P. 1
Psihologie Judiciara Suport Id 2009-2010

Psihologie Judiciara Suport Id 2009-2010

|Views: 99|Likes:
Published by Costel Rusu

More info:

Published by: Costel Rusu on Aug 04, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/09/2013

pdf

text

original

Universitatea « Titu Maiorescu » Bucureşti Facultatea de Psihologie

Psihologie judiciară
(Suport de curs)

Autor Conf. univ. dr. Gheorghe Florian

Bucureşti 2009

1

Sintezele care urmează sunt doar o introducere în problematica actuală a psihologiei judiciare. Ca urmare, în temele supuse atenţiei, sunt punctate aspecte pe care le consider esenţiale, cu speranţa că dumneavostră veţi citi mai mult din bibliografia recomandată, astfel încât, atunci când veţi întâlni asemenea probleme în practica profesională, să le abordaţi constructiv. Am adăugat la sfârşit două studii recente privind motivaţia infracţională şi penitenciarele supraaglomerate, considerând utilă cunoaşterea modului în care psihologii pătrund în profunzimea lumii criminalităţii şi a justiţiei contemporane. Lucrând în prezent în acest domeniu, psihologii lucrează de fapt pentru generaţiile viitoare...

2

1 - Cauzele şi costurile criminalităţii
1 – Factori favorizanţi ai criminalităţii în concepţia O.N.U. 2 – Indicatori de patologie socială care pot determina creşterea criminalităţii 3 – Structura costurilor criminalităţii 1. - Factori favorizanţi ai delicvenţei ( Al VIII-lea Congres ONU privind criminalitatea, 1990, Caracas, Venezuela): 1. saracia, somajul, analfabetismul, absenta locuintelor bune si ieftine, sistem de invatamant si formare inadaptat. 2. nr.crescand de cetateni fara perspectiva de insertie sociala si agravarea inegalitatilor sociale 3. disocierea legaturilor sociale si familiale agravata printr-o educatie parentala inadacvata, educatie ce face deseori conditiile de viata dificile 4. conditiile dificile pe care le cunosc oamenii ce migreaza spre oras sau alte tari 5. distrugerea identitatii culturale de origine, rasismul si discriminarea ce pot crea dezavantaje in plan social al sanatatii si al angajarii in munca 6. degradarea mediului urban mai ales insuficienta echipamentelor colective in anumite cartiere favorizand delicventa 7. dificultatile create de societatea moderna de a se insera corect in comunitate, in familie, in mediul de munca si in scoala si a se identifica cu o cultura 8. abuzul de alcool, droguri si a altor substante a caror dezvoltare e favorizata de factorii mentionati mai sus 9. multiplicarea activitatilor legate de crima organizata mai ales de tradic de droguri si tainuirea obiectelor furate 10. provocarea mai ales prin mass-media a ideilor si atitudinilor ce sunt surse ale violentei, inegalitatii si tolerantei.

3

2. - Indicatorii de patologie socială care pot influenţa rata criminalităţii
I. Indicatori biologici şi medicali 1. discriminarea natalităţii 2. cresterea alterărilor psihosomatice 3. reducerea discriminarii caracteristicilor sexuale 4. reducerea mediei de vârsta în grupul afectat II. Indicatori economici 1. cresterea instabilităţii profesionale 2. cresterea absenteismului la locul de munca 3. reducerea productivităţii individuale 4. cresterea şomajului forţat 5. cresterea numărului de greve III. Indicatori criminologici 1. cresterea delicventei juvenile 2. cresterea numărului de sinucideri 3. cresterea gradului de indiferenta fata de delicte 4. cresterea gradului de perversitate si gravitate a delictelor IV. Indicatorii politici 1. fragmentare socială si politică 2. consolidarea nationalismelor regionale 3. apariţia liderilor subversivi 4. emigrarea masivă V. Indicatori culturali 1. interes pentru primitiv, anormal, exotic, probleme sexuale 2. intensificarea intelectualismului si a planificarii obsesionale 3. declinul credintei religioase, pierderea semnificatiei sensului vietii si al destinului cosmic 4. intensificarea activitatilor de derivatie (jocuri, distractii indecente, jocuri riscante)

4

3. - Costurile criminalităţii
Există patru tipuri de costuri : 1. costurile represiunii: costurile funcţionării instituţiilor cu atribuţii în domeniul combaterii criminalităţii – poliţia, jandarmeria, parchetele, tribunalele, penitenciarele, probaţiunea, specializarea personalului acestor instituţii; 2. costurile protecţiei : firmele de pază, asigurările, serviciile pază din magazine, sistemele de alarma si protectie, case de bani, blindaje, transportul valorilor, costul avocatilor 3. costurile prevenirii : gardienii publici, protectia martorilor, protectia victimelor, protectia copiilor, iluminatul public, specializarea personalului de prevenire din politie, jandermerie, probatiune; 4. costuri asociate criminalităţii: decesul victimei (pierderi productive viitoare, prejudiciu moral, cheltuieli de înmormântare), vatamarile corporale, expertizele, accidentele rutiere, incendiile provocate, furturile din magazine, furturile de autoturisme, agresiunile cu mâna armată, revoltele şi tulburarile ordinii publice, emiterea cecurilor fara acoperire, fraude economice si financiare (eludarea impozitelor, nedeclararea veniturilor), infracţiunile în construcţiile de locuinte, falsificarea de monedă, fraudele vamale (eludarea taxelor, exportul illicit si pierderile de substanţă pentru economie), profitul din proxenetismul stradal si hotelier, profitul din traficul de droguri şi alcool. Nu pot fi cuantificaţi următorii factori : vieţile distruse, reacţiile de răzbunare, neîncrederea ce survine în relaţiile sociale, schimbarea obişnuinţelor, izolarea auto-impusă, frica, pierderile turistice şi culturale.

5

2 - Delincvenţa juvenilă
S. Glueck (1934): “Cauza delincvenţei minorilor e reprezentată de acele elemente care, luate separat, nu pot explica delincvenţa juvenilă”. Axiome ale educaţiei 1. binele se învaţă doar de la cel care te iubeşte 2. copilul ia ca model în viaţă pe părintele fericit 3. copilul ia ca model în viaţă pe părintele care progresează 4. oamenii au un comportament moral doar când au ceva de apărat (familie, prestigiu, relaţii semnificative, prieteni, avere) Teoria integrativă privind etiologia delincvenţei juvenile (Caplan – Le Blanc, 1993) Delicvenţa juvenilă are la bază 4 factori explicativi: 1 - legăturile sociale investitia copilului in activitati sociale (timpul acordat) angajamentul fata de institutii (religie, familie, sport) 2 - allocentrismul (orientarea către ceilalti, capacitatea de a te interesa de altii pentru ei insisi) cu cat educatia in familie este mai pro-sociala, cu atat ea protejeaza mai mult impotriva delicventei juvenile 3 – constrângerile informale (provin din partea persoanelor intime) formale (provin din partea institutiilor) externe (din anturaj) interne (normele morale asimilate şi interiorizate) 4 - expunerile la influenţe si oportunităţi antisociale (prieteni delincvenţi, consum de alcool, sexualitate precoce, vagabondaj, interiorizarea justificărilor infracţionale utilizate de grupul de referinţă) Mecanismele devenirii infractionale I. coeficient de inteligenţă slab→stimă de sine scăzută→tulburări de conduită nespecifice→infractiune II. tulburări de conduită→eşec scolar→subestimare de sine→cautare compensatorie a identităţii→infractiune

6

b. promiscuitate sexuala. consum de droguri si alcool. este o activitate persistentă care se poate transforma intr-un mod de viaţă. Aceste stadii coexistă cu inadaptarea şcolară. Stadiul de apariţie (8-10 ani) . Debordarea (17-18 ani) – apar forme subtile si de o violenţă malignă. exprima deficiente in relatiile cu parintii. dificultati scolare. 4. Ocazionala: 80% din adolescenti trec prin asa ceva.Stadiile dezvoltării activităţii delicvenţei la minori 1. 7 . comert cu droguri. De tranzitie: la 10% din adolescenti.predomina furtul prin efractie. Delicventa stabilizată: la 1% din adolescenti. apare intr-o perioada in care abunda dificultatile pentru minorul respectiv. Tipologia delicvenţei juvenile a. Stadiul de explorare (10-12 ani) . 3. Conflagratia (in jurul vârstei de 15 ani) . protectie asupra bunurilor. revolta familială. c. 5.furturi si spargeri de automobile. Prevenirea se face prin actiuni asupra familiei. Este o delicventa exploziva şi pe un fond de dezangajare interpersonală. asocieri cu delicventi. atragerea in activitati comunitare.infractiunile se diversifica si se agraveaza. atac asupra unor persoane. Explozia (în jurul varstei de 13 ani) .infractiuni omogene şi benigne (sunt privite ca o copilarie dar frecvenţa lor atrage atentia) 2.

ramură a criminologiei care studiază personalitatea victimei. cu fatalism afişat) .are trei componente: făptaşul. stil de viaţă dezordonat. In 1940 el publică lucrarea « Criminalul şi victima sa » .câmp victimal . naive. conditia fizica (persoanele slabe din punct de vedere fizic ) Istoric : Hans von Hentig a scris un articol despre rolul victimei în infractiune întrun ziar din Koln (14 septembrie 1934). vârstnice.factor victimogen = anumite pericole profesionale. Prima tipologie a victimelor elaborată de Hans von Hentig : 1) victima izolată 2) victima apropierii socio-topografice – devine victimă din cauza relatiilor care se stabilesc între cei ce impart un spatiu restrins 3) victimele unei mari nelinişti vitale – se expun în momentele de sinceritate 4) victime agresive. supuse unor capricii nestăpânite 5) victime lipsite de rezistenţă în faţa unei voinţe mai tari de care dau dovadă infractorii ( adolescenţii. nechibzuite. Noţiuni frecvent utilizate: . consum de droguri . interactiunea dintre agresor şi victimă şi evoluţia socio-dinamică a situaţiei preinfracţionale. victima şi catalizatorul actiunii (cel care declanşează mecanismul mativational) . persoanele foarte în vârstă ) 8 . suscita increderea) .infractorul victimă: copilul maltratat ce devine agresor .impresionabilitate victimală: victimele infractorilor cu guler alb ( sunt imbracati frumos.victima intâmplătoare .victimă nespecifică: publicul larg. inspirat de o nuvelă austriacă în care un personaj spunea : « Eu asasinul şi el victima suntem amândoi vinovaţi dar el mai mult decât mine » .din eroarea infractorului .victimta latentă: atractia pe care unele personae o exercita asupra infractorului (personae singure.infractiune fără victimă : incestul consimţit între majori. comunitatea .3 – Noţiuni de victimologie Definitie Victimologia .

supusi.A doua tipologie descrisă de Hans Von Hentig : 1) tinerii – pentru că nu au experienta de viata 2) femeile .din cauza slabiciunii fizice si a faptului că sunt bănuiţi că au “bani albi pentru zile negre” 4) consumatorii de alcool sau de droguri 5) emigrantii – deoarece nu cunosc limba. indiferant de situatia lor materiala 10) indivizi desfânaţi si destrăbălaţi – pentru că dispretuiesc legile 11) indivizi singuratici şi cu inima zbrobită – din cauza singuratăţii 12) chinuitorii – ex : tatăl alcoolic şi violent ucis de proprii copii 13) indivizi « blocaţi » – persoane încurcate in datorii ce devin victime ale unor « binevoitori » care le ofera solutii Stephan Schafer clasifică victimele descriind cine este responsabil si in ce masură s-a implicat in relatia ce a dus la infractiune : 1) victima care anterior infractiunii nu a avut nici o legatura cu faptasul – functionarul de bancă 2) victima provocatoare – din cauza arogantei. neglijenti 9) indivizii achizitivi.din cauza atractiei sexuale sau a averii pe care o poseda 3) vârstnicii . nu-si tine promisiunea sau e prins cu iubita infractorului 3) victima ce precipita declanşarea actiunii – ex : o femeie singură noaptea sau persoana neglijentă care nu inchide usa la masina 4) victima slabă sub aspect biologic – ex : surorile de caritate 5) victimele auto-victimizate – sinucigaşul. avizi de câştig. consumatorul de droguri. jucătorii la cazino. cartoforul. femei în vârstă ce vor să se căsătorească 4) victima lacomiei si dorinţei de mari câştiguri ilicite: cumpărătorii de acţiuni. 9 . dezertorul din armată 6) victimele politice – din cauza convingerilor pe care le au Tipologia lui Wolf Middendorf : 1) victima generoasă care sare in ajutorul oricui 2) victima bunelor ocazii – fac cumpărături ocazionale de la necunoscuti 3) victima devoţiunii şi afectiunii – religiosi fanatici ce doneaza bunuri pentru a fi « mantuiti ». sunt creduli 6) indivizii aparţinând minoritatilor etnice 7) indivizi normali dar cu inteligenţă redusă 8) indivizi temporar deprimati – devin apatici.

opinii.tranziţiile si momentele decisive din cursul vietii.un sportiv este „bătrân“ la 30 de ani ! . mentalităţi.exista un fundament diferit intre schimbarea comportamentului aparută din maturizare şi cea aparută din experienţă . responsabilitatea civilă. valori şi norme culturale . 10 .un mod distinct de a percepe lumea şi a o gândi . trecerea de la influenta parentala la influenta colegilor sau când persoanele trec de la şcoala la serviciu.copilărie.4 – Criminalitatea şi cursul vieţii Vârsta este o caracteristică demografică dar şi un atribut social care implică: .un set particular de atitudini.momentul si durata evenimentelor din viata (ex.un anumit stil de viaţă . de exemplu. adolescenţă. afectând toti indivizii indiferent de vârstă . indiferent de timp si spatiu 2 . Vârsta funcţională – se bazează pe capacităţile biologice şi psihice ale indivizilor în raport cu care aceştia sunt clasificaţi într-o anumita categorie de vârstă . Cursul vieţii – parcursul vieţii unui individ de-a lungul unei succesiuni de tranziţii create de societate şi diferenţiate în funcţie de vârstă. bătrâneţe ex. acestea având 3 efecte : 1 .durata vieţii individului de la naşterea sa.efecte de vârsta : determinate de ciclurile vietii.efecte de cohortă : afectează toti indivizii care împartaşesc o experienţă comună. 3 .efecte de perioadă : determinate de perioada istorica. pensionarea).permite clasificarea indivizilor pentru anumite roluri sociale ( dreptul de vot.: .diferenţele dintre grupele de vârstă reflectă schimbările în dezvoltare şi cele dintre epocile istorice..schimbă rolurile sociale şi aşteptările culturale faţă de individ. conflict parental). Vârsta cronologică . . Evenimente care influenteaza cursul dezvoltarii comportamentului antisocial : . .succesiunea rolurilor şi poziţiilor sociale dobândite de un individ de la naştere şi până la moarte . .

căsătoria.socializarea in perioada maturităţii presupune: .socializarea în copilărie . o condamnare .are la bază învăţarea capacităţii de confruntare cu cerinţe conflictuale . . etc.consumul excesiv de alcool. somajul si divortul sunt simptome ale unei personalitati antisociale sau ii fac pe oameni sa devina mai antisociali? 11 .trecerea de la idealism la realism .înrolarea în armata. . . Factori individuali de risc Factorii de risc amplifica riscul realizarii.dobândirea capacitaţii de comunicare şi interacţiune competenţa de exercitare a rolurilor. divortul. De exemplu : .. absenteismul. frecvenţei. (socializare pentru moarte) O problemă metodologică: .dezvoltă competenţe pentru exercitarea unor roluri specifice. somajul este un factor de risc al infractiunii în indivizi deoarece este mai posibil ca oamenii sa comita infractiuni in perioadele lor de somaj decat in perioadele de angajare. deoarece este mai probabil ca şomerii să fie infractori decât persoanele angajate. . Este dificil de stabilit daca orice factor de risc este un indicator (simptom) sau o cauza posibila a delicventei. Socializarea este un proces permanent în evoluţia persoanei: . Sunt necesare date longitudinale pentru clasificarea factorilor de risc si a trasaturilor carierei criminale.informatiile despre factorii de risc se bazeaza pe variaţii între indivizi. conştiinţa datoriilor şi responsabilităţilor cu privire la viaţa socială.în timp ce prevenirea presupune abordarea schimbarilor în indivizi. . persistenţei sau duratei delincvenţei.presupune dezangajarea faţă de rolurile sociale active şi familiarizarea cu alte roluri participative în familie.socializarea în adolescenţă .nu e clar dacă faptele descoperite în indivizi sunt aceleasi cu descoperirile facute între indivizi ( exemplu: şomajul este un factor de risc al infractiunii între indivizi.efectele asupra dezvoltarii individuale ale contextului national si ale macro evenimentelor. ca recesiuni saurazboaie.socializarea la bătrâneţe . Totusi. schimbarea domiciliului .are un rol anticipativ pregătind tinerii pentru viitoarele roluri de adult.

Aceasta părere sta la baza programelor de pregatire a abilitatilor cognitiv-comportamentale al căror scop este cresterea empatiei.anumiti factori pot fi atat indicatori cat si cauze ( consumul excesiv de alcool poate fi vazut ca un declansator situational mai degraba decat ca o cauza pe termen lung). de obicei. depinde de trecutul recompenselor si pedepselor si de masura in care copiii sunt influentati de satisfactia imediata. in 12 . TEMPERAMENTUL Cele mai importante rezultate despre legatura dintre temperamentul din copilarie si delincventa ulterioara au fost obtinute in urma unui studiu în Noua Zeelandă. Cea mai importanta dimensiune a temperamentului era lipsa controlului (nelinistit. delicvenţă auto-raportată si condamnări la vârste de la 18 la 21 de ani. . Temperamentul la varsta de 3 ani era notat prin observarea comportamentului in timpul unei sedinte de testare. cu atentie scăzută). egocentrici. Alegerea scenariilor care prescriu comportament agresiv. care a urmarit 1000 de copii de la varsta de 3 ani pana la 22 de ani. pedeapsa legala. când beneficiile percepute subiectiv depăşesc costurile (ex. TEORIA COGNITIVĂ Această teorie. Comportamentul agresiv depinde de repertoriile comportamentale detinute de individ (scenarii cognitive). acest lucru nu arata. ca prietenii delincventi provoaca delincventa. prieteni delicventi) drept variabila independenta in analizele cauzale pentru ca acest lucru ar conduce la concluzii false (tautologice) si la o supraestimare a puterii explicatorii sau predictive. priveşte individul ca un procesor de informatii al carui comportament depinde de procesele cognitive şi de istoria recompenselor si pedepselor primite in trecut.. concreti mai degraba decat abstracti in gandire si slabi in rezolvarea interpersonala de probleme deoarece nu reusesc sa inteleaga cum gandesc si simt alte persoane. pe baza presupunerii ca este mai putin probabil ca persoanele care pot aprecia si/sau simti trairile victimei se agreseze pe cineva. . dezaprobarea parintilor).. Delincvenţa este deci un răspuns la oportunităţi specifice. EMPATIA Empatia scazuta este o trasatura de personalitate legata de delincventa. Delicventii tind sa fie impulsivi. a alegerii rationale. prieteni delincventi .este important sa nu includem variabile dependente (ex. impulsiv.- desi delincventa este o activitate de grup iar delincventii au. in mod necesar. care prezicea agresiune.

tensiunea sau conductibilitatea pielii) .opozitie cu consecintele pe termen lung. Persoanele cu astfel de deficite vor tinde sa comita delicte deoarece: . şi se referea la masura in care indivizii sunt vulnerabili la tentatiile momentului. acestea apar precoce si ramân stabile o lungă perioadă a vietii.pulsul scazut este un predictor si un corelat important al delicventei. 13 . delicventii avand: . IMPULSIVITATEA . violenţă auto-raportată si violenţă raportata de profesori.un nivel scazut de excitatie conform undelor alfa scazute pe EEG .reactivitate autonoma scazuta ( rata bătăilor inimii. .o proasta abilitate sa ia in considerare consecintele actiunilor lor . . Persoanele cu autocontrol scazut sunt impulsive. Agresivitatea persistenta este o colectie de scenarii agresive invatate si care rezista la schimbare. nelinistea. independent de alte variabile explicatorii) . empatie scazuta au planuri pe termen scurt le e greu sa amâne satisfactia deciziile de a comite infractiuni nu sunt influentate de consecintele dureroase ale delincventei. a greselilor din copilarie . autocontrol scazut. slaba capacitate de a intârzia o satisfacţie. perspectivă pe termen scurt. căutarea senzatiilor tari. localizate in lobii frontali. Impulsivitatea reflecta deficite in functiile executive ale creierului. Factorul individual cheie de diferentiere a fost denumit „autocontrol scăzut”. Excitarea slaba corticala produce comportamente impulsive si de cautare a senzatiilor.hiperactivitate si neatentie la scoala duc la esec scolar.este inabilitatea de a planifica şi cedarea in faţa satisfactiei imediate . inabilitatea de a planifica viitorul. de catre parinti.este cea mai importanta dimensiune a personalitatii care prezice delicventa. respectiv pedepsirea. neluarea in calcul a consecintelor inainte de a actiona. Oamenii diferă in tendintele criminale de bază. Alte teorii au evidentiat importanta constiintei drept inhibitor intern al delincventei si au sugerat ca aceasta s-a format intr-un proces social de invatare in conformitate cu intarirea. riscă frecvent.au un control scazut asupra comportamentului lor. . asumarea de riscuri. neîndemânarea.un puls scăzut (semnificativ corelat cu condamnari pentru violenta. au aptitudini cognitive si academice reduse egocentrici.include: hiperactivitatea.tendinta de a se concentra pe satisfactie imediata.

delincventul e o victimă a educatorilor săi ! Factori de risc familiali predictori pentru delicvenţă: . ducand la cresteri ale frustrarii.pe masura ce numarul de copii creste. 4 – a destrămării : părinţi despărţiţi.tehnici educative sărăcăcioase . in timp ce surorile tind sa o elimine. .respingerea copiilor de către părinti. .delincventa părintilor si.lipsa de supraveghere si lipsa de implicare (consecinte serioase) .fratii mai mari tind sa incurajeze delincventa unui baiat. absenţa sau boala unuia . . .familie numeroasa. 2.Piaget consideră că nici un copil nu-şi poate dezvolta o moralitate matură până nu va trece prin morala constrângerii.Rolul familiei in geneza delincvenţei Există 4 paradigme privind influenţa familiei : 1 – a neglijării : are două aspecte .inteligenta si legatura cu şcoala scazute . Un numar mare de copii in familie este un predictor relativ puternic al delincventei .uneori. . iritarii si conflictului.separarea de un părinte. Exista mai multe motive posibile: . ( expunerea la frati delincventi). 2 – a conflictului : disciplinare nepotrivită si respingere reciprocă a părintilor si copiilor. familie numeroasă 3. 5. părinti antisociali. abuz (fizic sau sexual) sau neglijenta. . . a fraţilor. tehnici inadecvate de educare a copiilor 4. Factorii familiali care conduc la delincvenţă sunt grupati in cinci categorii: 1. conflict parental si familii destramate.J. cu atat cantitatea de atentie a parintilor care poate fi acordata fiecarui copil descreste. 14 . mai ales. caminul tinde sa devina supraaglomerat. 3 – a comportamentului deviant şi a valorilor inadecvate: părintii sunt infractori sau au atudini ce duc la infractiune .ordinea nasterii: familiile mari au mai multi copii nascuti mai târziu.supraveghere parentală slabă ( e cel mai important) . . conflicte între părinţi.cu cat numarul de copii intr-o familie creste.

acest lucru are efecte negative ireversibile. 15 .Teoriile despre cursul vietii se centreaza pe separare ca experienţă stresantă : conflictul parental. . venit familial scazut. au un risc dublu de a fi condamnati până la 32 de ani. Aceste teorii au inspirat folosirea metodelor de pregatire a parintilor pentru a preveni delincventa . deseori.Teoriile traumei sustin ca pierderea unui parinte are un efect daunator asupra copilului din cauza efectului atasamentului pentru parintele pierdut. Familiile destrămate cauzează delincventa deoarece: . parinti antisociali. schimbari in figurile parentale si tehnici inadecvate de educare a copilului.Teoriile selecţiei sustin ca familiile destrămate produc copii delincventi din cauza pre-existentei diferenţelor faţă de alte familii in ceea ce priveste factorii de risc ( conflictul parental. .e esential ca un copil sa aiba o relatie calda. .Teorii mai recente ale învăţării sociale sustin ca comportamentul copiilor depinde de recompensele si pedepsele acordate de catre parinti si de modelele de comportament pe care le reprezinta parintii. posibilităţi economice reduse. Explicatii ale relatiei dintre familiile destramate şi delincvenţă se impart in trei mari clase. .daca un copil sufera o perioada mai lungă de privarea materna in primii 5 ani din viata.băietii care trec prin divorţul sau separarea părintilor in primii 5 ani de viaţă. pierderea parentala. inşişi părintii se comporta intr-un mod antisocial. Copiii vor tinde sa devina delicventi daca parintii nu raspund consistent si conform comportamentului lor antisocial si daca. lipsit de afecţiune si. un delicvent. . devine rece. afectuoasa si continua cu figura materna. pedepse excesive la care este supus copilul.

Atitudinea fata de sine : nu vede decat punctul sau de vedere. 5 – fenomenologica: analizeaza trasaturile interioare ale delincventilor. dominator . stare morala. labilitatea şi indiferenţa afectivă. Directiile teoriei : 1 – metodologica : definirea operationala a termenilor (egocentrism. adaptare-inadaptare. raporteaza trasaturile psihologice la etapele trecerii la act. etc. Teoria clasică reţine patru mari trăsături psihologice privind personalitatea criminală: egocentrismul. devalorizeaza legea si oamenii. având o dubla deschidere : a) – clinica : impune clarificari privind sanatatea mintala. 4 – etiologică : relevarea originii trasaturilor personalităţii criminale . agresivitate) 2 – istorica: dependenta definitiilor utilizate de contextual istoric. agresivitatea. starile de constiinta.dinamica trasaturilor psihologice care sustin conduita infractionala. Acestea constituie “nucleul central al personalităţii criminale”. reactionează la frustrare prin gelozie. demonstreaza ca ipocrizia este universala.zona tolerantei la frustrare .pragul delincvential . Egocentrismul Este tendinta de a raporta totul la sine : individul se consideră centrul universului. bănuitor. b) – stiintifica : trasaturile personalitatii criminale se exprima prin manifestări fiziologice si patologice ce pot fi analizate stiintific (personalitatea criminală e un rezultat nu un dat). Deschiderea teoriei : . 3 – clinica: cautarea tipurilor de criminali si a structurii personalitatii lor.teoria personalitatii criminale este o ipoteza de lucru pentru interpretarea clinica. mânios când e ofensat. isi legitimeaza actul (« face patul pentru recidiva ») ceea ce in ochii lui este o adaptare reusita . 16 .5 – Teoria personalităţii criminale Originile teoriei : « trecerea la act » şi « starea periculoasă » au impus clarificari privind : . invidie. îşi maschează autoritarismul sau devine despotic.

faptul ca mobilurile actuale sparg sau paralizeaza orice experienta trecuta sau orice previziune » . revin la locuinta lor dupa o evadare. puerilism etichetat ca superficialitate.Atitudinea fata de altii : este critic. ca urmare. Labilitatea Este capacitatea sa de a nu fi inhibat de amenintarea penala. cameleonic.Consecintele imprevizibilitatii : ajung sa vorbeasca despre infractiunile lor. profesiunea. lipsa inhibitiilor. se apara scotind la iveala mici detalii. cred in previziuni si magie. se consoleaza repede. nu stiu sa-si conserve pana la capat siretenia si sunt ametiti de ideea de impunitate. deficit de atentie. 17 . grija dominanta pentru momentul prezent. sentiment de injustitie suportata (gelos. placerea lucrurilor materiale. . cauta mediul care-i convine. . .Lombroso : « In postura de criminali. nu are nici un fel de influenta asupra imaginatiei lor » . vindicativ). referindu-se la opera lui Lombroso : »… exista o similitudine intre anumite aspecte ale mentalitatii criminalului-innascut si copil. incapabil de respect. intensitatea ideii criminale ocupa tot câmpul spiritual.La delincventi. delincventii nu sunt nelinistiti de viitorul lor .in conduita delincventului predomină labilitatea : schimbă opiniile. .tendinta marcata de instabilitate afectiva determina o organizare dinamica saraca a eului si o vointa rau integrata.Kate Friedlander. minte usor . sexualitate dereglata. . nevoie excesiva de miscare. fara sa tina cont de gravele inconveniente atasate acesteia. de mobilitate (nu se tine de cuvânt. un viitor care nu este imediat sau nu pare astfel. noi impresii. Elementele labilităţii: capricii. influentat de ambianţă si hazard. lipsa inhibitiilor (defect de vointa). copiii sunt lipsiti total de prevedere . lipsa da consistenta. nu se folosesc de experienta anterioară. este usor de convins. incapabil sa reziste la solicitari (cauta satisfactii imediate) . cauta noi prieteni. individul se lasa antrenat de necesitatea satisfacerii anumitor nevoi. acuzator pentru ca nu intelege mediul. nu suscită incredere). sugestibilitate (« prima impresie ») . de exemplu.

din contra. A face bine. generosi. unii se arata calmi.DUPRE – « Les perversions instinctives ». II – de ordin psihosocial : grupul defineste situaţiile de frustrare si asigura protectia. mai rari. sunt pusi doar pe facut rau. Primii. Prin pervertiri instinctive « trebuie sa intelegem anumite anomalii constitutionale ale tendintelor individului care apar in activitatea sa morala si sociala. Indiferenţa afectivă . binevoitori. dificili.Agresivitatea Conceptii privind agresivitatea : a) – constitutională : este un instinct universal b) – genetică (psihanaliza) : consecinta a frustrarii (dar pot exista si adaptări reuşite la frustrare ) c) – sociologică : rolul culturii (formele camuflate de agresivitate) Mecanismele agresivităţii : I – de ordin psihofiziologic : reactiile psihofiziologice de mânie au sediul in hipotalamus. placerea morbida de a face pe altul sa sufere . din contra. ele exprimand prin natura. egoism. orb si surd in privinta comportamentelor odioase. Pentru a nu cita decat cazuri extreme. Archives d’antropologie criminelle. fara rezistente interioare de ordin afectiv. răceală. rai. Aceste tendinte sunt instinctive pentru ca ele sunt. Or. a face rau. daca vom cobora in evolutia 18 . un deficit al instinctului de simpatie. ca si instinctele. tendinte foarte diferite. inseamna a diminua sau a suprima voluntar conditiile de bunastare.semnificatie : lipsa de altruism si simpatie . primitive. indivizii manifesta. gradul si forma lor. devotati. 1912. 502-530 . au o tendinta naturala de a face bine in jurul lor. altruisti . ostili. a comite acte distructive.este componenta structurală a personalitatii criminale Teorii şi ipoteze de bază Indiferenta afectiva – expresie a unui deficit constitutional . excitabili. spontane. independendent de situatia si interesele lor. anterioare aparitiei constiintei si inteligentei. Priviti sub activitatea lor morala. desigur. fara a vorbi de nenumarate grade intermediare. p. inseamna a realiza cu intentie conservarea si cresterea celuilalt . altii sunt. invidiosi. a crea ocazii de suferinta. docili. egoisti. la care se adauga hormonii tiroidieni si adrenalina . ceilalti. . insasi fondul personalitatii.

vom constata.este vorba de contextele formative care au dus la eclipsarea capacitatii emotive si a inclinatiilor altruiste sau simpatetice . 19 . . de la nasterea sa pana la a fi adult.pasiunea distructiva ii motiveaza infracţiunea . vom observa permanenta si complexitatea crescanda a acestor tendinte congenitale ». la originea acestei reactii. Invers.egocentrismul influenţeaza judecata morală iar indiferenta afectiva împiedică trăirea actului odios. in fiecare din aceste tipuri extreme. Indiferenţa afectivă – expresie a carenţei afective .psihologica a individului. caracterul constant si primitiv al acestor tendinte. daca vom urca in dezvoltarea individului. .

specifice (periculoase): victima atrage criminalul (paricid. afective şi alterările lor b .declanşatori (ocazionali): factori din ambianţă 3 – după semnificaţia infracţiunii în viaţa autorului: istorici şi genetici 4 – după mecanismele care au generat infracţiunea: dinamici şi imediaţi (situaţionali şi reacţionali) Factorii situaţionali 1 . intelectuale.mecanisme care intervin în raporturile criminal-victimă a . lues. c . TBC. . intermediară: ex.cu acţiune globală b . raporturile criminalului cu victima: vârsta. non-specifice: ocazia e căutată (creată) de criminal (şantaj). victima într-o situaţie vitală exploatat de criminal (disperat.de mediu general economici.factori care infl.raportul criminal-victimă a . şomaj.în sit.cu acţiune la nivelul individului 2 .moral şi juridic: victima colaborează/ nu colaborează/ comite delictul (în legitimă apărare sau cea care simulează). ură). gelozie. provocarea. b .în sit. starea psihopatologică. 20 . sexul.după locul în geneza infracţiunii a .în sit. tulburat). encefalită. boli endocrine c . alcoolul 2 – victima . . criminalul a fost mai întâi şantajat. victima în cadrul unui consens (suicid în doi).predispoziţii . b – psiho-social: victima a cărei conduită duce la delict (adulter).dispoziţii instinctive.pregătitori alcoolul.6 – Factorii crimei Factorii criminogeni: 1 – după câmpul de acţiune a .

concepţia despre onoare) de cele endogene (exces pasional. reacţionale rezultate din relaţia criminal – victimă: a . conduite de evadare (vagabondaj la un copil nedorit în familie). se confundă cu tendinţa sau pasiunea a. indif. criminologia putând fi considerată ca o patologie morală . regresiune (individ frustrat cu comport. Factori reacţionali (privesc personalit. specifice (periculoase) şi care generează tensiuni psihologice care duc la delict: agresivitate det. c .există o continuitate între motivele delictuale şi cele sociale... delincv.conştient: sentimente ce nu pot fi mărturisite b.motiv: raţiune intelectuală clară .factori care susţin motivaţia crimei . b ..y Lopez): a... egoism) B. alcoolului).nevoi sublimate care se interpun între sentiment şi acţiune furt: escrocherie.nevoia de conservare a vieţii . plagiat omor: insultă. lipsa de cooperare .relaţia nevrotică: în paricid există o fixaţie asupra mamei şi o dependenţă de tatăl autoritar şi urât. adolescentul fură pt. de teamă sau mânie. ex.relaţie geno-biologică: descendenţii unor vagabonzi şi hoţi sunt atraşi unii de alţii.nevoia de conservare a vieţii speciei .motivaţia primară a delincvenţei (M. identificarea (tensiunile se eliberează asimilând nevoile şi 21 . a se afirma).inconştient: nevoi inconştiente ...distincţie: . ironie viol: seducţie.tendinţele posesive(achizitive) . de nivelul lor de viaţă sau de avere. b. primitiv cand e sub infl. de frustrare. autism (crimă pasională urmată de suicid). critică.tendinţele defensive sau distructive det. flirt.originile motivaţiei primare a delincvenţei permite distingerea celor exogene (generate/influienţate de opinia publică. Factori ataşaţi sit..relaţia psiho-biologică: atracţie reciprocă între 2 soţi alcoolici sau între prostituată şi susţinător. sublimarea (devierea dorinţei spre noi obiecte fără raporturi aparente cu ea. atentat verbal la pudoare neglijenţa. calomnie.Factori care susţin mecanismele crimei 1.mec. în momentul crimei) A.delictele sexuale c. ideologie.mobil: de ordin intim.

2. identificare). imitaţie. nevoia de a afirma omnipotenţa colectivă ca un mijloc de a compensa frustrările individuale („ patota”). auxiliari). de argumente justificative). c) epidemia criminală: activitate spontană a unei bande. asociaţia criminală (şef. Factori ataşaţi situaţiilor non-specifice (amorfe): depind de gradul maturizarii infracţionale (proiecţia. roluri. proiecţia agresiunii ( răzbunare la întâmplare tinerii atacă un magazin pentru că nu au fost primiţi la cinematograful de alături). b) rel. homosexualitate (prin contagiune. d) situaţia de deţinut: se învaţă tehnici criminale.aspiraţiile altui individ sau grup (model criminal). Factori ataşaţi situaţiilor mixte (ocazia trebuie căutată dar apare şi un stimul specific personal sau interpersonal): a) – inadaptarea (tensiune între individ şi mediu): dacă nu are sprijin. organizare. ierarhie. interpersonale specifice: crima în doi. 22 . raţionalizarea) 3. posibilităţi de şantaj. identificarea. individul va căuta un mediu specific unde reacţiile sale vor fi admise şi în armonie cu stilul său de viaţă. raţionalizare (elab. motivată prin dorinţă de răzbunare.

atribuirea celuilalt a infidelitatii şi desconsiderarea sa profundă -asentimentul formulat: actul pare justificat şi indispensabil ( faptuitorul are de ales intre sinucidere şi omor) . Este cazul tinerilor care nu devin delincvenţi de la început: ei oscilează un timp între conduite corecte şi conduite infracţionale. Dacă influenţele pro-infracţionale vor fi mai puternice. Modelul “drift” . tânărul va deveni delincvent. 2) autorul e influentat de atitudinea generala a colectivitatii fata de furt si hoti. Acest lucru apare atunci când el interiorizează modalităţile de justificare ale vieţii infracţionale tipice pentru grupurile delincvente („tehnicile de 23 . chiar dacă nu trece la fapte. Atitudinea criminogenă poate fi o trăsătură permanentă sau pasageră în viaţa individului care.7 – Trecerea la act Clasicii au descris trei modele ale trecerii la act : 1) modelul criminogenezei (Etienne de Greeff) 2) modelul “drift” ( David Matza) 3) modelul antideterminist (A. trece printr-un proces de dezangajare afectiva si realizeaza actul pentru salvarea propriului eu.etapa de criza – individul e sclavul propriilor justificari. Cohen) 4) modelul lui David P. b) cei care au reactii paroxistice accidentale de injustiţie suportată (crimele pasionale). este caracterizat de un mod de gândire pro-infractional.crima este produsul unei alegeri libere la capătul unui proces de «abandon în derivă către delincvenţă ». Există două tipuri de delincvenţi : a) cei care vin permanent in contact cu justitia iar maturizarea infracţională le-a influentat formarea personalitatii (recidivistii). Farrington Modelul criminogenezei – infracţiunea este o reactie la injustiţia suportată. Etapele trecerii la act in crima pasională : . Trecerea la act în infracţiunea de furt: 1) autorul justifica furtul prin injustitia lumii (este convins ca lumea e populată de hoţi).

furia. virilitatea. c) principiile traditionale ale delincventilor privind onoarea. de probabilitatea subiectivă atribuită diferitelor rezultate urmărite. la dezvoltarea delincvenţie” 24 . condamnarea celor care-l condamnă. contribuie toate. consumul de alcool. loialitatea. pierderi majore scontate în cazul comiterii infracţiunii. proasta educaţie. dacă aceşti factori nu sunt suficienţi de puternici. III – faza de inhibare: pot apare elemente care să blocheze trecerea la infracţiune – căldura părintescă. b) utilizarea de către delincventi a justificarilor legale privind alienarea mentala. Modelul lui David P. disciplina centrată pe dragoste. în ciuda interrelaţiilor lor. Farrington consideră că “impulsivitatea. iducaţie inadecvată. Actiunea infracţională nu apare brusc ci are o istorie iar etapele nu sunt strict ordonate. dificultăţi în găsirea unui loc de muncă. forta majora. II – faza de direcţionare: dominată de factori negativi precum familia săracă. Atitudinile delincventului după trecerea la act sunt revelatoare pentru personalitatea autorului : aceste atitudini permit diagnosticul perticulozităţii sale. atribuirea vinei victimei. mai pot acţiona unii factori pe termen scurt – plictiseala. integrând teoriile dezvoltării şi cele situaţionale. inteligenţă scăzută. familia cu comportament infracţional şi privaţiunile socio-economice. Modelul antideterminist consideră că delictul se dezvoltă în timp şi etapizat prin tatonări ce pot fi modificate in functie de autor şi de situaţia precriminală. eşec şcolar. independent. exigenţa de loialitate. Conţinutul noţiuni de « drift » : a) subcultura – neaga respondabilitatea. În finalul prezentării sale. de absenţa stigmatizării. Componentele situationale au rol de feed-back. un statut privilegiat printre apropiaţi. alcoolul. consideră că actul infracţional este rezultatul final al unui proces cu 4 faze: I – faza de energizare: individul doreşte bunuri materiale. dezacordul celor apropiaţi pentru proiectele sale infracţionale. supravegherea de către părinţi. satisfacerea imediată a unor impulsuri (excitaţia). inteligenţa scăzută. de percepţia costurilor şi beneficiilor. profesorul David P. apare următoarea fază IV – faza de decizie şi trecere la act: este condiţionată de calitatea ocaziilor întâlnite.neutralizare”): negarea prejudiciului. frustrarea. mediu intelectual nestimulator. întăreste sentimentul de injustitie. relaţii afectuoase cu cei din jur. Farrington Cercetătorul britanic.

b – achizitive (furturi simple sau complice) : prin sugestibilitate . . perseverent). inclinati spre alcool pentru ca sunt disforici. Seelig distinge: a – reacţiile explozive (acumulari afective care duc la reactii disproportionate. lipicios (aderent.2 – criminali prin reactii primitive: se răzbună sub imperiul furiei sau urii acumulate (asasinat. . . vorbeste lent. intelege greu esenta problemei. fapt det.c – sexuale : precoce.delincventul trece printr-o criza .subiectul e intr-o situatie specifica sau periculoasa din care nu poate scapa decat recurgand la delict (ocazia e deci prezenta) . nu intelege nuantele. atentat la pudoare.Debilul mintal cu reacţii antisociale : . . . – 1 –criminali prin agresivitate: sunt in stare cronică de excitare (tensiune) si explodeaza la cea mai mica ocazie. repeta acelasi lucru. prin înmagazinarea ranchiunei si complex de inferioritate (incendiere) . frecvent consuma alcool . insistent. monoton .8 – Tipologia crimelor Crimele primitive (fără controlul eului) E. Crima utilitară . . cu idei fixe.tipuri principale : 25 . ranchiunos.infractiunea este unica si indreptata contra unei singure persoane (grup) .caracterul periculos rezulta din complexul personalitate – situatie. incendiere. lent. de structura biopsihologica a persoanei .a – violente: din cauza exasperarii produse de excesul de critica. are accese de furie si distructivitate. . b – actiuni de scurt-circuit (nemotivate): subiectul e incapabil să adopte o conduită corectă (feed-back pozitiv= efectorul si receptorul se stimuleaza reciproc): la debilii mintal – piromani.Individul cu caracter epileptic: greoi. infanticid) . tenace. furturi din magazine .situatiile pot fi periculoase obiectiv sau subiectiv. dezvolta stari paranoice. incest.

II – dezangajare (un fel de suicid) : ruptura retragere.7 – delictul auto-punitiv sau prin sentiment de culpabilitate (Freud : act justitiar contra sinelui) : masochism. a se pune in valoare prin astfel de conduite (detinut – « daca nu m-am remarcat in bine. ratiuni ideologice. .5 – delictul revendicativ : autorul se erijeaza in aparatorul intr-o afaceri in care nu e direct implicat (din datorie. .a – omor – pentru o moştenire sau o nouă căsătorie .tipuri : . dezinteres pentru viitor si viata sa . ») . angoasa. noaptea si e complica cu betie. . calme social.. minorul care fură bani. Crima pseudo-justitiară . santajul inversat (victima santajeaza autorul). .faze : consimtire atenuată. agresiunea preventive care descarca potentialul agresiv. excrocul care fraudează firma la care lucrează. .1 – omorul pasional : rezulta dintr-un conflict sexual) .delictul profilactic: autorul stie ca face ceva ilegal dar e convins ca astfel un rau mai mare si chiar face bine : eutanasia. .4 . atunci sa ma remarc in rau ») 26 .2 . reputatia. faze : I – procesul de reducere : amantul ranit revalorizeaza anumite lucruri (eul. .omorul ideologic : privit ca o datorie . plictiseala. . civile). critici asupra unor persoane neinsemnatte si nu asupra celor intr-adevar urâte). .delictul simbolic: cel care sufera consecintele nu e legat direct de delincvent ( elevul fura creioanele profesorului care seamana cu tatal pe care il ura.exista intotdeauna un sentiment de razbunare (altruism. banii cheltuiti) . apar revendicari sub eticheta de dreptate sau chiar razbunare explicita . procese de compensare) . monotonie. scandal sau viol. asentiment formulat. rol important al tertilor si al unei insulte siplimentare (« picatura….6 – delictul liberator/de aventura: se naste din insatisfactia fata de viata cotidiana. criza.par dezinteresate.b – furt – casierul.avertizări anterioare . . .3 . poate fi urmata de de suicid sau de predare la politie . e rar in perid. iaristii publica istorii simbolice pentru a ataca regimul. autorul crede ca va instaura justitia in relatiile publice sau private. din generozitate in timpul razb. Sunt comise in banda.

a – crime comise izolat (ideea.in afara lumii criminalilor (gulerele albe): fraude fiscale. bande de adulti efemere/permanente. exploatarea viciilor. bande de adolescenti.Crima organizată .scop achizitiv . complici) .ocazia e cautata ( pregatiri. escroci . natura fenomenelor care genereaza crimele 27 . executia) . . falsuri. Clasificarea crimelor după numărul de participanţi . .in lumea criminalilor : spargeri.b – crime comise in asociere (cu complicitate in aval sau in amonte – instigator) varietati: crime in doi (sot-sotie).c – crime ale multimilor (spontane sau conduse de un lider) trasaturi : rolul sefului. coruptie. . pregatirea.forme : .

b) infracţiunile incoerente. profesor de drept penal la Universitatea din Neapole.T .costuri financiare . înţelegând prin aceasta probabilitatea unui individ de a comite un delict sau capacitatea sa de a comite un act delict de altă gravitate. Costul general (G) al unei infracţiuni include următoarele componente: .costul psihologic .9 – Periculozitatea delincvenţilor Specificitatea motivaţei infracţionale Intelegerea motivatiei trebuie sa ia in calcul noţiunile de utilitate şi cost al actului infractional.P G=a1F+a2T+a3E+a4P (unde “a1-4” este un coeficientul de ponderare) Periculozitatea delincvenţilor Rafaele Garofalo (1851-1934).F .caracterizate de inegalitatea utilităţii şi a costului (utilitatea e considerara superioară). este primul care consideră cauza initială a crimei ca fiind o predispozitie organica a individului. Pot fi de două feluri : comportamente întâmplătoare sau decizii bruşte.costuri energetic . Elemente constitutive ale periculozităţii a) capacitatea criminala (perversitatea constanta si activa a persoanei si capacitatea de rau pe cere o putem astepta din partea sa). de mare risc pentru individ ( ca în crima pasională).E . în care costurile sunt mult mai mari decât beneficiile realizate.ele au motivatia dincolo de balanţa utilităţii şi costurilor. c) infracţiuni aleatorii (10%) . Combinand capacitatea criminala cu adaptarea la mediu vom avea patru situaţii : 28 . El o numeşte temibilitate. b) adaptarea la mediu. fundamentale.costuri temporale . Din această perspectivă se disting : a) infracţiunile coerente (90%) .

29 . b) ezitari asupra prognosticului de recidivă: declararea starii de periculozitate are ceva pesimist. micii găinari. static. care exclude evolutia în bine a individului. cerşetorii) Evaluarea stării de periculozitate : a) indicii legali : se referă la natura si nrumărul infractiunilor. electroencefalograma. desi bolnavii mintali nu comit mai multe delicte ca alte persoane. adaptare la mediu mare (ex. criminalul pasionalal) 3) capacitate criminală mare. teste. adaptare la mediu mică (ex. Critici ale teoriei privind periculozitatea : 1) “periculozitatea” este un concept normativ si relativ ce depinde de legislatia fiecarei ţări si de momentul istoric traversat. criminalul in serie). Motode de evaluare: a) clinice – interviul. recidivistul) 4) capacitate criminală mică.1) capacitate criminală mare. adaptare la mediu mare (ex. etc. 2) capacitate criminală mică. tâlharul. teste proiective. b) indicii bio-psiho-sociali: sunt relevati prin anchete în mediul de formare. adaptare la mediu mică (ex. escrocul. pedofilul. chestionare b) statistice – scalele de predictie Dificultăţi pentru expert în a formula concluzia de periculozitate : a) bazele psihosociale pe care se bazeaza diagnosticul sunt încă incerte si el va ezita sa traga o concluzie pe baza unei impresii subiective. anamneza. 2) se poate confunda periculozitatea unui comportament dat cu periculozitatea individului 3) atunci când definirea periculozitatii este incredinţată psihiatrilor se crează o asociere intre maladia mintala si periculozitate.

10 – Psihologia recidivei Introducere . un construct social ) dilemă : bună adaptare pe termen scurt dar inadaptare interpersonală pe termen lung atitudini diferite faţă de fenomenul recidivei la politicieni. judecători. nivelul de recidivă exprimă ceea ce sistemul nu este capabil să elimine delincvenţa poate lua forma unui destin funest care-l absoarbe pe autor. incapacitate de a stabili relaţii satisfăcătoare cu alţii. gustul pentru câştig facil. poliţişti - Cauzele persistenţei infracţionale . tineri defavorizaţi.b – inserţia intr-un mediu puternic împregnat de valorile criminale care asigură stabilitatea crimei (ghetou etnic. lipsa de scrupule) . . ostil unei reuşite prelungite recidiva poate fi interpretată ca un rezultat al instituţiei penitenciare: de la incapacitatea de a face bine la capacitatea de a face rău ca fenomen. dar unii pot scăpa acestuia ca problemă. se află în marginalitate) . trăiesc într-o zonă gri (caută ocaziile. .recidiva este o secvenţă premeditată de strategie adaptativă într-un mediu social global. există un proces de “selecţie” a recidiviştilor din rândul unor categorii de populaţie – şomeri. cu antecedente penale (recidiva devine un produs al procesului penal. 30 . incurajarea.c – criminalii organizati asigura protectia. camuflajul si coeziunea functionala . subcultură. variază după epoci şi contexte recidiva .indicator al jocului dintre politicile penale şi politicile sociale din amonte simbolul eşecului tratamentului penitenciar (personalul penitenciare considerat un fel de “maturător al societăţii”).a – socializare defectuoasă : rebeliune contra autorităţii. toxicomani. emigranţi. deplasează accentul de pe infracţiune pe delincvent judecatorul trebuie să se întrebe : pedepseşte un vinovat sau îl determină să nu mai recidiveze.

impulsivitate) sau direct prin masurarea pulsiunilor deviante sau perverse (falometria în agresiunile sexuale) . .compulsio – constrângere) -apariţia în gândirea subiectului a unei idei care contrazice total convingerile sale şi care îl îndeamnă la acte fără sens. severitatea şi legitimitatea sanctiunilor . anxietate. Modele explicative privind recidiva . .modelul criminologiei clinice concepe R ca rezultatul unei predispozitii individuale de natură compulsivă iar renunţarea ca rezultat al unui proces de maturizare .delictul releva « adevărata natură » a autorului.teama de a nu comite actul impulsiv se menţine atât timp cât subiectul se află în situaţia de a-l putea executa: de aceea el ia frecvent măsuri de apărare şi evitare a circumstanţelor favorizante.. .d – mediul de droguri şi alcool : trăiesc din expediente şi întreţine activităţile « predatoare » . vol. dar prevede şi consecinţele ei. raţiunea stăpâneşte situaţia dar reţinerea determină nelinişte.acest model se aplică recidivei « anormale » a delincventilor persistenti si duce la concluzia că precocitatea traiectoriei delincvente variază direct cu durata sa .Gorgos – sub red. organizează reţele.actul e evitat. 1987. . 597) .renuntarea este o reacţie conjuncturală determinata de certitudinea. 31 . carenţe afectiv-cognitive.tipul ideal de recidivist : « psihopatul » sau « delincventul deficitar » afectiv sau cognitiv. Compulsie (lat.(C. care cîştigă in forţă si precizie cu fiecare repetitie .bolnavul îşi reprezintă mintal foarte viu scena îndeplinirii acţiunii respective. Ed. . Medicală. rapiditatea. întotdeauna încărcate de agresivitate contra sa s-au a altuia. . I..modelul criminologiei penale (disuasiv) (stiinta sanctiunilor si a efectelor sale) considera renuntarea ca o consecinta a efectelor disuasive cumulative iar recidiva ca un rezultat indus de o reactie de « neincredere » în pedeapsă .e – criminalii cu guler alb : profită de legislaţie. Buc. ridicole.intensitatea predispozitiei are rolul central şi poate fi evaluata indirect prin analiza trasaturilor de caracter sau de personalitate ( nevoia de stimulare. . pag. o insuportabilă tensiune psihică . . atrag alţi complici. “Dicţionar enciclopedic de psihiatrie”.

efectele graduale ale maturizării. 32 . tratamentul carceral are efecte doar asupra primelor două categorii. cei care au nevoie de un regim îmbunătăţit şi cei care fac obiectul unor închisori stricte. .naturală: delincvenţa repetată fără a fi condamnată. recidiva e mai mare de 50% pentru pedepsele de până la 3 ani.tipul ideal de recidivist : « delincventul rebel » Tipuri de recidivişti Pinatel (1953): ocazionali.disuasiunea sancţiunilor primite. .Tipuri de recidivă A . recidivişti ordinari şi recidivişti din obişnuinţă . irecuperabili P. îndoielnici.renunţările rezultă din raritatea ocaziilor infractionale induse de mecanismele de reglare socială . sanctiunile informale sunt mai eficace ca cele formale in a intrerupe o traiectorie criminală . marginali.penitenciară implică o şedere anterioară în penitenciar 50%. sanctiunile penale au un « efect pervers » amplificand probabilitatea delincventei (pedepse similare pot avea efecte opuse).in general.socială: implică o condamnare anterioară 20-30%. C . B . mai mică de 50% pentru cele între 3 şi 5 ani şi sub 20% pentru pedepsele mai mari de 5 ani.uneori insa. 47% au fost arestati cel putin o data pana la vârsta de 30 de ani . .Cannat (1955): pseudo-recidivişti (infracţiunea are un caracter fortuit).acest model considera invariante predispozitiile delincvente individuale dar variabile conditiile in care trecerea la act este sanctionata. . .acest model se aplica recidivei « normale » a delincventilor ocazionali .dificultăţile intrinseci de a reusi intr-o activitate cu minim de satisfacţii. d . .renunţarea e determinată de: . cronici Reverendul Vernet: reeducabili. .Clasificarea modernă: cei cu fapte uşoare care stau puţin în penitenciar. -Curba renunţării ..o traiectorie începe cu prima arestare a delincventului .persistentă: multirecidivismul (aproximativ 5-15%) . .

privind nucleul personalităţii la deţinuţii recidivişti italieni de 18-25 de ani.1% Labilitatea a fost găsită în 65. pot fi şi « cîstiguri negative » : angoasa. .recidiva şi abandonul se subordonează unei logici a câştigurilor sperate şi nu celei a fricii (de pedeapsa). frustrări.numărul si vulnerabilitatea ţintelor atractive.gradul dezaprobarii morale si indignarii pe care il suscita delictul .34.. . -Frecvenţa oportunităţilor delincvente -frecvenţa infracţiunilor este determinată de : .după a cincea ( pentru restul. .9.5% din cazuri Agresivitatea ………….24% 33 .1 trăsătură .0 trăsături .cîştigul procurat prin delict. .intervalul care separă prima arestare de a doua este de 2. găsind: .intervalul în care victima nu ştie că e păcălită asigură marja de manevră. .4 trăsături .2% Egocentrismul…………. 38.16.32. .ca urmare.3 trăsături .5% .24% .gradul de antagonism între delincvent şi victimă (confruntare/viclenie).7..).. . 75% .2% Indifirenţa afectivă………16. viaţa ia aspectul unui destin funest.frecvenţa variază invers cu gravitatea crimei. persistenţa in delincvenţă depinde de capacitatea individului de a exploata avantajele din „nişele” locale sau temporare ale oportunităţilor la care are acces.cu cât pedepsele sunt mai aspre şi instituţiile de control mai agresive.renunţă după a doua arestare iar 87% . .7% . cu atât infractorii îşi dublează eforturile şi sporesc flexibilitatea metodelor adoptate Giacomo Canepa a realizat un studiu în 1974.50% din delincventi abandonează inainte de a fi arestati . umilinţe .2 ani in medie. .31% din cazuri . 58.2 trăsături .

functie de obiectivele urmarite. . .reuşita in delincvenţă depinde de atributele personale. . . traiectoriile pot fi: I – de la tactici de confruntare la tactici de viclenie şi de piaţă (delicte mai multe dar mai puţin grave) II – spre delicte mai puţine dar câştiguri mai mari : traiectoria devine ascendentă spre nişe mai bune – importator.grupul cu risc crescut este cel al barbatilor de 18-35 de ani . infractori cronici care comit cele mai multe infracţiuni. reuşite neprevăzute.formarea personalităţii recidivistului: prin procesul de maturizare criminală (debut precoce).eliminare („incapacitatea selectivă”): prin încarcerarea pe termen lung a celor “irecuperabili”.tradiţionale (fără rezultate notabile): întărirea represiunii .de obicei. . de calitatea si intinderea retelei de « asocieri diferentiale » capabile să mobilizeze parţial sau temporar alti delincventi : apar deci doua categorii de infractori : a) – instigatorii (« antreprenorii ») – aproximativ 18% (au varsta mai mare. eficienţa e condiţionată de identificarea corectă a riscului de recidivă: delincvenţii ocazionali – pedepse de intimidare delincvenţii care pot fi reformaţi – pedepse reeducative 34 . -reţelele care « inovează » in timpul sau pe parcursul delictelor. Soluţii .în crimele pasionale indivizii sunt influenţaţi de motivaţii pe termen scurt şi pierd din vedere consecinţele pe termen lung ale acţiunii lor . Instigatori şi făptuitori .traiectoria de recidivă este o succesiune de secvenţe de adaptare şi ucenicie. cu rol strategic in alegerea si coordonarea delictelor) . mecanismul reglator al descurajării este inactiv . distribuitor.Recidiva şi adaptarea . revindere. punctate de eşecuri dar şi de reuşite (cîştiguri.diferentierea intre cele două categorii de delincventi se accentueaza progresiv . partenerii se schimba la fiecare nou delict. b) – « executanţi puri” . apropiati de parteneri pentru a fi considerati de incredere.trecerea la act: personalitatea e dominantă în situaţiile non-specifice . experienta.studiile cognitive au demonstrat că percepţia consecinţelor punitive ale infracţiunii este difuză iar în perioada de dinaintea comiterii actului.marimea medie a reţelelor de delincvenţi este de 6 subiecţi . au gaştiguri mai mari .cei care executa initiativele primilor – (31%) . erori evitate). si mai ales.

b .funcţionează pe baza unui model teoretic al cauzalităţii infracţionale. .a .depistarea şi trat.dacă utilizează abordarea cognitiv-behavioristă (recidiva se reduce cu 8%).delicvenţii care nu pot fi reformaţi – pedepse nedeterminate . delincvenţilor minori în instituţii specializate ( potenţialii recidivişti) .evaluează riscul de recidivă funcţie de particularităţile persoanei şi trecutului infracţional şi sunt supuşi unui control şi supravegheri corespunzătoare. .tratamentul penitenciar duce la scăderea frecvenţei implicării în activităţi infracţionale (“something works” – câte ceva funcţionează) dacă : . 35 .moderne : . precoce a delincvenţilor potenţiali în libertate (înainte de pubertate) .prevenire: capitol în “politica oraşului” .c .depistare şi trat.

000 persoane decedate în războaie. Sinucideri: 45% . imposibilitatea de a scăpa. Omorurile cele mai multe în s-au înregistrat în Africa şi America. iar restul în ţările bogate.000 s-au înregistrat în ţările sărace. Cauzele psihologice şi psihosociale ale comportamentelor violente: eşecul dialogului.700. determină ură şi repulsie. Mediterana Orientală 21% .între 30 – 44 ani. dezumanizează.000 de astfel de decese. 18% bărbaţi. 1.000 sinicideri . 15 – 29 ani. Din totalul de 1. conferirea de legitimitate. (Sursă – Organizaţia Mondială a Sănătăţii) Discursul contemporan despre violenţă este catastrofic: se vorbeşte despre contagiunea răului. anturajul care admite forţa.500.11 – Problematica psihosocială a violenţei În anul 2000 pe întreaga planetă s-au înregistrat: 520. infiltrarea violenţei în toate sferele sociale. 45 – 59 ani. 36 . gelozia (eşecul alegerii partenerului deseori se transformă în eşecul vieţii). Omorurile şi sinuciderile pe grupe de vârstă: Omucideri: 19% bărbaţi. 310. Efectele violenţei individuale – primele succese seduc dar stigmatizează pe cel care o foloseşte. 14% bărbaţi. violenţa cheamă violenţă ceea ce duce la o explozie de brutalitate. pericolul concentrărilor umane.între 45 – 59 ani Pacificul Oriental. Europa şi Asia. 815.000 morţi violente. 30 – 44 ani.peste 60 de ani Cele mai frecvente sinucideri sunt în 28% .

1981 Efectele violenţei televizate: 1. creşte cu vârsta. Credinţele morale devin mai slabe pentru că mediul social nu prezintă reacţii prosociale. VIOLENŢA COLECTIVĂ Violenţa cetăţenilor contra puterii Violenţa puterii contra cetăţenilor Terorism Greve Revoluţii Terorism de stat Violenţă în domeniul industriei III. VIOLENŢA PAROXISTICĂ Războiul (Sursă: Jean Claude Chesnais „Istoria violenţei”. Aspecte psihosociale în conflictele interpersonale Este formă de socializare pentru că: a) instituie identitatea partenerilor. 5. VIOLENŢA PRIVATĂ Criminală Noncriminală Mortală Omor Asasinat Corporală Sexuală Suicid Accidente Execuţie Lovituri Răniri Violul capitală voluntare II. 37 . b) conştientizează partenerul neprevilegiat. Paris. 4. Numărul celor care intervin între două persoane agresive scade. 2. Creşte justificarea folosirii forţei de către autorităţi. 3. Procentul celor care consideră violenţa ca o soluţie potrivită. Copii vor considera comportamentul agresiv ca un lucru obişnuit şi un mijloc potrivit pentru rezolvarea conflictelor.CLASIFICĂRI ALE VIOLENŢEI I.

“Supape de siguranţă”: bancurile politice.• • • • • • • • • Dreptul de a ne răzvrăti împotriva tiraniei. lipsei de tact. atât de atracţie cât şi de ostilitate. serialele TV (pentru că oferă şansa de a plânge). arbitrarului. reale sau ireale. fapt ce oferă fiecărei părţi un mijloc de coerciţie şi opoziţie împotriva celeilalte. Sentimentul de opresiune creşte dacă este suferit în tăcere. cu atât mai crescută este investiţia afectivă şi cu atât mai mare tendinţa de a suprima şi de a exprima sentimentele ostile. ostilitatea poate fi exprimată liber. bună dispoziţie. dar în relaţiile primare există pericolul destrămării relaţiei pentru că sentimentele ostile se acumulează şi se intensifică. vor apărea atât sentimente de dragoste cât şi de ură. Conflictele care interesează baza unei relaţii sunt mai intense decât cele care privesc problemele periferice. toanelor. face viaţa suportabilă alături de persoane insuportabile. etc. Absenţa conflictului într-o relaţie nu poate servi ca indicator pentru stabilitatea acesteia. În relaţiile în care participanţii sunt profund implicaţi (cu întreaga lor pesonalitate). 38 .. Aceste supape de siguranţă sunt necesare în structurile sociale rigide pentru indivizii nevrotici şi în situaţia când se acumulează frustrări în familie. eliberare. duelul (pe vremuri). vrăjitoria.. Cooperarea produce dependenţă.: de afaceri). pe când protestul deschis oferă satisfacţie interioară. În relaţiile secundare (ex. Cu cât relaţia este mai apropiată.

.antecedente psihiatrice – in copilarie au alarmat adultiiprintr-o agresivitate nemasurata. intelege consecintele actelor sale. nu are remuscari. inspira incredere in faza de apropriere de victima.reificarea victimei – tratarea victimei ca un lucru. . capabil sa-si domine victima. deseori maltratati de parinti in exces. 2) neorganizat – incapabil sa-si stapaneasca pulsiunile. 39 . rareori sunt şomeri. inteligenta mediocră. au avut parinţi alcoolici sau membri ai unor grupari satanice.situatia familiala si copilaria – copilarie dificila.sexul – majoritatea sunt barbati singuri. cu sange rece. daca au beneficiat de ingrijire (medicala. rareori actioneaza in grup.12 – Ucigaşii în serie Distincţie necesară: Ucigaşi în masă – omoară mai multe persoane intr-un singur act sau prin acte repetate la intervale scurte (prototip : atacul cu bomba) Ucigaşi în serie – săvârsesc de la trei omoruri consecutive în sus.aparenţă fizică – fara particularităţi distincte. .starea psihica – responsabil si lucid in timpul actelor. Criterii tipologice : . nu considera oameni ca persoane ci ca obiecte ce pot fi supuse actelor lor permisive.integrarea socio-profesionala – bine integrati in profesie si familie. psihalogica) la primul act au intrerupt ingrijirea. este rece si nu este empatic (criminal rus – 52 victime printre care 10 copii declara ca nu regreta nimic. 3) borderline – actioneaza dezordonat. . Tipuri de criminali in serie : 1) organizat – buna integrare sociala sau cu o situatie ce impune compasiune. in general se camufleaza bine in reteaua sociala. ingrijitori pentru persoane in vârsta. criminal francez – 63 victime declara ca a savarsit crimele in spirit sportiv). absenta culpabilitatii si a rezonantei afective nu a permis reorganizarea personalitatii. . membri ai echipelor electorale). angajati in activitati de binevolat (ingrijitori la spitale. lucid. perversiune morală si sexuală. marginali sau solitari. actiuni incoerente. .

personalizate. poate simula un handicap). se simt frustrati daca victima moare prea repede. se consideră un « artist al crimei » .) 2) pânda – intr-un loc frecventat. lasa victimele intr-o stare ce inspira oroare. narcisismul patologic îi sustine sentimentul de absoluta suprematie iar suferintele victimei il amuză. sa aibă drept de viata sau de moarte asupra victimei. 3) cauta senzatii extreme de dominare. 2) negarea aplicabilitati legilor în cazul lor – individul este constient ca transgreseaza legilor dar considera că acestea au doar o aplicare teoretica. Fazele modului de operare : 1) pregatiri organizate sistematic – are un adevărat arsenal operational (arme. 5) uciderea – e rituala si deseori filmată 6) prelevarea trofeelor si a părtilor de corp pentru a retrăi senzatiile perverse sau pentru a face colectie 7) organizarea scenei crimei – de obicei ca o încăpere funerară sau pentru a asigura anonimatul sau consacrarea mediatica (iau toate actele victimei. spală urmele. 4) revitalizarea – prin vampirism sau antropofagie pentru a-si ameliora sanatatea sau a se regenera. 5) căutarea celebrităţii mediatice 6) orgoliu patologic: se admiră pentru propriile calitati supraevaluate. comunică presei sau autoriăţtilor mesaje magalomanice. cauta un complex da senzatii nu numai juisare sexuala. poate fi imbracat în uniforma unui politist. un animal. 3) abordarea – este o adevarata opera de seductie ce inspira simpatie si incredere ( face o invitatie politicoasă. documente. 4) tortura – trateaza victima ca pe un obiect. peruci. manipulare si control. 40 . aspiră să aibă o putere din ce in ce mai mare. aspira la mai mult decat e posibil sau permis . etc. un cadou. alegerea victimei dupa criterii personale. cauta senzatii intense care considere ca-i sunt rezervate numai lui.Tipuri de motivaţii mai frecvente la ucigaşii în serie: 1) căutarea senzatiilor extreme – determinate de fantasme cu caracter pervers. introduc diverse obiecte in orificiile organismului). inventeaza mijloace de tortura complexe. cere ajutor pentru a cauta o strada.

desemnate pentru a lupta contra unui « flagel social » . mass-media a devenit un mijloc incitativ al treceri la act prin activarea sentimentelor de omnipotenţă.8) comportamentul în timpul anchetei – se intereseaza de mersul anchetei pentru a cauta senzati perverse. 3) în societatea spectacolului. 41 . civilizatia imaginii privilegiază efemerul. cultul eficacităţii si modifica procesul de constructie al identităţii personale. Notă : 1) modul de operare rămâne neschimbat in timp. participa la reconstituiri pe care le consideră adevărate ritualuri. 2) unii se consideră misionari cu puteri mistice sau intrumente supuse unor forte superioare.

Se rupe contactul intre sefi si indivizi. Aceste tensiuni sunt nefaste pentru viitorul grupului infracţional. Odata instalată violenţa in interiorul grupului. El nu mai ia parte la actiune in mod direct dar controleaza din umbra toata operatiunea. Killer-ii au aparut initial pentru a pedepsi membrii infideli ( la început au fost gărzi de corp ale şefilor). Are un sef recunoscut (cel mai inteligent.insatisfactia in legatura cu modul in care sunt conduse operatiunile .13 – Aspecte psihologice privind grupurile infracţionale Banda este o grupare de indivizi care au ca scop comiterea de infractiuni. din cauza succeselor. lucru care amplifică si mai mult procesul de distrugere a grupului din din interior. apar tensiuni in interiorul grupului ce pot fi determinate de trei tipuri de motive: . experimentat si abil). Grupurile infracţionale au o ierarhizare interioara si o specializare a rolurilor. sporesc masurile de securitate si sanctiunile pentru membrii grupului care actioneaza pe cont propriu sau nu respecta procedurile.membrii activi . La inceput banda are mici dimensiuni dar cu timpul structura sa creste. această tensiune se transmite in lanţ si la grupurile vecine cu care colaborează.auxiliari (tăinuitori. complici) După o anumită perioadă. Importanţa şefului se modifica pe masura ce succesele se acumulează.diferentierea in gradul de distribuire a sarcinilor periculoase .sefi . încep să se remarce indivizii cei mai cruzi. Modul de intrare in banda este foarte dificil. 42 .modul cum se împarte prada In momentul in care apar tensiuni. Bandele se structurează de obicei pe trei niveluri: .

Tipuri de sport: . 4 – exprimă problemele sociale ale momentului (afirmarea europeană. efortul. 3 – dramatizează identităţile locale.3 – sănătate (aerobic.cultura suporterilor e un cadru de referinţă care le influenţează comportamentul. solidaritatea şi dezinteresul.4 – sfidare (automobilism) . naţionale şi individuale. . .Semnificaţia fotbalului 1 – un limbaj înţeles de toţi (“esperanto” sportive şi cultural). Astăzi .sportul a devenit: . care îi fortifică şi perfecţionează calităţile corporale. 2 – exprimă echilibrul dintre sublimarea violenţei prin competiţie şi socializarea ludică.1 – disciplinar şi moralist (arte marţiale) .14 – Violenţa în sport .prin reguli şi tradiţii.sportul de masă este dominat de (ego-bilding narcisic): . .căutarea evaziunii .Kant: sportul este o datoriea omului faţă de sine.căutarea emoţiei corporale .amplifică mecanismele clasice ale spectacolului: incertitudinea şi identificarea .căutarea plăcerii .2 – divertisment(dansuri moderne. gimnastică medicală) . canalizează agresivitatea spre efort. scopuri de atins şi concurenţă sănătoasă. competiţia cu alt stat) 43 .un instrument de apropiere între oameni şi între grupurile sociale.Coubertin: sportul este o şcoală a moralităţii care cultivă curajul de a lupta. unele popoare dezvoltă o “cultură pozitivă” transformând suporterii în ambasadori ai toleranţei şi spiritului sportiv (Scoţia).căutarea experienţei de sine .exaltă reuşita socială şi meritocraţia . . volei pe plajă) .

2 – spectatorii . unde predomină opresiunea politică şi economică. tehnicieni.au o cultură sportivă variabilă . în zonele cu slabă mobilitate socială) 6 .structură: -1 – participanţii la spectacol (jucători.3 – cei care îndrumă (plasatorii) . pacea socială şi ordinea publică.devine un câmp de securitate când se dispun elemente pentru a salva pacea sportivă. manageri) .5 – devine un câmp infracţional când scapă din cercul dreptului şi al legilor (mai ales în ţările autoritare sau foarte ierarhizate. Aspecte negative în sport → rivalitatea cluburilor şi naţiunilor → nu mai domneşte justiţia → spectacolul vedetelor (poate fi o formă de alienare) → fascinaţia . · acest lucru a determinat o deresponsabilizare a spectatorilor de instituţia sportivă care e percepută ca o entitate abstractă → glorifică “produsele fără defect”: eroii stadioanelor aparţin culturii calităţii tehnice totale (Roky IV).dramatizării . ca un obiect de consum sau ca un consumator pasiv al spectacolului şi al produselor sale anexe.performanţei excepţionale . unde există revendicări sociale sau ale grupurilor etnice.5 – cei care înregistrează/comentează evenimentul (jurnalişti) .o societate anonimă.voinţei de putere → a crescut distanţa între cluburi şi public: · spectatorul e văzut doar într-o perspectivă comercială.4 – cei care supraveghează . cu durată limitată .“suporterismul” este o mişcare activă de implicare a individului şi puternic încărcată afectiv. poate transforma atleţii în “maşini aflate sub perfuzie” Populaţia marilor stadioane . 44 .

între suporteri şi jucători .după obiect: 1 – ai echipei naţionale: mai vârstă.după gradul de implicare: 1 – suporterul activ (pasionat) 2 – spectatorii pasivi: .atitudinile lor nu sunt determinate de spectacol .între suporteri şi forţele de ordine (nu sunt incluse acţiunile beţivilor) B – după caracteristicile violenţelor 1 – violenţe spontane (punctuale): potenţial. 2002) Tipuri de violenţă în sport A – după combatanţi:. oportunităţi de întâlnire . 2 – violenţe permanente. cu vecinii.vin cu familia.între suporteri .mercantilismul unor conducători sportivi (Malatesta. cu prietenii. nu au spirit colectiv (sunt doar spectatori). selecţionat economic. majoritatea spectatorilor pot bascula în acest tip de violenţă. funcţie de circumstanţe şi de conjugarea unor factori de risc asociaţi cu reacţii emotive. organizate (huliganismul): . simbolice.venirea lor nu e motivată de pasiuni partizane ci de interese profesionale. Jaccoud.organizate de nucleul dur al suporterilor unui club care încearcă sistematic să înfrunte nucleul dur al clubului rival.după comportament: a – paşnici b – cu risc de violenţă punctuală c – huligani specializaţi în violenţă (nucleul dur) . autocontrol sporit. 2 – ai cluburilor: se deplasează în masă în teritoriu . 45 . mai feminizat.Tipuri de suporteri . Cauzele violenţei suporterilor a) b) c) d) e) – concurenţa grupurilor stimulată de lideri – activarea răzbunării (prin atribuire) – memoria disputelor şi a rezultatelor acestora – forţele de ordine (din stadion şi din afara lui .

contestarea .caracterul planificat al violenţelor e dovedit de incidentele derulate înainte de meci şi de coordonarea acţiunilor prin noile tehnologii de comunicare (GSM.1 – jocul de-a opoziţia . bilete pe piaţa neagră. .violenţa organizată ..liderii şi cei prezenţi la toate meciurile (nucleul superactiv). morţi): sunt determinate de infrastructura defectuoasă. . . lipsa serviciilor de securitate.1 . Situaţia actuală privind huliganismul: este fundat pe tradiţia susţinerii (sprijinului) este deriva extremă a suporterismului reactivează mitul “clasei periculoase” se constată o deplasare a violenţei din interiorul stadioanelor spre exterior.violenţa pentru violenţă III – violenţa ca resursă în dinamica grupului .2 – provocări şi intimidări II – trecerea la act: . .a face să pari violent: .deplasează vizibilitatea spre tribune. .2 .ei se consideră o elită a suporterilor şi fac din apartenenţa lor la un grup de huligani un mod de viaţă care aduce o plus-valoare identităţii lor sociale. în cartiere şi oraşe.extrag o valoare simbolică din actele violente şi din participarea lor la nucleul dur. Formele violenţei pe stadioane I . Huliganii: . fapt care determină o conexiune între huliganism şi violenţele urbane.rolul de suporteri tinde să fie acaparat de tinerii din cartierele sensibile. organizare slabă (puţine case de bilete).caută vizibilitatea şi reputaţia când evenimentul se derulează „pe teritoriul lor”.2 .sunt o „competiţie” paralelă cu întrecerea sportivă. .liderii violenţi 46 .preferă o identitate negativă conferită de apartenenţa lor la un grup care dezvoltă incidente mediatizate.1 . internet).componenţă: .3 .participare la afirmarea identitară . 3 – catastrofele (prăbuşirea tribunelor. .

grupurile de suporteri: anticipează acţiunile forţelor de ordine .acţiuni direcţionate spre suporteri .acţiuni pe termen lung . poliţia nu intervine sau nu reţine pe nimeni iar magistraţii nu aplică legea) 4 – neaplicarea normelor este un vector al violenţei 3 – “blândeţea” conducătorilor de club creează: . experienţe partizane trecute.geneză: .1 . context actual.implicarea colectivităţilor locale . raporturi. atribuirea responsabilităţii.o complicitate la fenomenele violente (sub pretextul “liberării controlate a emoţiilor “) .acţiuni direcţionate spre ambianţa cluburilor .consecinţă: efectul probabil este că această mişcare de “docilizare” să incite o parte a populaţiei să găsească violenţa agreabilă ! Acţiuni preventive în sport Principii: . modul cum viaţa socială generează devianţa.violenţa e un proces.forme: . . repartizare în spaţiu Soluţii la huliganism 1 – condiţia umană trebuie să fie sub semnul auto-controlului.6 – securitatea spectatorilor are prioritate . o construcţie . voinţa de a fi diferit. .3 .o zonă de “pământ al nimănui” .vechimea suporterilor.2 .5 . număr. 3 – transgresarea normelor este un construct social format în timp (ex.a – cauzală: accent pe etiologia violenţei .teme: organizare ritualuri.7 – echilibru între exigenţele de securitate (cum să se răspundă factorilor reali de risc) şi necesitatea menţinerii caracterului festiv şi convivial al manifestării (raporturi pozitive între oameni în societate) 47 .structuri permanente de gestionare a fenomenului “Consiliul naţional contra violenţei în sport” – Anglia.b – comprehensivă: . Spania “Comisia naţională mixtă de securitate pe stadioane” – Franţa “Comitetul naţional pentru sport şi securitate” – Germania .Analiza psihosocială a violenţelor .4 . etichetare.forţele de ordine: tip. 2 – socializarea implică în mod necesar represiunea.

mese rotunde trimestriale .partenariat privind drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi . programe… .acţiuni poliţieneşti .Leeds United: parteneriat cu Ministerul învăţământului.antrenarea vedetelor (au rol major) Relaţiile clubului cu suporterii şi cu mediul social 1 – “Carta suporterilor” . schimb de idei → evaluarea nevoilor şi aşteptărilor → formalizarea contactelor → conceperea cartei care va defini clar drepturile şi obligaţiile.clubul trebuie să valorizeze asociaţiile oficiale de suporteri.ameliorarea relaţiilor club – suporteri . Modalităţi de prevenire: . zile): ambianţă plăcută.8 – a lăsa la nivel local autonomia necesară pentru măsuri adecvate. atragerea la şcoală a copiilor cu dificultăţi (aceşti elevi sunt aduşi la şcoală cu autobuzul clubului iar rezultatele lor la învăţătură s-au ameliorat). cazare. organizarea caselor de bilete. susţine politicile sociale.etape: contact → dialog.promovează sportul în comunităţile defavorizate 3 – Rolul clubului în mediul social . legislaţie.oferă informaţii despre bilete. măsuri educative şi sociale. infrastructură.promovarea dialogului cu cluburile rivale .. . asupra populaţiei locale . 2 – Responsabilul cu relaţiile cu suporterii şi asociaţiile de fani .numirea unui responsabil cu securitatea din partea suporterilor . transport. favorizează educaţia şi integrarea tinerilor. Măsuri de prevenire: ale poliţiei.însoţirea suporterilor . . să stimuleze crearea lor şi să le ofere un loc în sfera gestionării clubului. Lille 48 .acţiuni: . promovează respectul altor culturi şi luptă contra rasismului.valorizarea eticii în sport.rol consultativ pentru suporteri . competiţia nu trebuie să genereze un sentiment de excluziune ( în cartierele defavorizate sau la tinerii cu probleme) .o politică a ospitalităţii: structuri de primire specializate. controlul spectatorilor prin camere de supraveghere.a întări rolul clubului în mediul social .acţiuni înainte de meci (ore.

Franţa: în 28 de departamente există „ofiţerul de prevenire a violenţei în sport”. loisir la club. 49 .Metropole: turnee şcolare de fotbal cu participarea jucătorilor profesionişti. Cehia: dezvoltarea unei noi generaţii de suporteri prin crearea de cluburi de suporteri-juniori (8-12 ani).

15 – Noţiuni de psihologie penitenciară Introducere 1. 4. .spatiu inchis . functia hoteliera a penitenciarului – se asigură o multitudine de servicii. care te priveaza de responsabilitati. în libertate. . disciplina este importanta. 2.spatiu penal . planeta traverseaza o perioada contradictorie : marea toleranta fata de comportamentul uman. criminalitatea este o problema globala iar solutiile sunt partiale. saracia rolurilor sociale. sa nu aiba delicventa si ca urmare sa nu existe inchisori. 2. sfirsitul iluziei ca o societate poate sa aiba conditii bune. 4.spatiu al autoritatii – interactiuni sunt asimetrice. Ce este mai rău în penitenciar ? 1. descarcari bruste de tensiuni. 5. conditia infraumana se invata (a fi « nimeni » nu mai deranjeaza) 6.spatiu al experientelor limita (« omul este condamnat la libertate ») . mulţi alţi delincvenţi. noul model social trebuie sa i-a in calcul si criminalitatea care decurge din acest lucru. creste capacitatea de a risca. nu exista singuratate morala (deţinuţii ştiu că au rămas afară. inchisorile actuale si-au pierdut specificitatea 6. neincrederea si critica fata de institutiile de control social. unii fiind oameni cu funcţii importante) 7. 3.detinutii sunt adusi impotriva vointei lor.siguranta personalului si a fiecarui detinut de ceilalti detinuti. 5. . contagiunea morala. inactivitate prelungita 50 . 3.un camp de forte – tehnici de dominare din partea gardienilor si tehnici de rezistenta din partea detinutilor.prima sarcina a unui director de penitenciar .spatiu dihotomic si ierarhic . securitatea inchisorii e asigurata de un anumit tip de relatii interpersonale intre personal si detinuti Coordonatele institutiei penitentiare : .

Prima pedeapsa 1.anularea intimitatii (nu exista refugiu) . tânar sau copil.somatizari multiple .pedepsele lungi sunt asemanatoare cu condamnarea la moarte pentru ca deţinuţii ies din constiinta lumii iar sederea in penitenciar se transforma intr-un anumit stil de viata. şocul depunerii : . Expertul are o viziune de ansamblu. distinctia necesara . sarcina psihologului in inchisorile americane era de a depista deficientele de inteligenta si de a da un prognostic pentru eliberare. comparativă. 1909 – este angajat primul psiholog in penitenciarul din Chicago in “Clinica pentru tinerii delicventi din Chicago” (psihiatru pentru a testa inteligenta) 1913 – In New York la “Reformatorul pentru femei” este angajat un psiholog pentru a identifica detinutele care puteau sa profite de programul de scolarizare si se puteau intoarce in societate fara riscuri. Valoarea timpului trait e diferita la un matur. 2. Specialistul este centrat mai ales pe o anumita problematica.pedepsele scurte nu sunt o adevarata excludere .100 de psihologi proveniti din armata. 1945 – existau in SUA 80 . o problema de evolutie sau involutie a personalitatii 3. 51 . Intre cele doua razboaie mondiale. impune adaptarea la valori si norme informale. raportul fata de detinuti fiind de 1 psiholog la 2000 de deţinuţi. Evolutia institutionala nu este posibila fără experti si specialisti.supraaglomerarea -deposedarea de bunuri personale afecteaza capacitatea de supravietuire Evoluţia psihologiei penitenciare Capacitatea de progres a unei insitutii este determinata de numărul specialiştilor pe care ii are. istorică.

administrarea testelor evaluarea si clasificarea detinutilor aplicarea masurilor coercitive cercetare evaluare in vederea eliberarii conditionate 1952 – Corsini si Miller identifica 14 activitati ale psihologilor din mediul carceral: 1. 3. 1 este reinsertia sociala si abia apoi custodia.dificultati de a ajunge in posturi superioare psihologilor 1934 – in SUA se considera ca psihologii desfasurau cinci activitati principale: 1. 3. Comisia parlamentara recomanda angajarea de psihologi.lipsa de autonomie pentru specialist .psihologii aveau ca superiori persoane fara pregatire profesionala deosebita . 6. Primul psiholog angajat in Canada a fost in 1955. 2. 8. 5.dificultati de comunicare cu persoanele de nivel inferior . 4. 7. 1938 – în Canada o comisie parlamentara face o ancheta in penitenciare si considera ca obiectivul nr. In 1973 se hotaraste ca raportul psiholgi – detinuti sa fie de 1 la 150 si de 1 la 40 in penitenciarele spital. In 1960 aveau 7 psihologi iar in 1970 – 50 de psihologi. 2. masurarea inteligentei evaluarea personalitatii redactarea rapoartelor reuniuni cu personalul consiliere individuala evaluare aptitudinala cercetare sarcini administrative 52 . 5. Tot in 1973 se analizeaza dificultatile de adaptare a psihologilor la conditiile de penitenciar: .Gluck: “mediul penitenciar nu este atractiv pentru psihologi din cauza conditiilor rigide si inflexibile din aceste institutii care devin obstacole pentru dezvoltarea personala si profesionala”. 4.atmosfera de tip militar .

administratia si psihologii. 30% din timp activitate corectiva (consiliere. conferinte. 1970 – Norton.terapie).9. evaluarea si redactarea rapoartelor. 1971 – Rahn propune inlocuirea modelului medical cu modelul psihologiei industriale. analizand activitatea psihologilor o clasifică astfel: 48% din timp le ia administrarea testelor. prezentarea unor expuneri in exteriorul penitenciarelor 1956 – Bodemar: “În inchisoare exista o relatie tripartida care opune detinutii. 13% din timp le ia formarea personalului. formarea detinutilor 14. 8% anchete si cercetari. terapie de grup 10. 1980 – Asociatia Americana a Psihologilor Corectionali (AAPC) adopta standardele pentru serviciile de psihologie din inchisorile pentru adulti unde sunt definite cele 5 functii specifice rolului de psiholog: formare. formarea personalului 13. tratament. cercetare (inclusiv elaborare de teorii) 53 . consiliere. evaluare. evaluare pedagogica 11. considerandu-i pe detinuti persoane normale. Psihologul are rolul de intermediere intre detinuti si administratie. activitati cu personalul 12. ajutandu-i pe detinuti sa se adapteze matur si eficace la stresul din inchisoare”.

Acest studiu este realizat pentru prima dată în ţara noastră şi are deocamdată doar o valoare exploratorie: el a urmărit să determine dimensiunile problematicii studiate. lovituri cauzatoare de moarte. METODOLOGIE 54 . atitudinea lor faţă de pedepsele primite. pe această bază. deschiderea la dialog a persoanelor deţinute. trafic de stupefiante. abandon de familie. vom putea releva tipologia motivaţiilor la delincvenţii români. se vor putea stabili modalităţi eficace de intervenţie pentru prevenirea viitoare a acestor conduite antisociale. viol. Acest studiu a fost realizat în anul 2005 în colaborare cu specialişti în probleme umane din 14 unităţi de detenţie subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor: Aiud. Mărgineni. violare de domiciliu.vătămare corporală gravă. furt. Poarta Albă. înşelăciune. Iaşi. Tulcea . Oradea. Târgu Mureş. Realizând această investigaţie mai mulţi ani la rând. Focşani. este deosebit de importantă pentru înţelegerea factorilor premergători şi a mecanismelor de justificare utilizate de aceştia Avem în vedere acele infracţiuni care au cea mai mare pondere în totalul celor existente în prezent în penitenciare: omor. Timişoara. Gheorghe Florian Cunoaşterea modului cum diversele categorii de deţinuţi adulţi îşi motivează infracţiunile. proxenetism. Gherla. mutaţiile apărute în timp. luare de mită. modul cum concep reintegrarea lor socială după liberarea din penitenciar . Bucureşti-Jilava. De asemenea. diferenţele calitative dintre diferitele surse de date. corespondenţa acestora cu situaţia lor socială. infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice. tâlhărie. caracteristicile fenomenului de atribuire a cauzalităţii în cazul deţinuţilor români.Anexa 1 MOTIVAŢIA INFRACŢIONALĂ LA PERSOANELE ADULTE CARE EXECUTĂ PEDEPSE PRIVATIVE DE LIBERTATE Dr. Bucureşti-Rahova. Brăila. trafic de influenţă. adecvarea instrumentelor utilizate la obiectivele urmărite. Satu Mare. ultraj.

psiholog. astfel încât să putem înţelege justificările infracţionale pentru fiecare subiect investigat. 25 – trafic de influenţă şi 18 – luare de mită. Chestionarele realizate pentru fiecare infracţiune s-au bazat pe experienţa celor care au lucrat nemijlocit cu aceasta categorie de persoane. supraveghetor -. Au fost consemnate aspecte calitative privind motivaţia infracţională reieşite din analiza rechizitoriului precum şi din relatările personalului care lucrează nemijlocit cu deţinuţii cuprinşi în eşantion. 44 – abandon de familie. Prin „deţinuţi cu nivel de cultură ridicat” s-a înţeles. 105 – furt. au avut o importanţă specială. rubricile privind motivaţia infracţională reieşită din rechizitoriu şi cea apreciată de personalul care lucrează nemijlocit cu cel în cauză .În cele 14 unităţi de detenţie au fost aplicate chestionare special concepute la deţinuţi adulţi care au comis infracţiunile amintite. având nivel cultural ridicat şi scăzut. educator. 98 – tâlhărie.680 de subiecţi). modul în 55 . în condiţiile acestui studiu. 50 – violare de domiciliu. 54 – ultraj. şef de secţie. Diferenţele de reprezentare a deţinuţilor de la o infracţiune la alta sunt datorate faptului ca în unele unităţi nu au fost găsiţi deţinuţi care să îndeplinească exigenţele prevăzute sau nu au fost de acord să participe la acest studiu (lotul iniţial prevăzut a fost de 1. 91 – viol. au fost notate în detaliu. 49 – lovituri cauzatoare de moarte. S-a ţinut cont de faptul că deseori deţinuţii prezintă incomplet situaţia lor juridică. 38 – proxenetism. 56 – infracţiuni la legea circulaţiei. 54 – trafic de stupefiante. 87 – înşelăciune. INVESTIGAŢIA DE TEREN Au fost investigaţi 947 de deţinuţi a căror repartizare pe infracţiuni a fost următoarea: 119 – omor. o şcoală postliceală sau o facultate. De aceea. Fiecare tip de chestionar a fost aplicat la deţinuţi recidivişti şi nerecidivişti. din mediul urban şi rural. Toate răspunsurile oferite de deţinuţi la chestionarele administrate au fost trecute pe o foaie de răspuns iar atunci când relatările lor au fost mai nuanţate decât variantele propuse de noi. împrejurările şi motivaţia faptelor comise. deţinuţii care au absolvit liceul. 59 – vătămare corporală gravă.

cunoscute de cei care se ocupă de controlul şi reducerea acestui fenomen social. care duc la decizia de a comite o infracţiune.care ei îşi reprezintă victima şi contribuţia ei la comiterea infracţiunii. În dosarele de penitenciar ale deţinuţilor investigaţi. vor limita dezvoltarea fenomenului infracţional. În lumea condamnaţilor. Instituţia penitenciară este un loc de perspectivă socială care permite o viziune profundă asupra unor procese şi dificultăţi aflate la nivelul indivizilor. se vor putea înţelege şi proiecta modalităţi de intervenţie adecvate care. 4. Doar plecând de la aceste mecanisme generatoare de criminalitate. Situaţia de deţinut influenţează răspunsurile date de cei cuprinşi în cadrul unei investigaţii privind motivaţia infracţională. din punctul lor de vedere. Eforturile de prevenire şi control a criminalităţii nu pot ignora motivele pro-infracţionale specifice unui delincvent sau unei categorii de delincvenţi. convingerile lor infracţionale. elaborarea justificărilor infracţionale este un amplu proces de creare a structurilor de auto-legitimare a stilului lor de viaţă. de oameni cu lipsuri materiale majore care sau sacrificat pentru familia lor. se vor putea lua măsurile adecvate pentru a corecta condiţiile de viaţă sau modalităţile de neutralizare utilizate de delincvenţi pentru a-şi justifica modul de viaţă. uşor de înţeles şi interiorizat. 3. de oameni urmăriţi de ghinion. În cazul recidiviştilor. CONCLUZII GENERALE 1. Ei analizează instrumentele utilizate şi oferă/aleg răspunsurile care. noii veniţi găsesc justificări infracţionale gata fabricate. am găsit un procent însemnat de rechizitorii care nu conţineau referiri clare la 56 . sunt de o importanţă practică aparte. care le diminuează culpabilitatea şi le reface echilibrul sufletesc. etc. a familiilor acestora sau a comunităţilor din care fac parte. le asigură imaginea cea mai avantajoasă: de victime. în mare. Ca urmare. 2. înţelegerea proceselor mentale ale delincventului şi contextul său de viaţă. de indivizi de care s-a profitat. de persoane care doar au ripostat la o provocare. în final. plecând de la cunoaşterea acestora. Chiar dacă aspectele generale sunt.

oricât de laborios ar fi acest lucru. indirect. 6. permite luarea unor măsuri corecte şi eficace atât în cazul unui delincvent cât şi al unei categorii omogene de infracţiuni. că situaţia lor materială era destul de bună la data comiterii infracţiunii. că nivelul lor de şcolarizare este deseori ridicat. c . în care trebuie să se găsească o imagine de ansamblu a personalităţii delincventului. a contextului în care s-a dezvoltat şi care a făcut posibilă infracţiunea. Acest fapt devine preocupant la cel puţin 3 nivele: a . acest lucru va contribui semnificativ la o practică unitară a tuturor instanţelor de judecată.documentele din dosarul penitenciar.motivaţia infracţională. teama sau nu de etichetare. Cunoaşterea motivaţiei infracţionale permite înţelegerea criminalităţii din punctul de vedere al celor în cauză : modul cum au perceput lumea în care trăiesc. identificarea adevăratei motivaţii. importanţa dată nevoilor personale şi ale familiilor lor. 5. sentimentul că pedeapsa primită e echivalentă cu fapta etc. modul cum au evaluat reacţia comunităţii faţă de o infracţiune sau alta. Studiul realizat de noi arată că trebuie abandonate unele enunţuri (prejudecăţi) despre particularităţile delincvenţilor care nu mai au susţinere în realităţile întâlnite pe teren: avem în vedere faptul că ei provin în procente mari din familii organizate şi nu din cele dezmembrate.de asemenea. Un lucru demn de remarcat este faptul că mulţi din deţinuţii chestionaţi au copii. să fie generată adeziunea publicului la aceasta. Toate acestea favorizează o cunoaştere de profunzime a lumii delincvenţilor şi a contextelor de viaţă în care s-au format. sunt foarte importante pentru cei care se ocupă de executarea pedepsei şi de programele de recuperare socială a deţinuţilor: totul începe cu studierea piesei principale a dosarului . aceasta 57 . că au avut o copilărie lipsită de griji şi nu dominată de lipsuri şi rele tratamente.rechizitoriul.pentru instanţă şi pentru publicul larg este important ca motivaţia actelor comise de cel judecat să fie prezentată integral pentru a arăta baza pe care s-a construit sentinţa şi. b . conştiinţa faptului că există sau nu mijloace legale de a le atinge. atribuirea vinei pentru crima comisă sau pentru devenirea lor infracţională.

răzbunarea. În general. deşi majoritatea sunt „muncitori calificaţi”. Desigur. în general. Frecvent deţinuţii afirmă că nu s-au gândit la consecinţele faptei nici în ce-i priveşte . 10. gelozia. sunt absolvenţi de liceu. personalul din penitenciare surprinde nuanţe de fineţe privind motivaţia lor infracţională. tâlhărie – actul violent are loc. care deseori. Ca urmare. 8. sunt necăsătoriţi. 7. diferă de afirmaţiile deţinuţilor dar şi de cele consemnate în rechizitoriu. sunt sănătoşi fizic. In privinţa infracţiunilor cu violenţă – omor.situaţie contrazicând ceea ce s-a considerat o lungă perioadă. în familie sau înţeles bine cu mama şi afirmă că au fost rareori bătuţi în copilărie . Majoritatea deţinuţilor investigaţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani. nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri. fără implicarea unei a treia persoane (care precipită lucrurile şi împinge la agresiune). sub aspectul specializării infracţionale şi al cunoaşterii vieţii din penitenciar. nerecidivişti dar cu antecedente penale. lovitură cauzatoare de moarte. recuperarea unor sume de bani. 9. sancţiunea să fie adecvată personalităţii delincventului şi contextului social care au generat sau menţin starea infracţională. nici la repercusiunile acesteia asupra victimei. în aceste infracţiuni. doar între agresor şi victimă. că familia şi copiii sunt un factor moderator al criminalităţii. victimele sunt percepute ca fiind mai slabe din punct de vedere fizic. dar ameninţătoare şi enervante. din familii organizate. experienţa anterioară are un rol important la recidivişti. In baza relaţiilor directe cu deţinuţii şi a perioadei lungi în care le pot cunoaşte problemele personale şi familiale. astfel încât. la data arestării mulţi din ei nu aveau o ocupaţie. Ţinând cont de instrumentele utilizate. şi anume. vătămare corporală gravă. 58 . nu s-au găsit elemente particulare deosebite privind situaţiile pre-criminale în care au fost angrenaţi deţinuţii investigaţi: acestea au fost împrejurări banale dar care au căpătat în ochii făptuitorilor semnificaţii aparte – lipsuri materiale. provin din mediul urban. concluziile funcţionarilor din unităţile de detenţie invită la investigaţii mai ample înainte de fixarea pedepsei.

pieton) Sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă Surprins într-o altă infracţiune Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima 9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare (sub influenţa alcoolului) 11 A dorit să aplice o „corecţie” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din penitenciare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 59 . „apartenenţa la un grup infracţional”. Infracţiunile care au făcut obiectul studiului nostru nu par a avea o legătură cu condiţiile generale din societate şi nici cu violenţa văzută la televizor ci cu ambianţa imediată de viaţă a delincventului – relaţiile familiale. în rechizitoriu se consemnează ca principale motivaţii „câştigul facil” şi „consumul de alcool”. Plaja motivaţiilor infracţionale utilizate de deţinuţi precum şi cele regăsite în rechizitorii sau în relatările personalului din penitenciare. „devalorizarea muncii”. „căutarea unui trai uşor” şi „provocarea victimei”. comparaţia socială (invidia). „alt răspuns” sau „nu recunoaşte fapta”): Sursa Motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 Vina victimei (poliţist. personalul din penitenciare menţionează „aspiraţii exagerate”. vecinătatea. escaladarea unor conflicte banale. educaţia primită. „tulburări de personalitate”. aşa cum se poate vedea în tabelul următor (nu am trecut şi rubricile de „non-răspuns”. 12. Motivele infracţionale mai frecvent invocate de deţinuţi sunt „lipsurile materiale”. etc. posibilitatea de a obţine uşor şi repede bani şi bunuri. nu este foarte întinsă.11.

a deveni cineva Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Din invidie Nesocotirea oamenilor şi a legilor (permis suspendat) Apartenenţă la un grup infracţional Din neglijenţă Pentru a achita o datorie Solicitat de cumpărătorii de droguri Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Victima a cerut mită Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Probleme etice şi deontologice Pentru a obţine un post Aveam puterea de decizie A scăpa de urmărirea penală Contra-serviciu Neatenţia mea (la volan) Teribilism la volan Oboseala. condiţiile atmosferice. Pentru distracţie. mediul de provenienţă „Unii au prea mult. altă persoană 60 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x . am adormit la volan Starea drumului. aventură Educaţie precară.12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 Pentru bani (câştigaţi uşor) Lipsuri materiale Pentru a trăi mai uşor. alţii au prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat.

14. îmi îngreunau existenţa 49 Atmosfera din casă 50 Neînţelegeri cu socrii 51 Înşelat de soţie.42 Starea tehnică a vehiculului 43 Necunoaşterea regulilor de circulaţie 44 Vina persoanei care mi-a împrumutat maşina 45 Neînţelegeri cu soţia 46 Dezinteres pentru familie 47 Rea credinţă. Având în vedere importanţa identificării ştiinţifice a tipurilor de motivaţie pro-infracţională în fiecare caz investigat şi judecat. nu recunoaşte copiii 52 Iubea altă femeie 53 Satisfacerea nevoilor sexuale 54 Din plăcerea de a viola 55 O iubea 56 S-a ascuns de urmăritori (în evadare) 57 Pentru că i se făcea o nedreptate 58 Nu suportă autoritatea (neîncredere în autorităţi) 59 Nu poate justifica Total x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 34 x 36 27 13.în arestul poliţiei sau în penitenciar. orgoliu 48 Voiam să-mi trăiesc viaţa. au fost puşi în dificultate. ci deţinuţii exprimă o părere larg răspândita în lumea închisorilor: de câte ori au fost invitaţi să aducă argumente în acest sens. avem convingerea că lucrurile nu stau aşa. O mare parte din deţinuţi consideră pedepsele primite ca fiind aspre comparativ cu faptele comise. este relativ bună. Pe baza experienţei noastre. lucru de care au devenit conştienţi spun ei . Conduita deţinuţilor în timpul executării pedepsei. se impune necesitatea prezenţei în parchete şi la instanţele de judecată. a unor 61 .

28.au antecedente penale . cu copii – 15 % .3% au între 36 si 45 de ani.nerecidivişti . 62 .3% .şcoală profesională .53% .25.24. .starea civilă: .cu boli psihice .5% .2% .27% au între 26 si 35 de ani . ar elabora prognoze privind evoluţia viitoare a acestora în mediul de detenţie sau după liberare.2% .6% .psihologi şi criminologi.ocupaţia la data arestării: .11% .sănătoşi .36% . .specialişti în acest domeniu .2% .48% .divorţaţi.cu afecţiuni medicale . ar putea oferi expertiză în problemele practice cu care se confruntă magistraţii.16.35.starea de sănătate: .30.3% .5-8 clase .3% .vârsta: .studii: .5% de droguri.necăsătoriţi – 25.3% sunt dependenţi de alcool iar 2.starea de recidivă: . cu copii – 17.35.27% au peste 46 de ani .căsătoriţi. . Deţinuţii condamnaţi pentru „omor” Date semnificative .liceul .fără ocupaţie.5% . Ei ar putea asigura o cunoaştere de profunzime a personalităţii delincvenţilor şi a gradului lor de periculozitate. cu copii – 15% .muncitori necalificaţi.5% declară că au şi boli somatice şi mintale. .concubinaj.51.muncitori calificaţi .25. ar putea orienta modul de anchetare eficace în funcţie de particularităţile lor psihologice.

8 8.4% din cazuri.după împrejurări. aceasta fiind percepută ca mai slabă fizic (47%) dar ameninţătoare (37.4% aveau vârsta între 41 şi 50 de ani. viol) Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar % 34. 13.4%) sau în casa agresorului (23. . .8%) şi enervantă (20.7 16 34.familia de origine este organizată în 82.5% în mediul rural.5%.2%).repartizarea pe vârste a victimelor arată că 24.6 1.5%).73% au comis fapta singuri iar 60. . .4%).victimele erau bărbaţi (63%).4% între 26 şi 30 de ani iar 12.conflictul a fost neintenţionat în 52% din cazuri iar 58% din deţinuţi afirmă că a fost declanşat de victimă .5%) sau indiferenţă (24.4 1.6% între 51 şi 60 de ani.5%).7%) sau sa predat poliţiei ( 30.7 1 2 3 4 5 6 7 8 63 . -vinovat principal de infracţiune este considerată victima (37%) iar deţinutul însuşi doar în procent de 34.5 5 1.3 4.8 29.5 8. 70% din deţinuţi au regretat iar faţă de familia victimei resimt ruşine (39. compasiune (23. fapta a fost comisă în spaţiul public (34.autorul a recunoscut infracţiunea doar după identificare (43.3%). .5%). Motivaţia condamnaţilor pentru “omor” Sursă Tipuri de motivaţie Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă A fost surprins într-o altă infracţiune (furt.5 0.4 7. -după comiterea faptei. cunoscuţi anterior (78%) şi cu care aveau relaţii bune (52%) deşi nu erau rude (73%). . în casa victimei (29..5 5 2.5 8. -pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta comisă de 61.3% din condamnaţi.

rechizitoriul pune accentul pe conflictul dintre cei doi.7 8. . .3 2.personalul din penitenciar insistă asupra conflictului apărut între agresor şi victimă fără a considera că victima l-a provocat pe asasin.2 0. O menţiune fac pentru procentele mari în care nu sunt menţionate motivele infracţiunilor comise: 38% în rechizitorii şi 50% la personalul din penitenciare.4 7.7 100 Există diferenţe semnificative între cele trei surse de date privind motivaţia infracţională: . la care mai adaugă şi alte explicaţii privind faptul că au fost agresaţi sau umiliţi de victimă.toate categoriile de deţinuţii explică omorul în principal prin faptul că au fost provocaţi.8 0. au fost sub influenţa alcoolului.8 49.7 3.3 3.9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare sub influenţa alcoolului 11 A dorit să aplice o „corecţie” 12 Alt răspuns 13 Nu recunoaşte fapta 14 Nu poate justifica fapta 15 Lipsă rechizitoriu 16 Non-răspuns (nespecificat) 17 Total 3.5 38 100 1. pe consumul de alcool (în procent mult mai mic decât cel afirmat de deţinuţi). Deţinuţii condamnaţi pentru “lovituri cauzatoare de moarte” 64 . din cauza geloziei sau la îndemnul prietenilor.4 1.3 100 4.7 4. dar aduce şi elemente trecute sub tăcere de făptaşi: surprinderea în timpul comiterii altei infracţiuni sau faptul că victima luase apărarea altei persoane.

cu vârsta cuprinsă între 36 şi 50 de ani (42. - Motivaţia condamnaţilor pentru “lovituri cauzatoare de moarte” Sursă Tipuri de motive 65 Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din penitenciar .6%).14. . fapta a fost comisă fără a fi ajutat de cineva (87. din punct de vedere fizic.6%) dar erau rude doar în procent de 26.după starea civilă.5%.4% lucrau în agricultură.5%) şi regretă deznodământul (79. condamnaţii se grupează.7%) . mai ales bărbaţi (73.Date semnificative .8%) urmând deţinuţii de peste 46 de ani ( 34. deţinuţii declară că au fost disperaţi (28. .5%) deşi erau.44. . faţă de familia victimei resimt ruşine (51%) şi compasiune (32. după comiterea faptei.5%).8%). .6%). 65.5%).după studii.7%) şi afirmă că s-au înţeles cel mai bine cu mama (57%). la data arestării. dependenţa de alcool este destul de frecventă (22. 14. în ordine. victimele erau persoane mature. urmând cei căsătoriţi care au copii – 16.7%).3% sunt nerecidivişti iar 47% au antecedente penale.8%). din familii organizate (79. şcoală profesională (28.3% şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii .6%) şi enervantă (30.provin din mediul rural (59%). mai slabe.3% nu aveau nici o ocupaţie . deţinuţii investigaţi consideră că victimele au declanşat conflictul (75.4%) iar 43% declară că au o afecţiune medicală.intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este 26-35 de ani (38. deţinutul cunoştea victima de mai mult timp (81. nu a existat o intenţie vădită de a comite agresiunea (63.8% erau muncitori necalificaţi iar 18.7%). ziua (57%) şi mai ales în zilele lucrătoare (71%) .după starea de recidivă. cei mai mulţi sunt necăsătoriţi (34. în copilărie au fost rareori bătuţi (51%) sau niciodată (34.6%).6%).3% declară acest lucru) deşi înainte de aceasta victima li s-a părut ameninţătoare (30. . au considerat că au făcut o nedreptate (26.6%) şi liceu (24.3%. în cei care au 5-8 clase (30 %).

2 100 59.5 10. în jumătate din cazuri. consideră că ceea ce a condus la deznodământul fatal a fost. personalul nu poate preciza motivaţia infracţională iar o treime din rechizitorii nu fac referire la acest aspect.autorii infracţiunilor de lovituri cauzatoare de moarte.6 10. explicaţia trecerii la act este găsită.deţinuţii foarte tineri (18-21 ani) şi cu nivel de instruire scăzut (1-4 clase).6 6.2 100 32.%) şi au fost forţaţi să se apere de aceasta (10.2 2 2 49 100 Analizând procentele din tabelul de mai sus.în rechizitoriile consultate. Deţinuţii condamnaţi pentru “vătămare corporală gravă” Date semnificative 66 . în principal. în jumătate din cazuri. . efortul de a se apăra de agresiunea victimei şi recuperarea unor bani sau bunuri . că erau sub influenţa alcoolului (22.2 4. putem trage anumite concluzii: .personalul din penitenciar consideră drept cauze principale conflictul.1 2 2 2 2 8. afirmă că au fost provocaţi de victimă (47%). umilirea lor de către victimă . . în conflictul apărut între cei doi şi în mai mică măsură în consumul de alcool (doar 10% din cazuri).2%).% 1 2 3 4 5 6 Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului Pentru a se apăra de victimă A fost umilit de victimă Din răzbunare Probleme financiare sau de proprietate cu victima 7 Surprins într-o altă infracţiune 8 Nu poate justifica 9 Alt răspuns 10 Non-răspuns (nespecificat) 11 Lipsă rechizitoriu 12 Total 45 24.2 2 4 28. .2 4.

83% din victime erau cunoscute de agresor dinainte de agresiune şi aveau relaţii bune cu aceasta. . 26-30 de ani (17%) şi 41-50 de ani (15.3%).majoritatea au comis fapta singuri (61%). . .provin din mediul rural (56%). aceşti deţinuţi se repartizează în două grupe principale: 42.8%).starea de sănătate era bună pentru 73% din deţinuţii investigaţi deşi 22% recunosc că sunt dependenţi de alcool. de deţinut (17%) sau de o altă persoană -15. .victimele au fost mai ales bărbaţi (78%). 6. conflictul spontan (45.5% sunt căsătoriţi şi au copii iar 20.6%).4% au 5-8 clase iar 23. 30. . de asemenea.3%) sau le-a fost teamă (15. 34% sunt necăsătoriţi. şi un sfert din ei au fost deseori bătuţi în copilărie. din familii organizate (73%).3%. deţinutul (25.3% trăiesc în concubinaj şi au copii. .8%) sau fără intenţie (37.jumătate din deţinuţi au recunoscut fapta după identificare (doar 18.deţinuţii afirmă că au considerat că au făcut o nedreptate (20%). 20% din cei intervievaţi nu recunosc nici acum fapta comisă.două treimi din deţinuţi sunt nerecidivişti şi 51% au antecedente penale. . 34% erau muncitori calificaţi.intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este cel de 26-35 de ani (42.3%) a fost declanşat de victimă în 59.8%). victima a generat la deţinut enervare (22%). . furie (20. .la data arestării 40. .din spusele deţinuţiilor.7% au şcoală profesională. teamă (15.6%) sau nemulţumire (13. aveau vârsta de 31-35 de ani (20. . ziua şi noaptea în procente egale şi mai ales în zilele lucrătoare.o treime din deţinuţi se declară “indiferenţi” atât faţă de victimă cât şi faţă de familia acestuia.8% erau elevi sau studenţi. Motivaţia condamnaţilor pentru „vătămare corporală gravă” Surse Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din 67 . că au făcut dreptate (20.6% s-au prezentat la poliţie de bună voie).cred că pedeapsa primită este mai grea decât fapta (67.condamnaţii consideră că vinovat de eveniment a fost victima (50.2%).după studii.3% din cazuri.6%) .4%) sau persoanele din anturaj (13..după starea civilă. 5% lucrau în agricultură.4%) . după încetarea agresiunii. . s-au înţeles bine cu mama (54.3%).3%).7% nu aveau nici o ocupaţie.3%). .

7 44 100 Observăm în tabelul de mai sus discrepanţe majore între ce declară deţinuţii şi ceea ce au ajuns să cunoască personalul din penitenciarele în care aceştia îşi execută pedeapsa: deţinuţii motivează fapta prin provocarea de către victimă (45.5 5. procentele mari în care . în rechizitoriu.4 1.7%).7 8.2 8. de regulă.1 5.Tipuri de motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului Pentru a se apăra de victimă Surprins în altă infracţiune Îndemnat de prieteni Răzbunare (sub influenţa alcoolului) Probleme financiare sau de proprietate cu victima Gelozia A fost umilit de victimă Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Tota l 45.5 10.4 100 penitenciar % 35.2%) sau prin presiunea grupului de prieteni (8. de asemenea.7 10.7 8. Deţinuţii condamnaţi pentru „tâlhărie” 68 .1 1.2 3.7 52.2 1.2%).7 1. Menţionăm.1 5.4 100 30. nu se fac referiri precise la motivaţia infracţională dar şi cele în care personalul din penitenciare nu se pronunţă referitor la cazurile investigate de noi.6 5. furt sau viol (10. prin nevoia de a se apăra (10.6 3.5%) în timp ce personalul corecţional consideră ca ceea ce explică trecerea la act a fost conflictul şi faptul că deţinutul a fost surprins în timpul săvârşirii altei infracţiuni.1 10.4 1.

enervare (8. au încercat să ascundă fapta (18. .5%). 37. satisfacţie (18.provin din mediul urban (57%).8%). . . . victimele erau bărbaţi din care 70% necunoscuţi înainte. după comiterea faptei.4%). .3%).Date semnificative .5%).2%).4%) nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri. predomină cei cu 5-8 clase (38. . au recunoscut după identificare (50%).după consumarea faptei deţinuţii s-au predat poliţiei (9. . panică (10.2%). deţinuţii afirmă că au resimţit teamă (24.fapta a fost spontană în 75.4%).fizic.6% din condamnaţi.3%).8% din deţinuţii apreciază că aveau o situaţie materială bună. au o stare de sănătate bună (70. urmând intervalul 22-25 (20. egală ca forţă (26.6% medie şi doar 29.în 75. 77. că au făcut o nedreptate (15.1%).5%) şi de condiţie modestă (73.după studii. Motivaţia condamnaţilor pentru “tâlhărie” Surse Tip de motivaţie 69 Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciar % din . teamă (16.5%).mai mult de jumătate din deţinuţi (52%) au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani.deţinuţii investigaţi sunt recidivişti în proporţie de 51% iar 59% din ei au antecedente penale. .4%). iar 20.fapta a fost comisă mai ales în mediul urban (73.6% din ei nu s-au gândit la consecinţele faptei asupra victimei. .5% din cazuri iar 55% din deţinuţi afirmă că au luat în considerare posibilitatea de a nu fi descoperiţi.4%).5%) sau mai puternică (22.după starea civilă. . că au comis o greşeală (20.înainte de comiterea faptei.4% nu recunosc fapta de care sunt acuzaţi.5% din cazuri.4%).2%). liceu (27.6%).5%).pedeapsa primită e apreciată ca fiind prea aspră de 80.5%). în spaţiul public (75. victima era percepută ca fiind mai slabă (47%). în zilele lucrătoare (76. . .4%) şi 18-21 de ani (18. nemulţumire (7.4%) . cei mai mulţi deţinuţi sunt necăsătoriţi (54%) sau trăiesc în concubinaj şi au copii (25. 31.sentimentele deţinuţilor faţă de victimă au fost diverse: că o pot domina (28. din familii organizate (75.6% precară.5%). furie (6%).6%) şi şcoală profesională (19. dezamăgire (8.2%).

2 1 100 26.9 6.1 8.9 100 19 12. influenţa prietenilor. consumul de alcool.1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 Câştig uşor Lipsuri materiale Sub influenţa alcoolului Influenţa prietenilor Provocat de victimă Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie.5 19.2 2.9 1 1.9 1. .în rechizitoriu se menţionează mai des faptul că deţinuţi au urmărit un câştig uşor sau lipsurile materiale.motivele invocate mai frecvent de deţinuţi sunt. căutarea banilor pentru distracţie şi aventură.6 15. lipsurile materiale. consumul de alcool.7 40 1.3 18.4 13.7 5.2 2 2 2 2 4. provocarea de către victimă şi căutarea unui trai mai uşor.9 1. Deţinuţii condamnaţi pentru infracţiunea de „furt” 70 .7 4. educaţia precară şi. lipsurile materiale.3 7.4 7.8 6.7 1 1 35 6. în ordine. aventură Educaţie precară “Unii au prea mult. în sfârşit. . îndemnul prietenilor.personalul din penitenciar are în vedere ca motive principale: câştigul uşor.7 100 . alţii prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat de ceilalţi Din răzbunare Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Nu poate justifica Nu recunoaşte fapta Lipsă rechizitoriu Nu rezultă (nespecificat) Alt răspuns Non-răspuns Total 20.

victima (în cazul persoanelor) nu era cunoscută înainte de furt (64. .8%). deţinuţii se repartizează mai frecvent în doua grupe: 5-8 clase (31. .provin preponderent din mediul urban (56.8%) şi nu era rudă cu deţinutul (95. 4. considerăm totuşi că procentul infracţiunilor pregătite din timp este totuşi mai mare.4%) deşi doar jumătate din ei (52. .comparativ cu infracţiunea. .2% .8% erau muncitori calificaţi.4%.4% din cazuri şi pregătită în 30. ei au declarat: 18% .3% sunt căsătoriţi şi au.8% nu aveau nici o ocupaţie.5% din acestea.7% erau şomeri. infracţiunea a fost spontană în 51.2% din cazuri.4%) şi liceu (30. de asemenea copii. infracţiunea a fost comisă împreună cu alţii în 51. .2%).6%). Motivaţia condamnaţilor pentru “furt” 71 . . victima fiind un bărbat (59%). .mare parte din deţinuţi se considera vinovaţi de fapta comisă (71. .regret. in mediul urban (67. sunt sănătoşi fizic şi psihic (53.milă.întrebaţi ce au simţit faţă de victimă. 9.Date semnificative . medie (36.5%. . 27.jumătate din deţinuţi sunt recidivişti dar numărul celor cu antecedente penale este de 70. 44.6%). din familii organizate (64.la data arestării. nu sunt dependenţi de alcool sau droguri. 41% . o femeie (17%) sau o instituţie 14. urmând cei de 22-25 de ani (23. . având în vedere că mai mult de jumătate din cei investigaţi (54.nimic.2%) şi precară în 35. 18% trăiesc în concubinaj şi au copii iar 13.5%) iar situaţia lor materială era bună (28. doar 9.4%) consideră că au greşit. .deţinuţii afirmă că au crescut în familii modeste (68. pedeapsa e considerată mai grea de 53.3% din deţinuţi şi doar 40% din aceştia o apreciază ca fiind pe măsura faptei. 15.8%).3.3%).cei mai mulţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani (41%).după spusele deţinuţilor.5% .ruşine.6%).după studii.3%) au luat în considerare situaţia că ar putea fi prinşi.jumătate din deţinuţi sunt necăsătoriţi (48.5%).2%).6%).5% s-au gândit la consecinţele infracţiunii asupra victimei . sărace (20%) şi bogate (10.

9 6. aventură Sub influenţa alcoolului (drogului) Influenţat de prieteni Mediu de provenienţă.3 10.deţinuţii pun accent pe lipsurile materiale.6% si la condamnaţii care provin din mediul urban – 27%).6 1.7 39 1. alţii prea puţin” Victima îmi datora bani Tulburări psihice Nu poate justifica Alt răspuns Lipsa rechizitoriu Nu rezulta (nespecificat) Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar% 26.2 26.7 15. 72 .9 2.2 14.în rechizitoriu se accentuează faptul că delincvenţii au urmărit în primul rând un câştig uşor (mai ales la recidivişti – 30% si la cei din mediul rural – 32.9 3.9 2.7 5. .8 6.9 100 12.7 1 1 35 6.7 4.9 1 2.7 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Observam diferenţe majore între cele trei surse de date în ce priveşte motivaţia infracţională: .6%) şi abia pe locul secund apar lipsurile materiale la tinerii de 26-35 de ani (32.4 19 7.8 16 100 15.9 1 2.9 1. pe dorinţa de a duce un trai mai uşor.5 3.Surse Tip de motivaţie Lipsuri materiale Câştig uşor Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie. educaţie precară Pentru a cumpăra droguri Pentru a se răzbuna Din invidie „Unii au prea mult.8 2.

5%) şi în mediul urban (80. stabilind următoarea ierarhie: câştig uşor (la persoanele necăsătorite – 20%). . situaţia lor materială era bună (50.vârsta : peste 46 de ani .6% erau muncitori calificaţi. .37.9%) şi spontană în 25. nevoia de bani pentru distracţie.3% din cazuri.pedeapsa primită e apreciată ca fiind mai grea decât fapta comisă de 77% din deţinuţi.deţinuţii afirmă că fapta a fost comisă din neglijenţă (33. din familii organizate (83.victimele au fost: instituţii (34.ocupaţia deţinuţilor la data arestării: 30.6%) şi precară doar în 13.deţinuţii nu sunt dependenţi de alcool sau droguri.3%.8% erau tehnicieni şi maiştri. fapta a fost comisă cel mai frecvent singur (65.47%.27. cu copii . divorţaţi. . şcoală profesională . necăsătoriţi .5%). lipsuri materiale.25. 8% aveau ocupaţii intelectuale.9%.personalul din penitenciare lărgeşte plaja motivaţională. bărbaţi (35.7%. .3% . consumul de alcool.au fost convinşi că nu vor fi descoperiţi (62%) iar 64.2% din cazuri sau modest (65.studii: liceu .3% provin din mediul urban.6%).8% din cazuri. .6%).16%.20. facultate .31%.3% erau patroni sau directori de firme.. 26-35 de ani . 10.24%.33. 73 .3%).starea de recidivă: recidivişti .6%). 62% au antecedente penale. educaţia precară. deţinuţii consideră că înainte de a comite infracţiunea.5%.5%).6%.starea civilă : căsătoriţi.6%) şi femei (12. . 6. dar 42. influenţa grupului de prieteni.5%) . .56. cu un nivel ridicat de bunăstare în 17.4% nu s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra victimei. cu copii .34. 16% erau şomeri sau fără ocupaţie. . că a fost pregătită din timp (29. .9%). . Deţinuţii condamnaţi pentru „înşelăciune” Date semnificative . medie (35.5% au probleme medicale de sănătate sau/şi psihiatrice (4. 36-45 de ani .

4 Nesocotirea oamenilor şi a 3.1 Pentru a fi respectat de alţii 1 Pentru a achita o datorie 1 Nu recunoaşte fapta 27.1 A avea bani pentru distracţie.1 infracţional Din neglijenţă 1.4 legilor Sub influenţa alcoolului 2.3 3.3 3.3 Apartenenţa la un grup 1.9 5.1 „Unii au prea mult.2 Non-răspuns 6.2 1.8 Lipsa rechizitoriu 9.3 Îndemnat de prieteni 1 2.5 35.2 Nu poate justifica 13.4 puţin” Pentru a recupera o datorie 2.3 Tulburări psihice 2.2 Nu rezulta (nespecificat) 23 34.6 Alt răspuns 2.8 Pentru a trăi mai uşor 24 Lipsuri materiale 17. alţii prea 3.7 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 74 . 3.Motivaţia condamnaţilor pentru „înşelăciune” Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din Tipuri de motive penitenciare % Bani câştigaţi uşor 25.3 26.4 aventură Răzbunare 3.3 9.4 2.4 1.

31. 75 . şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii (13%) .4%). traficanţii de droguri au vârsta mai mare decât consumatorii: 46. În ce priveşte dorinţa de câştig uşor. .din toţi deţinuţii investigaţi.5% nu aveau nici o ocupaţie .şcoală postliceală.Există o discrepanţă majoră între motivaţia infracţională expusă de deţinuţi ( căutarea unui trai mai uşor – mai pregnant la absolvenţii de liceu şi lipsurile materiale) şi motivaţia reţinută în rechizitoriu şi în aprecierile personalului din penitenciare . provin din mediul urban (70.studiile acestora sunt ridicate : 33.prima dată au consumat droguri la vârsta de 15-18 ani 27. 3.muncitori calificaţi.la data arestării. la 19-21 de ani 16. . 13% .liceu. .7% . personalul din penitenciare o apreciază ca fiind egal distribuită între deţinuţii proveniţi din oraşe şi cei din mediul rural. 5.au o stare bună de sănătate (74%). ocupaţiile predominante ale traficanţilor de droguri erau : 26% .6% .4% au peste 36 de ani. din familii organizate în care au existat relaţii bune .4% din cei proveniţi din mediul urban).4% din cazuri acest lucru a avut loc în grup . 13% erau dependenţi de alcool şi 42. în 57.facultate .patroni de firme . 9% . posibilitatea însuşirii ilegale a unor bani pentru 22.bani câştigaţi uşor ( 33. . .6% afirmă că trăiau exclusiv din vânzarea drogurilor iar 31.3% .6% de droguri .elevi/studenţi. .8% din deţinuţi.3% din cei căsătoriţi şi care au copii. urmând în ordinea frecvenţei cei căsătoriţi şi care au copii (24%). .6% la cei din mediul rural.în general.3% au între 26 şi 35 de ani iar 20. Deţinuţii condamnaţi pentru „trafic de stupefiante” Date semnificative .61% din deţinuţi sunt nerecidivisti dar 48% au antecedente penale . 5.7% iar la 22-25 de ani 13% .jumatate din deţinuţii investigaţi sunt necăsătoriţi.

întâlnirea având loc într-un loc public (59%).7%). . 20% afirmă că era foarte des.44.cumpărătorii erau recrutaţi dintre sau prin intermediul prietenilor (50%).drogurile vândute erau aduse din străinătate (65%).persoanele care cumpărau droguri aveau vârsta cuprinsă între 22 şi 25 de ani (22.4%. bogate (35%) sau modeste (22%) . referitor la frecvenţa consumului de droguri. pentru că sunt îndemnaţi de prieteni – 3.9 76 . pentru a deveni mai puternici – 3.7 45 grup 35 20.2 4. cumpărătorii veneau direct la dealer (74%).5%) şi între 18 şi 21 de ani – 16. fiind preferate cele ieftine de sinteză ( 33. 28% care se inhalează şi 20% care se prizează) .în viziunea deţinuţilor motivele pentru care cumpărătorii consumau droguri erau: dorinţa de distracţie şi aventură – 24%. pentru că nu sunt înţeleşi de ceilalţi – 5.6%.3% injectabile. în baruri sau discoteci (5. în casa cumpărătorului (13%) sau la locuinţa deţinutului (11%) . aventură Lipsuri materiale La îndemnul prietenilor Solicitat de cumpărători Pentru a deveni cineva Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din penitenciare % 16.7% .7%. aceste persoane proveneau din familii foarte bogate (14. pentru a se simţi bine – 18. pentru a arată că e puternic – 2% . . .2%).4%. la îndemnul prietenilor – 20. cel mai frecvent. Motivaţia condamnaţilor pentru « trafic de stupefiante » Surse Tipuri de motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 Pentru bani Apartenenţa la un infracţional Pentru a cumpăra droguri Pentru distractie.6%.8 14.5%. 24% că era des iar 11% uneori .consumul este motivat astfel : curiozitate .7 1.5%. curiozitatea – 18.8 9.9%) .8%).2 11 11 13 24. prin etalarea mărfii (1. .7%. pentru că este la modă – 5.6 14. între 26-35 de ani (18.. la petreceri.

7 5. .6 100 29.6%.7% au urmat şcoli postliceale iar 11% au terminat liceul .6 3.9 10 11 12 13 14 15 16 17 Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a trăi mai uşor Nu a ştiut că transportă droguri Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte fapta Alt răspuns Total 3.5 1. cu copii – 11% .8% au între 26 si 35 de ani . necăsătoriţi – 16. 16. funcţionari publici – 5. gestionari – 16.starea civilă : căsătoriţi. relaţiile de prietenie. . cu copii – 44.9% au peste 46 de ani.7%.2%.7%. recidivisti sau a celor proveniti din mediul urban) şi achizitionarea drogurilor pentru consum personal. 77 .4%.7 3. figurează pe primele locuri .ocupaţia la data arestării : directori – 22. În schimb.9 100 Datele privind motivaţia infracţională rezultate din rechizitorii şi cele recoltate de la personalul din penitenciare.6%.studii : jumătate au studii universitare.7 2 100 3.7% au între 36 si 45 de ani iar 27.7%. 16. muncitori – 16. administratori – 5. . efortul de a deveni « cineva » (mai ales in cazul detinutilor necasatoriti. deţinuţii accentuează lipsurile materiale. . din familii organizate . diferă destul de mult de cele furnizate de deţinuţi : interesul pentru bani.două treimi provin din mediul urban. medici – 5. militari – 11%. . apartenenţa la un grup infracţional constituit şi cumpararea drogurilor pentru propria utilizare.6% .6 5. concubinaj. Deţinuţii condamnaţi pentru « luare de mită » Date semnificative .vârsta : 38.starea de recidivă : 77.8% sunt nerecidivişti iar 22.8 18.2% au antecedente penale .

.deţinuţii investigaţi afirmă că înainte de a comite fapta situaţia lor materială era bună (61%). lux Câstig uşor.6 16.7%) şi instigatorilor (11%) .1 5. la toate cele 3 surse de date.1 16. .7 100 5. Motivaţia condamnaţilor pentru “luare de mită » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani. foloase materiale Pentru a trăi mai uşor Victima a cerut Lipsuri materiale Pentru a ajuta un prieten Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Indemnat de prieteni Probleme deontologice şi etice Nu recunoaşte (înscenare) Nu rezultă (nespecificat) Total Deţinuţi Rechizitoriu Personalul % % penitenciar % 23. 78 .deşi jumătate din deţinuţi afirmă că fapta a fost spontană.2 5.8%).deţinuţii se consideră vinovaţi de infracţiune (33.4 17. urmând apoi atribuirea vinovaţiei altor persoane – victimei (27. ..pedeapsa primită e considerată severă de 61% din condamnaţi.2 100 72.2 11.7 17.3%).6 61 11. în aceeaşi proporţie credeau că nu vor fi descoperiţi .8%) sau precară (11%) .7 12.7 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Chiar dacă există unele nuanţe. găsim aceeaşi motivaţie : banii şi exploatarea poziţiei sociale.2 12. anturajului (16.6 11. medie (27.

5% consideră pedeapsa primită ca mai aspră decât fapta şi argumentează acest lucru prin comparaţia cu alte fapte sau prin faptul că fetele îşi ofereau singure serviciile.2% afirmă că au fost înşelaţi în dragoste .5%) sau medii (34. din mediul urban 71%. 13.7% nu sunt căsătoriţi .rolul femeii e de a satisface plăcerile bărbatului 52.2%.8% trăiesc în concubinaj şi au copii .pentru un proxenet lucrau în jur de 3-5 fete care şi-au oferit singure serviciile (65.13. iar la data arestării 63.21% sunt absolvenţi de liceu .8% au între 36 şi 45 de ani 31.23. mai ales în mediul urban 76. .2% nu aveau un loc de muncă.28.2%).3%.starea civilă: .21% au terminat o şcoală postliceală .deţinuţii condamnaţi pentru proxenetism mai cred că: .8%.15.4% au antecedente penale.63.8%. în casa proxenetului (21%) sau într-o casă special amenajată (21%). . .jumătate din deţinuţii acestei categorii sunt nerecidivişti dar 68. . .6%.3%).9%).2% sunt divorţaţi şi au copii . . .vârsta : 36.întâlnirile aveau loc la domiciliul clientului (26.9% sunt căsătoriţi şi au copii . erau abordaţi pe stradă (26.8%) sau au fost cumpărate de alt proxenet. clienţii erau de vârste diferite dar mai frecvent cei de 26-35 de ani.6% au între 26 şi 35 de ani . .provin din familii organizate 86.prostituţia e o meserie ca toate celelalte 63.doar jumătate din deţinuţi se consideră vinovaţi (55. 79 .28.3%).3%).femeia are dreptul să facă ce doreşte cu corpul ei 86.2% erau muncitori zilieri şi 10.40% au organizat activitatea de proxenetism împreună cu alţii. în general. .Deţinuţii condamnaţi pentru « proxenetism » Date semnificative .studii : .9% au între 5 şi 8 clase .63. . care veneau singure (28.5% lucrau în agricultură.3%) sau erau recomandaţi de un client mai vechi (26. . necunoscuţi dar persoane cu venituri mari (39.clienţii erau.

3 15.8 44.8 28.9 7.6 7. lucrau în sectorul privat (68%).8 100 din Tipuri de motive 1 Sursă de bani 2 Lipsuri materiale 3 Pentru a trăi mai uşor 4 La îndemnul prietenilor 5 Apartenenţă la infracţional 6 Pentru a fi respectat de ceilalţi (a ieşi în evidenţă) 7 Nu recunoaşte 8 Nu poate justifica 9 Non-răspuns 10 Total Deţinuţii condamnaţi pentru “trafic de influenţă » Date semnificative .8 15. . .7 100 2. 44% aveau funcţii de conducere . .starea civilă : 44% sunt căsătoriţi şi au copii.3 5.provin din mediul urban (52%). . 80 .aceşti condamnaţi au o vârstă înaintată : 48% au peste 46 de ani iar 32% au între 36 şi 45 de ani.după studii.9 2. 24% sunt absolvenţi de facultate iar 36% au liceul. 24% sunt divorţaţi şi au copii 12% trăiesc în concubinaj şi au copii .9 7.1 73.9 2.6 grup 7.fapta a fost realizată într-o instituţie (36%) iar cel « influenţat » era bărbat (72%) .Motivaţia condamnaţilor pentru “proxenetism » Sursă Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 71.64% sunt nerecidivişti dar 52% au antecedente penale . .9 100 5.

. Motivaţia condamnaţilor pentru “trafic de influenţă » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani. . lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a obţine un post Lipsuri materiale Pentru a fi respectat de alţii Aveam puterea de decizie Pentru a scăpa de urmărirea penală Pentru un trai mai bun Din răzbunare Tulburări psihice Contra-serviciu Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Alt răspuns Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 36 12 8 8 36 100 52 24 4 4 8 8 100 24 32 4 4 4 8 16 8 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 81 . 40% s-au temut iar 16% au simţit că au devenit vulnerabili .după comiterea faptei.pedeapsa este considerat[ mai grea decât fapta în 88% din cazuri.

Deţinuţii condamnaţi circulaţiei »
Date semnificative

pentru

« infracţiuni

la

legea

- vârsta: 32% au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani 30,4% între 36 şi 45 de ani 21,4% au vârsta peste 46 de ani; - studii: şcoală profesională - 35,7% liceul - 28,6% V-VIII clase - 17,9%; - starea civilă : 37,5% sunt căsătoriţi şi au copii 17,9% trăiesc în concubinaj şi au copii 14,3% sunt necăsătoriţi; - provin din familii organizate (78,6%); 55,4% au domiciliul în mediul rural ; sunt muncitori 21,4%, fără ocupaţie sau şomeri 19,7%, agricultori 14,3% ; - doar 10,7% recunosc că sunt dependenţi de alcool deşi la data ultimei infractiuni 46,4% din cei chestionati recunosc că au fost sub influenţa alcoolului ; - la data comiterii infractiunii, doar 41% aveau carnet iar 3,6% îl aveau suspendat ; - experienţa de conducere a vehiculului era de un an pentru 8,9% din deţinuţi, 2-5 ani pentru 23,2% , 5-10 ani pentru 7% iar 41% aveau o experienţă de peste 10 ani ; restul nu aveau carnet (19,6%) ; - 55,4% din subiecţi mai fuseseră sanctionaţi în baza legislaţiei rutiere ; - accidentul s-a soldat cu răniţi în 10,7% din cazurile investigate, cu morţi în 1,8% şi cu pagube materiale în 28,6% - 53,6% din infracţiuni s-au produs în mediul urban şi 39,3% în mediul rural ; - după infracţiune 44,6% din deţinutţ au aşteptat la locul accidentului iar 14,3% au fugit de la locul faptei .

82

Motivaţia condamnaţilor pentru “infracţiuni la legea circulaţiei” Surse Tipuri de motivaţie “Este vina mea” (neatenţie) Teribilism la volan Am consumat alcool Permis suspendat Influenţa prietenilor Atitudinea poliţistului Oboseala, a adormit la volan Starea drumului Starea tehnică a vehiculului Necunoaşterea regulilor de circulaţie Condiţiile atmosferice Vina persoanei care i-a împrumutat maşina Nu avea permis Vehiculul era furat Vina victimei Alt participant la trafic Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Total Deţinuţi % 64,3 5,3 5,3 5,3 3,6 3,6 1,8 1,8 1,8 1,8 1,8 3,6 100 Rechizitoriu % 5,4 1,8 19,6 8,9 1,8 1,8 19,6 1,8 14,3 1,8 23,2 100 Personal din penitenciare % 1,8 28,6 21,4 7,1 7,1 5,4 28,6 100

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Deţinuţii cu vârsta de 36-45 de ani oferă cel mai mare procent de recunoaştere a faptului că sunt singurii vinovaţi de fapta comisă 70%,
83

urmănd cei cu vârsta peste 46 de ani - 66,7% şi cei de 26-35 de ani - 50%. Din punctul de vedere al mediului de provenienţă, 56% din cei din mediul rural afirmă că sunt singurii vinovaţi ai celor întâmplate în timp ce persoanele din mediul urban îşi recunosc vina doar în procent de 44%. Faptul că au consumat alcool e recunoscut doar de 15,8% din recidivişti în timp ce nerecidiviştii recunosc acest lucru în proporţie de 27,8%.

Deţinuţii condamnaţi pentru “abandon de familie »
Date semnificative vârsta : 38,9% au vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani 31,5% au peste 46 de ani 24% au vârsta între 26 şi 35 de ani studii : 29,8% au absolvit liceul, 29,6% aveau o şcoală profesională iar 26% aveau V-VIII clase ; ocupaţia : muncitori calificaţi – 32,8% muncitori necalificaţi – 26% agricultori – 16,8% starea de recidivă : 46,3% sunt recidivişti dar 66,7% au antecedente penale ; în procent semnificativ, locuiesc în mediul rural (63%) şi provin din familii organizate (70,4%) dar în care tatăl consuma alcool (37%) sau chiar amândoi părinţii (5,6%) ; deţinuţii s-au căsătorit din dragoste (44,4%), pentru a fi în rândul lumii (11%), pentru că soţia a rămas însărcinată (9,3%), pentru a fi mai bine îngrijit (5,6%), la presiunea altora (5,6%), pentru a se putea cuminţi (2%) ; 44,4% din deţinuţi aveau 1 copil, 22,2% aveau 2 copii, 16,7% aveau 3 copii, 5,6% aveau 4 copii iar 3,7% aveau mai mult de 4 copii; înainte de abandon, deţinuţii apreciază că relaţiile cu soţia erau bune în 55,6% din cazuri şi proaste în 37% din cazuri ; relaţiile cu copiii erau bune (83,3%) ; deţinuţii consideră în procent de 31,5% soţia vinovată de situaţia creată, pe ei înşişi în 26% din cazuri, pe ambii în 13% din cazuri, socrii în 14,8% cazuri, proprii părinţi în 5,6% din situaţii ;
84

-

7 “Căsătorie forţată” 3.6%).6 Alt răspuns 8.9 Înşelat de soţie 1. milă (13%).7 “Voiam să-mi trăiesc 3.9 Nu recunoaşte copiii 1.9 3.3 13 9.2 22.5%).7 85 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 .4 17.9 1. etc.7% din cei chestionaţi.9 Lipsuri materiale 10.8 5.2 1.9 Nu poate justifica 3.3 “Nu a fost căsătorit” 5. că nu s-a ţinut cont de anumite circumstanţe atenuante (2%).9 1. pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta de către 66.7 “Pentru a se răzbuna”.7% din deţinuţi declară că s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra soţiei şi copiilor .9 Iubea altă femeie 1.8 existenţa” Atmosfera din casă 3. 53.7%) .8 viaţa” “Îmi îngreunau 3. ură (13%) .- deţinuţii declară că înainte de abandon au simţit faţă de soţie dragoste (31.7%).8 Nu recunoaşte 1.8 3. faţă de copii au simţit dragoste (74%) sau milă (16.6 Dezinteres pentru 22.9 familie Rea credinţă 22.6%).9 din orgoliu Neînţelegeri cu socrii 1. Motivaţia condamnaţilor pentru “abandon de familie » Surse Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciar % Neînţelegeri cu soţia 54. indiferenţă (29. motivând acest lucru prin faptul că copiii nu sunt ai lor (5. 1.5 7. nu e singurul responsabil de tot ce s-a întâmplat (3.6 Tulburări psihice 14.8 Educaţie precară 3.

4% căsătoriţi. 24. . apreciem interesant de remarcat faptul că doar 53.2% erau patroni de firme.4% erau militari.7% . găsim la aceste categorii de deţinuţi consemnate ca motivaţii mai ales “reaua credinţă” şi “dezinteresul faţă de familie”.aproximativ jumătate din deţinuţi (45%) recunosc că au fost înşelaţi de o femeie dar nu oferă explicaţii privind cauzele.2%). se consideră buni parteneri de sex.7 11 100 13 100 Analiza atentă a datelor mai relevă câteva aspecte interesante: „neinţelegerile cu soţia” apare mai frecvent la deţinuţii cu vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani (la 66.liceu . .20.familia de origine este organizată în 71.şcoală profesională . 4.în mod neaşteptat.9% concubinaj.3% din toţi deţinuţii investigaţi afirmă că au fost abuzaţi sexual în copilărie.6% necăsătoriţi .9%). la cei care au doar un copil şi la deţinuţii care provin din mediul rural (52.6% au peste 46 de ani .starea civilă: . la care. cu copii .3% . .20 Non-răspuns 21 Lipsă rechizitoriu 22 Total 100 14.5% erau pensionari.15. adaugă “imaturitatea afectivă” în cei priveşte pe condamnaţii din mediul urban. deţinuţii condamnaţi pentru viol au o vârstă destul de înaintată: 45% au între 36 şi 45 de ani iar 17. . În rechizitoriu. la nerecidivişti (55.3% . Deţinuţi condamnaţi pentru « viol » Date semnificative .39.25. cu copii .8% provin din mediul rural .starea de recidivă: 48.8% din deţinuţii care au comis violuri. 8.25.4% recidivişti.8% lucrau în domeniul serviciilor.V-VIII clase . personalul din penitenciare.studii: . .29.53.4% din cazuri şi doar 3.7% din cei de aceeaşi vârstă). 86 .ocupaţia la data arestării : 27.

.3 O iubea 4.4% cred că nu e nevoie ca un bărbat să fie curtenitor cu femeile.4 3.5 5.în ce priveşte vârsta victimelor.6%).8 30.1 Din plăcerea de a viola 5.5 8. în casa agresorului (14. .2 sexuale Provocat de victimă 18.2 Din răzbunare 5.victima era cunoscută dinainte în două treimi din situaţii (în 14.5 Educaţie precară 4.4 infracţiune Nu recunoaşte 19.fapta a fost comisă în spaţiul public (50.8 24. .2%) şi la femeile de peste 41 de ani (13.5%).1 Nu consideră fapta o 4.3 1.7 2.8 31. 51.6% apreciază că nu poate fi vorba de un viol în cazul că fostul prieten sau iubit obligă o femeie să aibă raporturi sexuale cu el (procentul creşte la 67% când este vorba de soţ).3% din cazuri relaţiile fiind de rudenie). la 19-21 de ani (13.7 Pentru a se distra 5. procentele cele mai mari le regăsim la cele de 15-18 ani (23%).8 La îndemnul prietenilor 7.4 3.7 Tulburări psihice 1. .2%).1 7.8 sau drogului Satisfacerea nevoilor 9.3%) sau la un prieten comun (11%). Motivaţia condamnaţilor pentru “viol” Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciare % Sub influenţa alcoolului 33 31.3 Din gelozie 1.8 11 Nu poate justifica fapta 3. 67% cred că femeile sunt responsabile pentru viol din cauza modului cum se îmbracă şi cum se poartă.5 3. 37.la aceşti deţinuţi găsim o serie de idei eronate care explică în mare măsură fapta comisă: 49.3 87 Surse din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 .8 8. în casa victimei (23%).5% consideră că rolul femeii este de a satisface plăcerile bărbatului. la 11-14 ani (17.

15 Non-răspuns 16 Total 100 1.studii : 40% au V-VIII clase. 16% sunt agricultori. .vârsta : 42% au 26-35 de ani iar 30% au 36-45 de ani. medie (44%) şi precară doar în 22% din cazuri. 88 .infracţiunea a fost comisă în mediul rural (70%).victima era dinainte cunoscută pentru 78% din detinuti iar în 22% din cazuri erau chiar rude. familia de origine a fost organizată în 80% din cazuri.pedeapsa primită e considerată de 76% din deţinuţi ca mai grea decât fapta comisă .după comiterea infracţiunii. . 28% nu au nici o ocupaţie.starea de recidivă: 52% sunt recidivişti şi 64% au antecedente penale. .starea civilă : 28% sunt necăsătoriţi 22% sunt căsătoriţi şi au copii 22% trăiesc în concubinaj şi au copii . .1 100 Deţinuţi condamnaţi pentru « violare de domiciliu » Date semnificative . . au acţionat singuri (64%). . . .1 100 1.provin mai ales din mediul rural (58%).58% din cei chestionaţi nu s-au gândit că vor fi descoperiţi iar 74% nu au luat în calcul consecinţele faptei lor asupra victimei. deţinuţii apreciază că situaţia lor materială înainte de infracţiune era bună (34%). 20% au absolvit o şcoală profesională iar 18% au terminat liceul . 42% din deţinuţi declară că au regretat. iar 34% afirmă că nu au simţit nimic deosebit.40% sunt muncitori necalificaţi. .

89 .Motivaţia condamnaţilor pentru “violare de domiciliu” Surse Deţinuţi Tipuri de motive % Sub influenţa alcoolului 26 Pentru a recupera bani 18 Din răzbunare 14 Pentru uşurinţa de a câştiga bani Lipsuri materiale 8 Pentru a se distra 6 Din invidie 6 Educaţie precară Pentru a obţine anumite bunuri materiale Tulburări psihice Neînţelegeri mostenire Pentru a se ascunde de urmăritori (a evada) Conflict cu victima Din gelozie 2 Pentru a cumpăra droguri 2 Influenţat de prieteni Nu poate justifica fapta 6 Alt răspuns 12 Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Non-răspuns Total 100 Rechizitoriu Personal din % penitenciare % 12 8 4 6 12 6 6 4 2 2 2 20 16 16 100 6 6 6 2 2 14 2 28 18 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 Se impun anumite precizări privind motivaţia infractională: « alcoolul » apare mai frecvent ca o scuză la condamnaţii cu vârsta de 2635 de ani. « răzbunarea » la cei de 36-45 de ani iar « recuperarea unor sume de bani » la cei de 22-25 de ani. În ce priveste nivelul de şcolarizare.

4%).şcoală profesională . personalul de penitenciare adaugă impulsivitatea şi carenţele educaţionale.4% au între 36 şi 45 de ani.20.7% magistraţi.46.24% . mai ales în mediul urban (59. satisfacţie (14.3% din deţinuţi se cred vinovaţi de fapta comisă.6% necăsătoriţi .4%).5% dau vina pe victimă iar 7. 46. au fost nervoşi (16. 5. .3% lucrau în agricultură.6%).liceu .starea de recidivă: 59.29.8%). 9.familia de origine a fost organizată în 68. . 24% au avut un sentiment de teamă iar 11% au fost satisfăcuţi.27. de regulă. bărbaţi (92.4%). 48% nu aveau nici o ocupaţie. 3. .7%).6% jandarmi.8% erau muncitori calificaţi.5% din cei investigaţi apreciază pedeapsa primită ca fiind mai grea decât fapta săvârşită. comisă singur (77.cei cu 5-8 clase insistă pe faptul ca victima le datora bani iar cei cu şcoală profesională.V-VIII clase 37% .4% apreciază că prietenii a avut rolul determinant.studii: . .81.5% din cazuri şi avea domiciliul în mediul urban (57. . s-au temut (20. Deţinuţi condamnaţi pentru « ultraj » Date semnificative .8% erau dependenţi de alcool.trăiesc în concubinaj şi au copii. 31.vârsta: 44.3% sunt recidivişti. pe nevoia de răzbunare.căsătoriţi şi au copii . . . .victimele au fost. -după consumarea infracţiunii.2%). . .deţinuţii declară că în timpul comiterii faptei au simţit că fac un act de dreptate (35.4% au 26-35 de ani iar 20.4% .8% .14.ocupaţia la data arestării: 16. 9. 90 . .16.8%). 15% muncitori necalificaţi.3% din deţinuţi declară că au considerat că au făcut o greşeală.7%. aceştia fiind 74% poliţişti.3%) şi localizată la nivelul străzii (57.starea civilă: .fapta a fost spontană (92.6%).3% funcţionari publici. La toate acestea.

4 Din răzbunare 3.9 1.Motivaţia condamnaţilor pentru “ultraj” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din Tipuri de motive % % penitenciare % Provocat de victimă 59. Continuarea acestei investigaţii în anii următori se impune pentru a avea o imagine amplă asupra modului în care delincvenţii români justifică infracţiunile comise şi modificările acestora în timp.9 Non-răspuns 37 57.3 Sub influenţa alcoolului 20.2 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 CONCLUZII FINALE 1.9 urmăritori ( a evada) Alt răspuns 9.8 (neîncredere în autorităţi.7 Pentru a se impune (pentru 1.4 24 (drogului) Pentru că i se făcea o 3.5 nedreptate Nu suportă autoritatea 7.5 16.4 La îndemnul prietenilor 5.7 18. În acest context vor trebui aduse anumite completări instrumentelor utilizate pentru a releva aspecte de profunzime.3 1. nesupunure la legitimare) Conflict sub influenta 16. precum: 91 .7 Educaţie precară 3.9 1.6 alcoolului (în bar) Surprins în timp ce fura 7.9 prestigiu) Pentru a se ascunde de 1.

momentul şi împrejurările de viaţă când au început să comită infracţiuni ( existenţa pragului delincvenţial.a. jandarmerie.precizarea în detaliu a relaţiilor care se stabilesc între infractor şi victimă înainte. schimbarea concepţiei despre viaţă.modul în care. ş. Parchetul General.rolul (ponderea) experienţei penitenciare în geneza recidivei: învăţarea unor tehnici infracţionale. etc. cel puţin pentru deţinuţii cu fapte de o gravitate deosebită din toată ţara. diferitele categorii de delincvenţi. poliţie.evaluarea gradului de maturizare infracţională. cazuri deosebite. evoluţii neaşteptate. spitale de urgenţă. Împreună cu specialişti din alte institutuţii.. Pentru o bună cunoaştere a stării infracţionale din România dinamică în timp şi spaţiu. în componenţa căruia să fie psihologi. . pompieri. . îşi reprezintă reacţiile comunităţii faţă de criminalitate în general. este nevoie de înfiinţarea unui „Observator al criminalităţii” unde să fie centralizate toate datele aflate în prezent la diverse instituţii: Ministerul Justiţiei. pentru fiecare delincvent. 3. 92 . în timpul şi după consumarea crimei. intrarea într-un grup infracţional constituit. . analize de profunzime şi prognoze privind evoluţia conduitei lor funcţie de capacitatea criminală identificată.a. ş. . 2. amplificarea convingerilor infracţionale. urgenţe la nivel de intervenţie. măsuri de prevenire eficace.cauzele reale ale renunţării la delincvenţă în cazul recidiviştilor.relevarea categoriilor de delincvenţi din punctul de vedere al poziţiei faţă de crimă. structură. „executant” sau „iniţiator”. educaţia primită. . pe baza datelor analizate în mod ştiinţific. . . psihiatri. În acest fel.distingerea. criminologi. şi anumite infracţiuni în special precum şi gradul de încredere/neîncredere în certitudinea pedepsei. dacă se poate vorbi de o „ucenicie infracţională”). etc. vor putea fi formulate în timp util măsuri de intervenţie adecvate realităţilor noastre sociale. Toate acestea nu vor putea fi însă realizate fără un Institut Naţional de Criminologie în structura Ministerului Justiţiei. acest serviciu ar putea realiza. Considerăm util înfiinţarea în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a unui serviciu (centru) de evaluare a personalităţii deţinuţilor.). sociologi. de exemplu. precocitatea traiectoriei delincvente.-. a motivelor exogene („oferite” de grupul de apartenenţă) şi a celor endogene (trăsăturile sale de personalitate.

creşterea gravităţii infracţiunilor comise.prin supraaglomerare se înţeleg de obicei două situaţii: existenţa prea multor deţinuţi în comparaţie cu populaţia ţării respective sau numărul de locuri disponibile (densitate carcerală). În 1999 un grup de experţi au realizat pentru Consiliul Europei un studiu asupra aglomerării închisorilor şi inflaţiei populaţiei carcerale. ca un decalaj între numărul de paturi şi cel de deţinuţi.Anexa 2 Penitenciarele supraaglomerate Cel mai mediatizat aspect al închisorilor româneşti actuale este supraaglomerarea.motive care acţionează diferit în ţările europene: creşterea delincvenţei juvenile şi a celei produse de străini sau imigranţi. informat de evenimentele din ţară. cu ocazia acordării de către Ceauşescu a unui mare decret de graţiere şi amnistie de care au beneficiat aproximativ 40. adică în cele 16! Astfel a început supraaglomerarea unităţilor de penitenciare. înţeleasă simplist . a ordonat ca toţi infractorii prinşi să fie de urgenţă depuşi în unităţile existente. Vara care a urmat a fost foarte „fierbinte“ din cauza ratei foarte mari de creştere a criminalităţii: în şedinţa Comitetului Politic Executiv din 4 noiembrie 1977 Ceauşescu. introducerea unor noi infracţiuni în legislaţia penală. Concluziile lor au stat la baza Recomandării (99) 22 a Consiliului de Miniştri către Statele membre ale Consiliului Europei privind supraaglomerarea închisorilor şi creşterea populaţiei carcerale. 93 . înăsprirea pedepselor date de judecători.000 de persoane încarcerate. amplificarea numărului de infracţiuni legate de droguri. Acest fenomen are o istorie care începe în luna mai 1977. ceea ce înseamnă că fiecare deţinut are un spaţiu insuficient. . Autorii studiului afirmă de la început: .„Cauzele principale ale supraaglomerării se află în afara sistemului penitenciar şi deci nu pot fi rezolvate de acesta“. fenomen care continuă şi astăzi. România avea pe atunci 80 de locuri de detenţie iar după aplicarea decretului au mai rămas doar 16 (cele 6 centre de reeducare a minorilor au fost desfiinţate în totalitate). Personalul unităţilor desfiinţate a fost trecut în economie iar patrimoniul acestor închisori transferat la alte instituţii civile sau militare. .

M Mbanzoulou. promiscuitatea favorizează contaminarea şi corupţia deţinuţilor şi sterilizează orice efort de prevenire a recidivei 1 .). 2000. Paris. . Definitie : un penitenciar este supraaglomerat atunci când a fost depăşită capacitatea de cazare a deţinuţilor. creşte sentimentul de monotonie.altele prin excluderea din închisori a alcoolicilor sau a celor care au refuzat să-şi satisfacă serviciul militar. sport etc. L’Harmatton. 1 P. Sunti afectate aspecte esenţiale pentru funcţionalitatea penitenciarului: . educative şi sportive. . cresc actele de indisciplină. 94 . . agresiunile între deţinuţi şi autoagresiunile.protecţia deţinuţilor şi a personalului. ceea ce produce plictiseală.calitatea asistenţei medicale şi . de la o anumită intensitate se transformă în nevroză. condiţiile de viaţă ale acestora sunt afectate vizibil de acest lucru iar administrarea întregii activităţi de către manageri se desfăşoară cu mari dificultăţi. La reinsertion sociale des detenus. asistenţă medicală.calitatea hrănirii. pag.altele prin facilitarea liberării condiţionate. . care. .modul cum se asigură securitatea.202. creşte contrabanda între deţinuţi cu toate consecinţele care decurg din aceasta. Efectele supraaglomerării : • • • • • • a) la nivelul deţinuţilor ample nemulţumiri faţă de calitatea serviciilor la care au dreptul (hrănire. .starea de igienă generală a unităţii. recreere. cresc solicitările de asistenţă medicală şi nemulţumirile deţinuţilor în cazul în care nu li se acordă.derularea programelor culturale.unele ţări menţin un număr scăzut de deţinuţi prin graţieri şi amnistii.Există diferenţe de la o ţară la alta : .

calitatea amenajărilor destinate securităţii închisorii. instalaţii). – absorb mare parte din timpul comenzii unităţii. . cazarmament. . evaluări.tipul relaţiilor stabilite între personal şi deţinuţi (relaxate sau tensionate).procentul de timp în care deţinuţii îşi petrec timpul în afara celulelor.depărtarea sau apropierea condiţiilor materiale de standardul prevăzut . sinucideri etc.compoziţia etnică a masei de deţinuţi. . • creşte numărul de conflicte între personal şi deţinuţi. • personalul păstrează cu greu disciplina în rândul deţinuţilor. • sporesc pagubele la toate articolele (veselă. • sunt frecvente situaţiile în care personalul munceşte suplimentar. . evadări.abundenţa ordinelor care suprasolicită personalul . .creşterea numărului de obiecte personale la care au dreptul deţinuţii. .incompetenţa interpersonală a cadrelor sau deţinuţilor.inactivitatea deţinuţilor. c) la nivel managerial: • actul de conducere se desfăşoară greu. .numărul condamnaţilor raportat la numărul de paturi. . • condiţiile fizice ale detenţiei se deteriorează vizibil de la o lună la alta. . • apar plângeri frecvente privind condiţiile concrete de muncă din închisoare.volumul de muncă suprasolicită personalul. . .durata medie a pedepselor executate de deţinuţi. 95 . stabilirea responsabilităţilor etc. • prevenirea frământărilor în masa deţinuţilor – refuzuri în masă de a munci sau de a mânca.b) la nivelul personalului .stricta ierarhizare a personalului (centralizare excesivă). • mulţi membri ai personalului doresc să se transfere în alte unităţi.vechimea construcţiei penitenciarului . ceea ce impune anchete. Factori care diferenţiază în plus sau în minus efectele supraaglomerării : .

. . Concluziile unui studiu privind „Tehnica conducerii închisorilor aglomerate“. .suprafaţa prevăzută prin proiect pentru fiecare deţinut.structura de conducere (centralizată sau descentralizată). . . spaţiu de viaţă şi de a prevedea .gradul de securitate şi vechimea instituţiei. . la cererea Instituitului Corecţional Naţional al Departamentului de Justiţie din Statele Unite. . priviri care incomodează. depresie).deţinuţii sunt mai numeroşi Autorii consideră că în aproximativ 4 ani şi jumătate din momentul declanşării sale. voci.imposibilitatea de a controla evenimentele.pierderea libertăţii de mişcare.anularea relaţiilor ierarhice în grupul de deţinuţi . Aspecte importante pentru înţelegerea dimensiunilor organizaţionale ale supraaglomerării: .numărul şi sexul celor încarceraţi. teamă.compoziţia etnică a masei de deţinuţi. .sentimentul de incomodare reciprocă. În ordine.diminuează toleranţa în relaţiile interpersonale.creşterea stimulării prin mirosuri. . . .conduitele celorlalţi sunt etichetate cu severitate. afectând toate structurile umane şi instituţionale.durata aglomerării. 2 96 . . realizat în ianuarie 1989 de George M şi Camelia G – specialişti la Institutul de Justiţie şi Criminalistică din South Salem – New York. supraaglomerarea atinge maximul efectelor sale.Psihologic supraaglomerarea este trăită ca un sentiment de îngrămădire : .abundă sentimentele negative (mânie.timpul de când durează starea de aglomerare 2 . supraaglomerarea începe cu constatarea că : .numărul deţinuţilor care ispăşesc pedepse pentru omor.

îmbolnăviri ale deţinuţilor.detinutii considera că stau în condiţii care sunt „o pedeapsă crudă şi inumană“. 6 .creşte numărului deţinuţilor care se îmbolnăvesc .devin frecvente tentativele suicidare.reabilitarea deţinuţilor este mult mai grea decât înainte.. .se renunţă la spaţii destinate activităţilor cultural-educative.întocmirea rapoartelor disciplinare. 9 -instruirea personalului.distrugerea obiectelor din dotare. 8 .asistenţa medicală.deţinuţii se simt afectaţi în drepturile pe care le au . 5 .personalul intră în concediu medical sau doreşte să părăsească sistemul .creşte numărul deţinuţilor care solicită o protecţie specială. . 7 . 4 . . .creşte uzura echipamentelor şi construcţiilor. .răzvrătirile. . 97 .numărul ordinelor creşte . .securitatea deţinuţilor şi personalului se realizează cu greu.inspectarea celulelor ia mai mult timp.plângerile deţinuţilor. .serviciile oferite deţinuţilor sunt afectate cantitativ şi calitativ. 3 .drogurile. 2 .inactivitatea deţinuţilor atinge cote maxime.scade abilitatea personalului de a menţine ordinea şi liniştea.cresc furturile şi actele de violenţă între deţinuţi . . Directorii au ierarhizat astfel dificultăţile generate de supraaglomerare: 1 . . .munca suplimentară.pedepsele multora dintre ei sunt de lungă durată.

aglomerate nu este semnificativ deosebită de cea a conducerii închisorilor în general. . Conducerea închisorilor aglomerate sau nu.atacarea personalului. 13 . dar modalităţile lor de implementare vor determina în final natura fiecărei soluţii manageriale alese. 3.imparţialitatea.tentativele de evadare.contrabanda cu bani. „Tehnica conducerii închisorilor. 2. Soluţiilor posibile pentru a conduce un penitenciar aglomerat Principii 1.experienţa în domeniul penitenciar şi .concediile medicale ale personalului. Modalităţile de aplicare a principiilor de conducere şi a tehnicilor corecţionale pot avea şanse diferite de succes în cadrul fiecărei închisori. Conducătorii de închisori diferite pot folosi aceleaşi metode şi programe.încrederea în reuşită. Directorii închisorilor aglomerate adoptă şase stiluri (tehnici) de conducere: 98 . 11 . 4. este fundamental dependentă de iscusinţa.“ Pentru succesul managerial al unui director de închisoare sunt esenţiale: . . 12 .competenţa profesională . inteligenţa managerială şi de abilitatea de a conduce a directorilor.10 .grija de a rezolva problemele importante.

cea a „consecinţelor naturale“ poate fi rezumată printr-o expresie comercială: „primeşti ceea ce ai plătit“. evaluate de un comitet operaţional care va propune măsuri în consecinţă. dacă li se arată o anumită direcţie de acţiune şi li se oferă sprijinul necesar (bani şi recunoaştere publică)“. care sprijină personalul şi are o imagine pozitivă asupra vieţii va determina răspunsuri asemănătoare din partea personalului şi a deţinuţilor. Conducerea închisorii va stimula menţinerea securităţii în instituţie. fiind un exemplu pentru aceştia.“ Abordarea managerială intitulată „necesităţi constructive“ are la bază ideea conform căreia „trebuie dată deţinuţilor atâta libertate cât este rezonabil prudent şi să fie încurajată folosirea constructivă şi eficientă a timpului“. cooperant. Toate informaţiile sunt stocate într-o bancă de date şi ele privesc inclusiv deţinuţii problemă şi întâmplările neobişnuite. Pentru ca succesul să fie deplin mai este nevoie ca personalul să fie astfel format încât să poarte un dialog destins permanent cu deţinuţii iar funcţionarii superiori să asiste şi să sprijine personalul în muncă. cu participarea a acel puţin unui observator din partea administraţiei. Maniera de „a face mai bine decât a fost făcut“ are la bază convingerea că „atât personalul cât şi deţinuţii pot fi stimulaţi şi încurajaţi să reuşească în activitatea lor. manifestând grijă pentru nevoile acestora. O altă manieră de conducere este cea a „abordării sistemelor“. conducătorul devine autoritar.Prima modalitate de conducere. Aceasta înseamnă că un director deschis. sincer. În orice situaţie el este figura dominantă şi foloseşte procedura ordinelor scrise. Implicarea deţinuţilor în deciziile care-i privesc au rolul de a preveni dificultăţile înainte de a deveni insurmontabile: informaţiile sunt prelevate săptămânal sau lunar. comunicarea între personal şi deţinuţi. În condiţii de urgenţă. Abordarea de tipul „situaţii neprevăzute“ se bazează pe o comunicare intensă între personal şi deţinuţi pentru a afla în timp util toate problemele şi frământările acestora. Conducătorii eficienţi vor ieşi din birouri mergând în unitate pentru a fi aproape de deţinuţi şi personal. „Consiliul deţinuţilor se întâlneşte periodic în plen şi pe comitete. va rezolva operativ problemele ridicate de aceştia şi va promova programe de muncă şi educative pentru a ocupa 99 . adică a dezvoltării unui sistem de control al climatului din închisoare şi al unei interacţiuni regulate şi intense cu reprezentanţii deţinuţilor reuniţi într-un consiliu.

discutarea cu deţinuţii a problemelor privind fondurile disponibile pentru anumite servicii şi programe. În aceste condiţii. Acest stil de conducere mai are la bază câteva lucruri verificate în timp: în orice puşcărie există 15-20% din deţinuţi care încearcă să domine intimidându-i pe ceilalţi (aceştia sunt condamnaţi de regulă pentru omor). O regulă de bază a acestei modalităţi de conducere este interzicerea utilizării „informatorilor“ din rândul deţinuţilor. De asemenea se iau măsuri severe contra deţinuţilor care încearcă să-i intimideze pe ceilalţi.a permite anumite activităţi cheie înainte de masa de dimineaţă (de exemplu. folosirea sălii de gimnastică). ultima viziune asupra conducerii închisorilor aglomerate este cea a „riscului creator“. a cărui filozofie poate fi exprimată astfel: „este preferabilă o conducere cât de cât deschisă. restul deţinuţilor vor adera la gruparea pe care o percep ca având cea mai mare putere şi influenţă. Alte soluţii posibile: . de asemenea.timpul deţinuţilor. mai există 10-15% deţinuţi care sprijină activ administraţia.angajarea personalului care prezintă aptitudini şi cunoştinţe în mai multe domenii. Deci.redistribuirea personalului în zonele unde este mai mult de lucru. În sfârşit. . . chiar dacă ea implică anumite riscuri“. „esenţial este să se stabilizeze un climat instituţional care să permită o comportare pozitivă a deţinuţilor“. pentru a diminua fenomenul de frustrare al acestora. Conducătorul închisorii acordă o maximă importanţă participării deţinuţilor la programe convins că ei „acordă respect personalului atâta timp cât acesta nu face ceva care să implice pierderea acestui respect“. .informarea operativă a personalului pentru a nu permite răspândirea zvonurilor. Toate ordinele sunt transmise deţinuţilor de către personalul de supraveghere şi nu de ofiţerii superiori (a căror intervenţie ar putea fi interpretată ca o lipsă de eficienţă a gardienilor). 100 .multiplicarea formelor de comunicare între deţinuţi şi personalul închisorii. .acordarea unei atenţii speciale coeziunii şi moralului personalului de către echipa managerială. La realizarea acestor obiective vor fi utilizate anumite grupuri de deţinuţi selecţionaţi. uneia total restrictive. . .

informarea deţinuţilor privind incidentele care au avut loc şi modul cum au fost soluţionate. . . . . este de preferat folosirea deţinuţilor la muncă după 4 luni din momentul pedepsirii pentru infracţiuni disciplinare grave. acvarii.monitorizarea incidentelor din unitate pentru a anticipa desfăşurarea viitoare a evenimentelor.accesul voluntarilor din comunitate pentru a desfăşura diverse programe educative.crearea posibilităţilor de a munci în celulă.acolo unde locurile de muncă sunt limitate.întâlniri periodice cu deţinuţii nou-veniţi pentru a-i ajuta să se acomodeze la rigorile vieţii de detenţie.. . decoraţiuni interioare). instalarea mai multor posturi telefonice pentru deţinuţi. .prelungirea programelor educative şi sportive până seara târziu pentru a răspunde nevoilor deţinuţilor. ………………………………………………………… 101 . . pot fi conduse cu succes“.a împiedica orice interpretări privind statutul privilegiat al unor deţinuţi în raport cu personalul de conducere. . .programarea deţinuţilor la vizita medicală şi în timpul serii.instituirea unui sistem de clasificare care să promoveze mişcarea deţinuţilor către închisori cu nivel mai scăzut de securitate şi mai puţin aglomerate şi transferul deţinuţilor care creează probleme.gruparea deţinuţilor în camere pe cât posibil după meserii şi studii. Autorii acestui studiu oferă o concluzie fecundă pentru închisorile româneşti: „Închisorile aglomerate conduse de directori care sunt dispuşi să împartă reuşita cu toată echipa.crearea unei ambianţe plăcute în camerele deţinuţilor şi în sălile de mese (flori. .separarea deţinuţilor în camere pentru fumători şi nefumători. .

Editura Lumina Lex. Cluj-Napoca.Ioan Buş: “Psihologie şi infracţionalitate”. 1/2005. Editura Ştiinţelor Medicale. 2002 . Editura Polirom.Octavian Buda: “Iresponsabilitatea”. Bucureşti. Editura Şansa. 6.G. Editura ASCR. 1992 . 4.Sorin M. Voicu Zdrenghea. cap. cap. 4.Bibliografie obligatorie Emilio Mira y Lopez: “Manual de psihologie juridică”. Editura Pinguin Book. 5 şi 6 (costa 40 de lei) . Bucureşti. 2006. 2006. Editura Oscar Print. Bucureşti. Editura Oscar Print. vol.Gheorghe Florian: “Psihologie penitenciară”.Boişteanu. 2007. Bucureşti. 6. Editura Oscar Print. V. 1. Bucureşti.George Antoniu: “Vinovăţia penală”. criminalitate şi patologie socială”.Scripcaru. 2006 .Valerian Cioclei: “Mobilul în conduita criminală”.Tudorel Butoi: “Interogatoriul”. Tudorel Butoi: “Psihologie judiciară”.Gheorghe Florian: “Fenomenologie penitenciară”.Astărăstoaie. 3. 2. 2006 . 1999 . 7. Medeanu: „Crima şi criminalul”. Bucureşti. 2/2006 . Editura All Beck. 1999 102 . 3. Bucureşti. cap.Nicolae Mitrofan. vol. Bucureşti.Tiberiu C. 7 şi 9 (costa 45 de lei) Bibliografie opţională . 14. Scripcaru: “Psihiatrie medico-legală”. Rădulescu: “Devianţă. 16 şi 17 (costa 40 de lei) . 5. Iaşi. 9. 2004 . 2002 . P. Editura Lumina Lex. Bucureşti. Editura Academiei Române.Chiriţă. Bucureşti. C. V.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->