CE ESTE FARMACOLOGIA?

MEDICAMENTUL OMS orice substanta sau produs biologic activ, utilizat pentru recunoasterea, prevenirea, indepartarea sau atenuarea unor simptome patologice, sau ptr. identificarea sau influentarea structurilor unor organe, a unor functii organice sau a comportamentului, in masura in care toate acestea servesc unui scop medical Ramurile de studiu ale FARMACOLOGIEI Obiectivele planului terapeutic PLANUL TERAPEUTIC trebuie individualizat, dar INTOTDEAUNA trebuie urmarite cateva OBIECTIVE: primum non nocere tratamentul sa nu dauneze bolnavului; nocere Bilantul pozitiv beneficii terapeutice-riscuri; Eficacitate maxima a medicamentului utilizat; Tratamentul sa aiba ca efect, ameliorarea starii generale a bolnavului; Sa se realizeze o concentratie plasmatica eficienta a medicamentului ales, in conditiile in care momentul, locul administrarii si perioada de tratament sunt cele mai adecvate pentru bolnavul respectiv; Efectele secundare ale medicamentului sa nu puna in pericol viata bolnavului; Tratamentul sa poata fi supravegheat de catre bolnav; Tratamentul sa fie economic pentru bolnav si societate RISCUL TERAPEUTIC poate fi: INEVITABIL (imprevizibil), caracteristic oricarui medicament, indiferent de calea de administrare sau forma medicamentoasa; ACCEPTAT in special in cazul substantelor active, dar cu efecte toxice (exp, medicatia citostatica); CALCULAT care insumeaza riscul administrarii medicamentului respectiv, forma de boala, afectiunile asociate pe care le prezinta bolnavul Terapia medicamentoasa poate fi utilizata in SCOP: Curativ tratamentul afectiunii de baza si al complicatiilor; Profilactic ptr. Prevenirea declansarii diferitelor forme de boala (vitaminoterapia, antibioticoterapia profilactica, vaccinarile etc.); Diagnostic ptr. precizarea diag, a diag. diferential, stabilirea stadiilor evolutive ale bolilor

FARMACOCINETICA GENERALA FARMACOCINETICA Definitie studiaza fenomenele care intervin in procesele de absorbtie, distributie, biotransformare si eliminare a medicamentelor: Absorbtia reprez. trecerea medicamentelor de la locul administrarii in sange; Transportul medicamentelor consta in vehicularea acestora de catre sange la nivelul arborelui circulator; Difuziunea presupune trecerea medicamentelor din sange in tesuturi si distributia lor in organism; Biotransformarea reprezinta modificarea structurii chimice a moleculei initiale si aparitia metabolitilor; Eliminarea medicamentului administrat si a metabolitilor acestuia este ultima etapa a farmacocineticii CAILE DE ADMINISTRARE ALE MEDICAMENTELOR ORALA SUBLINGUALA RECTALA PARENTERALA INHALATORIE LOCALA Medicamentele administrate pe diferite cai, se absorb si ajung in sange. In continuare,ele se distribuiecatre: -tesuturile unde actioneaza - organele de epurare, mai ales ficat si rinichi. Epurarea cuprinde procese de biotransformare chimica si de excretie; - eventual catre tesuturile de depozitare. 1. ADMINISTRAREA ORALA

Cea mai larg folosita Caracteristici: a) Locul de absorbtie: - intestinul locul principal de absorbtie, datorita: Suprafetei mari; Vascularizarii bogate; pH-ul relativ apropiat de neutralitate; Prezenta unor sisteme solubilizante - stomac acizii slabi (exp. Salicilatii) care disociaza putin in mediul acid tind sa se absoarba din stomac, pe cand bazele slabe, mult disociate, nu se pot absorbi. Factorii care influenteaza absorbtia viteza de evacuare gastrica intarzierea golirii stomacului face ca M sa ajunga mai tarziu in intestin, intarziind absorbtia la acest nivel; tranzitul intestinal rapid scad absorbtia, fenomen semnificativ clinic mai ales ptr. subst. greu absorbabile sau cu o disponibilitate farmaceutica variata (exp. DIGOXINA)

Alimentele care micsoreaza uneori absorbtia M putand interveni prin: Incetinirea miscarii catre intestin; Interferarea contactului M cu mucoasa; Formarea de complexe greu absorbabile. forma farmaceutica care include atat substanta activa cat si forma farmaceutica, are o mare farmaceutica, importanta ptr. absorbtie determ. disponibilitatea farmaceutica = disponibilul de molecule active ptr. procesul de absorbtie AVANTAJE DEZAVANTAJE calea cea mai practica pentru terapia ambulatorie (comoda) automedicatie Posibilitatea repetarii medicatiei; Realizeaza o absorbtie fiziologica; gr. de periculozitate costul M mai Este acceptata de majoritatea pacientilor efect terapeutic lent (30-40) NU toate M se pot administra oral INUTILIZABILA comatosi sindrom de varsatura convulsii psihotici 2. ADMINISTRAREA SUBLINGUALA Comprimatele bucale, introduse in vestibulul oral (in santul dintre gingii si mucoasa obrazului) sau sub limba administrare sublinguala se desfac si elibereaza local substanta activa, la dispozitia procesului de absorbtie prin mucoasa bucala, care este foarte bine vascularizata. Avantajele administrarii sublinguale: viteza de absorbtie rapida, efectul instalandu-se rapid moleculele active trec direct in circulatia sistemica, fara a ajunge intai in ficat, ca in cazul absorbtiei prin intestin, Aspect ce permite evitarea, in parte a procesului de bioinactivare metabolica - evita inactivarea la prim pasaj hepatic Utilizata in urgentele medicale Conditii pentru administrarea sublinguala: doar M ce se dizolva rapid = timp de stationare scurt doar M cu gust si miros acceptabil 3. ADMINISTRAREA RECTALA Introducerea m in rect, sub forma de supozitoare sau de clisme, urmarindu-se efectele locale sau sistemice. Absorbtie partiala, relativ lenta si neregulata;

Este evitat primul pasaj hepatic vv. hemoroidala inferioara si mijlocie nu dreneaza in circulatia portala; Admin. intrarectala este recomandata ptr. efectele sistemice cand: Administrarea p.o. nu este posibila datorita vomei sau altor tulburari gastrointestinale; Cand M este puternic iritant ptr. Mucoasa gastrica; Cand M este inactivat de sucurile digestive AVANTAJE DEZAVANTAJE

in sindrom de varsatura (astfel se pot antivomitivele) in afectiuni genitale (anexite, dismenoree) in cazul M iritante gastrice (unele antiinflamatorii) Supuse partial primului pasaj hepatic Sunt degradate de flora bacteriana a colonului NU la bolnavi cu afectiuni rectale NU in boala diareica 4. ADMINISTRAREA PARENTERALA (INJECTABILA) Administrarea M pe cai artificiale (provocate) cu siringa! AVANTAJE DEZAVANTAJE Absorbtie rapida si completa, fiind avantajoasa in situatiile de urgenta si pentru M neabsorbabile pe cale orala Permit administrarea M inactivate de sucul gastric, enzime Permit adminstrerea M la bolnavi ce nu coopereaza sau comatosi Necesita instrumentar steril si personal medical calificat Posibilitatea transmiterii pe aceste cai a unor afectiuni grave Erorile de dozaj/de tehnica de administrare => accidente severe CONDITIILE PENTRU ADMINISTRAREA PREPARATELOR INJECTABILE SM administrate parenteral trebuie sa fie: Sterile Apirogene Limpezi Neutre Izotonice a) CALEA INTRADERMICA cantitatea de M injectata este foarte mica (0,1-0,2 ml) Administrarea se realizeaza pe fata anterioara a antebratului Se foloseste pentru testarea sensibilitatii la medicamente sau ptr. vaccinare

b) CALEA SUBCUTANATA La acest nivel, vascularizatia este redusa iar inervatia este bogata, de aceea absorbtia este redusa, iar injectarea este dureroasa; Se administreaza M hidrosolubile in solutii neutre sau izotone cantitatea injectata foarte mica (1-2 ml) administrata pe fata externa a coapsei, regiunea deltoidiana Pot apare accidente sau reactii locale (abcese, flegmoane) Alegerea gresita a locului de injectare poate produce lezarea vaselor de sange sau a nervilor; Injectarea accidentala in vene sau artere poate determina reactii generale (de exemplu administrarea xilinei 1% HIPNOZA c) CALEA INTRAVENOASA - Poate fi: DIRECTA (5-20 ml) PERFUZIE I.V. picatura cu picatura, poate asigura un nivel sanguin constant timp indelungat si asigura administrarea de cantitati mari de lichid - Este cea mai rapida cale de patrundere in organism a M , avantaj important cand se urmareste un efect de urgenta AVANTAJE DEZAVANTAJE Efect terapeutic rapid si Bd mare platou terapeutic Cant. mare de lichide INDICATII: URGENTE SOC ANAFILACTIC CRIZA DE ASTM BRONSIC ARSURI RISCANTA ! Soc anafilactic Decompensare cardiaca Embolie gazoasa/grasoasa NU IV sol. Uleioase ! d) CALEA INTRAARTERIALA - Este mai rar folosita, in special ptr. administrarea: M folosite in tratamentul tulburarilor vasculare periferice (subst. vasodilatatoare in arterite, insulina in gangrena diabetica) Sange si substituienti, concomitent cu masajul cardiac in caz de stop cardiac prin soc hemoragic grav; Substante citotoxice la nivelul extremitatilor sau ficatului, purtatoare de tumora. Substante radioopace folosite in vederea diag. radiologic arteriografii ale membrelor periferice RISCURILE Tromboza Spasmul arterial

Ischemia acuta a tesuturilor irigate de artera respectiva e) CALEA INTRAMUSCULARA In cadranul sup.-ext. al fesei sau 1/3 mijlocie a coapsei Efect terapeutic rapid (15-20 ml) Permite administrarea de solutii apoase, uleioase, preparate retard Incidente posibile: abcese, flegmoane, lezarea vasului f) CALEA INTRACARDIACA Adrenalina 10/00 in stop cardiac g) ADMINISTRAREA IN SEROASE (PLEURA, PERICARD, PERITONEU) DOAR IN SPITAL !!! Introducerea de substante citotoxice sau de radioizotopi la bolnavii cu tumori abdominale si ascita Necesare precautii suplimentare avandu-se in vedere: Durerea provocata de injectie (se face anestezie locala) Riscul de infectii si formare a aderentelor 5. ADMINISTRAREA INHALATORIE GENERALE: anestezice generale volatile LOCALE: bronhodilatatoare in flacoane presurizate dozate !!! Preparatele cortizonice inhalate: NU provoaca efecte cortizonice sistemice NU deprima functia CSR Particulele solide sau lichide se depun pe tot parcursul cailor respiratorii in functie de dimensiunile lor: particulele cu >10 microni raman aproape in totalitate in mucoasa nazala; Particulele <1 micron ajung in bronhiole si alveole si sunt expirate in proportie mare; Se considera ca dimensiunea optima ptr actiunea la nivelul bronhiolelor este de 1 8 microni Oprirea voluntara a respiratiei dupa inhalare, favorizeaza depunerea pe peretii bronhioloalveolari AVANTAJE: - Asigura o actiune predominant LOCALA, la nivelul cailor aeriene. Absorbtia este de obicei limitata, concentratia sanguina fiind mica ptr dozele uzuale sunt astfel evitate efectele sistemice si micsoreaza riscurile toxice 6. ADMINISTRAREA LOCALA Aplicarea pe piele permite patrunderea lenta a substantelor bine solubile in grasimi, cele hidrosolubile fiind oprite de stratul extern, cornos. Folosirea unui vehicul uleios si frictionarea locala favorizeaza absorbtia Pansamentele ocluzive usureaza patrunderea prin piele

Lezarea pielii si inflamatia maresc de asemenea absorbtia ABSORBTIA MEDICAMENTELOR TRAVERSAREA MEMBRANELOR REPREZINTA PROCESUL CHEIE, LIMITANT PTR INTREG CHEIE, CICLUL FARMACOCINETIC Membranele biologice reprezinta un sistem complex, semipermeabil polienzimatic cu o grosime de 80-100A. Singer si Nicolson (1972) membrana are o structura in mozaic, fiind formata dintr-un strat lipidic dimolecular cu proprietati fluide, care inglobeaza proteine globulare si/sau lipoproteine cu grupari ionice si polare proeminente pe una sau ambele parti ale membranei Proprietatile fizico-chimice ale M, esentiale ptr procesul de traversare a membranelor sunt: - dimensiunile moleculelor; - solubilitatea; - gradul de ionizare; - coeficientul de partaj lipide/apa TRANSPORTUL Transportul M prin membrane implica unul sau mai multe din urmatoarele procese: Difuziune; Filtrare; Transport activ; Transport facilitat; Transport prin perechi de ioni; Pinocitoza a. TRANSPORTUL - DIFUZIUNEA Proces de natura fizica Pasiv (fara consum de energie) Se produce numai in sensul gradientului de concentratie , respectiv gradientul electrochimic b. TRANSPORTUL - FILTRAREA Presupune trecerea substantelor hidrosolubile prin porii membranari sau canalele apoase; Are caracteristicile difuziunii (proces fizic, pasiv, in sensul gradientului de concentratie) Presupune un flux al apei datorita diferentei de presiune hidrostatica sau osmotica c. TRANSPORTUL TRANSPORTUL ACTIV Proces de natura biochimica Se face cu consum de energie Necesita un sistem transportor Functioneaza in sens contrar gradientului de concentratie /electrochimic TRANSPORTORUL Probabil o proteina

Se caracterizeaza printr-un maxim de transport in unitatea de timp, corespunzator saturarii locurilor de legare Molecula subst medicamentoase este preluata de o parte a membranei si cedata de cealalta parte Deci, transportorul circula sub forma legata intr-o directie si liber in cealalta, in cadrul unui proces ciclic d. TRANSPORTUL TRANSPORTUL PRIN IONI-PERECHE Modalitate de traversare a membranelor de unii compusi puternic ionizati: Acizi sulfonici Saruri cuaternare de amoniu M puternic hidrofile se combina reversibil cu unii compusi endogeni (mucina din lumenul intestinal) complexe de tip IONIPERECHE NEUTRI, ce traverseaza membrana NEUTRI, lipidica prin difuziune e. TRANSPORTUL PINOCITOZA Modalitate de transport activ Consta in inglobarea de catre celule a unor picaturi ce contin substanta dizolvata; Picatura este inconjurata de o portiune din membrana formand o VEZICULA care apoi se detaseaza in citoplasma si este eliberata de cealalta parte a membranei Rar intalnita pot beneficia de acest tip de transport: Lipidele Glicerina Amidonul Vitaminele liposolubile: A, D, E, K

La nivelul diferitelor organe si tesuturi sunt disponibile mai multe mecanisme de traversare: Cavitatea bucala: difuziunea si filtrarea Stomac: difuziunea pasiva, filtrarea si posibil transportul activ; Intestin subtire: toate tipurile de traversare; Intestin gros si rect: difuziunea, filtrarea si pinocitoza; Tegumente: numai prin difuziune DISTRIBUTIA MEDICAMENTELOR LEGAREA M DE PROTEINELE PLASMATICE influenteaza distributia medicamentelor in organism. Forma legata nu poate difuza in tesuturi (nu poate actiona farmacodinamic) si nu poate filtra glomerular (nu poate fi eliminata renal. SM LEGATA DE PP, INACTIVE - ALBUMINE - TRANSFERINA - CERULOPLASMINA - ALFA SI BETA-LIPOPROTEINE - M se leaga de proteinele plasmatice in anumite proportii, legarea fiind un fenomen REVERSIBIL, in echilibru dinamic, asigurand un nivel relativ constant de molecule libere

Fixarea se caracterizeaza prin 2 parametrii: 1. afinitatea 2. procentul de fixare AFINITATEA se exprima prin constanta de afinitate (Ka) = raportul dintre constanta vitezei de asociere si constanta vitezei de disociere a complexului medicament-proteina PROCENTUL DE FIXARE raportul dintre fractiunea legata si cantitatea totala de medicament din sange DISTRIBUTIA M IN ORGANISM ADMINISTRARE=>ABSORBTIE=>DISTRIBUTIE NEUNIFORMA UNIFORMA REDISTRIBUTIE Parametru farmacocinetic ce caracterizeaza distributia M in organism VOLUMUL DE DISTRIBUTIE (Vd): Se calculeaza tinand seama de doza administrata (iv, miligrame) si concentratia plasmatica (mg/l): Vd = D/Co Cunoasterea Vd are importanta clinica ptr. aprecierea cantitatii de mdc din organism, pe baza nivelurilor plasmatice determinate. Distributia se poate face in urmatoarele compartimente: COMPARTIMENTUL VASCULAR (Vd mic) - macromolecule - complexe SM-PP COMPARTIMENTUL INTERSTITIAL (Vd mijlociu) COMPARTIMENTUL INTRACELULAR (Vd mare) DEPUNEREA SM IN TESUTUL ADIPOS (Vd MARE)

DISTRIBUTIA PRIN PLACENTA Difuziune pasiva Difuzia este posibila deoarece: PLACENTA - suprafata mare - grasime redusa - vascularizatie bogata Depinde de perioada sarcinii: - trimestrul I - trimestrul II - trimestrul III SE EVITA ADMINISTRAREA M LA FEMEIA GRAVIDA FARA CONSULT MEDICAL ZIUA 15-60 DE SARCINA (ETAPA ORGANOGENEZEI) = TERATOGEN DZ, HTA, EPILEPSIE NU SE INTRERUPE BRUSC, CI SE AJUSTEAZA DOZA FEMEIA GRAVIDA: - M cat mai putine - doze cat mai mici

- durata cat mai scurta - NU M recent introduse in terapeutica