CERC PEDAGOGIC

NEVOIA DE SCHIMBARE A STILULUI DIDACTIC CU ACCENT PE COMPONENTA CREATIVA

INST. MANEA TUDORITA ED. CHIRITA EUGENIA GRADINITA NR.1 - 2010 -

ARGUMENT Meseria de educatoare este o frumoas profesie, care nu seam n cu nici o alta, o meserie care nu se p r se te seara, odat cu hainele de lucru. Este aspr i pl cut , umil i mndr , exigent i liber , o meserie n care mediocritatea nu e permis , o meserie care epuizeaz i nvioreaz , ingrat i plin de farmec deopotriv . Educatoarea stimuleaz i ntre ine curiozitatea copiilor pentru lucruri noi, le modeleaz comportamentele sociale, le nt re te ncrederea n for ele proprii i i ajut s i g seasc identitatea. Realizarea acestor sarcini depinde de m sura n care ea posed calit ile i competen ele necesare centr rii cu prec dere pe a tept rile, trebuin ele i interesele copiilor.

COMPETENTE ALE EDUCATOAREI Principala calitate a unei educatoare este voca ia pedagogic , exprimat n a te sim i chemat, ales pentru aceast sarcin i apt pentru a o ndeplini(Rene Hubert,1965). Voca iei pedagogice i sunt caracteristice trei elemente: iubirea, credin a n valorile sociale i culturale, i con tiin a responsabilit ii. Vocatia pedagogica, nseamn nainte de toatearta de a te pune la dispozi ia copiilor, de a simpatiza cu ei, de a le n elege universul, de a le sesiza interesele care i anim (M.A.Bloch,1968) i este un dar pe care educatoarele l au sau nu. Cheia problematicii educa iei ne-o d cunoa terea copilului. Orict de st pna pe sine ar fi educatoarea, ac iunea sa nu poate ncepe f r o foarte bun cunoa tere a poten ialului copiilor, f r a stabili un scop, o tendin , un ideal pentru demersurile sale educative. Ce urm resc prin educa ie? Ce vreau? Ce trebuie s fac un copil? iat ntreb ri pe care este necesar s i le pun fiecare educatoare.

Personalitatea educatoarei este o parte important a succesului i eficien ei n aceast profesie. Ea acompaniaz actul educa ional i influen eaz rezultatele procesului de nv are. Principala modalitate de opera ionalizare a con inutului personalit ii educatoarei este aptitudinea pedagogic ; ea este considerat unul dintre principalii factori de succes n procesul instructiv- educativ. Componentele aptitudinii pedagogice sunt : competen a tiin ific , competen a psiho-pedagogic i competen a social . (Nicolae Mitrofan, 1988). Cele trei tipuri nu ac ioneaz izolat , ci sunt integrate n structura personalit ii educatoarei. Competen a tiin ific presupune o solid preg tire de specialitate. Competen a psiho-pedagogic este asigurat de ansamblul capacit ilor necesare pentru a ,,construi personalitatea copiilor i cuprinde : capacitatea de a determina gradul de dificultate al materialului de nv are, capacitatea de a-l face accesibil prin metode i mijloace adecvate, capacitatea de a n elege copilul, de a p trunde n lumea sa interioar , creativitatea i capacitatea de a crea noi modele de influen are instructiv - educativ , n func ie de cerin ele fiec rei situa ii educa ionale.

 competen a afectiv , definit prin atitudinile a teptate din partea educatoarei i considerat a fi specific profesiunii didactice, fiind si cel mai greu de ob inut; competen a exploratorie, care ofer ocazia de a-si exersa abilit ile didactice; competen a legat de performan , prin care educatoarele dovedesc nu numai c tiu, dar i c pot utiliza ceea ce tiu; competen a de a produce modific ri observabile ale copiilor n urma rela iei pedagogice. Competen a social este o rezultanta a cunostintelor, aptitudinilor, priceperilor, deprinderilor, capacitatilor, abilitatilor si trasaturilor temperamentale care conduc la performante in domeniul social, cum ar fi : capacitatea de a comunica u or i eficient, capacitatea de a acorda sprijin altei persoane, capacitatea de a stabili u or i adecvat rela ii cu ceilal i, capacitatea de a influen a grupul de copii, de a influenta maniera in care suntem perceputi de ceilalti, capacitatea de cunoastere si rezolvare a problemelor.

Tot n aceea i arie de con inut a personalit ii educatoarei se afl i tactul pedagogic, care se define te ca fiind ,, gradul calitativ al interac iunii sociale dintre educator i copil... A da dovad de tact pedagogic presupune mult inventivitate ingeniozitate, ceea ce echivaleaz cu un autentic act de crea ie. n general, educatoarele pline de via , stimulative, inventive i entuziaste fa de ceea ce fac au mai mult succes, iar comportamentul copiilor este i el mai productiv sub influen a acestui tip de stimulare. Aceast abilitate a educatoarei de a evalua realist trebuin ele copilului implic capacit i empatice , respectiv de transpunere n situa ia copilului i dorin a de a-l n elege de pe pozi iile lui.

REPERE TEORETICE :CONCEPT, TIPOLOGIE, CARACTERISTICI Diferen ele de comportament ale educatoarelor pe linia dimensiunilor invocate a condus la definirea i caracterizarea unor stiluri educa ionale. Stilul educa ional este expresia modurilor de comportament preferate, care revin cu o anumit regularitate(E. Geissler,1977) sau modul caracteristic n care actele de predare sunt executate (B.O.Smith);el este personal, unic, poarta amprenta personalitatii educatoarei si este o forma de exprimare a originalitatii ei . n plan comportamental, stilul educa ional se exprim n modul de conducere i organizare a grupei , modalit ile de control i sanc iune , planificarea con inutului, strategiile de instruire folosite, tehnicile motiva ionale i procedeele de evaluare. Stilurile educationale au multiple semnificatii teoretice si practice: reprezint o form de manifestare a originalit tii n activitatea didactic ; au o valoare strategic , inspirnd alegerea i utilizarea preferential a unor strategii - In cadrul unui stil se pot pune n actiune mai multe tipuri de strategii;

 imbogatesc, practica pre colar , introduc variatie, favoriznd o activitate mai vie, mai nuantata n grupa; induc comportamente variate de inva are si contribuie la modelarea stilurilor de munca intelectuala la copii; o utilizare preferen iala de stiluri poate sa semnaleze schimbari vizibile in sistemul de valori ce ghideaza activitatea cu copiii, noi direc ii n practica capabile s angajeze n mai mare masura gandirea i imagina ia, inventivitatea i creativitatea, s faciliteze dep irea mai rapid a unui eventual didacticism arid i stereotip; sugereaz interpretarea pred rii drept abilitatea educatoarei de a se comporta utiliznd diferite stiluri educationale n vederea atingerii obiectivelor, ceea ce ar putea s nsemne c stilurile devin o necesitate n sus inerea unei presta ii didactice de calitate i eficient ; pot scoate la iveal i supune verific rii noi tipuri de competen e pedagogice ceea ce ar putea s contribuie la l rgirea bazei teoretice a form rii profesionale ini iale i continue .

Ipostaza de lider pe care o are educatoarea, genereaz anumite practici educa ionale sau stiluri de conducere care au un puternic impact asupra unor aspecte esen iale ale vie ii de grup: performan , rela ii interpersonale, climat afectiv, motiva ie. Cele trei tipuri de stiluri de conducere a c ror eficien s-a testat sunt: autoritar, democratic i laissez-faire(pasiv). Stilul de conducere autoritar se caracterizeaz prin faptul c educatoarea determin ntreaga desf urare a activit ii: ea dicteaz tehnicile i etapele activit ii, fixeaz fiec rui membru al grupului sarcinile de munc i colegii cu care va lucra, distribuie aprecieri ntr-o manier personal , f r a face cunoscute copiilor criteriile de evaluare, se men ine n afara activit ilor concrete ale grupului, structureaza timpul, nu incurajeaza si nu admite initiativele, sanctioneaza ori recompenseaza atitudinile si rezultatele copiilor, este dominanta, rece si distanta.

Exemple: Nu te misti de pe scaun; Vorbesti numai cand te intreb eu; Inchide ochii si adormi acum; Inghite-ti plansul; Faci cum spun eu, nu cum vrei tu; Treci imediat la acest centru, Sa plangi cand oi muri eu; Lasa-ma in pace, n-am timp de tine acum, Eram sigura ca nu poti face; Ei, mare scofala, ai facut si tu!; Lasa draga cartea aia, ia doar ce ti-am dat eu; Vrei laude ca ai strans materialele?cine vroiai sa ti le stranga? Nu esti in stare sa faci nimic singur; Lasa-ma in pace nu vezi ca am treaba, n-am timp de tine; De ce nu ai fost atent, ai fi stiut ce sa faci!"

Stilul de conducere democratic se caracterizeaz prin faptul c problemele sunt discutate i deciziile sunt luate cu participarea ntregului grup, care beneficiaz de ncurajarea i asisten a educatoarei. Perspectivele i etapele activit ii sunt schi ate de la nceput. Educatoarea sugereaz dou -trei tehnici de lucru, ntre care membrii grupului pot alege. Ace tia din urm sunt liberi s se asocieze cu cine doresc n vederea realiz rii sarcinilor.Educatoarea este obligata s justifice aprecierile pe care le face asupra realiz rilor individuale sau de grup.Ea caut s fie un membru obi niut al grupului, f r a lua asupra ei prea multe sarcini. Exemple: Ma ajuti si pe mine, te rog!; Hai cu totii, sa; Sa ne ascultam unii pe altii!; Eu am incredere in tine ca stii sa alegi; Sunt mandra de tine ca..; Bravo, ai rezolvat corect sarcina!; Este un desen foarte interesant; Sunt sigura ca ai sa reusesti sa; Ma bucur ca ati reusit sa strangeti materialele; Lucrul realizat de tine, este cel mai pretios;

Stilul de conducere laissez - faire presupune un rol pasiv al educatoarei. Membrii grupului au ntreaga libertate de decizie n ceea ce prive te etapele de desf urare a activit ii i metodele utilizate.Ea nu se amestec n activitatea grupului, furnizeaz unele materiale i, dac i se cere, ofer explica ii suplimentare, f r s participe la discu ii i f r s se intereseze de mersul evenimentelor.Educatoarea ia minimum de ini iative posibile i face minimum de sugestii. Evit n mod constant s fac evalu ri asupra performan elor sau conduitelor copiilor. Exemple: Fa cum vrei; Nu ma intereseaza ce faci; Daca tu crezi ca e bine!; V-am dat materiale, descurcati-va! Vedeti-va de treaba si lasati-ma in pace! Cercet rile privind rela ia dintre stilul educa ional i eficien a nv rii au relevat faptul c eficien a stilului educa ional este mult influen at de natura sarcinii i a situa iei cu care se confrunt grupul , de vrsta copiilor, de caracteristicile de personalitate ale copiilor i educatoarelor , de natura obiectivelor etc.

Stilul democratic se dovede te a fi eficient pe termen lung, pentru c permite exprimarea liber a diferen elor individuale, manifestarea f r ngr diri a fiec rui membru. Stilul autoritar este mai eficient n ceea ce prive te productivitatea, atunci cnd grupul are sarcini imediate: realizarea unui proiect, preg tirea unui concurs n timp foarte scurt. Stilul pasiv are o eficien , o productivitate sc zut , chiar dac creeaz un climat socio-afectiv pozitiv. Satisfac ia grupului este ns provizorie, temporar , deoarece neimplicarea educatoarei i absen a unui scop precis al activit ii genereaz nesiguran i anxietate. Exist numeroase cli ee comportamentale tipice ale cadrelor didactice (A. Neculau, 1983): educatoare ,,egal cu ele nsele, care se feresc s fie prea entuzia te ori s se descarce afectiv n fa a copiilor, dezvoltnd un comportament artificial; educatoare care ,,p streaz distan a formal i afectiv fa de copii, considernd c aceasta ar fi garan ia ob inerii respectului i consolid rii autorit ii; aceast conduit poate genera nencredere, suspiciune, tensiuni i conflicte;

 educatoare cu comportament ,,popular, care adopt o anumit familiaritate n rela iile cu copiii; ace tia se pot sim i minimaliza i, trata i cu lips de respect i deseori reac ioneaz cu obr znicie; educatoare cu comportament ,,prudent, de retragere i expectativ , preocupare ce izvor te din teama de a nu p rea ridicole n fa a copiilor; educatoare care ,,d d cesc, urmare a faptului c nu au ncredere n copii, n capacitatea lor de a se autoconduce i autoorganiza. Aceste cli ee dovedesc lipsa cunoa terii reciproce educator - copil, deci o competen profesional sc zut , incapacitatea de a g si solu ia comportamental adecvat n raport cu diversele situa ii pe care le presupune munca didactic . La ntrebarea: care este stilul optim n raport cu condi iile date? , r spunsul este c nu exist un stil educa ional general valabil pentru toate situa iile didactice. Alegerea variantei optime presupune, din partea educatoarei, un ansamblu de competen e referitoare la: analiza corect a situa iei, imaginarea mai multor alternative de ac iune, anticiparea consecin elor. Toate acestea dau m sura competen ei ei pedagogice.

Rolul de educatoare presupune argumentarea ntr-un multiplu p ienjeni de grupuri de referin , care pun acesteia cerin e diferen iate: ea reprezint autoritatea public , transmi tor de cuno tin e, evaluator al copiilor, partener al p rin ilor n sarcina educativ , membru n colectivul gradinitei, coleg, mediator care rezolva potentialele conflicte ce pot aparea, actor si scenograf, care creeaza scenografia activitatii, animator, pedagog si nu in ultimul rand consilier care ii motiveaza pe copii sa-si prezinte propriul punct de vedere. RASPUNDERE SI RESPONSABILITATE Mereu in vorbirea curenta, uneori si in tratatele de specialitate apare o oarecare confuzie atunci cand se vorbeste despre raspundere si responsabilitate, despre obligatie si datorie in activitatea unei educatoare.

Raspunderea este o dimensiune comportamentala pe care societatea o impune omului, in speta educatoarei; se relationeaza cu normele sociale, precum si cu obligatiile/interdictiile ce decurg din norme; presupune angajare, respectiv raport pe care societate il instituie fata de aceasta si o transforma in agent al unor actiuni dezirabile; Responsabilitatea este o dimensiune comportamentala pe care omul, educatoarea si-o instituie liber, constient; se relationeaza cu valorile si atitudinile valori, vizand directiile posibile si dorite de dezvoltare a copilului; se relationeaza cu autonomia si libertatea morala sub cupola BINE-FRUMOS-ADEVAR; implica autoangajare. Deci prin responsabilitate se intelege comportamentul, opiniile, atitudinile si calitatile:umane, pedagogice si profesionale pe care trebuie sa le aiba educatoarea in reusita demersului didactic. Educatoarea care isi asuma toate obligatiile, dar prin libera ei alegere si o serie de actiuni nonobligatorii, este educatoarea care isi asuma responsabilitatea, care isi face datoria in totalitate.

STILUL DE MUNCA
Tipul democratic Foloseste metoda convingerii; Pune accent pe latura individuala; Bun psiholog, isi apropie copiii, dezvoltand relatii de colaborare; Le acordacopiilor incredere, respect si discretie; Creeaza atmosfera placuta atenuand conflictele; Adultii si copiii sunt egali in termenii nevoii de demnitate si valorizare.

CONCEPTIA
Tipul inovator Buna pregatire de baza si un solid suport stiintific; Are cultura generala si stapaneste domenii ajutatoare; Studiaza permanent materiale de specialitate, foloseste toate noutatile fiind el insusi un inovator sau tipulstiintific, cum mai este numit; Tot ceea ce face este logic, bine gandit si usor de aplicat.

SISTEMUL DE MUNCA
Tipul muncitor Profesionist pasionat, se bazeaza pe capacitatea sa de efort; Este modest; Chiar daca nu are de la inceput cunostinte avansate totdeauna, le suplineste prin munca; Nu exista norme si limite de munca, face totul cu migala, fiind in stare sa repete un lucru pana cand obtine rezultatul dorit; Munca este pe primul plan.

STILUL DE CONDUCERE
Tipul mobilizator Are capacitatea de a ambitiona grupa in pregatire; Este un adept al pregatirii teoretice; Este dinamic, ambitios cu vointa puternica, reusind sa transmita si grupei calitatile de luptator; Mobilizarea excesiva insa, poate duce uneori la stari nervoase sau inhibitie.

STILUL DE MUNCA
Tipul autoritar Isi impune punctul de vedere, nu tine seama si de opiniile copiilor; Dirijeaza copiii dupa bunul plac,avand mare incredere doar in capacitatea si cunostintele proprii; Monopolizeaza initiativele, manifesta intransigenta, rigiditate si duritate, subapreciindu-i pe cei cu care colaboreaza: copii, parinti, colegi;

CONCEPTIA
Tipul conservator, traditionalist Se bazeaza pe cunostintele dobandite in scoala.pe experienta personala; Neglijeaza teoria, apreciind ca ceea ce stie el din practica este mai important; Accepta cu greu sfaturile colegilor, in nici un caz pe cel al specialistilor din domenii ajutatoare; Neajunsul principal consta in faptul ca se limiteaza la propria experienta.

SISTEMUL DE MUNCA
Tipul experimentat Stie sa foloseasca experienta acumulata; Rezolva majoritatea situatiilor prin analogie; Analizeaza, sistematizeaza si aplica ceea ce a acumulat in experienta.

STILUL DE CONDUCERE
Tacticianul Un tip lucid; Exceleaza in gandirea tactica si transmite grupei rezolvarile proprii; Accentueaza importanta practicii si formeaza copiii in acest sens; Are material didactic pentru demonstratie, procurat sau confectionat; Strateg prin excelenta, neglijeaza uneori ceilalti factori: instruirea teoretica, mobilizarea

STILUL DE MUNCA
Tipul permisiv laissez-faire,demagog Are trasaturi negative: promisiuni neonorate, fraze pompoase doar pentru a-si crea popularitate si pentru a fi pe placul tuturor; Promite sa rezolve totul, nimic nu este imposibil, insa in realitate, rezolvarile sunt doar partiale, finalizarea ramanand altora;

CONCEPTIA
Tipul improvizator sau empiric Improvizeaza totul, bazandu-se pe fler; Are o aversiune fata de documente, planificare si rezolva totuldin mers; Demersul sau didactic este foarte putin pregatit, mereu uita ceva, revine sau ii lasa pe copii sa se descurce; Este superficial in tot ce face si cu timpul va cadea prada rutinei.

SISTEMUL DE MUNCA
Tipul inspirat Poseda un simt special de anticipatie; Gaseste rapid solutii bune; Are idei excelente, dar nu mereu le sustine teoretic; Inspiratia se bazeaza pe experienta si cunostinte, inteligenta si curaj; Are o calitate exceptionala: evalueaza dintr-o privire situatia, gasind repede solutia adecvata.

STILUL DE CONDUCERE
Tipul impulsiv Se agita mult, tipa mereu; Isi dascaleste permanent copiii, sfarsind prin a se enerva si a-i enerva si pe cei din jur; Ajunge sa se certe usor cu superiorii, cu parintii si cu oricine ii iese in cale; Actionand sub imperiul emotiilor negative sau al primului impuls,ia uneori hotarari pripite care pot dauna performantelor grupei.

STILUL DE MUNCA
Are si trasaturi pozitive: indrazneala,persevere nta,abilitate,politete, diplomatie, obtinand multe avantaje pentru grupa sa; Ar putea deveni manager pentru ca are putere de convingere, dar nu va obtine performante si nu este capabil sa formeze oameni; Este preocupat de popularitate, uitand ca misiunea sa este pregatirea grupei sale.

CONCEPTIA

SISTEMUL DE MUNCA

STILUL DE CONDUCERE

EFECTELE STILURILOR EDUCATIONALE Grupele conduse autoritar reac ioneaz diferit la conducerea autoritar : unii copii reac ioneaz agresiv fa de educatoare, se revolt , al ii au o reac ie apatic , abandonnd toate responsabilit ile n sarcina acesteia, dnd dovad de o absen aproape total a capacit ii de ini iativ privind activitatea grupei. n ceea ce prive te rela iile dintre membrii grupelor conduse autoritar, ele au evoluat de la puternice tensiuni interpersonale sau manifest ri de iritabilitate i ostilitate la adresa colegilor de grup, pn la agresivitatea colectiv a mai multor subiec i contra unuia dintre ei. n cazul conducerii autoritare, copiii i dezvolt mai greu o motiva ie proprie. Rezolvarea sarcinilor apare ca un sistem de comenzi i ordine externe, care bareaz calea oric rei independen e de ac iune. Ei lucreaz doar att timp ct educatoarea este prezenta, n absen a acestuia nceteaz lucrul. n grupele conduse democratic, rela iile dintre membrii ei, precum i rela iile cu educatoarea sunt cordiale (prietenoase). Membrii acestor grupe ncearc apropieri mai personale i mai amicale fa de educatoarea lor, iar ntre ei se nregistreaz schimburi spontane de confiden e privind diferite aspecte ale vie ii fiec ruia.

Copiii se simt mult mai liberi i mai dornici s se implice n organizarea grupei, manifest mai pu in dependen fa de educatoare, iar comportamentul lor se schimb foarte pu in atunci cnd aceasta lipse te.Stilul democratic previne nc rcarea cu tensiune i agresivitate, iar climatul socio-afectiv pozitiv conduce la rezultate bune n planul eficien ei activit ii. n ceea ce prive te stilul pasiv, s-a constatat c , ac ionnd la ntmplare, copiii nu se angajeaz propriu-zis n sarcin . Sunt neaten i i descuraja i de neimplicarea educatoarei, de aici i eficien a sc zut . Neimplicarea educatoarei i absen a unui scop precis al activit ii genereaz nesiguran i anxietate. Stilul democratic este superior, deoarece genereaz comportamente acceptabile din punct de vedere social, determin cre terea capacit ii de comunicare interpersonal i o tendin mai puternic de angajare n rezolvarea sarcinilor. nv area este influen at de o atitudine cald , sincer , deschis i de aprecierea pozitiv a educatoarei care trebuie s le permit copiilor s ia ct mai multe decizii privind propria lor instruire, deoarece numai astfel se nt re te libertatea de ac iune.

CALITATILE UNEI BUNE EDUCATOARE - Capacitatea de cunoastere si apreciere a copiilor (capacitatea de a observa si analiza permanent, rapid si profund calitatile si defectele copiilor si de a gasi cele mai bune solutii- presupune intuitie); - Capacitatea de a observa si analiza just faptele si fenomenele (capacitatea de a-si pastra calmul si luciditatea in identificarea cauzelor reale ale esecurilor; - Curajul si demnitatea(constituie un suport moral foarte important in situatii de criza, cand trebuie sa ia hotarari dificile); - Autocontrolul (capacitatea de a-si domina sentimentele si emotiile prin raportarea justa la situatie,recunoasterea propriilor greseli ofera posibilitatea de a le corecta); - Rabdarea (inseamna calm, incredere si o viziune clara asupra perspectivei: trebuie sa stie cum si cat sa ceara unui copil, sa aibe rabdare pentru implinirea muncii sale, sa-i inteleaga si sa-i; sprijine pe necunoscatori, sa reziste presiunilor din exterior si criticilor nedrepte din cauza unor gafe ale copiilor);

frustranta, inseamna lucru indelungat- nici o calitate nu se perfectioneaza de la sine sau intr-o zi, iar educatoarea trebuie sa fie ultima care se plictiseste, oboseste sau renunta); - O judecata libera (presupune receptivitatea la nou si poate fi un factor de progres:sa fie la curent cu tot ce se publica in domeniu, sa nu omita nimic din ceea ce ar putea ajuta, sa adapteze metodele si tehnicile noi la specificul grupei, deoarece nu tot ce este nou sau la moda este util sau aplicabil in orice moment); - Sociabilitatea (este necesara datorita contactelor diverse:copii, parinti, colegi, comunitate, iar succesul depinde de modul in care ii intelege, de cel in care se face inteleasa, de masura in care acorda ajutor celorlalti-de aceea trebuie sa fie amabila, ferma, corecta cu cei din jur si de ce nu sa aiba simtul umorului); - Sanatatea si energia (sunt necesare deoarece aceasta profesie presupune efort intens fizic si psihic, de aceea educatoarea nu trebuie sa para obosita sau bolnava ci sa fie un exemplu de entuziasm si energie, lucru destul de greu uneori).

- Perseverenta si consecventa (inseamna munca sustinuta, uneori chiar

1. 2. 3. 4. 5. 6.

La toate aceste am mai putea adauga: Calitati vocale excelente: sonoritate, ritm, acuratete, fluenta; Model excelent de stapanire a limbii: limbaj adecvat,adaptat la nivelul copiilor, usor de inteles, corect gramatical; Comunicare nonverbala excelenta; Punctualitate si tinuta; Inventivitate; Abilitatea de a relationa cu copii, parintii si colegii. Comportamente dezirabile in relatia cu copilul Caldura, afectiune; Raspuns imediat la nevoile copilui; Disponibilitate de a raspunde intrebarilor copilului; Respect si incredere; Deschidere si comunicare; Limite clare si bine precizate; Recunoasterea calitatilor si a reusitelor; Sanctionarea educativa, constructiva a comportamentelor inacceptabile ale copilului.

Comportamente indezirabile in relatia cu copilul Apelarea folosind numele copilului(Margarit, Cristei) Apelarea folosind nume de alint (generalizat):pepenas, pui,etc. Discreditarea copilului (Eram sigura ca nu poti face;Esti un bleg, nu reusesti niciodata!); Discutia cu parintii privind aspectele comportamentului copilului in prezenta acestora; Minimalizarea sentimentelor copilului (Esti barbat, sau ce esti ? ; Lasa draga papusa asta, fa altceva, esti mare!); Penalizarea copilului si ..comportamentului (George, esti rau,obraznic pentru ca vorbesti tare; Esti un copil foarte nescultator; Evidentierea unor trasaturi intr-un mod inadecvat (Daca nici tu nu vezi, atunci cine sa vada?- copilul poarta ochelari); Etichetarea (cel mai obraznic, cel mai rau, cel mai nepriceput, etc); Aprecierile negative(Nu esti in stare de nimic!); Nevalorificarea produselor muncii lor.

Amenintarea: Daca nu strangi imediat jetoanele, vei fi pedepsit; Indiferenta :Lasa-ma-n pace,cu casuta pe care ai construit-o!; Nemultumirea:Era si cazul sa termini o data; Ironie:Alex, tu nu stii ce-i aia o batista?; Critica:De cate ori trebuie sa-ti spun ce sa faci?.

NEVOIA DE SCHIMBARE Un nva at al lumii antice i-a propus n tinere e s schimbe lumea. A ajuns la maturitate i a constatat c nu a putut schimba pe nimeni. Atunci ia propus s schimbe m car membrii familiei sale. Ajuns la b trne e, i-a dat seama c nici n familia sa nu a putut schimba pe nimeni Era prea batrn cnd a n eles c , schimbarea ar fi trebuit s nceap cu el, ca apoi s poat schimba lumea. Ideea de schimbare declan eaz temeri, chiar dac situa ia prezent e neplacut , accept m neajunsurile, prefer m rutina n locul framnt rilor i a necunoscutului care ne a teapt ntr-o etap nou . A ne schimba, nseamn a nva a lucruri noi, ceea ce nu este ntotdeauna u or, dar ct de mare este mul umirea atunci cnd ne atingem obiectivele. Dac dorim s construim ceva n lumea nou n care tr im, atunci trebuie s adopt m o atitudine pozitiv fa a de tot ce nseamna schimbare: S ne asum m responsabilitatea pentru faptele i sentimentele noastre; S facem un bilan asupra punctelor tari i slabe i asupra acelora pe care dorim s le amelioram;

 S facem o list cu lucrurile pe care dorim s le schimb m i s stabilim ordinea priorit ilor; S ne fixam obiective clare i precise i n loc de A vrea s s spunem Vreau s . S fim realiste n stabilirea elurilor; S cl dim temelii ac ionnd concret n realizarea obiectivelor; S vizualizam obiectivul, iar acesta s fie realizabil; S elimin m din vocabularul nostru expresii ca: S-ar putea, Nu tiu, Nu pot; S fim perseverente i consecvente n tot ceea ce facem, acesta este sfatul pe care l auzim adesea de la oamenii de succes; S ntmpin m fiecare zi cu gndul la nout ile pe care le vom ntlni, la oamenii pe care i vom cunoa te; S ne p stram entuziasmul i interesul i s nu renun m la visele noastre; S vedem n propria persoan o nou personalitate, iar dac avem ncredere n noi n ine vom putea s ne atingem elurile.

NECESITATEA SCHIMBARII STILULUI DIDACTIC Curriculum national prefigureaz c actul pred rii i nv rii concrete n gr dini trebuie regndit, redimensionat astfel nct demersul educa ional s contribuie la dezvoltarea capacit ii copiilor n vederea dobndirii unor concepte care s le asigure cuno tin e i abilit i n diferite situa ii, s determine motiva ia i disponibilitatea de a accepta, de a influen a i de a mpune schimbarea. Copilul este unic, abordarea lui trebuie s fie holistic ; La aceast vrst este necesar i fundamental abordarea pluridisciplinar ; Educatoarea n rela ia ei didactic , apare ca un partener de joc,matur care cunoa te toate detaliile si regulile jocului i le respect ; Activit ile desf urate n cadrul procesului educa ional sunt ocazii de nv are situa ionale; P rintele nu poate lipsi din acest cerc educa ional, el este partenerul-cheie in educatia copilului, iar relatia familie-gradinita-comunitate este hotaratoare.

Desi poarta amprenta personalitatii educatoarei, stilul se poate ameliora/schimba. Activitatea din gradinita poate fi predominata de stiluri diferite care influenteaza mai mult sau mai putin modul in care copiii se raporteaza la educatoare si la sarcinile primite sau atmosfera din grupa. Atmosfera psihologica de lucru creata de educatoare constituie un factor decisiv pentru eficienta activitatii sale. O buna educatoare este aceea care este capabila de o mare varietate de stiluri didactice, avnd astfel posibilitatea s - i adapteze munca diferitelor circumstan e, s confere activitatii sale flexibilitate i mai mult eficien . Pusa in fata unor realitati sociale noi, educatoarea este nevoita sa paraseasca mentalitatea si comportamentul traditional, conform caruia ei ii apartineau intreaga decizie si intregul control al grupului si sa treaca la noi stiluri educationale, la abordarea tip proces, progresista, centrata pe copil, care trebuie sa se adapteze nevoilor si particularitatilor copilului. Stilul centrat pe copil este cel mai profitabil. Astfel educatoarea propune, nu impune, ea il incurajeaza pe copil in eforturile lui, ii organizeaza experienta individuala, nu-l dezamageste, nu-l amageste si mai presus de toate il respecta.

Pentru schimbarea stilului, nu este nevoie de o schimbare a trasaturilor de personalitate a educatoarei, ci de o reconstructie, reechilibrare, redimensionare a celor existente; Pentru a descoperi care stil este cel mai eficient este nevoie n a identifica conditionarile care stau la baza unei imagini mai apropiate de activitatea si comportamentul real al educatoarei n situatiile de management educational: a) factorii de personalitate (temperamentul, caracterul); b) motivatia; c) nivelul dezvoltarii copiilor; d) asteptarile, influentele si presiunile de rol; e) climatul organizational; f) modul de perceptie a contextului, a climatului, a reactiilor, a diversilor stimuli externi sau interni. Aceste conditii, criterii conduc, de fapt, la variante de stiluri educationale, pentru ca nu exista un model ideal , ci se actioneaza n functie de situatia data. Stilul autoritar nu mai este tolerat de copiii nostri, indiferent de etapa de scolarizare n care se afla.

Datorita unei puternice influente din partea mediului, prescolarul din ziua de azi lucreaza cu mai multe informatii, este mult mai comunicativ, nevoia de cunoastere este mai mare, iar potentialul afectiv nu trebuie neglijat nici n familie si nici n gradinita. Aceste nevoi copilul si le satisface n momentul n care n mediul scolar ntlneste o educatoare deschisa spre comunicare, colaborare, respect fata de copii, implicare si seriozitate n activitate, relationare pozitiva, ntelegere si sprijin n rezolvarea situatiilor problema care apar, simpatica, care face activitatile placute, amuzante, care i motiveaza pe copii sa dea tot ceea ce este mai bun n ei si care face pentru copiii sai diverse lucruri. Vis a vis de aceste asteptari ale copiilor ntlnim si destule situatii n care colege de-ale noastre, nu au nteles ca trebuie sa-si modifice stilul educational .

COMPONENTA CREATIVA A STILULUI DIDACTIC Conceptul psihologic de creativitate desemneaz dispozi ia care exist n orice individ i la orice vrst de a produce ceva nou i relevant. Creativitatea pedagogic define te calit ile necesare educatoarei pentru proiectarea i realizarea unor activit i eficiente prin valorificarea capacitatilor sale de innoire permanenta a actiunilor specifice,pentru dezvoltarea individual a copilului. n ceea ce prive te componenta creativ a stilului didactic, educatoarei i revine sarcina de a g si acele elemente ale stilurilor specifice astfel nct s creeze un tot unitar n desf urarea actului didactic. Pentru a stimula activismul i creativitatea copilului,educatoarea trebuie s fie o persoan creativ . Un stil educational democratic, participativ, creativ este modelul pe care l asteapta copiii de la educatoare pentru a nu ajunge la sloganul nu-mi place la gradinita!.

Astfel ca se poate contura un portret al educatoarei agreate care: este hotarta si se controleaza pe ea nsasi; stie ce vrea si verifica daca si copiilor le place ; ia masuri pozitive atunci cnd descopera ca prescolarii nu progreseaza n mod adecvat; ncearca sa nteleaga punctul de vedere al copiilor; arata respect fata de copii; se preocupa de toti copiii sai. IN LOC DE CONCLUZII Nu exista nici un dubiu ca toti avem nevoie de educatie, problema este insa atunci cand se uita ca educatia este un domeniu complex si complicat cu o infinitate de variabile care nu poate fi realizata de educatoare a caror legatura cu copiii nu vine din suflet, ci decurge doar din drepturile pe care le ofera diploma de calificare. Diamantul are valoare atunci cand il extragi, cand il vinzi, cand il pierzi, cand il gasesti, cand impodobeste o frunte la o sarbatoare.Diamantul purtat zi de zi nu este decat o biata piatra. ( Antoine de Saint- Exupery ).

Din acest motiv, profesiunea didactica confera perspectiva unei permanente transformari , in raport cu cerintele social-istorice si individuale ; o cautare permanenta si descoperirea resurselor care genereaza satisfactia profesionala. Aceasta dorinta de evolutie profesionala, ca si cea de exercitare a profesiunii este in stransa legatura cu aptitudinile si competentele educatoarei. Fara dragoste nu se poate construi nici un fel de relatie, fara iubire de oameni nu se pot modela oameni.