Sunteți pe pagina 1din 14

vinatorul.

ro Vezi subiect - ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)

http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=5&t=2656

Jurnal de vntoare

Acum este 18 Iul 2011, 14:36 HomeLinkuri utilePublicitateContact

Totul despre vntoare

Arme i muniii

Cini de vntoare

Atlas cinegetic

La gura sobei

Reete culinare vntoreti

Vntori din alte epoci

Vinatoare si pescuit in Romania


Cutare avansat Prima pagin Arhiva Arhiva forumului Schimb dimensiunea fontului FAQ nregistrare Autentificare

ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)


Scrie un rspuns

41 mesaje Pagina 1 din 2 1, 2

ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)


de violiv pe 06 Mai 2007, 11:58 Cum am promis incerc sa scriu cateva randuri despre armele de foc pentru cei foarte incepatori. Asa cum prevede legislatia la noi in vigoare, vanatoarea se poate practica numai cu arme de foc din categoria armelor lungi . Armele de foc sunt acele dispozitive care folosesc o reactie chimica (explozia unei substante sau a unui amestec de substante) pentru a obtine forta necesara propulsarii proiectilului/proiectilelor cu scopul de a atinge si a dobora tinta (vanatul). In general, o arma de foc este alcatuita dintr-o teava, un sistem ce permite introducerea in aceasta a componentelor necesare - individual sau asamblate intr-un tot numit cartus , un mecanism de dare a focului , un sistem de sustinere (necesar pentru a face arma posibil de manevrat) si un sistem de ochire. N-am sa insist pe partea istorica dar cateva considerente tot trebuie amintite. Primele arme de foc erau practic niste tevi inchise la un capat, in care se introducea praful de pusca , proiectilul/le si care era prevazuta cu un sistem ce permitea aprinderea pulberii, obtinerea exploziei si propulsia proiectilului. Sistemul de aprindere a fost initial un fitil ce comunica cu baza tevii printr-un mic orificiu (ca la tunurile din filmele cu razboaie vechi) apoi fitilul a fost inlocuit de un sistem ce producea scantei (in general o piatra de cremene era lovita de o piesa de otel imitand functionarea mecanismului antic de aprindere a focului cremene-amnar) scantei ce erau colectate de o portie de pulbere plasata in exteriorul tevii si care comunica flacara in interiorul tevii prin acelasi mic orificiu. Propelentul folosit initial era praful de pusca , inventat de chinezi cu mult inainte de a fi cunoscut in lumea noastra. Desi se pare ca au existat tentative de a fi folosita energia inmagazinata in praful de pusca la constructia armelor, chinezii l-au considerat mult prea lipsit de etica pentru epoca si s-au limitat la a-l folosi la propulsia rachetelor ce lansau artificii. Compozitia acestuia, relativ simpla (praf de carbune-substanta ce arde, floare -praf de sulf-catalizatorul si salpetru-substanta ce furnizeaza oxigenul necesar arderii), a facut sa se raspandeasca rapid in Europa si, timp de cateva sute de ani, acesta a fost singurul propelent folosit. Limitele sale erau determinate de viteza de reactie relativ mica ceea ce ducea la obtinerea de presiuni si viteze de plecare a proiectilelor destul de mici ~ 500 bar respectiv 300 m/s in conditii optime dar si de limitarile metalurgiei epocii ce nu era suficient de avansata pentru a produce tevi rezistente la presiunile de lucru la o greutate acceptabila pentru o arma portabila. Evolutiile ce au marcat evident istoria armelor au fost descoperirea capsei (adica a substantelor chimice foarte instabile ce se descompuneau violent la socuri mecanice mici, producand o explozie aceste substante ardeau prea violent pentru a putea fi folosite ca propelent dar putea fi folosite ca initiator al reactiei propelentului) si descoperirea cartusului (ansamblul ce continea initial propelentul si proiectilul in acelasi suport, adaugandu-se apoi si capsa). Practic, evolutia munitiilor a determinat evolutia ulterioara a armelor (renuntarea la cremene cand s-a descoperit capsa, renuntarea la incarcarea pe la gura tevii atunci cand cartusul modern s-a putut produce pe scara larga). Odata cu aparitia incarcarii cu cartuse a aparut necesitatea depozitarii in corpul armei a unui numar mai mare de cartuse, ulterior alimentarea automata cu cartuse, descoperirea propelentilor moderni, a proiectilelor moderne, etc. Revenind la actualitate, armele asa zis moderne (desi dateaza macar ca principiu de peste 125 de ani) urmaresc aceeasi schema constructiva de baza. O clasificare unitara a armelor nu exista ci exista numeroase categorisiri functie de diferite caracteristici. Dupa dimensiune (ma refer numai la armele considerate portative) sunt lungi si scurte, cu criteriile de departajare (aproape generalizate) lungimea tevii=30 cm si lungimea totala=60 cm. Ce este sub este scurt , deasupra este lung . Dupa modul de constructie al suprafetei interioare a tevii sunt arme cu tevi lise (cu fata interna a tevii neteda) si arme cu tevi ghintuite (cu fata interioara a tevii prevazuta cu santuri longitudinale spiralate in jurul peretelui interior al tevii cu rolul de a imprima proiectilului o miscare de rotatie in jurul axului longitudinal cu scopul de a-i creste precizia). Dupa numarul de tevi pot fi cu una sau mai multe tevi (frecvent 2-3, max. 6-7). Dupa tipul mecanismului ce permite introducerea cartuselor in teava pot fi: - Cu tevi mobile teava/tevile se rotesc in jurul unui ax permitand astfel expunerea bazei lor unde va fi introdus cartusul, axul putand fi situat in oricare din cele trei planuri ale spatiului: basculante ax orizontal perpendicular pe axa armei (tevile se misca in jos sau in sus fata de patul armei) sau ax vertical perpendicular pe axa armei (tevile se misca la stanga sau la dreapta) sau axul de rotatie situat in axul armei si atunci tevile se rotesc in ax fata de pat. Desi s-au construit in toate tipurile enumerate, s-a impus modelul numit cu tevi basculante adica axa de rotatie orizontala si perpendiculara pe axul

1 of 14

7/18/2011 3:41 PM

vinatorul.ro Vezi subiect - ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)

http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=5&t=2656

longitudinal al armei iar tevile se misca spre in jos fata de restul armei. Indiferent de sistem, mentinerea tevilor in pozitie de tragere se face cu ajutorul unui sistem de zavoare numit inchizator . Cu tevi fixe in aceasta situatie teava este fixata in corpul armei si exista o usita la baza ei pe unde se introduce cartusul. La primele modele, deseori adaptari simple ale armelor cu incarcare pe la gura tevii, era chiar o usita inchisa cu un zavor tip carlig, ulterior sistemele evoluand atat prin modificarea usitei cat si prin inlocuirea ei. In fabricatia curenta, desi in proportie foarte diferita, exista cam toate modelele, chiar daca unele nu sunt decat replici ale unor arme antice. Cele mai frecvente sunt cele prevazute cu un inchizator =piesa mobila, manevrata cu mana, care inchide si sigileaza baza tevii dupa introducerea cartusului. Inchizatorul este fixat in aceasta pozitie de zavoare . Cel mai comun tip este cel cu inchizator cilindric rotativ (bolt-action), ce face o miscare inapoi-inainte pentru e extrage cartusul tras si a introduce unul nou si o miscare de rotatie cu un numar variabil de grade pentru a-si angrena zavoarele plasate pe corp in lacase corespondente din teava sau prelungirea posterioara a tevii (numita, in acest caz, culata). Urmatorul ca frecventa este tot un inchizator ce se misca antero-posterior dar care nu se roteste si la care zavoarele ce-l fixeaza sunt piese independente ce se fixeaza atat in inchizator cat si in culata (cel mai frecvent intalnit la unele dintre armele semi-automate sau la armele cu levier de armare~lever-action). Restul modelelor sunt strict particulare, relativ rare si au interes doar pentru pasionati. Cu unul sau cu mai multe focuri (depozitate intr-o magazie la armele cu o singura teava). Cu functionare manuala sau asistata , in regim semi-automat (o apasare pe tragaci=un foc apoi trebe relaxat tragaciul si apasat iar pentru trage din nou) sau automat (o apasare pe tragaci determina tragerea a mai multor cartuse pana la epuizarea magaziei sau la ridicarea degetului de pe tragaci). Enumerarea categoriilor ar putea continua la nesfarsit dar cam atat este suficient pentru debut. Descrierea componentelor sau un mic dictionar de termeni tehnici. Teava. De la portiunea terminala spre baza, tevii i se descriu: gura tevii=ultimii cm din portiunea terminala, prevazuta cu coroana care este exact terminarea tevii; teava propriuzisa; camera cartusului=baza tevii prelucrata special pentru a putea contine cartusul. Ca masuratori, tevii i se descriu: lungimea (de la capatul anterior al camerei cartusului la coroana), diametrul orificiului (calibrul), lungimea si diametrul camerei cartusului, diametrul exterior, grosimea peretilor. Corpul armei. Este portiunea de care se angreneaza restul componentelor. In cazul armelor basculante se numeste bascula, in cazul armelor cu teava fixa se numeste culata. Aceasta parte contine mecanisme care asigura extragerea cartusului, depozitarea si alimentarea cu unul nou (unde e cazul), mecanismele de inzavorare si mecanismele de dare a focului precum si conexiunea cu piesele ce asigura manevrabilitatea armei (pat, uluc, etc), uneori si sisteme de ochire sau parti din acestea. In unele situatii poate lipsi, culata fiind prelucrata direct in baza tevii (vezi Blaser si nu numai) sau toate mecanismele descrise fiind impartite in doua sau mai multe piese (vezi sistemul Darne unde exista o piesa separata de legatura intre tevi si pat si o culata poate impropriu numita aici culata mobila). Mecanismele de dare a focului. Pot fi electrice (foarte rare) si mecanice. Cele electrice folosesc curentul provenit de la o baterie pentru a incalzi capsa si a determina aprinderea propelentului sau folosesc un electromagnet pentru a propulsa o piesa ce loveste capsa. Cele mecanice folosesc energia potentiala inmagazinata de un arc ce, odata eliberat, propulseaza o piesa de lovire direct sau indirect spre capsa cartusului. Constructiv, acestea se impart in doua mari categorii dupa tipul miscarii piesei de lovire: cele la care piesa de lovire executa o miscare de rotatie in jurul unui ax perpendicular pe axa piesei (asemanator cu un balansoar) si care se numesc mecanisme cu cocos si cele la care piesa de lovire se misca pe o directie longitudinala dinspre inapoi spre inainte, fara niciun ax de rotatie si care se numesc percutor lansat sau percutor axial . Sistemul cu cocos poate avea cocosul plasat la exterior, vizibil si actionabil manual sau ascuns in interiorul mecanismului. Arcul ce actioneaza cocosul poate fi lamelar (drept sau in U ) sau elicoidal, poate actiona direct pe bratul parghiei cocosului care se misca spre capsa sau indirect pe bratul opus al balansoarului fiind conectat cu piesa de lovire direct sau prin intermediul unor parghii suplimentare (toate aceste varietati avand avantaje si dezavantaje, adepti si detractori in egala masura si fiind caracteristici tehnice ce ar trebui cunoscute la alegerea unei arme). Piesa de lovire poate lovi capsa direct (ca la revolverele clasice COLT) sau prin intermediul unei piese intermediare numite cui percutor . In toate cazurile eliberarea arcului si, implicit, a piesei de lovire si/sau percutorului se face prin actionarea unei alte parghii, numita tragaci. Tragaciul, direct sau prin intermediul unor parghii suplimentare, blocheaza piesa de lovire in pozitie armat adica arcul in pozitie comprimata. La marea majoritate a armelor, tragaciul este inconjurat de o banda de forma semicirculara care-l protejeaza de atingeri intamplatoare si care se numeste garda . Pentru ca mecanismul de dare a focului sa nu se declanseze decat actionat de tragator exista una sau mai multe sigurante . Acestea sunt mecanisme care blocheaza miscarea tragaciului, a cocosului/percutorului sau a ambelor sau a inchizatorului si pot fi actionate manual sau automate. In general, o arma moderna, ce trebuie sa indeplineasca numeroase cerinte legislative, constructive privind securitatea executarii focului este dotata cu cel putin doua tipuri de sigurante: una automata (ce previne posibilitatea executarii focului cu arma incomplet inchisa sau a executarii focului automat) si una manuala, actionata de tragator inaintea executarii focului. In acest caz, asigurat sau cu siguranta/piedica actionata/pusa inseamna ca apasarea tragaciului nu determina plecarea focului si, dezasigurat sau cu siguranta/piedica dezactivata/scoasa semnifica pozitia in care poate fi efectuata tragerea. Armele noi americane sau facute pentru piata americana mai contin o siguranta cu cheie care blocheaza intreg mecanismul, pentru a impiedica accesul persoanelor neautorizate. Sisteme de ochire. Sunt piese (mecanice sau optice optice derivand din instrumente optice de privit, adica avand lentile in componenta) care au rolul de a oferi tragatorului macar parerea ca, folosindu-le, stie unde va ajunge proiectilul tras. Pe scurt, folosesc la ochit =alegerea unui punct in care se doreste a ajunge proiectilul si indreptarea armei cat mai exact spre acel punct. Componentele ce faciliteaza manevrarea armei patul si ulucul/pana. Pentru a putea trage cu o arma din mana aceasta trebuie dotata cu o serie de componente care sa faca fierul mai adaptabil la conformatia omului. Patul este portiunea cea mai posterioara a armei, serveste pentru fixarea armei in umar intr-o pozitie care sa permita ochirea si tragerea. Si patului i se descriu mai multe portiuni, din posterior spre anterior: talpa patului=partea finala ce se sprijina pe corpul tragatorului, corpul patului=partea centrala, crosa patului=partea anterioara, in imediata vecinatate a unirii cu partea metalica a armei. Exista si la paturi diferite modalitati constructive. Talpa poate fi rigida sau elastica. Corpul poate fi construit pentru a fi folosit de dreptaci, stangaci sau ambidextru, si i se descriu doua fete si doua muchii. Muchia superioara si fata ce priveste spre tragator sunt cele mai importante. Muchia superioara poate avea diferite forme (dreapta, inclinata, inclinata curb, inclinata in trepte, etc. fiecare cu denumirea ei, mai mult sau mai putin impusa). Fetei ce priveste spre tragator i se descrie in portiunea mijlocie si superioara o zona numita obrazar , zona pe care se spijina obrazul tragatorului si care poate fi construita fara o limita evidenta de demarcatie fata de restul patului sau cu diferite proeminente ce favorizeaza o priza mai buna. Portiunea cea mai ingusta, cea care este stransa de mana tragatorului=crosa, poate avea diferite forme: fara o delimitare neta de muchia inferioara a partii centrale (pat englezesc) sau bine delimitata de aceasta (crosa pistolet). In functie de cat de vertical este pistoletul se descriu mai multe tipuri, in general cu nume de natiuni (american este cel mai abrupt, german sau francez sunt intermediare, etc.). Diferite combinatii intre constructia crosei, a patului si a talpii poarta si ele denumirii proprii , mai mult sau mai putin acceptate sau cunoscute (bavarez= pat cu crosa semi-inclinata, obrazar distinct, muchia superioara ce coboara intr-o curba accentuata (spinare de porc) si talpa jos situata fata de axa tevii; MonteCarlo=aproximativ aceeasi configuratie dar cu muchia superioara ceva mai dreapta; american=crosa abrupta, muchie superioara dreapta, cu sau fara obrazar, talpa mai sus situata, aproape de axa tevii, etc. Repet, toate aceste denumiri sunt mai mult sau mai putin acceptate sau sunt cunoscute sub alte nume pe diverse meridiane). Important la constructia patului este materialul din care este facut (lemn, metal, plastic), dimensiunile si geometria unghiurilor si a curburilor, toate acestea facandu-l adaptabil unei anumite constitutii anatomice. Si denumirile armelor difera, cu ata mai mult la noi, unde traducerile au fost facute dupa ureche, unde exista regionalisme, preluari intamplatoare sau chiar nepotrivite sau notiuni care nu au un corespondent in limba romana! de exemplu, termenul de carabina asa cum se foloseste in limba romana (ar defini o arma cu teava ghintuita fixa) este impropriu. Toate se numesc pusti iar carabina (asa cum o numesc americanii, cei de la care am preluat termenul) este o pusca cu teava ghintuita mai scurta (50-55 cm fata de 60-70 cm ai pustii), si exemplele ar putea continua. Pana, ulucul, piesa a treia (din lege) este piesa ce imbraca prima portiune a tevii, in partea inferioara si are rolul de a oferi sprijin mainii opuse umarului ce sustine patul. Aceasta mana indreapta arma in directia dorita. La fel ca patul, are numeroase variante constructive, atat ca dimensiuni cat si ca forma, si aici unele cu denumiri proprii (coada de castor=pana ce se termina in portiunea anterioara cu o mica proeminenta ce are rolul de a impiedica alunecarea mainii spre inainte; rotunda, dreapta, etc). Poate fi o piesa independenta sau care face corp comun cu patul si se poate prelungi sub teava pe distante variabile, chiar pana la gura tevii.

2 of 14

7/18/2011 3:41 PM

vinatorul.ro Vezi subiect - ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)

http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=5&t=2656

Nu mai repet posibilitatile de combinare si aranjare a tevilor la armele cu mai multe tevi, deja exemplificate suficient. Amintesc doar ca, prin anii 70, firma H&H a construit la comanda o arma basculanta cu 7 (sapte) tevi in diferite calibre lise si ghintuite, aranjate in spirala in jurul unei tevi centrale! Pentru a face un pic mai usor de inteles tot ce am spus mai sus voi exemplifica cu cateva modele de arme, des intalnite. IJ-ul 58 (model foarte intalnit, fabricat pana in urma cu cativa ani si una dintre putinele arme disponibile pe piata noastra in anii 70-80) este o arma cu doua tevi basculante, juxtapuse, cu mecanism de inchidere triplu tip Purdey 2 (doua zavoare in forma de carlig montate sub tevi si unul pe prelungirea superioara a sinei=piesa ce uneste tevile de-a lungul lor, cu mecanism de dare a focului cu doua cocoase interne actionate de arcuri lamelare drepte plasate anterior si care calca pe partea opusa a balansoarului piesei de lovire, dotata cu cuie percutoare independente, asigurata de o siguranta manuala dar care se angreneaza automat la deschiderea armei si care blocheaza cele doua tragace, tragacele elibereaza cocoasele prin intermediul unor parghii suplimentare, arma poate fi dotata cu extractor=mica piesa mobila la baza tevilor ce extrage pe circa 1,5 cm tubul cartusului sau ejector=extractor dotat cu un arc care arunca cartusul afara din teava la deschiderea armei, cel mai frecvent patul avea crosa tip pistolet alungit, fara obrazar, pana cu profil coada de castor . IJ-ul 27 (model la fel de intalnit si astazi ca si in urma cu 20-30 ani) este o arma cu doua tevi suprapuse, basculante, cu inzavorare printr-un zavor situat la baza tevii inferioare, cu cocoase interne actionate de arcuri elicodale ce calca pe partea activa a piesei de lovire, cu cuie percutoare separate, cu doua tragace independente sau un singur tragaci ce actioneaza succesiv sau selectiv (selectia se face manual, comutarea la al doilea foc se face mecanic), siguranta automata impotriva percutiei cu arma incomplet inchisa (la modelele mai noi), siguranta manuala ce blocheaza tragacele, pat cu crosa pistolet. Benelli pusca cu o singura teava lisa, cu functionare semiautomata prin mecanism inertial, cu magazie de cartuse tubulara, longitudinala, situata sub teava, inchizator axial inzavorat prin nuturi plasate in cap si care se angreneaza printr-o miscare de rotatie, mecanism de dare a focului cu cocos intern ce actioneaza asupra percutorului plasat in corpul inchizatorului, siguranta automata impotriva percutiei cu inchizatorul imperfect inchis, siguranta automata impotriva focului automat, siguranta manuala ce blocheaza tragaciul, etc. Carabina CZ pusca cu o singura teava ghintuita, sistem bolt-action varianta cu mecanism de functionare tip MAUSER , adica inchizator cilindric rotativ ce se inzavoraste cu patru zavoare (doua in capul inchizatorului, unul la baza inchizatorului in portiunea inferioara si al patrulea fiind reprezentat chiar de baza manerului de actionare), percutor lansat, arc percutor elicoidal coaxial cu percutorul, magazie verticala de cartuse situata sub culata, siguranta manuala la capatul posterior al inchizatorului ce blocheaza percutorul si/sau inchizatorul, etc. Benelli ARGO carabina cu o singura teava, cu functionare semi-automata pe baza imprumutului de gaz , piston cu cursa scurta, magazie de cartuse verticala sub culata, inchizator axial inzavorat cu trei zavoare prin rotire, percutie tip cocos intern, cui percutor in inchizator, sigurante automate impotriva pecutiei cu inchizatorul incomplet inchis si impotriva focului automat, siguranta manuala ce blocheaza tragaciul, etc. Winchester sau Marlin lever-action (arme tip western ) pusti cu o singura teava ghintuita, cu inchizator axial inzavorat de o piesa suplimentara ce-l angreneaza cu culata, cocos extern si cui percutor, magazie de cartuse tubulara, longitudinala, plasata sub teava (sau verticala), siguranta manuala ce blocheaza cocosul (la modelele mai noi), etc. Acestea sunt doar cateva exemple, des intalnite si care va pot da idee, macar generala. Paragraful urmator are darul de trezi curiozitatea celor carora le este dedicat acest articol, celor foarte novici dar are si rolul de a ne asigura un pic de liniste (de multe ori, redeschiderea unor discutii pe teme deja purtate a iscat, pe buna dreptate, mici perdafuri). Pentru cei ce doresc sa invete despre vanatoare si arme: rabdarea este calitatea de baza. Poate ca multe subiecte au si discutii mai sterile dar veti gasi, cu siguranta, cam tot ce va doriti in materie. Detalii constructive privind tevile, mecanismele de inchidere, de dare a focului, de ochire, patul, etc. au fost discutate pe larg in numeroase topicuri anterioare. La fel, despre calibre, atat la armele cu tevi lise cat si la cele cu tevi ghintuite, s-a discutat pe larg in numeroase topicuri. Despre alegerea unei arme care sa se potriveasca particularitatilor anatomice ale unui tragator anume exista discutii lungi si edificatoare. Despre alegerea unei arme in functie de caracteristicile tehnice, de starea ei (in cazul armelor s-h) ca si despre diferite teste si probe la care ar trebui supusa s-a discutat la fel de mult. Despre munitiile folosite exista discutii pana la nivel de producator, gramaj, destinatie, etc. pentru majoritatea calibrelor uzuale ca si pentru unele foarte exotice. Asta ca sa enumar doar cateva din subiectele care v-ar putea trezi interesul. Bafta celor ce s-au gandit s-o apuce pe calea asta spinoasa! P.S. Nu va munciti prea mult gandurile si nervii! 75% din vanatorii din Ro nu stiu mai mult despre arme decat ca trebe incarcata, indreptata intr-o directie anume si apasat pe tragaci (unii nu stiu nici calibrul exact al armei!). Si totusi vaneaza! (apropo, am intalnit si vanatori care nu aveau habar de lucruri elementare, minore despre viata animalelor pe care le cautau nici macar ce mananca sau daca au cuib sau nu, nu mai vorbesc de obiceiuri, urme, habitat, etc.) P.P.S. lucrez si la un 'mic dictionar' de termeni 'armurieristici' dar mai aveti un pic de rabdare. Ultima oar modificat de violiv pe 08 Mai 2007, 09:08, modificat 1 dat n total. violiv Veteran Mesaje: 3517 Membru din: 18 Iul 2006, 10:11 Locaie: Constanta Sus de versus pe 06 Mai 2007, 16:27 Excelent articol!! Felicitarile mele versus Mesaje: 19 Membru din: 27 Apr 2007, 14:48 Locaie: Urziceni-Ialomita Sus de cristescu_y pe 06 Mai 2007, 23:03 E foarte folositor pentru multi, felicitari pt articol!!! cristescu_y Mesaje: 14 Membru din: 30 Mar 2007, 00:00 Locaie: caras-severin (Baile-Herculane) Sus

3 of 14

7/18/2011 3:41 PM

vinatorul.ro Vezi subiect - ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)

http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=5&t=2656

de Ghinda pe 07 Mai 2007, 08:37 Doamne, ce rabdare trebuie sa ai. De citit l-am citit in doua ture Ghinda Veteran Mesaje: 3913 Membru din: 14 Dec 2006, 22:35 Locaie: Bucuresti Sus de violiv pe 07 Mai 2007, 10:28 Antrenata intens la lungi pande! Cand zgomotele locului au fost receptionate, cand numai vreun nou fosnet sau rapait de aripi te mai poate 'deranja', gandurile zboara pe coclauri. Atunci, in loc sa ma gandesc la 'nemurirea sufletului si combaterea misticismului' scriu cate ceva (in cap). Cand prind si curaj le trec si pe hartie. violiv Veteran Mesaje: 3517 Membru din: 18 Iul 2006, 10:11 Locaie: Constanta Sus

Re: ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)


de Cristi pe 07 Mai 2007, 17:52 violiv scrie:P.P.S. lucrez si la un 'mic dictionar' de termeni 'armurieristici' dar mai aveti un pic de rabdare.

Pentru dictionar:orficiul de patrundere a flacarii la armele cu fitil si cremene se numeste "lumina" partea posterioara a tevii armelor cu retroincarcare,cea care adaposteste incarcatura inainte de initiere, se numeste"tunet" Mai sunt termeni specifici romanesti pentru elementele platinei. Daca te intereseaza, cu placere!

Cristi Veteran Mesaje: 1940 Membru din: 09 Mar 2004, 11:03 Sus de todohunter pe 07 Mai 2007, 19:49 Felicitari pentru continut , este un articol EXCELENT pentru marea noastra majoritate, si apoi pentru rabdare. Esti incredibil. 243 win e o bijuterie pentru tap ...

todohunter Membru important Mesaje: 206 Membru din: 15 Ian 2007, 20:43 Locaie: Brasov YIM Sus

Re: ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)


de violiv pe 08 Mai 2007, 09:07 Cristi scrie: violiv scrie:P.P.S. lucrez si la un 'mic dictionar' de termeni 'armurieristici' dar mai aveti un pic de rabdare.

Pentru dictionar:orficiul de patrundere a flacarii la armele cu fitil si cremene se numeste "lumina" partea posterioara a tevii armelor cu retroincarcare,cea care adaposteste incarcatura inainte de initiere, se numeste"tunet" Mai sunt termeni specifici romanesti pentru elementele platinei. Daca te intereseaza, cu placere!

4 of 14

7/18/2011 3:41 PM

vinatorul.ro Vezi subiect - ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)

http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=5&t=2656

Multumesc de ajutor! Partea proasta cu dictionarul este ca traduc unul englez-italian - unii termeni n-au corespondent nici in italiana iar in romana si mai putin. Pe masura ce-l scriu si ma impiedic te consult. Si-l editam impreuna! violiv Veteran Mesaje: 3517 Membru din: 18 Iul 2006, 10:11 Locaie: Constanta Sus de valpangica pe 11 Mai 2007, 17:12 Puteti citi articolul si pe prima pagina a sitului nostru. Multumesc Violiv ! www.vinatorul.ro valpangica Site Admin Mesaje: 1209 Membru din: 03 Ian 2004, 14:45 Locaie: Bucuresti Site web YIM Sus de violiv pe 17 Mai 2007, 22:22 Sa continuam in acelasi spirit. Calibrele armelor cu tevi lise (traducere adaptata cu o contributie personala mica dupa Tiro Pratico, 2001)

Un pic de istorie. La inceputurile armelor de foc nu a existat o standardizare a dimensiunilor asta incluzand si diametrul interior al tevii. Fiecare producator facea tevi particulare, de diametru ce se comunica celui ce avea sa le foloseasca impreuna cu o matrita pentru turnarea proiectilelor unice folosite. Odata cu patrunderea armelor de foc in armata a aparut necesitatea standardizarii diametrelor tevii astfel incat armele si proiectilele sa se potriveasca la toti soldatii. Asa a aparut notiunea de CALIBRU ce defineste diametrul interior, util, al tevii. In ceea ce priveste armele cu tevi lise, diversitatea a fost si mai mare. Relativ repede s-a observat necesitatea stabilizarii proiectilelor unice in zbor, au aparut ghinturile, astfel incat armele cu tevi lise au ramas destinate proiectilelor multiple si, in consecinta, pietei civile. Cata vreme incarcarea se facea pe la gura tevii, dozele de pulbere si alice necesare erau particulare fiecarei arme, ba chiar fiecarui tragator. Incet-incet, standardizarea a patruns si aici iar fabricarea cartuselor moderne a impus-o. Din toate sistemele de masura s-a ales (si n-am gasit o explicatie) un vechi sistem englezesc datand din vremea armelor numai cu tevi lise si care definea calibrul unei tevi ca fiind numarul de bile de plumb de diametrul tevii ce se pot obtine dintr-o livra de plumb (ca o curiozitate, livra veche exprimata in mult mai modernele grame avea o cu totul alta echivalenta decat cea de azi si chiar inch-ul a fost standardizat ca dimensiune destul de tarziu). La vremea respectiva, explicatia adoptarii unui asemenea sistem era destul de simpla: stiind direct cate bile de plumb de diametrul tevii respective se pot turna dintr-o livra se putea calcula usor cat plumb este necesar pentru un numar estimat de proiectile (inca se pastra metoda turnarii proiectilelor pe campul de lupta si era mai usor de calculat cam cat plumb ar trebui carat). De ce acest mod de notare s-a pastrat pana astazi, nu stiu! Se pare ca armurierii englezi, ceva mai avansati ca tehnica, concepte si nivel de productie decat colegii europeni (in epoca respectiva) au reusit sa-si impuna standardul si in randul rivalilor, mai ales ca definirea in mod direct a calibrelor dadea cu zecimale si in sistem metric si in cel anglo-saxon si asa a fost mai usor de retinut. Totusi, in cadrul unui calibru dat, diametrul real al tevii poate sa varieze de la un producator la altul, uneori chiar in limite largi (vezi ex. cal 12 unde se fabrica si astazi tevi in 18,25 mm si 18,6 mm fata de media de 18,4 mm, medie care a crescut si ea in ultima suta de ani de la 18,3 la 18,4 mm si toate folosesc acelasi cartus!!!) Inainte de inventarea propelentilor organici moderni, tragatorii erau limitati in performantele balistice ale armelor lor de folosirea pulberii anorganice (neagra, cu fum), propelent ce este caracterizat de viteze de ardere mai mici, putere calorica mai mica, energie degajata mai mica, presiuni de exercitiu mai mici, toate determinand o putere de aruncare a proiectilului mai mica. La acelasi diametru al tevii, marirea dozei nu era o solutie pentru ca impunea tevi mai lungi (ca pulberea sa arda in intregime) cu perete mai gros, mai grele si mai greu manevrabile. Cresterea diametrului tevii era mai eficienta si astazi stim de ce spatiul larg si scurt de depozitare al pulberii favorizeaza aprinderea rapida si arderea completa, cu randament mai bun. In acelasi timp, o teava mai groasa insemna o masa mai mare iar aceasta era limitata de caracterul portativ al armelor. Cele mai mari calibre fabricate au fost 0,5; 1; 2. Asta insemnand ca doza de alice cu care se tragea era de 2 livre~1 kg, respectiv 1 livra si 0,5 livre. Aceste arme erau, de fapt, niste tunuri mai mici. Desi puteau fi transportate de 1-2 oameni, nu se putea trage cu ele decat de pe afet sau un suport asemanator. Totusi s-au folosit la vanatoarea de pasari, la balta. Cel mai mare calibru portativ este calibrul 4 livra (~125 g) de plumb incarcatura la un diametru al tevii in jur de 24-25 mm. Se mai gasesc si astazi arme in acest calibru, chiar si arme moderne ! Cu un secol in urma se foloseau relativ frecvent la vanatoare in conditii grele (frig, umezeala) si la distante mari. Existau in comert cartuse fabricate in uzina, in USA fabricatia lor a incetat in 1905 si pana in 1920 s-au mai produs componente. Firma Eley-Kynoch din Anglia le fabrica si astazi, cu tub de arama sau carton, de ~110 mm lungime, 10 g de pulbere neagra si 85 g de alice sau proiectil unic sferic sau conic de pana la 120 g, incarcatura avand aproape 400 m/s viteza de plecare! Reculul, insa, e pe masura. Firma TOZ din Rusia a fabricat pana in 2006 o pumpaction in cal. 4 (desi, dupa unii era doar in cal. 6) construita din tevi de mitraliera de elicopter de 23 mm, uzate, realezate la 23,5 mm; camere de 80 mm, incarcatura de 80-90 g. Arma avea cam 4,5 kg cu teava de 700 mm. In prezent este interzisa pentru piata civila cam peste tot in lume. Armele au fost dezvoltate pentru armata si forte speciale iar proiectilul unic pentru ele trebuia sa strabata un bloc motor de masina la 50 m! Sir Samuel Baker, vestit vanator de animale mari in Africa si India, a folosit cu predilectie arme in acest calibru pana prin 1950. Calibrele 6 si 8 au fost urmatoarele calibre, mult folosite si ele pentru vanatoarea la pasari, la distante mari (Sa nu credeti ca distantele astea mari insemnau 100 m! Doar ~50 m! Un cartus modern trage mai departe si mai bine in cal 20 decat vechile 8.) Firmele americane au produs arme si cartuse pana prin 1925. Pentru calibrul 8, lungimea tubului varia intre 75 si 80 mm. Firma Eley-Kynoch le fabrica si azi, cu tuburi de 80 mm, ~ 60 g alice, pulbere fara fum. In arme cu tevi paradox , cal. 8 a fost foarte folosit la vanatul mare african si nu numai. O incarcatura clasica consta intr-un proiectil unic de 80 g, cu viteza initiala de ~ 450 m/s si energie de ~ 8500 J! Odata cu aparita pulberilor moderne, prestatiile necesare, obtinute din armele mai sus mentionate, au devenit posibile in arme de calibre mai mici astfel incat, aceste calibre au disparut aproape. Cele ce urmeaza sunt cele ce se folosesc astazi.

5 of 14

7/18/2011 3:41 PM

vinatorul.ro Vezi subiect - ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)

http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=5&t=2656

Calibrul 10 Este cel mai mare calibru produs in serie astazi. Remington fabrica o semi-automata, mai exista si o pump-action in productie. Cartuse se fabrica constant dar doar peste ocean. In Europa, calibrele mai mari de 12 sunt interzise acum la vanatoare nu si in Romania! Pana inainte de WWII aveau o mare raspandire, in special peste ocean iar in publicitatea epocii distanta eficace era anuntata in jur 90 m. In realitate, distanta lor eficace nu o depaseste cu mult pe cea a armelor in cal. 12. Dupa razboi, majoritatea armelor produse in USA erau facute cu tevi europene. Camerele armelor au pornit de la 65 mm si au ajuns pana la 89 mm iar incarcaturile de alice mergeau pana la ~ 60 g, pentru viteze initiale de maxim 450 m/s. Desi este o arma eficace pentru tirul la distante ce depasesc 50 m, continua dezvoltare a armelor in calibre mai mici a dus la disparitia lor din peisajul vanatoresc. Remington si Winchester mai produc cartuse in cal. 10, numai cu alice. Calibrul 12 Este cel mai folosit calibru cam in toata lumea. Cam 50-55% din vanzarile de arme lise sunt in acest calibru iar procentul se mentine constant de multi ani. Evolutia proiectilelor unice ca si anumite restrictii teritoriale in ceea ce priveste folosirea armelor cu tevi ghintuite fac ca acest calibru sa creasca in importanta odata cu folosirea pe scara din ce in ce mai mare si la vanatul mare. Fata de oricare alt calibru, 12 reuseste sa imbine cel mai bine caracteristicile armei cu eficacitatea incarcaturilor astfel incat armele in acest calibru sunt universale (desi nu ne place termenul!). Cartuse pentru acest calibru se gasesc in cea mai mare varietate, de la usoare (cu incarcaturi specifice cal. 20) pana la supr-magnumuri ce egaleaza si chiar depasesc cal. 10, trecand prin cele long range , high speed , dispersante, etc. Toate dimensiunile de alice se incarca, de la cele mai mici (~1 mm) pana la proiectile subcalibrate de 13-15 mm si o gama mereu extinsa de proiectile unice. Iar in practica, rezultatele obtinute cu munitii de la extremitatea gamei nu difera cu mult de cele obtinute cu calibrele obisnuite cu astfel de incarcaturi, 20 sau 10. Daca, prin absurd, s-ar elimina toate calibrele in arme lise pastrand doar unul, acesta ar fi, cu siguranta cal. 12! Calibrul 14 Armele in acest calibru s-au intalnit inainte de WWI, chiar si atunci rar. Prin 1920 mai exista o firma americana ce comercializa tuburi goale. Lungimea camerelor era de 60-65 mm iar incarcatura maxima rar atingea 32-33 g, obisnuit fiind sub 30 g, adica incarcatura obisnuita a cal. 16. Fata de acesta nu oferea niciun avantaj practic, nici in ceea ce priveste cartusul nici in ceea ce priveste dimensiunile armelor fata de cal. 12. Nicio firma nu mai produce astazi arme in acest calibru iar cartusele sunt piese de colectie . Calibrul 16 A fost odata ca niciodata, un timp in care acest calibru luase un avant ce parea de neoprit. Parea ca va depasi ca frecventa cal. 12. Perioada aceasta n-a durat prea mult. Desi prin anii 50 se estima ca armele in cal. 16 ar fi la paritate de numar cu cele in cal. 12, 25 de ani mai tarziu nu mai atingeau decat sub jumatate din numarul celor in cal. 12 iar numarul loc continua sa scada, astfel incat astazi putine firme mai ofera acest calibru in cataloage atat ca arme cat si ca munitii. Totusi, la cererea expresa a pietei, cativa din cei mai importanti producatori (Remington, Baikal) au reintrodus in cataloage arme in acest calibru. Cal. 16 era raspandit pentru ca oferea prestatii cam cu 5% mai discrete decat cal. 12 dar in arme mai usoare si mai manevrabile cu un recul ceva mai mic. Dezvoltarea aliajelor usoare si introducerea lor in constructia armelor a dus la anularea acestui avantaj. O alta cauza a disparitiei este si dezvoltarea calibrului 20, acesta preluand mare parte din functia lui 16. S-a ajuns astfel ca armele in cal. 20 sa le depaseasca numeric pe cele in cal. 16, ca sa nu mai vorbim de oferta de munitii. Traditional, incarcatura unui 16 era de 28 g, incarcatura oferita astazi in multe varietati de 20, in arme mai usoare si manevrabile si chiar mai elegante (caracteristica ce i se atribuia lui 16 in comparatie cu 12). Pare ca singurul loc in care 16-le ar fi sub 12 ca eficacitate este vanatoarea de pasari acvatice desi parerile sunt foarte impartite. Eu am fost tragator de 16 o viata si n-am simtit niciodata ca as avea rezultate mai slabe decat colegii cu 12. Am tras si cu 12, in multe variante si n-am simtit un avantaj major. Pare ca, pana la urma, este doar o chestiune de obisnuinta, eficacitatea teoretica a lui 16 fiind foarte aproape de a unui 12 normal . In prezent, incarcatura de alice in 16 a crescut, ajungand constant la 30-31 g iar clasicele 28 g aproape ca nu mai exista. Insa nici specialitatile prezente in cal. 12 sau 20 nu exista. Lungimile camerelor sunt de 65 sau 70 mm. Calibrul 20 Pare sa fie vinovatul de scaderea importantei cal. 16. Aparitia variantei magnum, cu tub de 76 mm si incarcaturi ce au ajuns de la 20-24 g la 32-36 g si chiar 40 g (adica un 12 minimagnum) a dat un branci serios calibrului 16. Se pare ca a existat si o arma vinovata cumva de aceste intamplari Savage 24, arma mixta in cal. .22 lr si 20 ce a introdus camera de 76 mm si a facut apreciat acest calibru. Un alt motiv ar fi diminuarea continua a speciilor mai mari de vanat (in special pasari) si indreptarea atentiei vanatorilor spre piese de dimensiuni mai mici unde 12 e mult prea mult. 20/76 face tot ce putea face 16 ba chiar ceva in plus. Insa este depasit net la capitolul proiectil unic unde masa mai mica a proiectilelor in cal. 20, chiar daca initial au o viteza un pic mai mare, le face sa piarda rapid din energie astfel incat, in tinta ajung sa descarce o cantitate de energie mult mai mica (chiar daca unii autori subliniaza penetrarea mai buna a proiectilelor in cal. 20). Exista chiar voci care intentioneaza sa interzica folosirea cartuselor cu proiectil unic in cal. 20 la vanat mare (caprior, lopatar, cerb, mistret). La ora actuala, dimensiunile camerelor cartuselor in armele ce-l folosesc ca si a tuburilor cartuselor prezente pe piata sunt 70 si 76 mm. Calibrul 24 Desi ca numar vine firesc dupa 16 si 20, este un calibru de care nu prea s-a auzit. In anii 30- 40 existau multe firme producatoare care-l ofereau in cataloage (Harington&Richardson avea o arma cu o singura teava iar Stevens oferea si arme cu doua tevi). Toate calibrele mai mici de 16 au aparut inca inainte de 1900 ca o oferta elitista , pentru cei pasionati de tirul dificil, la distante mici, la tinte si mai mici. Lungimea normala a camerelor era de 65 mm si incarcaturile aveau cam 16 g. In Europa mai exista si astazi firme producatoare, atat de arme cat si de munitii. Calibrul 28 A supravietuit WWII si a crescut repede dupa! Desi are aceeasi incarcatura ca si .410, o ofera la un tub mai scurt (aceeasi poveste ca 16 cu 20) asa ca se mai gasesc fanatici ai acestui calibru mai ales ca armele construite in acest calibru sunt un pic mai elegante decat cele in 36 sau .410 carora li se reproseaza tevile prea subtiri, ca tevile de pipa! Remington producea chiar o semi-automata super usoara in acest calibru iar la Constanta exista un TOZ 34 in cal. 28! (pacat ca e pe bascula de 12 iar tevile au peretele ca de carabina pentru a echilibra arma, la fel de grea ca cea in 12). Arme mai produc si Browning si mai multi producatori europeni, unii specializati in arme de mici calibre. Folosirea este aproape exclusiv la mici pasari dar si relativ frecvent la talere aruncate din mana! Calibrul 32 Iata un alt exemplu de calibru care nu a rezistat concurentei lui 28 si .410. In Europa era numit arma de vanatoare de 14 mm . Ultima referire intr-un catalog dateaza din 1937 catalog Stevens arma cu o singura teava. Astazi se fabrica doar la comanda iar munitii nu mai face nimeni. Lungimea tubului era de 70 mm iar incarcatura varia de la 14 la 18 g. era superior lui .410 cu tub de 70 mm dar net depasit de .410 magnum. Au existat cartuse chiar cu proiectil unic de 10 g. Astazi este obiect de colectie. Calibrul 410 (12 mm sau 36) In primul rand, este singurul calibru de arma lisa la care dimensiunea se exprima in miimi de inchi si nu in stilul clasic. Desi diametrul se suprapune peste calibrul 36 si mai este numit uneori 36 magnum, numele de .410 s-a impus. Dupa 12, 20, si 16 este cel mai raspandit calibru, la ora actuala. Si poate ca raspandirea lui ar fi fost si mai mare daca n-ar fi fost atat de scumpe cartusele (avand in vedere ca economia la pulbere si alice este mica in pretul global al cartuselor manopera costa tot atat ca la 12 pretul lor nu difera prea mult fata de al cartuselor in cal. 20 sau 12 astfel incat nu se poate spune ca se face o economie). Cartusul original in cal. 36 era lung de 70 mm si era considerat un cartus pentru copii ce deprind tragerea. In 1934 (cu aproximatie) Winchester a realizat modelul 42, pump-action, in acest diametru dar cu camera de 76 mm ducand cal. .410 la eficienta unui 28. Incarcatura maxima de ~20 g este in masura sa doboare cea mai mare parte din micile zburatoare la distante de 12-15 m (unii se lauda si cu rezultate la 30 m!). Sa spunem ca ar fi treapta urmatoare de dificultate a unui tragator obisnuit cu 20-ul. Astazi exista arme in acest calibru in toate configuratiile posibile la aproape toti fabricantii mari. Incarcaturile sunt cu alice de diametre pana in 3 mm, chiar si 3,5 mm dar exista si proiectil unic de 85-90 grains (~6 g). Bine-nteles ca nu se merge la mistret ba chiar nici la caprior cu acest proiectil dar se poate folosi cu succes la antrenamente, la tirul tip varmint la specii adaptate. Se poate dobora cu succes un iepure ce sta la distante de peste 50 m, mai ales tragand din arme dotate cu sisteme de ochire mai performante (vezi Savage 24, unde in combinatie cu .22 WM sau, mai noul .17MHR poate da satisfactii nebanuite la tir de

6 of 14

7/18/2011 3:41 PM

vinatorul.ro Vezi subiect - ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)

http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=5&t=2656

precizie pana la animale de dimensiunea unei vulpi exista chiar un tip de vanatoare la coioti unde se foloseste doar acest cartus!). In tarile unde legea permite este favoritul copiilor, se produce si se foloseste in toata lumea (mai putin la noi unde cartusele sunt chiar mai scumpe decat cele in 12 iar copii n-au voie cu arma in mana pana la 18 ani). O evolutie relativ recenta este aparitia pe piata de peste ocean a unor arme basculante, atat scurte cat si lungi ce pot trage cu .410 dar si cu .45 Long Colt din aceeasi teava unica. Si se pare ca a prins repede la public fiind accesibile ca pret si foarte distractive, nu numai eficiente. 9 mm Flobert cu alice Face parte dintr-o gama de cartuse cu percutie anulara dezvoltate de armurierul Flobert pe la inceputul secolului trecut si care cuprindea cartuse cu diametre de la 5 la 9 mm. Cartusul Flobert este la fel de raspandit ca .410 acolo unde se poate exersa (nu numai cu autorizatie si in poligon). Energia lui este atat de mica incat armele in acest calibru se vand la liber in mai toata Europa. Varianta cu tub mai lung, de ~ 30 mm poate gazdui si cateva alice iar cartusul poate dobora o vrabie de la 5-10 m, ba chiar un porumbel la aceeasi distanta. Desi a cazut un pic in uitare prin anii 50- 70, astazi are o revenire in forta datorata tocmai libertatii cu care se pot achizitiona arme si cartuse in acest calibru. In Europa civilizata , in zonele rurale, exista multe astfel de arme si sunt folosite cu predilectie la combaterea daunatorilor din curte ca si la sedinte distractive de tir cu ocazia unei iesiri la iarba verde (legea impune doar pastrarea unei zone de siguranta in spatele tintelor!). Pentru cei care doresc date mai exacte privind diametrele tevilor, atat in mm cat si in inchi, o scurta cautare Google va poate oferi mult mai multe informatii decat am pus eu aici. N-am avut intentia de a termina subiectul ci m-am mentinut in acelasi 'A,B,C'. Cu speranta ca v-am oferit o lectura instructiva, Vio. P.S. dedicat invataceilor dar si celor foarte stiutori Cautand termeni pentru dictionarul in lucru am descoperit o chestie, nu chiar asa de surprinzatoare daca stai bine sa te gandesti. Juxtapuse inseamna de fapt una langa alta (chiar si in DEX) fara a preciza numarul si pozitia relativa a obiectelor astfel alaturate. In terminologia anglosaxona, germana si italiana, termenul defineste oricare din armele cu mai mult de o teava sudate impreuna. Pentru ceea ce numim noi juxtapusa (doua tevi alaturate in planul orizontal) ca si pentru toate celelalte configuratii exista termeni mai mult sau mai putin specifici, mai mult sau mai putin cu inteles care sa trimita la configuratia armei. Numai in limba franceza termenul este folosit cu intelesul de la noi dar pentru ca are in dictionar o alta explicatie decat la noi si anume cea de a alatura in plan orizontal. In dictionarul roman termenul cel mai apropiat este juxtalinear dar trimite cu gandul (fara a fi precizat in intelesul din dictionar) la alaturare de-a lungul. Probabil ca juxtapus a fost preluat mot-a-mot din franceza fara a i se sti semnificatia corecta si i s-a atribuit o alta semnificatie, mai generala, cuvantul romanesc care defineste aceasta punere impreuna in acelasi plan orizontal sau aproape fiind alaturate , suprapuse fiind rezervat planului vertical preluat corect tot din franceza . In ceea ce priveste terminologia care descrie armele, l-am adoptat asa cum era in franceza dar este eronat fata de dictionar. Ne aflam astfel in fata unei dileme. Hai sa cautam si noi un nume pentru una dintre cele mai folosite arme! Sau ramanem la cele existente deja si eronate (centrala, juxtapusa)? violiv Veteran Mesaje: 3517 Membru din: 18 Iul 2006, 10:11 Locaie: Constanta Sus de peace pe 18 Mai 2007, 08:38 EXCELENT articolul Bravo Violiv Peace

peace Membru important Mesaje: 166 Membru din: 08 Mai 2006, 15:37 YIM Sus de petrica pe 18 Mai 2007, 08:41 Multumim mult. petrica Sus de violiv pe 18 Mai 2007, 09:27 Apropo de 'centrala'. Se pare ca acest nume nu este chiar atat de eronat pe cat credem. Am discutat cu un batran vanator moldovean (aproape 80 de ani), in tinerete discipol al lui Sadoveanu. Mi-a explicat etimologia, cel putin prin partile lui, a acestui termen. De mult, pe cand aparusera prin Bucovina primele arme in configuratie cu tevi suprapuse, pentru a le diferentia de mai vechile cu doua tevi 'obisnuite', acestora din urma li s-a spus 'cu sina pi sentru!" (citeste: cu sina de ochire pe centru, adica intre cele doua tevi) si 'centrale' a fost doar o prescurtare a numelui acesta un pic prea lung. Cand m-am apucat de vanatoare, majoritatea vanatorilor batrani foloseau acest termen pentru a descrie lisa cu doua tevi in acelasi plan orizontal si 'bock' pentru cea cu doua tevi suprapuse - arme destul de rare in zona mea chiar si in anii '80. Cei mai 'scoliti' si mai pretentiosi in exprimare folseau termenii 'juxtapuse' si 'suprapuse' cu referire la modul de dispunere a tevilor si nu neaparat ca un nume pentru arma. Imi amintesc ca, pe cutia de carton in care a cumparat tatal meu IJ-ul 27, prin 1985, inafara de numele scris cu chirilice mai era trecut doar 'bockdopell flinte fur die jagd model 27-E'! Cred ca influenta mare austro-ungara si-a spus cuvantul in adoptarea acestui nume si nu a celui folosit de inventatorul J.M.Browning: 'over and under' spre deosebire de pustile cu doua tevi alaturate numite 'side by side' in limba lui. Poate vreun cunoscator de limba germana sa stie de unde provine denumirea germana.

7 of 14

7/18/2011 3:41 PM

vinatorul.ro Vezi subiect - ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)

http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=5&t=2656

Subiectul ramane deschis, astept si alte pareri. violiv Veteran Mesaje: 3517 Membru din: 18 Iul 2006, 10:11 Locaie: Constanta Sus de Ghinda pe 18 Mai 2007, 10:30 Tot moldoveanul Interesanta chestie cu originea Ghinda Veteran Mesaje: 3913 Membru din: 14 Dec 2006, 22:35 Locaie: Bucuresti Sus de Marius pe 18 Mai 2007, 11:05 violiv scrie:Subiectul ramane deschis, astept si alte pareri.

Intr-o anumita zona a tarii, armelor cu tevi lise li se zicea "arme civile". http://www.arw.ro/marius/ Marius Veteran Mesaje: 2649 Membru din: 03 Aug 2004, 21:09 Locaie: Bucuresti Sus de petrica pe 18 Mai 2007, 11:07 ..noi mai le zicem si "lopata" petrica Sus de Cristi pe 18 Mai 2007, 13:10 Pai sa-l lamurim! Denumirea de "centrala" vine de la sistemul de dare al focului. Percutia centrala a coexistat o vreme cu cea laterala (Lefaucheux), si de aici diferentierea. Pustile cu percutie laterala Lefaucheux au disparut in timp, iar vanatorii au ramas cu "centralele" Tot in timp, au uitat de ce le ziceau asa,si au inceput sa improvizeze cand erau intrebati !

Cristi

8 of 14

7/18/2011 3:41 PM

vinatorul.ro Vezi subiect - ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)

http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=5&t=2656

Veteran Mesaje: 1940 Membru din: 09 Mar 2004, 11:03 Sus de Ghinda pe 18 Mai 2007, 13:21 Ai dracu' moldovenii! Au furat patentul! O fi si o bruma de adevar, ca prea se potriveste cu dialectul Ghinda Veteran Mesaje: 3913 Membru din: 14 Dec 2006, 22:35 Locaie: Bucuresti Sus de Cristi pe 18 Mai 2007, 21:46 Pai alaturate sunt si tevile suprapuse! In engleza (Webster dictionary) juxtaposed = to place side by side , adica a plasa (orice, inclusiv tevi) una LANGA alta , in timp ce superposed =inseamna a plasa una PESTE alta . Limba romana a preluat natural, datorita usurintei exprimarii, cred, varianta franceza. Sper sa nu urmam exemplul Junimistilor care doreau o limba romaneasca atat de pura incat sperau sa se spuna la cravata "gatlegau"

Cristi Veteran Mesaje: 1940 Membru din: 09 Mar 2004, 11:03 Sus de violiv pe 19 Mai 2007, 12:15 Si la batista: 'nassuflau'! violiv Veteran Mesaje: 3517 Membru din: 18 Iul 2006, 10:11 Locaie: Constanta Sus de Marius pe 19 Mai 2007, 18:21 in loc sa nicu.m scrie:ne cramponam neaparat de dictionare. mai bine iesim mai des la vanatoare! PS Nicu, esti nascut in 61? http://www.arw.ro/marius/ Marius Veteran Mesaje: 2649 Membru din: 03 Aug 2004, 21:09 Locaie: Bucuresti Sus de razvy pe 19 Mai 2007, 20:28 Marius scrie:in loc sa nicu.m scrie:ne cramponam neaparat de dictionare. mai bine iesim mai des la vanatoare! PS Nicu, esti nascut in 61?

9 of 14

7/18/2011 3:41 PM

vinatorul.ro Vezi subiect - ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)

http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=5&t=2656

Asa e, ai dreptate dar........ e bine sa se stie expresia corecta a unei caracteristici, daca vorbim aceasi limba facem economie de dictionare, nu ? Hunt Safe razvy Veteran Mesaje: 1075 Membru din: 09 Ian 2006, 08:59 Sus de violiv pe 20 Mai 2007, 20:33 Si pentru ca denumirile se pare ca le-am lamurit hai sa continui in topicul subiectului cu niste notiuni despre: eficienta proiectilelor De ce mor animalele impuscate ? Indraznesc sa scriu acest articol in incercarea de a elucida, pentru cei interesati, aceste doua probleme, strans legate si cu care ne confruntam in fiecare zi de vanatoare. In primul rand, voi incerca sa explic, cat mai pe intelesul tuturor, de ce mor animalele impuscate. Poate asa vom intelege mai bine ce se petrece de fapt in etapa numita in literatura balistica terminala , adica efectul proiectilelor in tinta. Decesul unui organism (de la cele unicelulare, pana la mamifere si, implicit om) in urma unui traumatism se produce, in esenta, ca urmare a receptionarii de catre acel organism a unei cantitati prea mare de energie, intr-un timp prea scurt, dincolo de limita de toleranta naturala. Energia receptionata poate fi fizica (mecanica, luminoasa, radiatii ionizante, electricitate, etc.) sau chimica (dezinfectantele in cazul microorganismelor, de ex.) Ma voi ocupa in cele ce urmeaza de transferul de energie mecanica asupra unui organism, adica despre ceea ce se petrece cand proiectilul (proiectilele) isi ating tinta. Fiecare organism este capabil sa suporte transferul unei anumite cantitati de energie mecanica, intr-o anumita unitate de timp. De exemplu: energia transferata de un maseor in timpul unei ore de masaj este echivalenta cu cea transferata intr-o fractiune de secunda de pumnul unui boxer de categorie grea in falca unui adversar. Masajul este relaxant iar pumnul poate fi mortal! Din acest exemplu mai rezulta ceva: localizarea punctului in care se descarca energia este la fel de importanta. O anumita cantitate de energie concentrata intr-un punct are efecte traumatice mult mai mari decat aceeasi cantitate dar disipata pe o suprafata mare. Localizarea pe corpul unui animal a descarcarii de energie are importanta si prin topografia respectivului organism localizarea diferitelor segmente ale corpului si a organelor vitale. Avand in vedere ca ne ocupam de durate de transfer foarte mici, de ordinul milisecundelor, de suprafete de contact de ordinul milimetrilor patrati, rezulta ca respectiva cantitate de energie receptionata de organismul in cauza nu trebuie sa fie foarte mare pentru ca acesta sa sufere injurii severe. Fiind vorba de un transfer mecanic de energie, prin interactiunea dintre proiectil si corpul animalului, energia la impact se supune legilor mecanicii clasice: E=1/2x M x V2 s.a.m.d., notiuni arhiexplicate in toate tabele si capitolele de balistica. Dar cum face acest transfer de energie sa produca injuriile este mai putin explicat. Tesuturile animale au o anumita rezistenta la traumatisme, rezistenta determinata de constructia organismului in mileniile de evolutie si de adaptare la mediu. In momentul in care aceasta rezistenta este depasita, proiectilul va produce injurii tesuturilor, organelor aflate sub zona de impact, cu sau fara depasirea barierelor naturale de aparare. Cat de mare trebuie sa fie energia proiectilului, in conditiile deja aratate (viteze mari, suprafete mici de contact), pentru a produce leziuni de amploare care sa determine moartea animalului, este un parametru care depinde de multe variabile: - mijloacele naturale de aparare ale animalului: o tegumente, par, penaj, platose cornoase, etc. - topografia zonei de impact organele subjacente: o un proiectil care intalneste un organ vital (creier, inima, vase mari de sange) in imediata proximitate a locului de intrare in organism va avea nevoie de o energie mai mica decat daca este nevoit sa pargurga o distanta mare prin corpul animalului, o un proiectil care nu intalneste nici un organ vital in cursa lui prin corpul animalului va avea nevoie de o energie mult mai mare si nu numai atat, va trebuie sa si cedeze aceasta energie in corpul animalului, - starea de activitate a animalului e in repaus sau fuge cu viteza maxima: o muschiul in activitate are nevoie de o cantitate de peste 10 ori mai mare de sange decat muschiul in repaus; impactul proiectilului intr-un muschi activ va determina o leziune mult mai severa, - unghiul sub care proiectilul loveste animalul: o un proiectil cu traiectoria perpendiculara pe tinta are nevoie de energie mai mica decat un proiectil care loveste tinta oblic (pana la limita ricoseului, posibil si intalnit) E foarte adevarat ca toata aceasta teorie nu si-ar avea rostul daca am intentiona sa distrugem efectiv tinta. Aplicam o cantitate cat se poate de mare de energie si am rezolvat. Scopul nostru, insa, este sa administram tintei o cantitate ideala de energie, in locul ideal, conservand cat mai mult din corpul acesteia. Adica sa evitam ceea ce vanatorii de limba engleza au numit over kill . Ca urmare, lovitura ideala ar fi cea care loveste tinta intr-o zona vitala, cu un proiectil care descarca in traseul sau prin corpul animalului toata energia cinetica stocata, provocand cat mai putine daune tesuturilor din jur. Sa vedem un pic si traseul proiectilului in tinta, ce face acesta practic. Pe masura dezvoltarii armelor, odata cu toate stiintele, nenumarati aomeni de stiinta au studiat aceasta problema. In secolul trecut, odata cu dezvoltarea posibilitatilor de investigatii au aparut si primele concluzii. Acestea s-au cristalizat in urma numeroaselor razboaie care au scuturat planeta, dar si a numeroaselor experimente care urmareau inventarea unor arme, proiectile cat mai eficiente. In ultimii ani ai secolului trecut era la mare pret urmatoarea teorie: un proiectil poarta inaintea lui o coloana de aer pe care o deplaseaza cu viteza lui, efect cu atat mai important cu cat proiectilul are o viteza mai mare. In momentul impactului tinta este penetrata de aceasta coloana de aer, urmata indeaproape de proiectil. Coloana de aer patrunde o distanta limitata in tinta, orificiul de intrare este etanseizat de proiectil care va produce practic explozia acestui volum de aer in tinta. Leziunile produse de aceasta explozie au fost apreciate la ~25%. Cercetari moderne in balistica terminala, in special cele desfasurate de diferitele departamente ale Politiei americane dupa momentul 11 septembrie, cercetari care urmareau obtinerea unor proiectile cu energie mare dar care sa-si descarce aceasta energie cat mai rapid dupa impact (sa poata fi folosite in siguranta in avioane, sa nu treca prin tinta ranind alte persoane sau deteriorand structura avionului) au aratat, colateral, ca acest efect de explozie sus mentionat este mult supraapreciat. In consecinta, studii minutioase au aratat ca 99% din efectul in tinta se datoreaza proiectilului in sine, cu atat mai mult cu cat proiectilul are o viteza mai mare in momentul impactului astfel, un proiectil de cal .22 lr testat in gelatina balistica, produce la 75 m o marca a acestei camere de explozie mai evidenta decat la 25 m, unde viteza de impact este mare, chiar daca penetreaza pe o distanta mai mica. Cu cat viteza este mai mare fata de viteza sunetului cu atat aceasta coloana de aer transportata in fata proiectilului este mai mica. S-au evidentiat insa mult mai bine efectele undei de soc transmise in tinta in momentul impactului. Unda de soc este foarte asemanatoare cu imaginea oferita de lovitura initiala la biliard atunci cand bilele isi transmit una alteia, in intregul aranjament, efectul loviturii receptionata doar de una din ele. Cum anume influenteaza aceasta unda de soc producerea de daune in corpul tintei este insa extrem de variabil. Un proiectil de viteza mare, diametru mic, profil foarte ascutit, care patrunde in corpul animalului printre coaste, strabate intreaga cavitate toracica si iese tot printre coaste, lovind in traiectorie inima lasa in urma un efect al undei de soc minim dar animalul va muri cu siguranta poate nu in foc dar la foarte scurt timp dupa receptionarea loviturii. Acelasi proiectil, daca intalneste omoplatul la intrarea in corp va genera o unda de soc foarte ampla transmisa pe o suprafata mare si destul de mult in profunzime in acest caz intervine efectul de gong al osului dur si de suprafata mare intalnita, totusi, animalul poate ramane in picioare in momentul receptionarii focului iar proiectilul, mai ales daca este unul blindat, poate strabate in intregime tinta. In situatia cand intalneste subtirele perete abdominal apoi intestinele, care au un mare continut lichidian, acelasi mic proiectil determina o unda de soc foarte ampla datorata transmiterii undei foarte eficiente prin

10 of 14

7/18/2011 3:41 PM

vinatorul.ro Vezi subiect - ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)

http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=5&t=2656

mediul lichidian. Totusi, o mica parte din unda de soc initiala poate fi receptionata si transmisa mai departe de mediul lichidian pentru ca unda are o viteza limitata si destul de mica. Un proiectil de masa mai mare si viteza mai mica, chiar la paritate de energie in momentul atingerii tintei, determina in acelasi abdomen o unda de soc foarte ampla astfel incat, desi orificiul de intrare e mic si nu exista orificiu de iesire, la deschiderea abdomenului victimei se constata prezenta de leziuni extinse in toata masa intestinelor. Acelasi proiectil greu si lent, intalnind omoplatul poate darama efectiv animalul din picioare semanand mai mult la efect cu lovitura unui baros decat a unei sageti. (Tatal meu a doborat un caprior tragand cu bila crestata la circa 30 m iar capriorul a fost lovit razant, exact in ceafa proiectilul a barbierit efectiv blana pe o portiune de 2/0,5 cm dar pielea era abea atinsa si capriorul a cazut in foc fulgerat. In WWII, germanii au dezvoltat o arma cu aer precomprimat ce tragea un proiectil greu, de aproape 2 cm diametru, cu viteza in jur de 100 m/s, proiectil cu care un om putea fi omorat la 25-30 m fara sa ramana mai mult de o echimoza pe piele, cu conditia sa fie lovit in torace, gat sau cap. Astazi sunt multe armele numite traumatice ce folosesc aceleasi proiectile de diametre mari, lente, care nu penetreaza tesuturile dar transmit o unda de soc capabila sa doboare un adult.) De aproape 100 de ani s-au incercat nenumarate retete pentru obtinerea PROIECTILULUI IDEAL. Ca acesta nu a fost obtinut o stim cu totii. Ca intotdeauna, atunci cand exista nenumarate variante (de ex. tratamentul cheliei ), nici una nu este perfecta, poate nici buna. Sunt cunoscute numeroase cazuri de tipuri de proiectile, calibre, cartuse, etc, lansate cu mare fast si abandonate ca dovedindu-se departe de eficienta laudata de producatori. La fel cum sunt proiectile norocoase , nascute cu zeci de ani in urma si care n-au reusit sa fie inlaturate de cele mult mai tinere, avand un efect in tinta foarte bun. Alegerea proiectilului cel mai potrivit nu este deloc usoara si trebuie sa tina seama de multitudinea de parametrii balistici interni, externi si terminali ca si de conditiile de mediu pe langa, bine-nteles specia de vanat careia ii este destinat. Pentru a usura aceasta alegere, in spiritul epocii moderne care incearca sa catalogheze, sa exprime in cifre cat mai mult din ceea ce ne inconjoara, s-au imaginat numeroase numere care sa caracterizeze proiectilele atat in ceea ce priveste comportamentul in aer cat si comportamentul in tinta. Termeni ca: coeficient balistic, densitate sectionala, putere de stopare, putere de ucidere , ca si multi altii nu reprezinta decat o tentativa a celor ce au aflat cate ceva despre aceasta stiinta de a trimite mai departe aceste cunostinte scurtcircuitand cumva experienta practica. Invataceii au tendinta de a citi mai mult si de a experimenta mai putin, luand de bune cele citite si, odata ajunsi in situatia de a le pune in practica obtin rezultate mult sub cele scontate. Nu spun ca nu trebuie citit, nu spun ca nu trebuie cuantificat cat mai mult astfel incat termenii de comparatie sa fie sustinuti de cifre (doar sunt cele mai exacte) dar nu trebuie facut din teorie o Biblie ci doar un pas in aflarea adevarului . Numai practica personala este cea care sa ne intareasca convingerile chiar daca pentru debut este necesar sa si citim un pic. Avand in vedere ca despre tipuri de proiectile si destinatie ca si despre diferite zone ale corpului si efectul loviturilor s-a mai discutat, ma opresc aici. violiv Veteran Mesaje: 3517 Membru din: 18 Iul 2006, 10:11 Locaie: Constanta Sus de violiv pe 21 Mai 2007, 09:24 Astept intrebari sau pareri cu draga inima, de la oricine! Mai ales ca acest subiect este foarte 'subtire' ca bibliografie. Mai nimeni din cei care au studiat asta nu pune in circulatie informatii amanuntite - chiar poze cu aspectul traiectoriei in gelatina balistica se gasesc foarte greu si nu intotdeauna sunt multumitoare. Pentru munitia de pistol sunt mult mai multe date decat pentru cea de vanatoare. Cea mai mare parte din ce am scris este 'personala' si se bazeaza pe experienta mea dobandita la examinarea pieselor impuscate - sa spunem ca formatia de chirurg ma ajuta un pic dar aspectul ranilor de glont este ceva cu care un chirurg in Ro se confrunta foarte rar, anatomia animalelor este superpozabila pe cea a omului doar la modul general si orice informatie in domeniu este bine-venita. Dincolo de aspectul 'mai putin placut', fotografii ale plagilor provocate ca si detalii privind conditiile in care a fost doborata piesa ar fi de foarte mare ajutor pentru toti. Nu intentionez sa detin monopolul acestui subiect, cred doar ca ne-ar prinde bine sa avem cat mai multe exemple practice - pana la urma chiar si marii producatori de munitie apeleaza la vanatori pentru a dobandi cat mai multe informatii despre munitiile comercializate. Cu multumiri anticipate 'colaboratorilor', Vio violiv Veteran Mesaje: 3517 Membru din: 18 Iul 2006, 10:11 Locaie: Constanta Sus de petrica pe 21 Mai 2007, 10:18 ..recunosc ca si eu ti-am pus intrebari pe privat,dar poate e bine ca de acum inainte sa iti punem intrebari chiar aici ,caci de multe ori invatam din intrebarile altora,eu sunt subiecte pe care nu a mai trebuit s ale intreb din cauza ca deja cineva a trecut prin asta. petrica Sus de nanuk pe 24 Mai 2007, 12:06 M-am intors.... 1. Legat de socul initial si unda de soc care ar incarca centrii nervosi peste limita.... S-au testat munitii frangibile, care e de presupus ca au un efect devastator fara riscul suprapenetrarii sau al ricoseelor.... si "baietii" s-au afisat cu un ditamai porcul mistret ucis cu un 9mm (x18) Evident, nu in ceafa. Mai apoi au scos si o serie de munitii asemanatoare pentru carabine. Ar fi socul suficient pentru vanat, sau miiile de asa-zis schije sa cauzeze un blocaj nervos permanent? 2. Proiectilele FMJ nu traverseaza tinta ca o raza laser. Se rostogolesc si cauzeaza cavitati temporare uriase. In special cele fabricate de rusi, care au buzunarasul de aer din varf.... cum se compara energia descarcata la "deschiderea" unuia proiectil cu varf moale fata de cel FMJ? Exista vre-un avantaj in descarcarea acestei energii la intrare pentru a crea o unda de soc ampla, sau se prefera o descarcare profunda, pentru a transmite energia catre organele altfel protejate de grasime/ schelet/ etc? 3. La fragmentare.... multi spun ca prefera o rana unica, simpla. Altii prefera fragmentarea. (Nosler Partition isi pierde partea anterioara din miez - prin design, in timp ce A-Frame este legat chimic). Care ar fi implicatiile acestei fragmentari dpv al timpului de expirare al animalului, pierderea folosintei mai multor organe afectate de fragmente.... Este de preferat sangerarea masiva dintr-o singura rana, sau o sangerare multipla? Se exclud fireste considerente legate de bucuria de a musca dintr-o bucata de glont, sau inconvenienta macelarului de a trebui sa taie mai multa carne distrusa....

11 of 14

7/18/2011 3:41 PM

vinatorul.ro Vezi subiect - ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)

http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=5&t=2656

4. Efectul taietor al petalelor unui glont este de preferat unei rezistente sporite - care genereaza "valul de energie" ? 5. Eu prefer sa trag asupra unui animal care nu stie ca sunt acolo. Rar se misca de pe loc. Cele constiente ca sunt urmarite insa au tendinta s-o ia la sanatoasa, chiar lovite in inima din plin. Cat de rapida e descarcarea de adrenalina? Ce efect are asupra circulatiei si mai ales.... ce efect are asupra carnii? 6. Am citit in Manualul Vanatorului ca este recomandata despartirea masculilor speciei vanate de testicolele lor imediat ce acestia au expirat.... Poti elabora putin pe acest subiect? Eu nu am practicat-o niciodata si in carte e doar amintita. 7. Intorcandu-ne la subiectul initial.... Sunt dovezi despre asa numita explozie generata de suprapresiune din vasele de sange (cavitatia produsa de proiectil si/sau energia tranmisa prin soc unor vase de sange catre creier sau inima)? Weatherby era un mare sustinator al "socului hidrostatic". Au peretii vaselor suficienta elasticitate sa preia sarcina..? (cele din jurul inimii....dar cele din creier?) Sa nu uitam ce poate face un anevrism . Sper ca nu sunt prea multe, dar rar ajunge omul sa discute lucruri din astea cu cineva care e de specialitate. nanuk Sus de violiv pe 25 Mai 2007, 00:33 O sa-ncerc sa-ti raspund, nu neaparat in ordinea intrebarilor si nu cred ca la toate (de-as sti chiar tot ce-as mai face?) In privinta munitiilor frangibile, de multa vreme se studiaza. (chiar si bilele legate cu sarma s-ar comporta asa). Cred ca printre primele cu astfel de efecte devastatoare au fost proiectilele umplute cu mercur (candva prin WWI parca au aparut). Dincolo de masa mai mare la acelasi volum, cu beneficiile legate de mentinerea vitezei, a traiectoriei si energiei, efectul lor in tinta este fulminant. Proiectilul se sparge si imprastie mici picaturi, chiar microscopice, fiecare insa avand masa si energie. Efectul in tinta este atat de dramatic incat au fost in scurta vreme interzise. In urma cu 15-20 de ani, mai traia in Canada (inainte sa-l lichideze Mossad-ul) un inginer balistician genial. Printre alte chestii, se pare ca este inventatorul proiectilelor cu teflon (care trec si prin kevlar-ul vestelor super ) dar si al celor umplute cu lamele extrem de fine din nu stiu ce metal care se comporta in tinta ca mercurul o zona mare in jurul portii de intrare se transforma in tocanita . Ambele sunt interzise la ora asta. Politia aerului tocmai a adoptat niste proiectile pentru munitie de pistol ogivale, cu blindaj complet, cu mici striatii axiale, cu baza de plumb dar cu varful continand o biluta de cauciuc. Asta determina expansiunea foarte rapida intr-o tinta de densitatea omului, nu-l strabate, il pune jos dar nici nu strabate un geam al avionului in caz de ratare. Nu socul determinat de stimularea a foarte multe terminatii nervoase era cauza decesului in cazul folosirii de proiectile cu fragmentare mare ci distrugerile locale masive. Acest soc apare cand sunt stimulati receptori sensibili (cum sunt cei din piele, organele interne avand mult mai putini receptori pt durere) nu neaparat pe o arie corporala mare ci pe o arie de proiectie cerebrala mare (pe creier, proiectia receptorilor de pe degetul mare de la mana si de pe penis depasesc din aria corticala a sensibilitatii intregului corp). Stimularea simultana produce blocarea creierului, ca reflex de supra-sarcina. Asta se intampla in cazul tragerilor cu alice ce intalnesc simultan o arie corporala mare. Blocajul poate fi reversibil sau nu. In cazul proiectilului unic, mai rar sa se intample asta. Ori il pune jos pumnul tras ori o lovitura foarte precisa. In ceea ce priveste efectul in tinta, cred ca ar fi bine sa separam (poate un pic artificial) doua mari categorii: 1. este atins un organ vital si aici exista diferente. Lovirea sistemului nervos central (creier si maduva) determina moartea instantanee in mod sigur daca este atinsa baza craniului, determina animalul sa cada in foc daca este atinsa maduva spinarii (dar poate sa nu moara) si, de cele mai multe ori, daca este atins creierul (sunt citate cazuri cu leziuni cerebrale care au plecat mai departe pret de cateva zeci de metri). Lovirea inimii provoaca rar moartea instantanee dar nici mult nu se mai duce pierderea efectului de pompa al inimii determina adormirea creierului din cauza lipsei de oxigen in 1-1,5 min. Implicarea mai mica a inimii este compatibila cu supravietuirea chiar pe perioade mai lungi dar rar se intampla sa fie strict inima implicata, ea fiind aproape complet invelita de plamani lateral si de ficat-stomac spre abdomen. Plagile aici determina moartea dar poate sa nu fie instantanee se comporta ca un animal ce moare prin hemoragie. Lovirea organelor abdominale nu determina moartea instantanee decat daca doza de energie primita este foarte mare (un proiectil prea mare pentru specie ex. personal: iepure lovit in abdomen cu 30-06 expansiv). Daca nu loveste decat intestine moare greu. Ficat, rinichi, splina toate sunt organe foarte bine irigate cu sange si va muri in urma hemoragiei dar poate trai pana la 2 zile cu ficatul gaurit (ex. personal: caprior cu alica de 9 mm ce i-a strabatut ficatul, gasit la ~ 36 ore, inca viu dar nu mai putea fugi). Vasele mari sunt un subiect particular. Vase mari inseamna vasele ce pleaca (sau vin) de la inima, axul arterial si venos abdominal, al gatului si ale membrelor. O plaga in oricare din acestea determina hemoragii masive cam in 5 min. animalul pierde suficient sange cat sa nu mai posede destul pentru o circulatie eficienta si va muri dar, in acest timp, poate sa se duca departe. Explozia lor datorita undei de soc cred ca se poate produce doar foarte in apropierea originii undei. In general, desi nu par, sunt structuri rezistente, mai ales la presiune si mai putin la intindere. Artera aorta, la plecarea din inima, suporta presiuni care ar sparge un tub de sticla cu peretii dublii ca grosime si-si poate creste diametrul sub influenta presiunii din interior cu pana la 50% (vorbim de vase normale, animalele salbatice nu prea au timp sa faca ateroscleroza!). La presiunea exercitata de afara se comporta bine, pana la o limita. O unda de presiune transmisa prin interiorul vaselor de sange prin efect de val inainte spre corp sau inapoi spre inima, care sa determine explozia vaselor sau infrangerea rezistentei supapelor inimii se poate intampla dar este caracteristica caderilor de la inaltimi mari energia unui proiectil mult mai greu decat cel dedicat speciei (brenneke la iepure sau, poate, caprior) ar putea face asta. Insa, peretele vasului se poate strivi sub actiunea fortelor si atunci se comporta ca un cauciuc caruia i-a cedat insertia metalica va exploda curand (se rupe in doi timpi). Se mai poate rupe in cazul unei actiuni indirecte, forta este transmisa spre vas dar prin intermediul altor tesuturi, fara ca acestea sa fie distruse dar, la fel, este specifica loviturilor cu mase mari, de viteze mici, pe arii relativ mari din corp (ex.: o bata aplicata pe fata interna a coapsei unui om poate determina ruperea vaselor de sange ale piciorului iar la piele sa fie cel mult o julitura). Anevrismul este situatia naturala cand vasul si-a pierdut insertia si, la un moment dat, se rupe. In creier are efectele pe care le are nu prin hemoragia (mica) ci prin faptul ca determina cresterea presiunii in interiorul unei cavitati inchise si striveste practic restul creierului, care nu-si mai face treaba; la un vas al bratului, se rupe, sangereaza, se umfla locul, doare dar ajunge la spital si este tratat cu succes. 2. nu este atins niciun organ vital cu consecinte imediate dar rana produsa este suficienta ca animalul sa nu supravietuiasca rani in portiuni cu mase musculare mari, cu dilacerari largi de tesuturi, cu hemoragie (nu in valuri) care va duce, in final, la moartea animalului. La fel, rani in abdomen, care intereseaza numai intestinele. Sunt cazurile cele mai neplacute, cand animalul in suferinta poate merge kilometri buni, cand nu mai e gasit si moare in chinuri. Pana aici m-am referit la situatiile in care animalul este impuscat cu un proiectil de energie dedicata . Ideal ar fi ca un proiectil dedicat sa loveasca animalul in sistemul nervos central. Cand proiectilul are o energie mult mai mare decat cea necesara doborarii piesei respective, cand aceasta energie se bazeaza mai mult pe masa decat pe viteza, animalul moare aproape indiferent de unde ar fi lovit, chiar daca proiectilul nu descarca in tinta decat o parte din energia lui. De asta merge .308 sau 30-06 la caprior, chiar cu proiectile de 8 g, pentru ca rar se-ntampla sa nu moara, chiar lovit intr-o coapsa spate, fara interesare de organe vitale si chiar cu proiectil neexpansiv. Ideea este, insa, sa nu produci distrugeri inutile tesuturilor si atunci trebe sa folosesti unul din calibrele dedicate mai mic dar mai bine tintit. Din acest punct de vedere, cea mai sensibila zona, la animalele care-l au, este gatul (mai greu la mistret ca nu prea are!). Oriunde, de la baza gatului la baza craniului, in orice fel ar intersecta proiectilul gatul, animalul va muri si chiar foarte repede (si aici exista exceptii care sa intalneasca regula proiectil finut ce a trecut milimetric printre vase, interesand numai calea aeriana iar animalul a plecat bine de tot). Intr-un muschi in repaus circula de 10 ori mai putin sange decat intr-un muschi in activitate maxima. O rana intr-o coapsa la un animal ce fuge de ceva vreme va determina distructii mult mai mari decat la unul ce sta (prin efectul de val al socului amplificat de continutul mare lichidian dar si prin faptul ca un muschi lovit in contractie se rupe mai mult decat unul relaxat). In ceea ce priveste efectul descarcarii de adrenalina, trebe sa ai in vedere ca hormonul este secretat undeva in abdomen si trebe sa ajunga la inima si creier prin circulatie dureaza minute. Partea ascunsa este faptul ca exista depozite mici acolo unde e nevoie si acestea se elibereaza si-si fac efectul in secunde sau fractiuni (cand te sperie copii ascunsi dupa usa iti sare si inima-n gat pe loc) asta facand ca organismul sa poarta reactiona instantaneu. Daca animalul a fost speriat de ceva vreme, alearga tare de un pic de timp, deja si-a facut efectul si adrenalina din circulatie: creierul, inima lucreaza din plin, vasele de sange stau sa explodeze, programarea este atat de implementata incat poate continua sa alerge si fara cap nu numai cu un glont in inima, desi ranile produse de proiectil sunt de amploare mai mare decat la un animal ce sta. In ceea ce priveste efectul asupra gustului carnii e cam asa: muschiul in activitate intensa poate lucra pe datorie , adica poate produce mai multa energie

12 of 14

7/18/2011 3:41 PM

vinatorul.ro Vezi subiect - ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)

http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=5&t=2656

decat ar corespunde cantitatii de oxigen pe care o primeste oprindu-si metabolismul la un stadiu intermediar nu mai arde pana la dioxid de carbon si apa ci doar pana la acid lactic. Acesta se acumuleaza in muschi si va fi metabolizat ulterior (este substanta care da febra musculara fiind toxic pentru celule). Daca animalul moare, ramane in muschi si initiaza un proces de alterare chimica (fara participarea niciunei bacterii). In cateva ore, muschiul devine mai fraged. Acelasi lucru se intampla cu muschiul in repaus daca aplicam procedeul fezandarii. Se zice ca masculii animalelor active sexual sufera de o impregnare androgenica a muschilor, ceea ce le da un gust particular, neplacut, (eu personal n-am simtit sau poate imi place dar mama mea, care este o buna bucatareasa, zice ca se simte rau) gustul de vier . Din aceasta cauza, atunci cand se intentioneaza sacrificarea unui vier ce a fost folosit ca reproducator, este castrat cu cateva luni inainte. La piesele vanate, castrarea pe loc ar impiedica accentuarea acestui gust. Eu ma indoiesc ca mai circula ceva dinspre testicule spre corp dupa moarte. Cred ca gestul are semnificatie mai degraba rituala la noi sunt oferite imediat celui ce a impuscat piesa. Ca tehnica este foarte simpla o singura taietura pe punguta , perpendicular pe axa ei, la baza, interesand ambele jumatati, de preferat spre anterior pentru ca gasesti imediat vasele ce le leaga de corp, care se sectioneaza si gata. La intrebarea 2: Nu intotdeauna! Uneori da, alteori nu! Aceasta rostogolire cu fundul inainte (de fapt, in miimea de secunda in care varful intalneste obstacolul, proiectilul continua sa se roteasca iar baza ia o directie mai aiurea si proiectilul se pune de-a latu ) este caracteristica proiectilelor mici, relativ lungi si foarte rapide (ca un titirez ce loveste ceva o ia razna) sau, mai degraba celor grele si lente? FMJ-ul ce pleca din 7,62x39 merge prin tinta mai drept decat cel din .223 R sau nu?. Sincer, nu stiu! Sau este influentata aceasta caracteristica de materialul tintei lovite? Am tras odata, in poligon, in tinte aiurea. 30-06 expansiv, de Sadu, a trecut printr-o tabla de 0,7 mm doar sprijinita fara s-o clinteasca, lasand un orificiu perfect circular. In schimb s-a facut praf in partea verticala a unei bucati de sina de cale ferata in timp ce un FMJ de Sadu a trecut prin ea lasand aceeasi gaurica aproape perfecta dar s-a dus naibii cand am tras in partea groasa a sinei. La 30-40 m, un Brenneke a spart in bucati o piatra de calcar de peste 40 kg iar un 7,62 abea a ciupit-o. In privinta eficientei descarcarii energiei, adoptarea FMJ-urilor pt uzul militar se datoreste tocmai producerii unor rani mai curate decat cele expansive. Nu sunt mai putin mortale dar, in cazul ca lovesc un segment al corpului mai putin vital nu-l fac praf. In privinta eficientei in vanat, blindaj intreg inseamna mai putin eficient cred ca este dovedit numa prin numarul foarte mare de proiectile cu diverse grade de expandare pe care le tot inventeaza. Dar aceasta eficienta se refera la situatiile cand nu este atins direct un organ vital, cand ai tras mai prost si vrei totusi sa nu scape ranit. Daca esti in stare sa ochesti perfect, un proiectil care nu se expandeaza, care strabate piesa ca un Laser, este foarte eficient poate ca nu cade in foc dar nici mult nu mai merge. Tocmai asta incearca sa atinga proiectilele moderne cu expansiune controlata si retentie spre 100% a masei. Sa lase o traiectorie ca un FMJ dar sa nu mai iasa din corp si sa cedeze acolo toata energia pe care a purtat-o. Cu cat invelisul ce trebe strabatut este mai rezistent, cu atat proiectilul trebe sa fie mai compact, mai rezistent si sa ajunga cat mai in interior. (vezi monolit la elefant, etc. e drept ca aici si doza de energie comunicata este mica raportat la 30-06/caprior si trebe sa atingi creierul ca sa-l faci sa cada rapid). Barnes triplu X vrea sa se poarte in asa fel incat sa te satisfaca pe deplin: trece prin orice, lasa ceva daca e cazul, pastreaza suficienta masa cat sa-si asigure o penetrabilitate adanca dar nici nu se-mprastie peste tot. Naturalis B de la Norma vrea si el la fel (dar am vazut poza cu un proiectil recuperat din omoplatul unui elan si erau vreo 50 de mici bucatele). Si multe altele. Eu, personal, as prefera un proiectil cat mai precis, compact, nefragmentabil, ori de cate ori pot trage precis, si as trage pe cat se poate in gat, si unul greu, cu fragmentare partiala si expansiune controlata, de cate ori ar trebui sa trag in conditii de nesiguranta a tirului si as trage cu gand sa ajunga undeva in torace. Aici cred ca mai avem de dicutat (chiar ma bate gandul sa sacrific un porc numa ca sa trag in el din toate pozitiile si cu toate tipurile de proiectile). Nu sunt specialist in toata problema. Incerc doar sa vad ce se intampla in animale de cate ori am ocazia. Si, pentru ca vanat mare mai rar, chiar si gugustiucii beneficiaza de atentia mea din punctul acesta de vedere (nu cei care au cate 10 alice in ei ci cei cu 2-3). Iepurele este un bun material didactic dar ranile nu sunt complet superpozabile din cauza proiectilelor folosite plumb moale, sferice, viteza mica. Cred ca, pe undeva intervine acea frecventa naturala de rezonanta a corpurilor. Atunci cand proiectilul se pupa cu tinta din acest punct de vedere, transmite tintei o mare parte din cantitatea de energie sub forma undei de soc. Atunci cand sunt foarte diferite trece prin tinta fara s-o faca sa vibreze sau ricoseaza. Repet, discutia are rost atunci cand vorbim de proiectile cu energii dedicate vanatului respectiv. Cand proiectilul e mult mai energic chiar ca discutia n-are rost, ar fi ca si cand ar pica animalul de la etajul 10! Eu continui sa cred ca proiectilele pentru vanatul rezistent se poarta mai bine daca sunt un pic mai lente si mai grele (apropo de vibratii), adica 9,3x62 in loc de .300 WM la mistret. Dar practica arata ca pica sau scapa cu ambele la fel de bine. Continui sa cred ca, la vanatoare, te impaci mai bine cu un proiectil de .300 inchi decat cu unul de .220, chiar la trageri la distanta de ~300 m. Mi-ar place sa incerc un .204 Ruger dar n-as trage cu el nici la caprior (pentru care n-as folosi sub 6 mm-.243 inchi, mai bine chiar 6,5 mm). Nu sunt adeptul calibrelor super/ultra magnum dar nu din considerente de eficienta ci de toleranta personala ! Sunt sigur ca nu te-am lamurit (cel putin asupra proiectilelor nici eu nu sunt lamurit) dar mai e loc de discutii. De aici se nasc alte intrebari si tot asa. violiv Veteran Mesaje: 3517 Membru din: 18 Iul 2006, 10:11 Locaie: Constanta Sus de nanuk pe 25 Mai 2007, 01:53 Multumesc pentru raspuns! Punctele care ma interesau mai mult au fost atinse intr-un mod placut. Elasticitatea vaselor de sange, capacitatea inimii de a rezista la soc, etc. Am citit cate ceva in materie,si le-am corelat pe baza formatiei mele profesionale (multi ani de hidraulica), incercand sa ma lamuresc despre diferentele intre un proiectil care patrunde in corp cu o viteza mare si unul care intra incet. Sigur ca diametrul cavitatii permanente sau hemoragiile directe detin un procentaj mare in decesul animalelor impuscate, dar pe mine m-au interesat mai mult cavitatile temporare si distrugerea tesuturilor provocate indirect. Este clar ca distrugerea directa a unui organ vital duce la moarte. Este insa de studiat modul in care animalul sucomba in cazul in care aria de lovire este aproximativa. Sunt adeptul vanatorii de la distante medii, cu speranta de a-mi rafina abilitatile pana la a ma apropia de vanat mai mult decat un arcas. Am fost si sunt totusi tentat de vanatoarea la distante mari. Stiu care e diferenta intre a lovi o tinta sau un animal la distante extreme pentru echipament/munitie. Este foarte placut. Am avut un succes nescontat (norocul incepatorului), dar pe care mi-e frica sa incerc a-l replica, de teama esecului. M-am decis sa aflu cat mai multe.... si iacata-ma-s! Unul din aspectele vanatorii la distanta mare este ca proiectilele folosite sunt "Match". Bune pentru performantele balistice. indoielnice in cele terminale. Stiu de multi care folosesc Sierra MK (.30 cal 168gr) pentru cerb la 6-700m. Expansiunea unui astfel de proiectil este impredictibila si ca atare folosirea lor nerecomandata.... - chiar manualul de la Sierra specifica expres ca MK nu se folosesc la vanatoare. Pentru moment am inlocuit 168gr. SMK cu 165 gr. SGK -HP, dar e greu sa gasesc o pulbere care sa-i placa. Alt aspect al cautarilor mele au fost punctele unde un animal lovit este probabil (80%+) sa cada in foc. Este undeva sus in umar, si as fi vrut sa stiu daca lovirea omoplatului in zona respectiva poate paraliza animalul (data fiind lipsa unei conectii osoase), nefiind sigur ca un proiectil match ar ajunge la coloana (sau vertebrele toracice superioare) pentru efectul scontat. In toate cursurile din America de Nord este predicata lovirea in inima-plamani. Tintirea gatului este dezavuata sub motivul riscului ranirii trahealesofagiene si a mortii in chinuri.... etc. M-am ferit de a ochi acel punct magic din "cocoasa" pentru ca spune-se ca este un spatiu - chiar sub coloana- creat de efectul gravitatiei cand animalul e in picioare- si care este "gol". O ranire in acest loc nu este mortala decat indirect, prin infectii. Scuza-ma daca tentativa mea de a te trage de limba nu e prea subtila.... , dar informatii ca cele pe care ni le oferi tu sunt rare .... nanuk

13 of 14

7/18/2011 3:41 PM

vinatorul.ro Vezi subiect - ABC (pentru cei foarte incepatori si nu numai)

http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=5&t=2656

Sus de violiv pe 25 Mai 2007, 07:56 Si pe la noi prin carti tot toracele este cel recomandat si vizat. Este o tinta ceva mai mare, cam oriunde ajunge un proiectil in torace va determina decesul, chiar numai un plaman perforat e deajuns. Insa mie-mi place la gat. E o tinta mica, trebe sa te bazezi pe arma si pe tine dar si aici e o mica smecherie ochind la baza gatului iti oferi o tinta cu doar doua mici posibilitati de ratare: sa presupunem ca arma/tragatorul trag constant intr-un cerc de 15 cm, in acest cerc doar orele 10-11 si 1-2 raman neacoperite de tinta daca ochesti la baza gatului - poate nu esti chiar asa ghinionist s-o ia proiectilul chiar pe acolo. Si eu incerc sa ma apropii cat mai mult pentru o lovitura sigura si curata. In privinta trasului la distanta, cred ca pentru asta s-au inventat cartusele magnum: sa faca la 400 m ce face unul normal la 200 m (uneori si 200 m mi se pare mult, ma straduiesc sa raman in limita a 100-150 m). Lovind initial omoplatul, cam orice proiectil sufera o deformare importanta, lasa mult din energie aici (da un branci bun piesei), trece sau nu trece mai departe tot lasa o rana importanta - coastele de dedesubt se poarta ca in cazul receptionarii unui proiectil intr-o vesta antiglont: chiar daca proiectilul nu ajunge la ele tot receptioneaza o cantitate mare de energie. Constitutional, animalele cu patru picioare sunt mai afectate de pierderea functiei unui membru anterior decat a unuia posterior - nu mai poate fugi sigur cu un omoplat distrus. In ceea ce priveste folosirea calibrelor mici si foarte mici nu sunt de acord - fac o mica trimitere la vanatul greu, la vanatul African, unde se merge cu calibre mari, ce depasesc uneori cu mult necesarul energetic. Cred ca se intampla asta dat fiind gradul mare de pericol pt vanator. Atunci de ce sa nu folosim un calibru mai mare decat trebe si la vanatul care nu ne poate face nimic doar ca sa ne asiguram ca va ramane in foc si nu va scapa ranit de un glont prea mic si prost plasat. In corpul animalelor, cu exceptia plamanilor si a unei mici portiuni din stomac, nu exista 'pungute cu aer' sau locuri goale - organele umplu tot locul aflat la dispozitie, cu atat mai putin in coloana sau sub coloana. Trasul in 'cocoasa' isi bazeaza recomandarea pe faptul ca acolo este o zona mai expusa a coloanei vertebrale, o zona mai apropiata de creier, ce gazduieste functii importante si un foc plasat aici da jos animalul chiar fara sa-i sectioneze maduva spinarii e de ajuns doar s-o zguduie bine. Chiar daca nu nimeresti coloana, 'sub coloana' inseamna in aceasta zona coaste si cavitate toracica in care, lipite de coloana sau in imediata proximitate se gasesc vase mari de sange. Si aici e mortala direct o lovitura. Poate in cocoasa, deasupra coloanei sa fie doar chinuitoare rana - aici nu sunt decat niste prelungiri osoase ale vertebelor si ceva muschi care tin capul ridicat + un depozit de slaninuta la multe specii. Ma mai gandesc si mai scriu. violiv Veteran Mesaje: 3517 Membru din: 18 Iul 2006, 10:11 Locaie: Constanta Sus de alexandru.stoenescu pe 15 Iun 2007, 12:19 sunt un membru "pasiv" a forumului, dar un cititor asiduu apreciez foarte mult informatiile oferite si efortul de a le scrie multumesc N-am lasat niciodata scoala sa-mi afecteze educatia. alexandru.stoenescu Mesaje: 11 Membru din: 23 Mar 2006, 14:29 Locaie: bucuresti YIM Sus Urmtorul Afieaz mesajele de la anteriorul: Sorteaz dup

Scrie un rspuns 41 mesaje Pagina 1 din 2 1, 2 napoi la Arhiva forumului Mergi la:

Cine este conectat


Utilizatorii ce navigheaz pe acest forum: Eugeniu Cerempei i 3 vizitatori Prima pagin Echipa Ora este UTC + 2

Powered by phpBB 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group Translation/Traducere: phpBB Romnia

14 of 14

7/18/2011 3:41 PM