Sunteți pe pagina 1din 4

HEMOGLOBINA

Hemoglobina este o cromoprotein alcatuita din patru subuniti. Fiecare subunitate are un HEM (grupare prostetic) legat de un lan polipeptidic. Cele 4 lanuri formeaz globina. Globina este format din 4 lanuri polipeptidice (alfa1, alfa2, beta1, beta2). Fiecare lan polipeptidic este legat de un hem. Fierul bivalent i un nucleu tetrapirolic formeaz hem-ul.

Hemul este format dintr-un atom de Fe2+ fixat in centrul unui nucleu tetrapirolic de protoporfirina. Fierul fiind in stare feroasa permite legarea labila a oxigenului (oxigenarea).

Hb reacioneaz cu oxigenul i formeaz oxihemoglobina (HbO2) care este principala form de transport a oxigenului n snge. Reactia de fixare a oxigenului la Hb nu este o oxidare propriu-zisa ( deoarece ea nu duce la cresterea valentei fierului ) ci o reactie de oxigenare , de legare reversibila a unei molecule de oxigen la fierul bivalent. Atunci cand este saturata ( oxigenata ) complet , o molecula de Hb poate transporta patru molecule de oxigen. Un gram de hemoglobina poate transporta 1,34 ml O2, iar in sange exista aproximativ 15 g de hemoglobina . Astfel, fiecare suta de ml de sange arterial transporta 20 ml de O2. In lipsa hemoglobinei, capacitatea de transport a sangelui pentru oxigen scade mult . 100 ml de plasma transporta doar 0,2 ml O2. De asemenea, hemoglobina se poate combina cu dioxidul de carbon (CO2) i formeaz carbohemoglobina. Acesta este un compus fiziologic ce nu afecteaza functia de transport a O2. Mai mult, HbCO2 reprezinta una din formele de transport ale CO2 de la tesuturi la plamani. Prin hemoglobina continuta , eritrocitul transporta oxigenul la tesuturi si preia o parte din dioxidul de carbon rezultat din arderile tisulare, asigurand functia de transport a gazelor respiratorii si fiind considerat un veritabil pulmon molecular . La adultul normal, 100 g de hemoglobina contin 334 mg Fe si fiecare gram de hemoglobina poate fixa 1,34 cm3 de oxigen . In sange, Hb atinge concentratii de 16 g/dl pentru barbati si 14 g/dl la femei. Hemoglobina poate da cu monoxidul de carbon carboxihemoglobina ( CO Hb ). Aceasta este o combinatie reversibila, dar afinitatea hemoglobinei pentru CO este de 200 de ori mai mare decat pentru O2. Sub actiunea oxidantilor apare derivatul de hemoglobina cu fier trivalent, denumit methemoglobina (Met Hb ). Acestia sunt derivatii patologici ai hemoglobinei, ei nu mai indeplinesc functia de transport si in cazul cresterii concentratiei lor in sange peste anumite limite se produce insuficienta oxigenare a tesutului ( asfixie). Evolutia ontogenetica a Hb umane In functie de etapa din viata pe care individul o parcurge ( embrion, fat, viata extrauterina ) lanturile globinice din structura hemoglobinei difera motiv pentru care a fost descrisa existenta mai multor tipuri de Hb structurala, dar si functionala. Hemoglobinele din viata de embrion sunt adaptate, ca si cele din viata fetala, pentru a extrage oxigenul de pe hematia adulta materna, deoarece intrauterin viata se desfasoara intralichidian. Tipuri de hemoglobina 1. Hemoglobinele din viata intrauterina : Gower 1 si 2

2. Hemoglobinele din viata fetala Hb F caracterizate functional printr-o afinitate mai mare pentru oxigen ( aceasta proprietate sta la baza schimbului de oxigen mama-fat ).Ponderea Hb F se reduce in timpul primului an la valori sub 0,5 %, ca urmare a unui proces de hemoliza interna ce are loc la finele primei saptamani de viata exrauterina si care genereaza colorarea pentru cateva zile a nounascutului in galben-verzui ( icterul fiziologic al nou-nascutului ) 3. Hemoglobinele adultului Hb A incep a se forma odata cu trecerea la stadiul de fat si cresc progresiv odata cu evolutia sarcinii, in dauna celorlalte tipuri de hemoglobina. Principala componenta in structura hemoglobinei eritrocitare este forma A1 a carei molecula de globina este constituita din doua lanturi alfa si doua beta. In dispozitia lanturilor globinei, central se contureaza o depresiune capitonata cu 28 de aminoacizi. In aceasta regiune, in forma redusa a hemoglobinei, se fizeaza 2-3 difosfogliceratul ( 2-3 DPG ), metabolit al glicolizei. Substanta moduleaza afinitatea pigmentului eritrocitar fata de oxigen. METABOLISMUL FIERULUI Organismul adult contine o cantitate totala de aproximativ 4 g de fier, din care : - 2/3 este prezent in Hb, mioglobina si enzime respiratia celulara ( catalaze, peroxidaze etc. ) iar restul este reprezentat de : - fierul de rezerva ( feritina si hemosiderina ) - fierul de transport ( transferina sau siderofilina) - si in masura mult mai mica de enzimele celulare ( flavoproteinele)

cu rol in

Fierul se absoarbe din alimente atat sub forma feroasa, redusa (Fe 2+) , cat si sub forma ferica(Fe 3+), diferentele de absorbtie dintre aceste forme tin de solubilitatea diferita substantei -ion. Fierul se absoarbe la nivelul mucoasei intregului tub digestiv incepand cu stomacul , cu un maxim de absorbtie situat la nivelul duodenului si cu o descrestere ulterioara progresiva pe masura apropierii de ileon. Descresterea ratei absorbtiei fierului in segmentele distale ale tractului digestiv se considera a fi consecinta cresterii continutului intestinal in bicarbonati sau fosfati. Mecanismul de absorbtie al fierului este un proces activ , cu consum de energie si cu participare enzimatica. Fe bivalent, sub forma redusa, absorbit prin mucoasa intestinala este preluat de o proteina plasmatica specifica numita transferina sau siderofilina ( concentratie plasmatica normala : 2,5 g ). Din celula epiteliala intestinala unde se afla dupa absorbtie sub forma ferica , Fe 3+ trece in Fe 2+, prin polul vascular pentru a fi transferat transferinei plasmatice.

Transferina este carrier-ul plasmatic al fierului. Fierul transportat de catre sange este fie cedat eritropoiezei fie este transportat catre organele de depozit ( ficat, splina, maduva osoasa ) sub forma de feritina si hemosiderina.

Formele de depozit ale fierului in sange : feritina si hemosiderina

Feritina este o substanta cu structura polipeptidica (avand fierul dispus spatial in doua zone : nucleul si invelisul moleculei), solubila in apa , cu dispunere intracitoplasmatica difuza si care constituie rezerve proprii de fier. Hemosiderina este un compus lipoproteic si glucidic, cu solubilitate redusa in apa , cu dispunere intracitoplasmatica sub forma de granule si care constituie rezerve de fier mai greu mobilizabile. Cele doua forme de depozit se pot transforma reciproc. Astfel, prin degradare enzimatica al invelisului proteic din feritina, fierul nucleului moleculei devine lipsit de protectie , instabil si se polimerizeaza sau precipita ca mase amorfe de hemosiderina. In mod normal, sideremia ( fierul din plasma sangvina ) este de 100 110 g % ml sange. Pierderile zilnice de fier sunt de 1 1,5 mg ( 2/3 pe cale digestiva iar restul prin urina si piele ) acestea fiind inlocuite prin absorbtia intestinala a unor cantitati echivalente de fier provenite din alimentatie (un regim complet contine pana la 12 15 mg de fier ). Lactatia determina pierderi de cca 1 mg/zi. Eliminari de fier mai au loc si prin hemoragiile menstruale. SINTEZA HEMOGLOBINEI Hemoglobina reprezinta compusul ce asigura functia majora a eritrocitului si anume transportul gazelor respiratorii. Din punct de vedere chimic, Hb este o cromoproteina formata din patru subunitati, fiecare la randul ei alcatuita dintr-o grupare prostetica ( HEMUL ) fixata pe cate o grupare polipeptidica apartinand proteinei purtatoare , denumita GLOBINA. SINTEZA HEMULUI Calea sintezei hemului este relativ bine cunoscuta astazi. Procesul se desfasoara in sapte etape succesive : 1. FORMAREA SUCCINIL COENZIMEI A ( SucCoA ) provenita mai ales din ciclul Krebs 2. FORMAREA ACIDULUI DELTA-AMINOLEVULINIC (ALA) din SucCoA + glicina 3. PORFOBILINOGENUL ( PBG ) apare prin condensarea a doua molecule ALA, formand nucleul pirolic 4. UROPORFIRINOGENUL ( UPG ) format din patru molecule de PBG, reprezinta nucleul tetapirolic al hemului. 5. COPROPORFIRINOGENUL ( CPG ) apare prin procese de decarboxilare a UPG. 6. PROTOPORFIRINA, forma definitiva a nucleului tetrapirolicse formeaza in urma actiunii unei oxidaze asupra CPG 7. INSERTIA FIERULUI in centrul protoporfirinei reprezinta etapa finala a sintezei. Se realizeaza cu participarea ferochelatazei. SINTEZA GLOBINEI Proteina are o structura dimerica fiind formata in conditii normale din doua perechi de polipeptide . Se descriu doua lanturi alfa, cu cate 141 de aminoacizi si doua lanturi beta, cu cate 146 de aminoacizi. Sinteza are loc la nivel ribozomal unde se formeaza lanturile polipeptidice alfa, beta, gama si delta. Lanturile alfa si beta se dimerizeaza spontan. Cei doi dimeri ( alfa 2 , beta 2 ) formeaza, in prezenta hemului, GLOBINA caracteristica hemoglobinei A, normala la adulti.

In cursul vietii intrauterine, hemoglobina este de tip diferit : - hemoglobina embrionara ( Gowers ) are formula globinei alfa 2, epsilon 2. - hemoglobina fetala ( Hb F ) are formula globinei alfa 2, gamma 2. Persistenta Hb F dupa varsta de 1 an, frecventa la rasa neagra, determina aparitia thalasemiei.

Orice abatere de la structura normala a globinei determina formarea unor hemoglobine anormale ce stau la baza unei vaste patologii eritrocitare ( hemoglobinopatii ). De exemplu : Hb S ( modificarea secventei aminoacizilor prin inlocuirea acidului glutamic cu valina ) determina aparitia siclemiei ( drepanocitoza )