Sunteți pe pagina 1din 3

Ion Barbu

(1895-1961)
Personalitate a culturii interbelice, creatia sa cunoaste trei etape denumite de critica literara: 1etapa parnasiana (poezie cerebrala in care predomina simboluri minerale, iar aspiratia creatorului este de a reface unitatea primordiala a lirismului prin reunirea principiilor muzical, simbolic si geometric); 2etapa baladica si de pitoresc oriental. Aceasta a doua etapa actualizeaza dimensiunea balcanica a spiritului romanesc, simbolul central fiind cetatea Isarlak. Acest simbol reprezint un spatiu situat la mijloc de rau si bun in care se afirma suprematia esteticului. Formula baladei, prezenta si in poemul Riga Crypto si lapona Enigel, ii permite autorului sa realizeze intoarcerea in cadrul medieval si totodata sinteza epic, liric, dramatic; 3etapa ermetica in care simbolurile poetice se incifreaza astfel incat decodarea lor presupune eforturi intelectuale. Poezia devine o modalitate de exprimare a corespondentei dintre micro si macro univers, a sensurilor profunde, dar si joc superior al spiritului (Joc secund). Teoria cunoasterii, in viziunea lui I. Barbu, cuprinde trei trepte exprimate metaforic in poezia Ritmuri pentru nuntile necesare: - treapta cunoasterii prin eros, exprimata prin metafora roata Venerei, inimii; - treapta cunoasterii intelectuale prin roata capului, Mercur; - treapta cunoasterii extatice a absolutului prin roata Soarelui, marelui.

Riga Crypto si lapona Enigel


Geneza Poemul apartine prin formula etapei baladice, iar prin sensuri etapei ermetice. Intentia autorului este de a realiza un Luceafar intors (comparatia cu opera eminesciana este permisa de tema comuna, de sinteza epic, liric, dramatic si de inversarea rolurilor protagonistilor simbolici). Temele - iubirea imposibila intre personaje apartinand unor lumi incompatibile; - aspiratia spre absolut. Formula compozitionala Autorul isi intituleaza poemul balada ,situand cadrul istorisirii intr-un ev mediu ipotetic. Principalul procedeu este istorisirea cu rama (povestirea in povestire). Ca si in poemul eminescian, se remarca sinteza epic, liric, dramatic,( un dramatism interior legat de structura duala, scindata a protagonistilor si un dramatism exterior determinat de importanta dialogului). Titlul Prezenta numelor celor doua personaje simbolice permite o analogie cu marile povesti de dragoste din literatura. Numele proprii au semnificatii particulare: Riga Crypto - termenul de riga indica natura de exceptie in limitele lumii sale;

Ion Barbu Riga Crypto si lapona Enigel

- Crypto sugereaza structura misterioasa, ascunsa; lapona Enigel - lapona indica apartenenta la nordul polar, spatiu care, in poezia lui Barbu, e asociat cunoasterii de tip rational. Comentariul secventelor textului Secventa I - strofele 1-4 - reprezinta rama istorisirii, cadrul situat intr-un ev mediu ipotetic (invocarea menestrelului). In acest cadru se desfasoara un dialog intre menestrel (simbol al poetului, al creatorului) si nuntasul fruntas. Sensul dialogului este integrarea in ritualul nuntii reale savarsite, a istorisirii despre o nunta imposibila. Se remarca simbolul cantecului (epitetul cantec larg - semnifica puterea de cuprindere, de fascinatie a creatiei), simbolul nuntii semnifica initierea, inceputul unei noi existente. Se observa si functia rituala a istorisirii (ea se include intr-un ceremonial). Autorul foloseste resursele vorbirii directe: vocativele, verbele la imperativ - repetitia verbului zi - astfel incat secventa este dramatica. Secventa II - istorisirea propriu-zisa Luand ca pretext epic o legenda despre aparitia ciupercilor veninoase, autorul realizeaza o alegorie pe tema iubirii imposibile si a conditiei insului de exceptie. In aceasta ampla secventa se disting mai multe momente lirice, epice, sau dramatice: a) portretul lui Crypto (3 strofe) - are in centru metafora Crai Crypto, inima ascunsa simbolizand unicitatea, superioritatea (crai) si natura misterioasa, complexa (inima ascunsa). Aceasta unicitate este respinsa de simtul comun (verbele barfeau, sa ocarasca) si de asemenea perceputa ca anomalie si sterilitate (Sterp il faceau si naravas,/ Ca nu vroia sa infloreasca). Personajul simbolic se defineste astfel printr-o natura superioara in limitele regnului sau, printr-un privilegiu al atemporalitatii (la vesnic tron), dar in acelasi timp prin ostilitatea semenilor sai. b) portretul laponei (1 strofa) - al doilea personaj simbolic este individualizat prin apartenenta la nordul polar, spatiu care in poezia lui Barbu semnifica o cunoastere de tip rational. Aceasta apartenenta este resimtita ca frustrare (epitetul urgisita), eroina aspirand spre cunoasterea extatica a absolutului. In acest sens ea va intreprinde o calatorie initiatica spre sud reprezentata ca o transhumanta. c) calatoria - include mai multe momente: - popasul - asociat cu motivul somnului si al visului. Ca si in poezia romantica, visul este cadrul mediator intre viata si moarte, uman si divin, singurul care permite intalnirea unor personaje din lumi incompatibile. In acest context devine posibila si intalnirea Crypto - Enigel care va avea sensul unei ispitiri (verbul sa imbie). - dialogul - este o secventa dramatica realizata intr-un limbaj variat cu doua dimensiuni: cea familiara (interjectii, imperative - lasa, asteapta) si limbajul solemn, ceremonios - riga bland, multumesc Dumitale, dublu vocativ repetat in context cu semnificatia unei invocatii. Dialogul pune in evidenta dualitatea interioara a personajelor simbolice, contrastul dintre apartenenta si aspiratie. Pentru Crypto implinirea prin eros inseamna ascensiune, trecere pe o treapta superioara, astfel incat e gata sa sacrifice totul. Pentru Enigel acceptarea ar insemna renuntarea la cunoasterea ultima, regresiunea pe o treapta inferioara (in somn fraged si racoare). Incompatibilitatea se manifesta, ca si in Luceafarul, prin atractia contradictorie: soarele spre care Enigel tinde cu toata fiinta sa reprezinta pentru Crypto o amenintare cu distrugerea sau macularea - de soare,/ Visuri sute, de macel,/ Ma despart.. Pentru fiinta superioara, Enigel, tentatia este puternica, iar renuntarea la ea inseamna suferinta. - monologul laponei - reprezinta secventa centrala din fragment, dand expresie aspiratiei spre absolut si relevand semnificatiile principalelor simboluri:
2

Ion Barbu Riga Crypto si lapona Enigel

Ma-nchin la soarele-ntelept, Ca sufletu-i fantana-in piept Si roata alba mi-e stapana Ce zace-in sufletul-fantana. Personajul simbolic isi marturiseste aspiratia spre cunoasterea extatica a absolutului, concentrata in simbolul soarelui. Metafora sufletul fantana exprima disponibilitatile afective si intelectuale ale omului superior, capacitatea sa nelimitata de renastere spirituala. Cautarea absolutului presupune o dubla reflectare: a omului in absolut si a acestui absolut in fiinta umana. Idealul este in acelasi timp exterior (soarele) si interior (roata alba/ Ce zace-in sufletul-fantana). Acest mod de cunoastere ce reprezinta si dorinta de desavarsire a fiintei superioare este posibil mai ales prin revelatie. Fata de aceasta tendinta, acceptarea implinirii prin iubire ar insemna o degradare, o coborare in materialitatea fiintei, contradictie accentuata in strofa urmatoare: La soare, roata se mareste, La umbra, numai carnea creste Ultima secventa accentueaza conditia tragica a insului inferior care, aspirand spre depasirea propriilor limite, e sanctionat printr-o metamorfoza malefica devine ciuperca veninoasa. Este din nou evidentiata incompatibilitatea celor doua lumi. Ceea ce da sens existentei superioare (aspiratia spre cunoasterea absoluta) reprezinta pentru insul inferior o sursa de distrugere si damnare. Aceasta opozitie se concentreaza in versurile: Ca sufletul nu e fantana Decat la om, fiara batrana, Iar la faptura mai firava Pahar e gandul, cu otrava. Comparatie cu Luceafarul Elemente comune: 1 - sinteza epic, liric, dramatic (dramatism interior, dramatism exterior); 2 - tema - iubirea imposibila intre personaje din lumi incompatibile; 3 - prezenta motivului visului (somnului); 4 - tonalitatea dialogului; Diferente majore: 1 - inversarea principiilor - femininul devine superior; 2 - accentul final asupra dramei insului inferior.