, folosit n acest context, nu nseamn ceva analog n toate privintele cu fundamentul unei cldiri. Desigur c, din punct de vedere logic, diferitele legi ale fizicii se sprijin pe acest fundament. Dar, n timp ce o cldire poate fi grav avariat de o furtun puternic sau de o viitur, fundamentul ei rmnnd totusi intact, n stiint totdeauna noile experiente sau noile cunostinte primejduiesc fundamentul logic n mai mare msur dect n disciplinele particulare, care snt n contact mai strns cu datele experimentale. n legtura pe care fundamentul o are cu toate prtile individuale rezid marea lui nsemntate, dar si pericolul mai mare la care este expus n fata oricrui nou fapt. O dat ce am nteles acest lucru, mi se pare de mirare c asa-numitele epoci revolutionare ale stiintei fizicii n-au dus la schimbri mai frecvente si mai substantiale n fundamentul ei dect s-a ntmplat n realitate. 152 Prima ncercare de a dura un fundament teoretic uniform a constituit-o opera lui Newton. n sistemul su totul se reduce la urmtoarele concepte: (1) puncte materiale cu mas invariabil; (2) actiune la distant ntre orice pereche de puncte materiale; (3) lege de miscare pentru punctele materiale. Strict vorbind, aici nu exista nici un fundament atotcuprinztor, fiindc o lege explicit a fost formulat numai pentru actiunile la distant ale gravitatiei, n timp ce pentru alte actiuni la distant nu era stabilit nimic a priori n afar de legea egalittii dintre actio si reactio. n plus, Newton nsusi a nteles ct se poate de bine c timpul si spatiul, ca factori efectivi din punct de vedere fizic, interveneau n mod esential n sistemul su, chiar dac numai implicit. Aceast baz newtonian s-a dovedit deosebit de fecund, si, pn la finele secolului al nousprezecelea, a fost considerat definitiv. Ea nu numai c a dat rezultate legate de miscrile corpurilor ceresti pn la cele mai mici detalii, dar a oferit si o teorie a mecanicii maselor discrete si continue, o explicatie simpl a principiului conservrii energiei si o teorie complet si strlucit a cldurii. Explicarea fenomenelor electrodinamice n cadrul sistemului newtonian era mai fortat; iar cel mai putin convingtoare din toate a fost din capul locului teoria luminii.5 Nimic surprinztor n faptul c Newton nici nu voia s aud de o teorie ondulatorie a luminii; fiindc o asemenea teorie era n cea mai mare discordant cu fundamentul teoretic construit de el. Ipoteza c spatiul este umplut cu un mediu constnd din puncte materiale ce propag unde luminoase fr a manifesta nici un fel de alte proprietti mecanice trebuie s i se fi prut absolut artificial. Cele mai puternice argumente empirice n sprijinul naturii ondulatorii a luminii vitezele determinate de propagare, interferenta, difractia, polarizarea nu erau cunoscute ori nu erau cunoscute n mod sistematic. Newton avea dreptate s rmn fidel teoriei sale corpusculare a luminii. 153

n secolul al XIX-lea disputa a fost decis n favoarea teoriei ondulatorii. Cu toate acestea, n legtur cu fundamentul mecanic al fizicii n-au aprut ndoieli serioase, n primul rnd pentru c nimeni nu stia unde s-ar putea gsi un astfel de fundament. Doar ncetul cu ncetul, sub presiunea irezistibil a faptelor, s-a dezvoltat un nou fundament al fizicii, fizica cmpului. ncepnd nc din vremea lui Newton, teoria actiuniila-distant a fost n mod constant considerat drept artificial. N-au lipsit eforturile de a explica gravitatia printr-o teorie cinetic, adic pe baza fortelor de coliziune ale unor ipotetice particule materiale. ncercrile au fost ns superficiale si nu au dat roade. Rolul straniu jucat de spatiu (respectiv sistemul inertial) n fundamentele mecanicii a fost de asemenea recunoscut n mod evident si criticat cu deosebit claritate de ctre Ernst Mach. Marea schimbare a fost determinat de Faraday, Maxwell si Hertz ntr-un mod aproape inconstient si fr voia lor. Toti trei s-au considerat, toat viata, adepti ai teoriei mecanice. Hertz a gsit forma cea mai simpl a ecuatiilor cmpului electromagnetic si a declarat c orice teorie care duce la aceste ecuatii este o teorie maxwellian. Totusi, spre sfrsitul scurtei sale vieti, el a scris o lucrare n care a prezentat drept fundament al fizicii o teorie mecanic din care era eliminat conceptul de fort. Nou, celor care am primit ideile lui Faraday, ca s spunem o dat cu laptele matern, ne este greu s ne dm seama de importanta si cutezanta lor. Faraday trebuie s fi sesizat cu un instinct infailibil caracterul artificial al tuturor ncercrilor de a raporta fenomenele electromagnetice la actiunile-la-distant dintre particule electrice ce actioneaz unele asupra celorlalte. Cum se poate ca fiecare firicel de fier din pilitura presrat pe o bucat de hrtie s stie despre particulele electrice individuale ce trec printr-un conductor din apropiere? Toate aceste particule electrice laolalt preau s creeze n spatiul nconjurtor o stare care la rndul ei producea o anumit 154 ordine n pilitur. Faraday era convins c aceste stri spatiale, numite astzi cmpuri, o dat ce structura lor geometric si interactiunea lor erau corect determinate, aveau s ofere cheia misterioaselor interactiuni electromagnetice. El concepea aceste cmpuri ca pe niste stri de tensiune mecanic ntr-un mediu ce umple spatiul, asemeni strilor de tensiune ntr-un corp ntins elastic. Pe atunci acesta era singurul mod n care puteau fi concepute stri distribuite aparent continuu n spatiu. Tipul particular de interpretare mecanic a acestor cmpuri rmnea, pentru a spune asa, n fundal ca un fel de linistire a constiintei stiintifice tinnd seam de traditia mecanic din epoca lui Faraday. Cu ajutorul acestui nou concept de cmp, Faraday a izbutit s formuleze un concept calitativ despre ntregul complex de efecte electromagnetice descoperite de el si de predecesorii si. Formularea precis a legilor spatiotemporale ale acestor cmpuri a fost opera lui Maxwell. S ne nchipuim ce a putut s simt atunci cnd ecuatiile sale diferentiale i-au artat c aceste cmpuri electro-

magnetice se propagau sub form de unde polarizate si cu viteza luminii! Nu multi snt muritorii crora le-a fost hrzit o asemenea experient. n acel moment emotionant, Maxwell n-ar fi putut n mod cert s-si nchipuie c lumina, a crei natur prea lmurit complet, avea s preocupe n continuare generatie dup generatie. n tot acest timp, fizicienii au avut nevoie de cteva decenii pentru a sesiza ntreaga semnificatie a descoperirii lui Maxwell, att de ndrznet a fost saltul impus de geniul su conceptiilor colegilor si de breasl. Abia dup ce Hertz a demonstrat experimental existenta undelor electromagnetice maxwelliene, a ncetat orice rezistent fat de noua teorie. Dac ns cmpul electromagnetic putea s existe ca und independent de sursa material, interactiunea electrostatic nu mai putea fi interpretat ca actiune-ladistant. Iar ceea ce era valabil pentru actiunea electric nu putea fi negat n gravitatie. Pretutindeni actiunile-la155 distant newtoniene fceau loc cmpurilor ce se propag cu vitez finit. Din fundamentul newtonian nu mai rmneau acum dect punctele de mas materiale supuse legii de miscare. J. J. tompson a artat ns c un corp ncrcat electric aflat n miscare trebuie, potrivit teoriei lui Maxwell, s posede un cmp magnetic a crui energie se comport ntocmai ca un adaos la energia sa cinetic. Iar dac o parte a energiei cinetice const din energia cmpului, n-ar putea fi valabil lucrul acesta pentru ntreaga energie cinetic? Nu cumva inertia substantei materiale, proprietate de baz a acesteia, ar putea fi explicat n cadrul teoriei cmpului? Aceast ntrebare a dus la problema interpretrii substantei materiale n termeni de teorie a cmpului, problem a crei rezolvare ar fi oferit si o explicatie a structurii atomice a materiei. Fizicienii si-au dat curnd seama c teoria lui Maxwell nu putea ndeplini un asemenea program. De atunci multi oameni de stiint au depus mari strdanii pentru a completa teoria cmpului printr-o generalizare menit s cuprind o teorie a substantei materiale; deocamdat ns eforturile n acest sens nu au fost ncununate de succes. Pentru a construi o teorie, nu e de-ajuns s ai o conceptie clar asupra scopului. Trebuie s mai ai si un punct de vedere formal care s restrng suficient de mult varietatea nelimitat a posibilittilor. Pn n prezent acesta nu a fost gsit, astfel nct teoria cmpului nu a izbutit s ofere un fundament pentru ntreaga fizic. Timp de cteva decenii, majoritatea fizicienilor au fost convinsi c se va gsi o substructur mecanic pentru teoria lui Maxwell. Rezultatele nesatisfctoare ale eforturilor lor au dus ns la acceptarea treptat a noilor concepte de cmp ca fundamente ireductibile cu alte cuvinte, fizicienii s-au resemnat s abandoneze ideea unei fundamentri mecanice. Astfel, fizicienii au aderat la programul teoriei cmpului. Acesta nu putea ns fi numit un fundament, 156

fiindc nimeni nu putea s spun dac o teorie a cmpului consistent va putea s explice vreodat pe de o parte gravitatia, iar pe de alt parte componentele elementare ale materiei. n aceast situatie era necesar ca particulele materiale s fie gndite ca puncte materiale supuse legilor de miscare newtoniene. Acesta a fost procedeul prin care Lorentz a creat teoria despre electron si teoria fenomenelor electromagnetice ale corpurilor n miscare. Iat punctul n care ajunseser conceptiile fundamentale n pragul secolului nostru. Fusese nregistrat un progres imens n ptrunderea si ntelegerea teoretic a unor grupuri ntregi de fenomene noi; dar stabilirea unui fundament unificat pentru fizic prea un obiectiv ndeprtat. Evolutia ulterioar a agravat si mai mult aceast stare de lucruri. Dezvoltarea nregistrat n acest secol se caracterizeaz prin elaborarea a dou sisteme de gndire independente n esent unul de altul, teoria relativittii si mecanica cuantic. Cele dou sisteme nu se contrazic n mod direct ntre ele; ele par ns putin adaptate pentru a fuziona ntr-o teorie unificat. Acum va trebui s discutm pe scurt ideea de baz a acestor dou sisteme. Teoria relativittii a luat nastere din eforturile de a mbuntti, sub aspectul economiei logice, fundamentele fizicii asa cum se prezentau la nceputul secolului. Asa-numita teorie special au restrns a relativittii se bazeaz pe faptul c ecuatiile lui Maxwell (si deci legea de propagare a luminii n vid) se convertesc n ecuatii de aceeasi form atunci cnd sufer transformri Lorentz. Acestei proprietti formale a ecuatiilor lui Maxwell i se adaug cunoasterea noastr empiric destul de sigur, potrivit creia legile fizicii snt aceleasi n raport cu toate sistemele inertiale. Toate acestea au drept rezultat faptul c transformrile Lorentz aplicate coordonatelor spatiale si temporale trebuie s guverneze tranzitia de la un sistem inertial la oricare altul. Continutul teoriei restrnse a relativittii poate fi rezumat deci printr-o propozitie: toate legile naturii trebuie s fie astfel formulate 157 nct s fie covariante n raport cu transformrile Lorentz. De aici urmeaz c simultaneitatea a dou evenimente distincte nu este un concept invariant si c dimensiunile corpurilor rigide si vitezele ceasornicelor depind de starea lor de miscare. O alt consecint a fost modificarea legii de miscare newtoniene n cazurile n care viteza corpului dat nu este mic n comparatie cu viteza luminii. Decurgea de asemenea principiul echivalentei masei si energiei, legile de conservare a masei si energiei devenind una si aceeasi lege. O dat ce s-a artat c simultaneitatea este relativ si depinde de sistemul de referint, a disprut orice posibilitate de a mentine actiunile la distant n fundamentul fizicii, dat fiind c acest concept presupunea caracterul absolut al simultaneittii (trebuie s fie posibil s se precizeze localizarea a dou puncte materiale n interactiune n acelasi moment). Teoria general a relativittii si are originea n ncercarea de a explica un fapt ce era cunoscut de pe vremea lui Galilei si Newton, dar care s-a sustras oricrei inter-

pretri teoretice: inertia si greutatea unui corp, care snt n ele nsele dou lucruri total distincte, se msoar cu una si aceeasi constant masa. Din aceast corespondent decurge c, pe cale experimental, este imposibil s se descopere dac un sistem de coordonate dat este accelerat sau dac miscarea sa este rectilinie si uniform, faptele observate datorndu-se unui cmp gravitational (acesta este principiul echivalentei din teoria general a relativittii). Prin acest fapt, conceptul de sistem inertial este zdruncinat de ndat ce intervine gravitatia. Aici putem face observatia c sistemul inertial constituie un punct slab al mecanicii galileo-newtoniene. Cci se presupune astfel o proprietate misterioas a spatiului fizic, ce conditioneaz tipul de sisteme de coordonate pentru care rmn valabile legea inertiei si legea de miscare newtonian. Aceste dificultti pot fi evitate prin urmtorul postulat: legile naturii trebuie formulate n asa fel nct 158 forma lor s fie identic pentru sisteme de coordonate n orice fel de stare de miscare. Realizarea acestui obiectiv este sarcina teoriei generale a relativittii. Pe de alt parte, din teoria restrns deducem existenta unei metrici riemanniene n cadrul continuului spatio-temporal, care, conform principiului echivalentei, descrie att cmpul gravitational, ct si propriettile metrice ale spatiului. Admitnd c ecuatiile cmpului pentru gravitatie snt diferentiale de ordinul al doilea, legea cmpului este clar determinat. Dincolo de acest rezultat, teoria elibereaz fizica cmpului de un neajuns de care suferea deopotriv cu mecanica newtonian neajunsul de atribui spatiului acele proprietti fizice independente care fuseser pn atunci disimulate prin folosirea unui sistem inertial. Nu se poate pretinde ns c acele prti ale teoriei generale a relativittii care pot fi considerate astzi ca definitive, au oferit fizicii un fundament complet si satisfctor. n primul rnd, n ea cmpul total apare ca fiind compus din dou prti neconectate logic cmpul gravitational si cmpul electromagnetic. Iar n al doilea rnd, aceast teorie, la fel ca si teoriile anterioare ale cmpului, n-a furnizat deocamdat o explicatie a structurii atomice a materiei. Acest insucces are probabil o legtur cu faptul c pn acum teoria nu a contribuit cu nimic la ntelegerea fenomenelor cuantice. Pentru a ntelege aceste fenomene, fizicienii au fost nevoiti s adopte metode cu totul noi, ale cror caracteristici de baz le vom discuta acum. n anul 1900, n cursul unei investigatii pur teoretice, Max Planck a fcut o descoperire cu adevrat remarcabil; legea radiatiei corpurilor n functie de temperatur nu putea fi derivat exclusiv din legile electrodinamicii maxwelliene. Pentru a ajunge la rezultate consistente pe baza unor experimente relevante, radiatia de o frecvent dat trebuia tratat ca si cum ar consta din atomi de energie cu energia individual hn, unde h este constanta universal a lui Planck. n anii care au urmat s-a artat c pretutindeni lumina este produs si absorbit n astfel 159

de cuante de energie. Mai cu seam, Niels Bohr a putut s nteleag n linii mari structura atomului, pornind de la ipoteza c atomii pot avea numai valori energetice discrete si c tranzitiile discontinue dintre ele snt legate de emisia sau absorbtia unei asemenea cuante de energie. Aceasta arunca o anumit lumin asupra faptului c n strile lor gazoase elementele si compusii lor radiaz si absorb numai lumin cu frecvente precis determinate. Toate acestea nu-si gseau nici o explicatie n cadrul teoriilor existente atunci. Era clar c, cel putin n domeniul fenomenelor atomice, caracterul a tot ce se ntmpl este determinat de stri discrete si de tranzitiile aparent discontinue dintre ele, constanta lui Planck, h, jucnd pretutindeni un rol decisiv. Pasul urmtor l-a fcut de Broglie. El si-a pus ntrebarea cum ar putea fi ntelese strile discrete cu ajutorul conceptelor curente si i-a venit ideea unei paralele cu undele stationare, ca de exemplu n cazul frecventelor proprii ale tuburilor de org si ale coardelor n acustic. Ce-i drept, actiuni ondulatorii de felul celor cerute aici nu erau cunoscute; dar puteau fi construite, si legile lor matematice puteau fi formulate, folosind constanta lui Planck, h. De Broglie a conceput un electron ce se roteste n jurul nucleului atomic ca fiind legat de un asemenea cmp de unde ipotetic si a fcut inteligibil pn la un punct caracterul discret al orbitelor permise ale lui Bohr prin caracterul stationar al undelor corespunztoare. n mecanic, miscarea punctelor materiale este determinat de forte sau cmpuri de fort ce actioneaz asupra lor. Era deci de asteptat ca aceste cmpuri de fort s influenteze ntr-un mod analog si cmpurile de unde ale lui de Broglie. Erwin Schrdinger a artat cum trebuia luat n considerare aceast influent, reinterpretnd printr-o metod ingenioas anumite formulri ale mecanicii clasice. El a reusit chiar s lrgeasc ntr-att teoria mecanicii ondulatorii astfel nct, fr introducerea vreunei ipoteze aditionale, ea a devenit aplicabil oricrui sistem mecanic constnd dintr-un numr arbi160 trar de puncte materiale, adic avnd un numr arbitrar de grade de libertate. Lucrul acesta a fost posibil, dat fiind c un sistem mecanic constnd din n puncte materiale este ntr-o msur considerabil echivalent din punct de vedere matematic cu un singur punct material ce se misc ntr-un spatiu cu 3n dimensiuni. Pe baza acestei teorii s-a obtinut o reprezentare surprinztor de bun a unei imense varietti de fapte care altminteri apreau cu totul de nenteles. n mod curios totusi, ntr-un punct se nregistra un esec: s-a dovedit imposibil s se coreleze cu aceste unde Schrdinger miscri definite ale punctelor materiale or, tocmai acesta fusese scopul initial al ntregii constructii. Dificultatea prea insurmontabil, pn cnd a fost depsit de Bohr ntr-un mod pe ct de simplu pe att de neasteptat. Cmpurile de unde de BroglieSchrdinger urmau a fi interpretate nu ca o descriere matematic a felului n care un eveniment se produce efectiv n timp si spatiu cu toate c, fireste, ele se refer la un asemenea eveniment , ci mai degrab ca descriere mate-

matic a ceea ce putem cunoaste efectiv despre sistem. Ele servesc doar pentru formularea de enunturi si predictii statistice ale rezultatelor tuturor msurtorilor pe care le putem efectua asupra sistemului. As vrea s ilustrez aceste trsturi generale ale mecanicii cuantice printr-un exemplu simplu: s considerm un punct material tinut nuntrul unei regiuni restrnse G prin forte de mrime finit. Dac energia cinetic a punctului material se situeaz sub o anumit limit, atunci, conform mecanicii clasice, el nu poate prsi niciodat regiunea G. n schimb, conform mecanicii cuantice, punctul material, dup o perioad ce nu este imediat predictibil, poate prsi regiunea G, ntr-o directie imposibil de prevzut, evadnd n spatiul nconjurtor. Dup Gamow, cazul acesta este un model simplificat al dezintegrrii radioactive. Mecanica cuantic trateaz acest caz n felul urmtor: n momentul t0 avem un sistem de unde Schrdinger 161 aflat n ntregime nuntrul lui G. Dup momentul t0 ns, undele prsesc interiorul lui G ndreptndu-se n toate directiile, n asa fel nct amplitudinea undei care iese este mic n comparatie cu amplitudinea initial a sistemului de unde din interiorul lui G. Cu ct aceste unde se propag mai departe, cu att scade amplitudinea undelor nuntrul lui G si n mod corespunztor scade intensitatea undelor ulterioare care ies din G. Numai dup trecerea unui timp infinit rezerva de unde din G va fi epuizat, iar unda exterioar se va fi propagat ntr-un spatiu din ce n ce mai mare. Dar ce are a face acest proces ondulatoriu cu primul obiect al interesului nostru, particula cuprins initial n G? Pentru a rspunde la aceast ntrebare trebuie s ne imaginm un aranjament care s ne permit efectuarea de msurtori asupra particulei. De pild, s ne imaginm undeva n spatiul nconjurtor un ecran n asa fel fcut nct particula s rmn fixat de el atunci cnd vine n contact cu el. Atunci, din intensitatea undelor care lovesc ecranul ntr-un anumit punct, tragem concluzii cu privire la probabilitatea ca particula s loveasc ecranul n cutare loc si moment. De ndat ce particula a lovit un punct determinat al ecranului, ntreg cmpul de unde si pierde cu totul semnificatia fizic; singura lui menire a fost s permit predictii probabilistice cu privire la locul si timpul n care particula va lovi ecranul (sau, de exemplu, impulsul ei n momentul cnd loveste ecranul). Toate celelalte cazuri snt analoge. Scopul teoriei este s determine probabilitatea rezultatelor msurtorii efectuate asupra sistemului la un moment dat. Pe de alt parte, ea nu ncearc s dea o reprezentare matematic a ceea ce exist sau a ceea ce se petrece efectiv n spatiu si timp. n aceast privint actuala teorie cuantic difer fundamental de toate teoriile anterioare ale fizicii, att cele mecanice, ct si cele ale cmpului. n locul unei descrieri prin modele a evenimentelor spatio-temporale efective, ea d desfsurarea n timp a distributiilor probabiliste pentru msurtori posibile. 162

Trebuie admis c noua conceptie teoretic si datoreaz originea nu vreunui joc al fanteziei, ci fortei constrngtoare a faptelor de experient. Pn n prezent toate ncercrile de a reprezenta direct trsturile corpusculare si ondulatorii manifestate n fenomenele luminii si ale substantei materiale printr-un model spatio-temporal au esuat. Dup cum a artat n mod convingtor Heisenberg, din punct de vedere empiric orice decizie privind o structur riguros determinat a naturii este categoric exclus, din cauza structurii atomice a aparatului nostru experimental. De aceea, probabil, nici vorb nu poate fi ca vreo cunostint dobndit n viitor s oblige din nou fizica s abandoneze actualul fundament teoretic statistic n favoarea unuia determinist legat direct de realitatea fizic. Considernd lucrurile din punct de vedere logic, problema pare a oferi dou posibilitti ntre care putem n principiu s alegem. n ultim instant, alegerea va fi fcut n functie de tipul de descriere care faciliteaz, logic vorbind, formularea celui mai simplu fundament. n prezent nu dispunem de nici o teorie determinat care ar descrie direct evenimentele nsesi si ar fi n concordant cu faptele. Deocamdat trebuie s recunoastem c, n cazul fizicii, nu posedm nici o baz teoretic general care s poat fi privit drept fundamentul ei logic. Teoria cmpului a esuat pn acum n sfera molecular. Pe de alt parte, si teoria cuantic st n fata unor greutti ce par s aib rdcini adnci. Toat lumea este de acord c doar o asemenea formulare a teoriei cuantice ar putea s fie pus ca fundament, care ar constitui o traducere a teoriei cmpului n schema statisticii cuantice. Nimeni nu poate s prevad dac lucrul acesta va putea fi realizat ntr-un mod satisfctor. Unii fizicieni, ntre care m numr si eu, nu pot s cread c trebuie s abandonm, efectiv si pentru totdeauna, ideea reprezentrii directe a realittii fizice n spatiu si timp; sau c trebuie s acceptm punctul de vedere dup care evenimentele din natur snt analoge 163 unui joc de noroc. Orice om e liber s aleag n ce sens s-si orienteze strduintele; de asemenea, orice om se poate mngia cu vorba lui Lessing c mai de pret este cutarea adevrului dect stpnirea lui.6 NOTE 1. Einstein pare s aib n vedere c tririle senzoriale reprezint obiectul ce ne este dat n sensul c ele snt determinate de natura stimulilor, de structura sistemului nostru nervos si de o anumit programare a sistemului nervos care este rezultatul nvtrii individuale. Experientele senzoriale se constituie asadar prin procese mai mult sau mai putin automate, incostiente. Dimpotriv, teoriile stiintifice snt produsul activittii constiente a cercettorilor. Se las s se nteleag c cercettori ale cror experiente senzoriale nu difer n mod esential pot s le interpreteze foarte diferit, dac le raporteaz la teorii incompatibile. 2. Einstein se delimiteaz aici, ca si n alte texte, de punctul de vedere curent, potrivit cruia notiunile cunoasterii comune se con-

stituie pornind de la informatii despre obiecte, nsusiri si relatii particulare, prin abstractizare si generalizare, adic comparnd aceste informatii, lsnd la o parte ceea ce este specific, diferit, si retinnd ceea ce este comun. El subliniaz cu insistent c toate notiunile, att notiunile gndirii comune, ct si cele ale stiintei, snt creatii ale gndirii omenesti, produse ale unei activitti imaginative si constructive si nu rezultate ale unor demersuri logice. Acest punct de vedere reprezint unul din elementele cele mai originale ale conceptiei lui Einstein despre cunoastere, care o detaseaz att de conceptia inductivist curent, ct si de realismul simtului comun. ntr-o scrisoare din 15 iunie 1950, Einstein observ c el subliniaz distinctia dintre triri senzoriale si notiuni care i se pare banal, pentru a arta c alegerea liber a elementelor constructive inteligibile postulate n mod liber si imposibil de dedus n mod empiric nu ncepe n stiinta propriu-zis, ci apartine vietii intelectuale de toate zilele. (A. Einstein, M. Besso, Op.cit., p. 263). ntr-o alt scrisoare din 20 martie 1952 ctre acelasi Besso, Einstein ncearc s explice consideratiile sale sumare pe aceast tem din Notele autobiografice, propunnd un exemplu: notiunea de numr, ca notiune a gndirii comune, nu este abstras din experient, cum crede, de exemplu, J. S. Mill, ci reprezint o creatie a mintii omenesti care a fost selectionat si pstrat datorit capacittii sale de a coordona experientele noastre. Einstein conchide: drumul ce duce de la particular la general este unul intuitiv, cel ce duce de la general la 164 particular este unul logic. (Op.cit., p. 274). Pentru consideratii asemntoare vezi si Observatii asupra teoriei cunoasterii la Bertrand Russell, precum si nota (2) la acest text. 3. Este ndoielnic c o asemenea caracterizare a domeniului cunoasterii fizice ar mai putea fi acceptat n zilele noastre. Unele determinri ale fenomenelor biologice si sociale au putut fi msurate. Au fost de asemenea elaborate teorii si modele matematice utile ale unor procese biologice si sociale. Asemenea rezultate nu apartin totusi fizicii, ci stiintelor biologice sau sociale. Domeniul stiintei fizice nu poate fi delimitat exclusiv prin metod, prin caracteristici generale ale demersurilor cercetrii, cum afirm aici Einstein. 4. Vorbind n general de cercettor, Einstein nu are, desigur, n vedere aici pe toti oamenii care si-au consacrat talentul si fortele studiului naturii. El se gndeste n primul rnd la acei cercettori a cror activitate crede c a ilustrat cel mai bine acest ideal de cunoastere, cei pe care i-a admirat n mod deosebit, personalitti creatoare ca Newton, Faraday, Maxwell sau Lorentz. Einstein se simtea strin de acei fizicieni reprezentativi din generatia sa care nu vedeau n unificarea cercetrii fizice telul fundamental al activittii lor teoretice. El s-a explicat de nenumrate ori n aceast privint, ndeosebi atunci cnd s-a referit, cum va face doar aluziv n partea final a acestui text, la ceea ce l desparte de sustintorii interpretrii ortodoxe a mecanicii cuantice. 5. Pentru consideratii asemntoare, cu remarcabile deosebiri n nuante, vezi si Notele autobiografice, mai ales pasajul consacrat caracterizrii generale a situatiei din fizic la sfrsitul secolului al XIX-lea, cnd autorul si-a ncheiat studiile si a fcut primii pasi spre o activitate de cercetare independent. 6. Einstein admite c faptele cunoscute atunci n fizica atomic snt compatibile cu dou interpretri care decurg din reprezentri diferite asupra obiectivelor cercetrii teoretice. Potrivit primei interpretri, descrierea teoretic, n msura n care nu urmreste dect prevederea si explicarea rezultatelor experimentelor, va fi una ire-

ductibil statistic. A doua interpretare porneste, dimpotriv, de la premisa c teoria fizic trebuie s ofere o descriere a realittii n spatiu si timp si conduce la concluzia c legile mecanicii cuantice vor trebui deduse drept consecinte din ecuatiile unei teorii generale a cmpului. n opozitie cu marea majoritate a fizicienilor contemporani, Einstein a sustinut cu consecvent cea de-a doua interpretare apreciind c dezvoltarea viitoare a cunoasterii fizice va fi n msur s determine dac aceast optiune s-a dovedit sau nu fertil. Einstein las clar s se nteleag c orientarea strategic a cercetrii fizice depinde n mod hotrtor de idealul de cunoastere pe care l adopt teoreticienii. 165