Despre prietenie Relatie psihosociala de durata dintre doua fiinte umane, rezultat al alegerii libere si bazata pe afectiune, incredere

si pretuire mutuala.

Intemeiata in cel maiinalt grad de liberul consimtamant si nefortata prin nici o institutie formala, avand in centru valorizarea reciproca, prietenia nu este ferita de tensiuni si conflicte. De cele mai multe ori ele sunt depasite insa, potrivit principiului ca, functionand ca fundal similaritatea axiologica, partenerii isi respecta unul altuia interesele, gusturile, optiunile si opiniile personale. Mai mult, prietenii sunt dispusi sa isi ierte greselile, iertand nu compatimitor, ci cu intelegerea mintii si a sufletului ca celalalt este unic si nu a facut ceva din rautate. Aceasta nu inseamna ca partenerii accepta orice fel de comportamente unul din partea celuilalt. Prieteniile se pot nu numai stinge treptat, ci si intrerupe brusc, din motive de incompatibilitate. Relatiile de prietenie au efecte favorabile atat in economia de ansamblu a vietii indivizilor, cat si in sectoare particulare ale ei. S-a confirmat experimental, de pilda, ca a avea prieteni la locul de munca determina o si mai mare satisfactie profesionala. Prietenia confera o anumita siguranta in relatiile interpersonale in general, un mai pronuntat optimism in legatura cu moralitatea celorlalti, pe cand lipsa prieteniilor este asociata cu o mai accentuata prudenta si neincredere fara de altii. Dar chiar simpla intrerupere a prieteniei, cum se intampla, de regula, la terminarea unui ciclu scolar, face ca tinerii absolventi sa manifeste un stres emotional in raport cu cine vor fi noii lor prieteni. Desi intr-o prietenie autentica nu conteaza conditia sociala sau de alta natura, bazandu-se pe principiul ce esti si nu cine esti , la scara statistica ca este puternic asociata cu proximitatea spatiala. Aceasta, pe de o parte, pentru ca proximitatea spatiala inseamna, in general, si similaritati de ordin axiologic, iar pe de alta parte, fiindca prietenia presupune schimburi reciproce de bunuri materiale si simbolice, dorinta de a fi impreuna cu celalalt si a te confesa. Totusi, in zilele noastre dezvoltarea mijloacelor de comunicare si, cu deosebire, internetul determina ca apropierea spatiala sa nu mai fie o varaiabila in construirea si mentinerea prieteniei. Forma si continutul prieteniei sunte legate si de factorul varsta, evidentiindu-se, ca o tendinta semnificativa, cresterea gradului de intimitate si stabilitate de la copilarie la maturitate. O tema viu disputata la nivelul simtului comun este in ce masura prieteniile intersexe ( intre barbati si femei) pot ramane la acest statut si nu se transforma, aproape cu necesitate, in dragoste si relatii sexuale. Investigatii elaborate denota ca acest lucru se intampla frecvent, dar nici pe departe la cotele prezumate de reprezentarile cotidiene.

Septimiu Chelcea si Petru Ilut, Enciclopedie de psihosociologie , ( 2003), Ed. Economica

Socializare si prietenie Socializarea poate fi pusa in legatura cu fenomenul de prietenie, reperezentand procesul prin care indivizii invata sa devina memebri ai societatii prin internalizarea normelor, valorilor si modelelor de comportament asteptate de aceasta in indeplinirea unor roluri sociale specifice unui grup sau unei comunitati. Socializarea este o parte importanta a cresterii si dezvoltarii copilului. Abordarea behaviorista sustine efectele recompenselorsi pedepselor asupra comportamentului moral, iar perspectiva invatarii sociale vede dezvoltarea morala ca un proces legat de observarea actiunilor celorlalti si pe care indivizii le pot intari in functie de recompensele si pedepsele primite si prin auto-evaluarea propriilor conduite. Abordarile moderne considera insa subiectul ca o fiinta care trateaza si organizeaza informatia , care descopera si construieste propriile norme si valori de-a lungul situatiilor cu care se intalneste si experientei pe care o traieste. Grupul de prieteni este un agent al socializarii prin care copilul adopta un limbaj, valori, norme, comportamente. Socializarea adultului se contruieste pe ceea ce s-a invatat in copilarie si adolescenta. Comportament Prosocial In cadrul unei prietenii se manifesta si un comportament prosocial, vazut ca un comportament intentionat, realizat in afara obligatiilor de serviciu, orientat spre conservarea, sustinerea si promovarea valorilor sociale, fara asteptarea vreunei recompense morale sau materiale din partea altora. Conform psihosociologilor, comportamentul prosocial este orientat spre ajutorarea, protejarea, sprijinirea altor persoane, fara asteptarea unei recompense externe.

Baron, R.A si Bryde D. Social Psychology. Understanding Human Interaction . Boston ( 1981).

Prietenia se remarca si prin similaritatea dintre indivizi. Similaritatea este un concept cheie in psihosociologie , angajat - in stransa asociere cu proximitatea spatiala ( cine se aseamana se aduna , dar si cine se aduna se asemana din ce in ce mai mult ) in descrierea si explicarea unor fenomene ca atractia interpersonala, prietenia, iubirea, etc. In prietenii si mariaje, mai ales, functioneaza si principiul complementaritatii insusiri si trasaturi diferite, unele chiar contrastante, ale celor 2 parteneri ( de exemplu unul dominant, unul supus), dar modelul complementaritatii ferme este, statistic, mult mai putin frecvent, de obicei diferenta de detalii ( gusturi, opinii, etc) fiind subordonata unei similaritati de principii ( conceptii despre viata, valori generale, etc. )