Universitatea « Titu Maiorescu » Bucureşti Facultatea de Psihologie

Psihologie judiciară
(Suport de curs)

Autor Conf. univ. dr. Gheorghe Florian

Bucureşti 2009

1

Sintezele care urmează sunt doar o introducere în problematica actuală a psihologiei judiciare. Ca urmare, în temele supuse atenţiei, sunt punctate aspecte pe care le consider esenţiale, cu speranţa că dumneavostră veţi citi mai mult din bibliografia recomandată, astfel încât, atunci când veţi întâlni asemenea probleme în practica profesională, să le abordaţi constructiv. Am adăugat la sfârşit două studii recente privind motivaţia infracţională şi penitenciarele supraaglomerate, considerând utilă cunoaşterea modului în care psihologii pătrund în profunzimea lumii criminalităţii şi a justiţiei contemporane. Lucrând în prezent în acest domeniu, psihologii lucrează de fapt pentru generaţiile viitoare...

2

1 - Cauzele şi costurile criminalităţii
1 – Factori favorizanţi ai criminalităţii în concepţia O.N.U. 2 – Indicatori de patologie socială care pot determina creşterea criminalităţii 3 – Structura costurilor criminalităţii 1. - Factori favorizanţi ai delicvenţei ( Al VIII-lea Congres ONU privind criminalitatea, 1990, Caracas, Venezuela): 1. saracia, somajul, analfabetismul, absenta locuintelor bune si ieftine, sistem de invatamant si formare inadaptat. 2. nr.crescand de cetateni fara perspectiva de insertie sociala si agravarea inegalitatilor sociale 3. disocierea legaturilor sociale si familiale agravata printr-o educatie parentala inadacvata, educatie ce face deseori conditiile de viata dificile 4. conditiile dificile pe care le cunosc oamenii ce migreaza spre oras sau alte tari 5. distrugerea identitatii culturale de origine, rasismul si discriminarea ce pot crea dezavantaje in plan social al sanatatii si al angajarii in munca 6. degradarea mediului urban mai ales insuficienta echipamentelor colective in anumite cartiere favorizand delicventa 7. dificultatile create de societatea moderna de a se insera corect in comunitate, in familie, in mediul de munca si in scoala si a se identifica cu o cultura 8. abuzul de alcool, droguri si a altor substante a caror dezvoltare e favorizata de factorii mentionati mai sus 9. multiplicarea activitatilor legate de crima organizata mai ales de tradic de droguri si tainuirea obiectelor furate 10. provocarea mai ales prin mass-media a ideilor si atitudinilor ce sunt surse ale violentei, inegalitatii si tolerantei.

3

2. - Indicatorii de patologie socială care pot influenţa rata criminalităţii
I. Indicatori biologici şi medicali 1. discriminarea natalităţii 2. cresterea alterărilor psihosomatice 3. reducerea discriminarii caracteristicilor sexuale 4. reducerea mediei de vârsta în grupul afectat II. Indicatori economici 1. cresterea instabilităţii profesionale 2. cresterea absenteismului la locul de munca 3. reducerea productivităţii individuale 4. cresterea şomajului forţat 5. cresterea numărului de greve III. Indicatori criminologici 1. cresterea delicventei juvenile 2. cresterea numărului de sinucideri 3. cresterea gradului de indiferenta fata de delicte 4. cresterea gradului de perversitate si gravitate a delictelor IV. Indicatorii politici 1. fragmentare socială si politică 2. consolidarea nationalismelor regionale 3. apariţia liderilor subversivi 4. emigrarea masivă V. Indicatori culturali 1. interes pentru primitiv, anormal, exotic, probleme sexuale 2. intensificarea intelectualismului si a planificarii obsesionale 3. declinul credintei religioase, pierderea semnificatiei sensului vietii si al destinului cosmic 4. intensificarea activitatilor de derivatie (jocuri, distractii indecente, jocuri riscante)

4

3. - Costurile criminalităţii
Există patru tipuri de costuri : 1. costurile represiunii: costurile funcţionării instituţiilor cu atribuţii în domeniul combaterii criminalităţii – poliţia, jandarmeria, parchetele, tribunalele, penitenciarele, probaţiunea, specializarea personalului acestor instituţii; 2. costurile protecţiei : firmele de pază, asigurările, serviciile pază din magazine, sistemele de alarma si protectie, case de bani, blindaje, transportul valorilor, costul avocatilor 3. costurile prevenirii : gardienii publici, protectia martorilor, protectia victimelor, protectia copiilor, iluminatul public, specializarea personalului de prevenire din politie, jandermerie, probatiune; 4. costuri asociate criminalităţii: decesul victimei (pierderi productive viitoare, prejudiciu moral, cheltuieli de înmormântare), vatamarile corporale, expertizele, accidentele rutiere, incendiile provocate, furturile din magazine, furturile de autoturisme, agresiunile cu mâna armată, revoltele şi tulburarile ordinii publice, emiterea cecurilor fara acoperire, fraude economice si financiare (eludarea impozitelor, nedeclararea veniturilor), infracţiunile în construcţiile de locuinte, falsificarea de monedă, fraudele vamale (eludarea taxelor, exportul illicit si pierderile de substanţă pentru economie), profitul din proxenetismul stradal si hotelier, profitul din traficul de droguri şi alcool. Nu pot fi cuantificaţi următorii factori : vieţile distruse, reacţiile de răzbunare, neîncrederea ce survine în relaţiile sociale, schimbarea obişnuinţelor, izolarea auto-impusă, frica, pierderile turistice şi culturale.

5

2 - Delincvenţa juvenilă
S. Glueck (1934): “Cauza delincvenţei minorilor e reprezentată de acele elemente care, luate separat, nu pot explica delincvenţa juvenilă”. Axiome ale educaţiei 1. binele se învaţă doar de la cel care te iubeşte 2. copilul ia ca model în viaţă pe părintele fericit 3. copilul ia ca model în viaţă pe părintele care progresează 4. oamenii au un comportament moral doar când au ceva de apărat (familie, prestigiu, relaţii semnificative, prieteni, avere) Teoria integrativă privind etiologia delincvenţei juvenile (Caplan – Le Blanc, 1993) Delicvenţa juvenilă are la bază 4 factori explicativi: 1 - legăturile sociale investitia copilului in activitati sociale (timpul acordat) angajamentul fata de institutii (religie, familie, sport) 2 - allocentrismul (orientarea către ceilalti, capacitatea de a te interesa de altii pentru ei insisi) cu cat educatia in familie este mai pro-sociala, cu atat ea protejeaza mai mult impotriva delicventei juvenile 3 – constrângerile informale (provin din partea persoanelor intime) formale (provin din partea institutiilor) externe (din anturaj) interne (normele morale asimilate şi interiorizate) 4 - expunerile la influenţe si oportunităţi antisociale (prieteni delincvenţi, consum de alcool, sexualitate precoce, vagabondaj, interiorizarea justificărilor infracţionale utilizate de grupul de referinţă) Mecanismele devenirii infractionale I. coeficient de inteligenţă slab→stimă de sine scăzută→tulburări de conduită nespecifice→infractiune II. tulburări de conduită→eşec scolar→subestimare de sine→cautare compensatorie a identităţii→infractiune

6

7 . Tipologia delicvenţei juvenile a. Stadiul de explorare (10-12 ani) . revolta familială. asocieri cu delicventi. atac asupra unor persoane. b. Explozia (în jurul varstei de 13 ani) .infractiuni omogene şi benigne (sunt privite ca o copilarie dar frecvenţa lor atrage atentia) 2. c. Aceste stadii coexistă cu inadaptarea şcolară.furturi si spargeri de automobile.infractiunile se diversifica si se agraveaza. protectie asupra bunurilor. atragerea in activitati comunitare. Delicventa stabilizată: la 1% din adolescenti. comert cu droguri. apare intr-o perioada in care abunda dificultatile pentru minorul respectiv. De tranzitie: la 10% din adolescenti. Este o delicventa exploziva şi pe un fond de dezangajare interpersonală. Ocazionala: 80% din adolescenti trec prin asa ceva. 5. exprima deficiente in relatiile cu parintii. Stadiul de apariţie (8-10 ani) . Prevenirea se face prin actiuni asupra familiei. promiscuitate sexuala. Conflagratia (in jurul vârstei de 15 ani) .predomina furtul prin efractie.Stadiile dezvoltării activităţii delicvenţei la minori 1. dificultati scolare. consum de droguri si alcool. 3. este o activitate persistentă care se poate transforma intr-un mod de viaţă. Debordarea (17-18 ani) – apar forme subtile si de o violenţă malignă. 4.

persoanele foarte în vârstă ) 8 .factor victimogen = anumite pericole profesionale. Prima tipologie a victimelor elaborată de Hans von Hentig : 1) victima izolată 2) victima apropierii socio-topografice – devine victimă din cauza relatiilor care se stabilesc între cei ce impart un spatiu restrins 3) victimele unei mari nelinişti vitale – se expun în momentele de sinceritate 4) victime agresive. In 1940 el publică lucrarea « Criminalul şi victima sa » . consum de droguri . cu fatalism afişat) . comunitatea .infractorul victimă: copilul maltratat ce devine agresor .are trei componente: făptaşul. conditia fizica (persoanele slabe din punct de vedere fizic ) Istoric : Hans von Hentig a scris un articol despre rolul victimei în infractiune întrun ziar din Koln (14 septembrie 1934).infractiune fără victimă : incestul consimţit între majori.3 – Noţiuni de victimologie Definitie Victimologia . nechibzuite.ramură a criminologiei care studiază personalitatea victimei.impresionabilitate victimală: victimele infractorilor cu guler alb ( sunt imbracati frumos.victima intâmplătoare .victimta latentă: atractia pe care unele personae o exercita asupra infractorului (personae singure. victima şi catalizatorul actiunii (cel care declanşează mecanismul mativational) .din eroarea infractorului . stil de viaţă dezordonat. vârstnice. naive. supuse unor capricii nestăpânite 5) victime lipsite de rezistenţă în faţa unei voinţe mai tari de care dau dovadă infractorii ( adolescenţii.câmp victimal . interactiunea dintre agresor şi victimă şi evoluţia socio-dinamică a situaţiei preinfracţionale. Noţiuni frecvent utilizate: . inspirat de o nuvelă austriacă în care un personaj spunea : « Eu asasinul şi el victima suntem amândoi vinovaţi dar el mai mult decât mine » .victimă nespecifică: publicul larg. suscita increderea) .

femei în vârstă ce vor să se căsătorească 4) victima lacomiei si dorinţei de mari câştiguri ilicite: cumpărătorii de acţiuni. jucătorii la cazino. avizi de câştig. indiferant de situatia lor materiala 10) indivizi desfânaţi si destrăbălaţi – pentru că dispretuiesc legile 11) indivizi singuratici şi cu inima zbrobită – din cauza singuratăţii 12) chinuitorii – ex : tatăl alcoolic şi violent ucis de proprii copii 13) indivizi « blocaţi » – persoane încurcate in datorii ce devin victime ale unor « binevoitori » care le ofera solutii Stephan Schafer clasifică victimele descriind cine este responsabil si in ce masură s-a implicat in relatia ce a dus la infractiune : 1) victima care anterior infractiunii nu a avut nici o legatura cu faptasul – functionarul de bancă 2) victima provocatoare – din cauza arogantei. supusi. neglijenti 9) indivizii achizitivi. 9 . cartoforul. consumatorul de droguri.din cauza atractiei sexuale sau a averii pe care o poseda 3) vârstnicii . nu-si tine promisiunea sau e prins cu iubita infractorului 3) victima ce precipita declanşarea actiunii – ex : o femeie singură noaptea sau persoana neglijentă care nu inchide usa la masina 4) victima slabă sub aspect biologic – ex : surorile de caritate 5) victimele auto-victimizate – sinucigaşul.A doua tipologie descrisă de Hans Von Hentig : 1) tinerii – pentru că nu au experienta de viata 2) femeile . dezertorul din armată 6) victimele politice – din cauza convingerilor pe care le au Tipologia lui Wolf Middendorf : 1) victima generoasă care sare in ajutorul oricui 2) victima bunelor ocazii – fac cumpărături ocazionale de la necunoscuti 3) victima devoţiunii şi afectiunii – religiosi fanatici ce doneaza bunuri pentru a fi « mantuiti ».din cauza slabiciunii fizice si a faptului că sunt bănuiţi că au “bani albi pentru zile negre” 4) consumatorii de alcool sau de droguri 5) emigrantii – deoarece nu cunosc limba. sunt creduli 6) indivizii aparţinând minoritatilor etnice 7) indivizi normali dar cu inteligenţă redusă 8) indivizi temporar deprimati – devin apatici.

diferenţele dintre grupele de vârstă reflectă schimbările în dezvoltare şi cele dintre epocile istorice.un anumit stil de viaţă . pensionarea).un set particular de atitudini.un sportiv este „bătrân“ la 30 de ani ! .4 – Criminalitatea şi cursul vieţii Vârsta este o caracteristică demografică dar şi un atribut social care implică: .exista un fundament diferit intre schimbarea comportamentului aparută din maturizare şi cea aparută din experienţă . indiferent de timp si spatiu 2 . conflict parental).succesiunea rolurilor şi poziţiilor sociale dobândite de un individ de la naştere şi până la moarte .durata vieţii individului de la naşterea sa. Cursul vieţii – parcursul vieţii unui individ de-a lungul unei succesiuni de tranziţii create de societate şi diferenţiate în funcţie de vârstă.copilărie.un mod distinct de a percepe lumea şi a o gândi .efecte de cohortă : afectează toti indivizii care împartaşesc o experienţă comună. Vârsta cronologică .. de exemplu. acestea având 3 efecte : 1 . valori şi norme culturale .efecte de vârsta : determinate de ciclurile vietii.permite clasificarea indivizilor pentru anumite roluri sociale ( dreptul de vot.schimbă rolurile sociale şi aşteptările culturale faţă de individ. afectând toti indivizii indiferent de vârstă . trecerea de la influenta parentala la influenta colegilor sau când persoanele trec de la şcoala la serviciu.momentul si durata evenimentelor din viata (ex. mentalităţi. . adolescenţă. 10 .efecte de perioadă : determinate de perioada istorica. bătrâneţe ex. . Evenimente care influenteaza cursul dezvoltarii comportamentului antisocial : . responsabilitatea civilă. opinii.tranziţiile si momentele decisive din cursul vietii. 3 .: . Vârsta funcţională – se bazează pe capacităţile biologice şi psihice ale indivizilor în raport cu care aceştia sunt clasificaţi într-o anumita categorie de vârstă . .

somajul este un factor de risc al infractiunii în indivizi deoarece este mai posibil ca oamenii sa comita infractiuni in perioadele lor de somaj decat in perioadele de angajare. Socializarea este un proces permanent în evoluţia persoanei: .în timp ce prevenirea presupune abordarea schimbarilor în indivizi. frecvenţei.dezvoltă competenţe pentru exercitarea unor roluri specifice. divortul.are la bază învăţarea capacităţii de confruntare cu cerinţe conflictuale .înrolarea în armata. . etc. ca recesiuni saurazboaie.căsătoria. o condamnare .nu e clar dacă faptele descoperite în indivizi sunt aceleasi cu descoperirile facute între indivizi ( exemplu: şomajul este un factor de risc al infractiunii între indivizi. (socializare pentru moarte) O problemă metodologică: . . . schimbarea domiciliului . absenteismul. deoarece este mai probabil ca şomerii să fie infractori decât persoanele angajate.are un rol anticipativ pregătind tinerii pentru viitoarele roluri de adult. persistenţei sau duratei delincvenţei. De exemplu : . conştiinţa datoriilor şi responsabilităţilor cu privire la viaţa socială.. somajul si divortul sunt simptome ale unei personalitati antisociale sau ii fac pe oameni sa devina mai antisociali? 11 . .presupune dezangajarea faţă de rolurile sociale active şi familiarizarea cu alte roluri participative în familie.dobândirea capacitaţii de comunicare şi interacţiune competenţa de exercitare a rolurilor.informatiile despre factorii de risc se bazeaza pe variaţii între indivizi. Totusi.trecerea de la idealism la realism .consumul excesiv de alcool. . Sunt necesare date longitudinale pentru clasificarea factorilor de risc si a trasaturilor carierei criminale.socializarea la bătrâneţe .socializarea in perioada maturităţii presupune: .socializarea în adolescenţă . Este dificil de stabilit daca orice factor de risc este un indicator (simptom) sau o cauza posibila a delicventei.efectele asupra dezvoltarii individuale ale contextului national si ale macro evenimentelor. Factori individuali de risc Factorii de risc amplifica riscul realizarii.socializarea în copilărie .

care a urmarit 1000 de copii de la varsta de 3 ani pana la 22 de ani.- desi delincventa este o activitate de grup iar delincventii au. Cea mai importanta dimensiune a temperamentului era lipsa controlului (nelinistit.. in mod necesar. egocentrici. depinde de trecutul recompenselor si pedepselor si de masura in care copiii sunt influentati de satisfactia imediata. Aceasta părere sta la baza programelor de pregatire a abilitatilor cognitiv-comportamentale al căror scop este cresterea empatiei. a alegerii rationale. impulsiv. Delicventii tind sa fie impulsivi. EMPATIA Empatia scazuta este o trasatura de personalitate legata de delincventa. TEORIA COGNITIVĂ Această teorie. priveşte individul ca un procesor de informatii al carui comportament depinde de procesele cognitive şi de istoria recompenselor si pedepselor primite in trecut. ca prietenii delincventi provoaca delincventa. pe baza presupunerii ca este mai putin probabil ca persoanele care pot aprecia si/sau simti trairile victimei se agreseze pe cineva. prieteni delincventi . prieteni delicventi) drept variabila independenta in analizele cauzale pentru ca acest lucru ar conduce la concluzii false (tautologice) si la o supraestimare a puterii explicatorii sau predictive. care prezicea agresiune. când beneficiile percepute subiectiv depăşesc costurile (ex. de obicei. dezaprobarea parintilor). in 12 . delicvenţă auto-raportată si condamnări la vârste de la 18 la 21 de ani. . acest lucru nu arata.. cu atentie scăzută). .este important sa nu includem variabile dependente (ex. Temperamentul la varsta de 3 ani era notat prin observarea comportamentului in timpul unei sedinte de testare. TEMPERAMENTUL Cele mai importante rezultate despre legatura dintre temperamentul din copilarie si delincventa ulterioara au fost obtinute in urma unui studiu în Noua Zeelandă. Comportamentul agresiv depinde de repertoriile comportamentale detinute de individ (scenarii cognitive). Alegerea scenariilor care prescriu comportament agresiv. Delincvenţa este deci un răspuns la oportunităţi specifice.anumiti factori pot fi atat indicatori cat si cauze ( consumul excesiv de alcool poate fi vazut ca un declansator situational mai degraba decat ca o cauza pe termen lung). pedeapsa legala. concreti mai degraba decat abstracti in gandire si slabi in rezolvarea interpersonala de probleme deoarece nu reusesc sa inteleaga cum gandesc si simt alte persoane.

o proasta abilitate sa ia in considerare consecintele actiunilor lor . respectiv pedepsirea. inabilitatea de a planifica viitorul. Impulsivitatea reflecta deficite in functiile executive ale creierului. acestea apar precoce si ramân stabile o lungă perioadă a vietii. riscă frecvent. perspectivă pe termen scurt.reactivitate autonoma scazuta ( rata bătăilor inimii. independent de alte variabile explicatorii) . . au aptitudini cognitive si academice reduse egocentrici.este cea mai importanta dimensiune a personalitatii care prezice delicventa.pulsul scazut este un predictor si un corelat important al delicventei. empatie scazuta au planuri pe termen scurt le e greu sa amâne satisfactia deciziile de a comite infractiuni nu sunt influentate de consecintele dureroase ale delincventei. Persoanele cu astfel de deficite vor tinde sa comita delicte deoarece: . IMPULSIVITATEA . Alte teorii au evidentiat importanta constiintei drept inhibitor intern al delincventei si au sugerat ca aceasta s-a format intr-un proces social de invatare in conformitate cu intarirea. a greselilor din copilarie . tensiunea sau conductibilitatea pielii) . Agresivitatea persistenta este o colectie de scenarii agresive invatate si care rezista la schimbare. delicventii avand: . nelinistea. .un nivel scazut de excitatie conform undelor alfa scazute pe EEG .este inabilitatea de a planifica şi cedarea in faţa satisfactiei imediate .opozitie cu consecintele pe termen lung. . autocontrol scazut.au un control scazut asupra comportamentului lor. neîndemânarea. asumarea de riscuri. 13 . de catre parinti.tendinta de a se concentra pe satisfactie imediata. Oamenii diferă in tendintele criminale de bază.un puls scăzut (semnificativ corelat cu condamnari pentru violenta. Persoanele cu autocontrol scazut sunt impulsive. căutarea senzatiilor tari. violenţă auto-raportată si violenţă raportata de profesori.include: hiperactivitatea. Excitarea slaba corticala produce comportamente impulsive si de cautare a senzatiilor.hiperactivitate si neatentie la scoala duc la esec scolar. slaba capacitate de a intârzia o satisfacţie. localizate in lobii frontali. neluarea in calcul a consecintelor inainte de a actiona. Factorul individual cheie de diferentiere a fost denumit „autocontrol scăzut”. şi se referea la masura in care indivizii sunt vulnerabili la tentatiile momentului.

. ( expunerea la frati delincventi). a fraţilor.fratii mai mari tind sa incurajeze delincventa unui baiat.cu cat numarul de copii intr-o familie creste. 2. .tehnici educative sărăcăcioase .supraveghere parentală slabă ( e cel mai important) . conflicte între părinţi.inteligenta si legatura cu şcoala scazute . mai ales. absenţa sau boala unuia .ordinea nasterii: familiile mari au mai multi copii nascuti mai târziu.J. . Exista mai multe motive posibile: .Rolul familiei in geneza delincvenţei Există 4 paradigme privind influenţa familiei : 1 – a neglijării : are două aspecte . 14 .uneori. iritarii si conflictului. . .pe masura ce numarul de copii creste. 5. caminul tinde sa devina supraaglomerat. Factorii familiali care conduc la delincvenţă sunt grupati in cinci categorii: 1. . conflict parental si familii destramate. delincventul e o victimă a educatorilor săi ! Factori de risc familiali predictori pentru delicvenţă: . .familie numeroasa. . 2 – a conflictului : disciplinare nepotrivită si respingere reciprocă a părintilor si copiilor. părinti antisociali. in timp ce surorile tind sa o elimine. cu atat cantitatea de atentie a parintilor care poate fi acordata fiecarui copil descreste.respingerea copiilor de către părinti. tehnici inadecvate de educare a copiilor 4.separarea de un părinte. Un numar mare de copii in familie este un predictor relativ puternic al delincventei .lipsa de supraveghere si lipsa de implicare (consecinte serioase) . familie numeroasă 3.Piaget consideră că nici un copil nu-şi poate dezvolta o moralitate matură până nu va trece prin morala constrângerii. 4 – a destrămării : părinţi despărţiţi. ducand la cresteri ale frustrarii. abuz (fizic sau sexual) sau neglijenta.delincventa părintilor si. 3 – a comportamentului deviant şi a valorilor inadecvate: părintii sunt infractori sau au atudini ce duc la infractiune .

inşişi părintii se comporta intr-un mod antisocial. .e esential ca un copil sa aiba o relatie calda. Familiile destrămate cauzează delincventa deoarece: .Teoriile despre cursul vietii se centreaza pe separare ca experienţă stresantă : conflictul parental. acest lucru are efecte negative ireversibile. Aceste teorii au inspirat folosirea metodelor de pregatire a parintilor pentru a preveni delincventa . schimbari in figurile parentale si tehnici inadecvate de educare a copilului. deseori. afectuoasa si continua cu figura materna. au un risc dublu de a fi condamnati până la 32 de ani. . . parinti antisociali.Teoriile selecţiei sustin ca familiile destrămate produc copii delincventi din cauza pre-existentei diferenţelor faţă de alte familii in ceea ce priveste factorii de risc ( conflictul parental.Teorii mai recente ale învăţării sociale sustin ca comportamentul copiilor depinde de recompensele si pedepsele acordate de catre parinti si de modelele de comportament pe care le reprezinta parintii. pedepse excesive la care este supus copilul.Teoriile traumei sustin ca pierderea unui parinte are un efect daunator asupra copilului din cauza efectului atasamentului pentru parintele pierdut. Copiii vor tinde sa devina delicventi daca parintii nu raspund consistent si conform comportamentului lor antisocial si daca. posibilităţi economice reduse. devine rece. .daca un copil sufera o perioada mai lungă de privarea materna in primii 5 ani din viata. un delicvent. 15 . lipsit de afecţiune si. pierderea parentala. Explicatii ale relatiei dintre familiile destramate şi delincvenţă se impart in trei mari clase. .băietii care trec prin divorţul sau separarea părintilor in primii 5 ani de viaţă. venit familial scazut.

agresivitate) 2 – istorica: dependenta definitiilor utilizate de contextual istoric.dinamica trasaturilor psihologice care sustin conduita infractionala. dominator . având o dubla deschidere : a) – clinica : impune clarificari privind sanatatea mintala.pragul delincvential .5 – Teoria personalităţii criminale Originile teoriei : « trecerea la act » şi « starea periculoasă » au impus clarificari privind : . invidie. Atitudinea fata de sine : nu vede decat punctul sau de vedere. devalorizeaza legea si oamenii. mânios când e ofensat.zona tolerantei la frustrare . Deschiderea teoriei : . etc. demonstreaza ca ipocrizia este universala.teoria personalitatii criminale este o ipoteza de lucru pentru interpretarea clinica. Acestea constituie “nucleul central al personalităţii criminale”. adaptare-inadaptare. 5 – fenomenologica: analizeaza trasaturile interioare ale delincventilor. raporteaza trasaturile psihologice la etapele trecerii la act. b) – stiintifica : trasaturile personalitatii criminale se exprima prin manifestări fiziologice si patologice ce pot fi analizate stiintific (personalitatea criminală e un rezultat nu un dat). starile de constiinta. isi legitimeaza actul (« face patul pentru recidiva ») ceea ce in ochii lui este o adaptare reusita . Directiile teoriei : 1 – metodologica : definirea operationala a termenilor (egocentrism. Teoria clasică reţine patru mari trăsături psihologice privind personalitatea criminală: egocentrismul. 4 – etiologică : relevarea originii trasaturilor personalităţii criminale . stare morala. Egocentrismul Este tendinta de a raporta totul la sine : individul se consideră centrul universului. 16 . îşi maschează autoritarismul sau devine despotic. agresivitatea. reactionează la frustrare prin gelozie. bănuitor. 3 – clinica: cautarea tipurilor de criminali si a structurii personalitatii lor. labilitatea şi indiferenţa afectivă.

de exemplu. puerilism etichetat ca superficialitate. nu suscită incredere). nu se folosesc de experienta anterioară. minte usor . . referindu-se la opera lui Lombroso : »… exista o similitudine intre anumite aspecte ale mentalitatii criminalului-innascut si copil.Kate Friedlander. individul se lasa antrenat de necesitatea satisfacerii anumitor nevoi. incapabil de respect. . un viitor care nu este imediat sau nu pare astfel. .Atitudinea fata de altii : este critic. cred in previziuni si magie. deficit de atentie. grija dominanta pentru momentul prezent. lipsa da consistenta. sentiment de injustitie suportata (gelos. influentat de ambianţă si hazard. 17 . ca urmare. lipsa inhibitiilor.La delincventi. sexualitate dereglata. . lipsa inhibitiilor (defect de vointa). acuzator pentru ca nu intelege mediul.tendinta marcata de instabilitate afectiva determina o organizare dinamica saraca a eului si o vointa rau integrata. revin la locuinta lor dupa o evadare. Elementele labilităţii: capricii. incapabil sa reziste la solicitari (cauta satisfactii imediate) . cauta mediul care-i convine. sugestibilitate (« prima impresie ») . copiii sunt lipsiti total de prevedere . este usor de convins. nu stiu sa-si conserve pana la capat siretenia si sunt ametiti de ideea de impunitate. intensitatea ideii criminale ocupa tot câmpul spiritual.Lombroso : « In postura de criminali. nu are nici un fel de influenta asupra imaginatiei lor » . profesiunea. .Consecintele imprevizibilitatii : ajung sa vorbeasca despre infractiunile lor. faptul ca mobilurile actuale sparg sau paralizeaza orice experienta trecuta sau orice previziune » . cauta noi prieteni. delincventii nu sunt nelinistiti de viitorul lor .in conduita delincventului predomină labilitatea : schimbă opiniile. fara sa tina cont de gravele inconveniente atasate acesteia. nevoie excesiva de miscare. se apara scotind la iveala mici detalii. cameleonic. vindicativ). placerea lucrurilor materiale. Labilitatea Este capacitatea sa de a nu fi inhibat de amenintarea penala. de mobilitate (nu se tine de cuvânt. se consoleaza repede. noi impresii.

independendent de situatia si interesele lor. din contra. la care se adauga hormonii tiroidieni si adrenalina . desigur. a face rau. docili. excitabili. spontane. rai. inseamna a realiza cu intentie conservarea si cresterea celuilalt . unii se arata calmi. placerea morbida de a face pe altul sa sufere . din contra. altii sunt. Primii. devotati. gradul si forma lor. Pentru a nu cita decat cazuri extreme. 1912. p. anterioare aparitiei constiintei si inteligentei. răceală. a crea ocazii de suferinta. 502-530 . daca vom cobora in evolutia 18 . invidiosi. Or. Prin pervertiri instinctive « trebuie sa intelegem anumite anomalii constitutionale ale tendintelor individului care apar in activitatea sa morala si sociala. fara a vorbi de nenumarate grade intermediare.este componenta structurală a personalitatii criminale Teorii şi ipoteze de bază Indiferenta afectiva – expresie a unui deficit constitutional . sunt pusi doar pe facut rau. inseamna a diminua sau a suprima voluntar conditiile de bunastare.Agresivitatea Conceptii privind agresivitatea : a) – constitutională : este un instinct universal b) – genetică (psihanaliza) : consecinta a frustrarii (dar pot exista si adaptări reuşite la frustrare ) c) – sociologică : rolul culturii (formele camuflate de agresivitate) Mecanismele agresivităţii : I – de ordin psihofiziologic : reactiile psihofiziologice de mânie au sediul in hipotalamus. generosi. primitive. indivizii manifesta. A face bine. II – de ordin psihosocial : grupul defineste situaţiile de frustrare si asigura protectia. dificili. tendinte foarte diferite. egoism. mai rari. . insasi fondul personalitatii. fara rezistente interioare de ordin afectiv.DUPRE – « Les perversions instinctives ». orb si surd in privinta comportamentelor odioase. Archives d’antropologie criminelle.semnificatie : lipsa de altruism si simpatie . ca si instinctele. au o tendinta naturala de a face bine in jurul lor. binevoitori. ele exprimand prin natura. altruisti . a comite acte distructive. ostili. un deficit al instinctului de simpatie. Aceste tendinte sunt instinctive pentru ca ele sunt. ceilalti. Indiferenţa afectivă . Priviti sub activitatea lor morala. egoisti.

este vorba de contextele formative care au dus la eclipsarea capacitatii emotive si a inclinatiilor altruiste sau simpatetice . caracterul constant si primitiv al acestor tendinte. de la nasterea sa pana la a fi adult.egocentrismul influenţeaza judecata morală iar indiferenta afectiva împiedică trăirea actului odios.psihologica a individului. Invers. vom observa permanenta si complexitatea crescanda a acestor tendinte congenitale ».pasiunea distructiva ii motiveaza infracţiunea . in fiecare din aceste tipuri extreme. . la originea acestei reactii. . 19 . daca vom urca in dezvoltarea individului. vom constata. Indiferenţa afectivă – expresie a carenţei afective .

în sit.declanşatori (ocazionali): factori din ambianţă 3 – după semnificaţia infracţiunii în viaţa autorului: istorici şi genetici 4 – după mecanismele care au generat infracţiunea: dinamici şi imediaţi (situaţionali şi reacţionali) Factorii situaţionali 1 . lues. criminalul a fost mai întâi şantajat.mecanisme care intervin în raporturile criminal-victimă a . . gelozie.dispoziţii instinctive. tulburat).de mediu general economici. şomaj. intelectuale. non-specifice: ocazia e căutată (creată) de criminal (şantaj). alcoolul 2 – victima . c .moral şi juridic: victima colaborează/ nu colaborează/ comite delictul (în legitimă apărare sau cea care simulează). TBC. specifice (periculoase): victima atrage criminalul (paricid. b – psiho-social: victima a cărei conduită duce la delict (adulter). boli endocrine c .cu acţiune la nivelul individului 2 . victima în cadrul unui consens (suicid în doi).6 – Factorii crimei Factorii criminogeni: 1 – după câmpul de acţiune a . starea psihopatologică.predispoziţii . . victima într-o situaţie vitală exploatat de criminal (disperat.pregătitori alcoolul. 20 . b . sexul. encefalită.raportul criminal-victimă a .factori care infl. intermediară: ex.în sit. ură). raporturile criminalului cu victima: vârsta.după locul în geneza infracţiunii a .cu acţiune globală b .în sit. afective şi alterările lor b . provocarea.

nevoia de conservare a vieţii .motiv: raţiune intelectuală clară . de nivelul lor de viaţă sau de avere. identificarea (tensiunile se eliberează asimilând nevoile şi 21 .. calomnie. sublimarea (devierea dorinţei spre noi obiecte fără raporturi aparente cu ea.. de frustrare. a se afirma). specifice (periculoase) şi care generează tensiuni psihologice care duc la delict: agresivitate det.relaţie geno-biologică: descendenţii unor vagabonzi şi hoţi sunt atraşi unii de alţii. concepţia despre onoare) de cele endogene (exces pasional. ex.motivaţia primară a delincvenţei (M.. alcoolului). criminologia putând fi considerată ca o patologie morală .. critică. de teamă sau mânie.Factori care susţin mecanismele crimei 1.nevoia de conservare a vieţii speciei .există o continuitate între motivele delictuale şi cele sociale.distincţie: .tendinţele defensive sau distructive det. atentat verbal la pudoare neglijenţa.nevoi sublimate care se interpun între sentiment şi acţiune furt: escrocherie.mobil: de ordin intim.relaţia psiho-biologică: atracţie reciprocă între 2 soţi alcoolici sau între prostituată şi susţinător. b .relaţia nevrotică: în paricid există o fixaţie asupra mamei şi o dependenţă de tatăl autoritar şi urât. c . plagiat omor: insultă.tendinţele posesive(achizitive) .delictele sexuale c. conduite de evadare (vagabondaj la un copil nedorit în familie). flirt.y Lopez): a. ironie viol: seducţie.inconştient: nevoi inconştiente . lipsa de cooperare . delincv.mec.. regresiune (individ frustrat cu comport.. egoism) B. Factori reacţionali (privesc personalit. autism (crimă pasională urmată de suicid). în momentul crimei) A. adolescentul fură pt..conştient: sentimente ce nu pot fi mărturisite b.originile motivaţiei primare a delincvenţei permite distingerea celor exogene (generate/influienţate de opinia publică. b. indif. ideologie. se confundă cu tendinţa sau pasiunea a. Factori ataşaţi sit. primitiv cand e sub infl. reacţionale rezultate din relaţia criminal – victimă: a ..factori care susţin motivaţia crimei .

2. imitaţie. individul va căuta un mediu specific unde reacţiile sale vor fi admise şi în armonie cu stilul său de viaţă. Factori ataşaţi situaţiilor mixte (ocazia trebuie căutată dar apare şi un stimul specific personal sau interpersonal): a) – inadaptarea (tensiune între individ şi mediu): dacă nu are sprijin. c) epidemia criminală: activitate spontană a unei bande. identificare). raţionalizare (elab. d) situaţia de deţinut: se învaţă tehnici criminale. Factori ataşaţi situaţiilor non-specifice (amorfe): depind de gradul maturizarii infracţionale (proiecţia. b) rel. raţionalizarea) 3. nevoia de a afirma omnipotenţa colectivă ca un mijloc de a compensa frustrările individuale („ patota”). roluri. de argumente justificative). auxiliari). asociaţia criminală (şef. homosexualitate (prin contagiune. ierarhie. identificarea. organizare. 22 . motivată prin dorinţă de răzbunare. posibilităţi de şantaj.aspiraţiile altui individ sau grup (model criminal). interpersonale specifice: crima în doi. proiecţia agresiunii ( răzbunare la întâmplare tinerii atacă un magazin pentru că nu au fost primiţi la cinematograful de alături).

Acest lucru apare atunci când el interiorizează modalităţile de justificare ale vieţii infracţionale tipice pentru grupurile delincvente („tehnicile de 23 . Farrington Modelul criminogenezei – infracţiunea este o reactie la injustiţia suportată.7 – Trecerea la act Clasicii au descris trei modele ale trecerii la act : 1) modelul criminogenezei (Etienne de Greeff) 2) modelul “drift” ( David Matza) 3) modelul antideterminist (A.atribuirea celuilalt a infidelitatii şi desconsiderarea sa profundă -asentimentul formulat: actul pare justificat şi indispensabil ( faptuitorul are de ales intre sinucidere şi omor) . Dacă influenţele pro-infracţionale vor fi mai puternice. b) cei care au reactii paroxistice accidentale de injustiţie suportată (crimele pasionale). Atitudinea criminogenă poate fi o trăsătură permanentă sau pasageră în viaţa individului care.crima este produsul unei alegeri libere la capătul unui proces de «abandon în derivă către delincvenţă ». Este cazul tinerilor care nu devin delincvenţi de la început: ei oscilează un timp între conduite corecte şi conduite infracţionale. tânărul va deveni delincvent. 2) autorul e influentat de atitudinea generala a colectivitatii fata de furt si hoti. Trecerea la act în infracţiunea de furt: 1) autorul justifica furtul prin injustitia lumii (este convins ca lumea e populată de hoţi). Cohen) 4) modelul lui David P. este caracterizat de un mod de gândire pro-infractional. Modelul “drift” . Există două tipuri de delincvenţi : a) cei care vin permanent in contact cu justitia iar maturizarea infracţională le-a influentat formarea personalitatii (recidivistii).etapa de criza – individul e sclavul propriilor justificari. chiar dacă nu trece la fapte. Etapele trecerii la act in crima pasională : . trece printr-un proces de dezangajare afectiva si realizeaza actul pentru salvarea propriului eu.

Actiunea infracţională nu apare brusc ci are o istorie iar etapele nu sunt strict ordonate. profesorul David P. de probabilitatea subiectivă atribuită diferitelor rezultate urmărite.neutralizare”): negarea prejudiciului. în ciuda interrelaţiilor lor. satisfacerea imediată a unor impulsuri (excitaţia). c) principiile traditionale ale delincventilor privind onoarea. mai pot acţiona unii factori pe termen scurt – plictiseala. eşec şcolar. întăreste sentimentul de injustitie. loialitatea. În finalul prezentării sale. furia. Modelul lui David P. alcoolul. frustrarea. Atitudinile delincventului după trecerea la act sunt revelatoare pentru personalitatea autorului : aceste atitudini permit diagnosticul perticulozităţii sale. un statut privilegiat printre apropiaţi. dacă aceşti factori nu sunt suficienţi de puternici. consideră că actul infracţional este rezultatul final al unui proces cu 4 faze: I – faza de energizare: individul doreşte bunuri materiale. mediu intelectual nestimulator. iducaţie inadecvată. de percepţia costurilor şi beneficiilor. familia cu comportament infracţional şi privaţiunile socio-economice. b) utilizarea de către delincventi a justificarilor legale privind alienarea mentala. exigenţa de loialitate. independent. II – faza de direcţionare: dominată de factori negativi precum familia săracă. Modelul antideterminist consideră că delictul se dezvoltă în timp şi etapizat prin tatonări ce pot fi modificate in functie de autor şi de situaţia precriminală. virilitatea. pierderi majore scontate în cazul comiterii infracţiunii. supravegherea de către părinţi. de absenţa stigmatizării. inteligenţă scăzută. la dezvoltarea delincvenţie” 24 . III – faza de inhibare: pot apare elemente care să blocheze trecerea la infracţiune – căldura părintescă. consumul de alcool. relaţii afectuoase cu cei din jur. Farrington Cercetătorul britanic. Conţinutul noţiuni de « drift » : a) subcultura – neaga respondabilitatea. disciplina centrată pe dragoste. Farrington consideră că “impulsivitatea. Componentele situationale au rol de feed-back. apare următoarea fază IV – faza de decizie şi trecere la act: este condiţionată de calitatea ocaziilor întâlnite. inteligenţa scăzută. dificultăţi în găsirea unui loc de muncă. contribuie toate. atribuirea vinei victimei. condamnarea celor care-l condamnă. integrând teoriile dezvoltării şi cele situaţionale. forta majora. dezacordul celor apropiaţi pentru proiectele sale infracţionale. proasta educaţie.

a – violente: din cauza exasperarii produse de excesul de critica.Debilul mintal cu reacţii antisociale : . Seelig distinge: a – reacţiile explozive (acumulari afective care duc la reactii disproportionate. lipicios (aderent. . . frecvent consuma alcool . intelege greu esenta problemei.8 – Tipologia crimelor Crimele primitive (fără controlul eului) E. Crima utilitară . . monoton . incendiere. inclinati spre alcool pentru ca sunt disforici. fapt det. are accese de furie si distructivitate. prin înmagazinarea ranchiunei si complex de inferioritate (incendiere) . ranchiunos. .situatiile pot fi periculoase obiectiv sau subiectiv. .c – sexuale : precoce.2 – criminali prin reactii primitive: se răzbună sub imperiul furiei sau urii acumulate (asasinat. furturi din magazine . vorbeste lent. incest.delincventul trece printr-o criza . tenace. repeta acelasi lucru.infractiunea este unica si indreptata contra unei singure persoane (grup) . de structura biopsihologica a persoanei . insistent. perseverent). b – actiuni de scurt-circuit (nemotivate): subiectul e incapabil să adopte o conduită corectă (feed-back pozitiv= efectorul si receptorul se stimuleaza reciproc): la debilii mintal – piromani. – 1 –criminali prin agresivitate: sunt in stare cronică de excitare (tensiune) si explodeaza la cea mai mica ocazie. . atentat la pudoare. nu intelege nuantele. infanticid) .caracterul periculos rezulta din complexul personalitate – situatie. lent. cu idei fixe.subiectul e intr-o situatie specifica sau periculoasa din care nu poate scapa decat recurgand la delict (ocazia e deci prezenta) . dezvolta stari paranoice. .tipuri principale : 25 .b – achizitive (furturi simple sau complice) : prin sugestibilitate .Individul cu caracter epileptic: greoi.

delictul simbolic: cel care sufera consecintele nu e legat direct de delincvent ( elevul fura creioanele profesorului care seamana cu tatal pe care il ura. angoasa. civile). santajul inversat (victima santajeaza autorul). plictiseala. asentiment formulat.exista intotdeauna un sentiment de razbunare (altruism. procese de compensare) . poate fi urmata de de suicid sau de predare la politie .7 – delictul auto-punitiv sau prin sentiment de culpabilitate (Freud : act justitiar contra sinelui) : masochism. . . critici asupra unor persoane neinsemnatte si nu asupra celor intr-adevar urâte). excrocul care fraudează firma la care lucrează. .6 – delictul liberator/de aventura: se naste din insatisfactia fata de viata cotidiana. . din generozitate in timpul razb. apar revendicari sub eticheta de dreptate sau chiar razbunare explicita . criza. agresiunea preventive care descarca potentialul agresiv. a se pune in valoare prin astfel de conduite (detinut – « daca nu m-am remarcat in bine. atunci sa ma remarc in rau ») 26 . Sunt comise in banda.a – omor – pentru o moştenire sau o nouă căsătorie . rol important al tertilor si al unei insulte siplimentare (« picatura…. . noaptea si e complica cu betie. calme social.1 – omorul pasional : rezulta dintr-un conflict sexual) .faze : consimtire atenuată. . e rar in perid. banii cheltuiti) .3 .2 .5 – delictul revendicativ : autorul se erijeaza in aparatorul intr-o afaceri in care nu e direct implicat (din datorie. ») .avertizări anterioare . . dezinteres pentru viitor si viata sa .par dezinteresate. . .4 . iaristii publica istorii simbolice pentru a ataca regimul. . scandal sau viol. ratiuni ideologice. Crima pseudo-justitiară .omorul ideologic : privit ca o datorie .delictul profilactic: autorul stie ca face ceva ilegal dar e convins ca astfel un rau mai mare si chiar face bine : eutanasia. minorul care fură bani. reputatia.b – furt – casierul.. monotonie. II – dezangajare (un fel de suicid) : ruptura retragere. . faze : I – procesul de reducere : amantul ranit revalorizeaza anumite lucruri (eul. autorul crede ca va instaura justitia in relatiile publice sau private.tipuri : .

. bande de adolescenti.b – crime comise in asociere (cu complicitate in aval sau in amonte – instigator) varietati: crime in doi (sot-sotie).in afara lumii criminalilor (gulerele albe): fraude fiscale. bande de adulti efemere/permanente. executia) . falsuri. .forme : . escroci .in lumea criminalilor : spargeri.Crima organizată .c – crime ale multimilor (spontane sau conduse de un lider) trasaturi : rolul sefului.scop achizitiv . coruptie. exploatarea viciilor. Clasificarea crimelor după numărul de participanţi .a – crime comise izolat (ideea. natura fenomenelor care genereaza crimele 27 . complici) .ocazia e cautata ( pregatiri. pregatirea. .

b) adaptarea la mediu. Elemente constitutive ale periculozităţii a) capacitatea criminala (perversitatea constanta si activa a persoanei si capacitatea de rau pe cere o putem astepta din partea sa). fundamentale. b) infracţiunile incoerente. de mare risc pentru individ ( ca în crima pasională). în care costurile sunt mult mai mari decât beneficiile realizate. Combinand capacitatea criminala cu adaptarea la mediu vom avea patru situaţii : 28 .E . înţelegând prin aceasta probabilitatea unui individ de a comite un delict sau capacitatea sa de a comite un act delict de altă gravitate.costul psihologic .T . Costul general (G) al unei infracţiuni include următoarele componente: . este primul care consideră cauza initială a crimei ca fiind o predispozitie organica a individului.F . profesor de drept penal la Universitatea din Neapole.ele au motivatia dincolo de balanţa utilităţii şi costurilor. c) infracţiuni aleatorii (10%) .9 – Periculozitatea delincvenţilor Specificitatea motivaţei infracţionale Intelegerea motivatiei trebuie sa ia in calcul noţiunile de utilitate şi cost al actului infractional.costuri financiare .costuri energetic . El o numeşte temibilitate. Din această perspectivă se disting : a) infracţiunile coerente (90%) .P G=a1F+a2T+a3E+a4P (unde “a1-4” este un coeficientul de ponderare) Periculozitatea delincvenţilor Rafaele Garofalo (1851-1934).costuri temporale . Pot fi de două feluri : comportamente întâmplătoare sau decizii bruşte.caracterizate de inegalitatea utilităţii şi a costului (utilitatea e considerara superioară).

anamneza. adaptare la mediu mare (ex.1) capacitate criminală mare. Critici ale teoriei privind periculozitatea : 1) “periculozitatea” este un concept normativ si relativ ce depinde de legislatia fiecarei ţări si de momentul istoric traversat. desi bolnavii mintali nu comit mai multe delicte ca alte persoane. electroencefalograma. chestionare b) statistice – scalele de predictie Dificultăţi pentru expert în a formula concluzia de periculozitate : a) bazele psihosociale pe care se bazeaza diagnosticul sunt încă incerte si el va ezita sa traga o concluzie pe baza unei impresii subiective. etc. pedofilul. 2) se poate confunda periculozitatea unui comportament dat cu periculozitatea individului 3) atunci când definirea periculozitatii este incredinţată psihiatrilor se crează o asociere intre maladia mintala si periculozitate. adaptare la mediu mică (ex. static. teste proiective. b) indicii bio-psiho-sociali: sunt relevati prin anchete în mediul de formare. tâlharul. care exclude evolutia în bine a individului. teste. cerşetorii) Evaluarea stării de periculozitate : a) indicii legali : se referă la natura si nrumărul infractiunilor. adaptare la mediu mică (ex. recidivistul) 4) capacitate criminală mică. micii găinari. criminalul in serie). criminalul pasionalal) 3) capacitate criminală mare. b) ezitari asupra prognosticului de recidivă: declararea starii de periculozitate are ceva pesimist. Motode de evaluare: a) clinice – interviul. 29 . escrocul. adaptare la mediu mare (ex. 2) capacitate criminală mică.

recidiva este o secvenţă premeditată de strategie adaptativă într-un mediu social global. există un proces de “selecţie” a recidiviştilor din rândul unor categorii de populaţie – şomeri. gustul pentru câştig facil. incapacitate de a stabili relaţii satisfăcătoare cu alţii. subcultură.c – criminalii organizati asigura protectia. se află în marginalitate) . nivelul de recidivă exprimă ceea ce sistemul nu este capabil să elimine delincvenţa poate lua forma unui destin funest care-l absoarbe pe autor. trăiesc într-o zonă gri (caută ocaziile.a – socializare defectuoasă : rebeliune contra autorităţii. emigranţi. 30 . tineri defavorizaţi. . dar unii pot scăpa acestuia ca problemă. variază după epoci şi contexte recidiva . ostil unei reuşite prelungite recidiva poate fi interpretată ca un rezultat al instituţiei penitenciare: de la incapacitatea de a face bine la capacitatea de a face rău ca fenomen. .10 – Psihologia recidivei Introducere . cu antecedente penale (recidiva devine un produs al procesului penal. incurajarea. poliţişti - Cauzele persistenţei infracţionale . toxicomani. deplasează accentul de pe infracţiune pe delincvent judecatorul trebuie să se întrebe : pedepseşte un vinovat sau îl determină să nu mai recidiveze.indicator al jocului dintre politicile penale şi politicile sociale din amonte simbolul eşecului tratamentului penitenciar (personalul penitenciare considerat un fel de “maturător al societăţii”). un construct social ) dilemă : bună adaptare pe termen scurt dar inadaptare interpersonală pe termen lung atitudini diferite faţă de fenomenul recidivei la politicieni. judecători. lipsa de scrupule) . camuflajul si coeziunea functionala .b – inserţia intr-un mediu puternic împregnat de valorile criminale care asigură stabilitatea crimei (ghetou etnic.

întotdeauna încărcate de agresivitate contra sa s-au a altuia. vol. atrag alţi complici.renuntarea este o reacţie conjuncturală determinata de certitudinea.modelul criminologiei clinice concepe R ca rezultatul unei predispozitii individuale de natură compulsivă iar renunţarea ca rezultat al unui proces de maturizare .actul e evitat. I. rapiditatea. .e – criminalii cu guler alb : profită de legislaţie.compulsio – constrângere) -apariţia în gândirea subiectului a unei idei care contrazice total convingerile sale şi care îl îndeamnă la acte fără sens.tipul ideal de recidivist : « psihopatul » sau « delincventul deficitar » afectiv sau cognitiv. dar prevede şi consecinţele ei. 31 . anxietate. o insuportabilă tensiune psihică . .(C.acest model se aplică recidivei « anormale » a delincventilor persistenti si duce la concluzia că precocitatea traiectoriei delincvente variază direct cu durata sa . . pag. carenţe afectiv-cognitive. Buc.. . Medicală. impulsivitate) sau direct prin masurarea pulsiunilor deviante sau perverse (falometria în agresiunile sexuale) .. .modelul criminologiei penale (disuasiv) (stiinta sanctiunilor si a efectelor sale) considera renuntarea ca o consecinta a efectelor disuasive cumulative iar recidiva ca un rezultat indus de o reactie de « neincredere » în pedeapsă . 597) .d – mediul de droguri şi alcool : trăiesc din expediente şi întreţine activităţile « predatoare » .intensitatea predispozitiei are rolul central şi poate fi evaluata indirect prin analiza trasaturilor de caracter sau de personalitate ( nevoia de stimulare. raţiunea stăpâneşte situaţia dar reţinerea determină nelinişte. severitatea şi legitimitatea sanctiunilor .Gorgos – sub red. organizează reţele. Modele explicative privind recidiva .bolnavul îşi reprezintă mintal foarte viu scena îndeplinirii acţiunii respective. .teama de a nu comite actul impulsiv se menţine atât timp cât subiectul se află în situaţia de a-l putea executa: de aceea el ia frecvent măsuri de apărare şi evitare a circumstanţelor favorizante. Ed. care cîştigă in forţă si precizie cu fiecare repetitie . ridicole. 1987.delictul releva « adevărata natură » a autorului. . . Compulsie (lat. “Dicţionar enciclopedic de psihiatrie”.

îndoielnici.naturală: delincvenţa repetată fără a fi condamnată.uneori insa. irecuperabili P. sanctiunile penale au un « efect pervers » amplificand probabilitatea delincventei (pedepse similare pot avea efecte opuse). d . recidivişti ordinari şi recidivişti din obişnuinţă .in general.. 47% au fost arestati cel putin o data pana la vârsta de 30 de ani .o traiectorie începe cu prima arestare a delincventului . cei care au nevoie de un regim îmbunătăţit şi cei care fac obiectul unor închisori stricte. . mai mică de 50% pentru cele între 3 şi 5 ani şi sub 20% pentru pedepsele mai mari de 5 ani. -Curba renunţării . recidiva e mai mare de 50% pentru pedepsele de până la 3 ani.acest model se aplica recidivei « normale » a delincventilor ocazionali .persistentă: multirecidivismul (aproximativ 5-15%) . .dificultăţile intrinseci de a reusi intr-o activitate cu minim de satisfacţii. .socială: implică o condamnare anterioară 20-30%. tratamentul carceral are efecte doar asupra primelor două categorii. C . B . .efectele graduale ale maturizării.acest model considera invariante predispozitiile delincvente individuale dar variabile conditiile in care trecerea la act este sanctionata. . .Clasificarea modernă: cei cu fapte uşoare care stau puţin în penitenciar.renunţarea e determinată de: .penitenciară implică o şedere anterioară în penitenciar 50%. marginali. .Tipuri de recidivă A . .tipul ideal de recidivist : « delincventul rebel » Tipuri de recidivişti Pinatel (1953): ocazionali. 32 .Cannat (1955): pseudo-recidivişti (infracţiunea are un caracter fortuit). sanctiunile informale sunt mai eficace ca cele formale in a intrerupe o traiectorie criminală . cronici Reverendul Vernet: reeducabili.renunţările rezultă din raritatea ocaziilor infractionale induse de mecanismele de reglare socială .disuasiunea sancţiunilor primite.

9.numărul si vulnerabilitatea ţintelor atractive.5% .cu cât pedepsele sunt mai aspre şi instituţiile de control mai agresive.2% Indifirenţa afectivă………16.32.intervalul care separă prima arestare de a doua este de 2. .recidiva şi abandonul se subordonează unei logici a câştigurilor sperate şi nu celei a fricii (de pedeapsa).0 trăsături . frustrări.50% din delincventi abandonează inainte de a fi arestati .frecvenţa variază invers cu gravitatea crimei.cîştigul procurat prin delict.5% din cazuri Agresivitatea ………….după a cincea ( pentru restul.gradul de antagonism între delincvent şi victimă (confruntare/viclenie).31% din cazuri .). pot fi şi « cîstiguri negative » : angoasa. .34.1% Labilitatea a fost găsită în 65.. viaţa ia aspectul unui destin funest.2 ani in medie.. . .ca urmare.4 trăsături .renunţă după a doua arestare iar 87% . umilinţe .3 trăsături .24% 33 .1 trăsătură . 75% .7% . -Frecvenţa oportunităţilor delincvente -frecvenţa infracţiunilor este determinată de : . persistenţa in delincvenţă depinde de capacitatea individului de a exploata avantajele din „nişele” locale sau temporare ale oportunităţilor la care are acces.intervalul în care victima nu ştie că e păcălită asigură marja de manevră. 58. . găsind: . .2% Egocentrismul………….gradul dezaprobarii morale si indignarii pe care il suscita delictul . .24% ..2 trăsături . .16. privind nucleul personalităţii la deţinuţii recidivişti italieni de 18-25 de ani. . 38.7. cu atât infractorii îşi dublează eforturile şi sporesc flexibilitatea metodelor adoptate Giacomo Canepa a realizat un studiu în 1974.

functie de obiectivele urmarite. au gaştiguri mai mari .Recidiva şi adaptarea .grupul cu risc crescut este cel al barbatilor de 18-35 de ani . -reţelele care « inovează » in timpul sau pe parcursul delictelor.diferentierea intre cele două categorii de delincventi se accentueaza progresiv . b) – « executanţi puri” .cei care executa initiativele primilor – (31%) .tradiţionale (fără rezultate notabile): întărirea represiunii . . traiectoriile pot fi: I – de la tactici de confruntare la tactici de viclenie şi de piaţă (delicte mai multe dar mai puţin grave) II – spre delicte mai puţine dar câştiguri mai mari : traiectoria devine ascendentă spre nişe mai bune – importator. Instigatori şi făptuitori . distribuitor. cu rol strategic in alegerea si coordonarea delictelor) . mecanismul reglator al descurajării este inactiv . si mai ales. revindere.în crimele pasionale indivizii sunt influenţaţi de motivaţii pe termen scurt şi pierd din vedere consecinţele pe termen lung ale acţiunii lor .trecerea la act: personalitatea e dominantă în situaţiile non-specifice . . eficienţa e condiţionată de identificarea corectă a riscului de recidivă: delincvenţii ocazionali – pedepse de intimidare delincvenţii care pot fi reformaţi – pedepse reeducative 34 . Soluţii . experienta.marimea medie a reţelelor de delincvenţi este de 6 subiecţi . de calitatea si intinderea retelei de « asocieri diferentiale » capabile să mobilizeze parţial sau temporar alti delincventi : apar deci doua categorii de infractori : a) – instigatorii (« antreprenorii ») – aproximativ 18% (au varsta mai mare.traiectoria de recidivă este o succesiune de secvenţe de adaptare şi ucenicie.studiile cognitive au demonstrat că percepţia consecinţelor punitive ale infracţiunii este difuză iar în perioada de dinaintea comiterii actului. infractori cronici care comit cele mai multe infracţiuni. punctate de eşecuri dar şi de reuşite (cîştiguri.formarea personalităţii recidivistului: prin procesul de maturizare criminală (debut precoce).de obicei. reuşite neprevăzute. partenerii se schimba la fiecare nou delict. . erori evitate).reuşita in delincvenţă depinde de atributele personale. apropiati de parteneri pentru a fi considerati de incredere. .eliminare („incapacitatea selectivă”): prin încarcerarea pe termen lung a celor “irecuperabili”. .

tratamentul penitenciar duce la scăderea frecvenţei implicării în activităţi infracţionale (“something works” – câte ceva funcţionează) dacă : .b . . .depistare şi trat.prevenire: capitol în “politica oraşului” . delincvenţilor minori în instituţii specializate ( potenţialii recidivişti) .c .a .funcţionează pe baza unui model teoretic al cauzalităţii infracţionale.evaluează riscul de recidivă funcţie de particularităţile persoanei şi trecutului infracţional şi sunt supuşi unui control şi supravegheri corespunzătoare.delicvenţii care nu pot fi reformaţi – pedepse nedeterminate .moderne : .depistarea şi trat.dacă utilizează abordarea cognitiv-behavioristă (recidiva se reduce cu 8%). precoce a delincvenţilor potenţiali în libertate (înainte de pubertate) . 35 .

45 – 59 ani. determină ură şi repulsie. Omorurile şi sinuciderile pe grupe de vârstă: Omucideri: 19% bărbaţi. imposibilitatea de a scăpa. Mediterana Orientală 21% . Sinucideri: 45% . dezumanizează. 30 – 44 ani. 36 .000 sinicideri . Omorurile cele mai multe în s-au înregistrat în Africa şi America. 310.între 45 – 59 ani Pacificul Oriental.000 s-au înregistrat în ţările sărace. 14% bărbaţi.000 persoane decedate în războaie.11 – Problematica psihosocială a violenţei În anul 2000 pe întreaga planetă s-au înregistrat: 520. anturajul care admite forţa. pericolul concentrărilor umane. 18% bărbaţi. Cauzele psihologice şi psihosociale ale comportamentelor violente: eşecul dialogului. 15 – 29 ani. 815. Din totalul de 1.între 30 – 44 ani.peste 60 de ani Cele mai frecvente sinucideri sunt în 28% . conferirea de legitimitate. Europa şi Asia. 1. violenţa cheamă violenţă ceea ce duce la o explozie de brutalitate.700.000 de astfel de decese. infiltrarea violenţei în toate sferele sociale. gelozia (eşecul alegerii partenerului deseori se transformă în eşecul vieţii). iar restul în ţările bogate. Efectele violenţei individuale – primele succese seduc dar stigmatizează pe cel care o foloseşte. (Sursă – Organizaţia Mondială a Sănătăţii) Discursul contemporan despre violenţă este catastrofic: se vorbeşte despre contagiunea răului.500.000 morţi violente.

VIOLENŢA COLECTIVĂ Violenţa cetăţenilor contra puterii Violenţa puterii contra cetăţenilor Terorism Greve Revoluţii Terorism de stat Violenţă în domeniul industriei III. 5. Creşte justificarea folosirii forţei de către autorităţi. 1981 Efectele violenţei televizate: 1. VIOLENŢA PRIVATĂ Criminală Noncriminală Mortală Omor Asasinat Corporală Sexuală Suicid Accidente Execuţie Lovituri Răniri Violul capitală voluntare II. Procentul celor care consideră violenţa ca o soluţie potrivită. Aspecte psihosociale în conflictele interpersonale Este formă de socializare pentru că: a) instituie identitatea partenerilor.CLASIFICĂRI ALE VIOLENŢEI I. Numărul celor care intervin între două persoane agresive scade. Paris. 2. Credinţele morale devin mai slabe pentru că mediul social nu prezintă reacţii prosociale. 3. b) conştientizează partenerul neprevilegiat. VIOLENŢA PAROXISTICĂ Războiul (Sursă: Jean Claude Chesnais „Istoria violenţei”. Copii vor considera comportamentul agresiv ca un lucru obişnuit şi un mijloc potrivit pentru rezolvarea conflictelor. 4. 37 . creşte cu vârsta.

38 .: de afaceri). “Supape de siguranţă”: bancurile politice. duelul (pe vremuri). Aceste supape de siguranţă sunt necesare în structurile sociale rigide pentru indivizii nevrotici şi în situaţia când se acumulează frustrări în familie. reale sau ireale. fapt ce oferă fiecărei părţi un mijloc de coerciţie şi opoziţie împotriva celeilalte. eliberare. arbitrarului. Conflictele care interesează baza unei relaţii sunt mai intense decât cele care privesc problemele periferice. vor apărea atât sentimente de dragoste cât şi de ură. cu atât mai crescută este investiţia afectivă şi cu atât mai mare tendinţa de a suprima şi de a exprima sentimentele ostile. Absenţa conflictului într-o relaţie nu poate servi ca indicator pentru stabilitatea acesteia. Sentimentul de opresiune creşte dacă este suferit în tăcere. În relaţiile secundare (ex. lipsei de tact. serialele TV (pentru că oferă şansa de a plânge). atât de atracţie cât şi de ostilitate. toanelor. face viaţa suportabilă alături de persoane insuportabile. vrăjitoria. ostilitatea poate fi exprimată liber. Cooperarea produce dependenţă. Cu cât relaţia este mai apropiată. În relaţiile în care participanţii sunt profund implicaţi (cu întreaga lor pesonalitate).• • • • • • • • • Dreptul de a ne răzvrăti împotriva tiraniei.. etc. pe când protestul deschis oferă satisfacţie interioară. dar în relaţiile primare există pericolul destrămării relaţiei pentru că sentimentele ostile se acumulează şi se intensifică. bună dispoziţie..

inspira incredere in faza de apropriere de victima. lucid. . actiuni incoerente. 39 .reificarea victimei – tratarea victimei ca un lucru.situatia familiala si copilaria – copilarie dificila.12 – Ucigaşii în serie Distincţie necesară: Ucigaşi în masă – omoară mai multe persoane intr-un singur act sau prin acte repetate la intervale scurte (prototip : atacul cu bomba) Ucigaşi în serie – săvârsesc de la trei omoruri consecutive în sus. cu sange rece. absenta culpabilitatii si a rezonantei afective nu a permis reorganizarea personalitatii. membri ai echipelor electorale). . . inteligenta mediocră. . rareori sunt şomeri. ingrijitori pentru persoane in vârsta. intelege consecintele actelor sale. au avut parinţi alcoolici sau membri ai unor grupari satanice.integrarea socio-profesionala – bine integrati in profesie si familie. marginali sau solitari. daca au beneficiat de ingrijire (medicala. Tipuri de criminali in serie : 1) organizat – buna integrare sociala sau cu o situatie ce impune compasiune. . . perversiune morală si sexuală. psihalogica) la primul act au intrerupt ingrijirea.starea psihica – responsabil si lucid in timpul actelor. nu are remuscari.aparenţă fizică – fara particularităţi distincte. Criterii tipologice : . capabil sa-si domine victima. este rece si nu este empatic (criminal rus – 52 victime printre care 10 copii declara ca nu regreta nimic.antecedente psihiatrice – in copilarie au alarmat adultiiprintr-o agresivitate nemasurata. nu considera oameni ca persoane ci ca obiecte ce pot fi supuse actelor lor permisive. 2) neorganizat – incapabil sa-si stapaneasca pulsiunile. in general se camufleaza bine in reteaua sociala. angajati in activitati de binevolat (ingrijitori la spitale. criminal francez – 63 victime declara ca a savarsit crimele in spirit sportiv). 3) borderline – actioneaza dezordonat.sexul – majoritatea sunt barbati singuri. deseori maltratati de parinti in exces. rareori actioneaza in grup.

) 2) pânda – intr-un loc frecventat. lasa victimele intr-o stare ce inspira oroare. 3) abordarea – este o adevarata opera de seductie ce inspira simpatie si incredere ( face o invitatie politicoasă.Tipuri de motivaţii mai frecvente la ucigaşii în serie: 1) căutarea senzatiilor extreme – determinate de fantasme cu caracter pervers. 5) uciderea – e rituala si deseori filmată 6) prelevarea trofeelor si a părtilor de corp pentru a retrăi senzatiile perverse sau pentru a face colectie 7) organizarea scenei crimei – de obicei ca o încăpere funerară sau pentru a asigura anonimatul sau consacrarea mediatica (iau toate actele victimei. 40 . peruci. cauta un complex da senzatii nu numai juisare sexuala. comunică presei sau autoriăţtilor mesaje magalomanice. Fazele modului de operare : 1) pregatiri organizate sistematic – are un adevărat arsenal operational (arme. inventeaza mijloace de tortura complexe. etc. 4) tortura – trateaza victima ca pe un obiect. aspiră să aibă o putere din ce in ce mai mare. personalizate. se simt frustrati daca victima moare prea repede. poate simula un handicap). spală urmele. 3) cauta senzatii extreme de dominare. introduc diverse obiecte in orificiile organismului). manipulare si control. documente. 5) căutarea celebrităţii mediatice 6) orgoliu patologic: se admiră pentru propriile calitati supraevaluate. cere ajutor pentru a cauta o strada. cauta senzatii intense care considere ca-i sunt rezervate numai lui. un animal. 4) revitalizarea – prin vampirism sau antropofagie pentru a-si ameliora sanatatea sau a se regenera. alegerea victimei dupa criterii personale. narcisismul patologic îi sustine sentimentul de absoluta suprematie iar suferintele victimei il amuză. 2) negarea aplicabilitati legilor în cazul lor – individul este constient ca transgreseaza legilor dar considera că acestea au doar o aplicare teoretica. poate fi imbracat în uniforma unui politist. un cadou. aspira la mai mult decat e posibil sau permis . se consideră un « artist al crimei » . sa aibă drept de viata sau de moarte asupra victimei.

civilizatia imaginii privilegiază efemerul. cultul eficacităţii si modifica procesul de constructie al identităţii personale. 3) în societatea spectacolului. desemnate pentru a lupta contra unui « flagel social » . mass-media a devenit un mijloc incitativ al treceri la act prin activarea sentimentelor de omnipotenţă. 2) unii se consideră misionari cu puteri mistice sau intrumente supuse unor forte superioare. Notă : 1) modul de operare rămâne neschimbat in timp. participa la reconstituiri pe care le consideră adevărate ritualuri.8) comportamentul în timpul anchetei – se intereseaza de mersul anchetei pentru a cauta senzati perverse. 41 .

diferentierea in gradul de distribuire a sarcinilor periculoase . Odata instalată violenţa in interiorul grupului. din cauza succeselor. El nu mai ia parte la actiune in mod direct dar controleaza din umbra toata operatiunea. Aceste tensiuni sunt nefaste pentru viitorul grupului infracţional. această tensiune se transmite in lanţ si la grupurile vecine cu care colaborează. Killer-ii au aparut initial pentru a pedepsi membrii infideli ( la început au fost gărzi de corp ale şefilor). Grupurile infracţionale au o ierarhizare interioara si o specializare a rolurilor. încep să se remarce indivizii cei mai cruzi.modul cum se împarte prada In momentul in care apar tensiuni. Are un sef recunoscut (cel mai inteligent.13 – Aspecte psihologice privind grupurile infracţionale Banda este o grupare de indivizi care au ca scop comiterea de infractiuni. complici) După o anumită perioadă. experimentat si abil). sporesc masurile de securitate si sanctiunile pentru membrii grupului care actioneaza pe cont propriu sau nu respecta procedurile. apar tensiuni in interiorul grupului ce pot fi determinate de trei tipuri de motive: . lucru care amplifică si mai mult procesul de distrugere a grupului din din interior. La inceput banda are mici dimensiuni dar cu timpul structura sa creste. 42 . Modul de intrare in banda este foarte dificil.auxiliari (tăinuitori. Se rupe contactul intre sefi si indivizi. Importanţa şefului se modifica pe masura ce succesele se acumulează.insatisfactia in legatura cu modul in care sunt conduse operatiunile . Bandele se structurează de obicei pe trei niveluri: .membrii activi .sefi .

3 – dramatizează identităţile locale.căutarea emoţiei corporale . . . scopuri de atins şi concurenţă sănătoasă.amplifică mecanismele clasice ale spectacolului: incertitudinea şi identificarea . competiţia cu alt stat) 43 . unele popoare dezvoltă o “cultură pozitivă” transformând suporterii în ambasadori ai toleranţei şi spiritului sportiv (Scoţia). . .3 – sănătate (aerobic.căutarea plăcerii .căutarea evaziunii .un instrument de apropiere între oameni şi între grupurile sociale.sportul a devenit: .2 – divertisment(dansuri moderne. gimnastică medicală) .1 – disciplinar şi moralist (arte marţiale) . naţionale şi individuale.cultura suporterilor e un cadru de referinţă care le influenţează comportamentul.Semnificaţia fotbalului 1 – un limbaj înţeles de toţi (“esperanto” sportive şi cultural). Astăzi . 2 – exprimă echilibrul dintre sublimarea violenţei prin competiţie şi socializarea ludică. efortul.prin reguli şi tradiţii.Kant: sportul este o datoriea omului faţă de sine. 4 – exprimă problemele sociale ale momentului (afirmarea europeană.4 – sfidare (automobilism) . solidaritatea şi dezinteresul. care îi fortifică şi perfecţionează calităţile corporale. volei pe plajă) . canalizează agresivitatea spre efort.sportul de masă este dominat de (ego-bilding narcisic): .Tipuri de sport: .exaltă reuşita socială şi meritocraţia .14 – Violenţa în sport .Coubertin: sportul este o şcoală a moralităţii care cultivă curajul de a lupta.căutarea experienţei de sine .

5 – cei care înregistrează/comentează evenimentul (jurnalişti) .4 – cei care supraveghează . 44 .structură: -1 – participanţii la spectacol (jucători. tehnicieni.dramatizării .o societate anonimă.au o cultură sportivă variabilă . ca un obiect de consum sau ca un consumator pasiv al spectacolului şi al produselor sale anexe.performanţei excepţionale .5 – devine un câmp infracţional când scapă din cercul dreptului şi al legilor (mai ales în ţările autoritare sau foarte ierarhizate. pacea socială şi ordinea publică.2 – spectatorii . · acest lucru a determinat o deresponsabilizare a spectatorilor de instituţia sportivă care e percepută ca o entitate abstractă → glorifică “produsele fără defect”: eroii stadioanelor aparţin culturii calităţii tehnice totale (Roky IV). în zonele cu slabă mobilitate socială) 6 . manageri) . unde există revendicări sociale sau ale grupurilor etnice.voinţei de putere → a crescut distanţa între cluburi şi public: · spectatorul e văzut doar într-o perspectivă comercială.devine un câmp de securitate când se dispun elemente pentru a salva pacea sportivă. unde predomină opresiunea politică şi economică. Aspecte negative în sport → rivalitatea cluburilor şi naţiunilor → nu mai domneşte justiţia → spectacolul vedetelor (poate fi o formă de alienare) → fascinaţia . poate transforma atleţii în “maşini aflate sub perfuzie” Populaţia marilor stadioane . cu durată limitată .“suporterismul” este o mişcare activă de implicare a individului şi puternic încărcată afectiv.3 – cei care îndrumă (plasatorii) .

după gradul de implicare: 1 – suporterul activ (pasionat) 2 – spectatorii pasivi: .mercantilismul unor conducători sportivi (Malatesta.organizate de nucleul dur al suporterilor unui club care încearcă sistematic să înfrunte nucleul dur al clubului rival. selecţionat economic. Jaccoud.Tipuri de suporteri . simbolice. nu au spirit colectiv (sunt doar spectatori). cu prietenii.după obiect: 1 – ai echipei naţionale: mai vârstă.între suporteri şi jucători .între suporteri şi forţele de ordine (nu sunt incluse acţiunile beţivilor) B – după caracteristicile violenţelor 1 – violenţe spontane (punctuale): potenţial.vin cu familia.între suporteri . 2 – ai cluburilor: se deplasează în masă în teritoriu .după comportament: a – paşnici b – cu risc de violenţă punctuală c – huligani specializaţi în violenţă (nucleul dur) . 45 . 2002) Tipuri de violenţă în sport A – după combatanţi:. oportunităţi de întâlnire . Cauzele violenţei suporterilor a) b) c) d) e) – concurenţa grupurilor stimulată de lideri – activarea răzbunării (prin atribuire) – memoria disputelor şi a rezultatelor acestora – forţele de ordine (din stadion şi din afara lui . autocontrol sporit. majoritatea spectatorilor pot bascula în acest tip de violenţă. 2 – violenţe permanente. organizate (huliganismul): .atitudinile lor nu sunt determinate de spectacol . mai feminizat. cu vecinii.venirea lor nu e motivată de pasiuni partizane ci de interese profesionale. funcţie de circumstanţe şi de conjugarea unor factori de risc asociaţi cu reacţii emotive.

bilete pe piaţa neagră. Situaţia actuală privind huliganismul: este fundat pe tradiţia susţinerii (sprijinului) este deriva extremă a suporterismului reactivează mitul “clasei periculoase” se constată o deplasare a violenţei din interiorul stadioanelor spre exterior. . organizare slabă (puţine case de bilete).rolul de suporteri tinde să fie acaparat de tinerii din cartierele sensibile.caută vizibilitatea şi reputaţia când evenimentul se derulează „pe teritoriul lor”.1 .1 .violenţa pentru violenţă III – violenţa ca resursă în dinamica grupului .liderii şi cei prezenţi la toate meciurile (nucleul superactiv). internet). morţi): sunt determinate de infrastructura defectuoasă.contestarea . 3 – catastrofele (prăbuşirea tribunelor.deplasează vizibilitatea spre tribune.2 .2 – provocări şi intimidări II – trecerea la act: .ei se consideră o elită a suporterilor şi fac din apartenenţa lor la un grup de huligani un mod de viaţă care aduce o plus-valoare identităţii lor sociale.componenţă: . . fapt care determină o conexiune între huliganism şi violenţele urbane.2 .extrag o valoare simbolică din actele violente şi din participarea lor la nucleul dur. . . în cartiere şi oraşe.preferă o identitate negativă conferită de apartenenţa lor la un grup care dezvoltă incidente mediatizate..participare la afirmarea identitară . Formele violenţei pe stadioane I .sunt o „competiţie” paralelă cu întrecerea sportivă. Huliganii: .3 .1 – jocul de-a opoziţia . lipsa serviciilor de securitate.caracterul planificat al violenţelor e dovedit de incidentele derulate înainte de meci şi de coordonarea acţiunilor prin noile tehnologii de comunicare (GSM.a face să pari violent: .violenţa organizată . . . .liderii violenţi 46 .

număr. experienţe partizane trecute.2 . . context actual. etichetare.7 – echilibru între exigenţele de securitate (cum să se răspundă factorilor reali de risc) şi necesitatea menţinerii caracterului festiv şi convivial al manifestării (raporturi pozitive între oameni în societate) 47 .acţiuni direcţionate spre suporteri . modul cum viaţa socială generează devianţa. 3 – transgresarea normelor este un construct social format în timp (ex.forme: .vechimea suporterilor.structuri permanente de gestionare a fenomenului “Consiliul naţional contra violenţei în sport” – Anglia.acţiuni pe termen lung .4 . Spania “Comisia naţională mixtă de securitate pe stadioane” – Franţa “Comitetul naţional pentru sport şi securitate” – Germania . voinţa de a fi diferit.acţiuni direcţionate spre ambianţa cluburilor .b – comprehensivă: .6 – securitatea spectatorilor are prioritate .consecinţă: efectul probabil este că această mişcare de “docilizare” să incite o parte a populaţiei să găsească violenţa agreabilă ! Acţiuni preventive în sport Principii: . o construcţie . .o complicitate la fenomenele violente (sub pretextul “liberării controlate a emoţiilor “) .implicarea colectivităţilor locale .violenţa e un proces. repartizare în spaţiu Soluţii la huliganism 1 – condiţia umană trebuie să fie sub semnul auto-controlului. poliţia nu intervine sau nu reţine pe nimeni iar magistraţii nu aplică legea) 4 – neaplicarea normelor este un vector al violenţei 3 – “blândeţea” conducătorilor de club creează: .3 . 2 – socializarea implică în mod necesar represiunea.1 .Analiza psihosocială a violenţelor . atribuirea responsabilităţii.teme: organizare ritualuri.o zonă de “pământ al nimănui” .geneză: .a – cauzală: accent pe etiologia violenţei .5 .grupurile de suporteri: anticipează acţiunile forţelor de ordine . raporturi.forţele de ordine: tip.

Modalităţi de prevenire: . schimb de idei → evaluarea nevoilor şi aşteptărilor → formalizarea contactelor → conceperea cartei care va defini clar drepturile şi obligaţiile. măsuri educative şi sociale. promovează respectul altor culturi şi luptă contra rasismului.acţiuni: . susţine politicile sociale.a întări rolul clubului în mediul social . Lille 48 .Leeds United: parteneriat cu Ministerul învăţământului.8 – a lăsa la nivel local autonomia necesară pentru măsuri adecvate.însoţirea suporterilor . transport. organizarea caselor de bilete.numirea unui responsabil cu securitatea din partea suporterilor . .oferă informaţii despre bilete. să stimuleze crearea lor şi să le ofere un loc în sfera gestionării clubului.promovarea dialogului cu cluburile rivale . favorizează educaţia şi integrarea tinerilor. competiţia nu trebuie să genereze un sentiment de excluziune ( în cartierele defavorizate sau la tinerii cu probleme) . cazare. .etape: contact → dialog.promovează sportul în comunităţile defavorizate 3 – Rolul clubului în mediul social .rol consultativ pentru suporteri . zile): ambianţă plăcută.acţiuni înainte de meci (ore.o politică a ospitalităţii: structuri de primire specializate. 2 – Responsabilul cu relaţiile cu suporterii şi asociaţiile de fani . atragerea la şcoală a copiilor cu dificultăţi (aceşti elevi sunt aduşi la şcoală cu autobuzul clubului iar rezultatele lor la învăţătură s-au ameliorat). Măsuri de prevenire: ale poliţiei.valorizarea eticii în sport. asupra populaţiei locale . programe… . infrastructură.partenariat privind drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi .mese rotunde trimestriale . controlul spectatorilor prin camere de supraveghere.antrenarea vedetelor (au rol major) Relaţiile clubului cu suporterii şi cu mediul social 1 – “Carta suporterilor” .acţiuni poliţieneşti .ameliorarea relaţiilor club – suporteri . legislaţie.clubul trebuie să valorizeze asociaţiile oficiale de suporteri..

Cehia: dezvoltarea unei noi generaţii de suporteri prin crearea de cluburi de suporteri-juniori (8-12 ani). loisir la club. 49 .Metropole: turnee şcolare de fotbal cu participarea jucătorilor profesionişti. Franţa: în 28 de departamente există „ofiţerul de prevenire a violenţei în sport”.

.spatiu al autoritatii – interactiuni sunt asimetrice. contagiunea morala. saracia rolurilor sociale.spatiu inchis .un camp de forte – tehnici de dominare din partea gardienilor si tehnici de rezistenta din partea detinutilor. 2. 5. sfirsitul iluziei ca o societate poate sa aiba conditii bune. Ce este mai rău în penitenciar ? 1. inchisorile actuale si-au pierdut specificitatea 6. .detinutii sunt adusi impotriva vointei lor. nu exista singuratate morala (deţinuţii ştiu că au rămas afară. descarcari bruste de tensiuni. 4.siguranta personalului si a fiecarui detinut de ceilalti detinuti. . noul model social trebuie sa i-a in calcul si criminalitatea care decurge din acest lucru. planeta traverseaza o perioada contradictorie : marea toleranta fata de comportamentul uman. criminalitatea este o problema globala iar solutiile sunt partiale. 4.spatiu al experientelor limita (« omul este condamnat la libertate ») . conditia infraumana se invata (a fi « nimeni » nu mai deranjeaza) 6. securitatea inchisorii e asigurata de un anumit tip de relatii interpersonale intre personal si detinuti Coordonatele institutiei penitentiare : . unii fiind oameni cu funcţii importante) 7. 5. mulţi alţi delincvenţi. în libertate.prima sarcina a unui director de penitenciar .spatiu penal . 3. 2. neincrederea si critica fata de institutiile de control social. inactivitate prelungita 50 . 3. sa nu aiba delicventa si ca urmare sa nu existe inchisori. functia hoteliera a penitenciarului – se asigură o multitudine de servicii. creste capacitatea de a risca.15 – Noţiuni de psihologie penitenciară Introducere 1. disciplina este importanta. care te priveaza de responsabilitati.spatiu dihotomic si ierarhic .

comparativă.somatizari multiple . sarcina psihologului in inchisorile americane era de a depista deficientele de inteligenta si de a da un prognostic pentru eliberare. 51 .anularea intimitatii (nu exista refugiu) . istorică. Expertul are o viziune de ansamblu.100 de psihologi proveniti din armata.supraaglomerarea -deposedarea de bunuri personale afecteaza capacitatea de supravietuire Evoluţia psihologiei penitenciare Capacitatea de progres a unei insitutii este determinata de numărul specialiştilor pe care ii are. 1909 – este angajat primul psiholog in penitenciarul din Chicago in “Clinica pentru tinerii delicventi din Chicago” (psihiatru pentru a testa inteligenta) 1913 – In New York la “Reformatorul pentru femei” este angajat un psiholog pentru a identifica detinutele care puteau sa profite de programul de scolarizare si se puteau intoarce in societate fara riscuri. 1945 – existau in SUA 80 . şocul depunerii : . 2. Intre cele doua razboaie mondiale. Evolutia institutionala nu este posibila fără experti si specialisti. impune adaptarea la valori si norme informale. raportul fata de detinuti fiind de 1 psiholog la 2000 de deţinuţi. o problema de evolutie sau involutie a personalitatii 3.pedepsele lungi sunt asemanatoare cu condamnarea la moarte pentru ca deţinuţii ies din constiinta lumii iar sederea in penitenciar se transforma intr-un anumit stil de viata. distinctia necesara .pedepsele scurte nu sunt o adevarata excludere . Valoarea timpului trait e diferita la un matur.Prima pedeapsa 1. tânar sau copil. Specialistul este centrat mai ales pe o anumita problematica.

Gluck: “mediul penitenciar nu este atractiv pentru psihologi din cauza conditiilor rigide si inflexibile din aceste institutii care devin obstacole pentru dezvoltarea personala si profesionala”.dificultati de comunicare cu persoanele de nivel inferior . 5.lipsa de autonomie pentru specialist . 7. 4. In 1973 se hotaraste ca raportul psiholgi – detinuti sa fie de 1 la 150 si de 1 la 40 in penitenciarele spital. 3. masurarea inteligentei evaluarea personalitatii redactarea rapoartelor reuniuni cu personalul consiliere individuala evaluare aptitudinala cercetare sarcini administrative 52 . 3. Comisia parlamentara recomanda angajarea de psihologi. Tot in 1973 se analizeaza dificultatile de adaptare a psihologilor la conditiile de penitenciar: .dificultati de a ajunge in posturi superioare psihologilor 1934 – in SUA se considera ca psihologii desfasurau cinci activitati principale: 1.psihologii aveau ca superiori persoane fara pregatire profesionala deosebita . 6. 2. 8. 1 este reinsertia sociala si abia apoi custodia. 5. In 1960 aveau 7 psihologi iar in 1970 – 50 de psihologi.atmosfera de tip militar . Primul psiholog angajat in Canada a fost in 1955. administrarea testelor evaluarea si clasificarea detinutilor aplicarea masurilor coercitive cercetare evaluare in vederea eliberarii conditionate 1952 – Corsini si Miller identifica 14 activitati ale psihologilor din mediul carceral: 1. 2. 1938 – în Canada o comisie parlamentara face o ancheta in penitenciare si considera ca obiectivul nr. 4.

30% din timp activitate corectiva (consiliere. analizand activitatea psihologilor o clasifică astfel: 48% din timp le ia administrarea testelor. terapie de grup 10. conferinte. tratament. 1971 – Rahn propune inlocuirea modelului medical cu modelul psihologiei industriale. prezentarea unor expuneri in exteriorul penitenciarelor 1956 – Bodemar: “În inchisoare exista o relatie tripartida care opune detinutii.terapie). evaluare pedagogica 11. Psihologul are rolul de intermediere intre detinuti si administratie.9. activitati cu personalul 12. 1970 – Norton. considerandu-i pe detinuti persoane normale. evaluarea si redactarea rapoartelor. consiliere. formarea detinutilor 14. 8% anchete si cercetari. 13% din timp le ia formarea personalului. 1980 – Asociatia Americana a Psihologilor Corectionali (AAPC) adopta standardele pentru serviciile de psihologie din inchisorile pentru adulti unde sunt definite cele 5 functii specifice rolului de psiholog: formare. ajutandu-i pe detinuti sa se adapteze matur si eficace la stresul din inchisoare”. evaluare. cercetare (inclusiv elaborare de teorii) 53 . formarea personalului 13. administratia si psihologii.

trafic de influenţă. Acest studiu a fost realizat în anul 2005 în colaborare cu specialişti în probleme umane din 14 unităţi de detenţie subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor: Aiud. Iaşi.Anexa 1 MOTIVAŢIA INFRACŢIONALĂ LA PERSOANELE ADULTE CARE EXECUTĂ PEDEPSE PRIVATIVE DE LIBERTATE Dr. Focşani. deschiderea la dialog a persoanelor deţinute. infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice. Oradea. Tulcea . vom putea releva tipologia motivaţiilor la delincvenţii români. diferenţele calitative dintre diferitele surse de date. Brăila. trafic de stupefiante. furt. Gherla. proxenetism. tâlhărie. Timişoara. viol. Bucureşti-Jilava. luare de mită. pe această bază. caracteristicile fenomenului de atribuire a cauzalităţii în cazul deţinuţilor români. Satu Mare. Poarta Albă. atitudinea lor faţă de pedepsele primite. De asemenea. corespondenţa acestora cu situaţia lor socială. abandon de familie.vătămare corporală gravă. Mărgineni. adecvarea instrumentelor utilizate la obiectivele urmărite. Târgu Mureş. Acest studiu este realizat pentru prima dată în ţara noastră şi are deocamdată doar o valoare exploratorie: el a urmărit să determine dimensiunile problematicii studiate. modul cum concep reintegrarea lor socială după liberarea din penitenciar . violare de domiciliu. se vor putea stabili modalităţi eficace de intervenţie pentru prevenirea viitoare a acestor conduite antisociale. lovituri cauzatoare de moarte. Gheorghe Florian Cunoaşterea modului cum diversele categorii de deţinuţi adulţi îşi motivează infracţiunile. METODOLOGIE 54 . Realizând această investigaţie mai mulţi ani la rând. înşelăciune. Bucureşti-Rahova. ultraj. este deosebit de importantă pentru înţelegerea factorilor premergători şi a mecanismelor de justificare utilizate de aceştia Avem în vedere acele infracţiuni care au cea mai mare pondere în totalul celor existente în prezent în penitenciare: omor. mutaţiile apărute în timp.

împrejurările şi motivaţia faptelor comise. având nivel cultural ridicat şi scăzut. educator. 38 – proxenetism. Au fost consemnate aspecte calitative privind motivaţia infracţională reieşite din analiza rechizitoriului precum şi din relatările personalului care lucrează nemijlocit cu deţinuţii cuprinşi în eşantion. INVESTIGAŢIA DE TEREN Au fost investigaţi 947 de deţinuţi a căror repartizare pe infracţiuni a fost următoarea: 119 – omor. 105 – furt. Diferenţele de reprezentare a deţinuţilor de la o infracţiune la alta sunt datorate faptului ca în unele unităţi nu au fost găsiţi deţinuţi care să îndeplinească exigenţele prevăzute sau nu au fost de acord să participe la acest studiu (lotul iniţial prevăzut a fost de 1.680 de subiecţi).În cele 14 unităţi de detenţie au fost aplicate chestionare special concepute la deţinuţi adulţi care au comis infracţiunile amintite. 49 – lovituri cauzatoare de moarte. Prin „deţinuţi cu nivel de cultură ridicat” s-a înţeles. 56 – infracţiuni la legea circulaţiei. 59 – vătămare corporală gravă. o şcoală postliceală sau o facultate. au avut o importanţă specială. 54 – trafic de stupefiante. rubricile privind motivaţia infracţională reieşită din rechizitoriu şi cea apreciată de personalul care lucrează nemijlocit cu cel în cauză . 25 – trafic de influenţă şi 18 – luare de mită.psiholog. 44 – abandon de familie. Fiecare tip de chestionar a fost aplicat la deţinuţi recidivişti şi nerecidivişti. 91 – viol. modul în 55 . din mediul urban şi rural. 87 – înşelăciune. 98 – tâlhărie. 50 – violare de domiciliu. Toate răspunsurile oferite de deţinuţi la chestionarele administrate au fost trecute pe o foaie de răspuns iar atunci când relatările lor au fost mai nuanţate decât variantele propuse de noi. astfel încât să putem înţelege justificările infracţionale pentru fiecare subiect investigat. Chestionarele realizate pentru fiecare infracţiune s-au bazat pe experienţa celor care au lucrat nemijlocit cu aceasta categorie de persoane. deţinuţii care au absolvit liceul. supraveghetor -. S-a ţinut cont de faptul că deseori deţinuţii prezintă incomplet situaţia lor juridică. De aceea. în condiţiile acestui studiu. şef de secţie. au fost notate în detaliu. 54 – ultraj.

de oameni urmăriţi de ghinion. Ca urmare. care le diminuează culpabilitatea şi le reface echilibrul sufletesc. 2. etc. se vor putea lua măsurile adecvate pentru a corecta condiţiile de viaţă sau modalităţile de neutralizare utilizate de delincvenţi pentru a-şi justifica modul de viaţă. 3. În dosarele de penitenciar ale deţinuţilor investigaţi. CONCLUZII GENERALE 1. convingerile lor infracţionale. înţelegerea proceselor mentale ale delincventului şi contextul său de viaţă. care duc la decizia de a comite o infracţiune. 4. uşor de înţeles şi interiorizat. Situaţia de deţinut influenţează răspunsurile date de cei cuprinşi în cadrul unei investigaţii privind motivaţia infracţională. plecând de la cunoaşterea acestora. Chiar dacă aspectele generale sunt. se vor putea înţelege şi proiecta modalităţi de intervenţie adecvate care.care ei îşi reprezintă victima şi contribuţia ei la comiterea infracţiunii. de persoane care doar au ripostat la o provocare. le asigură imaginea cea mai avantajoasă: de victime. Eforturile de prevenire şi control a criminalităţii nu pot ignora motivele pro-infracţionale specifice unui delincvent sau unei categorii de delincvenţi. de indivizi de care s-a profitat. elaborarea justificărilor infracţionale este un amplu proces de creare a structurilor de auto-legitimare a stilului lor de viaţă. sunt de o importanţă practică aparte. am găsit un procent însemnat de rechizitorii care nu conţineau referiri clare la 56 . în mare. Doar plecând de la aceste mecanisme generatoare de criminalitate. de oameni cu lipsuri materiale majore care sau sacrificat pentru familia lor. Instituţia penitenciară este un loc de perspectivă socială care permite o viziune profundă asupra unor procese şi dificultăţi aflate la nivelul indivizilor. În lumea condamnaţilor. cunoscute de cei care se ocupă de controlul şi reducerea acestui fenomen social. În cazul recidiviştilor. din punctul lor de vedere. noii veniţi găsesc justificări infracţionale gata fabricate. a familiilor acestora sau a comunităţilor din care fac parte. în final. vor limita dezvoltarea fenomenului infracţional. Ei analizează instrumentele utilizate şi oferă/aleg răspunsurile care.

pentru instanţă şi pentru publicul larg este important ca motivaţia actelor comise de cel judecat să fie prezentată integral pentru a arăta baza pe care s-a construit sentinţa şi. importanţa dată nevoilor personale şi ale familiilor lor. 5. că situaţia lor materială era destul de bună la data comiterii infracţiunii. conştiinţa faptului că există sau nu mijloace legale de a le atinge. indirect.rechizitoriul. modul cum au evaluat reacţia comunităţii faţă de o infracţiune sau alta. să fie generată adeziunea publicului la aceasta. Studiul realizat de noi arată că trebuie abandonate unele enunţuri (prejudecăţi) despre particularităţile delincvenţilor care nu mai au susţinere în realităţile întâlnite pe teren: avem în vedere faptul că ei provin în procente mari din familii organizate şi nu din cele dezmembrate. sentimentul că pedeapsa primită e echivalentă cu fapta etc.de asemenea. Acest fapt devine preocupant la cel puţin 3 nivele: a . identificarea adevăratei motivaţii. în care trebuie să se găsească o imagine de ansamblu a personalităţii delincventului.documentele din dosarul penitenciar. atribuirea vinei pentru crima comisă sau pentru devenirea lor infracţională. permite luarea unor măsuri corecte şi eficace atât în cazul unui delincvent cât şi al unei categorii omogene de infracţiuni. a contextului în care s-a dezvoltat şi care a făcut posibilă infracţiunea. că au avut o copilărie lipsită de griji şi nu dominată de lipsuri şi rele tratamente. aceasta 57 . sunt foarte importante pentru cei care se ocupă de executarea pedepsei şi de programele de recuperare socială a deţinuţilor: totul începe cu studierea piesei principale a dosarului . 6. Toate acestea favorizează o cunoaştere de profunzime a lumii delincvenţilor şi a contextelor de viaţă în care s-au format. acest lucru va contribui semnificativ la o practică unitară a tuturor instanţelor de judecată.motivaţia infracţională. teama sau nu de etichetare. b . c . oricât de laborios ar fi acest lucru. Cunoaşterea motivaţiei infracţionale permite înţelegerea criminalităţii din punctul de vedere al celor în cauză : modul cum au perceput lumea în care trăiesc. Un lucru demn de remarcat este faptul că mulţi din deţinuţii chestionaţi au copii. că nivelul lor de şcolarizare este deseori ridicat.

personalul din penitenciare surprinde nuanţe de fineţe privind motivaţia lor infracţională. nici la repercusiunile acesteia asupra victimei. nerecidivişti dar cu antecedente penale. în familie sau înţeles bine cu mama şi afirmă că au fost rareori bătuţi în copilărie . nu s-au găsit elemente particulare deosebite privind situaţiile pre-criminale în care au fost angrenaţi deţinuţii investigaţi: acestea au fost împrejurări banale dar care au căpătat în ochii făptuitorilor semnificaţii aparte – lipsuri materiale. sancţiunea să fie adecvată personalităţii delincventului şi contextului social care au generat sau menţin starea infracţională. sunt sănătoşi fizic. 9. In baza relaţiilor directe cu deţinuţii şi a perioadei lungi în care le pot cunoaşte problemele personale şi familiale. 58 . în aceste infracţiuni. În general. răzbunarea. din familii organizate. fără implicarea unei a treia persoane (care precipită lucrurile şi împinge la agresiune). gelozia. sub aspectul specializării infracţionale şi al cunoaşterii vieţii din penitenciar. astfel încât. 10. la data arestării mulţi din ei nu aveau o ocupaţie. care deseori. In privinţa infracţiunilor cu violenţă – omor. 8. lovitură cauzatoare de moarte. Frecvent deţinuţii afirmă că nu s-au gândit la consecinţele faptei nici în ce-i priveşte . Ca urmare. Desigur. provin din mediul urban. şi anume. dar ameninţătoare şi enervante. că familia şi copiii sunt un factor moderator al criminalităţii. Ţinând cont de instrumentele utilizate. sunt necăsătoriţi. experienţa anterioară are un rol important la recidivişti. în general. sunt absolvenţi de liceu. concluziile funcţionarilor din unităţile de detenţie invită la investigaţii mai ample înainte de fixarea pedepsei. deşi majoritatea sunt „muncitori calificaţi”. 7. tâlhărie – actul violent are loc. victimele sunt percepute ca fiind mai slabe din punct de vedere fizic. Majoritatea deţinuţilor investigaţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani.situaţie contrazicând ceea ce s-a considerat o lungă perioadă. nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri. doar între agresor şi victimă. vătămare corporală gravă. diferă de afirmaţiile deţinuţilor dar şi de cele consemnate în rechizitoriu. recuperarea unor sume de bani.

„tulburări de personalitate”. „apartenenţa la un grup infracţional”. Infracţiunile care au făcut obiectul studiului nostru nu par a avea o legătură cu condiţiile generale din societate şi nici cu violenţa văzută la televizor ci cu ambianţa imediată de viaţă a delincventului – relaţiile familiale. „căutarea unui trai uşor” şi „provocarea victimei”. Motivele infracţionale mai frecvent invocate de deţinuţi sunt „lipsurile materiale”. vecinătatea. nu este foarte întinsă. în rechizitoriu se consemnează ca principale motivaţii „câştigul facil” şi „consumul de alcool”. comparaţia socială (invidia). Plaja motivaţiilor infracţionale utilizate de deţinuţi precum şi cele regăsite în rechizitorii sau în relatările personalului din penitenciare. pieton) Sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă Surprins într-o altă infracţiune Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima 9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare (sub influenţa alcoolului) 11 A dorit să aplice o „corecţie” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din penitenciare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 59 . „alt răspuns” sau „nu recunoaşte fapta”): Sursa Motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 Vina victimei (poliţist. etc. „devalorizarea muncii”. escaladarea unor conflicte banale. educaţia primită.11. aşa cum se poate vedea în tabelul următor (nu am trecut şi rubricile de „non-răspuns”. posibilitatea de a obţine uşor şi repede bani şi bunuri. 12. personalul din penitenciare menţionează „aspiraţii exagerate”.

condiţiile atmosferice. altă persoană 60 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x .12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 Pentru bani (câştigaţi uşor) Lipsuri materiale Pentru a trăi mai uşor. aventură Educaţie precară. alţii au prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat. Pentru distracţie. am adormit la volan Starea drumului. a deveni cineva Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Din invidie Nesocotirea oamenilor şi a legilor (permis suspendat) Apartenenţă la un grup infracţional Din neglijenţă Pentru a achita o datorie Solicitat de cumpărătorii de droguri Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Victima a cerut mită Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Probleme etice şi deontologice Pentru a obţine un post Aveam puterea de decizie A scăpa de urmărirea penală Contra-serviciu Neatenţia mea (la volan) Teribilism la volan Oboseala. mediul de provenienţă „Unii au prea mult.

14. nu recunoaşte copiii 52 Iubea altă femeie 53 Satisfacerea nevoilor sexuale 54 Din plăcerea de a viola 55 O iubea 56 S-a ascuns de urmăritori (în evadare) 57 Pentru că i se făcea o nedreptate 58 Nu suportă autoritatea (neîncredere în autorităţi) 59 Nu poate justifica Total x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 34 x 36 27 13. ci deţinuţii exprimă o părere larg răspândita în lumea închisorilor: de câte ori au fost invitaţi să aducă argumente în acest sens. se impune necesitatea prezenţei în parchete şi la instanţele de judecată.42 Starea tehnică a vehiculului 43 Necunoaşterea regulilor de circulaţie 44 Vina persoanei care mi-a împrumutat maşina 45 Neînţelegeri cu soţia 46 Dezinteres pentru familie 47 Rea credinţă. Pe baza experienţei noastre. lucru de care au devenit conştienţi spun ei . avem convingerea că lucrurile nu stau aşa. Având în vedere importanţa identificării ştiinţifice a tipurilor de motivaţie pro-infracţională în fiecare caz investigat şi judecat. îmi îngreunau existenţa 49 Atmosfera din casă 50 Neînţelegeri cu socrii 51 Înşelat de soţie. orgoliu 48 Voiam să-mi trăiesc viaţa. este relativ bună.în arestul poliţiei sau în penitenciar. O mare parte din deţinuţi consideră pedepsele primite ca fiind aspre comparativ cu faptele comise. a unor 61 . au fost puşi în dificultate. Conduita deţinuţilor în timpul executării pedepsei.

5-8 clase .2% .divorţaţi.vârsta: .3% au între 36 si 45 de ani.specialişti în acest domeniu . Deţinuţii condamnaţi pentru „omor” Date semnificative .2% . Ei ar putea asigura o cunoaştere de profunzime a personalităţii delincvenţilor şi a gradului lor de periculozitate.25. ar elabora prognoze privind evoluţia viitoare a acestora în mediul de detenţie sau după liberare.liceul .au antecedente penale .studii: .48% . ar putea orienta modul de anchetare eficace în funcţie de particularităţile lor psihologice.concubinaj.25.cu boli psihice .27% au peste 46 de ani .3% .51.6% .cu afecţiuni medicale .căsătoriţi. ar putea oferi expertiză în problemele practice cu care se confruntă magistraţii.5% de droguri.muncitori calificaţi .5% .ocupaţia la data arestării: .27% au între 26 si 35 de ani .psihologi şi criminologi.starea de sănătate: .36% . cu copii – 17.24. .starea civilă: .35.3% sunt dependenţi de alcool iar 2. .sănătoşi .şcoală profesională . cu copii – 15 % . cu copii – 15% . .53% .fără ocupaţie.5% declară că au şi boli somatice şi mintale. 62 .28.starea de recidivă: .necăsătoriţi – 25.5% .30. .2% .muncitori necalificaţi.35.11% .3% .16.nerecidivişti .3% .

-după comiterea faptei.7 16 34.4 7.repartizarea pe vârste a victimelor arată că 24.3 4. viol) Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar % 34. cunoscuţi anterior (78%) şi cu care aveau relaţii bune (52%) deşi nu erau rude (73%). .. Motivaţia condamnaţilor pentru “omor” Sursă Tipuri de motivaţie Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă A fost surprins într-o altă infracţiune (furt.3% din condamnaţi. .5 5 2.2%).5%. .5%). 70% din deţinuţi au regretat iar faţă de familia victimei resimt ruşine (39.5%).7 1 2 3 4 5 6 7 8 63 .4%) sau în casa agresorului (23. .familia de origine este organizată în 82.5% în mediul rural.4%). fapta a fost comisă în spaţiul public (34.73% au comis fapta singuri iar 60.8 8. .5 5 1.5 8.conflictul a fost neintenţionat în 52% din cazuri iar 58% din deţinuţi afirmă că a fost declanşat de victimă . -pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta comisă de 61.5%).8 29. .4% între 26 şi 30 de ani iar 12. aceasta fiind percepută ca mai slabă fizic (47%) dar ameninţătoare (37.5 8.7%) sau sa predat poliţiei ( 30. 13. -vinovat principal de infracţiune este considerată victima (37%) iar deţinutul însuşi doar în procent de 34.4% din cazuri.autorul a recunoscut infracţiunea doar după identificare (43.după împrejurări. compasiune (23.8%) şi enervantă (20.victimele erau bărbaţi (63%).5%) sau indiferenţă (24.4 1.3%). în casa victimei (29.6 1.6% între 51 şi 60 de ani.4% aveau vârsta între 41 şi 50 de ani.5 0.

au fost sub influenţa alcoolului.2 0. O menţiune fac pentru procentele mari în care nu sunt menţionate motivele infracţiunilor comise: 38% în rechizitorii şi 50% la personalul din penitenciare. pe consumul de alcool (în procent mult mai mic decât cel afirmat de deţinuţi). din cauza geloziei sau la îndemnul prietenilor.3 100 4.8 0.3 2.9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare sub influenţa alcoolului 11 A dorit să aplice o „corecţie” 12 Alt răspuns 13 Nu recunoaşte fapta 14 Nu poate justifica fapta 15 Lipsă rechizitoriu 16 Non-răspuns (nespecificat) 17 Total 3.7 8.7 100 Există diferenţe semnificative între cele trei surse de date privind motivaţia infracţională: .7 4. . Deţinuţii condamnaţi pentru “lovituri cauzatoare de moarte” 64 .4 7.5 38 100 1. dar aduce şi elemente trecute sub tăcere de făptaşi: surprinderea în timpul comiterii altei infracţiuni sau faptul că victima luase apărarea altei persoane.toate categoriile de deţinuţii explică omorul în principal prin faptul că au fost provocaţi.7 3.3 3.personalul din penitenciar insistă asupra conflictului apărut între agresor şi victimă fără a considera că victima l-a provocat pe asasin.8 49.4 1.rechizitoriul pune accentul pe conflictul dintre cei doi. la care mai adaugă şi alte explicaţii privind faptul că au fost agresaţi sau umiliţi de victimă. .

condamnaţii se grupează.6%) şi liceu (24.3% declară acest lucru) deşi înainte de aceasta victima li s-a părut ameninţătoare (30. nu a existat o intenţie vădită de a comite agresiunea (63.4%) iar 43% declară că au o afecţiune medicală. 65. după comiterea faptei. faţă de familia victimei resimt ruşine (51%) şi compasiune (32. 14. .intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este 26-35 de ani (38.5%).6%).5%).5%) deşi erau. în copilărie au fost rareori bătuţi (51%) sau niciodată (34. mai ales bărbaţi (73.14. din punct de vedere fizic. mai slabe. . ziua (57%) şi mai ales în zilele lucrătoare (71%) .3% nu aveau nici o ocupaţie . victimele erau persoane mature. .8%). .5%. cu vârsta cuprinsă între 36 şi 50 de ani (42.după starea de recidivă.8% erau muncitori necalificaţi iar 18. deţinuţii investigaţi consideră că victimele au declanşat conflictul (75.6%) şi enervantă (30. deţinuţii declară că au fost disperaţi (28. fapta a fost comisă fără a fi ajutat de cineva (87.provin din mediul rural (59%).după studii. deţinutul cunoştea victima de mai mult timp (81.6%).8%) urmând deţinuţii de peste 46 de ani ( 34.6%).3%. din familii organizate (79. .3% sunt nerecidivişti iar 47% au antecedente penale.44.5%) şi regretă deznodământul (79.3% şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii .6%).Date semnificative . dependenţa de alcool este destul de frecventă (22.7%).după starea civilă.8%). la data arestării.7%). au considerat că au făcut o nedreptate (26.7%) . - Motivaţia condamnaţilor pentru “lovituri cauzatoare de moarte” Sursă Tipuri de motive 65 Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din penitenciar . în ordine. urmând cei căsătoriţi care au copii – 16.4% lucrau în agricultură. cei mai mulţi sunt necăsătoriţi (34. şcoală profesională (28.7%) şi afirmă că s-au înţeles cel mai bine cu mama (57%). în cei care au 5-8 clase (30 %).6%) dar erau rude doar în procent de 26.

6 10.2 2 4 28.2 100 59.autorii infracţiunilor de lovituri cauzatoare de moarte.6 6. personalul nu poate preciza motivaţia infracţională iar o treime din rechizitorii nu fac referire la acest aspect.% 1 2 3 4 5 6 Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului Pentru a se apăra de victimă A fost umilit de victimă Din răzbunare Probleme financiare sau de proprietate cu victima 7 Surprins într-o altă infracţiune 8 Nu poate justifica 9 Alt răspuns 10 Non-răspuns (nespecificat) 11 Lipsă rechizitoriu 12 Total 45 24. consideră că ceea ce a condus la deznodământul fatal a fost.1 2 2 2 2 8.2 4. .%) şi au fost forţaţi să se apere de aceasta (10.2%). .deţinuţii foarte tineri (18-21 ani) şi cu nivel de instruire scăzut (1-4 clase). explicaţia trecerii la act este găsită. în conflictul apărut între cei doi şi în mai mică măsură în consumul de alcool (doar 10% din cazuri). umilirea lor de către victimă . . în principal. afirmă că au fost provocaţi de victimă (47%). efortul de a se apăra de agresiunea victimei şi recuperarea unor bani sau bunuri . putem trage anumite concluzii: .2 4.2 2 2 49 100 Analizând procentele din tabelul de mai sus. în jumătate din cazuri. Deţinuţii condamnaţi pentru “vătămare corporală gravă” Date semnificative 66 .personalul din penitenciar consideră drept cauze principale conflictul. că erau sub influenţa alcoolului (22.în rechizitoriile consultate.5 10. în jumătate din cazuri.2 100 32.

teamă (15.jumătate din deţinuţi au recunoscut fapta după identificare (doar 18.6%).4%) .după studii. aceşti deţinuţi se repartizează în două grupe principale: 42.cred că pedeapsa primită este mai grea decât fapta (67.majoritatea au comis fapta singuri (61%). .8%).3%). 20% din cei intervievaţi nu recunosc nici acum fapta comisă.6%) sau nemulţumire (13. aveau vârsta de 31-35 de ani (20.3%).3% trăiesc în concubinaj şi au copii. .provin din mediul rural (56%).după starea civilă. şi un sfert din ei au fost deseori bătuţi în copilărie..deţinuţii afirmă că au considerat că au făcut o nedreptate (20%). 26-30 de ani (17%) şi 41-50 de ani (15. 30.3%) a fost declanşat de victimă în 59.5% sunt căsătoriţi şi au copii iar 20.3%). . s-au înţeles bine cu mama (54.8%).4% au 5-8 clase iar 23. . după încetarea agresiunii. . 6.8% erau elevi sau studenţi.din spusele deţinuţiilor. ziua şi noaptea în procente egale şi mai ales în zilele lucrătoare.6%) .6% s-au prezentat la poliţie de bună voie). din familii organizate (73%). .o treime din deţinuţi se declară “indiferenţi” atât faţă de victimă cât şi faţă de familia acestuia.victimele au fost mai ales bărbaţi (78%). de asemenea. . că au făcut dreptate (20. 34% sunt necăsătoriţi. furie (20. . .3%). .la data arestării 40. .4%) sau persoanele din anturaj (13. de deţinut (17%) sau de o altă persoană -15. conflictul spontan (45. deţinutul (25.condamnaţii consideră că vinovat de eveniment a fost victima (50.3% din cazuri. .2%).intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este cel de 26-35 de ani (42. 34% erau muncitori calificaţi. Motivaţia condamnaţilor pentru „vătămare corporală gravă” Surse Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din 67 .7% au şcoală profesională.starea de sănătate era bună pentru 73% din deţinuţii investigaţi deşi 22% recunosc că sunt dependenţi de alcool. 5% lucrau în agricultură.3%. 83% din victime erau cunoscute de agresor dinainte de agresiune şi aveau relaţii bune cu aceasta. victima a generat la deţinut enervare (22%).7% nu aveau nici o ocupaţie.două treimi din deţinuţi sunt nerecidivişti şi 51% au antecedente penale. .8%) sau fără intenţie (37.3%) sau le-a fost teamă (15.

7 8.7%).1 5.1 1.7 8.7 10.4 100 penitenciar % 35.1 10. prin nevoia de a se apăra (10.2 3.2%). în rechizitoriu.4 100 30.2 8. procentele mari în care .7 52. de regulă.Tipuri de motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului Pentru a se apăra de victimă Surprins în altă infracţiune Îndemnat de prieteni Răzbunare (sub influenţa alcoolului) Probleme financiare sau de proprietate cu victima Gelozia A fost umilit de victimă Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Tota l 45.5 5. de asemenea.2%) sau prin presiunea grupului de prieteni (8.7 1.4 1. nu se fac referiri precise la motivaţia infracţională dar şi cele în care personalul din penitenciare nu se pronunţă referitor la cazurile investigate de noi.2 1.6 3.7 44 100 Observăm în tabelul de mai sus discrepanţe majore între ce declară deţinuţii şi ceea ce au ajuns să cunoască personalul din penitenciarele în care aceştia îşi execută pedeapsa: deţinuţii motivează fapta prin provocarea de către victimă (45.6 5. furt sau viol (10. Deţinuţii condamnaţi pentru „tâlhărie” 68 .1 5.5%) în timp ce personalul corecţional consideră ca ceea ce explică trecerea la act a fost conflictul şi faptul că deţinutul a fost surprins în timpul săvârşirii altei infracţiuni.4 1. Menţionăm.5 10.

pedeapsa primită e apreciată ca fiind prea aspră de 80. nemulţumire (7. Motivaţia condamnaţilor pentru “tâlhărie” Surse Tip de motivaţie 69 Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciar % din .după studii. enervare (8. .5%). 77.6% medie şi doar 29.2%). cei mai mulţi deţinuţi sunt necăsătoriţi (54%) sau trăiesc în concubinaj şi au copii (25.4%) nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri. egală ca forţă (26. că au comis o greşeală (20.deţinuţii investigaţi sunt recidivişti în proporţie de 51% iar 59% din ei au antecedente penale.3%).2%). 37. în zilele lucrătoare (76.4% nu recunosc fapta de care sunt acuzaţi. au încercat să ascundă fapta (18. victima era percepută ca fiind mai slabă (47%).4%).fizic.2%). deţinuţii afirmă că au resimţit teamă (24.fapta a fost spontană în 75. .provin din mediul urban (57%). că au făcut o nedreptate (15.8% din deţinuţii apreciază că aveau o situaţie materială bună. .sentimentele deţinuţilor faţă de victimă au fost diverse: că o pot domina (28.după starea civilă. victimele erau bărbaţi din care 70% necunoscuţi înainte. în spaţiul public (75.5%) şi de condiţie modestă (73.4%) şi 18-21 de ani (18.fapta a fost comisă mai ales în mediul urban (73.6%).în 75.3%).după consumarea faptei deţinuţii s-au predat poliţiei (9.5%). urmând intervalul 22-25 (20.Date semnificative .6% din ei nu s-au gândit la consecinţele faptei asupra victimei. .5% din cazuri iar 55% din deţinuţi afirmă că au luat în considerare posibilitatea de a nu fi descoperiţi.4%) . după comiterea faptei. teamă (16.6%) şi şcoală profesională (19.4%). liceu (27.4%).6% precară. . dezamăgire (8. .6% din condamnaţi. furie (6%). satisfacţie (18. .2%).4%).5%).5%). iar 20. . au o stare de sănătate bună (70.4%). .5%). . predomină cei cu 5-8 clase (38.înainte de comiterea faptei.1%). 31.mai mult de jumătate din deţinuţi (52%) au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani.5% din cazuri.8%). din familii organizate (75. au recunoscut după identificare (50%).5%). . panică (10.5%) sau mai puternică (22. .

9 100 19 12. aventură Educaţie precară “Unii au prea mult.2 2 2 2 2 4.în rechizitoriu se menţionează mai des faptul că deţinuţi au urmărit un câştig uşor sau lipsurile materiale. provocarea de către victimă şi căutarea unui trai mai uşor. căutarea banilor pentru distracţie şi aventură.3 7.motivele invocate mai frecvent de deţinuţi sunt. îndemnul prietenilor.5 19. alţii prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat de ceilalţi Din răzbunare Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Nu poate justifica Nu recunoaşte fapta Lipsă rechizitoriu Nu rezultă (nespecificat) Alt răspuns Non-răspuns Total 20.1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 Câştig uşor Lipsuri materiale Sub influenţa alcoolului Influenţa prietenilor Provocat de victimă Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie.9 1.personalul din penitenciar are în vedere ca motive principale: câştigul uşor. .4 7.3 18. lipsurile materiale.7 1 1 35 6. Deţinuţii condamnaţi pentru infracţiunea de „furt” 70 .2 1 100 26.7 40 1. . în ordine. lipsurile materiale.9 1.9 6. consumul de alcool. consumul de alcool.9 1 1. influenţa prietenilor.1 8.4 13.7 5.7 4. educaţia precară şi.6 15.7 100 . în sfârşit.2 2.8 6.

2%). de asemenea copii. in mediul urban (67.după studii.8% nu aveau nici o ocupaţie. o femeie (17%) sau o instituţie 14. 15.3%) au luat în considerare situaţia că ar putea fi prinşi.4%) consideră că au greşit.ruşine. 9. sărace (20%) şi bogate (10. . sunt sănătoşi fizic şi psihic (53.3% din deţinuţi şi doar 40% din aceştia o apreciază ca fiind pe măsura faptei. .6%). 18% trăiesc în concubinaj şi au copii iar 13.6%). urmând cei de 22-25 de ani (23.5% din acestea. având în vedere că mai mult de jumătate din cei investigaţi (54.5% s-au gândit la consecinţele infracţiunii asupra victimei .8%).2% .4% din cazuri şi pregătită în 30.5%. infracţiunea a fost spontană în 51. . din familii organizate (64. .5% .jumătate din deţinuţi sunt necăsătoriţi (48.cei mai mulţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani (41%).7% erau şomeri. .jumătate din deţinuţi sunt recidivişti dar numărul celor cu antecedente penale este de 70. .8% erau muncitori calificaţi.2%) şi precară în 35.deţinuţii afirmă că au crescut în familii modeste (68.4%) deşi doar jumătate din ei (52.mare parte din deţinuţi se considera vinovaţi de fapta comisă (71.comparativ cu infracţiunea.8%).6%). .întrebaţi ce au simţit faţă de victimă.la data arestării. 44.3.3%).3% sunt căsătoriţi şi au.2%).2% din cazuri.victima (în cazul persoanelor) nu era cunoscută înainte de furt (64.5%). victima fiind un bărbat (59%). deţinuţii se repartizează mai frecvent în doua grupe: 5-8 clase (31. medie (36. ei au declarat: 18% . 41% .milă. .regret.provin preponderent din mediul urban (56. . 4.8%) şi nu era rudă cu deţinutul (95. nu sunt dependenţi de alcool sau droguri.nimic.5%) iar situaţia lor materială era bună (28. 27. infracţiunea a fost comisă împreună cu alţii în 51. pedeapsa e considerată mai grea de 53.după spusele deţinuţilor. . Motivaţia condamnaţilor pentru “furt” 71 .4%) şi liceu (30.4%.6%). doar 9. .Date semnificative . considerăm totuşi că procentul infracţiunilor pregătite din timp este totuşi mai mare.

3 10.6% si la condamnaţii care provin din mediul urban – 27%).9 2.7 4. aventură Sub influenţa alcoolului (drogului) Influenţat de prieteni Mediu de provenienţă.9 1. pe dorinţa de a duce un trai mai uşor.9 3. educaţie precară Pentru a cumpăra droguri Pentru a se răzbuna Din invidie „Unii au prea mult.5 3. alţii prea puţin” Victima îmi datora bani Tulburări psihice Nu poate justifica Alt răspuns Lipsa rechizitoriu Nu rezulta (nespecificat) Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar% 26.7 39 1. 72 .8 6.7 1 1 35 6.2 26.în rechizitoriu se accentuează faptul că delincvenţii au urmărit în primul rând un câştig uşor (mai ales la recidivişti – 30% si la cei din mediul rural – 32. .7 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Observam diferenţe majore între cele trei surse de date în ce priveşte motivaţia infracţională: .9 6.Surse Tip de motivaţie Lipsuri materiale Câştig uşor Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie.8 16 100 15.9 100 12.4 19 7.7 5.7 15.9 2.8 2.9 1 2.9 1 2.2 14.6 1.deţinuţii pun accent pe lipsurile materiale.6%) şi abia pe locul secund apar lipsurile materiale la tinerii de 26-35 de ani (32.

5%) . facultate .3% din cazuri.3% erau patroni sau directori de firme.6%) şi femei (12.33.8% din cazuri. .3% .deţinuţii afirmă că fapta a fost comisă din neglijenţă (33. .25.56. . bărbaţi (35.. Deţinuţii condamnaţi pentru „înşelăciune” Date semnificative . din familii organizate (83. şcoală profesională .34. 62% au antecedente penale.9%).37. educaţia precară. 36-45 de ani . . necăsătoriţi .ocupaţia deţinuţilor la data arestării: 30.starea de recidivă: recidivişti . cu copii . .9%. cu copii .victimele au fost: instituţii (34. lipsuri materiale.20.6%).4% nu s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra victimei. stabilind următoarea ierarhie: câştig uşor (la persoanele necăsătorite – 20%). . dar 42.vârsta : peste 46 de ani . 8% aveau ocupaţii intelectuale. .6%) şi precară doar în 13. . consumul de alcool.5%) şi în mediul urban (80.8% erau tehnicieni şi maiştri.2% din cazuri sau modest (65.5%).6%).5% au probleme medicale de sănătate sau/şi psihiatrice (4.pedeapsa primită e apreciată ca fiind mai grea decât fapta comisă de 77% din deţinuţi. nevoia de bani pentru distracţie. deţinuţii consideră că înainte de a comite infracţiunea.6%).16%.5%).5%.studii: liceu . divorţaţi. 6.starea civilă : căsătoriţi.6% erau muncitori calificaţi.9%) şi spontană în 25. 26-35 de ani .3%.3%). situaţia lor materială era bună (50.3% provin din mediul urban. medie (35.deţinuţii nu sunt dependenţi de alcool sau droguri. 16% erau şomeri sau fără ocupaţie.au fost convinşi că nu vor fi descoperiţi (62%) iar 64. cu un nivel ridicat de bunăstare în 17.6%. fapta a fost comisă cel mai frecvent singur (65.personalul din penitenciare lărgeşte plaja motivaţională. 73 .24%. . că a fost pregătită din timp (29. 10.7%. influenţa grupului de prieteni.31%.47%. .27.

4 1.2 Nu rezulta (nespecificat) 23 34.8 Lipsa rechizitoriu 9.3 26. alţii prea 3.4 puţin” Pentru a recupera o datorie 2.4 legilor Sub influenţa alcoolului 2.4 aventură Răzbunare 3.3 Îndemnat de prieteni 1 2.8 Pentru a trăi mai uşor 24 Lipsuri materiale 17.3 Apartenenţa la un grup 1.6 Alt răspuns 2.2 Non-răspuns 6.5 35.4 Nesocotirea oamenilor şi a 3.1 „Unii au prea mult.3 9.3 Tulburări psihice 2.Motivaţia condamnaţilor pentru „înşelăciune” Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din Tipuri de motive penitenciare % Bani câştigaţi uşor 25.2 1.9 5.7 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 74 .3 3.3 3. 3.4 2.1 A avea bani pentru distracţie.1 Pentru a fi respectat de alţii 1 Pentru a achita o datorie 1 Nu recunoaşte fapta 27.1 infracţional Din neglijenţă 1.2 Nu poate justifica 13.

75 .au o stare bună de sănătate (74%). din familii organizate în care au existat relaţii bune .3% din cei căsătoriţi şi care au copii. provin din mediul urban (70.7% .patroni de firme . şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii (13%) . 3.4%).Există o discrepanţă majoră între motivaţia infracţională expusă de deţinuţi ( căutarea unui trai mai uşor – mai pregnant la absolvenţii de liceu şi lipsurile materiale) şi motivaţia reţinută în rechizitoriu şi în aprecierile personalului din penitenciare . 13% erau dependenţi de alcool şi 42. . .studiile acestora sunt ridicate : 33.şcoală postliceală.din toţi deţinuţii investigaţi. .bani câştigaţi uşor ( 33. . 5.în general.jumatate din deţinuţii investigaţi sunt necăsătoriţi.6% .6% afirmă că trăiau exclusiv din vânzarea drogurilor iar 31. în 57.4% din cazuri acest lucru a avut loc în grup . la 19-21 de ani 16.5% nu aveau nici o ocupaţie .4% au peste 36 de ani.3% au între 26 şi 35 de ani iar 20. 13% .muncitori calificaţi.6% de droguri . În ce priveşte dorinţa de câştig uşor. personalul din penitenciare o apreciază ca fiind egal distribuită între deţinuţii proveniţi din oraşe şi cei din mediul rural.facultate . 5.4% din cei proveniţi din mediul urban). urmând în ordinea frecvenţei cei căsătoriţi şi care au copii (24%).liceu.3% . traficanţii de droguri au vârsta mai mare decât consumatorii: 46. Deţinuţii condamnaţi pentru „trafic de stupefiante” Date semnificative .prima dată au consumat droguri la vârsta de 15-18 ani 27. . . ocupaţiile predominante ale traficanţilor de droguri erau : 26% . 31.8% din deţinuţi.la data arestării.7% iar la 22-25 de ani 13% .6% la cei din mediul rural. .elevi/studenţi. 9% .61% din deţinuţi sunt nerecidivisti dar 48% au antecedente penale . posibilitatea însuşirii ilegale a unor bani pentru 22.

consumul este motivat astfel : curiozitate . la petreceri.5%. . 20% afirmă că era foarte des. . prin etalarea mărfii (1.7%).drogurile vândute erau aduse din străinătate (65%). Motivaţia condamnaţilor pentru « trafic de stupefiante » Surse Tipuri de motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 Pentru bani Apartenenţa la un infracţional Pentru a cumpăra droguri Pentru distractie. pentru a se simţi bine – 18. aventură Lipsuri materiale La îndemnul prietenilor Solicitat de cumpărători Pentru a deveni cineva Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din penitenciare % 16. referitor la frecvenţa consumului de droguri. la îndemnul prietenilor – 20. . între 26-35 de ani (18.7% .persoanele care cumpărau droguri aveau vârsta cuprinsă între 22 şi 25 de ani (22.44.2 11 11 13 24. .8 14. pentru că nu sunt înţeleşi de ceilalţi – 5.8 9. pentru a arată că e puternic – 2% . curiozitatea – 18. fiind preferate cele ieftine de sinteză ( 33.7%. pentru că sunt îndemnaţi de prieteni – 3.cumpărătorii erau recrutaţi dintre sau prin intermediul prietenilor (50%).6 14.2%). 24% că era des iar 11% uneori .7%. pentru că este la modă – 5.5%.4%.2 4.6%.. cumpărătorii veneau direct la dealer (74%).în viziunea deţinuţilor motivele pentru care cumpărătorii consumau droguri erau: dorinţa de distracţie şi aventură – 24%. în casa cumpărătorului (13%) sau la locuinţa deţinutului (11%) .6%. întâlnirea având loc într-un loc public (59%). aceste persoane proveneau din familii foarte bogate (14.9%) . în baruri sau discoteci (5.5%) şi între 18 şi 21 de ani – 16.9 76 .4%. bogate (35%) sau modeste (22%) . 28% care se inhalează şi 20% care se prizează) .8%).3% injectabile. cel mai frecvent.7 1.7 45 grup 35 20. pentru a deveni mai puternici – 3.

două treimi provin din mediul urban.6%. efortul de a deveni « cineva » (mai ales in cazul detinutilor necasatoriti. 16.7% au urmat şcoli postliceale iar 11% au terminat liceul .6 100 29.6% .2% au antecedente penale .8 18. 16. .starea de recidivă : 77.7 2 100 3. necăsătoriţi – 16. figurează pe primele locuri .4%. medici – 5. recidivisti sau a celor proveniti din mediul urban) şi achizitionarea drogurilor pentru consum personal.7%.9 100 Datele privind motivaţia infracţională rezultate din rechizitorii şi cele recoltate de la personalul din penitenciare.7% au între 36 si 45 de ani iar 27. diferă destul de mult de cele furnizate de deţinuţi : interesul pentru bani. gestionari – 16.ocupaţia la data arestării : directori – 22.2%. muncitori – 16.vârsta : 38.9 10 11 12 13 14 15 16 17 Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a trăi mai uşor Nu a ştiut că transportă droguri Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte fapta Alt răspuns Total 3.5 1. 77 . cu copii – 11% . .9% au peste 46 de ani.6 5.7 5. .6 3.7 3. apartenenţa la un grup infracţional constituit şi cumpararea drogurilor pentru propria utilizare.7%.8% au între 26 si 35 de ani . funcţionari publici – 5.starea civilă : căsătoriţi. În schimb.8% sunt nerecidivişti iar 22. relaţiile de prietenie. . .7%.6%. cu copii – 44. din familii organizate . Deţinuţii condamnaţi pentru « luare de mită » Date semnificative . deţinuţii accentuează lipsurile materiale. militari – 11%.studii : jumătate au studii universitare. concubinaj. administratori – 5.

pedeapsa primită e considerată severă de 61% din condamnaţi.8%) sau precară (11%) .7 12.7 17. .6 11.2 100 72. foloase materiale Pentru a trăi mai uşor Victima a cerut Lipsuri materiale Pentru a ajuta un prieten Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Indemnat de prieteni Probleme deontologice şi etice Nu recunoaşte (înscenare) Nu rezultă (nespecificat) Total Deţinuţi Rechizitoriu Personalul % % penitenciar % 23.2 11. anturajului (16..deţinuţii se consideră vinovaţi de infracţiune (33. urmând apoi atribuirea vinovaţiei altor persoane – victimei (27.3%).6 16. lux Câstig uşor.8%).4 17. . Motivaţia condamnaţilor pentru “luare de mită » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani. medie (27. .1 16.7 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Chiar dacă există unele nuanţe.6 61 11.2 5.7 100 5.1 5. în aceeaşi proporţie credeau că nu vor fi descoperiţi .2 12. 78 . la toate cele 3 surse de date.7%) şi instigatorilor (11%) .deţinuţii investigaţi afirmă că înainte de a comite fapta situaţia lor materială era bună (61%). găsim aceeaşi motivaţie : banii şi exploatarea poziţiei sociale.deşi jumătate din deţinuţi afirmă că fapta a fost spontană.

8% au între 36 şi 45 de ani 31.9%).provin din familii organizate 86.3%) sau erau recomandaţi de un client mai vechi (26.doar jumătate din deţinuţi se consideră vinovaţi (55.pentru un proxenet lucrau în jur de 3-5 fete care şi-au oferit singure serviciile (65. iar la data arestării 63.5% lucrau în agricultură.13.2% afirmă că au fost înşelaţi în dragoste .6%. 13.clienţii erau.deţinuţii condamnaţi pentru proxenetism mai cred că: .2% sunt divorţaţi şi au copii . .prostituţia e o meserie ca toate celelalte 63. . 79 .5% consideră pedeapsa primită ca mai aspră decât fapta şi argumentează acest lucru prin comparaţia cu alte fapte sau prin faptul că fetele îşi ofereau singure serviciile. în casa proxenetului (21%) sau într-o casă special amenajată (21%).2%.4% au antecedente penale. . .8%.studii : . . . în general. necunoscuţi dar persoane cu venituri mari (39. erau abordaţi pe stradă (26. .3%).2% nu aveau un loc de muncă.8%. care veneau singure (28.21% au terminat o şcoală postliceală .21% sunt absolvenţi de liceu .6% au între 26 şi 35 de ani .3%).vârsta : 36.5%) sau medii (34. .9% sunt căsătoriţi şi au copii .63.40% au organizat activitatea de proxenetism împreună cu alţii.28.starea civilă: .2%).23.8% trăiesc în concubinaj şi au copii .7% nu sunt căsătoriţi .femeia are dreptul să facă ce doreşte cu corpul ei 86. din mediul urban 71%.2% erau muncitori zilieri şi 10. . .9% au între 5 şi 8 clase .3%. clienţii erau de vârste diferite dar mai frecvent cei de 26-35 de ani. .8%) sau au fost cumpărate de alt proxenet.rolul femeii e de a satisface plăcerile bărbatului 52.28.jumătate din deţinuţii acestei categorii sunt nerecidivişti dar 68.3%).63.Deţinuţii condamnaţi pentru « proxenetism » Date semnificative .întâlnirile aveau loc la domiciliul clientului (26. mai ales în mediul urban 76.15.

80 .fapta a fost realizată într-o instituţie (36%) iar cel « influenţat » era bărbat (72%) .9 7.64% sunt nerecidivişti dar 52% au antecedente penale . lucrau în sectorul privat (68%). .3 15.provin din mediul urban (52%).8 15.8 28.starea civilă : 44% sunt căsătoriţi şi au copii.aceşti condamnaţi au o vârstă înaintată : 48% au peste 46 de ani iar 32% au între 36 şi 45 de ani.1 73. 24% sunt absolvenţi de facultate iar 36% au liceul.3 5. 24% sunt divorţaţi şi au copii 12% trăiesc în concubinaj şi au copii .după studii.9 100 5.6 grup 7.Motivaţia condamnaţilor pentru “proxenetism » Sursă Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 71.7 100 2. . .8 44. . 44% aveau funcţii de conducere .9 2.9 2. .6 7.8 100 din Tipuri de motive 1 Sursă de bani 2 Lipsuri materiale 3 Pentru a trăi mai uşor 4 La îndemnul prietenilor 5 Apartenenţă la infracţional 6 Pentru a fi respectat de ceilalţi (a ieşi în evidenţă) 7 Nu recunoaşte 8 Nu poate justifica 9 Non-răspuns 10 Total Deţinuţii condamnaţi pentru “trafic de influenţă » Date semnificative .9 7.

după comiterea faptei.. . lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a obţine un post Lipsuri materiale Pentru a fi respectat de alţii Aveam puterea de decizie Pentru a scăpa de urmărirea penală Pentru un trai mai bun Din răzbunare Tulburări psihice Contra-serviciu Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Alt răspuns Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 36 12 8 8 36 100 52 24 4 4 8 8 100 24 32 4 4 4 8 16 8 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 81 .pedeapsa este considerat[ mai grea decât fapta în 88% din cazuri. Motivaţia condamnaţilor pentru “trafic de influenţă » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani. 40% s-au temut iar 16% au simţit că au devenit vulnerabili .

Deţinuţii condamnaţi circulaţiei »
Date semnificative

pentru

« infracţiuni

la

legea

- vârsta: 32% au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani 30,4% între 36 şi 45 de ani 21,4% au vârsta peste 46 de ani; - studii: şcoală profesională - 35,7% liceul - 28,6% V-VIII clase - 17,9%; - starea civilă : 37,5% sunt căsătoriţi şi au copii 17,9% trăiesc în concubinaj şi au copii 14,3% sunt necăsătoriţi; - provin din familii organizate (78,6%); 55,4% au domiciliul în mediul rural ; sunt muncitori 21,4%, fără ocupaţie sau şomeri 19,7%, agricultori 14,3% ; - doar 10,7% recunosc că sunt dependenţi de alcool deşi la data ultimei infractiuni 46,4% din cei chestionati recunosc că au fost sub influenţa alcoolului ; - la data comiterii infractiunii, doar 41% aveau carnet iar 3,6% îl aveau suspendat ; - experienţa de conducere a vehiculului era de un an pentru 8,9% din deţinuţi, 2-5 ani pentru 23,2% , 5-10 ani pentru 7% iar 41% aveau o experienţă de peste 10 ani ; restul nu aveau carnet (19,6%) ; - 55,4% din subiecţi mai fuseseră sanctionaţi în baza legislaţiei rutiere ; - accidentul s-a soldat cu răniţi în 10,7% din cazurile investigate, cu morţi în 1,8% şi cu pagube materiale în 28,6% - 53,6% din infracţiuni s-au produs în mediul urban şi 39,3% în mediul rural ; - după infracţiune 44,6% din deţinutţ au aşteptat la locul accidentului iar 14,3% au fugit de la locul faptei .

82

Motivaţia condamnaţilor pentru “infracţiuni la legea circulaţiei” Surse Tipuri de motivaţie “Este vina mea” (neatenţie) Teribilism la volan Am consumat alcool Permis suspendat Influenţa prietenilor Atitudinea poliţistului Oboseala, a adormit la volan Starea drumului Starea tehnică a vehiculului Necunoaşterea regulilor de circulaţie Condiţiile atmosferice Vina persoanei care i-a împrumutat maşina Nu avea permis Vehiculul era furat Vina victimei Alt participant la trafic Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Total Deţinuţi % 64,3 5,3 5,3 5,3 3,6 3,6 1,8 1,8 1,8 1,8 1,8 3,6 100 Rechizitoriu % 5,4 1,8 19,6 8,9 1,8 1,8 19,6 1,8 14,3 1,8 23,2 100 Personal din penitenciare % 1,8 28,6 21,4 7,1 7,1 5,4 28,6 100

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Deţinuţii cu vârsta de 36-45 de ani oferă cel mai mare procent de recunoaştere a faptului că sunt singurii vinovaţi de fapta comisă 70%,
83

urmănd cei cu vârsta peste 46 de ani - 66,7% şi cei de 26-35 de ani - 50%. Din punctul de vedere al mediului de provenienţă, 56% din cei din mediul rural afirmă că sunt singurii vinovaţi ai celor întâmplate în timp ce persoanele din mediul urban îşi recunosc vina doar în procent de 44%. Faptul că au consumat alcool e recunoscut doar de 15,8% din recidivişti în timp ce nerecidiviştii recunosc acest lucru în proporţie de 27,8%.

Deţinuţii condamnaţi pentru “abandon de familie »
Date semnificative vârsta : 38,9% au vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani 31,5% au peste 46 de ani 24% au vârsta între 26 şi 35 de ani studii : 29,8% au absolvit liceul, 29,6% aveau o şcoală profesională iar 26% aveau V-VIII clase ; ocupaţia : muncitori calificaţi – 32,8% muncitori necalificaţi – 26% agricultori – 16,8% starea de recidivă : 46,3% sunt recidivişti dar 66,7% au antecedente penale ; în procent semnificativ, locuiesc în mediul rural (63%) şi provin din familii organizate (70,4%) dar în care tatăl consuma alcool (37%) sau chiar amândoi părinţii (5,6%) ; deţinuţii s-au căsătorit din dragoste (44,4%), pentru a fi în rândul lumii (11%), pentru că soţia a rămas însărcinată (9,3%), pentru a fi mai bine îngrijit (5,6%), la presiunea altora (5,6%), pentru a se putea cuminţi (2%) ; 44,4% din deţinuţi aveau 1 copil, 22,2% aveau 2 copii, 16,7% aveau 3 copii, 5,6% aveau 4 copii iar 3,7% aveau mai mult de 4 copii; înainte de abandon, deţinuţii apreciază că relaţiile cu soţia erau bune în 55,6% din cazuri şi proaste în 37% din cazuri ; relaţiile cu copiii erau bune (83,3%) ; deţinuţii consideră în procent de 31,5% soţia vinovată de situaţia creată, pe ei înşişi în 26% din cazuri, pe ambii în 13% din cazuri, socrii în 14,8% cazuri, proprii părinţi în 5,6% din situaţii ;
84

-

8 3. pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta de către 66.3 13 9. ură (13%) .7 “Căsătorie forţată” 3.9 Nu poate justifica 3. 1.9 Nu recunoaşte copiii 1.9 din orgoliu Neînţelegeri cu socrii 1.6%).- deţinuţii declară că înainte de abandon au simţit faţă de soţie dragoste (31.6 Alt răspuns 8.6%).9 3.9 familie Rea credinţă 22.5%). Motivaţia condamnaţilor pentru “abandon de familie » Surse Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciar % Neînţelegeri cu soţia 54. faţă de copii au simţit dragoste (74%) sau milă (16.2 1. etc.7 “Voiam să-mi trăiesc 3.9 Iubea altă femeie 1. motivând acest lucru prin faptul că copiii nu sunt ai lor (5. 53.8 Educaţie precară 3.8 5.7% din deţinuţi declară că s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra soţiei şi copiilor .9 Lipsuri materiale 10.7% din cei chestionaţi.7 “Pentru a se răzbuna”.8 Nu recunoaşte 1.8 viaţa” “Îmi îngreunau 3.6 Dezinteres pentru 22. indiferenţă (29.5 7.6 Tulburări psihice 14.4 17. nu e singurul responsabil de tot ce s-a întâmplat (3.9 Înşelat de soţie 1.7 85 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 .9 1.9 1. că nu s-a ţinut cont de anumite circumstanţe atenuante (2%).2 22. milă (13%).8 existenţa” Atmosfera din casă 3.7%).3 “Nu a fost căsătorit” 5.7%) .

se consideră buni parteneri de sex.4% din cazuri şi doar 3.20.6% necăsătoriţi .8% din deţinuţii care au comis violuri.V-VIII clase .9%).în mod neaşteptat.ocupaţia la data arestării : 27.2% erau patroni de firme.25.familia de origine este organizată în 71. . 4.3% .2%).5% erau pensionari.3% din toţi deţinuţii investigaţi afirmă că au fost abuzaţi sexual în copilărie.4% căsătoriţi. la care. În rechizitoriu.liceu . la nerecidivişti (55. 8.29. adaugă “imaturitatea afectivă” în cei priveşte pe condamnaţii din mediul urban.7% .9% concubinaj. 24.4% erau militari.53.15. Deţinuţi condamnaţi pentru « viol » Date semnificative .6% au peste 46 de ani .7% din cei de aceeaşi vârstă).8% provin din mediul rural .starea civilă: . găsim la aceste categorii de deţinuţi consemnate ca motivaţii mai ales “reaua credinţă” şi “dezinteresul faţă de familie”. la cei care au doar un copil şi la deţinuţii care provin din mediul rural (52.25.8% lucrau în domeniul serviciilor.4% recidivişti.3% . personalul din penitenciare. cu copii . 86 . .şcoală profesională .39. cu copii . .aproximativ jumătate din deţinuţi (45%) recunosc că au fost înşelaţi de o femeie dar nu oferă explicaţii privind cauzele.7 11 100 13 100 Analiza atentă a datelor mai relevă câteva aspecte interesante: „neinţelegerile cu soţia” apare mai frecvent la deţinuţii cu vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani (la 66. apreciem interesant de remarcat faptul că doar 53. deţinuţii condamnaţi pentru viol au o vârstă destul de înaintată: 45% au între 36 şi 45 de ani iar 17.20 Non-răspuns 21 Lipsă rechizitoriu 22 Total 100 14. .studii: .starea de recidivă: 48. .

4% cred că nu e nevoie ca un bărbat să fie curtenitor cu femeile.8 La îndemnul prietenilor 7. procentele cele mai mari le regăsim la cele de 15-18 ani (23%).5 3.8 24. la 11-14 ani (17. 37.5 8.victima era cunoscută dinainte în două treimi din situaţii (în 14.2%).6%).3 1.fapta a fost comisă în spaţiul public (50. la 19-21 de ani (13. .7 Tulburări psihice 1.3 O iubea 4.8 sau drogului Satisfacerea nevoilor 9.3 87 Surse din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 . 51.4 infracţiune Nu recunoaşte 19.la aceşti deţinuţi găsim o serie de idei eronate care explică în mare măsură fapta comisă: 49. 67% cred că femeile sunt responsabile pentru viol din cauza modului cum se îmbracă şi cum se poartă.5 5.1 Nu consideră fapta o 4. în casa agresorului (14.3% din cazuri relaţiile fiind de rudenie).6% apreciază că nu poate fi vorba de un viol în cazul că fostul prieten sau iubit obligă o femeie să aibă raporturi sexuale cu el (procentul creşte la 67% când este vorba de soţ).5 Educaţie precară 4. în casa victimei (23%).4 3. .1 7.8 30. Motivaţia condamnaţilor pentru “viol” Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciare % Sub influenţa alcoolului 33 31.8 8.1 Din plăcerea de a viola 5. .2 sexuale Provocat de victimă 18.8 11 Nu poate justifica fapta 3.în ce priveşte vârsta victimelor..3%) sau la un prieten comun (11%).3 Din gelozie 1.5% consideră că rolul femeii este de a satisface plăcerile bărbatului.2%) şi la femeile de peste 41 de ani (13.2 Din răzbunare 5.5%).7 Pentru a se distra 5.4 3.8 31.7 2.

.studii : 40% au V-VIII clase. deţinuţii apreciază că situaţia lor materială înainte de infracţiune era bună (34%).1 100 Deţinuţi condamnaţi pentru « violare de domiciliu » Date semnificative .vârsta : 42% au 26-35 de ani iar 30% au 36-45 de ani.pedeapsa primită e considerată de 76% din deţinuţi ca mai grea decât fapta comisă .starea de recidivă: 52% sunt recidivişti şi 64% au antecedente penale. 16% sunt agricultori.15 Non-răspuns 16 Total 100 1. 88 .victima era dinainte cunoscută pentru 78% din detinuti iar în 22% din cazuri erau chiar rude. 20% au absolvit o şcoală profesională iar 18% au terminat liceul . . . medie (44%) şi precară doar în 22% din cazuri. iar 34% afirmă că nu au simţit nimic deosebit.40% sunt muncitori necalificaţi. 28% nu au nici o ocupaţie. 42% din deţinuţi declară că au regretat. . au acţionat singuri (64%). . .58% din cei chestionaţi nu s-au gândit că vor fi descoperiţi iar 74% nu au luat în calcul consecinţele faptei lor asupra victimei. .starea civilă : 28% sunt necăsătoriţi 22% sunt căsătoriţi şi au copii 22% trăiesc în concubinaj şi au copii .provin mai ales din mediul rural (58%). .după comiterea infracţiunii.infracţiunea a fost comisă în mediul rural (70%). familia de origine a fost organizată în 80% din cazuri. .1 100 1.

89 . În ce priveste nivelul de şcolarizare.Motivaţia condamnaţilor pentru “violare de domiciliu” Surse Deţinuţi Tipuri de motive % Sub influenţa alcoolului 26 Pentru a recupera bani 18 Din răzbunare 14 Pentru uşurinţa de a câştiga bani Lipsuri materiale 8 Pentru a se distra 6 Din invidie 6 Educaţie precară Pentru a obţine anumite bunuri materiale Tulburări psihice Neînţelegeri mostenire Pentru a se ascunde de urmăritori (a evada) Conflict cu victima Din gelozie 2 Pentru a cumpăra droguri 2 Influenţat de prieteni Nu poate justifica fapta 6 Alt răspuns 12 Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Non-răspuns Total 100 Rechizitoriu Personal din % penitenciare % 12 8 4 6 12 6 6 4 2 2 2 20 16 16 100 6 6 6 2 2 14 2 28 18 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 Se impun anumite precizări privind motivaţia infractională: « alcoolul » apare mai frecvent ca o scuză la condamnaţii cu vârsta de 2635 de ani. « răzbunarea » la cei de 36-45 de ani iar « recuperarea unor sume de bani » la cei de 22-25 de ani.

8%).5% din cei investigaţi apreciază pedeapsa primită ca fiind mai grea decât fapta săvârşită. de regulă.3%) şi localizată la nivelul străzii (57.şcoală profesională .7%. 9. . 3.6%).3% din deţinuţi declară că au considerat că au făcut o greşeală. 9.4%). La toate acestea.4%). pe nevoia de răzbunare.starea de recidivă: 59.46.16.4% . satisfacţie (14.8% erau dependenţi de alcool. 48% nu aveau nici o ocupaţie. . 46.ocupaţia la data arestării: 16.4% au 26-35 de ani iar 20.liceu .3% funcţionari publici. 15% muncitori necalificaţi. .7% magistraţi.3% sunt recidivişti. . personalul de penitenciare adaugă impulsivitatea şi carenţele educaţionale. .5% dau vina pe victimă iar 7.8% erau muncitori calificaţi. 31.6% necăsătoriţi . . au fost nervoşi (16. comisă singur (77. 5.vârsta: 44. -după consumarea infracţiunii. aceştia fiind 74% poliţişti.6% jandarmi.fapta a fost spontană (92.studii: .4%).7%). .victimele au fost.V-VIII clase 37% .3% lucrau în agricultură.27. bărbaţi (92.5% din cazuri şi avea domiciliul în mediul urban (57. .4% apreciază că prietenii a avut rolul determinant.8%). s-au temut (20. Deţinuţi condamnaţi pentru « ultraj » Date semnificative . . mai ales în mediul urban (59.8% .3% din deţinuţi se cred vinovaţi de fapta comisă. .4% au între 36 şi 45 de ani.81. 90 . 24% au avut un sentiment de teamă iar 11% au fost satisfăcuţi.trăiesc în concubinaj şi au copii.6%). .24% .familia de origine a fost organizată în 68.20.cei cu 5-8 clase insistă pe faptul ca victima le datora bani iar cei cu şcoală profesională.29.deţinuţii declară că în timpul comiterii faptei au simţit că fac un act de dreptate (35.căsătoriţi şi au copii .2%).starea civilă: .14.

9 1. În acest context vor trebui aduse anumite completări instrumentelor utilizate pentru a releva aspecte de profunzime.9 prestigiu) Pentru a se ascunde de 1.3 1. nesupunure la legitimare) Conflict sub influenta 16.9 1.6 alcoolului (în bar) Surprins în timp ce fura 7.2 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 CONCLUZII FINALE 1.7 18.7 Pentru a se impune (pentru 1.4 La îndemnul prietenilor 5.7 Educaţie precară 3.4 24 (drogului) Pentru că i se făcea o 3. Continuarea acestei investigaţii în anii următori se impune pentru a avea o imagine amplă asupra modului în care delincvenţii români justifică infracţiunile comise şi modificările acestora în timp. precum: 91 .5 nedreptate Nu suportă autoritatea 7.5 16.9 urmăritori ( a evada) Alt răspuns 9.8 (neîncredere în autorităţi.9 Non-răspuns 37 57.4 Din răzbunare 3.Motivaţia condamnaţilor pentru “ultraj” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din Tipuri de motive % % penitenciare % Provocat de victimă 59.3 Sub influenţa alcoolului 20.

„executant” sau „iniţiator”. Împreună cu specialişti din alte institutuţii. Pentru o bună cunoaştere a stării infracţionale din România dinamică în timp şi spaţiu. pe baza datelor analizate în mod ştiinţific. ş.relevarea categoriilor de delincvenţi din punctul de vedere al poziţiei faţă de crimă. dacă se poate vorbi de o „ucenicie infracţională”). Parchetul General. pompieri. acest serviciu ar putea realiza. Toate acestea nu vor putea fi însă realizate fără un Institut Naţional de Criminologie în structura Ministerului Justiţiei.evaluarea gradului de maturizare infracţională. jandarmerie.precizarea în detaliu a relaţiilor care se stabilesc între infractor şi victimă înainte. cazuri deosebite.-. ş.modul în care. amplificarea convingerilor infracţionale. analize de profunzime şi prognoze privind evoluţia conduitei lor funcţie de capacitatea criminală identificată. etc. Considerăm util înfiinţarea în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a unui serviciu (centru) de evaluare a personalităţii deţinuţilor. . vor putea fi formulate în timp util măsuri de intervenţie adecvate realităţilor noastre sociale. În acest fel.rolul (ponderea) experienţei penitenciare în geneza recidivei: învăţarea unor tehnici infracţionale. . şi anumite infracţiuni în special precum şi gradul de încredere/neîncredere în certitudinea pedepsei. poliţie.momentul şi împrejurările de viaţă când au început să comită infracţiuni ( existenţa pragului delincvenţial. îşi reprezintă reacţiile comunităţii faţă de criminalitate în general. în timpul şi după consumarea crimei. a motivelor exogene („oferite” de grupul de apartenenţă) şi a celor endogene (trăsăturile sale de personalitate. urgenţe la nivel de intervenţie. .a. . sociologi. psihiatri.cauzele reale ale renunţării la delincvenţă în cazul recidiviştilor. precocitatea traiectoriei delincvente.distingerea. structură. 92 . . măsuri de prevenire eficace. 3. cel puţin pentru deţinuţii cu fapte de o gravitate deosebită din toată ţara. schimbarea concepţiei despre viaţă. de exemplu.. pentru fiecare delincvent.a. . . evoluţii neaşteptate. educaţia primită. diferitele categorii de delincvenţi. criminologi. 2. spitale de urgenţă. în componenţa căruia să fie psihologi.). etc. intrarea într-un grup infracţional constituit. este nevoie de înfiinţarea unui „Observator al criminalităţii” unde să fie centralizate toate datele aflate în prezent la diverse instituţii: Ministerul Justiţiei.

. Concluziile lor au stat la baza Recomandării (99) 22 a Consiliului de Miniştri către Statele membre ale Consiliului Europei privind supraaglomerarea închisorilor şi creşterea populaţiei carcerale. Acest fenomen are o istorie care începe în luna mai 1977. introducerea unor noi infracţiuni în legislaţia penală. înăsprirea pedepselor date de judecători.Anexa 2 Penitenciarele supraaglomerate Cel mai mediatizat aspect al închisorilor româneşti actuale este supraaglomerarea. creşterea gravităţii infracţiunilor comise.prin supraaglomerare se înţeleg de obicei două situaţii: existenţa prea multor deţinuţi în comparaţie cu populaţia ţării respective sau numărul de locuri disponibile (densitate carcerală). Autorii studiului afirmă de la început: . cu ocazia acordării de către Ceauşescu a unui mare decret de graţiere şi amnistie de care au beneficiat aproximativ 40. . fenomen care continuă şi astăzi. ca un decalaj între numărul de paturi şi cel de deţinuţi. informat de evenimentele din ţară. ceea ce înseamnă că fiecare deţinut are un spaţiu insuficient. a ordonat ca toţi infractorii prinşi să fie de urgenţă depuşi în unităţile existente. România avea pe atunci 80 de locuri de detenţie iar după aplicarea decretului au mai rămas doar 16 (cele 6 centre de reeducare a minorilor au fost desfiinţate în totalitate).motive care acţionează diferit în ţările europene: creşterea delincvenţei juvenile şi a celei produse de străini sau imigranţi.000 de persoane încarcerate. amplificarea numărului de infracţiuni legate de droguri. Vara care a urmat a fost foarte „fierbinte“ din cauza ratei foarte mari de creştere a criminalităţii: în şedinţa Comitetului Politic Executiv din 4 noiembrie 1977 Ceauşescu.„Cauzele principale ale supraaglomerării se află în afara sistemului penitenciar şi deci nu pot fi rezolvate de acesta“. adică în cele 16! Astfel a început supraaglomerarea unităţilor de penitenciare. În 1999 un grup de experţi au realizat pentru Consiliul Europei un studiu asupra aglomerării închisorilor şi inflaţiei populaţiei carcerale. înţeleasă simplist . Personalul unităţilor desfiinţate a fost trecut în economie iar patrimoniul acestor închisori transferat la alte instituţii civile sau militare. 93 .

Există diferenţe de la o ţară la alta : . Definitie : un penitenciar este supraaglomerat atunci când a fost depăşită capacitatea de cazare a deţinuţilor. ceea ce produce plictiseală. de la o anumită intensitate se transformă în nevroză. promiscuitatea favorizează contaminarea şi corupţia deţinuţilor şi sterilizează orice efort de prevenire a recidivei 1 . cresc actele de indisciplină.altele prin excluderea din închisori a alcoolicilor sau a celor care au refuzat să-şi satisfacă serviciul militar. Sunti afectate aspecte esenţiale pentru funcţionalitatea penitenciarului: . agresiunile între deţinuţi şi autoagresiunile.derularea programelor culturale. La reinsertion sociale des detenus.unele ţări menţin un număr scăzut de deţinuţi prin graţieri şi amnistii. asistenţă medicală. sport etc. 2000. pag.altele prin facilitarea liberării condiţionate.modul cum se asigură securitatea. 1 P.calitatea hrănirii. . . .calitatea asistenţei medicale şi . cresc solicitările de asistenţă medicală şi nemulţumirile deţinuţilor în cazul în care nu li se acordă. L’Harmatton. . condiţiile de viaţă ale acestora sunt afectate vizibil de acest lucru iar administrarea întregii activităţi de către manageri se desfăşoară cu mari dificultăţi. creşte contrabanda între deţinuţi cu toate consecinţele care decurg din aceasta. educative şi sportive. . creşte sentimentul de monotonie. M Mbanzoulou.starea de igienă generală a unităţii. Paris. Efectele supraaglomerării : • • • • • • a) la nivelul deţinuţilor ample nemulţumiri faţă de calitatea serviciilor la care au dreptul (hrănire. 94 .).202.protecţia deţinuţilor şi a personalului. care. . recreere.

95 .durata medie a pedepselor executate de deţinuţi. • personalul păstrează cu greu disciplina în rândul deţinuţilor. . . c) la nivel managerial: • actul de conducere se desfăşoară greu. cazarmament. instalaţii).procentul de timp în care deţinuţii îşi petrec timpul în afara celulelor.depărtarea sau apropierea condiţiilor materiale de standardul prevăzut . . .volumul de muncă suprasolicită personalul.creşterea numărului de obiecte personale la care au dreptul deţinuţii. evadări. . . Factori care diferenţiază în plus sau în minus efectele supraaglomerării : . evaluări. • prevenirea frământărilor în masa deţinuţilor – refuzuri în masă de a munci sau de a mânca.b) la nivelul personalului .calitatea amenajărilor destinate securităţii închisorii. sinucideri etc. – absorb mare parte din timpul comenzii unităţii. . • sporesc pagubele la toate articolele (veselă.inactivitatea deţinuţilor. • condiţiile fizice ale detenţiei se deteriorează vizibil de la o lună la alta. . ceea ce impune anchete.tipul relaţiilor stabilite între personal şi deţinuţi (relaxate sau tensionate). stabilirea responsabilităţilor etc. . • mulţi membri ai personalului doresc să se transfere în alte unităţi. .vechimea construcţiei penitenciarului .incompetenţa interpersonală a cadrelor sau deţinuţilor. .stricta ierarhizare a personalului (centralizare excesivă).compoziţia etnică a masei de deţinuţi. • sunt frecvente situaţiile în care personalul munceşte suplimentar. • apar plângeri frecvente privind condiţiile concrete de muncă din închisoare.numărul condamnaţilor raportat la numărul de paturi. • creşte numărul de conflicte între personal şi deţinuţi.abundenţa ordinelor care suprasolicită personalul .

. spaţiu de viaţă şi de a prevedea .numărul deţinuţilor care ispăşesc pedepse pentru omor.gradul de securitate şi vechimea instituţiei.durata aglomerării. realizat în ianuarie 1989 de George M şi Camelia G – specialişti la Institutul de Justiţie şi Criminalistică din South Salem – New York. .imposibilitatea de a controla evenimentele. supraaglomerarea începe cu constatarea că : . 2 96 .pierderea libertăţii de mişcare. . Concluziile unui studiu privind „Tehnica conducerii închisorilor aglomerate“. . . voci.suprafaţa prevăzută prin proiect pentru fiecare deţinut. supraaglomerarea atinge maximul efectelor sale. .conduitele celorlalţi sunt etichetate cu severitate.abundă sentimentele negative (mânie.compoziţia etnică a masei de deţinuţi. .creşterea stimulării prin mirosuri.sentimentul de incomodare reciprocă. . .Psihologic supraaglomerarea este trăită ca un sentiment de îngrămădire : .structura de conducere (centralizată sau descentralizată). .deţinuţii sunt mai numeroşi Autorii consideră că în aproximativ 4 ani şi jumătate din momentul declanşării sale. depresie). teamă. afectând toate structurile umane şi instituţionale. la cererea Instituitului Corecţional Naţional al Departamentului de Justiţie din Statele Unite.diminuează toleranţa în relaţiile interpersonale. . . priviri care incomodează. În ordine.numărul şi sexul celor încarceraţi.anularea relaţiilor ierarhice în grupul de deţinuţi .timpul de când durează starea de aglomerare 2 . Aspecte importante pentru înţelegerea dimensiunilor organizaţionale ale supraaglomerării: .

îmbolnăviri ale deţinuţilor.inspectarea celulelor ia mai mult timp. 8 . 2 .detinutii considera că stau în condiţii care sunt „o pedeapsă crudă şi inumană“.munca suplimentară.pedepsele multora dintre ei sunt de lungă durată. . 3 . 97 .cresc furturile şi actele de violenţă între deţinuţi . . . . Directorii au ierarhizat astfel dificultăţile generate de supraaglomerare: 1 .devin frecvente tentativele suicidare. . .securitatea deţinuţilor şi personalului se realizează cu greu.asistenţa medicală.serviciile oferite deţinuţilor sunt afectate cantitativ şi calitativ. 7 .inactivitatea deţinuţilor atinge cote maxime.numărul ordinelor creşte .distrugerea obiectelor din dotare.scade abilitatea personalului de a menţine ordinea şi liniştea.creşte numărului deţinuţilor care se îmbolnăvesc . .personalul intră în concediu medical sau doreşte să părăsească sistemul . .creşte numărul deţinuţilor care solicită o protecţie specială. .răzvrătirile.. 6 .se renunţă la spaţii destinate activităţilor cultural-educative.creşte uzura echipamentelor şi construcţiilor. .reabilitarea deţinuţilor este mult mai grea decât înainte. 9 -instruirea personalului.plângerile deţinuţilor.drogurile.deţinuţii se simt afectaţi în drepturile pe care le au . .întocmirea rapoartelor disciplinare. 5 . 4 .

Conducerea închisorilor aglomerate sau nu. 4.imparţialitatea.contrabanda cu bani. 13 . „Tehnica conducerii închisorilor. 2. dar modalităţile lor de implementare vor determina în final natura fiecărei soluţii manageriale alese.atacarea personalului. Modalităţile de aplicare a principiilor de conducere şi a tehnicilor corecţionale pot avea şanse diferite de succes în cadrul fiecărei închisori.grija de a rezolva problemele importante.tentativele de evadare.experienţa în domeniul penitenciar şi . este fundamental dependentă de iscusinţa.competenţa profesională . .10 .“ Pentru succesul managerial al unui director de închisoare sunt esenţiale: . Directorii închisorilor aglomerate adoptă şase stiluri (tehnici) de conducere: 98 .concediile medicale ale personalului. Soluţiilor posibile pentru a conduce un penitenciar aglomerat Principii 1.încrederea în reuşită. Conducătorii de închisori diferite pot folosi aceleaşi metode şi programe. inteligenţa managerială şi de abilitatea de a conduce a directorilor. . aglomerate nu este semnificativ deosebită de cea a conducerii închisorilor în general. 11 . 12 . 3.

dacă li se arată o anumită direcţie de acţiune şi li se oferă sprijinul necesar (bani şi recunoaştere publică)“. care sprijină personalul şi are o imagine pozitivă asupra vieţii va determina răspunsuri asemănătoare din partea personalului şi a deţinuţilor. Conducerea închisorii va stimula menţinerea securităţii în instituţie.“ Abordarea managerială intitulată „necesităţi constructive“ are la bază ideea conform căreia „trebuie dată deţinuţilor atâta libertate cât este rezonabil prudent şi să fie încurajată folosirea constructivă şi eficientă a timpului“. manifestând grijă pentru nevoile acestora. comunicarea între personal şi deţinuţi. Conducătorii eficienţi vor ieşi din birouri mergând în unitate pentru a fi aproape de deţinuţi şi personal. „Consiliul deţinuţilor se întâlneşte periodic în plen şi pe comitete. Toate informaţiile sunt stocate într-o bancă de date şi ele privesc inclusiv deţinuţii problemă şi întâmplările neobişnuite. cu participarea a acel puţin unui observator din partea administraţiei. conducătorul devine autoritar. va rezolva operativ problemele ridicate de aceştia şi va promova programe de muncă şi educative pentru a ocupa 99 . Abordarea de tipul „situaţii neprevăzute“ se bazează pe o comunicare intensă între personal şi deţinuţi pentru a afla în timp util toate problemele şi frământările acestora. Pentru ca succesul să fie deplin mai este nevoie ca personalul să fie astfel format încât să poarte un dialog destins permanent cu deţinuţii iar funcţionarii superiori să asiste şi să sprijine personalul în muncă. adică a dezvoltării unui sistem de control al climatului din închisoare şi al unei interacţiuni regulate şi intense cu reprezentanţii deţinuţilor reuniţi într-un consiliu.Prima modalitate de conducere. cooperant. cea a „consecinţelor naturale“ poate fi rezumată printr-o expresie comercială: „primeşti ceea ce ai plătit“. evaluate de un comitet operaţional care va propune măsuri în consecinţă. Maniera de „a face mai bine decât a fost făcut“ are la bază convingerea că „atât personalul cât şi deţinuţii pot fi stimulaţi şi încurajaţi să reuşească în activitatea lor. Aceasta înseamnă că un director deschis. sincer. În condiţii de urgenţă. În orice situaţie el este figura dominantă şi foloseşte procedura ordinelor scrise. O altă manieră de conducere este cea a „abordării sistemelor“. Implicarea deţinuţilor în deciziile care-i privesc au rolul de a preveni dificultăţile înainte de a deveni insurmontabile: informaţiile sunt prelevate săptămânal sau lunar. fiind un exemplu pentru aceştia.

angajarea personalului care prezintă aptitudini şi cunoştinţe în mai multe domenii. . De asemenea se iau măsuri severe contra deţinuţilor care încearcă să-i intimideze pe ceilalţi. mai există 10-15% deţinuţi care sprijină activ administraţia. Alte soluţii posibile: .informarea operativă a personalului pentru a nu permite răspândirea zvonurilor. . Toate ordinele sunt transmise deţinuţilor de către personalul de supraveghere şi nu de ofiţerii superiori (a căror intervenţie ar putea fi interpretată ca o lipsă de eficienţă a gardienilor). . pentru a diminua fenomenul de frustrare al acestora.acordarea unei atenţii speciale coeziunii şi moralului personalului de către echipa managerială. La realizarea acestor obiective vor fi utilizate anumite grupuri de deţinuţi selecţionaţi. Conducătorul închisorii acordă o maximă importanţă participării deţinuţilor la programe convins că ei „acordă respect personalului atâta timp cât acesta nu face ceva care să implice pierderea acestui respect“. „esenţial este să se stabilizeze un climat instituţional care să permită o comportare pozitivă a deţinuţilor“. ultima viziune asupra conducerii închisorilor aglomerate este cea a „riscului creator“. chiar dacă ea implică anumite riscuri“. a cărui filozofie poate fi exprimată astfel: „este preferabilă o conducere cât de cât deschisă. uneia total restrictive. . folosirea sălii de gimnastică). restul deţinuţilor vor adera la gruparea pe care o percep ca având cea mai mare putere şi influenţă. În aceste condiţii. . Deci.redistribuirea personalului în zonele unde este mai mult de lucru.multiplicarea formelor de comunicare între deţinuţi şi personalul închisorii.timpul deţinuţilor. Acest stil de conducere mai are la bază câteva lucruri verificate în timp: în orice puşcărie există 15-20% din deţinuţi care încearcă să domine intimidându-i pe ceilalţi (aceştia sunt condamnaţi de regulă pentru omor). În sfârşit. 100 .a permite anumite activităţi cheie înainte de masa de dimineaţă (de exemplu. . O regulă de bază a acestei modalităţi de conducere este interzicerea utilizării „informatorilor“ din rândul deţinuţilor.discutarea cu deţinuţii a problemelor privind fondurile disponibile pentru anumite servicii şi programe. de asemenea.

. .crearea posibilităţilor de a munci în celulă. este de preferat folosirea deţinuţilor la muncă după 4 luni din momentul pedepsirii pentru infracţiuni disciplinare grave. .. informarea deţinuţilor privind incidentele care au avut loc şi modul cum au fost soluţionate. . decoraţiuni interioare).accesul voluntarilor din comunitate pentru a desfăşura diverse programe educative. pot fi conduse cu succes“.gruparea deţinuţilor în camere pe cât posibil după meserii şi studii. .întâlniri periodice cu deţinuţii nou-veniţi pentru a-i ajuta să se acomodeze la rigorile vieţii de detenţie. .crearea unei ambianţe plăcute în camerele deţinuţilor şi în sălile de mese (flori. ………………………………………………………… 101 . . acvarii.acolo unde locurile de muncă sunt limitate. . Autorii acestui studiu oferă o concluzie fecundă pentru închisorile româneşti: „Închisorile aglomerate conduse de directori care sunt dispuşi să împartă reuşita cu toată echipa.instituirea unui sistem de clasificare care să promoveze mişcarea deţinuţilor către închisori cu nivel mai scăzut de securitate şi mai puţin aglomerate şi transferul deţinuţilor care creează probleme. .monitorizarea incidentelor din unitate pentru a anticipa desfăşurarea viitoare a evenimentelor.programarea deţinuţilor la vizita medicală şi în timpul serii.separarea deţinuţilor în camere pentru fumători şi nefumători. . . instalarea mai multor posturi telefonice pentru deţinuţi.a împiedica orice interpretări privind statutul privilegiat al unor deţinuţi în raport cu personalul de conducere.prelungirea programelor educative şi sportive până seara târziu pentru a răspunde nevoilor deţinuţilor.

Editura Şansa. Bucureşti. Editura ASCR. Editura Ştiinţelor Medicale. 6.Octavian Buda: “Iresponsabilitatea”. 1999 102 . Medeanu: „Crima şi criminalul”. cap. 3.Chiriţă. 2006 .Boişteanu. Scripcaru: “Psihiatrie medico-legală”. Editura Pinguin Book. 2006. Bucureşti. P. 1999 . 2007. 2006 . Bucureşti. vol. Cluj-Napoca. 5 şi 6 (costa 40 de lei) . 1/2005. Editura Lumina Lex. Bucureşti. cap. 2002 . 1992 . 4. V.Tudorel Butoi: “Interogatoriul”. Bucureşti. 4. Editura Polirom.Nicolae Mitrofan. 9. 2004 . 6. Bucureşti. Bucureşti. Tudorel Butoi: “Psihologie judiciară”.Valerian Cioclei: “Mobilul în conduita criminală”. 2006. Editura Lumina Lex. Editura Oscar Print. V. C.Gheorghe Florian: “Psihologie penitenciară”.Gheorghe Florian: “Fenomenologie penitenciară”.Ioan Buş: “Psihologie şi infracţionalitate”. Bucureşti. 2002 . Iaşi. 1. Editura All Beck. 3. vol. Voicu Zdrenghea. criminalitate şi patologie socială”. Editura Oscar Print.Scripcaru. 7 şi 9 (costa 45 de lei) Bibliografie opţională . 2. 16 şi 17 (costa 40 de lei) . Editura Oscar Print.Sorin M. 5. Rădulescu: “Devianţă. Bucureşti. 7. Bucureşti.G.Bibliografie obligatorie Emilio Mira y Lopez: “Manual de psihologie juridică”. cap.Tiberiu C.George Antoniu: “Vinovăţia penală”.Astărăstoaie. Editura Academiei Române. 14. 2/2006 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful