Sunteți pe pagina 1din 3

Alunecari de teren

. PREPONDERENTA UNOR CONDITII GEOLOGICE SPECIFICE  In raport de structura geologica care indeplineste intr-o anumita masura si un rol genetic: alunecarile consecvente, se produc prin deplasarea materialelor in sensul inclinarii in stratele geologice alunecarile subsecvente declansate in general perpendicular pe directia de inclinare a stratelor 111c23b alunecari insecvente declansate in neconcordanta sau in opozitie cu inclinarea stratelor ( se poate include si obsecventa) Ultimele doua tipuri sunt denumite global - alunecari asecvente, considerandu-se,in principiu, ca structurile ca pozitie se opun directiei de miscare sau de declansare. Declansarea este initial o surpare, dupa care urmeaza alunecarea propriu-zisa.
 In dependenta de influenta preponderenta a unor formatiuni geologice (indeplineste si un vadit caracter genetic), se individualizeaza:

 disting:

alunecarile plastic - sufozionale (sufozional - plastice) alunecarile noroiase (curgeri noroioase sau curgeri de noroi)

In raport de grosimea formatiunilor geologice afectate de alunecare, care obisnuit sunt subtiri, se

alunecari superficiale, care afecteaza patura de sol, dar antreneaza si depozite de panta, deluvii, cu grosimi mici si foarte mici
 In raport de grosimea mare a formatiunilor geologice, dar si de elementele structurale specifice acestor roci, sunt diferentiate:

alunecarile profunde care afecteaza masa depozitelor cuaternare ori depozite mai vechi; depozite cuaternare care se gasesc pe versanti accentuat inclinati (20-30 grade); versantii sunt brazdati de trepte mici sau poduri inclinate acoperite cu vegetatie. In unele locuri aceste trepte sunt denumite "campuri sterpe" ( de exemplu, in spatiul dobrogean, la Rasova, Dunarea, Capidava, Topalu, etc.). Cu totul accidental, procesul poate sa imbrace si aspectul de solifluxiune ( ca de exemplu la Cochirleni, Cernavoda Capidava). Alunecarile profunde dezvoltate pe 30 grade. Adancimea patului de alunecare poate sa masoare 5-10 m.


Conditiile preponderent litologice cu intercalatii de specific morfogenetic in spatiul carpatic si in cel subcarpatic pot conduce la individualizarea de:

alunecari masive de versant, specifice unor masive din Carpatii flisului; au fost cercetate cu precadere in Carpatii de Curbura. Sunt foarte alungite desfasurandu-se de la cumpana de ape pana in albiile raurilor. Alunecarile se desfasoara pe toata integralitate lor, dar mai ales pe sectoare care au tendinta de continuitate (sa se uneasca). Cauza declansarii lor: frecventa argilelor si a marnelor in cadrul flisului, energia de relief si densitatea fragmentarii cu valori mari, efectele miscarilor neotectonice de inaltime (circa 2-3 mm/an), defrisarile. Pentru alunecarile mult mai vechi au avut importanta conditiile unui climat de tip periglaciar ( ne referim la intervalul wrm). Alunecarile se dezvolta pe versantii marilor vai carpatice cu energie de relief maxima (de exemplu, intervale valorice de 270-545 m/kmp); frecvent alunecarile sunt legate de dinamica morfohidrografica a acestor rauri. Eroziunea laterala provenind din partea concava a meandrului creeaza dezechilibre la baza versantului si, deci, exista conditii pentru alunecari de teren masive. In cadrul acestor alunecari exista si influenta unui ciclu morfodinamic, dar cu implicatii si de conditii structural-litologice, reprezentand raportul meandrualunecare, in sensul ca fruntile alunecarilor limiteaza dezvoltarea laterala a meandrului si, numai dupa ce materialul alunecat in albia raului este transportat de apa, meandrul devine activ (dinamic). Mai recent, defrisarile au reactivat partial asemenea alunecari vechi, fosilizate, inclusiv prin construirea de drumuri, aplicarea tehnicilor de nivelare a unor suprafete sau forme de relief, etc. Viiturile, in decursul timpului, dar si recent (de exemplu primavara anului 1998), au dovedit ca indeplinesc un rol important in reactivarea acestor alunecari masive de versant. Drenajul subteran a pus in evidenta faptul ca inclusiv panze de apa captate, interceptate, pot determina reactivarea alunecarilor masive de versant; panze de apa blocate datorita drenarilor infundate s.a., captari de izvoare, etc., intervin alaturi de conditii structural-litologice in procesul de reactivare a multor alunecari masive de versant. Alunecari amplasate pe structuri monoclinale din zona subcarpatica (de exemplu, sectorul Murgesti-Motohani, puternic afectat de alunecari in anul 1970). Un prim semn al declansarii acestor aluneacri il constituie aparitia pe versanti a unor fisuri si crapaturi transversale si longitudinale pe care se infiltreaza apa, dupa care se produce desprinderea maselor de pamant situate sub rape de desprindere. Sunt frrecvente situatiile cand din punct de vedere mineralogic, in argile,

Alunecari de teren
cresterea cantitatii de mineral de tip montmorillonit (pana la 60-70%), determina marirea plasticitatii si activitatii coloidala, paralel cu scaderea rezistentei la forfecare. 1.1.2. IN RAPORT DE ASPECTELE FORMEI (MORFOLOGIEI) ALUNECARILOR DE TEREN SI ALE PARTILOR COMPONENTE ALE ACESTORA, FARA A SE IGNORA UNELE CONDITII GENETICE Trasaturile fizionomice ale porniturilor de vizand infatisarea lor de ansamblu, dar si particularitatile morfologiei partilor componente care intra in alcatuirea alunecarilor, permit anumite diferentieri. Alunecari sub forma de movile (prezentand dimensiuni destul de variabile pentru inaltime si diametrul din baza lor). Forma acestora, in general, constituie o rezultanta a procesului de modelare ulterioara, dupa declansarea alunecarii si a valurilor care intra in alcatuirea corpului porniturii. Morfologia de tip movila, se poate contura si ca efect a unor forte laterale de compresiune exercitate asupra materialului plastic in timpul deplasarii lui pe versant. Alunecari sub forma de monticoli, sunt relativ asemanatoare cu movilele, numai ca dimensiunile acestora pot fi mai mari decat in cazul movilelor. Frecvent monticolii pot reprezenta chiar blocuri de roca in integralitatea lor. Alunecari sub forma de trepte (pseudoterase), prezente mai ales cand elementele structurale (ca serii de strate) se deplaseaza in succesiune; aspectul mai evident de trepte se constata si atunci cand se incearca terasarea (artificiala) a valurilor sau treptelor bde alunecare. Alunecarile sub forma de cuib, sunt de dimensiuni reduse si, deci, in concordanta cu limite de proces si efecte care actioneaza in mod specific pentru un areal restrans. Alunecarile sub forma de valuri (in valuri), au ca specific in alcatuirea morfologica valurile si seriile de valuri, mai rar, fiind posibil de observat alte parti componente (rapa de desprindere, corpul propriu-zis al alunecarii, fruntea). Alunecarile sub forma de brazde (in brazde), care se diferentiaza prin aspectul lor, reprezentand denivelari mai mici comparativ cu valurile de alunecare propriu-zise, avand si caracterul mai superficial de dislocare de pe pante (versanti) a materialelor alunecate. Au aspect mai mult de "zbarcituri" si o arcuire inversa rapei. Circuri de alunecare (amplasate in bazine de receptie ale torentilor); prezinta configuratia similara de circuri si rezulta datorita mulajului realizat de aceste pornituri pe modelul obarsiilor cursurilor de ape si in mod special al extremitatilor bazinelor de receptie, in limitele carora actioneaza deosebit de activ eroziunea regresiva, cat si unele procese de subsapare, naruire etc. Alunecari sub forma de amfiteatru, reprezentate printr-o succesiune de trepte si valuri semicirculare situate deci unele sub altele. In unele situatii, obarsiile (bazinele de receptie) unor mari bazine torentiale sunt spatii favorabile pentru dezvoltarea unor astfel de pornituri. Alunecarile sub forma de limba sunt, reduse ca latime si dovedesc un grad ridicat de plasticitate. Uneori acestea se instaleaza pe ulucuri de torenti si pe vai mici. Exista situatii cand supraumezirea intensa conditioneaza un subtip specific denumit alunecare curgatoare (de exemplu, pe valea Arva din bazinul Milcovului); acestea se realizeaza pe orizonturi subtiri de argile, nisipuri, marno-argile, etc. In alte imprejurari, alunecarea poate sa fie strangulata in partea centrala. Alteori din corpul unitar al unei alunecari se pot desprinde portiuni secundare, cu aspect de limba, determinand o alta alunecare avand o imagine de ansamblu ca tentacule ce deriva dintr-o masa comuna. 1.1.3. IN RAPORT DE ADANCIMEA PE CARE ESTE DISLOCATA MASA DE MATERIALE - alunecari superficiale, care frecvent antreneaza materiale de suprafete cu declivitate ce depaseste aproximativ valoarea de 5 grade (in cazul materialelor foarte usor labile) si 10-15 grade cand depozitele de pe versanti si suprafete de racord se umezesc mai greu si dislocarea lor se face mai lent. - alunecarile profunde (de profunzime) definesc porniturile de teren care antreneaza depozitele si roca in loc pe o sectiune de adancime ce depaseste frecvent 2-5 m, ajungand chiar la zeci de metri. Alunecarile profunde sunt concordante in anumite regiuni cu alunecarile numite "masive", care pot sa antreneze sectoare relativ mari sau chiar serii de culmi deluroase. Un fapt potential si specific pentru astfel de alunecari este, de exemplu, amploarea lor, ele au vechime mare si foarte mare; ca urmare a rezistentei lor in timp indelungat si reactivarea repetata conduc la transformarea acestora in alte tipuri de alunecari. Ele indeplinesc si rolul de suport pentru manifestarea altor categorii genetice de procese geomorfologice (si, eventual, de un alt tip geomorfologic), aparitia altor forme de relief, etc.

Alunecari de teren