Universitatea « Titu Maiorescu » Bucureşti Facultatea de Psihologie

Psihologie judiciară
(Suport de curs)

Autor Conf. univ. dr. Gheorghe Florian

Bucureşti 2009

1

Sintezele care urmează sunt doar o introducere în problematica actuală a psihologiei judiciare. Ca urmare, în temele supuse atenţiei, sunt punctate aspecte pe care le consider esenţiale, cu speranţa că dumneavostră veţi citi mai mult din bibliografia recomandată, astfel încât, atunci când veţi întâlni asemenea probleme în practica profesională, să le abordaţi constructiv. Am adăugat la sfârşit două studii recente privind motivaţia infracţională şi penitenciarele supraaglomerate, considerând utilă cunoaşterea modului în care psihologii pătrund în profunzimea lumii criminalităţii şi a justiţiei contemporane. Lucrând în prezent în acest domeniu, psihologii lucrează de fapt pentru generaţiile viitoare...

2

1 - Cauzele şi costurile criminalităţii
1 – Factori favorizanţi ai criminalităţii în concepţia O.N.U. 2 – Indicatori de patologie socială care pot determina creşterea criminalităţii 3 – Structura costurilor criminalităţii 1. - Factori favorizanţi ai delicvenţei ( Al VIII-lea Congres ONU privind criminalitatea, 1990, Caracas, Venezuela): 1. saracia, somajul, analfabetismul, absenta locuintelor bune si ieftine, sistem de invatamant si formare inadaptat. 2. nr.crescand de cetateni fara perspectiva de insertie sociala si agravarea inegalitatilor sociale 3. disocierea legaturilor sociale si familiale agravata printr-o educatie parentala inadacvata, educatie ce face deseori conditiile de viata dificile 4. conditiile dificile pe care le cunosc oamenii ce migreaza spre oras sau alte tari 5. distrugerea identitatii culturale de origine, rasismul si discriminarea ce pot crea dezavantaje in plan social al sanatatii si al angajarii in munca 6. degradarea mediului urban mai ales insuficienta echipamentelor colective in anumite cartiere favorizand delicventa 7. dificultatile create de societatea moderna de a se insera corect in comunitate, in familie, in mediul de munca si in scoala si a se identifica cu o cultura 8. abuzul de alcool, droguri si a altor substante a caror dezvoltare e favorizata de factorii mentionati mai sus 9. multiplicarea activitatilor legate de crima organizata mai ales de tradic de droguri si tainuirea obiectelor furate 10. provocarea mai ales prin mass-media a ideilor si atitudinilor ce sunt surse ale violentei, inegalitatii si tolerantei.

3

2. - Indicatorii de patologie socială care pot influenţa rata criminalităţii
I. Indicatori biologici şi medicali 1. discriminarea natalităţii 2. cresterea alterărilor psihosomatice 3. reducerea discriminarii caracteristicilor sexuale 4. reducerea mediei de vârsta în grupul afectat II. Indicatori economici 1. cresterea instabilităţii profesionale 2. cresterea absenteismului la locul de munca 3. reducerea productivităţii individuale 4. cresterea şomajului forţat 5. cresterea numărului de greve III. Indicatori criminologici 1. cresterea delicventei juvenile 2. cresterea numărului de sinucideri 3. cresterea gradului de indiferenta fata de delicte 4. cresterea gradului de perversitate si gravitate a delictelor IV. Indicatorii politici 1. fragmentare socială si politică 2. consolidarea nationalismelor regionale 3. apariţia liderilor subversivi 4. emigrarea masivă V. Indicatori culturali 1. interes pentru primitiv, anormal, exotic, probleme sexuale 2. intensificarea intelectualismului si a planificarii obsesionale 3. declinul credintei religioase, pierderea semnificatiei sensului vietii si al destinului cosmic 4. intensificarea activitatilor de derivatie (jocuri, distractii indecente, jocuri riscante)

4

3. - Costurile criminalităţii
Există patru tipuri de costuri : 1. costurile represiunii: costurile funcţionării instituţiilor cu atribuţii în domeniul combaterii criminalităţii – poliţia, jandarmeria, parchetele, tribunalele, penitenciarele, probaţiunea, specializarea personalului acestor instituţii; 2. costurile protecţiei : firmele de pază, asigurările, serviciile pază din magazine, sistemele de alarma si protectie, case de bani, blindaje, transportul valorilor, costul avocatilor 3. costurile prevenirii : gardienii publici, protectia martorilor, protectia victimelor, protectia copiilor, iluminatul public, specializarea personalului de prevenire din politie, jandermerie, probatiune; 4. costuri asociate criminalităţii: decesul victimei (pierderi productive viitoare, prejudiciu moral, cheltuieli de înmormântare), vatamarile corporale, expertizele, accidentele rutiere, incendiile provocate, furturile din magazine, furturile de autoturisme, agresiunile cu mâna armată, revoltele şi tulburarile ordinii publice, emiterea cecurilor fara acoperire, fraude economice si financiare (eludarea impozitelor, nedeclararea veniturilor), infracţiunile în construcţiile de locuinte, falsificarea de monedă, fraudele vamale (eludarea taxelor, exportul illicit si pierderile de substanţă pentru economie), profitul din proxenetismul stradal si hotelier, profitul din traficul de droguri şi alcool. Nu pot fi cuantificaţi următorii factori : vieţile distruse, reacţiile de răzbunare, neîncrederea ce survine în relaţiile sociale, schimbarea obişnuinţelor, izolarea auto-impusă, frica, pierderile turistice şi culturale.

5

2 - Delincvenţa juvenilă
S. Glueck (1934): “Cauza delincvenţei minorilor e reprezentată de acele elemente care, luate separat, nu pot explica delincvenţa juvenilă”. Axiome ale educaţiei 1. binele se învaţă doar de la cel care te iubeşte 2. copilul ia ca model în viaţă pe părintele fericit 3. copilul ia ca model în viaţă pe părintele care progresează 4. oamenii au un comportament moral doar când au ceva de apărat (familie, prestigiu, relaţii semnificative, prieteni, avere) Teoria integrativă privind etiologia delincvenţei juvenile (Caplan – Le Blanc, 1993) Delicvenţa juvenilă are la bază 4 factori explicativi: 1 - legăturile sociale investitia copilului in activitati sociale (timpul acordat) angajamentul fata de institutii (religie, familie, sport) 2 - allocentrismul (orientarea către ceilalti, capacitatea de a te interesa de altii pentru ei insisi) cu cat educatia in familie este mai pro-sociala, cu atat ea protejeaza mai mult impotriva delicventei juvenile 3 – constrângerile informale (provin din partea persoanelor intime) formale (provin din partea institutiilor) externe (din anturaj) interne (normele morale asimilate şi interiorizate) 4 - expunerile la influenţe si oportunităţi antisociale (prieteni delincvenţi, consum de alcool, sexualitate precoce, vagabondaj, interiorizarea justificărilor infracţionale utilizate de grupul de referinţă) Mecanismele devenirii infractionale I. coeficient de inteligenţă slab→stimă de sine scăzută→tulburări de conduită nespecifice→infractiune II. tulburări de conduită→eşec scolar→subestimare de sine→cautare compensatorie a identităţii→infractiune

6

predomina furtul prin efractie. 7 . 5. c. Aceste stadii coexistă cu inadaptarea şcolară. Stadiul de apariţie (8-10 ani) . atac asupra unor persoane.infractiuni omogene şi benigne (sunt privite ca o copilarie dar frecvenţa lor atrage atentia) 2. asocieri cu delicventi.infractiunile se diversifica si se agraveaza. dificultati scolare. promiscuitate sexuala. De tranzitie: la 10% din adolescenti. Stadiul de explorare (10-12 ani) . Delicventa stabilizată: la 1% din adolescenti. comert cu droguri. exprima deficiente in relatiile cu parintii. Este o delicventa exploziva şi pe un fond de dezangajare interpersonală. apare intr-o perioada in care abunda dificultatile pentru minorul respectiv. Prevenirea se face prin actiuni asupra familiei. Ocazionala: 80% din adolescenti trec prin asa ceva.Stadiile dezvoltării activităţii delicvenţei la minori 1. este o activitate persistentă care se poate transforma intr-un mod de viaţă. atragerea in activitati comunitare. 3. Tipologia delicvenţei juvenile a. 4. Explozia (în jurul varstei de 13 ani) . revolta familială.furturi si spargeri de automobile. b. protectie asupra bunurilor. Debordarea (17-18 ani) – apar forme subtile si de o violenţă malignă. Conflagratia (in jurul vârstei de 15 ani) . consum de droguri si alcool.

impresionabilitate victimală: victimele infractorilor cu guler alb ( sunt imbracati frumos. In 1940 el publică lucrarea « Criminalul şi victima sa » . interactiunea dintre agresor şi victimă şi evoluţia socio-dinamică a situaţiei preinfracţionale. conditia fizica (persoanele slabe din punct de vedere fizic ) Istoric : Hans von Hentig a scris un articol despre rolul victimei în infractiune întrun ziar din Koln (14 septembrie 1934). nechibzuite. persoanele foarte în vârstă ) 8 .victima intâmplătoare .victimă nespecifică: publicul larg. inspirat de o nuvelă austriacă în care un personaj spunea : « Eu asasinul şi el victima suntem amândoi vinovaţi dar el mai mult decât mine » . suscita increderea) . comunitatea .factor victimogen = anumite pericole profesionale.câmp victimal . Noţiuni frecvent utilizate: . consum de droguri . cu fatalism afişat) . stil de viaţă dezordonat. naive.3 – Noţiuni de victimologie Definitie Victimologia .ramură a criminologiei care studiază personalitatea victimei.infractiune fără victimă : incestul consimţit între majori. victima şi catalizatorul actiunii (cel care declanşează mecanismul mativational) . supuse unor capricii nestăpânite 5) victime lipsite de rezistenţă în faţa unei voinţe mai tari de care dau dovadă infractorii ( adolescenţii.din eroarea infractorului . vârstnice.victimta latentă: atractia pe care unele personae o exercita asupra infractorului (personae singure.infractorul victimă: copilul maltratat ce devine agresor . Prima tipologie a victimelor elaborată de Hans von Hentig : 1) victima izolată 2) victima apropierii socio-topografice – devine victimă din cauza relatiilor care se stabilesc între cei ce impart un spatiu restrins 3) victimele unei mari nelinişti vitale – se expun în momentele de sinceritate 4) victime agresive.are trei componente: făptaşul.

9 .A doua tipologie descrisă de Hans Von Hentig : 1) tinerii – pentru că nu au experienta de viata 2) femeile . supusi. consumatorul de droguri. jucătorii la cazino.din cauza atractiei sexuale sau a averii pe care o poseda 3) vârstnicii . dezertorul din armată 6) victimele politice – din cauza convingerilor pe care le au Tipologia lui Wolf Middendorf : 1) victima generoasă care sare in ajutorul oricui 2) victima bunelor ocazii – fac cumpărături ocazionale de la necunoscuti 3) victima devoţiunii şi afectiunii – religiosi fanatici ce doneaza bunuri pentru a fi « mantuiti ». avizi de câştig. cartoforul.din cauza slabiciunii fizice si a faptului că sunt bănuiţi că au “bani albi pentru zile negre” 4) consumatorii de alcool sau de droguri 5) emigrantii – deoarece nu cunosc limba. femei în vârstă ce vor să se căsătorească 4) victima lacomiei si dorinţei de mari câştiguri ilicite: cumpărătorii de acţiuni. sunt creduli 6) indivizii aparţinând minoritatilor etnice 7) indivizi normali dar cu inteligenţă redusă 8) indivizi temporar deprimati – devin apatici. nu-si tine promisiunea sau e prins cu iubita infractorului 3) victima ce precipita declanşarea actiunii – ex : o femeie singură noaptea sau persoana neglijentă care nu inchide usa la masina 4) victima slabă sub aspect biologic – ex : surorile de caritate 5) victimele auto-victimizate – sinucigaşul. neglijenti 9) indivizii achizitivi. indiferant de situatia lor materiala 10) indivizi desfânaţi si destrăbălaţi – pentru că dispretuiesc legile 11) indivizi singuratici şi cu inima zbrobită – din cauza singuratăţii 12) chinuitorii – ex : tatăl alcoolic şi violent ucis de proprii copii 13) indivizi « blocaţi » – persoane încurcate in datorii ce devin victime ale unor « binevoitori » care le ofera solutii Stephan Schafer clasifică victimele descriind cine este responsabil si in ce masură s-a implicat in relatia ce a dus la infractiune : 1) victima care anterior infractiunii nu a avut nici o legatura cu faptasul – functionarul de bancă 2) victima provocatoare – din cauza arogantei.

momentul si durata evenimentelor din viata (ex. Evenimente care influenteaza cursul dezvoltarii comportamentului antisocial : . Vârsta funcţională – se bazează pe capacităţile biologice şi psihice ale indivizilor în raport cu care aceştia sunt clasificaţi într-o anumita categorie de vârstă .tranziţiile si momentele decisive din cursul vietii.un set particular de atitudini.permite clasificarea indivizilor pentru anumite roluri sociale ( dreptul de vot. indiferent de timp si spatiu 2 . . conflict parental).efecte de vârsta : determinate de ciclurile vietii.succesiunea rolurilor şi poziţiilor sociale dobândite de un individ de la naştere şi până la moarte . trecerea de la influenta parentala la influenta colegilor sau când persoanele trec de la şcoala la serviciu. de exemplu. responsabilitatea civilă. bătrâneţe ex.: .efecte de perioadă : determinate de perioada istorica.durata vieţii individului de la naşterea sa. mentalităţi.copilărie.schimbă rolurile sociale şi aşteptările culturale faţă de individ.diferenţele dintre grupele de vârstă reflectă schimbările în dezvoltare şi cele dintre epocile istorice.4 – Criminalitatea şi cursul vieţii Vârsta este o caracteristică demografică dar şi un atribut social care implică: . adolescenţă. pensionarea).un anumit stil de viaţă .exista un fundament diferit intre schimbarea comportamentului aparută din maturizare şi cea aparută din experienţă .un mod distinct de a percepe lumea şi a o gândi . Cursul vieţii – parcursul vieţii unui individ de-a lungul unei succesiuni de tranziţii create de societate şi diferenţiate în funcţie de vârstă. . opinii. valori şi norme culturale .. Vârsta cronologică .un sportiv este „bătrân“ la 30 de ani ! . afectând toti indivizii indiferent de vârstă . 10 . .efecte de cohortă : afectează toti indivizii care împartaşesc o experienţă comună. 3 . acestea având 3 efecte : 1 .

presupune dezangajarea faţă de rolurile sociale active şi familiarizarea cu alte roluri participative în familie. frecvenţei. Factori individuali de risc Factorii de risc amplifica riscul realizarii.dobândirea capacitaţii de comunicare şi interacţiune competenţa de exercitare a rolurilor.socializarea la bătrâneţe .în timp ce prevenirea presupune abordarea schimbarilor în indivizi.dezvoltă competenţe pentru exercitarea unor roluri specifice. .are un rol anticipativ pregătind tinerii pentru viitoarele roluri de adult. (socializare pentru moarte) O problemă metodologică: . somajul si divortul sunt simptome ale unei personalitati antisociale sau ii fac pe oameni sa devina mai antisociali? 11 .are la bază învăţarea capacităţii de confruntare cu cerinţe conflictuale .efectele asupra dezvoltarii individuale ale contextului national si ale macro evenimentelor..socializarea în adolescenţă . conştiinţa datoriilor şi responsabilităţilor cu privire la viaţa socială. Socializarea este un proces permanent în evoluţia persoanei: . deoarece este mai probabil ca şomerii să fie infractori decât persoanele angajate. De exemplu : . Este dificil de stabilit daca orice factor de risc este un indicator (simptom) sau o cauza posibila a delicventei.trecerea de la idealism la realism . etc.căsătoria.socializarea în copilărie . .informatiile despre factorii de risc se bazeaza pe variaţii între indivizi. o condamnare . absenteismul. .socializarea in perioada maturităţii presupune: . somajul este un factor de risc al infractiunii în indivizi deoarece este mai posibil ca oamenii sa comita infractiuni in perioadele lor de somaj decat in perioadele de angajare.consumul excesiv de alcool. Sunt necesare date longitudinale pentru clasificarea factorilor de risc si a trasaturilor carierei criminale. divortul.nu e clar dacă faptele descoperite în indivizi sunt aceleasi cu descoperirile facute între indivizi ( exemplu: şomajul este un factor de risc al infractiunii între indivizi. ca recesiuni saurazboaie. . . schimbarea domiciliului . Totusi. persistenţei sau duratei delincvenţei.înrolarea în armata.

in 12 . Alegerea scenariilor care prescriu comportament agresiv. acest lucru nu arata. . Comportamentul agresiv depinde de repertoriile comportamentale detinute de individ (scenarii cognitive). ca prietenii delincventi provoaca delincventa. care prezicea agresiune. depinde de trecutul recompenselor si pedepselor si de masura in care copiii sunt influentati de satisfactia imediata. pe baza presupunerii ca este mai putin probabil ca persoanele care pot aprecia si/sau simti trairile victimei se agreseze pe cineva. TEMPERAMENTUL Cele mai importante rezultate despre legatura dintre temperamentul din copilarie si delincventa ulterioara au fost obtinute in urma unui studiu în Noua Zeelandă. priveşte individul ca un procesor de informatii al carui comportament depinde de procesele cognitive şi de istoria recompenselor si pedepselor primite in trecut.este important sa nu includem variabile dependente (ex. dezaprobarea parintilor). Cea mai importanta dimensiune a temperamentului era lipsa controlului (nelinistit. concreti mai degraba decat abstracti in gandire si slabi in rezolvarea interpersonala de probleme deoarece nu reusesc sa inteleaga cum gandesc si simt alte persoane. pedeapsa legala. EMPATIA Empatia scazuta este o trasatura de personalitate legata de delincventa. de obicei.. prieteni delincventi . Delincvenţa este deci un răspuns la oportunităţi specifice.- desi delincventa este o activitate de grup iar delincventii au. in mod necesar. . Aceasta părere sta la baza programelor de pregatire a abilitatilor cognitiv-comportamentale al căror scop este cresterea empatiei. prieteni delicventi) drept variabila independenta in analizele cauzale pentru ca acest lucru ar conduce la concluzii false (tautologice) si la o supraestimare a puterii explicatorii sau predictive.anumiti factori pot fi atat indicatori cat si cauze ( consumul excesiv de alcool poate fi vazut ca un declansator situational mai degraba decat ca o cauza pe termen lung). impulsiv. Delicventii tind sa fie impulsivi. care a urmarit 1000 de copii de la varsta de 3 ani pana la 22 de ani. Temperamentul la varsta de 3 ani era notat prin observarea comportamentului in timpul unei sedinte de testare. TEORIA COGNITIVĂ Această teorie. a alegerii rationale. egocentrici. cu atentie scăzută).. delicvenţă auto-raportată si condamnări la vârste de la 18 la 21 de ani. când beneficiile percepute subiectiv depăşesc costurile (ex.

Persoanele cu astfel de deficite vor tinde sa comita delicte deoarece: .pulsul scazut este un predictor si un corelat important al delicventei. acestea apar precoce si ramân stabile o lungă perioadă a vietii.tendinta de a se concentra pe satisfactie imediata. empatie scazuta au planuri pe termen scurt le e greu sa amâne satisfactia deciziile de a comite infractiuni nu sunt influentate de consecintele dureroase ale delincventei. au aptitudini cognitive si academice reduse egocentrici. nelinistea. Impulsivitatea reflecta deficite in functiile executive ale creierului. şi se referea la masura in care indivizii sunt vulnerabili la tentatiile momentului.hiperactivitate si neatentie la scoala duc la esec scolar. . perspectivă pe termen scurt. .este cea mai importanta dimensiune a personalitatii care prezice delicventa.opozitie cu consecintele pe termen lung.un puls scăzut (semnificativ corelat cu condamnari pentru violenta. riscă frecvent. independent de alte variabile explicatorii) . Alte teorii au evidentiat importanta constiintei drept inhibitor intern al delincventei si au sugerat ca aceasta s-a format intr-un proces social de invatare in conformitate cu intarirea. Factorul individual cheie de diferentiere a fost denumit „autocontrol scăzut”.un nivel scazut de excitatie conform undelor alfa scazute pe EEG . IMPULSIVITATEA .este inabilitatea de a planifica şi cedarea in faţa satisfactiei imediate . de catre parinti. neîndemânarea. Oamenii diferă in tendintele criminale de bază. autocontrol scazut. . inabilitatea de a planifica viitorul.include: hiperactivitatea. violenţă auto-raportată si violenţă raportata de profesori. asumarea de riscuri. căutarea senzatiilor tari. 13 . tensiunea sau conductibilitatea pielii) .reactivitate autonoma scazuta ( rata bătăilor inimii.au un control scazut asupra comportamentului lor. a greselilor din copilarie . slaba capacitate de a intârzia o satisfacţie. Agresivitatea persistenta este o colectie de scenarii agresive invatate si care rezista la schimbare. localizate in lobii frontali. Persoanele cu autocontrol scazut sunt impulsive. respectiv pedepsirea. delicventii avand: . neluarea in calcul a consecintelor inainte de a actiona. Excitarea slaba corticala produce comportamente impulsive si de cautare a senzatiilor.o proasta abilitate sa ia in considerare consecintele actiunilor lor .

cu atat cantitatea de atentie a parintilor care poate fi acordata fiecarui copil descreste. 4 – a destrămării : părinţi despărţiţi. ducand la cresteri ale frustrarii. . .supraveghere parentală slabă ( e cel mai important) . ( expunerea la frati delincventi).respingerea copiilor de către părinti. a fraţilor.pe masura ce numarul de copii creste.Piaget consideră că nici un copil nu-şi poate dezvolta o moralitate matură până nu va trece prin morala constrângerii. 3 – a comportamentului deviant şi a valorilor inadecvate: părintii sunt infractori sau au atudini ce duc la infractiune . . in timp ce surorile tind sa o elimine. .separarea de un părinte. delincventul e o victimă a educatorilor săi ! Factori de risc familiali predictori pentru delicvenţă: . . Exista mai multe motive posibile: . 2. .J. conflicte între părinţi.inteligenta si legatura cu şcoala scazute . caminul tinde sa devina supraaglomerat. . tehnici inadecvate de educare a copiilor 4.familie numeroasa.tehnici educative sărăcăcioase .fratii mai mari tind sa incurajeze delincventa unui baiat.cu cat numarul de copii intr-o familie creste. .Rolul familiei in geneza delincvenţei Există 4 paradigme privind influenţa familiei : 1 – a neglijării : are două aspecte . familie numeroasă 3. abuz (fizic sau sexual) sau neglijenta. părinti antisociali. 14 .lipsa de supraveghere si lipsa de implicare (consecinte serioase) .delincventa părintilor si. mai ales.ordinea nasterii: familiile mari au mai multi copii nascuti mai târziu. Factorii familiali care conduc la delincvenţă sunt grupati in cinci categorii: 1. Un numar mare de copii in familie este un predictor relativ puternic al delincventei . conflict parental si familii destramate. 5.uneori. 2 – a conflictului : disciplinare nepotrivită si respingere reciprocă a părintilor si copiilor. absenţa sau boala unuia . iritarii si conflictului.

devine rece. .Teoriile despre cursul vietii se centreaza pe separare ca experienţă stresantă : conflictul parental. acest lucru are efecte negative ireversibile. pierderea parentala.daca un copil sufera o perioada mai lungă de privarea materna in primii 5 ani din viata. Familiile destrămate cauzează delincventa deoarece: . . posibilităţi economice reduse.băietii care trec prin divorţul sau separarea părintilor in primii 5 ani de viaţă. . . lipsit de afecţiune si. un delicvent. schimbari in figurile parentale si tehnici inadecvate de educare a copilului. Copiii vor tinde sa devina delicventi daca parintii nu raspund consistent si conform comportamentului lor antisocial si daca. venit familial scazut. Explicatii ale relatiei dintre familiile destramate şi delincvenţă se impart in trei mari clase.e esential ca un copil sa aiba o relatie calda. pedepse excesive la care este supus copilul. au un risc dublu de a fi condamnati până la 32 de ani. deseori. parinti antisociali. .Teorii mai recente ale învăţării sociale sustin ca comportamentul copiilor depinde de recompensele si pedepsele acordate de catre parinti si de modelele de comportament pe care le reprezinta parintii. inşişi părintii se comporta intr-un mod antisocial.Teoriile traumei sustin ca pierderea unui parinte are un efect daunator asupra copilului din cauza efectului atasamentului pentru parintele pierdut. Aceste teorii au inspirat folosirea metodelor de pregatire a parintilor pentru a preveni delincventa . afectuoasa si continua cu figura materna. 15 .Teoriile selecţiei sustin ca familiile destrămate produc copii delincventi din cauza pre-existentei diferenţelor faţă de alte familii in ceea ce priveste factorii de risc ( conflictul parental.

raporteaza trasaturile psihologice la etapele trecerii la act. b) – stiintifica : trasaturile personalitatii criminale se exprima prin manifestări fiziologice si patologice ce pot fi analizate stiintific (personalitatea criminală e un rezultat nu un dat). labilitatea şi indiferenţa afectivă. agresivitatea. 4 – etiologică : relevarea originii trasaturilor personalităţii criminale .pragul delincvential . Directiile teoriei : 1 – metodologica : definirea operationala a termenilor (egocentrism. Deschiderea teoriei : . mânios când e ofensat. Teoria clasică reţine patru mari trăsături psihologice privind personalitatea criminală: egocentrismul. starile de constiinta. adaptare-inadaptare. demonstreaza ca ipocrizia este universala. etc. devalorizeaza legea si oamenii. stare morala.5 – Teoria personalităţii criminale Originile teoriei : « trecerea la act » şi « starea periculoasă » au impus clarificari privind : . Atitudinea fata de sine : nu vede decat punctul sau de vedere. 5 – fenomenologica: analizeaza trasaturile interioare ale delincventilor. agresivitate) 2 – istorica: dependenta definitiilor utilizate de contextual istoric.zona tolerantei la frustrare .dinamica trasaturilor psihologice care sustin conduita infractionala. bănuitor. reactionează la frustrare prin gelozie.teoria personalitatii criminale este o ipoteza de lucru pentru interpretarea clinica. îşi maschează autoritarismul sau devine despotic. având o dubla deschidere : a) – clinica : impune clarificari privind sanatatea mintala. invidie. 16 . dominator . 3 – clinica: cautarea tipurilor de criminali si a structurii personalitatii lor. Egocentrismul Este tendinta de a raporta totul la sine : individul se consideră centrul universului. isi legitimeaza actul (« face patul pentru recidiva ») ceea ce in ochii lui este o adaptare reusita . Acestea constituie “nucleul central al personalităţii criminale”.

nu se folosesc de experienta anterioară. sugestibilitate (« prima impresie ») . incapabil sa reziste la solicitari (cauta satisfactii imediate) . 17 . se apara scotind la iveala mici detalii. Elementele labilităţii: capricii. .La delincventi. puerilism etichetat ca superficialitate. deficit de atentie. . acuzator pentru ca nu intelege mediul. delincventii nu sunt nelinistiti de viitorul lor . faptul ca mobilurile actuale sparg sau paralizeaza orice experienta trecuta sau orice previziune » . fara sa tina cont de gravele inconveniente atasate acesteia. se consoleaza repede. nu are nici un fel de influenta asupra imaginatiei lor » .Kate Friedlander. nu suscită incredere). influentat de ambianţă si hazard.tendinta marcata de instabilitate afectiva determina o organizare dinamica saraca a eului si o vointa rau integrata. . cred in previziuni si magie. sentiment de injustitie suportata (gelos. profesiunea. nu stiu sa-si conserve pana la capat siretenia si sunt ametiti de ideea de impunitate.Consecintele imprevizibilitatii : ajung sa vorbeasca despre infractiunile lor.Atitudinea fata de altii : este critic. grija dominanta pentru momentul prezent. minte usor . revin la locuinta lor dupa o evadare. de mobilitate (nu se tine de cuvânt. cauta mediul care-i convine. nevoie excesiva de miscare. ca urmare. noi impresii. . individul se lasa antrenat de necesitatea satisfacerii anumitor nevoi. sexualitate dereglata. lipsa inhibitiilor (defect de vointa). incapabil de respect. de exemplu. intensitatea ideii criminale ocupa tot câmpul spiritual.Lombroso : « In postura de criminali. lipsa da consistenta. placerea lucrurilor materiale. .in conduita delincventului predomină labilitatea : schimbă opiniile. Labilitatea Este capacitatea sa de a nu fi inhibat de amenintarea penala. copiii sunt lipsiti total de prevedere . vindicativ). referindu-se la opera lui Lombroso : »… exista o similitudine intre anumite aspecte ale mentalitatii criminalului-innascut si copil. este usor de convins. cauta noi prieteni. un viitor care nu este imediat sau nu pare astfel. lipsa inhibitiilor. cameleonic.

Primii. inseamna a realiza cu intentie conservarea si cresterea celuilalt . din contra. anterioare aparitiei constiintei si inteligentei. la care se adauga hormonii tiroidieni si adrenalina . 1912. placerea morbida de a face pe altul sa sufere . a comite acte distructive. Indiferenţa afectivă .este componenta structurală a personalitatii criminale Teorii şi ipoteze de bază Indiferenta afectiva – expresie a unui deficit constitutional . invidiosi. p. tendinte foarte diferite. Priviti sub activitatea lor morala. ceilalti. daca vom cobora in evolutia 18 . Prin pervertiri instinctive « trebuie sa intelegem anumite anomalii constitutionale ale tendintelor individului care apar in activitatea sa morala si sociala. Archives d’antropologie criminelle. altruisti . desigur. unii se arata calmi. orb si surd in privinta comportamentelor odioase. ostili. indivizii manifesta. excitabili. rai. spontane. dificili. docili. sunt pusi doar pe facut rau. Pentru a nu cita decat cazuri extreme. egoism. a face rau.semnificatie : lipsa de altruism si simpatie . primitive. gradul si forma lor. generosi. Aceste tendinte sunt instinctive pentru ca ele sunt. independendent de situatia si interesele lor. II – de ordin psihosocial : grupul defineste situaţiile de frustrare si asigura protectia. a crea ocazii de suferinta. . fara rezistente interioare de ordin afectiv. egoisti. ca si instinctele. binevoitori. altii sunt. din contra. mai rari. un deficit al instinctului de simpatie. Or. fara a vorbi de nenumarate grade intermediare.DUPRE – « Les perversions instinctives ». ele exprimand prin natura. A face bine. 502-530 . insasi fondul personalitatii. au o tendinta naturala de a face bine in jurul lor. răceală. devotati.Agresivitatea Conceptii privind agresivitatea : a) – constitutională : este un instinct universal b) – genetică (psihanaliza) : consecinta a frustrarii (dar pot exista si adaptări reuşite la frustrare ) c) – sociologică : rolul culturii (formele camuflate de agresivitate) Mecanismele agresivităţii : I – de ordin psihofiziologic : reactiile psihofiziologice de mânie au sediul in hipotalamus. inseamna a diminua sau a suprima voluntar conditiile de bunastare.

vom constata. 19 . daca vom urca in dezvoltarea individului. caracterul constant si primitiv al acestor tendinte. la originea acestei reactii.egocentrismul influenţeaza judecata morală iar indiferenta afectiva împiedică trăirea actului odios. . .psihologica a individului. vom observa permanenta si complexitatea crescanda a acestor tendinte congenitale ».pasiunea distructiva ii motiveaza infracţiunea . in fiecare din aceste tipuri extreme. de la nasterea sa pana la a fi adult. Indiferenţa afectivă – expresie a carenţei afective .este vorba de contextele formative care au dus la eclipsarea capacitatii emotive si a inclinatiilor altruiste sau simpatetice . Invers.

.de mediu general economici. afective şi alterările lor b .raportul criminal-victimă a .predispoziţii .declanşatori (ocazionali): factori din ambianţă 3 – după semnificaţia infracţiunii în viaţa autorului: istorici şi genetici 4 – după mecanismele care au generat infracţiunea: dinamici şi imediaţi (situaţionali şi reacţionali) Factorii situaţionali 1 . b – psiho-social: victima a cărei conduită duce la delict (adulter).6 – Factorii crimei Factorii criminogeni: 1 – după câmpul de acţiune a . victima în cadrul unui consens (suicid în doi).în sit. encefalită.factori care infl.mecanisme care intervin în raporturile criminal-victimă a . şomaj. 20 .cu acţiune globală b . TBC. intermediară: ex.după locul în geneza infracţiunii a .moral şi juridic: victima colaborează/ nu colaborează/ comite delictul (în legitimă apărare sau cea care simulează). lues.dispoziţii instinctive. sexul. gelozie.în sit. raporturile criminalului cu victima: vârsta. intelectuale. specifice (periculoase): victima atrage criminalul (paricid. starea psihopatologică.cu acţiune la nivelul individului 2 . tulburat).în sit. boli endocrine c . b . c . non-specifice: ocazia e căutată (creată) de criminal (şantaj). victima într-o situaţie vitală exploatat de criminal (disperat. .pregătitori alcoolul. alcoolul 2 – victima . ură). criminalul a fost mai întâi şantajat. provocarea.

. delincv. regresiune (individ frustrat cu comport.conştient: sentimente ce nu pot fi mărturisite b. flirt. criminologia putând fi considerată ca o patologie morală .Factori care susţin mecanismele crimei 1. primitiv cand e sub infl.nevoia de conservare a vieţii .. b. atentat verbal la pudoare neglijenţa. egoism) B.y Lopez): a.mobil: de ordin intim. de nivelul lor de viaţă sau de avere.delictele sexuale c.nevoi sublimate care se interpun între sentiment şi acţiune furt: escrocherie.originile motivaţiei primare a delincvenţei permite distingerea celor exogene (generate/influienţate de opinia publică. indif. specifice (periculoase) şi care generează tensiuni psihologice care duc la delict: agresivitate det. plagiat omor: insultă. b .relaţia nevrotică: în paricid există o fixaţie asupra mamei şi o dependenţă de tatăl autoritar şi urât. reacţionale rezultate din relaţia criminal – victimă: a .relaţie geno-biologică: descendenţii unor vagabonzi şi hoţi sunt atraşi unii de alţii.. identificarea (tensiunile se eliberează asimilând nevoile şi 21 . lipsa de cooperare . conduite de evadare (vagabondaj la un copil nedorit în familie)..nevoia de conservare a vieţii speciei . adolescentul fură pt.tendinţele defensive sau distructive det. autism (crimă pasională urmată de suicid).există o continuitate între motivele delictuale şi cele sociale.. a se afirma).mec. alcoolului). sublimarea (devierea dorinţei spre noi obiecte fără raporturi aparente cu ea.distincţie: .. în momentul crimei) A. Factori ataşaţi sit. de teamă sau mânie.. ideologie. Factori reacţionali (privesc personalit. c .motivaţia primară a delincvenţei (M. se confundă cu tendinţa sau pasiunea a.factori care susţin motivaţia crimei . de frustrare. concepţia despre onoare) de cele endogene (exces pasional.tendinţele posesive(achizitive) . ex. critică.motiv: raţiune intelectuală clară . ironie viol: seducţie.inconştient: nevoi inconştiente .relaţia psiho-biologică: atracţie reciprocă între 2 soţi alcoolici sau între prostituată şi susţinător.. calomnie.

22 . posibilităţi de şantaj. ierarhie. individul va căuta un mediu specific unde reacţiile sale vor fi admise şi în armonie cu stilul său de viaţă. asociaţia criminală (şef. interpersonale specifice: crima în doi. homosexualitate (prin contagiune. roluri. identificarea. raţionalizarea) 3. auxiliari). de argumente justificative). Factori ataşaţi situaţiilor mixte (ocazia trebuie căutată dar apare şi un stimul specific personal sau interpersonal): a) – inadaptarea (tensiune între individ şi mediu): dacă nu are sprijin. 2. raţionalizare (elab. d) situaţia de deţinut: se învaţă tehnici criminale. b) rel. imitaţie.aspiraţiile altui individ sau grup (model criminal). identificare). nevoia de a afirma omnipotenţa colectivă ca un mijloc de a compensa frustrările individuale („ patota”). proiecţia agresiunii ( răzbunare la întâmplare tinerii atacă un magazin pentru că nu au fost primiţi la cinematograful de alături). c) epidemia criminală: activitate spontană a unei bande. Factori ataşaţi situaţiilor non-specifice (amorfe): depind de gradul maturizarii infracţionale (proiecţia. motivată prin dorinţă de răzbunare. organizare.

tânărul va deveni delincvent. trece printr-un proces de dezangajare afectiva si realizeaza actul pentru salvarea propriului eu. Este cazul tinerilor care nu devin delincvenţi de la început: ei oscilează un timp între conduite corecte şi conduite infracţionale. b) cei care au reactii paroxistice accidentale de injustiţie suportată (crimele pasionale). Etapele trecerii la act in crima pasională : . chiar dacă nu trece la fapte. este caracterizat de un mod de gândire pro-infractional. Atitudinea criminogenă poate fi o trăsătură permanentă sau pasageră în viaţa individului care. Acest lucru apare atunci când el interiorizează modalităţile de justificare ale vieţii infracţionale tipice pentru grupurile delincvente („tehnicile de 23 . Există două tipuri de delincvenţi : a) cei care vin permanent in contact cu justitia iar maturizarea infracţională le-a influentat formarea personalitatii (recidivistii). Farrington Modelul criminogenezei – infracţiunea este o reactie la injustiţia suportată.7 – Trecerea la act Clasicii au descris trei modele ale trecerii la act : 1) modelul criminogenezei (Etienne de Greeff) 2) modelul “drift” ( David Matza) 3) modelul antideterminist (A. 2) autorul e influentat de atitudinea generala a colectivitatii fata de furt si hoti. Dacă influenţele pro-infracţionale vor fi mai puternice.atribuirea celuilalt a infidelitatii şi desconsiderarea sa profundă -asentimentul formulat: actul pare justificat şi indispensabil ( faptuitorul are de ales intre sinucidere şi omor) . Cohen) 4) modelul lui David P. Modelul “drift” .crima este produsul unei alegeri libere la capătul unui proces de «abandon în derivă către delincvenţă ». Trecerea la act în infracţiunea de furt: 1) autorul justifica furtul prin injustitia lumii (este convins ca lumea e populată de hoţi).etapa de criza – individul e sclavul propriilor justificari.

relaţii afectuoase cu cei din jur. Modelul antideterminist consideră că delictul se dezvoltă în timp şi etapizat prin tatonări ce pot fi modificate in functie de autor şi de situaţia precriminală. loialitatea. familia cu comportament infracţional şi privaţiunile socio-economice. inteligenţa scăzută. de absenţa stigmatizării. Modelul lui David P. atribuirea vinei victimei. condamnarea celor care-l condamnă. integrând teoriile dezvoltării şi cele situaţionale. virilitatea. mai pot acţiona unii factori pe termen scurt – plictiseala. II – faza de direcţionare: dominată de factori negativi precum familia săracă. proasta educaţie. furia. b) utilizarea de către delincventi a justificarilor legale privind alienarea mentala. contribuie toate. exigenţa de loialitate. consumul de alcool. întăreste sentimentul de injustitie. III – faza de inhibare: pot apare elemente care să blocheze trecerea la infracţiune – căldura părintescă. supravegherea de către părinţi. dezacordul celor apropiaţi pentru proiectele sale infracţionale. în ciuda interrelaţiilor lor. satisfacerea imediată a unor impulsuri (excitaţia). de percepţia costurilor şi beneficiilor. consideră că actul infracţional este rezultatul final al unui proces cu 4 faze: I – faza de energizare: individul doreşte bunuri materiale. c) principiile traditionale ale delincventilor privind onoarea. frustrarea. Actiunea infracţională nu apare brusc ci are o istorie iar etapele nu sunt strict ordonate. dificultăţi în găsirea unui loc de muncă. profesorul David P. Conţinutul noţiuni de « drift » : a) subcultura – neaga respondabilitatea. de probabilitatea subiectivă atribuită diferitelor rezultate urmărite. mediu intelectual nestimulator. În finalul prezentării sale. alcoolul. un statut privilegiat printre apropiaţi. Atitudinile delincventului după trecerea la act sunt revelatoare pentru personalitatea autorului : aceste atitudini permit diagnosticul perticulozităţii sale.neutralizare”): negarea prejudiciului. eşec şcolar. la dezvoltarea delincvenţie” 24 . pierderi majore scontate în cazul comiterii infracţiunii. forta majora. Componentele situationale au rol de feed-back. Farrington consideră că “impulsivitatea. inteligenţă scăzută. Farrington Cercetătorul britanic. disciplina centrată pe dragoste. iducaţie inadecvată. dacă aceşti factori nu sunt suficienţi de puternici. apare următoarea fază IV – faza de decizie şi trecere la act: este condiţionată de calitatea ocaziilor întâlnite. independent.

ranchiunos. de structura biopsihologica a persoanei . are accese de furie si distructivitate. . prin înmagazinarea ranchiunei si complex de inferioritate (incendiere) . . nu intelege nuantele. incendiere. lent. lipicios (aderent. incest.caracterul periculos rezulta din complexul personalitate – situatie. atentat la pudoare. . insistent. Seelig distinge: a – reacţiile explozive (acumulari afective care duc la reactii disproportionate. perseverent). .infractiunea este unica si indreptata contra unei singure persoane (grup) . frecvent consuma alcool . inclinati spre alcool pentru ca sunt disforici.delincventul trece printr-o criza .a – violente: din cauza exasperarii produse de excesul de critica.b – achizitive (furturi simple sau complice) : prin sugestibilitate . intelege greu esenta problemei. b – actiuni de scurt-circuit (nemotivate): subiectul e incapabil să adopte o conduită corectă (feed-back pozitiv= efectorul si receptorul se stimuleaza reciproc): la debilii mintal – piromani. vorbeste lent.Individul cu caracter epileptic: greoi.situatiile pot fi periculoase obiectiv sau subiectiv. tenace.tipuri principale : 25 . cu idei fixe.8 – Tipologia crimelor Crimele primitive (fără controlul eului) E. .subiectul e intr-o situatie specifica sau periculoasa din care nu poate scapa decat recurgand la delict (ocazia e deci prezenta) . furturi din magazine . infanticid) . . Crima utilitară .c – sexuale : precoce. repeta acelasi lucru. monoton . dezvolta stari paranoice. . fapt det.Debilul mintal cu reacţii antisociale : .2 – criminali prin reactii primitive: se răzbună sub imperiul furiei sau urii acumulate (asasinat. – 1 –criminali prin agresivitate: sunt in stare cronică de excitare (tensiune) si explodeaza la cea mai mica ocazie.

. ratiuni ideologice. autorul crede ca va instaura justitia in relatiile publice sau private. santajul inversat (victima santajeaza autorul).tipuri : . . poate fi urmata de de suicid sau de predare la politie . . dezinteres pentru viitor si viata sa . din generozitate in timpul razb.b – furt – casierul. .par dezinteresate. ..7 – delictul auto-punitiv sau prin sentiment de culpabilitate (Freud : act justitiar contra sinelui) : masochism. faze : I – procesul de reducere : amantul ranit revalorizeaza anumite lucruri (eul. .faze : consimtire atenuată. Sunt comise in banda. plictiseala. civile).6 – delictul liberator/de aventura: se naste din insatisfactia fata de viata cotidiana. banii cheltuiti) . Crima pseudo-justitiară .omorul ideologic : privit ca o datorie .5 – delictul revendicativ : autorul se erijeaza in aparatorul intr-o afaceri in care nu e direct implicat (din datorie.2 .delictul profilactic: autorul stie ca face ceva ilegal dar e convins ca astfel un rau mai mare si chiar face bine : eutanasia. .4 . . . II – dezangajare (un fel de suicid) : ruptura retragere. critici asupra unor persoane neinsemnatte si nu asupra celor intr-adevar urâte). ») . apar revendicari sub eticheta de dreptate sau chiar razbunare explicita . . criza. noaptea si e complica cu betie. calme social. minorul care fură bani. procese de compensare) . angoasa.avertizări anterioare . e rar in perid. monotonie. a se pune in valoare prin astfel de conduite (detinut – « daca nu m-am remarcat in bine. asentiment formulat. scandal sau viol.a – omor – pentru o moştenire sau o nouă căsătorie .exista intotdeauna un sentiment de razbunare (altruism. rol important al tertilor si al unei insulte siplimentare (« picatura….delictul simbolic: cel care sufera consecintele nu e legat direct de delincvent ( elevul fura creioanele profesorului care seamana cu tatal pe care il ura. . agresiunea preventive care descarca potentialul agresiv.1 – omorul pasional : rezulta dintr-un conflict sexual) . atunci sa ma remarc in rau ») 26 . excrocul care fraudează firma la care lucrează. reputatia.3 . iaristii publica istorii simbolice pentru a ataca regimul.

executia) .c – crime ale multimilor (spontane sau conduse de un lider) trasaturi : rolul sefului.a – crime comise izolat (ideea. coruptie. natura fenomenelor care genereaza crimele 27 . . falsuri.in lumea criminalilor : spargeri.ocazia e cautata ( pregatiri. . bande de adolescenti.in afara lumii criminalilor (gulerele albe): fraude fiscale.forme : . . bande de adulti efemere/permanente. exploatarea viciilor.scop achizitiv .b – crime comise in asociere (cu complicitate in aval sau in amonte – instigator) varietati: crime in doi (sot-sotie). pregatirea. Clasificarea crimelor după numărul de participanţi .Crima organizată . escroci . complici) .

El o numeşte temibilitate. Combinand capacitatea criminala cu adaptarea la mediu vom avea patru situaţii : 28 .T . în care costurile sunt mult mai mari decât beneficiile realizate.caracterizate de inegalitatea utilităţii şi a costului (utilitatea e considerara superioară). fundamentale. Pot fi de două feluri : comportamente întâmplătoare sau decizii bruşte. este primul care consideră cauza initială a crimei ca fiind o predispozitie organica a individului.costuri financiare . Costul general (G) al unei infracţiuni include următoarele componente: . de mare risc pentru individ ( ca în crima pasională).costul psihologic .P G=a1F+a2T+a3E+a4P (unde “a1-4” este un coeficientul de ponderare) Periculozitatea delincvenţilor Rafaele Garofalo (1851-1934). Din această perspectivă se disting : a) infracţiunile coerente (90%) .costuri temporale .ele au motivatia dincolo de balanţa utilităţii şi costurilor. c) infracţiuni aleatorii (10%) . înţelegând prin aceasta probabilitatea unui individ de a comite un delict sau capacitatea sa de a comite un act delict de altă gravitate. b) infracţiunile incoerente. Elemente constitutive ale periculozităţii a) capacitatea criminala (perversitatea constanta si activa a persoanei si capacitatea de rau pe cere o putem astepta din partea sa). b) adaptarea la mediu.F .E .9 – Periculozitatea delincvenţilor Specificitatea motivaţei infracţionale Intelegerea motivatiei trebuie sa ia in calcul noţiunile de utilitate şi cost al actului infractional. profesor de drept penal la Universitatea din Neapole.costuri energetic .

2) capacitate criminală mică. static. adaptare la mediu mică (ex. adaptare la mediu mică (ex. cerşetorii) Evaluarea stării de periculozitate : a) indicii legali : se referă la natura si nrumărul infractiunilor. etc. care exclude evolutia în bine a individului. pedofilul. criminalul pasionalal) 3) capacitate criminală mare. electroencefalograma. criminalul in serie). escrocul. adaptare la mediu mare (ex.1) capacitate criminală mare. desi bolnavii mintali nu comit mai multe delicte ca alte persoane. teste. teste proiective. 2) se poate confunda periculozitatea unui comportament dat cu periculozitatea individului 3) atunci când definirea periculozitatii este incredinţată psihiatrilor se crează o asociere intre maladia mintala si periculozitate. b) indicii bio-psiho-sociali: sunt relevati prin anchete în mediul de formare. micii găinari. Critici ale teoriei privind periculozitatea : 1) “periculozitatea” este un concept normativ si relativ ce depinde de legislatia fiecarei ţări si de momentul istoric traversat. anamneza. tâlharul. adaptare la mediu mare (ex. 29 . b) ezitari asupra prognosticului de recidivă: declararea starii de periculozitate are ceva pesimist. Motode de evaluare: a) clinice – interviul. recidivistul) 4) capacitate criminală mică. chestionare b) statistice – scalele de predictie Dificultăţi pentru expert în a formula concluzia de periculozitate : a) bazele psihosociale pe care se bazeaza diagnosticul sunt încă incerte si el va ezita sa traga o concluzie pe baza unei impresii subiective.

recidiva este o secvenţă premeditată de strategie adaptativă într-un mediu social global. tineri defavorizaţi. poliţişti - Cauzele persistenţei infracţionale . există un proces de “selecţie” a recidiviştilor din rândul unor categorii de populaţie – şomeri. lipsa de scrupule) . judecători. gustul pentru câştig facil. 30 . . camuflajul si coeziunea functionala . cu antecedente penale (recidiva devine un produs al procesului penal. . incurajarea. emigranţi. variază după epoci şi contexte recidiva .a – socializare defectuoasă : rebeliune contra autorităţii. subcultură.10 – Psihologia recidivei Introducere . deplasează accentul de pe infracţiune pe delincvent judecatorul trebuie să se întrebe : pedepseşte un vinovat sau îl determină să nu mai recidiveze. nivelul de recidivă exprimă ceea ce sistemul nu este capabil să elimine delincvenţa poate lua forma unui destin funest care-l absoarbe pe autor. dar unii pot scăpa acestuia ca problemă.b – inserţia intr-un mediu puternic împregnat de valorile criminale care asigură stabilitatea crimei (ghetou etnic. toxicomani.indicator al jocului dintre politicile penale şi politicile sociale din amonte simbolul eşecului tratamentului penitenciar (personalul penitenciare considerat un fel de “maturător al societăţii”).c – criminalii organizati asigura protectia. se află în marginalitate) . ostil unei reuşite prelungite recidiva poate fi interpretată ca un rezultat al instituţiei penitenciare: de la incapacitatea de a face bine la capacitatea de a face rău ca fenomen. trăiesc într-o zonă gri (caută ocaziile. incapacitate de a stabili relaţii satisfăcătoare cu alţii. un construct social ) dilemă : bună adaptare pe termen scurt dar inadaptare interpersonală pe termen lung atitudini diferite faţă de fenomenul recidivei la politicieni.

atrag alţi complici. întotdeauna încărcate de agresivitate contra sa s-au a altuia. impulsivitate) sau direct prin masurarea pulsiunilor deviante sau perverse (falometria în agresiunile sexuale) .d – mediul de droguri şi alcool : trăiesc din expediente şi întreţine activităţile « predatoare » .. Ed. raţiunea stăpâneşte situaţia dar reţinerea determină nelinişte.intensitatea predispozitiei are rolul central şi poate fi evaluata indirect prin analiza trasaturilor de caracter sau de personalitate ( nevoia de stimulare. ridicole. 31 .teama de a nu comite actul impulsiv se menţine atât timp cât subiectul se află în situaţia de a-l putea executa: de aceea el ia frecvent măsuri de apărare şi evitare a circumstanţelor favorizante. .renuntarea este o reacţie conjuncturală determinata de certitudinea. 597) . .e – criminalii cu guler alb : profită de legislaţie.actul e evitat. organizează reţele. Modele explicative privind recidiva . . Medicală.modelul criminologiei penale (disuasiv) (stiinta sanctiunilor si a efectelor sale) considera renuntarea ca o consecinta a efectelor disuasive cumulative iar recidiva ca un rezultat indus de o reactie de « neincredere » în pedeapsă . I. . o insuportabilă tensiune psihică .tipul ideal de recidivist : « psihopatul » sau « delincventul deficitar » afectiv sau cognitiv.bolnavul îşi reprezintă mintal foarte viu scena îndeplinirii acţiunii respective. . vol. dar prevede şi consecinţele ei. 1987. . .compulsio – constrângere) -apariţia în gândirea subiectului a unei idei care contrazice total convingerile sale şi care îl îndeamnă la acte fără sens. rapiditatea. Compulsie (lat.Gorgos – sub red. care cîştigă in forţă si precizie cu fiecare repetitie . pag.acest model se aplică recidivei « anormale » a delincventilor persistenti si duce la concluzia că precocitatea traiectoriei delincvente variază direct cu durata sa . carenţe afectiv-cognitive. anxietate. .modelul criminologiei clinice concepe R ca rezultatul unei predispozitii individuale de natură compulsivă iar renunţarea ca rezultat al unui proces de maturizare . Buc. severitatea şi legitimitatea sanctiunilor .(C.. “Dicţionar enciclopedic de psihiatrie”.delictul releva « adevărata natură » a autorului.

o traiectorie începe cu prima arestare a delincventului .Cannat (1955): pseudo-recidivişti (infracţiunea are un caracter fortuit).acest model se aplica recidivei « normale » a delincventilor ocazionali .efectele graduale ale maturizării.naturală: delincvenţa repetată fără a fi condamnată. 32 .renunţarea e determinată de: . tratamentul carceral are efecte doar asupra primelor două categorii.Tipuri de recidivă A .socială: implică o condamnare anterioară 20-30%.tipul ideal de recidivist : « delincventul rebel » Tipuri de recidivişti Pinatel (1953): ocazionali. sanctiunile informale sunt mai eficace ca cele formale in a intrerupe o traiectorie criminală .disuasiunea sancţiunilor primite. . marginali. sanctiunile penale au un « efect pervers » amplificand probabilitatea delincventei (pedepse similare pot avea efecte opuse).. mai mică de 50% pentru cele între 3 şi 5 ani şi sub 20% pentru pedepsele mai mari de 5 ani. cei care au nevoie de un regim îmbunătăţit şi cei care fac obiectul unor închisori stricte. B . d .in general.dificultăţile intrinseci de a reusi intr-o activitate cu minim de satisfacţii. îndoielnici. cronici Reverendul Vernet: reeducabili.penitenciară implică o şedere anterioară în penitenciar 50%. recidivişti ordinari şi recidivişti din obişnuinţă .Clasificarea modernă: cei cu fapte uşoare care stau puţin în penitenciar. . .renunţările rezultă din raritatea ocaziilor infractionale induse de mecanismele de reglare socială . .persistentă: multirecidivismul (aproximativ 5-15%) . recidiva e mai mare de 50% pentru pedepsele de până la 3 ani. .uneori insa. 47% au fost arestati cel putin o data pana la vârsta de 30 de ani . . C .acest model considera invariante predispozitiile delincvente individuale dar variabile conditiile in care trecerea la act este sanctionata. irecuperabili P. . -Curba renunţării . .

viaţa ia aspectul unui destin funest.gradul dezaprobarii morale si indignarii pe care il suscita delictul .2% Egocentrismul………….după a cincea ( pentru restul.9. -Frecvenţa oportunităţilor delincvente -frecvenţa infracţiunilor este determinată de : .24% 33 .intervalul care separă prima arestare de a doua este de 2.16.frecvenţa variază invers cu gravitatea crimei. .cîştigul procurat prin delict. . .34.renunţă după a doua arestare iar 87% . .0 trăsături .1% Labilitatea a fost găsită în 65.50% din delincventi abandonează inainte de a fi arestati .7% . 75% . . 38. . persistenţa in delincvenţă depinde de capacitatea individului de a exploata avantajele din „nişele” locale sau temporare ale oportunităţilor la care are acces.numărul si vulnerabilitatea ţintelor atractive. 58.1 trăsătură .31% din cazuri .2 ani in medie. cu atât infractorii îşi dublează eforturile şi sporesc flexibilitatea metodelor adoptate Giacomo Canepa a realizat un studiu în 1974.2 trăsături .).. .gradul de antagonism între delincvent şi victimă (confruntare/viclenie). găsind: .5% din cazuri Agresivitatea ………….2% Indifirenţa afectivă………16.24% .. privind nucleul personalităţii la deţinuţii recidivişti italieni de 18-25 de ani. .intervalul în care victima nu ştie că e păcălită asigură marja de manevră.recidiva şi abandonul se subordonează unei logici a câştigurilor sperate şi nu celei a fricii (de pedeapsa).3 trăsături .. umilinţe . pot fi şi « cîstiguri negative » : angoasa.ca urmare.4 trăsături .5% .7. .cu cât pedepsele sunt mai aspre şi instituţiile de control mai agresive. frustrări.32.

mecanismul reglator al descurajării este inactiv .Recidiva şi adaptarea . distribuitor. . . partenerii se schimba la fiecare nou delict.studiile cognitive au demonstrat că percepţia consecinţelor punitive ale infracţiunii este difuză iar în perioada de dinaintea comiterii actului. de calitatea si intinderea retelei de « asocieri diferentiale » capabile să mobilizeze parţial sau temporar alti delincventi : apar deci doua categorii de infractori : a) – instigatorii (« antreprenorii ») – aproximativ 18% (au varsta mai mare. revindere. . . infractori cronici care comit cele mai multe infracţiuni. eficienţa e condiţionată de identificarea corectă a riscului de recidivă: delincvenţii ocazionali – pedepse de intimidare delincvenţii care pot fi reformaţi – pedepse reeducative 34 .grupul cu risc crescut este cel al barbatilor de 18-35 de ani .de obicei.eliminare („incapacitatea selectivă”): prin încarcerarea pe termen lung a celor “irecuperabili”.formarea personalităţii recidivistului: prin procesul de maturizare criminală (debut precoce).diferentierea intre cele două categorii de delincventi se accentueaza progresiv . apropiati de parteneri pentru a fi considerati de incredere. erori evitate). traiectoriile pot fi: I – de la tactici de confruntare la tactici de viclenie şi de piaţă (delicte mai multe dar mai puţin grave) II – spre delicte mai puţine dar câştiguri mai mari : traiectoria devine ascendentă spre nişe mai bune – importator.cei care executa initiativele primilor – (31%) . punctate de eşecuri dar şi de reuşite (cîştiguri. reuşite neprevăzute.tradiţionale (fără rezultate notabile): întărirea represiunii .reuşita in delincvenţă depinde de atributele personale.trecerea la act: personalitatea e dominantă în situaţiile non-specifice . .traiectoria de recidivă este o succesiune de secvenţe de adaptare şi ucenicie. Instigatori şi făptuitori . si mai ales. functie de obiectivele urmarite.marimea medie a reţelelor de delincvenţi este de 6 subiecţi .în crimele pasionale indivizii sunt influenţaţi de motivaţii pe termen scurt şi pierd din vedere consecinţele pe termen lung ale acţiunii lor . b) – « executanţi puri” . au gaştiguri mai mari . cu rol strategic in alegerea si coordonarea delictelor) . -reţelele care « inovează » in timpul sau pe parcursul delictelor. experienta. Soluţii .

dacă utilizează abordarea cognitiv-behavioristă (recidiva se reduce cu 8%).evaluează riscul de recidivă funcţie de particularităţile persoanei şi trecutului infracţional şi sunt supuşi unui control şi supravegheri corespunzătoare.a . . delincvenţilor minori în instituţii specializate ( potenţialii recidivişti) .tratamentul penitenciar duce la scăderea frecvenţei implicării în activităţi infracţionale (“something works” – câte ceva funcţionează) dacă : .prevenire: capitol în “politica oraşului” .depistarea şi trat.c .delicvenţii care nu pot fi reformaţi – pedepse nedeterminate . . 35 .depistare şi trat.b . precoce a delincvenţilor potenţiali în libertate (înainte de pubertate) .moderne : .funcţionează pe baza unui model teoretic al cauzalităţii infracţionale.

pericolul concentrărilor umane. Omorurile şi sinuciderile pe grupe de vârstă: Omucideri: 19% bărbaţi. 36 . 310. 30 – 44 ani.000 de astfel de decese. anturajul care admite forţa. 1. infiltrarea violenţei în toate sferele sociale.peste 60 de ani Cele mai frecvente sinucideri sunt în 28% .700.500.000 sinicideri . conferirea de legitimitate.000 s-au înregistrat în ţările sărace. determină ură şi repulsie.între 45 – 59 ani Pacificul Oriental.000 persoane decedate în războaie. Efectele violenţei individuale – primele succese seduc dar stigmatizează pe cel care o foloseşte. Omorurile cele mai multe în s-au înregistrat în Africa şi America.000 morţi violente. dezumanizează. 14% bărbaţi. Sinucideri: 45% . Din totalul de 1. Cauzele psihologice şi psihosociale ale comportamentelor violente: eşecul dialogului. (Sursă – Organizaţia Mondială a Sănătăţii) Discursul contemporan despre violenţă este catastrofic: se vorbeşte despre contagiunea răului. violenţa cheamă violenţă ceea ce duce la o explozie de brutalitate. 15 – 29 ani. imposibilitatea de a scăpa. Europa şi Asia. gelozia (eşecul alegerii partenerului deseori se transformă în eşecul vieţii). 18% bărbaţi.între 30 – 44 ani. 815. Mediterana Orientală 21% .11 – Problematica psihosocială a violenţei În anul 2000 pe întreaga planetă s-au înregistrat: 520. iar restul în ţările bogate. 45 – 59 ani.

3. Procentul celor care consideră violenţa ca o soluţie potrivită. b) conştientizează partenerul neprevilegiat. Numărul celor care intervin între două persoane agresive scade. creşte cu vârsta. VIOLENŢA COLECTIVĂ Violenţa cetăţenilor contra puterii Violenţa puterii contra cetăţenilor Terorism Greve Revoluţii Terorism de stat Violenţă în domeniul industriei III. VIOLENŢA PAROXISTICĂ Războiul (Sursă: Jean Claude Chesnais „Istoria violenţei”. 5. 1981 Efectele violenţei televizate: 1. Credinţele morale devin mai slabe pentru că mediul social nu prezintă reacţii prosociale. 37 . Paris. 2. Copii vor considera comportamentul agresiv ca un lucru obişnuit şi un mijloc potrivit pentru rezolvarea conflictelor. 4.CLASIFICĂRI ALE VIOLENŢEI I. Aspecte psihosociale în conflictele interpersonale Este formă de socializare pentru că: a) instituie identitatea partenerilor. Creşte justificarea folosirii forţei de către autorităţi. VIOLENŢA PRIVATĂ Criminală Noncriminală Mortală Omor Asasinat Corporală Sexuală Suicid Accidente Execuţie Lovituri Răniri Violul capitală voluntare II.

ostilitatea poate fi exprimată liber.. lipsei de tact. dar în relaţiile primare există pericolul destrămării relaţiei pentru că sentimentele ostile se acumulează şi se intensifică. serialele TV (pentru că oferă şansa de a plânge). arbitrarului. Absenţa conflictului într-o relaţie nu poate servi ca indicator pentru stabilitatea acesteia. Cu cât relaţia este mai apropiată. În relaţiile secundare (ex. Cooperarea produce dependenţă. Sentimentul de opresiune creşte dacă este suferit în tăcere. 38 . atât de atracţie cât şi de ostilitate. cu atât mai crescută este investiţia afectivă şi cu atât mai mare tendinţa de a suprima şi de a exprima sentimentele ostile. reale sau ireale. bună dispoziţie. toanelor.• • • • • • • • • Dreptul de a ne răzvrăti împotriva tiraniei. pe când protestul deschis oferă satisfacţie interioară.. fapt ce oferă fiecărei părţi un mijloc de coerciţie şi opoziţie împotriva celeilalte. eliberare. Conflictele care interesează baza unei relaţii sunt mai intense decât cele care privesc problemele periferice. În relaţiile în care participanţii sunt profund implicaţi (cu întreaga lor pesonalitate). vor apărea atât sentimente de dragoste cât şi de ură. Aceste supape de siguranţă sunt necesare în structurile sociale rigide pentru indivizii nevrotici şi în situaţia când se acumulează frustrări în familie. duelul (pe vremuri). “Supape de siguranţă”: bancurile politice. vrăjitoria.: de afaceri). etc. face viaţa suportabilă alături de persoane insuportabile.

actiuni incoerente. cu sange rece. psihalogica) la primul act au intrerupt ingrijirea. inteligenta mediocră. nu are remuscari. . au avut parinţi alcoolici sau membri ai unor grupari satanice. rareori sunt şomeri. 2) neorganizat – incapabil sa-si stapaneasca pulsiunile.aparenţă fizică – fara particularităţi distincte.integrarea socio-profesionala – bine integrati in profesie si familie. membri ai echipelor electorale). perversiune morală si sexuală.12 – Ucigaşii în serie Distincţie necesară: Ucigaşi în masă – omoară mai multe persoane intr-un singur act sau prin acte repetate la intervale scurte (prototip : atacul cu bomba) Ucigaşi în serie – săvârsesc de la trei omoruri consecutive în sus. daca au beneficiat de ingrijire (medicala.starea psihica – responsabil si lucid in timpul actelor. este rece si nu este empatic (criminal rus – 52 victime printre care 10 copii declara ca nu regreta nimic. 39 . .antecedente psihiatrice – in copilarie au alarmat adultiiprintr-o agresivitate nemasurata. absenta culpabilitatii si a rezonantei afective nu a permis reorganizarea personalitatii. Tipuri de criminali in serie : 1) organizat – buna integrare sociala sau cu o situatie ce impune compasiune. capabil sa-si domine victima. . in general se camufleaza bine in reteaua sociala. inspira incredere in faza de apropriere de victima. criminal francez – 63 victime declara ca a savarsit crimele in spirit sportiv). 3) borderline – actioneaza dezordonat.reificarea victimei – tratarea victimei ca un lucru. rareori actioneaza in grup. angajati in activitati de binevolat (ingrijitori la spitale. deseori maltratati de parinti in exces. . Criterii tipologice : .sexul – majoritatea sunt barbati singuri.situatia familiala si copilaria – copilarie dificila. ingrijitori pentru persoane in vârsta. . . intelege consecintele actelor sale. nu considera oameni ca persoane ci ca obiecte ce pot fi supuse actelor lor permisive. marginali sau solitari. lucid.

cauta un complex da senzatii nu numai juisare sexuala. documente. 3) abordarea – este o adevarata opera de seductie ce inspira simpatie si incredere ( face o invitatie politicoasă. cere ajutor pentru a cauta o strada.Tipuri de motivaţii mai frecvente la ucigaşii în serie: 1) căutarea senzatiilor extreme – determinate de fantasme cu caracter pervers. personalizate. aspira la mai mult decat e posibil sau permis . 5) uciderea – e rituala si deseori filmată 6) prelevarea trofeelor si a părtilor de corp pentru a retrăi senzatiile perverse sau pentru a face colectie 7) organizarea scenei crimei – de obicei ca o încăpere funerară sau pentru a asigura anonimatul sau consacrarea mediatica (iau toate actele victimei. peruci. inventeaza mijloace de tortura complexe. lasa victimele intr-o stare ce inspira oroare. 5) căutarea celebrităţii mediatice 6) orgoliu patologic: se admiră pentru propriile calitati supraevaluate. narcisismul patologic îi sustine sentimentul de absoluta suprematie iar suferintele victimei il amuză. etc.) 2) pânda – intr-un loc frecventat. aspiră să aibă o putere din ce in ce mai mare. alegerea victimei dupa criterii personale. spală urmele. se simt frustrati daca victima moare prea repede. 2) negarea aplicabilitati legilor în cazul lor – individul este constient ca transgreseaza legilor dar considera că acestea au doar o aplicare teoretica. sa aibă drept de viata sau de moarte asupra victimei. 40 . un cadou. introduc diverse obiecte in orificiile organismului). 4) revitalizarea – prin vampirism sau antropofagie pentru a-si ameliora sanatatea sau a se regenera. cauta senzatii intense care considere ca-i sunt rezervate numai lui. poate simula un handicap). se consideră un « artist al crimei » . un animal. poate fi imbracat în uniforma unui politist. Fazele modului de operare : 1) pregatiri organizate sistematic – are un adevărat arsenal operational (arme. manipulare si control. comunică presei sau autoriăţtilor mesaje magalomanice. 3) cauta senzatii extreme de dominare. 4) tortura – trateaza victima ca pe un obiect.

participa la reconstituiri pe care le consideră adevărate ritualuri. mass-media a devenit un mijloc incitativ al treceri la act prin activarea sentimentelor de omnipotenţă. desemnate pentru a lupta contra unui « flagel social » . Notă : 1) modul de operare rămâne neschimbat in timp. 41 . cultul eficacităţii si modifica procesul de constructie al identităţii personale. 3) în societatea spectacolului. civilizatia imaginii privilegiază efemerul. 2) unii se consideră misionari cu puteri mistice sau intrumente supuse unor forte superioare.8) comportamentul în timpul anchetei – se intereseaza de mersul anchetei pentru a cauta senzati perverse.

lucru care amplifică si mai mult procesul de distrugere a grupului din din interior. apar tensiuni in interiorul grupului ce pot fi determinate de trei tipuri de motive: . din cauza succeselor.membrii activi . încep să se remarce indivizii cei mai cruzi.auxiliari (tăinuitori.diferentierea in gradul de distribuire a sarcinilor periculoase . experimentat si abil). El nu mai ia parte la actiune in mod direct dar controleaza din umbra toata operatiunea. sporesc masurile de securitate si sanctiunile pentru membrii grupului care actioneaza pe cont propriu sau nu respecta procedurile. 42 . Aceste tensiuni sunt nefaste pentru viitorul grupului infracţional. această tensiune se transmite in lanţ si la grupurile vecine cu care colaborează. Modul de intrare in banda este foarte dificil.insatisfactia in legatura cu modul in care sunt conduse operatiunile .modul cum se împarte prada In momentul in care apar tensiuni. Grupurile infracţionale au o ierarhizare interioara si o specializare a rolurilor. complici) După o anumită perioadă. Killer-ii au aparut initial pentru a pedepsi membrii infideli ( la început au fost gărzi de corp ale şefilor). Are un sef recunoscut (cel mai inteligent.sefi . Odata instalată violenţa in interiorul grupului. Bandele se structurează de obicei pe trei niveluri: . Importanţa şefului se modifica pe masura ce succesele se acumulează.13 – Aspecte psihologice privind grupurile infracţionale Banda este o grupare de indivizi care au ca scop comiterea de infractiuni. Se rupe contactul intre sefi si indivizi. La inceput banda are mici dimensiuni dar cu timpul structura sa creste.

cultura suporterilor e un cadru de referinţă care le influenţează comportamentul. volei pe plajă) .exaltă reuşita socială şi meritocraţia .1 – disciplinar şi moralist (arte marţiale) .prin reguli şi tradiţii. unele popoare dezvoltă o “cultură pozitivă” transformând suporterii în ambasadori ai toleranţei şi spiritului sportiv (Scoţia).4 – sfidare (automobilism) .sportul a devenit: .sportul de masă este dominat de (ego-bilding narcisic): . . care îi fortifică şi perfecţionează calităţile corporale.3 – sănătate (aerobic. solidaritatea şi dezinteresul. naţionale şi individuale. 3 – dramatizează identităţile locale.2 – divertisment(dansuri moderne.căutarea plăcerii . scopuri de atins şi concurenţă sănătoasă. . 2 – exprimă echilibrul dintre sublimarea violenţei prin competiţie şi socializarea ludică.Semnificaţia fotbalului 1 – un limbaj înţeles de toţi (“esperanto” sportive şi cultural).căutarea emoţiei corporale .căutarea evaziunii . efortul.14 – Violenţa în sport . 4 – exprimă problemele sociale ale momentului (afirmarea europeană. . competiţia cu alt stat) 43 .Tipuri de sport: .căutarea experienţei de sine .amplifică mecanismele clasice ale spectacolului: incertitudinea şi identificarea . gimnastică medicală) . . canalizează agresivitatea spre efort.Coubertin: sportul este o şcoală a moralităţii care cultivă curajul de a lupta. Astăzi .un instrument de apropiere între oameni şi între grupurile sociale.Kant: sportul este o datoriea omului faţă de sine.

voinţei de putere → a crescut distanţa între cluburi şi public: · spectatorul e văzut doar într-o perspectivă comercială. unde predomină opresiunea politică şi economică.o societate anonimă. · acest lucru a determinat o deresponsabilizare a spectatorilor de instituţia sportivă care e percepută ca o entitate abstractă → glorifică “produsele fără defect”: eroii stadioanelor aparţin culturii calităţii tehnice totale (Roky IV). cu durată limitată . unde există revendicări sociale sau ale grupurilor etnice.2 – spectatorii . Aspecte negative în sport → rivalitatea cluburilor şi naţiunilor → nu mai domneşte justiţia → spectacolul vedetelor (poate fi o formă de alienare) → fascinaţia .devine un câmp de securitate când se dispun elemente pentru a salva pacea sportivă. ca un obiect de consum sau ca un consumator pasiv al spectacolului şi al produselor sale anexe.“suporterismul” este o mişcare activă de implicare a individului şi puternic încărcată afectiv.4 – cei care supraveghează .dramatizării .structură: -1 – participanţii la spectacol (jucători. în zonele cu slabă mobilitate socială) 6 .5 – cei care înregistrează/comentează evenimentul (jurnalişti) . pacea socială şi ordinea publică. 44 . manageri) . poate transforma atleţii în “maşini aflate sub perfuzie” Populaţia marilor stadioane . tehnicieni.performanţei excepţionale .3 – cei care îndrumă (plasatorii) .au o cultură sportivă variabilă .5 – devine un câmp infracţional când scapă din cercul dreptului şi al legilor (mai ales în ţările autoritare sau foarte ierarhizate.

venirea lor nu e motivată de pasiuni partizane ci de interese profesionale.vin cu familia. oportunităţi de întâlnire . Cauzele violenţei suporterilor a) b) c) d) e) – concurenţa grupurilor stimulată de lideri – activarea răzbunării (prin atribuire) – memoria disputelor şi a rezultatelor acestora – forţele de ordine (din stadion şi din afara lui . 2002) Tipuri de violenţă în sport A – după combatanţi:. majoritatea spectatorilor pot bascula în acest tip de violenţă.după gradul de implicare: 1 – suporterul activ (pasionat) 2 – spectatorii pasivi: . Jaccoud. cu prietenii.după obiect: 1 – ai echipei naţionale: mai vârstă.între suporteri şi forţele de ordine (nu sunt incluse acţiunile beţivilor) B – după caracteristicile violenţelor 1 – violenţe spontane (punctuale): potenţial.între suporteri şi jucători . cu vecinii.atitudinile lor nu sunt determinate de spectacol .organizate de nucleul dur al suporterilor unui club care încearcă sistematic să înfrunte nucleul dur al clubului rival. selecţionat economic. 2 – violenţe permanente. organizate (huliganismul): . 45 .între suporteri . mai feminizat. autocontrol sporit. nu au spirit colectiv (sunt doar spectatori). 2 – ai cluburilor: se deplasează în masă în teritoriu .după comportament: a – paşnici b – cu risc de violenţă punctuală c – huligani specializaţi în violenţă (nucleul dur) .Tipuri de suporteri .mercantilismul unor conducători sportivi (Malatesta. simbolice. funcţie de circumstanţe şi de conjugarea unor factori de risc asociaţi cu reacţii emotive.

. . organizare slabă (puţine case de bilete). lipsa serviciilor de securitate..1 .2 .violenţa organizată .participare la afirmarea identitară . Huliganii: .caută vizibilitatea şi reputaţia când evenimentul se derulează „pe teritoriul lor”. . . . Formele violenţei pe stadioane I . 3 – catastrofele (prăbuşirea tribunelor.deplasează vizibilitatea spre tribune.caracterul planificat al violenţelor e dovedit de incidentele derulate înainte de meci şi de coordonarea acţiunilor prin noile tehnologii de comunicare (GSM.2 .1 . .liderii şi cei prezenţi la toate meciurile (nucleul superactiv).violenţa pentru violenţă III – violenţa ca resursă în dinamica grupului .3 . morţi): sunt determinate de infrastructura defectuoasă. internet).liderii violenţi 46 .a face să pari violent: . în cartiere şi oraşe.preferă o identitate negativă conferită de apartenenţa lor la un grup care dezvoltă incidente mediatizate.contestarea . Situaţia actuală privind huliganismul: este fundat pe tradiţia susţinerii (sprijinului) este deriva extremă a suporterismului reactivează mitul “clasei periculoase” se constată o deplasare a violenţei din interiorul stadioanelor spre exterior.extrag o valoare simbolică din actele violente şi din participarea lor la nucleul dur.rolul de suporteri tinde să fie acaparat de tinerii din cartierele sensibile.1 – jocul de-a opoziţia .componenţă: . fapt care determină o conexiune între huliganism şi violenţele urbane. bilete pe piaţa neagră.2 – provocări şi intimidări II – trecerea la act: .ei se consideră o elită a suporterilor şi fac din apartenenţa lor la un grup de huligani un mod de viaţă care aduce o plus-valoare identităţii lor sociale.sunt o „competiţie” paralelă cu întrecerea sportivă. .

.geneză: .7 – echilibru între exigenţele de securitate (cum să se răspundă factorilor reali de risc) şi necesitatea menţinerii caracterului festiv şi convivial al manifestării (raporturi pozitive între oameni în societate) 47 .o complicitate la fenomenele violente (sub pretextul “liberării controlate a emoţiilor “) . 3 – transgresarea normelor este un construct social format în timp (ex.vechimea suporterilor.teme: organizare ritualuri.a – cauzală: accent pe etiologia violenţei . o construcţie .o zonă de “pământ al nimănui” . modul cum viaţa socială generează devianţa.consecinţă: efectul probabil este că această mişcare de “docilizare” să incite o parte a populaţiei să găsească violenţa agreabilă ! Acţiuni preventive în sport Principii: .structuri permanente de gestionare a fenomenului “Consiliul naţional contra violenţei în sport” – Anglia.acţiuni direcţionate spre suporteri .Analiza psihosocială a violenţelor . etichetare. voinţa de a fi diferit.2 .forme: .grupurile de suporteri: anticipează acţiunile forţelor de ordine .acţiuni direcţionate spre ambianţa cluburilor . poliţia nu intervine sau nu reţine pe nimeni iar magistraţii nu aplică legea) 4 – neaplicarea normelor este un vector al violenţei 3 – “blândeţea” conducătorilor de club creează: . experienţe partizane trecute.violenţa e un proces.6 – securitatea spectatorilor are prioritate .5 .b – comprehensivă: .implicarea colectivităţilor locale . 2 – socializarea implică în mod necesar represiunea. atribuirea responsabilităţii.3 . număr. .forţele de ordine: tip.1 . repartizare în spaţiu Soluţii la huliganism 1 – condiţia umană trebuie să fie sub semnul auto-controlului.4 . raporturi.acţiuni pe termen lung . Spania “Comisia naţională mixtă de securitate pe stadioane” – Franţa “Comitetul naţional pentru sport şi securitate” – Germania . context actual.

2 – Responsabilul cu relaţiile cu suporterii şi asociaţiile de fani . . măsuri educative şi sociale. infrastructură. Măsuri de prevenire: ale poliţiei.8 – a lăsa la nivel local autonomia necesară pentru măsuri adecvate.ameliorarea relaţiilor club – suporteri .rol consultativ pentru suporteri .o politică a ospitalităţii: structuri de primire specializate.Leeds United: parteneriat cu Ministerul învăţământului. legislaţie.însoţirea suporterilor . zile): ambianţă plăcută. favorizează educaţia şi integrarea tinerilor.numirea unui responsabil cu securitatea din partea suporterilor . susţine politicile sociale. transport.clubul trebuie să valorizeze asociaţiile oficiale de suporteri. Modalităţi de prevenire: . promovează respectul altor culturi şi luptă contra rasismului. organizarea caselor de bilete. atragerea la şcoală a copiilor cu dificultăţi (aceşti elevi sunt aduşi la şcoală cu autobuzul clubului iar rezultatele lor la învăţătură s-au ameliorat).valorizarea eticii în sport.acţiuni poliţieneşti . schimb de idei → evaluarea nevoilor şi aşteptărilor → formalizarea contactelor → conceperea cartei care va defini clar drepturile şi obligaţiile. asupra populaţiei locale .promovează sportul în comunităţile defavorizate 3 – Rolul clubului în mediul social .promovarea dialogului cu cluburile rivale . controlul spectatorilor prin camere de supraveghere.antrenarea vedetelor (au rol major) Relaţiile clubului cu suporterii şi cu mediul social 1 – “Carta suporterilor” .acţiuni: . .acţiuni înainte de meci (ore. să stimuleze crearea lor şi să le ofere un loc în sfera gestionării clubului.mese rotunde trimestriale .. cazare.partenariat privind drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi . competiţia nu trebuie să genereze un sentiment de excluziune ( în cartierele defavorizate sau la tinerii cu probleme) .a întări rolul clubului în mediul social .etape: contact → dialog. programe… .oferă informaţii despre bilete. Lille 48 .

Cehia: dezvoltarea unei noi generaţii de suporteri prin crearea de cluburi de suporteri-juniori (8-12 ani). loisir la club. Franţa: în 28 de departamente există „ofiţerul de prevenire a violenţei în sport”. 49 .Metropole: turnee şcolare de fotbal cu participarea jucătorilor profesionişti.

2. în libertate. 2. 5. . criminalitatea este o problema globala iar solutiile sunt partiale.spatiu dihotomic si ierarhic . 3. creste capacitatea de a risca. 4. 4. 5. conditia infraumana se invata (a fi « nimeni » nu mai deranjeaza) 6.spatiu inchis . noul model social trebuie sa i-a in calcul si criminalitatea care decurge din acest lucru. 3. securitatea inchisorii e asigurata de un anumit tip de relatii interpersonale intre personal si detinuti Coordonatele institutiei penitentiare : . inactivitate prelungita 50 . planeta traverseaza o perioada contradictorie : marea toleranta fata de comportamentul uman.spatiu penal .spatiu al experientelor limita (« omul este condamnat la libertate ») .detinutii sunt adusi impotriva vointei lor. unii fiind oameni cu funcţii importante) 7. contagiunea morala. neincrederea si critica fata de institutiile de control social. saracia rolurilor sociale. sa nu aiba delicventa si ca urmare sa nu existe inchisori.spatiu al autoritatii – interactiuni sunt asimetrice. mulţi alţi delincvenţi. Ce este mai rău în penitenciar ? 1. sfirsitul iluziei ca o societate poate sa aiba conditii bune. care te priveaza de responsabilitati. .prima sarcina a unui director de penitenciar . functia hoteliera a penitenciarului – se asigură o multitudine de servicii. nu exista singuratate morala (deţinuţii ştiu că au rămas afară. disciplina este importanta. descarcari bruste de tensiuni.siguranta personalului si a fiecarui detinut de ceilalti detinuti.un camp de forte – tehnici de dominare din partea gardienilor si tehnici de rezistenta din partea detinutilor.15 – Noţiuni de psihologie penitenciară Introducere 1. inchisorile actuale si-au pierdut specificitatea 6. .

Expertul are o viziune de ansamblu. 1945 – existau in SUA 80 . distinctia necesara .somatizari multiple .Prima pedeapsa 1. Intre cele doua razboaie mondiale. raportul fata de detinuti fiind de 1 psiholog la 2000 de deţinuţi. Specialistul este centrat mai ales pe o anumita problematica. Evolutia institutionala nu este posibila fără experti si specialisti. 1909 – este angajat primul psiholog in penitenciarul din Chicago in “Clinica pentru tinerii delicventi din Chicago” (psihiatru pentru a testa inteligenta) 1913 – In New York la “Reformatorul pentru femei” este angajat un psiholog pentru a identifica detinutele care puteau sa profite de programul de scolarizare si se puteau intoarce in societate fara riscuri. o problema de evolutie sau involutie a personalitatii 3. 2. sarcina psihologului in inchisorile americane era de a depista deficientele de inteligenta si de a da un prognostic pentru eliberare. impune adaptarea la valori si norme informale.pedepsele scurte nu sunt o adevarata excludere . tânar sau copil. Valoarea timpului trait e diferita la un matur.anularea intimitatii (nu exista refugiu) . 51 . istorică. şocul depunerii : .100 de psihologi proveniti din armata. comparativă.supraaglomerarea -deposedarea de bunuri personale afecteaza capacitatea de supravietuire Evoluţia psihologiei penitenciare Capacitatea de progres a unei insitutii este determinata de numărul specialiştilor pe care ii are.pedepsele lungi sunt asemanatoare cu condamnarea la moarte pentru ca deţinuţii ies din constiinta lumii iar sederea in penitenciar se transforma intr-un anumit stil de viata.

3. 3.lipsa de autonomie pentru specialist . masurarea inteligentei evaluarea personalitatii redactarea rapoartelor reuniuni cu personalul consiliere individuala evaluare aptitudinala cercetare sarcini administrative 52 .dificultati de a ajunge in posturi superioare psihologilor 1934 – in SUA se considera ca psihologii desfasurau cinci activitati principale: 1.Gluck: “mediul penitenciar nu este atractiv pentru psihologi din cauza conditiilor rigide si inflexibile din aceste institutii care devin obstacole pentru dezvoltarea personala si profesionala”. Primul psiholog angajat in Canada a fost in 1955. 5. Tot in 1973 se analizeaza dificultatile de adaptare a psihologilor la conditiile de penitenciar: . 2.dificultati de comunicare cu persoanele de nivel inferior . 7.atmosfera de tip militar . 4. In 1960 aveau 7 psihologi iar in 1970 – 50 de psihologi. In 1973 se hotaraste ca raportul psiholgi – detinuti sa fie de 1 la 150 si de 1 la 40 in penitenciarele spital. 2.psihologii aveau ca superiori persoane fara pregatire profesionala deosebita . 4. 1 este reinsertia sociala si abia apoi custodia. 1938 – în Canada o comisie parlamentara face o ancheta in penitenciare si considera ca obiectivul nr. Comisia parlamentara recomanda angajarea de psihologi. 8. 5. administrarea testelor evaluarea si clasificarea detinutilor aplicarea masurilor coercitive cercetare evaluare in vederea eliberarii conditionate 1952 – Corsini si Miller identifica 14 activitati ale psihologilor din mediul carceral: 1. 6.

8% anchete si cercetari. consiliere. ajutandu-i pe detinuti sa se adapteze matur si eficace la stresul din inchisoare”.terapie).9. activitati cu personalul 12. tratament. 1970 – Norton. evaluarea si redactarea rapoartelor. 30% din timp activitate corectiva (consiliere. formarea personalului 13. terapie de grup 10. analizand activitatea psihologilor o clasifică astfel: 48% din timp le ia administrarea testelor. 1980 – Asociatia Americana a Psihologilor Corectionali (AAPC) adopta standardele pentru serviciile de psihologie din inchisorile pentru adulti unde sunt definite cele 5 functii specifice rolului de psiholog: formare. cercetare (inclusiv elaborare de teorii) 53 . administratia si psihologii. evaluare pedagogica 11. 13% din timp le ia formarea personalului. 1971 – Rahn propune inlocuirea modelului medical cu modelul psihologiei industriale. formarea detinutilor 14. Psihologul are rolul de intermediere intre detinuti si administratie. evaluare. prezentarea unor expuneri in exteriorul penitenciarelor 1956 – Bodemar: “În inchisoare exista o relatie tripartida care opune detinutii. considerandu-i pe detinuti persoane normale. conferinte.

Oradea. Gheorghe Florian Cunoaşterea modului cum diversele categorii de deţinuţi adulţi îşi motivează infracţiunile. violare de domiciliu. proxenetism. pe această bază. este deosebit de importantă pentru înţelegerea factorilor premergători şi a mecanismelor de justificare utilizate de aceştia Avem în vedere acele infracţiuni care au cea mai mare pondere în totalul celor existente în prezent în penitenciare: omor. lovituri cauzatoare de moarte. Mărgineni.Anexa 1 MOTIVAŢIA INFRACŢIONALĂ LA PERSOANELE ADULTE CARE EXECUTĂ PEDEPSE PRIVATIVE DE LIBERTATE Dr. infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice. mutaţiile apărute în timp. Bucureşti-Rahova. Poarta Albă. înşelăciune. adecvarea instrumentelor utilizate la obiectivele urmărite. diferenţele calitative dintre diferitele surse de date. tâlhărie. trafic de influenţă. Timişoara. atitudinea lor faţă de pedepsele primite. Gherla. Tulcea . furt.vătămare corporală gravă. abandon de familie. vom putea releva tipologia motivaţiilor la delincvenţii români. ultraj. Bucureşti-Jilava. METODOLOGIE 54 . Satu Mare. modul cum concep reintegrarea lor socială după liberarea din penitenciar . De asemenea. Brăila. Iaşi. deschiderea la dialog a persoanelor deţinute. corespondenţa acestora cu situaţia lor socială. trafic de stupefiante. viol. luare de mită. se vor putea stabili modalităţi eficace de intervenţie pentru prevenirea viitoare a acestor conduite antisociale. Acest studiu este realizat pentru prima dată în ţara noastră şi are deocamdată doar o valoare exploratorie: el a urmărit să determine dimensiunile problematicii studiate. Realizând această investigaţie mai mulţi ani la rând. Acest studiu a fost realizat în anul 2005 în colaborare cu specialişti în probleme umane din 14 unităţi de detenţie subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor: Aiud. Târgu Mureş. caracteristicile fenomenului de atribuire a cauzalităţii în cazul deţinuţilor români. Focşani.

au fost notate în detaliu. 50 – violare de domiciliu. 91 – viol. modul în 55 . având nivel cultural ridicat şi scăzut. în condiţiile acestui studiu. împrejurările şi motivaţia faptelor comise. din mediul urban şi rural. 87 – înşelăciune. astfel încât să putem înţelege justificările infracţionale pentru fiecare subiect investigat. 25 – trafic de influenţă şi 18 – luare de mită. 98 – tâlhărie. Chestionarele realizate pentru fiecare infracţiune s-au bazat pe experienţa celor care au lucrat nemijlocit cu aceasta categorie de persoane.psiholog. 38 – proxenetism. 54 – trafic de stupefiante. 44 – abandon de familie. rubricile privind motivaţia infracţională reieşită din rechizitoriu şi cea apreciată de personalul care lucrează nemijlocit cu cel în cauză .680 de subiecţi). şef de secţie. Fiecare tip de chestionar a fost aplicat la deţinuţi recidivişti şi nerecidivişti.În cele 14 unităţi de detenţie au fost aplicate chestionare special concepute la deţinuţi adulţi care au comis infracţiunile amintite. deţinuţii care au absolvit liceul. 54 – ultraj. 105 – furt. Diferenţele de reprezentare a deţinuţilor de la o infracţiune la alta sunt datorate faptului ca în unele unităţi nu au fost găsiţi deţinuţi care să îndeplinească exigenţele prevăzute sau nu au fost de acord să participe la acest studiu (lotul iniţial prevăzut a fost de 1. supraveghetor -. Toate răspunsurile oferite de deţinuţi la chestionarele administrate au fost trecute pe o foaie de răspuns iar atunci când relatările lor au fost mai nuanţate decât variantele propuse de noi. INVESTIGAŢIA DE TEREN Au fost investigaţi 947 de deţinuţi a căror repartizare pe infracţiuni a fost următoarea: 119 – omor. 56 – infracţiuni la legea circulaţiei. 49 – lovituri cauzatoare de moarte. De aceea. Prin „deţinuţi cu nivel de cultură ridicat” s-a înţeles. 59 – vătămare corporală gravă. Au fost consemnate aspecte calitative privind motivaţia infracţională reieşite din analiza rechizitoriului precum şi din relatările personalului care lucrează nemijlocit cu deţinuţii cuprinşi în eşantion. S-a ţinut cont de faptul că deseori deţinuţii prezintă incomplet situaţia lor juridică. o şcoală postliceală sau o facultate. educator. au avut o importanţă specială.

de indivizi de care s-a profitat. le asigură imaginea cea mai avantajoasă: de victime. Ca urmare. care le diminuează culpabilitatea şi le reface echilibrul sufletesc. se vor putea lua măsurile adecvate pentru a corecta condiţiile de viaţă sau modalităţile de neutralizare utilizate de delincvenţi pentru a-şi justifica modul de viaţă. cunoscute de cei care se ocupă de controlul şi reducerea acestui fenomen social. Doar plecând de la aceste mecanisme generatoare de criminalitate. de oameni cu lipsuri materiale majore care sau sacrificat pentru familia lor. Instituţia penitenciară este un loc de perspectivă socială care permite o viziune profundă asupra unor procese şi dificultăţi aflate la nivelul indivizilor. noii veniţi găsesc justificări infracţionale gata fabricate. Ei analizează instrumentele utilizate şi oferă/aleg răspunsurile care. Eforturile de prevenire şi control a criminalităţii nu pot ignora motivele pro-infracţionale specifice unui delincvent sau unei categorii de delincvenţi. care duc la decizia de a comite o infracţiune. CONCLUZII GENERALE 1. se vor putea înţelege şi proiecta modalităţi de intervenţie adecvate care. din punctul lor de vedere. În cazul recidiviştilor. de persoane care doar au ripostat la o provocare. elaborarea justificărilor infracţionale este un amplu proces de creare a structurilor de auto-legitimare a stilului lor de viaţă. Chiar dacă aspectele generale sunt. 4. În lumea condamnaţilor. am găsit un procent însemnat de rechizitorii care nu conţineau referiri clare la 56 .care ei îşi reprezintă victima şi contribuţia ei la comiterea infracţiunii. În dosarele de penitenciar ale deţinuţilor investigaţi. de oameni urmăriţi de ghinion. în final. sunt de o importanţă practică aparte. vor limita dezvoltarea fenomenului infracţional. plecând de la cunoaşterea acestora. 3. în mare. Situaţia de deţinut influenţează răspunsurile date de cei cuprinşi în cadrul unei investigaţii privind motivaţia infracţională. uşor de înţeles şi interiorizat. etc. înţelegerea proceselor mentale ale delincventului şi contextul său de viaţă. a familiilor acestora sau a comunităţilor din care fac parte. 2. convingerile lor infracţionale.

modul cum au evaluat reacţia comunităţii faţă de o infracţiune sau alta. sentimentul că pedeapsa primită e echivalentă cu fapta etc. Studiul realizat de noi arată că trebuie abandonate unele enunţuri (prejudecăţi) despre particularităţile delincvenţilor care nu mai au susţinere în realităţile întâlnite pe teren: avem în vedere faptul că ei provin în procente mari din familii organizate şi nu din cele dezmembrate. importanţa dată nevoilor personale şi ale familiilor lor. aceasta 57 . că situaţia lor materială era destul de bună la data comiterii infracţiunii. atribuirea vinei pentru crima comisă sau pentru devenirea lor infracţională. sunt foarte importante pentru cei care se ocupă de executarea pedepsei şi de programele de recuperare socială a deţinuţilor: totul începe cu studierea piesei principale a dosarului . Un lucru demn de remarcat este faptul că mulţi din deţinuţii chestionaţi au copii. c . 6.de asemenea. acest lucru va contribui semnificativ la o practică unitară a tuturor instanţelor de judecată.motivaţia infracţională. identificarea adevăratei motivaţii.pentru instanţă şi pentru publicul larg este important ca motivaţia actelor comise de cel judecat să fie prezentată integral pentru a arăta baza pe care s-a construit sentinţa şi. să fie generată adeziunea publicului la aceasta. conştiinţa faptului că există sau nu mijloace legale de a le atinge.rechizitoriul. că nivelul lor de şcolarizare este deseori ridicat. teama sau nu de etichetare. în care trebuie să se găsească o imagine de ansamblu a personalităţii delincventului. permite luarea unor măsuri corecte şi eficace atât în cazul unui delincvent cât şi al unei categorii omogene de infracţiuni. Toate acestea favorizează o cunoaştere de profunzime a lumii delincvenţilor şi a contextelor de viaţă în care s-au format. Acest fapt devine preocupant la cel puţin 3 nivele: a . că au avut o copilărie lipsită de griji şi nu dominată de lipsuri şi rele tratamente.documentele din dosarul penitenciar. oricât de laborios ar fi acest lucru. indirect. b . 5. Cunoaşterea motivaţiei infracţionale permite înţelegerea criminalităţii din punctul de vedere al celor în cauză : modul cum au perceput lumea în care trăiesc. a contextului în care s-a dezvoltat şi care a făcut posibilă infracţiunea.

tâlhărie – actul violent are loc. 7. In privinţa infracţiunilor cu violenţă – omor. sunt absolvenţi de liceu. Desigur. experienţa anterioară are un rol important la recidivişti. recuperarea unor sume de bani. vătămare corporală gravă. astfel încât. dar ameninţătoare şi enervante. victimele sunt percepute ca fiind mai slabe din punct de vedere fizic. Ţinând cont de instrumentele utilizate. în familie sau înţeles bine cu mama şi afirmă că au fost rareori bătuţi în copilărie . In baza relaţiilor directe cu deţinuţii şi a perioadei lungi în care le pot cunoaşte problemele personale şi familiale. fără implicarea unei a treia persoane (care precipită lucrurile şi împinge la agresiune). nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri. Ca urmare. răzbunarea. 58 . în aceste infracţiuni. în general. din familii organizate. concluziile funcţionarilor din unităţile de detenţie invită la investigaţii mai ample înainte de fixarea pedepsei. şi anume. 10. 9. nerecidivişti dar cu antecedente penale. În general. nu s-au găsit elemente particulare deosebite privind situaţiile pre-criminale în care au fost angrenaţi deţinuţii investigaţi: acestea au fost împrejurări banale dar care au căpătat în ochii făptuitorilor semnificaţii aparte – lipsuri materiale. lovitură cauzatoare de moarte. gelozia. deşi majoritatea sunt „muncitori calificaţi”. care deseori. Frecvent deţinuţii afirmă că nu s-au gândit la consecinţele faptei nici în ce-i priveşte . la data arestării mulţi din ei nu aveau o ocupaţie. sunt sănătoşi fizic. personalul din penitenciare surprinde nuanţe de fineţe privind motivaţia lor infracţională. diferă de afirmaţiile deţinuţilor dar şi de cele consemnate în rechizitoriu.situaţie contrazicând ceea ce s-a considerat o lungă perioadă. nici la repercusiunile acesteia asupra victimei. sunt necăsătoriţi. doar între agresor şi victimă. provin din mediul urban. sancţiunea să fie adecvată personalităţii delincventului şi contextului social care au generat sau menţin starea infracţională. sub aspectul specializării infracţionale şi al cunoaşterii vieţii din penitenciar. Majoritatea deţinuţilor investigaţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani. că familia şi copiii sunt un factor moderator al criminalităţii. 8.

12. „devalorizarea muncii”. în rechizitoriu se consemnează ca principale motivaţii „câştigul facil” şi „consumul de alcool”. „tulburări de personalitate”. etc. personalul din penitenciare menţionează „aspiraţii exagerate”. „alt răspuns” sau „nu recunoaşte fapta”): Sursa Motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 Vina victimei (poliţist. posibilitatea de a obţine uşor şi repede bani şi bunuri. Infracţiunile care au făcut obiectul studiului nostru nu par a avea o legătură cu condiţiile generale din societate şi nici cu violenţa văzută la televizor ci cu ambianţa imediată de viaţă a delincventului – relaţiile familiale. comparaţia socială (invidia).11. educaţia primită. aşa cum se poate vedea în tabelul următor (nu am trecut şi rubricile de „non-răspuns”. vecinătatea. escaladarea unor conflicte banale. nu este foarte întinsă. Motivele infracţionale mai frecvent invocate de deţinuţi sunt „lipsurile materiale”. „apartenenţa la un grup infracţional”. pieton) Sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă Surprins într-o altă infracţiune Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima 9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare (sub influenţa alcoolului) 11 A dorit să aplice o „corecţie” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din penitenciare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 59 . „căutarea unui trai uşor” şi „provocarea victimei”. Plaja motivaţiilor infracţionale utilizate de deţinuţi precum şi cele regăsite în rechizitorii sau în relatările personalului din penitenciare.

12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 Pentru bani (câştigaţi uşor) Lipsuri materiale Pentru a trăi mai uşor. a deveni cineva Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Din invidie Nesocotirea oamenilor şi a legilor (permis suspendat) Apartenenţă la un grup infracţional Din neglijenţă Pentru a achita o datorie Solicitat de cumpărătorii de droguri Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Victima a cerut mită Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Probleme etice şi deontologice Pentru a obţine un post Aveam puterea de decizie A scăpa de urmărirea penală Contra-serviciu Neatenţia mea (la volan) Teribilism la volan Oboseala. aventură Educaţie precară. am adormit la volan Starea drumului. condiţiile atmosferice. alţii au prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat. Pentru distracţie. altă persoană 60 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x . mediul de provenienţă „Unii au prea mult.

este relativ bună. lucru de care au devenit conştienţi spun ei . Având în vedere importanţa identificării ştiinţifice a tipurilor de motivaţie pro-infracţională în fiecare caz investigat şi judecat. Conduita deţinuţilor în timpul executării pedepsei. ci deţinuţii exprimă o părere larg răspândita în lumea închisorilor: de câte ori au fost invitaţi să aducă argumente în acest sens. orgoliu 48 Voiam să-mi trăiesc viaţa. nu recunoaşte copiii 52 Iubea altă femeie 53 Satisfacerea nevoilor sexuale 54 Din plăcerea de a viola 55 O iubea 56 S-a ascuns de urmăritori (în evadare) 57 Pentru că i se făcea o nedreptate 58 Nu suportă autoritatea (neîncredere în autorităţi) 59 Nu poate justifica Total x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 34 x 36 27 13.42 Starea tehnică a vehiculului 43 Necunoaşterea regulilor de circulaţie 44 Vina persoanei care mi-a împrumutat maşina 45 Neînţelegeri cu soţia 46 Dezinteres pentru familie 47 Rea credinţă. Pe baza experienţei noastre. au fost puşi în dificultate. O mare parte din deţinuţi consideră pedepsele primite ca fiind aspre comparativ cu faptele comise. îmi îngreunau existenţa 49 Atmosfera din casă 50 Neînţelegeri cu socrii 51 Înşelat de soţie. 14. se impune necesitatea prezenţei în parchete şi la instanţele de judecată. a unor 61 . avem convingerea că lucrurile nu stau aşa.în arestul poliţiei sau în penitenciar.

6% .ocupaţia la data arestării: . . Deţinuţii condamnaţi pentru „omor” Date semnificative .au antecedente penale .35.27% au între 26 si 35 de ani .5% .11% . . 62 .3% . cu copii – 15% .5% . cu copii – 17.24.sănătoşi .5% declară că au şi boli somatice şi mintale.5-8 clase .muncitori necalificaţi.3% sunt dependenţi de alcool iar 2.psihologi şi criminologi.28. ar putea oferi expertiză în problemele practice cu care se confruntă magistraţii.vârsta: . ar elabora prognoze privind evoluţia viitoare a acestora în mediul de detenţie sau după liberare.3% .30.25.căsătoriţi.cu afecţiuni medicale .specialişti în acest domeniu .starea de recidivă: . .necăsătoriţi – 25.3% . ar putea orienta modul de anchetare eficace în funcţie de particularităţile lor psihologice.2% .starea de sănătate: .divorţaţi.cu boli psihice .2% . Ei ar putea asigura o cunoaştere de profunzime a personalităţii delincvenţilor şi a gradului lor de periculozitate.starea civilă: .nerecidivişti .fără ocupaţie.27% au peste 46 de ani . .3% au între 36 si 45 de ani.concubinaj.36% .liceul .16.5% de droguri.25.35.53% . cu copii – 15 % .51.48% .2% .muncitori calificaţi .şcoală profesională .studii: .

-după comiterea faptei.5%).73% au comis fapta singuri iar 60.3%).2%). .7 1 2 3 4 5 6 7 8 63 .5 5 1.5%)..repartizarea pe vârste a victimelor arată că 24. compasiune (23. .4% între 26 şi 30 de ani iar 12. -pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta comisă de 61.conflictul a fost neintenţionat în 52% din cazuri iar 58% din deţinuţi afirmă că a fost declanşat de victimă .7 16 34.4%). aceasta fiind percepută ca mai slabă fizic (47%) dar ameninţătoare (37. .7%) sau sa predat poliţiei ( 30.8 8. 13.5 8.4% din cazuri.5%). .victimele erau bărbaţi (63%).4%) sau în casa agresorului (23.familia de origine este organizată în 82. .6 1.5 8. viol) Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar % 34.4 7.5 5 2. .3 4.6% între 51 şi 60 de ani. Motivaţia condamnaţilor pentru “omor” Sursă Tipuri de motivaţie Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă A fost surprins într-o altă infracţiune (furt. în casa victimei (29.după împrejurări.autorul a recunoscut infracţiunea doar după identificare (43.4% aveau vârsta între 41 şi 50 de ani. 70% din deţinuţi au regretat iar faţă de familia victimei resimt ruşine (39.3% din condamnaţi. fapta a fost comisă în spaţiul public (34.4 1.5%) sau indiferenţă (24.5 0.8%) şi enervantă (20.5% în mediul rural.8 29.5%. -vinovat principal de infracţiune este considerată victima (37%) iar deţinutul însuşi doar în procent de 34. cunoscuţi anterior (78%) şi cu care aveau relaţii bune (52%) deşi nu erau rude (73%).

personalul din penitenciar insistă asupra conflictului apărut între agresor şi victimă fără a considera că victima l-a provocat pe asasin.4 7.5 38 100 1.4 1. . au fost sub influenţa alcoolului.9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare sub influenţa alcoolului 11 A dorit să aplice o „corecţie” 12 Alt răspuns 13 Nu recunoaşte fapta 14 Nu poate justifica fapta 15 Lipsă rechizitoriu 16 Non-răspuns (nespecificat) 17 Total 3. O menţiune fac pentru procentele mari în care nu sunt menţionate motivele infracţiunilor comise: 38% în rechizitorii şi 50% la personalul din penitenciare. Deţinuţii condamnaţi pentru “lovituri cauzatoare de moarte” 64 .3 2. dar aduce şi elemente trecute sub tăcere de făptaşi: surprinderea în timpul comiterii altei infracţiuni sau faptul că victima luase apărarea altei persoane.7 4.3 100 4. pe consumul de alcool (în procent mult mai mic decât cel afirmat de deţinuţi).3 3.8 49.toate categoriile de deţinuţii explică omorul în principal prin faptul că au fost provocaţi. . din cauza geloziei sau la îndemnul prietenilor.7 8.7 100 Există diferenţe semnificative între cele trei surse de date privind motivaţia infracţională: .7 3. la care mai adaugă şi alte explicaţii privind faptul că au fost agresaţi sau umiliţi de victimă.8 0.rechizitoriul pune accentul pe conflictul dintre cei doi.2 0.

3% şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii . 65.după starea civilă.Date semnificative . ziua (57%) şi mai ales în zilele lucrătoare (71%) .5%) şi regretă deznodământul (79. fapta a fost comisă fără a fi ajutat de cineva (87.5%).7%) . au considerat că au făcut o nedreptate (26. din familii organizate (79.6%) şi enervantă (30. în ordine.intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este 26-35 de ani (38.44.8%). victimele erau persoane mature. condamnaţii se grupează. urmând cei căsătoriţi care au copii – 16.6%).6%) dar erau rude doar în procent de 26.7%). mai ales bărbaţi (73. . nu a existat o intenţie vădită de a comite agresiunea (63.4% lucrau în agricultură. cei mai mulţi sunt necăsătoriţi (34.8%). după comiterea faptei.5%) deşi erau.5%. - Motivaţia condamnaţilor pentru “lovituri cauzatoare de moarte” Sursă Tipuri de motive 65 Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din penitenciar . dependenţa de alcool este destul de frecventă (22.5%).6%) şi liceu (24.3% sunt nerecidivişti iar 47% au antecedente penale.4%) iar 43% declară că au o afecţiune medicală.3% declară acest lucru) deşi înainte de aceasta victima li s-a părut ameninţătoare (30.6%). 14.provin din mediul rural (59%). în copilărie au fost rareori bătuţi (51%) sau niciodată (34.3% nu aveau nici o ocupaţie . deţinutul cunoştea victima de mai mult timp (81.6%). în cei care au 5-8 clase (30 %). . .3%. . mai slabe.14. .8% erau muncitori necalificaţi iar 18. şcoală profesională (28. deţinuţii declară că au fost disperaţi (28.după starea de recidivă.6%). din punct de vedere fizic.după studii.7%) şi afirmă că s-au înţeles cel mai bine cu mama (57%). cu vârsta cuprinsă între 36 şi 50 de ani (42. deţinuţii investigaţi consideră că victimele au declanşat conflictul (75.7%). la data arestării.8%) urmând deţinuţii de peste 46 de ani ( 34. faţă de familia victimei resimt ruşine (51%) şi compasiune (32.

Deţinuţii condamnaţi pentru “vătămare corporală gravă” Date semnificative 66 . umilirea lor de către victimă .2 2 4 28.1 2 2 2 2 8.autorii infracţiunilor de lovituri cauzatoare de moarte. personalul nu poate preciza motivaţia infracţională iar o treime din rechizitorii nu fac referire la acest aspect. .5 10.deţinuţii foarte tineri (18-21 ani) şi cu nivel de instruire scăzut (1-4 clase).2 100 59.6 6. putem trage anumite concluzii: .% 1 2 3 4 5 6 Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului Pentru a se apăra de victimă A fost umilit de victimă Din răzbunare Probleme financiare sau de proprietate cu victima 7 Surprins într-o altă infracţiune 8 Nu poate justifica 9 Alt răspuns 10 Non-răspuns (nespecificat) 11 Lipsă rechizitoriu 12 Total 45 24.2 4.6 10.2 2 2 49 100 Analizând procentele din tabelul de mai sus. în conflictul apărut între cei doi şi în mai mică măsură în consumul de alcool (doar 10% din cazuri). . explicaţia trecerii la act este găsită.personalul din penitenciar consideră drept cauze principale conflictul.în rechizitoriile consultate. efortul de a se apăra de agresiunea victimei şi recuperarea unor bani sau bunuri . afirmă că au fost provocaţi de victimă (47%). . că erau sub influenţa alcoolului (22.2 4. în jumătate din cazuri.%) şi au fost forţaţi să se apere de aceasta (10. în jumătate din cazuri. consideră că ceea ce a condus la deznodământul fatal a fost.2 100 32.2%). în principal.

furie (20. 5% lucrau în agricultură.starea de sănătate era bună pentru 73% din deţinuţii investigaţi deşi 22% recunosc că sunt dependenţi de alcool. 20% din cei intervievaţi nu recunosc nici acum fapta comisă. .deţinuţii afirmă că au considerat că au făcut o nedreptate (20%).6% s-au prezentat la poliţie de bună voie). .o treime din deţinuţi se declară “indiferenţi” atât faţă de victimă cât şi faţă de familia acestuia. .6%) sau nemulţumire (13.la data arestării 40.2%). 30. 34% erau muncitori calificaţi.condamnaţii consideră că vinovat de eveniment a fost victima (50. 83% din victime erau cunoscute de agresor dinainte de agresiune şi aveau relaţii bune cu aceasta.după starea civilă. ziua şi noaptea în procente egale şi mai ales în zilele lucrătoare.4%) sau persoanele din anturaj (13. . de asemenea.3%) a fost declanşat de victimă în 59.3%. . deţinutul (25. din familii organizate (73%).3%).după studii. aceşti deţinuţi se repartizează în două grupe principale: 42. că au făcut dreptate (20.8%) sau fără intenţie (37.intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este cel de 26-35 de ani (42.3%) sau le-a fost teamă (15.3% din cazuri. .3% trăiesc în concubinaj şi au copii.8% erau elevi sau studenţi. .3%).majoritatea au comis fapta singuri (61%).8%).6%). .7% au şcoală profesională.3%).cred că pedeapsa primită este mai grea decât fapta (67. 34% sunt necăsătoriţi. de deţinut (17%) sau de o altă persoană -15.jumătate din deţinuţi au recunoscut fapta după identificare (doar 18. victima a generat la deţinut enervare (22%).două treimi din deţinuţi sunt nerecidivişti şi 51% au antecedente penale.victimele au fost mai ales bărbaţi (78%). după încetarea agresiunii. .4%) .4% au 5-8 clase iar 23. .din spusele deţinuţiilor. Motivaţia condamnaţilor pentru „vătămare corporală gravă” Surse Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din 67 . şi un sfert din ei au fost deseori bătuţi în copilărie. . aveau vârsta de 31-35 de ani (20. s-au înţeles bine cu mama (54. conflictul spontan (45. .6%) . teamă (15.3%).provin din mediul rural (56%). .7% nu aveau nici o ocupaţie.5% sunt căsătoriţi şi au copii iar 20.. 6. 26-30 de ani (17%) şi 41-50 de ani (15.8%).

furt sau viol (10.7 8. procentele mari în care .2%) sau prin presiunea grupului de prieteni (8. de regulă. Deţinuţii condamnaţi pentru „tâlhărie” 68 .5 5.4 100 30.4 100 penitenciar % 35. de asemenea.1 5.2 8.7%).4 1.7 44 100 Observăm în tabelul de mai sus discrepanţe majore între ce declară deţinuţii şi ceea ce au ajuns să cunoască personalul din penitenciarele în care aceştia îşi execută pedeapsa: deţinuţii motivează fapta prin provocarea de către victimă (45. nu se fac referiri precise la motivaţia infracţională dar şi cele în care personalul din penitenciare nu se pronunţă referitor la cazurile investigate de noi.1 1.1 5.5 10. prin nevoia de a se apăra (10.2 1.6 3. în rechizitoriu.7 1.Tipuri de motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului Pentru a se apăra de victimă Surprins în altă infracţiune Îndemnat de prieteni Răzbunare (sub influenţa alcoolului) Probleme financiare sau de proprietate cu victima Gelozia A fost umilit de victimă Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Tota l 45.7 10. Menţionăm.7 8.6 5.7 52.2%).5%) în timp ce personalul corecţional consideră ca ceea ce explică trecerea la act a fost conflictul şi faptul că deţinutul a fost surprins în timpul săvârşirii altei infracţiuni.1 10.4 1.2 3.

cei mai mulţi deţinuţi sunt necăsătoriţi (54%) sau trăiesc în concubinaj şi au copii (25. au o stare de sănătate bună (70. .6% medie şi doar 29. din familii organizate (75.6% precară.5% din cazuri iar 55% din deţinuţi afirmă că au luat în considerare posibilitatea de a nu fi descoperiţi.3%).4% nu recunosc fapta de care sunt acuzaţi. .4%) nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri. .fapta a fost comisă mai ales în mediul urban (73. dezamăgire (8.6% din condamnaţi.fizic. egală ca forţă (26.sentimentele deţinuţilor faţă de victimă au fost diverse: că o pot domina (28.4%). urmând intervalul 22-25 (20.după studii.mai mult de jumătate din deţinuţi (52%) au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani.2%). furie (6%).4%) şi 18-21 de ani (18. 37.4%). au recunoscut după identificare (50%). victimele erau bărbaţi din care 70% necunoscuţi înainte.6%). Motivaţia condamnaţilor pentru “tâlhărie” Surse Tip de motivaţie 69 Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciar % din .Date semnificative . iar 20.înainte de comiterea faptei. teamă (16.6%) şi şcoală profesională (19. . 31.2%).după starea civilă.5%).4%).8%). că au făcut o nedreptate (15. . . 77.4%) . în spaţiul public (75.4%). au încercat să ascundă fapta (18.1%).3%).după consumarea faptei deţinuţii s-au predat poliţiei (9.8% din deţinuţii apreciază că aveau o situaţie materială bună.provin din mediul urban (57%). satisfacţie (18. .5%) sau mai puternică (22. predomină cei cu 5-8 clase (38. victima era percepută ca fiind mai slabă (47%). .5%). . . după comiterea faptei. că au comis o greşeală (20. . panică (10.2%).deţinuţii investigaţi sunt recidivişti în proporţie de 51% iar 59% din ei au antecedente penale.5%).5% din cazuri. liceu (27. .în 75.5%). nemulţumire (7.pedeapsa primită e apreciată ca fiind prea aspră de 80.4%).2%).5%).5%) şi de condiţie modestă (73. deţinuţii afirmă că au resimţit teamă (24.5%). enervare (8. în zilele lucrătoare (76.fapta a fost spontană în 75.6% din ei nu s-au gândit la consecinţele faptei asupra victimei.

9 1.4 7. alţii prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat de ceilalţi Din răzbunare Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Nu poate justifica Nu recunoaşte fapta Lipsă rechizitoriu Nu rezultă (nespecificat) Alt răspuns Non-răspuns Total 20.personalul din penitenciar are în vedere ca motive principale: câştigul uşor. provocarea de către victimă şi căutarea unui trai mai uşor.5 19.7 5.3 7.9 100 19 12.7 1 1 35 6.1 8. consumul de alcool.7 4. . lipsurile materiale.9 1 1. aventură Educaţie precară “Unii au prea mult.3 18.2 1 100 26.4 13.2 2. în ordine.9 6.în rechizitoriu se menţionează mai des faptul că deţinuţi au urmărit un câştig uşor sau lipsurile materiale. căutarea banilor pentru distracţie şi aventură. .8 6. consumul de alcool.6 15.2 2 2 2 2 4.9 1.1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 Câştig uşor Lipsuri materiale Sub influenţa alcoolului Influenţa prietenilor Provocat de victimă Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie. Deţinuţii condamnaţi pentru infracţiunea de „furt” 70 . educaţia precară şi. îndemnul prietenilor. în sfârşit. influenţa prietenilor. lipsurile materiale.motivele invocate mai frecvent de deţinuţi sunt.7 100 .7 40 1.

7% erau şomeri. 27.nimic.2% din cazuri.jumătate din deţinuţi sunt recidivişti dar numărul celor cu antecedente penale este de 70.3% din deţinuţi şi doar 40% din aceştia o apreciază ca fiind pe măsura faptei.8%) şi nu era rudă cu deţinutul (95. . victima fiind un bărbat (59%). ei au declarat: 18% .mare parte din deţinuţi se considera vinovaţi de fapta comisă (71.3%) au luat în considerare situaţia că ar putea fi prinşi.4% din cazuri şi pregătită în 30.deţinuţii afirmă că au crescut în familii modeste (68. doar 9. de asemenea copii.ruşine. urmând cei de 22-25 de ani (23. deţinuţii se repartizează mai frecvent în doua grupe: 5-8 clase (31.jumătate din deţinuţi sunt necăsătoriţi (48. .victima (în cazul persoanelor) nu era cunoscută înainte de furt (64.după spusele deţinuţilor. o femeie (17%) sau o instituţie 14.3% sunt căsătoriţi şi au.5%. in mediul urban (67.5%).4%) deşi doar jumătate din ei (52. având în vedere că mai mult de jumătate din cei investigaţi (54.întrebaţi ce au simţit faţă de victimă. 18% trăiesc în concubinaj şi au copii iar 13.8%).2%). .2% . .după studii.5% s-au gândit la consecinţele infracţiunii asupra victimei .cei mai mulţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani (41%). .comparativ cu infracţiunea. . 4.5% . infracţiunea a fost comisă împreună cu alţii în 51. 44. 9. considerăm totuşi că procentul infracţiunilor pregătite din timp este totuşi mai mare. 15.4%. .la data arestării.2%) şi precară în 35.3%).8%). . .6%).8% nu aveau nici o ocupaţie. sărace (20%) şi bogate (10.Date semnificative . medie (36.3.6%). din familii organizate (64.5%) iar situaţia lor materială era bună (28. . 41% .4%) şi liceu (30. .regret. sunt sănătoşi fizic şi psihic (53.2%). Motivaţia condamnaţilor pentru “furt” 71 . pedeapsa e considerată mai grea de 53.provin preponderent din mediul urban (56.8% erau muncitori calificaţi.4%) consideră că au greşit.5% din acestea.6%).milă. infracţiunea a fost spontană în 51. nu sunt dependenţi de alcool sau droguri.6%).

alţii prea puţin” Victima îmi datora bani Tulburări psihice Nu poate justifica Alt răspuns Lipsa rechizitoriu Nu rezulta (nespecificat) Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar% 26.7 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Observam diferenţe majore între cele trei surse de date în ce priveşte motivaţia infracţională: .7 15.7 1 1 35 6.7 39 1.9 1 2.2 26.7 4. .9 3.deţinuţii pun accent pe lipsurile materiale. 72 .9 6.9 1 2.9 2.3 10.6%) şi abia pe locul secund apar lipsurile materiale la tinerii de 26-35 de ani (32.6 1.8 6.8 16 100 15.Surse Tip de motivaţie Lipsuri materiale Câştig uşor Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie.4 19 7.7 5.2 14. aventură Sub influenţa alcoolului (drogului) Influenţat de prieteni Mediu de provenienţă.5 3.9 100 12.8 2.6% si la condamnaţii care provin din mediul urban – 27%). educaţie precară Pentru a cumpăra droguri Pentru a se răzbuna Din invidie „Unii au prea mult.9 2.9 1. pe dorinţa de a duce un trai mai uşor.în rechizitoriu se accentuează faptul că delincvenţii au urmărit în primul rând un câştig uşor (mai ales la recidivişti – 30% si la cei din mediul rural – 32.

pedeapsa primită e apreciată ca fiind mai grea decât fapta comisă de 77% din deţinuţi. .9%. . cu copii .2% din cazuri sau modest (65.37. lipsuri materiale.vârsta : peste 46 de ani . Deţinuţii condamnaţi pentru „înşelăciune” Date semnificative . din familii organizate (83.56.6%).starea de recidivă: recidivişti .starea civilă : căsătoriţi.ocupaţia deţinuţilor la data arestării: 30. influenţa grupului de prieteni. . necăsătoriţi . . situaţia lor materială era bună (50.3% . stabilind următoarea ierarhie: câştig uşor (la persoanele necăsătorite – 20%). medie (35. 8% aveau ocupaţii intelectuale. cu copii .31%.au fost convinşi că nu vor fi descoperiţi (62%) iar 64.studii: liceu .3% provin din mediul urban.deţinuţii afirmă că fapta a fost comisă din neglijenţă (33. bărbaţi (35.8% erau tehnicieni şi maiştri.8% din cazuri.6%).5%). 73 .3% erau patroni sau directori de firme. educaţia precară. . . fapta a fost comisă cel mai frecvent singur (65. că a fost pregătită din timp (29.5%) şi în mediul urban (80.3%.5%. dar 42.5%).24%. cu un nivel ridicat de bunăstare în 17.6%.34.9%).33. nevoia de bani pentru distracţie. . 62% au antecedente penale.personalul din penitenciare lărgeşte plaja motivaţională. şcoală profesională .27.47%.6%) şi femei (12.6% erau muncitori calificaţi.3%).16%..4% nu s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra victimei.6%) şi precară doar în 13. 26-35 de ani .victimele au fost: instituţii (34. facultate .6%). deţinuţii consideră că înainte de a comite infracţiunea. consumul de alcool.deţinuţii nu sunt dependenţi de alcool sau droguri.5%) . 16% erau şomeri sau fără ocupaţie. .9%) şi spontană în 25.5% au probleme medicale de sănătate sau/şi psihiatrice (4.25.3% din cazuri.20. 36-45 de ani . .7%. 10. divorţaţi. . 6.

3 Apartenenţa la un grup 1.3 3.4 Nesocotirea oamenilor şi a 3.5 35.2 Non-răspuns 6.2 Nu rezulta (nespecificat) 23 34.1 A avea bani pentru distracţie.9 5.4 1.6 Alt răspuns 2.8 Pentru a trăi mai uşor 24 Lipsuri materiale 17.4 puţin” Pentru a recupera o datorie 2.3 Îndemnat de prieteni 1 2.3 3. alţii prea 3.1 „Unii au prea mult.3 26.2 Nu poate justifica 13.4 aventură Răzbunare 3.7 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 74 .3 9.2 1.1 Pentru a fi respectat de alţii 1 Pentru a achita o datorie 1 Nu recunoaşte fapta 27.3 Tulburări psihice 2. 3.Motivaţia condamnaţilor pentru „înşelăciune” Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din Tipuri de motive penitenciare % Bani câştigaţi uşor 25.1 infracţional Din neglijenţă 1.4 legilor Sub influenţa alcoolului 2.8 Lipsa rechizitoriu 9.4 2.

.au o stare bună de sănătate (74%). .3% din cei căsătoriţi şi care au copii. În ce priveşte dorinţa de câştig uşor.bani câştigaţi uşor ( 33.şcoală postliceală.studiile acestora sunt ridicate : 33.din toţi deţinuţii investigaţi. 13% .4% au peste 36 de ani.8% din deţinuţi.prima dată au consumat droguri la vârsta de 15-18 ani 27.6% la cei din mediul rural.jumatate din deţinuţii investigaţi sunt necăsătoriţi.elevi/studenţi. 13% erau dependenţi de alcool şi 42. 9% . 75 . în 57. la 19-21 de ani 16. urmând în ordinea frecvenţei cei căsătoriţi şi care au copii (24%).6% de droguri .61% din deţinuţi sunt nerecidivisti dar 48% au antecedente penale . ocupaţiile predominante ale traficanţilor de droguri erau : 26% .4%). . 3.în general.3% .liceu.4% din cazuri acest lucru a avut loc în grup . din familii organizate în care au existat relaţii bune . . şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii (13%) . 5. Deţinuţii condamnaţi pentru „trafic de stupefiante” Date semnificative . 5.6% afirmă că trăiau exclusiv din vânzarea drogurilor iar 31.Există o discrepanţă majoră între motivaţia infracţională expusă de deţinuţi ( căutarea unui trai mai uşor – mai pregnant la absolvenţii de liceu şi lipsurile materiale) şi motivaţia reţinută în rechizitoriu şi în aprecierile personalului din penitenciare .7% iar la 22-25 de ani 13% .6% . 31.la data arestării.3% au între 26 şi 35 de ani iar 20. personalul din penitenciare o apreciază ca fiind egal distribuită între deţinuţii proveniţi din oraşe şi cei din mediul rural. . . traficanţii de droguri au vârsta mai mare decât consumatorii: 46.facultate .5% nu aveau nici o ocupaţie .7% . provin din mediul urban (70.4% din cei proveniţi din mediul urban). posibilitatea însuşirii ilegale a unor bani pentru 22. .patroni de firme .muncitori calificaţi.

5%. fiind preferate cele ieftine de sinteză ( 33.cumpărătorii erau recrutaţi dintre sau prin intermediul prietenilor (50%). . .2 11 11 13 24. 28% care se inhalează şi 20% care se prizează) . Motivaţia condamnaţilor pentru « trafic de stupefiante » Surse Tipuri de motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 Pentru bani Apartenenţa la un infracţional Pentru a cumpăra droguri Pentru distractie. întâlnirea având loc într-un loc public (59%). bogate (35%) sau modeste (22%) .7% .7%.. între 26-35 de ani (18. la îndemnul prietenilor – 20. pentru că sunt îndemnaţi de prieteni – 3. aceste persoane proveneau din familii foarte bogate (14. pentru că este la modă – 5. în baruri sau discoteci (5. cumpărătorii veneau direct la dealer (74%).44.4%.5%.8 14. prin etalarea mărfii (1.7%). la petreceri. .9%) .8 9.3% injectabile. în casa cumpărătorului (13%) sau la locuinţa deţinutului (11%) .7 1.2%).7 45 grup 35 20.7%. referitor la frecvenţa consumului de droguri. .în viziunea deţinuţilor motivele pentru care cumpărătorii consumau droguri erau: dorinţa de distracţie şi aventură – 24%. pentru a arată că e puternic – 2% .6%.5%) şi între 18 şi 21 de ani – 16. 24% că era des iar 11% uneori . 20% afirmă că era foarte des. curiozitatea – 18. aventură Lipsuri materiale La îndemnul prietenilor Solicitat de cumpărători Pentru a deveni cineva Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din penitenciare % 16.drogurile vândute erau aduse din străinătate (65%).6 14.9 76 .8%).consumul este motivat astfel : curiozitate .2 4.4%. cel mai frecvent. pentru a se simţi bine – 18. pentru a deveni mai puternici – 3.persoanele care cumpărau droguri aveau vârsta cuprinsă între 22 şi 25 de ani (22. pentru că nu sunt înţeleşi de ceilalţi – 5.6%.

administratori – 5.7%.vârsta : 38. . funcţionari publici – 5.6 100 29. militari – 11%. deţinuţii accentuează lipsurile materiale. relaţiile de prietenie.8% sunt nerecidivişti iar 22.7%.7 2 100 3. din familii organizate . cu copii – 11% . 16. figurează pe primele locuri . efortul de a deveni « cineva » (mai ales in cazul detinutilor necasatoriti.2%. cu copii – 44. 16.7 3.8 18. În schimb.6 5.7% au urmat şcoli postliceale iar 11% au terminat liceul .2% au antecedente penale . medici – 5. .9 10 11 12 13 14 15 16 17 Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a trăi mai uşor Nu a ştiut că transportă droguri Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte fapta Alt răspuns Total 3. .7% au între 36 si 45 de ani iar 27. .6% .ocupaţia la data arestării : directori – 22. concubinaj.6 3. necăsătoriţi – 16.7 5.4%.9% au peste 46 de ani. recidivisti sau a celor proveniti din mediul urban) şi achizitionarea drogurilor pentru consum personal.starea civilă : căsătoriţi. apartenenţa la un grup infracţional constituit şi cumpararea drogurilor pentru propria utilizare. diferă destul de mult de cele furnizate de deţinuţi : interesul pentru bani.starea de recidivă : 77.două treimi provin din mediul urban.9 100 Datele privind motivaţia infracţională rezultate din rechizitorii şi cele recoltate de la personalul din penitenciare. muncitori – 16.6%.5 1. gestionari – 16.7%.8% au între 26 si 35 de ani . Deţinuţii condamnaţi pentru « luare de mită » Date semnificative . 77 . .6%.studii : jumătate au studii universitare.

2 5.deţinuţii se consideră vinovaţi de infracţiune (33. 78 .8%).1 16.7 12.1 5. foloase materiale Pentru a trăi mai uşor Victima a cerut Lipsuri materiale Pentru a ajuta un prieten Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Indemnat de prieteni Probleme deontologice şi etice Nu recunoaşte (înscenare) Nu rezultă (nespecificat) Total Deţinuţi Rechizitoriu Personalul % % penitenciar % 23.6 11.2 11.deşi jumătate din deţinuţi afirmă că fapta a fost spontană. găsim aceeaşi motivaţie : banii şi exploatarea poziţiei sociale. la toate cele 3 surse de date.6 61 11. anturajului (16. în aceeaşi proporţie credeau că nu vor fi descoperiţi .6 16.8%) sau precară (11%) . .3%). Motivaţia condamnaţilor pentru “luare de mită » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani..2 12.4 17. urmând apoi atribuirea vinovaţiei altor persoane – victimei (27.7%) şi instigatorilor (11%) .deţinuţii investigaţi afirmă că înainte de a comite fapta situaţia lor materială era bună (61%). .2 100 72. lux Câstig uşor. medie (27.pedeapsa primită e considerată severă de 61% din condamnaţi.7 17. .7 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Chiar dacă există unele nuanţe.7 100 5.

jumătate din deţinuţii acestei categorii sunt nerecidivişti dar 68.15.9% sunt căsătoriţi şi au copii . . .9% au între 5 şi 8 clase .5% lucrau în agricultură.rolul femeii e de a satisface plăcerile bărbatului 52.2% nu aveau un loc de muncă. .clienţii erau.8%.doar jumătate din deţinuţi se consideră vinovaţi (55.5%) sau medii (34.2% afirmă că au fost înşelaţi în dragoste .3%).4% au antecedente penale.6% au între 26 şi 35 de ani .Deţinuţii condamnaţi pentru « proxenetism » Date semnificative . .3%). .3%).femeia are dreptul să facă ce doreşte cu corpul ei 86.deţinuţii condamnaţi pentru proxenetism mai cred că: . mai ales în mediul urban 76. în casa proxenetului (21%) sau într-o casă special amenajată (21%).2% erau muncitori zilieri şi 10.prostituţia e o meserie ca toate celelalte 63.28. erau abordaţi pe stradă (26.8% trăiesc în concubinaj şi au copii .9%).6%.provin din familii organizate 86.studii : .8% au între 36 şi 45 de ani 31.2%.8%.40% au organizat activitatea de proxenetism împreună cu alţii. clienţii erau de vârste diferite dar mai frecvent cei de 26-35 de ani.28. . . din mediul urban 71%.vârsta : 36. iar la data arestării 63. 79 . .întâlnirile aveau loc la domiciliul clientului (26.7% nu sunt căsătoriţi .63. .3%.13.21% au terminat o şcoală postliceală . . necunoscuţi dar persoane cu venituri mari (39.pentru un proxenet lucrau în jur de 3-5 fete care şi-au oferit singure serviciile (65.5% consideră pedeapsa primită ca mai aspră decât fapta şi argumentează acest lucru prin comparaţia cu alte fapte sau prin faptul că fetele îşi ofereau singure serviciile.3%) sau erau recomandaţi de un client mai vechi (26. 13.8%) sau au fost cumpărate de alt proxenet.2% sunt divorţaţi şi au copii . . care veneau singure (28.23.starea civilă: . în general.63.2%).21% sunt absolvenţi de liceu .

.fapta a fost realizată într-o instituţie (36%) iar cel « influenţat » era bărbat (72%) . . 24% sunt divorţaţi şi au copii 12% trăiesc în concubinaj şi au copii .9 2.6 7. 44% aveau funcţii de conducere . .provin din mediul urban (52%).după studii.9 7.8 44. 80 . .6 grup 7.9 7.9 100 5.64% sunt nerecidivişti dar 52% au antecedente penale .3 15. .8 15.7 100 2.aceşti condamnaţi au o vârstă înaintată : 48% au peste 46 de ani iar 32% au între 36 şi 45 de ani. 24% sunt absolvenţi de facultate iar 36% au liceul.8 100 din Tipuri de motive 1 Sursă de bani 2 Lipsuri materiale 3 Pentru a trăi mai uşor 4 La îndemnul prietenilor 5 Apartenenţă la infracţional 6 Pentru a fi respectat de ceilalţi (a ieşi în evidenţă) 7 Nu recunoaşte 8 Nu poate justifica 9 Non-răspuns 10 Total Deţinuţii condamnaţi pentru “trafic de influenţă » Date semnificative . lucrau în sectorul privat (68%).Motivaţia condamnaţilor pentru “proxenetism » Sursă Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 71.1 73.3 5.starea civilă : 44% sunt căsătoriţi şi au copii.8 28.9 2.

pedeapsa este considerat[ mai grea decât fapta în 88% din cazuri.. . 40% s-au temut iar 16% au simţit că au devenit vulnerabili .după comiterea faptei. Motivaţia condamnaţilor pentru “trafic de influenţă » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani. lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a obţine un post Lipsuri materiale Pentru a fi respectat de alţii Aveam puterea de decizie Pentru a scăpa de urmărirea penală Pentru un trai mai bun Din răzbunare Tulburări psihice Contra-serviciu Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Alt răspuns Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 36 12 8 8 36 100 52 24 4 4 8 8 100 24 32 4 4 4 8 16 8 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 81 .

Deţinuţii condamnaţi circulaţiei »
Date semnificative

pentru

« infracţiuni

la

legea

- vârsta: 32% au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani 30,4% între 36 şi 45 de ani 21,4% au vârsta peste 46 de ani; - studii: şcoală profesională - 35,7% liceul - 28,6% V-VIII clase - 17,9%; - starea civilă : 37,5% sunt căsătoriţi şi au copii 17,9% trăiesc în concubinaj şi au copii 14,3% sunt necăsătoriţi; - provin din familii organizate (78,6%); 55,4% au domiciliul în mediul rural ; sunt muncitori 21,4%, fără ocupaţie sau şomeri 19,7%, agricultori 14,3% ; - doar 10,7% recunosc că sunt dependenţi de alcool deşi la data ultimei infractiuni 46,4% din cei chestionati recunosc că au fost sub influenţa alcoolului ; - la data comiterii infractiunii, doar 41% aveau carnet iar 3,6% îl aveau suspendat ; - experienţa de conducere a vehiculului era de un an pentru 8,9% din deţinuţi, 2-5 ani pentru 23,2% , 5-10 ani pentru 7% iar 41% aveau o experienţă de peste 10 ani ; restul nu aveau carnet (19,6%) ; - 55,4% din subiecţi mai fuseseră sanctionaţi în baza legislaţiei rutiere ; - accidentul s-a soldat cu răniţi în 10,7% din cazurile investigate, cu morţi în 1,8% şi cu pagube materiale în 28,6% - 53,6% din infracţiuni s-au produs în mediul urban şi 39,3% în mediul rural ; - după infracţiune 44,6% din deţinutţ au aşteptat la locul accidentului iar 14,3% au fugit de la locul faptei .

82

Motivaţia condamnaţilor pentru “infracţiuni la legea circulaţiei” Surse Tipuri de motivaţie “Este vina mea” (neatenţie) Teribilism la volan Am consumat alcool Permis suspendat Influenţa prietenilor Atitudinea poliţistului Oboseala, a adormit la volan Starea drumului Starea tehnică a vehiculului Necunoaşterea regulilor de circulaţie Condiţiile atmosferice Vina persoanei care i-a împrumutat maşina Nu avea permis Vehiculul era furat Vina victimei Alt participant la trafic Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Total Deţinuţi % 64,3 5,3 5,3 5,3 3,6 3,6 1,8 1,8 1,8 1,8 1,8 3,6 100 Rechizitoriu % 5,4 1,8 19,6 8,9 1,8 1,8 19,6 1,8 14,3 1,8 23,2 100 Personal din penitenciare % 1,8 28,6 21,4 7,1 7,1 5,4 28,6 100

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Deţinuţii cu vârsta de 36-45 de ani oferă cel mai mare procent de recunoaştere a faptului că sunt singurii vinovaţi de fapta comisă 70%,
83

urmănd cei cu vârsta peste 46 de ani - 66,7% şi cei de 26-35 de ani - 50%. Din punctul de vedere al mediului de provenienţă, 56% din cei din mediul rural afirmă că sunt singurii vinovaţi ai celor întâmplate în timp ce persoanele din mediul urban îşi recunosc vina doar în procent de 44%. Faptul că au consumat alcool e recunoscut doar de 15,8% din recidivişti în timp ce nerecidiviştii recunosc acest lucru în proporţie de 27,8%.

Deţinuţii condamnaţi pentru “abandon de familie »
Date semnificative vârsta : 38,9% au vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani 31,5% au peste 46 de ani 24% au vârsta între 26 şi 35 de ani studii : 29,8% au absolvit liceul, 29,6% aveau o şcoală profesională iar 26% aveau V-VIII clase ; ocupaţia : muncitori calificaţi – 32,8% muncitori necalificaţi – 26% agricultori – 16,8% starea de recidivă : 46,3% sunt recidivişti dar 66,7% au antecedente penale ; în procent semnificativ, locuiesc în mediul rural (63%) şi provin din familii organizate (70,4%) dar în care tatăl consuma alcool (37%) sau chiar amândoi părinţii (5,6%) ; deţinuţii s-au căsătorit din dragoste (44,4%), pentru a fi în rândul lumii (11%), pentru că soţia a rămas însărcinată (9,3%), pentru a fi mai bine îngrijit (5,6%), la presiunea altora (5,6%), pentru a se putea cuminţi (2%) ; 44,4% din deţinuţi aveau 1 copil, 22,2% aveau 2 copii, 16,7% aveau 3 copii, 5,6% aveau 4 copii iar 3,7% aveau mai mult de 4 copii; înainte de abandon, deţinuţii apreciază că relaţiile cu soţia erau bune în 55,6% din cazuri şi proaste în 37% din cazuri ; relaţiile cu copiii erau bune (83,3%) ; deţinuţii consideră în procent de 31,5% soţia vinovată de situaţia creată, pe ei înşişi în 26% din cazuri, pe ambii în 13% din cazuri, socrii în 14,8% cazuri, proprii părinţi în 5,6% din situaţii ;
84

-

7%) .9 1.9 familie Rea credinţă 22. etc. ură (13%) . Motivaţia condamnaţilor pentru “abandon de familie » Surse Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciar % Neînţelegeri cu soţia 54.4 17.8 existenţa” Atmosfera din casă 3.7 “Căsătorie forţată” 3.2 22.6%).7% din deţinuţi declară că s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra soţiei şi copiilor .8 5.8 Educaţie precară 3.6 Dezinteres pentru 22.2 1.6%).7%). 1. motivând acest lucru prin faptul că copiii nu sunt ai lor (5.9 Iubea altă femeie 1. că nu s-a ţinut cont de anumite circumstanţe atenuante (2%).3 “Nu a fost căsătorit” 5.9 din orgoliu Neînţelegeri cu socrii 1. nu e singurul responsabil de tot ce s-a întâmplat (3.9 Nu recunoaşte copiii 1.3 13 9.5%). faţă de copii au simţit dragoste (74%) sau milă (16.8 Nu recunoaşte 1. 53.- deţinuţii declară că înainte de abandon au simţit faţă de soţie dragoste (31.7 “Pentru a se răzbuna”.7% din cei chestionaţi.7 “Voiam să-mi trăiesc 3. milă (13%).9 Înşelat de soţie 1.9 Lipsuri materiale 10.9 Nu poate justifica 3.5 7.9 1. pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta de către 66.8 viaţa” “Îmi îngreunau 3.9 3.6 Tulburări psihice 14.8 3.7 85 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 .6 Alt răspuns 8. indiferenţă (29.

5% erau pensionari. .2% erau patroni de firme.8% din deţinuţii care au comis violuri. cu copii .4% recidivişti.3% . 4.29.20 Non-răspuns 21 Lipsă rechizitoriu 22 Total 100 14. personalul din penitenciare. la care.8% lucrau în domeniul serviciilor. .4% erau militari.2%).7 11 100 13 100 Analiza atentă a datelor mai relevă câteva aspecte interesante: „neinţelegerile cu soţia” apare mai frecvent la deţinuţii cu vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani (la 66.6% au peste 46 de ani .15.în mod neaşteptat. 86 .3% din toţi deţinuţii investigaţi afirmă că au fost abuzaţi sexual în copilărie.şcoală profesională . Deţinuţi condamnaţi pentru « viol » Date semnificative .7% din cei de aceeaşi vârstă).6% necăsătoriţi . deţinuţii condamnaţi pentru viol au o vârstă destul de înaintată: 45% au între 36 şi 45 de ani iar 17.25. 24. se consideră buni parteneri de sex. În rechizitoriu.liceu .starea civilă: .studii: . cu copii . găsim la aceste categorii de deţinuţi consemnate ca motivaţii mai ales “reaua credinţă” şi “dezinteresul faţă de familie”. adaugă “imaturitatea afectivă” în cei priveşte pe condamnaţii din mediul urban. .4% căsătoriţi. la nerecidivişti (55. la cei care au doar un copil şi la deţinuţii care provin din mediul rural (52. 8.4% din cazuri şi doar 3.20.familia de origine este organizată în 71.V-VIII clase .25.aproximativ jumătate din deţinuţi (45%) recunosc că au fost înşelaţi de o femeie dar nu oferă explicaţii privind cauzele. .8% provin din mediul rural .ocupaţia la data arestării : 27.9% concubinaj. apreciem interesant de remarcat faptul că doar 53.39.7% . .9%).53.3% .starea de recidivă: 48.

5 3. procentele cele mai mari le regăsim la cele de 15-18 ani (23%). . .6% apreciază că nu poate fi vorba de un viol în cazul că fostul prieten sau iubit obligă o femeie să aibă raporturi sexuale cu el (procentul creşte la 67% când este vorba de soţ).victima era cunoscută dinainte în două treimi din situaţii (în 14.2%) şi la femeile de peste 41 de ani (13.8 La îndemnul prietenilor 7.8 8.2 sexuale Provocat de victimă 18.3%) sau la un prieten comun (11%)..1 Nu consideră fapta o 4.7 Tulburări psihice 1.fapta a fost comisă în spaţiul public (50.3 O iubea 4.5 5.4% cred că nu e nevoie ca un bărbat să fie curtenitor cu femeile. 51.5 Educaţie precară 4.8 31. 67% cred că femeile sunt responsabile pentru viol din cauza modului cum se îmbracă şi cum se poartă. 37. în casa victimei (23%).8 30.8 11 Nu poate justifica fapta 3.5 8. Motivaţia condamnaţilor pentru “viol” Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciare % Sub influenţa alcoolului 33 31. la 11-14 ani (17.8 24.8 sau drogului Satisfacerea nevoilor 9.7 2.3 1.6%).4 3. la 19-21 de ani (13.2%).3 87 Surse din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 .5%).3% din cazuri relaţiile fiind de rudenie).1 7.1 Din plăcerea de a viola 5.2 Din răzbunare 5.5% consideră că rolul femeii este de a satisface plăcerile bărbatului.3 Din gelozie 1.la aceşti deţinuţi găsim o serie de idei eronate care explică în mare măsură fapta comisă: 49. în casa agresorului (14. .în ce priveşte vârsta victimelor.4 3.7 Pentru a se distra 5.4 infracţiune Nu recunoaşte 19.

deţinuţii apreciază că situaţia lor materială înainte de infracţiune era bună (34%).15 Non-răspuns 16 Total 100 1.starea de recidivă: 52% sunt recidivişti şi 64% au antecedente penale. familia de origine a fost organizată în 80% din cazuri. . 16% sunt agricultori.studii : 40% au V-VIII clase. . .58% din cei chestionaţi nu s-au gândit că vor fi descoperiţi iar 74% nu au luat în calcul consecinţele faptei lor asupra victimei.provin mai ales din mediul rural (58%).vârsta : 42% au 26-35 de ani iar 30% au 36-45 de ani.1 100 Deţinuţi condamnaţi pentru « violare de domiciliu » Date semnificative .1 100 1. 42% din deţinuţi declară că au regretat. 20% au absolvit o şcoală profesională iar 18% au terminat liceul . au acţionat singuri (64%). . medie (44%) şi precară doar în 22% din cazuri. iar 34% afirmă că nu au simţit nimic deosebit.40% sunt muncitori necalificaţi. . .după comiterea infracţiunii.infracţiunea a fost comisă în mediul rural (70%). . .pedeapsa primită e considerată de 76% din deţinuţi ca mai grea decât fapta comisă .victima era dinainte cunoscută pentru 78% din detinuti iar în 22% din cazuri erau chiar rude. .starea civilă : 28% sunt necăsătoriţi 22% sunt căsătoriţi şi au copii 22% trăiesc în concubinaj şi au copii . 28% nu au nici o ocupaţie. 88 .

« răzbunarea » la cei de 36-45 de ani iar « recuperarea unor sume de bani » la cei de 22-25 de ani. În ce priveste nivelul de şcolarizare. 89 .Motivaţia condamnaţilor pentru “violare de domiciliu” Surse Deţinuţi Tipuri de motive % Sub influenţa alcoolului 26 Pentru a recupera bani 18 Din răzbunare 14 Pentru uşurinţa de a câştiga bani Lipsuri materiale 8 Pentru a se distra 6 Din invidie 6 Educaţie precară Pentru a obţine anumite bunuri materiale Tulburări psihice Neînţelegeri mostenire Pentru a se ascunde de urmăritori (a evada) Conflict cu victima Din gelozie 2 Pentru a cumpăra droguri 2 Influenţat de prieteni Nu poate justifica fapta 6 Alt răspuns 12 Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Non-răspuns Total 100 Rechizitoriu Personal din % penitenciare % 12 8 4 6 12 6 6 4 2 2 2 20 16 16 100 6 6 6 2 2 14 2 28 18 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 Se impun anumite precizări privind motivaţia infractională: « alcoolul » apare mai frecvent ca o scuză la condamnaţii cu vârsta de 2635 de ani.

4%). .24% .8% erau muncitori calificaţi.starea civilă: .6%).5% din cei investigaţi apreciază pedeapsa primită ca fiind mai grea decât fapta săvârşită. -după consumarea infracţiunii.4%).14. . de regulă.victimele au fost.8%).vârsta: 44.trăiesc în concubinaj şi au copii.8%).4% au între 36 şi 45 de ani. 15% muncitori necalificaţi. 48% nu aveau nici o ocupaţie.4% apreciază că prietenii a avut rolul determinant. 9. satisfacţie (14.7%). .3% din deţinuţi declară că au considerat că au făcut o greşeală. 46. 24% au avut un sentiment de teamă iar 11% au fost satisfăcuţi. pe nevoia de răzbunare.3%) şi localizată la nivelul străzii (57. . . . .starea de recidivă: 59. mai ales în mediul urban (59. . s-au temut (20.cei cu 5-8 clase insistă pe faptul ca victima le datora bani iar cei cu şcoală profesională.4%).3% din deţinuţi se cred vinovaţi de fapta comisă.8% erau dependenţi de alcool. Deţinuţi condamnaţi pentru « ultraj » Date semnificative . .3% funcţionari publici. .studii: .4% . comisă singur (77.7% magistraţi.27.29.5% din cazuri şi avea domiciliul în mediul urban (57.V-VIII clase 37% .3% sunt recidivişti. aceştia fiind 74% poliţişti. 9. 90 . La toate acestea. 31.şcoală profesională . personalul de penitenciare adaugă impulsivitatea şi carenţele educaţionale.16.ocupaţia la data arestării: 16.8% .căsătoriţi şi au copii .81. bărbaţi (92. 5.liceu .7%. 3.5% dau vina pe victimă iar 7.20. au fost nervoşi (16.deţinuţii declară că în timpul comiterii faptei au simţit că fac un act de dreptate (35.6% necăsătoriţi .46. .3% lucrau în agricultură.6%).2%).6% jandarmi.familia de origine a fost organizată în 68.4% au 26-35 de ani iar 20.fapta a fost spontană (92.

Continuarea acestei investigaţii în anii următori se impune pentru a avea o imagine amplă asupra modului în care delincvenţii români justifică infracţiunile comise şi modificările acestora în timp.Motivaţia condamnaţilor pentru “ultraj” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din Tipuri de motive % % penitenciare % Provocat de victimă 59.9 urmăritori ( a evada) Alt răspuns 9.4 La îndemnul prietenilor 5.4 24 (drogului) Pentru că i se făcea o 3.7 Pentru a se impune (pentru 1. nesupunure la legitimare) Conflict sub influenta 16.4 Din răzbunare 3.6 alcoolului (în bar) Surprins în timp ce fura 7.7 Educaţie precară 3.9 prestigiu) Pentru a se ascunde de 1.3 1. precum: 91 .5 16.9 Non-răspuns 37 57.2 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 CONCLUZII FINALE 1.5 nedreptate Nu suportă autoritatea 7.3 Sub influenţa alcoolului 20.7 18. În acest context vor trebui aduse anumite completări instrumentelor utilizate pentru a releva aspecte de profunzime.9 1.8 (neîncredere în autorităţi.9 1.

În acest fel. precocitatea traiectoriei delincvente. a motivelor exogene („oferite” de grupul de apartenenţă) şi a celor endogene (trăsăturile sale de personalitate. în componenţa căruia să fie psihologi. analize de profunzime şi prognoze privind evoluţia conduitei lor funcţie de capacitatea criminală identificată. Parchetul General. criminologi. 2.-. amplificarea convingerilor infracţionale. pompieri. 92 . cazuri deosebite. . şi anumite infracţiuni în special precum şi gradul de încredere/neîncredere în certitudinea pedepsei. vor putea fi formulate în timp util măsuri de intervenţie adecvate realităţilor noastre sociale. pentru fiecare delincvent. structură.precizarea în detaliu a relaţiilor care se stabilesc între infractor şi victimă înainte.a. urgenţe la nivel de intervenţie. 3. de exemplu.relevarea categoriilor de delincvenţi din punctul de vedere al poziţiei faţă de crimă. schimbarea concepţiei despre viaţă. Toate acestea nu vor putea fi însă realizate fără un Institut Naţional de Criminologie în structura Ministerului Justiţiei.a. spitale de urgenţă. . este nevoie de înfiinţarea unui „Observator al criminalităţii” unde să fie centralizate toate datele aflate în prezent la diverse instituţii: Ministerul Justiţiei. ş.cauzele reale ale renunţării la delincvenţă în cazul recidiviştilor. „executant” sau „iniţiator”. . diferitele categorii de delincvenţi. Considerăm util înfiinţarea în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a unui serviciu (centru) de evaluare a personalităţii deţinuţilor. educaţia primită. jandarmerie. etc. îşi reprezintă reacţiile comunităţii faţă de criminalitate în general. pe baza datelor analizate în mod ştiinţific.evaluarea gradului de maturizare infracţională.modul în care.rolul (ponderea) experienţei penitenciare în geneza recidivei: învăţarea unor tehnici infracţionale. dacă se poate vorbi de o „ucenicie infracţională”).momentul şi împrejurările de viaţă când au început să comită infracţiuni ( existenţa pragului delincvenţial. psihiatri. cel puţin pentru deţinuţii cu fapte de o gravitate deosebită din toată ţara. intrarea într-un grup infracţional constituit.distingerea. . ş. sociologi. în timpul şi după consumarea crimei. măsuri de prevenire eficace. etc.. poliţie. Împreună cu specialişti din alte institutuţii. Pentru o bună cunoaştere a stării infracţionale din România dinamică în timp şi spaţiu. evoluţii neaşteptate. acest serviciu ar putea realiza. . .). .

ca un decalaj între numărul de paturi şi cel de deţinuţi. România avea pe atunci 80 de locuri de detenţie iar după aplicarea decretului au mai rămas doar 16 (cele 6 centre de reeducare a minorilor au fost desfiinţate în totalitate). înăsprirea pedepselor date de judecători. fenomen care continuă şi astăzi. ceea ce înseamnă că fiecare deţinut are un spaţiu insuficient. .motive care acţionează diferit în ţările europene: creşterea delincvenţei juvenile şi a celei produse de străini sau imigranţi. amplificarea numărului de infracţiuni legate de droguri. În 1999 un grup de experţi au realizat pentru Consiliul Europei un studiu asupra aglomerării închisorilor şi inflaţiei populaţiei carcerale. . introducerea unor noi infracţiuni în legislaţia penală.prin supraaglomerare se înţeleg de obicei două situaţii: existenţa prea multor deţinuţi în comparaţie cu populaţia ţării respective sau numărul de locuri disponibile (densitate carcerală). adică în cele 16! Astfel a început supraaglomerarea unităţilor de penitenciare. Autorii studiului afirmă de la început: . înţeleasă simplist . informat de evenimentele din ţară. creşterea gravităţii infracţiunilor comise.000 de persoane încarcerate. cu ocazia acordării de către Ceauşescu a unui mare decret de graţiere şi amnistie de care au beneficiat aproximativ 40. 93 . Acest fenomen are o istorie care începe în luna mai 1977. Personalul unităţilor desfiinţate a fost trecut în economie iar patrimoniul acestor închisori transferat la alte instituţii civile sau militare. Concluziile lor au stat la baza Recomandării (99) 22 a Consiliului de Miniştri către Statele membre ale Consiliului Europei privind supraaglomerarea închisorilor şi creşterea populaţiei carcerale. a ordonat ca toţi infractorii prinşi să fie de urgenţă depuşi în unităţile existente.Anexa 2 Penitenciarele supraaglomerate Cel mai mediatizat aspect al închisorilor româneşti actuale este supraaglomerarea.„Cauzele principale ale supraaglomerării se află în afara sistemului penitenciar şi deci nu pot fi rezolvate de acesta“. Vara care a urmat a fost foarte „fierbinte“ din cauza ratei foarte mari de creştere a criminalităţii: în şedinţa Comitetului Politic Executiv din 4 noiembrie 1977 Ceauşescu.

202. . educative şi sportive. pag. . ceea ce produce plictiseală.altele prin excluderea din închisori a alcoolicilor sau a celor care au refuzat să-şi satisfacă serviciul militar. agresiunile între deţinuţi şi autoagresiunile. . cresc actele de indisciplină. 2000. promiscuitatea favorizează contaminarea şi corupţia deţinuţilor şi sterilizează orice efort de prevenire a recidivei 1 . creşte contrabanda între deţinuţi cu toate consecinţele care decurg din aceasta. cresc solicitările de asistenţă medicală şi nemulţumirile deţinuţilor în cazul în care nu li se acordă.altele prin facilitarea liberării condiţionate. 94 .derularea programelor culturale. Paris.calitatea hrănirii. Sunti afectate aspecte esenţiale pentru funcţionalitatea penitenciarului: . care.calitatea asistenţei medicale şi .protecţia deţinuţilor şi a personalului. 1 P.unele ţări menţin un număr scăzut de deţinuţi prin graţieri şi amnistii.). asistenţă medicală.starea de igienă generală a unităţii. . La reinsertion sociale des detenus. sport etc. de la o anumită intensitate se transformă în nevroză. M Mbanzoulou. condiţiile de viaţă ale acestora sunt afectate vizibil de acest lucru iar administrarea întregii activităţi de către manageri se desfăşoară cu mari dificultăţi. Definitie : un penitenciar este supraaglomerat atunci când a fost depăşită capacitatea de cazare a deţinuţilor. recreere. .Există diferenţe de la o ţară la alta : . creşte sentimentul de monotonie.modul cum se asigură securitatea. . L’Harmatton. Efectele supraaglomerării : • • • • • • a) la nivelul deţinuţilor ample nemulţumiri faţă de calitatea serviciilor la care au dreptul (hrănire.

.durata medie a pedepselor executate de deţinuţi. • sunt frecvente situaţiile în care personalul munceşte suplimentar. • apar plângeri frecvente privind condiţiile concrete de muncă din închisoare.stricta ierarhizare a personalului (centralizare excesivă).procentul de timp în care deţinuţii îşi petrec timpul în afara celulelor. . • mulţi membri ai personalului doresc să se transfere în alte unităţi. Factori care diferenţiază în plus sau în minus efectele supraaglomerării : .incompetenţa interpersonală a cadrelor sau deţinuţilor. c) la nivel managerial: • actul de conducere se desfăşoară greu. . 95 . . . • condiţiile fizice ale detenţiei se deteriorează vizibil de la o lună la alta.compoziţia etnică a masei de deţinuţi. cazarmament. • creşte numărul de conflicte între personal şi deţinuţi.inactivitatea deţinuţilor. .abundenţa ordinelor care suprasolicită personalul . instalaţii).vechimea construcţiei penitenciarului . evaluări. . ceea ce impune anchete. sinucideri etc. evadări. stabilirea responsabilităţilor etc. . • prevenirea frământărilor în masa deţinuţilor – refuzuri în masă de a munci sau de a mânca.volumul de muncă suprasolicită personalul.creşterea numărului de obiecte personale la care au dreptul deţinuţii.numărul condamnaţilor raportat la numărul de paturi. . . • personalul păstrează cu greu disciplina în rândul deţinuţilor.calitatea amenajărilor destinate securităţii închisorii.depărtarea sau apropierea condiţiilor materiale de standardul prevăzut . . – absorb mare parte din timpul comenzii unităţii.tipul relaţiilor stabilite între personal şi deţinuţi (relaxate sau tensionate).b) la nivelul personalului . • sporesc pagubele la toate articolele (veselă.

afectând toate structurile umane şi instituţionale.gradul de securitate şi vechimea instituţiei. . În ordine. voci. depresie). spaţiu de viaţă şi de a prevedea . . Aspecte importante pentru înţelegerea dimensiunilor organizaţionale ale supraaglomerării: .abundă sentimentele negative (mânie.compoziţia etnică a masei de deţinuţi.imposibilitatea de a controla evenimentele. . .creşterea stimulării prin mirosuri. la cererea Instituitului Corecţional Naţional al Departamentului de Justiţie din Statele Unite.sentimentul de incomodare reciprocă.Psihologic supraaglomerarea este trăită ca un sentiment de îngrămădire : .structura de conducere (centralizată sau descentralizată). supraaglomerarea începe cu constatarea că : . . . . realizat în ianuarie 1989 de George M şi Camelia G – specialişti la Institutul de Justiţie şi Criminalistică din South Salem – New York. .numărul şi sexul celor încarceraţi.numărul deţinuţilor care ispăşesc pedepse pentru omor.conduitele celorlalţi sunt etichetate cu severitate. teamă. . Concluziile unui studiu privind „Tehnica conducerii închisorilor aglomerate“. . .diminuează toleranţa în relaţiile interpersonale.timpul de când durează starea de aglomerare 2 .pierderea libertăţii de mişcare. .durata aglomerării.suprafaţa prevăzută prin proiect pentru fiecare deţinut.deţinuţii sunt mai numeroşi Autorii consideră că în aproximativ 4 ani şi jumătate din momentul declanşării sale. supraaglomerarea atinge maximul efectelor sale. priviri care incomodează.anularea relaţiilor ierarhice în grupul de deţinuţi . 2 96 .

.devin frecvente tentativele suicidare. .întocmirea rapoartelor disciplinare.numărul ordinelor creşte .inactivitatea deţinuţilor atinge cote maxime.plângerile deţinuţilor. .personalul intră în concediu medical sau doreşte să părăsească sistemul .detinutii considera că stau în condiţii care sunt „o pedeapsă crudă şi inumană“.distrugerea obiectelor din dotare. . . 97 .cresc furturile şi actele de violenţă între deţinuţi .pedepsele multora dintre ei sunt de lungă durată. 9 -instruirea personalului. . 5 .asistenţa medicală. Directorii au ierarhizat astfel dificultăţile generate de supraaglomerare: 1 . 8 .reabilitarea deţinuţilor este mult mai grea decât înainte. . 2 .inspectarea celulelor ia mai mult timp.creşte numărului deţinuţilor care se îmbolnăvesc .securitatea deţinuţilor şi personalului se realizează cu greu.răzvrătirile.deţinuţii se simt afectaţi în drepturile pe care le au .creşte uzura echipamentelor şi construcţiilor. 7 .scade abilitatea personalului de a menţine ordinea şi liniştea. 3 .serviciile oferite deţinuţilor sunt afectate cantitativ şi calitativ. ..se renunţă la spaţii destinate activităţilor cultural-educative.drogurile. . 4 . .îmbolnăviri ale deţinuţilor.creşte numărul deţinuţilor care solicită o protecţie specială. . 6 .munca suplimentară.

inteligenţa managerială şi de abilitatea de a conduce a directorilor.tentativele de evadare.competenţa profesională .încrederea în reuşită. 13 . 4.imparţialitatea.atacarea personalului. 2.contrabanda cu bani. Conducătorii de închisori diferite pot folosi aceleaşi metode şi programe. Directorii închisorilor aglomerate adoptă şase stiluri (tehnici) de conducere: 98 . „Tehnica conducerii închisorilor.concediile medicale ale personalului. este fundamental dependentă de iscusinţa. . Conducerea închisorilor aglomerate sau nu. dar modalităţile lor de implementare vor determina în final natura fiecărei soluţii manageriale alese. 3.experienţa în domeniul penitenciar şi . 12 . Modalităţile de aplicare a principiilor de conducere şi a tehnicilor corecţionale pot avea şanse diferite de succes în cadrul fiecărei închisori.“ Pentru succesul managerial al unui director de închisoare sunt esenţiale: . .grija de a rezolva problemele importante. aglomerate nu este semnificativ deosebită de cea a conducerii închisorilor în general.10 . 11 . Soluţiilor posibile pentru a conduce un penitenciar aglomerat Principii 1.

O altă manieră de conducere este cea a „abordării sistemelor“. cea a „consecinţelor naturale“ poate fi rezumată printr-o expresie comercială: „primeşti ceea ce ai plătit“. „Consiliul deţinuţilor se întâlneşte periodic în plen şi pe comitete. evaluate de un comitet operaţional care va propune măsuri în consecinţă. care sprijină personalul şi are o imagine pozitivă asupra vieţii va determina răspunsuri asemănătoare din partea personalului şi a deţinuţilor. dacă li se arată o anumită direcţie de acţiune şi li se oferă sprijinul necesar (bani şi recunoaştere publică)“. va rezolva operativ problemele ridicate de aceştia şi va promova programe de muncă şi educative pentru a ocupa 99 . Conducătorii eficienţi vor ieşi din birouri mergând în unitate pentru a fi aproape de deţinuţi şi personal. În orice situaţie el este figura dominantă şi foloseşte procedura ordinelor scrise. Maniera de „a face mai bine decât a fost făcut“ are la bază convingerea că „atât personalul cât şi deţinuţii pot fi stimulaţi şi încurajaţi să reuşească în activitatea lor. Pentru ca succesul să fie deplin mai este nevoie ca personalul să fie astfel format încât să poarte un dialog destins permanent cu deţinuţii iar funcţionarii superiori să asiste şi să sprijine personalul în muncă. manifestând grijă pentru nevoile acestora. În condiţii de urgenţă. cu participarea a acel puţin unui observator din partea administraţiei. Implicarea deţinuţilor în deciziile care-i privesc au rolul de a preveni dificultăţile înainte de a deveni insurmontabile: informaţiile sunt prelevate săptămânal sau lunar. Aceasta înseamnă că un director deschis. Toate informaţiile sunt stocate într-o bancă de date şi ele privesc inclusiv deţinuţii problemă şi întâmplările neobişnuite. sincer. conducătorul devine autoritar. adică a dezvoltării unui sistem de control al climatului din închisoare şi al unei interacţiuni regulate şi intense cu reprezentanţii deţinuţilor reuniţi într-un consiliu. cooperant. Conducerea închisorii va stimula menţinerea securităţii în instituţie.Prima modalitate de conducere. fiind un exemplu pentru aceştia.“ Abordarea managerială intitulată „necesităţi constructive“ are la bază ideea conform căreia „trebuie dată deţinuţilor atâta libertate cât este rezonabil prudent şi să fie încurajată folosirea constructivă şi eficientă a timpului“. Abordarea de tipul „situaţii neprevăzute“ se bazează pe o comunicare intensă între personal şi deţinuţi pentru a afla în timp util toate problemele şi frământările acestora. comunicarea între personal şi deţinuţi.

Deci. În sfârşit. folosirea sălii de gimnastică). mai există 10-15% deţinuţi care sprijină activ administraţia.acordarea unei atenţii speciale coeziunii şi moralului personalului de către echipa managerială. . .discutarea cu deţinuţii a problemelor privind fondurile disponibile pentru anumite servicii şi programe.timpul deţinuţilor.a permite anumite activităţi cheie înainte de masa de dimineaţă (de exemplu. pentru a diminua fenomenul de frustrare al acestora.redistribuirea personalului în zonele unde este mai mult de lucru. Alte soluţii posibile: . De asemenea se iau măsuri severe contra deţinuţilor care încearcă să-i intimideze pe ceilalţi. Toate ordinele sunt transmise deţinuţilor de către personalul de supraveghere şi nu de ofiţerii superiori (a căror intervenţie ar putea fi interpretată ca o lipsă de eficienţă a gardienilor). . a cărui filozofie poate fi exprimată astfel: „este preferabilă o conducere cât de cât deschisă. . Conducătorul închisorii acordă o maximă importanţă participării deţinuţilor la programe convins că ei „acordă respect personalului atâta timp cât acesta nu face ceva care să implice pierderea acestui respect“.angajarea personalului care prezintă aptitudini şi cunoştinţe în mai multe domenii. . . În aceste condiţii. Acest stil de conducere mai are la bază câteva lucruri verificate în timp: în orice puşcărie există 15-20% din deţinuţi care încearcă să domine intimidându-i pe ceilalţi (aceştia sunt condamnaţi de regulă pentru omor). chiar dacă ea implică anumite riscuri“. ultima viziune asupra conducerii închisorilor aglomerate este cea a „riscului creator“. restul deţinuţilor vor adera la gruparea pe care o percep ca având cea mai mare putere şi influenţă. 100 . O regulă de bază a acestei modalităţi de conducere este interzicerea utilizării „informatorilor“ din rândul deţinuţilor.multiplicarea formelor de comunicare între deţinuţi şi personalul închisorii. La realizarea acestor obiective vor fi utilizate anumite grupuri de deţinuţi selecţionaţi. „esenţial este să se stabilizeze un climat instituţional care să permită o comportare pozitivă a deţinuţilor“. uneia total restrictive.informarea operativă a personalului pentru a nu permite răspândirea zvonurilor. de asemenea.

.întâlniri periodice cu deţinuţii nou-veniţi pentru a-i ajuta să se acomodeze la rigorile vieţii de detenţie.accesul voluntarilor din comunitate pentru a desfăşura diverse programe educative. . .instituirea unui sistem de clasificare care să promoveze mişcarea deţinuţilor către închisori cu nivel mai scăzut de securitate şi mai puţin aglomerate şi transferul deţinuţilor care creează probleme.crearea posibilităţilor de a munci în celulă.separarea deţinuţilor în camere pentru fumători şi nefumători.crearea unei ambianţe plăcute în camerele deţinuţilor şi în sălile de mese (flori.gruparea deţinuţilor în camere pe cât posibil după meserii şi studii. acvarii. este de preferat folosirea deţinuţilor la muncă după 4 luni din momentul pedepsirii pentru infracţiuni disciplinare grave. . .acolo unde locurile de muncă sunt limitate. informarea deţinuţilor privind incidentele care au avut loc şi modul cum au fost soluţionate. pot fi conduse cu succes“.prelungirea programelor educative şi sportive până seara târziu pentru a răspunde nevoilor deţinuţilor. .monitorizarea incidentelor din unitate pentru a anticipa desfăşurarea viitoare a evenimentelor.. .programarea deţinuţilor la vizita medicală şi în timpul serii. instalarea mai multor posturi telefonice pentru deţinuţi. . . Autorii acestui studiu oferă o concluzie fecundă pentru închisorile româneşti: „Închisorile aglomerate conduse de directori care sunt dispuşi să împartă reuşita cu toată echipa. .a împiedica orice interpretări privind statutul privilegiat al unor deţinuţi în raport cu personalul de conducere. decoraţiuni interioare). . ………………………………………………………… 101 .

Tudorel Butoi: “Interogatoriul”. Editura All Beck.Scripcaru. 5 şi 6 (costa 40 de lei) . Editura Ştiinţelor Medicale. Medeanu: „Crima şi criminalul”. Editura Oscar Print. V. Editura Oscar Print.Sorin M. criminalitate şi patologie socială”. Bucureşti. Scripcaru: “Psihiatrie medico-legală”.Astărăstoaie. Editura Lumina Lex. Editura ASCR. 2/2006 . 2002 . 3. Rădulescu: “Devianţă. 2004 . 3. Bucureşti. V. 1999 . Bucureşti. cap. 1992 . 2. 4. Tudorel Butoi: “Psihologie judiciară”. Bucureşti. Cluj-Napoca. 6. Bucureşti.Gheorghe Florian: “Psihologie penitenciară”. 1.George Antoniu: “Vinovăţia penală”.Bibliografie obligatorie Emilio Mira y Lopez: “Manual de psihologie juridică”. 1999 102 .Octavian Buda: “Iresponsabilitatea”. Bucureşti. vol.Chiriţă. 2006 . 16 şi 17 (costa 40 de lei) .Tiberiu C. 5.Boişteanu. cap. Bucureşti.Nicolae Mitrofan. Voicu Zdrenghea. Editura Polirom. 2006. 14. cap. 7. Bucureşti. 6. 1/2005. Bucureşti. 9. 2002 .Gheorghe Florian: “Fenomenologie penitenciară”. 2006 . P. 7 şi 9 (costa 45 de lei) Bibliografie opţională . Editura Oscar Print. 2007. C. Iaşi. Editura Şansa. Editura Academiei Române.G. vol.Ioan Buş: “Psihologie şi infracţionalitate”. 4. Editura Pinguin Book.Valerian Cioclei: “Mobilul în conduita criminală”. Bucureşti. 2006. Editura Lumina Lex.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful