Universitatea « Titu Maiorescu » Bucureşti Facultatea de Psihologie

Psihologie judiciară
(Suport de curs)

Autor Conf. univ. dr. Gheorghe Florian

Bucureşti 2009

1

Sintezele care urmează sunt doar o introducere în problematica actuală a psihologiei judiciare. Ca urmare, în temele supuse atenţiei, sunt punctate aspecte pe care le consider esenţiale, cu speranţa că dumneavostră veţi citi mai mult din bibliografia recomandată, astfel încât, atunci când veţi întâlni asemenea probleme în practica profesională, să le abordaţi constructiv. Am adăugat la sfârşit două studii recente privind motivaţia infracţională şi penitenciarele supraaglomerate, considerând utilă cunoaşterea modului în care psihologii pătrund în profunzimea lumii criminalităţii şi a justiţiei contemporane. Lucrând în prezent în acest domeniu, psihologii lucrează de fapt pentru generaţiile viitoare...

2

1 - Cauzele şi costurile criminalităţii
1 – Factori favorizanţi ai criminalităţii în concepţia O.N.U. 2 – Indicatori de patologie socială care pot determina creşterea criminalităţii 3 – Structura costurilor criminalităţii 1. - Factori favorizanţi ai delicvenţei ( Al VIII-lea Congres ONU privind criminalitatea, 1990, Caracas, Venezuela): 1. saracia, somajul, analfabetismul, absenta locuintelor bune si ieftine, sistem de invatamant si formare inadaptat. 2. nr.crescand de cetateni fara perspectiva de insertie sociala si agravarea inegalitatilor sociale 3. disocierea legaturilor sociale si familiale agravata printr-o educatie parentala inadacvata, educatie ce face deseori conditiile de viata dificile 4. conditiile dificile pe care le cunosc oamenii ce migreaza spre oras sau alte tari 5. distrugerea identitatii culturale de origine, rasismul si discriminarea ce pot crea dezavantaje in plan social al sanatatii si al angajarii in munca 6. degradarea mediului urban mai ales insuficienta echipamentelor colective in anumite cartiere favorizand delicventa 7. dificultatile create de societatea moderna de a se insera corect in comunitate, in familie, in mediul de munca si in scoala si a se identifica cu o cultura 8. abuzul de alcool, droguri si a altor substante a caror dezvoltare e favorizata de factorii mentionati mai sus 9. multiplicarea activitatilor legate de crima organizata mai ales de tradic de droguri si tainuirea obiectelor furate 10. provocarea mai ales prin mass-media a ideilor si atitudinilor ce sunt surse ale violentei, inegalitatii si tolerantei.

3

2. - Indicatorii de patologie socială care pot influenţa rata criminalităţii
I. Indicatori biologici şi medicali 1. discriminarea natalităţii 2. cresterea alterărilor psihosomatice 3. reducerea discriminarii caracteristicilor sexuale 4. reducerea mediei de vârsta în grupul afectat II. Indicatori economici 1. cresterea instabilităţii profesionale 2. cresterea absenteismului la locul de munca 3. reducerea productivităţii individuale 4. cresterea şomajului forţat 5. cresterea numărului de greve III. Indicatori criminologici 1. cresterea delicventei juvenile 2. cresterea numărului de sinucideri 3. cresterea gradului de indiferenta fata de delicte 4. cresterea gradului de perversitate si gravitate a delictelor IV. Indicatorii politici 1. fragmentare socială si politică 2. consolidarea nationalismelor regionale 3. apariţia liderilor subversivi 4. emigrarea masivă V. Indicatori culturali 1. interes pentru primitiv, anormal, exotic, probleme sexuale 2. intensificarea intelectualismului si a planificarii obsesionale 3. declinul credintei religioase, pierderea semnificatiei sensului vietii si al destinului cosmic 4. intensificarea activitatilor de derivatie (jocuri, distractii indecente, jocuri riscante)

4

3. - Costurile criminalităţii
Există patru tipuri de costuri : 1. costurile represiunii: costurile funcţionării instituţiilor cu atribuţii în domeniul combaterii criminalităţii – poliţia, jandarmeria, parchetele, tribunalele, penitenciarele, probaţiunea, specializarea personalului acestor instituţii; 2. costurile protecţiei : firmele de pază, asigurările, serviciile pază din magazine, sistemele de alarma si protectie, case de bani, blindaje, transportul valorilor, costul avocatilor 3. costurile prevenirii : gardienii publici, protectia martorilor, protectia victimelor, protectia copiilor, iluminatul public, specializarea personalului de prevenire din politie, jandermerie, probatiune; 4. costuri asociate criminalităţii: decesul victimei (pierderi productive viitoare, prejudiciu moral, cheltuieli de înmormântare), vatamarile corporale, expertizele, accidentele rutiere, incendiile provocate, furturile din magazine, furturile de autoturisme, agresiunile cu mâna armată, revoltele şi tulburarile ordinii publice, emiterea cecurilor fara acoperire, fraude economice si financiare (eludarea impozitelor, nedeclararea veniturilor), infracţiunile în construcţiile de locuinte, falsificarea de monedă, fraudele vamale (eludarea taxelor, exportul illicit si pierderile de substanţă pentru economie), profitul din proxenetismul stradal si hotelier, profitul din traficul de droguri şi alcool. Nu pot fi cuantificaţi următorii factori : vieţile distruse, reacţiile de răzbunare, neîncrederea ce survine în relaţiile sociale, schimbarea obişnuinţelor, izolarea auto-impusă, frica, pierderile turistice şi culturale.

5

2 - Delincvenţa juvenilă
S. Glueck (1934): “Cauza delincvenţei minorilor e reprezentată de acele elemente care, luate separat, nu pot explica delincvenţa juvenilă”. Axiome ale educaţiei 1. binele se învaţă doar de la cel care te iubeşte 2. copilul ia ca model în viaţă pe părintele fericit 3. copilul ia ca model în viaţă pe părintele care progresează 4. oamenii au un comportament moral doar când au ceva de apărat (familie, prestigiu, relaţii semnificative, prieteni, avere) Teoria integrativă privind etiologia delincvenţei juvenile (Caplan – Le Blanc, 1993) Delicvenţa juvenilă are la bază 4 factori explicativi: 1 - legăturile sociale investitia copilului in activitati sociale (timpul acordat) angajamentul fata de institutii (religie, familie, sport) 2 - allocentrismul (orientarea către ceilalti, capacitatea de a te interesa de altii pentru ei insisi) cu cat educatia in familie este mai pro-sociala, cu atat ea protejeaza mai mult impotriva delicventei juvenile 3 – constrângerile informale (provin din partea persoanelor intime) formale (provin din partea institutiilor) externe (din anturaj) interne (normele morale asimilate şi interiorizate) 4 - expunerile la influenţe si oportunităţi antisociale (prieteni delincvenţi, consum de alcool, sexualitate precoce, vagabondaj, interiorizarea justificărilor infracţionale utilizate de grupul de referinţă) Mecanismele devenirii infractionale I. coeficient de inteligenţă slab→stimă de sine scăzută→tulburări de conduită nespecifice→infractiune II. tulburări de conduită→eşec scolar→subestimare de sine→cautare compensatorie a identităţii→infractiune

6

Conflagratia (in jurul vârstei de 15 ani) .predomina furtul prin efractie. Prevenirea se face prin actiuni asupra familiei. revolta familială. 3. este o activitate persistentă care se poate transforma intr-un mod de viaţă.infractiunile se diversifica si se agraveaza. Debordarea (17-18 ani) – apar forme subtile si de o violenţă malignă. atragerea in activitati comunitare. Stadiul de apariţie (8-10 ani) . c. protectie asupra bunurilor. consum de droguri si alcool. Stadiul de explorare (10-12 ani) . b. Ocazionala: 80% din adolescenti trec prin asa ceva. Explozia (în jurul varstei de 13 ani) . Este o delicventa exploziva şi pe un fond de dezangajare interpersonală. comert cu droguri. Aceste stadii coexistă cu inadaptarea şcolară. Tipologia delicvenţei juvenile a. 4. 7 .infractiuni omogene şi benigne (sunt privite ca o copilarie dar frecvenţa lor atrage atentia) 2.Stadiile dezvoltării activităţii delicvenţei la minori 1. 5. De tranzitie: la 10% din adolescenti. asocieri cu delicventi. Delicventa stabilizată: la 1% din adolescenti.furturi si spargeri de automobile. atac asupra unor persoane. exprima deficiente in relatiile cu parintii. apare intr-o perioada in care abunda dificultatile pentru minorul respectiv. promiscuitate sexuala. dificultati scolare.

factor victimogen = anumite pericole profesionale. Noţiuni frecvent utilizate: . victima şi catalizatorul actiunii (cel care declanşează mecanismul mativational) . comunitatea . Prima tipologie a victimelor elaborată de Hans von Hentig : 1) victima izolată 2) victima apropierii socio-topografice – devine victimă din cauza relatiilor care se stabilesc între cei ce impart un spatiu restrins 3) victimele unei mari nelinişti vitale – se expun în momentele de sinceritate 4) victime agresive.infractiune fără victimă : incestul consimţit între majori.infractorul victimă: copilul maltratat ce devine agresor . interactiunea dintre agresor şi victimă şi evoluţia socio-dinamică a situaţiei preinfracţionale. consum de droguri .victimta latentă: atractia pe care unele personae o exercita asupra infractorului (personae singure.ramură a criminologiei care studiază personalitatea victimei.are trei componente: făptaşul.victimă nespecifică: publicul larg. In 1940 el publică lucrarea « Criminalul şi victima sa » . vârstnice. stil de viaţă dezordonat.din eroarea infractorului . conditia fizica (persoanele slabe din punct de vedere fizic ) Istoric : Hans von Hentig a scris un articol despre rolul victimei în infractiune întrun ziar din Koln (14 septembrie 1934).victima intâmplătoare .câmp victimal . persoanele foarte în vârstă ) 8 . supuse unor capricii nestăpânite 5) victime lipsite de rezistenţă în faţa unei voinţe mai tari de care dau dovadă infractorii ( adolescenţii. inspirat de o nuvelă austriacă în care un personaj spunea : « Eu asasinul şi el victima suntem amândoi vinovaţi dar el mai mult decât mine » .3 – Noţiuni de victimologie Definitie Victimologia . suscita increderea) . cu fatalism afişat) .impresionabilitate victimală: victimele infractorilor cu guler alb ( sunt imbracati frumos. naive. nechibzuite.

sunt creduli 6) indivizii aparţinând minoritatilor etnice 7) indivizi normali dar cu inteligenţă redusă 8) indivizi temporar deprimati – devin apatici. indiferant de situatia lor materiala 10) indivizi desfânaţi si destrăbălaţi – pentru că dispretuiesc legile 11) indivizi singuratici şi cu inima zbrobită – din cauza singuratăţii 12) chinuitorii – ex : tatăl alcoolic şi violent ucis de proprii copii 13) indivizi « blocaţi » – persoane încurcate in datorii ce devin victime ale unor « binevoitori » care le ofera solutii Stephan Schafer clasifică victimele descriind cine este responsabil si in ce masură s-a implicat in relatia ce a dus la infractiune : 1) victima care anterior infractiunii nu a avut nici o legatura cu faptasul – functionarul de bancă 2) victima provocatoare – din cauza arogantei. consumatorul de droguri. nu-si tine promisiunea sau e prins cu iubita infractorului 3) victima ce precipita declanşarea actiunii – ex : o femeie singură noaptea sau persoana neglijentă care nu inchide usa la masina 4) victima slabă sub aspect biologic – ex : surorile de caritate 5) victimele auto-victimizate – sinucigaşul. supusi. neglijenti 9) indivizii achizitivi.din cauza atractiei sexuale sau a averii pe care o poseda 3) vârstnicii . 9 . jucătorii la cazino. cartoforul. avizi de câştig. femei în vârstă ce vor să se căsătorească 4) victima lacomiei si dorinţei de mari câştiguri ilicite: cumpărătorii de acţiuni.A doua tipologie descrisă de Hans Von Hentig : 1) tinerii – pentru că nu au experienta de viata 2) femeile . dezertorul din armată 6) victimele politice – din cauza convingerilor pe care le au Tipologia lui Wolf Middendorf : 1) victima generoasă care sare in ajutorul oricui 2) victima bunelor ocazii – fac cumpărături ocazionale de la necunoscuti 3) victima devoţiunii şi afectiunii – religiosi fanatici ce doneaza bunuri pentru a fi « mantuiti ».din cauza slabiciunii fizice si a faptului că sunt bănuiţi că au “bani albi pentru zile negre” 4) consumatorii de alcool sau de droguri 5) emigrantii – deoarece nu cunosc limba.

10 .momentul si durata evenimentelor din viata (ex. acestea având 3 efecte : 1 . indiferent de timp si spatiu 2 . afectând toti indivizii indiferent de vârstă .un set particular de atitudini. mentalităţi. trecerea de la influenta parentala la influenta colegilor sau când persoanele trec de la şcoala la serviciu. adolescenţă. . Vârsta funcţională – se bazează pe capacităţile biologice şi psihice ale indivizilor în raport cu care aceştia sunt clasificaţi într-o anumita categorie de vârstă . bătrâneţe ex.un sportiv este „bătrân“ la 30 de ani ! .un mod distinct de a percepe lumea şi a o gândi . opinii. de exemplu.un anumit stil de viaţă .: . conflict parental).permite clasificarea indivizilor pentru anumite roluri sociale ( dreptul de vot.efecte de perioadă : determinate de perioada istorica.. Cursul vieţii – parcursul vieţii unui individ de-a lungul unei succesiuni de tranziţii create de societate şi diferenţiate în funcţie de vârstă.efecte de vârsta : determinate de ciclurile vietii.4 – Criminalitatea şi cursul vieţii Vârsta este o caracteristică demografică dar şi un atribut social care implică: . valori şi norme culturale .exista un fundament diferit intre schimbarea comportamentului aparută din maturizare şi cea aparută din experienţă .schimbă rolurile sociale şi aşteptările culturale faţă de individ. .durata vieţii individului de la naşterea sa. responsabilitatea civilă. pensionarea).diferenţele dintre grupele de vârstă reflectă schimbările în dezvoltare şi cele dintre epocile istorice. .succesiunea rolurilor şi poziţiilor sociale dobândite de un individ de la naştere şi până la moarte . Evenimente care influenteaza cursul dezvoltarii comportamentului antisocial : . 3 .copilărie.tranziţiile si momentele decisive din cursul vietii. Vârsta cronologică .efecte de cohortă : afectează toti indivizii care împartaşesc o experienţă comună.

nu e clar dacă faptele descoperite în indivizi sunt aceleasi cu descoperirile facute între indivizi ( exemplu: şomajul este un factor de risc al infractiunii între indivizi. .dobândirea capacitaţii de comunicare şi interacţiune competenţa de exercitare a rolurilor. Totusi.socializarea la bătrâneţe . o condamnare . deoarece este mai probabil ca şomerii să fie infractori decât persoanele angajate. . ca recesiuni saurazboaie. . somajul si divortul sunt simptome ale unei personalitati antisociale sau ii fac pe oameni sa devina mai antisociali? 11 .consumul excesiv de alcool.presupune dezangajarea faţă de rolurile sociale active şi familiarizarea cu alte roluri participative în familie. etc.căsătoria. divortul. conştiinţa datoriilor şi responsabilităţilor cu privire la viaţa socială. persistenţei sau duratei delincvenţei.dezvoltă competenţe pentru exercitarea unor roluri specifice. schimbarea domiciliului .înrolarea în armata. De exemplu : .socializarea în adolescenţă . Factori individuali de risc Factorii de risc amplifica riscul realizarii. .socializarea in perioada maturităţii presupune: . frecvenţei.în timp ce prevenirea presupune abordarea schimbarilor în indivizi. absenteismul.are un rol anticipativ pregătind tinerii pentru viitoarele roluri de adult. Este dificil de stabilit daca orice factor de risc este un indicator (simptom) sau o cauza posibila a delicventei. . Sunt necesare date longitudinale pentru clasificarea factorilor de risc si a trasaturilor carierei criminale.are la bază învăţarea capacităţii de confruntare cu cerinţe conflictuale .. (socializare pentru moarte) O problemă metodologică: .trecerea de la idealism la realism . Socializarea este un proces permanent în evoluţia persoanei: .informatiile despre factorii de risc se bazeaza pe variaţii între indivizi.socializarea în copilărie .efectele asupra dezvoltarii individuale ale contextului national si ale macro evenimentelor. somajul este un factor de risc al infractiunii în indivizi deoarece este mai posibil ca oamenii sa comita infractiuni in perioadele lor de somaj decat in perioadele de angajare.

egocentrici. Delicventii tind sa fie impulsivi.- desi delincventa este o activitate de grup iar delincventii au. dezaprobarea parintilor). care a urmarit 1000 de copii de la varsta de 3 ani pana la 22 de ani.. prieteni delicventi) drept variabila independenta in analizele cauzale pentru ca acest lucru ar conduce la concluzii false (tautologice) si la o supraestimare a puterii explicatorii sau predictive. Cea mai importanta dimensiune a temperamentului era lipsa controlului (nelinistit. Aceasta părere sta la baza programelor de pregatire a abilitatilor cognitiv-comportamentale al căror scop este cresterea empatiei. prieteni delincventi . a alegerii rationale. delicvenţă auto-raportată si condamnări la vârste de la 18 la 21 de ani. Temperamentul la varsta de 3 ani era notat prin observarea comportamentului in timpul unei sedinte de testare. impulsiv. in 12 . pedeapsa legala. care prezicea agresiune.anumiti factori pot fi atat indicatori cat si cauze ( consumul excesiv de alcool poate fi vazut ca un declansator situational mai degraba decat ca o cauza pe termen lung). cu atentie scăzută). de obicei. când beneficiile percepute subiectiv depăşesc costurile (ex. Comportamentul agresiv depinde de repertoriile comportamentale detinute de individ (scenarii cognitive). ca prietenii delincventi provoaca delincventa. depinde de trecutul recompenselor si pedepselor si de masura in care copiii sunt influentati de satisfactia imediata. .este important sa nu includem variabile dependente (ex. TEORIA COGNITIVĂ Această teorie. priveşte individul ca un procesor de informatii al carui comportament depinde de procesele cognitive şi de istoria recompenselor si pedepselor primite in trecut. concreti mai degraba decat abstracti in gandire si slabi in rezolvarea interpersonala de probleme deoarece nu reusesc sa inteleaga cum gandesc si simt alte persoane. in mod necesar. TEMPERAMENTUL Cele mai importante rezultate despre legatura dintre temperamentul din copilarie si delincventa ulterioara au fost obtinute in urma unui studiu în Noua Zeelandă. Delincvenţa este deci un răspuns la oportunităţi specifice. pe baza presupunerii ca este mai putin probabil ca persoanele care pot aprecia si/sau simti trairile victimei se agreseze pe cineva. EMPATIA Empatia scazuta este o trasatura de personalitate legata de delincventa. .. acest lucru nu arata. Alegerea scenariilor care prescriu comportament agresiv.

. căutarea senzatiilor tari.este inabilitatea de a planifica şi cedarea in faţa satisfactiei imediate . Excitarea slaba corticala produce comportamente impulsive si de cautare a senzatiilor.au un control scazut asupra comportamentului lor.pulsul scazut este un predictor si un corelat important al delicventei. riscă frecvent. slaba capacitate de a intârzia o satisfacţie. localizate in lobii frontali.un nivel scazut de excitatie conform undelor alfa scazute pe EEG . Oamenii diferă in tendintele criminale de bază. empatie scazuta au planuri pe termen scurt le e greu sa amâne satisfactia deciziile de a comite infractiuni nu sunt influentate de consecintele dureroase ale delincventei. violenţă auto-raportată si violenţă raportata de profesori. acestea apar precoce si ramân stabile o lungă perioadă a vietii. Factorul individual cheie de diferentiere a fost denumit „autocontrol scăzut”. IMPULSIVITATEA . respectiv pedepsirea. .hiperactivitate si neatentie la scoala duc la esec scolar. Persoanele cu autocontrol scazut sunt impulsive.tendinta de a se concentra pe satisfactie imediata. neluarea in calcul a consecintelor inainte de a actiona. Agresivitatea persistenta este o colectie de scenarii agresive invatate si care rezista la schimbare.opozitie cu consecintele pe termen lung. a greselilor din copilarie . Persoanele cu astfel de deficite vor tinde sa comita delicte deoarece: . neîndemânarea.reactivitate autonoma scazuta ( rata bătăilor inimii. asumarea de riscuri. de catre parinti. Impulsivitatea reflecta deficite in functiile executive ale creierului. şi se referea la masura in care indivizii sunt vulnerabili la tentatiile momentului.include: hiperactivitatea. Alte teorii au evidentiat importanta constiintei drept inhibitor intern al delincventei si au sugerat ca aceasta s-a format intr-un proces social de invatare in conformitate cu intarirea.este cea mai importanta dimensiune a personalitatii care prezice delicventa.un puls scăzut (semnificativ corelat cu condamnari pentru violenta. independent de alte variabile explicatorii) . 13 . autocontrol scazut. tensiunea sau conductibilitatea pielii) . delicventii avand: . . nelinistea. perspectivă pe termen scurt. inabilitatea de a planifica viitorul.o proasta abilitate sa ia in considerare consecintele actiunilor lor . au aptitudini cognitive si academice reduse egocentrici.

Factorii familiali care conduc la delincvenţă sunt grupati in cinci categorii: 1. Un numar mare de copii in familie este un predictor relativ puternic al delincventei . . 2. caminul tinde sa devina supraaglomerat. in timp ce surorile tind sa o elimine. familie numeroasă 3. 5.pe masura ce numarul de copii creste. .respingerea copiilor de către părinti.separarea de un părinte. abuz (fizic sau sexual) sau neglijenta. . ( expunerea la frati delincventi). părinti antisociali. iritarii si conflictului.cu cat numarul de copii intr-o familie creste. cu atat cantitatea de atentie a parintilor care poate fi acordata fiecarui copil descreste. conflicte între părinţi. tehnici inadecvate de educare a copiilor 4.Rolul familiei in geneza delincvenţei Există 4 paradigme privind influenţa familiei : 1 – a neglijării : are două aspecte . .J. . 14 . 3 – a comportamentului deviant şi a valorilor inadecvate: părintii sunt infractori sau au atudini ce duc la infractiune .ordinea nasterii: familiile mari au mai multi copii nascuti mai târziu. delincventul e o victimă a educatorilor săi ! Factori de risc familiali predictori pentru delicvenţă: . mai ales. . conflict parental si familii destramate. ducand la cresteri ale frustrarii.familie numeroasa. 2 – a conflictului : disciplinare nepotrivită si respingere reciprocă a părintilor si copiilor. .tehnici educative sărăcăcioase .supraveghere parentală slabă ( e cel mai important) .uneori.lipsa de supraveghere si lipsa de implicare (consecinte serioase) . 4 – a destrămării : părinţi despărţiţi.inteligenta si legatura cu şcoala scazute . Exista mai multe motive posibile: . . absenţa sau boala unuia . a fraţilor.fratii mai mari tind sa incurajeze delincventa unui baiat.delincventa părintilor si.Piaget consideră că nici un copil nu-şi poate dezvolta o moralitate matură până nu va trece prin morala constrângerii.

. pierderea parentala. deseori. afectuoasa si continua cu figura materna.Teorii mai recente ale învăţării sociale sustin ca comportamentul copiilor depinde de recompensele si pedepsele acordate de catre parinti si de modelele de comportament pe care le reprezinta parintii. . . venit familial scazut. devine rece. au un risc dublu de a fi condamnati până la 32 de ani. .Teoriile selecţiei sustin ca familiile destrămate produc copii delincventi din cauza pre-existentei diferenţelor faţă de alte familii in ceea ce priveste factorii de risc ( conflictul parental. .Teoriile despre cursul vietii se centreaza pe separare ca experienţă stresantă : conflictul parental. lipsit de afecţiune si. Familiile destrămate cauzează delincventa deoarece: . un delicvent. inşişi părintii se comporta intr-un mod antisocial. parinti antisociali. 15 . schimbari in figurile parentale si tehnici inadecvate de educare a copilului.băietii care trec prin divorţul sau separarea părintilor in primii 5 ani de viaţă.daca un copil sufera o perioada mai lungă de privarea materna in primii 5 ani din viata.Teoriile traumei sustin ca pierderea unui parinte are un efect daunator asupra copilului din cauza efectului atasamentului pentru parintele pierdut. Copiii vor tinde sa devina delicventi daca parintii nu raspund consistent si conform comportamentului lor antisocial si daca. acest lucru are efecte negative ireversibile. posibilităţi economice reduse. pedepse excesive la care este supus copilul.e esential ca un copil sa aiba o relatie calda. Aceste teorii au inspirat folosirea metodelor de pregatire a parintilor pentru a preveni delincventa . Explicatii ale relatiei dintre familiile destramate şi delincvenţă se impart in trei mari clase.

adaptare-inadaptare. dominator . Deschiderea teoriei : .teoria personalitatii criminale este o ipoteza de lucru pentru interpretarea clinica. reactionează la frustrare prin gelozie. Atitudinea fata de sine : nu vede decat punctul sau de vedere.5 – Teoria personalităţii criminale Originile teoriei : « trecerea la act » şi « starea periculoasă » au impus clarificari privind : . 3 – clinica: cautarea tipurilor de criminali si a structurii personalitatii lor. 16 . invidie. Teoria clasică reţine patru mari trăsături psihologice privind personalitatea criminală: egocentrismul. având o dubla deschidere : a) – clinica : impune clarificari privind sanatatea mintala. mânios când e ofensat. demonstreaza ca ipocrizia este universala. Acestea constituie “nucleul central al personalităţii criminale”. labilitatea şi indiferenţa afectivă. agresivitate) 2 – istorica: dependenta definitiilor utilizate de contextual istoric. devalorizeaza legea si oamenii. raporteaza trasaturile psihologice la etapele trecerii la act. b) – stiintifica : trasaturile personalitatii criminale se exprima prin manifestări fiziologice si patologice ce pot fi analizate stiintific (personalitatea criminală e un rezultat nu un dat). 5 – fenomenologica: analizeaza trasaturile interioare ale delincventilor. 4 – etiologică : relevarea originii trasaturilor personalităţii criminale . starile de constiinta.pragul delincvential .dinamica trasaturilor psihologice care sustin conduita infractionala. Egocentrismul Este tendinta de a raporta totul la sine : individul se consideră centrul universului. etc. isi legitimeaza actul (« face patul pentru recidiva ») ceea ce in ochii lui este o adaptare reusita . stare morala. bănuitor.zona tolerantei la frustrare . agresivitatea. Directiile teoriei : 1 – metodologica : definirea operationala a termenilor (egocentrism. îşi maschează autoritarismul sau devine despotic.

minte usor . vindicativ). puerilism etichetat ca superficialitate. se consoleaza repede. cameleonic.La delincventi. noi impresii. se apara scotind la iveala mici detalii. .in conduita delincventului predomină labilitatea : schimbă opiniile. lipsa da consistenta.tendinta marcata de instabilitate afectiva determina o organizare dinamica saraca a eului si o vointa rau integrata. delincventii nu sunt nelinistiti de viitorul lor . individul se lasa antrenat de necesitatea satisfacerii anumitor nevoi. cred in previziuni si magie. nevoie excesiva de miscare. fara sa tina cont de gravele inconveniente atasate acesteia. Elementele labilităţii: capricii. profesiunea. copiii sunt lipsiti total de prevedere . nu stiu sa-si conserve pana la capat siretenia si sunt ametiti de ideea de impunitate. revin la locuinta lor dupa o evadare. acuzator pentru ca nu intelege mediul. deficit de atentie. un viitor care nu este imediat sau nu pare astfel.Lombroso : « In postura de criminali. . lipsa inhibitiilor. Labilitatea Este capacitatea sa de a nu fi inhibat de amenintarea penala. sugestibilitate (« prima impresie ») . nu are nici un fel de influenta asupra imaginatiei lor » . faptul ca mobilurile actuale sparg sau paralizeaza orice experienta trecuta sau orice previziune » . . .Kate Friedlander. . placerea lucrurilor materiale. 17 . referindu-se la opera lui Lombroso : »… exista o similitudine intre anumite aspecte ale mentalitatii criminalului-innascut si copil. grija dominanta pentru momentul prezent. incapabil de respect. sentiment de injustitie suportata (gelos. nu se folosesc de experienta anterioară. incapabil sa reziste la solicitari (cauta satisfactii imediate) . intensitatea ideii criminale ocupa tot câmpul spiritual.Atitudinea fata de altii : este critic. nu suscită incredere). influentat de ambianţă si hazard. ca urmare. cauta mediul care-i convine. de exemplu. de mobilitate (nu se tine de cuvânt. cauta noi prieteni.Consecintele imprevizibilitatii : ajung sa vorbeasca despre infractiunile lor. este usor de convins. lipsa inhibitiilor (defect de vointa). sexualitate dereglata.

altruisti . au o tendinta naturala de a face bine in jurul lor. docili. orb si surd in privinta comportamentelor odioase. ele exprimand prin natura. inseamna a realiza cu intentie conservarea si cresterea celuilalt . generosi. A face bine. a comite acte distructive. Pentru a nu cita decat cazuri extreme. ceilalti. binevoitori. indivizii manifesta. la care se adauga hormonii tiroidieni si adrenalina . tendinte foarte diferite. p.este componenta structurală a personalitatii criminale Teorii şi ipoteze de bază Indiferenta afectiva – expresie a unui deficit constitutional . rai. egoisti. Prin pervertiri instinctive « trebuie sa intelegem anumite anomalii constitutionale ale tendintelor individului care apar in activitatea sa morala si sociala. din contra. dificili. Priviti sub activitatea lor morala. Or. unii se arata calmi. a face rau. egoism. sunt pusi doar pe facut rau. desigur.Agresivitatea Conceptii privind agresivitatea : a) – constitutională : este un instinct universal b) – genetică (psihanaliza) : consecinta a frustrarii (dar pot exista si adaptări reuşite la frustrare ) c) – sociologică : rolul culturii (formele camuflate de agresivitate) Mecanismele agresivităţii : I – de ordin psihofiziologic : reactiile psihofiziologice de mânie au sediul in hipotalamus. fara a vorbi de nenumarate grade intermediare. anterioare aparitiei constiintei si inteligentei. Indiferenţa afectivă . insasi fondul personalitatii. . invidiosi. spontane. 1912. altii sunt. daca vom cobora in evolutia 18 . a crea ocazii de suferinta. Primii. primitive. răceală. devotati. Aceste tendinte sunt instinctive pentru ca ele sunt. II – de ordin psihosocial : grupul defineste situaţiile de frustrare si asigura protectia. excitabili. mai rari. ostili. Archives d’antropologie criminelle. un deficit al instinctului de simpatie. gradul si forma lor. placerea morbida de a face pe altul sa sufere . 502-530 . fara rezistente interioare de ordin afectiv.semnificatie : lipsa de altruism si simpatie . ca si instinctele. independendent de situatia si interesele lor. inseamna a diminua sau a suprima voluntar conditiile de bunastare.DUPRE – « Les perversions instinctives ». din contra.

psihologica a individului.pasiunea distructiva ii motiveaza infracţiunea .este vorba de contextele formative care au dus la eclipsarea capacitatii emotive si a inclinatiilor altruiste sau simpatetice . . vom observa permanenta si complexitatea crescanda a acestor tendinte congenitale ». de la nasterea sa pana la a fi adult. . 19 . Invers. Indiferenţa afectivă – expresie a carenţei afective . vom constata. caracterul constant si primitiv al acestor tendinte. in fiecare din aceste tipuri extreme. la originea acestei reactii.egocentrismul influenţeaza judecata morală iar indiferenta afectiva împiedică trăirea actului odios. daca vom urca in dezvoltarea individului.

şomaj. ură). b – psiho-social: victima a cărei conduită duce la delict (adulter). boli endocrine c .în sit.raportul criminal-victimă a .dispoziţii instinctive.moral şi juridic: victima colaborează/ nu colaborează/ comite delictul (în legitimă apărare sau cea care simulează). intelectuale.în sit. raporturile criminalului cu victima: vârsta. specifice (periculoase): victima atrage criminalul (paricid. non-specifice: ocazia e căutată (creată) de criminal (şantaj).după locul în geneza infracţiunii a .declanşatori (ocazionali): factori din ambianţă 3 – după semnificaţia infracţiunii în viaţa autorului: istorici şi genetici 4 – după mecanismele care au generat infracţiunea: dinamici şi imediaţi (situaţionali şi reacţionali) Factorii situaţionali 1 .în sit.cu acţiune globală b . alcoolul 2 – victima .factori care infl. starea psihopatologică. b . provocarea.mecanisme care intervin în raporturile criminal-victimă a . c . . victima în cadrul unui consens (suicid în doi). intermediară: ex. encefalită.6 – Factorii crimei Factorii criminogeni: 1 – după câmpul de acţiune a . victima într-o situaţie vitală exploatat de criminal (disperat. . gelozie. afective şi alterările lor b .cu acţiune la nivelul individului 2 . sexul.predispoziţii . lues. TBC.de mediu general economici. tulburat).pregătitori alcoolul. 20 . criminalul a fost mai întâi şantajat.

mec. Factori reacţionali (privesc personalit.factori care susţin motivaţia crimei . se confundă cu tendinţa sau pasiunea a.tendinţele defensive sau distructive det. autism (crimă pasională urmată de suicid). identificarea (tensiunile se eliberează asimilând nevoile şi 21 . criminologia putând fi considerată ca o patologie morală ..distincţie: .Factori care susţin mecanismele crimei 1. a se afirma).nevoia de conservare a vieţii .relaţia nevrotică: în paricid există o fixaţie asupra mamei şi o dependenţă de tatăl autoritar şi urât. plagiat omor: insultă. sublimarea (devierea dorinţei spre noi obiecte fără raporturi aparente cu ea.y Lopez): a.originile motivaţiei primare a delincvenţei permite distingerea celor exogene (generate/influienţate de opinia publică. lipsa de cooperare . concepţia despre onoare) de cele endogene (exces pasional.relaţie geno-biologică: descendenţii unor vagabonzi şi hoţi sunt atraşi unii de alţii.inconştient: nevoi inconştiente . ideologie. ex. specifice (periculoase) şi care generează tensiuni psihologice care duc la delict: agresivitate det.motivaţia primară a delincvenţei (M. b . b..delictele sexuale c.mobil: de ordin intim. flirt. alcoolului).nevoi sublimate care se interpun între sentiment şi acţiune furt: escrocherie. ironie viol: seducţie. de teamă sau mânie... regresiune (individ frustrat cu comport. Factori ataşaţi sit.relaţia psiho-biologică: atracţie reciprocă între 2 soţi alcoolici sau între prostituată şi susţinător.. atentat verbal la pudoare neglijenţa. conduite de evadare (vagabondaj la un copil nedorit în familie). delincv.nevoia de conservare a vieţii speciei . primitiv cand e sub infl.motiv: raţiune intelectuală clară .tendinţele posesive(achizitive) . critică. calomnie. indif..există o continuitate între motivele delictuale şi cele sociale. de nivelul lor de viaţă sau de avere. adolescentul fură pt... de frustrare. în momentul crimei) A. reacţionale rezultate din relaţia criminal – victimă: a . egoism) B.conştient: sentimente ce nu pot fi mărturisite b. c .

homosexualitate (prin contagiune. 22 . ierarhie. d) situaţia de deţinut: se învaţă tehnici criminale. identificarea.aspiraţiile altui individ sau grup (model criminal). interpersonale specifice: crima în doi. raţionalizarea) 3. auxiliari). de argumente justificative). identificare). Factori ataşaţi situaţiilor non-specifice (amorfe): depind de gradul maturizarii infracţionale (proiecţia. proiecţia agresiunii ( răzbunare la întâmplare tinerii atacă un magazin pentru că nu au fost primiţi la cinematograful de alături). asociaţia criminală (şef. c) epidemia criminală: activitate spontană a unei bande. raţionalizare (elab. motivată prin dorinţă de răzbunare. posibilităţi de şantaj. nevoia de a afirma omnipotenţa colectivă ca un mijloc de a compensa frustrările individuale („ patota”). imitaţie. b) rel. Factori ataşaţi situaţiilor mixte (ocazia trebuie căutată dar apare şi un stimul specific personal sau interpersonal): a) – inadaptarea (tensiune între individ şi mediu): dacă nu are sprijin. organizare. 2. individul va căuta un mediu specific unde reacţiile sale vor fi admise şi în armonie cu stilul său de viaţă. roluri.

Cohen) 4) modelul lui David P.crima este produsul unei alegeri libere la capătul unui proces de «abandon în derivă către delincvenţă ». Acest lucru apare atunci când el interiorizează modalităţile de justificare ale vieţii infracţionale tipice pentru grupurile delincvente („tehnicile de 23 . trece printr-un proces de dezangajare afectiva si realizeaza actul pentru salvarea propriului eu. b) cei care au reactii paroxistice accidentale de injustiţie suportată (crimele pasionale). Este cazul tinerilor care nu devin delincvenţi de la început: ei oscilează un timp între conduite corecte şi conduite infracţionale. Trecerea la act în infracţiunea de furt: 1) autorul justifica furtul prin injustitia lumii (este convins ca lumea e populată de hoţi). Dacă influenţele pro-infracţionale vor fi mai puternice.7 – Trecerea la act Clasicii au descris trei modele ale trecerii la act : 1) modelul criminogenezei (Etienne de Greeff) 2) modelul “drift” ( David Matza) 3) modelul antideterminist (A. tânărul va deveni delincvent. Farrington Modelul criminogenezei – infracţiunea este o reactie la injustiţia suportată. Etapele trecerii la act in crima pasională : . este caracterizat de un mod de gândire pro-infractional.atribuirea celuilalt a infidelitatii şi desconsiderarea sa profundă -asentimentul formulat: actul pare justificat şi indispensabil ( faptuitorul are de ales intre sinucidere şi omor) .etapa de criza – individul e sclavul propriilor justificari. Modelul “drift” . Există două tipuri de delincvenţi : a) cei care vin permanent in contact cu justitia iar maturizarea infracţională le-a influentat formarea personalitatii (recidivistii). 2) autorul e influentat de atitudinea generala a colectivitatii fata de furt si hoti. chiar dacă nu trece la fapte. Atitudinea criminogenă poate fi o trăsătură permanentă sau pasageră în viaţa individului care.

dacă aceşti factori nu sunt suficienţi de puternici. integrând teoriile dezvoltării şi cele situaţionale. loialitatea.neutralizare”): negarea prejudiciului. Atitudinile delincventului după trecerea la act sunt revelatoare pentru personalitatea autorului : aceste atitudini permit diagnosticul perticulozităţii sale. exigenţa de loialitate. Modelul antideterminist consideră că delictul se dezvoltă în timp şi etapizat prin tatonări ce pot fi modificate in functie de autor şi de situaţia precriminală. Farrington consideră că “impulsivitatea. profesorul David P. pierderi majore scontate în cazul comiterii infracţiunii. contribuie toate. de absenţa stigmatizării. iducaţie inadecvată. dificultăţi în găsirea unui loc de muncă. inteligenţa scăzută. Conţinutul noţiuni de « drift » : a) subcultura – neaga respondabilitatea. proasta educaţie. mediu intelectual nestimulator. b) utilizarea de către delincventi a justificarilor legale privind alienarea mentala. c) principiile traditionale ale delincventilor privind onoarea. independent. Modelul lui David P. inteligenţă scăzută. furia. Actiunea infracţională nu apare brusc ci are o istorie iar etapele nu sunt strict ordonate. virilitatea. de probabilitatea subiectivă atribuită diferitelor rezultate urmărite. condamnarea celor care-l condamnă. dezacordul celor apropiaţi pentru proiectele sale infracţionale. familia cu comportament infracţional şi privaţiunile socio-economice. un statut privilegiat printre apropiaţi. apare următoarea fază IV – faza de decizie şi trecere la act: este condiţionată de calitatea ocaziilor întâlnite. relaţii afectuoase cu cei din jur. în ciuda interrelaţiilor lor. satisfacerea imediată a unor impulsuri (excitaţia). III – faza de inhibare: pot apare elemente care să blocheze trecerea la infracţiune – căldura părintescă. Componentele situationale au rol de feed-back. II – faza de direcţionare: dominată de factori negativi precum familia săracă. supravegherea de către părinţi. la dezvoltarea delincvenţie” 24 . Farrington Cercetătorul britanic. mai pot acţiona unii factori pe termen scurt – plictiseala. întăreste sentimentul de injustitie. disciplina centrată pe dragoste. de percepţia costurilor şi beneficiilor. consideră că actul infracţional este rezultatul final al unui proces cu 4 faze: I – faza de energizare: individul doreşte bunuri materiale. consumul de alcool. atribuirea vinei victimei. În finalul prezentării sale. forta majora. alcoolul. frustrarea. eşec şcolar.

2 – criminali prin reactii primitive: se răzbună sub imperiul furiei sau urii acumulate (asasinat.delincventul trece printr-o criza .8 – Tipologia crimelor Crimele primitive (fără controlul eului) E. vorbeste lent. Seelig distinge: a – reacţiile explozive (acumulari afective care duc la reactii disproportionate. frecvent consuma alcool . prin înmagazinarea ranchiunei si complex de inferioritate (incendiere) . dezvolta stari paranoice. . infanticid) . . tenace.situatiile pot fi periculoase obiectiv sau subiectiv.Debilul mintal cu reacţii antisociale : . .tipuri principale : 25 .Individul cu caracter epileptic: greoi. perseverent). atentat la pudoare. Crima utilitară . .b – achizitive (furturi simple sau complice) : prin sugestibilitate . ranchiunos. – 1 –criminali prin agresivitate: sunt in stare cronică de excitare (tensiune) si explodeaza la cea mai mica ocazie. furturi din magazine . b – actiuni de scurt-circuit (nemotivate): subiectul e incapabil să adopte o conduită corectă (feed-back pozitiv= efectorul si receptorul se stimuleaza reciproc): la debilii mintal – piromani. intelege greu esenta problemei. insistent. .a – violente: din cauza exasperarii produse de excesul de critica. . lipicios (aderent. cu idei fixe.subiectul e intr-o situatie specifica sau periculoasa din care nu poate scapa decat recurgand la delict (ocazia e deci prezenta) . are accese de furie si distructivitate.infractiunea este unica si indreptata contra unei singure persoane (grup) . monoton . nu intelege nuantele. de structura biopsihologica a persoanei . incendiere. fapt det. lent. . incest. repeta acelasi lucru.c – sexuale : precoce.caracterul periculos rezulta din complexul personalitate – situatie. inclinati spre alcool pentru ca sunt disforici.

Crima pseudo-justitiară .2 .5 – delictul revendicativ : autorul se erijeaza in aparatorul intr-o afaceri in care nu e direct implicat (din datorie.3 . .4 . e rar in perid. faze : I – procesul de reducere : amantul ranit revalorizeaza anumite lucruri (eul. .b – furt – casierul.a – omor – pentru o moştenire sau o nouă căsătorie . angoasa.par dezinteresate. . agresiunea preventive care descarca potentialul agresiv. scandal sau viol. poate fi urmata de de suicid sau de predare la politie . calme social. . . monotonie. civile).faze : consimtire atenuată. dezinteres pentru viitor si viata sa . Sunt comise in banda. noaptea si e complica cu betie.delictul profilactic: autorul stie ca face ceva ilegal dar e convins ca astfel un rau mai mare si chiar face bine : eutanasia. . iaristii publica istorii simbolice pentru a ataca regimul. banii cheltuiti) . reputatia. .1 – omorul pasional : rezulta dintr-un conflict sexual) .7 – delictul auto-punitiv sau prin sentiment de culpabilitate (Freud : act justitiar contra sinelui) : masochism. autorul crede ca va instaura justitia in relatiile publice sau private. criza. .omorul ideologic : privit ca o datorie . apar revendicari sub eticheta de dreptate sau chiar razbunare explicita . . excrocul care fraudează firma la care lucrează. minorul care fură bani. a se pune in valoare prin astfel de conduite (detinut – « daca nu m-am remarcat in bine. plictiseala. asentiment formulat.delictul simbolic: cel care sufera consecintele nu e legat direct de delincvent ( elevul fura creioanele profesorului care seamana cu tatal pe care il ura. santajul inversat (victima santajeaza autorul). atunci sa ma remarc in rau ») 26 . rol important al tertilor si al unei insulte siplimentare (« picatura…. ») .exista intotdeauna un sentiment de razbunare (altruism.avertizări anterioare . din generozitate in timpul razb.tipuri : . II – dezangajare (un fel de suicid) : ruptura retragere. . ratiuni ideologice. critici asupra unor persoane neinsemnatte si nu asupra celor intr-adevar urâte).. procese de compensare) . .6 – delictul liberator/de aventura: se naste din insatisfactia fata de viata cotidiana.

Crima organizată . bande de adolescenti.scop achizitiv .ocazia e cautata ( pregatiri. escroci . . natura fenomenelor care genereaza crimele 27 . executia) . falsuri. coruptie. .c – crime ale multimilor (spontane sau conduse de un lider) trasaturi : rolul sefului.a – crime comise izolat (ideea. .in afara lumii criminalilor (gulerele albe): fraude fiscale.b – crime comise in asociere (cu complicitate in aval sau in amonte – instigator) varietati: crime in doi (sot-sotie).in lumea criminalilor : spargeri. pregatirea. exploatarea viciilor. bande de adulti efemere/permanente. Clasificarea crimelor după numărul de participanţi .forme : . complici) .

b) adaptarea la mediu.costul psihologic .caracterizate de inegalitatea utilităţii şi a costului (utilitatea e considerara superioară).costuri energetic .ele au motivatia dincolo de balanţa utilităţii şi costurilor. Costul general (G) al unei infracţiuni include următoarele componente: . în care costurile sunt mult mai mari decât beneficiile realizate. este primul care consideră cauza initială a crimei ca fiind o predispozitie organica a individului. c) infracţiuni aleatorii (10%) . b) infracţiunile incoerente.costuri financiare . înţelegând prin aceasta probabilitatea unui individ de a comite un delict sau capacitatea sa de a comite un act delict de altă gravitate.9 – Periculozitatea delincvenţilor Specificitatea motivaţei infracţionale Intelegerea motivatiei trebuie sa ia in calcul noţiunile de utilitate şi cost al actului infractional. fundamentale. Pot fi de două feluri : comportamente întâmplătoare sau decizii bruşte. Elemente constitutive ale periculozităţii a) capacitatea criminala (perversitatea constanta si activa a persoanei si capacitatea de rau pe cere o putem astepta din partea sa). El o numeşte temibilitate. Combinand capacitatea criminala cu adaptarea la mediu vom avea patru situaţii : 28 .T .F .costuri temporale . de mare risc pentru individ ( ca în crima pasională). Din această perspectivă se disting : a) infracţiunile coerente (90%) . profesor de drept penal la Universitatea din Neapole.E .P G=a1F+a2T+a3E+a4P (unde “a1-4” este un coeficientul de ponderare) Periculozitatea delincvenţilor Rafaele Garofalo (1851-1934).

anamneza. Motode de evaluare: a) clinice – interviul. static. criminalul in serie). care exclude evolutia în bine a individului. etc. 2) capacitate criminală mică. escrocul. micii găinari. adaptare la mediu mare (ex. cerşetorii) Evaluarea stării de periculozitate : a) indicii legali : se referă la natura si nrumărul infractiunilor. 2) se poate confunda periculozitatea unui comportament dat cu periculozitatea individului 3) atunci când definirea periculozitatii este incredinţată psihiatrilor se crează o asociere intre maladia mintala si periculozitate. chestionare b) statistice – scalele de predictie Dificultăţi pentru expert în a formula concluzia de periculozitate : a) bazele psihosociale pe care se bazeaza diagnosticul sunt încă incerte si el va ezita sa traga o concluzie pe baza unei impresii subiective. b) indicii bio-psiho-sociali: sunt relevati prin anchete în mediul de formare. adaptare la mediu mică (ex. b) ezitari asupra prognosticului de recidivă: declararea starii de periculozitate are ceva pesimist. teste proiective. recidivistul) 4) capacitate criminală mică. teste. pedofilul. 29 .1) capacitate criminală mare. adaptare la mediu mare (ex. electroencefalograma. adaptare la mediu mică (ex. Critici ale teoriei privind periculozitatea : 1) “periculozitatea” este un concept normativ si relativ ce depinde de legislatia fiecarei ţări si de momentul istoric traversat. desi bolnavii mintali nu comit mai multe delicte ca alte persoane. criminalul pasionalal) 3) capacitate criminală mare. tâlharul.

recidiva este o secvenţă premeditată de strategie adaptativă într-un mediu social global. trăiesc într-o zonă gri (caută ocaziile.10 – Psihologia recidivei Introducere . gustul pentru câştig facil. se află în marginalitate) . . tineri defavorizaţi. emigranţi. există un proces de “selecţie” a recidiviştilor din rândul unor categorii de populaţie – şomeri. . cu antecedente penale (recidiva devine un produs al procesului penal. toxicomani.indicator al jocului dintre politicile penale şi politicile sociale din amonte simbolul eşecului tratamentului penitenciar (personalul penitenciare considerat un fel de “maturător al societăţii”). ostil unei reuşite prelungite recidiva poate fi interpretată ca un rezultat al instituţiei penitenciare: de la incapacitatea de a face bine la capacitatea de a face rău ca fenomen. nivelul de recidivă exprimă ceea ce sistemul nu este capabil să elimine delincvenţa poate lua forma unui destin funest care-l absoarbe pe autor. deplasează accentul de pe infracţiune pe delincvent judecatorul trebuie să se întrebe : pedepseşte un vinovat sau îl determină să nu mai recidiveze. judecători.b – inserţia intr-un mediu puternic împregnat de valorile criminale care asigură stabilitatea crimei (ghetou etnic. camuflajul si coeziunea functionala . 30 . dar unii pot scăpa acestuia ca problemă. un construct social ) dilemă : bună adaptare pe termen scurt dar inadaptare interpersonală pe termen lung atitudini diferite faţă de fenomenul recidivei la politicieni. incapacitate de a stabili relaţii satisfăcătoare cu alţii. subcultură. lipsa de scrupule) . incurajarea. variază după epoci şi contexte recidiva .c – criminalii organizati asigura protectia. poliţişti - Cauzele persistenţei infracţionale .a – socializare defectuoasă : rebeliune contra autorităţii.

vol. I. . rapiditatea.compulsio – constrângere) -apariţia în gândirea subiectului a unei idei care contrazice total convingerile sale şi care îl îndeamnă la acte fără sens. severitatea şi legitimitatea sanctiunilor . .bolnavul îşi reprezintă mintal foarte viu scena îndeplinirii acţiunii respective.tipul ideal de recidivist : « psihopatul » sau « delincventul deficitar » afectiv sau cognitiv.teama de a nu comite actul impulsiv se menţine atât timp cât subiectul se află în situaţia de a-l putea executa: de aceea el ia frecvent măsuri de apărare şi evitare a circumstanţelor favorizante.Gorgos – sub red. .d – mediul de droguri şi alcool : trăiesc din expediente şi întreţine activităţile « predatoare » . Buc. 1987.. Medicală.intensitatea predispozitiei are rolul central şi poate fi evaluata indirect prin analiza trasaturilor de caracter sau de personalitate ( nevoia de stimulare.. . impulsivitate) sau direct prin masurarea pulsiunilor deviante sau perverse (falometria în agresiunile sexuale) . pag. care cîştigă in forţă si precizie cu fiecare repetitie . atrag alţi complici. . întotdeauna încărcate de agresivitate contra sa s-au a altuia.e – criminalii cu guler alb : profită de legislaţie. ridicole.delictul releva « adevărata natură » a autorului. o insuportabilă tensiune psihică . dar prevede şi consecinţele ei.modelul criminologiei penale (disuasiv) (stiinta sanctiunilor si a efectelor sale) considera renuntarea ca o consecinta a efectelor disuasive cumulative iar recidiva ca un rezultat indus de o reactie de « neincredere » în pedeapsă . 597) . . Modele explicative privind recidiva .modelul criminologiei clinice concepe R ca rezultatul unei predispozitii individuale de natură compulsivă iar renunţarea ca rezultat al unui proces de maturizare . organizează reţele. Compulsie (lat. “Dicţionar enciclopedic de psihiatrie”. carenţe afectiv-cognitive. Ed.acest model se aplică recidivei « anormale » a delincventilor persistenti si duce la concluzia că precocitatea traiectoriei delincvente variază direct cu durata sa . . raţiunea stăpâneşte situaţia dar reţinerea determină nelinişte.actul e evitat.(C. anxietate. .renuntarea este o reacţie conjuncturală determinata de certitudinea. 31 .

disuasiunea sancţiunilor primite.naturală: delincvenţa repetată fără a fi condamnată. C . .efectele graduale ale maturizării.dificultăţile intrinseci de a reusi intr-o activitate cu minim de satisfacţii.Cannat (1955): pseudo-recidivişti (infracţiunea are un caracter fortuit).renunţarea e determinată de: . mai mică de 50% pentru cele între 3 şi 5 ani şi sub 20% pentru pedepsele mai mari de 5 ani. 32 .Clasificarea modernă: cei cu fapte uşoare care stau puţin în penitenciar. tratamentul carceral are efecte doar asupra primelor două categorii.socială: implică o condamnare anterioară 20-30%. 47% au fost arestati cel putin o data pana la vârsta de 30 de ani . cronici Reverendul Vernet: reeducabili. .penitenciară implică o şedere anterioară în penitenciar 50%. . cei care au nevoie de un regim îmbunătăţit şi cei care fac obiectul unor închisori stricte. d .acest model considera invariante predispozitiile delincvente individuale dar variabile conditiile in care trecerea la act este sanctionata. irecuperabili P. . marginali. .o traiectorie începe cu prima arestare a delincventului .acest model se aplica recidivei « normale » a delincventilor ocazionali . sanctiunile penale au un « efect pervers » amplificand probabilitatea delincventei (pedepse similare pot avea efecte opuse). îndoielnici. B .persistentă: multirecidivismul (aproximativ 5-15%) . sanctiunile informale sunt mai eficace ca cele formale in a intrerupe o traiectorie criminală . .in general.renunţările rezultă din raritatea ocaziilor infractionale induse de mecanismele de reglare socială . . -Curba renunţării .tipul ideal de recidivist : « delincventul rebel » Tipuri de recidivişti Pinatel (1953): ocazionali.Tipuri de recidivă A .uneori insa.. recidiva e mai mare de 50% pentru pedepsele de până la 3 ani. . recidivişti ordinari şi recidivişti din obişnuinţă .

4 trăsături . . -Frecvenţa oportunităţilor delincvente -frecvenţa infracţiunilor este determinată de : . .după a cincea ( pentru restul.2% Indifirenţa afectivă………16.7% .numărul si vulnerabilitatea ţintelor atractive.7. cu atât infractorii îşi dublează eforturile şi sporesc flexibilitatea metodelor adoptate Giacomo Canepa a realizat un studiu în 1974.2 trăsături .16. 38.1% Labilitatea a fost găsită în 65.. 75% . umilinţe . .31% din cazuri ..32.cu cât pedepsele sunt mai aspre şi instituţiile de control mai agresive.24% 33 .gradul dezaprobarii morale si indignarii pe care il suscita delictul .0 trăsături . 58.9. .).intervalul care separă prima arestare de a doua este de 2. .intervalul în care victima nu ştie că e păcălită asigură marja de manevră.2 ani in medie.frecvenţa variază invers cu gravitatea crimei. găsind: .5% din cazuri Agresivitatea …………. frustrări.recidiva şi abandonul se subordonează unei logici a câştigurilor sperate şi nu celei a fricii (de pedeapsa). . . viaţa ia aspectul unui destin funest.gradul de antagonism între delincvent şi victimă (confruntare/viclenie).50% din delincventi abandonează inainte de a fi arestati . pot fi şi « cîstiguri negative » : angoasa. persistenţa in delincvenţă depinde de capacitatea individului de a exploata avantajele din „nişele” locale sau temporare ale oportunităţilor la care are acces.1 trăsătură . .24% .renunţă după a doua arestare iar 87% . privind nucleul personalităţii la deţinuţii recidivişti italieni de 18-25 de ani..ca urmare.5% .34. .cîştigul procurat prin delict.3 trăsături .2% Egocentrismul………….

.tradiţionale (fără rezultate notabile): întărirea represiunii . mecanismul reglator al descurajării este inactiv .grupul cu risc crescut este cel al barbatilor de 18-35 de ani . functie de obiectivele urmarite. b) – « executanţi puri” . erori evitate). infractori cronici care comit cele mai multe infracţiuni. .Recidiva şi adaptarea . traiectoriile pot fi: I – de la tactici de confruntare la tactici de viclenie şi de piaţă (delicte mai multe dar mai puţin grave) II – spre delicte mai puţine dar câştiguri mai mari : traiectoria devine ascendentă spre nişe mai bune – importator.eliminare („incapacitatea selectivă”): prin încarcerarea pe termen lung a celor “irecuperabili”.marimea medie a reţelelor de delincvenţi este de 6 subiecţi . experienta. partenerii se schimba la fiecare nou delict.cei care executa initiativele primilor – (31%) .în crimele pasionale indivizii sunt influenţaţi de motivaţii pe termen scurt şi pierd din vedere consecinţele pe termen lung ale acţiunii lor . revindere. punctate de eşecuri dar şi de reuşite (cîştiguri. si mai ales.diferentierea intre cele două categorii de delincventi se accentueaza progresiv . cu rol strategic in alegerea si coordonarea delictelor) . . -reţelele care « inovează » in timpul sau pe parcursul delictelor. .traiectoria de recidivă este o succesiune de secvenţe de adaptare şi ucenicie. Instigatori şi făptuitori .trecerea la act: personalitatea e dominantă în situaţiile non-specifice . distribuitor. eficienţa e condiţionată de identificarea corectă a riscului de recidivă: delincvenţii ocazionali – pedepse de intimidare delincvenţii care pot fi reformaţi – pedepse reeducative 34 . apropiati de parteneri pentru a fi considerati de incredere.de obicei.formarea personalităţii recidivistului: prin procesul de maturizare criminală (debut precoce).studiile cognitive au demonstrat că percepţia consecinţelor punitive ale infracţiunii este difuză iar în perioada de dinaintea comiterii actului. Soluţii .reuşita in delincvenţă depinde de atributele personale. . au gaştiguri mai mari . reuşite neprevăzute. de calitatea si intinderea retelei de « asocieri diferentiale » capabile să mobilizeze parţial sau temporar alti delincventi : apar deci doua categorii de infractori : a) – instigatorii (« antreprenorii ») – aproximativ 18% (au varsta mai mare.

b . .evaluează riscul de recidivă funcţie de particularităţile persoanei şi trecutului infracţional şi sunt supuşi unui control şi supravegheri corespunzătoare.moderne : .depistarea şi trat.prevenire: capitol în “politica oraşului” .a .tratamentul penitenciar duce la scăderea frecvenţei implicării în activităţi infracţionale (“something works” – câte ceva funcţionează) dacă : . precoce a delincvenţilor potenţiali în libertate (înainte de pubertate) . 35 .c .depistare şi trat. .dacă utilizează abordarea cognitiv-behavioristă (recidiva se reduce cu 8%).funcţionează pe baza unui model teoretic al cauzalităţii infracţionale.delicvenţii care nu pot fi reformaţi – pedepse nedeterminate . delincvenţilor minori în instituţii specializate ( potenţialii recidivişti) .

peste 60 de ani Cele mai frecvente sinucideri sunt în 28% . pericolul concentrărilor umane. Omorurile şi sinuciderile pe grupe de vârstă: Omucideri: 19% bărbaţi. infiltrarea violenţei în toate sferele sociale.între 45 – 59 ani Pacificul Oriental. 15 – 29 ani. Sinucideri: 45% .000 morţi violente. 45 – 59 ani. (Sursă – Organizaţia Mondială a Sănătăţii) Discursul contemporan despre violenţă este catastrofic: se vorbeşte despre contagiunea răului. 30 – 44 ani.500. 815. imposibilitatea de a scăpa. Efectele violenţei individuale – primele succese seduc dar stigmatizează pe cel care o foloseşte. 14% bărbaţi.000 persoane decedate în războaie.000 sinicideri . violenţa cheamă violenţă ceea ce duce la o explozie de brutalitate.700. 310. 36 .000 de astfel de decese. Din totalul de 1.între 30 – 44 ani. Cauzele psihologice şi psihosociale ale comportamentelor violente: eşecul dialogului. dezumanizează. gelozia (eşecul alegerii partenerului deseori se transformă în eşecul vieţii). Europa şi Asia. Mediterana Orientală 21% . iar restul în ţările bogate.11 – Problematica psihosocială a violenţei În anul 2000 pe întreaga planetă s-au înregistrat: 520. 18% bărbaţi. 1. determină ură şi repulsie. anturajul care admite forţa. conferirea de legitimitate.000 s-au înregistrat în ţările sărace. Omorurile cele mai multe în s-au înregistrat în Africa şi America.

Copii vor considera comportamentul agresiv ca un lucru obişnuit şi un mijloc potrivit pentru rezolvarea conflictelor. VIOLENŢA PAROXISTICĂ Războiul (Sursă: Jean Claude Chesnais „Istoria violenţei”. creşte cu vârsta. Paris. Numărul celor care intervin între două persoane agresive scade. Procentul celor care consideră violenţa ca o soluţie potrivită. Creşte justificarea folosirii forţei de către autorităţi. Credinţele morale devin mai slabe pentru că mediul social nu prezintă reacţii prosociale. 2. VIOLENŢA COLECTIVĂ Violenţa cetăţenilor contra puterii Violenţa puterii contra cetăţenilor Terorism Greve Revoluţii Terorism de stat Violenţă în domeniul industriei III. 37 . 3. 1981 Efectele violenţei televizate: 1. Aspecte psihosociale în conflictele interpersonale Este formă de socializare pentru că: a) instituie identitatea partenerilor. 5. b) conştientizează partenerul neprevilegiat.CLASIFICĂRI ALE VIOLENŢEI I. VIOLENŢA PRIVATĂ Criminală Noncriminală Mortală Omor Asasinat Corporală Sexuală Suicid Accidente Execuţie Lovituri Răniri Violul capitală voluntare II. 4.

vor apărea atât sentimente de dragoste cât şi de ură. cu atât mai crescută este investiţia afectivă şi cu atât mai mare tendinţa de a suprima şi de a exprima sentimentele ostile. reale sau ireale. lipsei de tact. vrăjitoria. ostilitatea poate fi exprimată liber. etc. “Supape de siguranţă”: bancurile politice.• • • • • • • • • Dreptul de a ne răzvrăti împotriva tiraniei. bună dispoziţie.. fapt ce oferă fiecărei părţi un mijloc de coerciţie şi opoziţie împotriva celeilalte. dar în relaţiile primare există pericolul destrămării relaţiei pentru că sentimentele ostile se acumulează şi se intensifică. Sentimentul de opresiune creşte dacă este suferit în tăcere. arbitrarului.. 38 . toanelor.: de afaceri). Cooperarea produce dependenţă. duelul (pe vremuri). eliberare. Conflictele care interesează baza unei relaţii sunt mai intense decât cele care privesc problemele periferice. Aceste supape de siguranţă sunt necesare în structurile sociale rigide pentru indivizii nevrotici şi în situaţia când se acumulează frustrări în familie. În relaţiile secundare (ex. atât de atracţie cât şi de ostilitate. face viaţa suportabilă alături de persoane insuportabile. În relaţiile în care participanţii sunt profund implicaţi (cu întreaga lor pesonalitate). Absenţa conflictului într-o relaţie nu poate servi ca indicator pentru stabilitatea acesteia. serialele TV (pentru că oferă şansa de a plânge). pe când protestul deschis oferă satisfacţie interioară. Cu cât relaţia este mai apropiată.

angajati in activitati de binevolat (ingrijitori la spitale. . membri ai echipelor electorale). este rece si nu este empatic (criminal rus – 52 victime printre care 10 copii declara ca nu regreta nimic. .integrarea socio-profesionala – bine integrati in profesie si familie. absenta culpabilitatii si a rezonantei afective nu a permis reorganizarea personalitatii. lucid. . inteligenta mediocră. Criterii tipologice : .12 – Ucigaşii în serie Distincţie necesară: Ucigaşi în masă – omoară mai multe persoane intr-un singur act sau prin acte repetate la intervale scurte (prototip : atacul cu bomba) Ucigaşi în serie – săvârsesc de la trei omoruri consecutive în sus. intelege consecintele actelor sale. 39 . in general se camufleaza bine in reteaua sociala. nu considera oameni ca persoane ci ca obiecte ce pot fi supuse actelor lor permisive. rareori actioneaza in grup. rareori sunt şomeri. Tipuri de criminali in serie : 1) organizat – buna integrare sociala sau cu o situatie ce impune compasiune. psihalogica) la primul act au intrerupt ingrijirea. . 3) borderline – actioneaza dezordonat. 2) neorganizat – incapabil sa-si stapaneasca pulsiunile.starea psihica – responsabil si lucid in timpul actelor. capabil sa-si domine victima.aparenţă fizică – fara particularităţi distincte. . actiuni incoerente.situatia familiala si copilaria – copilarie dificila. perversiune morală si sexuală. marginali sau solitari. inspira incredere in faza de apropriere de victima.reificarea victimei – tratarea victimei ca un lucru. daca au beneficiat de ingrijire (medicala.antecedente psihiatrice – in copilarie au alarmat adultiiprintr-o agresivitate nemasurata. au avut parinţi alcoolici sau membri ai unor grupari satanice.sexul – majoritatea sunt barbati singuri. deseori maltratati de parinti in exces. cu sange rece. criminal francez – 63 victime declara ca a savarsit crimele in spirit sportiv). nu are remuscari. . ingrijitori pentru persoane in vârsta.

aspiră să aibă o putere din ce in ce mai mare. 3) cauta senzatii extreme de dominare. se consideră un « artist al crimei » . poate fi imbracat în uniforma unui politist. 4) tortura – trateaza victima ca pe un obiect. 3) abordarea – este o adevarata opera de seductie ce inspira simpatie si incredere ( face o invitatie politicoasă. 40 . cere ajutor pentru a cauta o strada.) 2) pânda – intr-un loc frecventat. personalizate. documente. comunică presei sau autoriăţtilor mesaje magalomanice. introduc diverse obiecte in orificiile organismului). 4) revitalizarea – prin vampirism sau antropofagie pentru a-si ameliora sanatatea sau a se regenera.Tipuri de motivaţii mai frecvente la ucigaşii în serie: 1) căutarea senzatiilor extreme – determinate de fantasme cu caracter pervers. lasa victimele intr-o stare ce inspira oroare. cauta un complex da senzatii nu numai juisare sexuala. se simt frustrati daca victima moare prea repede. cauta senzatii intense care considere ca-i sunt rezervate numai lui. 5) uciderea – e rituala si deseori filmată 6) prelevarea trofeelor si a părtilor de corp pentru a retrăi senzatiile perverse sau pentru a face colectie 7) organizarea scenei crimei – de obicei ca o încăpere funerară sau pentru a asigura anonimatul sau consacrarea mediatica (iau toate actele victimei. peruci. aspira la mai mult decat e posibil sau permis . etc. sa aibă drept de viata sau de moarte asupra victimei. 2) negarea aplicabilitati legilor în cazul lor – individul este constient ca transgreseaza legilor dar considera că acestea au doar o aplicare teoretica. spală urmele. 5) căutarea celebrităţii mediatice 6) orgoliu patologic: se admiră pentru propriile calitati supraevaluate. alegerea victimei dupa criterii personale. poate simula un handicap). un cadou. un animal. narcisismul patologic îi sustine sentimentul de absoluta suprematie iar suferintele victimei il amuză. manipulare si control. inventeaza mijloace de tortura complexe. Fazele modului de operare : 1) pregatiri organizate sistematic – are un adevărat arsenal operational (arme.

2) unii se consideră misionari cu puteri mistice sau intrumente supuse unor forte superioare. Notă : 1) modul de operare rămâne neschimbat in timp.8) comportamentul în timpul anchetei – se intereseaza de mersul anchetei pentru a cauta senzati perverse. desemnate pentru a lupta contra unui « flagel social » . mass-media a devenit un mijloc incitativ al treceri la act prin activarea sentimentelor de omnipotenţă. 41 . civilizatia imaginii privilegiază efemerul. cultul eficacităţii si modifica procesul de constructie al identităţii personale. 3) în societatea spectacolului. participa la reconstituiri pe care le consideră adevărate ritualuri.

El nu mai ia parte la actiune in mod direct dar controleaza din umbra toata operatiunea. La inceput banda are mici dimensiuni dar cu timpul structura sa creste.13 – Aspecte psihologice privind grupurile infracţionale Banda este o grupare de indivizi care au ca scop comiterea de infractiuni. Are un sef recunoscut (cel mai inteligent. Odata instalată violenţa in interiorul grupului. din cauza succeselor.modul cum se împarte prada In momentul in care apar tensiuni. această tensiune se transmite in lanţ si la grupurile vecine cu care colaborează. Killer-ii au aparut initial pentru a pedepsi membrii infideli ( la început au fost gărzi de corp ale şefilor).diferentierea in gradul de distribuire a sarcinilor periculoase . încep să se remarce indivizii cei mai cruzi. sporesc masurile de securitate si sanctiunile pentru membrii grupului care actioneaza pe cont propriu sau nu respecta procedurile. complici) După o anumită perioadă. Se rupe contactul intre sefi si indivizi.sefi . Bandele se structurează de obicei pe trei niveluri: .auxiliari (tăinuitori.insatisfactia in legatura cu modul in care sunt conduse operatiunile . experimentat si abil). lucru care amplifică si mai mult procesul de distrugere a grupului din din interior. Grupurile infracţionale au o ierarhizare interioara si o specializare a rolurilor.membrii activi . Modul de intrare in banda este foarte dificil. 42 . Importanţa şefului se modifica pe masura ce succesele se acumulează. Aceste tensiuni sunt nefaste pentru viitorul grupului infracţional. apar tensiuni in interiorul grupului ce pot fi determinate de trei tipuri de motive: .

4 – sfidare (automobilism) .2 – divertisment(dansuri moderne. .căutarea evaziunii . . 2 – exprimă echilibrul dintre sublimarea violenţei prin competiţie şi socializarea ludică. 3 – dramatizează identităţile locale.3 – sănătate (aerobic. naţionale şi individuale.Tipuri de sport: . scopuri de atins şi concurenţă sănătoasă. 4 – exprimă problemele sociale ale momentului (afirmarea europeană.amplifică mecanismele clasice ale spectacolului: incertitudinea şi identificarea .căutarea plăcerii . gimnastică medicală) . . efortul.sportul de masă este dominat de (ego-bilding narcisic): .căutarea experienţei de sine .1 – disciplinar şi moralist (arte marţiale) . care îi fortifică şi perfecţionează calităţile corporale. unele popoare dezvoltă o “cultură pozitivă” transformând suporterii în ambasadori ai toleranţei şi spiritului sportiv (Scoţia). competiţia cu alt stat) 43 . .Semnificaţia fotbalului 1 – un limbaj înţeles de toţi (“esperanto” sportive şi cultural).Kant: sportul este o datoriea omului faţă de sine.un instrument de apropiere între oameni şi între grupurile sociale. volei pe plajă) .sportul a devenit: .14 – Violenţa în sport .Coubertin: sportul este o şcoală a moralităţii care cultivă curajul de a lupta. Astăzi .exaltă reuşita socială şi meritocraţia . canalizează agresivitatea spre efort. solidaritatea şi dezinteresul.cultura suporterilor e un cadru de referinţă care le influenţează comportamentul.căutarea emoţiei corporale .prin reguli şi tradiţii.

“suporterismul” este o mişcare activă de implicare a individului şi puternic încărcată afectiv.o societate anonimă. Aspecte negative în sport → rivalitatea cluburilor şi naţiunilor → nu mai domneşte justiţia → spectacolul vedetelor (poate fi o formă de alienare) → fascinaţia . 44 .dramatizării .structură: -1 – participanţii la spectacol (jucători. ca un obiect de consum sau ca un consumator pasiv al spectacolului şi al produselor sale anexe. tehnicieni.devine un câmp de securitate când se dispun elemente pentru a salva pacea sportivă.3 – cei care îndrumă (plasatorii) . cu durată limitată . pacea socială şi ordinea publică. unde predomină opresiunea politică şi economică. poate transforma atleţii în “maşini aflate sub perfuzie” Populaţia marilor stadioane .4 – cei care supraveghează . unde există revendicări sociale sau ale grupurilor etnice.performanţei excepţionale . în zonele cu slabă mobilitate socială) 6 . · acest lucru a determinat o deresponsabilizare a spectatorilor de instituţia sportivă care e percepută ca o entitate abstractă → glorifică “produsele fără defect”: eroii stadioanelor aparţin culturii calităţii tehnice totale (Roky IV).voinţei de putere → a crescut distanţa între cluburi şi public: · spectatorul e văzut doar într-o perspectivă comercială.5 – cei care înregistrează/comentează evenimentul (jurnalişti) .au o cultură sportivă variabilă .2 – spectatorii . manageri) .5 – devine un câmp infracţional când scapă din cercul dreptului şi al legilor (mai ales în ţările autoritare sau foarte ierarhizate.

Jaccoud. simbolice.organizate de nucleul dur al suporterilor unui club care încearcă sistematic să înfrunte nucleul dur al clubului rival.Tipuri de suporteri .după gradul de implicare: 1 – suporterul activ (pasionat) 2 – spectatorii pasivi: . 2002) Tipuri de violenţă în sport A – după combatanţi:.între suporteri şi jucători . oportunităţi de întâlnire . 2 – violenţe permanente. mai feminizat.atitudinile lor nu sunt determinate de spectacol . Cauzele violenţei suporterilor a) b) c) d) e) – concurenţa grupurilor stimulată de lideri – activarea răzbunării (prin atribuire) – memoria disputelor şi a rezultatelor acestora – forţele de ordine (din stadion şi din afara lui . nu au spirit colectiv (sunt doar spectatori). majoritatea spectatorilor pot bascula în acest tip de violenţă.între suporteri şi forţele de ordine (nu sunt incluse acţiunile beţivilor) B – după caracteristicile violenţelor 1 – violenţe spontane (punctuale): potenţial.după obiect: 1 – ai echipei naţionale: mai vârstă.după comportament: a – paşnici b – cu risc de violenţă punctuală c – huligani specializaţi în violenţă (nucleul dur) . cu prietenii. organizate (huliganismul): . 2 – ai cluburilor: se deplasează în masă în teritoriu .venirea lor nu e motivată de pasiuni partizane ci de interese profesionale. 45 .mercantilismul unor conducători sportivi (Malatesta. autocontrol sporit. selecţionat economic.între suporteri .vin cu familia. funcţie de circumstanţe şi de conjugarea unor factori de risc asociaţi cu reacţii emotive. cu vecinii.

caracterul planificat al violenţelor e dovedit de incidentele derulate înainte de meci şi de coordonarea acţiunilor prin noile tehnologii de comunicare (GSM. lipsa serviciilor de securitate. Formele violenţei pe stadioane I . .rolul de suporteri tinde să fie acaparat de tinerii din cartierele sensibile.preferă o identitate negativă conferită de apartenenţa lor la un grup care dezvoltă incidente mediatizate.componenţă: .2 .3 .2 – provocări şi intimidări II – trecerea la act: .caută vizibilitatea şi reputaţia când evenimentul se derulează „pe teritoriul lor”.contestarea .deplasează vizibilitatea spre tribune. internet). . Huliganii: . . bilete pe piaţa neagră.a face să pari violent: .participare la afirmarea identitară .violenţa organizată . morţi): sunt determinate de infrastructura defectuoasă. 3 – catastrofele (prăbuşirea tribunelor. . . .liderii şi cei prezenţi la toate meciurile (nucleul superactiv).2 .1 .violenţa pentru violenţă III – violenţa ca resursă în dinamica grupului .liderii violenţi 46 . Situaţia actuală privind huliganismul: este fundat pe tradiţia susţinerii (sprijinului) este deriva extremă a suporterismului reactivează mitul “clasei periculoase” se constată o deplasare a violenţei din interiorul stadioanelor spre exterior.sunt o „competiţie” paralelă cu întrecerea sportivă. fapt care determină o conexiune între huliganism şi violenţele urbane.ei se consideră o elită a suporterilor şi fac din apartenenţa lor la un grup de huligani un mod de viaţă care aduce o plus-valoare identităţii lor sociale.1 .. . organizare slabă (puţine case de bilete).extrag o valoare simbolică din actele violente şi din participarea lor la nucleul dur. în cartiere şi oraşe.1 – jocul de-a opoziţia .

.Analiza psihosocială a violenţelor .implicarea colectivităţilor locale . repartizare în spaţiu Soluţii la huliganism 1 – condiţia umană trebuie să fie sub semnul auto-controlului. 2 – socializarea implică în mod necesar represiunea.acţiuni direcţionate spre ambianţa cluburilor . 3 – transgresarea normelor este un construct social format în timp (ex. context actual.b – comprehensivă: . etichetare.1 .acţiuni direcţionate spre suporteri .teme: organizare ritualuri.structuri permanente de gestionare a fenomenului “Consiliul naţional contra violenţei în sport” – Anglia. o construcţie .violenţa e un proces.7 – echilibru între exigenţele de securitate (cum să se răspundă factorilor reali de risc) şi necesitatea menţinerii caracterului festiv şi convivial al manifestării (raporturi pozitive între oameni în societate) 47 .a – cauzală: accent pe etiologia violenţei . raporturi.4 .forme: .consecinţă: efectul probabil este că această mişcare de “docilizare” să incite o parte a populaţiei să găsească violenţa agreabilă ! Acţiuni preventive în sport Principii: .o zonă de “pământ al nimănui” . voinţa de a fi diferit. atribuirea responsabilităţii.3 . experienţe partizane trecute.grupurile de suporteri: anticipează acţiunile forţelor de ordine . modul cum viaţa socială generează devianţa. Spania “Comisia naţională mixtă de securitate pe stadioane” – Franţa “Comitetul naţional pentru sport şi securitate” – Germania .acţiuni pe termen lung . poliţia nu intervine sau nu reţine pe nimeni iar magistraţii nu aplică legea) 4 – neaplicarea normelor este un vector al violenţei 3 – “blândeţea” conducătorilor de club creează: .o complicitate la fenomenele violente (sub pretextul “liberării controlate a emoţiilor “) . .forţele de ordine: tip.6 – securitatea spectatorilor are prioritate . număr.geneză: .5 .2 .vechimea suporterilor.

antrenarea vedetelor (au rol major) Relaţiile clubului cu suporterii şi cu mediul social 1 – “Carta suporterilor” . susţine politicile sociale. Modalităţi de prevenire: . măsuri educative şi sociale. schimb de idei → evaluarea nevoilor şi aşteptărilor → formalizarea contactelor → conceperea cartei care va defini clar drepturile şi obligaţiile.clubul trebuie să valorizeze asociaţiile oficiale de suporteri. legislaţie. controlul spectatorilor prin camere de supraveghere. zile): ambianţă plăcută. transport.o politică a ospitalităţii: structuri de primire specializate.a întări rolul clubului în mediul social .însoţirea suporterilor . 2 – Responsabilul cu relaţiile cu suporterii şi asociaţiile de fani .promovează sportul în comunităţile defavorizate 3 – Rolul clubului în mediul social . competiţia nu trebuie să genereze un sentiment de excluziune ( în cartierele defavorizate sau la tinerii cu probleme) .Leeds United: parteneriat cu Ministerul învăţământului.ameliorarea relaţiilor club – suporteri . .numirea unui responsabil cu securitatea din partea suporterilor . asupra populaţiei locale . favorizează educaţia şi integrarea tinerilor.acţiuni poliţieneşti .oferă informaţii despre bilete. Măsuri de prevenire: ale poliţiei.mese rotunde trimestriale . atragerea la şcoală a copiilor cu dificultăţi (aceşti elevi sunt aduşi la şcoală cu autobuzul clubului iar rezultatele lor la învăţătură s-au ameliorat).acţiuni: .partenariat privind drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi . Lille 48 . . programe… . infrastructură.8 – a lăsa la nivel local autonomia necesară pentru măsuri adecvate.acţiuni înainte de meci (ore.promovarea dialogului cu cluburile rivale . promovează respectul altor culturi şi luptă contra rasismului.valorizarea eticii în sport. să stimuleze crearea lor şi să le ofere un loc în sfera gestionării clubului..etape: contact → dialog. organizarea caselor de bilete.rol consultativ pentru suporteri . cazare.

Metropole: turnee şcolare de fotbal cu participarea jucătorilor profesionişti. loisir la club. Cehia: dezvoltarea unei noi generaţii de suporteri prin crearea de cluburi de suporteri-juniori (8-12 ani). 49 . Franţa: în 28 de departamente există „ofiţerul de prevenire a violenţei în sport”.

spatiu al experientelor limita (« omul este condamnat la libertate ») . mulţi alţi delincvenţi.spatiu al autoritatii – interactiuni sunt asimetrice. . contagiunea morala. . 2. 5. disciplina este importanta. Ce este mai rău în penitenciar ? 1. sa nu aiba delicventa si ca urmare sa nu existe inchisori. descarcari bruste de tensiuni. noul model social trebuie sa i-a in calcul si criminalitatea care decurge din acest lucru. unii fiind oameni cu funcţii importante) 7. planeta traverseaza o perioada contradictorie : marea toleranta fata de comportamentul uman. 5.15 – Noţiuni de psihologie penitenciară Introducere 1.siguranta personalului si a fiecarui detinut de ceilalti detinuti. inchisorile actuale si-au pierdut specificitatea 6. 2. neincrederea si critica fata de institutiile de control social.spatiu penal .prima sarcina a unui director de penitenciar . nu exista singuratate morala (deţinuţii ştiu că au rămas afară. securitatea inchisorii e asigurata de un anumit tip de relatii interpersonale intre personal si detinuti Coordonatele institutiei penitentiare : . sfirsitul iluziei ca o societate poate sa aiba conditii bune. inactivitate prelungita 50 .detinutii sunt adusi impotriva vointei lor. functia hoteliera a penitenciarului – se asigură o multitudine de servicii. criminalitatea este o problema globala iar solutiile sunt partiale. 3. 4. 3. 4.spatiu inchis . saracia rolurilor sociale. care te priveaza de responsabilitati.spatiu dihotomic si ierarhic . . conditia infraumana se invata (a fi « nimeni » nu mai deranjeaza) 6. în libertate.un camp de forte – tehnici de dominare din partea gardienilor si tehnici de rezistenta din partea detinutilor. creste capacitatea de a risca.

Expertul are o viziune de ansamblu. 1909 – este angajat primul psiholog in penitenciarul din Chicago in “Clinica pentru tinerii delicventi din Chicago” (psihiatru pentru a testa inteligenta) 1913 – In New York la “Reformatorul pentru femei” este angajat un psiholog pentru a identifica detinutele care puteau sa profite de programul de scolarizare si se puteau intoarce in societate fara riscuri.supraaglomerarea -deposedarea de bunuri personale afecteaza capacitatea de supravietuire Evoluţia psihologiei penitenciare Capacitatea de progres a unei insitutii este determinata de numărul specialiştilor pe care ii are. o problema de evolutie sau involutie a personalitatii 3.pedepsele lungi sunt asemanatoare cu condamnarea la moarte pentru ca deţinuţii ies din constiinta lumii iar sederea in penitenciar se transforma intr-un anumit stil de viata. 51 . Evolutia institutionala nu este posibila fără experti si specialisti. comparativă. tânar sau copil.pedepsele scurte nu sunt o adevarata excludere .Prima pedeapsa 1. distinctia necesara . 1945 – existau in SUA 80 . Valoarea timpului trait e diferita la un matur. raportul fata de detinuti fiind de 1 psiholog la 2000 de deţinuţi. istorică. Intre cele doua razboaie mondiale.100 de psihologi proveniti din armata. şocul depunerii : . sarcina psihologului in inchisorile americane era de a depista deficientele de inteligenta si de a da un prognostic pentru eliberare.anularea intimitatii (nu exista refugiu) . Specialistul este centrat mai ales pe o anumita problematica. 2. impune adaptarea la valori si norme informale.somatizari multiple .

psihologii aveau ca superiori persoane fara pregatire profesionala deosebita . 2. 4. administrarea testelor evaluarea si clasificarea detinutilor aplicarea masurilor coercitive cercetare evaluare in vederea eliberarii conditionate 1952 – Corsini si Miller identifica 14 activitati ale psihologilor din mediul carceral: 1. Tot in 1973 se analizeaza dificultatile de adaptare a psihologilor la conditiile de penitenciar: . In 1973 se hotaraste ca raportul psiholgi – detinuti sa fie de 1 la 150 si de 1 la 40 in penitenciarele spital. masurarea inteligentei evaluarea personalitatii redactarea rapoartelor reuniuni cu personalul consiliere individuala evaluare aptitudinala cercetare sarcini administrative 52 . 8. 3. 1 este reinsertia sociala si abia apoi custodia. 1938 – în Canada o comisie parlamentara face o ancheta in penitenciare si considera ca obiectivul nr.atmosfera de tip militar .dificultati de a ajunge in posturi superioare psihologilor 1934 – in SUA se considera ca psihologii desfasurau cinci activitati principale: 1. 3. 7. 2. 5. 4. 6. Primul psiholog angajat in Canada a fost in 1955. Comisia parlamentara recomanda angajarea de psihologi. 5.dificultati de comunicare cu persoanele de nivel inferior .Gluck: “mediul penitenciar nu este atractiv pentru psihologi din cauza conditiilor rigide si inflexibile din aceste institutii care devin obstacole pentru dezvoltarea personala si profesionala”.lipsa de autonomie pentru specialist . In 1960 aveau 7 psihologi iar in 1970 – 50 de psihologi.

30% din timp activitate corectiva (consiliere.terapie). 1971 – Rahn propune inlocuirea modelului medical cu modelul psihologiei industriale. terapie de grup 10. 8% anchete si cercetari. formarea personalului 13. consiliere. evaluare pedagogica 11. 1970 – Norton. analizand activitatea psihologilor o clasifică astfel: 48% din timp le ia administrarea testelor. Psihologul are rolul de intermediere intre detinuti si administratie. cercetare (inclusiv elaborare de teorii) 53 . ajutandu-i pe detinuti sa se adapteze matur si eficace la stresul din inchisoare”. 13% din timp le ia formarea personalului. administratia si psihologii. considerandu-i pe detinuti persoane normale. activitati cu personalul 12. prezentarea unor expuneri in exteriorul penitenciarelor 1956 – Bodemar: “În inchisoare exista o relatie tripartida care opune detinutii.9. evaluarea si redactarea rapoartelor. conferinte. formarea detinutilor 14. 1980 – Asociatia Americana a Psihologilor Corectionali (AAPC) adopta standardele pentru serviciile de psihologie din inchisorile pentru adulti unde sunt definite cele 5 functii specifice rolului de psiholog: formare. evaluare. tratament.

corespondenţa acestora cu situaţia lor socială. atitudinea lor faţă de pedepsele primite. trafic de influenţă. modul cum concep reintegrarea lor socială după liberarea din penitenciar . se vor putea stabili modalităţi eficace de intervenţie pentru prevenirea viitoare a acestor conduite antisociale. De asemenea. ultraj. Focşani. Bucureşti-Rahova. deschiderea la dialog a persoanelor deţinute. pe această bază. adecvarea instrumentelor utilizate la obiectivele urmărite. Tulcea . lovituri cauzatoare de moarte. infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice. Târgu Mureş. Realizând această investigaţie mai mulţi ani la rând. METODOLOGIE 54 . Timişoara. Satu Mare.vătămare corporală gravă. luare de mită. proxenetism. Iaşi. Bucureşti-Jilava. Gheorghe Florian Cunoaşterea modului cum diversele categorii de deţinuţi adulţi îşi motivează infracţiunile. Acest studiu este realizat pentru prima dată în ţara noastră şi are deocamdată doar o valoare exploratorie: el a urmărit să determine dimensiunile problematicii studiate. abandon de familie. violare de domiciliu. trafic de stupefiante. Gherla. Poarta Albă.Anexa 1 MOTIVAŢIA INFRACŢIONALĂ LA PERSOANELE ADULTE CARE EXECUTĂ PEDEPSE PRIVATIVE DE LIBERTATE Dr. înşelăciune. este deosebit de importantă pentru înţelegerea factorilor premergători şi a mecanismelor de justificare utilizate de aceştia Avem în vedere acele infracţiuni care au cea mai mare pondere în totalul celor existente în prezent în penitenciare: omor. viol. caracteristicile fenomenului de atribuire a cauzalităţii în cazul deţinuţilor români. vom putea releva tipologia motivaţiilor la delincvenţii români. Mărgineni. tâlhărie. mutaţiile apărute în timp. Brăila. Oradea. furt. diferenţele calitative dintre diferitele surse de date. Acest studiu a fost realizat în anul 2005 în colaborare cu specialişti în probleme umane din 14 unităţi de detenţie subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor: Aiud.

Fiecare tip de chestionar a fost aplicat la deţinuţi recidivişti şi nerecidivişti. astfel încât să putem înţelege justificările infracţionale pentru fiecare subiect investigat. S-a ţinut cont de faptul că deseori deţinuţii prezintă incomplet situaţia lor juridică. o şcoală postliceală sau o facultate. supraveghetor -. INVESTIGAŢIA DE TEREN Au fost investigaţi 947 de deţinuţi a căror repartizare pe infracţiuni a fost următoarea: 119 – omor. 50 – violare de domiciliu. 38 – proxenetism. împrejurările şi motivaţia faptelor comise.680 de subiecţi). 98 – tâlhărie. Diferenţele de reprezentare a deţinuţilor de la o infracţiune la alta sunt datorate faptului ca în unele unităţi nu au fost găsiţi deţinuţi care să îndeplinească exigenţele prevăzute sau nu au fost de acord să participe la acest studiu (lotul iniţial prevăzut a fost de 1. 91 – viol. De aceea.psiholog. 59 – vătămare corporală gravă. rubricile privind motivaţia infracţională reieşită din rechizitoriu şi cea apreciată de personalul care lucrează nemijlocit cu cel în cauză . 56 – infracţiuni la legea circulaţiei. 87 – înşelăciune. Toate răspunsurile oferite de deţinuţi la chestionarele administrate au fost trecute pe o foaie de răspuns iar atunci când relatările lor au fost mai nuanţate decât variantele propuse de noi. din mediul urban şi rural. în condiţiile acestui studiu. având nivel cultural ridicat şi scăzut. 49 – lovituri cauzatoare de moarte. Prin „deţinuţi cu nivel de cultură ridicat” s-a înţeles. şef de secţie. modul în 55 . 44 – abandon de familie. 54 – trafic de stupefiante.În cele 14 unităţi de detenţie au fost aplicate chestionare special concepute la deţinuţi adulţi care au comis infracţiunile amintite. deţinuţii care au absolvit liceul. au avut o importanţă specială. 54 – ultraj. au fost notate în detaliu. educator. 25 – trafic de influenţă şi 18 – luare de mită. Au fost consemnate aspecte calitative privind motivaţia infracţională reieşite din analiza rechizitoriului precum şi din relatările personalului care lucrează nemijlocit cu deţinuţii cuprinşi în eşantion. Chestionarele realizate pentru fiecare infracţiune s-au bazat pe experienţa celor care au lucrat nemijlocit cu aceasta categorie de persoane. 105 – furt.

Eforturile de prevenire şi control a criminalităţii nu pot ignora motivele pro-infracţionale specifice unui delincvent sau unei categorii de delincvenţi. 4. se vor putea lua măsurile adecvate pentru a corecta condiţiile de viaţă sau modalităţile de neutralizare utilizate de delincvenţi pentru a-şi justifica modul de viaţă. 3. de oameni urmăriţi de ghinion. de oameni cu lipsuri materiale majore care sau sacrificat pentru familia lor.care ei îşi reprezintă victima şi contribuţia ei la comiterea infracţiunii. convingerile lor infracţionale. vor limita dezvoltarea fenomenului infracţional. cunoscute de cei care se ocupă de controlul şi reducerea acestui fenomen social. Instituţia penitenciară este un loc de perspectivă socială care permite o viziune profundă asupra unor procese şi dificultăţi aflate la nivelul indivizilor. În dosarele de penitenciar ale deţinuţilor investigaţi. în final. Doar plecând de la aceste mecanisme generatoare de criminalitate. care duc la decizia de a comite o infracţiune. am găsit un procent însemnat de rechizitorii care nu conţineau referiri clare la 56 . se vor putea înţelege şi proiecta modalităţi de intervenţie adecvate care. În cazul recidiviştilor. CONCLUZII GENERALE 1. plecând de la cunoaşterea acestora. de persoane care doar au ripostat la o provocare. Chiar dacă aspectele generale sunt. etc. din punctul lor de vedere. le asigură imaginea cea mai avantajoasă: de victime. Ei analizează instrumentele utilizate şi oferă/aleg răspunsurile care. în mare. noii veniţi găsesc justificări infracţionale gata fabricate. sunt de o importanţă practică aparte. uşor de înţeles şi interiorizat. În lumea condamnaţilor. care le diminuează culpabilitatea şi le reface echilibrul sufletesc. Ca urmare. înţelegerea proceselor mentale ale delincventului şi contextul său de viaţă. elaborarea justificărilor infracţionale este un amplu proces de creare a structurilor de auto-legitimare a stilului lor de viaţă. Situaţia de deţinut influenţează răspunsurile date de cei cuprinşi în cadrul unei investigaţii privind motivaţia infracţională. de indivizi de care s-a profitat. 2. a familiilor acestora sau a comunităţilor din care fac parte.

sunt foarte importante pentru cei care se ocupă de executarea pedepsei şi de programele de recuperare socială a deţinuţilor: totul începe cu studierea piesei principale a dosarului . c . Toate acestea favorizează o cunoaştere de profunzime a lumii delincvenţilor şi a contextelor de viaţă în care s-au format. 6. că situaţia lor materială era destul de bună la data comiterii infracţiunii. acest lucru va contribui semnificativ la o practică unitară a tuturor instanţelor de judecată. Un lucru demn de remarcat este faptul că mulţi din deţinuţii chestionaţi au copii. teama sau nu de etichetare. conştiinţa faptului că există sau nu mijloace legale de a le atinge. că nivelul lor de şcolarizare este deseori ridicat.de asemenea.motivaţia infracţională. identificarea adevăratei motivaţii.documentele din dosarul penitenciar. permite luarea unor măsuri corecte şi eficace atât în cazul unui delincvent cât şi al unei categorii omogene de infracţiuni. Studiul realizat de noi arată că trebuie abandonate unele enunţuri (prejudecăţi) despre particularităţile delincvenţilor care nu mai au susţinere în realităţile întâlnite pe teren: avem în vedere faptul că ei provin în procente mari din familii organizate şi nu din cele dezmembrate. indirect. Acest fapt devine preocupant la cel puţin 3 nivele: a . modul cum au evaluat reacţia comunităţii faţă de o infracţiune sau alta. b . că au avut o copilărie lipsită de griji şi nu dominată de lipsuri şi rele tratamente. Cunoaşterea motivaţiei infracţionale permite înţelegerea criminalităţii din punctul de vedere al celor în cauză : modul cum au perceput lumea în care trăiesc.pentru instanţă şi pentru publicul larg este important ca motivaţia actelor comise de cel judecat să fie prezentată integral pentru a arăta baza pe care s-a construit sentinţa şi. atribuirea vinei pentru crima comisă sau pentru devenirea lor infracţională. 5. în care trebuie să se găsească o imagine de ansamblu a personalităţii delincventului.rechizitoriul. aceasta 57 . să fie generată adeziunea publicului la aceasta. oricât de laborios ar fi acest lucru. sentimentul că pedeapsa primită e echivalentă cu fapta etc. importanţa dată nevoilor personale şi ale familiilor lor. a contextului în care s-a dezvoltat şi care a făcut posibilă infracţiunea.

provin din mediul urban. deşi majoritatea sunt „muncitori calificaţi”. nici la repercusiunile acesteia asupra victimei. în aceste infracţiuni. fără implicarea unei a treia persoane (care precipită lucrurile şi împinge la agresiune). nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri.situaţie contrazicând ceea ce s-a considerat o lungă perioadă. 9. vătămare corporală gravă. În general. nerecidivişti dar cu antecedente penale. Desigur. gelozia. 10. în general. Ţinând cont de instrumentele utilizate. sancţiunea să fie adecvată personalităţii delincventului şi contextului social care au generat sau menţin starea infracţională. 7. la data arestării mulţi din ei nu aveau o ocupaţie. victimele sunt percepute ca fiind mai slabe din punct de vedere fizic. 58 . 8. sunt necăsătoriţi. concluziile funcţionarilor din unităţile de detenţie invită la investigaţii mai ample înainte de fixarea pedepsei. recuperarea unor sume de bani. diferă de afirmaţiile deţinuţilor dar şi de cele consemnate în rechizitoriu. că familia şi copiii sunt un factor moderator al criminalităţii. experienţa anterioară are un rol important la recidivişti. şi anume. tâlhărie – actul violent are loc. Frecvent deţinuţii afirmă că nu s-au gândit la consecinţele faptei nici în ce-i priveşte . Majoritatea deţinuţilor investigaţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani. lovitură cauzatoare de moarte. sunt absolvenţi de liceu. răzbunarea. nu s-au găsit elemente particulare deosebite privind situaţiile pre-criminale în care au fost angrenaţi deţinuţii investigaţi: acestea au fost împrejurări banale dar care au căpătat în ochii făptuitorilor semnificaţii aparte – lipsuri materiale. astfel încât. personalul din penitenciare surprinde nuanţe de fineţe privind motivaţia lor infracţională. din familii organizate. care deseori. In privinţa infracţiunilor cu violenţă – omor. dar ameninţătoare şi enervante. sunt sănătoşi fizic. sub aspectul specializării infracţionale şi al cunoaşterii vieţii din penitenciar. în familie sau înţeles bine cu mama şi afirmă că au fost rareori bătuţi în copilărie . doar între agresor şi victimă. In baza relaţiilor directe cu deţinuţii şi a perioadei lungi în care le pot cunoaşte problemele personale şi familiale. Ca urmare.

Plaja motivaţiilor infracţionale utilizate de deţinuţi precum şi cele regăsite în rechizitorii sau în relatările personalului din penitenciare. educaţia primită. Infracţiunile care au făcut obiectul studiului nostru nu par a avea o legătură cu condiţiile generale din societate şi nici cu violenţa văzută la televizor ci cu ambianţa imediată de viaţă a delincventului – relaţiile familiale. posibilitatea de a obţine uşor şi repede bani şi bunuri. în rechizitoriu se consemnează ca principale motivaţii „câştigul facil” şi „consumul de alcool”. „devalorizarea muncii”. „apartenenţa la un grup infracţional”. personalul din penitenciare menţionează „aspiraţii exagerate”.11. comparaţia socială (invidia). vecinătatea. pieton) Sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă Surprins într-o altă infracţiune Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima 9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare (sub influenţa alcoolului) 11 A dorit să aplice o „corecţie” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din penitenciare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 59 . „căutarea unui trai uşor” şi „provocarea victimei”. Motivele infracţionale mai frecvent invocate de deţinuţi sunt „lipsurile materiale”. „alt răspuns” sau „nu recunoaşte fapta”): Sursa Motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 Vina victimei (poliţist. 12. „tulburări de personalitate”. etc. aşa cum se poate vedea în tabelul următor (nu am trecut şi rubricile de „non-răspuns”. nu este foarte întinsă. escaladarea unor conflicte banale.

alţii au prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat. Pentru distracţie. altă persoană 60 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x . a deveni cineva Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Din invidie Nesocotirea oamenilor şi a legilor (permis suspendat) Apartenenţă la un grup infracţional Din neglijenţă Pentru a achita o datorie Solicitat de cumpărătorii de droguri Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Victima a cerut mită Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Probleme etice şi deontologice Pentru a obţine un post Aveam puterea de decizie A scăpa de urmărirea penală Contra-serviciu Neatenţia mea (la volan) Teribilism la volan Oboseala. aventură Educaţie precară. condiţiile atmosferice. mediul de provenienţă „Unii au prea mult. am adormit la volan Starea drumului.12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 Pentru bani (câştigaţi uşor) Lipsuri materiale Pentru a trăi mai uşor.

lucru de care au devenit conştienţi spun ei . avem convingerea că lucrurile nu stau aşa. O mare parte din deţinuţi consideră pedepsele primite ca fiind aspre comparativ cu faptele comise. Pe baza experienţei noastre. au fost puşi în dificultate. Conduita deţinuţilor în timpul executării pedepsei.42 Starea tehnică a vehiculului 43 Necunoaşterea regulilor de circulaţie 44 Vina persoanei care mi-a împrumutat maşina 45 Neînţelegeri cu soţia 46 Dezinteres pentru familie 47 Rea credinţă.în arestul poliţiei sau în penitenciar. îmi îngreunau existenţa 49 Atmosfera din casă 50 Neînţelegeri cu socrii 51 Înşelat de soţie. se impune necesitatea prezenţei în parchete şi la instanţele de judecată. a unor 61 . 14. Având în vedere importanţa identificării ştiinţifice a tipurilor de motivaţie pro-infracţională în fiecare caz investigat şi judecat. orgoliu 48 Voiam să-mi trăiesc viaţa. este relativ bună. nu recunoaşte copiii 52 Iubea altă femeie 53 Satisfacerea nevoilor sexuale 54 Din plăcerea de a viola 55 O iubea 56 S-a ascuns de urmăritori (în evadare) 57 Pentru că i se făcea o nedreptate 58 Nu suportă autoritatea (neîncredere în autorităţi) 59 Nu poate justifica Total x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 34 x 36 27 13. ci deţinuţii exprimă o părere larg răspândita în lumea închisorilor: de câte ori au fost invitaţi să aducă argumente în acest sens.

2% . 62 .starea civilă: .liceul .6% .11% .25. ar putea orienta modul de anchetare eficace în funcţie de particularităţile lor psihologice.muncitori necalificaţi.27% au între 26 si 35 de ani .fără ocupaţie.16.căsătoriţi.36% .ocupaţia la data arestării: .5% declară că au şi boli somatice şi mintale. .cu afecţiuni medicale .3% au între 36 si 45 de ani. cu copii – 15% .35. . cu copii – 15 % . ar putea oferi expertiză în problemele practice cu care se confruntă magistraţii.53% .psihologi şi criminologi.24.2% .27% au peste 46 de ani .30. ar elabora prognoze privind evoluţia viitoare a acestora în mediul de detenţie sau după liberare.starea de sănătate: .muncitori calificaţi .au antecedente penale .5% .concubinaj.necăsătoriţi – 25.3% sunt dependenţi de alcool iar 2.5% de droguri.48% .2% .51.specialişti în acest domeniu .5% .studii: .25. Ei ar putea asigura o cunoaştere de profunzime a personalităţii delincvenţilor şi a gradului lor de periculozitate.cu boli psihice .3% .sănătoşi .3% . Deţinuţii condamnaţi pentru „omor” Date semnificative .3% . cu copii – 17.şcoală profesională .35.divorţaţi.nerecidivişti .vârsta: .28. . .starea de recidivă: .5-8 clase .

4 7. viol) Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar % 34. . -după comiterea faptei. cunoscuţi anterior (78%) şi cu care aveau relaţii bune (52%) deşi nu erau rude (73%).3 4.5%).după împrejurări. -vinovat principal de infracţiune este considerată victima (37%) iar deţinutul însuşi doar în procent de 34.8%) şi enervantă (20.5 8.4%).6 1. 70% din deţinuţi au regretat iar faţă de familia victimei resimt ruşine (39.4% aveau vârsta între 41 şi 50 de ani. compasiune (23.7 16 34.8 8. .2%).autorul a recunoscut infracţiunea doar după identificare (43.5 0. -pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta comisă de 61.victimele erau bărbaţi (63%). Motivaţia condamnaţilor pentru “omor” Sursă Tipuri de motivaţie Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă A fost surprins într-o altă infracţiune (furt.4 1.4%) sau în casa agresorului (23.4% între 26 şi 30 de ani iar 12.3%). . .4% din cazuri.6% între 51 şi 60 de ani.conflictul a fost neintenţionat în 52% din cazuri iar 58% din deţinuţi afirmă că a fost declanşat de victimă . .8 29.5 5 2.7%) sau sa predat poliţiei ( 30.repartizarea pe vârste a victimelor arată că 24.5%) sau indiferenţă (24. .5% în mediul rural.3% din condamnaţi.73% au comis fapta singuri iar 60.5 5 1.7 1 2 3 4 5 6 7 8 63 .5 8. fapta a fost comisă în spaţiul public (34.familia de origine este organizată în 82. în casa victimei (29. aceasta fiind percepută ca mai slabă fizic (47%) dar ameninţătoare (37. 13.5%..5%).5%).

8 49. din cauza geloziei sau la îndemnul prietenilor. au fost sub influenţa alcoolului.7 100 Există diferenţe semnificative între cele trei surse de date privind motivaţia infracţională: . O menţiune fac pentru procentele mari în care nu sunt menţionate motivele infracţiunilor comise: 38% în rechizitorii şi 50% la personalul din penitenciare.toate categoriile de deţinuţii explică omorul în principal prin faptul că au fost provocaţi.rechizitoriul pune accentul pe conflictul dintre cei doi.9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare sub influenţa alcoolului 11 A dorit să aplice o „corecţie” 12 Alt răspuns 13 Nu recunoaşte fapta 14 Nu poate justifica fapta 15 Lipsă rechizitoriu 16 Non-răspuns (nespecificat) 17 Total 3.3 3. pe consumul de alcool (în procent mult mai mic decât cel afirmat de deţinuţi).personalul din penitenciar insistă asupra conflictului apărut între agresor şi victimă fără a considera că victima l-a provocat pe asasin.4 1.3 100 4.8 0.7 4. dar aduce şi elemente trecute sub tăcere de făptaşi: surprinderea în timpul comiterii altei infracţiuni sau faptul că victima luase apărarea altei persoane.3 2.7 3. . la care mai adaugă şi alte explicaţii privind faptul că au fost agresaţi sau umiliţi de victimă.4 7.2 0. Deţinuţii condamnaţi pentru “lovituri cauzatoare de moarte” 64 . .5 38 100 1.7 8.

5%) şi regretă deznodământul (79.7%). în copilărie au fost rareori bătuţi (51%) sau niciodată (34.5%).6%).6%). deţinuţii investigaţi consideră că victimele au declanşat conflictul (75. deţinutul cunoştea victima de mai mult timp (81. în ordine. au considerat că au făcut o nedreptate (26. - Motivaţia condamnaţilor pentru “lovituri cauzatoare de moarte” Sursă Tipuri de motive 65 Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din penitenciar .6%).intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este 26-35 de ani (38.5%.7%) . victimele erau persoane mature. dependenţa de alcool este destul de frecventă (22. cei mai mulţi sunt necăsătoriţi (34.Date semnificative . mai ales bărbaţi (73.4% lucrau în agricultură.după starea de recidivă.5%) deşi erau.4%) iar 43% declară că au o afecţiune medicală.7%) şi afirmă că s-au înţeles cel mai bine cu mama (57%). la data arestării. fapta a fost comisă fără a fi ajutat de cineva (87.3% şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii .8% erau muncitori necalificaţi iar 18. şcoală profesională (28. din familii organizate (79. faţă de familia victimei resimt ruşine (51%) şi compasiune (32.8%).6%).3% declară acest lucru) deşi înainte de aceasta victima li s-a părut ameninţătoare (30. .6%) şi enervantă (30.3%. mai slabe.8%) urmând deţinuţii de peste 46 de ani ( 34. .44.3% nu aveau nici o ocupaţie . cu vârsta cuprinsă între 36 şi 50 de ani (42.7%). din punct de vedere fizic. 65. în cei care au 5-8 clase (30 %).8%). . deţinuţii declară că au fost disperaţi (28.după starea civilă.6%) şi liceu (24. după comiterea faptei. condamnaţii se grupează. nu a existat o intenţie vădită de a comite agresiunea (63.după studii. 14. . ziua (57%) şi mai ales în zilele lucrătoare (71%) .5%).3% sunt nerecidivişti iar 47% au antecedente penale.provin din mediul rural (59%). urmând cei căsătoriţi care au copii – 16.6%) dar erau rude doar în procent de 26.14. .

2 4. consideră că ceea ce a condus la deznodământul fatal a fost.autorii infracţiunilor de lovituri cauzatoare de moarte.6 6.1 2 2 2 2 8. afirmă că au fost provocaţi de victimă (47%). umilirea lor de către victimă . personalul nu poate preciza motivaţia infracţională iar o treime din rechizitorii nu fac referire la acest aspect.2 2 4 28.5 10. în principal.în rechizitoriile consultate. .%) şi au fost forţaţi să se apere de aceasta (10.2 100 32. putem trage anumite concluzii: .deţinuţii foarte tineri (18-21 ani) şi cu nivel de instruire scăzut (1-4 clase). în jumătate din cazuri.6 10.2 2 2 49 100 Analizând procentele din tabelul de mai sus. că erau sub influenţa alcoolului (22. în conflictul apărut între cei doi şi în mai mică măsură în consumul de alcool (doar 10% din cazuri). în jumătate din cazuri. efortul de a se apăra de agresiunea victimei şi recuperarea unor bani sau bunuri .% 1 2 3 4 5 6 Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului Pentru a se apăra de victimă A fost umilit de victimă Din răzbunare Probleme financiare sau de proprietate cu victima 7 Surprins într-o altă infracţiune 8 Nu poate justifica 9 Alt răspuns 10 Non-răspuns (nespecificat) 11 Lipsă rechizitoriu 12 Total 45 24.2%).personalul din penitenciar consideră drept cauze principale conflictul. explicaţia trecerii la act este găsită. Deţinuţii condamnaţi pentru “vătămare corporală gravă” Date semnificative 66 . .2 100 59. .2 4.

. şi un sfert din ei au fost deseori bătuţi în copilărie.condamnaţii consideră că vinovat de eveniment a fost victima (50. 26-30 de ani (17%) şi 41-50 de ani (15. .3%). . 34% erau muncitori calificaţi.8%) sau fără intenţie (37.6%). din familii organizate (73%). că au făcut dreptate (20.3% trăiesc în concubinaj şi au copii.cred că pedeapsa primită este mai grea decât fapta (67. . 83% din victime erau cunoscute de agresor dinainte de agresiune şi aveau relaţii bune cu aceasta.starea de sănătate era bună pentru 73% din deţinuţii investigaţi deşi 22% recunosc că sunt dependenţi de alcool.4%) .3%. 6.jumătate din deţinuţi au recunoscut fapta după identificare (doar 18.3%). . după încetarea agresiunii.din spusele deţinuţiilor.după starea civilă.3%). aveau vârsta de 31-35 de ani (20.7% nu aveau nici o ocupaţie.deţinuţii afirmă că au considerat că au făcut o nedreptate (20%). 30.6%) sau nemulţumire (13.o treime din deţinuţi se declară “indiferenţi” atât faţă de victimă cât şi faţă de familia acestuia. deţinutul (25.5% sunt căsătoriţi şi au copii iar 20. . 20% din cei intervievaţi nu recunosc nici acum fapta comisă.victimele au fost mai ales bărbaţi (78%). .intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este cel de 26-35 de ani (42.4%) sau persoanele din anturaj (13.6%) .majoritatea au comis fapta singuri (61%). Motivaţia condamnaţilor pentru „vătămare corporală gravă” Surse Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din 67 .6% s-au prezentat la poliţie de bună voie). teamă (15. 5% lucrau în agricultură. de deţinut (17%) sau de o altă persoană -15.8% erau elevi sau studenţi. ziua şi noaptea în procente egale şi mai ales în zilele lucrătoare. 34% sunt necăsătoriţi.după studii.provin din mediul rural (56%). furie (20.3%) sau le-a fost teamă (15.8%).3% din cazuri. .8%). . aceşti deţinuţi se repartizează în două grupe principale: 42.4% au 5-8 clase iar 23.3%) a fost declanşat de victimă în 59. de asemenea.două treimi din deţinuţi sunt nerecidivişti şi 51% au antecedente penale.. .7% au şcoală profesională.la data arestării 40. . s-au înţeles bine cu mama (54. victima a generat la deţinut enervare (22%). . . conflictul spontan (45.2%).3%).

6 5.1 1.2 3. nu se fac referiri precise la motivaţia infracţională dar şi cele în care personalul din penitenciare nu se pronunţă referitor la cazurile investigate de noi.7 52.2%).4 1.1 5.2%) sau prin presiunea grupului de prieteni (8.7 8. Deţinuţii condamnaţi pentru „tâlhărie” 68 .1 5.2 1. Menţionăm.7 10.4 100 penitenciar % 35. furt sau viol (10.4 100 30. prin nevoia de a se apăra (10.6 3. de asemenea.7%).5 10.Tipuri de motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului Pentru a se apăra de victimă Surprins în altă infracţiune Îndemnat de prieteni Răzbunare (sub influenţa alcoolului) Probleme financiare sau de proprietate cu victima Gelozia A fost umilit de victimă Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Tota l 45.1 10.5 5.7 44 100 Observăm în tabelul de mai sus discrepanţe majore între ce declară deţinuţii şi ceea ce au ajuns să cunoască personalul din penitenciarele în care aceştia îşi execută pedeapsa: deţinuţii motivează fapta prin provocarea de către victimă (45.2 8.7 1.7 8. de regulă.4 1. procentele mari în care . în rechizitoriu.5%) în timp ce personalul corecţional consideră ca ceea ce explică trecerea la act a fost conflictul şi faptul că deţinutul a fost surprins în timpul săvârşirii altei infracţiuni.

8%). .5%) şi de condiţie modestă (73. urmând intervalul 22-25 (20. .5%). victima era percepută ca fiind mai slabă (47%).6%). în spaţiul public (75.în 75. iar 20.4%).4%).4% nu recunosc fapta de care sunt acuzaţi. egală ca forţă (26.5%).2%). 37.2%). după comiterea faptei.5%). că au făcut o nedreptate (15. . au încercat să ascundă fapta (18.4%) . . că au comis o greşeală (20.4%). . 77. liceu (27. satisfacţie (18.6% din condamnaţi.sentimentele deţinuţilor faţă de victimă au fost diverse: că o pot domina (28.4%). victimele erau bărbaţi din care 70% necunoscuţi înainte.8% din deţinuţii apreciază că aveau o situaţie materială bună. .5%) sau mai puternică (22. .6% din ei nu s-au gândit la consecinţele faptei asupra victimei.5% din cazuri. .4%) nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri.1%). cei mai mulţi deţinuţi sunt necăsătoriţi (54%) sau trăiesc în concubinaj şi au copii (25.înainte de comiterea faptei. . au o stare de sănătate bună (70.5%).pedeapsa primită e apreciată ca fiind prea aspră de 80.3%).5%).fapta a fost comisă mai ales în mediul urban (73.2%).6%) şi şcoală profesională (19.3%).6% medie şi doar 29.deţinuţii investigaţi sunt recidivişti în proporţie de 51% iar 59% din ei au antecedente penale.după starea civilă. .după consumarea faptei deţinuţii s-au predat poliţiei (9. .5% din cazuri iar 55% din deţinuţi afirmă că au luat în considerare posibilitatea de a nu fi descoperiţi.după studii.mai mult de jumătate din deţinuţi (52%) au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani. deţinuţii afirmă că au resimţit teamă (24. 31. au recunoscut după identificare (50%).Date semnificative . teamă (16.4%). enervare (8. din familii organizate (75. nemulţumire (7.provin din mediul urban (57%). în zilele lucrătoare (76. Motivaţia condamnaţilor pentru “tâlhărie” Surse Tip de motivaţie 69 Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciar % din . panică (10.2%).5%).4%) şi 18-21 de ani (18.fapta a fost spontană în 75. predomină cei cu 5-8 clase (38.6% precară. . furie (6%). dezamăgire (8.fizic.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 Câştig uşor Lipsuri materiale Sub influenţa alcoolului Influenţa prietenilor Provocat de victimă Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie. educaţia precară şi.9 1.5 19.personalul din penitenciar are în vedere ca motive principale: câştigul uşor. alţii prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat de ceilalţi Din răzbunare Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Nu poate justifica Nu recunoaşte fapta Lipsă rechizitoriu Nu rezultă (nespecificat) Alt răspuns Non-răspuns Total 20. în sfârşit.3 7.motivele invocate mai frecvent de deţinuţi sunt.2 1 100 26. lipsurile materiale.7 5. . influenţa prietenilor. lipsurile materiale.3 18.4 13.7 100 .7 1 1 35 6. în ordine.9 6.în rechizitoriu se menţionează mai des faptul că deţinuţi au urmărit un câştig uşor sau lipsurile materiale. consumul de alcool.8 6.4 7.9 1 1. îndemnul prietenilor. aventură Educaţie precară “Unii au prea mult. Deţinuţii condamnaţi pentru infracţiunea de „furt” 70 . consumul de alcool.6 15.9 100 19 12. .7 40 1. provocarea de către victimă şi căutarea unui trai mai uşor.7 4.2 2 2 2 2 4.1 8. căutarea banilor pentru distracţie şi aventură.9 1.2 2.

sărace (20%) şi bogate (10.comparativ cu infracţiunea. infracţiunea a fost spontană în 51. ei au declarat: 18% .ruşine.regret.3% sunt căsătoriţi şi au. . 41% .milă.7% erau şomeri.3%).5% . victima fiind un bărbat (59%). 4. .după studii. 18% trăiesc în concubinaj şi au copii iar 13.4%) deşi doar jumătate din ei (52.jumătate din deţinuţi sunt necăsătoriţi (48. considerăm totuşi că procentul infracţiunilor pregătite din timp este totuşi mai mare.6%).nimic.4%) şi liceu (30. in mediul urban (67. urmând cei de 22-25 de ani (23.5%) iar situaţia lor materială era bună (28. 44.4%.6%).4% din cazuri şi pregătită în 30. . .2%).2%).3%) au luat în considerare situaţia că ar putea fi prinşi.5% s-au gândit la consecinţele infracţiunii asupra victimei . 15.5% din acestea. deţinuţii se repartizează mai frecvent în doua grupe: 5-8 clase (31. .cei mai mulţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani (41%). o femeie (17%) sau o instituţie 14.deţinuţii afirmă că au crescut în familii modeste (68. Motivaţia condamnaţilor pentru “furt” 71 . doar 9.8% erau muncitori calificaţi. .6%). din familii organizate (64. .mare parte din deţinuţi se considera vinovaţi de fapta comisă (71.provin preponderent din mediul urban (56.2% . pedeapsa e considerată mai grea de 53. sunt sănătoşi fizic şi psihic (53.3. . de asemenea copii.întrebaţi ce au simţit faţă de victimă. .5%).8%).5%.4%) consideră că au greşit.8%) şi nu era rudă cu deţinutul (95.Date semnificative . .după spusele deţinuţilor. 27.victima (în cazul persoanelor) nu era cunoscută înainte de furt (64.2% din cazuri.3% din deţinuţi şi doar 40% din aceştia o apreciază ca fiind pe măsura faptei. .8%).8% nu aveau nici o ocupaţie.2%) şi precară în 35. 9. având în vedere că mai mult de jumătate din cei investigaţi (54.jumătate din deţinuţi sunt recidivişti dar numărul celor cu antecedente penale este de 70. infracţiunea a fost comisă împreună cu alţii în 51.6%). nu sunt dependenţi de alcool sau droguri.la data arestării. medie (36.

deţinuţii pun accent pe lipsurile materiale.8 2. 72 .2 26.7 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Observam diferenţe majore între cele trei surse de date în ce priveşte motivaţia infracţională: .9 100 12.4 19 7.9 1 2.7 1 1 35 6. .9 1 2.7 39 1.8 16 100 15. alţii prea puţin” Victima îmi datora bani Tulburări psihice Nu poate justifica Alt răspuns Lipsa rechizitoriu Nu rezulta (nespecificat) Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar% 26.2 14. aventură Sub influenţa alcoolului (drogului) Influenţat de prieteni Mediu de provenienţă.9 2.7 15.9 6. pe dorinţa de a duce un trai mai uşor.9 3.7 4. educaţie precară Pentru a cumpăra droguri Pentru a se răzbuna Din invidie „Unii au prea mult.8 6.6% si la condamnaţii care provin din mediul urban – 27%).Surse Tip de motivaţie Lipsuri materiale Câştig uşor Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie.7 5.5 3.6%) şi abia pe locul secund apar lipsurile materiale la tinerii de 26-35 de ani (32.3 10.9 2.6 1.9 1.în rechizitoriu se accentuează faptul că delincvenţii au urmărit în primul rând un câştig uşor (mai ales la recidivişti – 30% si la cei din mediul rural – 32.

fapta a fost comisă cel mai frecvent singur (65. .8% erau tehnicieni şi maiştri.deţinuţii afirmă că fapta a fost comisă din neglijenţă (33.starea civilă : căsătoriţi.9%) şi spontană în 25. stabilind următoarea ierarhie: câştig uşor (la persoanele necăsătorite – 20%).vârsta : peste 46 de ani . 6.starea de recidivă: recidivişti .6% erau muncitori calificaţi.5%. necăsătoriţi . 62% au antecedente penale.3% .3% provin din mediul urban.20. şcoală profesională . 26-35 de ani . .3% erau patroni sau directori de firme.5% au probleme medicale de sănătate sau/şi psihiatrice (4. 8% aveau ocupaţii intelectuale. .3% din cazuri.9%. bărbaţi (35. 16% erau şomeri sau fără ocupaţie.5%) . .4% nu s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra victimei. . .24%.personalul din penitenciare lărgeşte plaja motivaţională. divorţaţi.ocupaţia deţinuţilor la data arestării: 30. că a fost pregătită din timp (29.5%). . dar 42.6%).34. consumul de alcool.6%) şi femei (12.47%. din familii organizate (83. influenţa grupului de prieteni.studii: liceu .deţinuţii nu sunt dependenţi de alcool sau droguri. facultate . cu copii .2% din cazuri sau modest (65.6%).25. cu copii . 73 .3%).31%.56.3%.9%).27. deţinuţii consideră că înainte de a comite infracţiunea. educaţia precară.37.victimele au fost: instituţii (34.5%). medie (35.33.pedeapsa primită e apreciată ca fiind mai grea decât fapta comisă de 77% din deţinuţi. cu un nivel ridicat de bunăstare în 17. . nevoia de bani pentru distracţie.8% din cazuri. situaţia lor materială era bună (50. . ..16%.6%).5%) şi în mediul urban (80. lipsuri materiale. 10.6%.au fost convinşi că nu vor fi descoperiţi (62%) iar 64.7%. Deţinuţii condamnaţi pentru „înşelăciune” Date semnificative . 36-45 de ani .6%) şi precară doar în 13.

3 9.4 puţin” Pentru a recupera o datorie 2.3 3. 3.5 35.4 2.3 Apartenenţa la un grup 1. alţii prea 3.1 infracţional Din neglijenţă 1.2 Nu poate justifica 13.4 aventură Răzbunare 3.Motivaţia condamnaţilor pentru „înşelăciune” Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din Tipuri de motive penitenciare % Bani câştigaţi uşor 25.4 legilor Sub influenţa alcoolului 2.3 3.1 Pentru a fi respectat de alţii 1 Pentru a achita o datorie 1 Nu recunoaşte fapta 27.1 A avea bani pentru distracţie.2 Non-răspuns 6.8 Lipsa rechizitoriu 9.1 „Unii au prea mult.9 5.3 Îndemnat de prieteni 1 2.6 Alt răspuns 2.3 Tulburări psihice 2.4 1.7 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 74 .8 Pentru a trăi mai uşor 24 Lipsuri materiale 17.4 Nesocotirea oamenilor şi a 3.3 26.2 1.2 Nu rezulta (nespecificat) 23 34.

3% au între 26 şi 35 de ani iar 20. şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii (13%) .la data arestării. 75 .din toţi deţinuţii investigaţi.6% afirmă că trăiau exclusiv din vânzarea drogurilor iar 31.liceu. ocupaţiile predominante ale traficanţilor de droguri erau : 26% . .6% de droguri . posibilitatea însuşirii ilegale a unor bani pentru 22.3% . urmând în ordinea frecvenţei cei căsătoriţi şi care au copii (24%).în general. . 31. în 57. la 19-21 de ani 16.muncitori calificaţi. . 9% .bani câştigaţi uşor ( 33. În ce priveşte dorinţa de câştig uşor.4%).6% la cei din mediul rural.studiile acestora sunt ridicate : 33.8% din deţinuţi.prima dată au consumat droguri la vârsta de 15-18 ani 27.patroni de firme .5% nu aveau nici o ocupaţie . din familii organizate în care au existat relaţii bune .3% din cei căsătoriţi şi care au copii.6% .elevi/studenţi. 13% .61% din deţinuţi sunt nerecidivisti dar 48% au antecedente penale .4% au peste 36 de ani. personalul din penitenciare o apreciază ca fiind egal distribuită între deţinuţii proveniţi din oraşe şi cei din mediul rural.7% .facultate .au o stare bună de sănătate (74%).4% din cazuri acest lucru a avut loc în grup .7% iar la 22-25 de ani 13% . 5.4% din cei proveniţi din mediul urban). 3. traficanţii de droguri au vârsta mai mare decât consumatorii: 46. . Deţinuţii condamnaţi pentru „trafic de stupefiante” Date semnificative . 5. provin din mediul urban (70. . .jumatate din deţinuţii investigaţi sunt necăsătoriţi. . 13% erau dependenţi de alcool şi 42.şcoală postliceală.Există o discrepanţă majoră între motivaţia infracţională expusă de deţinuţi ( căutarea unui trai mai uşor – mai pregnant la absolvenţii de liceu şi lipsurile materiale) şi motivaţia reţinută în rechizitoriu şi în aprecierile personalului din penitenciare .

20% afirmă că era foarte des.7%.7% . întâlnirea având loc într-un loc public (59%).2%).9 76 . aventură Lipsuri materiale La îndemnul prietenilor Solicitat de cumpărători Pentru a deveni cineva Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din penitenciare % 16. . în baruri sau discoteci (5. prin etalarea mărfii (1.5%. bogate (35%) sau modeste (22%) .7 1. curiozitatea – 18.6 14.7%). . în casa cumpărătorului (13%) sau la locuinţa deţinutului (11%) .4%.în viziunea deţinuţilor motivele pentru care cumpărătorii consumau droguri erau: dorinţa de distracţie şi aventură – 24%..consumul este motivat astfel : curiozitate . cel mai frecvent. 24% că era des iar 11% uneori . pentru că nu sunt înţeleşi de ceilalţi – 5.7 45 grup 35 20.8 9.3% injectabile. între 26-35 de ani (18. .drogurile vândute erau aduse din străinătate (65%).8%). Motivaţia condamnaţilor pentru « trafic de stupefiante » Surse Tipuri de motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 Pentru bani Apartenenţa la un infracţional Pentru a cumpăra droguri Pentru distractie. la îndemnul prietenilor – 20. la petreceri.2 4. aceste persoane proveneau din familii foarte bogate (14. .5%) şi între 18 şi 21 de ani – 16.6%. fiind preferate cele ieftine de sinteză ( 33. pentru a arată că e puternic – 2% .44.9%) .cumpărătorii erau recrutaţi dintre sau prin intermediul prietenilor (50%). pentru că este la modă – 5. 28% care se inhalează şi 20% care se prizează) .4%.7%.5%. pentru a deveni mai puternici – 3. pentru că sunt îndemnaţi de prieteni – 3. referitor la frecvenţa consumului de droguri.2 11 11 13 24. pentru a se simţi bine – 18.persoanele care cumpărau droguri aveau vârsta cuprinsă între 22 şi 25 de ani (22.6%. cumpărătorii veneau direct la dealer (74%).8 14.

din familii organizate .6%. diferă destul de mult de cele furnizate de deţinuţi : interesul pentru bani.6%.ocupaţia la data arestării : directori – 22.7%. .7%.8 18. funcţionari publici – 5.7 5. recidivisti sau a celor proveniti din mediul urban) şi achizitionarea drogurilor pentru consum personal.6 100 29.7 3. . necăsătoriţi – 16.9% au peste 46 de ani. militari – 11%.7% au urmat şcoli postliceale iar 11% au terminat liceul . .9 10 11 12 13 14 15 16 17 Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a trăi mai uşor Nu a ştiut că transportă droguri Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte fapta Alt răspuns Total 3.7%. 16. administratori – 5. figurează pe primele locuri . 77 .vârsta : 38. gestionari – 16.8% au între 26 si 35 de ani . În schimb. 16.2%.starea civilă : căsătoriţi.9 100 Datele privind motivaţia infracţională rezultate din rechizitorii şi cele recoltate de la personalul din penitenciare.starea de recidivă : 77.6 3. cu copii – 11% .4%.7 2 100 3.7% au între 36 si 45 de ani iar 27.6 5. .2% au antecedente penale .8% sunt nerecidivişti iar 22. .două treimi provin din mediul urban.studii : jumătate au studii universitare.5 1. efortul de a deveni « cineva » (mai ales in cazul detinutilor necasatoriti. apartenenţa la un grup infracţional constituit şi cumpararea drogurilor pentru propria utilizare. medici – 5. Deţinuţii condamnaţi pentru « luare de mită » Date semnificative . relaţiile de prietenie. cu copii – 44. deţinuţii accentuează lipsurile materiale. muncitori – 16.6% . concubinaj.

2 100 72. .1 16.4 17.8%).2 5.7 17.2 12.pedeapsa primită e considerată severă de 61% din condamnaţi.2 11.6 61 11. urmând apoi atribuirea vinovaţiei altor persoane – victimei (27. . medie (27.7 100 5.7%) şi instigatorilor (11%) . foloase materiale Pentru a trăi mai uşor Victima a cerut Lipsuri materiale Pentru a ajuta un prieten Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Indemnat de prieteni Probleme deontologice şi etice Nu recunoaşte (înscenare) Nu rezultă (nespecificat) Total Deţinuţi Rechizitoriu Personalul % % penitenciar % 23.7 12.3%). .1 5. 78 . Motivaţia condamnaţilor pentru “luare de mită » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani.6 11. lux Câstig uşor. în aceeaşi proporţie credeau că nu vor fi descoperiţi . găsim aceeaşi motivaţie : banii şi exploatarea poziţiei sociale.deşi jumătate din deţinuţi afirmă că fapta a fost spontană.8%) sau precară (11%) . la toate cele 3 surse de date. anturajului (16.deţinuţii se consideră vinovaţi de infracţiune (33.deţinuţii investigaţi afirmă că înainte de a comite fapta situaţia lor materială era bună (61%).7 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Chiar dacă există unele nuanţe.6 16..

3%).deţinuţii condamnaţi pentru proxenetism mai cred că: . .8% au între 36 şi 45 de ani 31.5%) sau medii (34.jumătate din deţinuţii acestei categorii sunt nerecidivişti dar 68.13.8%. în general.studii : . .7% nu sunt căsătoriţi .6% au între 26 şi 35 de ani . .9% au între 5 şi 8 clase . 79 . care veneau singure (28.doar jumătate din deţinuţi se consideră vinovaţi (55.3%.3%).clienţii erau.21% sunt absolvenţi de liceu . . .pentru un proxenet lucrau în jur de 3-5 fete care şi-au oferit singure serviciile (65.2% sunt divorţaţi şi au copii .2%). . necunoscuţi dar persoane cu venituri mari (39. clienţii erau de vârste diferite dar mai frecvent cei de 26-35 de ani.8%. erau abordaţi pe stradă (26.vârsta : 36.63. mai ales în mediul urban 76. .6%.2% afirmă că au fost înşelaţi în dragoste .28.starea civilă: .9%).3%).5% lucrau în agricultură.întâlnirile aveau loc la domiciliul clientului (26.2%.21% au terminat o şcoală postliceală . din mediul urban 71%. în casa proxenetului (21%) sau într-o casă special amenajată (21%).femeia are dreptul să facă ce doreşte cu corpul ei 86.Deţinuţii condamnaţi pentru « proxenetism » Date semnificative .63.28. 13.2% nu aveau un loc de muncă.5% consideră pedeapsa primită ca mai aspră decât fapta şi argumentează acest lucru prin comparaţia cu alte fapte sau prin faptul că fetele îşi ofereau singure serviciile.rolul femeii e de a satisface plăcerile bărbatului 52. . iar la data arestării 63.provin din familii organizate 86.3%) sau erau recomandaţi de un client mai vechi (26.4% au antecedente penale.8% trăiesc în concubinaj şi au copii .15.2% erau muncitori zilieri şi 10.8%) sau au fost cumpărate de alt proxenet. .prostituţia e o meserie ca toate celelalte 63. .9% sunt căsătoriţi şi au copii . .40% au organizat activitatea de proxenetism împreună cu alţii.23.

. .3 5.7 100 2.8 100 din Tipuri de motive 1 Sursă de bani 2 Lipsuri materiale 3 Pentru a trăi mai uşor 4 La îndemnul prietenilor 5 Apartenenţă la infracţional 6 Pentru a fi respectat de ceilalţi (a ieşi în evidenţă) 7 Nu recunoaşte 8 Nu poate justifica 9 Non-răspuns 10 Total Deţinuţii condamnaţi pentru “trafic de influenţă » Date semnificative .6 7.9 100 5. 24% sunt absolvenţi de facultate iar 36% au liceul.9 7.8 15. 24% sunt divorţaţi şi au copii 12% trăiesc în concubinaj şi au copii . .8 28.9 2.9 7. .provin din mediul urban (52%).64% sunt nerecidivişti dar 52% au antecedente penale . 80 .aceşti condamnaţi au o vârstă înaintată : 48% au peste 46 de ani iar 32% au între 36 şi 45 de ani.după studii.fapta a fost realizată într-o instituţie (36%) iar cel « influenţat » era bărbat (72%) .6 grup 7.9 2.starea civilă : 44% sunt căsătoriţi şi au copii.1 73.3 15.Motivaţia condamnaţilor pentru “proxenetism » Sursă Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 71. 44% aveau funcţii de conducere .8 44. lucrau în sectorul privat (68%). .

Motivaţia condamnaţilor pentru “trafic de influenţă » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani. lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a obţine un post Lipsuri materiale Pentru a fi respectat de alţii Aveam puterea de decizie Pentru a scăpa de urmărirea penală Pentru un trai mai bun Din răzbunare Tulburări psihice Contra-serviciu Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Alt răspuns Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 36 12 8 8 36 100 52 24 4 4 8 8 100 24 32 4 4 4 8 16 8 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 81 .pedeapsa este considerat[ mai grea decât fapta în 88% din cazuri. 40% s-au temut iar 16% au simţit că au devenit vulnerabili .după comiterea faptei.. .

Deţinuţii condamnaţi circulaţiei »
Date semnificative

pentru

« infracţiuni

la

legea

- vârsta: 32% au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani 30,4% între 36 şi 45 de ani 21,4% au vârsta peste 46 de ani; - studii: şcoală profesională - 35,7% liceul - 28,6% V-VIII clase - 17,9%; - starea civilă : 37,5% sunt căsătoriţi şi au copii 17,9% trăiesc în concubinaj şi au copii 14,3% sunt necăsătoriţi; - provin din familii organizate (78,6%); 55,4% au domiciliul în mediul rural ; sunt muncitori 21,4%, fără ocupaţie sau şomeri 19,7%, agricultori 14,3% ; - doar 10,7% recunosc că sunt dependenţi de alcool deşi la data ultimei infractiuni 46,4% din cei chestionati recunosc că au fost sub influenţa alcoolului ; - la data comiterii infractiunii, doar 41% aveau carnet iar 3,6% îl aveau suspendat ; - experienţa de conducere a vehiculului era de un an pentru 8,9% din deţinuţi, 2-5 ani pentru 23,2% , 5-10 ani pentru 7% iar 41% aveau o experienţă de peste 10 ani ; restul nu aveau carnet (19,6%) ; - 55,4% din subiecţi mai fuseseră sanctionaţi în baza legislaţiei rutiere ; - accidentul s-a soldat cu răniţi în 10,7% din cazurile investigate, cu morţi în 1,8% şi cu pagube materiale în 28,6% - 53,6% din infracţiuni s-au produs în mediul urban şi 39,3% în mediul rural ; - după infracţiune 44,6% din deţinutţ au aşteptat la locul accidentului iar 14,3% au fugit de la locul faptei .

82

Motivaţia condamnaţilor pentru “infracţiuni la legea circulaţiei” Surse Tipuri de motivaţie “Este vina mea” (neatenţie) Teribilism la volan Am consumat alcool Permis suspendat Influenţa prietenilor Atitudinea poliţistului Oboseala, a adormit la volan Starea drumului Starea tehnică a vehiculului Necunoaşterea regulilor de circulaţie Condiţiile atmosferice Vina persoanei care i-a împrumutat maşina Nu avea permis Vehiculul era furat Vina victimei Alt participant la trafic Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Total Deţinuţi % 64,3 5,3 5,3 5,3 3,6 3,6 1,8 1,8 1,8 1,8 1,8 3,6 100 Rechizitoriu % 5,4 1,8 19,6 8,9 1,8 1,8 19,6 1,8 14,3 1,8 23,2 100 Personal din penitenciare % 1,8 28,6 21,4 7,1 7,1 5,4 28,6 100

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Deţinuţii cu vârsta de 36-45 de ani oferă cel mai mare procent de recunoaştere a faptului că sunt singurii vinovaţi de fapta comisă 70%,
83

urmănd cei cu vârsta peste 46 de ani - 66,7% şi cei de 26-35 de ani - 50%. Din punctul de vedere al mediului de provenienţă, 56% din cei din mediul rural afirmă că sunt singurii vinovaţi ai celor întâmplate în timp ce persoanele din mediul urban îşi recunosc vina doar în procent de 44%. Faptul că au consumat alcool e recunoscut doar de 15,8% din recidivişti în timp ce nerecidiviştii recunosc acest lucru în proporţie de 27,8%.

Deţinuţii condamnaţi pentru “abandon de familie »
Date semnificative vârsta : 38,9% au vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani 31,5% au peste 46 de ani 24% au vârsta între 26 şi 35 de ani studii : 29,8% au absolvit liceul, 29,6% aveau o şcoală profesională iar 26% aveau V-VIII clase ; ocupaţia : muncitori calificaţi – 32,8% muncitori necalificaţi – 26% agricultori – 16,8% starea de recidivă : 46,3% sunt recidivişti dar 66,7% au antecedente penale ; în procent semnificativ, locuiesc în mediul rural (63%) şi provin din familii organizate (70,4%) dar în care tatăl consuma alcool (37%) sau chiar amândoi părinţii (5,6%) ; deţinuţii s-au căsătorit din dragoste (44,4%), pentru a fi în rândul lumii (11%), pentru că soţia a rămas însărcinată (9,3%), pentru a fi mai bine îngrijit (5,6%), la presiunea altora (5,6%), pentru a se putea cuminţi (2%) ; 44,4% din deţinuţi aveau 1 copil, 22,2% aveau 2 copii, 16,7% aveau 3 copii, 5,6% aveau 4 copii iar 3,7% aveau mai mult de 4 copii; înainte de abandon, deţinuţii apreciază că relaţiile cu soţia erau bune în 55,6% din cazuri şi proaste în 37% din cazuri ; relaţiile cu copiii erau bune (83,3%) ; deţinuţii consideră în procent de 31,5% soţia vinovată de situaţia creată, pe ei înşişi în 26% din cazuri, pe ambii în 13% din cazuri, socrii în 14,8% cazuri, proprii părinţi în 5,6% din situaţii ;
84

-

faţă de copii au simţit dragoste (74%) sau milă (16. indiferenţă (29.8 existenţa” Atmosfera din casă 3. Motivaţia condamnaţilor pentru “abandon de familie » Surse Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciar % Neînţelegeri cu soţia 54.8 3.8 Nu recunoaşte 1.9 din orgoliu Neînţelegeri cu socrii 1.7 “Pentru a se răzbuna”.9 1.7 “Voiam să-mi trăiesc 3.5%).4 17.9 familie Rea credinţă 22. ură (13%) .6 Dezinteres pentru 22.6 Alt răspuns 8.8 5. 1. pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta de către 66.9 Iubea altă femeie 1.2 1.8 viaţa” “Îmi îngreunau 3.9 Nu poate justifica 3.9 Lipsuri materiale 10.3 “Nu a fost căsătorit” 5.5 7.6 Tulburări psihice 14. milă (13%).- deţinuţii declară că înainte de abandon au simţit faţă de soţie dragoste (31.7 85 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 .3 13 9.7 “Căsătorie forţată” 3.9 Înşelat de soţie 1. nu e singurul responsabil de tot ce s-a întâmplat (3. 53.7%) .6%).2 22.9 3.6%).7% din deţinuţi declară că s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra soţiei şi copiilor .9 1. că nu s-a ţinut cont de anumite circumstanţe atenuante (2%).8 Educaţie precară 3.7%).7% din cei chestionaţi. motivând acest lucru prin faptul că copiii nu sunt ai lor (5.9 Nu recunoaşte copiii 1. etc.

şcoală profesională . 24.în mod neaşteptat.9%).5% erau pensionari.familia de origine este organizată în 71.39.4% căsătoriţi. cu copii . . .studii: .8% din deţinuţii care au comis violuri. 8. la cei care au doar un copil şi la deţinuţii care provin din mediul rural (52.29.2% erau patroni de firme. adaugă “imaturitatea afectivă” în cei priveşte pe condamnaţii din mediul urban. . găsim la aceste categorii de deţinuţi consemnate ca motivaţii mai ales “reaua credinţă” şi “dezinteresul faţă de familie”. se consideră buni parteneri de sex.liceu .15.7% din cei de aceeaşi vârstă). apreciem interesant de remarcat faptul că doar 53. 4.7 11 100 13 100 Analiza atentă a datelor mai relevă câteva aspecte interesante: „neinţelegerile cu soţia” apare mai frecvent la deţinuţii cu vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani (la 66. . deţinuţii condamnaţi pentru viol au o vârstă destul de înaintată: 45% au între 36 şi 45 de ani iar 17. În rechizitoriu. Deţinuţi condamnaţi pentru « viol » Date semnificative .4% erau militari. la nerecidivişti (55.4% din cazuri şi doar 3. la care.25.V-VIII clase . personalul din penitenciare.aproximativ jumătate din deţinuţi (45%) recunosc că au fost înşelaţi de o femeie dar nu oferă explicaţii privind cauzele.2%).9% concubinaj.6% au peste 46 de ani . . cu copii .20 Non-răspuns 21 Lipsă rechizitoriu 22 Total 100 14.6% necăsătoriţi .8% provin din mediul rural .7% .53.20.25.8% lucrau în domeniul serviciilor.3% . 86 .3% .3% din toţi deţinuţii investigaţi afirmă că au fost abuzaţi sexual în copilărie.4% recidivişti.ocupaţia la data arestării : 27.starea de recidivă: 48.starea civilă: .

7 Tulburări psihice 1. în casa victimei (23%).4% cred că nu e nevoie ca un bărbat să fie curtenitor cu femeile.4 3. 51.5 5. procentele cele mai mari le regăsim la cele de 15-18 ani (23%).1 Nu consideră fapta o 4.la aceşti deţinuţi găsim o serie de idei eronate care explică în mare măsură fapta comisă: 49.2 Din răzbunare 5.1 7. .8 La îndemnul prietenilor 7.8 24.4 3.3 87 Surse din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 . la 11-14 ani (17.7 2.8 31. .5 Educaţie precară 4. 67% cred că femeile sunt responsabile pentru viol din cauza modului cum se îmbracă şi cum se poartă. Motivaţia condamnaţilor pentru “viol” Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciare % Sub influenţa alcoolului 33 31.victima era cunoscută dinainte în două treimi din situaţii (în 14. la 19-21 de ani (13.3% din cazuri relaţiile fiind de rudenie).3 1.5% consideră că rolul femeii este de a satisface plăcerile bărbatului.3 Din gelozie 1. 37.fapta a fost comisă în spaţiul public (50.2%).8 11 Nu poate justifica fapta 3.în ce priveşte vârsta victimelor.5 8.8 30.5 3.7 Pentru a se distra 5.8 8.2%) şi la femeile de peste 41 de ani (13.1 Din plăcerea de a viola 5.3%) sau la un prieten comun (11%). în casa agresorului (14.4 infracţiune Nu recunoaşte 19.3 O iubea 4.8 sau drogului Satisfacerea nevoilor 9.6% apreciază că nu poate fi vorba de un viol în cazul că fostul prieten sau iubit obligă o femeie să aibă raporturi sexuale cu el (procentul creşte la 67% când este vorba de soţ). ..5%).6%).2 sexuale Provocat de victimă 18.

.după comiterea infracţiunii. 42% din deţinuţi declară că au regretat.40% sunt muncitori necalificaţi. .pedeapsa primită e considerată de 76% din deţinuţi ca mai grea decât fapta comisă . 20% au absolvit o şcoală profesională iar 18% au terminat liceul . iar 34% afirmă că nu au simţit nimic deosebit. deţinuţii apreciază că situaţia lor materială înainte de infracţiune era bună (34%). 16% sunt agricultori.provin mai ales din mediul rural (58%). .studii : 40% au V-VIII clase. .58% din cei chestionaţi nu s-au gândit că vor fi descoperiţi iar 74% nu au luat în calcul consecinţele faptei lor asupra victimei. . .starea de recidivă: 52% sunt recidivişti şi 64% au antecedente penale. .15 Non-răspuns 16 Total 100 1. medie (44%) şi precară doar în 22% din cazuri. au acţionat singuri (64%).infracţiunea a fost comisă în mediul rural (70%).victima era dinainte cunoscută pentru 78% din detinuti iar în 22% din cazuri erau chiar rude.starea civilă : 28% sunt necăsătoriţi 22% sunt căsătoriţi şi au copii 22% trăiesc în concubinaj şi au copii .1 100 1.1 100 Deţinuţi condamnaţi pentru « violare de domiciliu » Date semnificative . . 28% nu au nici o ocupaţie. familia de origine a fost organizată în 80% din cazuri.vârsta : 42% au 26-35 de ani iar 30% au 36-45 de ani. . 88 .

« răzbunarea » la cei de 36-45 de ani iar « recuperarea unor sume de bani » la cei de 22-25 de ani.Motivaţia condamnaţilor pentru “violare de domiciliu” Surse Deţinuţi Tipuri de motive % Sub influenţa alcoolului 26 Pentru a recupera bani 18 Din răzbunare 14 Pentru uşurinţa de a câştiga bani Lipsuri materiale 8 Pentru a se distra 6 Din invidie 6 Educaţie precară Pentru a obţine anumite bunuri materiale Tulburări psihice Neînţelegeri mostenire Pentru a se ascunde de urmăritori (a evada) Conflict cu victima Din gelozie 2 Pentru a cumpăra droguri 2 Influenţat de prieteni Nu poate justifica fapta 6 Alt răspuns 12 Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Non-răspuns Total 100 Rechizitoriu Personal din % penitenciare % 12 8 4 6 12 6 6 4 2 2 2 20 16 16 100 6 6 6 2 2 14 2 28 18 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 Se impun anumite precizări privind motivaţia infractională: « alcoolul » apare mai frecvent ca o scuză la condamnaţii cu vârsta de 2635 de ani. 89 . În ce priveste nivelul de şcolarizare.

liceu . personalul de penitenciare adaugă impulsivitatea şi carenţele educaţionale.3% lucrau în agricultură. 9.5% din cazuri şi avea domiciliul în mediul urban (57. .46. s-au temut (20. bărbaţi (92.5% dau vina pe victimă iar 7.6%).4% .3%) şi localizată la nivelul străzii (57.8% erau dependenţi de alcool. 90 . 24% au avut un sentiment de teamă iar 11% au fost satisfăcuţi. mai ales în mediul urban (59. 3. La toate acestea. satisfacţie (14.ocupaţia la data arestării: 16.starea de recidivă: 59.3% funcţionari publici. .14. -după consumarea infracţiunii. .vârsta: 44. aceştia fiind 74% poliţişti. pe nevoia de răzbunare.starea civilă: .6% jandarmi. 9.victimele au fost.16.trăiesc în concubinaj şi au copii.deţinuţii declară că în timpul comiterii faptei au simţit că fac un act de dreptate (35.şcoală profesională . 15% muncitori necalificaţi. au fost nervoşi (16.fapta a fost spontană (92.2%). 31.8%).3% din deţinuţi declară că au considerat că au făcut o greşeală. .căsătoriţi şi au copii .3% din deţinuţi se cred vinovaţi de fapta comisă.7%.7%).4%).V-VIII clase 37% . Deţinuţi condamnaţi pentru « ultraj » Date semnificative .24% . 46.cei cu 5-8 clase insistă pe faptul ca victima le datora bani iar cei cu şcoală profesională. de regulă. .8% erau muncitori calificaţi.29. 48% nu aveau nici o ocupaţie. .familia de origine a fost organizată în 68.4% apreciază că prietenii a avut rolul determinant.81.5% din cei investigaţi apreciază pedeapsa primită ca fiind mai grea decât fapta săvârşită. . comisă singur (77.4% au 26-35 de ani iar 20.6% necăsătoriţi .8%).4% au între 36 şi 45 de ani. 5.20.4%).7% magistraţi.8% .3% sunt recidivişti.6%). .27.studii: . .4%). . .

7 Educaţie precară 3.6 alcoolului (în bar) Surprins în timp ce fura 7.4 Din răzbunare 3.2 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 CONCLUZII FINALE 1.5 16.9 1.3 1. În acest context vor trebui aduse anumite completări instrumentelor utilizate pentru a releva aspecte de profunzime.Motivaţia condamnaţilor pentru “ultraj” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din Tipuri de motive % % penitenciare % Provocat de victimă 59.5 nedreptate Nu suportă autoritatea 7. precum: 91 .3 Sub influenţa alcoolului 20.7 Pentru a se impune (pentru 1.9 1.9 prestigiu) Pentru a se ascunde de 1. nesupunure la legitimare) Conflict sub influenta 16.7 18.9 urmăritori ( a evada) Alt răspuns 9.4 La îndemnul prietenilor 5.8 (neîncredere în autorităţi.4 24 (drogului) Pentru că i se făcea o 3.9 Non-răspuns 37 57. Continuarea acestei investigaţii în anii următori se impune pentru a avea o imagine amplă asupra modului în care delincvenţii români justifică infracţiunile comise şi modificările acestora în timp.

ş. urgenţe la nivel de intervenţie. precocitatea traiectoriei delincvente. a motivelor exogene („oferite” de grupul de apartenenţă) şi a celor endogene (trăsăturile sale de personalitate. . . 2. În acest fel. este nevoie de înfiinţarea unui „Observator al criminalităţii” unde să fie centralizate toate datele aflate în prezent la diverse instituţii: Ministerul Justiţiei. criminologi. poliţie. 3. vor putea fi formulate în timp util măsuri de intervenţie adecvate realităţilor noastre sociale. cazuri deosebite. educaţia primită. dacă se poate vorbi de o „ucenicie infracţională”). psihiatri.rolul (ponderea) experienţei penitenciare în geneza recidivei: învăţarea unor tehnici infracţionale. Pentru o bună cunoaştere a stării infracţionale din România dinamică în timp şi spaţiu.precizarea în detaliu a relaţiilor care se stabilesc între infractor şi victimă înainte.a. evoluţii neaşteptate.a. sociologi. intrarea într-un grup infracţional constituit. măsuri de prevenire eficace. jandarmerie. amplificarea convingerilor infracţionale. . analize de profunzime şi prognoze privind evoluţia conduitei lor funcţie de capacitatea criminală identificată. şi anumite infracţiuni în special precum şi gradul de încredere/neîncredere în certitudinea pedepsei.relevarea categoriilor de delincvenţi din punctul de vedere al poziţiei faţă de crimă. de exemplu. pompieri. Împreună cu specialişti din alte institutuţii.). „executant” sau „iniţiator”. etc. . cel puţin pentru deţinuţii cu fapte de o gravitate deosebită din toată ţara. Toate acestea nu vor putea fi însă realizate fără un Institut Naţional de Criminologie în structura Ministerului Justiţiei. în componenţa căruia să fie psihologi.distingerea.cauzele reale ale renunţării la delincvenţă în cazul recidiviştilor. .-. îşi reprezintă reacţiile comunităţii faţă de criminalitate în general. Parchetul General. 92 . în timpul şi după consumarea crimei. diferitele categorii de delincvenţi.evaluarea gradului de maturizare infracţională.. schimbarea concepţiei despre viaţă. structură. pentru fiecare delincvent. ş. . acest serviciu ar putea realiza. . etc. pe baza datelor analizate în mod ştiinţific.momentul şi împrejurările de viaţă când au început să comită infracţiuni ( existenţa pragului delincvenţial.modul în care. Considerăm util înfiinţarea în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a unui serviciu (centru) de evaluare a personalităţii deţinuţilor. spitale de urgenţă.

Acest fenomen are o istorie care începe în luna mai 1977.motive care acţionează diferit în ţările europene: creşterea delincvenţei juvenile şi a celei produse de străini sau imigranţi. 93 . Concluziile lor au stat la baza Recomandării (99) 22 a Consiliului de Miniştri către Statele membre ale Consiliului Europei privind supraaglomerarea închisorilor şi creşterea populaţiei carcerale. Autorii studiului afirmă de la început: . introducerea unor noi infracţiuni în legislaţia penală. înăsprirea pedepselor date de judecători. În 1999 un grup de experţi au realizat pentru Consiliul Europei un studiu asupra aglomerării închisorilor şi inflaţiei populaţiei carcerale.000 de persoane încarcerate. Vara care a urmat a fost foarte „fierbinte“ din cauza ratei foarte mari de creştere a criminalităţii: în şedinţa Comitetului Politic Executiv din 4 noiembrie 1977 Ceauşescu.„Cauzele principale ale supraaglomerării se află în afara sistemului penitenciar şi deci nu pot fi rezolvate de acesta“.Anexa 2 Penitenciarele supraaglomerate Cel mai mediatizat aspect al închisorilor româneşti actuale este supraaglomerarea. România avea pe atunci 80 de locuri de detenţie iar după aplicarea decretului au mai rămas doar 16 (cele 6 centre de reeducare a minorilor au fost desfiinţate în totalitate). ceea ce înseamnă că fiecare deţinut are un spaţiu insuficient. a ordonat ca toţi infractorii prinşi să fie de urgenţă depuşi în unităţile existente.prin supraaglomerare se înţeleg de obicei două situaţii: existenţa prea multor deţinuţi în comparaţie cu populaţia ţării respective sau numărul de locuri disponibile (densitate carcerală). amplificarea numărului de infracţiuni legate de droguri. informat de evenimentele din ţară. cu ocazia acordării de către Ceauşescu a unui mare decret de graţiere şi amnistie de care au beneficiat aproximativ 40. adică în cele 16! Astfel a început supraaglomerarea unităţilor de penitenciare. înţeleasă simplist . . ca un decalaj între numărul de paturi şi cel de deţinuţi. fenomen care continuă şi astăzi. creşterea gravităţii infracţiunilor comise. Personalul unităţilor desfiinţate a fost trecut în economie iar patrimoniul acestor închisori transferat la alte instituţii civile sau militare. .

. 1 P. Definitie : un penitenciar este supraaglomerat atunci când a fost depăşită capacitatea de cazare a deţinuţilor. Efectele supraaglomerării : • • • • • • a) la nivelul deţinuţilor ample nemulţumiri faţă de calitatea serviciilor la care au dreptul (hrănire. de la o anumită intensitate se transformă în nevroză.202. care. sport etc.altele prin excluderea din închisori a alcoolicilor sau a celor care au refuzat să-şi satisfacă serviciul militar. cresc actele de indisciplină. creşte sentimentul de monotonie. promiscuitatea favorizează contaminarea şi corupţia deţinuţilor şi sterilizează orice efort de prevenire a recidivei 1 . 94 . La reinsertion sociale des detenus. pag. Paris.starea de igienă generală a unităţii. recreere.calitatea asistenţei medicale şi . . condiţiile de viaţă ale acestora sunt afectate vizibil de acest lucru iar administrarea întregii activităţi de către manageri se desfăşoară cu mari dificultăţi.unele ţări menţin un număr scăzut de deţinuţi prin graţieri şi amnistii.derularea programelor culturale. cresc solicitările de asistenţă medicală şi nemulţumirile deţinuţilor în cazul în care nu li se acordă.protecţia deţinuţilor şi a personalului. Sunti afectate aspecte esenţiale pentru funcţionalitatea penitenciarului: . . M Mbanzoulou.Există diferenţe de la o ţară la alta : . . asistenţă medicală.altele prin facilitarea liberării condiţionate.modul cum se asigură securitatea. educative şi sportive. . . agresiunile între deţinuţi şi autoagresiunile. 2000. ceea ce produce plictiseală.calitatea hrănirii. creşte contrabanda între deţinuţi cu toate consecinţele care decurg din aceasta.). L’Harmatton.

.inactivitatea deţinuţilor.numărul condamnaţilor raportat la numărul de paturi. .tipul relaţiilor stabilite între personal şi deţinuţi (relaxate sau tensionate). • apar plângeri frecvente privind condiţiile concrete de muncă din închisoare. c) la nivel managerial: • actul de conducere se desfăşoară greu.vechimea construcţiei penitenciarului . . .compoziţia etnică a masei de deţinuţi. cazarmament.b) la nivelul personalului . . . evadări. ceea ce impune anchete. • creşte numărul de conflicte între personal şi deţinuţi. Factori care diferenţiază în plus sau în minus efectele supraaglomerării : . • prevenirea frământărilor în masa deţinuţilor – refuzuri în masă de a munci sau de a mânca. .depărtarea sau apropierea condiţiilor materiale de standardul prevăzut .durata medie a pedepselor executate de deţinuţi. 95 .creşterea numărului de obiecte personale la care au dreptul deţinuţii. • sporesc pagubele la toate articolele (veselă. . • condiţiile fizice ale detenţiei se deteriorează vizibil de la o lună la alta. instalaţii).procentul de timp în care deţinuţii îşi petrec timpul în afara celulelor. • sunt frecvente situaţiile în care personalul munceşte suplimentar. • personalul păstrează cu greu disciplina în rândul deţinuţilor. .incompetenţa interpersonală a cadrelor sau deţinuţilor. . – absorb mare parte din timpul comenzii unităţii. sinucideri etc.stricta ierarhizare a personalului (centralizare excesivă).calitatea amenajărilor destinate securităţii închisorii. stabilirea responsabilităţilor etc.volumul de muncă suprasolicită personalul. evaluări. . • mulţi membri ai personalului doresc să se transfere în alte unităţi.abundenţa ordinelor care suprasolicită personalul .

numărul şi sexul celor încarceraţi. .gradul de securitate şi vechimea instituţiei. . 2 96 . .creşterea stimulării prin mirosuri.deţinuţii sunt mai numeroşi Autorii consideră că în aproximativ 4 ani şi jumătate din momentul declanşării sale. . . Concluziile unui studiu privind „Tehnica conducerii închisorilor aglomerate“.diminuează toleranţa în relaţiile interpersonale. . realizat în ianuarie 1989 de George M şi Camelia G – specialişti la Institutul de Justiţie şi Criminalistică din South Salem – New York.sentimentul de incomodare reciprocă. depresie). . .pierderea libertăţii de mişcare.Psihologic supraaglomerarea este trăită ca un sentiment de îngrămădire : . afectând toate structurile umane şi instituţionale. priviri care incomodează. supraaglomerarea începe cu constatarea că : .structura de conducere (centralizată sau descentralizată). . la cererea Instituitului Corecţional Naţional al Departamentului de Justiţie din Statele Unite.imposibilitatea de a controla evenimentele.conduitele celorlalţi sunt etichetate cu severitate. Aspecte importante pentru înţelegerea dimensiunilor organizaţionale ale supraaglomerării: .suprafaţa prevăzută prin proiect pentru fiecare deţinut.anularea relaţiilor ierarhice în grupul de deţinuţi . spaţiu de viaţă şi de a prevedea . .timpul de când durează starea de aglomerare 2 . voci.abundă sentimentele negative (mânie. teamă.numărul deţinuţilor care ispăşesc pedepse pentru omor.durata aglomerării. supraaglomerarea atinge maximul efectelor sale. . .compoziţia etnică a masei de deţinuţi. În ordine.

4 .îmbolnăviri ale deţinuţilor.distrugerea obiectelor din dotare.devin frecvente tentativele suicidare.personalul intră în concediu medical sau doreşte să părăsească sistemul .creşte numărul deţinuţilor care solicită o protecţie specială.serviciile oferite deţinuţilor sunt afectate cantitativ şi calitativ.scade abilitatea personalului de a menţine ordinea şi liniştea.cresc furturile şi actele de violenţă între deţinuţi . Directorii au ierarhizat astfel dificultăţile generate de supraaglomerare: 1 . .se renunţă la spaţii destinate activităţilor cultural-educative.plângerile deţinuţilor. 8 . .pedepsele multora dintre ei sunt de lungă durată. .detinutii considera că stau în condiţii care sunt „o pedeapsă crudă şi inumană“.inactivitatea deţinuţilor atinge cote maxime. 97 . .inspectarea celulelor ia mai mult timp.deţinuţii se simt afectaţi în drepturile pe care le au .munca suplimentară. .reabilitarea deţinuţilor este mult mai grea decât înainte. 5 .drogurile. . . . 2 .creşte numărului deţinuţilor care se îmbolnăvesc . 6 .răzvrătirile.asistenţa medicală. . .întocmirea rapoartelor disciplinare. . 9 -instruirea personalului.creşte uzura echipamentelor şi construcţiilor. 7 .securitatea deţinuţilor şi personalului se realizează cu greu. 3 .numărul ordinelor creşte ..

atacarea personalului. 2. inteligenţa managerială şi de abilitatea de a conduce a directorilor.încrederea în reuşită. dar modalităţile lor de implementare vor determina în final natura fiecărei soluţii manageriale alese. 11 . 3.10 .contrabanda cu bani.“ Pentru succesul managerial al unui director de închisoare sunt esenţiale: .imparţialitatea. Directorii închisorilor aglomerate adoptă şase stiluri (tehnici) de conducere: 98 . Conducătorii de închisori diferite pot folosi aceleaşi metode şi programe.experienţa în domeniul penitenciar şi . .tentativele de evadare. 4. . 13 . este fundamental dependentă de iscusinţa.competenţa profesională . Soluţiilor posibile pentru a conduce un penitenciar aglomerat Principii 1. „Tehnica conducerii închisorilor. Conducerea închisorilor aglomerate sau nu. Modalităţile de aplicare a principiilor de conducere şi a tehnicilor corecţionale pot avea şanse diferite de succes în cadrul fiecărei închisori.concediile medicale ale personalului. 12 .grija de a rezolva problemele importante. aglomerate nu este semnificativ deosebită de cea a conducerii închisorilor în general.

Toate informaţiile sunt stocate într-o bancă de date şi ele privesc inclusiv deţinuţii problemă şi întâmplările neobişnuite. evaluate de un comitet operaţional care va propune măsuri în consecinţă. Pentru ca succesul să fie deplin mai este nevoie ca personalul să fie astfel format încât să poarte un dialog destins permanent cu deţinuţii iar funcţionarii superiori să asiste şi să sprijine personalul în muncă. Implicarea deţinuţilor în deciziile care-i privesc au rolul de a preveni dificultăţile înainte de a deveni insurmontabile: informaţiile sunt prelevate săptămânal sau lunar. dacă li se arată o anumită direcţie de acţiune şi li se oferă sprijinul necesar (bani şi recunoaştere publică)“. comunicarea între personal şi deţinuţi. cea a „consecinţelor naturale“ poate fi rezumată printr-o expresie comercială: „primeşti ceea ce ai plătit“. conducătorul devine autoritar. adică a dezvoltării unui sistem de control al climatului din închisoare şi al unei interacţiuni regulate şi intense cu reprezentanţii deţinuţilor reuniţi într-un consiliu. Conducerea închisorii va stimula menţinerea securităţii în instituţie. „Consiliul deţinuţilor se întâlneşte periodic în plen şi pe comitete. fiind un exemplu pentru aceştia. În orice situaţie el este figura dominantă şi foloseşte procedura ordinelor scrise.“ Abordarea managerială intitulată „necesităţi constructive“ are la bază ideea conform căreia „trebuie dată deţinuţilor atâta libertate cât este rezonabil prudent şi să fie încurajată folosirea constructivă şi eficientă a timpului“. manifestând grijă pentru nevoile acestora. Aceasta înseamnă că un director deschis. cooperant. cu participarea a acel puţin unui observator din partea administraţiei. va rezolva operativ problemele ridicate de aceştia şi va promova programe de muncă şi educative pentru a ocupa 99 .Prima modalitate de conducere. Abordarea de tipul „situaţii neprevăzute“ se bazează pe o comunicare intensă între personal şi deţinuţi pentru a afla în timp util toate problemele şi frământările acestora. Conducătorii eficienţi vor ieşi din birouri mergând în unitate pentru a fi aproape de deţinuţi şi personal. În condiţii de urgenţă. sincer. O altă manieră de conducere este cea a „abordării sistemelor“. care sprijină personalul şi are o imagine pozitivă asupra vieţii va determina răspunsuri asemănătoare din partea personalului şi a deţinuţilor. Maniera de „a face mai bine decât a fost făcut“ are la bază convingerea că „atât personalul cât şi deţinuţii pot fi stimulaţi şi încurajaţi să reuşească în activitatea lor.

a cărui filozofie poate fi exprimată astfel: „este preferabilă o conducere cât de cât deschisă. 100 .timpul deţinuţilor. Conducătorul închisorii acordă o maximă importanţă participării deţinuţilor la programe convins că ei „acordă respect personalului atâta timp cât acesta nu face ceva care să implice pierderea acestui respect“. uneia total restrictive. mai există 10-15% deţinuţi care sprijină activ administraţia. ultima viziune asupra conducerii închisorilor aglomerate este cea a „riscului creator“.acordarea unei atenţii speciale coeziunii şi moralului personalului de către echipa managerială. Acest stil de conducere mai are la bază câteva lucruri verificate în timp: în orice puşcărie există 15-20% din deţinuţi care încearcă să domine intimidându-i pe ceilalţi (aceştia sunt condamnaţi de regulă pentru omor).informarea operativă a personalului pentru a nu permite răspândirea zvonurilor.multiplicarea formelor de comunicare între deţinuţi şi personalul închisorii. chiar dacă ea implică anumite riscuri“.redistribuirea personalului în zonele unde este mai mult de lucru. Alte soluţii posibile: . . În aceste condiţii. pentru a diminua fenomenul de frustrare al acestora.angajarea personalului care prezintă aptitudini şi cunoştinţe în mai multe domenii. Deci. . „esenţial este să se stabilizeze un climat instituţional care să permită o comportare pozitivă a deţinuţilor“. .discutarea cu deţinuţii a problemelor privind fondurile disponibile pentru anumite servicii şi programe. folosirea sălii de gimnastică). În sfârşit. restul deţinuţilor vor adera la gruparea pe care o percep ca având cea mai mare putere şi influenţă. . Toate ordinele sunt transmise deţinuţilor de către personalul de supraveghere şi nu de ofiţerii superiori (a căror intervenţie ar putea fi interpretată ca o lipsă de eficienţă a gardienilor). de asemenea.a permite anumite activităţi cheie înainte de masa de dimineaţă (de exemplu. . . La realizarea acestor obiective vor fi utilizate anumite grupuri de deţinuţi selecţionaţi. O regulă de bază a acestei modalităţi de conducere este interzicerea utilizării „informatorilor“ din rândul deţinuţilor. De asemenea se iau măsuri severe contra deţinuţilor care încearcă să-i intimideze pe ceilalţi.

pot fi conduse cu succes“. .crearea unei ambianţe plăcute în camerele deţinuţilor şi în sălile de mese (flori.separarea deţinuţilor în camere pentru fumători şi nefumători. Autorii acestui studiu oferă o concluzie fecundă pentru închisorile româneşti: „Închisorile aglomerate conduse de directori care sunt dispuşi să împartă reuşita cu toată echipa. .accesul voluntarilor din comunitate pentru a desfăşura diverse programe educative.întâlniri periodice cu deţinuţii nou-veniţi pentru a-i ajuta să se acomodeze la rigorile vieţii de detenţie.prelungirea programelor educative şi sportive până seara târziu pentru a răspunde nevoilor deţinuţilor. informarea deţinuţilor privind incidentele care au avut loc şi modul cum au fost soluţionate..instituirea unui sistem de clasificare care să promoveze mişcarea deţinuţilor către închisori cu nivel mai scăzut de securitate şi mai puţin aglomerate şi transferul deţinuţilor care creează probleme.monitorizarea incidentelor din unitate pentru a anticipa desfăşurarea viitoare a evenimentelor. . este de preferat folosirea deţinuţilor la muncă după 4 luni din momentul pedepsirii pentru infracţiuni disciplinare grave. .programarea deţinuţilor la vizita medicală şi în timpul serii. acvarii. . . ………………………………………………………… 101 .crearea posibilităţilor de a munci în celulă. . decoraţiuni interioare).acolo unde locurile de muncă sunt limitate. instalarea mai multor posturi telefonice pentru deţinuţi. . .a împiedica orice interpretări privind statutul privilegiat al unor deţinuţi în raport cu personalul de conducere. . .gruparea deţinuţilor în camere pe cât posibil după meserii şi studii.

2/2006 . Bucureşti. vol. Rădulescu: “Devianţă. Medeanu: „Crima şi criminalul”. 2006 . 1/2005. Bucureşti.Bibliografie obligatorie Emilio Mira y Lopez: “Manual de psihologie juridică”. Editura Oscar Print. Tudorel Butoi: “Psihologie judiciară”. Editura Polirom. Editura ASCR. Scripcaru: “Psihiatrie medico-legală”. cap. 2. Bucureşti. 9.Boişteanu. Iaşi. 1999 .Gheorghe Florian: “Psihologie penitenciară”.G. P. Bucureşti. 4. Editura Şansa. Bucureşti. 7. Cluj-Napoca. 2006. cap. 14. 4. 6. criminalitate şi patologie socială”. Editura Pinguin Book. 5 şi 6 (costa 40 de lei) .Tiberiu C. Editura Lumina Lex. vol. Voicu Zdrenghea. 6. Editura Academiei Române. 1.Sorin M. 2004 . 2006 . Editura All Beck. Editura Ştiinţelor Medicale. 3. 2002 . 2007. 2006. 1999 102 .Valerian Cioclei: “Mobilul în conduita criminală”. Bucureşti.Tudorel Butoi: “Interogatoriul”.Gheorghe Florian: “Fenomenologie penitenciară”. C.Astărăstoaie.Ioan Buş: “Psihologie şi infracţionalitate”. Bucureşti. 7 şi 9 (costa 45 de lei) Bibliografie opţională . 1992 . 2002 .Scripcaru. Editura Oscar Print. cap. Bucureşti. Editura Lumina Lex. 5.George Antoniu: “Vinovăţia penală”.Octavian Buda: “Iresponsabilitatea”.Chiriţă. 3. Bucureşti. Editura Oscar Print. 16 şi 17 (costa 40 de lei) . V. V.Nicolae Mitrofan. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful