Sunteți pe pagina 1din 10

PRUNUL Denumire stiintifica: Prunus Domestica Expunere: plin soare Sol: tolereaza orice tip De la plantare pana la inflorire:

un copac de 2 ani va produce fructe dupa 3 ani de la plantare Descriere Prunul ar trebui sa fie prima alegere pentru un gradinar cu putina experienta care vrea sa aiba o livada de pomi fructiferi, pentru ca nu au nevoie de ingrijiri deosebite. In afara de asta, prunul poare fi cultivat in aproape orice gradina obisnuita si traieste aproape 50 de ani. Tipuri de pruni Trebuie sa aveti mare grija cand alegeti un anume tip de prun. Cumpararea unui soi care atinge 9 m inaltime si o coroana mare nu este tocmai cea mai buna idee daca aveti o gradina mica. Dimensiuni

Prunii care se antreneaza in forma de evantai, pe spaliere (A), ating inaltimi de 2 m, cu diametrul de 3m. Desi sunt cei mai scunzi dintre soiurile de pruni, ei sunt alegera perfecta atunci trebuie plantati langa un zid (nu orientat spre nord). Prunii in forma de piramida (B) nu au nevoie de spalier si ating in jur de 2,5 m in inaltime si 1,6 m in diametru, ceea ce i face perfecti pentru o gradina mica. Ramurile acestui tip de prun cresc in toate directiile, de pe un trunchi drept, central. Prunii cu coroana in forma de tufa (C) nu au nevoie de spalier si sunt mult mai inalti decat cei cu forma de piramida, ajungand pana la 4 m inaltime. Avantajul este ca ramurile si foliajul se dezvolta de la 1 m de la nivelul pamantului, ceea ce face usureaza ingrijirea, taierea si recoltarea majoritatii fructelor. Dezavantajul este ca unele fructe vor fii mult prea sus pentru a fi culese fara o scara.

Prunul standard-mijlociu (D) ating in jur de 6 m inaltime si nu au nevoie de spalier. Face parte din categoria de pomi fructiferi de dimensiuni mari, potrivit pentru o gradina mare. Produce multe prune anual, majoritatea trebuind sa fie culese cu ajutorul unei scari. Prunii standard ating in jur de 8 m la maturitate, deci nu pot fi plantati decat in gradinile foarte mari. Produc destule fructe pentru a hrani toti vecinii. Locul de plantare In primul rand, locul trebuie ales dinainte, in functie de dimensiunile prunului la maturitate. Nu uitati ca in jurul lui trebuie sa lasati destul loc sa nu fie inghesuit de alte plante sau arbori. In ceea ce priveste conditiile de care are absoluta nevoie un prun, acestea sunt 3: caldura (importanta mai ales in perioada de polinare), lumina si umezeala. Prunii infloresc mai devreme decat ceilalti pomi fructiferi, asa ca nu trebuie planatati intr-o zona in care temperaturile scad sub zero. Daca totusi zona in care locuiti este una rece, atunci evitati sa plantati soiuri care infloresc prea devreme; in acest caz sunt recomandate soiurile Czar, Victoria sau Marjorie's Seedling. Prunii prefera locurile aflate in plin soare, desi nici gradinile cu putina umbra dimineata sau dupa-amiaza nu le dauneaza. In ceea ce priveste umezeala, este foarte important sa nu plantati prunii in parcele cu pamant mereu umed, dar nici prea uscat. Nu ii plantati langa alti pomi pentru ca acestia ii vor priva de umezeala de care au nevoie. Plantarea Este bine ca locul de plantare sa se pregateasca cu o luna inainte de plantarea propriu-zisa, pentru ca pamantul sa aiba timp sa se aseze. Sapati o groapa de 60 cm adancime si 1,2 m diametru si puneti in ea cat mai mult material organic. Daca prunul se va planta intr-un sol care inainte a fost fertilizat pentru alte culturi, nu mai adaugati fertilizator - un pamant prea fertil va duce la

dezvoltarea prea mare a pomului in sine, in detrimentul cantitatii de fructe. Daca il plantati pe o peluza, pregatiti pamantul ca mai sus, adaugand un fertilizator de lunga durata. Plantarea in sine este simpla - se sapa o groapa destul de mare incat sa incapa cu usurinta radacinile, plasati pomul in ea si acoperiti cu pamant radacinile pana la nivelul pamantului din preajma. Este foarte simplu, dar mai sunt cateva stafuri de care trebuie sa tineti seama. Nu adaugati fertilizator in pamant la plantare, pentru ca acesta poate arde radacinile si va duce, dupa cum am mai spus, la dezvoltarea pomului in detrimentul cantitatii de fructe. Ca totii pomii, si prunul trebuie plantat la aceasi adancime la care a fost plantat inghiveci sau in sera; daca nu stiti sigur atunci asigurati-va ca nodul dintre radacina si tulpina este la cel putin 5 cm deasupra pamantului. Dupa ce ati plantat copacul, batatoriti pamantul pentru ca acesta sa intre bine in contact cu radacinile. Pruni trebuie legati de un arac in primii ani de la plantare. Aracul se infige inpamant la cel putin 15 cm de tulpina, iar punctele de legatura se fac din 30 in 30 cm, cu fazii de plastic sau sfoara (nu sarma sau alte materiale care ar putea strica tulpina). De asemenea, verificati din cand in cand legaturile, pentru ca sa nu fie prea stranse. Ingrijirea prunilor La prunii nou plantati, aveti grija sa nu inghete in prima iarna si udati-i bine in perioadele secetoase. Prunii care se antreneaza pe spaliere / pereti trebuie udati regulat. Pomii maturi nu necesita prea multe ingrijiri in afara de taiere si reducerea numarului de fructe (vezi mai jos). Este bine sa asezati in jurul trunchiului (dar nu lipit de acesta) un strat destul de gros de compost, care va mentine umezeala si va tine la distanta buruienile; primavara devreme este momentul potrivit pentru a face acest lucru. Toamna puteti aplica un fertilizator de lunga durata. Deoarece prunii au multe radacini aproape de suprafata, din ele vor creste multi copaci pitici, pe o raza de 3 m in jurul tulpinii prunului principal. Acestia trebuie taiati pentru a fi tinuti sub control, o metoda mai drastica fiind scoaterea lor din pamant, din locul in care se desprind de radacina pomului-mama. Reducerea numarului de fructe Prunii nu fac in fiecare an aceasi cantitate de fructe. In anii in care produc prea multe fructe este bine sa rupeti unele fructe inainte ca acestea sa apuce sa se maturizeze, pentru a asigura o recolta buna si in anul urmator; totodata, ramurile incarcate cu prea multe fructe se pot rupe.

Numarul de fructe se reduce in doua etape: o data la sfarsitul lunii mai, cand incep sa se formeze fructele si apoi la mijlocul lunii iulie, cand prunele sunt pe jumatate dezvoltate. In primul rand, inlaturati fructele stricate sau bolnave; apoi rupeti alte prune pentru a lasa loc destul sa se dezvolte - trebuie sa fie cam 7 cm intre fiecare fruct. Sprijinirea ramurillor Daca unele ramuri par ca se vor rupe din cauza greutatii fructelor, este nevoie sa le sprijiniti cu araci. In punctul de contact legati cu un material usor, astfel ca batul sa nu raneasca scoarta prunului si sa nu transfere vreo boala. Taierea prunilor In aceasta problema sunt doua puncte importante: in primul rand trebuie sa dati prunului o forma potrivita, apoi sa evitati infectarea cu boala alba a frunzelor. Pentru a evita aceasta boala, taiati copacul in perioada de vegetatie, primavara tarziu sau vara devreme - nu iarna. Evitati sa taiati copacii mai batrani in lunile mai, sau din septembrie pana in octombrie. Incercati sa faceti taieturi cat mai curate, fara sa striviti lemnul. Daca taiati dintr-o ramura mai batrana, bandajati taietura cu o substanta speciala care se gaseste in magazinele de specialitate. Taierea prunilor depinde de forma pe care vreti sa o obtineti in final: piramida, tufa, standard sau standard mijlociu. Recoltarea si stocarea fructelor Rodesc numai prunii de cel putin 4-5 ani. Fructele se lasa in pom pana sau copt. Fructele mature se coc pe o perioada de o luna, asa ca este bine sa culegeti cate putin, la cateva zile. Fructele bolnave trebuie indepartate imediat pentru ca atrag insectele si viespiile. Prunele coapte se pastreaza numai cateva zile si sunt stodate cel mai bine in frigider. Daca vreti sa le tineti mai mult, culegeti-le cand sunt aproape coapte si asezati-le intr-o cutie de carton, intr-un loc intunecat.

PARUL

Denumire stiintifica: Pyrus communis Familia: Rosaceous Plantare: -alegeti specii rezistente; -majoritatea speciilor vor face cantitati semnificative de fructe abia dupa 5-6 ani; -plantati cel putin doua specii diferite pentru polenizare; -desi cresc bine pe orice tip de pamant, este bine sa alegeti un loc insorit, cu pamant de fertilitate moderata, bine drenat si aerisit (pe o panta sau pe partea de nord a cladirilor, pentru a intarzia inflorirea); - perii se planteaza cu o distanta de 6-7 metri intre ei; pentru perii pitici, spatiul este de 3,5-4,5 metri; - inghetul in perioada de imbobocire si/sau inflorire poate dauna florilor si poate reduce semnificant cantitatea de fructe. Ingrijire: - acest tip de pom fructifer trebuie tratat cu o cantitate mica de fertilizator; doze mari de nitrogen il fac vulnerabil la boala numita mana. Este recomandat sa se fertilizeze usor la inceputul celei de-a 2-a primaveri de la plantare si in anii urmatori, in aceasi perioada, cam cu 2 saptamani inainte de inflorire. Daca pomul este plantat pe un sol mai putin fertil, folositi nitrat de amoniu, intr-o cantitate multiplicata cu anii de cand a fost plantat. In cazul in care parul a crescut mai mult de 30 cm intr-un sezon, folositi mai putin fertilizator in anul urmator; daca frunzele au o culoare verde pal sau chiar galbena pe timpul verii, in anul urmator e recomandat sa mariti putin doza de fertilizator. Aveti grija sa nu stropiti fertilizator in jurul perilor, pentru ca un mediu cu prea mult nitrogen e propice pentru bacteria care imprastie mana, iar aceasta poate ataca mai usor scoarta copacului tanar. - ramurile pot fi legate pe garduri sau sarme speciale pentru a incuraja cresterea pe orizontala si aparitia timpurie a buchetelor de fructe - aveti grija ca parul sa nu fie inconjurat de buruieni si udati-l bine pe timpul perioadelor secetoase pentru ca radacinile sa se fixeze usor - pe perioada de toamna se recomanda aplicarea unui tratament mai dur, pentru a intari pomul. Daca parul din gradina dumneavoastra este plantat in mijlocul unui spatiu cu gazon, nu mai tratati peluza cu fertilizator, deoarece cantitatile mari de nitrogen care ajung la copac in a 2-a jumatate a verii intarzie procesul de pregatire a parului pentru iarna.

Taierea si copilirea perilor: - perii sunt mai greu de copilit decat merii, de exemplu, pentru ca ramurile lor cresc vertical; astfel, parul are ramuri fragile si foliaj dens in centrul corolei, caracteristici care il fac vulnerabil la anumite boli. - trebuie copilit regulat, dar putin. - perii pitici sunt de obicei urcati pe un suport pentru a se ramifica, iar cei semi-pitici sau obisnuiti ca inaltime se comporta de asemenea bine in aceste situatii. Aceasta metoda este buna pentru ca ramurile atacate de boli pot fi inlaturate mai usor. - din fericire, perii sunt mai usor de antrenat pe suporti decat ceilalti copaci si e bne sa incepeti aceasta operatie in primul an de plantare, la inceputul verii. Folositi bete, eventual prinse in v, pentru o mai buna ancorare. - fructele cresc numai din bobocii aflati pe ramuri mici, pozitionate pe partea de exterior a coroanei. Copacii maturi au nevoie numai de o curatare usoara in perioada de stagnare, mai ales pentru a indeparta crengile bolnave, care nu au facut fruct sau care sunt prea ramificate. - nu taiati prea mult in perioada de stagnare pentru ca acest fapt duce la aparitia unor ramuri noi, lungi, care nu vor face fruct. Polenizarea parului: - polenizarea poate fi o problema in ceea ce priveste perii, pentru ca albinele nu sunt atrase in mod special de florile lor. Nectarul perelor contine mai putin de 10% zahar, fata de aproape 50%, cat contine o floare de mar; de asemenea, perii infloresc intr-o perioada cand afara este inca prea rece (sub 13C) sau prea multa umezeala pentru albine. In plus, florile parului sunt fertile mai putin timp decat altele. Prin urmare, aveti nevoie de un cuib de albine in preajma copacului dumneavoastra atunci cand acesta ajunge la o varsta la care face cele mai multe fructe. Mutati cuibul intr-o raza de 15 metri in jurul parului cand incepe inflorirea. Culegerea fructelor: - nu lasati perele sa se coaca de tot in copac; culegeti fructele cand ajung la maturitate dar sunt inca tari - perele timpurii se vor coace la temperatura camerei, pe o periada ce variaza de la cateva zile pana la o saptamana; fructele se pot pastra chiar si 1-2 luni in magazii intunecate, la o temperatura de 4,5 C. Bolile parului: 1. Mana este o bacterie care ataca in principal ramurile si crengile tinere. Spre deosebire de alte boli ale copacilor, este cauzata de o bacterie care se propaga de

la un copac la altul, purtata de albine, gandaci si alte insecte. Simptome: ramurile afectate se usuca si capata o culoare maro-inchis spre negru, ca si cum ar fi arse. Odata afectate de boala, ramurile dezvolta rapid aceste simptome. Mana avanseaza spre radacina, afectand si trunchiul copacului. Pe trunchi apar niste rani din care, in zilele calduroase, curge un lichid portocaliubrun; acest lichid, la randul sau, contine foarte multe bacterii care pot fi raspandite de ploaie sau insecte. 2. Viermii sunt unii din cei mai periculosi daunatori ai pomilor fructiferi. Ei apar in perioada in care se scutura petalele florilor de par, cand insecta adult isi lasa ouale pe fructele tinere, pe ramuri si frunze. Larvele nu se hranesc prea mult cu frunze, ele intra in fruncte si raman acolo aproximativ o luna. Desi fructele din anul acela vor fi compromise, este bine sa distrugeti viermii chiar si dupa ce ies din fructe si cad pe pamant. Pentru asta, inveliti trunchiului copacului cu o folie de plastic tratata cu o substanta lipicoasa.

MARUL

Pentru cultivarea marului alegeti un loc aerisit, aflat in plin soare, in care pamantul sa fie moderat de fertil si usor drenabil. Calitatea solului se poate imbunatati cu substante fertilizatoare si balegar iar alti factori, cum sunt soarele, drenajul, alegerea soiului potrivit si ingrijirea atenta pot contrabalansa calitatea solului. Plantarea merilor Merii se planteaza primavara sau toamna, daca iernile sunt blande si umede. Se sapa o groapa mai mare cu 30 cm decat lungimea radacinilor si se umple cu pamant si compost. Merii se planteaza la 9-10 m distanta, cei semi-pitici la 6-7,5 m si cei pitici la 4,5-6 m. Infigeti in groapa (cu atentie sa nu rupeti radacinile) un bat de care sa legati copacul; e bine sa luati aceasta masura de protectie, mai ales in zonele in care vantul bate foarte puternic. Soiurile semipitice nu trebuie neaparat legate, dar este totusi o idee buna sa o faceti, mai ales in primii ani. Plasati copacul in groapa, rasfirand cu atentie radacinile. La soiurile pitice si semipitice care au un singur punct de altoire aveti grija ca acesta sa fie la cel putin 3 cm deasupra nivelului solului - altfel va prinde radacini altoiul si radacina nu va mai avea nici o influenta in dezvoltarea marului. Plantarea merilor la adancimi mai mari are avantajul ca ancoreaza mai bine copacul; pe de alta parte, plantarea la adancimi mai mari decat cele la care au crescut in sera va duce la aparitia unor probleme la radacini. Inainte de a umple groapa de tot cu pamant si compost, turnati un strat de balegar. Dupa plantare marul se uda din abundenta si se acopera la radacina cu un strat de paie sau alte materiale organice (fara buruieni), pentru a mentine umezeala. - cand plantati puieti altoiti, pitici sau semipitici, aveti grija ca punctul de altoire sa fie cel putin la 3 cm deasupra pamantului; - merii standard se planteaza la 9-10 m distanta unii de altii, soiurile semi-

pitice la 6-7,5 m si cele pitice la 4,5-6 m; - dupa plantare, copacii se uda si se efectueaza taierile de formare.

Ingrijire Cultivarea marului cere multa rabdare si planuire. Daca doriti sa aveti o recolta foarte buna, va trebuie sa tineti sub control insectele, bolile si alti daunatori care pot ataca copacul, sa fiti atenti la conditiile meteo si sa faceti efectuati taierile de formare anual. Desi prima recolta va veni peste cel putin 3 ani de la plantare, cand veti ajunge in final la momentul in care sa culegeti mere din copacul plantat chiar de dvs., veti vedea ca efortul a meritat. - udati regulat merii tineri, mai ales pe cei din soiurile pitice si semi-pitice, pentru a fi siguri ca radacinile se dezvolta; - inainte de a acoperi de tot cu pamant, puneti un strat de ingrasamant peste radacini; acest strat trebuie innoit din cand in cand, iar toamna trebuie scos, pentru ca in el se pot adaposti soareci peste iarna; - merii trebuie antrenati pe sarme sau spaliere inca din primul sezon de la plantare; - la copacii cu rod se fac taieri anual. - sezonul de recoltarea a fructelor incepe de la mijlocul verii pana toamna tarziu, in functie de soi. Alegerea soiurilor pentru livada cu meri Daca va hotarati sa faceti o livada cu meri, veti vedea ca exista zeci de soiuri de mere din care sa alegeti. E bine sa va informati din timp care din ele se adapteaza mai bine climei din zona in care locuiti. Portaltoiul este cel care stabileste daca marul va fi pitic, semipitic sau standard. Merii pitici cresc pana la 2,5 - 3,6 m, cei semipitici pana la 5,4 m, iar cei standard pot ajunge pana la 6,6 m. In general se recomanda portaltoi de la soiuri semipitice, pentru ca cele pitice sunt mai sensibile la frig. Se stie in acelasi timp, ca acelasi portaltoi, combinat cu diferite soiuri, produce pomi de dimensiuni si capacitate de rezistenta diferite.

Inainte de plantare... - alegeti soiuri rezistente pentru a micsora riscul de aparitie a viermilor si a altor boli; - plantati cel putin doi copaci din soiuri care infloresc in acelasi timp, pentru ca sa se poata realiza polenizarea; - cumparati puieti sau portaltoi de 1 an. Soiurile pitice si semi-pitice vor rodi in 3-4 ani, de cate 1-2 ori; soiurile normale vor rodi dupa abia 4-8 ani, de 4-5 ori. Pregatire - alegeti un loc aflat tot timpul in bataia soarelui, cu fertilitate moderata, usor drenabil si cu buna circulatie a aerului. - merii se dezvolta bine in majoritarea tipurilor de sol.

S-ar putea să vă placă și