Universitatea « Titu Maiorescu » Bucureşti Facultatea de Psihologie

Psihologie judiciară
(Suport de curs)

Autor Conf. univ. dr. Gheorghe Florian

Bucureşti 2009

1

Sintezele care urmează sunt doar o introducere în problematica actuală a psihologiei judiciare. Ca urmare, în temele supuse atenţiei, sunt punctate aspecte pe care le consider esenţiale, cu speranţa că dumneavostră veţi citi mai mult din bibliografia recomandată, astfel încât, atunci când veţi întâlni asemenea probleme în practica profesională, să le abordaţi constructiv. Am adăugat la sfârşit două studii recente privind motivaţia infracţională şi penitenciarele supraaglomerate, considerând utilă cunoaşterea modului în care psihologii pătrund în profunzimea lumii criminalităţii şi a justiţiei contemporane. Lucrând în prezent în acest domeniu, psihologii lucrează de fapt pentru generaţiile viitoare...

2

1 - Cauzele şi costurile criminalităţii
1 – Factori favorizanţi ai criminalităţii în concepţia O.N.U. 2 – Indicatori de patologie socială care pot determina creşterea criminalităţii 3 – Structura costurilor criminalităţii 1. - Factori favorizanţi ai delicvenţei ( Al VIII-lea Congres ONU privind criminalitatea, 1990, Caracas, Venezuela): 1. saracia, somajul, analfabetismul, absenta locuintelor bune si ieftine, sistem de invatamant si formare inadaptat. 2. nr.crescand de cetateni fara perspectiva de insertie sociala si agravarea inegalitatilor sociale 3. disocierea legaturilor sociale si familiale agravata printr-o educatie parentala inadacvata, educatie ce face deseori conditiile de viata dificile 4. conditiile dificile pe care le cunosc oamenii ce migreaza spre oras sau alte tari 5. distrugerea identitatii culturale de origine, rasismul si discriminarea ce pot crea dezavantaje in plan social al sanatatii si al angajarii in munca 6. degradarea mediului urban mai ales insuficienta echipamentelor colective in anumite cartiere favorizand delicventa 7. dificultatile create de societatea moderna de a se insera corect in comunitate, in familie, in mediul de munca si in scoala si a se identifica cu o cultura 8. abuzul de alcool, droguri si a altor substante a caror dezvoltare e favorizata de factorii mentionati mai sus 9. multiplicarea activitatilor legate de crima organizata mai ales de tradic de droguri si tainuirea obiectelor furate 10. provocarea mai ales prin mass-media a ideilor si atitudinilor ce sunt surse ale violentei, inegalitatii si tolerantei.

3

2. - Indicatorii de patologie socială care pot influenţa rata criminalităţii
I. Indicatori biologici şi medicali 1. discriminarea natalităţii 2. cresterea alterărilor psihosomatice 3. reducerea discriminarii caracteristicilor sexuale 4. reducerea mediei de vârsta în grupul afectat II. Indicatori economici 1. cresterea instabilităţii profesionale 2. cresterea absenteismului la locul de munca 3. reducerea productivităţii individuale 4. cresterea şomajului forţat 5. cresterea numărului de greve III. Indicatori criminologici 1. cresterea delicventei juvenile 2. cresterea numărului de sinucideri 3. cresterea gradului de indiferenta fata de delicte 4. cresterea gradului de perversitate si gravitate a delictelor IV. Indicatorii politici 1. fragmentare socială si politică 2. consolidarea nationalismelor regionale 3. apariţia liderilor subversivi 4. emigrarea masivă V. Indicatori culturali 1. interes pentru primitiv, anormal, exotic, probleme sexuale 2. intensificarea intelectualismului si a planificarii obsesionale 3. declinul credintei religioase, pierderea semnificatiei sensului vietii si al destinului cosmic 4. intensificarea activitatilor de derivatie (jocuri, distractii indecente, jocuri riscante)

4

3. - Costurile criminalităţii
Există patru tipuri de costuri : 1. costurile represiunii: costurile funcţionării instituţiilor cu atribuţii în domeniul combaterii criminalităţii – poliţia, jandarmeria, parchetele, tribunalele, penitenciarele, probaţiunea, specializarea personalului acestor instituţii; 2. costurile protecţiei : firmele de pază, asigurările, serviciile pază din magazine, sistemele de alarma si protectie, case de bani, blindaje, transportul valorilor, costul avocatilor 3. costurile prevenirii : gardienii publici, protectia martorilor, protectia victimelor, protectia copiilor, iluminatul public, specializarea personalului de prevenire din politie, jandermerie, probatiune; 4. costuri asociate criminalităţii: decesul victimei (pierderi productive viitoare, prejudiciu moral, cheltuieli de înmormântare), vatamarile corporale, expertizele, accidentele rutiere, incendiile provocate, furturile din magazine, furturile de autoturisme, agresiunile cu mâna armată, revoltele şi tulburarile ordinii publice, emiterea cecurilor fara acoperire, fraude economice si financiare (eludarea impozitelor, nedeclararea veniturilor), infracţiunile în construcţiile de locuinte, falsificarea de monedă, fraudele vamale (eludarea taxelor, exportul illicit si pierderile de substanţă pentru economie), profitul din proxenetismul stradal si hotelier, profitul din traficul de droguri şi alcool. Nu pot fi cuantificaţi următorii factori : vieţile distruse, reacţiile de răzbunare, neîncrederea ce survine în relaţiile sociale, schimbarea obişnuinţelor, izolarea auto-impusă, frica, pierderile turistice şi culturale.

5

2 - Delincvenţa juvenilă
S. Glueck (1934): “Cauza delincvenţei minorilor e reprezentată de acele elemente care, luate separat, nu pot explica delincvenţa juvenilă”. Axiome ale educaţiei 1. binele se învaţă doar de la cel care te iubeşte 2. copilul ia ca model în viaţă pe părintele fericit 3. copilul ia ca model în viaţă pe părintele care progresează 4. oamenii au un comportament moral doar când au ceva de apărat (familie, prestigiu, relaţii semnificative, prieteni, avere) Teoria integrativă privind etiologia delincvenţei juvenile (Caplan – Le Blanc, 1993) Delicvenţa juvenilă are la bază 4 factori explicativi: 1 - legăturile sociale investitia copilului in activitati sociale (timpul acordat) angajamentul fata de institutii (religie, familie, sport) 2 - allocentrismul (orientarea către ceilalti, capacitatea de a te interesa de altii pentru ei insisi) cu cat educatia in familie este mai pro-sociala, cu atat ea protejeaza mai mult impotriva delicventei juvenile 3 – constrângerile informale (provin din partea persoanelor intime) formale (provin din partea institutiilor) externe (din anturaj) interne (normele morale asimilate şi interiorizate) 4 - expunerile la influenţe si oportunităţi antisociale (prieteni delincvenţi, consum de alcool, sexualitate precoce, vagabondaj, interiorizarea justificărilor infracţionale utilizate de grupul de referinţă) Mecanismele devenirii infractionale I. coeficient de inteligenţă slab→stimă de sine scăzută→tulburări de conduită nespecifice→infractiune II. tulburări de conduită→eşec scolar→subestimare de sine→cautare compensatorie a identităţii→infractiune

6

atac asupra unor persoane. Tipologia delicvenţei juvenile a. consum de droguri si alcool. Explozia (în jurul varstei de 13 ani) .furturi si spargeri de automobile. 7 . promiscuitate sexuala. Aceste stadii coexistă cu inadaptarea şcolară. dificultati scolare. protectie asupra bunurilor. De tranzitie: la 10% din adolescenti. 3.infractiuni omogene şi benigne (sunt privite ca o copilarie dar frecvenţa lor atrage atentia) 2. 5. Stadiul de explorare (10-12 ani) . 4.infractiunile se diversifica si se agraveaza. asocieri cu delicventi. Delicventa stabilizată: la 1% din adolescenti. c. comert cu droguri. revolta familială. exprima deficiente in relatiile cu parintii. Conflagratia (in jurul vârstei de 15 ani) . Ocazionala: 80% din adolescenti trec prin asa ceva. Debordarea (17-18 ani) – apar forme subtile si de o violenţă malignă. Este o delicventa exploziva şi pe un fond de dezangajare interpersonală. Stadiul de apariţie (8-10 ani) . apare intr-o perioada in care abunda dificultatile pentru minorul respectiv.predomina furtul prin efractie. Prevenirea se face prin actiuni asupra familiei. atragerea in activitati comunitare. b. este o activitate persistentă care se poate transforma intr-un mod de viaţă.Stadiile dezvoltării activităţii delicvenţei la minori 1.

naive. Prima tipologie a victimelor elaborată de Hans von Hentig : 1) victima izolată 2) victima apropierii socio-topografice – devine victimă din cauza relatiilor care se stabilesc între cei ce impart un spatiu restrins 3) victimele unei mari nelinişti vitale – se expun în momentele de sinceritate 4) victime agresive.câmp victimal .ramură a criminologiei care studiază personalitatea victimei.infractiune fără victimă : incestul consimţit între majori. consum de droguri .victima intâmplătoare . interactiunea dintre agresor şi victimă şi evoluţia socio-dinamică a situaţiei preinfracţionale. Noţiuni frecvent utilizate: .din eroarea infractorului . victima şi catalizatorul actiunii (cel care declanşează mecanismul mativational) . comunitatea . cu fatalism afişat) .are trei componente: făptaşul.3 – Noţiuni de victimologie Definitie Victimologia .victimta latentă: atractia pe care unele personae o exercita asupra infractorului (personae singure. nechibzuite.infractorul victimă: copilul maltratat ce devine agresor . supuse unor capricii nestăpânite 5) victime lipsite de rezistenţă în faţa unei voinţe mai tari de care dau dovadă infractorii ( adolescenţii.victimă nespecifică: publicul larg. inspirat de o nuvelă austriacă în care un personaj spunea : « Eu asasinul şi el victima suntem amândoi vinovaţi dar el mai mult decât mine » . suscita increderea) .factor victimogen = anumite pericole profesionale. persoanele foarte în vârstă ) 8 .impresionabilitate victimală: victimele infractorilor cu guler alb ( sunt imbracati frumos. vârstnice. conditia fizica (persoanele slabe din punct de vedere fizic ) Istoric : Hans von Hentig a scris un articol despre rolul victimei în infractiune întrun ziar din Koln (14 septembrie 1934). In 1940 el publică lucrarea « Criminalul şi victima sa » . stil de viaţă dezordonat.

nu-si tine promisiunea sau e prins cu iubita infractorului 3) victima ce precipita declanşarea actiunii – ex : o femeie singură noaptea sau persoana neglijentă care nu inchide usa la masina 4) victima slabă sub aspect biologic – ex : surorile de caritate 5) victimele auto-victimizate – sinucigaşul. consumatorul de droguri.din cauza atractiei sexuale sau a averii pe care o poseda 3) vârstnicii . dezertorul din armată 6) victimele politice – din cauza convingerilor pe care le au Tipologia lui Wolf Middendorf : 1) victima generoasă care sare in ajutorul oricui 2) victima bunelor ocazii – fac cumpărături ocazionale de la necunoscuti 3) victima devoţiunii şi afectiunii – religiosi fanatici ce doneaza bunuri pentru a fi « mantuiti ». cartoforul.din cauza slabiciunii fizice si a faptului că sunt bănuiţi că au “bani albi pentru zile negre” 4) consumatorii de alcool sau de droguri 5) emigrantii – deoarece nu cunosc limba. sunt creduli 6) indivizii aparţinând minoritatilor etnice 7) indivizi normali dar cu inteligenţă redusă 8) indivizi temporar deprimati – devin apatici. femei în vârstă ce vor să se căsătorească 4) victima lacomiei si dorinţei de mari câştiguri ilicite: cumpărătorii de acţiuni. neglijenti 9) indivizii achizitivi. indiferant de situatia lor materiala 10) indivizi desfânaţi si destrăbălaţi – pentru că dispretuiesc legile 11) indivizi singuratici şi cu inima zbrobită – din cauza singuratăţii 12) chinuitorii – ex : tatăl alcoolic şi violent ucis de proprii copii 13) indivizi « blocaţi » – persoane încurcate in datorii ce devin victime ale unor « binevoitori » care le ofera solutii Stephan Schafer clasifică victimele descriind cine este responsabil si in ce masură s-a implicat in relatia ce a dus la infractiune : 1) victima care anterior infractiunii nu a avut nici o legatura cu faptasul – functionarul de bancă 2) victima provocatoare – din cauza arogantei.A doua tipologie descrisă de Hans Von Hentig : 1) tinerii – pentru că nu au experienta de viata 2) femeile . 9 . supusi. jucătorii la cazino. avizi de câştig.

. acestea având 3 efecte : 1 .un sportiv este „bătrân“ la 30 de ani ! . indiferent de timp si spatiu 2 .diferenţele dintre grupele de vârstă reflectă schimbările în dezvoltare şi cele dintre epocile istorice. mentalităţi.exista un fundament diferit intre schimbarea comportamentului aparută din maturizare şi cea aparută din experienţă ..4 – Criminalitatea şi cursul vieţii Vârsta este o caracteristică demografică dar şi un atribut social care implică: .succesiunea rolurilor şi poziţiilor sociale dobândite de un individ de la naştere şi până la moarte . Vârsta funcţională – se bazează pe capacităţile biologice şi psihice ale indivizilor în raport cu care aceştia sunt clasificaţi într-o anumita categorie de vârstă .efecte de cohortă : afectează toti indivizii care împartaşesc o experienţă comună.tranziţiile si momentele decisive din cursul vietii. Vârsta cronologică . bătrâneţe ex. trecerea de la influenta parentala la influenta colegilor sau când persoanele trec de la şcoala la serviciu. opinii.permite clasificarea indivizilor pentru anumite roluri sociale ( dreptul de vot. valori şi norme culturale . conflict parental).un mod distinct de a percepe lumea şi a o gândi . . de exemplu. 10 . afectând toti indivizii indiferent de vârstă . Cursul vieţii – parcursul vieţii unui individ de-a lungul unei succesiuni de tranziţii create de societate şi diferenţiate în funcţie de vârstă.copilărie. adolescenţă.: . pensionarea). responsabilitatea civilă.un set particular de atitudini.efecte de vârsta : determinate de ciclurile vietii. 3 .un anumit stil de viaţă .schimbă rolurile sociale şi aşteptările culturale faţă de individ.durata vieţii individului de la naşterea sa.efecte de perioadă : determinate de perioada istorica. . Evenimente care influenteaza cursul dezvoltarii comportamentului antisocial : .momentul si durata evenimentelor din viata (ex.

. .efectele asupra dezvoltarii individuale ale contextului national si ale macro evenimentelor. Socializarea este un proces permanent în evoluţia persoanei: . . .dobândirea capacitaţii de comunicare şi interacţiune competenţa de exercitare a rolurilor. conştiinţa datoriilor şi responsabilităţilor cu privire la viaţa socială. schimbarea domiciliului . etc.în timp ce prevenirea presupune abordarea schimbarilor în indivizi. frecvenţei.trecerea de la idealism la realism . somajul si divortul sunt simptome ale unei personalitati antisociale sau ii fac pe oameni sa devina mai antisociali? 11 . De exemplu : . Este dificil de stabilit daca orice factor de risc este un indicator (simptom) sau o cauza posibila a delicventei.înrolarea în armata. .informatiile despre factorii de risc se bazeaza pe variaţii între indivizi. divortul.socializarea in perioada maturităţii presupune: . (socializare pentru moarte) O problemă metodologică: . o condamnare .căsătoria.socializarea la bătrâneţe . absenteismul.are la bază învăţarea capacităţii de confruntare cu cerinţe conflictuale .are un rol anticipativ pregătind tinerii pentru viitoarele roluri de adult. ca recesiuni saurazboaie. Factori individuali de risc Factorii de risc amplifica riscul realizarii. persistenţei sau duratei delincvenţei. somajul este un factor de risc al infractiunii în indivizi deoarece este mai posibil ca oamenii sa comita infractiuni in perioadele lor de somaj decat in perioadele de angajare. Sunt necesare date longitudinale pentru clasificarea factorilor de risc si a trasaturilor carierei criminale.presupune dezangajarea faţă de rolurile sociale active şi familiarizarea cu alte roluri participative în familie..dezvoltă competenţe pentru exercitarea unor roluri specifice.nu e clar dacă faptele descoperite în indivizi sunt aceleasi cu descoperirile facute între indivizi ( exemplu: şomajul este un factor de risc al infractiunii între indivizi. Totusi.consumul excesiv de alcool. deoarece este mai probabil ca şomerii să fie infractori decât persoanele angajate.socializarea în adolescenţă .socializarea în copilărie .

acest lucru nu arata. in 12 .anumiti factori pot fi atat indicatori cat si cauze ( consumul excesiv de alcool poate fi vazut ca un declansator situational mai degraba decat ca o cauza pe termen lung).este important sa nu includem variabile dependente (ex. Delincvenţa este deci un răspuns la oportunităţi specifice. depinde de trecutul recompenselor si pedepselor si de masura in care copiii sunt influentati de satisfactia imediata. Delicventii tind sa fie impulsivi. Cea mai importanta dimensiune a temperamentului era lipsa controlului (nelinistit. când beneficiile percepute subiectiv depăşesc costurile (ex. prieteni delincventi . dezaprobarea parintilor). TEORIA COGNITIVĂ Această teorie. . care prezicea agresiune. care a urmarit 1000 de copii de la varsta de 3 ani pana la 22 de ani. ca prietenii delincventi provoaca delincventa. cu atentie scăzută). priveşte individul ca un procesor de informatii al carui comportament depinde de procesele cognitive şi de istoria recompenselor si pedepselor primite in trecut. Temperamentul la varsta de 3 ani era notat prin observarea comportamentului in timpul unei sedinte de testare. Comportamentul agresiv depinde de repertoriile comportamentale detinute de individ (scenarii cognitive). EMPATIA Empatia scazuta este o trasatura de personalitate legata de delincventa. in mod necesar. a alegerii rationale. . TEMPERAMENTUL Cele mai importante rezultate despre legatura dintre temperamentul din copilarie si delincventa ulterioara au fost obtinute in urma unui studiu în Noua Zeelandă. Alegerea scenariilor care prescriu comportament agresiv. pe baza presupunerii ca este mai putin probabil ca persoanele care pot aprecia si/sau simti trairile victimei se agreseze pe cineva.. prieteni delicventi) drept variabila independenta in analizele cauzale pentru ca acest lucru ar conduce la concluzii false (tautologice) si la o supraestimare a puterii explicatorii sau predictive. impulsiv. concreti mai degraba decat abstracti in gandire si slabi in rezolvarea interpersonala de probleme deoarece nu reusesc sa inteleaga cum gandesc si simt alte persoane..- desi delincventa este o activitate de grup iar delincventii au. pedeapsa legala. egocentrici. de obicei. Aceasta părere sta la baza programelor de pregatire a abilitatilor cognitiv-comportamentale al căror scop este cresterea empatiei. delicvenţă auto-raportată si condamnări la vârste de la 18 la 21 de ani.

slaba capacitate de a intârzia o satisfacţie. independent de alte variabile explicatorii) . Persoanele cu astfel de deficite vor tinde sa comita delicte deoarece: .pulsul scazut este un predictor si un corelat important al delicventei. riscă frecvent. empatie scazuta au planuri pe termen scurt le e greu sa amâne satisfactia deciziile de a comite infractiuni nu sunt influentate de consecintele dureroase ale delincventei.au un control scazut asupra comportamentului lor. Oamenii diferă in tendintele criminale de bază.este cea mai importanta dimensiune a personalitatii care prezice delicventa. Alte teorii au evidentiat importanta constiintei drept inhibitor intern al delincventei si au sugerat ca aceasta s-a format intr-un proces social de invatare in conformitate cu intarirea. nelinistea.o proasta abilitate sa ia in considerare consecintele actiunilor lor . violenţă auto-raportată si violenţă raportata de profesori. asumarea de riscuri.include: hiperactivitatea. căutarea senzatiilor tari. Impulsivitatea reflecta deficite in functiile executive ale creierului. delicventii avand: . autocontrol scazut. 13 . Excitarea slaba corticala produce comportamente impulsive si de cautare a senzatiilor.un puls scăzut (semnificativ corelat cu condamnari pentru violenta. tensiunea sau conductibilitatea pielii) . de catre parinti. . perspectivă pe termen scurt.tendinta de a se concentra pe satisfactie imediata.un nivel scazut de excitatie conform undelor alfa scazute pe EEG . Factorul individual cheie de diferentiere a fost denumit „autocontrol scăzut”. au aptitudini cognitive si academice reduse egocentrici. şi se referea la masura in care indivizii sunt vulnerabili la tentatiile momentului. Persoanele cu autocontrol scazut sunt impulsive. neîndemânarea. localizate in lobii frontali. Agresivitatea persistenta este o colectie de scenarii agresive invatate si care rezista la schimbare. . acestea apar precoce si ramân stabile o lungă perioadă a vietii. inabilitatea de a planifica viitorul.hiperactivitate si neatentie la scoala duc la esec scolar. IMPULSIVITATEA .este inabilitatea de a planifica şi cedarea in faţa satisfactiei imediate . . respectiv pedepsirea. a greselilor din copilarie . neluarea in calcul a consecintelor inainte de a actiona.reactivitate autonoma scazuta ( rata bătăilor inimii.opozitie cu consecintele pe termen lung.

familie numeroasa. tehnici inadecvate de educare a copiilor 4. . conflict parental si familii destramate.J. .delincventa părintilor si.Rolul familiei in geneza delincvenţei Există 4 paradigme privind influenţa familiei : 1 – a neglijării : are două aspecte . 14 . 2 – a conflictului : disciplinare nepotrivită si respingere reciprocă a părintilor si copiilor. in timp ce surorile tind sa o elimine. ( expunerea la frati delincventi). familie numeroasă 3. . abuz (fizic sau sexual) sau neglijenta.uneori. . . delincventul e o victimă a educatorilor săi ! Factori de risc familiali predictori pentru delicvenţă: .cu cat numarul de copii intr-o familie creste. 4 – a destrămării : părinţi despărţiţi. . 5. ducand la cresteri ale frustrarii. cu atat cantitatea de atentie a parintilor care poate fi acordata fiecarui copil descreste. absenţa sau boala unuia .respingerea copiilor de către părinti. mai ales. părinti antisociali.separarea de un părinte. Exista mai multe motive posibile: .tehnici educative sărăcăcioase .Piaget consideră că nici un copil nu-şi poate dezvolta o moralitate matură până nu va trece prin morala constrângerii.fratii mai mari tind sa incurajeze delincventa unui baiat. conflicte între părinţi.supraveghere parentală slabă ( e cel mai important) .pe masura ce numarul de copii creste. 2. Un numar mare de copii in familie este un predictor relativ puternic al delincventei . . iritarii si conflictului. . 3 – a comportamentului deviant şi a valorilor inadecvate: părintii sunt infractori sau au atudini ce duc la infractiune .lipsa de supraveghere si lipsa de implicare (consecinte serioase) . caminul tinde sa devina supraaglomerat.inteligenta si legatura cu şcoala scazute . Factorii familiali care conduc la delincvenţă sunt grupati in cinci categorii: 1.ordinea nasterii: familiile mari au mai multi copii nascuti mai târziu. a fraţilor.

Copiii vor tinde sa devina delicventi daca parintii nu raspund consistent si conform comportamentului lor antisocial si daca. venit familial scazut. parinti antisociali. un delicvent. . . pedepse excesive la care este supus copilul.Teorii mai recente ale învăţării sociale sustin ca comportamentul copiilor depinde de recompensele si pedepsele acordate de catre parinti si de modelele de comportament pe care le reprezinta parintii. afectuoasa si continua cu figura materna. Explicatii ale relatiei dintre familiile destramate şi delincvenţă se impart in trei mari clase.Teoriile selecţiei sustin ca familiile destrămate produc copii delincventi din cauza pre-existentei diferenţelor faţă de alte familii in ceea ce priveste factorii de risc ( conflictul parental.Teoriile despre cursul vietii se centreaza pe separare ca experienţă stresantă : conflictul parental. acest lucru are efecte negative ireversibile. . schimbari in figurile parentale si tehnici inadecvate de educare a copilului. inşişi părintii se comporta intr-un mod antisocial. Aceste teorii au inspirat folosirea metodelor de pregatire a parintilor pentru a preveni delincventa .daca un copil sufera o perioada mai lungă de privarea materna in primii 5 ani din viata.Teoriile traumei sustin ca pierderea unui parinte are un efect daunator asupra copilului din cauza efectului atasamentului pentru parintele pierdut. lipsit de afecţiune si. pierderea parentala. 15 . Familiile destrămate cauzează delincventa deoarece: . devine rece. posibilităţi economice reduse.băietii care trec prin divorţul sau separarea părintilor in primii 5 ani de viaţă. deseori. .e esential ca un copil sa aiba o relatie calda. au un risc dublu de a fi condamnati până la 32 de ani. .

Deschiderea teoriei : . agresivitatea. etc. mânios când e ofensat.teoria personalitatii criminale este o ipoteza de lucru pentru interpretarea clinica. stare morala.zona tolerantei la frustrare . Acestea constituie “nucleul central al personalităţii criminale”. b) – stiintifica : trasaturile personalitatii criminale se exprima prin manifestări fiziologice si patologice ce pot fi analizate stiintific (personalitatea criminală e un rezultat nu un dat). invidie.dinamica trasaturilor psihologice care sustin conduita infractionala. agresivitate) 2 – istorica: dependenta definitiilor utilizate de contextual istoric. devalorizeaza legea si oamenii. Egocentrismul Este tendinta de a raporta totul la sine : individul se consideră centrul universului. Teoria clasică reţine patru mari trăsături psihologice privind personalitatea criminală: egocentrismul.5 – Teoria personalităţii criminale Originile teoriei : « trecerea la act » şi « starea periculoasă » au impus clarificari privind : . Directiile teoriei : 1 – metodologica : definirea operationala a termenilor (egocentrism. raporteaza trasaturile psihologice la etapele trecerii la act. 16 . isi legitimeaza actul (« face patul pentru recidiva ») ceea ce in ochii lui este o adaptare reusita . labilitatea şi indiferenţa afectivă. demonstreaza ca ipocrizia este universala.pragul delincvential . reactionează la frustrare prin gelozie. având o dubla deschidere : a) – clinica : impune clarificari privind sanatatea mintala. adaptare-inadaptare. 4 – etiologică : relevarea originii trasaturilor personalităţii criminale . bănuitor. 5 – fenomenologica: analizeaza trasaturile interioare ale delincventilor. starile de constiinta. îşi maschează autoritarismul sau devine despotic. 3 – clinica: cautarea tipurilor de criminali si a structurii personalitatii lor. Atitudinea fata de sine : nu vede decat punctul sau de vedere. dominator .

se apara scotind la iveala mici detalii. lipsa inhibitiilor.tendinta marcata de instabilitate afectiva determina o organizare dinamica saraca a eului si o vointa rau integrata. acuzator pentru ca nu intelege mediul. cred in previziuni si magie. individul se lasa antrenat de necesitatea satisfacerii anumitor nevoi. de mobilitate (nu se tine de cuvânt. este usor de convins. minte usor . ca urmare. cauta mediul care-i convine. revin la locuinta lor dupa o evadare. cameleonic.Consecintele imprevizibilitatii : ajung sa vorbeasca despre infractiunile lor. faptul ca mobilurile actuale sparg sau paralizeaza orice experienta trecuta sau orice previziune » . sentiment de injustitie suportata (gelos. de exemplu. fara sa tina cont de gravele inconveniente atasate acesteia.Atitudinea fata de altii : este critic. lipsa inhibitiilor (defect de vointa). 17 . . placerea lucrurilor materiale. influentat de ambianţă si hazard. vindicativ). nu se folosesc de experienta anterioară. nevoie excesiva de miscare. Elementele labilităţii: capricii. referindu-se la opera lui Lombroso : »… exista o similitudine intre anumite aspecte ale mentalitatii criminalului-innascut si copil. cauta noi prieteni. nu are nici un fel de influenta asupra imaginatiei lor » .Lombroso : « In postura de criminali. un viitor care nu este imediat sau nu pare astfel. . sugestibilitate (« prima impresie ») . .La delincventi. sexualitate dereglata. nu stiu sa-si conserve pana la capat siretenia si sunt ametiti de ideea de impunitate. incapabil sa reziste la solicitari (cauta satisfactii imediate) . . deficit de atentie. . puerilism etichetat ca superficialitate. lipsa da consistenta. Labilitatea Este capacitatea sa de a nu fi inhibat de amenintarea penala. delincventii nu sunt nelinistiti de viitorul lor . noi impresii. incapabil de respect. grija dominanta pentru momentul prezent. profesiunea. copiii sunt lipsiti total de prevedere .Kate Friedlander. nu suscită incredere). se consoleaza repede.in conduita delincventului predomină labilitatea : schimbă opiniile. intensitatea ideii criminale ocupa tot câmpul spiritual.

independendent de situatia si interesele lor. un deficit al instinctului de simpatie. egoism. mai rari. Prin pervertiri instinctive « trebuie sa intelegem anumite anomalii constitutionale ale tendintelor individului care apar in activitatea sa morala si sociala. au o tendinta naturala de a face bine in jurul lor. primitive. II – de ordin psihosocial : grupul defineste situaţiile de frustrare si asigura protectia. p. fara rezistente interioare de ordin afectiv. desigur. Archives d’antropologie criminelle. unii se arata calmi. generosi. din contra. tendinte foarte diferite. . inseamna a realiza cu intentie conservarea si cresterea celuilalt . Or. altruisti . rai. spontane. 502-530 . ceilalti. docili. dificili. Primii. Indiferenţa afectivă . inseamna a diminua sau a suprima voluntar conditiile de bunastare. binevoitori. daca vom cobora in evolutia 18 . la care se adauga hormonii tiroidieni si adrenalina . Aceste tendinte sunt instinctive pentru ca ele sunt. A face bine. insasi fondul personalitatii. invidiosi. a comite acte distructive. anterioare aparitiei constiintei si inteligentei. ostili. a crea ocazii de suferinta. indivizii manifesta.DUPRE – « Les perversions instinctives ». a face rau. ca si instinctele. egoisti. din contra. altii sunt. orb si surd in privinta comportamentelor odioase. răceală. Priviti sub activitatea lor morala. excitabili. fara a vorbi de nenumarate grade intermediare. sunt pusi doar pe facut rau. Pentru a nu cita decat cazuri extreme.Agresivitatea Conceptii privind agresivitatea : a) – constitutională : este un instinct universal b) – genetică (psihanaliza) : consecinta a frustrarii (dar pot exista si adaptări reuşite la frustrare ) c) – sociologică : rolul culturii (formele camuflate de agresivitate) Mecanismele agresivităţii : I – de ordin psihofiziologic : reactiile psihofiziologice de mânie au sediul in hipotalamus.semnificatie : lipsa de altruism si simpatie . gradul si forma lor. 1912. devotati. placerea morbida de a face pe altul sa sufere .este componenta structurală a personalitatii criminale Teorii şi ipoteze de bază Indiferenta afectiva – expresie a unui deficit constitutional . ele exprimand prin natura.

. . vom observa permanenta si complexitatea crescanda a acestor tendinte congenitale ». la originea acestei reactii. de la nasterea sa pana la a fi adult.psihologica a individului. Invers. 19 .pasiunea distructiva ii motiveaza infracţiunea . in fiecare din aceste tipuri extreme. daca vom urca in dezvoltarea individului. caracterul constant si primitiv al acestor tendinte. Indiferenţa afectivă – expresie a carenţei afective . vom constata.este vorba de contextele formative care au dus la eclipsarea capacitatii emotive si a inclinatiilor altruiste sau simpatetice .egocentrismul influenţeaza judecata morală iar indiferenta afectiva împiedică trăirea actului odios.

b – psiho-social: victima a cărei conduită duce la delict (adulter). sexul. boli endocrine c . alcoolul 2 – victima . lues. tulburat).cu acţiune la nivelul individului 2 .în sit. starea psihopatologică. b . şomaj. victima într-o situaţie vitală exploatat de criminal (disperat. specifice (periculoase): victima atrage criminalul (paricid. c . provocarea. gelozie. non-specifice: ocazia e căutată (creată) de criminal (şantaj).factori care infl. ură). .pregătitori alcoolul.cu acţiune globală b .în sit. .mecanisme care intervin în raporturile criminal-victimă a . afective şi alterările lor b . criminalul a fost mai întâi şantajat. 20 .6 – Factorii crimei Factorii criminogeni: 1 – după câmpul de acţiune a . encefalită.după locul în geneza infracţiunii a .raportul criminal-victimă a . raporturile criminalului cu victima: vârsta. TBC.dispoziţii instinctive. intelectuale. victima în cadrul unui consens (suicid în doi).de mediu general economici.în sit. intermediară: ex.declanşatori (ocazionali): factori din ambianţă 3 – după semnificaţia infracţiunii în viaţa autorului: istorici şi genetici 4 – după mecanismele care au generat infracţiunea: dinamici şi imediaţi (situaţionali şi reacţionali) Factorii situaţionali 1 .predispoziţii .moral şi juridic: victima colaborează/ nu colaborează/ comite delictul (în legitimă apărare sau cea care simulează).

.nevoi sublimate care se interpun între sentiment şi acţiune furt: escrocherie. regresiune (individ frustrat cu comport.relaţia psiho-biologică: atracţie reciprocă între 2 soţi alcoolici sau între prostituată şi susţinător. autism (crimă pasională urmată de suicid). calomnie. ideologie...motiv: raţiune intelectuală clară . alcoolului). lipsa de cooperare .inconştient: nevoi inconştiente . reacţionale rezultate din relaţia criminal – victimă: a . c .tendinţele defensive sau distructive det. a se afirma). adolescentul fură pt. primitiv cand e sub infl. indif.distincţie: .conştient: sentimente ce nu pot fi mărturisite b. b ..nevoia de conservare a vieţii speciei . de teamă sau mânie. plagiat omor: insultă. ironie viol: seducţie. Factori ataşaţi sit. se confundă cu tendinţa sau pasiunea a. de frustrare. în momentul crimei) A. b.factori care susţin motivaţia crimei . critică.relaţie geno-biologică: descendenţii unor vagabonzi şi hoţi sunt atraşi unii de alţii. conduite de evadare (vagabondaj la un copil nedorit în familie).motivaţia primară a delincvenţei (M. delincv.y Lopez): a. identificarea (tensiunile se eliberează asimilând nevoile şi 21 .relaţia nevrotică: în paricid există o fixaţie asupra mamei şi o dependenţă de tatăl autoritar şi urât.originile motivaţiei primare a delincvenţei permite distingerea celor exogene (generate/influienţate de opinia publică.nevoia de conservare a vieţii .tendinţele posesive(achizitive) .delictele sexuale c. Factori reacţionali (privesc personalit.există o continuitate între motivele delictuale şi cele sociale.. de nivelul lor de viaţă sau de avere.Factori care susţin mecanismele crimei 1.. atentat verbal la pudoare neglijenţa.. sublimarea (devierea dorinţei spre noi obiecte fără raporturi aparente cu ea. specifice (periculoase) şi care generează tensiuni psihologice care duc la delict: agresivitate det. ex.. concepţia despre onoare) de cele endogene (exces pasional.mec.mobil: de ordin intim. egoism) B. criminologia putând fi considerată ca o patologie morală . flirt.

Factori ataşaţi situaţiilor mixte (ocazia trebuie căutată dar apare şi un stimul specific personal sau interpersonal): a) – inadaptarea (tensiune între individ şi mediu): dacă nu are sprijin. b) rel.aspiraţiile altui individ sau grup (model criminal). raţionalizare (elab. auxiliari). interpersonale specifice: crima în doi. d) situaţia de deţinut: se învaţă tehnici criminale. nevoia de a afirma omnipotenţa colectivă ca un mijloc de a compensa frustrările individuale („ patota”). identificare). roluri. proiecţia agresiunii ( răzbunare la întâmplare tinerii atacă un magazin pentru că nu au fost primiţi la cinematograful de alături). organizare. raţionalizarea) 3. c) epidemia criminală: activitate spontană a unei bande. de argumente justificative). asociaţia criminală (şef. 2. homosexualitate (prin contagiune. imitaţie. individul va căuta un mediu specific unde reacţiile sale vor fi admise şi în armonie cu stilul său de viaţă. posibilităţi de şantaj. 22 . ierarhie. motivată prin dorinţă de răzbunare. identificarea. Factori ataşaţi situaţiilor non-specifice (amorfe): depind de gradul maturizarii infracţionale (proiecţia.

Acest lucru apare atunci când el interiorizează modalităţile de justificare ale vieţii infracţionale tipice pentru grupurile delincvente („tehnicile de 23 . Atitudinea criminogenă poate fi o trăsătură permanentă sau pasageră în viaţa individului care. Farrington Modelul criminogenezei – infracţiunea este o reactie la injustiţia suportată. este caracterizat de un mod de gândire pro-infractional. 2) autorul e influentat de atitudinea generala a colectivitatii fata de furt si hoti. chiar dacă nu trece la fapte. Etapele trecerii la act in crima pasională : . Există două tipuri de delincvenţi : a) cei care vin permanent in contact cu justitia iar maturizarea infracţională le-a influentat formarea personalitatii (recidivistii). tânărul va deveni delincvent. Dacă influenţele pro-infracţionale vor fi mai puternice.7 – Trecerea la act Clasicii au descris trei modele ale trecerii la act : 1) modelul criminogenezei (Etienne de Greeff) 2) modelul “drift” ( David Matza) 3) modelul antideterminist (A. Cohen) 4) modelul lui David P.crima este produsul unei alegeri libere la capătul unui proces de «abandon în derivă către delincvenţă ». Este cazul tinerilor care nu devin delincvenţi de la început: ei oscilează un timp între conduite corecte şi conduite infracţionale.atribuirea celuilalt a infidelitatii şi desconsiderarea sa profundă -asentimentul formulat: actul pare justificat şi indispensabil ( faptuitorul are de ales intre sinucidere şi omor) . Modelul “drift” . trece printr-un proces de dezangajare afectiva si realizeaza actul pentru salvarea propriului eu.etapa de criza – individul e sclavul propriilor justificari. b) cei care au reactii paroxistice accidentale de injustiţie suportată (crimele pasionale). Trecerea la act în infracţiunea de furt: 1) autorul justifica furtul prin injustitia lumii (este convins ca lumea e populată de hoţi).

Actiunea infracţională nu apare brusc ci are o istorie iar etapele nu sunt strict ordonate. furia. exigenţa de loialitate. la dezvoltarea delincvenţie” 24 . Conţinutul noţiuni de « drift » : a) subcultura – neaga respondabilitatea. disciplina centrată pe dragoste. c) principiile traditionale ale delincventilor privind onoarea. familia cu comportament infracţional şi privaţiunile socio-economice. apare următoarea fază IV – faza de decizie şi trecere la act: este condiţionată de calitatea ocaziilor întâlnite. întăreste sentimentul de injustitie. de probabilitatea subiectivă atribuită diferitelor rezultate urmărite. iducaţie inadecvată. Farrington consideră că “impulsivitatea. profesorul David P. consideră că actul infracţional este rezultatul final al unui proces cu 4 faze: I – faza de energizare: individul doreşte bunuri materiale. în ciuda interrelaţiilor lor. condamnarea celor care-l condamnă. inteligenţă scăzută. II – faza de direcţionare: dominată de factori negativi precum familia săracă. supravegherea de către părinţi. satisfacerea imediată a unor impulsuri (excitaţia). În finalul prezentării sale. dacă aceşti factori nu sunt suficienţi de puternici. integrând teoriile dezvoltării şi cele situaţionale. inteligenţa scăzută. virilitatea. loialitatea. b) utilizarea de către delincventi a justificarilor legale privind alienarea mentala. eşec şcolar. frustrarea. de percepţia costurilor şi beneficiilor. independent. Farrington Cercetătorul britanic. mediu intelectual nestimulator. contribuie toate. mai pot acţiona unii factori pe termen scurt – plictiseala. dificultăţi în găsirea unui loc de muncă. Modelul antideterminist consideră că delictul se dezvoltă în timp şi etapizat prin tatonări ce pot fi modificate in functie de autor şi de situaţia precriminală. Modelul lui David P. Atitudinile delincventului după trecerea la act sunt revelatoare pentru personalitatea autorului : aceste atitudini permit diagnosticul perticulozităţii sale. III – faza de inhibare: pot apare elemente care să blocheze trecerea la infracţiune – căldura părintescă. alcoolul. consumul de alcool. Componentele situationale au rol de feed-back. atribuirea vinei victimei. dezacordul celor apropiaţi pentru proiectele sale infracţionale. relaţii afectuoase cu cei din jur. proasta educaţie. un statut privilegiat printre apropiaţi. de absenţa stigmatizării. forta majora.neutralizare”): negarea prejudiciului. pierderi majore scontate în cazul comiterii infracţiunii.

insistent. infanticid) . intelege greu esenta problemei.delincventul trece printr-o criza .caracterul periculos rezulta din complexul personalitate – situatie. vorbeste lent. ranchiunos. tenace. repeta acelasi lucru.b – achizitive (furturi simple sau complice) : prin sugestibilitate . incendiere. . lent. inclinati spre alcool pentru ca sunt disforici.subiectul e intr-o situatie specifica sau periculoasa din care nu poate scapa decat recurgand la delict (ocazia e deci prezenta) . monoton . . . perseverent). are accese de furie si distructivitate. atentat la pudoare. .8 – Tipologia crimelor Crimele primitive (fără controlul eului) E. . lipicios (aderent.infractiunea este unica si indreptata contra unei singure persoane (grup) . Crima utilitară . . incest.a – violente: din cauza exasperarii produse de excesul de critica. fapt det. dezvolta stari paranoice. Seelig distinge: a – reacţiile explozive (acumulari afective care duc la reactii disproportionate. b – actiuni de scurt-circuit (nemotivate): subiectul e incapabil să adopte o conduită corectă (feed-back pozitiv= efectorul si receptorul se stimuleaza reciproc): la debilii mintal – piromani. furturi din magazine .situatiile pot fi periculoase obiectiv sau subiectiv.Debilul mintal cu reacţii antisociale : .2 – criminali prin reactii primitive: se răzbună sub imperiul furiei sau urii acumulate (asasinat. nu intelege nuantele. cu idei fixe. de structura biopsihologica a persoanei . frecvent consuma alcool . .tipuri principale : 25 .c – sexuale : precoce. prin înmagazinarea ranchiunei si complex de inferioritate (incendiere) . – 1 –criminali prin agresivitate: sunt in stare cronică de excitare (tensiune) si explodeaza la cea mai mica ocazie.Individul cu caracter epileptic: greoi.

1 – omorul pasional : rezulta dintr-un conflict sexual) . calme social. . noaptea si e complica cu betie.. minorul care fură bani. .2 . procese de compensare) .delictul profilactic: autorul stie ca face ceva ilegal dar e convins ca astfel un rau mai mare si chiar face bine : eutanasia. monotonie.tipuri : . . agresiunea preventive care descarca potentialul agresiv. .b – furt – casierul. a se pune in valoare prin astfel de conduite (detinut – « daca nu m-am remarcat in bine.delictul simbolic: cel care sufera consecintele nu e legat direct de delincvent ( elevul fura creioanele profesorului care seamana cu tatal pe care il ura. civile). plictiseala. II – dezangajare (un fel de suicid) : ruptura retragere. poate fi urmata de de suicid sau de predare la politie . reputatia. angoasa. autorul crede ca va instaura justitia in relatiile publice sau private. . Sunt comise in banda.a – omor – pentru o moştenire sau o nouă căsătorie . faze : I – procesul de reducere : amantul ranit revalorizeaza anumite lucruri (eul. .4 .omorul ideologic : privit ca o datorie . asentiment formulat. . . dezinteres pentru viitor si viata sa . ») . criza.avertizări anterioare . din generozitate in timpul razb. . e rar in perid. . apar revendicari sub eticheta de dreptate sau chiar razbunare explicita .par dezinteresate. Crima pseudo-justitiară .exista intotdeauna un sentiment de razbunare (altruism. excrocul care fraudează firma la care lucrează.faze : consimtire atenuată.5 – delictul revendicativ : autorul se erijeaza in aparatorul intr-o afaceri in care nu e direct implicat (din datorie. scandal sau viol.3 . iaristii publica istorii simbolice pentru a ataca regimul. banii cheltuiti) . . critici asupra unor persoane neinsemnatte si nu asupra celor intr-adevar urâte). ratiuni ideologice. rol important al tertilor si al unei insulte siplimentare (« picatura…. santajul inversat (victima santajeaza autorul). atunci sa ma remarc in rau ») 26 .7 – delictul auto-punitiv sau prin sentiment de culpabilitate (Freud : act justitiar contra sinelui) : masochism.6 – delictul liberator/de aventura: se naste din insatisfactia fata de viata cotidiana.

in lumea criminalilor : spargeri. bande de adolescenti. falsuri. Clasificarea crimelor după numărul de participanţi .Crima organizată . . pregatirea. complici) . . exploatarea viciilor.in afara lumii criminalilor (gulerele albe): fraude fiscale.ocazia e cautata ( pregatiri. bande de adulti efemere/permanente.scop achizitiv .forme : .c – crime ale multimilor (spontane sau conduse de un lider) trasaturi : rolul sefului. executia) .b – crime comise in asociere (cu complicitate in aval sau in amonte – instigator) varietati: crime in doi (sot-sotie). coruptie.a – crime comise izolat (ideea. escroci . . natura fenomenelor care genereaza crimele 27 .

P G=a1F+a2T+a3E+a4P (unde “a1-4” este un coeficientul de ponderare) Periculozitatea delincvenţilor Rafaele Garofalo (1851-1934). Elemente constitutive ale periculozităţii a) capacitatea criminala (perversitatea constanta si activa a persoanei si capacitatea de rau pe cere o putem astepta din partea sa). Combinand capacitatea criminala cu adaptarea la mediu vom avea patru situaţii : 28 .costuri energetic .9 – Periculozitatea delincvenţilor Specificitatea motivaţei infracţionale Intelegerea motivatiei trebuie sa ia in calcul noţiunile de utilitate şi cost al actului infractional. fundamentale. este primul care consideră cauza initială a crimei ca fiind o predispozitie organica a individului.E .costuri financiare .T . Pot fi de două feluri : comportamente întâmplătoare sau decizii bruşte. de mare risc pentru individ ( ca în crima pasională). în care costurile sunt mult mai mari decât beneficiile realizate.costul psihologic .F . El o numeşte temibilitate. Costul general (G) al unei infracţiuni include următoarele componente: .costuri temporale . c) infracţiuni aleatorii (10%) . Din această perspectivă se disting : a) infracţiunile coerente (90%) .caracterizate de inegalitatea utilităţii şi a costului (utilitatea e considerara superioară). b) infracţiunile incoerente. b) adaptarea la mediu. înţelegând prin aceasta probabilitatea unui individ de a comite un delict sau capacitatea sa de a comite un act delict de altă gravitate. profesor de drept penal la Universitatea din Neapole.ele au motivatia dincolo de balanţa utilităţii şi costurilor.

pedofilul. adaptare la mediu mare (ex. tâlharul. escrocul. anamneza. adaptare la mediu mică (ex. 29 . teste proiective. 2) capacitate criminală mică. b) ezitari asupra prognosticului de recidivă: declararea starii de periculozitate are ceva pesimist. teste. cerşetorii) Evaluarea stării de periculozitate : a) indicii legali : se referă la natura si nrumărul infractiunilor. chestionare b) statistice – scalele de predictie Dificultăţi pentru expert în a formula concluzia de periculozitate : a) bazele psihosociale pe care se bazeaza diagnosticul sunt încă incerte si el va ezita sa traga o concluzie pe baza unei impresii subiective. adaptare la mediu mică (ex. etc. criminalul in serie). Critici ale teoriei privind periculozitatea : 1) “periculozitatea” este un concept normativ si relativ ce depinde de legislatia fiecarei ţări si de momentul istoric traversat. static.1) capacitate criminală mare. care exclude evolutia în bine a individului. micii găinari. Motode de evaluare: a) clinice – interviul. b) indicii bio-psiho-sociali: sunt relevati prin anchete în mediul de formare. criminalul pasionalal) 3) capacitate criminală mare. electroencefalograma. desi bolnavii mintali nu comit mai multe delicte ca alte persoane. adaptare la mediu mare (ex. 2) se poate confunda periculozitatea unui comportament dat cu periculozitatea individului 3) atunci când definirea periculozitatii este incredinţată psihiatrilor se crează o asociere intre maladia mintala si periculozitate. recidivistul) 4) capacitate criminală mică.

camuflajul si coeziunea functionala . cu antecedente penale (recidiva devine un produs al procesului penal. .c – criminalii organizati asigura protectia. variază după epoci şi contexte recidiva . lipsa de scrupule) . tineri defavorizaţi. trăiesc într-o zonă gri (caută ocaziile. judecători. poliţişti - Cauzele persistenţei infracţionale . emigranţi. există un proces de “selecţie” a recidiviştilor din rândul unor categorii de populaţie – şomeri.b – inserţia intr-un mediu puternic împregnat de valorile criminale care asigură stabilitatea crimei (ghetou etnic.a – socializare defectuoasă : rebeliune contra autorităţii. dar unii pot scăpa acestuia ca problemă.indicator al jocului dintre politicile penale şi politicile sociale din amonte simbolul eşecului tratamentului penitenciar (personalul penitenciare considerat un fel de “maturător al societăţii”). un construct social ) dilemă : bună adaptare pe termen scurt dar inadaptare interpersonală pe termen lung atitudini diferite faţă de fenomenul recidivei la politicieni. incurajarea. gustul pentru câştig facil. 30 . subcultură. nivelul de recidivă exprimă ceea ce sistemul nu este capabil să elimine delincvenţa poate lua forma unui destin funest care-l absoarbe pe autor.10 – Psihologia recidivei Introducere . ostil unei reuşite prelungite recidiva poate fi interpretată ca un rezultat al instituţiei penitenciare: de la incapacitatea de a face bine la capacitatea de a face rău ca fenomen. deplasează accentul de pe infracţiune pe delincvent judecatorul trebuie să se întrebe : pedepseşte un vinovat sau îl determină să nu mai recidiveze. incapacitate de a stabili relaţii satisfăcătoare cu alţii. .recidiva este o secvenţă premeditată de strategie adaptativă într-un mediu social global. toxicomani. se află în marginalitate) .

întotdeauna încărcate de agresivitate contra sa s-au a altuia. atrag alţi complici.tipul ideal de recidivist : « psihopatul » sau « delincventul deficitar » afectiv sau cognitiv. .. .. . o insuportabilă tensiune psihică . pag.modelul criminologiei clinice concepe R ca rezultatul unei predispozitii individuale de natură compulsivă iar renunţarea ca rezultat al unui proces de maturizare . dar prevede şi consecinţele ei.delictul releva « adevărata natură » a autorului.renuntarea este o reacţie conjuncturală determinata de certitudinea.actul e evitat. Compulsie (lat.bolnavul îşi reprezintă mintal foarte viu scena îndeplinirii acţiunii respective.acest model se aplică recidivei « anormale » a delincventilor persistenti si duce la concluzia că precocitatea traiectoriei delincvente variază direct cu durata sa .intensitatea predispozitiei are rolul central şi poate fi evaluata indirect prin analiza trasaturilor de caracter sau de personalitate ( nevoia de stimulare. Modele explicative privind recidiva .modelul criminologiei penale (disuasiv) (stiinta sanctiunilor si a efectelor sale) considera renuntarea ca o consecinta a efectelor disuasive cumulative iar recidiva ca un rezultat indus de o reactie de « neincredere » în pedeapsă . Medicală.e – criminalii cu guler alb : profită de legislaţie. .Gorgos – sub red.d – mediul de droguri şi alcool : trăiesc din expediente şi întreţine activităţile « predatoare » . organizează reţele. care cîştigă in forţă si precizie cu fiecare repetitie . 597) . Buc.compulsio – constrângere) -apariţia în gândirea subiectului a unei idei care contrazice total convingerile sale şi care îl îndeamnă la acte fără sens. vol. . . carenţe afectiv-cognitive. “Dicţionar enciclopedic de psihiatrie”. . rapiditatea. raţiunea stăpâneşte situaţia dar reţinerea determină nelinişte. 1987. . 31 . impulsivitate) sau direct prin masurarea pulsiunilor deviante sau perverse (falometria în agresiunile sexuale) . Ed.(C. ridicole. severitatea şi legitimitatea sanctiunilor . anxietate.teama de a nu comite actul impulsiv se menţine atât timp cât subiectul se află în situaţia de a-l putea executa: de aceea el ia frecvent măsuri de apărare şi evitare a circumstanţelor favorizante. I.

marginali. . recidivişti ordinari şi recidivişti din obişnuinţă . d . . recidiva e mai mare de 50% pentru pedepsele de până la 3 ani.renunţările rezultă din raritatea ocaziilor infractionale induse de mecanismele de reglare socială . . . cronici Reverendul Vernet: reeducabili.disuasiunea sancţiunilor primite. irecuperabili P.socială: implică o condamnare anterioară 20-30%. îndoielnici.Clasificarea modernă: cei cu fapte uşoare care stau puţin în penitenciar.acest model se aplica recidivei « normale » a delincventilor ocazionali . 47% au fost arestati cel putin o data pana la vârsta de 30 de ani . B . .acest model considera invariante predispozitiile delincvente individuale dar variabile conditiile in care trecerea la act este sanctionata.naturală: delincvenţa repetată fără a fi condamnată. 32 .o traiectorie începe cu prima arestare a delincventului .. .Cannat (1955): pseudo-recidivişti (infracţiunea are un caracter fortuit).Tipuri de recidivă A .dificultăţile intrinseci de a reusi intr-o activitate cu minim de satisfacţii.renunţarea e determinată de: . . C .efectele graduale ale maturizării. mai mică de 50% pentru cele între 3 şi 5 ani şi sub 20% pentru pedepsele mai mari de 5 ani.persistentă: multirecidivismul (aproximativ 5-15%) .tipul ideal de recidivist : « delincventul rebel » Tipuri de recidivişti Pinatel (1953): ocazionali. .in general. cei care au nevoie de un regim îmbunătăţit şi cei care fac obiectul unor închisori stricte. -Curba renunţării . sanctiunile penale au un « efect pervers » amplificand probabilitatea delincventei (pedepse similare pot avea efecte opuse). sanctiunile informale sunt mai eficace ca cele formale in a intrerupe o traiectorie criminală .uneori insa.penitenciară implică o şedere anterioară în penitenciar 50%. tratamentul carceral are efecte doar asupra primelor două categorii.

pot fi şi « cîstiguri negative » : angoasa.cîştigul procurat prin delict.după a cincea ( pentru restul..31% din cazuri .gradul de antagonism între delincvent şi victimă (confruntare/viclenie).9. .recidiva şi abandonul se subordonează unei logici a câştigurilor sperate şi nu celei a fricii (de pedeapsa). viaţa ia aspectul unui destin funest. frustrări. .2% Egocentrismul…………. privind nucleul personalităţii la deţinuţii recidivişti italieni de 18-25 de ani. -Frecvenţa oportunităţilor delincvente -frecvenţa infracţiunilor este determinată de : .3 trăsături .numărul si vulnerabilitatea ţintelor atractive. .5% din cazuri Agresivitatea ………….).24% .cu cât pedepsele sunt mai aspre şi instituţiile de control mai agresive. 58.50% din delincventi abandonează inainte de a fi arestati . .2 trăsături .ca urmare.1 trăsătură .2 ani in medie.5% . cu atât infractorii îşi dublează eforturile şi sporesc flexibilitatea metodelor adoptate Giacomo Canepa a realizat un studiu în 1974. .gradul dezaprobarii morale si indignarii pe care il suscita delictul .32.intervalul care separă prima arestare de a doua este de 2.7% .24% 33 .renunţă după a doua arestare iar 87% . 75% .. . umilinţe .intervalul în care victima nu ştie că e păcălită asigură marja de manevră..0 trăsături .34. . persistenţa in delincvenţă depinde de capacitatea individului de a exploata avantajele din „nişele” locale sau temporare ale oportunităţilor la care are acces. .4 trăsături .1% Labilitatea a fost găsită în 65.2% Indifirenţa afectivă………16.frecvenţa variază invers cu gravitatea crimei.16.7. . găsind: . 38.

de obicei. apropiati de parteneri pentru a fi considerati de incredere. cu rol strategic in alegerea si coordonarea delictelor) . partenerii se schimba la fiecare nou delict. experienta. au gaştiguri mai mari . revindere.grupul cu risc crescut este cel al barbatilor de 18-35 de ani .cei care executa initiativele primilor – (31%) . traiectoriile pot fi: I – de la tactici de confruntare la tactici de viclenie şi de piaţă (delicte mai multe dar mai puţin grave) II – spre delicte mai puţine dar câştiguri mai mari : traiectoria devine ascendentă spre nişe mai bune – importator. . infractori cronici care comit cele mai multe infracţiuni. mecanismul reglator al descurajării este inactiv . eficienţa e condiţionată de identificarea corectă a riscului de recidivă: delincvenţii ocazionali – pedepse de intimidare delincvenţii care pot fi reformaţi – pedepse reeducative 34 .traiectoria de recidivă este o succesiune de secvenţe de adaptare şi ucenicie. si mai ales. .formarea personalităţii recidivistului: prin procesul de maturizare criminală (debut precoce). Instigatori şi făptuitori . b) – « executanţi puri” .Recidiva şi adaptarea .reuşita in delincvenţă depinde de atributele personale. -reţelele care « inovează » in timpul sau pe parcursul delictelor. distribuitor. .în crimele pasionale indivizii sunt influenţaţi de motivaţii pe termen scurt şi pierd din vedere consecinţele pe termen lung ale acţiunii lor .tradiţionale (fără rezultate notabile): întărirea represiunii . . .trecerea la act: personalitatea e dominantă în situaţiile non-specifice . functie de obiectivele urmarite. reuşite neprevăzute.diferentierea intre cele două categorii de delincventi se accentueaza progresiv .studiile cognitive au demonstrat că percepţia consecinţelor punitive ale infracţiunii este difuză iar în perioada de dinaintea comiterii actului. punctate de eşecuri dar şi de reuşite (cîştiguri. de calitatea si intinderea retelei de « asocieri diferentiale » capabile să mobilizeze parţial sau temporar alti delincventi : apar deci doua categorii de infractori : a) – instigatorii (« antreprenorii ») – aproximativ 18% (au varsta mai mare. Soluţii .eliminare („incapacitatea selectivă”): prin încarcerarea pe termen lung a celor “irecuperabili”.marimea medie a reţelelor de delincvenţi este de 6 subiecţi . erori evitate).

b .depistarea şi trat.evaluează riscul de recidivă funcţie de particularităţile persoanei şi trecutului infracţional şi sunt supuşi unui control şi supravegheri corespunzătoare. .tratamentul penitenciar duce la scăderea frecvenţei implicării în activităţi infracţionale (“something works” – câte ceva funcţionează) dacă : .delicvenţii care nu pot fi reformaţi – pedepse nedeterminate .depistare şi trat.a . .funcţionează pe baza unui model teoretic al cauzalităţii infracţionale. delincvenţilor minori în instituţii specializate ( potenţialii recidivişti) . 35 .c .dacă utilizează abordarea cognitiv-behavioristă (recidiva se reduce cu 8%).moderne : .prevenire: capitol în “politica oraşului” . precoce a delincvenţilor potenţiali în libertate (înainte de pubertate) .

Sinucideri: 45% .000 morţi violente. Din totalul de 1.peste 60 de ani Cele mai frecvente sinucideri sunt în 28% . violenţa cheamă violenţă ceea ce duce la o explozie de brutalitate. Efectele violenţei individuale – primele succese seduc dar stigmatizează pe cel care o foloseşte. 1.000 persoane decedate în războaie. 18% bărbaţi.700. 36 . 14% bărbaţi.11 – Problematica psihosocială a violenţei În anul 2000 pe întreaga planetă s-au înregistrat: 520. infiltrarea violenţei în toate sferele sociale.000 s-au înregistrat în ţările sărace. conferirea de legitimitate.000 de astfel de decese. 15 – 29 ani. Cauzele psihologice şi psihosociale ale comportamentelor violente: eşecul dialogului. anturajul care admite forţa. Mediterana Orientală 21% . 815. dezumanizează.500. (Sursă – Organizaţia Mondială a Sănătăţii) Discursul contemporan despre violenţă este catastrofic: se vorbeşte despre contagiunea răului.000 sinicideri . imposibilitatea de a scăpa. determină ură şi repulsie. 45 – 59 ani. Omorurile şi sinuciderile pe grupe de vârstă: Omucideri: 19% bărbaţi. gelozia (eşecul alegerii partenerului deseori se transformă în eşecul vieţii). pericolul concentrărilor umane. Omorurile cele mai multe în s-au înregistrat în Africa şi America. 310. iar restul în ţările bogate. Europa şi Asia.între 45 – 59 ani Pacificul Oriental. 30 – 44 ani.între 30 – 44 ani.

5. 1981 Efectele violenţei televizate: 1.CLASIFICĂRI ALE VIOLENŢEI I. Procentul celor care consideră violenţa ca o soluţie potrivită. Paris. Creşte justificarea folosirii forţei de către autorităţi. VIOLENŢA COLECTIVĂ Violenţa cetăţenilor contra puterii Violenţa puterii contra cetăţenilor Terorism Greve Revoluţii Terorism de stat Violenţă în domeniul industriei III. Credinţele morale devin mai slabe pentru că mediul social nu prezintă reacţii prosociale. b) conştientizează partenerul neprevilegiat. 3. VIOLENŢA PRIVATĂ Criminală Noncriminală Mortală Omor Asasinat Corporală Sexuală Suicid Accidente Execuţie Lovituri Răniri Violul capitală voluntare II. 2. 37 . Numărul celor care intervin între două persoane agresive scade. creşte cu vârsta. Copii vor considera comportamentul agresiv ca un lucru obişnuit şi un mijloc potrivit pentru rezolvarea conflictelor. 4. Aspecte psihosociale în conflictele interpersonale Este formă de socializare pentru că: a) instituie identitatea partenerilor. VIOLENŢA PAROXISTICĂ Războiul (Sursă: Jean Claude Chesnais „Istoria violenţei”.

lipsei de tact. etc.. dar în relaţiile primare există pericolul destrămării relaţiei pentru că sentimentele ostile se acumulează şi se intensifică. fapt ce oferă fiecărei părţi un mijloc de coerciţie şi opoziţie împotriva celeilalte. arbitrarului. Absenţa conflictului într-o relaţie nu poate servi ca indicator pentru stabilitatea acesteia. reale sau ireale. 38 . bună dispoziţie. atât de atracţie cât şi de ostilitate. În relaţiile în care participanţii sunt profund implicaţi (cu întreaga lor pesonalitate). pe când protestul deschis oferă satisfacţie interioară. În relaţiile secundare (ex. “Supape de siguranţă”: bancurile politice. ostilitatea poate fi exprimată liber. face viaţa suportabilă alături de persoane insuportabile. toanelor. Cooperarea produce dependenţă. eliberare.: de afaceri). duelul (pe vremuri). Cu cât relaţia este mai apropiată.• • • • • • • • • Dreptul de a ne răzvrăti împotriva tiraniei.. vor apărea atât sentimente de dragoste cât şi de ură. cu atât mai crescută este investiţia afectivă şi cu atât mai mare tendinţa de a suprima şi de a exprima sentimentele ostile. Sentimentul de opresiune creşte dacă este suferit în tăcere. Conflictele care interesează baza unei relaţii sunt mai intense decât cele care privesc problemele periferice. serialele TV (pentru că oferă şansa de a plânge). Aceste supape de siguranţă sunt necesare în structurile sociale rigide pentru indivizii nevrotici şi în situaţia când se acumulează frustrări în familie. vrăjitoria.

. actiuni incoerente. deseori maltratati de parinti in exces. .reificarea victimei – tratarea victimei ca un lucru. in general se camufleaza bine in reteaua sociala. nu considera oameni ca persoane ci ca obiecte ce pot fi supuse actelor lor permisive. nu are remuscari. . inteligenta mediocră.integrarea socio-profesionala – bine integrati in profesie si familie. absenta culpabilitatii si a rezonantei afective nu a permis reorganizarea personalitatii. . capabil sa-si domine victima. Criterii tipologice : .situatia familiala si copilaria – copilarie dificila.12 – Ucigaşii în serie Distincţie necesară: Ucigaşi în masă – omoară mai multe persoane intr-un singur act sau prin acte repetate la intervale scurte (prototip : atacul cu bomba) Ucigaşi în serie – săvârsesc de la trei omoruri consecutive în sus.aparenţă fizică – fara particularităţi distincte. lucid. 3) borderline – actioneaza dezordonat. daca au beneficiat de ingrijire (medicala. ingrijitori pentru persoane in vârsta.starea psihica – responsabil si lucid in timpul actelor. cu sange rece. rareori sunt şomeri. .sexul – majoritatea sunt barbati singuri. 39 . membri ai echipelor electorale). .antecedente psihiatrice – in copilarie au alarmat adultiiprintr-o agresivitate nemasurata. psihalogica) la primul act au intrerupt ingrijirea. este rece si nu este empatic (criminal rus – 52 victime printre care 10 copii declara ca nu regreta nimic. Tipuri de criminali in serie : 1) organizat – buna integrare sociala sau cu o situatie ce impune compasiune. inspira incredere in faza de apropriere de victima. marginali sau solitari. perversiune morală si sexuală. au avut parinţi alcoolici sau membri ai unor grupari satanice. criminal francez – 63 victime declara ca a savarsit crimele in spirit sportiv). rareori actioneaza in grup. angajati in activitati de binevolat (ingrijitori la spitale. intelege consecintele actelor sale. 2) neorganizat – incapabil sa-si stapaneasca pulsiunile.

40 . cauta senzatii intense care considere ca-i sunt rezervate numai lui. etc. se consideră un « artist al crimei » . poate simula un handicap). documente. aspiră să aibă o putere din ce in ce mai mare. 3) abordarea – este o adevarata opera de seductie ce inspira simpatie si incredere ( face o invitatie politicoasă. personalizate. 2) negarea aplicabilitati legilor în cazul lor – individul este constient ca transgreseaza legilor dar considera că acestea au doar o aplicare teoretica. poate fi imbracat în uniforma unui politist. narcisismul patologic îi sustine sentimentul de absoluta suprematie iar suferintele victimei il amuză.Tipuri de motivaţii mai frecvente la ucigaşii în serie: 1) căutarea senzatiilor extreme – determinate de fantasme cu caracter pervers. cauta un complex da senzatii nu numai juisare sexuala. un cadou. 4) tortura – trateaza victima ca pe un obiect. inventeaza mijloace de tortura complexe. 5) uciderea – e rituala si deseori filmată 6) prelevarea trofeelor si a părtilor de corp pentru a retrăi senzatiile perverse sau pentru a face colectie 7) organizarea scenei crimei – de obicei ca o încăpere funerară sau pentru a asigura anonimatul sau consacrarea mediatica (iau toate actele victimei. peruci. introduc diverse obiecte in orificiile organismului). lasa victimele intr-o stare ce inspira oroare. 5) căutarea celebrităţii mediatice 6) orgoliu patologic: se admiră pentru propriile calitati supraevaluate. se simt frustrati daca victima moare prea repede.) 2) pânda – intr-un loc frecventat. aspira la mai mult decat e posibil sau permis . un animal. manipulare si control. cere ajutor pentru a cauta o strada. 4) revitalizarea – prin vampirism sau antropofagie pentru a-si ameliora sanatatea sau a se regenera. 3) cauta senzatii extreme de dominare. sa aibă drept de viata sau de moarte asupra victimei. comunică presei sau autoriăţtilor mesaje magalomanice. spală urmele. Fazele modului de operare : 1) pregatiri organizate sistematic – are un adevărat arsenal operational (arme. alegerea victimei dupa criterii personale.

Notă : 1) modul de operare rămâne neschimbat in timp. civilizatia imaginii privilegiază efemerul. 2) unii se consideră misionari cu puteri mistice sau intrumente supuse unor forte superioare. desemnate pentru a lupta contra unui « flagel social » . participa la reconstituiri pe care le consideră adevărate ritualuri. 3) în societatea spectacolului. mass-media a devenit un mijloc incitativ al treceri la act prin activarea sentimentelor de omnipotenţă. cultul eficacităţii si modifica procesul de constructie al identităţii personale. 41 .8) comportamentul în timpul anchetei – se intereseaza de mersul anchetei pentru a cauta senzati perverse.

sefi . 42 . Modul de intrare in banda este foarte dificil. complici) După o anumită perioadă.membrii activi . apar tensiuni in interiorul grupului ce pot fi determinate de trei tipuri de motive: . această tensiune se transmite in lanţ si la grupurile vecine cu care colaborează. din cauza succeselor.13 – Aspecte psihologice privind grupurile infracţionale Banda este o grupare de indivizi care au ca scop comiterea de infractiuni. experimentat si abil). Killer-ii au aparut initial pentru a pedepsi membrii infideli ( la început au fost gărzi de corp ale şefilor). lucru care amplifică si mai mult procesul de distrugere a grupului din din interior. Importanţa şefului se modifica pe masura ce succesele se acumulează. Bandele se structurează de obicei pe trei niveluri: .insatisfactia in legatura cu modul in care sunt conduse operatiunile . Odata instalată violenţa in interiorul grupului.modul cum se împarte prada In momentul in care apar tensiuni. El nu mai ia parte la actiune in mod direct dar controleaza din umbra toata operatiunea. Are un sef recunoscut (cel mai inteligent. încep să se remarce indivizii cei mai cruzi. Aceste tensiuni sunt nefaste pentru viitorul grupului infracţional.auxiliari (tăinuitori. Se rupe contactul intre sefi si indivizi. sporesc masurile de securitate si sanctiunile pentru membrii grupului care actioneaza pe cont propriu sau nu respecta procedurile. Grupurile infracţionale au o ierarhizare interioara si o specializare a rolurilor. La inceput banda are mici dimensiuni dar cu timpul structura sa creste.diferentierea in gradul de distribuire a sarcinilor periculoase .

. canalizează agresivitatea spre efort.14 – Violenţa în sport . 3 – dramatizează identităţile locale.sportul de masă este dominat de (ego-bilding narcisic): . solidaritatea şi dezinteresul.sportul a devenit: .exaltă reuşita socială şi meritocraţia .Tipuri de sport: .2 – divertisment(dansuri moderne.un instrument de apropiere între oameni şi între grupurile sociale.căutarea plăcerii . care îi fortifică şi perfecţionează calităţile corporale. 4 – exprimă problemele sociale ale momentului (afirmarea europeană. competiţia cu alt stat) 43 .amplifică mecanismele clasice ale spectacolului: incertitudinea şi identificarea . gimnastică medicală) .căutarea emoţiei corporale . . .Coubertin: sportul este o şcoală a moralităţii care cultivă curajul de a lupta.căutarea experienţei de sine . .prin reguli şi tradiţii. scopuri de atins şi concurenţă sănătoasă.căutarea evaziunii . volei pe plajă) .Semnificaţia fotbalului 1 – un limbaj înţeles de toţi (“esperanto” sportive şi cultural).3 – sănătate (aerobic.4 – sfidare (automobilism) . efortul.Kant: sportul este o datoriea omului faţă de sine.cultura suporterilor e un cadru de referinţă care le influenţează comportamentul. unele popoare dezvoltă o “cultură pozitivă” transformând suporterii în ambasadori ai toleranţei şi spiritului sportiv (Scoţia). Astăzi .1 – disciplinar şi moralist (arte marţiale) . naţionale şi individuale. 2 – exprimă echilibrul dintre sublimarea violenţei prin competiţie şi socializarea ludică.

4 – cei care supraveghează .voinţei de putere → a crescut distanţa între cluburi şi public: · spectatorul e văzut doar într-o perspectivă comercială. cu durată limitată . unde predomină opresiunea politică şi economică. unde există revendicări sociale sau ale grupurilor etnice.devine un câmp de securitate când se dispun elemente pentru a salva pacea sportivă. 44 . Aspecte negative în sport → rivalitatea cluburilor şi naţiunilor → nu mai domneşte justiţia → spectacolul vedetelor (poate fi o formă de alienare) → fascinaţia .5 – devine un câmp infracţional când scapă din cercul dreptului şi al legilor (mai ales în ţările autoritare sau foarte ierarhizate. în zonele cu slabă mobilitate socială) 6 .au o cultură sportivă variabilă .5 – cei care înregistrează/comentează evenimentul (jurnalişti) .“suporterismul” este o mişcare activă de implicare a individului şi puternic încărcată afectiv.performanţei excepţionale . ca un obiect de consum sau ca un consumator pasiv al spectacolului şi al produselor sale anexe.2 – spectatorii . · acest lucru a determinat o deresponsabilizare a spectatorilor de instituţia sportivă care e percepută ca o entitate abstractă → glorifică “produsele fără defect”: eroii stadioanelor aparţin culturii calităţii tehnice totale (Roky IV). manageri) .structură: -1 – participanţii la spectacol (jucători. tehnicieni.3 – cei care îndrumă (plasatorii) .o societate anonimă. pacea socială şi ordinea publică. poate transforma atleţii în “maşini aflate sub perfuzie” Populaţia marilor stadioane .dramatizării .

după gradul de implicare: 1 – suporterul activ (pasionat) 2 – spectatorii pasivi: . funcţie de circumstanţe şi de conjugarea unor factori de risc asociaţi cu reacţii emotive.între suporteri . nu au spirit colectiv (sunt doar spectatori). majoritatea spectatorilor pot bascula în acest tip de violenţă. 2 – ai cluburilor: se deplasează în masă în teritoriu . Cauzele violenţei suporterilor a) b) c) d) e) – concurenţa grupurilor stimulată de lideri – activarea răzbunării (prin atribuire) – memoria disputelor şi a rezultatelor acestora – forţele de ordine (din stadion şi din afara lui . 2 – violenţe permanente. 45 . Jaccoud.între suporteri şi forţele de ordine (nu sunt incluse acţiunile beţivilor) B – după caracteristicile violenţelor 1 – violenţe spontane (punctuale): potenţial. cu vecinii.venirea lor nu e motivată de pasiuni partizane ci de interese profesionale. cu prietenii.după obiect: 1 – ai echipei naţionale: mai vârstă.mercantilismul unor conducători sportivi (Malatesta.vin cu familia. autocontrol sporit. mai feminizat. 2002) Tipuri de violenţă în sport A – după combatanţi:.atitudinile lor nu sunt determinate de spectacol . selecţionat economic.între suporteri şi jucători . simbolice. organizate (huliganismul): .după comportament: a – paşnici b – cu risc de violenţă punctuală c – huligani specializaţi în violenţă (nucleul dur) .organizate de nucleul dur al suporterilor unui club care încearcă sistematic să înfrunte nucleul dur al clubului rival.Tipuri de suporteri . oportunităţi de întâlnire .

bilete pe piaţa neagră. .extrag o valoare simbolică din actele violente şi din participarea lor la nucleul dur.participare la afirmarea identitară .sunt o „competiţie” paralelă cu întrecerea sportivă. .3 .a face să pari violent: .2 .preferă o identitate negativă conferită de apartenenţa lor la un grup care dezvoltă incidente mediatizate. Situaţia actuală privind huliganismul: este fundat pe tradiţia susţinerii (sprijinului) este deriva extremă a suporterismului reactivează mitul “clasei periculoase” se constată o deplasare a violenţei din interiorul stadioanelor spre exterior.2 – provocări şi intimidări II – trecerea la act: . Formele violenţei pe stadioane I . lipsa serviciilor de securitate. . . 3 – catastrofele (prăbuşirea tribunelor.2 .1 . .. internet).liderii violenţi 46 .violenţa organizată .ei se consideră o elită a suporterilor şi fac din apartenenţa lor la un grup de huligani un mod de viaţă care aduce o plus-valoare identităţii lor sociale. morţi): sunt determinate de infrastructura defectuoasă.rolul de suporteri tinde să fie acaparat de tinerii din cartierele sensibile.caracterul planificat al violenţelor e dovedit de incidentele derulate înainte de meci şi de coordonarea acţiunilor prin noile tehnologii de comunicare (GSM. Huliganii: . în cartiere şi oraşe.contestarea .liderii şi cei prezenţi la toate meciurile (nucleul superactiv).deplasează vizibilitatea spre tribune. fapt care determină o conexiune între huliganism şi violenţele urbane. organizare slabă (puţine case de bilete).violenţa pentru violenţă III – violenţa ca resursă în dinamica grupului .1 – jocul de-a opoziţia . .1 .componenţă: .caută vizibilitatea şi reputaţia când evenimentul se derulează „pe teritoriul lor”. .

. 3 – transgresarea normelor este un construct social format în timp (ex. repartizare în spaţiu Soluţii la huliganism 1 – condiţia umană trebuie să fie sub semnul auto-controlului. raporturi.2 . poliţia nu intervine sau nu reţine pe nimeni iar magistraţii nu aplică legea) 4 – neaplicarea normelor este un vector al violenţei 3 – “blândeţea” conducătorilor de club creează: .6 – securitatea spectatorilor are prioritate .grupurile de suporteri: anticipează acţiunile forţelor de ordine .forme: .implicarea colectivităţilor locale .5 . număr.Analiza psihosocială a violenţelor .a – cauzală: accent pe etiologia violenţei . Spania “Comisia naţională mixtă de securitate pe stadioane” – Franţa “Comitetul naţional pentru sport şi securitate” – Germania .1 . atribuirea responsabilităţii.consecinţă: efectul probabil este că această mişcare de “docilizare” să incite o parte a populaţiei să găsească violenţa agreabilă ! Acţiuni preventive în sport Principii: . modul cum viaţa socială generează devianţa.acţiuni direcţionate spre suporteri . experienţe partizane trecute.b – comprehensivă: . .vechimea suporterilor. voinţa de a fi diferit.structuri permanente de gestionare a fenomenului “Consiliul naţional contra violenţei în sport” – Anglia.teme: organizare ritualuri. o construcţie .4 .forţele de ordine: tip.acţiuni pe termen lung . etichetare.3 . 2 – socializarea implică în mod necesar represiunea. context actual.geneză: .acţiuni direcţionate spre ambianţa cluburilor .7 – echilibru între exigenţele de securitate (cum să se răspundă factorilor reali de risc) şi necesitatea menţinerii caracterului festiv şi convivial al manifestării (raporturi pozitive între oameni în societate) 47 .violenţa e un proces.o zonă de “pământ al nimănui” .o complicitate la fenomenele violente (sub pretextul “liberării controlate a emoţiilor “) .

Leeds United: parteneriat cu Ministerul învăţământului. susţine politicile sociale.promovarea dialogului cu cluburile rivale .etape: contact → dialog. zile): ambianţă plăcută.mese rotunde trimestriale . controlul spectatorilor prin camere de supraveghere. promovează respectul altor culturi şi luptă contra rasismului. 2 – Responsabilul cu relaţiile cu suporterii şi asociaţiile de fani . Măsuri de prevenire: ale poliţiei. . măsuri educative şi sociale. să stimuleze crearea lor şi să le ofere un loc în sfera gestionării clubului. organizarea caselor de bilete.antrenarea vedetelor (au rol major) Relaţiile clubului cu suporterii şi cu mediul social 1 – “Carta suporterilor” .acţiuni înainte de meci (ore.numirea unui responsabil cu securitatea din partea suporterilor . atragerea la şcoală a copiilor cu dificultăţi (aceşti elevi sunt aduşi la şcoală cu autobuzul clubului iar rezultatele lor la învăţătură s-au ameliorat).acţiuni: ..promovează sportul în comunităţile defavorizate 3 – Rolul clubului în mediul social . infrastructură. competiţia nu trebuie să genereze un sentiment de excluziune ( în cartierele defavorizate sau la tinerii cu probleme) . favorizează educaţia şi integrarea tinerilor. legislaţie. . Modalităţi de prevenire: .partenariat privind drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi . Lille 48 .ameliorarea relaţiilor club – suporteri .oferă informaţii despre bilete. cazare.o politică a ospitalităţii: structuri de primire specializate. programe… . schimb de idei → evaluarea nevoilor şi aşteptărilor → formalizarea contactelor → conceperea cartei care va defini clar drepturile şi obligaţiile. transport.valorizarea eticii în sport.însoţirea suporterilor .8 – a lăsa la nivel local autonomia necesară pentru măsuri adecvate. asupra populaţiei locale .a întări rolul clubului în mediul social .acţiuni poliţieneşti .rol consultativ pentru suporteri .clubul trebuie să valorizeze asociaţiile oficiale de suporteri.

49 .Metropole: turnee şcolare de fotbal cu participarea jucătorilor profesionişti. Cehia: dezvoltarea unei noi generaţii de suporteri prin crearea de cluburi de suporteri-juniori (8-12 ani). loisir la club. Franţa: în 28 de departamente există „ofiţerul de prevenire a violenţei în sport”.

spatiu inchis . conditia infraumana se invata (a fi « nimeni » nu mai deranjeaza) 6. . inactivitate prelungita 50 . saracia rolurilor sociale. neincrederea si critica fata de institutiile de control social. criminalitatea este o problema globala iar solutiile sunt partiale. în libertate. . care te priveaza de responsabilitati.un camp de forte – tehnici de dominare din partea gardienilor si tehnici de rezistenta din partea detinutilor. planeta traverseaza o perioada contradictorie : marea toleranta fata de comportamentul uman. 5. 5.spatiu dihotomic si ierarhic . functia hoteliera a penitenciarului – se asigură o multitudine de servicii. 3. noul model social trebuie sa i-a in calcul si criminalitatea care decurge din acest lucru. . descarcari bruste de tensiuni. mulţi alţi delincvenţi. 2. sfirsitul iluziei ca o societate poate sa aiba conditii bune. 4.spatiu al experientelor limita (« omul este condamnat la libertate ») . contagiunea morala.spatiu al autoritatii – interactiuni sunt asimetrice. sa nu aiba delicventa si ca urmare sa nu existe inchisori. securitatea inchisorii e asigurata de un anumit tip de relatii interpersonale intre personal si detinuti Coordonatele institutiei penitentiare : . 3. nu exista singuratate morala (deţinuţii ştiu că au rămas afară.15 – Noţiuni de psihologie penitenciară Introducere 1. 4.detinutii sunt adusi impotriva vointei lor. 2.spatiu penal .prima sarcina a unui director de penitenciar . Ce este mai rău în penitenciar ? 1. disciplina este importanta. unii fiind oameni cu funcţii importante) 7. inchisorile actuale si-au pierdut specificitatea 6. creste capacitatea de a risca.siguranta personalului si a fiecarui detinut de ceilalti detinuti.

o problema de evolutie sau involutie a personalitatii 3.somatizari multiple . Expertul are o viziune de ansamblu. tânar sau copil. 1909 – este angajat primul psiholog in penitenciarul din Chicago in “Clinica pentru tinerii delicventi din Chicago” (psihiatru pentru a testa inteligenta) 1913 – In New York la “Reformatorul pentru femei” este angajat un psiholog pentru a identifica detinutele care puteau sa profite de programul de scolarizare si se puteau intoarce in societate fara riscuri.supraaglomerarea -deposedarea de bunuri personale afecteaza capacitatea de supravietuire Evoluţia psihologiei penitenciare Capacitatea de progres a unei insitutii este determinata de numărul specialiştilor pe care ii are. Specialistul este centrat mai ales pe o anumita problematica. comparativă. sarcina psihologului in inchisorile americane era de a depista deficientele de inteligenta si de a da un prognostic pentru eliberare. Intre cele doua razboaie mondiale. impune adaptarea la valori si norme informale.pedepsele scurte nu sunt o adevarata excludere .100 de psihologi proveniti din armata. istorică. 1945 – existau in SUA 80 . 2.pedepsele lungi sunt asemanatoare cu condamnarea la moarte pentru ca deţinuţii ies din constiinta lumii iar sederea in penitenciar se transforma intr-un anumit stil de viata. distinctia necesara .anularea intimitatii (nu exista refugiu) . şocul depunerii : .Prima pedeapsa 1. 51 . Valoarea timpului trait e diferita la un matur. Evolutia institutionala nu este posibila fără experti si specialisti. raportul fata de detinuti fiind de 1 psiholog la 2000 de deţinuţi.

5. In 1960 aveau 7 psihologi iar in 1970 – 50 de psihologi. 3.dificultati de a ajunge in posturi superioare psihologilor 1934 – in SUA se considera ca psihologii desfasurau cinci activitati principale: 1.lipsa de autonomie pentru specialist . 2. masurarea inteligentei evaluarea personalitatii redactarea rapoartelor reuniuni cu personalul consiliere individuala evaluare aptitudinala cercetare sarcini administrative 52 . 1 este reinsertia sociala si abia apoi custodia.dificultati de comunicare cu persoanele de nivel inferior . 4.psihologii aveau ca superiori persoane fara pregatire profesionala deosebita .atmosfera de tip militar . administrarea testelor evaluarea si clasificarea detinutilor aplicarea masurilor coercitive cercetare evaluare in vederea eliberarii conditionate 1952 – Corsini si Miller identifica 14 activitati ale psihologilor din mediul carceral: 1. 8. 3. 6.Gluck: “mediul penitenciar nu este atractiv pentru psihologi din cauza conditiilor rigide si inflexibile din aceste institutii care devin obstacole pentru dezvoltarea personala si profesionala”. 2. 1938 – în Canada o comisie parlamentara face o ancheta in penitenciare si considera ca obiectivul nr. Tot in 1973 se analizeaza dificultatile de adaptare a psihologilor la conditiile de penitenciar: . In 1973 se hotaraste ca raportul psiholgi – detinuti sa fie de 1 la 150 si de 1 la 40 in penitenciarele spital. 5. 7. Comisia parlamentara recomanda angajarea de psihologi. Primul psiholog angajat in Canada a fost in 1955. 4.

consiliere. evaluare. tratament. administratia si psihologii. activitati cu personalul 12. prezentarea unor expuneri in exteriorul penitenciarelor 1956 – Bodemar: “În inchisoare exista o relatie tripartida care opune detinutii. terapie de grup 10. 8% anchete si cercetari. analizand activitatea psihologilor o clasifică astfel: 48% din timp le ia administrarea testelor. 1970 – Norton.9. considerandu-i pe detinuti persoane normale. 1971 – Rahn propune inlocuirea modelului medical cu modelul psihologiei industriale. conferinte. ajutandu-i pe detinuti sa se adapteze matur si eficace la stresul din inchisoare”. evaluarea si redactarea rapoartelor. cercetare (inclusiv elaborare de teorii) 53 . 1980 – Asociatia Americana a Psihologilor Corectionali (AAPC) adopta standardele pentru serviciile de psihologie din inchisorile pentru adulti unde sunt definite cele 5 functii specifice rolului de psiholog: formare. evaluare pedagogica 11. 13% din timp le ia formarea personalului. formarea detinutilor 14.terapie). formarea personalului 13. 30% din timp activitate corectiva (consiliere. Psihologul are rolul de intermediere intre detinuti si administratie.

viol. caracteristicile fenomenului de atribuire a cauzalităţii în cazul deţinuţilor români. Bucureşti-Jilava. atitudinea lor faţă de pedepsele primite. furt. ultraj. violare de domiciliu. Acest studiu a fost realizat în anul 2005 în colaborare cu specialişti în probleme umane din 14 unităţi de detenţie subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor: Aiud. Gheorghe Florian Cunoaşterea modului cum diversele categorii de deţinuţi adulţi îşi motivează infracţiunile. trafic de influenţă. corespondenţa acestora cu situaţia lor socială.Anexa 1 MOTIVAŢIA INFRACŢIONALĂ LA PERSOANELE ADULTE CARE EXECUTĂ PEDEPSE PRIVATIVE DE LIBERTATE Dr. Acest studiu este realizat pentru prima dată în ţara noastră şi are deocamdată doar o valoare exploratorie: el a urmărit să determine dimensiunile problematicii studiate. METODOLOGIE 54 . Realizând această investigaţie mai mulţi ani la rând. adecvarea instrumentelor utilizate la obiectivele urmărite. luare de mită. deschiderea la dialog a persoanelor deţinute.vătămare corporală gravă. se vor putea stabili modalităţi eficace de intervenţie pentru prevenirea viitoare a acestor conduite antisociale. tâlhărie. lovituri cauzatoare de moarte. proxenetism. Târgu Mureş. Bucureşti-Rahova. abandon de familie. Oradea. mutaţiile apărute în timp. De asemenea. vom putea releva tipologia motivaţiilor la delincvenţii români. Poarta Albă. infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice. Mărgineni. Brăila. trafic de stupefiante. modul cum concep reintegrarea lor socială după liberarea din penitenciar . diferenţele calitative dintre diferitele surse de date. Focşani. Tulcea . Iaşi. pe această bază. este deosebit de importantă pentru înţelegerea factorilor premergători şi a mecanismelor de justificare utilizate de aceştia Avem în vedere acele infracţiuni care au cea mai mare pondere în totalul celor existente în prezent în penitenciare: omor. Satu Mare. Gherla. Timişoara. înşelăciune.

50 – violare de domiciliu. 59 – vătămare corporală gravă. în condiţiile acestui studiu. Prin „deţinuţi cu nivel de cultură ridicat” s-a înţeles. 49 – lovituri cauzatoare de moarte. educator. De aceea. Au fost consemnate aspecte calitative privind motivaţia infracţională reieşite din analiza rechizitoriului precum şi din relatările personalului care lucrează nemijlocit cu deţinuţii cuprinşi în eşantion. deţinuţii care au absolvit liceul. 54 – trafic de stupefiante.psiholog. 25 – trafic de influenţă şi 18 – luare de mită. rubricile privind motivaţia infracţională reieşită din rechizitoriu şi cea apreciată de personalul care lucrează nemijlocit cu cel în cauză . Fiecare tip de chestionar a fost aplicat la deţinuţi recidivişti şi nerecidivişti. au fost notate în detaliu. S-a ţinut cont de faptul că deseori deţinuţii prezintă incomplet situaţia lor juridică. 105 – furt.680 de subiecţi). modul în 55 . Diferenţele de reprezentare a deţinuţilor de la o infracţiune la alta sunt datorate faptului ca în unele unităţi nu au fost găsiţi deţinuţi care să îndeplinească exigenţele prevăzute sau nu au fost de acord să participe la acest studiu (lotul iniţial prevăzut a fost de 1. împrejurările şi motivaţia faptelor comise. o şcoală postliceală sau o facultate. din mediul urban şi rural. 56 – infracţiuni la legea circulaţiei. 38 – proxenetism. Toate răspunsurile oferite de deţinuţi la chestionarele administrate au fost trecute pe o foaie de răspuns iar atunci când relatările lor au fost mai nuanţate decât variantele propuse de noi. INVESTIGAŢIA DE TEREN Au fost investigaţi 947 de deţinuţi a căror repartizare pe infracţiuni a fost următoarea: 119 – omor. 98 – tâlhărie. 87 – înşelăciune. 91 – viol. au avut o importanţă specială. 44 – abandon de familie. şef de secţie. supraveghetor -. 54 – ultraj.În cele 14 unităţi de detenţie au fost aplicate chestionare special concepute la deţinuţi adulţi care au comis infracţiunile amintite. având nivel cultural ridicat şi scăzut. astfel încât să putem înţelege justificările infracţionale pentru fiecare subiect investigat. Chestionarele realizate pentru fiecare infracţiune s-au bazat pe experienţa celor care au lucrat nemijlocit cu aceasta categorie de persoane.

Eforturile de prevenire şi control a criminalităţii nu pot ignora motivele pro-infracţionale specifice unui delincvent sau unei categorii de delincvenţi. Instituţia penitenciară este un loc de perspectivă socială care permite o viziune profundă asupra unor procese şi dificultăţi aflate la nivelul indivizilor. CONCLUZII GENERALE 1. care duc la decizia de a comite o infracţiune. se vor putea lua măsurile adecvate pentru a corecta condiţiile de viaţă sau modalităţile de neutralizare utilizate de delincvenţi pentru a-şi justifica modul de viaţă. convingerile lor infracţionale. înţelegerea proceselor mentale ale delincventului şi contextul său de viaţă.care ei îşi reprezintă victima şi contribuţia ei la comiterea infracţiunii. noii veniţi găsesc justificări infracţionale gata fabricate. Ei analizează instrumentele utilizate şi oferă/aleg răspunsurile care. din punctul lor de vedere. de oameni urmăriţi de ghinion. am găsit un procent însemnat de rechizitorii care nu conţineau referiri clare la 56 . de persoane care doar au ripostat la o provocare. în mare. în final. 4. Chiar dacă aspectele generale sunt. În lumea condamnaţilor. de indivizi de care s-a profitat. de oameni cu lipsuri materiale majore care sau sacrificat pentru familia lor. le asigură imaginea cea mai avantajoasă: de victime. În dosarele de penitenciar ale deţinuţilor investigaţi. Ca urmare. uşor de înţeles şi interiorizat. sunt de o importanţă practică aparte. Situaţia de deţinut influenţează răspunsurile date de cei cuprinşi în cadrul unei investigaţii privind motivaţia infracţională. care le diminuează culpabilitatea şi le reface echilibrul sufletesc. se vor putea înţelege şi proiecta modalităţi de intervenţie adecvate care. Doar plecând de la aceste mecanisme generatoare de criminalitate. a familiilor acestora sau a comunităţilor din care fac parte. cunoscute de cei care se ocupă de controlul şi reducerea acestui fenomen social. 2. vor limita dezvoltarea fenomenului infracţional. elaborarea justificărilor infracţionale este un amplu proces de creare a structurilor de auto-legitimare a stilului lor de viaţă. etc. În cazul recidiviştilor. 3. plecând de la cunoaşterea acestora.

că situaţia lor materială era destul de bună la data comiterii infracţiunii. Un lucru demn de remarcat este faptul că mulţi din deţinuţii chestionaţi au copii. importanţa dată nevoilor personale şi ale familiilor lor. teama sau nu de etichetare.rechizitoriul. indirect. 5. atribuirea vinei pentru crima comisă sau pentru devenirea lor infracţională. Acest fapt devine preocupant la cel puţin 3 nivele: a . oricât de laborios ar fi acest lucru. c . să fie generată adeziunea publicului la aceasta. în care trebuie să se găsească o imagine de ansamblu a personalităţii delincventului. Toate acestea favorizează o cunoaştere de profunzime a lumii delincvenţilor şi a contextelor de viaţă în care s-au format.pentru instanţă şi pentru publicul larg este important ca motivaţia actelor comise de cel judecat să fie prezentată integral pentru a arăta baza pe care s-a construit sentinţa şi. aceasta 57 .de asemenea. că nivelul lor de şcolarizare este deseori ridicat. b . conştiinţa faptului că există sau nu mijloace legale de a le atinge.motivaţia infracţională. permite luarea unor măsuri corecte şi eficace atât în cazul unui delincvent cât şi al unei categorii omogene de infracţiuni. că au avut o copilărie lipsită de griji şi nu dominată de lipsuri şi rele tratamente. identificarea adevăratei motivaţii. sentimentul că pedeapsa primită e echivalentă cu fapta etc. modul cum au evaluat reacţia comunităţii faţă de o infracţiune sau alta.documentele din dosarul penitenciar. sunt foarte importante pentru cei care se ocupă de executarea pedepsei şi de programele de recuperare socială a deţinuţilor: totul începe cu studierea piesei principale a dosarului . a contextului în care s-a dezvoltat şi care a făcut posibilă infracţiunea. 6. Studiul realizat de noi arată că trebuie abandonate unele enunţuri (prejudecăţi) despre particularităţile delincvenţilor care nu mai au susţinere în realităţile întâlnite pe teren: avem în vedere faptul că ei provin în procente mari din familii organizate şi nu din cele dezmembrate. acest lucru va contribui semnificativ la o practică unitară a tuturor instanţelor de judecată. Cunoaşterea motivaţiei infracţionale permite înţelegerea criminalităţii din punctul de vedere al celor în cauză : modul cum au perceput lumea în care trăiesc.

Desigur. nu s-au găsit elemente particulare deosebite privind situaţiile pre-criminale în care au fost angrenaţi deţinuţii investigaţi: acestea au fost împrejurări banale dar care au căpătat în ochii făptuitorilor semnificaţii aparte – lipsuri materiale. 8. concluziile funcţionarilor din unităţile de detenţie invită la investigaţii mai ample înainte de fixarea pedepsei. nici la repercusiunile acesteia asupra victimei. sunt sănătoşi fizic. în general. provin din mediul urban. nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri. Ţinând cont de instrumentele utilizate. la data arestării mulţi din ei nu aveau o ocupaţie. lovitură cauzatoare de moarte. fără implicarea unei a treia persoane (care precipită lucrurile şi împinge la agresiune). că familia şi copiii sunt un factor moderator al criminalităţii. experienţa anterioară are un rol important la recidivişti. deşi majoritatea sunt „muncitori calificaţi”. care deseori. vătămare corporală gravă. doar între agresor şi victimă. Majoritatea deţinuţilor investigaţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani. nerecidivişti dar cu antecedente penale. 9. recuperarea unor sume de bani. şi anume. sub aspectul specializării infracţionale şi al cunoaşterii vieţii din penitenciar. sunt absolvenţi de liceu. în aceste infracţiuni. 58 . diferă de afirmaţiile deţinuţilor dar şi de cele consemnate în rechizitoriu. victimele sunt percepute ca fiind mai slabe din punct de vedere fizic. astfel încât. gelozia. Frecvent deţinuţii afirmă că nu s-au gândit la consecinţele faptei nici în ce-i priveşte . din familii organizate. personalul din penitenciare surprinde nuanţe de fineţe privind motivaţia lor infracţională. dar ameninţătoare şi enervante. 7. tâlhărie – actul violent are loc. răzbunarea. In privinţa infracţiunilor cu violenţă – omor. 10. In baza relaţiilor directe cu deţinuţii şi a perioadei lungi în care le pot cunoaşte problemele personale şi familiale. sunt necăsătoriţi. în familie sau înţeles bine cu mama şi afirmă că au fost rareori bătuţi în copilărie . Ca urmare. sancţiunea să fie adecvată personalităţii delincventului şi contextului social care au generat sau menţin starea infracţională. În general.situaţie contrazicând ceea ce s-a considerat o lungă perioadă.

vecinătatea. „tulburări de personalitate”. „apartenenţa la un grup infracţional”. în rechizitoriu se consemnează ca principale motivaţii „câştigul facil” şi „consumul de alcool”. aşa cum se poate vedea în tabelul următor (nu am trecut şi rubricile de „non-răspuns”. educaţia primită.11. escaladarea unor conflicte banale. „devalorizarea muncii”. posibilitatea de a obţine uşor şi repede bani şi bunuri. „alt răspuns” sau „nu recunoaşte fapta”): Sursa Motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 Vina victimei (poliţist. personalul din penitenciare menţionează „aspiraţii exagerate”. Plaja motivaţiilor infracţionale utilizate de deţinuţi precum şi cele regăsite în rechizitorii sau în relatările personalului din penitenciare. pieton) Sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă Surprins într-o altă infracţiune Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima 9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare (sub influenţa alcoolului) 11 A dorit să aplice o „corecţie” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din penitenciare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 59 . Infracţiunile care au făcut obiectul studiului nostru nu par a avea o legătură cu condiţiile generale din societate şi nici cu violenţa văzută la televizor ci cu ambianţa imediată de viaţă a delincventului – relaţiile familiale. 12. comparaţia socială (invidia). „căutarea unui trai uşor” şi „provocarea victimei”. nu este foarte întinsă. etc. Motivele infracţionale mai frecvent invocate de deţinuţi sunt „lipsurile materiale”.

12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 Pentru bani (câştigaţi uşor) Lipsuri materiale Pentru a trăi mai uşor. Pentru distracţie. am adormit la volan Starea drumului. condiţiile atmosferice. altă persoană 60 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x . a deveni cineva Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Din invidie Nesocotirea oamenilor şi a legilor (permis suspendat) Apartenenţă la un grup infracţional Din neglijenţă Pentru a achita o datorie Solicitat de cumpărătorii de droguri Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Victima a cerut mită Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Probleme etice şi deontologice Pentru a obţine un post Aveam puterea de decizie A scăpa de urmărirea penală Contra-serviciu Neatenţia mea (la volan) Teribilism la volan Oboseala. alţii au prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat. aventură Educaţie precară. mediul de provenienţă „Unii au prea mult.

este relativ bună. Pe baza experienţei noastre. avem convingerea că lucrurile nu stau aşa. orgoliu 48 Voiam să-mi trăiesc viaţa.în arestul poliţiei sau în penitenciar. îmi îngreunau existenţa 49 Atmosfera din casă 50 Neînţelegeri cu socrii 51 Înşelat de soţie. au fost puşi în dificultate. 14. Având în vedere importanţa identificării ştiinţifice a tipurilor de motivaţie pro-infracţională în fiecare caz investigat şi judecat. lucru de care au devenit conştienţi spun ei . ci deţinuţii exprimă o părere larg răspândita în lumea închisorilor: de câte ori au fost invitaţi să aducă argumente în acest sens. Conduita deţinuţilor în timpul executării pedepsei.42 Starea tehnică a vehiculului 43 Necunoaşterea regulilor de circulaţie 44 Vina persoanei care mi-a împrumutat maşina 45 Neînţelegeri cu soţia 46 Dezinteres pentru familie 47 Rea credinţă. a unor 61 . nu recunoaşte copiii 52 Iubea altă femeie 53 Satisfacerea nevoilor sexuale 54 Din plăcerea de a viola 55 O iubea 56 S-a ascuns de urmăritori (în evadare) 57 Pentru că i se făcea o nedreptate 58 Nu suportă autoritatea (neîncredere în autorităţi) 59 Nu poate justifica Total x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 34 x 36 27 13. O mare parte din deţinuţi consideră pedepsele primite ca fiind aspre comparativ cu faptele comise. se impune necesitatea prezenţei în parchete şi la instanţele de judecată.

25. .starea de recidivă: .specialişti în acest domeniu .3% sunt dependenţi de alcool iar 2. ar putea orienta modul de anchetare eficace în funcţie de particularităţile lor psihologice.liceul .28.24.fără ocupaţie.2% .5% .starea civilă: .ocupaţia la data arestării: .şcoală profesională .starea de sănătate: .3% . . cu copii – 15% .concubinaj.48% .35.2% .3% au între 36 si 45 de ani.3% .27% au între 26 si 35 de ani . Ei ar putea asigura o cunoaştere de profunzime a personalităţii delincvenţilor şi a gradului lor de periculozitate.divorţaţi.35.necăsătoriţi – 25. Deţinuţii condamnaţi pentru „omor” Date semnificative .27% au peste 46 de ani .51.36% .5% de droguri. cu copii – 15 % .53% .11% .studii: .nerecidivişti .căsătoriţi. cu copii – 17.au antecedente penale .5% declară că au şi boli somatice şi mintale.16.sănătoşi .cu afecţiuni medicale .cu boli psihice . 62 .30.2% . .muncitori necalificaţi.muncitori calificaţi . ar putea oferi expertiză în problemele practice cu care se confruntă magistraţii.vârsta: . ar elabora prognoze privind evoluţia viitoare a acestora în mediul de detenţie sau după liberare.3% .5% .25.5-8 clase .6% . .psihologi şi criminologi.

5 0. -vinovat principal de infracţiune este considerată victima (37%) iar deţinutul însuşi doar în procent de 34. . compasiune (23. în casa victimei (29.7%) sau sa predat poliţiei ( 30. -pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta comisă de 61.victimele erau bărbaţi (63%).după împrejurări.3 4.5%) sau indiferenţă (24.8 29. cunoscuţi anterior (78%) şi cu care aveau relaţii bune (52%) deşi nu erau rude (73%).. 70% din deţinuţi au regretat iar faţă de familia victimei resimt ruşine (39. fapta a fost comisă în spaţiul public (34. Motivaţia condamnaţilor pentru “omor” Sursă Tipuri de motivaţie Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă A fost surprins într-o altă infracţiune (furt.8 8.4% din cazuri. -după comiterea faptei. 13.73% au comis fapta singuri iar 60.5%.4 1.3%).6 1.5% în mediul rural.4%) sau în casa agresorului (23. .5 5 1.4% între 26 şi 30 de ani iar 12.2%).3% din condamnaţi.8%) şi enervantă (20.5%).5 8.4% aveau vârsta între 41 şi 50 de ani.4%).5 5 2.6% între 51 şi 60 de ani. .4 7.7 1 2 3 4 5 6 7 8 63 . viol) Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar % 34.5%).autorul a recunoscut infracţiunea doar după identificare (43. .5%).familia de origine este organizată în 82. aceasta fiind percepută ca mai slabă fizic (47%) dar ameninţătoare (37.7 16 34.5 8.repartizarea pe vârste a victimelor arată că 24.conflictul a fost neintenţionat în 52% din cazuri iar 58% din deţinuţi afirmă că a fost declanşat de victimă . . .

O menţiune fac pentru procentele mari în care nu sunt menţionate motivele infracţiunilor comise: 38% în rechizitorii şi 50% la personalul din penitenciare.8 49.4 7. dar aduce şi elemente trecute sub tăcere de făptaşi: surprinderea în timpul comiterii altei infracţiuni sau faptul că victima luase apărarea altei persoane.7 3. .7 100 Există diferenţe semnificative între cele trei surse de date privind motivaţia infracţională: . Deţinuţii condamnaţi pentru “lovituri cauzatoare de moarte” 64 . au fost sub influenţa alcoolului.toate categoriile de deţinuţii explică omorul în principal prin faptul că au fost provocaţi.9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare sub influenţa alcoolului 11 A dorit să aplice o „corecţie” 12 Alt răspuns 13 Nu recunoaşte fapta 14 Nu poate justifica fapta 15 Lipsă rechizitoriu 16 Non-răspuns (nespecificat) 17 Total 3. . din cauza geloziei sau la îndemnul prietenilor. la care mai adaugă şi alte explicaţii privind faptul că au fost agresaţi sau umiliţi de victimă. pe consumul de alcool (în procent mult mai mic decât cel afirmat de deţinuţi).2 0.3 100 4.7 8.5 38 100 1.personalul din penitenciar insistă asupra conflictului apărut între agresor şi victimă fără a considera că victima l-a provocat pe asasin.8 0.4 1.rechizitoriul pune accentul pe conflictul dintre cei doi.3 3.7 4.3 2.

5%) deşi erau.3% sunt nerecidivişti iar 47% au antecedente penale.3% nu aveau nici o ocupaţie . din familii organizate (79. .7%). - Motivaţia condamnaţilor pentru “lovituri cauzatoare de moarte” Sursă Tipuri de motive 65 Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din penitenciar .6%).7%). deţinuţii investigaţi consideră că victimele au declanşat conflictul (75. din punct de vedere fizic.6%).6%).14. faţă de familia victimei resimt ruşine (51%) şi compasiune (32.8% erau muncitori necalificaţi iar 18. în copilărie au fost rareori bătuţi (51%) sau niciodată (34. în cei care au 5-8 clase (30 %). cu vârsta cuprinsă între 36 şi 50 de ani (42.4% lucrau în agricultură.8%) urmând deţinuţii de peste 46 de ani ( 34. dependenţa de alcool este destul de frecventă (22.6%). deţinuţii declară că au fost disperaţi (28.intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este 26-35 de ani (38. cei mai mulţi sunt necăsătoriţi (34.3%.provin din mediul rural (59%). mai slabe.8%).5%. în ordine. .7%) .6%) dar erau rude doar în procent de 26.6%) şi enervantă (30. au considerat că au făcut o nedreptate (26.5%) şi regretă deznodământul (79.după studii.5%). la data arestării. ziua (57%) şi mai ales în zilele lucrătoare (71%) . 14.6%) şi liceu (24. 65.7%) şi afirmă că s-au înţeles cel mai bine cu mama (57%).44. . .Date semnificative . nu a existat o intenţie vădită de a comite agresiunea (63. condamnaţii se grupează. mai ales bărbaţi (73. deţinutul cunoştea victima de mai mult timp (81.după starea civilă. şcoală profesională (28. .8%). după comiterea faptei.4%) iar 43% declară că au o afecţiune medicală. urmând cei căsătoriţi care au copii – 16.după starea de recidivă.3% declară acest lucru) deşi înainte de aceasta victima li s-a părut ameninţătoare (30. fapta a fost comisă fără a fi ajutat de cineva (87.3% şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii .5%). victimele erau persoane mature.

putem trage anumite concluzii: . afirmă că au fost provocaţi de victimă (47%).2 2 4 28.2%). în principal. .2 4. . personalul nu poate preciza motivaţia infracţională iar o treime din rechizitorii nu fac referire la acest aspect. .autorii infracţiunilor de lovituri cauzatoare de moarte. umilirea lor de către victimă .2 2 2 49 100 Analizând procentele din tabelul de mai sus. în jumătate din cazuri.%) şi au fost forţaţi să se apere de aceasta (10. în jumătate din cazuri. explicaţia trecerii la act este găsită.2 4. că erau sub influenţa alcoolului (22. consideră că ceea ce a condus la deznodământul fatal a fost.6 10.1 2 2 2 2 8.5 10.2 100 32. Deţinuţii condamnaţi pentru “vătămare corporală gravă” Date semnificative 66 .deţinuţii foarte tineri (18-21 ani) şi cu nivel de instruire scăzut (1-4 clase).în rechizitoriile consultate. efortul de a se apăra de agresiunea victimei şi recuperarea unor bani sau bunuri .personalul din penitenciar consideră drept cauze principale conflictul.6 6.2 100 59.% 1 2 3 4 5 6 Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului Pentru a se apăra de victimă A fost umilit de victimă Din răzbunare Probleme financiare sau de proprietate cu victima 7 Surprins într-o altă infracţiune 8 Nu poate justifica 9 Alt răspuns 10 Non-răspuns (nespecificat) 11 Lipsă rechizitoriu 12 Total 45 24. în conflictul apărut între cei doi şi în mai mică măsură în consumul de alcool (doar 10% din cazuri).

că au făcut dreptate (20..7% nu aveau nici o ocupaţie.intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este cel de 26-35 de ani (42. 30. conflictul spontan (45.după starea civilă.8%). . Motivaţia condamnaţilor pentru „vătămare corporală gravă” Surse Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din 67 .8%) sau fără intenţie (37.jumătate din deţinuţi au recunoscut fapta după identificare (doar 18.3%).8%).5% sunt căsătoriţi şi au copii iar 20. . 34% erau muncitori calificaţi. 83% din victime erau cunoscute de agresor dinainte de agresiune şi aveau relaţii bune cu aceasta.cred că pedeapsa primită este mai grea decât fapta (67. . . 26-30 de ani (17%) şi 41-50 de ani (15.4% au 5-8 clase iar 23. . deţinutul (25.din spusele deţinuţiilor. . 34% sunt necăsătoriţi.6%) .7% au şcoală profesională.o treime din deţinuţi se declară “indiferenţi” atât faţă de victimă cât şi faţă de familia acestuia. .6% s-au prezentat la poliţie de bună voie).3%. de deţinut (17%) sau de o altă persoană -15. teamă (15.3%) a fost declanşat de victimă în 59. . .6%).provin din mediul rural (56%).două treimi din deţinuţi sunt nerecidivişti şi 51% au antecedente penale.3%).3%) sau le-a fost teamă (15.3% trăiesc în concubinaj şi au copii. .la data arestării 40. aceşti deţinuţi se repartizează în două grupe principale: 42.3%).starea de sănătate era bună pentru 73% din deţinuţii investigaţi deşi 22% recunosc că sunt dependenţi de alcool. aveau vârsta de 31-35 de ani (20. .după studii. furie (20.2%).3% din cazuri. s-au înţeles bine cu mama (54. ziua şi noaptea în procente egale şi mai ales în zilele lucrătoare.deţinuţii afirmă că au considerat că au făcut o nedreptate (20%). de asemenea. 5% lucrau în agricultură. după încetarea agresiunii. şi un sfert din ei au fost deseori bătuţi în copilărie.victimele au fost mai ales bărbaţi (78%). 20% din cei intervievaţi nu recunosc nici acum fapta comisă.4%) sau persoanele din anturaj (13.condamnaţii consideră că vinovat de eveniment a fost victima (50.8% erau elevi sau studenţi.6%) sau nemulţumire (13. din familii organizate (73%). . . victima a generat la deţinut enervare (22%).majoritatea au comis fapta singuri (61%). 6.4%) .3%).

4 100 penitenciar % 35.4 100 30. de asemenea.1 1.1 5.5%) în timp ce personalul corecţional consideră ca ceea ce explică trecerea la act a fost conflictul şi faptul că deţinutul a fost surprins în timpul săvârşirii altei infracţiuni.6 5.2%) sau prin presiunea grupului de prieteni (8.7 10.Tipuri de motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului Pentru a se apăra de victimă Surprins în altă infracţiune Îndemnat de prieteni Răzbunare (sub influenţa alcoolului) Probleme financiare sau de proprietate cu victima Gelozia A fost umilit de victimă Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Tota l 45.5 5. furt sau viol (10.2 1. de regulă.7 52.7 1. nu se fac referiri precise la motivaţia infracţională dar şi cele în care personalul din penitenciare nu se pronunţă referitor la cazurile investigate de noi.7%).7 44 100 Observăm în tabelul de mai sus discrepanţe majore între ce declară deţinuţii şi ceea ce au ajuns să cunoască personalul din penitenciarele în care aceştia îşi execută pedeapsa: deţinuţii motivează fapta prin provocarea de către victimă (45. Deţinuţii condamnaţi pentru „tâlhărie” 68 . în rechizitoriu.2%).5 10.2 8.4 1. procentele mari în care .1 5. Menţionăm. prin nevoia de a se apăra (10.6 3.2 3.7 8.7 8.1 10.4 1.

.3%). .5%).2%).6%).înainte de comiterea faptei. panică (10.Date semnificative . Motivaţia condamnaţilor pentru “tâlhărie” Surse Tip de motivaţie 69 Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciar % din .5%).deţinuţii investigaţi sunt recidivişti în proporţie de 51% iar 59% din ei au antecedente penale. liceu (27.4%). în zilele lucrătoare (76.4%). urmând intervalul 22-25 (20.5%).după studii.4%). au încercat să ascundă fapta (18.după starea civilă.mai mult de jumătate din deţinuţi (52%) au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani. predomină cei cu 5-8 clase (38.4%) şi 18-21 de ani (18.8% din deţinuţii apreciază că aveau o situaţie materială bună.provin din mediul urban (57%).8%). . 37.6% din ei nu s-au gândit la consecinţele faptei asupra victimei. . au o stare de sănătate bună (70. nemulţumire (7. au recunoscut după identificare (50%).2%).5% din cazuri iar 55% din deţinuţi afirmă că au luat în considerare posibilitatea de a nu fi descoperiţi.4%) .în 75.6% medie şi doar 29. după comiterea faptei.4% nu recunosc fapta de care sunt acuzaţi.4%) nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri.după consumarea faptei deţinuţii s-au predat poliţiei (9. .5%) sau mai puternică (22. cei mai mulţi deţinuţi sunt necăsătoriţi (54%) sau trăiesc în concubinaj şi au copii (25.3%). . . teamă (16. victima era percepută ca fiind mai slabă (47%).4%). furie (6%). victimele erau bărbaţi din care 70% necunoscuţi înainte.5%) şi de condiţie modestă (73.6% din condamnaţi. 77. din familii organizate (75. în spaţiul public (75.6%) şi şcoală profesională (19. că au comis o greşeală (20. 31. satisfacţie (18.2%). iar 20. enervare (8. .fapta a fost spontană în 75.5% din cazuri.5%).sentimentele deţinuţilor faţă de victimă au fost diverse: că o pot domina (28.pedeapsa primită e apreciată ca fiind prea aspră de 80.5%).fizic.4%). egală ca forţă (26. .1%). . . că au făcut o nedreptate (15. dezamăgire (8.6% precară.fapta a fost comisă mai ales în mediul urban (73.2%). . deţinuţii afirmă că au resimţit teamă (24.5%).

5 19.1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 Câştig uşor Lipsuri materiale Sub influenţa alcoolului Influenţa prietenilor Provocat de victimă Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie.9 100 19 12. educaţia precară şi.7 4.7 5.9 1. .4 13. lipsurile materiale. influenţa prietenilor.9 1.în rechizitoriu se menţionează mai des faptul că deţinuţi au urmărit un câştig uşor sau lipsurile materiale. lipsurile materiale. alţii prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat de ceilalţi Din răzbunare Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Nu poate justifica Nu recunoaşte fapta Lipsă rechizitoriu Nu rezultă (nespecificat) Alt răspuns Non-răspuns Total 20. Deţinuţii condamnaţi pentru infracţiunea de „furt” 70 . în sfârşit.7 1 1 35 6.2 2 2 2 2 4.1 8.7 40 1.9 6.9 1 1.8 6.3 18.motivele invocate mai frecvent de deţinuţi sunt. .4 7.6 15. în ordine.2 1 100 26.2 2. consumul de alcool.3 7. consumul de alcool. îndemnul prietenilor.7 100 . căutarea banilor pentru distracţie şi aventură. aventură Educaţie precară “Unii au prea mult.personalul din penitenciar are în vedere ca motive principale: câştigul uşor. provocarea de către victimă şi căutarea unui trai mai uşor.

4%) şi liceu (30.5% . 44.5%) iar situaţia lor materială era bună (28. .8% nu aveau nici o ocupaţie. . victima fiind un bărbat (59%).milă. 15. .4%) consideră că au greşit.6%).5%. pedeapsa e considerată mai grea de 53.deţinuţii afirmă că au crescut în familii modeste (68. . doar 9.3%).8%).3.2% . 41% . 27.la data arestării.4%) deşi doar jumătate din ei (52.după studii.2% din cazuri.regret.5% s-au gândit la consecinţele infracţiunii asupra victimei . .6%).întrebaţi ce au simţit faţă de victimă.după spusele deţinuţilor. 9. considerăm totuşi că procentul infracţiunilor pregătite din timp este totuşi mai mare. o femeie (17%) sau o instituţie 14.5% din acestea.victima (în cazul persoanelor) nu era cunoscută înainte de furt (64.8% erau muncitori calificaţi. . .jumătate din deţinuţi sunt necăsătoriţi (48. deţinuţii se repartizează mai frecvent în doua grupe: 5-8 clase (31. 18% trăiesc în concubinaj şi au copii iar 13.provin preponderent din mediul urban (56.5%).jumătate din deţinuţi sunt recidivişti dar numărul celor cu antecedente penale este de 70.cei mai mulţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani (41%). sărace (20%) şi bogate (10. Motivaţia condamnaţilor pentru “furt” 71 .ruşine. medie (36.6%).4% din cazuri şi pregătită în 30. infracţiunea a fost comisă împreună cu alţii în 51.8%). sunt sănătoşi fizic şi psihic (53.6%).4%. in mediul urban (67.3% din deţinuţi şi doar 40% din aceştia o apreciază ca fiind pe măsura faptei. .mare parte din deţinuţi se considera vinovaţi de fapta comisă (71.2%). de asemenea copii.nimic. .2%) şi precară în 35.2%).Date semnificative . ei au declarat: 18% .3% sunt căsătoriţi şi au. 4. urmând cei de 22-25 de ani (23. având în vedere că mai mult de jumătate din cei investigaţi (54.comparativ cu infracţiunea. din familii organizate (64. infracţiunea a fost spontană în 51. . nu sunt dependenţi de alcool sau droguri.8%) şi nu era rudă cu deţinutul (95. .3%) au luat în considerare situaţia că ar putea fi prinşi.7% erau şomeri.

în rechizitoriu se accentuează faptul că delincvenţii au urmărit în primul rând un câştig uşor (mai ales la recidivişti – 30% si la cei din mediul rural – 32.7 4. 72 .2 26.7 5.9 6.4 19 7. .deţinuţii pun accent pe lipsurile materiale. aventură Sub influenţa alcoolului (drogului) Influenţat de prieteni Mediu de provenienţă.8 6.7 1 1 35 6.9 100 12.8 16 100 15.5 3.2 14.9 1 2.3 10.6%) şi abia pe locul secund apar lipsurile materiale la tinerii de 26-35 de ani (32.7 39 1.9 3. pe dorinţa de a duce un trai mai uşor.9 1.9 2.6 1.9 2.7 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Observam diferenţe majore între cele trei surse de date în ce priveşte motivaţia infracţională: . alţii prea puţin” Victima îmi datora bani Tulburări psihice Nu poate justifica Alt răspuns Lipsa rechizitoriu Nu rezulta (nespecificat) Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar% 26.7 15. educaţie precară Pentru a cumpăra droguri Pentru a se răzbuna Din invidie „Unii au prea mult.8 2.Surse Tip de motivaţie Lipsuri materiale Câştig uşor Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie.9 1 2.6% si la condamnaţii care provin din mediul urban – 27%).

deţinuţii consideră că înainte de a comite infracţiunea.33.5%).5%) . dar 42. . divorţaţi.3% din cazuri.6%).47%.6%) şi femei (12.24%.2% din cazuri sau modest (65.9%). .deţinuţii nu sunt dependenţi de alcool sau droguri.3% provin din mediul urban.9%) şi spontană în 25.6%). bărbaţi (35.5%) şi în mediul urban (80.34. medie (35.16%.4% nu s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra victimei.20. educaţia precară.9%. şcoală profesională .3%. lipsuri materiale.6% erau muncitori calificaţi.victimele au fost: instituţii (34. 36-45 de ani .37.5% au probleme medicale de sănătate sau/şi psihiatrice (4. Deţinuţii condamnaţi pentru „înşelăciune” Date semnificative . cu copii .5%).6%).56. . . .au fost convinşi că nu vor fi descoperiţi (62%) iar 64. nevoia de bani pentru distracţie. influenţa grupului de prieteni.6%. 73 . facultate .25. situaţia lor materială era bună (50. 10.27.3% .6%) şi precară doar în 13. . fapta a fost comisă cel mai frecvent singur (65. cu un nivel ridicat de bunăstare în 17.personalul din penitenciare lărgeşte plaja motivaţională.8% erau tehnicieni şi maiştri. 62% au antecedente penale.deţinuţii afirmă că fapta a fost comisă din neglijenţă (33.5%. . . că a fost pregătită din timp (29.3%).studii: liceu .vârsta : peste 46 de ani . 6. 16% erau şomeri sau fără ocupaţie. . .8% din cazuri.starea civilă : căsătoriţi.3% erau patroni sau directori de firme.31%. din familii organizate (83.pedeapsa primită e apreciată ca fiind mai grea decât fapta comisă de 77% din deţinuţi. consumul de alcool.. 26-35 de ani .starea de recidivă: recidivişti . cu copii .ocupaţia deţinuţilor la data arestării: 30. stabilind următoarea ierarhie: câştig uşor (la persoanele necăsătorite – 20%). 8% aveau ocupaţii intelectuale.7%. necăsătoriţi .

4 1.5 35.3 26.4 legilor Sub influenţa alcoolului 2.4 aventură Răzbunare 3.4 puţin” Pentru a recupera o datorie 2.4 2.3 3.1 „Unii au prea mult.3 Îndemnat de prieteni 1 2.8 Pentru a trăi mai uşor 24 Lipsuri materiale 17.9 5.1 A avea bani pentru distracţie.1 infracţional Din neglijenţă 1.2 Nu poate justifica 13.Motivaţia condamnaţilor pentru „înşelăciune” Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din Tipuri de motive penitenciare % Bani câştigaţi uşor 25.7 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 74 .3 Apartenenţa la un grup 1.3 9.1 Pentru a fi respectat de alţii 1 Pentru a achita o datorie 1 Nu recunoaşte fapta 27.6 Alt răspuns 2.4 Nesocotirea oamenilor şi a 3. alţii prea 3.2 1.2 Non-răspuns 6.2 Nu rezulta (nespecificat) 23 34. 3.3 Tulburări psihice 2.3 3.8 Lipsa rechizitoriu 9.

jumatate din deţinuţii investigaţi sunt necăsătoriţi.facultate .3% . în 57. 5. .61% din deţinuţi sunt nerecidivisti dar 48% au antecedente penale .8% din deţinuţi.3% din cei căsătoriţi şi care au copii.bani câştigaţi uşor ( 33.liceu.muncitori calificaţi.4% au peste 36 de ani. 13% erau dependenţi de alcool şi 42. posibilitatea însuşirii ilegale a unor bani pentru 22. 75 .4% din cazuri acest lucru a avut loc în grup .7% . .patroni de firme . şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii (13%) .şcoală postliceală. ocupaţiile predominante ale traficanţilor de droguri erau : 26% . traficanţii de droguri au vârsta mai mare decât consumatorii: 46.au o stare bună de sănătate (74%). . la 19-21 de ani 16. personalul din penitenciare o apreciază ca fiind egal distribuită între deţinuţii proveniţi din oraşe şi cei din mediul rural.6% afirmă că trăiau exclusiv din vânzarea drogurilor iar 31. . urmând în ordinea frecvenţei cei căsătoriţi şi care au copii (24%).6% .la data arestării. provin din mediul urban (70.studiile acestora sunt ridicate : 33.din toţi deţinuţii investigaţi.în general.7% iar la 22-25 de ani 13% .5% nu aveau nici o ocupaţie .4% din cei proveniţi din mediul urban). 3.Există o discrepanţă majoră între motivaţia infracţională expusă de deţinuţi ( căutarea unui trai mai uşor – mai pregnant la absolvenţii de liceu şi lipsurile materiale) şi motivaţia reţinută în rechizitoriu şi în aprecierile personalului din penitenciare . 31. 13% . .6% la cei din mediul rural.3% au între 26 şi 35 de ani iar 20. .4%). În ce priveşte dorinţa de câştig uşor.prima dată au consumat droguri la vârsta de 15-18 ani 27.6% de droguri . 9% . . Deţinuţii condamnaţi pentru „trafic de stupefiante” Date semnificative .elevi/studenţi. 5. din familii organizate în care au existat relaţii bune .

pentru că nu sunt înţeleşi de ceilalţi – 5. aceste persoane proveneau din familii foarte bogate (14. prin etalarea mărfii (1.2 11 11 13 24.4%.4%.5%. referitor la frecvenţa consumului de droguri. pentru a arată că e puternic – 2% .44.drogurile vândute erau aduse din străinătate (65%). pentru a deveni mai puternici – 3. Motivaţia condamnaţilor pentru « trafic de stupefiante » Surse Tipuri de motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 Pentru bani Apartenenţa la un infracţional Pentru a cumpăra droguri Pentru distractie. pentru că este la modă – 5. cel mai frecvent.9%) . .7 1. la petreceri.6%. 28% care se inhalează şi 20% care se prizează) . în casa cumpărătorului (13%) sau la locuinţa deţinutului (11%) . 20% afirmă că era foarte des. aventură Lipsuri materiale La îndemnul prietenilor Solicitat de cumpărători Pentru a deveni cineva Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din penitenciare % 16.7%).7%.cumpărătorii erau recrutaţi dintre sau prin intermediul prietenilor (50%). .7% .5%. pentru că sunt îndemnaţi de prieteni – 3. 24% că era des iar 11% uneori . bogate (35%) sau modeste (22%) . . curiozitatea – 18. întâlnirea având loc într-un loc public (59%). pentru a se simţi bine – 18. .persoanele care cumpărau droguri aveau vârsta cuprinsă între 22 şi 25 de ani (22.6%.în viziunea deţinuţilor motivele pentru care cumpărătorii consumau droguri erau: dorinţa de distracţie şi aventură – 24%. la îndemnul prietenilor – 20.7%.8 14.8 9. între 26-35 de ani (18.2 4.5%) şi între 18 şi 21 de ani – 16.7 45 grup 35 20..3% injectabile. cumpărătorii veneau direct la dealer (74%).6 14.consumul este motivat astfel : curiozitate .9 76 . fiind preferate cele ieftine de sinteză ( 33.2%).8%). în baruri sau discoteci (5.

ocupaţia la data arestării : directori – 22. .2%.9% au peste 46 de ani.8 18.starea de recidivă : 77.6% . figurează pe primele locuri .8% au între 26 si 35 de ani . gestionari – 16. apartenenţa la un grup infracţional constituit şi cumpararea drogurilor pentru propria utilizare.6 3.studii : jumătate au studii universitare. medici – 5.2% au antecedente penale .6 5.6%. funcţionari publici – 5.7 5. .două treimi provin din mediul urban. din familii organizate . recidivisti sau a celor proveniti din mediul urban) şi achizitionarea drogurilor pentru consum personal.starea civilă : căsătoriţi.6 100 29.7%. muncitori – 16. diferă destul de mult de cele furnizate de deţinuţi : interesul pentru bani. administratori – 5. În schimb.9 10 11 12 13 14 15 16 17 Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a trăi mai uşor Nu a ştiut că transportă droguri Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte fapta Alt răspuns Total 3. .7%.4%.7 2 100 3. concubinaj.vârsta : 38. 77 . efortul de a deveni « cineva » (mai ales in cazul detinutilor necasatoriti. .9 100 Datele privind motivaţia infracţională rezultate din rechizitorii şi cele recoltate de la personalul din penitenciare.7% au între 36 si 45 de ani iar 27.5 1. 16. Deţinuţii condamnaţi pentru « luare de mită » Date semnificative . .7% au urmat şcoli postliceale iar 11% au terminat liceul .7 3. deţinuţii accentuează lipsurile materiale.8% sunt nerecidivişti iar 22.7%. necăsătoriţi – 16. cu copii – 44. relaţiile de prietenie.6%. cu copii – 11% . militari – 11%. 16.

la toate cele 3 surse de date.2 100 72.4 17. în aceeaşi proporţie credeau că nu vor fi descoperiţi .1 5.deţinuţii investigaţi afirmă că înainte de a comite fapta situaţia lor materială era bună (61%). .7%) şi instigatorilor (11%) . găsim aceeaşi motivaţie : banii şi exploatarea poziţiei sociale.6 11.deţinuţii se consideră vinovaţi de infracţiune (33.7 17.8%). urmând apoi atribuirea vinovaţiei altor persoane – victimei (27. medie (27.pedeapsa primită e considerată severă de 61% din condamnaţi. .deşi jumătate din deţinuţi afirmă că fapta a fost spontană.7 12.6 16.7 100 5. 78 .2 12. Motivaţia condamnaţilor pentru “luare de mită » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani.7 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Chiar dacă există unele nuanţe.2 11. .2 5.6 61 11.3%). foloase materiale Pentru a trăi mai uşor Victima a cerut Lipsuri materiale Pentru a ajuta un prieten Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Indemnat de prieteni Probleme deontologice şi etice Nu recunoaşte (înscenare) Nu rezultă (nespecificat) Total Deţinuţi Rechizitoriu Personalul % % penitenciar % 23. lux Câstig uşor..8%) sau precară (11%) . anturajului (16.1 16.

9% sunt căsătoriţi şi au copii .2% sunt divorţaţi şi au copii . .9% au între 5 şi 8 clase .5% lucrau în agricultură. .femeia are dreptul să facă ce doreşte cu corpul ei 86.5% consideră pedeapsa primită ca mai aspră decât fapta şi argumentează acest lucru prin comparaţia cu alte fapte sau prin faptul că fetele îşi ofereau singure serviciile.2%.2% nu aveau un loc de muncă.clienţii erau. .13.2%). .prostituţia e o meserie ca toate celelalte 63.3%. 79 .23. mai ales în mediul urban 76.7% nu sunt căsătoriţi . în general.doar jumătate din deţinuţi se consideră vinovaţi (55.28.starea civilă: . .8%.40% au organizat activitatea de proxenetism împreună cu alţii.3%).21% au terminat o şcoală postliceală .5%) sau medii (34.provin din familii organizate 86.2% erau muncitori zilieri şi 10. . necunoscuţi dar persoane cu venituri mari (39.21% sunt absolvenţi de liceu .6% au între 26 şi 35 de ani .pentru un proxenet lucrau în jur de 3-5 fete care şi-au oferit singure serviciile (65. iar la data arestării 63.3%).jumătate din deţinuţii acestei categorii sunt nerecidivişti dar 68. clienţii erau de vârste diferite dar mai frecvent cei de 26-35 de ani.4% au antecedente penale.întâlnirile aveau loc la domiciliul clientului (26. 13.deţinuţii condamnaţi pentru proxenetism mai cred că: . erau abordaţi pe stradă (26.Deţinuţii condamnaţi pentru « proxenetism » Date semnificative . .6%.8%.15.9%).3%). .3%) sau erau recomandaţi de un client mai vechi (26.8%) sau au fost cumpărate de alt proxenet. în casa proxenetului (21%) sau într-o casă special amenajată (21%).rolul femeii e de a satisface plăcerile bărbatului 52. .63.28. care veneau singure (28.8% trăiesc în concubinaj şi au copii .2% afirmă că au fost înşelaţi în dragoste . . .vârsta : 36.studii : . din mediul urban 71%.63.8% au între 36 şi 45 de ani 31.

6 7.aceşti condamnaţi au o vârstă înaintată : 48% au peste 46 de ani iar 32% au între 36 şi 45 de ani.3 5.Motivaţia condamnaţilor pentru “proxenetism » Sursă Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 71. 24% sunt divorţaţi şi au copii 12% trăiesc în concubinaj şi au copii .9 7. .8 44.starea civilă : 44% sunt căsătoriţi şi au copii.8 15. .64% sunt nerecidivişti dar 52% au antecedente penale . 80 . 24% sunt absolvenţi de facultate iar 36% au liceul.3 15. lucrau în sectorul privat (68%).9 7.provin din mediul urban (52%). 44% aveau funcţii de conducere .7 100 2.8 28.6 grup 7.după studii. .fapta a fost realizată într-o instituţie (36%) iar cel « influenţat » era bărbat (72%) . .1 73. .9 100 5.9 2.8 100 din Tipuri de motive 1 Sursă de bani 2 Lipsuri materiale 3 Pentru a trăi mai uşor 4 La îndemnul prietenilor 5 Apartenenţă la infracţional 6 Pentru a fi respectat de ceilalţi (a ieşi în evidenţă) 7 Nu recunoaşte 8 Nu poate justifica 9 Non-răspuns 10 Total Deţinuţii condamnaţi pentru “trafic de influenţă » Date semnificative .9 2.

lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a obţine un post Lipsuri materiale Pentru a fi respectat de alţii Aveam puterea de decizie Pentru a scăpa de urmărirea penală Pentru un trai mai bun Din răzbunare Tulburări psihice Contra-serviciu Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Alt răspuns Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 36 12 8 8 36 100 52 24 4 4 8 8 100 24 32 4 4 4 8 16 8 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 81 . Motivaţia condamnaţilor pentru “trafic de influenţă » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani.pedeapsa este considerat[ mai grea decât fapta în 88% din cazuri..după comiterea faptei. . 40% s-au temut iar 16% au simţit că au devenit vulnerabili .

Deţinuţii condamnaţi circulaţiei »
Date semnificative

pentru

« infracţiuni

la

legea

- vârsta: 32% au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani 30,4% între 36 şi 45 de ani 21,4% au vârsta peste 46 de ani; - studii: şcoală profesională - 35,7% liceul - 28,6% V-VIII clase - 17,9%; - starea civilă : 37,5% sunt căsătoriţi şi au copii 17,9% trăiesc în concubinaj şi au copii 14,3% sunt necăsătoriţi; - provin din familii organizate (78,6%); 55,4% au domiciliul în mediul rural ; sunt muncitori 21,4%, fără ocupaţie sau şomeri 19,7%, agricultori 14,3% ; - doar 10,7% recunosc că sunt dependenţi de alcool deşi la data ultimei infractiuni 46,4% din cei chestionati recunosc că au fost sub influenţa alcoolului ; - la data comiterii infractiunii, doar 41% aveau carnet iar 3,6% îl aveau suspendat ; - experienţa de conducere a vehiculului era de un an pentru 8,9% din deţinuţi, 2-5 ani pentru 23,2% , 5-10 ani pentru 7% iar 41% aveau o experienţă de peste 10 ani ; restul nu aveau carnet (19,6%) ; - 55,4% din subiecţi mai fuseseră sanctionaţi în baza legislaţiei rutiere ; - accidentul s-a soldat cu răniţi în 10,7% din cazurile investigate, cu morţi în 1,8% şi cu pagube materiale în 28,6% - 53,6% din infracţiuni s-au produs în mediul urban şi 39,3% în mediul rural ; - după infracţiune 44,6% din deţinutţ au aşteptat la locul accidentului iar 14,3% au fugit de la locul faptei .

82

Motivaţia condamnaţilor pentru “infracţiuni la legea circulaţiei” Surse Tipuri de motivaţie “Este vina mea” (neatenţie) Teribilism la volan Am consumat alcool Permis suspendat Influenţa prietenilor Atitudinea poliţistului Oboseala, a adormit la volan Starea drumului Starea tehnică a vehiculului Necunoaşterea regulilor de circulaţie Condiţiile atmosferice Vina persoanei care i-a împrumutat maşina Nu avea permis Vehiculul era furat Vina victimei Alt participant la trafic Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Total Deţinuţi % 64,3 5,3 5,3 5,3 3,6 3,6 1,8 1,8 1,8 1,8 1,8 3,6 100 Rechizitoriu % 5,4 1,8 19,6 8,9 1,8 1,8 19,6 1,8 14,3 1,8 23,2 100 Personal din penitenciare % 1,8 28,6 21,4 7,1 7,1 5,4 28,6 100

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Deţinuţii cu vârsta de 36-45 de ani oferă cel mai mare procent de recunoaştere a faptului că sunt singurii vinovaţi de fapta comisă 70%,
83

urmănd cei cu vârsta peste 46 de ani - 66,7% şi cei de 26-35 de ani - 50%. Din punctul de vedere al mediului de provenienţă, 56% din cei din mediul rural afirmă că sunt singurii vinovaţi ai celor întâmplate în timp ce persoanele din mediul urban îşi recunosc vina doar în procent de 44%. Faptul că au consumat alcool e recunoscut doar de 15,8% din recidivişti în timp ce nerecidiviştii recunosc acest lucru în proporţie de 27,8%.

Deţinuţii condamnaţi pentru “abandon de familie »
Date semnificative vârsta : 38,9% au vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani 31,5% au peste 46 de ani 24% au vârsta între 26 şi 35 de ani studii : 29,8% au absolvit liceul, 29,6% aveau o şcoală profesională iar 26% aveau V-VIII clase ; ocupaţia : muncitori calificaţi – 32,8% muncitori necalificaţi – 26% agricultori – 16,8% starea de recidivă : 46,3% sunt recidivişti dar 66,7% au antecedente penale ; în procent semnificativ, locuiesc în mediul rural (63%) şi provin din familii organizate (70,4%) dar în care tatăl consuma alcool (37%) sau chiar amândoi părinţii (5,6%) ; deţinuţii s-au căsătorit din dragoste (44,4%), pentru a fi în rândul lumii (11%), pentru că soţia a rămas însărcinată (9,3%), pentru a fi mai bine îngrijit (5,6%), la presiunea altora (5,6%), pentru a se putea cuminţi (2%) ; 44,4% din deţinuţi aveau 1 copil, 22,2% aveau 2 copii, 16,7% aveau 3 copii, 5,6% aveau 4 copii iar 3,7% aveau mai mult de 4 copii; înainte de abandon, deţinuţii apreciază că relaţiile cu soţia erau bune în 55,6% din cazuri şi proaste în 37% din cazuri ; relaţiile cu copiii erau bune (83,3%) ; deţinuţii consideră în procent de 31,5% soţia vinovată de situaţia creată, pe ei înşişi în 26% din cazuri, pe ambii în 13% din cazuri, socrii în 14,8% cazuri, proprii părinţi în 5,6% din situaţii ;
84

-

2 1.- deţinuţii declară că înainte de abandon au simţit faţă de soţie dragoste (31.7%).7%) . pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta de către 66.5%). Motivaţia condamnaţilor pentru “abandon de familie » Surse Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciar % Neînţelegeri cu soţia 54. etc.9 3. 53.6 Dezinteres pentru 22.9 din orgoliu Neînţelegeri cu socrii 1. indiferenţă (29.7 “Căsătorie forţată” 3.8 3.5 7.7% din deţinuţi declară că s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra soţiei şi copiilor .8 Educaţie precară 3.7 “Voiam să-mi trăiesc 3.6 Alt răspuns 8.9 1. milă (13%).8 5.9 Nu poate justifica 3.9 Lipsuri materiale 10. nu e singurul responsabil de tot ce s-a întâmplat (3. ură (13%) . că nu s-a ţinut cont de anumite circumstanţe atenuante (2%).6%).9 Iubea altă femeie 1. 1.8 Nu recunoaşte 1.9 Înşelat de soţie 1.3 13 9. faţă de copii au simţit dragoste (74%) sau milă (16. motivând acest lucru prin faptul că copiii nu sunt ai lor (5.6%).7% din cei chestionaţi.8 viaţa” “Îmi îngreunau 3.7 85 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 .7 “Pentru a se răzbuna”.2 22.8 existenţa” Atmosfera din casă 3.4 17.9 familie Rea credinţă 22.6 Tulburări psihice 14.9 Nu recunoaşte copiii 1.3 “Nu a fost căsătorit” 5.9 1.

apreciem interesant de remarcat faptul că doar 53. . la care.9%).8% lucrau în domeniul serviciilor.starea de recidivă: 48. 8.39.2% erau patroni de firme. .aproximativ jumătate din deţinuţi (45%) recunosc că au fost înşelaţi de o femeie dar nu oferă explicaţii privind cauzele.6% au peste 46 de ani .29.2%). adaugă “imaturitatea afectivă” în cei priveşte pe condamnaţii din mediul urban.în mod neaşteptat. se consideră buni parteneri de sex. la cei care au doar un copil şi la deţinuţii care provin din mediul rural (52.7% din cei de aceeaşi vârstă). .3% din toţi deţinuţii investigaţi afirmă că au fost abuzaţi sexual în copilărie. .7% . la nerecidivişti (55.53.9% concubinaj.ocupaţia la data arestării : 27.3% .şcoală profesională . cu copii .familia de origine este organizată în 71.4% recidivişti.25.7 11 100 13 100 Analiza atentă a datelor mai relevă câteva aspecte interesante: „neinţelegerile cu soţia” apare mai frecvent la deţinuţii cu vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani (la 66. găsim la aceste categorii de deţinuţi consemnate ca motivaţii mai ales “reaua credinţă” şi “dezinteresul faţă de familie”.8% provin din mediul rural . Deţinuţi condamnaţi pentru « viol » Date semnificative .25.8% din deţinuţii care au comis violuri. 24. În rechizitoriu.starea civilă: . deţinuţii condamnaţi pentru viol au o vârstă destul de înaintată: 45% au între 36 şi 45 de ani iar 17.20 Non-răspuns 21 Lipsă rechizitoriu 22 Total 100 14.4% din cazuri şi doar 3.5% erau pensionari. .6% necăsătoriţi . cu copii . 4.4% căsătoriţi.liceu .3% .4% erau militari. personalul din penitenciare. 86 .20.V-VIII clase .15.studii: .

4 infracţiune Nu recunoaşte 19.la aceşti deţinuţi găsim o serie de idei eronate care explică în mare măsură fapta comisă: 49.2 sexuale Provocat de victimă 18. în casa victimei (23%).3%) sau la un prieten comun (11%).3 1.8 30.1 7.3 O iubea 4.1 Din plăcerea de a viola 5.4 3.8 sau drogului Satisfacerea nevoilor 9.1 Nu consideră fapta o 4.2%) şi la femeile de peste 41 de ani (13.5% consideră că rolul femeii este de a satisface plăcerile bărbatului.7 2. .5 3. .5 Educaţie precară 4. la 19-21 de ani (13.8 11 Nu poate justifica fapta 3.3 87 Surse din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 .7 Pentru a se distra 5.victima era cunoscută dinainte în două treimi din situaţii (în 14.4 3.fapta a fost comisă în spaţiul public (50.5 8.8 La îndemnul prietenilor 7.3% din cazuri relaţiile fiind de rudenie).7 Tulburări psihice 1. . 37. în casa agresorului (14.2 Din răzbunare 5.5 5.5%).8 31.6%).6% apreciază că nu poate fi vorba de un viol în cazul că fostul prieten sau iubit obligă o femeie să aibă raporturi sexuale cu el (procentul creşte la 67% când este vorba de soţ).3 Din gelozie 1.. la 11-14 ani (17.4% cred că nu e nevoie ca un bărbat să fie curtenitor cu femeile.8 8. procentele cele mai mari le regăsim la cele de 15-18 ani (23%). 67% cred că femeile sunt responsabile pentru viol din cauza modului cum se îmbracă şi cum se poartă.în ce priveşte vârsta victimelor. Motivaţia condamnaţilor pentru “viol” Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciare % Sub influenţa alcoolului 33 31.2%).8 24. 51.

. . 42% din deţinuţi declară că au regretat. .vârsta : 42% au 26-35 de ani iar 30% au 36-45 de ani.după comiterea infracţiunii. iar 34% afirmă că nu au simţit nimic deosebit.studii : 40% au V-VIII clase.pedeapsa primită e considerată de 76% din deţinuţi ca mai grea decât fapta comisă .starea civilă : 28% sunt necăsătoriţi 22% sunt căsătoriţi şi au copii 22% trăiesc în concubinaj şi au copii . 20% au absolvit o şcoală profesională iar 18% au terminat liceul . .starea de recidivă: 52% sunt recidivişti şi 64% au antecedente penale. medie (44%) şi precară doar în 22% din cazuri. .40% sunt muncitori necalificaţi.15 Non-răspuns 16 Total 100 1. .1 100 1. 16% sunt agricultori. .infracţiunea a fost comisă în mediul rural (70%). deţinuţii apreciază că situaţia lor materială înainte de infracţiune era bună (34%).1 100 Deţinuţi condamnaţi pentru « violare de domiciliu » Date semnificative .victima era dinainte cunoscută pentru 78% din detinuti iar în 22% din cazuri erau chiar rude. au acţionat singuri (64%). . 88 .provin mai ales din mediul rural (58%). 28% nu au nici o ocupaţie.58% din cei chestionaţi nu s-au gândit că vor fi descoperiţi iar 74% nu au luat în calcul consecinţele faptei lor asupra victimei. familia de origine a fost organizată în 80% din cazuri. .

Motivaţia condamnaţilor pentru “violare de domiciliu” Surse Deţinuţi Tipuri de motive % Sub influenţa alcoolului 26 Pentru a recupera bani 18 Din răzbunare 14 Pentru uşurinţa de a câştiga bani Lipsuri materiale 8 Pentru a se distra 6 Din invidie 6 Educaţie precară Pentru a obţine anumite bunuri materiale Tulburări psihice Neînţelegeri mostenire Pentru a se ascunde de urmăritori (a evada) Conflict cu victima Din gelozie 2 Pentru a cumpăra droguri 2 Influenţat de prieteni Nu poate justifica fapta 6 Alt răspuns 12 Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Non-răspuns Total 100 Rechizitoriu Personal din % penitenciare % 12 8 4 6 12 6 6 4 2 2 2 20 16 16 100 6 6 6 2 2 14 2 28 18 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 Se impun anumite precizări privind motivaţia infractională: « alcoolul » apare mai frecvent ca o scuză la condamnaţii cu vârsta de 2635 de ani. În ce priveste nivelul de şcolarizare. « răzbunarea » la cei de 36-45 de ani iar « recuperarea unor sume de bani » la cei de 22-25 de ani. 89 .

6%). comisă singur (77.3% lucrau în agricultură.3%) şi localizată la nivelul străzii (57. .8%).8%). 31.20.deţinuţii declară că în timpul comiterii faptei au simţit că fac un act de dreptate (35.7% magistraţi.24% . s-au temut (20. .vârsta: 44. . mai ales în mediul urban (59.5% din cei investigaţi apreciază pedeapsa primită ca fiind mai grea decât fapta săvârşită.8% .81.studii: .fapta a fost spontană (92.8% erau muncitori calificaţi.46.4%). au fost nervoşi (16. de regulă. 9.căsătoriţi şi au copii .liceu . .4%).starea de recidivă: 59. 9.victimele au fost.6%). .8% erau dependenţi de alcool. personalul de penitenciare adaugă impulsivitatea şi carenţele educaţionale.starea civilă: . 5. Deţinuţi condamnaţi pentru « ultraj » Date semnificative . . 90 . . bărbaţi (92.27.4% au între 36 şi 45 de ani.16.5% din cazuri şi avea domiciliul în mediul urban (57.ocupaţia la data arestării: 16.4%). 46. -după consumarea infracţiunii. 48% nu aveau nici o ocupaţie.4% au 26-35 de ani iar 20.3% din deţinuţi se cred vinovaţi de fapta comisă.29.6% jandarmi.7%).trăiesc în concubinaj şi au copii. aceştia fiind 74% poliţişti.7%. . pe nevoia de răzbunare.3% sunt recidivişti.4% .5% dau vina pe victimă iar 7.14. .2%). satisfacţie (14.V-VIII clase 37% .4% apreciază că prietenii a avut rolul determinant.familia de origine a fost organizată în 68. . 15% muncitori necalificaţi. .şcoală profesională . 24% au avut un sentiment de teamă iar 11% au fost satisfăcuţi.cei cu 5-8 clase insistă pe faptul ca victima le datora bani iar cei cu şcoală profesională. 3.3% din deţinuţi declară că au considerat că au făcut o greşeală.6% necăsătoriţi . La toate acestea.3% funcţionari publici.

precum: 91 .Motivaţia condamnaţilor pentru “ultraj” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din Tipuri de motive % % penitenciare % Provocat de victimă 59.7 Educaţie precară 3.9 1.8 (neîncredere în autorităţi. În acest context vor trebui aduse anumite completări instrumentelor utilizate pentru a releva aspecte de profunzime.7 18. Continuarea acestei investigaţii în anii următori se impune pentru a avea o imagine amplă asupra modului în care delincvenţii români justifică infracţiunile comise şi modificările acestora în timp.3 1.5 nedreptate Nu suportă autoritatea 7.3 Sub influenţa alcoolului 20.9 1.9 prestigiu) Pentru a se ascunde de 1. nesupunure la legitimare) Conflict sub influenta 16.6 alcoolului (în bar) Surprins în timp ce fura 7.7 Pentru a se impune (pentru 1.5 16.4 24 (drogului) Pentru că i se făcea o 3.4 La îndemnul prietenilor 5.2 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 CONCLUZII FINALE 1.9 urmăritori ( a evada) Alt răspuns 9.9 Non-răspuns 37 57.4 Din răzbunare 3.

modul în care. şi anumite infracţiuni în special precum şi gradul de încredere/neîncredere în certitudinea pedepsei. etc.a. pompieri. „executant” sau „iniţiator”. în componenţa căruia să fie psihologi. Toate acestea nu vor putea fi însă realizate fără un Institut Naţional de Criminologie în structura Ministerului Justiţiei. .).a. 2. Împreună cu specialişti din alte institutuţii. poliţie. 3. evoluţii neaşteptate. spitale de urgenţă. . urgenţe la nivel de intervenţie.momentul şi împrejurările de viaţă când au început să comită infracţiuni ( existenţa pragului delincvenţial. analize de profunzime şi prognoze privind evoluţia conduitei lor funcţie de capacitatea criminală identificată.rolul (ponderea) experienţei penitenciare în geneza recidivei: învăţarea unor tehnici infracţionale. a motivelor exogene („oferite” de grupul de apartenenţă) şi a celor endogene (trăsăturile sale de personalitate. jandarmerie. pentru fiecare delincvent. acest serviciu ar putea realiza. cel puţin pentru deţinuţii cu fapte de o gravitate deosebită din toată ţara. precocitatea traiectoriei delincvente. îşi reprezintă reacţiile comunităţii faţă de criminalitate în general. 92 . sociologi. . .relevarea categoriilor de delincvenţi din punctul de vedere al poziţiei faţă de crimă.evaluarea gradului de maturizare infracţională.distingerea. criminologi.. măsuri de prevenire eficace. intrarea într-un grup infracţional constituit. În acest fel.-. Considerăm util înfiinţarea în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a unui serviciu (centru) de evaluare a personalităţii deţinuţilor. este nevoie de înfiinţarea unui „Observator al criminalităţii” unde să fie centralizate toate datele aflate în prezent la diverse instituţii: Ministerul Justiţiei. diferitele categorii de delincvenţi.cauzele reale ale renunţării la delincvenţă în cazul recidiviştilor. ş. . . vor putea fi formulate în timp util măsuri de intervenţie adecvate realităţilor noastre sociale. . etc. psihiatri. de exemplu. Parchetul General. dacă se poate vorbi de o „ucenicie infracţională”). schimbarea concepţiei despre viaţă. amplificarea convingerilor infracţionale. Pentru o bună cunoaştere a stării infracţionale din România dinamică în timp şi spaţiu. în timpul şi după consumarea crimei.precizarea în detaliu a relaţiilor care se stabilesc între infractor şi victimă înainte. pe baza datelor analizate în mod ştiinţific. ş. cazuri deosebite. educaţia primită. structură.

.prin supraaglomerare se înţeleg de obicei două situaţii: existenţa prea multor deţinuţi în comparaţie cu populaţia ţării respective sau numărul de locuri disponibile (densitate carcerală). înţeleasă simplist . Autorii studiului afirmă de la început: . ceea ce înseamnă că fiecare deţinut are un spaţiu insuficient. Personalul unităţilor desfiinţate a fost trecut în economie iar patrimoniul acestor închisori transferat la alte instituţii civile sau militare. 93 . Concluziile lor au stat la baza Recomandării (99) 22 a Consiliului de Miniştri către Statele membre ale Consiliului Europei privind supraaglomerarea închisorilor şi creşterea populaţiei carcerale.000 de persoane încarcerate. amplificarea numărului de infracţiuni legate de droguri. . În 1999 un grup de experţi au realizat pentru Consiliul Europei un studiu asupra aglomerării închisorilor şi inflaţiei populaţiei carcerale.„Cauzele principale ale supraaglomerării se află în afara sistemului penitenciar şi deci nu pot fi rezolvate de acesta“. adică în cele 16! Astfel a început supraaglomerarea unităţilor de penitenciare.Anexa 2 Penitenciarele supraaglomerate Cel mai mediatizat aspect al închisorilor româneşti actuale este supraaglomerarea. înăsprirea pedepselor date de judecători. Acest fenomen are o istorie care începe în luna mai 1977. România avea pe atunci 80 de locuri de detenţie iar după aplicarea decretului au mai rămas doar 16 (cele 6 centre de reeducare a minorilor au fost desfiinţate în totalitate). Vara care a urmat a fost foarte „fierbinte“ din cauza ratei foarte mari de creştere a criminalităţii: în şedinţa Comitetului Politic Executiv din 4 noiembrie 1977 Ceauşescu. introducerea unor noi infracţiuni în legislaţia penală. a ordonat ca toţi infractorii prinşi să fie de urgenţă depuşi în unităţile existente. ca un decalaj între numărul de paturi şi cel de deţinuţi. cu ocazia acordării de către Ceauşescu a unui mare decret de graţiere şi amnistie de care au beneficiat aproximativ 40. creşterea gravităţii infracţiunilor comise. fenomen care continuă şi astăzi. informat de evenimentele din ţară.motive care acţionează diferit în ţările europene: creşterea delincvenţei juvenile şi a celei produse de străini sau imigranţi.

modul cum se asigură securitatea. asistenţă medicală. 2000. creşte contrabanda între deţinuţi cu toate consecinţele care decurg din aceasta. de la o anumită intensitate se transformă în nevroză. ceea ce produce plictiseală. pag. recreere. sport etc. educative şi sportive.altele prin facilitarea liberării condiţionate.protecţia deţinuţilor şi a personalului. 1 P.starea de igienă generală a unităţii.unele ţări menţin un număr scăzut de deţinuţi prin graţieri şi amnistii.altele prin excluderea din închisori a alcoolicilor sau a celor care au refuzat să-şi satisfacă serviciul militar. L’Harmatton. care. Paris. 94 .derularea programelor culturale. . . promiscuitatea favorizează contaminarea şi corupţia deţinuţilor şi sterilizează orice efort de prevenire a recidivei 1 . . La reinsertion sociale des detenus. . cresc solicitările de asistenţă medicală şi nemulţumirile deţinuţilor în cazul în care nu li se acordă. . M Mbanzoulou.calitatea hrănirii. condiţiile de viaţă ale acestora sunt afectate vizibil de acest lucru iar administrarea întregii activităţi de către manageri se desfăşoară cu mari dificultăţi. Definitie : un penitenciar este supraaglomerat atunci când a fost depăşită capacitatea de cazare a deţinuţilor. cresc actele de indisciplină.calitatea asistenţei medicale şi . .Există diferenţe de la o ţară la alta : .). Efectele supraaglomerării : • • • • • • a) la nivelul deţinuţilor ample nemulţumiri faţă de calitatea serviciilor la care au dreptul (hrănire. creşte sentimentul de monotonie.202. Sunti afectate aspecte esenţiale pentru funcţionalitatea penitenciarului: . agresiunile între deţinuţi şi autoagresiunile.

c) la nivel managerial: • actul de conducere se desfăşoară greu. stabilirea responsabilităţilor etc.stricta ierarhizare a personalului (centralizare excesivă). . • prevenirea frământărilor în masa deţinuţilor – refuzuri în masă de a munci sau de a mânca.numărul condamnaţilor raportat la numărul de paturi. • condiţiile fizice ale detenţiei se deteriorează vizibil de la o lună la alta. sinucideri etc. . .tipul relaţiilor stabilite între personal şi deţinuţi (relaxate sau tensionate). • mulţi membri ai personalului doresc să se transfere în alte unităţi.b) la nivelul personalului . . Factori care diferenţiază în plus sau în minus efectele supraaglomerării : . – absorb mare parte din timpul comenzii unităţii. . • personalul păstrează cu greu disciplina în rândul deţinuţilor. evaluări.inactivitatea deţinuţilor.abundenţa ordinelor care suprasolicită personalul .depărtarea sau apropierea condiţiilor materiale de standardul prevăzut . .calitatea amenajărilor destinate securităţii închisorii.volumul de muncă suprasolicită personalul.procentul de timp în care deţinuţii îşi petrec timpul în afara celulelor.durata medie a pedepselor executate de deţinuţi.compoziţia etnică a masei de deţinuţi. • creşte numărul de conflicte între personal şi deţinuţi. ceea ce impune anchete. . instalaţii). • sporesc pagubele la toate articolele (veselă. . • apar plângeri frecvente privind condiţiile concrete de muncă din închisoare. 95 . cazarmament. . .incompetenţa interpersonală a cadrelor sau deţinuţilor.vechimea construcţiei penitenciarului .creşterea numărului de obiecte personale la care au dreptul deţinuţii. • sunt frecvente situaţiile în care personalul munceşte suplimentar. . evadări.

. voci. .suprafaţa prevăzută prin proiect pentru fiecare deţinut.numărul şi sexul celor încarceraţi. .compoziţia etnică a masei de deţinuţi. priviri care incomodează. . . .structura de conducere (centralizată sau descentralizată).sentimentul de incomodare reciprocă. .Psihologic supraaglomerarea este trăită ca un sentiment de îngrămădire : . depresie). afectând toate structurile umane şi instituţionale. Aspecte importante pentru înţelegerea dimensiunilor organizaţionale ale supraaglomerării: . realizat în ianuarie 1989 de George M şi Camelia G – specialişti la Institutul de Justiţie şi Criminalistică din South Salem – New York.creşterea stimulării prin mirosuri.diminuează toleranţa în relaţiile interpersonale.deţinuţii sunt mai numeroşi Autorii consideră că în aproximativ 4 ani şi jumătate din momentul declanşării sale.conduitele celorlalţi sunt etichetate cu severitate.abundă sentimentele negative (mânie.timpul de când durează starea de aglomerare 2 . .numărul deţinuţilor care ispăşesc pedepse pentru omor.pierderea libertăţii de mişcare.durata aglomerării. .gradul de securitate şi vechimea instituţiei.imposibilitatea de a controla evenimentele. la cererea Instituitului Corecţional Naţional al Departamentului de Justiţie din Statele Unite. 2 96 . . Concluziile unui studiu privind „Tehnica conducerii închisorilor aglomerate“. . În ordine. supraaglomerarea atinge maximul efectelor sale. supraaglomerarea începe cu constatarea că : . teamă. spaţiu de viaţă şi de a prevedea . .anularea relaţiilor ierarhice în grupul de deţinuţi .

4 .securitatea deţinuţilor şi personalului se realizează cu greu.distrugerea obiectelor din dotare.pedepsele multora dintre ei sunt de lungă durată.numărul ordinelor creşte . .detinutii considera că stau în condiţii care sunt „o pedeapsă crudă şi inumană“.creşte numărul deţinuţilor care solicită o protecţie specială. .creşte numărului deţinuţilor care se îmbolnăvesc . 3 . . . .personalul intră în concediu medical sau doreşte să părăsească sistemul . 5 .cresc furturile şi actele de violenţă între deţinuţi .răzvrătirile. 9 -instruirea personalului.îmbolnăviri ale deţinuţilor.scade abilitatea personalului de a menţine ordinea şi liniştea. .plângerile deţinuţilor. .devin frecvente tentativele suicidare. 7 . 2 .drogurile.creşte uzura echipamentelor şi construcţiilor. 97 . 8 .deţinuţii se simt afectaţi în drepturile pe care le au . . 6 .serviciile oferite deţinuţilor sunt afectate cantitativ şi calitativ.munca suplimentară. Directorii au ierarhizat astfel dificultăţile generate de supraaglomerare: 1 . .întocmirea rapoartelor disciplinare..inactivitatea deţinuţilor atinge cote maxime.inspectarea celulelor ia mai mult timp.reabilitarea deţinuţilor este mult mai grea decât înainte. . .asistenţa medicală.se renunţă la spaţii destinate activităţilor cultural-educative.

Conducerea închisorilor aglomerate sau nu. 13 .încrederea în reuşită. Directorii închisorilor aglomerate adoptă şase stiluri (tehnici) de conducere: 98 . Conducătorii de închisori diferite pot folosi aceleaşi metode şi programe.experienţa în domeniul penitenciar şi . Modalităţile de aplicare a principiilor de conducere şi a tehnicilor corecţionale pot avea şanse diferite de succes în cadrul fiecărei închisori.tentativele de evadare. 2.“ Pentru succesul managerial al unui director de închisoare sunt esenţiale: .contrabanda cu bani.concediile medicale ale personalului. . .atacarea personalului. este fundamental dependentă de iscusinţa. Soluţiilor posibile pentru a conduce un penitenciar aglomerat Principii 1. inteligenţa managerială şi de abilitatea de a conduce a directorilor. 12 . aglomerate nu este semnificativ deosebită de cea a conducerii închisorilor în general. 11 .imparţialitatea. 4.competenţa profesională . dar modalităţile lor de implementare vor determina în final natura fiecărei soluţii manageriale alese. 3.10 .grija de a rezolva problemele importante. „Tehnica conducerii închisorilor.

manifestând grijă pentru nevoile acestora. Aceasta înseamnă că un director deschis. evaluate de un comitet operaţional care va propune măsuri în consecinţă. cea a „consecinţelor naturale“ poate fi rezumată printr-o expresie comercială: „primeşti ceea ce ai plătit“. Implicarea deţinuţilor în deciziile care-i privesc au rolul de a preveni dificultăţile înainte de a deveni insurmontabile: informaţiile sunt prelevate săptămânal sau lunar. Abordarea de tipul „situaţii neprevăzute“ se bazează pe o comunicare intensă între personal şi deţinuţi pentru a afla în timp util toate problemele şi frământările acestora.Prima modalitate de conducere. dacă li se arată o anumită direcţie de acţiune şi li se oferă sprijinul necesar (bani şi recunoaştere publică)“. conducătorul devine autoritar. În condiţii de urgenţă. Toate informaţiile sunt stocate într-o bancă de date şi ele privesc inclusiv deţinuţii problemă şi întâmplările neobişnuite. cu participarea a acel puţin unui observator din partea administraţiei. O altă manieră de conducere este cea a „abordării sistemelor“. adică a dezvoltării unui sistem de control al climatului din închisoare şi al unei interacţiuni regulate şi intense cu reprezentanţii deţinuţilor reuniţi într-un consiliu. În orice situaţie el este figura dominantă şi foloseşte procedura ordinelor scrise. Conducerea închisorii va stimula menţinerea securităţii în instituţie. Maniera de „a face mai bine decât a fost făcut“ are la bază convingerea că „atât personalul cât şi deţinuţii pot fi stimulaţi şi încurajaţi să reuşească în activitatea lor. sincer. care sprijină personalul şi are o imagine pozitivă asupra vieţii va determina răspunsuri asemănătoare din partea personalului şi a deţinuţilor. fiind un exemplu pentru aceştia. comunicarea între personal şi deţinuţi. cooperant. Conducătorii eficienţi vor ieşi din birouri mergând în unitate pentru a fi aproape de deţinuţi şi personal. Pentru ca succesul să fie deplin mai este nevoie ca personalul să fie astfel format încât să poarte un dialog destins permanent cu deţinuţii iar funcţionarii superiori să asiste şi să sprijine personalul în muncă. „Consiliul deţinuţilor se întâlneşte periodic în plen şi pe comitete.“ Abordarea managerială intitulată „necesităţi constructive“ are la bază ideea conform căreia „trebuie dată deţinuţilor atâta libertate cât este rezonabil prudent şi să fie încurajată folosirea constructivă şi eficientă a timpului“. va rezolva operativ problemele ridicate de aceştia şi va promova programe de muncă şi educative pentru a ocupa 99 .

Deci. pentru a diminua fenomenul de frustrare al acestora. . . Toate ordinele sunt transmise deţinuţilor de către personalul de supraveghere şi nu de ofiţerii superiori (a căror intervenţie ar putea fi interpretată ca o lipsă de eficienţă a gardienilor). chiar dacă ea implică anumite riscuri“.a permite anumite activităţi cheie înainte de masa de dimineaţă (de exemplu. În sfârşit.acordarea unei atenţii speciale coeziunii şi moralului personalului de către echipa managerială. folosirea sălii de gimnastică). Alte soluţii posibile: . .multiplicarea formelor de comunicare între deţinuţi şi personalul închisorii. Conducătorul închisorii acordă o maximă importanţă participării deţinuţilor la programe convins că ei „acordă respect personalului atâta timp cât acesta nu face ceva care să implice pierderea acestui respect“.informarea operativă a personalului pentru a nu permite răspândirea zvonurilor. De asemenea se iau măsuri severe contra deţinuţilor care încearcă să-i intimideze pe ceilalţi. La realizarea acestor obiective vor fi utilizate anumite grupuri de deţinuţi selecţionaţi. . O regulă de bază a acestei modalităţi de conducere este interzicerea utilizării „informatorilor“ din rândul deţinuţilor. „esenţial este să se stabilizeze un climat instituţional care să permită o comportare pozitivă a deţinuţilor“. 100 .angajarea personalului care prezintă aptitudini şi cunoştinţe în mai multe domenii. ultima viziune asupra conducerii închisorilor aglomerate este cea a „riscului creator“. Acest stil de conducere mai are la bază câteva lucruri verificate în timp: în orice puşcărie există 15-20% din deţinuţi care încearcă să domine intimidându-i pe ceilalţi (aceştia sunt condamnaţi de regulă pentru omor).redistribuirea personalului în zonele unde este mai mult de lucru. restul deţinuţilor vor adera la gruparea pe care o percep ca având cea mai mare putere şi influenţă. mai există 10-15% deţinuţi care sprijină activ administraţia.discutarea cu deţinuţii a problemelor privind fondurile disponibile pentru anumite servicii şi programe. de asemenea. .timpul deţinuţilor. a cărui filozofie poate fi exprimată astfel: „este preferabilă o conducere cât de cât deschisă. În aceste condiţii. . uneia total restrictive.

separarea deţinuţilor în camere pentru fumători şi nefumători.acolo unde locurile de muncă sunt limitate. decoraţiuni interioare).crearea unei ambianţe plăcute în camerele deţinuţilor şi în sălile de mese (flori. . . instalarea mai multor posturi telefonice pentru deţinuţi. acvarii. .întâlniri periodice cu deţinuţii nou-veniţi pentru a-i ajuta să se acomodeze la rigorile vieţii de detenţie. . ………………………………………………………… 101 . . . . este de preferat folosirea deţinuţilor la muncă după 4 luni din momentul pedepsirii pentru infracţiuni disciplinare grave. .a împiedica orice interpretări privind statutul privilegiat al unor deţinuţi în raport cu personalul de conducere. .instituirea unui sistem de clasificare care să promoveze mişcarea deţinuţilor către închisori cu nivel mai scăzut de securitate şi mai puţin aglomerate şi transferul deţinuţilor care creează probleme. pot fi conduse cu succes“.monitorizarea incidentelor din unitate pentru a anticipa desfăşurarea viitoare a evenimentelor.. Autorii acestui studiu oferă o concluzie fecundă pentru închisorile româneşti: „Închisorile aglomerate conduse de directori care sunt dispuşi să împartă reuşita cu toată echipa. .crearea posibilităţilor de a munci în celulă.prelungirea programelor educative şi sportive până seara târziu pentru a răspunde nevoilor deţinuţilor.accesul voluntarilor din comunitate pentru a desfăşura diverse programe educative. . informarea deţinuţilor privind incidentele care au avut loc şi modul cum au fost soluţionate.gruparea deţinuţilor în camere pe cât posibil după meserii şi studii.programarea deţinuţilor la vizita medicală şi în timpul serii.

Editura Polirom. cap. 2006. cap. Bucureşti.Sorin M. Bucureşti. Editura Lumina Lex. 2/2006 . cap. 2002 . criminalitate şi patologie socială”. Bucureşti. Editura Ştiinţelor Medicale.Chiriţă. 9.Octavian Buda: “Iresponsabilitatea”. 16 şi 17 (costa 40 de lei) . Iaşi.Ioan Buş: “Psihologie şi infracţionalitate”. Editura Oscar Print. 1992 . Bucureşti. 2006 . 2004 . 1999 . C. 6. 3. Medeanu: „Crima şi criminalul”. Editura Oscar Print. Rădulescu: “Devianţă.Nicolae Mitrofan. 4. 6. Editura Oscar Print.Tudorel Butoi: “Interogatoriul”. 2006 . Cluj-Napoca. vol. 5. 7. V. 1999 102 .George Antoniu: “Vinovăţia penală”. 1.Scripcaru. Scripcaru: “Psihiatrie medico-legală”. 14. V.Tiberiu C. 2007.G. 5 şi 6 (costa 40 de lei) . 3. Editura ASCR. Editura Academiei Române. 2002 . Editura Lumina Lex. Editura Pinguin Book. Editura Şansa. Tudorel Butoi: “Psihologie judiciară”. Bucureşti.Gheorghe Florian: “Psihologie penitenciară”. 4.Boişteanu. 7 şi 9 (costa 45 de lei) Bibliografie opţională . P. 2. Bucureşti. vol. Bucureşti.Valerian Cioclei: “Mobilul în conduita criminală”. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti.Astărăstoaie.Gheorghe Florian: “Fenomenologie penitenciară”. 1/2005. Editura All Beck.Bibliografie obligatorie Emilio Mira y Lopez: “Manual de psihologie juridică”. 2006. Voicu Zdrenghea.