Cauzele inflatiei monetare

Principalele cauze ale inflatiei sunt: a) motivele sociologice social structurale b) motive legate de structurile monopoliste a) Rezulta din confruntarile diferitelor grupe sociale privind impartirea veniturilor b) Existenta structurilor monopoliste care genereaza cresterea preturilor, influentand puterea de cumparare a unitatii monetare Cauzele inflatiei genereaza si forme specifice de inflatie, si anume: - Inflatie prin moneda, caracterizata prin emisiunea excesiva de semne banesti - Inflatie prin cerere, in care fenomenul inflationist este pus pe seama excesului de cerere in paralel cu scaderea bunurilor si serviciilor aflate in circulatie - Inflatie prin oferta, care considera drept cauza principala si unica a inflatiei insuficienta productiei de bunuri si servicii. Sustinatorii acestui gen de inflatie leaga sporirea veniturilor prin cresterea salariilor, fara a fi sustinuta de o sporire corespunzatoare a productiei si a productivitatii muncii. - Inflatia prin credit, care considera ca o crestere considerabila a creditului determina un dezechilibru intre cererea nominala de bunuri si servicii ca urmare a cresterii disponibilitatilor banesti - Inflatia prin costuri, se declanseaza si se mentine atunci cand agentii economici si guvernele actioneaza concomitent pentru cresterea preturilor. Baza acestei forme de inflatie este cresterea salariilor nominale care duc automat la inflatie. Pt masurarea si aprecierea fenomenului de inflatie se folosesc diverse criterii si indicatori care pot sa le dea cat mai exact nivelul acestui fenomen. Cel mai des utlizat criteriu pt masurarea procesului inflationist este decalajul absolut sau relativ dintre cererea solvabila nominala si oferta reala de marfuri si servicii. Putem definii decalajul absolut al inflatiei ca fiind diferenta dintre cererea absoluta nominala si calitatea de bunuri si servicii pe care le pot oferii si pune in circulatie agentii economici. Decalajul relativ reprezinta raportul dintre decalajul absolut si masa ofertei reale de bunuri si servicii. Ca indicatori se folosesc astazi pt masurarea inflatiei urmatorii: - Indicele general al preturilor - Indicele de consum - Indicele costului vietii - Puterea de cumparare a banilor prin compararea cu monedele europene In ceea ce priveste metodele prin care se produce efectiv inflatia in principal pot fi:
1

a) Inmultirea semnelor monetare de catre institutia autorizata in mod legal sa emita moneda banca centrala de emisiune b) Emiterea semnelor monetare direct de catre stat in paralel cu semnele monetare emise de banca centrala c) Emiterea semnelor monetare, bani de cont, de bancile comerciale prin acordarea nejustificata de credit Consecintele economice ale inflatiei Inflatia este un fenomen negativ care afecteaza toate sferele reproductiei materiale datorita in principal a cresterii spontane a preturilor. a) Va fi afectata in primul rand productia prin scaderea considerabila a volumului acestuia, ca urmare a cresterii cheltuielilor necesare reluarii si continuarii procesului de productie determinate de cresterea cheltuielilor pe materiale si pe munca vie. Ca raspuns producatorii vor creste preturile bunurilor si serviciilor pentru asi acoperii cheltuielile fara a fi preocupati insa de cresterea productiei. b) Se dezorganizeaza sistemul banesc, se reduce volumul de punerilor la banci, iar acestea vor acorda din ce in ce mai putine credite intrucat nu sunt interesate sa recupereze bani depreciati. In acest fel se vor produce mutatii intre cei 2 protagonisti, creditor si debitor. Debitorul va fi avantajat de imprumut deoarece la scadenta el va restitui creditul in moneda depreciata, in timp ce creditorul va primi aceiasi suma de bani dar cu o putere de cumparare reala mai redusa. c) In comert inflatia are efecte dezastruoase oentru comercianti intrucat in urma vanzarii produselor cumparate nu vor abtine banii necesari pentru asi procura aceiasi cantitate de bunuri si servicii. Comerciantii pentru a se pune la adapost pentru cresterea viitoare a preturilor recurg la majorarea adaosurilor comerciale care insa vor avea un efect negativ intrucat produsele se vor vinde mai greu si astfel comerciantii nu obtin banii necesari pentru reimprospatarea stocului de marfa. d) In agricultura marile firme vor avea de suferit datorita costurilor ridicate ale productiei fiind avantajate unitatile de productie mica care avand costuri reduse vor vinde produsele la preturi relativ constante, avand astfel posibilitatea reluarii ciclului de productie. e) Desi inflatia pare a stimula exportul, producatorii incasand la vanzare o cantitate mai mare de semne monetare, in realitate este stimulat numai exportul ieftin tot datorita influentei cresterii preturilor care genereaza in final produse necompetitive. f) In plan social consecintele inflatiei sunt mai grave datorita cresterii somajului, cresterii costului vietii, care duce in final la scaderea nivelului de trai al populatiei.

Dintre toate ramurile de productie cel mai putin va fi afectata de inflatie activitatea desfasurata de producatorul individual, deoarece acesta producand in mare parte pentru satisfacerea celor necesare traiului sau si al familiei sale, nu va fi afectat de scumpirea acestora. Metode de reducere a inflatiei Metodele clasice sunt: a) O politica bugetara de austeritate, prin reducerea la maxim a cheltuielilor publice b) O depreciere monetara care prin favorizarea exportului va duce la acumulari de fonduri dupa pietele externe, oferind posibilitatea reluarii procesului de productie. Practica a demonstrat ca nu intotdeauna aceste metode au dus la reducerea inflatiei. A doua metoda, sustinuta si pe plan international a fost ulterior contrazisa de faptul ca si preturile pe plan international nu sunt stabile, iar o crestere a costurilor de productie determina o crestere a preturilor, iar pentru a le alinia la preturile de pe alte piete se va ajunge in final la o depreciere a monedei nationale. De ce astazi se utlizeaza alte metode de reducere a inflatiei cum ar fi: a) Deprecierea monetara controlata, prin mentinerea relativ constanta a costurilor de productie, producandu-se bunuri materiale cu costuri comparabile, respectiv egale cu cele de pe alte pieti. Aceasta masura trebuie completata cu sporirea capacitatii de productie existente si in acelasi timp cu acapararea de piete de desfacere la export, piete care vor determina incasarea unor sume considerabile cu posibilitati de reluarea sporita a productiei. b) Este politica monetara prin mentinerea unei rate scazute a dobanzii. Bancile centrale dirijeaza politica monetara urcand sau coborand taxa scontului, temperand cererea de credite atunci cand dobanzile sunt ridicate si sporind cererea de credite cand dobanzile sunt scazute. c) Politica importurilor si exporturilor prin tinerea sub control a costurilor de productie pentru a limita urcarea preturilor. O moneda stabila si puternica permite unei tari sa importe mai mult. La export efectul este invers si pentru a contracara acest efect, producatorii vor trebui sa-si reduca preturile in moneda nationala, prin scaderea preturilor daca este posibil la exportul si importul de materii prime, dar mai ales prin reducerea costurilor indirecte si a ratei profitului. d) Politica veniturilor, prin mentinerea salariilor la un nivel minim dar care sa nu afecteze nivelul de trai. O eventuala crestere a salariilor se va face in functie de cresterea productiei dar si a productivitatii muncii, in acest mod punanduse stavila spiralei pret-salarii pe de-o parte si productie-productivitate pe de alta parte.

Deflatia monetara
Este un fenomen invers, consta in reducerea semnelor monetare fata de cantitatea de marfuri si servicii existente pe piata urmata de scaderea preturilor. Mult timp s-a considerat ca deflatia ar fi o masura de combatere a fenumenului inflationist prin stabilizarea preturilor si cresterea puterii de cumparare a unitatii banesti. Ca si in cazul inflatiei, modificarile intervenite in masa monetara trebuie privite sub 2 aspecte: a) O modificare materiala, prin reducerea numarului semnelor monetare b) O modificare functionala, ce se produce cand fata de o anumita cantitate de marfuri de pe o piata se foloseste o cantitate mai mica de semne monetare datorita aprecierii monedei nationale. Desigur fenomenul de deflatie poata sa apara fara reducerea semnelor monetare aflate in circulatie atunci cand in circuitul civil apare o cantitate mai mare de bunuri si servicii, in conditiile in care semnele monetare raman aceleasi. Principala cauza a deflatiei monetare o constituie politica monetara, prin care se urmareste o crestere a puterii de cumparare a unitatii monetare, avand drept scop diminuarea exportului. O alta cauza poate fi considerata politica de urcare a cursului de schimb a monedei nationale, in vederea activarii importului de produse straine. In practica cele 2 cazuri generatoare, respectiv: cresterea puterii de cumparare a monedei si urcarea cursului de schimb sunt intr-o stransa corelatie, cresterea uneia atragand urcarea celeilalte. Ceea ce genereaza pozitiv deflatia este ca incurajeaza acordarea creditului, dobanzile pentru credit incep sa scada si genereaza reluarea pe baza imprumutului a productiei la un nivel ridicat.