Universitatea « Titu Maiorescu » Bucureşti Facultatea de Psihologie

Psihologie judiciară
(Suport de curs)

Autor Conf. univ. dr. Gheorghe Florian

Bucureşti 2009

1

Sintezele care urmează sunt doar o introducere în problematica actuală a psihologiei judiciare. Ca urmare, în temele supuse atenţiei, sunt punctate aspecte pe care le consider esenţiale, cu speranţa că dumneavostră veţi citi mai mult din bibliografia recomandată, astfel încât, atunci când veţi întâlni asemenea probleme în practica profesională, să le abordaţi constructiv. Am adăugat la sfârşit două studii recente privind motivaţia infracţională şi penitenciarele supraaglomerate, considerând utilă cunoaşterea modului în care psihologii pătrund în profunzimea lumii criminalităţii şi a justiţiei contemporane. Lucrând în prezent în acest domeniu, psihologii lucrează de fapt pentru generaţiile viitoare...

2

1 - Cauzele şi costurile criminalităţii
1 – Factori favorizanţi ai criminalităţii în concepţia O.N.U. 2 – Indicatori de patologie socială care pot determina creşterea criminalităţii 3 – Structura costurilor criminalităţii 1. - Factori favorizanţi ai delicvenţei ( Al VIII-lea Congres ONU privind criminalitatea, 1990, Caracas, Venezuela): 1. saracia, somajul, analfabetismul, absenta locuintelor bune si ieftine, sistem de invatamant si formare inadaptat. 2. nr.crescand de cetateni fara perspectiva de insertie sociala si agravarea inegalitatilor sociale 3. disocierea legaturilor sociale si familiale agravata printr-o educatie parentala inadacvata, educatie ce face deseori conditiile de viata dificile 4. conditiile dificile pe care le cunosc oamenii ce migreaza spre oras sau alte tari 5. distrugerea identitatii culturale de origine, rasismul si discriminarea ce pot crea dezavantaje in plan social al sanatatii si al angajarii in munca 6. degradarea mediului urban mai ales insuficienta echipamentelor colective in anumite cartiere favorizand delicventa 7. dificultatile create de societatea moderna de a se insera corect in comunitate, in familie, in mediul de munca si in scoala si a se identifica cu o cultura 8. abuzul de alcool, droguri si a altor substante a caror dezvoltare e favorizata de factorii mentionati mai sus 9. multiplicarea activitatilor legate de crima organizata mai ales de tradic de droguri si tainuirea obiectelor furate 10. provocarea mai ales prin mass-media a ideilor si atitudinilor ce sunt surse ale violentei, inegalitatii si tolerantei.

3

2. - Indicatorii de patologie socială care pot influenţa rata criminalităţii
I. Indicatori biologici şi medicali 1. discriminarea natalităţii 2. cresterea alterărilor psihosomatice 3. reducerea discriminarii caracteristicilor sexuale 4. reducerea mediei de vârsta în grupul afectat II. Indicatori economici 1. cresterea instabilităţii profesionale 2. cresterea absenteismului la locul de munca 3. reducerea productivităţii individuale 4. cresterea şomajului forţat 5. cresterea numărului de greve III. Indicatori criminologici 1. cresterea delicventei juvenile 2. cresterea numărului de sinucideri 3. cresterea gradului de indiferenta fata de delicte 4. cresterea gradului de perversitate si gravitate a delictelor IV. Indicatorii politici 1. fragmentare socială si politică 2. consolidarea nationalismelor regionale 3. apariţia liderilor subversivi 4. emigrarea masivă V. Indicatori culturali 1. interes pentru primitiv, anormal, exotic, probleme sexuale 2. intensificarea intelectualismului si a planificarii obsesionale 3. declinul credintei religioase, pierderea semnificatiei sensului vietii si al destinului cosmic 4. intensificarea activitatilor de derivatie (jocuri, distractii indecente, jocuri riscante)

4

3. - Costurile criminalităţii
Există patru tipuri de costuri : 1. costurile represiunii: costurile funcţionării instituţiilor cu atribuţii în domeniul combaterii criminalităţii – poliţia, jandarmeria, parchetele, tribunalele, penitenciarele, probaţiunea, specializarea personalului acestor instituţii; 2. costurile protecţiei : firmele de pază, asigurările, serviciile pază din magazine, sistemele de alarma si protectie, case de bani, blindaje, transportul valorilor, costul avocatilor 3. costurile prevenirii : gardienii publici, protectia martorilor, protectia victimelor, protectia copiilor, iluminatul public, specializarea personalului de prevenire din politie, jandermerie, probatiune; 4. costuri asociate criminalităţii: decesul victimei (pierderi productive viitoare, prejudiciu moral, cheltuieli de înmormântare), vatamarile corporale, expertizele, accidentele rutiere, incendiile provocate, furturile din magazine, furturile de autoturisme, agresiunile cu mâna armată, revoltele şi tulburarile ordinii publice, emiterea cecurilor fara acoperire, fraude economice si financiare (eludarea impozitelor, nedeclararea veniturilor), infracţiunile în construcţiile de locuinte, falsificarea de monedă, fraudele vamale (eludarea taxelor, exportul illicit si pierderile de substanţă pentru economie), profitul din proxenetismul stradal si hotelier, profitul din traficul de droguri şi alcool. Nu pot fi cuantificaţi următorii factori : vieţile distruse, reacţiile de răzbunare, neîncrederea ce survine în relaţiile sociale, schimbarea obişnuinţelor, izolarea auto-impusă, frica, pierderile turistice şi culturale.

5

2 - Delincvenţa juvenilă
S. Glueck (1934): “Cauza delincvenţei minorilor e reprezentată de acele elemente care, luate separat, nu pot explica delincvenţa juvenilă”. Axiome ale educaţiei 1. binele se învaţă doar de la cel care te iubeşte 2. copilul ia ca model în viaţă pe părintele fericit 3. copilul ia ca model în viaţă pe părintele care progresează 4. oamenii au un comportament moral doar când au ceva de apărat (familie, prestigiu, relaţii semnificative, prieteni, avere) Teoria integrativă privind etiologia delincvenţei juvenile (Caplan – Le Blanc, 1993) Delicvenţa juvenilă are la bază 4 factori explicativi: 1 - legăturile sociale investitia copilului in activitati sociale (timpul acordat) angajamentul fata de institutii (religie, familie, sport) 2 - allocentrismul (orientarea către ceilalti, capacitatea de a te interesa de altii pentru ei insisi) cu cat educatia in familie este mai pro-sociala, cu atat ea protejeaza mai mult impotriva delicventei juvenile 3 – constrângerile informale (provin din partea persoanelor intime) formale (provin din partea institutiilor) externe (din anturaj) interne (normele morale asimilate şi interiorizate) 4 - expunerile la influenţe si oportunităţi antisociale (prieteni delincvenţi, consum de alcool, sexualitate precoce, vagabondaj, interiorizarea justificărilor infracţionale utilizate de grupul de referinţă) Mecanismele devenirii infractionale I. coeficient de inteligenţă slab→stimă de sine scăzută→tulburări de conduită nespecifice→infractiune II. tulburări de conduită→eşec scolar→subestimare de sine→cautare compensatorie a identităţii→infractiune

6

infractiuni omogene şi benigne (sunt privite ca o copilarie dar frecvenţa lor atrage atentia) 2. Ocazionala: 80% din adolescenti trec prin asa ceva. Tipologia delicvenţei juvenile a. revolta familială.infractiunile se diversifica si se agraveaza. Conflagratia (in jurul vârstei de 15 ani) . atac asupra unor persoane. 3. exprima deficiente in relatiile cu parintii. consum de droguri si alcool. promiscuitate sexuala. comert cu droguri. Debordarea (17-18 ani) – apar forme subtile si de o violenţă malignă. Este o delicventa exploziva şi pe un fond de dezangajare interpersonală. Aceste stadii coexistă cu inadaptarea şcolară. Explozia (în jurul varstei de 13 ani) . Prevenirea se face prin actiuni asupra familiei. protectie asupra bunurilor. 4.Stadiile dezvoltării activităţii delicvenţei la minori 1. 5. 7 .predomina furtul prin efractie. apare intr-o perioada in care abunda dificultatile pentru minorul respectiv. este o activitate persistentă care se poate transforma intr-un mod de viaţă. dificultati scolare. asocieri cu delicventi. Delicventa stabilizată: la 1% din adolescenti. b. Stadiul de apariţie (8-10 ani) . c. Stadiul de explorare (10-12 ani) .furturi si spargeri de automobile. atragerea in activitati comunitare. De tranzitie: la 10% din adolescenti.

din eroarea infractorului . naive. inspirat de o nuvelă austriacă în care un personaj spunea : « Eu asasinul şi el victima suntem amândoi vinovaţi dar el mai mult decât mine » .infractiune fără victimă : incestul consimţit între majori.victimta latentă: atractia pe care unele personae o exercita asupra infractorului (personae singure. suscita increderea) .victima intâmplătoare .impresionabilitate victimală: victimele infractorilor cu guler alb ( sunt imbracati frumos.factor victimogen = anumite pericole profesionale.câmp victimal .3 – Noţiuni de victimologie Definitie Victimologia .victimă nespecifică: publicul larg. nechibzuite.ramură a criminologiei care studiază personalitatea victimei. consum de droguri . Noţiuni frecvent utilizate: . cu fatalism afişat) . In 1940 el publică lucrarea « Criminalul şi victima sa » . conditia fizica (persoanele slabe din punct de vedere fizic ) Istoric : Hans von Hentig a scris un articol despre rolul victimei în infractiune întrun ziar din Koln (14 septembrie 1934). Prima tipologie a victimelor elaborată de Hans von Hentig : 1) victima izolată 2) victima apropierii socio-topografice – devine victimă din cauza relatiilor care se stabilesc între cei ce impart un spatiu restrins 3) victimele unei mari nelinişti vitale – se expun în momentele de sinceritate 4) victime agresive.are trei componente: făptaşul. interactiunea dintre agresor şi victimă şi evoluţia socio-dinamică a situaţiei preinfracţionale. persoanele foarte în vârstă ) 8 .infractorul victimă: copilul maltratat ce devine agresor . victima şi catalizatorul actiunii (cel care declanşează mecanismul mativational) . comunitatea . supuse unor capricii nestăpânite 5) victime lipsite de rezistenţă în faţa unei voinţe mai tari de care dau dovadă infractorii ( adolescenţii. vârstnice. stil de viaţă dezordonat.

din cauza atractiei sexuale sau a averii pe care o poseda 3) vârstnicii . nu-si tine promisiunea sau e prins cu iubita infractorului 3) victima ce precipita declanşarea actiunii – ex : o femeie singură noaptea sau persoana neglijentă care nu inchide usa la masina 4) victima slabă sub aspect biologic – ex : surorile de caritate 5) victimele auto-victimizate – sinucigaşul. dezertorul din armată 6) victimele politice – din cauza convingerilor pe care le au Tipologia lui Wolf Middendorf : 1) victima generoasă care sare in ajutorul oricui 2) victima bunelor ocazii – fac cumpărături ocazionale de la necunoscuti 3) victima devoţiunii şi afectiunii – religiosi fanatici ce doneaza bunuri pentru a fi « mantuiti ». indiferant de situatia lor materiala 10) indivizi desfânaţi si destrăbălaţi – pentru că dispretuiesc legile 11) indivizi singuratici şi cu inima zbrobită – din cauza singuratăţii 12) chinuitorii – ex : tatăl alcoolic şi violent ucis de proprii copii 13) indivizi « blocaţi » – persoane încurcate in datorii ce devin victime ale unor « binevoitori » care le ofera solutii Stephan Schafer clasifică victimele descriind cine este responsabil si in ce masură s-a implicat in relatia ce a dus la infractiune : 1) victima care anterior infractiunii nu a avut nici o legatura cu faptasul – functionarul de bancă 2) victima provocatoare – din cauza arogantei. consumatorul de droguri. femei în vârstă ce vor să se căsătorească 4) victima lacomiei si dorinţei de mari câştiguri ilicite: cumpărătorii de acţiuni. 9 . jucătorii la cazino.din cauza slabiciunii fizice si a faptului că sunt bănuiţi că au “bani albi pentru zile negre” 4) consumatorii de alcool sau de droguri 5) emigrantii – deoarece nu cunosc limba.A doua tipologie descrisă de Hans Von Hentig : 1) tinerii – pentru că nu au experienta de viata 2) femeile . neglijenti 9) indivizii achizitivi. avizi de câştig. sunt creduli 6) indivizii aparţinând minoritatilor etnice 7) indivizi normali dar cu inteligenţă redusă 8) indivizi temporar deprimati – devin apatici. supusi. cartoforul.

trecerea de la influenta parentala la influenta colegilor sau când persoanele trec de la şcoala la serviciu.un anumit stil de viaţă . valori şi norme culturale .. bătrâneţe ex.momentul si durata evenimentelor din viata (ex.4 – Criminalitatea şi cursul vieţii Vârsta este o caracteristică demografică dar şi un atribut social care implică: .succesiunea rolurilor şi poziţiilor sociale dobândite de un individ de la naştere şi până la moarte .efecte de perioadă : determinate de perioada istorica. afectând toti indivizii indiferent de vârstă . indiferent de timp si spatiu 2 .tranziţiile si momentele decisive din cursul vietii. Evenimente care influenteaza cursul dezvoltarii comportamentului antisocial : .efecte de vârsta : determinate de ciclurile vietii. opinii. mentalităţi. pensionarea).diferenţele dintre grupele de vârstă reflectă schimbările în dezvoltare şi cele dintre epocile istorice. . .permite clasificarea indivizilor pentru anumite roluri sociale ( dreptul de vot.schimbă rolurile sociale şi aşteptările culturale faţă de individ.un mod distinct de a percepe lumea şi a o gândi . de exemplu. Vârsta cronologică . conflict parental).efecte de cohortă : afectează toti indivizii care împartaşesc o experienţă comună. 10 .: . 3 .durata vieţii individului de la naşterea sa. adolescenţă. responsabilitatea civilă. Cursul vieţii – parcursul vieţii unui individ de-a lungul unei succesiuni de tranziţii create de societate şi diferenţiate în funcţie de vârstă.un sportiv este „bătrân“ la 30 de ani ! .un set particular de atitudini. Vârsta funcţională – se bazează pe capacităţile biologice şi psihice ale indivizilor în raport cu care aceştia sunt clasificaţi într-o anumita categorie de vârstă .copilărie. .exista un fundament diferit intre schimbarea comportamentului aparută din maturizare şi cea aparută din experienţă . acestea având 3 efecte : 1 .

persistenţei sau duratei delincvenţei.are un rol anticipativ pregătind tinerii pentru viitoarele roluri de adult.dobândirea capacitaţii de comunicare şi interacţiune competenţa de exercitare a rolurilor. deoarece este mai probabil ca şomerii să fie infractori decât persoanele angajate.căsătoria.socializarea în adolescenţă . conştiinţa datoriilor şi responsabilităţilor cu privire la viaţa socială. frecvenţei. .socializarea la bătrâneţe . somajul si divortul sunt simptome ale unei personalitati antisociale sau ii fac pe oameni sa devina mai antisociali? 11 .trecerea de la idealism la realism . divortul.are la bază învăţarea capacităţii de confruntare cu cerinţe conflictuale .dezvoltă competenţe pentru exercitarea unor roluri specifice.înrolarea în armata.socializarea in perioada maturităţii presupune: . . schimbarea domiciliului . (socializare pentru moarte) O problemă metodologică: . somajul este un factor de risc al infractiunii în indivizi deoarece este mai posibil ca oamenii sa comita infractiuni in perioadele lor de somaj decat in perioadele de angajare.în timp ce prevenirea presupune abordarea schimbarilor în indivizi.presupune dezangajarea faţă de rolurile sociale active şi familiarizarea cu alte roluri participative în familie. Socializarea este un proces permanent în evoluţia persoanei: .nu e clar dacă faptele descoperite în indivizi sunt aceleasi cu descoperirile facute între indivizi ( exemplu: şomajul este un factor de risc al infractiunii între indivizi. De exemplu : .efectele asupra dezvoltarii individuale ale contextului national si ale macro evenimentelor.informatiile despre factorii de risc se bazeaza pe variaţii între indivizi. Factori individuali de risc Factorii de risc amplifica riscul realizarii. . ca recesiuni saurazboaie.consumul excesiv de alcool. . etc. o condamnare . Este dificil de stabilit daca orice factor de risc este un indicator (simptom) sau o cauza posibila a delicventei.socializarea în copilărie . Sunt necesare date longitudinale pentru clasificarea factorilor de risc si a trasaturilor carierei criminale.. absenteismul. . Totusi.

egocentrici. prieteni delincventi . Aceasta părere sta la baza programelor de pregatire a abilitatilor cognitiv-comportamentale al căror scop este cresterea empatiei. in mod necesar. concreti mai degraba decat abstracti in gandire si slabi in rezolvarea interpersonala de probleme deoarece nu reusesc sa inteleaga cum gandesc si simt alte persoane. delicvenţă auto-raportată si condamnări la vârste de la 18 la 21 de ani. Temperamentul la varsta de 3 ani era notat prin observarea comportamentului in timpul unei sedinte de testare. EMPATIA Empatia scazuta este o trasatura de personalitate legata de delincventa. in 12 . care a urmarit 1000 de copii de la varsta de 3 ani pana la 22 de ani. Alegerea scenariilor care prescriu comportament agresiv. Delicventii tind sa fie impulsivi. Comportamentul agresiv depinde de repertoriile comportamentale detinute de individ (scenarii cognitive).- desi delincventa este o activitate de grup iar delincventii au. depinde de trecutul recompenselor si pedepselor si de masura in care copiii sunt influentati de satisfactia imediata. prieteni delicventi) drept variabila independenta in analizele cauzale pentru ca acest lucru ar conduce la concluzii false (tautologice) si la o supraestimare a puterii explicatorii sau predictive. priveşte individul ca un procesor de informatii al carui comportament depinde de procesele cognitive şi de istoria recompenselor si pedepselor primite in trecut. TEMPERAMENTUL Cele mai importante rezultate despre legatura dintre temperamentul din copilarie si delincventa ulterioara au fost obtinute in urma unui studiu în Noua Zeelandă. Cea mai importanta dimensiune a temperamentului era lipsa controlului (nelinistit. Delincvenţa este deci un răspuns la oportunităţi specifice.anumiti factori pot fi atat indicatori cat si cauze ( consumul excesiv de alcool poate fi vazut ca un declansator situational mai degraba decat ca o cauza pe termen lung). TEORIA COGNITIVĂ Această teorie.. . . cu atentie scăzută). dezaprobarea parintilor). ca prietenii delincventi provoaca delincventa. când beneficiile percepute subiectiv depăşesc costurile (ex. impulsiv. pedeapsa legala.. a alegerii rationale. acest lucru nu arata. care prezicea agresiune.este important sa nu includem variabile dependente (ex. pe baza presupunerii ca este mai putin probabil ca persoanele care pot aprecia si/sau simti trairile victimei se agreseze pe cineva. de obicei.

delicventii avand: .un nivel scazut de excitatie conform undelor alfa scazute pe EEG .un puls scăzut (semnificativ corelat cu condamnari pentru violenta. . neîndemânarea. Oamenii diferă in tendintele criminale de bază. autocontrol scazut. riscă frecvent.este inabilitatea de a planifica şi cedarea in faţa satisfactiei imediate . perspectivă pe termen scurt. slaba capacitate de a intârzia o satisfacţie. Persoanele cu autocontrol scazut sunt impulsive. Factorul individual cheie de diferentiere a fost denumit „autocontrol scăzut”. independent de alte variabile explicatorii) .au un control scazut asupra comportamentului lor.pulsul scazut este un predictor si un corelat important al delicventei. de catre parinti. Excitarea slaba corticala produce comportamente impulsive si de cautare a senzatiilor. . tensiunea sau conductibilitatea pielii) .reactivitate autonoma scazuta ( rata bătăilor inimii. acestea apar precoce si ramân stabile o lungă perioadă a vietii. violenţă auto-raportată si violenţă raportata de profesori. IMPULSIVITATEA . Impulsivitatea reflecta deficite in functiile executive ale creierului. inabilitatea de a planifica viitorul.hiperactivitate si neatentie la scoala duc la esec scolar. empatie scazuta au planuri pe termen scurt le e greu sa amâne satisfactia deciziile de a comite infractiuni nu sunt influentate de consecintele dureroase ale delincventei. căutarea senzatiilor tari. . a greselilor din copilarie .o proasta abilitate sa ia in considerare consecintele actiunilor lor . asumarea de riscuri. au aptitudini cognitive si academice reduse egocentrici. Persoanele cu astfel de deficite vor tinde sa comita delicte deoarece: .opozitie cu consecintele pe termen lung. nelinistea. şi se referea la masura in care indivizii sunt vulnerabili la tentatiile momentului. Alte teorii au evidentiat importanta constiintei drept inhibitor intern al delincventei si au sugerat ca aceasta s-a format intr-un proces social de invatare in conformitate cu intarirea. neluarea in calcul a consecintelor inainte de a actiona. localizate in lobii frontali.tendinta de a se concentra pe satisfactie imediata. Agresivitatea persistenta este o colectie de scenarii agresive invatate si care rezista la schimbare. respectiv pedepsirea.este cea mai importanta dimensiune a personalitatii care prezice delicventa. 13 .include: hiperactivitatea.

familie numeroasa. conflicte între părinţi. 4 – a destrămării : părinţi despărţiţi.delincventa părintilor si. .uneori. abuz (fizic sau sexual) sau neglijenta.inteligenta si legatura cu şcoala scazute . . Exista mai multe motive posibile: .respingerea copiilor de către părinti. părinti antisociali. Un numar mare de copii in familie este un predictor relativ puternic al delincventei .tehnici educative sărăcăcioase . familie numeroasă 3.cu cat numarul de copii intr-o familie creste.fratii mai mari tind sa incurajeze delincventa unui baiat.separarea de un părinte. 5. absenţa sau boala unuia . mai ales. cu atat cantitatea de atentie a parintilor care poate fi acordata fiecarui copil descreste. caminul tinde sa devina supraaglomerat. in timp ce surorile tind sa o elimine. . . ( expunerea la frati delincventi). a fraţilor.J. iritarii si conflictului. 14 . tehnici inadecvate de educare a copiilor 4. . .Piaget consideră că nici un copil nu-şi poate dezvolta o moralitate matură până nu va trece prin morala constrângerii.pe masura ce numarul de copii creste. 3 – a comportamentului deviant şi a valorilor inadecvate: părintii sunt infractori sau au atudini ce duc la infractiune . conflict parental si familii destramate.ordinea nasterii: familiile mari au mai multi copii nascuti mai târziu.Rolul familiei in geneza delincvenţei Există 4 paradigme privind influenţa familiei : 1 – a neglijării : are două aspecte . . .lipsa de supraveghere si lipsa de implicare (consecinte serioase) .supraveghere parentală slabă ( e cel mai important) . delincventul e o victimă a educatorilor săi ! Factori de risc familiali predictori pentru delicvenţă: . 2. 2 – a conflictului : disciplinare nepotrivită si respingere reciprocă a părintilor si copiilor. Factorii familiali care conduc la delincvenţă sunt grupati in cinci categorii: 1. ducand la cresteri ale frustrarii.

lipsit de afecţiune si. deseori. Copiii vor tinde sa devina delicventi daca parintii nu raspund consistent si conform comportamentului lor antisocial si daca. Explicatii ale relatiei dintre familiile destramate şi delincvenţă se impart in trei mari clase. parinti antisociali. . pierderea parentala.e esential ca un copil sa aiba o relatie calda.Teoriile traumei sustin ca pierderea unui parinte are un efect daunator asupra copilului din cauza efectului atasamentului pentru parintele pierdut.Teoriile despre cursul vietii se centreaza pe separare ca experienţă stresantă : conflictul parental. schimbari in figurile parentale si tehnici inadecvate de educare a copilului. posibilităţi economice reduse. Familiile destrămate cauzează delincventa deoarece: .băietii care trec prin divorţul sau separarea părintilor in primii 5 ani de viaţă. . .Teorii mai recente ale învăţării sociale sustin ca comportamentul copiilor depinde de recompensele si pedepsele acordate de catre parinti si de modelele de comportament pe care le reprezinta parintii. afectuoasa si continua cu figura materna. au un risc dublu de a fi condamnati până la 32 de ani. inşişi părintii se comporta intr-un mod antisocial. venit familial scazut. 15 .daca un copil sufera o perioada mai lungă de privarea materna in primii 5 ani din viata. devine rece. Aceste teorii au inspirat folosirea metodelor de pregatire a parintilor pentru a preveni delincventa . pedepse excesive la care este supus copilul.Teoriile selecţiei sustin ca familiile destrămate produc copii delincventi din cauza pre-existentei diferenţelor faţă de alte familii in ceea ce priveste factorii de risc ( conflictul parental. . un delicvent. . acest lucru are efecte negative ireversibile.

5 – Teoria personalităţii criminale Originile teoriei : « trecerea la act » şi « starea periculoasă » au impus clarificari privind : .dinamica trasaturilor psihologice care sustin conduita infractionala. b) – stiintifica : trasaturile personalitatii criminale se exprima prin manifestări fiziologice si patologice ce pot fi analizate stiintific (personalitatea criminală e un rezultat nu un dat). îşi maschează autoritarismul sau devine despotic. mânios când e ofensat. Deschiderea teoriei : . invidie. isi legitimeaza actul (« face patul pentru recidiva ») ceea ce in ochii lui este o adaptare reusita . stare morala. 3 – clinica: cautarea tipurilor de criminali si a structurii personalitatii lor. 5 – fenomenologica: analizeaza trasaturile interioare ale delincventilor. adaptare-inadaptare. agresivitatea. Acestea constituie “nucleul central al personalităţii criminale”. devalorizeaza legea si oamenii. etc. demonstreaza ca ipocrizia este universala. Atitudinea fata de sine : nu vede decat punctul sau de vedere. 4 – etiologică : relevarea originii trasaturilor personalităţii criminale . starile de constiinta. agresivitate) 2 – istorica: dependenta definitiilor utilizate de contextual istoric. labilitatea şi indiferenţa afectivă. reactionează la frustrare prin gelozie. bănuitor.pragul delincvential . dominator . având o dubla deschidere : a) – clinica : impune clarificari privind sanatatea mintala. raporteaza trasaturile psihologice la etapele trecerii la act. Teoria clasică reţine patru mari trăsături psihologice privind personalitatea criminală: egocentrismul. Directiile teoriei : 1 – metodologica : definirea operationala a termenilor (egocentrism. Egocentrismul Este tendinta de a raporta totul la sine : individul se consideră centrul universului.zona tolerantei la frustrare . 16 .teoria personalitatii criminale este o ipoteza de lucru pentru interpretarea clinica.

incapabil sa reziste la solicitari (cauta satisfactii imediate) . puerilism etichetat ca superficialitate. grija dominanta pentru momentul prezent. copiii sunt lipsiti total de prevedere .Atitudinea fata de altii : este critic. Elementele labilităţii: capricii. fara sa tina cont de gravele inconveniente atasate acesteia. este usor de convins. cauta noi prieteni.Lombroso : « In postura de criminali. lipsa da consistenta. cameleonic.in conduita delincventului predomină labilitatea : schimbă opiniile. nevoie excesiva de miscare. lipsa inhibitiilor (defect de vointa).Consecintele imprevizibilitatii : ajung sa vorbeasca despre infractiunile lor. revin la locuinta lor dupa o evadare. de mobilitate (nu se tine de cuvânt. minte usor . intensitatea ideii criminale ocupa tot câmpul spiritual. sugestibilitate (« prima impresie ») . nu se folosesc de experienta anterioară. se apara scotind la iveala mici detalii. faptul ca mobilurile actuale sparg sau paralizeaza orice experienta trecuta sau orice previziune » . . lipsa inhibitiilor. cauta mediul care-i convine. nu are nici un fel de influenta asupra imaginatiei lor » .Kate Friedlander. se consoleaza repede. de exemplu.La delincventi. nu suscită incredere). sentiment de injustitie suportata (gelos. profesiunea. ca urmare. incapabil de respect. influentat de ambianţă si hazard. Labilitatea Este capacitatea sa de a nu fi inhibat de amenintarea penala. placerea lucrurilor materiale. vindicativ). delincventii nu sunt nelinistiti de viitorul lor . acuzator pentru ca nu intelege mediul. sexualitate dereglata. individul se lasa antrenat de necesitatea satisfacerii anumitor nevoi. un viitor care nu este imediat sau nu pare astfel. deficit de atentie. nu stiu sa-si conserve pana la capat siretenia si sunt ametiti de ideea de impunitate. .tendinta marcata de instabilitate afectiva determina o organizare dinamica saraca a eului si o vointa rau integrata. . . noi impresii. cred in previziuni si magie. 17 . . referindu-se la opera lui Lombroso : »… exista o similitudine intre anumite aspecte ale mentalitatii criminalului-innascut si copil.

altruisti . sunt pusi doar pe facut rau.DUPRE – « Les perversions instinctives ». au o tendinta naturala de a face bine in jurul lor. placerea morbida de a face pe altul sa sufere . din contra. rai. docili. spontane. Indiferenţa afectivă . anterioare aparitiei constiintei si inteligentei. insasi fondul personalitatii. excitabili. binevoitori. . 502-530 . ceilalti. a crea ocazii de suferinta.Agresivitatea Conceptii privind agresivitatea : a) – constitutională : este un instinct universal b) – genetică (psihanaliza) : consecinta a frustrarii (dar pot exista si adaptări reuşite la frustrare ) c) – sociologică : rolul culturii (formele camuflate de agresivitate) Mecanismele agresivităţii : I – de ordin psihofiziologic : reactiile psihofiziologice de mânie au sediul in hipotalamus. inseamna a diminua sau a suprima voluntar conditiile de bunastare. egoism. generosi. Aceste tendinte sunt instinctive pentru ca ele sunt. Or. a face rau. inseamna a realiza cu intentie conservarea si cresterea celuilalt . Priviti sub activitatea lor morala. indivizii manifesta. fara a vorbi de nenumarate grade intermediare. ca si instinctele.este componenta structurală a personalitatii criminale Teorii şi ipoteze de bază Indiferenta afectiva – expresie a unui deficit constitutional . ostili. Pentru a nu cita decat cazuri extreme. altii sunt. 1912. p. II – de ordin psihosocial : grupul defineste situaţiile de frustrare si asigura protectia. devotati. ele exprimand prin natura. un deficit al instinctului de simpatie. unii se arata calmi. primitive. dificili.semnificatie : lipsa de altruism si simpatie . mai rari. Prin pervertiri instinctive « trebuie sa intelegem anumite anomalii constitutionale ale tendintelor individului care apar in activitatea sa morala si sociala. A face bine. tendinte foarte diferite. invidiosi. Archives d’antropologie criminelle. răceală. independendent de situatia si interesele lor. egoisti. orb si surd in privinta comportamentelor odioase. a comite acte distructive. la care se adauga hormonii tiroidieni si adrenalina . desigur. din contra. Primii. fara rezistente interioare de ordin afectiv. gradul si forma lor. daca vom cobora in evolutia 18 .

.este vorba de contextele formative care au dus la eclipsarea capacitatii emotive si a inclinatiilor altruiste sau simpatetice . 19 . . in fiecare din aceste tipuri extreme. de la nasterea sa pana la a fi adult.pasiunea distructiva ii motiveaza infracţiunea . vom observa permanenta si complexitatea crescanda a acestor tendinte congenitale ». la originea acestei reactii. Invers. daca vom urca in dezvoltarea individului. Indiferenţa afectivă – expresie a carenţei afective . vom constata.psihologica a individului. caracterul constant si primitiv al acestor tendinte.egocentrismul influenţeaza judecata morală iar indiferenta afectiva împiedică trăirea actului odios.

specifice (periculoase): victima atrage criminalul (paricid.cu acţiune la nivelul individului 2 . intermediară: ex. boli endocrine c .cu acţiune globală b .după locul în geneza infracţiunii a .mecanisme care intervin în raporturile criminal-victimă a .6 – Factorii crimei Factorii criminogeni: 1 – după câmpul de acţiune a .raportul criminal-victimă a . alcoolul 2 – victima . b .dispoziţii instinctive.moral şi juridic: victima colaborează/ nu colaborează/ comite delictul (în legitimă apărare sau cea care simulează). şomaj. criminalul a fost mai întâi şantajat. c . .în sit. afective şi alterările lor b . provocarea. 20 . encefalită. non-specifice: ocazia e căutată (creată) de criminal (şantaj). ură). raporturile criminalului cu victima: vârsta. TBC.factori care infl. lues. tulburat). victima în cadrul unui consens (suicid în doi). intelectuale.pregătitori alcoolul.declanşatori (ocazionali): factori din ambianţă 3 – după semnificaţia infracţiunii în viaţa autorului: istorici şi genetici 4 – după mecanismele care au generat infracţiunea: dinamici şi imediaţi (situaţionali şi reacţionali) Factorii situaţionali 1 . victima într-o situaţie vitală exploatat de criminal (disperat. starea psihopatologică.în sit.de mediu general economici.predispoziţii . gelozie.în sit. sexul. . b – psiho-social: victima a cărei conduită duce la delict (adulter).

. criminologia putând fi considerată ca o patologie morală .. critică.nevoi sublimate care se interpun între sentiment şi acţiune furt: escrocherie. reacţionale rezultate din relaţia criminal – victimă: a . conduite de evadare (vagabondaj la un copil nedorit în familie). de nivelul lor de viaţă sau de avere.Factori care susţin mecanismele crimei 1..tendinţele posesive(achizitive) . flirt.. calomnie.relaţie geno-biologică: descendenţii unor vagabonzi şi hoţi sunt atraşi unii de alţii.există o continuitate între motivele delictuale şi cele sociale. Factori ataşaţi sit. se confundă cu tendinţa sau pasiunea a.distincţie: .. alcoolului).nevoia de conservare a vieţii speciei . ironie viol: seducţie.originile motivaţiei primare a delincvenţei permite distingerea celor exogene (generate/influienţate de opinia publică. indif. b.motivaţia primară a delincvenţei (M. b . a se afirma). lipsa de cooperare . ex.. specifice (periculoase) şi care generează tensiuni psihologice care duc la delict: agresivitate det. în momentul crimei) A. sublimarea (devierea dorinţei spre noi obiecte fără raporturi aparente cu ea..inconştient: nevoi inconştiente .relaţia psiho-biologică: atracţie reciprocă între 2 soţi alcoolici sau între prostituată şi susţinător.motiv: raţiune intelectuală clară .tendinţele defensive sau distructive det.y Lopez): a. concepţia despre onoare) de cele endogene (exces pasional. de teamă sau mânie. de frustrare. c . atentat verbal la pudoare neglijenţa. egoism) B.mobil: de ordin intim. delincv. primitiv cand e sub infl. plagiat omor: insultă.nevoia de conservare a vieţii . autism (crimă pasională urmată de suicid). Factori reacţionali (privesc personalit. adolescentul fură pt. ideologie.delictele sexuale c. identificarea (tensiunile se eliberează asimilând nevoile şi 21 ..factori care susţin motivaţia crimei .relaţia nevrotică: în paricid există o fixaţie asupra mamei şi o dependenţă de tatăl autoritar şi urât.conştient: sentimente ce nu pot fi mărturisite b.mec. regresiune (individ frustrat cu comport.

de argumente justificative). proiecţia agresiunii ( răzbunare la întâmplare tinerii atacă un magazin pentru că nu au fost primiţi la cinematograful de alături). identificarea. d) situaţia de deţinut: se învaţă tehnici criminale. organizare. identificare). raţionalizare (elab. homosexualitate (prin contagiune. b) rel. nevoia de a afirma omnipotenţa colectivă ca un mijloc de a compensa frustrările individuale („ patota”). asociaţia criminală (şef. roluri. Factori ataşaţi situaţiilor non-specifice (amorfe): depind de gradul maturizarii infracţionale (proiecţia. c) epidemia criminală: activitate spontană a unei bande. 2. individul va căuta un mediu specific unde reacţiile sale vor fi admise şi în armonie cu stilul său de viaţă. auxiliari). motivată prin dorinţă de răzbunare. 22 . raţionalizarea) 3. ierarhie.aspiraţiile altui individ sau grup (model criminal). interpersonale specifice: crima în doi. posibilităţi de şantaj. Factori ataşaţi situaţiilor mixte (ocazia trebuie căutată dar apare şi un stimul specific personal sau interpersonal): a) – inadaptarea (tensiune între individ şi mediu): dacă nu are sprijin. imitaţie.

Etapele trecerii la act in crima pasională : . Atitudinea criminogenă poate fi o trăsătură permanentă sau pasageră în viaţa individului care. b) cei care au reactii paroxistice accidentale de injustiţie suportată (crimele pasionale). Dacă influenţele pro-infracţionale vor fi mai puternice. Trecerea la act în infracţiunea de furt: 1) autorul justifica furtul prin injustitia lumii (este convins ca lumea e populată de hoţi). Există două tipuri de delincvenţi : a) cei care vin permanent in contact cu justitia iar maturizarea infracţională le-a influentat formarea personalitatii (recidivistii).crima este produsul unei alegeri libere la capătul unui proces de «abandon în derivă către delincvenţă ». chiar dacă nu trece la fapte. 2) autorul e influentat de atitudinea generala a colectivitatii fata de furt si hoti. este caracterizat de un mod de gândire pro-infractional. trece printr-un proces de dezangajare afectiva si realizeaza actul pentru salvarea propriului eu. Cohen) 4) modelul lui David P. Este cazul tinerilor care nu devin delincvenţi de la început: ei oscilează un timp între conduite corecte şi conduite infracţionale. Acest lucru apare atunci când el interiorizează modalităţile de justificare ale vieţii infracţionale tipice pentru grupurile delincvente („tehnicile de 23 .7 – Trecerea la act Clasicii au descris trei modele ale trecerii la act : 1) modelul criminogenezei (Etienne de Greeff) 2) modelul “drift” ( David Matza) 3) modelul antideterminist (A. Farrington Modelul criminogenezei – infracţiunea este o reactie la injustiţia suportată.atribuirea celuilalt a infidelitatii şi desconsiderarea sa profundă -asentimentul formulat: actul pare justificat şi indispensabil ( faptuitorul are de ales intre sinucidere şi omor) . tânărul va deveni delincvent. Modelul “drift” .etapa de criza – individul e sclavul propriilor justificari.

disciplina centrată pe dragoste. În finalul prezentării sale. iducaţie inadecvată. condamnarea celor care-l condamnă. Modelul antideterminist consideră că delictul se dezvoltă în timp şi etapizat prin tatonări ce pot fi modificate in functie de autor şi de situaţia precriminală. b) utilizarea de către delincventi a justificarilor legale privind alienarea mentala. furia. apare următoarea fază IV – faza de decizie şi trecere la act: este condiţionată de calitatea ocaziilor întâlnite. de percepţia costurilor şi beneficiilor. satisfacerea imediată a unor impulsuri (excitaţia). în ciuda interrelaţiilor lor. alcoolul. eşec şcolar. Atitudinile delincventului după trecerea la act sunt revelatoare pentru personalitatea autorului : aceste atitudini permit diagnosticul perticulozităţii sale. consideră că actul infracţional este rezultatul final al unui proces cu 4 faze: I – faza de energizare: individul doreşte bunuri materiale. mai pot acţiona unii factori pe termen scurt – plictiseala. de absenţa stigmatizării. întăreste sentimentul de injustitie. proasta educaţie. Farrington consideră că “impulsivitatea. dezacordul celor apropiaţi pentru proiectele sale infracţionale. mediu intelectual nestimulator. inteligenţa scăzută. loialitatea. dacă aceşti factori nu sunt suficienţi de puternici. familia cu comportament infracţional şi privaţiunile socio-economice. III – faza de inhibare: pot apare elemente care să blocheze trecerea la infracţiune – căldura părintescă.neutralizare”): negarea prejudiciului. profesorul David P. independent. Actiunea infracţională nu apare brusc ci are o istorie iar etapele nu sunt strict ordonate. virilitatea. Farrington Cercetătorul britanic. forta majora. relaţii afectuoase cu cei din jur. Componentele situationale au rol de feed-back. contribuie toate. Conţinutul noţiuni de « drift » : a) subcultura – neaga respondabilitatea. pierderi majore scontate în cazul comiterii infracţiunii. II – faza de direcţionare: dominată de factori negativi precum familia săracă. atribuirea vinei victimei. consumul de alcool. integrând teoriile dezvoltării şi cele situaţionale. supravegherea de către părinţi. de probabilitatea subiectivă atribuită diferitelor rezultate urmărite. Modelul lui David P. frustrarea. dificultăţi în găsirea unui loc de muncă. inteligenţă scăzută. exigenţa de loialitate. un statut privilegiat printre apropiaţi. la dezvoltarea delincvenţie” 24 . c) principiile traditionale ale delincventilor privind onoarea.

situatiile pot fi periculoase obiectiv sau subiectiv.subiectul e intr-o situatie specifica sau periculoasa din care nu poate scapa decat recurgand la delict (ocazia e deci prezenta) . . . nu intelege nuantele. atentat la pudoare.caracterul periculos rezulta din complexul personalitate – situatie. perseverent).b – achizitive (furturi simple sau complice) : prin sugestibilitate . inclinati spre alcool pentru ca sunt disforici. incest. dezvolta stari paranoice. Seelig distinge: a – reacţiile explozive (acumulari afective care duc la reactii disproportionate. frecvent consuma alcool . intelege greu esenta problemei. are accese de furie si distructivitate. prin înmagazinarea ranchiunei si complex de inferioritate (incendiere) . incendiere.infractiunea este unica si indreptata contra unei singure persoane (grup) . .delincventul trece printr-o criza .8 – Tipologia crimelor Crimele primitive (fără controlul eului) E. furturi din magazine . fapt det.Individul cu caracter epileptic: greoi. monoton . . .Debilul mintal cu reacţii antisociale : . repeta acelasi lucru. .2 – criminali prin reactii primitive: se răzbună sub imperiul furiei sau urii acumulate (asasinat. Crima utilitară . tenace. de structura biopsihologica a persoanei . lent.a – violente: din cauza exasperarii produse de excesul de critica.tipuri principale : 25 .c – sexuale : precoce. insistent. b – actiuni de scurt-circuit (nemotivate): subiectul e incapabil să adopte o conduită corectă (feed-back pozitiv= efectorul si receptorul se stimuleaza reciproc): la debilii mintal – piromani. vorbeste lent. . – 1 –criminali prin agresivitate: sunt in stare cronică de excitare (tensiune) si explodeaza la cea mai mica ocazie. infanticid) . cu idei fixe. lipicios (aderent. ranchiunos.

delictul simbolic: cel care sufera consecintele nu e legat direct de delincvent ( elevul fura creioanele profesorului care seamana cu tatal pe care il ura. apar revendicari sub eticheta de dreptate sau chiar razbunare explicita . poate fi urmata de de suicid sau de predare la politie .6 – delictul liberator/de aventura: se naste din insatisfactia fata de viata cotidiana. faze : I – procesul de reducere : amantul ranit revalorizeaza anumite lucruri (eul. scandal sau viol. a se pune in valoare prin astfel de conduite (detinut – « daca nu m-am remarcat in bine.tipuri : .7 – delictul auto-punitiv sau prin sentiment de culpabilitate (Freud : act justitiar contra sinelui) : masochism. monotonie.exista intotdeauna un sentiment de razbunare (altruism. angoasa. minorul care fură bani. calme social.5 – delictul revendicativ : autorul se erijeaza in aparatorul intr-o afaceri in care nu e direct implicat (din datorie. critici asupra unor persoane neinsemnatte si nu asupra celor intr-adevar urâte).omorul ideologic : privit ca o datorie . asentiment formulat. Crima pseudo-justitiară . Sunt comise in banda.4 . dezinteres pentru viitor si viata sa . criza.. e rar in perid. atunci sa ma remarc in rau ») 26 . noaptea si e complica cu betie. autorul crede ca va instaura justitia in relatiile publice sau private. agresiunea preventive care descarca potentialul agresiv. .faze : consimtire atenuată. . .3 .delictul profilactic: autorul stie ca face ceva ilegal dar e convins ca astfel un rau mai mare si chiar face bine : eutanasia. iaristii publica istorii simbolice pentru a ataca regimul. santajul inversat (victima santajeaza autorul).b – furt – casierul.1 – omorul pasional : rezulta dintr-un conflict sexual) . civile).a – omor – pentru o moştenire sau o nouă căsătorie .2 . din generozitate in timpul razb. plictiseala. rol important al tertilor si al unei insulte siplimentare (« picatura…. reputatia. ratiuni ideologice. . . II – dezangajare (un fel de suicid) : ruptura retragere. . . . . excrocul care fraudează firma la care lucrează. banii cheltuiti) . .avertizări anterioare .par dezinteresate. . ») . procese de compensare) .

Clasificarea crimelor după numărul de participanţi . executia) . .b – crime comise in asociere (cu complicitate in aval sau in amonte – instigator) varietati: crime in doi (sot-sotie).c – crime ale multimilor (spontane sau conduse de un lider) trasaturi : rolul sefului.in afara lumii criminalilor (gulerele albe): fraude fiscale.scop achizitiv . . exploatarea viciilor.ocazia e cautata ( pregatiri.a – crime comise izolat (ideea. bande de adulti efemere/permanente. natura fenomenelor care genereaza crimele 27 .in lumea criminalilor : spargeri.Crima organizată . falsuri. coruptie. pregatirea. escroci . .forme : . bande de adolescenti. complici) .

de mare risc pentru individ ( ca în crima pasională). Costul general (G) al unei infracţiuni include următoarele componente: . Pot fi de două feluri : comportamente întâmplătoare sau decizii bruşte.9 – Periculozitatea delincvenţilor Specificitatea motivaţei infracţionale Intelegerea motivatiei trebuie sa ia in calcul noţiunile de utilitate şi cost al actului infractional.E .ele au motivatia dincolo de balanţa utilităţii şi costurilor. fundamentale. El o numeşte temibilitate.P G=a1F+a2T+a3E+a4P (unde “a1-4” este un coeficientul de ponderare) Periculozitatea delincvenţilor Rafaele Garofalo (1851-1934).costul psihologic . în care costurile sunt mult mai mari decât beneficiile realizate. b) infracţiunile incoerente. Din această perspectivă se disting : a) infracţiunile coerente (90%) . b) adaptarea la mediu.F .costuri financiare . înţelegând prin aceasta probabilitatea unui individ de a comite un delict sau capacitatea sa de a comite un act delict de altă gravitate.caracterizate de inegalitatea utilităţii şi a costului (utilitatea e considerara superioară). Combinand capacitatea criminala cu adaptarea la mediu vom avea patru situaţii : 28 . profesor de drept penal la Universitatea din Neapole. Elemente constitutive ale periculozităţii a) capacitatea criminala (perversitatea constanta si activa a persoanei si capacitatea de rau pe cere o putem astepta din partea sa). este primul care consideră cauza initială a crimei ca fiind o predispozitie organica a individului.T .costuri energetic . c) infracţiuni aleatorii (10%) .costuri temporale .

cerşetorii) Evaluarea stării de periculozitate : a) indicii legali : se referă la natura si nrumărul infractiunilor. care exclude evolutia în bine a individului. micii găinari. Critici ale teoriei privind periculozitatea : 1) “periculozitatea” este un concept normativ si relativ ce depinde de legislatia fiecarei ţări si de momentul istoric traversat. Motode de evaluare: a) clinice – interviul. etc. static. recidivistul) 4) capacitate criminală mică. teste. electroencefalograma. 2) se poate confunda periculozitatea unui comportament dat cu periculozitatea individului 3) atunci când definirea periculozitatii este incredinţată psihiatrilor se crează o asociere intre maladia mintala si periculozitate. criminalul in serie). adaptare la mediu mare (ex. adaptare la mediu mică (ex. b) ezitari asupra prognosticului de recidivă: declararea starii de periculozitate are ceva pesimist. adaptare la mediu mare (ex. tâlharul. criminalul pasionalal) 3) capacitate criminală mare. 29 . anamneza. teste proiective. 2) capacitate criminală mică.1) capacitate criminală mare. pedofilul. adaptare la mediu mică (ex. b) indicii bio-psiho-sociali: sunt relevati prin anchete în mediul de formare. desi bolnavii mintali nu comit mai multe delicte ca alte persoane. chestionare b) statistice – scalele de predictie Dificultăţi pentru expert în a formula concluzia de periculozitate : a) bazele psihosociale pe care se bazeaza diagnosticul sunt încă incerte si el va ezita sa traga o concluzie pe baza unei impresii subiective. escrocul.

toxicomani. 30 . emigranţi. există un proces de “selecţie” a recidiviştilor din rândul unor categorii de populaţie – şomeri. gustul pentru câştig facil. se află în marginalitate) . . incapacitate de a stabili relaţii satisfăcătoare cu alţii. lipsa de scrupule) . subcultură.b – inserţia intr-un mediu puternic împregnat de valorile criminale care asigură stabilitatea crimei (ghetou etnic. . judecători. camuflajul si coeziunea functionala . tineri defavorizaţi. deplasează accentul de pe infracţiune pe delincvent judecatorul trebuie să se întrebe : pedepseşte un vinovat sau îl determină să nu mai recidiveze.10 – Psihologia recidivei Introducere . incurajarea. nivelul de recidivă exprimă ceea ce sistemul nu este capabil să elimine delincvenţa poate lua forma unui destin funest care-l absoarbe pe autor. ostil unei reuşite prelungite recidiva poate fi interpretată ca un rezultat al instituţiei penitenciare: de la incapacitatea de a face bine la capacitatea de a face rău ca fenomen.indicator al jocului dintre politicile penale şi politicile sociale din amonte simbolul eşecului tratamentului penitenciar (personalul penitenciare considerat un fel de “maturător al societăţii”).c – criminalii organizati asigura protectia. un construct social ) dilemă : bună adaptare pe termen scurt dar inadaptare interpersonală pe termen lung atitudini diferite faţă de fenomenul recidivei la politicieni. cu antecedente penale (recidiva devine un produs al procesului penal. dar unii pot scăpa acestuia ca problemă. variază după epoci şi contexte recidiva . trăiesc într-o zonă gri (caută ocaziile.recidiva este o secvenţă premeditată de strategie adaptativă într-un mediu social global.a – socializare defectuoasă : rebeliune contra autorităţii. poliţişti - Cauzele persistenţei infracţionale .

bolnavul îşi reprezintă mintal foarte viu scena îndeplinirii acţiunii respective. .tipul ideal de recidivist : « psihopatul » sau « delincventul deficitar » afectiv sau cognitiv.. . impulsivitate) sau direct prin masurarea pulsiunilor deviante sau perverse (falometria în agresiunile sexuale) . carenţe afectiv-cognitive. .modelul criminologiei penale (disuasiv) (stiinta sanctiunilor si a efectelor sale) considera renuntarea ca o consecinta a efectelor disuasive cumulative iar recidiva ca un rezultat indus de o reactie de « neincredere » în pedeapsă . rapiditatea. 597) .e – criminalii cu guler alb : profită de legislaţie. severitatea şi legitimitatea sanctiunilor . 1987. raţiunea stăpâneşte situaţia dar reţinerea determină nelinişte. Medicală.teama de a nu comite actul impulsiv se menţine atât timp cât subiectul se află în situaţia de a-l putea executa: de aceea el ia frecvent măsuri de apărare şi evitare a circumstanţelor favorizante. I. vol. pag. .modelul criminologiei clinice concepe R ca rezultatul unei predispozitii individuale de natură compulsivă iar renunţarea ca rezultat al unui proces de maturizare .intensitatea predispozitiei are rolul central şi poate fi evaluata indirect prin analiza trasaturilor de caracter sau de personalitate ( nevoia de stimulare. care cîştigă in forţă si precizie cu fiecare repetitie . anxietate.Gorgos – sub red. . întotdeauna încărcate de agresivitate contra sa s-au a altuia.delictul releva « adevărata natură » a autorului.d – mediul de droguri şi alcool : trăiesc din expediente şi întreţine activităţile « predatoare » . .actul e evitat. “Dicţionar enciclopedic de psihiatrie”.(C. Compulsie (lat. ridicole.. o insuportabilă tensiune psihică . Ed. atrag alţi complici.renuntarea este o reacţie conjuncturală determinata de certitudinea. .acest model se aplică recidivei « anormale » a delincventilor persistenti si duce la concluzia că precocitatea traiectoriei delincvente variază direct cu durata sa . Modele explicative privind recidiva . 31 . organizează reţele.compulsio – constrângere) -apariţia în gândirea subiectului a unei idei care contrazice total convingerile sale şi care îl îndeamnă la acte fără sens. dar prevede şi consecinţele ei. . Buc.

mai mică de 50% pentru cele între 3 şi 5 ani şi sub 20% pentru pedepsele mai mari de 5 ani. . C . .Clasificarea modernă: cei cu fapte uşoare care stau puţin în penitenciar. . irecuperabili P. îndoielnici.renunţarea e determinată de: .o traiectorie începe cu prima arestare a delincventului . recidivişti ordinari şi recidivişti din obişnuinţă . recidiva e mai mare de 50% pentru pedepsele de până la 3 ani.renunţările rezultă din raritatea ocaziilor infractionale induse de mecanismele de reglare socială . .acest model se aplica recidivei « normale » a delincventilor ocazionali .uneori insa. 32 .naturală: delincvenţa repetată fără a fi condamnată. marginali.persistentă: multirecidivismul (aproximativ 5-15%) .Tipuri de recidivă A .. sanctiunile penale au un « efect pervers » amplificand probabilitatea delincventei (pedepse similare pot avea efecte opuse).penitenciară implică o şedere anterioară în penitenciar 50%. cei care au nevoie de un regim îmbunătăţit şi cei care fac obiectul unor închisori stricte. .Cannat (1955): pseudo-recidivişti (infracţiunea are un caracter fortuit).efectele graduale ale maturizării. -Curba renunţării . . 47% au fost arestati cel putin o data pana la vârsta de 30 de ani . sanctiunile informale sunt mai eficace ca cele formale in a intrerupe o traiectorie criminală . d .in general. . tratamentul carceral are efecte doar asupra primelor două categorii. B .dificultăţile intrinseci de a reusi intr-o activitate cu minim de satisfacţii.tipul ideal de recidivist : « delincventul rebel » Tipuri de recidivişti Pinatel (1953): ocazionali. . cronici Reverendul Vernet: reeducabili.acest model considera invariante predispozitiile delincvente individuale dar variabile conditiile in care trecerea la act este sanctionata.socială: implică o condamnare anterioară 20-30%.disuasiunea sancţiunilor primite.

..2 ani in medie.50% din delincventi abandonează inainte de a fi arestati . 38.5% . .2% Indifirenţa afectivă………16. persistenţa in delincvenţă depinde de capacitatea individului de a exploata avantajele din „nişele” locale sau temporare ale oportunităţilor la care are acces.16.7% . pot fi şi « cîstiguri negative » : angoasa. ..24% 33 . cu atât infractorii îşi dublează eforturile şi sporesc flexibilitatea metodelor adoptate Giacomo Canepa a realizat un studiu în 1974.0 trăsături .gradul de antagonism între delincvent şi victimă (confruntare/viclenie). -Frecvenţa oportunităţilor delincvente -frecvenţa infracţiunilor este determinată de : .intervalul în care victima nu ştie că e păcălită asigură marja de manevră.4 trăsături .7.1% Labilitatea a fost găsită în 65.cu cât pedepsele sunt mai aspre şi instituţiile de control mai agresive.intervalul care separă prima arestare de a doua este de 2.3 trăsături .numărul si vulnerabilitatea ţintelor atractive. viaţa ia aspectul unui destin funest.1 trăsătură . 75% . găsind: .renunţă după a doua arestare iar 87% .).recidiva şi abandonul se subordonează unei logici a câştigurilor sperate şi nu celei a fricii (de pedeapsa).ca urmare.2% Egocentrismul…………. .gradul dezaprobarii morale si indignarii pe care il suscita delictul .frecvenţa variază invers cu gravitatea crimei.2 trăsături . .cîştigul procurat prin delict.. . umilinţe .5% din cazuri Agresivitatea ………….9.24% . . .32. frustrări. 58.34. privind nucleul personalităţii la deţinuţii recidivişti italieni de 18-25 de ani.31% din cazuri . .după a cincea ( pentru restul.

Recidiva şi adaptarea . Instigatori şi făptuitori .formarea personalităţii recidivistului: prin procesul de maturizare criminală (debut precoce). experienta. reuşite neprevăzute. mecanismul reglator al descurajării este inactiv . . apropiati de parteneri pentru a fi considerati de incredere. erori evitate). . de calitatea si intinderea retelei de « asocieri diferentiale » capabile să mobilizeze parţial sau temporar alti delincventi : apar deci doua categorii de infractori : a) – instigatorii (« antreprenorii ») – aproximativ 18% (au varsta mai mare. revindere. Soluţii . .reuşita in delincvenţă depinde de atributele personale. b) – « executanţi puri” .marimea medie a reţelelor de delincvenţi este de 6 subiecţi . -reţelele care « inovează » in timpul sau pe parcursul delictelor.cei care executa initiativele primilor – (31%) . infractori cronici care comit cele mai multe infracţiuni. si mai ales.tradiţionale (fără rezultate notabile): întărirea represiunii .diferentierea intre cele două categorii de delincventi se accentueaza progresiv .eliminare („incapacitatea selectivă”): prin încarcerarea pe termen lung a celor “irecuperabili”. cu rol strategic in alegerea si coordonarea delictelor) .grupul cu risc crescut este cel al barbatilor de 18-35 de ani .trecerea la act: personalitatea e dominantă în situaţiile non-specifice . functie de obiectivele urmarite. partenerii se schimba la fiecare nou delict. eficienţa e condiţionată de identificarea corectă a riscului de recidivă: delincvenţii ocazionali – pedepse de intimidare delincvenţii care pot fi reformaţi – pedepse reeducative 34 . traiectoriile pot fi: I – de la tactici de confruntare la tactici de viclenie şi de piaţă (delicte mai multe dar mai puţin grave) II – spre delicte mai puţine dar câştiguri mai mari : traiectoria devine ascendentă spre nişe mai bune – importator. punctate de eşecuri dar şi de reuşite (cîştiguri.în crimele pasionale indivizii sunt influenţaţi de motivaţii pe termen scurt şi pierd din vedere consecinţele pe termen lung ale acţiunii lor . . au gaştiguri mai mari .traiectoria de recidivă este o succesiune de secvenţe de adaptare şi ucenicie. .de obicei. distribuitor.studiile cognitive au demonstrat că percepţia consecinţelor punitive ale infracţiunii este difuză iar în perioada de dinaintea comiterii actului.

b .depistare şi trat. 35 .prevenire: capitol în “politica oraşului” .funcţionează pe baza unui model teoretic al cauzalităţii infracţionale.dacă utilizează abordarea cognitiv-behavioristă (recidiva se reduce cu 8%). delincvenţilor minori în instituţii specializate ( potenţialii recidivişti) . .c .a .depistarea şi trat.moderne : . precoce a delincvenţilor potenţiali în libertate (înainte de pubertate) . .tratamentul penitenciar duce la scăderea frecvenţei implicării în activităţi infracţionale (“something works” – câte ceva funcţionează) dacă : .evaluează riscul de recidivă funcţie de particularităţile persoanei şi trecutului infracţional şi sunt supuşi unui control şi supravegheri corespunzătoare.delicvenţii care nu pot fi reformaţi – pedepse nedeterminate .

45 – 59 ani. 15 – 29 ani. 14% bărbaţi. infiltrarea violenţei în toate sferele sociale. violenţa cheamă violenţă ceea ce duce la o explozie de brutalitate.peste 60 de ani Cele mai frecvente sinucideri sunt în 28% . 1.între 30 – 44 ani. anturajul care admite forţa. 30 – 44 ani. conferirea de legitimitate.500.700. 815. 310. iar restul în ţările bogate.000 sinicideri . gelozia (eşecul alegerii partenerului deseori se transformă în eşecul vieţii). Europa şi Asia. determină ură şi repulsie. Omorurile şi sinuciderile pe grupe de vârstă: Omucideri: 19% bărbaţi. (Sursă – Organizaţia Mondială a Sănătăţii) Discursul contemporan despre violenţă este catastrofic: se vorbeşte despre contagiunea răului. imposibilitatea de a scăpa. dezumanizează. Mediterana Orientală 21% .000 de astfel de decese. pericolul concentrărilor umane. Efectele violenţei individuale – primele succese seduc dar stigmatizează pe cel care o foloseşte. Omorurile cele mai multe în s-au înregistrat în Africa şi America. Din totalul de 1.000 morţi violente.între 45 – 59 ani Pacificul Oriental.000 persoane decedate în războaie. Cauzele psihologice şi psihosociale ale comportamentelor violente: eşecul dialogului. 36 .11 – Problematica psihosocială a violenţei În anul 2000 pe întreaga planetă s-au înregistrat: 520. 18% bărbaţi.000 s-au înregistrat în ţările sărace. Sinucideri: 45% .

Aspecte psihosociale în conflictele interpersonale Este formă de socializare pentru că: a) instituie identitatea partenerilor. 2. 1981 Efectele violenţei televizate: 1. creşte cu vârsta. Copii vor considera comportamentul agresiv ca un lucru obişnuit şi un mijloc potrivit pentru rezolvarea conflictelor. 5. VIOLENŢA COLECTIVĂ Violenţa cetăţenilor contra puterii Violenţa puterii contra cetăţenilor Terorism Greve Revoluţii Terorism de stat Violenţă în domeniul industriei III. Procentul celor care consideră violenţa ca o soluţie potrivită. VIOLENŢA PAROXISTICĂ Războiul (Sursă: Jean Claude Chesnais „Istoria violenţei”. b) conştientizează partenerul neprevilegiat.CLASIFICĂRI ALE VIOLENŢEI I. Credinţele morale devin mai slabe pentru că mediul social nu prezintă reacţii prosociale. Paris. 4. 3. 37 . Creşte justificarea folosirii forţei de către autorităţi. Numărul celor care intervin între două persoane agresive scade. VIOLENŢA PRIVATĂ Criminală Noncriminală Mortală Omor Asasinat Corporală Sexuală Suicid Accidente Execuţie Lovituri Răniri Violul capitală voluntare II.

. pe când protestul deschis oferă satisfacţie interioară. vor apărea atât sentimente de dragoste cât şi de ură. eliberare. reale sau ireale. bună dispoziţie. serialele TV (pentru că oferă şansa de a plânge). 38 . duelul (pe vremuri). Sentimentul de opresiune creşte dacă este suferit în tăcere. În relaţiile în care participanţii sunt profund implicaţi (cu întreaga lor pesonalitate). ostilitatea poate fi exprimată liber. Cooperarea produce dependenţă.. toanelor. Conflictele care interesează baza unei relaţii sunt mai intense decât cele care privesc problemele periferice. dar în relaţiile primare există pericolul destrămării relaţiei pentru că sentimentele ostile se acumulează şi se intensifică. face viaţa suportabilă alături de persoane insuportabile. lipsei de tact. Absenţa conflictului într-o relaţie nu poate servi ca indicator pentru stabilitatea acesteia. În relaţiile secundare (ex. vrăjitoria.: de afaceri). atât de atracţie cât şi de ostilitate. arbitrarului. Aceste supape de siguranţă sunt necesare în structurile sociale rigide pentru indivizii nevrotici şi în situaţia când se acumulează frustrări în familie. Cu cât relaţia este mai apropiată. “Supape de siguranţă”: bancurile politice. fapt ce oferă fiecărei părţi un mijloc de coerciţie şi opoziţie împotriva celeilalte. etc.• • • • • • • • • Dreptul de a ne răzvrăti împotriva tiraniei. cu atât mai crescută este investiţia afectivă şi cu atât mai mare tendinţa de a suprima şi de a exprima sentimentele ostile.

. .starea psihica – responsabil si lucid in timpul actelor.integrarea socio-profesionala – bine integrati in profesie si familie. perversiune morală si sexuală. membri ai echipelor electorale). Criterii tipologice : . deseori maltratati de parinti in exces. . absenta culpabilitatii si a rezonantei afective nu a permis reorganizarea personalitatii.12 – Ucigaşii în serie Distincţie necesară: Ucigaşi în masă – omoară mai multe persoane intr-un singur act sau prin acte repetate la intervale scurte (prototip : atacul cu bomba) Ucigaşi în serie – săvârsesc de la trei omoruri consecutive în sus. inteligenta mediocră. 3) borderline – actioneaza dezordonat. daca au beneficiat de ingrijire (medicala. rareori actioneaza in grup.situatia familiala si copilaria – copilarie dificila. 2) neorganizat – incapabil sa-si stapaneasca pulsiunile. . intelege consecintele actelor sale. cu sange rece. marginali sau solitari. lucid. inspira incredere in faza de apropriere de victima. ingrijitori pentru persoane in vârsta. in general se camufleaza bine in reteaua sociala. Tipuri de criminali in serie : 1) organizat – buna integrare sociala sau cu o situatie ce impune compasiune.antecedente psihiatrice – in copilarie au alarmat adultiiprintr-o agresivitate nemasurata. nu considera oameni ca persoane ci ca obiecte ce pot fi supuse actelor lor permisive. nu are remuscari. criminal francez – 63 victime declara ca a savarsit crimele in spirit sportiv). 39 . . psihalogica) la primul act au intrerupt ingrijirea.reificarea victimei – tratarea victimei ca un lucru. actiuni incoerente. rareori sunt şomeri. capabil sa-si domine victima. angajati in activitati de binevolat (ingrijitori la spitale. este rece si nu este empatic (criminal rus – 52 victime printre care 10 copii declara ca nu regreta nimic.aparenţă fizică – fara particularităţi distincte. au avut parinţi alcoolici sau membri ai unor grupari satanice. .sexul – majoritatea sunt barbati singuri.

un animal. inventeaza mijloace de tortura complexe. 4) revitalizarea – prin vampirism sau antropofagie pentru a-si ameliora sanatatea sau a se regenera. 2) negarea aplicabilitati legilor în cazul lor – individul este constient ca transgreseaza legilor dar considera că acestea au doar o aplicare teoretica. 3) cauta senzatii extreme de dominare. lasa victimele intr-o stare ce inspira oroare.) 2) pânda – intr-un loc frecventat. se simt frustrati daca victima moare prea repede.Tipuri de motivaţii mai frecvente la ucigaşii în serie: 1) căutarea senzatiilor extreme – determinate de fantasme cu caracter pervers. cauta un complex da senzatii nu numai juisare sexuala. comunică presei sau autoriăţtilor mesaje magalomanice. un cadou. personalizate. cere ajutor pentru a cauta o strada. etc. narcisismul patologic îi sustine sentimentul de absoluta suprematie iar suferintele victimei il amuză. introduc diverse obiecte in orificiile organismului). 5) uciderea – e rituala si deseori filmată 6) prelevarea trofeelor si a părtilor de corp pentru a retrăi senzatiile perverse sau pentru a face colectie 7) organizarea scenei crimei – de obicei ca o încăpere funerară sau pentru a asigura anonimatul sau consacrarea mediatica (iau toate actele victimei. manipulare si control. sa aibă drept de viata sau de moarte asupra victimei. 3) abordarea – este o adevarata opera de seductie ce inspira simpatie si incredere ( face o invitatie politicoasă. poate simula un handicap). peruci. spală urmele. Fazele modului de operare : 1) pregatiri organizate sistematic – are un adevărat arsenal operational (arme. 40 . se consideră un « artist al crimei » . cauta senzatii intense care considere ca-i sunt rezervate numai lui. aspira la mai mult decat e posibil sau permis . aspiră să aibă o putere din ce in ce mai mare. 4) tortura – trateaza victima ca pe un obiect. alegerea victimei dupa criterii personale. documente. 5) căutarea celebrităţii mediatice 6) orgoliu patologic: se admiră pentru propriile calitati supraevaluate. poate fi imbracat în uniforma unui politist.

cultul eficacităţii si modifica procesul de constructie al identităţii personale. 3) în societatea spectacolului. mass-media a devenit un mijloc incitativ al treceri la act prin activarea sentimentelor de omnipotenţă. 2) unii se consideră misionari cu puteri mistice sau intrumente supuse unor forte superioare. civilizatia imaginii privilegiază efemerul. Notă : 1) modul de operare rămâne neschimbat in timp.8) comportamentul în timpul anchetei – se intereseaza de mersul anchetei pentru a cauta senzati perverse. desemnate pentru a lupta contra unui « flagel social » . participa la reconstituiri pe care le consideră adevărate ritualuri. 41 .

complici) După o anumită perioadă. apar tensiuni in interiorul grupului ce pot fi determinate de trei tipuri de motive: . Killer-ii au aparut initial pentru a pedepsi membrii infideli ( la început au fost gărzi de corp ale şefilor). El nu mai ia parte la actiune in mod direct dar controleaza din umbra toata operatiunea. La inceput banda are mici dimensiuni dar cu timpul structura sa creste. din cauza succeselor. încep să se remarce indivizii cei mai cruzi.sefi . această tensiune se transmite in lanţ si la grupurile vecine cu care colaborează.membrii activi .13 – Aspecte psihologice privind grupurile infracţionale Banda este o grupare de indivizi care au ca scop comiterea de infractiuni. Odata instalată violenţa in interiorul grupului.insatisfactia in legatura cu modul in care sunt conduse operatiunile . Importanţa şefului se modifica pe masura ce succesele se acumulează.auxiliari (tăinuitori. Se rupe contactul intre sefi si indivizi. 42 . experimentat si abil).diferentierea in gradul de distribuire a sarcinilor periculoase . Are un sef recunoscut (cel mai inteligent. Bandele se structurează de obicei pe trei niveluri: . Grupurile infracţionale au o ierarhizare interioara si o specializare a rolurilor. lucru care amplifică si mai mult procesul de distrugere a grupului din din interior. sporesc masurile de securitate si sanctiunile pentru membrii grupului care actioneaza pe cont propriu sau nu respecta procedurile. Aceste tensiuni sunt nefaste pentru viitorul grupului infracţional. Modul de intrare in banda este foarte dificil.modul cum se împarte prada In momentul in care apar tensiuni.

.exaltă reuşita socială şi meritocraţia .Tipuri de sport: . 4 – exprimă problemele sociale ale momentului (afirmarea europeană. solidaritatea şi dezinteresul.14 – Violenţa în sport .cultura suporterilor e un cadru de referinţă care le influenţează comportamentul. .Coubertin: sportul este o şcoală a moralităţii care cultivă curajul de a lupta. 2 – exprimă echilibrul dintre sublimarea violenţei prin competiţie şi socializarea ludică.2 – divertisment(dansuri moderne.căutarea plăcerii .sportul a devenit: . care îi fortifică şi perfecţionează calităţile corporale. 3 – dramatizează identităţile locale.1 – disciplinar şi moralist (arte marţiale) . . Astăzi .căutarea evaziunii .prin reguli şi tradiţii. unele popoare dezvoltă o “cultură pozitivă” transformând suporterii în ambasadori ai toleranţei şi spiritului sportiv (Scoţia).amplifică mecanismele clasice ale spectacolului: incertitudinea şi identificarea .Kant: sportul este o datoriea omului faţă de sine.4 – sfidare (automobilism) .un instrument de apropiere între oameni şi între grupurile sociale. gimnastică medicală) . scopuri de atins şi concurenţă sănătoasă. naţionale şi individuale.3 – sănătate (aerobic. efortul. . volei pe plajă) .Semnificaţia fotbalului 1 – un limbaj înţeles de toţi (“esperanto” sportive şi cultural).căutarea experienţei de sine .căutarea emoţiei corporale . canalizează agresivitatea spre efort. competiţia cu alt stat) 43 .sportul de masă este dominat de (ego-bilding narcisic): .

5 – cei care înregistrează/comentează evenimentul (jurnalişti) .devine un câmp de securitate când se dispun elemente pentru a salva pacea sportivă.5 – devine un câmp infracţional când scapă din cercul dreptului şi al legilor (mai ales în ţările autoritare sau foarte ierarhizate.4 – cei care supraveghează .o societate anonimă.dramatizării . ca un obiect de consum sau ca un consumator pasiv al spectacolului şi al produselor sale anexe.structură: -1 – participanţii la spectacol (jucători. tehnicieni.2 – spectatorii . 44 .3 – cei care îndrumă (plasatorii) . manageri) . poate transforma atleţii în “maşini aflate sub perfuzie” Populaţia marilor stadioane . pacea socială şi ordinea publică. · acest lucru a determinat o deresponsabilizare a spectatorilor de instituţia sportivă care e percepută ca o entitate abstractă → glorifică “produsele fără defect”: eroii stadioanelor aparţin culturii calităţii tehnice totale (Roky IV).“suporterismul” este o mişcare activă de implicare a individului şi puternic încărcată afectiv.voinţei de putere → a crescut distanţa între cluburi şi public: · spectatorul e văzut doar într-o perspectivă comercială. unde predomină opresiunea politică şi economică. unde există revendicări sociale sau ale grupurilor etnice. în zonele cu slabă mobilitate socială) 6 .performanţei excepţionale . cu durată limitată . Aspecte negative în sport → rivalitatea cluburilor şi naţiunilor → nu mai domneşte justiţia → spectacolul vedetelor (poate fi o formă de alienare) → fascinaţia .au o cultură sportivă variabilă .

45 . nu au spirit colectiv (sunt doar spectatori).mercantilismul unor conducători sportivi (Malatesta.după obiect: 1 – ai echipei naţionale: mai vârstă. 2 – ai cluburilor: se deplasează în masă în teritoriu . autocontrol sporit.vin cu familia. selecţionat economic. cu prietenii.Tipuri de suporteri .după gradul de implicare: 1 – suporterul activ (pasionat) 2 – spectatorii pasivi: . Cauzele violenţei suporterilor a) b) c) d) e) – concurenţa grupurilor stimulată de lideri – activarea răzbunării (prin atribuire) – memoria disputelor şi a rezultatelor acestora – forţele de ordine (din stadion şi din afara lui .între suporteri .între suporteri şi forţele de ordine (nu sunt incluse acţiunile beţivilor) B – după caracteristicile violenţelor 1 – violenţe spontane (punctuale): potenţial. cu vecinii.organizate de nucleul dur al suporterilor unui club care încearcă sistematic să înfrunte nucleul dur al clubului rival. majoritatea spectatorilor pot bascula în acest tip de violenţă.după comportament: a – paşnici b – cu risc de violenţă punctuală c – huligani specializaţi în violenţă (nucleul dur) . oportunităţi de întâlnire . funcţie de circumstanţe şi de conjugarea unor factori de risc asociaţi cu reacţii emotive. simbolice. Jaccoud. 2 – violenţe permanente. mai feminizat.atitudinile lor nu sunt determinate de spectacol . organizate (huliganismul): . 2002) Tipuri de violenţă în sport A – după combatanţi:.venirea lor nu e motivată de pasiuni partizane ci de interese profesionale.între suporteri şi jucători .

deplasează vizibilitatea spre tribune. . .extrag o valoare simbolică din actele violente şi din participarea lor la nucleul dur. Situaţia actuală privind huliganismul: este fundat pe tradiţia susţinerii (sprijinului) este deriva extremă a suporterismului reactivează mitul “clasei periculoase” se constată o deplasare a violenţei din interiorul stadioanelor spre exterior. fapt care determină o conexiune între huliganism şi violenţele urbane. bilete pe piaţa neagră.caracterul planificat al violenţelor e dovedit de incidentele derulate înainte de meci şi de coordonarea acţiunilor prin noile tehnologii de comunicare (GSM.sunt o „competiţie” paralelă cu întrecerea sportivă. .participare la afirmarea identitară . 3 – catastrofele (prăbuşirea tribunelor. Huliganii: . lipsa serviciilor de securitate.liderii şi cei prezenţi la toate meciurile (nucleul superactiv).ei se consideră o elită a suporterilor şi fac din apartenenţa lor la un grup de huligani un mod de viaţă care aduce o plus-valoare identităţii lor sociale. internet).3 .1 . .1 .preferă o identitate negativă conferită de apartenenţa lor la un grup care dezvoltă incidente mediatizate. morţi): sunt determinate de infrastructura defectuoasă.contestarea .violenţa organizată .2 .componenţă: . în cartiere şi oraşe.2 – provocări şi intimidări II – trecerea la act: .2 . .rolul de suporteri tinde să fie acaparat de tinerii din cartierele sensibile.caută vizibilitatea şi reputaţia când evenimentul se derulează „pe teritoriul lor”.. organizare slabă (puţine case de bilete).a face să pari violent: . . . Formele violenţei pe stadioane I .violenţa pentru violenţă III – violenţa ca resursă în dinamica grupului .liderii violenţi 46 .1 – jocul de-a opoziţia .

repartizare în spaţiu Soluţii la huliganism 1 – condiţia umană trebuie să fie sub semnul auto-controlului.6 – securitatea spectatorilor are prioritate . atribuirea responsabilităţii.acţiuni pe termen lung .3 .forme: .violenţa e un proces. etichetare.acţiuni direcţionate spre suporteri . modul cum viaţa socială generează devianţa. 3 – transgresarea normelor este un construct social format în timp (ex. voinţa de a fi diferit. număr.a – cauzală: accent pe etiologia violenţei .1 . 2 – socializarea implică în mod necesar represiunea.vechimea suporterilor. . o construcţie .geneză: .Analiza psihosocială a violenţelor .structuri permanente de gestionare a fenomenului “Consiliul naţional contra violenţei în sport” – Anglia. experienţe partizane trecute.grupurile de suporteri: anticipează acţiunile forţelor de ordine .7 – echilibru între exigenţele de securitate (cum să se răspundă factorilor reali de risc) şi necesitatea menţinerii caracterului festiv şi convivial al manifestării (raporturi pozitive între oameni în societate) 47 .o complicitate la fenomenele violente (sub pretextul “liberării controlate a emoţiilor “) .implicarea colectivităţilor locale . raporturi. poliţia nu intervine sau nu reţine pe nimeni iar magistraţii nu aplică legea) 4 – neaplicarea normelor este un vector al violenţei 3 – “blândeţea” conducătorilor de club creează: .acţiuni direcţionate spre ambianţa cluburilor . .5 .o zonă de “pământ al nimănui” .consecinţă: efectul probabil este că această mişcare de “docilizare” să incite o parte a populaţiei să găsească violenţa agreabilă ! Acţiuni preventive în sport Principii: .2 .teme: organizare ritualuri.4 . Spania “Comisia naţională mixtă de securitate pe stadioane” – Franţa “Comitetul naţional pentru sport şi securitate” – Germania .b – comprehensivă: . context actual.forţele de ordine: tip.

măsuri educative şi sociale. Lille 48 . controlul spectatorilor prin camere de supraveghere. favorizează educaţia şi integrarea tinerilor.mese rotunde trimestriale .etape: contact → dialog. atragerea la şcoală a copiilor cu dificultăţi (aceşti elevi sunt aduşi la şcoală cu autobuzul clubului iar rezultatele lor la învăţătură s-au ameliorat).valorizarea eticii în sport. promovează respectul altor culturi şi luptă contra rasismului.oferă informaţii despre bilete.Leeds United: parteneriat cu Ministerul învăţământului.o politică a ospitalităţii: structuri de primire specializate.promovarea dialogului cu cluburile rivale .a întări rolul clubului în mediul social .. să stimuleze crearea lor şi să le ofere un loc în sfera gestionării clubului. 2 – Responsabilul cu relaţiile cu suporterii şi asociaţiile de fani .însoţirea suporterilor .8 – a lăsa la nivel local autonomia necesară pentru măsuri adecvate.promovează sportul în comunităţile defavorizate 3 – Rolul clubului în mediul social . zile): ambianţă plăcută. legislaţie.antrenarea vedetelor (au rol major) Relaţiile clubului cu suporterii şi cu mediul social 1 – “Carta suporterilor” .acţiuni: . transport. Modalităţi de prevenire: .ameliorarea relaţiilor club – suporteri . asupra populaţiei locale . infrastructură.acţiuni înainte de meci (ore. programe… . Măsuri de prevenire: ale poliţiei.acţiuni poliţieneşti .clubul trebuie să valorizeze asociaţiile oficiale de suporteri.rol consultativ pentru suporteri . susţine politicile sociale. cazare. organizarea caselor de bilete.partenariat privind drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi . . schimb de idei → evaluarea nevoilor şi aşteptărilor → formalizarea contactelor → conceperea cartei care va defini clar drepturile şi obligaţiile.numirea unui responsabil cu securitatea din partea suporterilor . . competiţia nu trebuie să genereze un sentiment de excluziune ( în cartierele defavorizate sau la tinerii cu probleme) .

Metropole: turnee şcolare de fotbal cu participarea jucătorilor profesionişti. loisir la club. Franţa: în 28 de departamente există „ofiţerul de prevenire a violenţei în sport”. 49 . Cehia: dezvoltarea unei noi generaţii de suporteri prin crearea de cluburi de suporteri-juniori (8-12 ani).

2.siguranta personalului si a fiecarui detinut de ceilalti detinuti. contagiunea morala. mulţi alţi delincvenţi. . 4. Ce este mai rău în penitenciar ? 1. descarcari bruste de tensiuni. saracia rolurilor sociale. nu exista singuratate morala (deţinuţii ştiu că au rămas afară. noul model social trebuie sa i-a in calcul si criminalitatea care decurge din acest lucru. 2.spatiu dihotomic si ierarhic .15 – Noţiuni de psihologie penitenciară Introducere 1. disciplina este importanta. 3. unii fiind oameni cu funcţii importante) 7. planeta traverseaza o perioada contradictorie : marea toleranta fata de comportamentul uman. 5. . 4. . în libertate. creste capacitatea de a risca. neincrederea si critica fata de institutiile de control social.spatiu al autoritatii – interactiuni sunt asimetrice. sa nu aiba delicventa si ca urmare sa nu existe inchisori. inchisorile actuale si-au pierdut specificitatea 6. 5.spatiu penal .un camp de forte – tehnici de dominare din partea gardienilor si tehnici de rezistenta din partea detinutilor.spatiu al experientelor limita (« omul este condamnat la libertate ») . sfirsitul iluziei ca o societate poate sa aiba conditii bune.spatiu inchis .detinutii sunt adusi impotriva vointei lor.prima sarcina a unui director de penitenciar . conditia infraumana se invata (a fi « nimeni » nu mai deranjeaza) 6. 3. criminalitatea este o problema globala iar solutiile sunt partiale. functia hoteliera a penitenciarului – se asigură o multitudine de servicii. inactivitate prelungita 50 . securitatea inchisorii e asigurata de un anumit tip de relatii interpersonale intre personal si detinuti Coordonatele institutiei penitentiare : . care te priveaza de responsabilitati.

comparativă. raportul fata de detinuti fiind de 1 psiholog la 2000 de deţinuţi. impune adaptarea la valori si norme informale.somatizari multiple .100 de psihologi proveniti din armata. 1909 – este angajat primul psiholog in penitenciarul din Chicago in “Clinica pentru tinerii delicventi din Chicago” (psihiatru pentru a testa inteligenta) 1913 – In New York la “Reformatorul pentru femei” este angajat un psiholog pentru a identifica detinutele care puteau sa profite de programul de scolarizare si se puteau intoarce in societate fara riscuri. Intre cele doua razboaie mondiale. Expertul are o viziune de ansamblu.pedepsele scurte nu sunt o adevarata excludere .Prima pedeapsa 1. o problema de evolutie sau involutie a personalitatii 3. 1945 – existau in SUA 80 . şocul depunerii : .anularea intimitatii (nu exista refugiu) . istorică. Specialistul este centrat mai ales pe o anumita problematica. sarcina psihologului in inchisorile americane era de a depista deficientele de inteligenta si de a da un prognostic pentru eliberare.supraaglomerarea -deposedarea de bunuri personale afecteaza capacitatea de supravietuire Evoluţia psihologiei penitenciare Capacitatea de progres a unei insitutii este determinata de numărul specialiştilor pe care ii are.pedepsele lungi sunt asemanatoare cu condamnarea la moarte pentru ca deţinuţii ies din constiinta lumii iar sederea in penitenciar se transforma intr-un anumit stil de viata. Evolutia institutionala nu este posibila fără experti si specialisti. Valoarea timpului trait e diferita la un matur. 51 . tânar sau copil. distinctia necesara . 2.

4. 2. 1938 – în Canada o comisie parlamentara face o ancheta in penitenciare si considera ca obiectivul nr. In 1960 aveau 7 psihologi iar in 1970 – 50 de psihologi. masurarea inteligentei evaluarea personalitatii redactarea rapoartelor reuniuni cu personalul consiliere individuala evaluare aptitudinala cercetare sarcini administrative 52 . In 1973 se hotaraste ca raportul psiholgi – detinuti sa fie de 1 la 150 si de 1 la 40 in penitenciarele spital. 5. 2. 5.Gluck: “mediul penitenciar nu este atractiv pentru psihologi din cauza conditiilor rigide si inflexibile din aceste institutii care devin obstacole pentru dezvoltarea personala si profesionala”. 8.dificultati de comunicare cu persoanele de nivel inferior . Tot in 1973 se analizeaza dificultatile de adaptare a psihologilor la conditiile de penitenciar: .psihologii aveau ca superiori persoane fara pregatire profesionala deosebita . 3. 7. Primul psiholog angajat in Canada a fost in 1955. 4. administrarea testelor evaluarea si clasificarea detinutilor aplicarea masurilor coercitive cercetare evaluare in vederea eliberarii conditionate 1952 – Corsini si Miller identifica 14 activitati ale psihologilor din mediul carceral: 1.lipsa de autonomie pentru specialist .atmosfera de tip militar . 6. 3.dificultati de a ajunge in posturi superioare psihologilor 1934 – in SUA se considera ca psihologii desfasurau cinci activitati principale: 1. 1 este reinsertia sociala si abia apoi custodia. Comisia parlamentara recomanda angajarea de psihologi.

Psihologul are rolul de intermediere intre detinuti si administratie. administratia si psihologii. 30% din timp activitate corectiva (consiliere. analizand activitatea psihologilor o clasifică astfel: 48% din timp le ia administrarea testelor. activitati cu personalul 12.terapie). conferinte.9. cercetare (inclusiv elaborare de teorii) 53 . evaluare. formarea personalului 13. formarea detinutilor 14. 1971 – Rahn propune inlocuirea modelului medical cu modelul psihologiei industriale. considerandu-i pe detinuti persoane normale. tratament. 8% anchete si cercetari. evaluare pedagogica 11. terapie de grup 10. 13% din timp le ia formarea personalului. 1970 – Norton. evaluarea si redactarea rapoartelor. ajutandu-i pe detinuti sa se adapteze matur si eficace la stresul din inchisoare”. prezentarea unor expuneri in exteriorul penitenciarelor 1956 – Bodemar: “În inchisoare exista o relatie tripartida care opune detinutii. consiliere. 1980 – Asociatia Americana a Psihologilor Corectionali (AAPC) adopta standardele pentru serviciile de psihologie din inchisorile pentru adulti unde sunt definite cele 5 functii specifice rolului de psiholog: formare.

Poarta Albă. Gheorghe Florian Cunoaşterea modului cum diversele categorii de deţinuţi adulţi îşi motivează infracţiunile. Tulcea . modul cum concep reintegrarea lor socială după liberarea din penitenciar . METODOLOGIE 54 . pe această bază. Iaşi. se vor putea stabili modalităţi eficace de intervenţie pentru prevenirea viitoare a acestor conduite antisociale. Bucureşti-Rahova. adecvarea instrumentelor utilizate la obiectivele urmărite. Focşani. este deosebit de importantă pentru înţelegerea factorilor premergători şi a mecanismelor de justificare utilizate de aceştia Avem în vedere acele infracţiuni care au cea mai mare pondere în totalul celor existente în prezent în penitenciare: omor. luare de mită. tâlhărie. corespondenţa acestora cu situaţia lor socială. Bucureşti-Jilava. Oradea. abandon de familie. Satu Mare. viol. mutaţiile apărute în timp. proxenetism. trafic de influenţă. Brăila. atitudinea lor faţă de pedepsele primite. înşelăciune. Gherla. vom putea releva tipologia motivaţiilor la delincvenţii români. caracteristicile fenomenului de atribuire a cauzalităţii în cazul deţinuţilor români.Anexa 1 MOTIVAŢIA INFRACŢIONALĂ LA PERSOANELE ADULTE CARE EXECUTĂ PEDEPSE PRIVATIVE DE LIBERTATE Dr. De asemenea. Târgu Mureş. infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice. Mărgineni. Realizând această investigaţie mai mulţi ani la rând. diferenţele calitative dintre diferitele surse de date. trafic de stupefiante. Acest studiu este realizat pentru prima dată în ţara noastră şi are deocamdată doar o valoare exploratorie: el a urmărit să determine dimensiunile problematicii studiate.vătămare corporală gravă. Timişoara. lovituri cauzatoare de moarte. ultraj. furt. violare de domiciliu. deschiderea la dialog a persoanelor deţinute. Acest studiu a fost realizat în anul 2005 în colaborare cu specialişti în probleme umane din 14 unităţi de detenţie subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor: Aiud.

49 – lovituri cauzatoare de moarte. în condiţiile acestui studiu.psiholog. 25 – trafic de influenţă şi 18 – luare de mită. 87 – înşelăciune. 54 – trafic de stupefiante. Chestionarele realizate pentru fiecare infracţiune s-au bazat pe experienţa celor care au lucrat nemijlocit cu aceasta categorie de persoane. împrejurările şi motivaţia faptelor comise. modul în 55 . 59 – vătămare corporală gravă. Toate răspunsurile oferite de deţinuţi la chestionarele administrate au fost trecute pe o foaie de răspuns iar atunci când relatările lor au fost mai nuanţate decât variantele propuse de noi. o şcoală postliceală sau o facultate. Au fost consemnate aspecte calitative privind motivaţia infracţională reieşite din analiza rechizitoriului precum şi din relatările personalului care lucrează nemijlocit cu deţinuţii cuprinşi în eşantion. Fiecare tip de chestionar a fost aplicat la deţinuţi recidivişti şi nerecidivişti. educator. supraveghetor -.În cele 14 unităţi de detenţie au fost aplicate chestionare special concepute la deţinuţi adulţi care au comis infracţiunile amintite. deţinuţii care au absolvit liceul. S-a ţinut cont de faptul că deseori deţinuţii prezintă incomplet situaţia lor juridică. 44 – abandon de familie. 54 – ultraj. 50 – violare de domiciliu. au avut o importanţă specială. 91 – viol. au fost notate în detaliu. 105 – furt. Diferenţele de reprezentare a deţinuţilor de la o infracţiune la alta sunt datorate faptului ca în unele unităţi nu au fost găsiţi deţinuţi care să îndeplinească exigenţele prevăzute sau nu au fost de acord să participe la acest studiu (lotul iniţial prevăzut a fost de 1. Prin „deţinuţi cu nivel de cultură ridicat” s-a înţeles. astfel încât să putem înţelege justificările infracţionale pentru fiecare subiect investigat. 98 – tâlhărie. din mediul urban şi rural. De aceea. INVESTIGAŢIA DE TEREN Au fost investigaţi 947 de deţinuţi a căror repartizare pe infracţiuni a fost următoarea: 119 – omor. 38 – proxenetism. rubricile privind motivaţia infracţională reieşită din rechizitoriu şi cea apreciată de personalul care lucrează nemijlocit cu cel în cauză . 56 – infracţiuni la legea circulaţiei.680 de subiecţi). având nivel cultural ridicat şi scăzut. şef de secţie.

elaborarea justificărilor infracţionale este un amplu proces de creare a structurilor de auto-legitimare a stilului lor de viaţă. de indivizi de care s-a profitat. CONCLUZII GENERALE 1. 2. convingerile lor infracţionale. Eforturile de prevenire şi control a criminalităţii nu pot ignora motivele pro-infracţionale specifice unui delincvent sau unei categorii de delincvenţi. de oameni cu lipsuri materiale majore care sau sacrificat pentru familia lor. noii veniţi găsesc justificări infracţionale gata fabricate. 4. În dosarele de penitenciar ale deţinuţilor investigaţi. Chiar dacă aspectele generale sunt.care ei îşi reprezintă victima şi contribuţia ei la comiterea infracţiunii. care le diminuează culpabilitatea şi le reface echilibrul sufletesc. Ca urmare. în final. a familiilor acestora sau a comunităţilor din care fac parte. în mare. 3. se vor putea înţelege şi proiecta modalităţi de intervenţie adecvate care. plecând de la cunoaşterea acestora. care duc la decizia de a comite o infracţiune. din punctul lor de vedere. cunoscute de cei care se ocupă de controlul şi reducerea acestui fenomen social. de persoane care doar au ripostat la o provocare. sunt de o importanţă practică aparte. Ei analizează instrumentele utilizate şi oferă/aleg răspunsurile care. le asigură imaginea cea mai avantajoasă: de victime. Instituţia penitenciară este un loc de perspectivă socială care permite o viziune profundă asupra unor procese şi dificultăţi aflate la nivelul indivizilor. Situaţia de deţinut influenţează răspunsurile date de cei cuprinşi în cadrul unei investigaţii privind motivaţia infracţională. uşor de înţeles şi interiorizat. vor limita dezvoltarea fenomenului infracţional. de oameni urmăriţi de ghinion. etc. În lumea condamnaţilor. Doar plecând de la aceste mecanisme generatoare de criminalitate. În cazul recidiviştilor. am găsit un procent însemnat de rechizitorii care nu conţineau referiri clare la 56 . se vor putea lua măsurile adecvate pentru a corecta condiţiile de viaţă sau modalităţile de neutralizare utilizate de delincvenţi pentru a-şi justifica modul de viaţă. înţelegerea proceselor mentale ale delincventului şi contextul său de viaţă.

sentimentul că pedeapsa primită e echivalentă cu fapta etc. 5.documentele din dosarul penitenciar. că au avut o copilărie lipsită de griji şi nu dominată de lipsuri şi rele tratamente. Cunoaşterea motivaţiei infracţionale permite înţelegerea criminalităţii din punctul de vedere al celor în cauză : modul cum au perceput lumea în care trăiesc. 6.motivaţia infracţională. c .de asemenea. atribuirea vinei pentru crima comisă sau pentru devenirea lor infracţională. Un lucru demn de remarcat este faptul că mulţi din deţinuţii chestionaţi au copii. modul cum au evaluat reacţia comunităţii faţă de o infracţiune sau alta. indirect.pentru instanţă şi pentru publicul larg este important ca motivaţia actelor comise de cel judecat să fie prezentată integral pentru a arăta baza pe care s-a construit sentinţa şi. permite luarea unor măsuri corecte şi eficace atât în cazul unui delincvent cât şi al unei categorii omogene de infracţiuni. Toate acestea favorizează o cunoaştere de profunzime a lumii delincvenţilor şi a contextelor de viaţă în care s-au format. a contextului în care s-a dezvoltat şi care a făcut posibilă infracţiunea. Studiul realizat de noi arată că trebuie abandonate unele enunţuri (prejudecăţi) despre particularităţile delincvenţilor care nu mai au susţinere în realităţile întâlnite pe teren: avem în vedere faptul că ei provin în procente mari din familii organizate şi nu din cele dezmembrate. în care trebuie să se găsească o imagine de ansamblu a personalităţii delincventului. teama sau nu de etichetare. conştiinţa faptului că există sau nu mijloace legale de a le atinge. sunt foarte importante pentru cei care se ocupă de executarea pedepsei şi de programele de recuperare socială a deţinuţilor: totul începe cu studierea piesei principale a dosarului . că nivelul lor de şcolarizare este deseori ridicat. Acest fapt devine preocupant la cel puţin 3 nivele: a . aceasta 57 . b .rechizitoriul. să fie generată adeziunea publicului la aceasta. acest lucru va contribui semnificativ la o practică unitară a tuturor instanţelor de judecată. că situaţia lor materială era destul de bună la data comiterii infracţiunii. identificarea adevăratei motivaţii. importanţa dată nevoilor personale şi ale familiilor lor. oricât de laborios ar fi acest lucru.

nu s-au găsit elemente particulare deosebite privind situaţiile pre-criminale în care au fost angrenaţi deţinuţii investigaţi: acestea au fost împrejurări banale dar care au căpătat în ochii făptuitorilor semnificaţii aparte – lipsuri materiale. sunt sănătoşi fizic. personalul din penitenciare surprinde nuanţe de fineţe privind motivaţia lor infracţională. astfel încât. 9. din familii organizate. 7. 8. Desigur. gelozia. concluziile funcţionarilor din unităţile de detenţie invită la investigaţii mai ample înainte de fixarea pedepsei. sunt necăsătoriţi. nerecidivişti dar cu antecedente penale. Ca urmare. sub aspectul specializării infracţionale şi al cunoaşterii vieţii din penitenciar. şi anume. că familia şi copiii sunt un factor moderator al criminalităţii. dar ameninţătoare şi enervante. Majoritatea deţinuţilor investigaţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani. 58 . în aceste infracţiuni. diferă de afirmaţiile deţinuţilor dar şi de cele consemnate în rechizitoriu. fără implicarea unei a treia persoane (care precipită lucrurile şi împinge la agresiune). deşi majoritatea sunt „muncitori calificaţi”. în familie sau înţeles bine cu mama şi afirmă că au fost rareori bătuţi în copilărie . victimele sunt percepute ca fiind mai slabe din punct de vedere fizic. sancţiunea să fie adecvată personalităţii delincventului şi contextului social care au generat sau menţin starea infracţională. recuperarea unor sume de bani. răzbunarea. doar între agresor şi victimă. provin din mediul urban. lovitură cauzatoare de moarte. nici la repercusiunile acesteia asupra victimei. In privinţa infracţiunilor cu violenţă – omor. Frecvent deţinuţii afirmă că nu s-au gândit la consecinţele faptei nici în ce-i priveşte . Ţinând cont de instrumentele utilizate. sunt absolvenţi de liceu. nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri. în general. vătămare corporală gravă. In baza relaţiilor directe cu deţinuţii şi a perioadei lungi în care le pot cunoaşte problemele personale şi familiale. În general.situaţie contrazicând ceea ce s-a considerat o lungă perioadă. la data arestării mulţi din ei nu aveau o ocupaţie. experienţa anterioară are un rol important la recidivişti. care deseori. 10. tâlhărie – actul violent are loc.

„tulburări de personalitate”. „alt răspuns” sau „nu recunoaşte fapta”): Sursa Motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 Vina victimei (poliţist. „căutarea unui trai uşor” şi „provocarea victimei”. etc. escaladarea unor conflicte banale.11. „devalorizarea muncii”. comparaţia socială (invidia). aşa cum se poate vedea în tabelul următor (nu am trecut şi rubricile de „non-răspuns”. vecinătatea. Infracţiunile care au făcut obiectul studiului nostru nu par a avea o legătură cu condiţiile generale din societate şi nici cu violenţa văzută la televizor ci cu ambianţa imediată de viaţă a delincventului – relaţiile familiale. nu este foarte întinsă. 12. „apartenenţa la un grup infracţional”. în rechizitoriu se consemnează ca principale motivaţii „câştigul facil” şi „consumul de alcool”. educaţia primită. personalul din penitenciare menţionează „aspiraţii exagerate”. Motivele infracţionale mai frecvent invocate de deţinuţi sunt „lipsurile materiale”. Plaja motivaţiilor infracţionale utilizate de deţinuţi precum şi cele regăsite în rechizitorii sau în relatările personalului din penitenciare. pieton) Sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă Surprins într-o altă infracţiune Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima 9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare (sub influenţa alcoolului) 11 A dorit să aplice o „corecţie” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din penitenciare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 59 . posibilitatea de a obţine uşor şi repede bani şi bunuri.

Pentru distracţie. condiţiile atmosferice. am adormit la volan Starea drumului. alţii au prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat. mediul de provenienţă „Unii au prea mult.12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 Pentru bani (câştigaţi uşor) Lipsuri materiale Pentru a trăi mai uşor. aventură Educaţie precară. altă persoană 60 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x . a deveni cineva Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Din invidie Nesocotirea oamenilor şi a legilor (permis suspendat) Apartenenţă la un grup infracţional Din neglijenţă Pentru a achita o datorie Solicitat de cumpărătorii de droguri Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Victima a cerut mită Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Probleme etice şi deontologice Pentru a obţine un post Aveam puterea de decizie A scăpa de urmărirea penală Contra-serviciu Neatenţia mea (la volan) Teribilism la volan Oboseala.

Pe baza experienţei noastre. au fost puşi în dificultate. îmi îngreunau existenţa 49 Atmosfera din casă 50 Neînţelegeri cu socrii 51 Înşelat de soţie. ci deţinuţii exprimă o părere larg răspândita în lumea închisorilor: de câte ori au fost invitaţi să aducă argumente în acest sens.42 Starea tehnică a vehiculului 43 Necunoaşterea regulilor de circulaţie 44 Vina persoanei care mi-a împrumutat maşina 45 Neînţelegeri cu soţia 46 Dezinteres pentru familie 47 Rea credinţă. nu recunoaşte copiii 52 Iubea altă femeie 53 Satisfacerea nevoilor sexuale 54 Din plăcerea de a viola 55 O iubea 56 S-a ascuns de urmăritori (în evadare) 57 Pentru că i se făcea o nedreptate 58 Nu suportă autoritatea (neîncredere în autorităţi) 59 Nu poate justifica Total x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 34 x 36 27 13. se impune necesitatea prezenţei în parchete şi la instanţele de judecată.în arestul poliţiei sau în penitenciar. lucru de care au devenit conştienţi spun ei . Având în vedere importanţa identificării ştiinţifice a tipurilor de motivaţie pro-infracţională în fiecare caz investigat şi judecat. avem convingerea că lucrurile nu stau aşa. Conduita deţinuţilor în timpul executării pedepsei. este relativ bună. 14. O mare parte din deţinuţi consideră pedepsele primite ca fiind aspre comparativ cu faptele comise. a unor 61 . orgoliu 48 Voiam să-mi trăiesc viaţa.

nerecidivişti .3% sunt dependenţi de alcool iar 2.5-8 clase .51. cu copii – 15 % .studii: .35.necăsătoriţi – 25.36% .căsătoriţi.16. ar elabora prognoze privind evoluţia viitoare a acestora în mediul de detenţie sau după liberare.ocupaţia la data arestării: .5% de droguri.3% au între 36 si 45 de ani. 62 .concubinaj.3% .2% .25.25. cu copii – 17.28.24.fără ocupaţie. Deţinuţii condamnaţi pentru „omor” Date semnificative .starea de sănătate: .starea civilă: .2% .27% au peste 46 de ani .starea de recidivă: .liceul .cu boli psihice . ar putea orienta modul de anchetare eficace în funcţie de particularităţile lor psihologice.5% declară că au şi boli somatice şi mintale. . .3% .au antecedente penale .30.53% . Ei ar putea asigura o cunoaştere de profunzime a personalităţii delincvenţilor şi a gradului lor de periculozitate.specialişti în acest domeniu .6% . ar putea oferi expertiză în problemele practice cu care se confruntă magistraţii. .3% .2% .5% .muncitori necalificaţi. cu copii – 15% . .vârsta: .35.divorţaţi.11% .sănătoşi .şcoală profesională .5% .27% au între 26 si 35 de ani .48% .muncitori calificaţi .psihologi şi criminologi.cu afecţiuni medicale .

compasiune (23.4%) sau în casa agresorului (23.conflictul a fost neintenţionat în 52% din cazuri iar 58% din deţinuţi afirmă că a fost declanşat de victimă .4% aveau vârsta între 41 şi 50 de ani. .4% între 26 şi 30 de ani iar 12.5 5 1. în casa victimei (29.5% în mediul rural.5%).autorul a recunoscut infracţiunea doar după identificare (43.4 1.. aceasta fiind percepută ca mai slabă fizic (47%) dar ameninţătoare (37.5%).7%) sau sa predat poliţiei ( 30. 70% din deţinuţi au regretat iar faţă de familia victimei resimt ruşine (39.4% din cazuri. Motivaţia condamnaţilor pentru “omor” Sursă Tipuri de motivaţie Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă A fost surprins într-o altă infracţiune (furt. .73% au comis fapta singuri iar 60.5 5 2.2%).familia de origine este organizată în 82.victimele erau bărbaţi (63%). fapta a fost comisă în spaţiul public (34.6 1.5 8.după împrejurări.6% între 51 şi 60 de ani.8%) şi enervantă (20.5%) sau indiferenţă (24. -pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta comisă de 61.repartizarea pe vârste a victimelor arată că 24.5 0.3%).7 1 2 3 4 5 6 7 8 63 . .3% din condamnaţi.8 29. -după comiterea faptei.7 16 34. 13. cunoscuţi anterior (78%) şi cu care aveau relaţii bune (52%) deşi nu erau rude (73%).3 4. . .4%).5%.8 8.4 7.5%). viol) Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar % 34. -vinovat principal de infracţiune este considerată victima (37%) iar deţinutul însuşi doar în procent de 34.5 8. .

8 0.2 0. . .4 7.3 3.7 100 Există diferenţe semnificative între cele trei surse de date privind motivaţia infracţională: .7 4.7 3. O menţiune fac pentru procentele mari în care nu sunt menţionate motivele infracţiunilor comise: 38% în rechizitorii şi 50% la personalul din penitenciare. din cauza geloziei sau la îndemnul prietenilor.5 38 100 1.9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare sub influenţa alcoolului 11 A dorit să aplice o „corecţie” 12 Alt răspuns 13 Nu recunoaşte fapta 14 Nu poate justifica fapta 15 Lipsă rechizitoriu 16 Non-răspuns (nespecificat) 17 Total 3.4 1. la care mai adaugă şi alte explicaţii privind faptul că au fost agresaţi sau umiliţi de victimă. dar aduce şi elemente trecute sub tăcere de făptaşi: surprinderea în timpul comiterii altei infracţiuni sau faptul că victima luase apărarea altei persoane.3 2. au fost sub influenţa alcoolului. pe consumul de alcool (în procent mult mai mic decât cel afirmat de deţinuţi).toate categoriile de deţinuţii explică omorul în principal prin faptul că au fost provocaţi.3 100 4.8 49. Deţinuţii condamnaţi pentru “lovituri cauzatoare de moarte” 64 .rechizitoriul pune accentul pe conflictul dintre cei doi.personalul din penitenciar insistă asupra conflictului apărut între agresor şi victimă fără a considera că victima l-a provocat pe asasin.7 8.

din punct de vedere fizic.6%) dar erau rude doar în procent de 26.3% nu aveau nici o ocupaţie .după starea civilă.7%) . fapta a fost comisă fără a fi ajutat de cineva (87. 65.7%) şi afirmă că s-au înţeles cel mai bine cu mama (57%).3% sunt nerecidivişti iar 47% au antecedente penale. condamnaţii se grupează.după studii.14. .7%).6%) şi enervantă (30. deţinutul cunoştea victima de mai mult timp (81. .6%).5%) şi regretă deznodământul (79.5%) deşi erau.8%). dependenţa de alcool este destul de frecventă (22.44.8% erau muncitori necalificaţi iar 18.provin din mediul rural (59%). la data arestării. nu a existat o intenţie vădită de a comite agresiunea (63. în copilărie au fost rareori bătuţi (51%) sau niciodată (34. au considerat că au făcut o nedreptate (26. din familii organizate (79. faţă de familia victimei resimt ruşine (51%) şi compasiune (32.8%). ziua (57%) şi mai ales în zilele lucrătoare (71%) .6%). mai ales bărbaţi (73.7%). - Motivaţia condamnaţilor pentru “lovituri cauzatoare de moarte” Sursă Tipuri de motive 65 Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din penitenciar .4% lucrau în agricultură.3% şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii .6%). urmând cei căsătoriţi care au copii – 16. deţinuţii declară că au fost disperaţi (28. mai slabe. . cei mai mulţi sunt necăsătoriţi (34. şcoală profesională (28.8%) urmând deţinuţii de peste 46 de ani ( 34.5%.Date semnificative .6%) şi liceu (24. victimele erau persoane mature.6%). 14. deţinuţii investigaţi consideră că victimele au declanşat conflictul (75. după comiterea faptei. . în ordine. .după starea de recidivă.5%).intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este 26-35 de ani (38. cu vârsta cuprinsă între 36 şi 50 de ani (42. în cei care au 5-8 clase (30 %).4%) iar 43% declară că au o afecţiune medicală.3%.5%).3% declară acest lucru) deşi înainte de aceasta victima li s-a părut ameninţătoare (30.

efortul de a se apăra de agresiunea victimei şi recuperarea unor bani sau bunuri . .2 100 32.5 10.2 4. în principal.6 6.autorii infracţiunilor de lovituri cauzatoare de moarte. . în conflictul apărut între cei doi şi în mai mică măsură în consumul de alcool (doar 10% din cazuri).2 2 2 49 100 Analizând procentele din tabelul de mai sus.% 1 2 3 4 5 6 Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului Pentru a se apăra de victimă A fost umilit de victimă Din răzbunare Probleme financiare sau de proprietate cu victima 7 Surprins într-o altă infracţiune 8 Nu poate justifica 9 Alt răspuns 10 Non-răspuns (nespecificat) 11 Lipsă rechizitoriu 12 Total 45 24. explicaţia trecerii la act este găsită. afirmă că au fost provocaţi de victimă (47%).2 4.1 2 2 2 2 8. în jumătate din cazuri.2 2 4 28. .deţinuţii foarte tineri (18-21 ani) şi cu nivel de instruire scăzut (1-4 clase).2 100 59. Deţinuţii condamnaţi pentru “vătămare corporală gravă” Date semnificative 66 .6 10. că erau sub influenţa alcoolului (22.%) şi au fost forţaţi să se apere de aceasta (10.în rechizitoriile consultate.personalul din penitenciar consideră drept cauze principale conflictul. în jumătate din cazuri. putem trage anumite concluzii: . umilirea lor de către victimă . personalul nu poate preciza motivaţia infracţională iar o treime din rechizitorii nu fac referire la acest aspect.2%). consideră că ceea ce a condus la deznodământul fatal a fost.

.condamnaţii consideră că vinovat de eveniment a fost victima (50. deţinutul (25. .3%). şi un sfert din ei au fost deseori bătuţi în copilărie.3%) a fost declanşat de victimă în 59. . Motivaţia condamnaţilor pentru „vătămare corporală gravă” Surse Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din 67 . victima a generat la deţinut enervare (22%).din spusele deţinuţiilor.la data arestării 40. 26-30 de ani (17%) şi 41-50 de ani (15. . furie (20.3%).3%).8%).intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este cel de 26-35 de ani (42.6%) .jumătate din deţinuţi au recunoscut fapta după identificare (doar 18.starea de sănătate era bună pentru 73% din deţinuţii investigaţi deşi 22% recunosc că sunt dependenţi de alcool. s-au înţeles bine cu mama (54. de deţinut (17%) sau de o altă persoană -15.2%).5% sunt căsătoriţi şi au copii iar 20.8% erau elevi sau studenţi. .deţinuţii afirmă că au considerat că au făcut o nedreptate (20%).victimele au fost mai ales bărbaţi (78%). . . din familii organizate (73%).6% s-au prezentat la poliţie de bună voie).3%). conflictul spontan (45. . teamă (15.4%) sau persoanele din anturaj (13. 20% din cei intervievaţi nu recunosc nici acum fapta comisă.două treimi din deţinuţi sunt nerecidivişti şi 51% au antecedente penale.8%) sau fără intenţie (37. aceşti deţinuţi se repartizează în două grupe principale: 42.după studii. . aveau vârsta de 31-35 de ani (20.3% din cazuri.3%) sau le-a fost teamă (15..4% au 5-8 clase iar 23.6%). 30. 5% lucrau în agricultură. după încetarea agresiunii.majoritatea au comis fapta singuri (61%).3% trăiesc în concubinaj şi au copii. 83% din victime erau cunoscute de agresor dinainte de agresiune şi aveau relaţii bune cu aceasta.8%). . 6. 34% sunt necăsătoriţi. ziua şi noaptea în procente egale şi mai ales în zilele lucrătoare.4%) .provin din mediul rural (56%).după starea civilă. . .7% nu aveau nici o ocupaţie.3%.cred că pedeapsa primită este mai grea decât fapta (67. 34% erau muncitori calificaţi.7% au şcoală profesională. . de asemenea. că au făcut dreptate (20.6%) sau nemulţumire (13.o treime din deţinuţi se declară “indiferenţi” atât faţă de victimă cât şi faţă de familia acestuia.

1 5.7 10. Deţinuţii condamnaţi pentru „tâlhărie” 68 . procentele mari în care .2%). Menţionăm.2 8.6 5.6 3.2%) sau prin presiunea grupului de prieteni (8.4 1.7 44 100 Observăm în tabelul de mai sus discrepanţe majore între ce declară deţinuţii şi ceea ce au ajuns să cunoască personalul din penitenciarele în care aceştia îşi execută pedeapsa: deţinuţii motivează fapta prin provocarea de către victimă (45.7%).2 1. furt sau viol (10.7 52.1 1.5%) în timp ce personalul corecţional consideră ca ceea ce explică trecerea la act a fost conflictul şi faptul că deţinutul a fost surprins în timpul săvârşirii altei infracţiuni.5 10. de asemenea.7 8.5 5. în rechizitoriu.2 3. nu se fac referiri precise la motivaţia infracţională dar şi cele în care personalul din penitenciare nu se pronunţă referitor la cazurile investigate de noi.7 8.1 5. prin nevoia de a se apăra (10. de regulă.4 1.4 100 30.4 100 penitenciar % 35.7 1.Tipuri de motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului Pentru a se apăra de victimă Surprins în altă infracţiune Îndemnat de prieteni Răzbunare (sub influenţa alcoolului) Probleme financiare sau de proprietate cu victima Gelozia A fost umilit de victimă Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Tota l 45.1 10.

predomină cei cu 5-8 clase (38.fapta a fost comisă mai ales în mediul urban (73. . furie (6%).2%). victimele erau bărbaţi din care 70% necunoscuţi înainte.sentimentele deţinuţilor faţă de victimă au fost diverse: că o pot domina (28.3%). au recunoscut după identificare (50%). cei mai mulţi deţinuţi sunt necăsătoriţi (54%) sau trăiesc în concubinaj şi au copii (25.fapta a fost spontană în 75.4%).5% din cazuri iar 55% din deţinuţi afirmă că au luat în considerare posibilitatea de a nu fi descoperiţi. egală ca forţă (26.în 75.4%) nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri.6% medie şi doar 29.2%). . dezamăgire (8.5%).5%). Motivaţia condamnaţilor pentru “tâlhărie” Surse Tip de motivaţie 69 Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciar % din . 31.6% din condamnaţi.5%) sau mai puternică (22. panică (10.6%). teamă (16.4%). după comiterea faptei. .4%) şi 18-21 de ani (18. deţinuţii afirmă că au resimţit teamă (24. .6%) şi şcoală profesională (19.3%).8%). că au făcut o nedreptate (15.4%).după consumarea faptei deţinuţii s-au predat poliţiei (9. au încercat să ascundă fapta (18. în zilele lucrătoare (76.fizic.2%). .mai mult de jumătate din deţinuţi (52%) au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani. din familii organizate (75. nemulţumire (7. victima era percepută ca fiind mai slabă (47%).pedeapsa primită e apreciată ca fiind prea aspră de 80.Date semnificative .4% nu recunosc fapta de care sunt acuzaţi.după studii. .5%). că au comis o greşeală (20.5% din cazuri. în spaţiul public (75. iar 20.5%). au o stare de sănătate bună (70.2%).6% precară. liceu (27. 77. .5%) şi de condiţie modestă (73. enervare (8.1%).5%).provin din mediul urban (57%). .4%) . . .4%).deţinuţii investigaţi sunt recidivişti în proporţie de 51% iar 59% din ei au antecedente penale.8% din deţinuţii apreciază că aveau o situaţie materială bună.4%). urmând intervalul 22-25 (20.după starea civilă.6% din ei nu s-au gândit la consecinţele faptei asupra victimei.5%). .înainte de comiterea faptei. satisfacţie (18. . 37.

9 6. educaţia precară şi.personalul din penitenciar are în vedere ca motive principale: câştigul uşor. îndemnul prietenilor. . influenţa prietenilor.6 15. în ordine.7 1 1 35 6.motivele invocate mai frecvent de deţinuţi sunt. lipsurile materiale.2 2. lipsurile materiale.3 7.3 18.7 100 . . consumul de alcool.7 40 1. provocarea de către victimă şi căutarea unui trai mai uşor. în sfârşit.2 2 2 2 2 4. aventură Educaţie precară “Unii au prea mult.8 6.1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 Câştig uşor Lipsuri materiale Sub influenţa alcoolului Influenţa prietenilor Provocat de victimă Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie.1 8.9 1.în rechizitoriu se menţionează mai des faptul că deţinuţi au urmărit un câştig uşor sau lipsurile materiale. căutarea banilor pentru distracţie şi aventură.9 1 1.4 7. Deţinuţii condamnaţi pentru infracţiunea de „furt” 70 .9 1.7 5.9 100 19 12.5 19. alţii prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat de ceilalţi Din răzbunare Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Nu poate justifica Nu recunoaşte fapta Lipsă rechizitoriu Nu rezultă (nespecificat) Alt răspuns Non-răspuns Total 20.4 13. consumul de alcool.2 1 100 26.7 4.

jumătate din deţinuţi sunt necăsătoriţi (48. de asemenea copii. . 44. pedeapsa e considerată mai grea de 53. sunt sănătoşi fizic şi psihic (53.3% din deţinuţi şi doar 40% din aceştia o apreciază ca fiind pe măsura faptei.2%) şi precară în 35.4%) şi liceu (30.mare parte din deţinuţi se considera vinovaţi de fapta comisă (71.6%). având în vedere că mai mult de jumătate din cei investigaţi (54.regret.2% .jumătate din deţinuţi sunt recidivişti dar numărul celor cu antecedente penale este de 70.3%). 41% .provin preponderent din mediul urban (56.întrebaţi ce au simţit faţă de victimă.2%).2%). . considerăm totuşi că procentul infracţiunilor pregătite din timp este totuşi mai mare. 18% trăiesc în concubinaj şi au copii iar 13.3% sunt căsătoriţi şi au.comparativ cu infracţiunea.nimic. in mediul urban (67.5% din acestea.după spusele deţinuţilor. 15. o femeie (17%) sau o instituţie 14.cei mai mulţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani (41%).8% erau muncitori calificaţi. .8%) şi nu era rudă cu deţinutul (95. medie (36.5%.4%) deşi doar jumătate din ei (52. infracţiunea a fost comisă împreună cu alţii în 51.4%.5%). .Date semnificative .după studii.3%) au luat în considerare situaţia că ar putea fi prinşi.2% din cazuri. .ruşine. .8%).5%) iar situaţia lor materială era bună (28. victima fiind un bărbat (59%).deţinuţii afirmă că au crescut în familii modeste (68.la data arestării. sărace (20%) şi bogate (10. urmând cei de 22-25 de ani (23. . . doar 9.victima (în cazul persoanelor) nu era cunoscută înainte de furt (64.8% nu aveau nici o ocupaţie.4% din cazuri şi pregătită în 30.3. . 4. deţinuţii se repartizează mai frecvent în doua grupe: 5-8 clase (31.6%).5% s-au gândit la consecinţele infracţiunii asupra victimei . . 9. Motivaţia condamnaţilor pentru “furt” 71 .7% erau şomeri.8%). infracţiunea a fost spontană în 51.4%) consideră că au greşit.5% . .6%). din familii organizate (64.milă. nu sunt dependenţi de alcool sau droguri.6%). ei au declarat: 18% . 27.

8 2. alţii prea puţin” Victima îmi datora bani Tulburări psihice Nu poate justifica Alt răspuns Lipsa rechizitoriu Nu rezulta (nespecificat) Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar% 26.7 4.5 3.9 1 2.2 14.7 5.7 1 1 35 6.2 26.9 2.deţinuţii pun accent pe lipsurile materiale.9 3.7 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Observam diferenţe majore între cele trei surse de date în ce priveşte motivaţia infracţională: . aventură Sub influenţa alcoolului (drogului) Influenţat de prieteni Mediu de provenienţă. educaţie precară Pentru a cumpăra droguri Pentru a se răzbuna Din invidie „Unii au prea mult.3 10.6%) şi abia pe locul secund apar lipsurile materiale la tinerii de 26-35 de ani (32. 72 .8 6. pe dorinţa de a duce un trai mai uşor.Surse Tip de motivaţie Lipsuri materiale Câştig uşor Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie.4 19 7.9 100 12.8 16 100 15.în rechizitoriu se accentuează faptul că delincvenţii au urmărit în primul rând un câştig uşor (mai ales la recidivişti – 30% si la cei din mediul rural – 32.7 15.9 1 2. .6% si la condamnaţii care provin din mediul urban – 27%).9 2.6 1.9 1.9 6.7 39 1.

consumul de alcool.6%) şi precară doar în 13.ocupaţia deţinuţilor la data arestării: 30. . 16% erau şomeri sau fără ocupaţie.personalul din penitenciare lărgeşte plaja motivaţională.6%). .6%). .20. stabilind următoarea ierarhie: câştig uşor (la persoanele necăsătorite – 20%).4% nu s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra victimei.5% au probleme medicale de sănătate sau/şi psihiatrice (4. dar 42. 36-45 de ani . cu un nivel ridicat de bunăstare în 17. lipsuri materiale..8% erau tehnicieni şi maiştri. . nevoia de bani pentru distracţie. influenţa grupului de prieteni.5%. divorţaţi.6%).3% erau patroni sau directori de firme.deţinuţii nu sunt dependenţi de alcool sau droguri.27. necăsătoriţi . 73 .5%) şi în mediul urban (80. deţinuţii consideră că înainte de a comite infracţiunea.starea civilă : căsătoriţi. 10. .47%.3% . cu copii . fapta a fost comisă cel mai frecvent singur (65. 8% aveau ocupaţii intelectuale. că a fost pregătită din timp (29. 62% au antecedente penale.6%) şi femei (12.25. din familii organizate (83. .3% provin din mediul urban.2% din cazuri sau modest (65.5%).56.9%). .7%.3% din cazuri. . şcoală profesională .victimele au fost: instituţii (34.5%) . 6.3%). situaţia lor materială era bună (50.deţinuţii afirmă că fapta a fost comisă din neglijenţă (33.pedeapsa primită e apreciată ca fiind mai grea decât fapta comisă de 77% din deţinuţi. Deţinuţii condamnaţi pentru „înşelăciune” Date semnificative .9%.34. .33.37. .vârsta : peste 46 de ani . medie (35. educaţia precară.16%.6%.starea de recidivă: recidivişti .31%. cu copii .9%) şi spontană în 25.8% din cazuri. facultate .24%.6% erau muncitori calificaţi. bărbaţi (35.au fost convinşi că nu vor fi descoperiţi (62%) iar 64.3%. 26-35 de ani .5%).studii: liceu .

4 1.8 Lipsa rechizitoriu 9.4 puţin” Pentru a recupera o datorie 2. 3.1 „Unii au prea mult.3 Apartenenţa la un grup 1.4 aventură Răzbunare 3.1 infracţional Din neglijenţă 1.1 A avea bani pentru distracţie.7 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 74 .3 3.3 26.2 1.2 Non-răspuns 6. alţii prea 3.3 Îndemnat de prieteni 1 2.3 Tulburări psihice 2.2 Nu rezulta (nespecificat) 23 34.Motivaţia condamnaţilor pentru „înşelăciune” Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din Tipuri de motive penitenciare % Bani câştigaţi uşor 25.3 9.6 Alt răspuns 2.8 Pentru a trăi mai uşor 24 Lipsuri materiale 17.9 5.4 legilor Sub influenţa alcoolului 2.4 Nesocotirea oamenilor şi a 3.1 Pentru a fi respectat de alţii 1 Pentru a achita o datorie 1 Nu recunoaşte fapta 27.4 2.3 3.2 Nu poate justifica 13.5 35.

. . Deţinuţii condamnaţi pentru „trafic de stupefiante” Date semnificative . .5% nu aveau nici o ocupaţie . 31.din toţi deţinuţii investigaţi.la data arestării.3% din cei căsătoriţi şi care au copii. din familii organizate în care au existat relaţii bune . 13% .6% .4% din cazuri acest lucru a avut loc în grup . posibilitatea însuşirii ilegale a unor bani pentru 22.6% la cei din mediul rural. 5.Există o discrepanţă majoră între motivaţia infracţională expusă de deţinuţi ( căutarea unui trai mai uşor – mai pregnant la absolvenţii de liceu şi lipsurile materiale) şi motivaţia reţinută în rechizitoriu şi în aprecierile personalului din penitenciare . şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii (13%) . personalul din penitenciare o apreciază ca fiind egal distribuită între deţinuţii proveniţi din oraşe şi cei din mediul rural. . 75 . 9% .8% din deţinuţi.bani câştigaţi uşor ( 33. 13% erau dependenţi de alcool şi 42.6% de droguri .patroni de firme . În ce priveşte dorinţa de câştig uşor. traficanţii de droguri au vârsta mai mare decât consumatorii: 46.3% au între 26 şi 35 de ani iar 20.4% din cei proveniţi din mediul urban).studiile acestora sunt ridicate : 33. 3.muncitori calificaţi. ocupaţiile predominante ale traficanţilor de droguri erau : 26% .elevi/studenţi.7% . urmând în ordinea frecvenţei cei căsătoriţi şi care au copii (24%). la 19-21 de ani 16. .3% .facultate .jumatate din deţinuţii investigaţi sunt necăsătoriţi.prima dată au consumat droguri la vârsta de 15-18 ani 27.şcoală postliceală. în 57.liceu. 5.4%).în general.4% au peste 36 de ani. . provin din mediul urban (70.61% din deţinuţi sunt nerecidivisti dar 48% au antecedente penale . .6% afirmă că trăiau exclusiv din vânzarea drogurilor iar 31.7% iar la 22-25 de ani 13% .au o stare bună de sănătate (74%).

la petreceri.drogurile vândute erau aduse din străinătate (65%).5%. cel mai frecvent. referitor la frecvenţa consumului de droguri. pentru a deveni mai puternici – 3.în viziunea deţinuţilor motivele pentru care cumpărătorii consumau droguri erau: dorinţa de distracţie şi aventură – 24%.8%). la îndemnul prietenilor – 20.. bogate (35%) sau modeste (22%) .6%. prin etalarea mărfii (1.9%) .7% . întâlnirea având loc într-un loc public (59%). în casa cumpărătorului (13%) sau la locuinţa deţinutului (11%) . pentru că nu sunt înţeleşi de ceilalţi – 5.3% injectabile. . .4%.8 14. pentru că sunt îndemnaţi de prieteni – 3. 24% că era des iar 11% uneori . în baruri sau discoteci (5.5%.7%. curiozitatea – 18. pentru că este la modă – 5.2 4. între 26-35 de ani (18. 20% afirmă că era foarte des. Motivaţia condamnaţilor pentru « trafic de stupefiante » Surse Tipuri de motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 Pentru bani Apartenenţa la un infracţional Pentru a cumpăra droguri Pentru distractie.7 1.7%). fiind preferate cele ieftine de sinteză ( 33. .cumpărătorii erau recrutaţi dintre sau prin intermediul prietenilor (50%).6%.6 14.8 9. pentru a se simţi bine – 18.44. .consumul este motivat astfel : curiozitate . 28% care se inhalează şi 20% care se prizează) .9 76 . cumpărătorii veneau direct la dealer (74%).2%). aventură Lipsuri materiale La îndemnul prietenilor Solicitat de cumpărători Pentru a deveni cineva Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din penitenciare % 16. pentru a arată că e puternic – 2% .2 11 11 13 24.7 45 grup 35 20.4%.persoanele care cumpărau droguri aveau vârsta cuprinsă între 22 şi 25 de ani (22.7%. aceste persoane proveneau din familii foarte bogate (14.5%) şi între 18 şi 21 de ani – 16.

9% au peste 46 de ani. militari – 11%. administratori – 5. din familii organizate . .7%. . .starea civilă : căsătoriţi.7% au între 36 si 45 de ani iar 27. . 16.9 10 11 12 13 14 15 16 17 Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a trăi mai uşor Nu a ştiut că transportă droguri Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte fapta Alt răspuns Total 3. medici – 5. 77 .două treimi provin din mediul urban.7% au urmat şcoli postliceale iar 11% au terminat liceul . concubinaj. Deţinuţii condamnaţi pentru « luare de mită » Date semnificative . necăsătoriţi – 16.7%. recidivisti sau a celor proveniti din mediul urban) şi achizitionarea drogurilor pentru consum personal.studii : jumătate au studii universitare.6 3.4%. cu copii – 11% .5 1.6% . 16. . deţinuţii accentuează lipsurile materiale.8% sunt nerecidivişti iar 22.7 2 100 3. apartenenţa la un grup infracţional constituit şi cumpararea drogurilor pentru propria utilizare.2% au antecedente penale . În schimb.6 5. efortul de a deveni « cineva » (mai ales in cazul detinutilor necasatoriti.2%. figurează pe primele locuri .9 100 Datele privind motivaţia infracţională rezultate din rechizitorii şi cele recoltate de la personalul din penitenciare. diferă destul de mult de cele furnizate de deţinuţi : interesul pentru bani.8 18.ocupaţia la data arestării : directori – 22.vârsta : 38.7 3. muncitori – 16.starea de recidivă : 77.6%.7 5.6 100 29.7%. relaţiile de prietenie. funcţionari publici – 5. gestionari – 16.8% au între 26 si 35 de ani .6%. cu copii – 44.

2 11.8%) sau precară (11%) .1 5.4 17. lux Câstig uşor.7 17.6 16.deşi jumătate din deţinuţi afirmă că fapta a fost spontană. în aceeaşi proporţie credeau că nu vor fi descoperiţi .3%).7%) şi instigatorilor (11%) .2 5.2 100 72. .. foloase materiale Pentru a trăi mai uşor Victima a cerut Lipsuri materiale Pentru a ajuta un prieten Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Indemnat de prieteni Probleme deontologice şi etice Nu recunoaşte (înscenare) Nu rezultă (nespecificat) Total Deţinuţi Rechizitoriu Personalul % % penitenciar % 23.7 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Chiar dacă există unele nuanţe. găsim aceeaşi motivaţie : banii şi exploatarea poziţiei sociale. .deţinuţii se consideră vinovaţi de infracţiune (33.8%). la toate cele 3 surse de date.2 12.6 61 11.7 12.pedeapsa primită e considerată severă de 61% din condamnaţi. urmând apoi atribuirea vinovaţiei altor persoane – victimei (27. .deţinuţii investigaţi afirmă că înainte de a comite fapta situaţia lor materială era bună (61%). anturajului (16.6 11.7 100 5. 78 .1 16. Motivaţia condamnaţilor pentru “luare de mită » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani. medie (27.

2%. în casa proxenetului (21%) sau într-o casă special amenajată (21%). .63. . clienţii erau de vârste diferite dar mai frecvent cei de 26-35 de ani.3%) sau erau recomandaţi de un client mai vechi (26.3%). 79 . necunoscuţi dar persoane cu venituri mari (39.întâlnirile aveau loc la domiciliul clientului (26.2% erau muncitori zilieri şi 10. care veneau singure (28. .jumătate din deţinuţii acestei categorii sunt nerecidivişti dar 68.3%.8%) sau au fost cumpărate de alt proxenet.5%) sau medii (34.doar jumătate din deţinuţi se consideră vinovaţi (55.9% au între 5 şi 8 clase .9% sunt căsătoriţi şi au copii .5% consideră pedeapsa primită ca mai aspră decât fapta şi argumentează acest lucru prin comparaţia cu alte fapte sau prin faptul că fetele îşi ofereau singure serviciile.clienţii erau. . .21% au terminat o şcoală postliceală .6%. .7% nu sunt căsătoriţi .pentru un proxenet lucrau în jur de 3-5 fete care şi-au oferit singure serviciile (65. din mediul urban 71%.28. .prostituţia e o meserie ca toate celelalte 63. .Deţinuţii condamnaţi pentru « proxenetism » Date semnificative . . în general.63.vârsta : 36.8% trăiesc în concubinaj şi au copii .3%). iar la data arestării 63.21% sunt absolvenţi de liceu .8% au între 36 şi 45 de ani 31.starea civilă: .2% sunt divorţaţi şi au copii .3%).studii : .4% au antecedente penale.15.6% au între 26 şi 35 de ani .rolul femeii e de a satisface plăcerile bărbatului 52. 13.2%).2% nu aveau un loc de muncă.deţinuţii condamnaţi pentru proxenetism mai cred că: . mai ales în mediul urban 76.13.28.8%. . erau abordaţi pe stradă (26.40% au organizat activitatea de proxenetism împreună cu alţii.5% lucrau în agricultură.provin din familii organizate 86.femeia are dreptul să facă ce doreşte cu corpul ei 86.9%).8%.2% afirmă că au fost înşelaţi în dragoste .23. .

.Motivaţia condamnaţilor pentru “proxenetism » Sursă Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 71.după studii. 80 .8 28.9 100 5. 24% sunt absolvenţi de facultate iar 36% au liceul.6 7.8 100 din Tipuri de motive 1 Sursă de bani 2 Lipsuri materiale 3 Pentru a trăi mai uşor 4 La îndemnul prietenilor 5 Apartenenţă la infracţional 6 Pentru a fi respectat de ceilalţi (a ieşi în evidenţă) 7 Nu recunoaşte 8 Nu poate justifica 9 Non-răspuns 10 Total Deţinuţii condamnaţi pentru “trafic de influenţă » Date semnificative .9 2. .9 2.starea civilă : 44% sunt căsătoriţi şi au copii.64% sunt nerecidivişti dar 52% au antecedente penale . 44% aveau funcţii de conducere .1 73.aceşti condamnaţi au o vârstă înaintată : 48% au peste 46 de ani iar 32% au între 36 şi 45 de ani.9 7.6 grup 7. .9 7. lucrau în sectorul privat (68%).3 15.provin din mediul urban (52%).8 15. .fapta a fost realizată într-o instituţie (36%) iar cel « influenţat » era bărbat (72%) .8 44.7 100 2. 24% sunt divorţaţi şi au copii 12% trăiesc în concubinaj şi au copii . .3 5.

. lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a obţine un post Lipsuri materiale Pentru a fi respectat de alţii Aveam puterea de decizie Pentru a scăpa de urmărirea penală Pentru un trai mai bun Din răzbunare Tulburări psihice Contra-serviciu Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Alt răspuns Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 36 12 8 8 36 100 52 24 4 4 8 8 100 24 32 4 4 4 8 16 8 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 81 . 40% s-au temut iar 16% au simţit că au devenit vulnerabili . Motivaţia condamnaţilor pentru “trafic de influenţă » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani.pedeapsa este considerat[ mai grea decât fapta în 88% din cazuri.după comiterea faptei. .

Deţinuţii condamnaţi circulaţiei »
Date semnificative

pentru

« infracţiuni

la

legea

- vârsta: 32% au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani 30,4% între 36 şi 45 de ani 21,4% au vârsta peste 46 de ani; - studii: şcoală profesională - 35,7% liceul - 28,6% V-VIII clase - 17,9%; - starea civilă : 37,5% sunt căsătoriţi şi au copii 17,9% trăiesc în concubinaj şi au copii 14,3% sunt necăsătoriţi; - provin din familii organizate (78,6%); 55,4% au domiciliul în mediul rural ; sunt muncitori 21,4%, fără ocupaţie sau şomeri 19,7%, agricultori 14,3% ; - doar 10,7% recunosc că sunt dependenţi de alcool deşi la data ultimei infractiuni 46,4% din cei chestionati recunosc că au fost sub influenţa alcoolului ; - la data comiterii infractiunii, doar 41% aveau carnet iar 3,6% îl aveau suspendat ; - experienţa de conducere a vehiculului era de un an pentru 8,9% din deţinuţi, 2-5 ani pentru 23,2% , 5-10 ani pentru 7% iar 41% aveau o experienţă de peste 10 ani ; restul nu aveau carnet (19,6%) ; - 55,4% din subiecţi mai fuseseră sanctionaţi în baza legislaţiei rutiere ; - accidentul s-a soldat cu răniţi în 10,7% din cazurile investigate, cu morţi în 1,8% şi cu pagube materiale în 28,6% - 53,6% din infracţiuni s-au produs în mediul urban şi 39,3% în mediul rural ; - după infracţiune 44,6% din deţinutţ au aşteptat la locul accidentului iar 14,3% au fugit de la locul faptei .

82

Motivaţia condamnaţilor pentru “infracţiuni la legea circulaţiei” Surse Tipuri de motivaţie “Este vina mea” (neatenţie) Teribilism la volan Am consumat alcool Permis suspendat Influenţa prietenilor Atitudinea poliţistului Oboseala, a adormit la volan Starea drumului Starea tehnică a vehiculului Necunoaşterea regulilor de circulaţie Condiţiile atmosferice Vina persoanei care i-a împrumutat maşina Nu avea permis Vehiculul era furat Vina victimei Alt participant la trafic Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Total Deţinuţi % 64,3 5,3 5,3 5,3 3,6 3,6 1,8 1,8 1,8 1,8 1,8 3,6 100 Rechizitoriu % 5,4 1,8 19,6 8,9 1,8 1,8 19,6 1,8 14,3 1,8 23,2 100 Personal din penitenciare % 1,8 28,6 21,4 7,1 7,1 5,4 28,6 100

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Deţinuţii cu vârsta de 36-45 de ani oferă cel mai mare procent de recunoaştere a faptului că sunt singurii vinovaţi de fapta comisă 70%,
83

urmănd cei cu vârsta peste 46 de ani - 66,7% şi cei de 26-35 de ani - 50%. Din punctul de vedere al mediului de provenienţă, 56% din cei din mediul rural afirmă că sunt singurii vinovaţi ai celor întâmplate în timp ce persoanele din mediul urban îşi recunosc vina doar în procent de 44%. Faptul că au consumat alcool e recunoscut doar de 15,8% din recidivişti în timp ce nerecidiviştii recunosc acest lucru în proporţie de 27,8%.

Deţinuţii condamnaţi pentru “abandon de familie »
Date semnificative vârsta : 38,9% au vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani 31,5% au peste 46 de ani 24% au vârsta între 26 şi 35 de ani studii : 29,8% au absolvit liceul, 29,6% aveau o şcoală profesională iar 26% aveau V-VIII clase ; ocupaţia : muncitori calificaţi – 32,8% muncitori necalificaţi – 26% agricultori – 16,8% starea de recidivă : 46,3% sunt recidivişti dar 66,7% au antecedente penale ; în procent semnificativ, locuiesc în mediul rural (63%) şi provin din familii organizate (70,4%) dar în care tatăl consuma alcool (37%) sau chiar amândoi părinţii (5,6%) ; deţinuţii s-au căsătorit din dragoste (44,4%), pentru a fi în rândul lumii (11%), pentru că soţia a rămas însărcinată (9,3%), pentru a fi mai bine îngrijit (5,6%), la presiunea altora (5,6%), pentru a se putea cuminţi (2%) ; 44,4% din deţinuţi aveau 1 copil, 22,2% aveau 2 copii, 16,7% aveau 3 copii, 5,6% aveau 4 copii iar 3,7% aveau mai mult de 4 copii; înainte de abandon, deţinuţii apreciază că relaţiile cu soţia erau bune în 55,6% din cazuri şi proaste în 37% din cazuri ; relaţiile cu copiii erau bune (83,3%) ; deţinuţii consideră în procent de 31,5% soţia vinovată de situaţia creată, pe ei înşişi în 26% din cazuri, pe ambii în 13% din cazuri, socrii în 14,8% cazuri, proprii părinţi în 5,6% din situaţii ;
84

-

7 “Căsătorie forţată” 3.7 “Pentru a se răzbuna”.7 “Voiam să-mi trăiesc 3. nu e singurul responsabil de tot ce s-a întâmplat (3. faţă de copii au simţit dragoste (74%) sau milă (16.6 Tulburări psihice 14. milă (13%).7% din deţinuţi declară că s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra soţiei şi copiilor .6 Dezinteres pentru 22. 53.8 viaţa” “Îmi îngreunau 3.4 17. etc.9 Nu recunoaşte copiii 1.6 Alt răspuns 8.8 existenţa” Atmosfera din casă 3.8 5.7%).9 Lipsuri materiale 10.9 Iubea altă femeie 1.9 Înşelat de soţie 1.6%).7%) .5 7.2 22.2 1.3 “Nu a fost căsătorit” 5. Motivaţia condamnaţilor pentru “abandon de familie » Surse Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciar % Neînţelegeri cu soţia 54. indiferenţă (29.9 1.7 85 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 .9 3.5%).9 din orgoliu Neînţelegeri cu socrii 1. ură (13%) .7% din cei chestionaţi.8 Nu recunoaşte 1.3 13 9.9 familie Rea credinţă 22.8 3.6%).9 Nu poate justifica 3. 1.- deţinuţii declară că înainte de abandon au simţit faţă de soţie dragoste (31. că nu s-a ţinut cont de anumite circumstanţe atenuante (2%).9 1. motivând acest lucru prin faptul că copiii nu sunt ai lor (5.8 Educaţie precară 3. pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta de către 66.

. Deţinuţi condamnaţi pentru « viol » Date semnificative .liceu . la nerecidivişti (55.29.V-VIII clase . la care. 4. cu copii . 24. deţinuţii condamnaţi pentru viol au o vârstă destul de înaintată: 45% au între 36 şi 45 de ani iar 17.4% căsătoriţi. 86 . .şcoală profesională .5% erau pensionari.studii: .în mod neaşteptat. În rechizitoriu.20 Non-răspuns 21 Lipsă rechizitoriu 22 Total 100 14.7% . cu copii .ocupaţia la data arestării : 27.starea de recidivă: 48.7% din cei de aceeaşi vârstă). se consideră buni parteneri de sex.starea civilă: .9%). .9% concubinaj. găsim la aceste categorii de deţinuţi consemnate ca motivaţii mai ales “reaua credinţă” şi “dezinteresul faţă de familie”. .8% din deţinuţii care au comis violuri.53.3% .6% au peste 46 de ani .15.20.8% provin din mediul rural .3% din toţi deţinuţii investigaţi afirmă că au fost abuzaţi sexual în copilărie.39.7 11 100 13 100 Analiza atentă a datelor mai relevă câteva aspecte interesante: „neinţelegerile cu soţia” apare mai frecvent la deţinuţii cu vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani (la 66.4% din cazuri şi doar 3.aproximativ jumătate din deţinuţi (45%) recunosc că au fost înşelaţi de o femeie dar nu oferă explicaţii privind cauzele.familia de origine este organizată în 71. apreciem interesant de remarcat faptul că doar 53.25.6% necăsătoriţi .2%).4% erau militari.2% erau patroni de firme.25. 8.4% recidivişti. .3% . la cei care au doar un copil şi la deţinuţii care provin din mediul rural (52. adaugă “imaturitatea afectivă” în cei priveşte pe condamnaţii din mediul urban. personalul din penitenciare.8% lucrau în domeniul serviciilor.

2%).5%). . 51.8 24.1 Nu consideră fapta o 4.5 5.6% apreciază că nu poate fi vorba de un viol în cazul că fostul prieten sau iubit obligă o femeie să aibă raporturi sexuale cu el (procentul creşte la 67% când este vorba de soţ).victima era cunoscută dinainte în două treimi din situaţii (în 14.3 Din gelozie 1. în casa victimei (23%).8 30.3 O iubea 4.8 La îndemnul prietenilor 7.2 Din răzbunare 5.5% consideră că rolul femeii este de a satisface plăcerile bărbatului.1 Din plăcerea de a viola 5..7 Pentru a se distra 5. la 19-21 de ani (13. în casa agresorului (14.8 11 Nu poate justifica fapta 3.4 3. 67% cred că femeile sunt responsabile pentru viol din cauza modului cum se îmbracă şi cum se poartă.7 2. la 11-14 ani (17.2 sexuale Provocat de victimă 18.3% din cazuri relaţiile fiind de rudenie).la aceşti deţinuţi găsim o serie de idei eronate care explică în mare măsură fapta comisă: 49.3 87 Surse din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 .8 8.2%) şi la femeile de peste 41 de ani (13.5 8.fapta a fost comisă în spaţiul public (50.8 sau drogului Satisfacerea nevoilor 9.6%).1 7.5 3. procentele cele mai mari le regăsim la cele de 15-18 ani (23%).4 3. .3%) sau la un prieten comun (11%).în ce priveşte vârsta victimelor. Motivaţia condamnaţilor pentru “viol” Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciare % Sub influenţa alcoolului 33 31.7 Tulburări psihice 1.4 infracţiune Nu recunoaşte 19.3 1. . 37.4% cred că nu e nevoie ca un bărbat să fie curtenitor cu femeile.5 Educaţie precară 4.8 31.

provin mai ales din mediul rural (58%). au acţionat singuri (64%).după comiterea infracţiunii. 20% au absolvit o şcoală profesională iar 18% au terminat liceul . iar 34% afirmă că nu au simţit nimic deosebit.pedeapsa primită e considerată de 76% din deţinuţi ca mai grea decât fapta comisă . .58% din cei chestionaţi nu s-au gândit că vor fi descoperiţi iar 74% nu au luat în calcul consecinţele faptei lor asupra victimei.15 Non-răspuns 16 Total 100 1. 28% nu au nici o ocupaţie.studii : 40% au V-VIII clase. .victima era dinainte cunoscută pentru 78% din detinuti iar în 22% din cazuri erau chiar rude. medie (44%) şi precară doar în 22% din cazuri. .vârsta : 42% au 26-35 de ani iar 30% au 36-45 de ani.starea civilă : 28% sunt necăsătoriţi 22% sunt căsătoriţi şi au copii 22% trăiesc în concubinaj şi au copii .1 100 1. familia de origine a fost organizată în 80% din cazuri.starea de recidivă: 52% sunt recidivişti şi 64% au antecedente penale. 88 . . . . deţinuţii apreciază că situaţia lor materială înainte de infracţiune era bună (34%). 16% sunt agricultori.1 100 Deţinuţi condamnaţi pentru « violare de domiciliu » Date semnificative . . 42% din deţinuţi declară că au regretat. . .40% sunt muncitori necalificaţi.infracţiunea a fost comisă în mediul rural (70%).

În ce priveste nivelul de şcolarizare. « răzbunarea » la cei de 36-45 de ani iar « recuperarea unor sume de bani » la cei de 22-25 de ani.Motivaţia condamnaţilor pentru “violare de domiciliu” Surse Deţinuţi Tipuri de motive % Sub influenţa alcoolului 26 Pentru a recupera bani 18 Din răzbunare 14 Pentru uşurinţa de a câştiga bani Lipsuri materiale 8 Pentru a se distra 6 Din invidie 6 Educaţie precară Pentru a obţine anumite bunuri materiale Tulburări psihice Neînţelegeri mostenire Pentru a se ascunde de urmăritori (a evada) Conflict cu victima Din gelozie 2 Pentru a cumpăra droguri 2 Influenţat de prieteni Nu poate justifica fapta 6 Alt răspuns 12 Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Non-răspuns Total 100 Rechizitoriu Personal din % penitenciare % 12 8 4 6 12 6 6 4 2 2 2 20 16 16 100 6 6 6 2 2 14 2 28 18 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 Se impun anumite precizări privind motivaţia infractională: « alcoolul » apare mai frecvent ca o scuză la condamnaţii cu vârsta de 2635 de ani. 89 .

4%). La toate acestea.4% . .7%). 15% muncitori necalificaţi. 5.4% apreciază că prietenii a avut rolul determinant. pe nevoia de răzbunare.3% lucrau în agricultură.46.7%.studii: .29.6%).8% erau muncitori calificaţi. -după consumarea infracţiunii. 48% nu aveau nici o ocupaţie.şcoală profesională . 24% au avut un sentiment de teamă iar 11% au fost satisfăcuţi.trăiesc în concubinaj şi au copii.7% magistraţi.ocupaţia la data arestării: 16.2%).8%). aceştia fiind 74% poliţişti.8% .fapta a fost spontană (92.6% jandarmi.familia de origine a fost organizată în 68.deţinuţii declară că în timpul comiterii faptei au simţit că fac un act de dreptate (35. personalul de penitenciare adaugă impulsivitatea şi carenţele educaţionale. . .5% dau vina pe victimă iar 7.5% din cazuri şi avea domiciliul în mediul urban (57. . 46.liceu .20. 9.starea civilă: .5% din cei investigaţi apreciază pedeapsa primită ca fiind mai grea decât fapta săvârşită. Deţinuţi condamnaţi pentru « ultraj » Date semnificative .3% sunt recidivişti. .cei cu 5-8 clase insistă pe faptul ca victima le datora bani iar cei cu şcoală profesională.3% din deţinuţi se cred vinovaţi de fapta comisă. satisfacţie (14.starea de recidivă: 59.V-VIII clase 37% . mai ales în mediul urban (59. . . comisă singur (77.4%).16. s-au temut (20.81.8% erau dependenţi de alcool.4% au între 36 şi 45 de ani. .4%).8%).14.3% funcţionari publici. au fost nervoşi (16.4% au 26-35 de ani iar 20.vârsta: 44. 31.6% necăsătoriţi .victimele au fost.3% din deţinuţi declară că au considerat că au făcut o greşeală. 90 .6%). 3.3%) şi localizată la nivelul străzii (57. . bărbaţi (92. . . 9. de regulă.24% .căsătoriţi şi au copii .27.

Motivaţia condamnaţilor pentru “ultraj” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din Tipuri de motive % % penitenciare % Provocat de victimă 59.3 Sub influenţa alcoolului 20.7 Educaţie precară 3.5 nedreptate Nu suportă autoritatea 7.5 16.9 1. Continuarea acestei investigaţii în anii următori se impune pentru a avea o imagine amplă asupra modului în care delincvenţii români justifică infracţiunile comise şi modificările acestora în timp.6 alcoolului (în bar) Surprins în timp ce fura 7.9 Non-răspuns 37 57. nesupunure la legitimare) Conflict sub influenta 16.7 18.2 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 CONCLUZII FINALE 1. În acest context vor trebui aduse anumite completări instrumentelor utilizate pentru a releva aspecte de profunzime.3 1.9 prestigiu) Pentru a se ascunde de 1.9 1. precum: 91 .8 (neîncredere în autorităţi.9 urmăritori ( a evada) Alt răspuns 9.4 24 (drogului) Pentru că i se făcea o 3.4 La îndemnul prietenilor 5.7 Pentru a se impune (pentru 1.4 Din răzbunare 3.

. de exemplu. este nevoie de înfiinţarea unui „Observator al criminalităţii” unde să fie centralizate toate datele aflate în prezent la diverse instituţii: Ministerul Justiţiei. 92 . schimbarea concepţiei despre viaţă. „executant” sau „iniţiator”. . îşi reprezintă reacţiile comunităţii faţă de criminalitate în general. criminologi. dacă se poate vorbi de o „ucenicie infracţională”).cauzele reale ale renunţării la delincvenţă în cazul recidiviştilor. urgenţe la nivel de intervenţie. pompieri. acest serviciu ar putea realiza. şi anumite infracţiuni în special precum şi gradul de încredere/neîncredere în certitudinea pedepsei. spitale de urgenţă.a. Pentru o bună cunoaştere a stării infracţionale din România dinamică în timp şi spaţiu. . jandarmerie. intrarea într-un grup infracţional constituit.distingerea. ş. a motivelor exogene („oferite” de grupul de apartenenţă) şi a celor endogene (trăsăturile sale de personalitate. ş. Considerăm util înfiinţarea în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a unui serviciu (centru) de evaluare a personalităţii deţinuţilor. măsuri de prevenire eficace. psihiatri.evaluarea gradului de maturizare infracţională. etc. 3.-. etc. Parchetul General. 2. Împreună cu specialişti din alte institutuţii. . În acest fel. sociologi. evoluţii neaşteptate. Toate acestea nu vor putea fi însă realizate fără un Institut Naţional de Criminologie în structura Ministerului Justiţiei. precocitatea traiectoriei delincvente. în componenţa căruia să fie psihologi. vor putea fi formulate în timp util măsuri de intervenţie adecvate realităţilor noastre sociale. cazuri deosebite. pentru fiecare delincvent. pe baza datelor analizate în mod ştiinţific.precizarea în detaliu a relaţiilor care se stabilesc între infractor şi victimă înainte. educaţia primită.a. amplificarea convingerilor infracţionale. . în timpul şi după consumarea crimei.). diferitele categorii de delincvenţi. cel puţin pentru deţinuţii cu fapte de o gravitate deosebită din toată ţara.momentul şi împrejurările de viaţă când au început să comită infracţiuni ( existenţa pragului delincvenţial.rolul (ponderea) experienţei penitenciare în geneza recidivei: învăţarea unor tehnici infracţionale.. analize de profunzime şi prognoze privind evoluţia conduitei lor funcţie de capacitatea criminală identificată. structură. poliţie.relevarea categoriilor de delincvenţi din punctul de vedere al poziţiei faţă de crimă.modul în care. . .

introducerea unor noi infracţiuni în legislaţia penală. fenomen care continuă şi astăzi. informat de evenimentele din ţară. înăsprirea pedepselor date de judecători. ca un decalaj între numărul de paturi şi cel de deţinuţi.prin supraaglomerare se înţeleg de obicei două situaţii: existenţa prea multor deţinuţi în comparaţie cu populaţia ţării respective sau numărul de locuri disponibile (densitate carcerală). 93 . adică în cele 16! Astfel a început supraaglomerarea unităţilor de penitenciare. Concluziile lor au stat la baza Recomandării (99) 22 a Consiliului de Miniştri către Statele membre ale Consiliului Europei privind supraaglomerarea închisorilor şi creşterea populaţiei carcerale. Vara care a urmat a fost foarte „fierbinte“ din cauza ratei foarte mari de creştere a criminalităţii: în şedinţa Comitetului Politic Executiv din 4 noiembrie 1977 Ceauşescu. .Anexa 2 Penitenciarele supraaglomerate Cel mai mediatizat aspect al închisorilor româneşti actuale este supraaglomerarea. România avea pe atunci 80 de locuri de detenţie iar după aplicarea decretului au mai rămas doar 16 (cele 6 centre de reeducare a minorilor au fost desfiinţate în totalitate). . Autorii studiului afirmă de la început: . înţeleasă simplist . creşterea gravităţii infracţiunilor comise.„Cauzele principale ale supraaglomerării se află în afara sistemului penitenciar şi deci nu pot fi rezolvate de acesta“. În 1999 un grup de experţi au realizat pentru Consiliul Europei un studiu asupra aglomerării închisorilor şi inflaţiei populaţiei carcerale. cu ocazia acordării de către Ceauşescu a unui mare decret de graţiere şi amnistie de care au beneficiat aproximativ 40. ceea ce înseamnă că fiecare deţinut are un spaţiu insuficient.000 de persoane încarcerate.motive care acţionează diferit în ţările europene: creşterea delincvenţei juvenile şi a celei produse de străini sau imigranţi. amplificarea numărului de infracţiuni legate de droguri. a ordonat ca toţi infractorii prinşi să fie de urgenţă depuşi în unităţile existente. Acest fenomen are o istorie care începe în luna mai 1977. Personalul unităţilor desfiinţate a fost trecut în economie iar patrimoniul acestor închisori transferat la alte instituţii civile sau militare.

L’Harmatton.altele prin excluderea din închisori a alcoolicilor sau a celor care au refuzat să-şi satisfacă serviciul militar. cresc solicitările de asistenţă medicală şi nemulţumirile deţinuţilor în cazul în care nu li se acordă. Paris.). pag. 2000.altele prin facilitarea liberării condiţionate. creşte contrabanda între deţinuţi cu toate consecinţele care decurg din aceasta. 1 P. creşte sentimentul de monotonie. Efectele supraaglomerării : • • • • • • a) la nivelul deţinuţilor ample nemulţumiri faţă de calitatea serviciilor la care au dreptul (hrănire. agresiunile între deţinuţi şi autoagresiunile. M Mbanzoulou.derularea programelor culturale. de la o anumită intensitate se transformă în nevroză.modul cum se asigură securitatea. asistenţă medicală. . 94 .calitatea asistenţei medicale şi . . condiţiile de viaţă ale acestora sunt afectate vizibil de acest lucru iar administrarea întregii activităţi de către manageri se desfăşoară cu mari dificultăţi. recreere.starea de igienă generală a unităţii. educative şi sportive.calitatea hrănirii. . Sunti afectate aspecte esenţiale pentru funcţionalitatea penitenciarului: . sport etc. promiscuitatea favorizează contaminarea şi corupţia deţinuţilor şi sterilizează orice efort de prevenire a recidivei 1 .Există diferenţe de la o ţară la alta : .unele ţări menţin un număr scăzut de deţinuţi prin graţieri şi amnistii. Definitie : un penitenciar este supraaglomerat atunci când a fost depăşită capacitatea de cazare a deţinuţilor. cresc actele de indisciplină. .protecţia deţinuţilor şi a personalului. ceea ce produce plictiseală. . La reinsertion sociale des detenus.202. care. .

durata medie a pedepselor executate de deţinuţi.incompetenţa interpersonală a cadrelor sau deţinuţilor.depărtarea sau apropierea condiţiilor materiale de standardul prevăzut . • apar plângeri frecvente privind condiţiile concrete de muncă din închisoare. stabilirea responsabilităţilor etc. .tipul relaţiilor stabilite între personal şi deţinuţi (relaxate sau tensionate). . • creşte numărul de conflicte între personal şi deţinuţi. sinucideri etc.calitatea amenajărilor destinate securităţii închisorii. . – absorb mare parte din timpul comenzii unităţii. . 95 . . instalaţii). . • mulţi membri ai personalului doresc să se transfere în alte unităţi.b) la nivelul personalului . ceea ce impune anchete.volumul de muncă suprasolicită personalul. • prevenirea frământărilor în masa deţinuţilor – refuzuri în masă de a munci sau de a mânca. . .creşterea numărului de obiecte personale la care au dreptul deţinuţii. • condiţiile fizice ale detenţiei se deteriorează vizibil de la o lună la alta.numărul condamnaţilor raportat la numărul de paturi. cazarmament. evaluări.vechimea construcţiei penitenciarului .procentul de timp în care deţinuţii îşi petrec timpul în afara celulelor. Factori care diferenţiază în plus sau în minus efectele supraaglomerării : . . evadări. . • personalul păstrează cu greu disciplina în rândul deţinuţilor.compoziţia etnică a masei de deţinuţi. • sunt frecvente situaţiile în care personalul munceşte suplimentar.abundenţa ordinelor care suprasolicită personalul . .inactivitatea deţinuţilor.stricta ierarhizare a personalului (centralizare excesivă). c) la nivel managerial: • actul de conducere se desfăşoară greu. • sporesc pagubele la toate articolele (veselă.

.Psihologic supraaglomerarea este trăită ca un sentiment de îngrămădire : . 2 96 .gradul de securitate şi vechimea instituţiei. .imposibilitatea de a controla evenimentele. supraaglomerarea atinge maximul efectelor sale. . supraaglomerarea începe cu constatarea că : . depresie). .pierderea libertăţii de mişcare. . .creşterea stimulării prin mirosuri. afectând toate structurile umane şi instituţionale. spaţiu de viaţă şi de a prevedea .timpul de când durează starea de aglomerare 2 . . realizat în ianuarie 1989 de George M şi Camelia G – specialişti la Institutul de Justiţie şi Criminalistică din South Salem – New York. . .abundă sentimentele negative (mânie.diminuează toleranţa în relaţiile interpersonale. .sentimentul de incomodare reciprocă. priviri care incomodează.conduitele celorlalţi sunt etichetate cu severitate. .compoziţia etnică a masei de deţinuţi. .durata aglomerării.deţinuţii sunt mai numeroşi Autorii consideră că în aproximativ 4 ani şi jumătate din momentul declanşării sale. la cererea Instituitului Corecţional Naţional al Departamentului de Justiţie din Statele Unite.suprafaţa prevăzută prin proiect pentru fiecare deţinut. În ordine.numărul deţinuţilor care ispăşesc pedepse pentru omor.numărul şi sexul celor încarceraţi.anularea relaţiilor ierarhice în grupul de deţinuţi . voci. teamă. Aspecte importante pentru înţelegerea dimensiunilor organizaţionale ale supraaglomerării: . Concluziile unui studiu privind „Tehnica conducerii închisorilor aglomerate“.structura de conducere (centralizată sau descentralizată).

.detinutii considera că stau în condiţii care sunt „o pedeapsă crudă şi inumană“.deţinuţii se simt afectaţi în drepturile pe care le au . .scade abilitatea personalului de a menţine ordinea şi liniştea. 7 .drogurile.se renunţă la spaţii destinate activităţilor cultural-educative.personalul intră în concediu medical sau doreşte să părăsească sistemul . 4 . 2 .creşte numărului deţinuţilor care se îmbolnăvesc .cresc furturile şi actele de violenţă între deţinuţi . 6 .îmbolnăviri ale deţinuţilor.inspectarea celulelor ia mai mult timp.distrugerea obiectelor din dotare. 97 . 8 . .reabilitarea deţinuţilor este mult mai grea decât înainte. .întocmirea rapoartelor disciplinare.răzvrătirile. . 3 . 5 .inactivitatea deţinuţilor atinge cote maxime. .plângerile deţinuţilor.securitatea deţinuţilor şi personalului se realizează cu greu. ..creşte uzura echipamentelor şi construcţiilor.devin frecvente tentativele suicidare.pedepsele multora dintre ei sunt de lungă durată.numărul ordinelor creşte . Directorii au ierarhizat astfel dificultăţile generate de supraaglomerare: 1 . .munca suplimentară. 9 -instruirea personalului.serviciile oferite deţinuţilor sunt afectate cantitativ şi calitativ.creşte numărul deţinuţilor care solicită o protecţie specială. .asistenţa medicală. . .

Conducătorii de închisori diferite pot folosi aceleaşi metode şi programe. 13 . 3.contrabanda cu bani. Directorii închisorilor aglomerate adoptă şase stiluri (tehnici) de conducere: 98 . 12 . Soluţiilor posibile pentru a conduce un penitenciar aglomerat Principii 1. Modalităţile de aplicare a principiilor de conducere şi a tehnicilor corecţionale pot avea şanse diferite de succes în cadrul fiecărei închisori.imparţialitatea.competenţa profesională . .tentativele de evadare. este fundamental dependentă de iscusinţa.încrederea în reuşită.“ Pentru succesul managerial al unui director de închisoare sunt esenţiale: . 11 .atacarea personalului.grija de a rezolva problemele importante. dar modalităţile lor de implementare vor determina în final natura fiecărei soluţii manageriale alese. aglomerate nu este semnificativ deosebită de cea a conducerii închisorilor în general. 2. 4.experienţa în domeniul penitenciar şi . „Tehnica conducerii închisorilor. Conducerea închisorilor aglomerate sau nu.concediile medicale ale personalului. inteligenţa managerială şi de abilitatea de a conduce a directorilor. .10 .

În condiţii de urgenţă. „Consiliul deţinuţilor se întâlneşte periodic în plen şi pe comitete. cea a „consecinţelor naturale“ poate fi rezumată printr-o expresie comercială: „primeşti ceea ce ai plătit“. Abordarea de tipul „situaţii neprevăzute“ se bazează pe o comunicare intensă între personal şi deţinuţi pentru a afla în timp util toate problemele şi frământările acestora. sincer. Aceasta înseamnă că un director deschis. Conducerea închisorii va stimula menţinerea securităţii în instituţie. manifestând grijă pentru nevoile acestora. Pentru ca succesul să fie deplin mai este nevoie ca personalul să fie astfel format încât să poarte un dialog destins permanent cu deţinuţii iar funcţionarii superiori să asiste şi să sprijine personalul în muncă. Implicarea deţinuţilor în deciziile care-i privesc au rolul de a preveni dificultăţile înainte de a deveni insurmontabile: informaţiile sunt prelevate săptămânal sau lunar. care sprijină personalul şi are o imagine pozitivă asupra vieţii va determina răspunsuri asemănătoare din partea personalului şi a deţinuţilor.“ Abordarea managerială intitulată „necesităţi constructive“ are la bază ideea conform căreia „trebuie dată deţinuţilor atâta libertate cât este rezonabil prudent şi să fie încurajată folosirea constructivă şi eficientă a timpului“. În orice situaţie el este figura dominantă şi foloseşte procedura ordinelor scrise. cooperant. cu participarea a acel puţin unui observator din partea administraţiei. O altă manieră de conducere este cea a „abordării sistemelor“. dacă li se arată o anumită direcţie de acţiune şi li se oferă sprijinul necesar (bani şi recunoaştere publică)“. adică a dezvoltării unui sistem de control al climatului din închisoare şi al unei interacţiuni regulate şi intense cu reprezentanţii deţinuţilor reuniţi într-un consiliu.Prima modalitate de conducere. Toate informaţiile sunt stocate într-o bancă de date şi ele privesc inclusiv deţinuţii problemă şi întâmplările neobişnuite. comunicarea între personal şi deţinuţi. Conducătorii eficienţi vor ieşi din birouri mergând în unitate pentru a fi aproape de deţinuţi şi personal. evaluate de un comitet operaţional care va propune măsuri în consecinţă. va rezolva operativ problemele ridicate de aceştia şi va promova programe de muncă şi educative pentru a ocupa 99 . Maniera de „a face mai bine decât a fost făcut“ are la bază convingerea că „atât personalul cât şi deţinuţii pot fi stimulaţi şi încurajaţi să reuşească în activitatea lor. fiind un exemplu pentru aceştia. conducătorul devine autoritar.

informarea operativă a personalului pentru a nu permite răspândirea zvonurilor. Toate ordinele sunt transmise deţinuţilor de către personalul de supraveghere şi nu de ofiţerii superiori (a căror intervenţie ar putea fi interpretată ca o lipsă de eficienţă a gardienilor). uneia total restrictive. . restul deţinuţilor vor adera la gruparea pe care o percep ca având cea mai mare putere şi influenţă. de asemenea.multiplicarea formelor de comunicare între deţinuţi şi personalul închisorii. Deci. Alte soluţii posibile: . În aceste condiţii.redistribuirea personalului în zonele unde este mai mult de lucru. . mai există 10-15% deţinuţi care sprijină activ administraţia. .timpul deţinuţilor. Conducătorul închisorii acordă o maximă importanţă participării deţinuţilor la programe convins că ei „acordă respect personalului atâta timp cât acesta nu face ceva care să implice pierderea acestui respect“. . 100 . . În sfârşit. La realizarea acestor obiective vor fi utilizate anumite grupuri de deţinuţi selecţionaţi. O regulă de bază a acestei modalităţi de conducere este interzicerea utilizării „informatorilor“ din rândul deţinuţilor. pentru a diminua fenomenul de frustrare al acestora. Acest stil de conducere mai are la bază câteva lucruri verificate în timp: în orice puşcărie există 15-20% din deţinuţi care încearcă să domine intimidându-i pe ceilalţi (aceştia sunt condamnaţi de regulă pentru omor). „esenţial este să se stabilizeze un climat instituţional care să permită o comportare pozitivă a deţinuţilor“.angajarea personalului care prezintă aptitudini şi cunoştinţe în mai multe domenii. folosirea sălii de gimnastică). a cărui filozofie poate fi exprimată astfel: „este preferabilă o conducere cât de cât deschisă. . chiar dacă ea implică anumite riscuri“.acordarea unei atenţii speciale coeziunii şi moralului personalului de către echipa managerială. ultima viziune asupra conducerii închisorilor aglomerate este cea a „riscului creator“.discutarea cu deţinuţii a problemelor privind fondurile disponibile pentru anumite servicii şi programe.a permite anumite activităţi cheie înainte de masa de dimineaţă (de exemplu. De asemenea se iau măsuri severe contra deţinuţilor care încearcă să-i intimideze pe ceilalţi.

. Autorii acestui studiu oferă o concluzie fecundă pentru închisorile româneşti: „Închisorile aglomerate conduse de directori care sunt dispuşi să împartă reuşita cu toată echipa.prelungirea programelor educative şi sportive până seara târziu pentru a răspunde nevoilor deţinuţilor. . .separarea deţinuţilor în camere pentru fumători şi nefumători. este de preferat folosirea deţinuţilor la muncă după 4 luni din momentul pedepsirii pentru infracţiuni disciplinare grave.a împiedica orice interpretări privind statutul privilegiat al unor deţinuţi în raport cu personalul de conducere.instituirea unui sistem de clasificare care să promoveze mişcarea deţinuţilor către închisori cu nivel mai scăzut de securitate şi mai puţin aglomerate şi transferul deţinuţilor care creează probleme. ………………………………………………………… 101 . acvarii. . .întâlniri periodice cu deţinuţii nou-veniţi pentru a-i ajuta să se acomodeze la rigorile vieţii de detenţie. decoraţiuni interioare).crearea unei ambianţe plăcute în camerele deţinuţilor şi în sălile de mese (flori. . . . pot fi conduse cu succes“. informarea deţinuţilor privind incidentele care au avut loc şi modul cum au fost soluţionate.accesul voluntarilor din comunitate pentru a desfăşura diverse programe educative.gruparea deţinuţilor în camere pe cât posibil după meserii şi studii. instalarea mai multor posturi telefonice pentru deţinuţi.crearea posibilităţilor de a munci în celulă. . .programarea deţinuţilor la vizita medicală şi în timpul serii.monitorizarea incidentelor din unitate pentru a anticipa desfăşurarea viitoare a evenimentelor..acolo unde locurile de muncă sunt limitate. .

2.George Antoniu: “Vinovăţia penală”. Editura Lumina Lex.Boişteanu. 2004 . Bucureşti. 2002 . 3.Ioan Buş: “Psihologie şi infracţionalitate”.Astărăstoaie. 2006 . Editura Oscar Print. Voicu Zdrenghea. 2006. Rădulescu: “Devianţă. 7. Bucureşti. 5 şi 6 (costa 40 de lei) . 2/2006 . 14. Bucureşti. Editura Pinguin Book. 4. Editura ASCR. criminalitate şi patologie socială”. Editura All Beck. 1999 .Scripcaru. 1992 . 2007. Bucureşti. cap. Editura Polirom. Bucureşti. Medeanu: „Crima şi criminalul”. 2006. 7 şi 9 (costa 45 de lei) Bibliografie opţională . cap. Scripcaru: “Psihiatrie medico-legală”. 1/2005. 6. Editura Academiei Române.Valerian Cioclei: “Mobilul în conduita criminală”.Tiberiu C.Gheorghe Florian: “Psihologie penitenciară”.G. 5. V. Editura Şansa. Editura Ştiinţelor Medicale. Bucureşti. 4.Gheorghe Florian: “Fenomenologie penitenciară”. Tudorel Butoi: “Psihologie judiciară”.Sorin M. C. Bucureşti. 16 şi 17 (costa 40 de lei) . cap. P.Octavian Buda: “Iresponsabilitatea”. 9. Editura Lumina Lex. vol. Bucureşti. V. 1. 2006 . Bucureşti. 6.Chiriţă.Tudorel Butoi: “Interogatoriul”. 2002 . Editura Oscar Print. Bucureşti. Cluj-Napoca.Bibliografie obligatorie Emilio Mira y Lopez: “Manual de psihologie juridică”. 1999 102 . 3. vol. Editura Oscar Print.Nicolae Mitrofan. Iaşi.