Universitatea « Titu Maiorescu » Bucureşti Facultatea de Psihologie

Psihologie judiciară
(Suport de curs)

Autor Conf. univ. dr. Gheorghe Florian

Bucureşti 2009

1

Sintezele care urmează sunt doar o introducere în problematica actuală a psihologiei judiciare. Ca urmare, în temele supuse atenţiei, sunt punctate aspecte pe care le consider esenţiale, cu speranţa că dumneavostră veţi citi mai mult din bibliografia recomandată, astfel încât, atunci când veţi întâlni asemenea probleme în practica profesională, să le abordaţi constructiv. Am adăugat la sfârşit două studii recente privind motivaţia infracţională şi penitenciarele supraaglomerate, considerând utilă cunoaşterea modului în care psihologii pătrund în profunzimea lumii criminalităţii şi a justiţiei contemporane. Lucrând în prezent în acest domeniu, psihologii lucrează de fapt pentru generaţiile viitoare...

2

1 - Cauzele şi costurile criminalităţii
1 – Factori favorizanţi ai criminalităţii în concepţia O.N.U. 2 – Indicatori de patologie socială care pot determina creşterea criminalităţii 3 – Structura costurilor criminalităţii 1. - Factori favorizanţi ai delicvenţei ( Al VIII-lea Congres ONU privind criminalitatea, 1990, Caracas, Venezuela): 1. saracia, somajul, analfabetismul, absenta locuintelor bune si ieftine, sistem de invatamant si formare inadaptat. 2. nr.crescand de cetateni fara perspectiva de insertie sociala si agravarea inegalitatilor sociale 3. disocierea legaturilor sociale si familiale agravata printr-o educatie parentala inadacvata, educatie ce face deseori conditiile de viata dificile 4. conditiile dificile pe care le cunosc oamenii ce migreaza spre oras sau alte tari 5. distrugerea identitatii culturale de origine, rasismul si discriminarea ce pot crea dezavantaje in plan social al sanatatii si al angajarii in munca 6. degradarea mediului urban mai ales insuficienta echipamentelor colective in anumite cartiere favorizand delicventa 7. dificultatile create de societatea moderna de a se insera corect in comunitate, in familie, in mediul de munca si in scoala si a se identifica cu o cultura 8. abuzul de alcool, droguri si a altor substante a caror dezvoltare e favorizata de factorii mentionati mai sus 9. multiplicarea activitatilor legate de crima organizata mai ales de tradic de droguri si tainuirea obiectelor furate 10. provocarea mai ales prin mass-media a ideilor si atitudinilor ce sunt surse ale violentei, inegalitatii si tolerantei.

3

2. - Indicatorii de patologie socială care pot influenţa rata criminalităţii
I. Indicatori biologici şi medicali 1. discriminarea natalităţii 2. cresterea alterărilor psihosomatice 3. reducerea discriminarii caracteristicilor sexuale 4. reducerea mediei de vârsta în grupul afectat II. Indicatori economici 1. cresterea instabilităţii profesionale 2. cresterea absenteismului la locul de munca 3. reducerea productivităţii individuale 4. cresterea şomajului forţat 5. cresterea numărului de greve III. Indicatori criminologici 1. cresterea delicventei juvenile 2. cresterea numărului de sinucideri 3. cresterea gradului de indiferenta fata de delicte 4. cresterea gradului de perversitate si gravitate a delictelor IV. Indicatorii politici 1. fragmentare socială si politică 2. consolidarea nationalismelor regionale 3. apariţia liderilor subversivi 4. emigrarea masivă V. Indicatori culturali 1. interes pentru primitiv, anormal, exotic, probleme sexuale 2. intensificarea intelectualismului si a planificarii obsesionale 3. declinul credintei religioase, pierderea semnificatiei sensului vietii si al destinului cosmic 4. intensificarea activitatilor de derivatie (jocuri, distractii indecente, jocuri riscante)

4

3. - Costurile criminalităţii
Există patru tipuri de costuri : 1. costurile represiunii: costurile funcţionării instituţiilor cu atribuţii în domeniul combaterii criminalităţii – poliţia, jandarmeria, parchetele, tribunalele, penitenciarele, probaţiunea, specializarea personalului acestor instituţii; 2. costurile protecţiei : firmele de pază, asigurările, serviciile pază din magazine, sistemele de alarma si protectie, case de bani, blindaje, transportul valorilor, costul avocatilor 3. costurile prevenirii : gardienii publici, protectia martorilor, protectia victimelor, protectia copiilor, iluminatul public, specializarea personalului de prevenire din politie, jandermerie, probatiune; 4. costuri asociate criminalităţii: decesul victimei (pierderi productive viitoare, prejudiciu moral, cheltuieli de înmormântare), vatamarile corporale, expertizele, accidentele rutiere, incendiile provocate, furturile din magazine, furturile de autoturisme, agresiunile cu mâna armată, revoltele şi tulburarile ordinii publice, emiterea cecurilor fara acoperire, fraude economice si financiare (eludarea impozitelor, nedeclararea veniturilor), infracţiunile în construcţiile de locuinte, falsificarea de monedă, fraudele vamale (eludarea taxelor, exportul illicit si pierderile de substanţă pentru economie), profitul din proxenetismul stradal si hotelier, profitul din traficul de droguri şi alcool. Nu pot fi cuantificaţi următorii factori : vieţile distruse, reacţiile de răzbunare, neîncrederea ce survine în relaţiile sociale, schimbarea obişnuinţelor, izolarea auto-impusă, frica, pierderile turistice şi culturale.

5

2 - Delincvenţa juvenilă
S. Glueck (1934): “Cauza delincvenţei minorilor e reprezentată de acele elemente care, luate separat, nu pot explica delincvenţa juvenilă”. Axiome ale educaţiei 1. binele se învaţă doar de la cel care te iubeşte 2. copilul ia ca model în viaţă pe părintele fericit 3. copilul ia ca model în viaţă pe părintele care progresează 4. oamenii au un comportament moral doar când au ceva de apărat (familie, prestigiu, relaţii semnificative, prieteni, avere) Teoria integrativă privind etiologia delincvenţei juvenile (Caplan – Le Blanc, 1993) Delicvenţa juvenilă are la bază 4 factori explicativi: 1 - legăturile sociale investitia copilului in activitati sociale (timpul acordat) angajamentul fata de institutii (religie, familie, sport) 2 - allocentrismul (orientarea către ceilalti, capacitatea de a te interesa de altii pentru ei insisi) cu cat educatia in familie este mai pro-sociala, cu atat ea protejeaza mai mult impotriva delicventei juvenile 3 – constrângerile informale (provin din partea persoanelor intime) formale (provin din partea institutiilor) externe (din anturaj) interne (normele morale asimilate şi interiorizate) 4 - expunerile la influenţe si oportunităţi antisociale (prieteni delincvenţi, consum de alcool, sexualitate precoce, vagabondaj, interiorizarea justificărilor infracţionale utilizate de grupul de referinţă) Mecanismele devenirii infractionale I. coeficient de inteligenţă slab→stimă de sine scăzută→tulburări de conduită nespecifice→infractiune II. tulburări de conduită→eşec scolar→subestimare de sine→cautare compensatorie a identităţii→infractiune

6

consum de droguri si alcool. promiscuitate sexuala. De tranzitie: la 10% din adolescenti. 3. Delicventa stabilizată: la 1% din adolescenti. Tipologia delicvenţei juvenile a.predomina furtul prin efractie. protectie asupra bunurilor. atragerea in activitati comunitare. Aceste stadii coexistă cu inadaptarea şcolară. c. apare intr-o perioada in care abunda dificultatile pentru minorul respectiv.furturi si spargeri de automobile. asocieri cu delicventi. Stadiul de explorare (10-12 ani) . comert cu droguri. 7 . este o activitate persistentă care se poate transforma intr-un mod de viaţă. exprima deficiente in relatiile cu parintii.infractiunile se diversifica si se agraveaza. b.infractiuni omogene şi benigne (sunt privite ca o copilarie dar frecvenţa lor atrage atentia) 2. atac asupra unor persoane. Ocazionala: 80% din adolescenti trec prin asa ceva. Prevenirea se face prin actiuni asupra familiei. dificultati scolare. Explozia (în jurul varstei de 13 ani) .Stadiile dezvoltării activităţii delicvenţei la minori 1. 5. Conflagratia (in jurul vârstei de 15 ani) . Debordarea (17-18 ani) – apar forme subtile si de o violenţă malignă. 4. Este o delicventa exploziva şi pe un fond de dezangajare interpersonală. revolta familială. Stadiul de apariţie (8-10 ani) .

infractiune fără victimă : incestul consimţit între majori. inspirat de o nuvelă austriacă în care un personaj spunea : « Eu asasinul şi el victima suntem amândoi vinovaţi dar el mai mult decât mine » . In 1940 el publică lucrarea « Criminalul şi victima sa » . vârstnice. consum de droguri . Noţiuni frecvent utilizate: . comunitatea . conditia fizica (persoanele slabe din punct de vedere fizic ) Istoric : Hans von Hentig a scris un articol despre rolul victimei în infractiune întrun ziar din Koln (14 septembrie 1934). cu fatalism afişat) . suscita increderea) . supuse unor capricii nestăpânite 5) victime lipsite de rezistenţă în faţa unei voinţe mai tari de care dau dovadă infractorii ( adolescenţii.victimă nespecifică: publicul larg. persoanele foarte în vârstă ) 8 .victimta latentă: atractia pe care unele personae o exercita asupra infractorului (personae singure.impresionabilitate victimală: victimele infractorilor cu guler alb ( sunt imbracati frumos.factor victimogen = anumite pericole profesionale.are trei componente: făptaşul. victima şi catalizatorul actiunii (cel care declanşează mecanismul mativational) . naive.câmp victimal .ramură a criminologiei care studiază personalitatea victimei.din eroarea infractorului .3 – Noţiuni de victimologie Definitie Victimologia . stil de viaţă dezordonat. Prima tipologie a victimelor elaborată de Hans von Hentig : 1) victima izolată 2) victima apropierii socio-topografice – devine victimă din cauza relatiilor care se stabilesc între cei ce impart un spatiu restrins 3) victimele unei mari nelinişti vitale – se expun în momentele de sinceritate 4) victime agresive.infractorul victimă: copilul maltratat ce devine agresor . interactiunea dintre agresor şi victimă şi evoluţia socio-dinamică a situaţiei preinfracţionale. nechibzuite.victima intâmplătoare .

din cauza atractiei sexuale sau a averii pe care o poseda 3) vârstnicii . supusi. 9 .A doua tipologie descrisă de Hans Von Hentig : 1) tinerii – pentru că nu au experienta de viata 2) femeile . cartoforul. nu-si tine promisiunea sau e prins cu iubita infractorului 3) victima ce precipita declanşarea actiunii – ex : o femeie singură noaptea sau persoana neglijentă care nu inchide usa la masina 4) victima slabă sub aspect biologic – ex : surorile de caritate 5) victimele auto-victimizate – sinucigaşul. femei în vârstă ce vor să se căsătorească 4) victima lacomiei si dorinţei de mari câştiguri ilicite: cumpărătorii de acţiuni. dezertorul din armată 6) victimele politice – din cauza convingerilor pe care le au Tipologia lui Wolf Middendorf : 1) victima generoasă care sare in ajutorul oricui 2) victima bunelor ocazii – fac cumpărături ocazionale de la necunoscuti 3) victima devoţiunii şi afectiunii – religiosi fanatici ce doneaza bunuri pentru a fi « mantuiti ». jucătorii la cazino.din cauza slabiciunii fizice si a faptului că sunt bănuiţi că au “bani albi pentru zile negre” 4) consumatorii de alcool sau de droguri 5) emigrantii – deoarece nu cunosc limba. neglijenti 9) indivizii achizitivi. sunt creduli 6) indivizii aparţinând minoritatilor etnice 7) indivizi normali dar cu inteligenţă redusă 8) indivizi temporar deprimati – devin apatici. avizi de câştig. consumatorul de droguri. indiferant de situatia lor materiala 10) indivizi desfânaţi si destrăbălaţi – pentru că dispretuiesc legile 11) indivizi singuratici şi cu inima zbrobită – din cauza singuratăţii 12) chinuitorii – ex : tatăl alcoolic şi violent ucis de proprii copii 13) indivizi « blocaţi » – persoane încurcate in datorii ce devin victime ale unor « binevoitori » care le ofera solutii Stephan Schafer clasifică victimele descriind cine este responsabil si in ce masură s-a implicat in relatia ce a dus la infractiune : 1) victima care anterior infractiunii nu a avut nici o legatura cu faptasul – functionarul de bancă 2) victima provocatoare – din cauza arogantei.

Evenimente care influenteaza cursul dezvoltarii comportamentului antisocial : . opinii. .un set particular de atitudini.un mod distinct de a percepe lumea şi a o gândi .copilărie.: .un anumit stil de viaţă .efecte de perioadă : determinate de perioada istorica. pensionarea). conflict parental). acestea având 3 efecte : 1 .durata vieţii individului de la naşterea sa.permite clasificarea indivizilor pentru anumite roluri sociale ( dreptul de vot. . afectând toti indivizii indiferent de vârstă . . Vârsta cronologică . indiferent de timp si spatiu 2 .succesiunea rolurilor şi poziţiilor sociale dobândite de un individ de la naştere şi până la moarte . adolescenţă. de exemplu.diferenţele dintre grupele de vârstă reflectă schimbările în dezvoltare şi cele dintre epocile istorice. bătrâneţe ex.un sportiv este „bătrân“ la 30 de ani ! .efecte de cohortă : afectează toti indivizii care împartaşesc o experienţă comună. 10 . Cursul vieţii – parcursul vieţii unui individ de-a lungul unei succesiuni de tranziţii create de societate şi diferenţiate în funcţie de vârstă. mentalităţi. valori şi norme culturale . 3 . Vârsta funcţională – se bazează pe capacităţile biologice şi psihice ale indivizilor în raport cu care aceştia sunt clasificaţi într-o anumita categorie de vârstă .momentul si durata evenimentelor din viata (ex.4 – Criminalitatea şi cursul vieţii Vârsta este o caracteristică demografică dar şi un atribut social care implică: ..exista un fundament diferit intre schimbarea comportamentului aparută din maturizare şi cea aparută din experienţă .schimbă rolurile sociale şi aşteptările culturale faţă de individ. trecerea de la influenta parentala la influenta colegilor sau când persoanele trec de la şcoala la serviciu.tranziţiile si momentele decisive din cursul vietii. responsabilitatea civilă.efecte de vârsta : determinate de ciclurile vietii.

presupune dezangajarea faţă de rolurile sociale active şi familiarizarea cu alte roluri participative în familie. etc. somajul si divortul sunt simptome ale unei personalitati antisociale sau ii fac pe oameni sa devina mai antisociali? 11 .în timp ce prevenirea presupune abordarea schimbarilor în indivizi. frecvenţei.dezvoltă competenţe pentru exercitarea unor roluri specifice. somajul este un factor de risc al infractiunii în indivizi deoarece este mai posibil ca oamenii sa comita infractiuni in perioadele lor de somaj decat in perioadele de angajare. .înrolarea în armata.căsătoria.socializarea in perioada maturităţii presupune: . Factori individuali de risc Factorii de risc amplifica riscul realizarii. schimbarea domiciliului . Este dificil de stabilit daca orice factor de risc este un indicator (simptom) sau o cauza posibila a delicventei.consumul excesiv de alcool.efectele asupra dezvoltarii individuale ale contextului national si ale macro evenimentelor. Socializarea este un proces permanent în evoluţia persoanei: .socializarea în adolescenţă . persistenţei sau duratei delincvenţei. De exemplu : .socializarea la bătrâneţe . Sunt necesare date longitudinale pentru clasificarea factorilor de risc si a trasaturilor carierei criminale. deoarece este mai probabil ca şomerii să fie infractori decât persoanele angajate. divortul. .dobândirea capacitaţii de comunicare şi interacţiune competenţa de exercitare a rolurilor. ca recesiuni saurazboaie. .are un rol anticipativ pregătind tinerii pentru viitoarele roluri de adult.informatiile despre factorii de risc se bazeaza pe variaţii între indivizi. (socializare pentru moarte) O problemă metodologică: . absenteismul.nu e clar dacă faptele descoperite în indivizi sunt aceleasi cu descoperirile facute între indivizi ( exemplu: şomajul este un factor de risc al infractiunii între indivizi.trecerea de la idealism la realism . . .are la bază învăţarea capacităţii de confruntare cu cerinţe conflictuale . o condamnare .. conştiinţa datoriilor şi responsabilităţilor cu privire la viaţa socială.socializarea în copilărie . Totusi.

- desi delincventa este o activitate de grup iar delincventii au. Aceasta părere sta la baza programelor de pregatire a abilitatilor cognitiv-comportamentale al căror scop este cresterea empatiei. depinde de trecutul recompenselor si pedepselor si de masura in care copiii sunt influentati de satisfactia imediata. ca prietenii delincventi provoaca delincventa. Delicventii tind sa fie impulsivi. Alegerea scenariilor care prescriu comportament agresiv. . EMPATIA Empatia scazuta este o trasatura de personalitate legata de delincventa. in 12 . cu atentie scăzută).anumiti factori pot fi atat indicatori cat si cauze ( consumul excesiv de alcool poate fi vazut ca un declansator situational mai degraba decat ca o cauza pe termen lung). .este important sa nu includem variabile dependente (ex. dezaprobarea parintilor). Delincvenţa este deci un răspuns la oportunităţi specifice. acest lucru nu arata. prieteni delincventi . a alegerii rationale. TEORIA COGNITIVĂ Această teorie. când beneficiile percepute subiectiv depăşesc costurile (ex. prieteni delicventi) drept variabila independenta in analizele cauzale pentru ca acest lucru ar conduce la concluzii false (tautologice) si la o supraestimare a puterii explicatorii sau predictive. delicvenţă auto-raportată si condamnări la vârste de la 18 la 21 de ani. pe baza presupunerii ca este mai putin probabil ca persoanele care pot aprecia si/sau simti trairile victimei se agreseze pe cineva. Comportamentul agresiv depinde de repertoriile comportamentale detinute de individ (scenarii cognitive). egocentrici. Temperamentul la varsta de 3 ani era notat prin observarea comportamentului in timpul unei sedinte de testare. de obicei.. pedeapsa legala. care prezicea agresiune. impulsiv.. in mod necesar. care a urmarit 1000 de copii de la varsta de 3 ani pana la 22 de ani. priveşte individul ca un procesor de informatii al carui comportament depinde de procesele cognitive şi de istoria recompenselor si pedepselor primite in trecut. TEMPERAMENTUL Cele mai importante rezultate despre legatura dintre temperamentul din copilarie si delincventa ulterioara au fost obtinute in urma unui studiu în Noua Zeelandă. concreti mai degraba decat abstracti in gandire si slabi in rezolvarea interpersonala de probleme deoarece nu reusesc sa inteleaga cum gandesc si simt alte persoane. Cea mai importanta dimensiune a temperamentului era lipsa controlului (nelinistit.

a greselilor din copilarie . Persoanele cu astfel de deficite vor tinde sa comita delicte deoarece: . neluarea in calcul a consecintelor inainte de a actiona. autocontrol scazut.include: hiperactivitatea. riscă frecvent. căutarea senzatiilor tari.o proasta abilitate sa ia in considerare consecintele actiunilor lor . inabilitatea de a planifica viitorul. violenţă auto-raportată si violenţă raportata de profesori. 13 .un nivel scazut de excitatie conform undelor alfa scazute pe EEG . .opozitie cu consecintele pe termen lung. localizate in lobii frontali. Factorul individual cheie de diferentiere a fost denumit „autocontrol scăzut”. perspectivă pe termen scurt. Excitarea slaba corticala produce comportamente impulsive si de cautare a senzatiilor.un puls scăzut (semnificativ corelat cu condamnari pentru violenta. Alte teorii au evidentiat importanta constiintei drept inhibitor intern al delincventei si au sugerat ca aceasta s-a format intr-un proces social de invatare in conformitate cu intarirea.pulsul scazut este un predictor si un corelat important al delicventei.reactivitate autonoma scazuta ( rata bătăilor inimii. nelinistea. Impulsivitatea reflecta deficite in functiile executive ale creierului. tensiunea sau conductibilitatea pielii) .este inabilitatea de a planifica şi cedarea in faţa satisfactiei imediate . neîndemânarea.este cea mai importanta dimensiune a personalitatii care prezice delicventa. respectiv pedepsirea. . delicventii avand: . asumarea de riscuri. . Agresivitatea persistenta este o colectie de scenarii agresive invatate si care rezista la schimbare. empatie scazuta au planuri pe termen scurt le e greu sa amâne satisfactia deciziile de a comite infractiuni nu sunt influentate de consecintele dureroase ale delincventei. de catre parinti. Persoanele cu autocontrol scazut sunt impulsive. au aptitudini cognitive si academice reduse egocentrici.tendinta de a se concentra pe satisfactie imediata. acestea apar precoce si ramân stabile o lungă perioadă a vietii. şi se referea la masura in care indivizii sunt vulnerabili la tentatiile momentului. slaba capacitate de a intârzia o satisfacţie. independent de alte variabile explicatorii) .au un control scazut asupra comportamentului lor. IMPULSIVITATEA .hiperactivitate si neatentie la scoala duc la esec scolar. Oamenii diferă in tendintele criminale de bază.

2 – a conflictului : disciplinare nepotrivită si respingere reciprocă a părintilor si copiilor.delincventa părintilor si. ( expunerea la frati delincventi).uneori. absenţa sau boala unuia . tehnici inadecvate de educare a copiilor 4.pe masura ce numarul de copii creste.supraveghere parentală slabă ( e cel mai important) .lipsa de supraveghere si lipsa de implicare (consecinte serioase) .fratii mai mari tind sa incurajeze delincventa unui baiat. iritarii si conflictului. . .separarea de un părinte. 14 . 4 – a destrămării : părinţi despărţiţi. cu atat cantitatea de atentie a parintilor care poate fi acordata fiecarui copil descreste.Rolul familiei in geneza delincvenţei Există 4 paradigme privind influenţa familiei : 1 – a neglijării : are două aspecte .respingerea copiilor de către părinti.inteligenta si legatura cu şcoala scazute . mai ales. părinti antisociali. conflict parental si familii destramate. Exista mai multe motive posibile: . ducand la cresteri ale frustrarii. 2. .ordinea nasterii: familiile mari au mai multi copii nascuti mai târziu. abuz (fizic sau sexual) sau neglijenta. Factorii familiali care conduc la delincvenţă sunt grupati in cinci categorii: 1. .cu cat numarul de copii intr-o familie creste. 3 – a comportamentului deviant şi a valorilor inadecvate: părintii sunt infractori sau au atudini ce duc la infractiune .familie numeroasa. . Un numar mare de copii in familie este un predictor relativ puternic al delincventei . . in timp ce surorile tind sa o elimine. 5. caminul tinde sa devina supraaglomerat. . a fraţilor.Piaget consideră că nici un copil nu-şi poate dezvolta o moralitate matură până nu va trece prin morala constrângerii. conflicte între părinţi.tehnici educative sărăcăcioase . . delincventul e o victimă a educatorilor săi ! Factori de risc familiali predictori pentru delicvenţă: .J. familie numeroasă 3.

lipsit de afecţiune si.Teoriile selecţiei sustin ca familiile destrămate produc copii delincventi din cauza pre-existentei diferenţelor faţă de alte familii in ceea ce priveste factorii de risc ( conflictul parental.Teoriile traumei sustin ca pierderea unui parinte are un efect daunator asupra copilului din cauza efectului atasamentului pentru parintele pierdut.e esential ca un copil sa aiba o relatie calda. acest lucru are efecte negative ireversibile. devine rece. pedepse excesive la care este supus copilul.Teorii mai recente ale învăţării sociale sustin ca comportamentul copiilor depinde de recompensele si pedepsele acordate de catre parinti si de modelele de comportament pe care le reprezinta parintii. Familiile destrămate cauzează delincventa deoarece: . . afectuoasa si continua cu figura materna.daca un copil sufera o perioada mai lungă de privarea materna in primii 5 ani din viata. Copiii vor tinde sa devina delicventi daca parintii nu raspund consistent si conform comportamentului lor antisocial si daca. schimbari in figurile parentale si tehnici inadecvate de educare a copilului. deseori. . posibilităţi economice reduse. Aceste teorii au inspirat folosirea metodelor de pregatire a parintilor pentru a preveni delincventa . inşişi părintii se comporta intr-un mod antisocial. .băietii care trec prin divorţul sau separarea părintilor in primii 5 ani de viaţă. un delicvent. pierderea parentala. parinti antisociali. .Teoriile despre cursul vietii se centreaza pe separare ca experienţă stresantă : conflictul parental. . venit familial scazut. 15 . au un risc dublu de a fi condamnati până la 32 de ani. Explicatii ale relatiei dintre familiile destramate şi delincvenţă se impart in trei mari clase.

adaptare-inadaptare. bănuitor. dominator . raporteaza trasaturile psihologice la etapele trecerii la act. agresivitatea. agresivitate) 2 – istorica: dependenta definitiilor utilizate de contextual istoric. îşi maschează autoritarismul sau devine despotic. Acestea constituie “nucleul central al personalităţii criminale”. Atitudinea fata de sine : nu vede decat punctul sau de vedere. isi legitimeaza actul (« face patul pentru recidiva ») ceea ce in ochii lui este o adaptare reusita . 4 – etiologică : relevarea originii trasaturilor personalităţii criminale .pragul delincvential . mânios când e ofensat. b) – stiintifica : trasaturile personalitatii criminale se exprima prin manifestări fiziologice si patologice ce pot fi analizate stiintific (personalitatea criminală e un rezultat nu un dat).dinamica trasaturilor psihologice care sustin conduita infractionala. 5 – fenomenologica: analizeaza trasaturile interioare ale delincventilor. starile de constiinta. Egocentrismul Este tendinta de a raporta totul la sine : individul se consideră centrul universului. devalorizeaza legea si oamenii.5 – Teoria personalităţii criminale Originile teoriei : « trecerea la act » şi « starea periculoasă » au impus clarificari privind : . Deschiderea teoriei : . demonstreaza ca ipocrizia este universala. având o dubla deschidere : a) – clinica : impune clarificari privind sanatatea mintala.teoria personalitatii criminale este o ipoteza de lucru pentru interpretarea clinica. labilitatea şi indiferenţa afectivă. etc.zona tolerantei la frustrare . invidie. stare morala. Teoria clasică reţine patru mari trăsături psihologice privind personalitatea criminală: egocentrismul. reactionează la frustrare prin gelozie. Directiile teoriei : 1 – metodologica : definirea operationala a termenilor (egocentrism. 16 . 3 – clinica: cautarea tipurilor de criminali si a structurii personalitatii lor.

tendinta marcata de instabilitate afectiva determina o organizare dinamica saraca a eului si o vointa rau integrata.Consecintele imprevizibilitatii : ajung sa vorbeasca despre infractiunile lor. nu se folosesc de experienta anterioară. deficit de atentie. cauta noi prieteni.Lombroso : « In postura de criminali. . lipsa da consistenta. sentiment de injustitie suportata (gelos. noi impresii. nu are nici un fel de influenta asupra imaginatiei lor » . ca urmare. grija dominanta pentru momentul prezent.Kate Friedlander. este usor de convins. incapabil de respect. . referindu-se la opera lui Lombroso : »… exista o similitudine intre anumite aspecte ale mentalitatii criminalului-innascut si copil. un viitor care nu este imediat sau nu pare astfel. sugestibilitate (« prima impresie ») . lipsa inhibitiilor.Atitudinea fata de altii : este critic. incapabil sa reziste la solicitari (cauta satisfactii imediate) . nu suscită incredere). cauta mediul care-i convine.La delincventi. lipsa inhibitiilor (defect de vointa). 17 . minte usor . placerea lucrurilor materiale. se consoleaza repede. . cameleonic. copiii sunt lipsiti total de prevedere . Elementele labilităţii: capricii. nu stiu sa-si conserve pana la capat siretenia si sunt ametiti de ideea de impunitate. fara sa tina cont de gravele inconveniente atasate acesteia. . se apara scotind la iveala mici detalii. faptul ca mobilurile actuale sparg sau paralizeaza orice experienta trecuta sau orice previziune » . nevoie excesiva de miscare. de mobilitate (nu se tine de cuvânt. intensitatea ideii criminale ocupa tot câmpul spiritual. individul se lasa antrenat de necesitatea satisfacerii anumitor nevoi. cred in previziuni si magie. de exemplu. Labilitatea Este capacitatea sa de a nu fi inhibat de amenintarea penala. acuzator pentru ca nu intelege mediul. profesiunea.in conduita delincventului predomină labilitatea : schimbă opiniile. sexualitate dereglata. delincventii nu sunt nelinistiti de viitorul lor . influentat de ambianţă si hazard. vindicativ). revin la locuinta lor dupa o evadare. . puerilism etichetat ca superficialitate.

A face bine. Primii. ele exprimand prin natura. Or. daca vom cobora in evolutia 18 . sunt pusi doar pe facut rau. anterioare aparitiei constiintei si inteligentei. din contra. independendent de situatia si interesele lor. fara rezistente interioare de ordin afectiv. spontane. 1912.semnificatie : lipsa de altruism si simpatie . . primitive. dificili. Archives d’antropologie criminelle. unii se arata calmi. un deficit al instinctului de simpatie.DUPRE – « Les perversions instinctives ». invidiosi. desigur. ceilalti. a crea ocazii de suferinta. au o tendinta naturala de a face bine in jurul lor. a face rau. ostili. egoisti. insasi fondul personalitatii. inseamna a realiza cu intentie conservarea si cresterea celuilalt . II – de ordin psihosocial : grupul defineste situaţiile de frustrare si asigura protectia.Agresivitatea Conceptii privind agresivitatea : a) – constitutională : este un instinct universal b) – genetică (psihanaliza) : consecinta a frustrarii (dar pot exista si adaptări reuşite la frustrare ) c) – sociologică : rolul culturii (formele camuflate de agresivitate) Mecanismele agresivităţii : I – de ordin psihofiziologic : reactiile psihofiziologice de mânie au sediul in hipotalamus. a comite acte distructive. altruisti . generosi. Prin pervertiri instinctive « trebuie sa intelegem anumite anomalii constitutionale ale tendintelor individului care apar in activitatea sa morala si sociala. Pentru a nu cita decat cazuri extreme. mai rari.este componenta structurală a personalitatii criminale Teorii şi ipoteze de bază Indiferenta afectiva – expresie a unui deficit constitutional . indivizii manifesta. Aceste tendinte sunt instinctive pentru ca ele sunt. Indiferenţa afectivă . placerea morbida de a face pe altul sa sufere . tendinte foarte diferite. binevoitori. devotati. 502-530 . egoism. altii sunt. rai. excitabili. răceală. la care se adauga hormonii tiroidieni si adrenalina . ca si instinctele. din contra. orb si surd in privinta comportamentelor odioase. Priviti sub activitatea lor morala. fara a vorbi de nenumarate grade intermediare. p. inseamna a diminua sau a suprima voluntar conditiile de bunastare. docili. gradul si forma lor.

daca vom urca in dezvoltarea individului. de la nasterea sa pana la a fi adult. in fiecare din aceste tipuri extreme. 19 . .este vorba de contextele formative care au dus la eclipsarea capacitatii emotive si a inclinatiilor altruiste sau simpatetice .pasiunea distructiva ii motiveaza infracţiunea . la originea acestei reactii. Indiferenţa afectivă – expresie a carenţei afective .psihologica a individului. Invers. .egocentrismul influenţeaza judecata morală iar indiferenta afectiva împiedică trăirea actului odios. vom observa permanenta si complexitatea crescanda a acestor tendinte congenitale ». caracterul constant si primitiv al acestor tendinte. vom constata.

pregătitori alcoolul. c .mecanisme care intervin în raporturile criminal-victimă a . encefalită. gelozie. tulburat).factori care infl. .moral şi juridic: victima colaborează/ nu colaborează/ comite delictul (în legitimă apărare sau cea care simulează). specifice (periculoase): victima atrage criminalul (paricid. intermediară: ex. starea psihopatologică. şomaj. ură). sexul. 20 . intelectuale. provocarea.în sit.cu acţiune la nivelul individului 2 . alcoolul 2 – victima .predispoziţii . TBC.cu acţiune globală b . raporturile criminalului cu victima: vârsta. criminalul a fost mai întâi şantajat. victima în cadrul unui consens (suicid în doi).declanşatori (ocazionali): factori din ambianţă 3 – după semnificaţia infracţiunii în viaţa autorului: istorici şi genetici 4 – după mecanismele care au generat infracţiunea: dinamici şi imediaţi (situaţionali şi reacţionali) Factorii situaţionali 1 .raportul criminal-victimă a . .în sit.în sit. lues. b – psiho-social: victima a cărei conduită duce la delict (adulter). non-specifice: ocazia e căutată (creată) de criminal (şantaj).dispoziţii instinctive.după locul în geneza infracţiunii a . afective şi alterările lor b .6 – Factorii crimei Factorii criminogeni: 1 – după câmpul de acţiune a . b . victima într-o situaţie vitală exploatat de criminal (disperat. boli endocrine c .de mediu general economici.

se confundă cu tendinţa sau pasiunea a. b . de frustrare. plagiat omor: insultă.mec.motiv: raţiune intelectuală clară . b. primitiv cand e sub infl.. regresiune (individ frustrat cu comport. autism (crimă pasională urmată de suicid).originile motivaţiei primare a delincvenţei permite distingerea celor exogene (generate/influienţate de opinia publică. c . de nivelul lor de viaţă sau de avere. flirt. critică. ex. egoism) B. specifice (periculoase) şi care generează tensiuni psihologice care duc la delict: agresivitate det.există o continuitate între motivele delictuale şi cele sociale.y Lopez): a.relaţia nevrotică: în paricid există o fixaţie asupra mamei şi o dependenţă de tatăl autoritar şi urât.Factori care susţin mecanismele crimei 1. ideologie.mobil: de ordin intim. Factori reacţionali (privesc personalit..motivaţia primară a delincvenţei (M.distincţie: .tendinţele defensive sau distructive det. Factori ataşaţi sit. reacţionale rezultate din relaţia criminal – victimă: a .nevoia de conservare a vieţii speciei .. de teamă sau mânie.nevoia de conservare a vieţii ...factori care susţin motivaţia crimei . criminologia putând fi considerată ca o patologie morală . atentat verbal la pudoare neglijenţa.inconştient: nevoi inconştiente . în momentul crimei) A. ironie viol: seducţie.relaţie geno-biologică: descendenţii unor vagabonzi şi hoţi sunt atraşi unii de alţii.tendinţele posesive(achizitive) . identificarea (tensiunile se eliberează asimilând nevoile şi 21 . concepţia despre onoare) de cele endogene (exces pasional.nevoi sublimate care se interpun între sentiment şi acţiune furt: escrocherie... conduite de evadare (vagabondaj la un copil nedorit în familie).conştient: sentimente ce nu pot fi mărturisite b.. adolescentul fură pt. sublimarea (devierea dorinţei spre noi obiecte fără raporturi aparente cu ea.relaţia psiho-biologică: atracţie reciprocă între 2 soţi alcoolici sau între prostituată şi susţinător. calomnie. a se afirma). indif. delincv. lipsa de cooperare .delictele sexuale c. alcoolului).

organizare.aspiraţiile altui individ sau grup (model criminal). Factori ataşaţi situaţiilor mixte (ocazia trebuie căutată dar apare şi un stimul specific personal sau interpersonal): a) – inadaptarea (tensiune între individ şi mediu): dacă nu are sprijin. ierarhie. 22 . auxiliari). c) epidemia criminală: activitate spontană a unei bande. nevoia de a afirma omnipotenţa colectivă ca un mijloc de a compensa frustrările individuale („ patota”). 2. motivată prin dorinţă de răzbunare. de argumente justificative). identificare). identificarea. d) situaţia de deţinut: se învaţă tehnici criminale. homosexualitate (prin contagiune. individul va căuta un mediu specific unde reacţiile sale vor fi admise şi în armonie cu stilul său de viaţă. Factori ataşaţi situaţiilor non-specifice (amorfe): depind de gradul maturizarii infracţionale (proiecţia. interpersonale specifice: crima în doi. roluri. raţionalizare (elab. b) rel. imitaţie. raţionalizarea) 3. posibilităţi de şantaj. proiecţia agresiunii ( răzbunare la întâmplare tinerii atacă un magazin pentru că nu au fost primiţi la cinematograful de alături). asociaţia criminală (şef.

b) cei care au reactii paroxistice accidentale de injustiţie suportată (crimele pasionale).7 – Trecerea la act Clasicii au descris trei modele ale trecerii la act : 1) modelul criminogenezei (Etienne de Greeff) 2) modelul “drift” ( David Matza) 3) modelul antideterminist (A. Acest lucru apare atunci când el interiorizează modalităţile de justificare ale vieţii infracţionale tipice pentru grupurile delincvente („tehnicile de 23 . Trecerea la act în infracţiunea de furt: 1) autorul justifica furtul prin injustitia lumii (este convins ca lumea e populată de hoţi). Farrington Modelul criminogenezei – infracţiunea este o reactie la injustiţia suportată. trece printr-un proces de dezangajare afectiva si realizeaza actul pentru salvarea propriului eu. Modelul “drift” .crima este produsul unei alegeri libere la capătul unui proces de «abandon în derivă către delincvenţă ».etapa de criza – individul e sclavul propriilor justificari. tânărul va deveni delincvent. Atitudinea criminogenă poate fi o trăsătură permanentă sau pasageră în viaţa individului care. chiar dacă nu trece la fapte. Dacă influenţele pro-infracţionale vor fi mai puternice.atribuirea celuilalt a infidelitatii şi desconsiderarea sa profundă -asentimentul formulat: actul pare justificat şi indispensabil ( faptuitorul are de ales intre sinucidere şi omor) . Etapele trecerii la act in crima pasională : . este caracterizat de un mod de gândire pro-infractional. 2) autorul e influentat de atitudinea generala a colectivitatii fata de furt si hoti. Cohen) 4) modelul lui David P. Este cazul tinerilor care nu devin delincvenţi de la început: ei oscilează un timp între conduite corecte şi conduite infracţionale. Există două tipuri de delincvenţi : a) cei care vin permanent in contact cu justitia iar maturizarea infracţională le-a influentat formarea personalitatii (recidivistii).

Modelul lui David P. relaţii afectuoase cu cei din jur. consideră că actul infracţional este rezultatul final al unui proces cu 4 faze: I – faza de energizare: individul doreşte bunuri materiale. întăreste sentimentul de injustitie. dezacordul celor apropiaţi pentru proiectele sale infracţionale. eşec şcolar. profesorul David P. pierderi majore scontate în cazul comiterii infracţiunii. apare următoarea fază IV – faza de decizie şi trecere la act: este condiţionată de calitatea ocaziilor întâlnite. disciplina centrată pe dragoste. atribuirea vinei victimei. familia cu comportament infracţional şi privaţiunile socio-economice. Componentele situationale au rol de feed-back. un statut privilegiat printre apropiaţi. integrând teoriile dezvoltării şi cele situaţionale. în ciuda interrelaţiilor lor. forta majora. independent. c) principiile traditionale ale delincventilor privind onoarea. condamnarea celor care-l condamnă. dacă aceşti factori nu sunt suficienţi de puternici. exigenţa de loialitate. proasta educaţie. alcoolul. frustrarea. Conţinutul noţiuni de « drift » : a) subcultura – neaga respondabilitatea. b) utilizarea de către delincventi a justificarilor legale privind alienarea mentala.neutralizare”): negarea prejudiciului. În finalul prezentării sale. III – faza de inhibare: pot apare elemente care să blocheze trecerea la infracţiune – căldura părintescă. mediu intelectual nestimulator. supravegherea de către părinţi. iducaţie inadecvată. inteligenţă scăzută. la dezvoltarea delincvenţie” 24 . Farrington consideră că “impulsivitatea. dificultăţi în găsirea unui loc de muncă. satisfacerea imediată a unor impulsuri (excitaţia). de percepţia costurilor şi beneficiilor. consumul de alcool. II – faza de direcţionare: dominată de factori negativi precum familia săracă. loialitatea. de absenţa stigmatizării. inteligenţa scăzută. furia. mai pot acţiona unii factori pe termen scurt – plictiseala. Atitudinile delincventului după trecerea la act sunt revelatoare pentru personalitatea autorului : aceste atitudini permit diagnosticul perticulozităţii sale. virilitatea. de probabilitatea subiectivă atribuită diferitelor rezultate urmărite. Modelul antideterminist consideră că delictul se dezvoltă în timp şi etapizat prin tatonări ce pot fi modificate in functie de autor şi de situaţia precriminală. Actiunea infracţională nu apare brusc ci are o istorie iar etapele nu sunt strict ordonate. contribuie toate. Farrington Cercetătorul britanic.

.subiectul e intr-o situatie specifica sau periculoasa din care nu poate scapa decat recurgand la delict (ocazia e deci prezenta) . monoton . . furturi din magazine .Individul cu caracter epileptic: greoi. de structura biopsihologica a persoanei . atentat la pudoare. .infractiunea este unica si indreptata contra unei singure persoane (grup) . inclinati spre alcool pentru ca sunt disforici.Debilul mintal cu reacţii antisociale : . tenace. lipicios (aderent. b – actiuni de scurt-circuit (nemotivate): subiectul e incapabil să adopte o conduită corectă (feed-back pozitiv= efectorul si receptorul se stimuleaza reciproc): la debilii mintal – piromani. . ranchiunos. incendiere.a – violente: din cauza exasperarii produse de excesul de critica.2 – criminali prin reactii primitive: se răzbună sub imperiul furiei sau urii acumulate (asasinat. Seelig distinge: a – reacţiile explozive (acumulari afective care duc la reactii disproportionate. Crima utilitară . repeta acelasi lucru.8 – Tipologia crimelor Crimele primitive (fără controlul eului) E.delincventul trece printr-o criza . frecvent consuma alcool .caracterul periculos rezulta din complexul personalitate – situatie.tipuri principale : 25 . fapt det. nu intelege nuantele. insistent.situatiile pot fi periculoase obiectiv sau subiectiv. cu idei fixe. intelege greu esenta problemei. incest. perseverent).b – achizitive (furturi simple sau complice) : prin sugestibilitate . lent. prin înmagazinarea ranchiunei si complex de inferioritate (incendiere) . are accese de furie si distructivitate. – 1 –criminali prin agresivitate: sunt in stare cronică de excitare (tensiune) si explodeaza la cea mai mica ocazie. .c – sexuale : precoce. vorbeste lent. dezvolta stari paranoice. . infanticid) . .

banii cheltuiti) . angoasa. asentiment formulat. monotonie. dezinteres pentru viitor si viata sa . . ratiuni ideologice. ») . calme social. . din generozitate in timpul razb. poate fi urmata de de suicid sau de predare la politie . Crima pseudo-justitiară . e rar in perid. .6 – delictul liberator/de aventura: se naste din insatisfactia fata de viata cotidiana.7 – delictul auto-punitiv sau prin sentiment de culpabilitate (Freud : act justitiar contra sinelui) : masochism..b – furt – casierul. civile). Sunt comise in banda. II – dezangajare (un fel de suicid) : ruptura retragere. . criza. a se pune in valoare prin astfel de conduite (detinut – « daca nu m-am remarcat in bine.faze : consimtire atenuată.3 . critici asupra unor persoane neinsemnatte si nu asupra celor intr-adevar urâte).tipuri : .a – omor – pentru o moştenire sau o nouă căsătorie . iaristii publica istorii simbolice pentru a ataca regimul.delictul simbolic: cel care sufera consecintele nu e legat direct de delincvent ( elevul fura creioanele profesorului care seamana cu tatal pe care il ura. procese de compensare) . excrocul care fraudează firma la care lucrează. . rol important al tertilor si al unei insulte siplimentare (« picatura…. faze : I – procesul de reducere : amantul ranit revalorizeaza anumite lucruri (eul. . apar revendicari sub eticheta de dreptate sau chiar razbunare explicita .delictul profilactic: autorul stie ca face ceva ilegal dar e convins ca astfel un rau mai mare si chiar face bine : eutanasia.exista intotdeauna un sentiment de razbunare (altruism. reputatia. . atunci sa ma remarc in rau ») 26 .par dezinteresate.avertizări anterioare .1 – omorul pasional : rezulta dintr-un conflict sexual) . . plictiseala.2 .5 – delictul revendicativ : autorul se erijeaza in aparatorul intr-o afaceri in care nu e direct implicat (din datorie.4 . . scandal sau viol. agresiunea preventive care descarca potentialul agresiv.omorul ideologic : privit ca o datorie . . noaptea si e complica cu betie. . santajul inversat (victima santajeaza autorul). minorul care fură bani. autorul crede ca va instaura justitia in relatiile publice sau private.

scop achizitiv . exploatarea viciilor. escroci . falsuri. executia) . coruptie.forme : . natura fenomenelor care genereaza crimele 27 .in afara lumii criminalilor (gulerele albe): fraude fiscale.b – crime comise in asociere (cu complicitate in aval sau in amonte – instigator) varietati: crime in doi (sot-sotie). Clasificarea crimelor după numărul de participanţi . complici) . bande de adolescenti. . .c – crime ale multimilor (spontane sau conduse de un lider) trasaturi : rolul sefului.a – crime comise izolat (ideea. pregatirea. bande de adulti efemere/permanente.in lumea criminalilor : spargeri. .Crima organizată .ocazia e cautata ( pregatiri.

Din această perspectivă se disting : a) infracţiunile coerente (90%) . Pot fi de două feluri : comportamente întâmplătoare sau decizii bruşte. Costul general (G) al unei infracţiuni include următoarele componente: .costuri temporale .E . de mare risc pentru individ ( ca în crima pasională).T .costuri financiare . este primul care consideră cauza initială a crimei ca fiind o predispozitie organica a individului. profesor de drept penal la Universitatea din Neapole. în care costurile sunt mult mai mari decât beneficiile realizate. b) infracţiunile incoerente. c) infracţiuni aleatorii (10%) .costuri energetic . El o numeşte temibilitate.F .P G=a1F+a2T+a3E+a4P (unde “a1-4” este un coeficientul de ponderare) Periculozitatea delincvenţilor Rafaele Garofalo (1851-1934). înţelegând prin aceasta probabilitatea unui individ de a comite un delict sau capacitatea sa de a comite un act delict de altă gravitate.costul psihologic . Combinand capacitatea criminala cu adaptarea la mediu vom avea patru situaţii : 28 .caracterizate de inegalitatea utilităţii şi a costului (utilitatea e considerara superioară). Elemente constitutive ale periculozităţii a) capacitatea criminala (perversitatea constanta si activa a persoanei si capacitatea de rau pe cere o putem astepta din partea sa).ele au motivatia dincolo de balanţa utilităţii şi costurilor. b) adaptarea la mediu.9 – Periculozitatea delincvenţilor Specificitatea motivaţei infracţionale Intelegerea motivatiei trebuie sa ia in calcul noţiunile de utilitate şi cost al actului infractional. fundamentale.

pedofilul. teste proiective. electroencefalograma. b) indicii bio-psiho-sociali: sunt relevati prin anchete în mediul de formare. desi bolnavii mintali nu comit mai multe delicte ca alte persoane. adaptare la mediu mare (ex. tâlharul. adaptare la mediu mică (ex. cerşetorii) Evaluarea stării de periculozitate : a) indicii legali : se referă la natura si nrumărul infractiunilor. b) ezitari asupra prognosticului de recidivă: declararea starii de periculozitate are ceva pesimist. adaptare la mediu mică (ex. criminalul pasionalal) 3) capacitate criminală mare. static. micii găinari. 2) capacitate criminală mică. care exclude evolutia în bine a individului. Critici ale teoriei privind periculozitatea : 1) “periculozitatea” este un concept normativ si relativ ce depinde de legislatia fiecarei ţări si de momentul istoric traversat. teste. 2) se poate confunda periculozitatea unui comportament dat cu periculozitatea individului 3) atunci când definirea periculozitatii este incredinţată psihiatrilor se crează o asociere intre maladia mintala si periculozitate. etc. Motode de evaluare: a) clinice – interviul. 29 . adaptare la mediu mare (ex. chestionare b) statistice – scalele de predictie Dificultăţi pentru expert în a formula concluzia de periculozitate : a) bazele psihosociale pe care se bazeaza diagnosticul sunt încă incerte si el va ezita sa traga o concluzie pe baza unei impresii subiective.1) capacitate criminală mare. anamneza. criminalul in serie). escrocul. recidivistul) 4) capacitate criminală mică.

tineri defavorizaţi. ostil unei reuşite prelungite recidiva poate fi interpretată ca un rezultat al instituţiei penitenciare: de la incapacitatea de a face bine la capacitatea de a face rău ca fenomen. nivelul de recidivă exprimă ceea ce sistemul nu este capabil să elimine delincvenţa poate lua forma unui destin funest care-l absoarbe pe autor. gustul pentru câştig facil. trăiesc într-o zonă gri (caută ocaziile. 30 . . se află în marginalitate) . subcultură.recidiva este o secvenţă premeditată de strategie adaptativă într-un mediu social global. poliţişti - Cauzele persistenţei infracţionale . un construct social ) dilemă : bună adaptare pe termen scurt dar inadaptare interpersonală pe termen lung atitudini diferite faţă de fenomenul recidivei la politicieni.a – socializare defectuoasă : rebeliune contra autorităţii. incapacitate de a stabili relaţii satisfăcătoare cu alţii. incurajarea. .c – criminalii organizati asigura protectia. emigranţi.b – inserţia intr-un mediu puternic împregnat de valorile criminale care asigură stabilitatea crimei (ghetou etnic. lipsa de scrupule) . dar unii pot scăpa acestuia ca problemă. variază după epoci şi contexte recidiva . toxicomani. există un proces de “selecţie” a recidiviştilor din rândul unor categorii de populaţie – şomeri. cu antecedente penale (recidiva devine un produs al procesului penal. camuflajul si coeziunea functionala . deplasează accentul de pe infracţiune pe delincvent judecatorul trebuie să se întrebe : pedepseşte un vinovat sau îl determină să nu mai recidiveze.indicator al jocului dintre politicile penale şi politicile sociale din amonte simbolul eşecului tratamentului penitenciar (personalul penitenciare considerat un fel de “maturător al societăţii”). judecători.10 – Psihologia recidivei Introducere .

severitatea şi legitimitatea sanctiunilor . 597) . .actul e evitat. ridicole.bolnavul îşi reprezintă mintal foarte viu scena îndeplinirii acţiunii respective. carenţe afectiv-cognitive. raţiunea stăpâneşte situaţia dar reţinerea determină nelinişte. Ed.intensitatea predispozitiei are rolul central şi poate fi evaluata indirect prin analiza trasaturilor de caracter sau de personalitate ( nevoia de stimulare. . organizează reţele. Compulsie (lat. o insuportabilă tensiune psihică . impulsivitate) sau direct prin masurarea pulsiunilor deviante sau perverse (falometria în agresiunile sexuale) . .renuntarea este o reacţie conjuncturală determinata de certitudinea.compulsio – constrângere) -apariţia în gândirea subiectului a unei idei care contrazice total convingerile sale şi care îl îndeamnă la acte fără sens.(C.. Buc. anxietate..e – criminalii cu guler alb : profită de legislaţie. care cîştigă in forţă si precizie cu fiecare repetitie .d – mediul de droguri şi alcool : trăiesc din expediente şi întreţine activităţile « predatoare » . . pag. 31 . 1987.acest model se aplică recidivei « anormale » a delincventilor persistenti si duce la concluzia că precocitatea traiectoriei delincvente variază direct cu durata sa . I. atrag alţi complici. “Dicţionar enciclopedic de psihiatrie”. . întotdeauna încărcate de agresivitate contra sa s-au a altuia.Gorgos – sub red. dar prevede şi consecinţele ei. vol.tipul ideal de recidivist : « psihopatul » sau « delincventul deficitar » afectiv sau cognitiv. . . Modele explicative privind recidiva .teama de a nu comite actul impulsiv se menţine atât timp cât subiectul se află în situaţia de a-l putea executa: de aceea el ia frecvent măsuri de apărare şi evitare a circumstanţelor favorizante.delictul releva « adevărata natură » a autorului. Medicală.modelul criminologiei clinice concepe R ca rezultatul unei predispozitii individuale de natură compulsivă iar renunţarea ca rezultat al unui proces de maturizare .modelul criminologiei penale (disuasiv) (stiinta sanctiunilor si a efectelor sale) considera renuntarea ca o consecinta a efectelor disuasive cumulative iar recidiva ca un rezultat indus de o reactie de « neincredere » în pedeapsă . . rapiditatea.

-Curba renunţării .penitenciară implică o şedere anterioară în penitenciar 50%. recidivişti ordinari şi recidivişti din obişnuinţă .disuasiunea sancţiunilor primite.acest model se aplica recidivei « normale » a delincventilor ocazionali . .Clasificarea modernă: cei cu fapte uşoare care stau puţin în penitenciar.acest model considera invariante predispozitiile delincvente individuale dar variabile conditiile in care trecerea la act este sanctionata. cronici Reverendul Vernet: reeducabili.o traiectorie începe cu prima arestare a delincventului .tipul ideal de recidivist : « delincventul rebel » Tipuri de recidivişti Pinatel (1953): ocazionali. B .Cannat (1955): pseudo-recidivişti (infracţiunea are un caracter fortuit). îndoielnici.. . .Tipuri de recidivă A . . marginali. cei care au nevoie de un regim îmbunătăţit şi cei care fac obiectul unor închisori stricte. sanctiunile informale sunt mai eficace ca cele formale in a intrerupe o traiectorie criminală .persistentă: multirecidivismul (aproximativ 5-15%) .dificultăţile intrinseci de a reusi intr-o activitate cu minim de satisfacţii. . recidiva e mai mare de 50% pentru pedepsele de până la 3 ani. C . . 47% au fost arestati cel putin o data pana la vârsta de 30 de ani .socială: implică o condamnare anterioară 20-30%.renunţarea e determinată de: .uneori insa. tratamentul carceral are efecte doar asupra primelor două categorii. 32 . mai mică de 50% pentru cele între 3 şi 5 ani şi sub 20% pentru pedepsele mai mari de 5 ani. . irecuperabili P. . sanctiunile penale au un « efect pervers » amplificand probabilitatea delincventei (pedepse similare pot avea efecte opuse).in general.efectele graduale ale maturizării.renunţările rezultă din raritatea ocaziilor infractionale induse de mecanismele de reglare socială .naturală: delincvenţa repetată fără a fi condamnată. d .

-Frecvenţa oportunităţilor delincvente -frecvenţa infracţiunilor este determinată de : .intervalul care separă prima arestare de a doua este de 2. persistenţa in delincvenţă depinde de capacitatea individului de a exploata avantajele din „nişele” locale sau temporare ale oportunităţilor la care are acces.2 trăsături . umilinţe .1 trăsătură .gradul dezaprobarii morale si indignarii pe care il suscita delictul . . . . 58.numărul si vulnerabilitatea ţintelor atractive. cu atât infractorii îşi dublează eforturile şi sporesc flexibilitatea metodelor adoptate Giacomo Canepa a realizat un studiu în 1974. 75% . . .0 trăsături .după a cincea ( pentru restul.32..ca urmare.recidiva şi abandonul se subordonează unei logici a câştigurilor sperate şi nu celei a fricii (de pedeapsa). viaţa ia aspectul unui destin funest.4 trăsături ..24% .16.3 trăsături . .2 ani in medie. . 38.31% din cazuri .7% .9. .24% 33 .5% .. .7.frecvenţa variază invers cu gravitatea crimei.cîştigul procurat prin delict.2% Indifirenţa afectivă………16. privind nucleul personalităţii la deţinuţii recidivişti italieni de 18-25 de ani.2% Egocentrismul………….1% Labilitatea a fost găsită în 65. găsind: .gradul de antagonism între delincvent şi victimă (confruntare/viclenie).34.intervalul în care victima nu ştie că e păcălită asigură marja de manevră.50% din delincventi abandonează inainte de a fi arestati . frustrări.cu cât pedepsele sunt mai aspre şi instituţiile de control mai agresive.5% din cazuri Agresivitatea …………. pot fi şi « cîstiguri negative » : angoasa.renunţă după a doua arestare iar 87% .).

traiectoriile pot fi: I – de la tactici de confruntare la tactici de viclenie şi de piaţă (delicte mai multe dar mai puţin grave) II – spre delicte mai puţine dar câştiguri mai mari : traiectoria devine ascendentă spre nişe mai bune – importator.traiectoria de recidivă este o succesiune de secvenţe de adaptare şi ucenicie. mecanismul reglator al descurajării este inactiv . cu rol strategic in alegerea si coordonarea delictelor) . Instigatori şi făptuitori .grupul cu risc crescut este cel al barbatilor de 18-35 de ani . distribuitor.tradiţionale (fără rezultate notabile): întărirea represiunii .marimea medie a reţelelor de delincvenţi este de 6 subiecţi . experienta.diferentierea intre cele două categorii de delincventi se accentueaza progresiv . infractori cronici care comit cele mai multe infracţiuni. . . Soluţii . punctate de eşecuri dar şi de reuşite (cîştiguri.reuşita in delincvenţă depinde de atributele personale.de obicei. si mai ales. . eficienţa e condiţionată de identificarea corectă a riscului de recidivă: delincvenţii ocazionali – pedepse de intimidare delincvenţii care pot fi reformaţi – pedepse reeducative 34 . au gaştiguri mai mari . revindere.Recidiva şi adaptarea .eliminare („incapacitatea selectivă”): prin încarcerarea pe termen lung a celor “irecuperabili”.în crimele pasionale indivizii sunt influenţaţi de motivaţii pe termen scurt şi pierd din vedere consecinţele pe termen lung ale acţiunii lor . erori evitate).formarea personalităţii recidivistului: prin procesul de maturizare criminală (debut precoce). -reţelele care « inovează » in timpul sau pe parcursul delictelor. de calitatea si intinderea retelei de « asocieri diferentiale » capabile să mobilizeze parţial sau temporar alti delincventi : apar deci doua categorii de infractori : a) – instigatorii (« antreprenorii ») – aproximativ 18% (au varsta mai mare. .trecerea la act: personalitatea e dominantă în situaţiile non-specifice . b) – « executanţi puri” . reuşite neprevăzute.cei care executa initiativele primilor – (31%) . partenerii se schimba la fiecare nou delict. functie de obiectivele urmarite. apropiati de parteneri pentru a fi considerati de incredere.studiile cognitive au demonstrat că percepţia consecinţelor punitive ale infracţiunii este difuză iar în perioada de dinaintea comiterii actului. .

precoce a delincvenţilor potenţiali în libertate (înainte de pubertate) . delincvenţilor minori în instituţii specializate ( potenţialii recidivişti) . . 35 .moderne : .funcţionează pe baza unui model teoretic al cauzalităţii infracţionale.delicvenţii care nu pot fi reformaţi – pedepse nedeterminate .depistare şi trat.b .depistarea şi trat.a .evaluează riscul de recidivă funcţie de particularităţile persoanei şi trecutului infracţional şi sunt supuşi unui control şi supravegheri corespunzătoare. .dacă utilizează abordarea cognitiv-behavioristă (recidiva se reduce cu 8%).c .prevenire: capitol în “politica oraşului” .tratamentul penitenciar duce la scăderea frecvenţei implicării în activităţi infracţionale (“something works” – câte ceva funcţionează) dacă : .

dezumanizează. 36 . anturajul care admite forţa. Cauzele psihologice şi psihosociale ale comportamentelor violente: eşecul dialogului. iar restul în ţările bogate. 15 – 29 ani. gelozia (eşecul alegerii partenerului deseori se transformă în eşecul vieţii). Sinucideri: 45% . pericolul concentrărilor umane. imposibilitatea de a scăpa.între 45 – 59 ani Pacificul Oriental.peste 60 de ani Cele mai frecvente sinucideri sunt în 28% . violenţa cheamă violenţă ceea ce duce la o explozie de brutalitate. 18% bărbaţi. 815. infiltrarea violenţei în toate sferele sociale. conferirea de legitimitate. Omorurile cele mai multe în s-au înregistrat în Africa şi America.11 – Problematica psihosocială a violenţei În anul 2000 pe întreaga planetă s-au înregistrat: 520. 1.între 30 – 44 ani. 14% bărbaţi.700. Mediterana Orientală 21% . determină ură şi repulsie.500. Europa şi Asia.000 sinicideri . Omorurile şi sinuciderile pe grupe de vârstă: Omucideri: 19% bărbaţi. (Sursă – Organizaţia Mondială a Sănătăţii) Discursul contemporan despre violenţă este catastrofic: se vorbeşte despre contagiunea răului. 45 – 59 ani. Din totalul de 1.000 morţi violente. Efectele violenţei individuale – primele succese seduc dar stigmatizează pe cel care o foloseşte.000 de astfel de decese.000 s-au înregistrat în ţările sărace. 310.000 persoane decedate în războaie. 30 – 44 ani.

VIOLENŢA COLECTIVĂ Violenţa cetăţenilor contra puterii Violenţa puterii contra cetăţenilor Terorism Greve Revoluţii Terorism de stat Violenţă în domeniul industriei III. 37 . Procentul celor care consideră violenţa ca o soluţie potrivită. Credinţele morale devin mai slabe pentru că mediul social nu prezintă reacţii prosociale. 5. VIOLENŢA PRIVATĂ Criminală Noncriminală Mortală Omor Asasinat Corporală Sexuală Suicid Accidente Execuţie Lovituri Răniri Violul capitală voluntare II. Copii vor considera comportamentul agresiv ca un lucru obişnuit şi un mijloc potrivit pentru rezolvarea conflictelor. creşte cu vârsta. b) conştientizează partenerul neprevilegiat. 3. 2. Creşte justificarea folosirii forţei de către autorităţi.CLASIFICĂRI ALE VIOLENŢEI I. VIOLENŢA PAROXISTICĂ Războiul (Sursă: Jean Claude Chesnais „Istoria violenţei”. Aspecte psihosociale în conflictele interpersonale Este formă de socializare pentru că: a) instituie identitatea partenerilor. 1981 Efectele violenţei televizate: 1. 4. Paris. Numărul celor care intervin între două persoane agresive scade.

face viaţa suportabilă alături de persoane insuportabile. În relaţiile în care participanţii sunt profund implicaţi (cu întreaga lor pesonalitate). Cu cât relaţia este mai apropiată. etc.• • • • • • • • • Dreptul de a ne răzvrăti împotriva tiraniei. serialele TV (pentru că oferă şansa de a plânge). Conflictele care interesează baza unei relaţii sunt mai intense decât cele care privesc problemele periferice. Sentimentul de opresiune creşte dacă este suferit în tăcere. Aceste supape de siguranţă sunt necesare în structurile sociale rigide pentru indivizii nevrotici şi în situaţia când se acumulează frustrări în familie. dar în relaţiile primare există pericolul destrămării relaţiei pentru că sentimentele ostile se acumulează şi se intensifică.. 38 . “Supape de siguranţă”: bancurile politice. lipsei de tact. atât de atracţie cât şi de ostilitate. pe când protestul deschis oferă satisfacţie interioară. fapt ce oferă fiecărei părţi un mijloc de coerciţie şi opoziţie împotriva celeilalte. reale sau ireale. cu atât mai crescută este investiţia afectivă şi cu atât mai mare tendinţa de a suprima şi de a exprima sentimentele ostile. bună dispoziţie. arbitrarului. Absenţa conflictului într-o relaţie nu poate servi ca indicator pentru stabilitatea acesteia. Cooperarea produce dependenţă. vrăjitoria.. duelul (pe vremuri). În relaţiile secundare (ex. eliberare. toanelor. ostilitatea poate fi exprimată liber. vor apărea atât sentimente de dragoste cât şi de ură.: de afaceri).

. 2) neorganizat – incapabil sa-si stapaneasca pulsiunile. deseori maltratati de parinti in exces. .integrarea socio-profesionala – bine integrati in profesie si familie. rareori sunt şomeri. .reificarea victimei – tratarea victimei ca un lucru.aparenţă fizică – fara particularităţi distincte. absenta culpabilitatii si a rezonantei afective nu a permis reorganizarea personalitatii. rareori actioneaza in grup. . capabil sa-si domine victima. inteligenta mediocră.12 – Ucigaşii în serie Distincţie necesară: Ucigaşi în masă – omoară mai multe persoane intr-un singur act sau prin acte repetate la intervale scurte (prototip : atacul cu bomba) Ucigaşi în serie – săvârsesc de la trei omoruri consecutive în sus. ingrijitori pentru persoane in vârsta. Tipuri de criminali in serie : 1) organizat – buna integrare sociala sau cu o situatie ce impune compasiune.situatia familiala si copilaria – copilarie dificila. perversiune morală si sexuală. cu sange rece. intelege consecintele actelor sale. au avut parinţi alcoolici sau membri ai unor grupari satanice. este rece si nu este empatic (criminal rus – 52 victime printre care 10 copii declara ca nu regreta nimic. psihalogica) la primul act au intrerupt ingrijirea. 39 .starea psihica – responsabil si lucid in timpul actelor.antecedente psihiatrice – in copilarie au alarmat adultiiprintr-o agresivitate nemasurata. nu considera oameni ca persoane ci ca obiecte ce pot fi supuse actelor lor permisive. angajati in activitati de binevolat (ingrijitori la spitale. criminal francez – 63 victime declara ca a savarsit crimele in spirit sportiv).sexul – majoritatea sunt barbati singuri. lucid. daca au beneficiat de ingrijire (medicala. actiuni incoerente. . nu are remuscari. Criterii tipologice : . 3) borderline – actioneaza dezordonat. membri ai echipelor electorale). in general se camufleaza bine in reteaua sociala. . marginali sau solitari. inspira incredere in faza de apropriere de victima.

narcisismul patologic îi sustine sentimentul de absoluta suprematie iar suferintele victimei il amuză. peruci. cere ajutor pentru a cauta o strada. 5) uciderea – e rituala si deseori filmată 6) prelevarea trofeelor si a părtilor de corp pentru a retrăi senzatiile perverse sau pentru a face colectie 7) organizarea scenei crimei – de obicei ca o încăpere funerară sau pentru a asigura anonimatul sau consacrarea mediatica (iau toate actele victimei. comunică presei sau autoriăţtilor mesaje magalomanice. cauta un complex da senzatii nu numai juisare sexuala. 40 . documente. inventeaza mijloace de tortura complexe. 3) abordarea – este o adevarata opera de seductie ce inspira simpatie si incredere ( face o invitatie politicoasă. sa aibă drept de viata sau de moarte asupra victimei. introduc diverse obiecte in orificiile organismului). se simt frustrati daca victima moare prea repede. lasa victimele intr-o stare ce inspira oroare. alegerea victimei dupa criterii personale. un cadou.) 2) pânda – intr-un loc frecventat. 4) revitalizarea – prin vampirism sau antropofagie pentru a-si ameliora sanatatea sau a se regenera. 5) căutarea celebrităţii mediatice 6) orgoliu patologic: se admiră pentru propriile calitati supraevaluate. cauta senzatii intense care considere ca-i sunt rezervate numai lui. 4) tortura – trateaza victima ca pe un obiect. 3) cauta senzatii extreme de dominare. se consideră un « artist al crimei » . Fazele modului de operare : 1) pregatiri organizate sistematic – are un adevărat arsenal operational (arme. spală urmele. aspiră să aibă o putere din ce in ce mai mare.Tipuri de motivaţii mai frecvente la ucigaşii în serie: 1) căutarea senzatiilor extreme – determinate de fantasme cu caracter pervers. poate fi imbracat în uniforma unui politist. personalizate. manipulare si control. 2) negarea aplicabilitati legilor în cazul lor – individul este constient ca transgreseaza legilor dar considera că acestea au doar o aplicare teoretica. etc. poate simula un handicap). aspira la mai mult decat e posibil sau permis . un animal.

cultul eficacităţii si modifica procesul de constructie al identităţii personale. 41 . 2) unii se consideră misionari cu puteri mistice sau intrumente supuse unor forte superioare. Notă : 1) modul de operare rămâne neschimbat in timp.8) comportamentul în timpul anchetei – se intereseaza de mersul anchetei pentru a cauta senzati perverse. civilizatia imaginii privilegiază efemerul. participa la reconstituiri pe care le consideră adevărate ritualuri. 3) în societatea spectacolului. desemnate pentru a lupta contra unui « flagel social » . mass-media a devenit un mijloc incitativ al treceri la act prin activarea sentimentelor de omnipotenţă.

sefi . Odata instalată violenţa in interiorul grupului. Killer-ii au aparut initial pentru a pedepsi membrii infideli ( la început au fost gărzi de corp ale şefilor).membrii activi . Aceste tensiuni sunt nefaste pentru viitorul grupului infracţional. sporesc masurile de securitate si sanctiunile pentru membrii grupului care actioneaza pe cont propriu sau nu respecta procedurile. încep să se remarce indivizii cei mai cruzi. apar tensiuni in interiorul grupului ce pot fi determinate de trei tipuri de motive: . El nu mai ia parte la actiune in mod direct dar controleaza din umbra toata operatiunea. La inceput banda are mici dimensiuni dar cu timpul structura sa creste. complici) După o anumită perioadă. această tensiune se transmite in lanţ si la grupurile vecine cu care colaborează. Bandele se structurează de obicei pe trei niveluri: . Are un sef recunoscut (cel mai inteligent. Modul de intrare in banda este foarte dificil. din cauza succeselor.diferentierea in gradul de distribuire a sarcinilor periculoase .auxiliari (tăinuitori. lucru care amplifică si mai mult procesul de distrugere a grupului din din interior. Grupurile infracţionale au o ierarhizare interioara si o specializare a rolurilor.modul cum se împarte prada In momentul in care apar tensiuni. 42 . Importanţa şefului se modifica pe masura ce succesele se acumulează. Se rupe contactul intre sefi si indivizi.13 – Aspecte psihologice privind grupurile infracţionale Banda este o grupare de indivizi care au ca scop comiterea de infractiuni.insatisfactia in legatura cu modul in care sunt conduse operatiunile . experimentat si abil).

Kant: sportul este o datoriea omului faţă de sine.căutarea emoţiei corporale . naţionale şi individuale. Astăzi .amplifică mecanismele clasice ale spectacolului: incertitudinea şi identificarea .un instrument de apropiere între oameni şi între grupurile sociale.sportul a devenit: .2 – divertisment(dansuri moderne. competiţia cu alt stat) 43 .1 – disciplinar şi moralist (arte marţiale) . gimnastică medicală) .prin reguli şi tradiţii.14 – Violenţa în sport . .3 – sănătate (aerobic. unele popoare dezvoltă o “cultură pozitivă” transformând suporterii în ambasadori ai toleranţei şi spiritului sportiv (Scoţia). efortul. canalizează agresivitatea spre efort. 3 – dramatizează identităţile locale. solidaritatea şi dezinteresul.Semnificaţia fotbalului 1 – un limbaj înţeles de toţi (“esperanto” sportive şi cultural). .căutarea evaziunii . 4 – exprimă problemele sociale ale momentului (afirmarea europeană.căutarea plăcerii . .4 – sfidare (automobilism) . volei pe plajă) .Tipuri de sport: . scopuri de atins şi concurenţă sănătoasă.Coubertin: sportul este o şcoală a moralităţii care cultivă curajul de a lupta.căutarea experienţei de sine .sportul de masă este dominat de (ego-bilding narcisic): .exaltă reuşita socială şi meritocraţia .cultura suporterilor e un cadru de referinţă care le influenţează comportamentul. 2 – exprimă echilibrul dintre sublimarea violenţei prin competiţie şi socializarea ludică. . care îi fortifică şi perfecţionează calităţile corporale.

au o cultură sportivă variabilă . poate transforma atleţii în “maşini aflate sub perfuzie” Populaţia marilor stadioane . unde predomină opresiunea politică şi economică.o societate anonimă. unde există revendicări sociale sau ale grupurilor etnice.5 – devine un câmp infracţional când scapă din cercul dreptului şi al legilor (mai ales în ţările autoritare sau foarte ierarhizate. 44 . manageri) . cu durată limitată .performanţei excepţionale . ca un obiect de consum sau ca un consumator pasiv al spectacolului şi al produselor sale anexe. tehnicieni.structură: -1 – participanţii la spectacol (jucători.voinţei de putere → a crescut distanţa între cluburi şi public: · spectatorul e văzut doar într-o perspectivă comercială.5 – cei care înregistrează/comentează evenimentul (jurnalişti) .2 – spectatorii .devine un câmp de securitate când se dispun elemente pentru a salva pacea sportivă.dramatizării . Aspecte negative în sport → rivalitatea cluburilor şi naţiunilor → nu mai domneşte justiţia → spectacolul vedetelor (poate fi o formă de alienare) → fascinaţia .4 – cei care supraveghează . pacea socială şi ordinea publică.“suporterismul” este o mişcare activă de implicare a individului şi puternic încărcată afectiv.3 – cei care îndrumă (plasatorii) . · acest lucru a determinat o deresponsabilizare a spectatorilor de instituţia sportivă care e percepută ca o entitate abstractă → glorifică “produsele fără defect”: eroii stadioanelor aparţin culturii calităţii tehnice totale (Roky IV). în zonele cu slabă mobilitate socială) 6 .

după comportament: a – paşnici b – cu risc de violenţă punctuală c – huligani specializaţi în violenţă (nucleul dur) . selecţionat economic.între suporteri şi jucători .atitudinile lor nu sunt determinate de spectacol .între suporteri şi forţele de ordine (nu sunt incluse acţiunile beţivilor) B – după caracteristicile violenţelor 1 – violenţe spontane (punctuale): potenţial. oportunităţi de întâlnire . Cauzele violenţei suporterilor a) b) c) d) e) – concurenţa grupurilor stimulată de lideri – activarea răzbunării (prin atribuire) – memoria disputelor şi a rezultatelor acestora – forţele de ordine (din stadion şi din afara lui . cu prietenii. cu vecinii.vin cu familia. 2 – ai cluburilor: se deplasează în masă în teritoriu .venirea lor nu e motivată de pasiuni partizane ci de interese profesionale. nu au spirit colectiv (sunt doar spectatori). organizate (huliganismul): . 2 – violenţe permanente. mai feminizat. 45 . funcţie de circumstanţe şi de conjugarea unor factori de risc asociaţi cu reacţii emotive. simbolice.după gradul de implicare: 1 – suporterul activ (pasionat) 2 – spectatorii pasivi: . 2002) Tipuri de violenţă în sport A – după combatanţi:.Tipuri de suporteri . Jaccoud.organizate de nucleul dur al suporterilor unui club care încearcă sistematic să înfrunte nucleul dur al clubului rival.între suporteri . majoritatea spectatorilor pot bascula în acest tip de violenţă.după obiect: 1 – ai echipei naţionale: mai vârstă. autocontrol sporit.mercantilismul unor conducători sportivi (Malatesta.

3 ..componenţă: . organizare slabă (puţine case de bilete).2 – provocări şi intimidări II – trecerea la act: .sunt o „competiţie” paralelă cu întrecerea sportivă. .violenţa pentru violenţă III – violenţa ca resursă în dinamica grupului . .1 . . . . bilete pe piaţa neagră.caută vizibilitatea şi reputaţia când evenimentul se derulează „pe teritoriul lor”.2 . morţi): sunt determinate de infrastructura defectuoasă.participare la afirmarea identitară .extrag o valoare simbolică din actele violente şi din participarea lor la nucleul dur.contestarea . fapt care determină o conexiune între huliganism şi violenţele urbane.ei se consideră o elită a suporterilor şi fac din apartenenţa lor la un grup de huligani un mod de viaţă care aduce o plus-valoare identităţii lor sociale.liderii şi cei prezenţi la toate meciurile (nucleul superactiv).liderii violenţi 46 . . Huliganii: . Formele violenţei pe stadioane I . .deplasează vizibilitatea spre tribune.1 – jocul de-a opoziţia . Situaţia actuală privind huliganismul: este fundat pe tradiţia susţinerii (sprijinului) este deriva extremă a suporterismului reactivează mitul “clasei periculoase” se constată o deplasare a violenţei din interiorul stadioanelor spre exterior.2 . 3 – catastrofele (prăbuşirea tribunelor. în cartiere şi oraşe. lipsa serviciilor de securitate.1 .a face să pari violent: .caracterul planificat al violenţelor e dovedit de incidentele derulate înainte de meci şi de coordonarea acţiunilor prin noile tehnologii de comunicare (GSM. internet).rolul de suporteri tinde să fie acaparat de tinerii din cartierele sensibile.preferă o identitate negativă conferită de apartenenţa lor la un grup care dezvoltă incidente mediatizate.violenţa organizată .

experienţe partizane trecute. număr.5 .violenţa e un proces. raporturi. Spania “Comisia naţională mixtă de securitate pe stadioane” – Franţa “Comitetul naţional pentru sport şi securitate” – Germania . atribuirea responsabilităţii. o construcţie .3 .o zonă de “pământ al nimănui” .4 .b – comprehensivă: .acţiuni pe termen lung . .forţele de ordine: tip. voinţa de a fi diferit.a – cauzală: accent pe etiologia violenţei .7 – echilibru între exigenţele de securitate (cum să se răspundă factorilor reali de risc) şi necesitatea menţinerii caracterului festiv şi convivial al manifestării (raporturi pozitive între oameni în societate) 47 .implicarea colectivităţilor locale . etichetare.o complicitate la fenomenele violente (sub pretextul “liberării controlate a emoţiilor “) . context actual. poliţia nu intervine sau nu reţine pe nimeni iar magistraţii nu aplică legea) 4 – neaplicarea normelor este un vector al violenţei 3 – “blândeţea” conducătorilor de club creează: .forme: .grupurile de suporteri: anticipează acţiunile forţelor de ordine .6 – securitatea spectatorilor are prioritate .teme: organizare ritualuri. 2 – socializarea implică în mod necesar represiunea.consecinţă: efectul probabil este că această mişcare de “docilizare” să incite o parte a populaţiei să găsească violenţa agreabilă ! Acţiuni preventive în sport Principii: .1 .geneză: .Analiza psihosocială a violenţelor .acţiuni direcţionate spre ambianţa cluburilor . 3 – transgresarea normelor este un construct social format în timp (ex. . repartizare în spaţiu Soluţii la huliganism 1 – condiţia umană trebuie să fie sub semnul auto-controlului.acţiuni direcţionate spre suporteri .vechimea suporterilor.structuri permanente de gestionare a fenomenului “Consiliul naţional contra violenţei în sport” – Anglia. modul cum viaţa socială generează devianţa.2 .

rol consultativ pentru suporteri . asupra populaţiei locale . controlul spectatorilor prin camere de supraveghere. competiţia nu trebuie să genereze un sentiment de excluziune ( în cartierele defavorizate sau la tinerii cu probleme) .8 – a lăsa la nivel local autonomia necesară pentru măsuri adecvate.partenariat privind drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi .acţiuni poliţieneşti .oferă informaţii despre bilete.Leeds United: parteneriat cu Ministerul învăţământului. Lille 48 . organizarea caselor de bilete. favorizează educaţia şi integrarea tinerilor. legislaţie.o politică a ospitalităţii: structuri de primire specializate. 2 – Responsabilul cu relaţiile cu suporterii şi asociaţiile de fani .valorizarea eticii în sport.mese rotunde trimestriale . schimb de idei → evaluarea nevoilor şi aşteptărilor → formalizarea contactelor → conceperea cartei care va defini clar drepturile şi obligaţiile. infrastructură.numirea unui responsabil cu securitatea din partea suporterilor .însoţirea suporterilor .etape: contact → dialog.ameliorarea relaţiilor club – suporteri . transport.promovarea dialogului cu cluburile rivale . atragerea la şcoală a copiilor cu dificultăţi (aceşti elevi sunt aduşi la şcoală cu autobuzul clubului iar rezultatele lor la învăţătură s-au ameliorat). . Modalităţi de prevenire: .acţiuni înainte de meci (ore.promovează sportul în comunităţile defavorizate 3 – Rolul clubului în mediul social .clubul trebuie să valorizeze asociaţiile oficiale de suporteri. zile): ambianţă plăcută. Măsuri de prevenire: ale poliţiei.acţiuni: . măsuri educative şi sociale. cazare. să stimuleze crearea lor şi să le ofere un loc în sfera gestionării clubului.a întări rolul clubului în mediul social . programe… ..antrenarea vedetelor (au rol major) Relaţiile clubului cu suporterii şi cu mediul social 1 – “Carta suporterilor” . susţine politicile sociale. . promovează respectul altor culturi şi luptă contra rasismului.

Franţa: în 28 de departamente există „ofiţerul de prevenire a violenţei în sport”. loisir la club.Metropole: turnee şcolare de fotbal cu participarea jucătorilor profesionişti. 49 . Cehia: dezvoltarea unei noi generaţii de suporteri prin crearea de cluburi de suporteri-juniori (8-12 ani).

Ce este mai rău în penitenciar ? 1.detinutii sunt adusi impotriva vointei lor. 5.15 – Noţiuni de psihologie penitenciară Introducere 1. inactivitate prelungita 50 . . contagiunea morala. mulţi alţi delincvenţi. planeta traverseaza o perioada contradictorie : marea toleranta fata de comportamentul uman.prima sarcina a unui director de penitenciar .un camp de forte – tehnici de dominare din partea gardienilor si tehnici de rezistenta din partea detinutilor. creste capacitatea de a risca. 4. 4. neincrederea si critica fata de institutiile de control social. conditia infraumana se invata (a fi « nimeni » nu mai deranjeaza) 6. disciplina este importanta. criminalitatea este o problema globala iar solutiile sunt partiale. 2.siguranta personalului si a fiecarui detinut de ceilalti detinuti. sfirsitul iluziei ca o societate poate sa aiba conditii bune.spatiu al autoritatii – interactiuni sunt asimetrice. . descarcari bruste de tensiuni. . în libertate.spatiu penal . 5. 3. 2. care te priveaza de responsabilitati. functia hoteliera a penitenciarului – se asigură o multitudine de servicii. unii fiind oameni cu funcţii importante) 7.spatiu inchis . inchisorile actuale si-au pierdut specificitatea 6. 3. saracia rolurilor sociale. sa nu aiba delicventa si ca urmare sa nu existe inchisori. securitatea inchisorii e asigurata de un anumit tip de relatii interpersonale intre personal si detinuti Coordonatele institutiei penitentiare : . noul model social trebuie sa i-a in calcul si criminalitatea care decurge din acest lucru. nu exista singuratate morala (deţinuţii ştiu că au rămas afară.spatiu al experientelor limita (« omul este condamnat la libertate ») .spatiu dihotomic si ierarhic .

Specialistul este centrat mai ales pe o anumita problematica. Valoarea timpului trait e diferita la un matur.Prima pedeapsa 1.anularea intimitatii (nu exista refugiu) . comparativă. Expertul are o viziune de ansamblu. 2. 51 . impune adaptarea la valori si norme informale.supraaglomerarea -deposedarea de bunuri personale afecteaza capacitatea de supravietuire Evoluţia psihologiei penitenciare Capacitatea de progres a unei insitutii este determinata de numărul specialiştilor pe care ii are. Intre cele doua razboaie mondiale. şocul depunerii : . sarcina psihologului in inchisorile americane era de a depista deficientele de inteligenta si de a da un prognostic pentru eliberare. tânar sau copil. Evolutia institutionala nu este posibila fără experti si specialisti.somatizari multiple . o problema de evolutie sau involutie a personalitatii 3. 1945 – existau in SUA 80 . raportul fata de detinuti fiind de 1 psiholog la 2000 de deţinuţi.pedepsele lungi sunt asemanatoare cu condamnarea la moarte pentru ca deţinuţii ies din constiinta lumii iar sederea in penitenciar se transforma intr-un anumit stil de viata. 1909 – este angajat primul psiholog in penitenciarul din Chicago in “Clinica pentru tinerii delicventi din Chicago” (psihiatru pentru a testa inteligenta) 1913 – In New York la “Reformatorul pentru femei” este angajat un psiholog pentru a identifica detinutele care puteau sa profite de programul de scolarizare si se puteau intoarce in societate fara riscuri. istorică.pedepsele scurte nu sunt o adevarata excludere . distinctia necesara .100 de psihologi proveniti din armata.

dificultati de comunicare cu persoanele de nivel inferior . Comisia parlamentara recomanda angajarea de psihologi. administrarea testelor evaluarea si clasificarea detinutilor aplicarea masurilor coercitive cercetare evaluare in vederea eliberarii conditionate 1952 – Corsini si Miller identifica 14 activitati ale psihologilor din mediul carceral: 1. 8. 4. Tot in 1973 se analizeaza dificultatile de adaptare a psihologilor la conditiile de penitenciar: . 1938 – în Canada o comisie parlamentara face o ancheta in penitenciare si considera ca obiectivul nr. 5. 7. 4. 3.psihologii aveau ca superiori persoane fara pregatire profesionala deosebita . 3. masurarea inteligentei evaluarea personalitatii redactarea rapoartelor reuniuni cu personalul consiliere individuala evaluare aptitudinala cercetare sarcini administrative 52 . 5. 6. Primul psiholog angajat in Canada a fost in 1955. In 1973 se hotaraste ca raportul psiholgi – detinuti sa fie de 1 la 150 si de 1 la 40 in penitenciarele spital. In 1960 aveau 7 psihologi iar in 1970 – 50 de psihologi. 2. 2. 1 este reinsertia sociala si abia apoi custodia.atmosfera de tip militar .lipsa de autonomie pentru specialist .Gluck: “mediul penitenciar nu este atractiv pentru psihologi din cauza conditiilor rigide si inflexibile din aceste institutii care devin obstacole pentru dezvoltarea personala si profesionala”.dificultati de a ajunge in posturi superioare psihologilor 1934 – in SUA se considera ca psihologii desfasurau cinci activitati principale: 1.

formarea detinutilor 14. tratament. 8% anchete si cercetari. 1970 – Norton. Psihologul are rolul de intermediere intre detinuti si administratie. considerandu-i pe detinuti persoane normale. conferinte. evaluarea si redactarea rapoartelor. prezentarea unor expuneri in exteriorul penitenciarelor 1956 – Bodemar: “În inchisoare exista o relatie tripartida care opune detinutii. 1980 – Asociatia Americana a Psihologilor Corectionali (AAPC) adopta standardele pentru serviciile de psihologie din inchisorile pentru adulti unde sunt definite cele 5 functii specifice rolului de psiholog: formare. analizand activitatea psihologilor o clasifică astfel: 48% din timp le ia administrarea testelor. evaluare. formarea personalului 13. cercetare (inclusiv elaborare de teorii) 53 . 1971 – Rahn propune inlocuirea modelului medical cu modelul psihologiei industriale. activitati cu personalul 12. ajutandu-i pe detinuti sa se adapteze matur si eficace la stresul din inchisoare”. terapie de grup 10. 30% din timp activitate corectiva (consiliere. administratia si psihologii.terapie). consiliere.9. evaluare pedagogica 11. 13% din timp le ia formarea personalului.

înşelăciune. este deosebit de importantă pentru înţelegerea factorilor premergători şi a mecanismelor de justificare utilizate de aceştia Avem în vedere acele infracţiuni care au cea mai mare pondere în totalul celor existente în prezent în penitenciare: omor. Focşani. Oradea. Gherla. Poarta Albă. Tulcea . Bucureşti-Jilava. De asemenea. METODOLOGIE 54 . atitudinea lor faţă de pedepsele primite. Iaşi. diferenţele calitative dintre diferitele surse de date. deschiderea la dialog a persoanelor deţinute. trafic de stupefiante. corespondenţa acestora cu situaţia lor socială.vătămare corporală gravă. mutaţiile apărute în timp. Acest studiu este realizat pentru prima dată în ţara noastră şi are deocamdată doar o valoare exploratorie: el a urmărit să determine dimensiunile problematicii studiate. luare de mită. Mărgineni. pe această bază. tâlhărie. ultraj. Brăila. Realizând această investigaţie mai mulţi ani la rând. infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice. trafic de influenţă. violare de domiciliu. viol. lovituri cauzatoare de moarte. proxenetism. vom putea releva tipologia motivaţiilor la delincvenţii români. Târgu Mureş. abandon de familie. Acest studiu a fost realizat în anul 2005 în colaborare cu specialişti în probleme umane din 14 unităţi de detenţie subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor: Aiud. caracteristicile fenomenului de atribuire a cauzalităţii în cazul deţinuţilor români. Bucureşti-Rahova.Anexa 1 MOTIVAŢIA INFRACŢIONALĂ LA PERSOANELE ADULTE CARE EXECUTĂ PEDEPSE PRIVATIVE DE LIBERTATE Dr. adecvarea instrumentelor utilizate la obiectivele urmărite. Satu Mare. se vor putea stabili modalităţi eficace de intervenţie pentru prevenirea viitoare a acestor conduite antisociale. Gheorghe Florian Cunoaşterea modului cum diversele categorii de deţinuţi adulţi îşi motivează infracţiunile. Timişoara. modul cum concep reintegrarea lor socială după liberarea din penitenciar . furt.

o şcoală postliceală sau o facultate. 59 – vătămare corporală gravă. din mediul urban şi rural. supraveghetor -. 98 – tâlhărie. S-a ţinut cont de faptul că deseori deţinuţii prezintă incomplet situaţia lor juridică.În cele 14 unităţi de detenţie au fost aplicate chestionare special concepute la deţinuţi adulţi care au comis infracţiunile amintite. 54 – trafic de stupefiante. INVESTIGAŢIA DE TEREN Au fost investigaţi 947 de deţinuţi a căror repartizare pe infracţiuni a fost următoarea: 119 – omor. 105 – furt. 56 – infracţiuni la legea circulaţiei. 38 – proxenetism. astfel încât să putem înţelege justificările infracţionale pentru fiecare subiect investigat. Au fost consemnate aspecte calitative privind motivaţia infracţională reieşite din analiza rechizitoriului precum şi din relatările personalului care lucrează nemijlocit cu deţinuţii cuprinşi în eşantion. educator. 49 – lovituri cauzatoare de moarte. deţinuţii care au absolvit liceul. având nivel cultural ridicat şi scăzut. 54 – ultraj. şef de secţie.psiholog.680 de subiecţi). au avut o importanţă specială. împrejurările şi motivaţia faptelor comise. 25 – trafic de influenţă şi 18 – luare de mită. De aceea. Chestionarele realizate pentru fiecare infracţiune s-au bazat pe experienţa celor care au lucrat nemijlocit cu aceasta categorie de persoane. 44 – abandon de familie. rubricile privind motivaţia infracţională reieşită din rechizitoriu şi cea apreciată de personalul care lucrează nemijlocit cu cel în cauză . Fiecare tip de chestionar a fost aplicat la deţinuţi recidivişti şi nerecidivişti. în condiţiile acestui studiu. Diferenţele de reprezentare a deţinuţilor de la o infracţiune la alta sunt datorate faptului ca în unele unităţi nu au fost găsiţi deţinuţi care să îndeplinească exigenţele prevăzute sau nu au fost de acord să participe la acest studiu (lotul iniţial prevăzut a fost de 1. 91 – viol. Toate răspunsurile oferite de deţinuţi la chestionarele administrate au fost trecute pe o foaie de răspuns iar atunci când relatările lor au fost mai nuanţate decât variantele propuse de noi. modul în 55 . Prin „deţinuţi cu nivel de cultură ridicat” s-a înţeles. au fost notate în detaliu. 87 – înşelăciune. 50 – violare de domiciliu.

care duc la decizia de a comite o infracţiune. de oameni cu lipsuri materiale majore care sau sacrificat pentru familia lor. sunt de o importanţă practică aparte. vor limita dezvoltarea fenomenului infracţional. etc. În cazul recidiviştilor. înţelegerea proceselor mentale ale delincventului şi contextul său de viaţă. elaborarea justificărilor infracţionale este un amplu proces de creare a structurilor de auto-legitimare a stilului lor de viaţă. Doar plecând de la aceste mecanisme generatoare de criminalitate. convingerile lor infracţionale. În lumea condamnaţilor. din punctul lor de vedere. Eforturile de prevenire şi control a criminalităţii nu pot ignora motivele pro-infracţionale specifice unui delincvent sau unei categorii de delincvenţi. se vor putea lua măsurile adecvate pentru a corecta condiţiile de viaţă sau modalităţile de neutralizare utilizate de delincvenţi pentru a-şi justifica modul de viaţă. a familiilor acestora sau a comunităţilor din care fac parte. 4. de persoane care doar au ripostat la o provocare. de oameni urmăriţi de ghinion.care ei îşi reprezintă victima şi contribuţia ei la comiterea infracţiunii. Situaţia de deţinut influenţează răspunsurile date de cei cuprinşi în cadrul unei investigaţii privind motivaţia infracţională. le asigură imaginea cea mai avantajoasă: de victime. Ca urmare. în final. cunoscute de cei care se ocupă de controlul şi reducerea acestui fenomen social. În dosarele de penitenciar ale deţinuţilor investigaţi. plecând de la cunoaşterea acestora. CONCLUZII GENERALE 1. am găsit un procent însemnat de rechizitorii care nu conţineau referiri clare la 56 . noii veniţi găsesc justificări infracţionale gata fabricate. 2. Chiar dacă aspectele generale sunt. care le diminuează culpabilitatea şi le reface echilibrul sufletesc. Ei analizează instrumentele utilizate şi oferă/aleg răspunsurile care. de indivizi de care s-a profitat. uşor de înţeles şi interiorizat. se vor putea înţelege şi proiecta modalităţi de intervenţie adecvate care. în mare. Instituţia penitenciară este un loc de perspectivă socială care permite o viziune profundă asupra unor procese şi dificultăţi aflate la nivelul indivizilor. 3.

aceasta 57 . teama sau nu de etichetare.rechizitoriul. acest lucru va contribui semnificativ la o practică unitară a tuturor instanţelor de judecată. 6.motivaţia infracţională. atribuirea vinei pentru crima comisă sau pentru devenirea lor infracţională. b . identificarea adevăratei motivaţii. că au avut o copilărie lipsită de griji şi nu dominată de lipsuri şi rele tratamente.de asemenea. c . oricât de laborios ar fi acest lucru. conştiinţa faptului că există sau nu mijloace legale de a le atinge. în care trebuie să se găsească o imagine de ansamblu a personalităţii delincventului. Un lucru demn de remarcat este faptul că mulţi din deţinuţii chestionaţi au copii. Acest fapt devine preocupant la cel puţin 3 nivele: a . indirect. să fie generată adeziunea publicului la aceasta. că situaţia lor materială era destul de bună la data comiterii infracţiunii. că nivelul lor de şcolarizare este deseori ridicat. Toate acestea favorizează o cunoaştere de profunzime a lumii delincvenţilor şi a contextelor de viaţă în care s-au format. importanţa dată nevoilor personale şi ale familiilor lor. sunt foarte importante pentru cei care se ocupă de executarea pedepsei şi de programele de recuperare socială a deţinuţilor: totul începe cu studierea piesei principale a dosarului . permite luarea unor măsuri corecte şi eficace atât în cazul unui delincvent cât şi al unei categorii omogene de infracţiuni. Cunoaşterea motivaţiei infracţionale permite înţelegerea criminalităţii din punctul de vedere al celor în cauză : modul cum au perceput lumea în care trăiesc. a contextului în care s-a dezvoltat şi care a făcut posibilă infracţiunea. sentimentul că pedeapsa primită e echivalentă cu fapta etc. 5. modul cum au evaluat reacţia comunităţii faţă de o infracţiune sau alta. Studiul realizat de noi arată că trebuie abandonate unele enunţuri (prejudecăţi) despre particularităţile delincvenţilor care nu mai au susţinere în realităţile întâlnite pe teren: avem în vedere faptul că ei provin în procente mari din familii organizate şi nu din cele dezmembrate.documentele din dosarul penitenciar.pentru instanţă şi pentru publicul larg este important ca motivaţia actelor comise de cel judecat să fie prezentată integral pentru a arăta baza pe care s-a construit sentinţa şi.

sancţiunea să fie adecvată personalităţii delincventului şi contextului social care au generat sau menţin starea infracţională. Majoritatea deţinuţilor investigaţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani.situaţie contrazicând ceea ce s-a considerat o lungă perioadă. în familie sau înţeles bine cu mama şi afirmă că au fost rareori bătuţi în copilărie . 58 . provin din mediul urban. lovitură cauzatoare de moarte. nici la repercusiunile acesteia asupra victimei. în general. nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri. experienţa anterioară are un rol important la recidivişti. Frecvent deţinuţii afirmă că nu s-au gândit la consecinţele faptei nici în ce-i priveşte . victimele sunt percepute ca fiind mai slabe din punct de vedere fizic. diferă de afirmaţiile deţinuţilor dar şi de cele consemnate în rechizitoriu. personalul din penitenciare surprinde nuanţe de fineţe privind motivaţia lor infracţională. la data arestării mulţi din ei nu aveau o ocupaţie. din familii organizate. 7. doar între agresor şi victimă. concluziile funcţionarilor din unităţile de detenţie invită la investigaţii mai ample înainte de fixarea pedepsei. că familia şi copiii sunt un factor moderator al criminalităţii. astfel încât. vătămare corporală gravă. dar ameninţătoare şi enervante. În general. sunt necăsătoriţi. nerecidivişti dar cu antecedente penale. care deseori. nu s-au găsit elemente particulare deosebite privind situaţiile pre-criminale în care au fost angrenaţi deţinuţii investigaţi: acestea au fost împrejurări banale dar care au căpătat în ochii făptuitorilor semnificaţii aparte – lipsuri materiale. Desigur. în aceste infracţiuni. 10. 8. In baza relaţiilor directe cu deţinuţii şi a perioadei lungi în care le pot cunoaşte problemele personale şi familiale. sub aspectul specializării infracţionale şi al cunoaşterii vieţii din penitenciar. şi anume. sunt sănătoşi fizic. 9. deşi majoritatea sunt „muncitori calificaţi”. Ca urmare. gelozia. tâlhărie – actul violent are loc. recuperarea unor sume de bani. Ţinând cont de instrumentele utilizate. fără implicarea unei a treia persoane (care precipită lucrurile şi împinge la agresiune). sunt absolvenţi de liceu. răzbunarea. In privinţa infracţiunilor cu violenţă – omor.

Infracţiunile care au făcut obiectul studiului nostru nu par a avea o legătură cu condiţiile generale din societate şi nici cu violenţa văzută la televizor ci cu ambianţa imediată de viaţă a delincventului – relaţiile familiale. aşa cum se poate vedea în tabelul următor (nu am trecut şi rubricile de „non-răspuns”. posibilitatea de a obţine uşor şi repede bani şi bunuri. „apartenenţa la un grup infracţional”. Plaja motivaţiilor infracţionale utilizate de deţinuţi precum şi cele regăsite în rechizitorii sau în relatările personalului din penitenciare. escaladarea unor conflicte banale. în rechizitoriu se consemnează ca principale motivaţii „câştigul facil” şi „consumul de alcool”. „alt răspuns” sau „nu recunoaşte fapta”): Sursa Motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 Vina victimei (poliţist. Motivele infracţionale mai frecvent invocate de deţinuţi sunt „lipsurile materiale”. „devalorizarea muncii”. „tulburări de personalitate”. 12. educaţia primită. etc.11. vecinătatea. „căutarea unui trai uşor” şi „provocarea victimei”. comparaţia socială (invidia). pieton) Sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă Surprins într-o altă infracţiune Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima 9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare (sub influenţa alcoolului) 11 A dorit să aplice o „corecţie” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din penitenciare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 59 . nu este foarte întinsă. personalul din penitenciare menţionează „aspiraţii exagerate”.

altă persoană 60 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x . Pentru distracţie. am adormit la volan Starea drumului. alţii au prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat.12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 Pentru bani (câştigaţi uşor) Lipsuri materiale Pentru a trăi mai uşor. condiţiile atmosferice. a deveni cineva Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Din invidie Nesocotirea oamenilor şi a legilor (permis suspendat) Apartenenţă la un grup infracţional Din neglijenţă Pentru a achita o datorie Solicitat de cumpărătorii de droguri Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Victima a cerut mită Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Probleme etice şi deontologice Pentru a obţine un post Aveam puterea de decizie A scăpa de urmărirea penală Contra-serviciu Neatenţia mea (la volan) Teribilism la volan Oboseala. aventură Educaţie precară. mediul de provenienţă „Unii au prea mult.

au fost puşi în dificultate. 14. Conduita deţinuţilor în timpul executării pedepsei. avem convingerea că lucrurile nu stau aşa. ci deţinuţii exprimă o părere larg răspândita în lumea închisorilor: de câte ori au fost invitaţi să aducă argumente în acest sens. este relativ bună.42 Starea tehnică a vehiculului 43 Necunoaşterea regulilor de circulaţie 44 Vina persoanei care mi-a împrumutat maşina 45 Neînţelegeri cu soţia 46 Dezinteres pentru familie 47 Rea credinţă. O mare parte din deţinuţi consideră pedepsele primite ca fiind aspre comparativ cu faptele comise. Pe baza experienţei noastre. lucru de care au devenit conştienţi spun ei . se impune necesitatea prezenţei în parchete şi la instanţele de judecată.în arestul poliţiei sau în penitenciar. orgoliu 48 Voiam să-mi trăiesc viaţa. îmi îngreunau existenţa 49 Atmosfera din casă 50 Neînţelegeri cu socrii 51 Înşelat de soţie. Având în vedere importanţa identificării ştiinţifice a tipurilor de motivaţie pro-infracţională în fiecare caz investigat şi judecat. nu recunoaşte copiii 52 Iubea altă femeie 53 Satisfacerea nevoilor sexuale 54 Din plăcerea de a viola 55 O iubea 56 S-a ascuns de urmăritori (în evadare) 57 Pentru că i se făcea o nedreptate 58 Nu suportă autoritatea (neîncredere în autorităţi) 59 Nu poate justifica Total x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 34 x 36 27 13. a unor 61 .

cu copii – 15% .au antecedente penale .3% .cu afecţiuni medicale .3% au între 36 si 45 de ani. ar elabora prognoze privind evoluţia viitoare a acestora în mediul de detenţie sau după liberare.divorţaţi. Ei ar putea asigura o cunoaştere de profunzime a personalităţii delincvenţilor şi a gradului lor de periculozitate. ar putea orienta modul de anchetare eficace în funcţie de particularităţile lor psihologice.3% .muncitori necalificaţi.28. . ar putea oferi expertiză în problemele practice cu care se confruntă magistraţii.3% sunt dependenţi de alcool iar 2.2% .ocupaţia la data arestării: .30.35.5% .5% declară că au şi boli somatice şi mintale.6% .5% .muncitori calificaţi .vârsta: .2% .35.fără ocupaţie.psihologi şi criminologi.liceul .48% . cu copii – 17.starea civilă: . 62 . .cu boli psihice . .27% au între 26 si 35 de ani .concubinaj.11% . cu copii – 15 % .sănătoşi . Deţinuţii condamnaţi pentru „omor” Date semnificative .starea de recidivă: .căsătoriţi. .studii: .nerecidivişti .3% .2% .24.53% .51.16.25.5% de droguri.necăsătoriţi – 25.27% au peste 46 de ani .25.36% .starea de sănătate: .5-8 clase .specialişti în acest domeniu .şcoală profesională .

autorul a recunoscut infracţiunea doar după identificare (43.4%) sau în casa agresorului (23.conflictul a fost neintenţionat în 52% din cazuri iar 58% din deţinuţi afirmă că a fost declanşat de victimă .5%).5% în mediul rural.repartizarea pe vârste a victimelor arată că 24. viol) Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar % 34.8 8. cunoscuţi anterior (78%) şi cu care aveau relaţii bune (52%) deşi nu erau rude (73%).5 5 1.3 4. -vinovat principal de infracţiune este considerată victima (37%) iar deţinutul însuşi doar în procent de 34.victimele erau bărbaţi (63%).5 8. .73% au comis fapta singuri iar 60. 70% din deţinuţi au regretat iar faţă de familia victimei resimt ruşine (39. fapta a fost comisă în spaţiul public (34. Motivaţia condamnaţilor pentru “omor” Sursă Tipuri de motivaţie Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă A fost surprins într-o altă infracţiune (furt.5 8. 13.4% aveau vârsta între 41 şi 50 de ani.5%) sau indiferenţă (24.5%).5 5 2.6% între 51 şi 60 de ani.4% din cazuri.3% din condamnaţi.8 29.4% între 26 şi 30 de ani iar 12.5 0.4 1.. . -pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta comisă de 61. . .familia de origine este organizată în 82.2%). aceasta fiind percepută ca mai slabă fizic (47%) dar ameninţătoare (37. în casa victimei (29.după împrejurări. .4 7.7 1 2 3 4 5 6 7 8 63 .3%).7 16 34.5%). compasiune (23.6 1.8%) şi enervantă (20. . -după comiterea faptei.5%.7%) sau sa predat poliţiei ( 30.4%).

5 38 100 1. la care mai adaugă şi alte explicaţii privind faptul că au fost agresaţi sau umiliţi de victimă. Deţinuţii condamnaţi pentru “lovituri cauzatoare de moarte” 64 .3 2.8 49. au fost sub influenţa alcoolului.personalul din penitenciar insistă asupra conflictului apărut între agresor şi victimă fără a considera că victima l-a provocat pe asasin.toate categoriile de deţinuţii explică omorul în principal prin faptul că au fost provocaţi.7 8. dar aduce şi elemente trecute sub tăcere de făptaşi: surprinderea în timpul comiterii altei infracţiuni sau faptul că victima luase apărarea altei persoane.4 1. .rechizitoriul pune accentul pe conflictul dintre cei doi.3 100 4. pe consumul de alcool (în procent mult mai mic decât cel afirmat de deţinuţi).7 100 Există diferenţe semnificative între cele trei surse de date privind motivaţia infracţională: .2 0.9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare sub influenţa alcoolului 11 A dorit să aplice o „corecţie” 12 Alt răspuns 13 Nu recunoaşte fapta 14 Nu poate justifica fapta 15 Lipsă rechizitoriu 16 Non-răspuns (nespecificat) 17 Total 3. din cauza geloziei sau la îndemnul prietenilor.7 3.8 0. O menţiune fac pentru procentele mari în care nu sunt menţionate motivele infracţiunilor comise: 38% în rechizitorii şi 50% la personalul din penitenciare. .4 7.7 4.3 3.

14.3% şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii .7%).5%. . . în ordine. în copilărie au fost rareori bătuţi (51%) sau niciodată (34. deţinuţii declară că au fost disperaţi (28.6%).după starea de recidivă.7%) şi afirmă că s-au înţeles cel mai bine cu mama (57%).5%).5%) deşi erau. faţă de familia victimei resimt ruşine (51%) şi compasiune (32.6%) dar erau rude doar în procent de 26. victimele erau persoane mature. au considerat că au făcut o nedreptate (26.intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este 26-35 de ani (38.4%) iar 43% declară că au o afecţiune medicală. condamnaţii se grupează.8%). mai ales bărbaţi (73.8%) urmând deţinuţii de peste 46 de ani ( 34.6%) şi enervantă (30. şcoală profesională (28.3% nu aveau nici o ocupaţie . ziua (57%) şi mai ales în zilele lucrătoare (71%) . urmând cei căsătoriţi care au copii – 16.5%) şi regretă deznodământul (79.3% declară acest lucru) deşi înainte de aceasta victima li s-a părut ameninţătoare (30. deţinutul cunoştea victima de mai mult timp (81.după studii. - Motivaţia condamnaţilor pentru “lovituri cauzatoare de moarte” Sursă Tipuri de motive 65 Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din penitenciar . în cei care au 5-8 clase (30 %). mai slabe.6%) şi liceu (24.8%). fapta a fost comisă fără a fi ajutat de cineva (87. cu vârsta cuprinsă între 36 şi 50 de ani (42. .6%).6%). nu a existat o intenţie vădită de a comite agresiunea (63.7%).7%) .6%).3% sunt nerecidivişti iar 47% au antecedente penale.5%). după comiterea faptei.după starea civilă. .8% erau muncitori necalificaţi iar 18. dependenţa de alcool este destul de frecventă (22. din familii organizate (79. din punct de vedere fizic. .4% lucrau în agricultură.44.Date semnificative . la data arestării. cei mai mulţi sunt necăsătoriţi (34.provin din mediul rural (59%).3%. deţinuţii investigaţi consideră că victimele au declanşat conflictul (75. 14. 65.

6 10.2 100 32. Deţinuţii condamnaţi pentru “vătămare corporală gravă” Date semnificative 66 .% 1 2 3 4 5 6 Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului Pentru a se apăra de victimă A fost umilit de victimă Din răzbunare Probleme financiare sau de proprietate cu victima 7 Surprins într-o altă infracţiune 8 Nu poate justifica 9 Alt răspuns 10 Non-răspuns (nespecificat) 11 Lipsă rechizitoriu 12 Total 45 24.%) şi au fost forţaţi să se apere de aceasta (10.2 4. afirmă că au fost provocaţi de victimă (47%). umilirea lor de către victimă .în rechizitoriile consultate.1 2 2 2 2 8. consideră că ceea ce a condus la deznodământul fatal a fost. în conflictul apărut între cei doi şi în mai mică măsură în consumul de alcool (doar 10% din cazuri).6 6. în jumătate din cazuri. efortul de a se apăra de agresiunea victimei şi recuperarea unor bani sau bunuri .2 100 59.2%). . în principal.personalul din penitenciar consideră drept cauze principale conflictul.2 2 2 49 100 Analizând procentele din tabelul de mai sus. personalul nu poate preciza motivaţia infracţională iar o treime din rechizitorii nu fac referire la acest aspect.2 2 4 28. în jumătate din cazuri.deţinuţii foarte tineri (18-21 ani) şi cu nivel de instruire scăzut (1-4 clase).autorii infracţiunilor de lovituri cauzatoare de moarte. explicaţia trecerii la act este găsită. putem trage anumite concluzii: .5 10. că erau sub influenţa alcoolului (22.2 4. . .

6%).4% au 5-8 clase iar 23. de deţinut (17%) sau de o altă persoană -15.după studii. de asemenea.condamnaţii consideră că vinovat de eveniment a fost victima (50.3%).o treime din deţinuţi se declară “indiferenţi” atât faţă de victimă cât şi faţă de familia acestuia. 20% din cei intervievaţi nu recunosc nici acum fapta comisă.3% din cazuri.3%). . .4%) sau persoanele din anturaj (13.victimele au fost mai ales bărbaţi (78%).majoritatea au comis fapta singuri (61%). .3%) sau le-a fost teamă (15. aceşti deţinuţi se repartizează în două grupe principale: 42. 6.după starea civilă. teamă (15. .2%).jumătate din deţinuţi au recunoscut fapta după identificare (doar 18. conflictul spontan (45.6%) sau nemulţumire (13.din spusele deţinuţiilor.3%) a fost declanşat de victimă în 59. .7% nu aveau nici o ocupaţie.la data arestării 40.. s-au înţeles bine cu mama (54. după încetarea agresiunii. 30. .provin din mediul rural (56%). Motivaţia condamnaţilor pentru „vătămare corporală gravă” Surse Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din 67 .4%) . ziua şi noaptea în procente egale şi mai ales în zilele lucrătoare. deţinutul (25.8% erau elevi sau studenţi.8%).deţinuţii afirmă că au considerat că au făcut o nedreptate (20%). . . . 5% lucrau în agricultură.7% au şcoală profesională.8%) sau fără intenţie (37. că au făcut dreptate (20.3%).cred că pedeapsa primită este mai grea decât fapta (67.3%).3% trăiesc în concubinaj şi au copii. aveau vârsta de 31-35 de ani (20. 34% erau muncitori calificaţi. . victima a generat la deţinut enervare (22%).5% sunt căsătoriţi şi au copii iar 20. şi un sfert din ei au fost deseori bătuţi în copilărie. din familii organizate (73%).starea de sănătate era bună pentru 73% din deţinuţii investigaţi deşi 22% recunosc că sunt dependenţi de alcool. . 83% din victime erau cunoscute de agresor dinainte de agresiune şi aveau relaţii bune cu aceasta.6% s-au prezentat la poliţie de bună voie).două treimi din deţinuţi sunt nerecidivişti şi 51% au antecedente penale. furie (20.3%.intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este cel de 26-35 de ani (42. . 26-30 de ani (17%) şi 41-50 de ani (15.8%). .6%) . 34% sunt necăsătoriţi.

nu se fac referiri precise la motivaţia infracţională dar şi cele în care personalul din penitenciare nu se pronunţă referitor la cazurile investigate de noi.6 5. furt sau viol (10.7 44 100 Observăm în tabelul de mai sus discrepanţe majore între ce declară deţinuţii şi ceea ce au ajuns să cunoască personalul din penitenciarele în care aceştia îşi execută pedeapsa: deţinuţii motivează fapta prin provocarea de către victimă (45.7 10.1 5. procentele mari în care .5%) în timp ce personalul corecţional consideră ca ceea ce explică trecerea la act a fost conflictul şi faptul că deţinutul a fost surprins în timpul săvârşirii altei infracţiuni.1 10.2%) sau prin presiunea grupului de prieteni (8.4 1. Deţinuţii condamnaţi pentru „tâlhărie” 68 .6 3.2 8.7%). de regulă.4 100 penitenciar % 35. în rechizitoriu.1 1.7 8.4 1.4 100 30.5 5.Tipuri de motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului Pentru a se apăra de victimă Surprins în altă infracţiune Îndemnat de prieteni Răzbunare (sub influenţa alcoolului) Probleme financiare sau de proprietate cu victima Gelozia A fost umilit de victimă Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Tota l 45.2%).7 1.1 5.2 1.2 3.7 8.5 10. prin nevoia de a se apăra (10.7 52. Menţionăm. de asemenea.

provin din mediul urban (57%). cei mai mulţi deţinuţi sunt necăsătoriţi (54%) sau trăiesc în concubinaj şi au copii (25.6%). 31. egală ca forţă (26.6% precară.4%).2%).2%).mai mult de jumătate din deţinuţi (52%) au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani.4%). . au încercat să ascundă fapta (18. urmând intervalul 22-25 (20.8% din deţinuţii apreciază că aveau o situaţie materială bună. furie (6%). predomină cei cu 5-8 clase (38.sentimentele deţinuţilor faţă de victimă au fost diverse: că o pot domina (28. .4%).înainte de comiterea faptei.6% medie şi doar 29. panică (10. liceu (27.1%). .5%).2%). nemulţumire (7.6%) şi şcoală profesională (19.5% din cazuri iar 55% din deţinuţi afirmă că au luat în considerare posibilitatea de a nu fi descoperiţi. victimele erau bărbaţi din care 70% necunoscuţi înainte. că au făcut o nedreptate (15.6% din condamnaţi. . după comiterea faptei. . 37.5% din cazuri.3%). deţinuţii afirmă că au resimţit teamă (24.după starea civilă.deţinuţii investigaţi sunt recidivişti în proporţie de 51% iar 59% din ei au antecedente penale.Date semnificative .în 75.după consumarea faptei deţinuţii s-au predat poliţiei (9.pedeapsa primită e apreciată ca fiind prea aspră de 80.3%). Motivaţia condamnaţilor pentru “tâlhărie” Surse Tip de motivaţie 69 Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciar % din . enervare (8. în zilele lucrătoare (76. satisfacţie (18.4%) . . 77. în spaţiul public (75.8%). din familii organizate (75. .2%). .fapta a fost comisă mai ales în mediul urban (73.4%) şi 18-21 de ani (18.5%).4%). victima era percepută ca fiind mai slabă (47%).6% din ei nu s-au gândit la consecinţele faptei asupra victimei. iar 20.4%).fizic.5%). că au comis o greşeală (20.4% nu recunosc fapta de care sunt acuzaţi.5%). . dezamăgire (8.4%) nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri.5%) şi de condiţie modestă (73.5%). .5%). au o stare de sănătate bună (70.după studii. au recunoscut după identificare (50%). teamă (16.5%) sau mai puternică (22. .fapta a fost spontană în 75. .

în ordine. lipsurile materiale. aventură Educaţie precară “Unii au prea mult. consumul de alcool.3 7. Deţinuţii condamnaţi pentru infracţiunea de „furt” 70 . educaţia precară şi.motivele invocate mai frecvent de deţinuţi sunt.6 15.9 6.7 1 1 35 6. consumul de alcool.9 100 19 12.7 40 1.9 1. în sfârşit.2 1 100 26.4 7.2 2.9 1. provocarea de către victimă şi căutarea unui trai mai uşor.personalul din penitenciar are în vedere ca motive principale: câştigul uşor. alţii prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat de ceilalţi Din răzbunare Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Nu poate justifica Nu recunoaşte fapta Lipsă rechizitoriu Nu rezultă (nespecificat) Alt răspuns Non-răspuns Total 20.4 13. căutarea banilor pentru distracţie şi aventură.3 18.1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 Câştig uşor Lipsuri materiale Sub influenţa alcoolului Influenţa prietenilor Provocat de victimă Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie.8 6. .în rechizitoriu se menţionează mai des faptul că deţinuţi au urmărit un câştig uşor sau lipsurile materiale.7 5.7 4. lipsurile materiale.2 2 2 2 2 4.7 100 .9 1 1. . influenţa prietenilor.1 8.5 19. îndemnul prietenilor.

8% nu aveau nici o ocupaţie.jumătate din deţinuţi sunt necăsătoriţi (48.3%) au luat în considerare situaţia că ar putea fi prinşi.4% din cazuri şi pregătită în 30.după studii.3.2%). . victima fiind un bărbat (59%).5%) iar situaţia lor materială era bună (28.8%).2%) şi precară în 35. nu sunt dependenţi de alcool sau droguri. . având în vedere că mai mult de jumătate din cei investigaţi (54. .4%) consideră că au greşit.Date semnificative . 41% .deţinuţii afirmă că au crescut în familii modeste (68. deţinuţii se repartizează mai frecvent în doua grupe: 5-8 clase (31.la data arestării.2%).4%) şi liceu (30.6%).8%).după spusele deţinuţilor.cei mai mulţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani (41%). . . 27.mare parte din deţinuţi se considera vinovaţi de fapta comisă (71.6%). . 4.provin preponderent din mediul urban (56. 18% trăiesc în concubinaj şi au copii iar 13.comparativ cu infracţiunea. ei au declarat: 18% .3% din deţinuţi şi doar 40% din aceştia o apreciază ca fiind pe măsura faptei.ruşine.4%) deşi doar jumătate din ei (52. medie (36. considerăm totuşi că procentul infracţiunilor pregătite din timp este totuşi mai mare. infracţiunea a fost spontană în 51.8% erau muncitori calificaţi.6%). doar 9.4%.milă.5% din acestea.întrebaţi ce au simţit faţă de victimă. sărace (20%) şi bogate (10.8%) şi nu era rudă cu deţinutul (95.6%). Motivaţia condamnaţilor pentru “furt” 71 . .3%). . 9. 44. .regret.jumătate din deţinuţi sunt recidivişti dar numărul celor cu antecedente penale este de 70.5% . . pedeapsa e considerată mai grea de 53.nimic.2% .victima (în cazul persoanelor) nu era cunoscută înainte de furt (64. infracţiunea a fost comisă împreună cu alţii în 51.5% s-au gândit la consecinţele infracţiunii asupra victimei . o femeie (17%) sau o instituţie 14. .5%). din familii organizate (64.3% sunt căsătoriţi şi au. de asemenea copii. in mediul urban (67.7% erau şomeri. urmând cei de 22-25 de ani (23. sunt sănătoşi fizic şi psihic (53.2% din cazuri. 15.5%.

7 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Observam diferenţe majore între cele trei surse de date în ce priveşte motivaţia infracţională: .9 1.4 19 7.8 16 100 15.8 6.9 100 12.7 5.Surse Tip de motivaţie Lipsuri materiale Câştig uşor Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie.9 1 2.deţinuţii pun accent pe lipsurile materiale.6 1.6%) şi abia pe locul secund apar lipsurile materiale la tinerii de 26-35 de ani (32. alţii prea puţin” Victima îmi datora bani Tulburări psihice Nu poate justifica Alt răspuns Lipsa rechizitoriu Nu rezulta (nespecificat) Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar% 26.7 4.9 2.6% si la condamnaţii care provin din mediul urban – 27%).9 6.2 26.în rechizitoriu se accentuează faptul că delincvenţii au urmărit în primul rând un câştig uşor (mai ales la recidivişti – 30% si la cei din mediul rural – 32.8 2.7 15.3 10. educaţie precară Pentru a cumpăra droguri Pentru a se răzbuna Din invidie „Unii au prea mult. 72 . aventură Sub influenţa alcoolului (drogului) Influenţat de prieteni Mediu de provenienţă.9 3.9 2.9 1 2.7 39 1.5 3. pe dorinţa de a duce un trai mai uşor.2 14.7 1 1 35 6. .

47%.37.deţinuţii afirmă că fapta a fost comisă din neglijenţă (33. .victimele au fost: instituţii (34. deţinuţii consideră că înainte de a comite infracţiunea. 73 .3% din cazuri. Deţinuţii condamnaţi pentru „înşelăciune” Date semnificative .starea civilă : căsătoriţi.6%) şi precară doar în 13. 6.3% .deţinuţii nu sunt dependenţi de alcool sau droguri.9%). fapta a fost comisă cel mai frecvent singur (65.5% au probleme medicale de sănătate sau/şi psihiatrice (4.3% provin din mediul urban.6% erau muncitori calificaţi.3% erau patroni sau directori de firme.au fost convinşi că nu vor fi descoperiţi (62%) iar 64.9%. 36-45 de ani .34. situaţia lor materială era bună (50.3%. ..5%) . că a fost pregătită din timp (29.33.6%). lipsuri materiale. stabilind următoarea ierarhie: câştig uşor (la persoanele necăsătorite – 20%).personalul din penitenciare lărgeşte plaja motivaţională. .pedeapsa primită e apreciată ca fiind mai grea decât fapta comisă de 77% din deţinuţi.8% erau tehnicieni şi maiştri.starea de recidivă: recidivişti . 26-35 de ani .5%) şi în mediul urban (80.20. 10. . 62% au antecedente penale.31%.9%) şi spontană în 25. nevoia de bani pentru distracţie.25.5%).6%). . . 8% aveau ocupaţii intelectuale.16%.5%. . facultate . din familii organizate (83. bărbaţi (35.5%).27. influenţa grupului de prieteni.56.studii: liceu .6%) şi femei (12.2% din cazuri sau modest (65.6%. cu copii .4% nu s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra victimei. medie (35.3%). . dar 42. educaţia precară. cu un nivel ridicat de bunăstare în 17. 16% erau şomeri sau fără ocupaţie.8% din cazuri. .24%. necăsătoriţi . şcoală profesională .7%.6%). divorţaţi.ocupaţia deţinuţilor la data arestării: 30. cu copii . . consumul de alcool.vârsta : peste 46 de ani .

9 5.8 Pentru a trăi mai uşor 24 Lipsuri materiale 17.4 aventură Răzbunare 3.3 3.2 1.4 1.3 9.1 „Unii au prea mult.3 Tulburări psihice 2.3 3. alţii prea 3.3 Apartenenţa la un grup 1.4 Nesocotirea oamenilor şi a 3.4 legilor Sub influenţa alcoolului 2. 3.2 Nu poate justifica 13.1 A avea bani pentru distracţie.3 26.4 puţin” Pentru a recupera o datorie 2.5 35.Motivaţia condamnaţilor pentru „înşelăciune” Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din Tipuri de motive penitenciare % Bani câştigaţi uşor 25.7 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 74 .4 2.1 Pentru a fi respectat de alţii 1 Pentru a achita o datorie 1 Nu recunoaşte fapta 27.8 Lipsa rechizitoriu 9.2 Non-răspuns 6.3 Îndemnat de prieteni 1 2.1 infracţional Din neglijenţă 1.6 Alt răspuns 2.2 Nu rezulta (nespecificat) 23 34.

. 75 . Deţinuţii condamnaţi pentru „trafic de stupefiante” Date semnificative . posibilitatea însuşirii ilegale a unor bani pentru 22. provin din mediul urban (70.şcoală postliceală.4% au peste 36 de ani. 13% erau dependenţi de alcool şi 42.5% nu aveau nici o ocupaţie .3% din cei căsătoriţi şi care au copii.61% din deţinuţi sunt nerecidivisti dar 48% au antecedente penale . personalul din penitenciare o apreciază ca fiind egal distribuită între deţinuţii proveniţi din oraşe şi cei din mediul rural.în general.7% iar la 22-25 de ani 13% .4% din cazuri acest lucru a avut loc în grup .liceu.bani câştigaţi uşor ( 33. şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii (13%) . . În ce priveşte dorinţa de câştig uşor. .au o stare bună de sănătate (74%). .studiile acestora sunt ridicate : 33.din toţi deţinuţii investigaţi. .elevi/studenţi.8% din deţinuţi.6% la cei din mediul rural.muncitori calificaţi.6% afirmă că trăiau exclusiv din vânzarea drogurilor iar 31.3% . 9% . din familii organizate în care au existat relaţii bune .Există o discrepanţă majoră între motivaţia infracţională expusă de deţinuţi ( căutarea unui trai mai uşor – mai pregnant la absolvenţii de liceu şi lipsurile materiale) şi motivaţia reţinută în rechizitoriu şi în aprecierile personalului din penitenciare . traficanţii de droguri au vârsta mai mare decât consumatorii: 46. 5.7% . 31. ocupaţiile predominante ale traficanţilor de droguri erau : 26% . .4% din cei proveniţi din mediul urban). .jumatate din deţinuţii investigaţi sunt necăsătoriţi. în 57. la 19-21 de ani 16.3% au între 26 şi 35 de ani iar 20.6% de droguri . 13% .facultate . 3.prima dată au consumat droguri la vârsta de 15-18 ani 27.la data arestării. 5.4%).6% . urmând în ordinea frecvenţei cei căsătoriţi şi care au copii (24%).patroni de firme .

7%. bogate (35%) sau modeste (22%) .6 14. referitor la frecvenţa consumului de droguri. în baruri sau discoteci (5. în casa cumpărătorului (13%) sau la locuinţa deţinutului (11%) . fiind preferate cele ieftine de sinteză ( 33.5%.2 4.9 76 .6%. la petreceri.7 45 grup 35 20. la îndemnul prietenilor – 20. pentru că nu sunt înţeleşi de ceilalţi – 5. . 28% care se inhalează şi 20% care se prizează) . pentru că este la modă – 5.2 11 11 13 24.7% . prin etalarea mărfii (1. pentru că sunt îndemnaţi de prieteni – 3.în viziunea deţinuţilor motivele pentru care cumpărătorii consumau droguri erau: dorinţa de distracţie şi aventură – 24%. între 26-35 de ani (18. aventură Lipsuri materiale La îndemnul prietenilor Solicitat de cumpărători Pentru a deveni cineva Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din penitenciare % 16. .2%). pentru a se simţi bine – 18. curiozitatea – 18. cumpărătorii veneau direct la dealer (74%).5%) şi între 18 şi 21 de ani – 16.3% injectabile. .drogurile vândute erau aduse din străinătate (65%).4%. 24% că era des iar 11% uneori . întâlnirea având loc într-un loc public (59%).cumpărătorii erau recrutaţi dintre sau prin intermediul prietenilor (50%).6%.7%).4%.8 9. pentru a deveni mai puternici – 3.7%. . 20% afirmă că era foarte des.8 14.7 1. aceste persoane proveneau din familii foarte bogate (14.consumul este motivat astfel : curiozitate .5%.9%) . Motivaţia condamnaţilor pentru « trafic de stupefiante » Surse Tipuri de motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 Pentru bani Apartenenţa la un infracţional Pentru a cumpăra droguri Pentru distractie..8%). pentru a arată că e puternic – 2% . cel mai frecvent.persoanele care cumpărau droguri aveau vârsta cuprinsă între 22 şi 25 de ani (22.44.

6 5. diferă destul de mult de cele furnizate de deţinuţi : interesul pentru bani.8 18. figurează pe primele locuri . medici – 5.starea civilă : căsătoriţi.9 100 Datele privind motivaţia infracţională rezultate din rechizitorii şi cele recoltate de la personalul din penitenciare. cu copii – 11% . cu copii – 44.7%.2%. funcţionari publici – 5. deţinuţii accentuează lipsurile materiale.4%.7 3.8% au între 26 si 35 de ani . În schimb.9% au peste 46 de ani. 16. concubinaj.starea de recidivă : 77. relaţiile de prietenie. militari – 11%.7%. efortul de a deveni « cineva » (mai ales in cazul detinutilor necasatoriti. gestionari – 16.5 1.7% au între 36 si 45 de ani iar 27. . 77 .6%.7 5. apartenenţa la un grup infracţional constituit şi cumpararea drogurilor pentru propria utilizare. Deţinuţii condamnaţi pentru « luare de mită » Date semnificative .7 2 100 3.2% au antecedente penale . muncitori – 16.7% au urmat şcoli postliceale iar 11% au terminat liceul . .6% .8% sunt nerecidivişti iar 22.studii : jumătate au studii universitare. . .două treimi provin din mediul urban.9 10 11 12 13 14 15 16 17 Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a trăi mai uşor Nu a ştiut că transportă droguri Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte fapta Alt răspuns Total 3. necăsătoriţi – 16.6 100 29.7%. recidivisti sau a celor proveniti din mediul urban) şi achizitionarea drogurilor pentru consum personal. din familii organizate . .vârsta : 38. administratori – 5. 16.6 3.ocupaţia la data arestării : directori – 22.6%.

2 100 72.1 16. 78 .deţinuţii investigaţi afirmă că înainte de a comite fapta situaţia lor materială era bună (61%).2 12. . .4 17.3%). foloase materiale Pentru a trăi mai uşor Victima a cerut Lipsuri materiale Pentru a ajuta un prieten Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Indemnat de prieteni Probleme deontologice şi etice Nu recunoaşte (înscenare) Nu rezultă (nespecificat) Total Deţinuţi Rechizitoriu Personalul % % penitenciar % 23.7 17.2 5. urmând apoi atribuirea vinovaţiei altor persoane – victimei (27.6 11. .deşi jumătate din deţinuţi afirmă că fapta a fost spontană.1 5. în aceeaşi proporţie credeau că nu vor fi descoperiţi . anturajului (16.8%).2 11.pedeapsa primită e considerată severă de 61% din condamnaţi.7%) şi instigatorilor (11%) . Motivaţia condamnaţilor pentru “luare de mită » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani..8%) sau precară (11%) .6 16.7 12. lux Câstig uşor. medie (27. la toate cele 3 surse de date.deţinuţii se consideră vinovaţi de infracţiune (33.7 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Chiar dacă există unele nuanţe.7 100 5. găsim aceeaşi motivaţie : banii şi exploatarea poziţiei sociale.6 61 11.

79 . iar la data arestării 63.2% nu aveau un loc de muncă. în general.8%.deţinuţii condamnaţi pentru proxenetism mai cred că: .studii : .rolul femeii e de a satisface plăcerile bărbatului 52.3%).5% lucrau în agricultură.3%. în casa proxenetului (21%) sau într-o casă special amenajată (21%).2%.9% au între 5 şi 8 clase .întâlnirile aveau loc la domiciliul clientului (26.2% erau muncitori zilieri şi 10. . .Deţinuţii condamnaţi pentru « proxenetism » Date semnificative . 13. .6% au între 26 şi 35 de ani . .28.2%). .9% sunt căsătoriţi şi au copii . mai ales în mediul urban 76. din mediul urban 71%.21% au terminat o şcoală postliceală .3%).8% trăiesc în concubinaj şi au copii .9%).63. necunoscuţi dar persoane cu venituri mari (39. .jumătate din deţinuţii acestei categorii sunt nerecidivişti dar 68.2% sunt divorţaţi şi au copii .vârsta : 36.pentru un proxenet lucrau în jur de 3-5 fete care şi-au oferit singure serviciile (65.15.doar jumătate din deţinuţi se consideră vinovaţi (55.8%.starea civilă: . erau abordaţi pe stradă (26.23.28.provin din familii organizate 86.4% au antecedente penale. .3%) sau erau recomandaţi de un client mai vechi (26.8% au între 36 şi 45 de ani 31.3%).5% consideră pedeapsa primită ca mai aspră decât fapta şi argumentează acest lucru prin comparaţia cu alte fapte sau prin faptul că fetele îşi ofereau singure serviciile. .2% afirmă că au fost înşelaţi în dragoste . clienţii erau de vârste diferite dar mai frecvent cei de 26-35 de ani.prostituţia e o meserie ca toate celelalte 63.8%) sau au fost cumpărate de alt proxenet.6%. . care veneau singure (28. .63.7% nu sunt căsătoriţi .13.femeia are dreptul să facă ce doreşte cu corpul ei 86.5%) sau medii (34.clienţii erau.21% sunt absolvenţi de liceu . .40% au organizat activitatea de proxenetism împreună cu alţii.

1 73.6 grup 7. .9 7.starea civilă : 44% sunt căsătoriţi şi au copii.6 7.3 5. 24% sunt absolvenţi de facultate iar 36% au liceul.8 100 din Tipuri de motive 1 Sursă de bani 2 Lipsuri materiale 3 Pentru a trăi mai uşor 4 La îndemnul prietenilor 5 Apartenenţă la infracţional 6 Pentru a fi respectat de ceilalţi (a ieşi în evidenţă) 7 Nu recunoaşte 8 Nu poate justifica 9 Non-răspuns 10 Total Deţinuţii condamnaţi pentru “trafic de influenţă » Date semnificative . 24% sunt divorţaţi şi au copii 12% trăiesc în concubinaj şi au copii . 80 .9 2. 44% aveau funcţii de conducere .aceşti condamnaţi au o vârstă înaintată : 48% au peste 46 de ani iar 32% au între 36 şi 45 de ani.9 2.după studii. .provin din mediul urban (52%).7 100 2.8 28.3 15.9 100 5. .9 7.8 15. lucrau în sectorul privat (68%).fapta a fost realizată într-o instituţie (36%) iar cel « influenţat » era bărbat (72%) . .Motivaţia condamnaţilor pentru “proxenetism » Sursă Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 71. .8 44.64% sunt nerecidivişti dar 52% au antecedente penale .

40% s-au temut iar 16% au simţit că au devenit vulnerabili . Motivaţia condamnaţilor pentru “trafic de influenţă » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani. lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a obţine un post Lipsuri materiale Pentru a fi respectat de alţii Aveam puterea de decizie Pentru a scăpa de urmărirea penală Pentru un trai mai bun Din răzbunare Tulburări psihice Contra-serviciu Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Alt răspuns Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 36 12 8 8 36 100 52 24 4 4 8 8 100 24 32 4 4 4 8 16 8 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 81 .pedeapsa este considerat[ mai grea decât fapta în 88% din cazuri.. .după comiterea faptei.

Deţinuţii condamnaţi circulaţiei »
Date semnificative

pentru

« infracţiuni

la

legea

- vârsta: 32% au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani 30,4% între 36 şi 45 de ani 21,4% au vârsta peste 46 de ani; - studii: şcoală profesională - 35,7% liceul - 28,6% V-VIII clase - 17,9%; - starea civilă : 37,5% sunt căsătoriţi şi au copii 17,9% trăiesc în concubinaj şi au copii 14,3% sunt necăsătoriţi; - provin din familii organizate (78,6%); 55,4% au domiciliul în mediul rural ; sunt muncitori 21,4%, fără ocupaţie sau şomeri 19,7%, agricultori 14,3% ; - doar 10,7% recunosc că sunt dependenţi de alcool deşi la data ultimei infractiuni 46,4% din cei chestionati recunosc că au fost sub influenţa alcoolului ; - la data comiterii infractiunii, doar 41% aveau carnet iar 3,6% îl aveau suspendat ; - experienţa de conducere a vehiculului era de un an pentru 8,9% din deţinuţi, 2-5 ani pentru 23,2% , 5-10 ani pentru 7% iar 41% aveau o experienţă de peste 10 ani ; restul nu aveau carnet (19,6%) ; - 55,4% din subiecţi mai fuseseră sanctionaţi în baza legislaţiei rutiere ; - accidentul s-a soldat cu răniţi în 10,7% din cazurile investigate, cu morţi în 1,8% şi cu pagube materiale în 28,6% - 53,6% din infracţiuni s-au produs în mediul urban şi 39,3% în mediul rural ; - după infracţiune 44,6% din deţinutţ au aşteptat la locul accidentului iar 14,3% au fugit de la locul faptei .

82

Motivaţia condamnaţilor pentru “infracţiuni la legea circulaţiei” Surse Tipuri de motivaţie “Este vina mea” (neatenţie) Teribilism la volan Am consumat alcool Permis suspendat Influenţa prietenilor Atitudinea poliţistului Oboseala, a adormit la volan Starea drumului Starea tehnică a vehiculului Necunoaşterea regulilor de circulaţie Condiţiile atmosferice Vina persoanei care i-a împrumutat maşina Nu avea permis Vehiculul era furat Vina victimei Alt participant la trafic Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Total Deţinuţi % 64,3 5,3 5,3 5,3 3,6 3,6 1,8 1,8 1,8 1,8 1,8 3,6 100 Rechizitoriu % 5,4 1,8 19,6 8,9 1,8 1,8 19,6 1,8 14,3 1,8 23,2 100 Personal din penitenciare % 1,8 28,6 21,4 7,1 7,1 5,4 28,6 100

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Deţinuţii cu vârsta de 36-45 de ani oferă cel mai mare procent de recunoaştere a faptului că sunt singurii vinovaţi de fapta comisă 70%,
83

urmănd cei cu vârsta peste 46 de ani - 66,7% şi cei de 26-35 de ani - 50%. Din punctul de vedere al mediului de provenienţă, 56% din cei din mediul rural afirmă că sunt singurii vinovaţi ai celor întâmplate în timp ce persoanele din mediul urban îşi recunosc vina doar în procent de 44%. Faptul că au consumat alcool e recunoscut doar de 15,8% din recidivişti în timp ce nerecidiviştii recunosc acest lucru în proporţie de 27,8%.

Deţinuţii condamnaţi pentru “abandon de familie »
Date semnificative vârsta : 38,9% au vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani 31,5% au peste 46 de ani 24% au vârsta între 26 şi 35 de ani studii : 29,8% au absolvit liceul, 29,6% aveau o şcoală profesională iar 26% aveau V-VIII clase ; ocupaţia : muncitori calificaţi – 32,8% muncitori necalificaţi – 26% agricultori – 16,8% starea de recidivă : 46,3% sunt recidivişti dar 66,7% au antecedente penale ; în procent semnificativ, locuiesc în mediul rural (63%) şi provin din familii organizate (70,4%) dar în care tatăl consuma alcool (37%) sau chiar amândoi părinţii (5,6%) ; deţinuţii s-au căsătorit din dragoste (44,4%), pentru a fi în rândul lumii (11%), pentru că soţia a rămas însărcinată (9,3%), pentru a fi mai bine îngrijit (5,6%), la presiunea altora (5,6%), pentru a se putea cuminţi (2%) ; 44,4% din deţinuţi aveau 1 copil, 22,2% aveau 2 copii, 16,7% aveau 3 copii, 5,6% aveau 4 copii iar 3,7% aveau mai mult de 4 copii; înainte de abandon, deţinuţii apreciază că relaţiile cu soţia erau bune în 55,6% din cazuri şi proaste în 37% din cazuri ; relaţiile cu copiii erau bune (83,3%) ; deţinuţii consideră în procent de 31,5% soţia vinovată de situaţia creată, pe ei înşişi în 26% din cazuri, pe ambii în 13% din cazuri, socrii în 14,8% cazuri, proprii părinţi în 5,6% din situaţii ;
84

-

6%).8 Nu recunoaşte 1. milă (13%).9 din orgoliu Neînţelegeri cu socrii 1. motivând acest lucru prin faptul că copiii nu sunt ai lor (5.9 1.6%). etc.9 Înşelat de soţie 1.7 85 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 .9 3.2 1.8 viaţa” “Îmi îngreunau 3. indiferenţă (29.8 existenţa” Atmosfera din casă 3.9 Lipsuri materiale 10.8 5.3 13 9.- deţinuţii declară că înainte de abandon au simţit faţă de soţie dragoste (31.2 22.6 Dezinteres pentru 22.6 Tulburări psihice 14. pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta de către 66. că nu s-a ţinut cont de anumite circumstanţe atenuante (2%).7 “Pentru a se răzbuna”. nu e singurul responsabil de tot ce s-a întâmplat (3.9 Nu poate justifica 3.5 7.3 “Nu a fost căsătorit” 5. 1.9 Nu recunoaşte copiii 1. Motivaţia condamnaţilor pentru “abandon de familie » Surse Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciar % Neînţelegeri cu soţia 54.6 Alt răspuns 8. 53. faţă de copii au simţit dragoste (74%) sau milă (16.9 1.7%) .9 familie Rea credinţă 22.8 3.7 “Căsătorie forţată” 3.8 Educaţie precară 3.7 “Voiam să-mi trăiesc 3.9 Iubea altă femeie 1.7% din deţinuţi declară că s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra soţiei şi copiilor .4 17. ură (13%) .7%).7% din cei chestionaţi.5%).

în mod neaşteptat.6% necăsătoriţi . la cei care au doar un copil şi la deţinuţii care provin din mediul rural (52. personalul din penitenciare.3% . . 8.20 Non-răspuns 21 Lipsă rechizitoriu 22 Total 100 14.starea civilă: . În rechizitoriu.9%).şcoală profesională .4% căsătoriţi. apreciem interesant de remarcat faptul că doar 53.7 11 100 13 100 Analiza atentă a datelor mai relevă câteva aspecte interesante: „neinţelegerile cu soţia” apare mai frecvent la deţinuţii cu vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani (la 66.6% au peste 46 de ani . 86 .25.liceu .aproximativ jumătate din deţinuţi (45%) recunosc că au fost înşelaţi de o femeie dar nu oferă explicaţii privind cauzele.studii: .4% recidivişti.2%). la nerecidivişti (55. deţinuţii condamnaţi pentru viol au o vârstă destul de înaintată: 45% au între 36 şi 45 de ani iar 17. 24.53.39. cu copii .ocupaţia la data arestării : 27.3% .3% din toţi deţinuţii investigaţi afirmă că au fost abuzaţi sexual în copilărie.8% lucrau în domeniul serviciilor. Deţinuţi condamnaţi pentru « viol » Date semnificative .2% erau patroni de firme.20.29.4% erau militari. . se consideră buni parteneri de sex.7% . 4.familia de origine este organizată în 71. adaugă “imaturitatea afectivă” în cei priveşte pe condamnaţii din mediul urban.25. . .5% erau pensionari. la care.4% din cazuri şi doar 3.7% din cei de aceeaşi vârstă). găsim la aceste categorii de deţinuţi consemnate ca motivaţii mai ales “reaua credinţă” şi “dezinteresul faţă de familie”.8% din deţinuţii care au comis violuri. .V-VIII clase . cu copii .9% concubinaj.8% provin din mediul rural .15.starea de recidivă: 48.

8 sau drogului Satisfacerea nevoilor 9. la 19-21 de ani (13.2 Din răzbunare 5.1 Din plăcerea de a viola 5.1 Nu consideră fapta o 4.5 5.2%) şi la femeile de peste 41 de ani (13.7 Pentru a se distra 5.4 3.victima era cunoscută dinainte în două treimi din situaţii (în 14. procentele cele mai mari le regăsim la cele de 15-18 ani (23%).3 87 Surse din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 .3 Din gelozie 1.2%).2 sexuale Provocat de victimă 18.7 2.1 7.în ce priveşte vârsta victimelor.4 3.8 8.3 O iubea 4.3% din cazuri relaţiile fiind de rudenie). 37.5 Educaţie precară 4.8 24.8 31.7 Tulburări psihice 1.5% consideră că rolul femeii este de a satisface plăcerile bărbatului. ..4 infracţiune Nu recunoaşte 19.6%).8 La îndemnul prietenilor 7. Motivaţia condamnaţilor pentru “viol” Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciare % Sub influenţa alcoolului 33 31.6% apreciază că nu poate fi vorba de un viol în cazul că fostul prieten sau iubit obligă o femeie să aibă raporturi sexuale cu el (procentul creşte la 67% când este vorba de soţ).3%) sau la un prieten comun (11%). 67% cred că femeile sunt responsabile pentru viol din cauza modului cum se îmbracă şi cum se poartă. . .3 1. 51. la 11-14 ani (17.8 30. în casa agresorului (14.la aceşti deţinuţi găsim o serie de idei eronate care explică în mare măsură fapta comisă: 49. în casa victimei (23%).8 11 Nu poate justifica fapta 3.fapta a fost comisă în spaţiul public (50.5 8.4% cred că nu e nevoie ca un bărbat să fie curtenitor cu femeile.5 3.5%).

provin mai ales din mediul rural (58%).infracţiunea a fost comisă în mediul rural (70%). au acţionat singuri (64%).victima era dinainte cunoscută pentru 78% din detinuti iar în 22% din cazuri erau chiar rude.15 Non-răspuns 16 Total 100 1.58% din cei chestionaţi nu s-au gândit că vor fi descoperiţi iar 74% nu au luat în calcul consecinţele faptei lor asupra victimei. .40% sunt muncitori necalificaţi. 42% din deţinuţi declară că au regretat.vârsta : 42% au 26-35 de ani iar 30% au 36-45 de ani.1 100 1.1 100 Deţinuţi condamnaţi pentru « violare de domiciliu » Date semnificative . . 28% nu au nici o ocupaţie. .starea civilă : 28% sunt necăsătoriţi 22% sunt căsătoriţi şi au copii 22% trăiesc în concubinaj şi au copii . 20% au absolvit o şcoală profesională iar 18% au terminat liceul .studii : 40% au V-VIII clase. . 88 . . deţinuţii apreciază că situaţia lor materială înainte de infracţiune era bună (34%). . familia de origine a fost organizată în 80% din cazuri.starea de recidivă: 52% sunt recidivişti şi 64% au antecedente penale. . 16% sunt agricultori.pedeapsa primită e considerată de 76% din deţinuţi ca mai grea decât fapta comisă . . medie (44%) şi precară doar în 22% din cazuri. . iar 34% afirmă că nu au simţit nimic deosebit.după comiterea infracţiunii.

În ce priveste nivelul de şcolarizare. « răzbunarea » la cei de 36-45 de ani iar « recuperarea unor sume de bani » la cei de 22-25 de ani. 89 .Motivaţia condamnaţilor pentru “violare de domiciliu” Surse Deţinuţi Tipuri de motive % Sub influenţa alcoolului 26 Pentru a recupera bani 18 Din răzbunare 14 Pentru uşurinţa de a câştiga bani Lipsuri materiale 8 Pentru a se distra 6 Din invidie 6 Educaţie precară Pentru a obţine anumite bunuri materiale Tulburări psihice Neînţelegeri mostenire Pentru a se ascunde de urmăritori (a evada) Conflict cu victima Din gelozie 2 Pentru a cumpăra droguri 2 Influenţat de prieteni Nu poate justifica fapta 6 Alt răspuns 12 Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Non-răspuns Total 100 Rechizitoriu Personal din % penitenciare % 12 8 4 6 12 6 6 4 2 2 2 20 16 16 100 6 6 6 2 2 14 2 28 18 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 Se impun anumite precizări privind motivaţia infractională: « alcoolul » apare mai frecvent ca o scuză la condamnaţii cu vârsta de 2635 de ani.

3% sunt recidivişti. de regulă. . 9. 24% au avut un sentiment de teamă iar 11% au fost satisfăcuţi.studii: .24% . .4% apreciază că prietenii a avut rolul determinant.căsătoriţi şi au copii . comisă singur (77. s-au temut (20.27.deţinuţii declară că în timpul comiterii faptei au simţit că fac un act de dreptate (35. 5. satisfacţie (14.16.2%). 90 .ocupaţia la data arestării: 16. -după consumarea infracţiunii.trăiesc în concubinaj şi au copii.vârsta: 44.fapta a fost spontană (92.victimele au fost. 46.8%). bărbaţi (92.3%) şi localizată la nivelul străzii (57.7%).8% erau dependenţi de alcool.starea civilă: . personalul de penitenciare adaugă impulsivitatea şi carenţele educaţionale.6%). . La toate acestea.5% dau vina pe victimă iar 7. . .şcoală profesională .8% .8%).46.4%). .starea de recidivă: 59.V-VIII clase 37% . 15% muncitori necalificaţi.3% funcţionari publici.4% au între 36 şi 45 de ani.4%).6% necăsătoriţi . au fost nervoşi (16. aceştia fiind 74% poliţişti.20.4% au 26-35 de ani iar 20.5% din cazuri şi avea domiciliul în mediul urban (57.7%.14. .8% erau muncitori calificaţi.6%).4% . 31. .4%). mai ales în mediul urban (59.29.3% din deţinuţi se cred vinovaţi de fapta comisă.81.7% magistraţi.6% jandarmi. Deţinuţi condamnaţi pentru « ultraj » Date semnificative . 48% nu aveau nici o ocupaţie. 3.cei cu 5-8 clase insistă pe faptul ca victima le datora bani iar cei cu şcoală profesională. . 9. pe nevoia de răzbunare.3% lucrau în agricultură. .3% din deţinuţi declară că au considerat că au făcut o greşeală.5% din cei investigaţi apreciază pedeapsa primită ca fiind mai grea decât fapta săvârşită. .liceu .familia de origine a fost organizată în 68.

9 1.9 1.9 Non-răspuns 37 57.7 Educaţie precară 3.3 1.9 urmăritori ( a evada) Alt răspuns 9. În acest context vor trebui aduse anumite completări instrumentelor utilizate pentru a releva aspecte de profunzime. nesupunure la legitimare) Conflict sub influenta 16.5 16.Motivaţia condamnaţilor pentru “ultraj” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din Tipuri de motive % % penitenciare % Provocat de victimă 59. Continuarea acestei investigaţii în anii următori se impune pentru a avea o imagine amplă asupra modului în care delincvenţii români justifică infracţiunile comise şi modificările acestora în timp.5 nedreptate Nu suportă autoritatea 7.7 Pentru a se impune (pentru 1.7 18. precum: 91 .4 Din răzbunare 3.4 24 (drogului) Pentru că i se făcea o 3.4 La îndemnul prietenilor 5.9 prestigiu) Pentru a se ascunde de 1.8 (neîncredere în autorităţi.2 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 CONCLUZII FINALE 1.6 alcoolului (în bar) Surprins în timp ce fura 7.3 Sub influenţa alcoolului 20.

vor putea fi formulate în timp util măsuri de intervenţie adecvate realităţilor noastre sociale. evoluţii neaşteptate.evaluarea gradului de maturizare infracţională. . Considerăm util înfiinţarea în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a unui serviciu (centru) de evaluare a personalităţii deţinuţilor. .precizarea în detaliu a relaţiilor care se stabilesc între infractor şi victimă înainte. .cauzele reale ale renunţării la delincvenţă în cazul recidiviştilor. de exemplu.modul în care. ş. criminologi. şi anumite infracţiuni în special precum şi gradul de încredere/neîncredere în certitudinea pedepsei. În acest fel. amplificarea convingerilor infracţionale. dacă se poate vorbi de o „ucenicie infracţională”). pe baza datelor analizate în mod ştiinţific. spitale de urgenţă.relevarea categoriilor de delincvenţi din punctul de vedere al poziţiei faţă de crimă. Împreună cu specialişti din alte institutuţii. . jandarmerie. 92 . Pentru o bună cunoaştere a stării infracţionale din România dinamică în timp şi spaţiu. structură. analize de profunzime şi prognoze privind evoluţia conduitei lor funcţie de capacitatea criminală identificată. este nevoie de înfiinţarea unui „Observator al criminalităţii” unde să fie centralizate toate datele aflate în prezent la diverse instituţii: Ministerul Justiţiei.a.momentul şi împrejurările de viaţă când au început să comită infracţiuni ( existenţa pragului delincvenţial. cel puţin pentru deţinuţii cu fapte de o gravitate deosebită din toată ţara. psihiatri. ş. precocitatea traiectoriei delincvente. „executant” sau „iniţiator”. în componenţa căruia să fie psihologi. diferitele categorii de delincvenţi. intrarea într-un grup infracţional constituit. pompieri.). . . schimbarea concepţiei despre viaţă. urgenţe la nivel de intervenţie. în timpul şi după consumarea crimei. pentru fiecare delincvent. .a. Toate acestea nu vor putea fi însă realizate fără un Institut Naţional de Criminologie în structura Ministerului Justiţiei.distingerea. măsuri de prevenire eficace.. 2. sociologi. 3. îşi reprezintă reacţiile comunităţii faţă de criminalitate în general. acest serviciu ar putea realiza. Parchetul General.-. cazuri deosebite. poliţie. etc.rolul (ponderea) experienţei penitenciare în geneza recidivei: învăţarea unor tehnici infracţionale. a motivelor exogene („oferite” de grupul de apartenenţă) şi a celor endogene (trăsăturile sale de personalitate. etc. educaţia primită.

. Autorii studiului afirmă de la început: . . amplificarea numărului de infracţiuni legate de droguri. ceea ce înseamnă că fiecare deţinut are un spaţiu insuficient.prin supraaglomerare se înţeleg de obicei două situaţii: existenţa prea multor deţinuţi în comparaţie cu populaţia ţării respective sau numărul de locuri disponibile (densitate carcerală). În 1999 un grup de experţi au realizat pentru Consiliul Europei un studiu asupra aglomerării închisorilor şi inflaţiei populaţiei carcerale. 93 . Concluziile lor au stat la baza Recomandării (99) 22 a Consiliului de Miniştri către Statele membre ale Consiliului Europei privind supraaglomerarea închisorilor şi creşterea populaţiei carcerale. creşterea gravităţii infracţiunilor comise. adică în cele 16! Astfel a început supraaglomerarea unităţilor de penitenciare. informat de evenimentele din ţară. ca un decalaj între numărul de paturi şi cel de deţinuţi. cu ocazia acordării de către Ceauşescu a unui mare decret de graţiere şi amnistie de care au beneficiat aproximativ 40.motive care acţionează diferit în ţările europene: creşterea delincvenţei juvenile şi a celei produse de străini sau imigranţi. Vara care a urmat a fost foarte „fierbinte“ din cauza ratei foarte mari de creştere a criminalităţii: în şedinţa Comitetului Politic Executiv din 4 noiembrie 1977 Ceauşescu. a ordonat ca toţi infractorii prinşi să fie de urgenţă depuşi în unităţile existente.000 de persoane încarcerate. Acest fenomen are o istorie care începe în luna mai 1977. Personalul unităţilor desfiinţate a fost trecut în economie iar patrimoniul acestor închisori transferat la alte instituţii civile sau militare. înăsprirea pedepselor date de judecători.„Cauzele principale ale supraaglomerării se află în afara sistemului penitenciar şi deci nu pot fi rezolvate de acesta“.Anexa 2 Penitenciarele supraaglomerate Cel mai mediatizat aspect al închisorilor româneşti actuale este supraaglomerarea. înţeleasă simplist . introducerea unor noi infracţiuni în legislaţia penală. România avea pe atunci 80 de locuri de detenţie iar după aplicarea decretului au mai rămas doar 16 (cele 6 centre de reeducare a minorilor au fost desfiinţate în totalitate). fenomen care continuă şi astăzi.

calitatea asistenţei medicale şi .unele ţări menţin un număr scăzut de deţinuţi prin graţieri şi amnistii.modul cum se asigură securitatea. 94 . condiţiile de viaţă ale acestora sunt afectate vizibil de acest lucru iar administrarea întregii activităţi de către manageri se desfăşoară cu mari dificultăţi. M Mbanzoulou. de la o anumită intensitate se transformă în nevroză.Există diferenţe de la o ţară la alta : .202. . 2000.starea de igienă generală a unităţii. asistenţă medicală.calitatea hrănirii. L’Harmatton. cresc actele de indisciplină.).protecţia deţinuţilor şi a personalului. ceea ce produce plictiseală. 1 P. recreere.derularea programelor culturale. sport etc. . creşte sentimentul de monotonie. creşte contrabanda între deţinuţi cu toate consecinţele care decurg din aceasta. La reinsertion sociale des detenus. pag. Paris. educative şi sportive. cresc solicitările de asistenţă medicală şi nemulţumirile deţinuţilor în cazul în care nu li se acordă. . Definitie : un penitenciar este supraaglomerat atunci când a fost depăşită capacitatea de cazare a deţinuţilor. care. Sunti afectate aspecte esenţiale pentru funcţionalitatea penitenciarului: . agresiunile între deţinuţi şi autoagresiunile. promiscuitatea favorizează contaminarea şi corupţia deţinuţilor şi sterilizează orice efort de prevenire a recidivei 1 . Efectele supraaglomerării : • • • • • • a) la nivelul deţinuţilor ample nemulţumiri faţă de calitatea serviciilor la care au dreptul (hrănire. . .altele prin facilitarea liberării condiţionate.altele prin excluderea din închisori a alcoolicilor sau a celor care au refuzat să-şi satisfacă serviciul militar. .

volumul de muncă suprasolicită personalul. .stricta ierarhizare a personalului (centralizare excesivă). • sunt frecvente situaţiile în care personalul munceşte suplimentar. stabilirea responsabilităţilor etc.calitatea amenajărilor destinate securităţii închisorii. . .abundenţa ordinelor care suprasolicită personalul .incompetenţa interpersonală a cadrelor sau deţinuţilor. • sporesc pagubele la toate articolele (veselă. – absorb mare parte din timpul comenzii unităţii.inactivitatea deţinuţilor. sinucideri etc.tipul relaţiilor stabilite între personal şi deţinuţi (relaxate sau tensionate). evadări. evaluări. • mulţi membri ai personalului doresc să se transfere în alte unităţi. . • condiţiile fizice ale detenţiei se deteriorează vizibil de la o lună la alta. . • creşte numărul de conflicte între personal şi deţinuţi. . . • prevenirea frământărilor în masa deţinuţilor – refuzuri în masă de a munci sau de a mânca.compoziţia etnică a masei de deţinuţi. c) la nivel managerial: • actul de conducere se desfăşoară greu. • apar plângeri frecvente privind condiţiile concrete de muncă din închisoare. cazarmament.creşterea numărului de obiecte personale la care au dreptul deţinuţii. • personalul păstrează cu greu disciplina în rândul deţinuţilor. instalaţii).numărul condamnaţilor raportat la numărul de paturi. ceea ce impune anchete. .b) la nivelul personalului .depărtarea sau apropierea condiţiilor materiale de standardul prevăzut . .durata medie a pedepselor executate de deţinuţi.vechimea construcţiei penitenciarului . Factori care diferenţiază în plus sau în minus efectele supraaglomerării : . . 95 .procentul de timp în care deţinuţii îşi petrec timpul în afara celulelor. .

2 96 . la cererea Instituitului Corecţional Naţional al Departamentului de Justiţie din Statele Unite. .numărul deţinuţilor care ispăşesc pedepse pentru omor.Psihologic supraaglomerarea este trăită ca un sentiment de îngrămădire : .pierderea libertăţii de mişcare. teamă. . . depresie). realizat în ianuarie 1989 de George M şi Camelia G – specialişti la Institutul de Justiţie şi Criminalistică din South Salem – New York. În ordine. . voci.conduitele celorlalţi sunt etichetate cu severitate.imposibilitatea de a controla evenimentele.compoziţia etnică a masei de deţinuţi.timpul de când durează starea de aglomerare 2 .durata aglomerării. . Concluziile unui studiu privind „Tehnica conducerii închisorilor aglomerate“.deţinuţii sunt mai numeroşi Autorii consideră că în aproximativ 4 ani şi jumătate din momentul declanşării sale. .anularea relaţiilor ierarhice în grupul de deţinuţi . .numărul şi sexul celor încarceraţi. .gradul de securitate şi vechimea instituţiei. spaţiu de viaţă şi de a prevedea .suprafaţa prevăzută prin proiect pentru fiecare deţinut. .diminuează toleranţa în relaţiile interpersonale. . supraaglomerarea începe cu constatarea că : . priviri care incomodează. .sentimentul de incomodare reciprocă.structura de conducere (centralizată sau descentralizată). . supraaglomerarea atinge maximul efectelor sale.abundă sentimentele negative (mânie. Aspecte importante pentru înţelegerea dimensiunilor organizaţionale ale supraaglomerării: . afectând toate structurile umane şi instituţionale.creşterea stimulării prin mirosuri.

pedepsele multora dintre ei sunt de lungă durată.munca suplimentară. 4 . Directorii au ierarhizat astfel dificultăţile generate de supraaglomerare: 1 . 9 -instruirea personalului.deţinuţii se simt afectaţi în drepturile pe care le au .securitatea deţinuţilor şi personalului se realizează cu greu. 6 .creşte uzura echipamentelor şi construcţiilor.serviciile oferite deţinuţilor sunt afectate cantitativ şi calitativ.personalul intră în concediu medical sau doreşte să părăsească sistemul .se renunţă la spaţii destinate activităţilor cultural-educative.scade abilitatea personalului de a menţine ordinea şi liniştea. .îmbolnăviri ale deţinuţilor.răzvrătirile. 2 .întocmirea rapoartelor disciplinare.inactivitatea deţinuţilor atinge cote maxime. .detinutii considera că stau în condiţii care sunt „o pedeapsă crudă şi inumană“.numărul ordinelor creşte .devin frecvente tentativele suicidare. .creşte numărului deţinuţilor care se îmbolnăvesc .inspectarea celulelor ia mai mult timp. 97 ..drogurile.reabilitarea deţinuţilor este mult mai grea decât înainte. 5 . . .asistenţa medicală. 3 .creşte numărul deţinuţilor care solicită o protecţie specială. 7 .distrugerea obiectelor din dotare. .cresc furturile şi actele de violenţă între deţinuţi .plângerile deţinuţilor. . . . . 8 . .

„Tehnica conducerii închisorilor.tentativele de evadare. Directorii închisorilor aglomerate adoptă şase stiluri (tehnici) de conducere: 98 .10 . Soluţiilor posibile pentru a conduce un penitenciar aglomerat Principii 1.imparţialitatea. .“ Pentru succesul managerial al unui director de închisoare sunt esenţiale: .concediile medicale ale personalului.competenţa profesională .atacarea personalului. 3. 13 .grija de a rezolva problemele importante.contrabanda cu bani.încrederea în reuşită. Conducătorii de închisori diferite pot folosi aceleaşi metode şi programe. Conducerea închisorilor aglomerate sau nu. 11 . aglomerate nu este semnificativ deosebită de cea a conducerii închisorilor în general. este fundamental dependentă de iscusinţa. . Modalităţile de aplicare a principiilor de conducere şi a tehnicilor corecţionale pot avea şanse diferite de succes în cadrul fiecărei închisori. 4. inteligenţa managerială şi de abilitatea de a conduce a directorilor. 12 . dar modalităţile lor de implementare vor determina în final natura fiecărei soluţii manageriale alese.experienţa în domeniul penitenciar şi . 2.

Conducerea închisorii va stimula menţinerea securităţii în instituţie. dacă li se arată o anumită direcţie de acţiune şi li se oferă sprijinul necesar (bani şi recunoaştere publică)“. Aceasta înseamnă că un director deschis. conducătorul devine autoritar. comunicarea între personal şi deţinuţi. Conducătorii eficienţi vor ieşi din birouri mergând în unitate pentru a fi aproape de deţinuţi şi personal. Maniera de „a face mai bine decât a fost făcut“ are la bază convingerea că „atât personalul cât şi deţinuţii pot fi stimulaţi şi încurajaţi să reuşească în activitatea lor. fiind un exemplu pentru aceştia. evaluate de un comitet operaţional care va propune măsuri în consecinţă. Implicarea deţinuţilor în deciziile care-i privesc au rolul de a preveni dificultăţile înainte de a deveni insurmontabile: informaţiile sunt prelevate săptămânal sau lunar. Pentru ca succesul să fie deplin mai este nevoie ca personalul să fie astfel format încât să poarte un dialog destins permanent cu deţinuţii iar funcţionarii superiori să asiste şi să sprijine personalul în muncă. În orice situaţie el este figura dominantă şi foloseşte procedura ordinelor scrise. sincer. „Consiliul deţinuţilor se întâlneşte periodic în plen şi pe comitete. cu participarea a acel puţin unui observator din partea administraţiei. cooperant. În condiţii de urgenţă. va rezolva operativ problemele ridicate de aceştia şi va promova programe de muncă şi educative pentru a ocupa 99 . Toate informaţiile sunt stocate într-o bancă de date şi ele privesc inclusiv deţinuţii problemă şi întâmplările neobişnuite. O altă manieră de conducere este cea a „abordării sistemelor“. Abordarea de tipul „situaţii neprevăzute“ se bazează pe o comunicare intensă între personal şi deţinuţi pentru a afla în timp util toate problemele şi frământările acestora. cea a „consecinţelor naturale“ poate fi rezumată printr-o expresie comercială: „primeşti ceea ce ai plătit“.Prima modalitate de conducere. care sprijină personalul şi are o imagine pozitivă asupra vieţii va determina răspunsuri asemănătoare din partea personalului şi a deţinuţilor. manifestând grijă pentru nevoile acestora.“ Abordarea managerială intitulată „necesităţi constructive“ are la bază ideea conform căreia „trebuie dată deţinuţilor atâta libertate cât este rezonabil prudent şi să fie încurajată folosirea constructivă şi eficientă a timpului“. adică a dezvoltării unui sistem de control al climatului din închisoare şi al unei interacţiuni regulate şi intense cu reprezentanţii deţinuţilor reuniţi într-un consiliu.

informarea operativă a personalului pentru a nu permite răspândirea zvonurilor. Deci. „esenţial este să se stabilizeze un climat instituţional care să permită o comportare pozitivă a deţinuţilor“. De asemenea se iau măsuri severe contra deţinuţilor care încearcă să-i intimideze pe ceilalţi.acordarea unei atenţii speciale coeziunii şi moralului personalului de către echipa managerială.discutarea cu deţinuţii a problemelor privind fondurile disponibile pentru anumite servicii şi programe. mai există 10-15% deţinuţi care sprijină activ administraţia. ultima viziune asupra conducerii închisorilor aglomerate este cea a „riscului creator“. pentru a diminua fenomenul de frustrare al acestora. 100 . . Conducătorul închisorii acordă o maximă importanţă participării deţinuţilor la programe convins că ei „acordă respect personalului atâta timp cât acesta nu face ceva care să implice pierderea acestui respect“. La realizarea acestor obiective vor fi utilizate anumite grupuri de deţinuţi selecţionaţi. O regulă de bază a acestei modalităţi de conducere este interzicerea utilizării „informatorilor“ din rândul deţinuţilor.angajarea personalului care prezintă aptitudini şi cunoştinţe în mai multe domenii. .a permite anumite activităţi cheie înainte de masa de dimineaţă (de exemplu. chiar dacă ea implică anumite riscuri“.multiplicarea formelor de comunicare între deţinuţi şi personalul închisorii. uneia total restrictive. restul deţinuţilor vor adera la gruparea pe care o percep ca având cea mai mare putere şi influenţă. . de asemenea. În sfârşit.redistribuirea personalului în zonele unde este mai mult de lucru. Toate ordinele sunt transmise deţinuţilor de către personalul de supraveghere şi nu de ofiţerii superiori (a căror intervenţie ar putea fi interpretată ca o lipsă de eficienţă a gardienilor).timpul deţinuţilor. a cărui filozofie poate fi exprimată astfel: „este preferabilă o conducere cât de cât deschisă. . . folosirea sălii de gimnastică). În aceste condiţii. Acest stil de conducere mai are la bază câteva lucruri verificate în timp: în orice puşcărie există 15-20% din deţinuţi care încearcă să domine intimidându-i pe ceilalţi (aceştia sunt condamnaţi de regulă pentru omor). . Alte soluţii posibile: .

informarea deţinuţilor privind incidentele care au avut loc şi modul cum au fost soluţionate. .crearea unei ambianţe plăcute în camerele deţinuţilor şi în sălile de mese (flori. . . Autorii acestui studiu oferă o concluzie fecundă pentru închisorile româneşti: „Închisorile aglomerate conduse de directori care sunt dispuşi să împartă reuşita cu toată echipa.separarea deţinuţilor în camere pentru fumători şi nefumători. .gruparea deţinuţilor în camere pe cât posibil după meserii şi studii.a împiedica orice interpretări privind statutul privilegiat al unor deţinuţi în raport cu personalul de conducere. .crearea posibilităţilor de a munci în celulă. pot fi conduse cu succes“. decoraţiuni interioare). acvarii. este de preferat folosirea deţinuţilor la muncă după 4 luni din momentul pedepsirii pentru infracţiuni disciplinare grave.prelungirea programelor educative şi sportive până seara târziu pentru a răspunde nevoilor deţinuţilor.programarea deţinuţilor la vizita medicală şi în timpul serii. .. . instalarea mai multor posturi telefonice pentru deţinuţi. . .întâlniri periodice cu deţinuţii nou-veniţi pentru a-i ajuta să se acomodeze la rigorile vieţii de detenţie. ………………………………………………………… 101 . .instituirea unui sistem de clasificare care să promoveze mişcarea deţinuţilor către închisori cu nivel mai scăzut de securitate şi mai puţin aglomerate şi transferul deţinuţilor care creează probleme.accesul voluntarilor din comunitate pentru a desfăşura diverse programe educative. .monitorizarea incidentelor din unitate pentru a anticipa desfăşurarea viitoare a evenimentelor.acolo unde locurile de muncă sunt limitate.

4.G. Editura Academiei Române. criminalitate şi patologie socială”.Ioan Buş: “Psihologie şi infracţionalitate”.Tiberiu C. 2/2006 . Editura All Beck. 5. Bucureşti. vol. 2004 .Sorin M.Tudorel Butoi: “Interogatoriul”. 2007. cap. Iaşi. 14.George Antoniu: “Vinovăţia penală”. 2006. Editura Pinguin Book. 2006 . 2006 . 1999 102 . Voicu Zdrenghea. 7. 6.Astărăstoaie.Octavian Buda: “Iresponsabilitatea”.Valerian Cioclei: “Mobilul în conduita criminală”. Editura Lumina Lex.Nicolae Mitrofan. 2002 . 2006. Rădulescu: “Devianţă.Gheorghe Florian: “Psihologie penitenciară”. Scripcaru: “Psihiatrie medico-legală”. Medeanu: „Crima şi criminalul”. Bucureşti. V. Bucureşti. 6.Chiriţă. 2002 . 1992 . Bucureşti.Gheorghe Florian: “Fenomenologie penitenciară”. Cluj-Napoca. Bucureşti. Tudorel Butoi: “Psihologie judiciară”. Bucureşti. 3. 1/2005. Editura Polirom.Bibliografie obligatorie Emilio Mira y Lopez: “Manual de psihologie juridică”. Editura Oscar Print. Editura Lumina Lex. 16 şi 17 (costa 40 de lei) . P. Bucureşti.Boişteanu. vol. 1. Bucureşti. Editura Şansa. Bucureşti. 7 şi 9 (costa 45 de lei) Bibliografie opţională . 4. Editura ASCR. V. Editura Oscar Print. Editura Ştiinţelor Medicale. 2. 9. C.Scripcaru. cap. Bucureşti. Editura Oscar Print. 5 şi 6 (costa 40 de lei) . 1999 . cap. 3.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful