Cadrul istoric

Caracterizata prinr-o puternica manifestare a constiintei nationale in toate provinciile romanesti, perioada fixata cu aproximatie 1830-1860 delimiteaza o epoca distincta in evolutia istorica a literaturii romane, numita in mod curent epoca pasoptista. Termenul de pasoptism desemneaza miscarea democratica si revolutionara care precede, in Tarile Romane, Revolutia de la 1848 si pregateste Unirea Principatelor(1859). Literatura pasoptista o continua pe cea iluminista clasica din epoca de tranzitie sporindusi, sub impulsul ideologiei burgheze democrat-revolutionare, spiritul militant ca literatuta romantic progresista. Trecerea de la formula clasica la cea romantica se face treptat, ambele metode coexistand o bucata de vreme sau persistand la unul si acelasi scriitor pana la sfarsit. Se poate spune si despre Alecsandri ca a evoluat in sens invers, incepand prin a fi romantic si sfarsind prin a fi clasic. In evolutia literaturii exista intotdeauna legaturi de continuitate si cu cat scriitorul este mai mare, cu atat legaturile lui cu trecutul si viitorul sunt mai adanci .Astfel, intre literatura pasoptista si cea anterioara si posterioara exista o unitate indisolubila.Spre exemplu, primele manifestari ale iluminismul, prezent in epoca pasoptista,apar inca in fazele literare de pana la 1840, in creatia unor anumiti scriitori si oameni de cultura, fiind reprezentat, in primul rand, de Scoala ardeleana. Pasoptistii, insa, au amplificat aceste stari de manifestari iluministe pronuntate, dar, totusi, incipiente, transformandu-le intr-un sistem de conceptii social-politice si cultural-estetice bine inchegat. In 1821, cand au incetat domniile fanariote si s-a revenit la domni pamanteni, s-au creat premizele unei europenizari economice si spirituale a patruns in scoli limba franceza si astfel intelectualii scoliti au inteles necesitatea modernizarii societatii romanesti si au imbinat, intr-un mod irepetabil, utopia cu pragmatismul, desfasurandu-si fortele si energiile in toate domeniile de activitate, inclusiv in cel cultural si literar. Rezultatele lor au fost uimitoare. Dupa ce au revenit in tarile lor au infintat societati cultural literare (cu subtile obiective politice), presa in limba nationala , invatamantul si o miscare teatrala in limba celor multi, conform idealurilor iluministe. Inlaturarea domniilor fanariote si instalarea domnitorilor pamanteni, aparitia unor relatii economice si politice inexistente pana atunci constituiau premizele necesare pt ridicarea societatii romanesti pe o noua treapta de dezvoltare social-economica , pt modernizarea vietii social politice si culturale.Pentru intelegerea rolului pe care il avea ideologia pasoptista in orientarea, indrumarea si stimularea maselor largi populare la lupta ampla de transformare social-economica, de reorganizare burghezo democratica a societatii romanesti si de eliberare nationala, este foarte semnificativ intelesul cuprinzator pe care M. Kogalniceanu (acel arhitect al modernizarii societatii romanesti) il dadea cuvantului "politica" : "politica ... a ajuns sa fie astazi sufletul lumii moderne ; la dansa tintesc si largile tendinte ale literaturii ce formuleaza si imprastie ideile, si propasirea industriei, care asociaza, oranizeaza, produce si raspandeste. Politica este puternica circulatie ce atata toata gandirea si toata ideea. Din ea izvorasc toate acele valuri de teorii, de proiecte, de sisteme care bat necontenit in opinia publica si imping activitatea multimii pe cai noua " . Miscarea revolutionara din prima jumatate a sec al XIX-lea a dat o 1

puternica lovitura regimului feudal, renascand in constiinta maselor spiritul luptei pt dreptatea sociala si libertate, intensificand miscarea de idei in favoarea unirii tarilor romane intr-un stat puternic si independent. Ele au determinat, in acelasi timp, o viguroasa activitate culturala, care avea la baza un amplu program de lupta politica. Aceasta etapa, cuprinsa intre 1830-1860, in mijlocul careia s-a declansat cea mai larga miscare populara de emancipare sociala si nationala - revolutia de la 1848-este cunoscuta in literatura sub denumirea de perioada pasoptista.In aceasta perioada s-au pus bazele unei adevarate renasteri culturale romanesti In jurul anului 1840 se poate vorbi de o indrumare a literaturii prin reviste, desi aparitia lor este de obicei temporara. Constatand ca Albina este prea moldoveneasca, Curierul este prea muntenesc iar Foae pentru minte, inima si literatura prea ardeleneasca, Kogalniceanu isi propune sa faca din revista sa Dacia literara o foaie care sa publice productiile romanesti din orice parte a tarii, cu singura conditie sa fie de valoare. M.Kogalniceanu, in articolul program al acestei reviste, subliniaza clar ideile care vor sta la baza orientarii literaturii: combaterea imitatiei si a traducerilor mediocre, necesitatea crearii unei literaturi nationale prin stimularea scririlor originale, aspirate din istoria patriei, din frumusetile ei, din pitorescul obiceiurilor populare; realizarea unei limbi unitare si a unei literaturi specific nationale. Aparand ideea de originalitate in literatura, mentorul creatiei pasoptiste dezvolta in acelasi timp si spiritul critic, exercitand, in acest fel, o influenta hotaratoare asupra fizionomiei culturii romanesti de la mijlocul sec trecut. "critica noastra-spunea M.Kogalniceanu va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana". Pasoptismul literar este pregatit de aparitia revistei "Dacia literara", al carei program traseaza principalele directii pentru unitatea culturala a romanilor, deziderat ce precede unirea politica a Principatelor Romane de la 24 ianuarie 1859. Ceea ce-i uneste pe scriitorii pasoptisti este militantismul regasit in creatiile literare, care se constituie in adevarate manifeste pentru implinirea unitatii si independenta nationale, pentru dreptate sociala. Majoritatea scriitorilor pasoptisti au avut dascali particulari, cu care au invatat limba greaca, apoi si-au continuat studiile in Franta. Cei mai multi dintre ei au aderat la idealurile Revolutiei de la 1848, fiind animati si de telurile Marii Uniri. Participant! direct la viata social-politica, pasoptistii au creat opere literare cu un pronuntat caracter patriotic si militant, inspirandu-se din trecutul istoric, din lupta pentru eliberare sociala si unitate nationala. In operele lor s-au oglindit frumusetile patriei si s-a manifestat un puternic spirit popular, preluat din nepretuitele creatii folclorice romanesti. Satirizarea viculor oranduirii feudale si evocarea realitatilor sociale constituie alte caracteristici ale literaturii pasoptiste, scriitorii ironizand cu severitate moravurile societatii, condamnand cu fermitate abuzurile si nedreptatile manifestate in epoca. Din punct de vedere compozitional, operele scriitorilor pasoptisti impletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare: ode, elegii, meditatii, epistole, satire, fabule, pasteluri, idile, sonete, balade. Majoritatea poetilor pasoptisti s-au inscris definitiv in patrimoniul literaturii romane: Gheorghe Asachi - introduce sonetul in poezia romaneasca -, Anton Pann - "Povestea vorbii" -, Vasile Carlova - "Ruinurile Targovistii"-, Ion Heliade Radulescu - "Sburatorul"-, Cezar Bolliac - "O dimineata pe Caraiman"-, Grigore Alexandrescu - ciclul "Epistole", ciclul "Fabule", poezii de inspiratie istorica-, Dimitrie Bolintineanu - volumele "Florile

Bosforului", "Legende istorice"-, Vasile Alecsandri - volumele "Doine si lacramioare", "Legende", "Pasteluri"-, Andrei Muresanu - "Desteapta-te, romane" si altii. Ceea ce-i uneste pe scriitori pasoptisi este militantismul regasit in creatiile literare, care se constituie in adevarate manifeste pentru implinirea unitatii si independentei nationale. Cei mai multi dintre scriitorii pasoptisti au aderat la idealurile Revolutiei de la 1848, fiind animati si de telurile Marei Uniri. Participanti direct la viata social-politica, pasoptistii au creat opere literare cu un pronuntat caracter patriotic si militant, inspiranduse din trecutul istoric, din lupta pentru eliberare sociala si unitate nationala. Satirizarea viciilor oranduirii feudale si evocarea realitatii sociale constituie o alta caracteristica a literaturii pasoptiste.Reprezentanti: Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Anton Pann, Vasile Carlana, Andrei Muresanu, Dimitrie Bolintineanu, Cazar Bolliac. Poezia pasoptista raspunde, in general, directiilor si principiilor formulate de Mihail Kogalniceanu in articolul "Introductie" din primul numar al revistei "Dacia literara" in sensul ca este o poezie sociala, adaptata la momentul istoric si chiar politic, conforma cu idealurile de libertate, egalitate si unire ce animau sufletele romanesti de pretutindeni. Pe de alta parte, ca peste tot in lume, se afirma cu putere spiritul national, increderea in valorile traditionale, populare, in istoria, natura si folclorul romanesc, care devin acum, alaturi de evenimentele social-politice ale momentului, teme predilecte ale poetilor. Dupa imboldul marilor presonalitati ale epocii (Kogalniceanu, Alecsandri, Heliade- Radulescu), incepe a se scrie din ce in ce mai mult, iar prin popularitatea culturii oamneii incep sa fie interesati de creatiile noi, astfel incat se largeste considerabil cercul cititorilor, o conditie esentiala a poeziei devenind accesibilitatea. Se dezvolta astfel o poezie retorica, declamativa, grandilocventa, cu exprimarea directa a ideilor si sentimentelor, intr-un stil avantat, cu un limbaj adecvat intelegerii de catre marea masa de cititori, in care teme vechi precum iubirea, destinul, fericirea, moartea etc. Se completeaza cu meditatia asupra locului omului in istorie, cu motivul constiintei sociale, al luptei. Al creatorului, al ruinelor, al mormintelor, al revolutiei. Se manifesta, in ansamblu, doua tendinte de ordin cultural si literar: deschiderea spre cultura si literatura lumii, alaturi de revenirea spre valorile morale si artistice ale spiritualitatii romanesti. Scriitori devin constienti ca literatura si cultura romana pot intra in universalitate doar prin valorificarea specificului nostru national, a surselor tematice si de exprimare pe care le ofera folclorul si istoria nationala. Apar specii noi ca balada si cantecul, fabula se imbogateste cu elemente noi ce tin de limbajul contemporan si de societatea vremeii, iar oda devine un mijloc de afirmare a ideilor politice si cultural nationale.Ideea nationala poate fi considerata nucleul tematic al poeziei pasoptiste, nuantata sub forma atasamentului la valorile poprului, ale pamantului si ale traditiilor romanesti( Gh. Asachi- "la patrie", G. Bolliac-" O dimineata pe Caraiman", I. Heliade- Radulescu- "Zburatorul"), a elogiului realizarilor poporului( Gh. Asachi- " La introducerea limbii nationale in publica invatatura"), a prezentarii trecutului ca model pentru prezent(Gh. Alexandrescu-" Umbra lui Mircea la Cozia"). Folclorul a furnizat poetilor acestei generatii un repertoriu de credinte pitoresti, material pentru balade fantastice. Astfel fantasticul si pitorescul, dimensiuni importante ale universului imaginar romantic, au in poezia pasoptista un suport folcloric.

Un loc aparte in valorificarea tematicii istoric il ocupa balada, o impletire de elemente epice, lirice si dramatice, poate cea mai completa specie a momentului, in care, sintetizand partismul cu patriotismul si cu valorile morale, poetii devin cantareti ai trecutului glorios( D. Bolintineanu- "Muma lui Stefan cel Mare", Gh. Asachi- "Dochia si Traian"). Un alt pilon tematic il reprezinta critica societatii contamorane sub forma satirei( Gh. Alexandrescu- "Satira", Gh. Asachi- "Sotie de moda") si a fabulei(Gh. Alexandrescu- "Cainele si catelul"). Iau avant lirica filozofica( I. Heliade-Radulescu- "Visul", D. Bolintinanu"Scopul omului"), cea religioasa( I. Heliade- Radulescu- "Cantarea diminetii", Gh. Alexandrescu- "Candela") si cea erotica( Gh. Alexandrescu-"Asteptarea", Gh.Asachi"Dorul"). Se afirma artistul-cetatean, exponent al constiintei colective, asa cum se observa in poezia "Un rasunet" a lui Andrei Murean sau "Anul 1840" a lui Gh. Alexandrescu. Pasoptismul literar s-a manifestat intr-o juxtapunere de curente literare, directii estetice si stiluri, coexistand laolalta elemente iluministe cu cele de neoclasicism, umanism, realism, mesianism utopic si national, toate in formele romantismului, ce incepuse deja a se afirma ca un curent literar modern, in descendenta celui francez. Invatamantul, presa, teatrul, literatura, stiintele cunosc o dezvoltare fara precedent.Iau fiinta societati culturale si stiintifice, ,creste numarul revistelor si al altor periodice,al cartilor tiparite in tiraje mari, se formeaza un public cititor, se organizeaza biblioteci de literatura beletristica,se infiinteaza o viata artistica specific romaneasca, bazata pe traditia populara, ia amploare miscarea de culturalizare a maselor. Intelectualii pasoptisti, procupati de cultivarea valorilor universale,o folosesc curent,in scris si in oral,publicand articole, studii si lucrari ce aduceau la cunostinta popoarelor europene problemele romanilor.In perioada pasoptista scrisul devine principalul instrument al actvitatii culturale. In aceasta perioada de plin avant al culturii , literatura romana cunoaste o dezvoltare apreciabila . Pe ansamblu,literatura pasoptista s-a dovedit a fi democratica, nationala, educativa, ea avand si dificila sarcina de a forma un public,de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. In nimele aceleiasi specificitati nationale, s-a dus batalia pt o limba unitara, cu constiinat clara ca existenta acesteia e o conditie pt pastrarea identitatii nationale.Scriitorii de seama au aparat principiul fonetic in ortografie si, pronuntandu-se in problema neologismelor, au adoptat principiul imprumutului moderat,in limitele necesitatilor impuse de dinamica sociala si culturala. Doctrina literara, cata a fost, a avut un caracter hibrid, ecletic,dar asta nu i-a impiedicat sa aspire,conform personalitatii fiecaruia,la un frumos etern, la totalitate si determinare, cu convingerea ca realitatea are un sens unic, care se cere descoperit prin cuvant. Trecerea de la o epoca la alta se savarseste adesea printr-o miscare de pendul, ca si cum continutul de exprimat nu ar mai incapea in formele artistice existente si ar impune descperirea unor modalitati de a scrie diametral opus. In aceasta incercare de renovare radicala unii au vazut o manifestare de ordin psihologic,dorinta intima a artisului de a birui inertia si a se diferentia prin originalitate. Explicatia este si de natura sociala, fiind vorba de repercursiunile in constiinta a proceselor majore ceea ce agita viata materiala a oamenilor.

DACIA LITERAR
Anul 1840, evocat de Grigore Alexandrescu in cunoscuta sa poezie, a debutat cu un eveniment de o deosebita importanta pentru evolutia ulterioara a limbii si literaturii romane: la 30 ghenarie, Mihail Kogalniceanu semna la Iasi cunoscuta Introductie la revista Dacia literara. Editorul deschide articolul-program, prin a elogia meritele predecesorilor:La anul 1817,dl.Racocea,c.c. translator romanesc in Lemberg, publica prospectul unei foi periodice ce era sa iasa pentru intaiasi data in limba romaneasca. Planul sau nu se aduce in implinire. La anul 1821,dl. Z.Carcalechi, in Buda cerca pentru a doua oara o asemenea intreprindere, dar si aceasta fu in zadar. In sfarsit, la 1827, dl. I.Eliad vru si ar fi putut, pe o scara mult mai mare, sa ispraveasca aceea ce Racocea si Carcalechi nu putura face. Ocarmuirea de atunci a Tarii Romanesti nu-i dadu voia trebuincioasa. Asa, putinii barbati care pe atuncea binevoia a se mai indeletnici inca cu literatura nationala pierdura nadejdea de a vedea vreodata gazete romanesti. Numai doi oameni nu pierdura curajul, ci asteptara toate de la vreme si de la imprejurari. Acestii fura dl aga Asachi si dl I. Eliad; unul in Moldavia, altul in Valahia pastrau in inima lor focul luminator al stiintelor. Asteptarea lor nu fu inselata. Imprejurari cunoscute de toti le venira intru ajutor. Asa, la 1 iunie 1829 in Iasi, Albina Romaneasca vazu lumina zilei pentru intaiasi data. Putin dupa ea se arata si Curierul Romanesc in Bucuresti[].Dupa Albina si dupa Curier, multe alte gazete romanesti s-au publicat in deosebitele trei mari provincii ale vechii Dacii. Asa, in putina vreme, am vazut in Valahia: Muzeul national, Gazeta teatrului, Curiozul, Romania, Pamanteanul, Mozaicul, Curierul de ambe sexe, Vestitorul bisericesc, Cantorul de avis; in Moldova: Alauta romaneasca, Foaia sateasca, Oziris; in Ardeal: Foaia Duminicii, Gazeta de Transilvania si Foaia inimii. Unele dintr-insele, adica acele care au avut un inceput mai statornic, traiesc si astazi; celelalte au pierit sau din nepasarea lor, sau din vina altora. Cele mai bune foi ce avem astazi sunt: Curierul romanesc, sub redactia dlui I. Eliad, Foaia inimii a dlui Barit si Albina romaneasca, care, in anul acesta mai ales, au dobandit imbunatatiri simtitoare. Kogalniceanu sugera, insa, si cele doua laturi negative ale publicatiilor amintite:faptul ca acorda prea putina atentie problemelor de literatura, prin urmare, ca nu antreneaza spiritele in sfera culturii si a dezbaterii de idei, pe de alta parte ca sufera de o colora locala prea pronuntata, cu alte vorbe, ca sunt mai mult provinciale decat romanesti. Dacia isi propunea sa mearga mai departe pe drumul deschis, dar asumandu-si, in mod ferm, dubla sarcina de a se indeletnici numai cu literatura nationala si de a publica productiile romanesti, fie din orice parte a Daciei cu conditia sa fie bune. Cele patru puncte ale articolului-program sunt: 1.intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiu estetic: Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana. 2.afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literaturii romane: talul nostru este realizarea dorintei ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti. 3.Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre:Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. Mai in toate zilele ies de sub teasc carti in limba romaneasca. 5

Dar ce folos! ca sunt numai traductii din alte limbi si inca si acele de-ar fi bune. Traductiile insa nu fac o literatura.1 Cu toata aparenta exclusivista, punctul acesta nu trebuie interpretat drept o condamnare a politicii de asimilare a culturii europene. Dupa cum va explica tot in coloanele Daciei,intr-un numar ulterior, Kogalniceanu era impotriva abuzurilor, nu a principiului insusi, combatea superficialitatea si maimutarirea Apusului, nu preluarea cartilor si a ideilor folositoare. 4.Promovarea unei literaturii originale, prin indicarea unor surse de inspiratie in conformitate cu specificul national si cu estetica romaneasca:Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii.2 Desi, in aceste randuri, nu e utilizat cuvantul folclor, Kogalniceanu avea in vedere, printre sursele de inspiratie, si creatia populara. Trebuie notat ca, indreptand atentia spre mediul local, spre aspectele particulare si specifice ale realitatii romanesti, Dacia literara deschidea perspectiva unei literaturi intemeiate pe observatie, cultivand adevarul si naturalul- indrumare binevenita intr-un climat de sentimentalism romantic excesiv. In incheierea articolului-program, autorul anunta structura revistei(cele patru parti):In partea dintai vor fi compuneri originale a conlucrarilor foaiei; partea a II-a va avea articole originale din celelalte jurnaluri romanesti. Partea a III-a se va indeletnicii cu critica cartilor nou iesite in deosebitele provincii ale vechii Dacii. Partea a IV-a, numita Telegraful Daciei, ne va da instiintari de cartile ce au sa iasa in putin, de cele ce au iesit de sub tipar, relatii de adunarile invatatilor romani, stiri despre literatorii nostrii si, in sfarsit, tot ce poate fi vrednic de insemnat pentru publicul roman. Prin precizarea surselor de inspiratie, a temelor literare in ultimul punct al articolului, dar si prin diversele trimiteri spre trasaturile romantismului(aspiratie spre originalitate, refugiul in trecutul istoric, aprecierea valorilor nationale si a folclorului, imbogatirea limbii literare prin termeni populari, arhaici sau regionali), revista devine un manifest literar al romantismului romanesc. Cunoscut ca istoric, om politic, prin implicarea lui in revolutiile de la1848 din Tarile Romane, M Kogalniceanu se bucura de suficienta popularitate pentru ca ideile amintite sa creeze in jurul lui o adevarata miscare literara, dovada, faptul ca in 1840 in chiar primul numar al Daciei Literare, Costache Negruzzi publica prima nuvela istorica din literatura noastra, Alexandru Lapusneanu, nuvela care din punct de vedere al speciei ramane neegalata. De asemenea,aici publica Vasile Alecsandri o alta nuvela romantica, de data aceasta cu un subiect plasat in contemporaneitate, dar desfasurata intr-un alt spatiu geografic Buchetiera de la Florenta. Printre cei care vor continua filonul istoric impus de spiritul Daciei Literare, se numara si Nicolae Balcescu, in opera Romanii subt Mihai-voevod Viteazul, Alecu Russo in Cantarea Romaniei. Altii merg pe linia memorialisticii, a faptului trait ( Costache Negruzzi- Negru pe Alb), ori pe cea a insemnarilor de calatorie, precum Vasile Alecsandri in Plimbare la munti , Calatorie in Africa, sau Grigore Alexandrescu in Memorial de calatorie. Exista insa si alta zona a prozei, critica, ironica, acida, plina de luciditate intalnita de V. Alecsandri, scriitorul cel mai complex al epocii. Acesta surprinde multe dintre deficientele unei societati in plina

1 2

Dacia literara capitolul Introductie Dacia literara capitolul Introductie

transformare in Balta Alba, Borsec, dar mai ales in Istoria unui galban, gen de proza in care situatiile si personajele, la limita caricaturii, starnesc rasul. Acest program, admirabil prin adecvarea la nevoile imediate si de durata ale culturii romanesti,reluat la Propasirea si apoi la Romania literara, strabate ca un fir rosu prin intraga ideologie literara a vremii. Ecoul sau extraordinar dovedeste ca, departe de a concretiza o initiativa izolata, el nu facea altceva decat sa dea glas unei stari de spirit destul de generale. Intradevar, facand din specificul national resortul viu al noii culturi, Kogalniceanu si prietenii sai au marele merit de a fi pus in program o idee care plutea in aer, dar nu-si gasise inca o expresie clara, metodica si pregnanta. Imbogatit in sensurile lui nobile, spiritul Daciei Literare a ajuns pana la noi, aparat si mereu improspatat de gandirea si fapta artistica a celor mai straluciti reprezentanti ai intelectualitatii romanesti. In preaja lui creste si infloreste cultura acestei epoci, spre cinstea si lauda poporului roman, pentru al carui nume in lume floarea generatiei de la 1848 a luptat. Dintre colaboratorii revistei mentionam pe Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Gr. Alexandrescu, Al Donici, C. Stamati. Disparitia Daciei Literare Dupa numai trei numere,in luna august a aceluiasi an in care a aparut, prin inalta hotatarea unui domn arbitrar, Dacia Literara este suprimata. Pretexul a fost gasit foarte repede. Cauzele sunt foarte adanci si ele tin de atitudinea ferm democratica, puternic antifeudala, pe care editorul revistei a luat-o in adordare si rezolvarea tuturo problemelor fundamentale ale politicii si culturii romanesti, atitudine pe care nepravolnica ocarmuire a considerat-o nepotrivita cu imprejurarile din afara si dinlauntru, dezaproband-o in toate manifestarile ei. In articolul M. A. Demidoff in Banat, Valachia si Moldova era citat proverbul Pestele de la cap se impute , aluzie la domnitorul Mihail Sturdza, iar in Descriere istorica a tabloului ce infatiseaza pe Alexandru Cel Bun,domnul Moldovei, cand au primit coroana si hlamida de la ambasadorii imparatului Ioan Paleologul, Mihail Kogalniceanu adusese prea multe laude domnitorului moldovean, ceea ce, dupa marturiile lui Vasile Alecsandri, l-ar fi suparat pe Mihail Sturdza. Diparand fara sa mai apara, desi Kogalniceanu a sperat mereu intr-o revenire asupra hotararii domnesti, Dacia Literara a continuat sa traiasca in constiinta urmasilor. Posteritatea i-a incredintat privilefgiul unui destin activ,pe masura importantei evenimentului pe care l-a marcat, prin aparitia ei, in publicistica romaneasca. Spiritul Daciei Literare reluat in revistele urmatoare Cu o autoritate prelungita mult dincolo de epoca in care a aparut si pe care cu autoritate ideologica a oglindit-o, spiritul Daciei Literare n-a disparut odata cu periodicul care i-a dat viata si vigoare. Ideile care au sustinut platforma teoretica a revistei, s-au perpetuat in programele nenumaratelor publicatii care apar dupa 1840, pana catre 1860, atat in Moldova cat si in Muntenia sau Transilvania, ba chiar si peste hotare. Astfel se remarca :Propasirea (1844), Magazin istoric pentru Dacia (1854), Romania viitoare(Paris, 1850), Zimbrul (1850), Junimea romana (Paris 1851) etc acestea adunand in jurul lor scriitori din toate provinciile romanesti, hotarati, printr-un efort unitar si convergent, sa realizeze o literatura dupa normele estetice si tiparele meteorologice preconizate de revista ieseana din 1840. Ideea romantica a inspiratiei din trecutul istoric va razbate, insa, foarte curand intr-un alt articol program care va deschide revista Arhiva romaneasca, editata de acelasi indrumator literar Mihali Kogalniceanu.

Istoria romaneasca mai ales sa ne fie cartea de capetenie, sa ne fie paladiul nationalitatilor noastre. Intr-insa vom prevede viitorul, printr-insa vom fi romani. Caci istoria este masura sau metrul prin care se poate sti daca un popor propaseste, sau daca se inapoiaza. Intrebati dar istoria si veti sti ce suntem, de unde venim si unde mergem. De unde venim si unde mergem, trecutul si viitorul, iata toata fiinta noastra, iata mijlocul de a ne cunoaste. Spiritul Daciei Literare se regaseste integral in revista Propasirea editata in anul 1844, de un grup de scriitori moldoveni, avand ca principal animator pe Mihail Kogalniceanu. Inca din primul numar se exprima dezacordul fata de gazetele timpului care apareau 4toate cu greseala capitala ca prea se indeletniceau cu cele din afara si prea putin cu cele dinlauntru 5 Lipsa dar a unei foi care, lasand deoparte toate noutatile din afara si discutiile politicei de azi, precum si toate acele traductii de articole usoare si de anecdote frantuzesti si nemtesti, sar ingriji numai cu adevaratele interesuri materiale si intelectuale ale romanilor, lipsa unei asemine foi publice, zic, este obsteste simtita. Aceasta lipsa, intr-atat incat impregiurarile dinafara o vor ierta, se va sili a implini Propasirea. Lepadand din coloanele sale tot ce se intelege supt stransul cuvant de politica dinafara si dinauntru, precum si cu intamplarile zilii, izgonind orice traduceri din scrieri straini care neavand nici un interes pozitiv pentru noi nici nu ne poate imbogatii literatura, foaia noastra nu va cuprinde decat compuneri originale romanesti. A doua Dacie Literara Se pare ca s-a revenit asupra suspendarii revistei, dar redactorul a inteles ca a continua publicarea revistei nu era momentul oportun, in atmosfera creata. Astfel in 1859 apare cea de-a doua editie a Daciei Literare . Revista a fost editata in formula noua, in anul 1990 de Muzeul Literaturii Romane Iasi si Societatea Culturala Junimea '90 Iasi in colaborare cu Uniunea Scriitorilor din Romania si Consiliul Judetean Iasi. Ca director de onoare l-a avut pe Alexandru Zub, membru al Academiei Romane, iar cel care a initiat si coordonat noua serie a fost Lucian Vasiliu. Ca redactori amintim pe : Carmelia Leonte, Calin Ciobotari, Liviu Apetroaie si Florin Buciuleac. Revista are ca program prioritar reevaluarea marilor probleme de istorie literara si culturala, publicarea de documente literare si a cercetarilor de specialitate (muzeologie), precum si promovarea tinerelor talente din domeniul beletristicii si criticii literare. Noua Dacie Literara a fost structurata in patru capitole: 1. Istoria restaurarii, restaurarea istoriei; 2. Junimea de ieri, Junimea de azi ; 3. Ferestre luminate; 4. Arca lui Noe. Primul capitol al revistei isi propune sa reconsidere, din perspectiva actuala, valorile istoriei literare romanesti. Colectivul redactional isi propune sa atraga cele mai prestigioase condeie publicistice. Fiind publicatie a Societatii Culturale Junimea 90, Dacia Literara, in capitolul Junimea de ieri ; Junimea de azi, confera un accent deosebit judecatii critice a vechii societati Junimea si a contributiei la cultura romana si europeana dar se ocupa si de activitatea actuala, asa cum reiese aceasta din creatia membrilor noii societati Junimea '90.

3 4

Arhiva romaneasca, nr.1, 1840 Mihail Kogalniceanu 5 Propasirea nr 1, 1844

Cel de-al treilea capitol are drept scop stimularea dialogului cultural, promovarea interviului ca instrument de comunicare. Cu cel de-al patrulea capitol, Arca lui Noe, revista se deschide larg spre fenomenul cultural contemporan, in special spre creatorii tineri din domeniul literaturii si artei. Tot aici sunt cuprinse comentarii asupra celor mai valoroase carti, interviuri cu probleme teoretice, profiluri de creatori, poezie, proza, critica si teorie literara etc. Revista publica documente literare inedite si rodul cercetarilor din domeniul muzeologiei realizate de specialistii Muzeului Literaturii Romane si de alti cercetatori din institutiile de specialitate (Academie, Universitate s.a.). Printre colaboratorii noii Dacii Literare amintim :constantin ciopraga, Al. Husar, Gavril Istrate, Dumitru Irimia, Stelian Dumistracel, Mircea Colosenco, arhimandrit Timotei Aioanei, Cassian Maria Spiridon, Liviu Papuc, Andrei Vartic, Ioan Holban, Cezar Ivanescu, Bogdan Ulmu, Bogdan Cretu, carora li se alatura, la fiecare numar, scriitori, critici, cercetatori tineri, traducatori, universitari - din tara si din strainatate. In contextul literaturii actuale, revista Dacia literara propune un profil aparte, academic, riguros, dar in acelasi timp , deschis innoirilor, supus transformarilor creatoare.

ILUMINISMUL
Iluminismul este un curent cultural ce se afirma in sec 18 avand la baza ideea de suprematie a ratiunii si civilizatiei,dezvoltarea gandirii critice si lupta impotriva prejudecatilor si superstitilor,afirmarea individului si a libertatii acestuia,progresul stiintei si rolul educatiei in dezvoltarea individului.Iluminismul este o replica la adresa barocului, care incearca sa inlature dogmele religioase si sa infiltreze luminarea maselor pe baza experientei proprii. In Germania,bazele Iluminismului sunt puse de Kant,ce a considerat acest curent ca fiind epoca majoratului intelectual,o orientare spre cunoasterea stiintifica prin idei si metode pur personale,si nu preconcepute. In Anglia,Olanda,Franta si Spania,o importanta deosebita o au schimburile comerciale si de idei spirituale,culturale si teologice,care puneau accent pe filosofia experimental rationala.In Franta,este introdusa prin Ren Descartes,cu prilejul revolutiei franceze din 1789.Lozinca acestei revolutii Libert,egalit, fraternit este preluata si de Montesquieu,in 1748,in Spiritul legilor.Tot in Franta, se incearca popularizarea Enciclopediei Universale,la care lucreaza Voltaire,Rousseau,Diderot.Voltaire este considerat capul miscarii iluministe franceze. In secolul al 18-lea,in Austro-Ungaria,din care facea parte si Slovacia,Maria Teresa,adepta a ideilor iluministe,introduce in planul de invatamant universitar obiecte de studiu,care azi ar corespunde invatamantului real,sau stiintelor naturale.Actiunile sale sunt continuate de Josej II,care a avut un rol deosebit in afirmarea tendintelor iluministe in Slovacia,prin introducerea Actului de toleranta, in data de 13 oct 1781, tocmai cand perioada barocului se incheie. Acest act sustinea infiintarea scolilor,trecerea acestora sub tutela statului,adoptarea unui nou plan de invatamant,infiintarea unor noi

tipografii,desfiintarea cenzurii. Pe plan politic,sunt criticate reformele Bisericii,fapt ce duce la un conflict intre reprezentantii epocii si Biserica. In literatura slovaca iluminista,se face remarcat Josef Jgriat Bajza prin publicarea celui dintai roman slovac.Bajza isi lanseaza ideile prin intermediul unor discursuri,pentru ca,in cazul unor acuzatii,sa nu existe probe materiale.Lui i s-au alaturat si alti reprezentanti,cat si oponenti ai ideilor franceze In Slovacia,Iluminismul ramane limitat la ideile teologice care amintesc de asazisa libertate divina, ce reprezinta o usoara intoarcere la dogma Barocului. Caracteristici de baza ale curentului iluminist sunt: iluminarea maselor si lupta pentru afirmarea unui spirit national in virtutea caruia tinerii erau indrumati spre studiul istoriei epocii anterioare. In scopul propagarii ideilor iluministe, se infiinteaza societati stiintifice.Cea mai de seama este Slovnske uenie tovaritstvo, aparuta in 1792, in scopul propagarii literaturii vechi. Activeaza A. Bernolk, a carui activitate a precedat-o pe cea a lui Stur, in tentativa de formare a limbii literare slovace. O alta este Societatea Stiintifica de la Trnava, care contribuie la formarea ideii de constiinta nationala. In 1793, se infiinteaza Socetas slavo-boemica, care se ocupa cu studiul istoriei slavilor din Ungaria. Isi propusese, de asemenea, studiul istorico etnografic, care implica studierea portului, obiceiurilor, monumentelor vechi, editarea de carti. In 1801, la Bratislava, ia fiinta Institutul de Limba si Literatura Cehoslovaca (stav Rei Literatry ehoslovensk), unde activeaza o serie de scriitori ai vremii, care infiinteaza o societate stiintifica paralela la Bnska,unde se studiaza ceha si slovaca. Toate aceste societati au la baza un plan de actiune aproape comun, datorita spiritului pedagogic in insusirea si propagarea sentimentului de spirit national. Se pun bazele unor programe pedagogice moderne. Un rol important il are presa, care constituie mijlocul cel mai potrivit pentru raspandirea cunostintelor cultural-stiintifice si politice. Primul ziar a aparut la Bratislava, in 1764, si avea titlul in germana Presburger Zeitung. Redactorul acestui ziar este Stefan Leika, fost elev al lui Josef Dobrovsky, care a permis publicarea unei puternice polemici referitoare la existenta in timp a limbii slovace, polemica intre slovaca de apus, sustinuta de Bernolak, si slovaca centrala, al carei adept era Stur. In 1785, apare un al doilea ziar, intitulat Vechiul ziar al literaturii . Star noviny reprezinta prima gazeta lunara in care, pe langa stiri, apar si articole serioase pe teme stiintifice, istorice si filosofice, prin care se incearca propagarea cunostintelor stiintifice ale Tezelor Iluministe. Lui Plach ii este atribuita o poezie anonima, Eternitate, care expune ideea ca, in afara Fiintei Supreme, nimic nu este etern: Creator etern! Tu ai creat si eternitatea. Este, de asemenea, publicata o prima poezie de structura premoderna, Vesnicie sub numele lui Ondrej Plach, prin care se lanseaza ideea ca viata este intr-o continua permanenta, se transmite din generatie in generatie si va dainui cat Universul. Poezia este insotita si de un comentariu al autorului, care, pentru prima data, substituie ceea ce avea 10

sa fie articol de critica literara. Comentariul atrage atentia asupra faptului ca orice poem trebuie sa aiba o forma perfecta, pentru a sustine cat mai clar ideea de baza, cuprinsa, de regula, in titlu si sa indeplineasca o anume structura prozodica. Pentru intaia oara se incearca o analiza a formei si continutului unui poem. De asemenea, este pentru intaia data lansata initiativa ca o revista slovaca sa se intereseze de literatura straina. Articole despre activitatea lui Voltaire sunt publicate in diverse numere ale gazetei. Cu privire la evenimentele din timpul noptii Sfantului Bartolomeu a anului 1572 din Paris, este publicat articolul Nunta insangerata (Krvav svdba). Alte articole critica polemicile distructive provocate de reprezentantii Iluminismului, mai ales cand catalogheaza in mod gresit valori de seama ale culturii slave din trecut. In graba lor de a progresa spre a ajunge din urma concepte filosofice avansate in tarile europene, iluministii slovaci uita de traditiile culturale si se avanta in critici distructive la adresa unor lucrari din perioada Renasterii si a Medievalitatii Slave si Latine. Din cercul colaboratorilor gazetei Star noviny, se distinge si Jn Hrdlika (1741 1810). Savarsindu-si studiile la Jena, se implica in probleme lingvistice, dar, mai ales, atrage atentia asupra diferentelor existente intre limba ceha si slovaca, fara a ignora nici importanta cehei, dar nici necesitatea celei de-a doua. Ceha devine dialect periferic, dar nu este mentionat al carei limbi. Hrdlika ii critica pe cei care considera ca limba slovaca va ceda limbii germane, sustinand necesitatea ca o limba nationala sa-si pastreze propriul lexic si sa fie deschisa oricarui imprumut din alte limbi. In viziunea acestuia, limba slovaca este mama tuturor limbilor slave. Cartea lui Montesquieu, Consideratiuni asupra maretiei si decaderii romanilor (1734), cat si Enciclopedia franceza, devin punctul de plecare al lucrarilor istoriografilor. O importanta deosebita o are lucrarea lui Josef Dobrovsky, Geschichte der boemische Sprache und Literatur (1792). Jn Severini (1716 1789) este autorul lucrarii Conspectus Historiae Hungaricae a prima gentis origine ad memoriam nostram productae (Schita de istorie a Ungariei de la obarsiile neamului pana in timpurile noastre 1769), in care se ocupa de asezarile slave din Panonia in timpul Moraviei Mari, stat din care au provenit bravi conducatori ai cnezatelor slave, care au pus bazele nucleelor de civilizatii cehe si slovace. Cartea a atras o serie de discutii contradictorii, intrucat nu multi erau de acord cu ideea ca din statul Mare Morav s-au desprins aceste civilizatii, deoarece considerau ca locuitorii Moraviei si Slovaciei au coexistat in timp si ca separarea lor lingvistica si culturalanu putea sa se infaptuiasca decat peste cu totul alte decenii. Ladislav Bartholomeides (1745 1825) este autorul lucrarii Consideratii istorice, geografice si statistice ale Comitatului General, in care Bartholomeides descrie ocupatiile, preocuparile din acest comitat. El este unul dintre intemeietorii Institutului de Limba si Literatura Slovaca de la Bratislava, care, la acea vreme, studia raportul dintre limba si literatura ceha si cea sovaca. Jn aplovi (1780 1844) este renumit prin lucrarea sa Slovacii din Ungaria, in care vorbeste despre portul, obiceiurile si traditiile unei colectivitati de sine-statatoare, cea a slovacilor, pe care o denumeste o oaza britanica pe teritoriul Ungariei. Alaturi de Bartholomeides, incearca o definire a colectivitatii slave din Panonia, anticipand ideea de existenta a unei natiuni slovace.

11

Josef Ignc Bajza(1755 1836) este autorul primului roman slovac, ce s-a inscris in programul promovat de iluministi pentru sustinerea si legiferarea unei limbi nationale. Scrie numeroase versuri si epigrame, fiind autor si al primelor epigrame, prin care satiriza autoritate, dar si prietenii. Ca preot, isi redacteaza predicile si adauga un studiu referitor la pildele din Vechiul si Noul Testament, care i-au adus celebritate. In aceeasi perioada, apare in Spania romanul picaresc Don Quijote. Bajza are drept model nu numai romanul picaresc spaniol, dar si romanul lui Voltaire, Candide, care inclina spre o proza de aventura. Pentru a se face acceptat, va combina idei de inspiratie europeana cu fapte si intamplari specifice moralei si spiritului slovac. Bajza insista si asupra necesitatii organizarii statului, a administratiei, a Bisericii, a tuturor institutiilor care desemnau in acea vreme societatea. Intentia lui de baza este aceea de a acorda, prin textul lui, o anume importanta limbii slovace, care era pe atunci mai mult vorbita, bazata pe dialectele din jurul localitatii Trnava, cel mai dezvoltat centru cultural al Slovaciei. Deoarece nu era un filolog, contributia sa in promovarea limbii slovace era putin hoaotica, fapt pentru care propunerile sale teoretice, greu de inteles, au fost respinse de mai toti lingvistii pe care Bajza ii sustinea. Era considerat de multi un separatist, deoarece, in propunerile sale, s-a izolat de tendintele atunci existente in a promova o limba pe baza mai multor dialecte. Cu toate acestea, Bajza nu renunta si continua prin a publica o serie de epigrame. Epigramele constituie o moda a literaturii Epocii Luminilor, prin care autorul satirizeaza defecte morale, mai putin fizice, ale individului. In special, se dezaproba lacomia, ipocrizia si alcoolismul, prin versuri cu un caracter etic, al caror model este preluat din Antichitate. Alte epigrame arata acceptul pentru miscarea lingvistica de formare a unei limbi literare pe baza unui dialect slovac, iar altele au un ton critic mai pronuntat, la adresa acelora care devin lacomi, ba chiar inumani, pentru a se instari. In spiritul epocii, Bajza scrie epigrame de tip anecdotic, care, pe langa cele etice, constituie o forma de protest, de critica la adresa prietenilor, care, in scopul de a se separa de ceilalti, adopta un comportament bizar. Anton Bernolk (1762 1817) este renumit in perioada Iluminismului prin actiunea sa de codificare a limbii slovace, pe baza dialectului de apus. In studiile sale se inscriu si lucrari teoretice de ortografie, precum si gramaticile celorlalte limbi slave. Desi principiile sale au avut aderenta pe atunci, revazute acum, sunt considerate putin exagerate, intrucat s-au propus: trei feluri de i (i,j,y), iar consoanele d,t,n,l sa fie scrise peste tot cu e. Bernolk ramane autorul primei gramatici slovace (Gramatica slavica Slovensk gramatika), aparuta in 1790. Aceasta sustine principiile teoretice ale gramaticii cehe a lui Augustin Dle si lanseaza principii bazate pe studiul dialectului slovac apusean, folosit de cercurile catolice din centrul cultural de la Trnava. In 1791, este publicata Etimologia, care, in doua capitole distincte, trateaza probleme de lexicologie ( I ) si probleme legate de modalitati de formare a cuvintelor ( II ). De asemenea, propune o anume terminologie gramaticala: pentru silaba, careia i se spune slabika, el propune slovka; pentru pronumele zameno, propune mestomena. Terminologia, insa, nu a fost adoptata, deoarece termenii nu exprimau concret notiunile.

12

Bohuslav Tablic (1769 1832), fiul unui dascal de tara, a studiat la liceul evanghelic din Bratislava, apoi la Universitatea din Jena, unde aprofundeaza notiuni de filosofie si teologie. Devine preot in Slovacia, functie prin care popularizeaza, in localitatile slovace centrale, aspecte ale culturii si literaturii europene, apoi poet, traducator de poezie, comentator istorico-literar si editor de texte literare slovace. Este un bun cunoscator al literaturii antice, implicit al literaturii vechi slovace, si un adept al Romantismului. Primele lui versuri sunt de felicitare, cu un caracter conventional, fiind recitate cu prilejul diferitelor aniversari, fie ale apropiatilor, fie ale unor personalitati ale vremii. In anii 1806, 1807, 1809 si 1812, publica patru volume intitulate Poezyje (Poezii), care cuprind eseuri istorico-literare si poezii, originale si traduse. Sunt un fel de istorie a literaturii slovace, pe segmente de lirica slovaca, cu articole si studii comentate din punct de vedere estetic pe marginea versurilor introduse ca exemplificare. In poeziile sale, se infatiseaza ca un ganditor iluminist, cu o vie constiinta nationala, avand drept ideal instruirea, educarea si iluminarea individului. Conceptia sa rationalista asupra literaturii este clar evidentiata in poemul Svobodn Volen (Liberul arbitru). Doreste sa inlature toate prejudecatile si ideile mistice din randul cititorilor, sa inoculeze dorinta de cunoastere a culturii vremii si, in acest scop, da foarte multe citate din Goethe si Schiller, dar si din Shakespeare. In conceptia sa, poezia este cea care innobileaza omul si care da un impuls creator gandirii. In volumul al IV-lea, din 1812, dedica o poezie Slaviei, adica lumii slave. Se adreseaza sustinatorilor Institutului de Limba si Literatura Slovaca, in dorinta de a lucra pentru propasirea si gloria intregii lumi slave prin arte. Intr-o alta poezie, Viata dupa moarte, satirizeaza nedreptatile vremii si da sfaturi pentru imbunatatirea nu numai a vietii spirituale, dar si a celei materiale. Principiile lui Tablic sunt bazate pe ideile lansate de Revolutia franceza. Scriitorul (Spisovate) este o poezie care relateaza despre rolul important pe care il are el, creatorul, scriitorul, care toarna bucurie in sufletele celor necajiti. Ii determina sa renunte la gandurile negre si sa se apropie de mersul spre progres al celorlaltidin jurul lui. Punctul cordial al literaturii acestor vremuri il ating scrierile despre rolul pe care slavii il pot avea in promovarea ideilor iluministe. Simboluri ale vechilor slavi sunt reluate recurent in poemele clasicilor, dar mai ales, in cele ale lui Kollr. Acesta este considerat adeptul slavitatii, asa cum, in literatura romana, Alecsandri este considerat adeptul gintei latine.

PREROMANTSM

Curent literar aprut n sec. XVIII, caracterizat prin lupta mpotriva normelor rigide ale clasicismului, prin gustul pentru pitoresc i exotic, prin cultul sensibilitii i al naturii, care a deschis drumul romantismului, principiilor i tendinelor acestuia.

13

ROMANTISMUL PAOPTIST
1.1 A. Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII in Europa, care a durat mare parte din secolul XIX. A fost o miscare contra rationalismului care marcase perioada neoclasica, ce se va pierde la aparitia spiritului romantic. Initial, doar o atitundine, o stare de spirit, romantismul va lua mai tarziu forma unei miscari. Autorii romantici au scris din ce in ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind drama umana, iubirea tragica, ideile utopice. Daca secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate si ratiune, inceputul secolului XIX va fi marcat de subiectivitate, de emotie si de eul interior.In literatura romana, romantismul se face simtit prin intermediul scriitorilor pasoptisti si persista mult timp dupa declinul curentului in culturile vest-europene. Romantismul romanesc poate fi delimitat in trei etape: preromantica, pasoptista si postpasoptista. Momentul pasoptist propriu-zis, aduce o poezie lirica, militanta, patriotica si vizionara, de evocare istorica, cu radacini adanci in bogatul filon folcloric, asa cum apare la scriitori ca Balcescu, Bolintineanu, Alexandrescu, Russo, Kogalniceanu, Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Muresanu. Principalele caracteristici ale romantismului romanesc pasoptist raman patriotismul si lupta pentru realizarea idealului national, o constiinta militara cetateneasca, o inimoasa daruire si slujire a poporului. B. Ca orientare literara, in cuprinsul literaturii pasoptiste predomina romantismul care va atinge apogeul abia cu M. Eminescu, considerat ultimul mare romantic european. Dar elemente romantice sunt detectabile inca in poezia lui Al. Hrisoverghi, V. Carlova, I. Heliade-Radulescu, adica in opera celor care au cultivat motivul ruinelor si al mormintelor, tema trecerii timpului, solitudinea si peisajul nocturn. In aceasta ipostaza romantismul se va imbina cu iluminismul si clasicismul. Grigore Alexandrescu, de exemplu, este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare apartinand acestui curent, fabula, satira, epistola, dar si un scriitor romantic, prin elegie, prin meditatia istorica, prin cultul trecutului. Totodata, insa, elementele romantice se vor prelungi si in epoca post-eminesciana, coexistand cu elementele samanatoriste si simboliste. In acest context, ideea specificului national in cultura si arta, anuntata de Dacia literara, va fi preluata de revista Samanatorul, la inceputul secolului al XX-lea, care va promova o literatura inspirata din realitatile nationale, in pofida orientarilor moderniste ale epocii. Preocuparile scriitorilor pasoptisti pentru istoria nationala, pentru limba si imbogatirea ei, pentru educarea poporului sunt de atitudine romantica, dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile, tinand de rigoare, limpezime, norma. Asadar, romantismul nu constituie singura caracteristica fundamentala a perioadei pasoptiste, in limitele acesteia se remarca si existenta altor metode de creatie. Astfel, in sanul epocii se depisteaza si elementele realiste, intrucat reflectarea problemelor sociale si satirizarea viciilor oranduirii feudale, erau trasaturi esentiale, promovate de scriitorii perioadei, desi curentul realist se va constitui in literatura romana abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Dealtfel, cum sustine academicianul H. Corbu, romantismul si realismul aveau un punct de plecare comun: destramarea oranduirii feudale6. Deosebirea dintre aceste
6

H. Corbu, Aspecte ale gandirii estetice patruzecioptiste // De la cronografie la literatura moderna, p.98

14

doua metode de creatie consta in faptul ca romanticii vedeau in mediu mai mult un ornament, menit a imprima o anumita culoare locala cadrului actiunii si personajelor zugravite, realistii considera mediul ca unul din momentele determinante ale operei literare. Romantismul, in tara noastra, este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Literatura romantica din perioada pasoptista nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a cautarilor intime, ea este o literatura angajata, pusa in slujba idealului national. Romantismul romanesc apare ca o miscare unitara, cu un program bine definit, care ridica literatura noastra de la incercarile minore ale Vacarestilor, la geniul universal al lui Eminescu. Faptul ca literatura romana a pasit pe calea europenizarii cu intarziere a exercitat o influenta vadita asupra ritmului de dezvoltare si asupra cautarilor ei ideaticoartistice. Orientarea spre innoiri radicale, tendinta de sincronizare la toate nivelurile cu tarile dezvoltate din punct de vedere economic si cultural constituie caracteristica principala a pasoptismului. M. Kogalniceanu indica asupra celor trei surse de inspiratie: istoria patriei, natura si pitorescul obiceiurilor populare, care de cele mai multe ori se intersecteaza, se interpatrund, in aceasta epoca. M. Kogalniceanu publica, pentru prima data, cronicile moldovenesti, iar N. Balcescu pe cele muntenesti, precum si nenumarate studii despre trecutul istoric al romanilor. Astfel si istoria, alaturi de folclor, capata o puternica conotatie artistica anume in creatia scriitorilor generatiei de la 1848. Artele si literatura [], spune M. Kogalniceanu in Prefata la Letopisetele Tarii Moldovei, n-au speranta de viata decat acolo unde ele isi trag originea din insasi tulpina popoarelor. Altmintrelea, ele nu sunt decat niste plante exotice pe care cel dintai vant le ingheata si le usuca7 . Tulpina popoarelor o constituie tocmai acele obiceiuri, dansuri, cantece, suvenire stramosesti istorice si folclorice. De aici, statutul privilegiat pe care-l cunoaste traditia in literatura vremii, conceptul de specific national, atat de frecvent in epoca, bazandu-se anume pe traditie: cea populara si cea istorica. Vorbind, deci, despre inspiratia istorica in domeniul literaturii artistice, am putea atesta doua varste8 ale acesteia, ele fiind legate de doua perioade definitorii ale epocii pasoptiste. Prima cuprinde anii 1830-1840, reprezentata fiind de I. HeliadeRadulescu, Gh. Asachi, V. Carlova, Al. Hrisoverghi s.a. E vorba de o generatie legata puternic de luminism si clasicism, si pentru care apelarea la trecut avea doar rostul de a pune in fata prezentului imaginea exaltata a unor fapte glorioase si a unor eroi neinfricati. Aceasta istorie reprezinta un model suficient pentru poetizare si resuscitare a vremurilor stralucite ale lui Mircea, Stefan, Mihai. Era calea cea mai sigura pentru a pune in fata contemporanilor imaginea vie a unui ideal si deci a unui viitor de libertate. Literatura artistica se afla abia in faza unui romantism incipient. Cea de a doua perioada cuprinde cronologic anii 1840-1860 si este marcata de aparitia Daciei literare care a declansat fundamentale modificari in fizionomia spirituala a neamului. Interesul revistei pentru reevaluarea trecutului nu se limita doar la modul de interpretare expus mai sus, ci urmarea scopul sa sugereze si o interpretare democratica a istoriei nationale.

M. Kogalniceanu. Scrieri (literare, istorice, politice). Studiu introductiv de Geo Serban. Bucuresti: Editura Tineretului, 1967, p.183 8 P. Cornea. Oamenii inceputului de drum. Bucuresti: Cartea Romaneasca, 1974, p.8

15

Aceste etape sunt evidentiate si de catre Dumitru Micu9 : cea de pana la aparitia Daciei literare, o etapa mai putin individualizata national si, cea de a doua, in care reflectarea specificului autohton devine orientare programatica. 1.2 Speciile literare cultivate in aceasta perioada sunt: elegia ("Miezul noptei", Grigore Alexandrescu, "O fata tanara pe patul mortii", D. Bolintineanu), epopeea istorica ("Mihaiada", I. Heliade-Radulescu), epopeea cosmogonica ("Anatolida", I. HeliadeRadulescu), epistola ("Epistola domnului Iancu Vacarescu", Grigore Alexandrescu), oda ("Oda lui Schiller", I. Heliade-Radulescu), balada istorica ("Muma lui Stefan cel Mare", D. Bolintineanu), balada fantastica ("Mihnea si baba", D. Bolintineanu), meditatia ("Umbra lui Mircea la Cozia", Grigore Alexandrescu), satira ("Satira. Duhului meu", Grigore Alexandrescu), fabula ("Toporul si padurea", "Cainele si catelul", "Dreptatea leului", Grigore Alexandrescu). Nuvela istorica specie literara noua in epoca a fost cultivata in Moldova cu mult inaintea aparitiei acesteia in Muntenia si Transilvania. Cele doua naratiuni sau scene istorice ale lui Al. Odobescu: Mihnea-voda cel Rau (1857) si Doamna Chiajna (1860) au ca model compozitional nuvela negruzziana Alexandru Lapusneanul. Si in una, si in alta sunt evocate cu talent narativ si descriptiv domniile celor doi despoti din secolul al XVI-lea. Nuvelele pastreaza valoarea documentara si culoarea locala, specifice romantismului pasoptist. 1.3 A. Prin urmare, speciile si temele literare se diversifica: sunt abordate momente din istoria poporului roman, in "Romanii supt Minai-Voievod Viteazul", de Nicolae Balcescu; sunt satirizate aspecte din viata sociala, in "Fiziologia provintialului", de Costache Negruzzi; proza devine lirica, prin "Cantarea Romaniei", de Alecu Russo; apar romane cu teme romantice: "Tainele inimii", de Mihail Kogalniceanu, "Manoil" si "Elena", de Dimitrie Bolintineanu; "Calatorie in Africa", de Vasile Alecsandri, este un "sistem narativ pe principiul Decameronului", dupa cum il caracterizeaza George Calinescu, iar "Romanii supt Minai-Voievod Viteazul" este, in aprecierea aceluiasi critic literar, "descrierea religios inspaimantata a unei Romanii de o maretie salbatica". Potrivit lui Paul Cornea, "Alexandru Lapusneanul", de Costache Negruzzi, prezinta "destinul unui domnitor infernal ca Richard al III-lea". B. Spre deosebire de semnificatia temei ruinelor in literatura occidentala, unde cea care emotioneaza in ruine este imaginea timpului care trece si macina infaptuirile omului, in literatura romana se remarca mai ales valoarea instructiva a ruinelor.,aceasta afirmatie fiind valabila pentru toti cantaretii ruinelor din aceasta epoca: Gr. Alexandrescu, I. Heliade-Radulescu, D. Bolintineanu (in una din putinele sale poezii cu aceasta tema: Ruinele cetatii lui Tepes), Al. Hrisoverghi s.a. Astfel, tema preromantica a ruinelor, cu motivele melancoliei, evocarii istoriei si, implicit, a scurgerii timpului, in literatura romana este convertita treptat in noi intelesuri pe care aceasta le capata in conditiile unei atmosfere de avant revolutionar, de optimism politic general. Melancolia fireasca pe care o trezesc orice vestigii ale trecutului devine un element secundar, care cedeaza prim-planul sentimentului mandriei de a fi urmasii unor atat de gloriosi strabuni. Romantismul european de tip depresiv, strabatut de nostalgie pentru un trecut ireversibil,
9

D. Micu. Emergenta literaturii // D.Micu. Scurta istorie a literaturii romane. Bucuresti: Iriana, 1994, p.144

16

apare doar ca o etapa in drumul creator al unor scriitori romani, depasita fiind odata cu maturizarea lor literara. Nota intima, melancolica si induiosatoare va aparea partial dupa infrangerea revolutiei de la 1848, dar fara ca aceasta sa alunece in disperare si pesimism atotcuprinzator. Asadar, motivul ruinelor in poezia pasoptista se situeaza in temei pe linia unui lirism de tip meditativ, dar combativ. C. Conditiile social-politice din prima jumatate a secolului al XIX-lea si idealurile de care erau animati toti romanii, respectiv libertatea sociala si unitatea nationala au favorizat abordarea tematicii istorice drept una predilecta. Literatura de inspiratie istorica va capata o puternica inflorire indeosebi la scriitorii generatiei pasoptiste. Istoria a fost fructificata pentru ca trecutul sa dea pilda prezentului decazut, modele insufletitoare, demne de urmat. Astfel literatura se constituie printr-o comunicare permanenta cu istoria. Cercetarea trecutului devine la ei o cauza a educarii nationale. Asa cum afirma B. Tincu: Principiul esential, dominant al ideologiei literaturii pasoptiste e cel national10 . Aceasta este temelia intregii activitati literare a scriitorilor perioadei. In numele inaltarii nationale se combate oprimarea otomana, se critica degradarea prezentului, se evoca originea romana si trecutul istoric glorios, se fortifica increderea in viitor. Pasoptistii au optat pentru valorile ce au condus spre inflorirea si prosperarea culturii nationale. Acest drum, in conceptia lor, trece prin folclor, prin istorie si cultivarea limbii nationale. Suportul teoretic-ideologic al interesului pasoptistilor pentru istoria neamului apare clar si concis formulata de catre M. Kogalniceanu: Inima mi se bate cand auz rostind numele lui Alexandru cel Bun, lui Stefan cel Mare, lui Mihai Viteazul [] si nu ma rusinez a va zice ca acesti barbati, pentru mine, sunt mai mult decat Annibal, decat Cezar; acestia sunt eroii lumii, in loc ca cei dintai sunt eroii patriei mele. Pentru mine, batalia de la Razboieni are mai mare interes decat lupta de la Termopile, izbanzile de la Racova si de la Calugareni imi par mai stralucite decat acele de la Maraton si Salamina, pentru ca sunt castigate de catre romani!. Interpretarea artistica a istoriei corespundea nu numai programului Daciei literare, dar si sensibilitatii romantice, curent dominant in acea epoca. Ideea de glorificare ca atare a trecutului pornea, insa, din clasicism. Dar, daca clasicismul recomanda ca zona de inspiratie istorica antichitatea, atunci romantismul apela cu tot dinadinsul la istoria nationala. Tentatia evocarii istoriei cu mijloace literare o au cea mai mare parte a scriitorilor de la 1848. In sirul prozatorilor de seama, pentru care tema istorica este prioritara, trebuie mentionat si N. Balcescu. Opera sa neterminata Romanii sub Mihai Voda Viteazul, scrisa in exil, intre 1849 si 1852, si publicata postum de catre A.Odobescu, il aseaza pe N. Balcescu printre cei mai de seama scriitori din epoca pasoptista. Desi conceputa ca o poema istorica, autorul expune faptele cu rigoare stiintifica, cu obiectivitate, calauzindu-se dupa izvoare. Scriitorul si folcloristul P. Ispirescu in Istoria lui Stefan cel Mare si Bun propune o alta viziune asupra valorificarii istoriei. Scrierea e mai degraba un basm, aproape de traditia populara, dar care contine multe amanunte istorice. Fondul moralizator, tonalitatea romantica, datele istorico-documentare, toate aceste caracteristici ale operei date o plaseaza in cercuri de scrieri pasoptiste de orientare istorica.

10

B. Tincu. Pasoptismul in istoriografia literara contemporana // Revista de istorie si teorie literara, tom 23, nr. 2, 1974

17

Intelegerea rolului poporului in istorie este principala deosebire dintre conceptia istorica cronicareasca si cea a scriitorilor epocii pasoptiste. 1.4 A. In poezie evocarea trecutului istoric dobandeste un larg orizont, o diversificare tematica, o accentuata semnificatie majora. Se canta, inainte de toate, ruinele vechilor cetati de scaun ale vitejilor voievozi romani, vazute ca marturii ale unui trecut de glorie si care servesc drept pilde date prezentului in scopul reinvierii si perpetuarii faptelor de vitejie si eroism ale strabunilor. Cel dintai poet modern roman, cantaret romantic al vestigiilor istorice este V. Carlova. Versurile din Ruinurile Targovistii transmit admiratie si incredere in faptele istorice, aduse in contemporanitate, pentru valoarea lor exemplara. Poezia lui V.Carlova anunta acea atmosfera sufleteasca ce avea sa marcheze poetii din prima jumatate a secolului al XIX-lea. Reflectarea istoriei nationale in poezia de la 1840 urmeaza stilistic doua linii: una lirica, in centrul careia se afla simbolul ruinelor, si alta epica, ce renaste scene si subiecte istorice, mai mult sau mai putin veridice, demne de urmat. Uneori, ca in cazul lui C. Stamati, poezia de inspiratie istorica imbina aspectul liric cu cel epic. E important sa retinem ca anume ultimele doua tipuri de poezie, adica cel epic si epicoliric, vor servi numeroaselor incercari ale pasoptistilor de creare a unei epopei nationale, specie in care clasicismul se imbina organic cu romantismul. B. In proza naratia alterneaza cu descrierea de peisaj, dupa modelul clasic, constituind unul din aspectele specifice ale receptarii naturii in cadrul romantismului pasoptist. Dealtfel, raportarea concomitenta la cele doua elemente, peisajul si istoria, indisolubil legate unul de altul, devine caracteristica pentru o buna parte din lucrarile in proza ale scriitorilor pasoptisti, in special pentru proza de calatorie. Spre exemplu, digresiunile, comentariile asupra diverselor personaje si situatii istorice, cu numeroasele citate si indicarea stiintifica a sursei, ocupa un loc imens in notele de calatorie ale lui D. Bolintineanu. Dar frecventa uneori batatoare la ochi a referintelor istorice incluse sau asociate descrierilor de natura nu ne surprinde, intr-o perioada ca aceea a pasoptistilor, caci dincolo de valorile intrinseci ale peisajului, ale sentimentelor asociate acestuia, descrierea naturii meleagurilor natale implica unele valori socialpatriotice, usor depistabile, expresie a insasi angajarii autorilor lor sub semnul marilor evenimente ale epocii. E vorba de un stil al participarii la istorie, o forma exemplara a patriotismului11. Astfel, spiritul pasoptist si-a pus si aici pecetea. Al. Russo inaugureaza in literatura romana poemul in proza. Acesta se adreseaza generatiei sale, pentru a atrage atentia asupra meleagurilor patriei, asociand frumusetile naturii marturiilor unei istorii stravechi. Dealtfel, pasoptistii valorifica istoria si legenda nu atat (sau nu numai) pentru pitorescul ei, cat pentru rezonanta ei patriotica, in conformitate cu directiva Daciei literare. Legendele lui I. Neculce (publicate in O sama de cuvinte), reprezinta punctul de pornire a numeroaselor lucrari ce apartin epocii si tematicii pasoptiste.
11

P. Cornea, M.Zamfir. Gandirea romaneasca in epoca pasoptista (1830-1860).Vol. I. Bucuresti, 1968, p.42

18

In legende, inclusiv in acele inspirate din traditia neculceana, accentul cade pe discursul romantic care reprezinta esenta patriotismului pasoptist. De aceea este inutil de a cauta conflicte bine conduse, tensiune, atmosfera ori psihologie intr-o specie de clasicitate formala perfecta si care, daca a devenit memorabila, a devenit chiar prin aceasta exemplaritate a ideii. Legendele istorice ocupa si ca volum, si ca semnificatie artistica un loc aparte in creatia lui V. Alecsandri. Legendele lui V. Alecsandri, ca si cele ale lui D. Bolintineanu, exprimau in mod vadit sentimentul national si, concomitent, purtau pecetea unei creatii artistice, la baza careia stau studierea si valorificarea istoriei si a folclorului. Interpatrunderea evenimentelor istorice cu motivele folclorice, in opera pasoptistilor, contribuie la sporirea perfectiunii artistice. Pentru a comunica dinamismul istoriei, pe de o parte, si pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de neliniste, zbucium si maretie, pe de alta parte, poetii si-au ales drept modalitate de expresie artistica legenda specie literara plina de patos si de evocare. La modul general, s-ar putea constata ca proza ca gen, ca si poezia, se axeaza pe doua izvoare de inspiratie ce se interpatrund si se completeaza reciproc: cronicile si documentele istorice, pe de o parte, si traditia populara, pe de alta parte. C. Dramaturgia este reprezentata de Vasile Alecsandri, prin "Iorgu de la Sadagura", scriitorul ironizand tendinta de a imita Occidentul, prin ciclul "Chiritelor", in care micul provincial este satirizat intr-o maniera ce-1 precede pe Caragiale, sau prin "Despot-Voda", o drama istorica. In general, incercarile dramatice ale epocii (multe dintre ele ramase nepublicate, dar si cele ale lui N. Istrati, Al. Pelimon, C. Halepliu, I. Dumitrescu, G. Baronzi, V. Maniu, Al. Deparateanu, C. D. Aricescu, chiar si cele ale lui D. Bolintineanu etc.) sunt putin valoroase din punct de vedere artistic, dar ele prezinta interes pentru istoria constituirii acestui gen in literatura romana si au meritul de a fi veritabile documente si marturii ale vremurilor trecute. 1.5 Literatura de inspiratie istorica se afirma paralel cu literatura de inspiratie populara, stimulata in buna parte de M. Kogalniceanu. Pentru unii scriitori istoria este un cadru larg de actiune din care-si extrag subiectele si eroii; pentru altii, aceasta este doar un sentiment al trecutului. Pentru unele lucrari literare istoria e un pretext, in altele izvoarele sunt urmate cu exactitate, ele fiind transpuse, desigur, intr-un limbaj mai mult sau mai putin artistic. Abordand tematica istorica, scriitorii epocii au contribuit la afirmarea ideilor progresiste, revolutionare ale vremii, actul lor creator mergand, de cele mai multe ori, in pas cu evenimentul istoric, dandu-i relief social-politic si conotatie literar-artistica, intretinand deopotriva sentimentul si ideea. Pasoptismul revolutionar nu neaga mostenirea iluminismului, ci doar situeaza pe o treapta superioara lupta pentru emancipare nationala si dreptate sociala. Ei nu au facut decat sa amplifice si sa intregeasca, sa contureze si sa finalizeze principiile unei ideologii sub semnul careia a luptat si a creat prima generatie de pasoptisti.Multitudinea de tendinte si curente in faza de statornicire a literaturii romane moderne dovedeste stradania scriitorilor de la 1848 de a incetateni diverse genuri si specii literare, de a ridica nivelul literaturii nationale la scara valorilor literaturii universale. S-a produs, numai intr-o jumatate de secol, miracolul trecerii de la incercarile modeste si dispersate ale catorva boieri luminati la o veritabila

19

literatura, situata sincron fata de Europa, posedand toate genurile si capabila sa furnizeze modele.

CLASICISMUL
Clasicismul este curent literar artistic cu centrul de iradiere in Franta, ale carui principii au orientat creatia literar - artistica europeana intre secolele al XVII-lea si si al XIX -lea . Pornind de la modelele sculpturii , arhitecturii si literaturii Greciei antice , considerate ca intruchipari perfecte ale idealului de frumusete armonioasa , echilibrata , clasicismul aspira sa relfecte realitatea in opere de arta desavarsite ca realizare artistica , opere care sa-l ajute pe om sa atinga idealul frumusetii morale . In constituirea esteticii clasice , Raymond Bray distinge 3 etape : - perioada Renasterii franceze si a activitatii Pleiadei ( a doua jumatate a sec . al XIV- lea ) ce sta sub semnul Manifestului literar din 1549 , Defense et illustration de la langue francaise , semnat de Joachim du Bellay , Pierre Ronsard . Principiul estetic fundamental este imitatia anticilor : ,, Jefuiti fara remuscare sacrele tezaure ale templului delfic ! ,, ; - perioada anilor 1600 - 1660 , dominata de primatul regulilor ; figura dominanta este aceea a lui Malherbe ; - perioada anilor 1660 - sec al XVIII -lea , guvernata de de primatul gustului clasic ; personalitatea dominanta este Boileau , care precizeaza estetica clasicismului in Arta poetica , din 1691 . TRSTURI 1.- rationalismul actului artistic , tendinta spre ordine , rigoare , efortul permanent spre generalitate si esentializare precum si spiritul critic .Va guverna si primatul regulilor ,, caci producerea placerii se obtine prin ordine si verosimilitate . ,, ( Chapelain ) ; 2.- verosimilitatea = respectarea absolut riguroasa a credibilitatii , mentinerea subiectului in marginile ratiunii 3.- regula buneicuviinte ( bienseances ) = conformarea fata de toate regulile clasice , respectarea tuturor normelor ; 4.- se bazeaza pe judecata etica , pe cateva valori : -valori etice : - cumpatarea ; - dreptatea ; - prudenta sau intelepciunea ; - curajul ; - valori estetice : - simplitatea ; - echilibrul sau armonia ; - precautia , limitarea , circumscrierea obiectului artistic ; - aspiratia legitima catre perfectiune .

20

5.- regula miraculosului , acceptat doar in conformitate cu exigentele impuse de ratiune ( evidentiat doar in masura in care este utilizata tehnica personificarii si alegoriei ) ; Chapelain opina : ,, Nu exista o alta cale de producere a miraculosului decat aceea a verosimilitatii ... ,, ; 6.- regula celor 3 unitati : de loc ( sa se desfasoare in acelasi loc ) , de timp ( sa nu depaseasca 24 de ore ) si de actiune ( unitatea si convergenta partilor in cadrul intregului ; 7.- pledoaria in favoarea puritatii genurilor si speciilor literare ; este respins amestecul lor , respingandu-se astfel asa- numitele genuri mixte ( tragicomedia); Boileau sustine ideea unei specialiari a scriitorilor pe genuri - ,, specialismul clasic ,, ; initiativa lui are ecou in epoca - astfel , Moliere scrie doar comedie , Racine doar tragedii iar Boileau doar poezie satirica sau eroi-comica; 8.- natura are valoare pur decorativa ; este o natura frumoasa , dar fara particularitati sau rezonante in sufletul omului ; 9.- stilul , care se caracterizeaza prin : precizie , claritate , sobrietate si armonie ; rigoare compozitionala ; cultivarea expresiei echilibrate , simple ,elegante ; 10. - tipologic , eroul clasic se caracterizeaza prin : - este exmplar ; - este utopia unui om perfect sanatos trupeste si sufleteste , ,, normal ,, ( slujind drept norma altora ) , deci canonic; - este ,, sanatos ,, ; sanatatea sa este de tipul gladiator , care presupune o insuficienta a antenelor nervoase ; - este un viril , calm , cugetat ; - trupeste , eroul clasic este ,, mai mare,, , fara expresie clara , adanca , de o oarecare asprime lapidara ; are in el ceva de semizeu sau de rege cu ascendenta divina ; - are o unica varsta incerta , de tanar perfect devoltat ; - profesii : rege , pastor , vanator ( !!! de fapt , una singura : de rege care pastoreste si vaneaza ) ; razboiul este subinteles - implicat ; - este caracterizat printr-o multumire placida , o euforie cam primitiva ; - are o sensibilitate maioresciana , purificata de logica , o cumpatare clasica horatiana . CLASICISMUL N LITERATURA ROMN Cultura romana n-a receptat clasicismul in sec al - XVII-lea , ci abia un secol mai tarziu , cand forta lui se diminuase ; in valorificarea acestui curent pe taram romanesc se contureaza 3 etape : - un clasicism incipient , identificabil in lirica lui Conachi si a poetilor Vacaresti , influentat de neoanacreontismul grec ; - formele clasice din iluminism , mai exact in Tiganiada lui I.B.Deleanu ; - clasicismul din cadrul literaturii pasoptiste , aflat sub influenta clasicismului francez : ex. Comediile lui V.Alecsandri ( model Moliere ) ; fabula romaneasca , reprezentata de Tichindeal , A.Donici si G.Alexandrescu ( sub influenta lui La Fontaine ) ; fiziologiile semnate de C.Negruzzi si M.Kogalniceanu ( model Caracterele lui La Bruyere ; Clasicismul romanesc atinge apogeul prin Pastelurile lui V.Alecsandri , ce impun prin frumusetea limbii artistice , stapanirea starilor afective in fata naturii .

21

REALISMUL
Realismul este curentul literar care tinde sa dea o reprezentare veridica realitatii, sa infatiseze cu obiectivitate adevarul, sa observe existenta reala. Impresia deosebita produsa la jumatatea secolului al XIX-lea de prograsul stiintelor naturii ii indeamna pe scriitori sa incerce aplicarea, in creatia literara, a unor metode impuse de dezvoltarea stiintei. Scriitorii realisti se indreapta spre viata sociala, reprezentand omul ca produs al mediului in care traieste.In realism personajele sunt tipice, reprezentative pentru o intreaga categorie umana si sociala.Intre curentele literare apar frecvent interferente. Astfel, in opera unor mari scriitori relisti, ca Balzac sau Stendhal se intalnesc multe elemente romantice. In concluzie, realismul poate fi definit prin trasaturile sale definitorii: reprezentarea veridica a realitatii, obiectivitatea scriitorului, prezenta unor persanoje tipice in imprejurari tipice, preocuparea pentru social, libsa idealizarii sau a abstractizarii, atitudinea cristica fata de societate exprimata intr-un stil sobru si impersonal. Marii autori realisti europeni (Sthendal,H. Balzac, Charles Dickens, N. Gogol, G. Flaubert, L. Tolstoi, H. Ibsen) nu s-au dezmintit de la aceste principii stabilite cu toate influentele existente in acea epoca (in special influenta romantismului). Asemeni oricarui curent literar de o importanta maxima in dezvoltarea ulterioara a prozei si poeziilor, curentul romantic a avut un sef de scoala si un teoretician care a dat nastere acestui curent, l-a denumit si si-a sustinut opinia in decursul intregii cariere artistice. Pentru realism principiile au fost fundamentate si teoretizate de Sthendal (pseudonimul lui Henry Boyle - 1783-1842 - prozator si eseis francez) care a apreciat ca romanul realist nu este decat o oglinda ce reflecta atat cerul albastru -frumusetea vietii, bucuria de a traicat si noroiul din baltoace -partea neplacuta, mizera a vietii. Oglinda este cea care prezinta universul nedeformat de sufletul oricarui scriitor, de aceea realistii nu pot fi acuzati ca ar fi prezentat altceva decat adevarul.

22

Cautand un vinovat pentru aceast prezentare, acesta nu va fi gasit in persoana autorului, ci in insasi firea societatii umane, romanul realist fiind echidistant in prezentarea partilor bune si rele ale vietii si ale individului prezentat. Romanul este o oglinda purtata de-a lungul unui drum. Cateodata ea reflecta cerul albastru, alta data noroiul din baltoacele de la picioarele dumneavoastra. Vreti sa acuzati de imoralitate omul care poarte oglinda? Acuzati mai bine drumul pe care se afla baltoacele, sau, si mai bine, pe inspectorul de drumuri, care permite ca apa sa se adune si baltoacele sa se formeze. In cultura si literatura romana curentul realist a fost contaminat in mare masura de alte curente contemporane ceea ce nu afecteaza insa creatia marilor nostri realisti (Ioan Luca Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu sau George Calinescu).

POEZIA PAOPTIST
IOAN HELIADE - RDULESCU
Ion Heliade Rdulescu ( 1802 - 1872 ) , poet , prozator , traducator , lingvist si om politic roman . A jucat un rol deosebit in miscarea culturala din Muntenia , atat prin activitatea desfasurata in cadrul Societatii literare ( infiintata in 1827 , impreuna cu Dinicu Golescu

23

) si al Societatii Filarmonice , cat si prin activitatea publicistica ( Curierul Romanesc , Curier de ambe sexe ) . In anul 1828 publica la Sibiu Gramatica romaneasca , in care sustine adoptarea principiului fonetic de ortografiere , ridicandu-se impotriva etimologismului , si simplificarea alfabetului chirilic ( prin reducerea lui de la 43 la 27 de litere ) . Heliade propune totodata introducerea neologismelor , demonstrand ca toate popoarele , in conditiile in care s-a simtit nevoie imbogatirii limbii , au procedat la fel . Dar aceste imprumuturi trebuie luate din sectorul limbilor romanice , adica de la maica noastra ( limba latina ) si de la surorile Noastre ( limbile inrudite ) , adaptandu-le normele fonetice si morfologice ale limbii noastre ( sa se infatoseze in haine rumanesti si cu masca de roman inaintea noastra ) . Intre 1840 - 1841 Heliade publica lucrarea Paralelism intre limba romana si italiana ( partea I ) si Paralelism intre dialectele roman sau italian ori gramatica acestor doua dialecte ( partea a II-a ) . In aceasta scriere el sustine ca romana si italiana sunt de fapt doua dialecte derivate ale limbii latine . Italiana , remarca Heliade , reprezinta de fapt stadiul la care ar fi ajuns romana daca vitregiile istoriei nu i-ar fi incetinit si deviat evolutia . In anul 1847 apare Vocabular de vorbe straine in limba romana . In domeniul criticii literare a publicat doua lucrari : Reglile sau gramatica poeziei , 1831 - traducere a unui manual de Levizac si Moysant , si Curs intreg de poezie generala ( vol I - III ) , 1868 - 1870 . Ca poet Heliade a debutat in 1830 cu o placheta , cuprinzand in majoritate traduceri din Lamartine . In anul 1836 Heliade imagina un vast program dupa care sa-si dezvolte creatia poetica . Acest proiect , asemenea Legendei secolelor a lui Hugo , urma sa se articuleze in patru capitole ale unei vaste istorii a umanitatii : I Biblice ; II Evanghelice ; III Patria sau omul social ; IV Omul invidual .

24

Cele mai multe dintre temele poeziilor sale sunt romantice : trecutul glorios ca izvor al mandriei nationale - O noapte pe ruinele Targovistii , primul fior al dragostei Zburatorul , rolul artistului in societate - Destainuirea , Poezia , etc . Heliade a scris si doua epopei : una eroica Mihaida - inchinata lui Mihai Viteazul - si una cosmogonica : Anatolida sau Omul si faptele - inspirata de Paradisul pierdut al lui Milton . Ambele epopei au ramas neterminate . Ca prozator, Heliade se inscrie in galeria pasoptista a creatorilor de fizionomii , alaturi de G. Negruzzi , M. Kogalniceanu . Astfel Domnul Sarsaila este un acidulat portret al autorlacului, al falsului creator ; Cuconita Dragana este portretul unei mahalagioaice , ajunse la o oarecare bunastare materiala , care mimeaza ca duce o viata mondena ; Coconu Dragan este un triot grozav , nabadaios , numai foc si inima albastra pentru patrie ( I. Heliade Radulescu , Scrieri alese , Coconu Dragan ) .

Zburtorul
Corespondentul lui Gheorghe Asachi in Tara Romaneasca, Ion Heliade Radulescu, professor editor, jurnalist, cap al revolutiei de la 1848, intaiul presedinte al Societatii Academice, a risipit extraordinara sa energie in activitatea pe taramul scolii, presei, teatrului si literaturii (poeziei si prozei). Poezia Zburatorul a aparut in Curierul Romanesc din 1844 constituindu-se intr-o capodopera a genului. Balada valorifica original mitul folcloric al zburatorului, sugerand poetic ivirea sentimentului de dragoste la fetele de varsta pubera. Iubirea, ramasa un mister de nepatruns, ca o boala greu descifrabila cu efecte fiziopsihologice, sperie fetele ce ajung in pragul feminitatii. Prin modul in care este introdus mitul folkloric in poezia culta, prin acel idilic rural, Ion Heliade Radulescu precede in literature noastra pe Eminescu si Cosbuc. In planul literaturii universale, el se apropie de zburatorul lui Hugo (ce-l anunta pe Goethe si Uhland). In cele 26 de catrene, cu rima incrucisata, se deruleaza un monolog alcatuit din trei segmente: (I si al III-lea fundamenteaza balada zburatorului, iar al II-lea devine pastel): I. Monologul fetei adresat mamei sale (vs. 1-12); II. Descrierea innoptarii (vs. 13-20); III. Dialogul dintre surate (vs. 21-26). Poezia incepe abrupt, fara preambul, comunicand prin notatii in stil direct, tanguirea naivei fete. Tema acestui segment este descrierea bolii simptome de natura somatica (vs. 1-4): Un foc s-aprinde-n mine, racori ma i-au la spate / Imi ard buzele, mama,

25

obraji-mi se palesc sau de natura sufleteasca: Atunci inima-mi bate si sai ca din visare, / Si parc-astept pe cine? Si pare ca a sosit / Acest fel toata viata-mi e lunga asteptare / Si nu soseste nimeni! Ce chin nesuferit!. In discursul incoherent al fetei, ce-si marturiseste starile de-a valma, in strofe alcatuite parca din imagini de tip fotografic, apare motivul dorintei de a scapa de aceasta boala oricum: prin leacuri babesti, rugaciune sau magie Oar ce sa fie asta? Intreaba pe bunica: O sti vrun leac ea doara o fi vreun zburator Or aide l-alde baba Comana, or Sorica, Or dute la mos popa, / or mergi la vrajitor. Boala aceasta ca si remediul cautat dovedesc, in consecinta, lipsa experientei fetei in acest domeniu ca si lipsa experientei verbale pentru a descrie indescriptibilul. Adverbele, pronumele, substantivele si verbele din text sustin morfologic motivul paradoxului, ca mod de manifestare a erosului. In lirica europeana acest motiv e foarte vechi si se intalneste de exemplu la Petrecerea in Sonetul LXXXVII. De nu-i iubire, ce simt cu fiinta? Iar daca e, din ce substanta-i oare? De-i lucru bun, de ce-i cumplit si doare? De-i rau, de ce mi-i dulce suferinta? Segmentul al doilea al poeziei este un binecunoscut pastel al innoptarii, aducand si o clarificare a ambiguitatii care tronase pana acum: dialogul fetei cu mama, nu este fictive ci real, de vreme ce fata cauta o comunicare cu exteriorul, de unde si asteapta o solutie a chinului sau. Pastelul, o sinteza remarcabila intre lamartinism si eresurile populare, descrie aici linistea, opunandu-se framantarilor mistuitoare din prima parte. Inserarea atat de frecventa la romantici, imbraca aici o haina noua a satului, a miscarii agresate. Axa timpului (amurg catre noapte) coordoneaza pe de o parte, imaginile auditive, pe de alta, pe cele vizuale, intr-un joc contrapunctic: in timp ce primele descresc in intensitate, celelalte cresc, extinzandu-se. Astfel, curba auditivului e sugerata de: a puntilor cumpeni tipand, vitele muginde, in gemete de muma vietii lor striga apoi treptat s-astampara ast zgomot, s-a-laptelui fantana incepe sa s-auza ca soapta in susur. Punctul maxim, unde parca se intalnesc cele doua curbe dezvoltate gradat este miezul noptii cand rasare si luna. Se pornise de la Era in murgul serei si soarele sfintise, cirezile cu vite se intorceau de la camp in sat, in curti oamenii forfotisera alaturi de animale , cinasera, apoi ostenind toti s-au culcat. Motivul tacerii depline, concomitenta cu nemiscarea totala revine ca un laitmotiv. Se intalnest la Heliade tendinta spre inalt, larg, pentru ca (observa Eugen Simion) obiectul liric nu poate trai la acest poet decat sub regimul sublimului: Tacere pretutindeni acuma stapaneste. Tacere este totul si nemiscare plina etc.

26

Impresia de solemnitate si vraja este data de lexic, folosit artisitic, cu o muzicalitate de cantabil baladesc. Cantec, un cuvant proprice acestei sugestii devine aici in balada, incantec si descantec, de o armonie ce vrajeste, cu un farmec primar, etimologic: Incantec sau descantec pe lume s-a lasat. Alaturi de epitete apare metonimia Si latratorii numai s-aud necontenit, fie personificari de o indubitabila prospetime: frunza nu misca sau vantul nu suspina ori apele dorm duse, morile au stat, toate folosind verbe la indicativ, majoritatea timpul prezent. Se observa usor ca acest fermecator tablou rustic al innoptarii anticipeaza stralucitor pe Eminescu din Sara pe deal sau pe Cosbuc din Noapte de vara. Motivul initial al zburatorului revine in segmentul al treilea tot prin notatii facute intr-un stil direct. Acum pe aceasta tema are loc mutatia planului de referinta: de la cel somatic si sufletesc (primul segment) la cel natural familiar (al II-lea segment), la cel cosmic. Dar ce lumina iute ca fulger trecatoare,...? Or e... sa nu mai fie! vro pacoste de zmei? Tot zmeu a fost, surato... Aceasta evadare in cosmic usureaza explicatia suratelor, care descifreaza paradoxul pe baza experientei transmise prin traditie ca si prin luciditatea pe care le-o confera varsta si planul exterior in care se situeaza ele. Din discutia celor 2 surate, apare miniportretul zburatorului avand o proiectie in fabulosul romanesc usor identificabil, ajungandu-se la asemanarea cu o fiinta reala, prezentata caricatural si umoristic: ?Balaur de lumina cu coada-nflacarata, / Si pietre nestimate lucea pe el ca foc... / Ca brad un flacaiandru, si tras ca prin inel, / Balai cu parul d-aur! Dar slabele lui vine / N-au nici un pic de sange s-un nas ca vai de el!. Amestec de realitate si vis, zburatorul are o dubla semnificatie: particulara, privind-o pe Florica: Cum o fi chinuind-o vezi, d-aia a slabit si alta generala: Cancepe de viseaza, si visu-n lipitura, / Incepe a se preface, si lipitura-n zmeu. Paradoxal a fost astfel dezlegat, explicat prin metamorfozare: vis lipitura (boala, nalucire provocata de un soc afectiv in credintele populare) zmeu, dar nu s-a oferit solutia vindecarii. Sa fuga fata mare de focul de iubit este o propunere care n-a salvat niciodata omenirea incat, fereasca Dumnezeu, vorba suratelor din aceasta poezie. Zburatorul, amintit si de Dimitrie Cantemir in Descrierea Moldovei il include pe Ioan Heliade Radulescu prin balada sa cu acelasi nume intr-o traditie romaneasca stralucit simbolizata de Eminescu in Fata in gradina de aur si Luceafarul, dar si intruna europeana, mai ampla, in care si-au acordat strunele Hugo Le Sylph, Byron Manfred, Goethe Mireasa din Corint, castigandu-si dreptul de perinitate.

GRIGORE ALEXANDRESCU

27

Grigore Alexandrescu a fost socotit vreme indelungata drept un precursor al meditatiei eminesciene. Si prin anumite trasaturi ale operei sale, el povesteste intr-adevar pe marele cantaret al Nirvanei. Urmarind opera nu in materialul ei, dar semnaland unele trasaturi de spirit ale poetului, a carui forma mentis se descopere aici cu o libertate pe care nu se afla in alte scrieri. Opera izvoraste dintr-o inteligenta supla, capabila pe de o parte sa mantuiasca ironia in forme ascutite, capabila pe de alta parte sa sublinieze energic ideea progresista. Alexandrescu este un tehnician al ironiei, un tehnician savant. Uneori ironia izvoraste din deformarea voita a cuvantului. Dintre modelele pe care Alexandrescu le-a urmat, de o atentie particulara ar trebui sa se bucure La Fontaine. Intr-adevar, fabulistul roman ramane dator marelui poet francez prin anumite elemente de tehnica artistica. Pentru cine priveste de aproape fabula lui Grigore Alexandrescu in lumina acestor date, dependenta ei, ca tehnica a genului, de fabula lui La Fontaine este evidenta. In primul rand insusi poetul divulgase sensul politic si loviturile satirice din anumite fabule ale sale, fapt care ii daduse prilejul unor indelungate meditatii in inchisoare si il pusese de mult timp sub ochiul vigilent al politiei de stat. aluzia satirica este insa tocmai o caracteristica a genului, a carui inflorire este conditionata in general de regimurile severe de despotism si de interzicerea cuvantului liber. La Fontaine este insa prezent si in dispozitia dramatica a materialului si, intr-o oarecare masura, in arta naratiunii. Fabula poetului se hraneste din viata sociala si politica locala, vizeaza situatii, in primul rand situatii politice, caracteristice starilor de lucruri de la noi din acea vreme. Fabula lui Alexandrescu este lipsita in general de pasajul final cuprinzand morala. O exceptie face fabula Magarul rasfatat, care contureaza in final, sub forma de morala, lunga disertatie. Inlaturand explicarea si redand caricaturizat anumite trasaturi ale originalului, fabula lui Alexandrescu capata un aer anecdotic foarte pronuntat. Fabule cu intentii politice au fost: Lebada si puii corbului, Toporul si padurea. Fabula politica a lui Grigore Alexandrescu a fost vazuta numai incadrata in lupta nationalista a generatiei sale si militand pentru obiectivele acestei lupte. Este timpul sa se treaca peste aceste limitari si sa sublinieze datele mari, datele permanente care vor arata la fabulistul roman un spirit solicitat de probleme care depasesc timpul sau si mediul sau si care constituie axa insasi pe care se desfasoara lupta politica. Asa este cazul cu Mierla si bufnita, fabula in care se pune in lumina, intre altele, interesul guvernelor despotice de a tine popoarele in ignoranta. Sunt imprejurari cand fabula politica se amplifica printr-o fabula sociala sau chiar de caracter. Asa este cazul ca Mierla si bufnita sau Corbii si barza sau mai ales ca Oglinzile, in care sunt vizati oamenii fericiti in ignoranta, tematori de furtuna, adica de revolutii, care pun in circulatie idei noi. Dintre fabulele cu caracter social Mielul murind ilustreaza proverbul spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti. Arta satirei in fabula lui Grigore Alexandrescu consta in sagetile izolate, pornite din loc in loc si care aciduleaza naratiunea. Satire de caracter sunt si Elefantul, care arata cum stau lucrurile intr-o imparatie unde conducatorul este prost, si Cainele si catelul, si Pisica salbatica si tigrul si Lupul moralist si Vulpea liberala sau opozitia inecata cu osul si Boul si vitelul. Alexandrescu da impresia ca porneste fara sa poata disocia complet domeniile, ca materialul de simbolizat pastreaza sensul propriu intr-o masura asa de mare incat se revarsa peste cadrul formei ce simbolizeaza. Un bou ca toti boii, putin la simtire, da prilej 28

poetului sa se indoiasca imediat: Un bou in post mare? Drept, cam ciudat vine. Dar Alexandrescu gaseste imediat salvarea in generalizare; faptul este mai putin neobisnuit decat s-ar parea si el explica prin zicatoarea bine-cunoscuta: decat multa minte, mai bine un dram de noroc. In continuare insa, evolutia sufleteasca a parvenitului este prinsa in liniile ei caracteristice si la fel si ceea ce s-ar putea numi drama sufleteasca a vitelului. Impresia aceasta de nedisociat, de incompleta realizare a alegoriei, face ca sensul fabulei sa fie atat de transparent, incat invatatura finala sa devina cu totul inutila. Si de aceea poetul s-a dispensat de ea. Incercand o repede inregistrare a trasaturilor caracteristice lui Grigore Alexandrescu ca fabulist, ne va surprinde in primul rand varietatea preocuparilor: fabula politica, sociala si de caracter; unele au o valoare ambigua, altele dovedesc remarcabile calitati narative, combinate cu o deosebita putere de plasticizare. O trasatura fugara, facuta cu aerul cel mai neglijent, e in masura sa dezvaluie trasatura particulara a personajului: lupul are postavul de manta din blana oilor; mareata prostie a elefantului permite lupului sa ia numai cate o blana de pe o oaie. Una dintre calitatile naratiunii lui Alexandrescu este concentrarea, o calitate care il deosebeste de Heliade, care-si disperseaza povestirea in digresiuni. Alexandrescu recurge si el la unele digresiuni, dar acestea sunt numai aparent digresiuni; privite de aproape, ele au o functiune bine precizata si dovedesc o puternica intuitie artistica. La fel, dramatismul actiunii rezulta in parte din caracterele puternice ale personajelor, fapt evident in fabule ca Dreptatea leului sau Cainele si catelul. Satira subsumata elementului de fabula se manifesta in trasaturi fugare, dar puternice; vulpea moare oftand cu regretul curcanilor care ramaneau vii. S-a remarcat lipsa moralei finale la multe din operele publicate de Alexandrescu sub titlul de fabule. Faptul acesta se explica uneori prin transparenta totala a sensului inclus in alegorie; alteori insa, el lipseste opera de caracterul propriu fabulei, o face sa ramana intr-un punct intermediar pe calea ce duce catre fabula din care retine anecdota fara sa-i poata da transfigurarea alegorica. Tema se imprumuta, tehnica se invata. Faptul acesta nu inseamna, insa imitatie totala. Imprumutand tema si invatand tehnica, cineva poate da creatiuni moarte, fabricate de serie. Este cazul lui Sion, a carui colectie intitulata 101 fabule aduce 100 cadavre literare de esenta franceza, drapate in giulgiul tehnicii literare franceze. Pornind de aici insa, Alexandrescu creeaza sentimentul de viata. Iar prin puterea lui de a receptiona datele realitatii locale si de a ridica aceste date in domeniul arte, Alexandrescu este unul dintre precursorii realismului in literatura romana. Vom vedea mai tarziu ca unul dintre punctele de plecare ale acestui curent in poezia romana trebuie cautat in satira, in epistola cu trasaturi satirice si in fabula. In acest domeniu se concentreaza in primul rand si contributia de precursor al realismului a scriitorului ce ne preocupa. Barbu Stefanescu Delavrancea: "Alexandrescu s-a proptit curentului latinist si a invins, caci sosise mare si puternic, ganditor adanc, minte limpede si simt drept. Opera sa este originala si romaneasca. (...) Ca si Alecsandri a socotit ca nu poti fi poet adevarat decat in limba vie, inteleasa si graita peste intinderea pamantului romanesc.

Umbra lui Mircea la Cozia

29

Poezia "Umbra lui Mircea. La Cozia", alaturi de "Memorialul de calatorie", se constituie ca efect al unei calatorii de tip romantic (cum se practica in Europa vremii de catre multi scriitori) pe la manastiri de pe Valea Oltului, poetul dand expresie estetica dezideratelor curentului impus de "Dacia literara": inspiratia din evenimente ale istoriei nationale, valorificarea traditiilor, orientarea catre prezent, pentru emancipare sociala si nationala, a experientei trecutului. Scriitorul afirma, de altfel, in prefata volumului de "Poezii" din 1847, acest credo poetic devenit ideal estetic: "Eu sunt din numarul acelora care cred ca poezia, pe langa neaparata conditie de a placea, conditie a existentei sale, este datoare sa exprime trebuintele societatii si sa destepte simtaminte frumoase si nobile, care inalta sufletul prin idei morale si divine, pana la viitorul nemarginit si in anii veciniei." Poezia este o meditatie romantica pe tema istorica, bazata pe un mecanism simplu al evocarii: impresia puternica a locurilor dezvolta viziuni poetice care dobandesc reprezentare onirica si transfigurari legendare. Acelasi cadru natural, imaginea Oltului, devenit de altfel motiv literar, aproape mit, in lirica romaneasca, este surprins in doua ipostaze artistice: descriere proza in jurnalul de calatorie si meditatie poetica in versuri. In "Memorialul de calatorie" intalnim, ca in artele plastice, numai schita cadrului, o descriere lirica a curgerii apei si a miscarii valurilor, fara conotatii legendare: "Valurile, cu o soapta inecata, se sfaramau de mal, si tacerea misterioasa ce domnea imprejur predispunea sufletul la cugetarile melancolice care ne cuprinsesera...". In apropierea manastirii Cozia, poetul simte insa legatura cu trecutul, puternica presiune a faptelor istorice care isi cer dreptul la evocare: "...numele fondatorului desteapta suveniruri marete nutrite inca de zgomotul valurilor care uda inaltele ziduri si se inchina, in treacat, taranii eroilor." Pe acest mecanism poetic se intemeiaza structura textului: prima parte a poeziei este o evocare a maretiei trecutului, simbolizat de mitul voievodului Mircea cel Batran, cealalta reprezinta o meditatie asupra prezentului si a raului instaurat in lume, razboiul fiind expresia lui cea mai cumplita. Se creeaza astfel antinomiile esentiale ale meditatiei de tip romantic, antiteza trecut-prezent, dominanta in poezia secolului al XlX-lea si dusa la un grad de mare rafinament de Mihai Eminescu. La fel ca in poeziile lui Ossian sau ale lui Macpherson, dublul sau de mai tarziu, se creeaza intai cadrul romantic al evocarii, in care se produce transgresia fantastica, secventa initiala, incipitul, prima strofa, dobandind o eufonie perfecta: "Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate;/ Catre tarmul dimpotriva se intind, se prelungesc,/ S-ale valurilor mandre generatii spumegate/ Zidul vechi al manastirei in cadenta il izbesc". Toate sonurile acestor versuri, cadentele perfecte ale succesiunii silabelor, impreuna cu motivele dominante, tarmul, umbra, valurile, zidul, sugereaza o temporalitate ce se va supune mecanismelor evocarii, scotand din adancurile trecutului figura monumentala a voievodului. Este aici un joc subtil intre etern si efemer, de o parte tarmul stabil si zidul neclintit al manastirii, de alta umbrele trecutului ce se apleaca peste ape si "mandrele generatii" de valuri, similare celor umane, ce se izbesc si se naruie de zidul implacabil al timpului. La aceasta falie temporala se produce epifania voievodala, intr-un moment crepuscular, la o ora a "nalucirii", fapt ce semnifica proiectia in spatiul oniric a intregii evocari. Peisajul exterior isi estompeaza detaliile, ramanand in prim-plan pestera, topos al misterului, din care iese noaptea, invaluind intregul spatiu: "Dintr-o pestera, din rapa, noaptea iese, ma-mpresoara;/ De pe muche, de pe stanca, 30

chipuri negre se cobor;/ Muschiul zidului se misca... pantre iarba sa strecoara/ O suflare, care trece ca prin vine un fior." Grota este corelata cu alt spatiu alveolar inchis, subteran, mormantul, ce se deschide tainic, dezlegand din nemiscare seculara fantomele. Regresiunea valurilor temporale are loc prin unduirea continua a generatiilor de valuri ale Oltului, aparitiile fantomatice prelungind catre lumea reala, prin armonii imitative perfecte, ecourile vremurilor trecute: "Este ceasul nalucirii: un mormant se dezvaleste/ O fantoma-ncoronata din el iese... o zaresc/ Iese... vine catre tarmuri... sta... in preajma ei priveste...". Pe marginea acestei falii temporale, lumea se opreste pentru moment intr-o liniste deplina, aceeasi poate existenta in cazul marilor fenomene biblice, distrugerea zidurilor Ierihonului sau deschiderea apelor Marii Rosii: "Raul inapoi se trage... muntii varful isi clatesc." in acest decor nocturn, cu puteri magice de transfigurare, "marea fantoma" revine din trecut inconjurata de o intreaga armie, trezita la viata de porunca voievodului: "Ostiri, taberi fara numar imprejuru-i inviez.../ Glasul ei se-ntinde, creste, repetat din stanca-n stanca,/ Transilvania-i aude, ungurii se inarmez." Curgerea apelor se suprapune acum eufonic, prin gradatie, cu marele freamat de lupta al ostilor reinviate. Poetul, care isi exteriorizeaza iluminarea fascinanta a clipei, identifica marele personaj printr-o suita de interogatii retorice ("Cine oar poate sa fie omul care te-angrozit? [...] Traian, cinste a Romei, ce se lupta cu Natura,/ Urias e al Daciei, sau e Mircea cel Batran?"), pana cand intreaga natura ii preia, prin ecouri repetate, numele glorios: "Mircea! imi raspunde dealul; Mircea! Oltul repeteaza./ Acest sunet, acest nume valurile-i primesc;/ Unul altuia il spune; Dunarea se-nstiinteaza,/ Si-ale ei spumate unde catre mare il pornesc". Marea revelatie ii prilejuieste poetului ample reflectii asupra vremurilor de glorie ale Evului Mediu romanesc, cand, pentru marele voievod, "intreprinderea-ti fu dreapta, a fost nobila si mare,/ De aceea al tau nume va fi scump si nepatat". Portretul voievodului este cunoscut de toti romanii, el fiind o figura memorabila: "Sarutare, umbra veche! priimeste-nchinaciune/ De la fiii Romaniei care tu o ai cinstit:/ Noi venim mirarea noastra la mormantu-ti a depune;/ Veacurile ce-nghit neamuri al tau nume l-au hranit." Mircea a fost neobosit in lupta sa impotriva strainilor, sustinator cu vorbe si cu fapte al libertatii acestui pamant. El a inspirat si noii eroi ai poporului roman, care vin sa povesteasca intamplarile vremurilor prezente: "Cata ai simtit placere cand a lui Mihai sotie/ A venit sa-ti povesteasca fapte ce i-a stralucit!" Antiteza se ilustreaza intre acele "vremi de fapte stralucite" si prezentul caracterizat prin "slaba nemasura", prin incapacitatea de actiune meliorista si mai ales prin persistenta conflictelor, a razboiului, "bici groaznec, care moartea il iubeste", trezind spiritul critic al poetului, care, in vremurile moderne, vede solutii iluministe de ameliorare sociala: "Prin stiinte si prin arte natiile infratite/ in gandire si in pace drumul slavei il gasesc". Poezia se incheie simetric, printr-o gradatie inversa a fenomenelor epifanice; iluzia poetului se incheie, poarta spre trecut se inchide, "umbra intra in mormant", peisajul redevenind identic celui initial, linia melodica a versurilor redand numai freamatul apelor in nesfarsita curgere: "Si-ale valurilor mandre generatii spumegate/ Zidul vechi al manastirei in cadenta il izbesc". Discursul poetic cumuleaza mijloace expresive diversificate, adresarea directa: "Sarutare, umbra veche!", intoarcerea graduala in trecut presupunand o conjugare a tuturor fortelor naturale, trezite la viata de sonurile inalte ale aparitiei.

31

Asistam la o invazie treptata a elementelor fantastice, ale lumii transcendente: este "ceasul nalucirei", noaptea este personificata, "iese", "-mpresoara", chipurile negre "se cobor", "se misca", muschiul de pe zid, nordul enigmatic si mitic al crepusculului, se infioara. Folosirea prezentului etern al verbelor, personificarea ampla, a Dunarii, a marii, a raurilor si a dealurilor, nu fac decat sa creeze atmosfera unui cadru natural fantastic, marginit de spiritele strabunilor, pazitori ai faptelor marete ale istoriei.

GHEORGHE ASACHI
Personalitate complex, ndrumtor i animator al vieii artistice i culturale,

organizator al colilor naionale din Moldova, unul din pionierii picturii romneti i iniiatorul nvmntului artistic n colile moldoveneti, Gheorghe Asachi s-a nscut la l martie 1788 n trguorul Hera din inutul Dorohoi. A primit primele noiuni de nvtur de la tatl su - preotul Lazr Asachi. La vrsta de 9 ani, Gheorghe Asachi i-a continuat studiile n limba polon, latin, german la Lvov, unde se mutase familia. A studiat apoi la universitatea din acelai ora, n cadrul facultii de filozofie - logica, matematica, istoria natural, fizica, metafizica i etica, urmnd i un curs special de arhitectur (1802 -1804). La Lvov, Asachi i-a pus bazele culturii sale enciclopedice, s-au nfiripat concepiile sale iluministe sub influena unora dintre profesorii universitii si a cunoscut literatura polonez i literatura clasic romn, care se vor simi n creaiile sale literare. Dup obinerea doctoratului n filozofie i a diplomei de inginer si arhitect, Gheorghe Asachi se ntoarce n ar, la Iai (1805), unde pune n practic cunotinele sale de arhitectur la construirea unor case particulare, n acelai an pleac la Viena, unde studiaz, timp de 3 ani, astronomia, matematicile superioare i pictura. In august 1808, Gheorghe Asachi pleac s-i completeze studiile la Roma. Aici a scris primele ncercri poetice i a fost ales membru extraordinar al Societii literare din Roma. In august 1812, Gheorghe Asachi se ntoarce n Moldova . Stpnind o cultur superioar solid i multilateral, cunosctor al mai multor limbi strine - polona, rusa, latina, germana, italiana, franceza i engleza - ca nimeni altul in vremea sa, optimist, cu dor de munc i ncreztor n puterile sale, cluzit de o ideologie liberal progresist i de o puternic 32

dragoste de patrie i popor, Gheorghe Asachi spera s joace un rol important de restaurator n ara sa. ntoarcerea lui Asachi din Italia coincide cu procesul de prefacere rapid a relaiilor feudale n Moldova, care reclam, ntr-o msur mereu crescnd, difuzarea tiinelor prin instituii de nvmnt. Funciile pe care Asachi putea s le ndeplineasc i activitile ce era n msur s le desfoare erau numeroase i necesare rii, dar aici se lovete de o realitate trist. Situaia ranilor era grea: lipsa colilor, bibliotecilor, ziarelor, a tuturor instituiilor moderne care asigur progresul unui popor, l face contient de necesitatea unei activiti sistematice de trezire a contiinei naionale. Crturar de tip renascentist, cu o cultur enciclopedic si iluminist, dotat cu nclinaii pentru multiple domenii artistice - inginer, profesor, diplomat, grafician, ziarist, pictor, tipograf, arhivist, dramaturg - Gheorghe Asachi s-a risipit cu drnicie din dorina generoas de a impulsiona dezvoltarea culturii romneti. Desfurlndu-i cea mai rodnic activitate ntr-o perioad de hotar ntre epoca feudal i nceputurile ornduirii burgheze, Asachi poate fi revendicat n aproape orice domeniu al culturii. n 1813, Asachi nfiineaz o clas de inginerie i hotrnicie n limba romn, unde pred arhitectura, istoria artelor, geodezia, matematica, dezvluindu-i un neobosit talent pedagogic, n 1818 apare deja prima promoie de ingineri formai in ar. Timp de aproape 40 de ani, Asachi s-a ocupat de organizarea colilor din Moldova (1813 - 1849). nsrcinat de mitropolitul Veniamin Costache, n 1820, Asachi se ocup de organizarea Seminarului de la Socola. n acest scop el aduce din Transilvania civa profesori iniiai. Dup o perioad petrecut la Viena ca agent diplomatic al domnitorului loni Sandu Sturdza, Asachi se rentoarce n 1827 la Iai pentru a desfura, in urmtorii 20 de ani, activitatea sa cea mai rodnic, i care l va transforma n personalitate proeminent a Moldovei. Militnd pe linia idealurilor sale de tineree, el i continu strdaniile de organizare a nvmntului, nfiinnd prima coal primar de fete Institutul pentru educaia fetelor (1834), punnd bazele nvmntului artistic i politehnic n 1841 prin inaugurarea scolii de arte si meserii, extinznd reeaua colilor primare, scriind manuale, alctuind programe analitice. Realizarea sa de cpetenie rmne ns Academia Mihilean, deschis n 1835, institut care va deveni o adevrat pepinier de intelectuali instruii. Un alt trm in care contribuia lui Gheorghe Asachi poate fi considerat hotrtoare este cel

33

jurnalistic. El este n Moldova iniiatorul presei n limba romn, scond primul ziar romnesc Albina romneasc. Vznd n pres un excelent instrument de informare i educare, Asachi va scoate i alte ziare destinate unor categorii diverse de cititori, cum ar fi: Foaia steasc (1839-1840) i (1846-1850) - destinat ranilor, Icoana lumii (1846) care populariza cuceririle tiinei. Numeroase suplimente i periodice n domenii diverse au aprut sub egida lui Asachi, din iniiativa lui sau numai n tipografia lui. Pe ling Albina romneasc cu suplimentul ei literar Aluta romneasc, Asachi editez Gazeta de Moldavia, Patria, Spicuitorul rnoldo-romn, Calendarul pentru romni, Almanah pentru nvtur i pricepere. O importan destul de mare pentru dezvoltarea literaturii i tiinei au avut-o calendarele i almanahurile scoase de Asachi, incepnd din 1835 pn n 1869. Eforturile sale de promovare a limbii naionale se concretizeaz si n reprezentarea primei piese de teatru n limba romn, localizarea Mirtil i Hloe dup pastorala lui Ges-sner i Florian. Piesele sale de teatru scrise ulterior: Serbarea pstorilor moldoveni, Dragos, nliiul domn suveran al Moldovei, prelucrrile dup Lapeirus i Vduva viclean de Kotzebue snt ptrunse de ncrederea n funcia social-educativ a teatrului. Gheorge Asachi a mai scris - printre altele - piesele Petru Rare si Elena Dragos, cu teme din nuvele. Asachi s-a manifestat ca animator al teatrului nu numai prin piesele pe care lea scris, n 1836 mpreun cu vornicul tefan Catargiu i sptarul V.Alec-sandri, scriitorul va nfiina un conservator filarmonico-dramatic. Pe aceast piatr de temelie pus de Gheorghe Asachi, se va nla edificiul teatrului romnesc. Vasta activitate cultural a lui Gheorghe Asachi a cuprins si preocuparea de artele frumoase, nu numai prin aceea c a pus bazele nvmntului artistic i ale Pinacotecii din Iai, dar i prin editarea de litografii ale unor tablouri, cu precdere istorice, fcute sau comandate de el. n legtur cu activitatea de editor, dar totodat dorind s ncurajeze industria naional, Asachi nfiineaz, n 1841, la Petrodava de lng Piatra Neam, prima fabric de hrtie din Moldova. Marele i neobositul animator a pus pietre trainice la temelia unor aezminte culturale i tiinifice, cum ar fi: Cercul de lectur al medicilor moldoveni (1830) i Societatea de medicin i istorie natural (1833). Fr s ne lase o oper literar de mare valoare, Asachi a rmas totui o figur nsemnat i n acest domeniu, numele lui rmnnd legat de nceputurile literaturii noastre

34

moderne. Gh. Asachi a compus ode, imnuri, epistole, poezii ocazionale, balade, elegii, meditaii, pastorale, poezii erotice, satire, fabule. El este autorul unui numr de fragmente n proz, episoade istorice sau legendare, n care evoc trecutul Moldovei. Animator al tuturor ramurilor de activitate cultural din Moldova n prima jumtate a secolului al XlX-lea, Gh.Asachi a fost principalul iniiator al iluminismului moldovean. Rspndirea cunotinelor tiinifice att n nvmnt, cit i n pres i publicaii avea drept scop nlturarea prejudecilor i a superstiiilor legate de concepia teologic i promovarea unei explicaii raionale a lumii. Ideea iluminist a progresului prin cultur, idee pe care Asachi o consider caracteristic epocii sale, st la baza ntregii sale activiti de reforme culturale. O nsuire caracteristic a lui Asachi a fost tenacitatea, graie creia iniiativele modeste pe trm cultural au fost treptat mbogite i dezvoltate multilateral. De la nfiinarea unei clase de ingineri hotrnici, Asachi a ajuns la punerea temeliilor ntregului nvmnt din Moldova. De la reprezentarea aparent inofensiv, cu aspect de joc de societate, a unei piese, a trecut la netezirea drumului pentru dezvoltarea dramaturgiei naionale. Prin ntreaga sa activitate, Gheorghe Asachi are marele merit de a fi deschis drumuri noi culturii din ara noastr. Moartea survenit la 12 noiembrie 1869 a pus capt unei prodigioase activiti nchinate progresului culturii romneti. Corpul nensufleit a fost nmormntat la biserica Patruzeci de sfini din Iai. Dup 20 de ani i s-a ridicat, n faa scolii de Ung biserica Trei Ierarhi din Iai, un monument de marmur alb, opera sculptorului Ion Georgescu, cu o inscripie care subliniaz tocmai activitatea sa cea mai prodigioas: "Primului nvtor Gheorghe Asachi, coalele romneti recunosctoare". Cu prilejul solemnitii de la dezvelirea statuii lui Gheorghe Asachi din 14 octombrie 1890 - osemintele lui si ale soiei sale, compozitoarea i pianista Elena Asachi, decedat n 1877, au fost depuse n cripta de la baza statuii. Academia Romn a nfiinat in 1924 Premiul Gheorghe Asachi, acordat pentru lucrri de istorie, n anii notri, opera sa literar a fost reeditat n ceea ce are mai de pre, lucrrile de istorie a literaturii i filozofiei romne remarc contribuia pozitiv a lui Gh. Asachi n istoria culturii romneti. colii generale nr.l din Iai i Institutului politehnic din Iai li s-au dat numele de Asachi.

35

VASILE CRLOVA
Vasile Crlova s-a nscut la Buzu, n 1809. la Trgovite, unde avea rude numeroase, a crescut i a nvat. Poetul este descendentul unei vechi familii de mici boieri, al crei strmo cel mai ndeprtat pare a fi Luca, episcop de Buzu a 1583 i apoi, din 1622, mitropolit al Ungrovlahiei. Tatl, Ioni, era fiul clucerului Costea, iar mama, Sevastia, fiica boiernaului Vasile Lcusteanu din inutul Doljului. Familia poetului se numea Vernescu, numele Crlova fiind o porecla. Dup obiceiul vremii, tnrul Crlova nva grecete i franzuzete; chiar i primele versuri le scrie n limba greac. Grigore Alexandrescu i este cel dinti tovar de nvtur. Ca i acesta, se cultiv mai mult singur, citind cu pasiune crile de literatur popular, acelea care-l ncntaser i pe trgoviteanul Heliade, i operele luminitilor, ale preromanticilor i romanticilor francezi. Mai aproape i simte pe Voltaire, din care traduce mai trziu, pe Volnez i Lamartine, acetia din urma cu ecouri prelungite n creia-i artistic. Dup primele ncercri poetice n grecete, care nu s-au pstrat, Crlova scrie la ndemnul lui Ion Voinescu II mai multe mici, dar ingenioase poeme n limb romn. Nici acestea nu ne sunt cunoscute, ca de altfel i traducerile Hero i Leandru dupa Musaos i Zaira (un act) de Voltaire. Ruinele Trgovitei, Pstorul ntristat i nserare sunt primele poezii publicate. Ele apar in 1830, n Curieul Romnesc, nsoite de o prezentare elogioasa a lui Heliade, care vorbete de geniul poetic ce fgduia att de mult pentru limba romneasc. n 1831, Crlova se nroleaza, ca ofier, n rndurile tinerei armate naionale, de curnd nfiinate. mprejurarea l ndeamn s scrie o poezie plin de patos i vigoare, Od otirii romne, publicata, alturi de Rugciune abia n 1839 n Curierul romnesc, dei a circulat, tiprit pe foi volante, ca un adevrat manifest nc din anul n care a fost scris. n acelai an, o boala infecioas i curm existena la vrsta de numai 22 de ani, ntr-un lagr militar de lng Craiova. A fost nmormantat la cimitirul Madona Dudu din Craiova. Poeziile lui V.carlova au fost adunate trziu n volum, abia n 1906. cu toate acestea, poetul n-a fost un necunoscut. nsuirile reale ale versuriloe sale i moartea prematur i-au impresionat pe contemporani i urmai. Heliade Rdulescu, la coala crui poetul se formase, i-a tiprit poeziile, aducndu-i laude sincere i deplndndu-i sfritul neateptat n elegia La moartea lui Crlova. Iancu Vcrescu, apoi Blcescu, Alecsandri, Bolintineanu, Odobescu, Eminescu, t. O. Iosif .a. i cinstesc peste ani memoria i-i actualizeaz mesajul vibrant al poeziei sale. Dei redus, creaia lui V. Crlova ilustrez un profil artistic distinct i o rezonan liric specific, expresia unei alctuiri sufleteti complexe. Natura temperamentului su este romantic, dup cum a artat Ibraileanu. nzestrat cu imaginaie fecund i sensibilitate ascuit, Crlova i cultiv, prin solitudine i lecturi, nclinatia spre meditaie i visare. El este n acelai timp un spirit receptiv la frmntrile sociale i

36

naionale ale epocii. Registrul su liric e, de aceea, nu numai nou, dar i variat, nfisnd tonaliti diferite: de la nota solemn a meditaiei la cadena sonor a marului eroic. Prima poezie, Pstorul ntristat, scris la vrsta de 18 ani, l lega pe autorul ei de o orientare mai veche, carasteristic literaturii secolului al XVIII-lea, care mai dinuia la noi prin traducerile numeroase din Gessner si Florian. Ni se nfieaz, ntr-un decor tipic, un pstor tnr, frumos la fa, care-i cnt din fluier subt umbra deas de pom stufos dragostea pentru o pstori, cu chip prea dulce, prea drgla. Cadrul bucolic, artificial construit, abuzul de diminutive (trior, multior etc.) dau poeziei un aer convenional. Dincolo de sentimentalismul accentuat se fac simite totusi, mai ales n final, o anumit candoare a sensibilitii i o real cldur liric. Ruinele Trgovitei este poezia cea mai cunoscut, care i-a adus faima de liric nzestrat. Ea dezvolt motivul ruinelor, larg cultivat n literatura preromantic, prin contactul cu opera lui C. Fr. de Chasseboeuf de Volney Les ruines ou mditations sur les rvolutions des empires, tradus la nceputul secolului n romnete de I. Tutu n Moldova i Stanciu Cpineanu n Muntenia. Pentru lirica romneasc, angajat n lupta social si politic, motivul ruinelor nu devine, ca la romanticii francezi, un izvor de melancolir, de meditaie filosfic pesimist. Pentru Crlova, ca i pentru contemporanii si Gr. Alexandrescu, Heliade Rdulescu, Al. Hrisoverghi .a. - , ruinele, vestigii ale slavei strmoeti, servesc, prin exemplul lor, drept mijloc de educare patriotic i de biciure a ineriei prezentului. De aceea, filtrnd evenimentele prin prisma unei sensibiliti contemporane vibrante, poetul i mprtete ncrederea n biruina luptei pentru libertatea naional i social: La voi, la voi ndejde eu am de ajutor; Voi suntei de cuvinte i de idei izvor. Hrnit cu amarul dezamgirilor, poetul nu ndrznete, totui, s spere prea mult. oviala ia locul ncrederii, entuziasmul face loc presimirilor nelinititoare, atunci cnd, meditnd, descoper c momentul slvit al cetii de scaun este nvluit de negura uitrii, iar Cele mai slvite i cu temei de fier A omenirii fapte din viaa lumii pier. ncrederea revine, totui, ca o expresie a unui optimism lucid, care nu ignoreaz greutile prezentului, dar are contiina forei celor hotri s schimbe lumea pe msura aspiraiilor lor nobile. Finalul concretizeaz o atitudine fi, militant, decis s fructifice leciile istoriei: Deci primii, ruinuri! ct voi vedea pmnt S viu spre mngiere s plng p-acest mormnt, Unde tiranul nc un pas n-a cutezat, Cci la vederea voastr se simte spimntat! Alternnd entuziasmul cu deprimarea, tonurile majore cu cele minore, poezia se organizeaaz ntr-o compoziie impresionant prin argumentarea echilibrat a unei idei

37

care preocupa spiritele epocii. Cuprinde versuri expresive, de mare intensitate liric, i imagini remarcabile, dovedind aptitudinea gndirii metaforice (mormnt al slavei strmoeti, ziduri ntristate, negura uitrii, pe aripile vremii). Supr insistena comentariului, introducnd un anumit ton didacticist, dar, n ansamblul semnificaiilor ei ideologice i literare, poezia este expresia unei contiine civice i artistice alese. Lirismul eroic i fillosofic, a carui culme a atins-o Eminescu, i are o ndepartat rdcin i aici, n versurile autorului Ruinele Trgovitei. Expresie a unui lirism autentic este cea de-a treia poezie aparut n paginile Curierului romnesc, n anul 1830, nserare. Ispitit de idilismul pastoralei, Crlova pstrez nc unele elemente decorative: glas de pstorie, fluier de pstori, cntecul trist al Filomelei, turma cu cinele ei pzitor, Echoul. Peisajul creiont este ns romantic, profund melancolic proiecie a strilor sufleteti ncercate de poet. Trist, lipsit de mngiere, el rtcete n negura mhnirii, asemenea unei luntre btute de furtuni. nsingurarea este descoperita ca o surs dttoare de plcute suferine. Structura compozitionala apare i ea mai nchegat. Tabloul epic alterneaz cu pasaje profund lirice. Tonalitatea expresiilor, permanena anumitor tropi (trist vale, filomela, de mult ntristciune, suflet jalnic, lipsit de mngiere) indic atmosfera ntregului tablou poetic, spre finalul lui, imaginile neateptat de noi (luna vremelnic stpn, n negura mhnirii) se amplific, cuprinznd treptat sensuri mai largi i mai subtile: Dar stui suflet jalnic, lipsit de mngiere, Odihn, mulumire nu-i poci gsi de loc; Sau ntocmai ca o luntre ce slobod pe mare Nu poate de furtune a mai gsi pmnt; Ce n-are nici ndejde c poate d-ntmplare, Cu vreme s-o arunce la margine vrun vnt. Pentru prima oar n poezia romneasc sensibilitatea romneasca se afirma, n chip categoric, n aceast elegie a lui Crlova. n Rugciune apare o alt not caracteristic romantismului, sentimentul religios. Dar dragostea de ar i un sentiment de larg umanitarism transform rugciunea ntr-o patetic chemare pentru mntuirea patriei de tiranie i nedreptate. Fiina nalt spre care se ndreapt ruga poetului este judecat, nu fr asrime, pentru nepsarea cu care privete decderea rii. Torui, poetul i sfrete rugciunea cu sperana c o alta soart de raze plin se vestete poprului su. Progresul tehnic apare vdit. Fluna versului, procedeele compozionale noi, monologul, meteugitele ntorsturi retorice i ncercarea de a realiza o fuziune ntre tonaliti diferite contribuie la intensificarea impresiei de sinceritate a sentimentelor i la evidenierea caracterului uman al mesajului poeziei. Ultima poezie, Od otirii romne, publicat n Curierul romnesc sub titlul Marul lui Crlova , prin rimul ei impetuos, dinamic i prin tonul optimist imprim apelului vibrant ctre tinerimea rii o vigoare deosebit. n nfiinarea miliiei naionale, poetul vede renviind vechea slav strmoesac i poisbilitatea realizrii libertii naionale i a unrii:

38

Ca privire dulce mie! Steagul flfie n vnt, Armele lucesc ceriunde, slava iese din mormnt, Arma iat c lucete, Slava iat c zmbete, Corbul iat s-a-nlat. tiinta compunerii este nc o dat valorificat. Varietatea msurii, repetiiile i exclamaiile retorice nzestreaz versul cu dinamism i putere mobilizatoare. Marul lui Crlova, ca i cel al lui Iancu Vcrescu, inspirat de acelai eveniment, marcheaz, cum arat Ibrileanu, nceputurile poeziei de lupt, care va alctui una dintre laturile nsemnate ale literaturii paoptiste. Activitatea literar a lui V. Crlova se rezum la aceste cinci poezii, suficiente ns pentru a evidenia o real vocatie. Lirismul tnrului scriitor const n vibraia sincer n faa unei lumi care rentea dup o lung hibernare, n cutezana de a supune un domeniu mai vast al motivelor rigorilor creaiei, n hotrrea de a prelucra limba, de a lrgi sfera vocabularului poetic, de a imprima versului, mai cursiv i mai melodios, un ritm modern. Nu putem ti cu certitudine care ar fi fost configuraia operei dac scriitorul n-ar fi murit la o vrst att de crud. Prin ceea ce ne-a druit, V. Crlova se situeaz drept cel dinti poet romantic, de cert valoare artistic, vestind n literatura noastra nceputurile lirismului elegiac, meditativ i eroic.

Ruinele Trgovitii
Vasile Crlova (1809-1831) s-a nascut la Buzau si a copilarit la Targoviste unde a si invatat. Stia greceste si frantuzeste. Sunt cunoscute cinci poezii ale sale: "Pastorul intristat", "Rugaciune", "Ruinurile Targovistii", "Inserare", "Oda ostasilor romani". Poezia lui Carlova oscileaza intre clasicism si romantism, receptand simultan influentele literare in epoca ale celor doua curente si facand trecerea de la poezia "micului clasicism" la o lirica aflata sub puternica inraurire a lui Lamartine, din "Meditations poetiques" si "Harmonies poetiques et religieuses". "Ruinurile Targovistii" este o poezie neoana-creontica, scrisa sub influenta poeziei ruinelor a lui Volney, in timp ce "inserarea" reia tema lamartiniana a noptilor romantice, fiind o elegie in care apar sentimente profunde, precum tristetea nedefinita, sensibilitatea data de tabloul nocturn, de maretia cadrului cosmic. Incearca sa traduca "Zaire", de Voltaire, si "Hero si Leandru", de Musaibs, dar traducerile s-au pierdut. Poezia este o idila pastorala pe un ton elegiac, evocand o atmosfera bucolica, desprinsa parca din romanul "Daphnis si Chloe" al lui Longos. Tabloul naturii, conturat in linii diafane de pastel, se deschide cu imaginea paradiziaca a plaiului plin de verdeata: "Un pastor tanar, frumos la fata,/ Plin de mahnire, cu glas duios/ Canta din fluier jos pa verdeata,/ Subt umbra deasa de pom stufos." Liricizarea cadrului natural dobandeste accente profunde, elementele naturii armonizandu-se sub semnul melancoliei produse de sentimentul erotic: "De prea multe versuri spuse cu jale/ Uimite toate sta imprejur:/ Raul oprise apa din cale,/ Vantul tacuse din lin murmur." Chinul inimii pastorului este coplesit 39

de dulceata dragostei: "Iubesc prea dulce o pastorita/ Cu chip dulce, prea dragalas/ Pentru ea numai simt neputinta,/ Pentru ea numai sunt patimas." Absenta fiintei iubite ii determina stari extreme, chinuri si oh-uri tanguitoare, poetul pastrand inca recuzita poeziei pastorale anacreontice: "De langa mine ea cand lipseste,/ Natura n-are nimic frumos/ Sufletul tare mi se mahneste,/ Orice privire e de prisos./ Si drept aceea tanguire/ Fac sa rasune fluierul meu/ Lasand si turma in napustire,/ Varsand si lacrimi din ochi mereu." Frumusetea naturii concorda empatic cu starea de spirit a pastorului: "Cat colo turme de oi frumoase/ Se raspandise prin livejuni/ Si ascultandu-i iarba uitase,/ Patrunse toate de mila lui." Cainele, fiinta necuvantatoare fidela stapanului, are si el un comportament aproape uman: "Cainele numai mai cu durere/ Stand langa dansul cata in jos/ Si sa aduca lui mangaiere,/ Glas cateodata scotea milos." Chiar zeii telurici, ai vantului aici, participa la aceasta intristare a pastorului: "Eho, ce zace de om departe,/ il auzise din loc ascuns;/ Si cu suspinuri de greutate/ La toata vorba ii da raspuns." intr-o viziune idilica, viata pastorului este simpla, lipsita de griji ("Viu langa dansul, patruns de mila/ Si cu blandete il intrebai: Tinere, spune-mi, nu-ti fie sila,/ Ce foc, ce chinuri, ce ganduri ai?/ Viata voastra necazuri n-are:/ E simpla, lina, fara dureri/ Si-n toata lumea nici o suflare/ Ca voi nu gusta multe placeri."), intr-o deplina comuniune cu natura: "Voua natura va este data;/ Campii si codrii voa zambesc;/ Vanturi si rauri voa arata/ Cum curg de dulce, cum racoresc." Soarele mirific intregeste imaginea acestui peisaj bucolic: "Soarele inca voa ravarsa/ Lumina dulce, tot cu senin,/ Si cerul iarasi mila isi varsa/ Spre fericire voa deplin." Si in aceasta Arcadie fericita, totusi, pastorul sufera de intristare, datorata neimplinirii erotice: "El cu suspinuri atunci raspunse: Frate, se poate vrun muritor/ Oricat sa n-aiba dureri ascunse,/ Fie pe scaun, fie pastor?/ Orice viata supusa zace/ Sub patimi grele mult mai putin!/ Soarta nu lasa un om in pace/ Cu multumiri a fi deplin./ Adevar, slava, cinste, putere/ Sau bogatie eu nu doresc./ Acestea toate drept o parere,/ Drept nalucire le socotesc." Sentimentul dragostei este navalnic, coplesitor, metamorfozand intreaga natura intr-un spatiu de asteptare, tema romantica ilustrata de Vasile Carlova in versuri proaspete, cu o anume tonalitate grava, rezultata din contrastul intre linistea campeneasca a cadrului si zbuciumul launtric al sufletului indragostit. Poemul lui Carlova este o meditatie bucolica pe tema dragostei, in sensul unei comuniuni totale cu natura, de felul celor infatisate de Longos si Heliodor.

ANDREI MUREANU
Andrei Mureanu s-a nascut la 16 noiembrie 1816, in oraul Bistria. Unii biografi vorbesc de descendena nobiliara a Mureanilor, nrudii, chipurile, cu Dragoizii din Maramure. n realitate, prinii lui Mureanu erau oameni simpli. Tatl, Teodor, inea in arend, la Bistria, o moar de argsit scoar, care abia asigura existena familiei relativ numeroase: soia i cei trei copii. Casa n care locuiau era compus dintr-o singur ncpere, un fel de chilie ceva mai larg, i o tind. Civa ani dup naterea poetului, tatl moare strivit de un car de argseal. ntreaga greutate a ntreinerii celor trei copii 40

mici rmne n seama mamei. Fraii mai mari ai poetului, datorit greutailor materiale, nu au putut urma la coli mai nalte pentru a se califica n vreo profesie intelectual. Unul a ajuns cntre bisericesc, altul morar ca i tatl. Singur peotul, ajutat de mprejurari i de o nclinaie deosebit pentru studii, a mers mai departe. Primele cunotine le primete de la un btrn grnicer, Dnila Doba, din Valea Rocnei. n anul 1825 e primit ca elev la coala nomal sseasc din Bistria, iar peste caiva ani trece la Liceul piaritilor din acelai ora, fcndu-se remarcat printre elevii cei mai buni. n 1832 vine la Blaj, unde e ajutat de profesorul Nicolae Marin si unde studiaza doi ani filosofia, apoi teologia. Aici l are coleg de studenie, cu civa ani mai mare dect el, pe G. Bariiu, cu care leag o prietenie adnc, prelungit apoi de-a lungul multor ani la Braov. Mediul cultural al Blajului, unde, pe lng spectacolele teatrale stngace date de diletani, un Timotei Cipariu, de pild, scria versuri (Ecloga, scris la 1832, e reprezentat la un spectacol n anul urmtor), va nruri pe fiul morarului din Bistria, stimulndu-l pe calea lecturii i a scrisului. Cnd Bariiu prsete Blajul, prelund conducerea colii romne din Brasov, n anul 1837, se gndete s-l aduc de la Blaj i pe Mureanu. ntruct poetul se afla nc student n ultimul an, Bariiu i obine dispensa de a intra n nvmnt fr a-i fi terminat studiile, astfel c n 1838 Mureanu se stabilete la Braov ca institutor la coala romn condus de Bariiu. Peste doi ani, n 1840, trece ca profesor la gimnaziul romnesc, n care calitate funcioneaz pn n anul 1849. Paralel, el i ncepe colaborararea la gazetele lui Bariiu, Foaie pentru minte i Gazeta de Transilvania, cu poezii i articole. n acest timp are prilej sa cunoasc o seam de poei din Principate, pe Gr. Alexandrescu, Heliade, Bolliac, mai trziu pe Bolintineanu i Alecsandri, care obinuiau s vina vara la bi la Vlcele, nu departe de Braov. Acest contact cu poei deja consacrai va stimula nceputurile literare ale bardului ardelean i-l va influena in mod vizibil in creaia sa poetic. Debutul ca poet i-l face n anul 1839 cu poezia Fetita i pserica, publicat n Foaia pentru minte. n acelai an public o serie de alte peozii ca Teodor si Mariua, Vinovatul etc., toate in not sentimental. n anii urmtori, Mureanu, ca i Alexandrescu si Bolliac, evolueaz n mod precumpnitor spre lirica social si naional. n Foaia pentru minte, alturi de poezii originale, public numeroase traduceri i prelucrri din Schiller, Herder, Brger i ali scriitori, mai puin importante, de asemenea unele articole de teorie literar ( Cteva reflexii asupra poeziei noastre, Duplic-Asupra poeziei) i traduceri din cronici strine relativ la istoria romnilor (Spice istorice). Poezia sa e din ce n ce mai combativ, mai legat de frmntrile naionale si sociale ale vremii. La 1848 e printre fruntaii revoluiei. Cu acest prilej scrie Un rsunet, care devine marul revoluionarilor romni din Ardeal. Cnd revoluia e nfrnt, n anul 1849, poetul trece n Muntenia (mpreuna cu Bariiu), de unde este luat prizonier si dus n Moldova de ctre trupele ariste. La ntoarcerea n Ardeal, se stabilete ca funcionar la Sibiu (concepist gubernial i translator de limba romn la Buletinul oficial al Guvernului). Aici colaboreaza la ziarul local Telegraful romn cu poezii i cu un ciclu de articole nensemnate (Arile sau mestriile cele frumoase, Romnul i poezia sa, Romnul n privina muzicii, Romnul n privina picturii, Miestria tiparului), care urmreau iniiera publicului cititor n diferite ramuri ale artei. Munca de conopist poetul o suport greu. Caiva ani, el nchin ode mgulitoare mpratului de la Viena si guvrenatorului Transilvaniei, probabil n sperana unei schimbri a situaiei sale de funcionar. Treptat, se nsingureaza. Rndurile scrise la 1855 fostului su profesor Simion Brnuiu, care-i

41

propunea s vin la Iai, unde-i fcuse rost de o catedr, sunt ale unui decepionat. Domnul meu spune el -, chemarea mea ar fi s m cuprind cu Pegasul, aspirnd la Olimp i, ca s o pot face aceasta bine, avem trebuin de cteva peregrinajuri de la pmntul cel clasic, iar nu s vnd participii, sau, mai ru, s traduc guvenatorului meu hrtii ciocoiesti, pe care consorii mei sau nu le vor, sau nu le pot descifra. Poetul continua s scrie poezii patriotice cu caracter social protestatar. n ultimii ani ai vieii traduce Nopile lui Young, precum i o buna parte a Analelor lui Tacit. Cu ani n urma scrisese i o gramatic romneasc n limba german. Manuscrisele acestor lucrri, nepublicate, nu s-au pstrat. La 1862 e pensionat, dar pensia dat de guvernul cezaro+criesc al Ardealului nu-i ajunge s-i ntrein familia. La 1862 i tiprete n volum poeziile. Volumul cuprindea cea mai mare parte a poeziilor originale publicate de autor n pres, precum i o parte din traduceri. Vnzarea crilor i-ar fi adus, pe lng o reconfortare moral, o oarecare nviorare n bugetul familiei. Dar crile se vnd greu. Poetul moare n anul 1863, lsnd n urm un biat, pe nume Gheorghe, elev n clasa a VII-a la gimnaziu, o feti de 11 luni, Eleonora, i pe soia sa Suzana (n. Greceanu). nmormntarea a fost fcut cu pomp: a luat parte un numeros public, profesorii i tineretul colar din ora, care nsoeau sicriul cu tore. Publicistica lui Mureanu cuprinde o serie de articole referitoare la probleme ale creaiei literare i artistice, foarte interesante pentru nelegerea concepiei estetice a autorului, a gndirii sale filosofice si sociale in general. O parte ntins a acestor articole se ocup de lmurirea unor noiuni elementare: rim cdin, eliziune, vers alb, hexametru .a. (Cteva reflexii asupra poeziei noastre, Duplic), specificul picturii sau muzicii (Arile sau mestriile cele frumoase, Romnul n privina picturii) etc. Asemenea precizri i explicaii, care pot prea cititorului de azi superflue, erau foarte necesare n epoc, cnd n genere publicul romnesc din Transilvania nu avea cunotine de teoria i istoria artei i, din acest punct de vedere, articolele lui Mureanu ndeplineau, pentru masele largi de cititori, rolul unui mic tratat de iniiere in principalele ramuri ale artei. Articolele cuprind ns i numeroase observaii ptrunztoare privind dezvoltarea artei n eneral i la romnii din Transilvania n special. n articolul Cteva reflexii asupra poeyiei noastre (1844), de pild, poetul relev frumuseea poeziei populare, pe care o recomand, ca i Russo i ali scriitori dincoace de Carpai, drept model pentru poezia cult. Articolul se refer n continuare la nevoia de a cultiva limba romn, care n Principate a devenit limb oficial n stat, dar care nc nu este i limba conversaiei n societatea nalt, unde se vorbete de obicei franuzete i unde limba romn, pn acu, n puine case aristocratice, lund afara pe servitori, a meritat a fi vorbit. Remarca o va mai face poetul i n poezia La muza mea, publicat trei ani mai trziu. Aprecierile critice, foarte severe, fcute pe marginea poeziilor unor nceptori, ale lui Vinceniu Babe n primul rnd, cu privire la limb i la prozodie, sunt n genere justificate, dei e de observat c autorul judeca lucrarile literare unilateral, din punct de vedere strict tehnic, formal, ca i Heliade in unele articole ale sale. n articolul Romnul i poezia lui, publicat dup revoluie n Telegraful romn, Mureanu subliniaz semnificaia naional i social a poeziei. Poezia a fost limba de comunicaiune ntre cei apsai i nfierai de marea sclavie, spune el. Poezia a fost i va fi apostolul i propitorul libertii, cu care este aa de strns rudit. n acelai sens, autorul vorbete n articolul Arile sau mestriile cele frumoase despre menirea artei in genere. Artistul e influenat n opera sa de natur i de societatea n care triete. Pe el l

42

ncnt o frunz ce se mic pe un copac, l aduce la nsufleire o privire dup un munte, o pasre ce zboar, inutul n care triete, patria n care s- nscut. Arta are o mare eficiena mobilizatoare n lupta pentru progresul societii, pentru o ornduire mai dreapt n viaa omenirii. Important este i ideea, exprimat n mod subliniat, c arta propete doar ntr-o societate libera, c despotismul i mpilarea frneaza dezvoltarea ei. Atare idei l cluzesc pe poet cnd ncearc s nfaieze, n articolul mai sus amintit, istoricul dezvoltrii diverselor arte la un popr sau altul. Micarea literar i artistic e explicat i caracterizat n funcie de condiiile concret istorice n care a aparut, de nzuinele clasei sau ale pturii sociale creia i aparine scriitorul. Scriitorii epocii de dup revoluia francez, un Goethe, Schiller, Branger, George Sand, Foscolo, Byron, Schelley .a., dovedesc invederat la lume c ei tiu cnta i de politic, iar nu numai de frunz verde, i c versurile lor au contribuit foarte mult la repurtarea cutrui triumf, la rectigarea libertii i a independenei naionale. Ca poet, Andrei Mureanu evolueaza ntr-un mod asemntor poeilor contemporani din Principate (Gr. Alexandrescu, C. Bolliac, D. Bolintineanu): de la lirica sentimental, cu tendine pesimiste, cultivat cu deosebire n primii ani ai debutului, spre o poezie tonic, precumpnitor social i patriotic. Debutul su st, in bun parte, sub semnul poeziei Vcretilor. Fetia i pserica, publicat in 1839, amintete, prin tonalitatea de ansamblu a tnguirii eroinei, de Amrt turturea a lui Ienchi Vcrescu. Teodor i Mariua ncepe cu un tablou idilic n nota poeziei pastorale, foarte apropiat ca atmosfer i folosind versificaia din Primvara amorului. Ambele poezii, ca i Vinovatul i altele, sunt strbtute de un ton plngre. Simpatia la Viena pare a fi inspirat, ca i Zburtorul lui Heliade (publicat caiva ani mai tarziu), de credina popular in zburtor. Frmntrile fetei, cuprins de firoii dragostei sunt ns exprimate ntr-un limbaj artificial i prozaic: Ah, mam, snt vulnrat D-o sgeat care-n veac Va sta-n inim vibrat i s-o vindec nu am leac. M usuc, mam, pe picioare, De m culc de stau sau ed, Nicieri n-aflu rcoare, Ceas bun sau minut nu vd. Exist, ntr-o serie de poezii din perioada de nceput, o tendin vdit spre pesimism. Viaa, n care stpnesc rutatea i nedreptile, l apas pe poet, care nzuiete spre singurtate, departe de oameni, n pduri (Ctre nori). Influena lui Lamartine, receptat direct sau prin intermediul elegiilor de tineree ale lui Gr. Alexandrescu, e vizibil (Aa mi-a fost ursita. O privire peste lume). Meditaia religioas, cultivat frecvent de Lamartine, apare i la Mureanu, ns cu o alt semnificaie. Ea se datora, evident, educaiei teologice primite de poet la piariti i mai trziu ca student teolog la Blaj, ca i influenei romantice. Mureanu nu e ns un credincios bigot. Referirile sale la puternica fiina dezvluie aproape de fiecare dat un spirit rzvrtit nu numai mpotriva ordinii terestre, a strii de asuprire n care triete naiunea sa, ci i a creatorului nsui

43

al lumii, care tolereaza nedreptile, n contradicie flagrant cu atributele pe care i le confer religia de proteguitor al dreptii, al celor asuprii. Atitudinea fa de Creator devine vehement protestar cnd e vorba s-i reproeze acestuia indiferena fa de soarta naiunii romne asuprite de secole de o neagr tiranie. Cum se mpac acest lucru, ntreab poetul, cu principiul de drept i dreptate al ordinii divine? (Glasul unui romn). Depind faza oscilrilor din anii de debut, Mureanu devine n scurt timp un poet apraope exclusiv social i naional, problematica poeziei sale fiind, n bun parte, aceea a poeilor contemporani din Principate. Poetul cultiv cu deosebire meditaia patriotic, n care sentimentul de rzvrtire fa de asupritorii poporului su capt accente deosebit de violente. Asperitile de limb, frecvente, stngcia unor versuri i imagini, asupra carora a struit Maiorescu, sunt, fr ndoial, nu mici neajunsuri ale poeziei lui Mureanu. Exist ns n exprimarea frust i stngace a poetului un patos i o vigoare patriotic impresionante. Poezia La muza mea este una dintre cele mai reprezentative pentru faza maturitii autorului ca artist militant. Ea are, de altfel cum indic i titlul identic cu al unei poezii similare a lui Bolliac, sensul unui manifest poetic. Tonul e vdit polemic, vznd o anumita poezie oficial care tindea s ofere o imagine idilic naiunii romne n cadrul Imperiului austro-ungar. Avem o limb frumoas, care merit s concerte cu limbile surori, dar lumea subire a saloanelor n-o vorbete, considerndu-o limb doar pentru serviitori. n tribunale, dreptatea se mparte dup plac i nu e niciodat n favoarea pranilor muncii. n mnstiri domnesc o groas netiin, abuzul i desfrul. Cangrena corupiei a cuprins ntreaga ptur de sus a naiunii, care nu mai produce Scevoli, nu Brui cu simminte. Eroii trebuie cutai nu n palaturi, ci jos, n popor, printre ciobanii din muni, cercndu-i eroismul cu uri ce ies n cale. Lirica patriotic a lui Mureanu culmineaz cu Un rsunet. Creat n focul evenimentelor revoluionare de la 1848 i cntat pe melodia lui Anton Pann, poezia a devenit marul revoluionarilor ardeleni, o adevrat marseilleza romneasc (cum numit-o Blcescu), care a mobilizat poprul la lupta i a sigurat autorului gloria de poet al revoluiei i de bard naional, umbrind aproape total restul poeziilor sale. Fr reprezenta o realizare artistic deosebit, Rsunetul lu Mureanu se detaseaz totusi n cadrul poeziei patriotice prin tonul ei mobilizator, prin patosul chemrii la lupt, aa cum nu ntlnim n nici una din celelalte poezii ale scriitorului. Ea exprim aspiraia poporului spre libertate, hotrrea de a se ridica la lupta mpotriva tiranilor care-l asupresc: Deteapt-te romne! din somnul cel de moarte, n care te-adncir barbarii de tirani. Chemarea la lupt nu e adresat doar naiunii romne din Transilvania, ci ntregului popr romn asuprit din toate cele trei mari provincii. Ideea unirii tuturor romnilor n lupta pentru libertate, mpotriva despotismului, frecvent prin revoluionarii de la 1848, strbate ntregul peom. Invocnd momente nltoare ale istoriei naionale, pentru -i mbrbta pe revoluionari, poezia se refer, semnificativ, la Mihai, tefan i Corvin, ei ilustrnd n faa lumii eroismul poporului romn n fiecare din cele trei provincii. Adresndu-se acestor maree umbre, poetul le arat plin de mndrie, cu un gest patetic, pe trnepoii lor, care:

44

Cu braele armate, co focul vostru-n vine, Via-n libertate, ori moarte!! Strig toi... i care au nvat lecia istoriei: pre voi v nimicir a pizmei rutate i oarba neunire la Milcov i Carpai! Dar noi, ptruni la suflet de sfnta libertate, Jurm c vom da mna, s fim pururea frai! Poezia respir vigoare patriotic i revoluionar, ceea ce explic succesul ei imens nu numai n momentul cnd a fost scris, ci i dup aceea, devenind un mar aproape popular. Dup nfrngerea revoluiei, poetul nchin omagii de fidelitate, voturi i devotamente guvernatorului austriac al Transilvaniei, mpratul de la Viena, mprtesei. Ca i ali revoluionari din Transilvania, Mureanu credea, la 1848 i n anii imediat urmtori, c revendicrile romnilor vor fi satisfcute de ctre mprat. Poetul dedic, n aceast perioad, un ir de ode i unor spirite generoase de patrioi luminai. El cnt nzuinele naiunii sale, nzuine care rmsesera intacte, deoarece speranele legate de lupta eroica n revoluie fuseser nelate. n poezia Un devotament familiei Hurmuzache, scris n 1850, poetul cere pentru poporul su dreptatea promis n numele mpratului, dreptate n fapt, n fiin, iar nu-n deert cuvnt. ncrederea n viitor, n libertatea i dreptatea social constituie una din coordonatele eseniale ale poeziei patriotice din aceti ani. Optimismul poetului se revars nu o dat n vibrante ndemnuri ctre poporul romn: De n-a pierit romnul cnd nu vedea lumin, Cnd simul libertii era ucigtor, Acum cnd tirania se zbucium-n dureri, Tu, dragule romn, mai crezi c o s pieri? (Un devotament familiei Hurmuzache) Evocarea trecutului istoric, cu momente de eroism pilduitor, dar i cu vremuri de restrite, este un alt aspect care revine frecvent n poezia sa. Poetului ii place s-i plimbe privirea de pe creasta Carpailor pe toat ntinderea vechii Dacii, s admire privelitea panoramic i s mediteze la soarta naiunii sale, supus unor stpniri vitrege. Ideea Unirii e afirmat clar, ca i cea a ncrederii n eliberarea poporului su. Romnia la 1854, scris cu prilejul rzboliului Crimeii, este un adevrat pamflet ndreptat mpotriva razboaielor aductoare de nenorociri pentru omenire i a tiranilor care le dezlnuie: ......................................................... De n-ar avea natura putere mai deplin

45

Ca orice-a stat n lume d-attea mii de ani, Azi globul n-ar fi alta dect numai ruin, n care l-ar preface crudelii de tirani. ......................................................... Doi domnitori se ceart, cci unuia-i lipsete n titului cel mare o coad de cuvnt; Din asta ies-o lupt ce stric i rpete La mii i milioane linitea pre pmnt. ranul las-aratrul, familie i cas, Prinii nu-i vd fiii de loc sau mai muli ani; Se nate lips-n ar, nevoile apas, Iar oastea p-unde calc, ctig tot dumani. Poezia lui Andrei Mureanu nu vdete caliti artistice care s-l situeze pe poet n rndul reprezentanilor de prim mrime ai liricii romneti din epoc: Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu .a. izbete cu deosebire la el limba, adesea greoaie, n care plutesc neasimilate expresii neologistice, latinisme rebarbative (La surgintul cu doi tei, concede dar, tirane, ma nu-mi spui, ranul las-aratrul .a.). Atare asperiti de limb diminueaza valoarea poeziei lui Mureanu, exist ns la acest poet un patriotism viguros, ardent, manifestat cu consecven, un patos rscolitor n exprimarea suferinelor naiunii romne asuprite, care premerge, n lirica ardelean, lui Goga i Beniuc i care constituie esena artei sale. Aici rezid i explicaia popularitii poetului.

Un Rsunet
Andrei Mureanu (1816-1863) e originar din Bistrita. In afara de "Un rasunet", care l-a facut celebru, nu a mai scris alte poezii interesante, ci a facut comentarii din Schiller si Herder. Traduce "Noptile" lui Young si "Analele", de Tacit. Scrie poezia patriotica, "Glasul unui roman" (1843), vorbind in numele neamului oprimat de atatea veacuri. In lucrarea sa, "Cateva reflexii asupra poeziei noastre" si "Duplica (asupra poeziei)", poetul considera, ca si Mihail Kogalniceanu, ca este "momentul criticei", al unei atitudini obiective in receptarea creatiilor literare ale vremii. Poezia "Un rasunet", plina de patosul revolutionar al momentului 1848, a avut un destin neasteptat, strabatand timpul pana in zilele noastre. Sub titlul "Desteapta-te, 46

romane!" si pe muzica adaptata dupa un cantec al lui Anton Pann, poezia devine marsul revolutionarilor romani din Ardeal, o "adevarata Marseilleza a romanilor", cum o numea insusi Nicolae Balcescu. Este apoi cantata in toate momentele mari ale istoriei, ca un indemn fierbinte la desteptare si unitate nationala. Dupa 1989, "Desteapta-te, romane!" devine imnul national al Romaniei. Poezia intruneste caracteristicile imnului ca specie literara. Cu un titlu mobilizator, care concentreaza mesajul intregului text, in cele 11 strofe ale sale poezia contine atat un program de lupta pentru libertate si unitate nationala, cat mai ales patosul urias al chemarii la lupta, acumularea de sentimente de revolta fata de o istorie nedreapta, indemnuri radicale de iesire dintr-un "somn de moarte" al istoriei, metafora a uitarii de sine, prin care un intreg neam isi poate pierde identitatea. Pe un ton profetic, in versuri de mare amploare oratorica, printr-o antiteza indirecta intre un trecut intunecat si prezentul plin de mari elanuri si promisiuni, in cuvinte de mare vibratie patriotica, andrei Muresanu subliniaza ideea esentiala a momentului istoric, unirea deplina "in cuget si simtiri" a tuturor romanilor, chiar cu pretul jertfei supreme: "Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,/ Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost pamant!". Poezia se incadreaza in lirica mesianica a romanticilor, concentrand un numar impresionant de figuri de stil, de cuvinte-simbol, folosite in paleta cea mai larga a expresivitatii romantice. De la nivelul morfologic si sintactic al frazei ample, in care se produce adresarea directa, prin marci specifice (verbe la imperativ si substantive in vocativ), in poezie se construieste un discurs liric impetuos, ornamentat cu repetitii insistente de implinire a idealului national, comparatii grandioase, enumeratii care figureaza uriasa aglomerare de forte umane ce asteapta izbanda, invocatii si interogatii retorice ce subliniaza clipa astrala a istoriei. Peste acestea toate se ridica metaforele dominante, antitetice, somnul cel de moarte si focul dorintei de libertate, cheia de bolta a recuzitei romantice pe care o foloseste, intr-un moment de mare inspiratie istorica si poetica, Andrei Muresanu.

DIMITRIE BOLINTINEANU
Poetul era macedonean aromn de origine, printele lui, Ienache Cosmad, a venit n ar din Ohrida. n puini ani ai tatlui su Ienache i fcu n Valahia o situaie acceptabil. Arenda, mic proprietar, apoi subprefect, cu reedina la Bolintin, sat aproape de Bucureti; el nu apuc s-i lase celui de al doilea nscut, Dimitrie, o avere care s-l scuteasc de griji. Orfan de ambii prini nc din 1831, tnrul a fost crescut de nite rude mai avute. Se susine de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcionreti. n 1841 era copist la Secretariatul de Stat, n 1843 secretar la departamentul pricinilor suditeti". Printr-un misterios concurs de 47

mprejurri, e ridicat, n 1844, la rangul de pitar. Faptul c publicase n 1842 admirabila poem "O fat tnr pe patul morii", prezentat elogios de Ion Heliade Rdulescu (i invocat mai trziu de Mihai Eminescu n Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fat tnr pe patul morii" era o imitaie dup La jeune Captive de Andr Chnier, i a fost publicat n "Curier de ambe sexe". Ca ati ali paoptiti, tnrul nu se trudi prea mult s intre n graiile principelui. Inima l trgea mai curnd spre lumea care va s vin". Cooptat n Fria i n Asociaia literar, i nsui rapid mentalitatea de carbonar. n acel timp se formase n Bucureti Asociaia literar, sprijinit de fraii Alexandru i tefan Golescu care trimiser pe la sfritul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris in 1845, cu o burs din partea Asociaiei literare, audiaz i el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet i Adam Mickiewicz. Nu triete dect pentru Revoluia pe care o presimte. Cnd aceasta izbucni la Paris, n februarie 1848, tinerii studioi hotrr s se ntoarc n ar. Conjuraii i ddur un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluionarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu s fac. Aga poliiei, Ion Manu, l mirosise" i, refuzndu-i paaportul pentru Moldova, l ameninase cu un arest la mnstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dac nu izbucnea revoluia...... i la 1848 revoluia a adus o explozie gazetreasc. Daca C.A. Rosetti scosese, imediat dup izbnd, "Pruncul romn", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mic, de patru pagini, cu doar dou coloane pe fiecare fa, dar redactorul-ef avea proiecte mari. Ar fi vrut s tipreasca un jurnal al intereselor democratice i al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain. Izbucnind revoluia din 1848, reveni n ar i redact mpreun cu Nicolae Blcescu, Cezar Bolliac . a. "Poporul suveran", dar - cznd revoluia - fu exilat i se duse n Transilvania, apoi la Constantinopol i n fine la Paris ca s-i continue studiile ntrerupte. Pe la 1855 domnulGrigore Ghica i-a oferit o catedr de literatur romn la Iai, dar Poarta nu i-a permis intrarea n ar i atunci a fcut cltorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate n publicaiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes i scrise cu mult cldur. ntorcndu-se n ar la 1859, intr n politic i deveni ministru de externe, culte i instruciune public. Prin struinele lui, ale lui Costache Negri i ale lui V. A. Urechia se nfiineaz primele coale la romnii macedoneni. Dimitrie Bolintineanu a scris foarte mult att n proz ct i n versuri. Opera sa poetic cuprinde ciclurile Legendele istorice, Florile Bosforului, Basmele, Macedonele i Reveriile. Legendele sunt poezii narative, dar cu un nsemnat element liric (n felul baladelor germane ale lui Uhland). Diferite subiecte istorice, aflate n cronicari (mai ales n Neculce) sau imaginate, sunt dezvoltate n versuri de o perfect corectitudine, n care se vede mult simire i o mare iubire de ar. Acestea l-au fcut popular i multe din cugetrile exprimate ntr-un stil sentenios au devenit nite maxime foarte des ntrebuinate. Astfel ne-a artat patriotismul femeii romne dus pn la sublim n persoana mumei lui tefan cel Mare; a cntat sentimentul datoriei care ducea pe romn pn la moarte; ne-a nfiat nobleea caracterului lui Mircea cel Btrn, care nu vrea s

48

pedepseasc pe soli, dar nici s ncheie o pace ruinoas; a vetejit pe cei ce se fac uneltele tiranilor: Cei ce rabd jugul i-a tri mai vor Merit s-l poarte spre ruinea lor; a ludat devotamentul i pietatea nevestei lui Neagoe Basarab, care-i vinde sculele ca s termine mnstirea Argeului; a scos din nou la iveal testamentul lui tefan, care zicea c mai bine ara s-ar face un mormnt dect neamul s triasc n robie; n fine, a fcut cea mai frumoas urare pentru patria sa: Viitor de aur ara noastr are i prevd prin secoli a ei nlare. Andreiu sau luarea Nicopolei de romni i Sorin sau tierea boierilor la Trgovite sunt dou naraiuni n care nu subiectul istoric formeaz partea principal, ci un subiect imaginat. Sorin este o compunere pe jumtate epic, pe jumtate dramatic. Ea se ncepe printr-un prolog, n care Herman, medicul curii, dezvolt ideea neputinei omeneti de a ptrunde tainele firii, idee inspirat dup Faust a lui Goethe. Partea de la nceput are prea multe descrieri inutile, iar partea de la urm trece prea repede asupra ntmplrilor. i Sorin moare, ducndu-se la nchisoare, ca s scape pe altul, iar o fat care l iubea, se arunc n ap. Florile Bosforului cuprind poezii, parte lirice, parte narative, cu subiecte orientale. Ni se descriu frumuseile naturii la Constantinopol, frumuseea femeilor, intrigile din Serai, nenorocita via a cadnelor, amorurile lor descoperite i pedepsite cu cele mai grozave mori, trgurile de sclave etc. Amorul i gelozia formeaz fondul mai tuturor acestor poezii, scrise ntr-o limb foarte armonioas. Vom cita: Mehrube, povestea nenorocirii unei fete din Carpai, Leili, istoria unei jertfe pentru amor. Sub titlul de Basme s-au adunat o serie de poezii narative cu subiecte felurite, n care miraculosul joac un rol nsemnat, chiar dac sunt amestecate i personagii istorice. Cele mai cunoscute din acestea sunt: O noapte la morminte, - Ielele - Mihnea i Baba, a crui dezvoltare nu e destul de lmurit, dar cuprinde versuri frumoase i acel blestem foarte important n literatura noastr, care - ca i Grui Snger, de Vasile Alecsandri - se poate pune alturi de modelele de imprecaiuni din literaturile strine, cum e al Camiliei din Horaces . a. Macedonele ne descriu frumuseile din rile locuite de macedoneni i ne povestesc ntmplri din viaa lor. n geneal personajele sunt pstori i pstorie. Cele mai nsemnate: Romnele din Cavala - Samarina. Sub numele de Reverii a adunat poeziile sale pur lirice i anume elegiile sale, care prin frumuseea versurilor i prin sentimentele triste ce inspir au fost foarte preuite. Din acestea fac parte: O fat tnr pe patul morii - Plngerile poetului romn - Scopul omului - Un tnr romn mort n strintate i altele. Aceste diferite grupri sunt cele mai bune lucrri ale lui Bolintineanu. Valoarea lor a fost privit n mod foarte deosebit de critici. Unii au admirat fr rezerv tot ce a scris el, cum este Aron Densuianu, care-l crede cel mai mare poet liric al nostru alturi de Mureanu; alii i-au tgduit orice valoare, cum face Nicolae Iorga n Istoria literaturii. E drept c Bolintineanu se citete din ce n ce mai puin i impresia ce ne produc legendele sale este foarte deosebit de cea produs generaiei de la 1848. Tablourile sale nu au destul relief, iar elementul narativ este foarte slab, iar n locu-i sunt discursuri i maxime. S-ar putea zice c planul tuturor poeziilor de acest fel se poate reduce la un tip: o scurt descriere, un discurs, sau dou discursuri. Limba nsi, n care sunt multe neologisme i cuvinte savante, precum i prea multe diminutive, face ca

49

poeziile acestea s fie n mare parte monotone. Un merit sigur are Bolintineanu: meteugul de a face versuri. Versurile sale sunt mult mai bine reuite, vorbim n special de ritm, dect ale tuturor poeilor anteriori i contemporani. Poate c aceast calitate, cum i maximele patriotice din scrierile sale, i-au asigurat succesul n prima parte a activitii sale. i-a ncercat talentul i n epopee i ne-a dat Traianida, poem n apte cnturi n care voiete s celebreze colonizarea Daciei, dar condiiunile epopeii lipsesc. Cu att mai mult se vede lipsa lor n poema Conrad, unde eroul principal e chiar poetul i unde la tot pasul sunt intercalate poezii lirice. Evident modelul trebuie cutat la lordul Byron. i-a ncercat talentul i n dramaturgie i ne d o serie de drame istorice, parte n proz, parte n versuri, n care aciunea e ru condus i interesul slab. Astfel: Mihai condamnat la moarte, - tefan Gheorghe Vod sau voi face doamnei tale ce ai fcut jupnesei mele, - Lpuneanu, dup nuvela lui Costache Negruzzi, - Mrirea i uciderea lui Mihai etc. i-a ncercat talentul i n satir i n fabul, dar nu izbutete. Lucrrile acestea seamn mai mult a articole de ziar dect de poezii. Mai toate au ton personal, iar cele generale sunt abstracte, declamatorii i uneori indecente. Coleciile se numesc Eumenidele, Bolintineadele, Nemesis, un fel de ziare sau reviste. Evident acestea satire l vor fi influenat pe Mihai Eminescu. Vom cita ca mai bune dintre satire: Dou Tombatere n care ne nfieaz doi boieri vechi nemulumii cu starea de lucruri de sub Cuza; Advocaii, n care satirizeaz pe avocai; Mihai Viteazul n rai, o satir la adresa societii de atunci; Ctre Ion Ghica, contra partidelor politice. Pe la 1866 se retrase din viaa politic, ocupndu-se cu literatura, publicnd drame n proz i n versuri, poezii epice, satirice, dar ducnd o existen foarte nenorocit. De aceea nu dup mult vreme se mbolnvi ru. Prsit de toi i puse biblioteca la loterie i fu ctigat de Vasile Alecsandri i Costache Negri, care i-o lsar drept mngiere. Atunci, n urma interveniei unor amici, fu aezat la spitalul Pantelimon, unde muri, dup scurt vreme i fu ngropat n satul natal, fr nici o pomp, de civa amici personali, cci toat lumea uitase pe acest poet entuziast i patriot.

CEZAR BOLLIAC
Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. 23 martie 1813, Bucureti - d. 25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaii revoluiei din 1848, poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice i gazetar romn. Cezar Bolliac se nate la 23 martie 1813 la Bucureti. Este fiul doctorului Anton Bogliako (Bogliaco), de origine (greco-)italian, i al Zinci Kalamogdartis, recstorit cu stolnicul Petrache Peretz, care a avut grij de creterea i educarea viitorului poet. Dup ce a nvat carte n cas cu nvatul dascl grec Neofit Duca, va fi elev la Colegiul Sfntul Sava, avnd ca profesor pe I.H. Rdulescu; de altfel, acesta l va ajuta s publice n ziarele sale, cum fcuse i cu Gr. Alexandrescu.

50

n anul 1830 se nroleaz cu gradul de iuncher n miliia pmntean, avnd colegi pe Constantin Telegescu i pe Marin Serghiescu Naionalu, viitori fruntai ai revoluiei de la 1848. Nu va rmne mult n armat, pentru c i descoper veleitile literare. Mai trziu, la btrnee, scriitorul se va auto-caracteriza: "Am lsat coala pentru armat, am lsat armata pentru litere, am lsat literele pentru publicistic". Din 1833 face parte din Societatea Filarmonic, nfiinat de Ion Cmpineanu, I.H. Rdulescu i C. Aristia. Editeaz, mpreun cu Constantin G. Filipescu, revista Curiosul (1836). Publicaia este ns interzis dup numrul patru, n care Bolliac public "cteva satiri politice care l aruncar de mai multe ori n nchisoare" (I.G. Valentineanu, "Biografia oamenilor mari scris de un om mic", Paris, 1859), i i nceteaz definitiv apariia. Activitatea politic, paralel cu cea literar, n fac s fie anchetat i nchis cu ocazia conspiraiei din 1840. n 1841 este surghiunit la schitul Poiana Mrului, de unde nu avea s fie eliberat dect n toamna acelui an. Mai trziu, intr i el n societatea secret Fria (nfiinat la 1843). n 1844 public n Foaie pentru minte, inim i literatur articolul Ctre scriitorii notri n care i ndeamn pe literaii romn la angajare civic: "A trecut vremea Petrarcilor, domnilor poei! Veacu cere naintare, propaganda ideii cei mari, propaganda aritei cei adevrate i care ne lipsete cu totul. (...) Formai societi, declarai, scrii, ludai, satirai, punei n lucrare toate restorturile intelectuale i morale, i robia cade, cci e czut pe jumtate, i domneavoastr vei fi binecuvntai de generaiile viitoare ca nite adevrai apostoli ai misiei cereti, ai friei i ai libertii". Tot n revista Foaie pentru minte, inim i literatur apare articolul Poezie (1846) n care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale, poetul fiind influenat de ideile programatice ale lui V. Hugo. Apare volumul Poezii nou (1847), cu problematic social (Muncitorul, Sila, Ocna, Carnavalul, Clcaul) i de natur (O diminea pe Caraiman, O diminea pe malul lacului). Volumul este scris n urma ideilor pe care le-a impus poetul n anii din urm, acesta schimbndu-i radical tonalitatea i tematica poeziilor. Este unul dintre fruntaii revoluiei de la 1848, participnd la toate aciunile ei importante: e de fa la citirea proclamaiei revoluionare; este nsrcinat "s ridice tabacii i mrginaii i tinerimea din Bucureti, s mearg gloat la Palat i s cear sancionarea Constituiunii" (Ion Ghica, "Scrisori"); este secretar al guvernului provizoriu, vornic al capitalei, membru n comisia pentru dezrobirea iganilor etc. Dup nfrngerea acesteia ia drumul exilului, mai nti n Ardeal. n primvara lui 1849 editeaz la Braov ziarul politic Espatriatul, care are ca subtitlu "Dreptate, Frie". n toamna lui 1849 trebuie ns s prseasc Transilvania (deoarece mpreun cu Blcescu i-a susinut pe revoluionarii unguri). Treci prin Constantinopol, i apoi ajunge la Paris spre sfritul anului 1850. Se stabilete la Paris mpreun cu majoritatea revoluionarilor exilai. n 1851 era unul din cei trei membrii ai comitetului Societii studenilor romni din Paris. n 1857, apare la Paris poemul Domnul Tudor. Episode de la revolution roumaine de 1821 i revista Buciumul, care are mai mult un caracter politic, fr a lipsi literatura.

51

Dup 1857 interdicia de a veni n ar i este ridicat; se ntoarce pe la mijlocul verii lui 1857 i este propus candidat de Ilfov alDivanului ad-hoc muntean. Cu acest ocazie public n ziarul Secolul un fel de program politic rezumat: "De trebuie s mai spui i aici ceea ce crez despre proprietate, ca s astup cu desvrire gura calomniei, mrturisesc c am respectat i voi respecta proprietatea n temeiul creia m propune candidat de deputat i viu s cer voturile proprietarilor. M voi luptat totdeauna pentru ntrirea proprietii, precum m voi lupta i pentru ntrirea familiei, ce s-a slbit, i pentru ntrirea religiei, ce se clatin". n 1858 ntreprinde o nou cltorie arheologic, fiind unul din premergtorii acestei tiine n Romnia. Apare Trompeta Carpailor (1865), continuare a Buciumului, director fiind Cezar Bolliac. Apare volumul de lirice sociale i protestatare Poezii umanitare (1866). n 1869, face o excursie arheologic, poetul fiind i un pasionat n domeniu. Cezar Bolliac moare la Bucureti n anul 1881.

PROZA PAOPTIST
COSTACHE NEGRUZZI
Nscut n Trifetii Vechi, lng Iai, i ncepu nvtura n grecete cu unul din dasclii greci mai cu renume pe atunci n Iai, iar romnete nv singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum nsui mrturisete ntr-un articol intitulat Cum am nvat romnete, foarte interesant pentru detaliile pe care le d asupra metodelor ntrebuinate de profesorii din acea vreme. Izbucnind revoluia din 1821, fugi n Basarabia cu tatl su. La Chiinu face cunotin cu poetul rus Pukin, care-i deteapt gustul pentru literatur i cu un emigrant francez de la care ia lecii de limba i literatura francez. Din aceast perioad dateaz primele sale ncercri literare: Zbavele mele din Basarabia n anii 1821, 1822. 52

Murind tatl su, intr copist la visterie, ncepnd astfel viaa politic, cum fceau toi fiii de boieri pe atunci. n acest timp public cteva traduceri de poezii (Mnemon de Voltaire, Prostia Elenei de Marmontel), i cteva nuvele, care fcur mult efect. ndemnat de scrierile patrioilor de peste muni, studie istoria i ddu la lumin Aprodul Purice ca un fel de protestare indirect la adresa domnului i boierilor din timpul su. Ales, n 1837, deputat de Iai n Obteasca obinuit adunare, instituit de Regulamentul Organic, apoi ca funcionar superior, i ca director al teatrului (alturi de Mihail Koglniceanu i Vasile Alecsandri), se arat ptruns de idei liberale i doritor de progres. n 1840 este ales primar al oraului Iai. Negruzzi nu ia parte la micarea din 1848 i mult timp rmne retras din afacerile statului, reintrnd numai mai trziu ca judector, ca membru n Divanul domnesc (1857) i apoi, sub domnia lui Cuza, ca director al departamentului finanelor, ca deputat i ca epitrop la Sf. Spiridon. Se stinge din via la 24 august 1868, i este nmormntat n cimitirul bisericii din Trifetii Vechi. Activitatea literar Negruzzi debuteaz cu traducerea poeziei alul negru dup Alexandr Pukin. Apoi ntreprinde traducerea baladelor lui Victor Hugo, lucrare meritorie, pentru c a cutat s ntrebuineze un vers analog cu al poetului francez, vers greu de fcut n romnete, mai ales n timpul cnd scria Negruzzi (ex. Pasul de arme al Regelui Ioan) i pentru c multe din ele exprim foarte bine ideea autorului ntr-o romneasc curat. Dintre cele mai reuite citm Uriaul. O alt traducere important este a satirelor lui Antioh Cantemir, din rusete, fcut mpreun cu Alexandru Donici. Negruzzi a scris i poezii originale, dar acestea nu sunt partea cea mai strlucit din opera lui. Cea mai nsemnat lucrare n versuri e Aprodul Purice. nceputul e pastoral; tonul epic e pstrat ctva, dar interesul i calitile poetice scad de la un moment i de aci ncolo este numai o cronic rimat. Operele n proz sunt mprite n trei grupe, botezate cu titlul general de Pcatele tinereelor (1857). n prima intr Amintirile din junee, cteva povestiri, din care unele cu caracter personal, de exemplu Zoe (1829) i O alergare de cai (1840), nuvele n care intriga e bine condus i plin de interes, iar limba e romneasc i cu expresiuni nimerite. Fiziologia provinialului reprezint poate cea mai bun fiziologie scris n limba romn. Tot n aceast grup intr i povestea Toderic, juctorul de cri (1844), imitat cu destul libertate dup Federico de Prosper Mrime. E vorba aici de un juctor de cri care pierduse toat averea, i gzduind odat pe Iisus Hristos i pe Sfntul Petru, a obinut ca rsplat trei lucruri: crile pe care le avem n mn au fost druite cu putere ca totdeauna s aduc ctig lui Toderic, pomul de la ua lui s fie aa c oricine se va sui s nu se poat cobor fr voia lui, n fine un scaun de asemenea fu blagoslovit ca oricine va sta pe el s nu se ridice fr voia lui Toderic. Cu mijloacele acestea el fcu avere 53

mare, scp n cteva rnduri de moarte i n fine, cnd muri, izbuti s intre n rai prin iretenia lui. Aceast glum nevinovat, despre care nsui Negruzzi ne spune c s-a tiprit mai mult ca s umple coloanele revistei dect cu vreo preteniune literar, supr grozav clerul i administraia din acel timp 1844, nct l trimiser n exil la o mnstire, iar revista Propirea fu suspendat. Dintre fragmentele care alctuiesc grupa a doua, cea mai nsemnat lucrare este Alexandru Lpuneanul, publicat n Dacia Literar n 1840, una din nuvelele de referin ale literaturii romne. Nuvela se compune din patru pri, fiecare purtnd un motto, care este tema ei. Iacob Eraclid, cunoscut sub numele de Despot Vod, fusese ucis de Toma, care devenise domn al Moldovei; Alexandru Lpuneanu, care mai domnise o dat, vine cu oti turceti ca s reintre n posesia tronului. A treia grup din scrierile lui Negruzzi o formeaz Scrisorile, peste 30 de buci. n unele se gsesc observri critice i satirice asupra obiceiurilor societii; n alte notie despre diferii scriitori (Scavin, Alexandru Donici), n alte amintiri personale sau po vestiri din istoria rii. Tonul este n genere glume, potrivit cu genul acesta chiar cnd trateaz chestiuni serioase i trateaz i asemenea chestiuni cum sunt cele privitoare la ortografie i la limb. Scrisorile au fost publicate antum n volumul Negru pe alb. Negruzzi ia parte la discuiile cu Ion Heliade Rdulescu i cu ardelenii i nfieaz, chiar din primii ani ai acestei lupte, punctul de vedere cel mai cuminte. Scrisorile acestea sunt un bogat izvor de informaii de tot felul, de care nu se poate lipsi cel care voiete s cunoasc viaa social i cultural a epocii dintre 1838-39. Negruzzi s-a ocupat i de teatru. tim c a fost unul din cei care au pornit micarea din 1840. Pentru aceasta a tradus din francez i a scris i lucrri originale slabe ca ntocmire dramatic, dar cu pasaje satirice hazlii: Crlanii, vodevil ntr-un act (1857) i Muza de la Burdujeni (1850), n care i propune s ridiculizeze pe puriti i neologiti.

NICOLAE BLCESCU
Nscut n Bucureti, ntr-o familie de mici boieri, era fiului pitarului Barbu sin Petre i al "serdresei" Zinca Petreasca-Blcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originar din Blceti, Vlcea, n locul celui al tatlui, Petrescu. Tatl lui Nicolae Blcescu a murit n anul 1824. Nicolae Blcescu avea doi frai: Costache i Barbu, precum i dou surori: Sevasta i Marghioala. ntr-un alt document se mai pomenete i de o alt sor: Eleni. Studiaz la Colegiul Sfntul Sava, ncepnd cu 1832, fiind pasionat de istorie, avndu-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, ntre alii, pe Ion Heliade Rdulescu. La 19 ani ajunge n armat, iar n 1840 particip, alturi de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu

54

Naionalul, la conspiraia Filipescu, care este descoperit, i este nchis la Mnstirea Mrgineni, unde va rmne doi ani, pn la 21 februarie 1843, la plecarea domnitorului Ghica i venirea lui Bibescu. Miti Filipescu este inut doi ani, cu picioarele n ap. Ideologia comunist romneasc, sprijinindu-se pe unele lucrri ale lui Karl Marx[2], l considera pe Nicolae Blcescu drept un nainta al acesteia. De aceea, pe biletele bancare romneti, de 100 de lei, ediiile 1952 i 1966, a fost gravat imaginea lui Nicolae Blcescu. Peste 10 localiti rurale, precum i strzi din Romnia comunist au primit numele lui Nicolae Blcescu, n memoria revoluionarului paoptist. Iat un exemplu de caracterizare fcut de ctre ideologia comunist lui Nicolae Blcescu: Nicolae Blcescu este figura cea mai luminoas a revoluiei de la 1848. E tipul revoluionarului care, nelegnd mersul istoriei, i-a dat seama c adevrata revoluie trebuie s se sprijine pe fora poporului, s-i exprime nzuinele i drepturile. Bolnav de ftizie, avnd de ndurat lipsurile i greutile exilului, n preajma ultimei sale cltorii spre rmurile cu clim blnd ale Mediteranei, unde i va da sfritul, Nicolae Blcescu ne apare n acest portret[3] cu fruntea vast de gnditor, dominat de focul privirii, cu ochii mari, ptrunztori, care exprim o adnc via interioar. Acest portret, de o mare sobrietate, nu ne transmite numai imaginea personajului, ci i admiraia pictorului pentru adevratul conductor al revoluiei de la 1848. Lucrat cu miestrie, portretul exprim personalitatea vast de gnditor i de lupttor al lui Nicolae Blcescu i se nscrie n galeria portretelor psihologice de seam din istoria picturii noastre.

Romnii supt Mihai-Voievod Viteazul

Nicolae Blcescu, om politic, istoric, ganditor democrat-revolutionar, este o personalitate de prim rang in procesul de renastere spirituala si politica a Romaniei din secolul al XIX-lea. El este marele luptator pentru cauza nationala (si democrata) a romanilor, o figura simbolica a acestor aspiratii, si sufletul Revolutiei de la 1848 din Tara Romaneasca. A militat pentru desfiintarea iobagiei si pentru improprietarirea taranilor, pentru drepturile nationale ale romanilor din Transilvania, iar in emigratie, dupa 1848, a luptat in favoarea apropierii popoarelor in dreptul lor comun pentru libertate si neatarnare. Un mare merit al acestui barbat, figura simbolica a vietii noastre culturale, este acela ca si-a legat actiunea lui revolutionara de o opera literara care si-a pastrat intreaga prospetime si intregul relief si astazi, la o suta patruzeci si unu de ani de la trecerea in nefiinta a autorului ei. Lucrarile lasate posteritatii de Nicolae Balcescu, si care atesta complexitatea sa spirituala, sunt: Puterea armata si arta militara de la intemeierea Principatului Valahiei pana acum; Despre starea sociala a muncitorilor plugari din Principatele Romane in deosebite timpuri; Mersul revolutiei in istoria romanilor; Istoria romanilor supt Mihai Voievod Viteazul.Aceste scrieri ne cuceresc prin adevarul expresiei, prin desfasurarea ei uneori vehementa, alteori larga si mareata, dar insufletita totdeauna de o emotie sincera si

55

adanca. Sunt scrieri "de o rara densitate de idei" si cu "un cuprins emotiv neobisnuit de cald si de vibrant". Istoria romanilor supt Mihai-Viteazul, (care apare la multi exegeti sub titlul Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul), este opera cea mai de seama a lui Nicolae Balcescu. Pentru documentarea acestei monumentale opere, austrul "a cercetat 225 de lucrari istorice, vechi si moderne in diferite limbi". Scrisa din luna ianuarie 1851 pina in luna noiembrie 1852, printr-un efort uimitor, ea trebuia sa fie pusa in slujba revolutiei viitoare pentru care activa, si a carei prima "tinta" urma sa fie Unirea Tarilor Romane. In ianuarie 1850, el ii scria lui Ion Ghica: "voi sa sfarsesc o scriere asupra lui Mihai Viteazul si sa pui piatra de temelie a unitatii nationale". Lucrarea urma sa cuprinda sase carti, intitulate astfel: I. Libertatea nationala (1593 - aprilie 1595) II. Calugarenii (aprilie - decembrie 1595) III. Robirea taranului (decembrie 1595 - aprilie 159?) IV. Unitatea nationala (aprilie 1599 - 1600) V. Miraslau (iulie 1600 - ianuarie 1601) VI. Goraslau (ianuarie 1601 - septembrie 1601). Blcescu n-a izbutit sa termine acest proiect, istoria oprindu-se la capitolul al XXXIII-lea al cartii a V-a, Miraslau. O martora a efortului facut pentru terminarea operei, Maria Cantacuzino, scrie ca: "El lucra cu o ardoare ce se marea, cu cat puterile ii slabeau. Se scula adeseori noaptea pentru ca sa adauge cateva pagini la Istoria romanilor supt Mihai-Viteazul, insa aceasta lucrare silita ii scurta zilele. El a continuat s-o scrie pana in ultimele clipe ale celui de al 33-lea an al scurtei sale vieti", adica pana in 1852, cand moare la Palermo, in Italia, rapus de tuberculoza, dar si de dorul de tara, pe care i s-a interzis s-o mai revada. Titlul, Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul, dat de Balcescu lucrarii, arata ca "el a conceput-o ca o etapa a istoriei poporului, iar nu ca un capitol de istorie biografica". Paginile cartii sunt pline de admiratie pentru lupta eroica a romanilor pentru apararea tarii si eliberarea ei de sub jugul turcesc, lupta reluata sub conducerea lui Mihai Viteazul. "Glorioasa campanie" din iarna anului 1595 el o socoteste de aceea "fara asemanare in istoria luntii", iar pe romani ca pe "niste uriasi".. Publicata in volum abia dupa douazeci si cinci de ani de la moartea lui Balcescu, deci in 1877, de catre Alexandru Odobescu, aceasta lucrare a fost salutata cu entuziasm de Mihai Eminescu, in articolul Balcescu si urmasii sai; iar istoricul A. D. Xenopol, in conditiile cresterii avantului patriotic pentru cucerirea independentei nationale, scria in revista Convorbiri literare: "Pentru noi, romanii, meritul literar al scrierii lui Balcescu este foarte mare... Cugetarile inalte si drepte care dau viata si interes la fiecare pas povestirii sale; colorile cele vii sub care infatiseaza intamplari si care te fac sa crezi ca leai vazut candva (...), patriotismul inflacarat (..,), o limba curata; (...) toate aceste insusiri fac din Istoria Iui Mihai-Voda Viteazul un cap-de-opera in limba romana". Istoria romanilor supt Mihai Voievod Viteazul, cea mai intinsa si mai insemnata dintre operele istorice ale lui Nicolae Balcescu, isi are geneza in crezul politic al revolutionarului de la 1848, care vedea in bravul domnitor Mihai Viteazul, cel ce s-a intitulat intr-adevar "Domnul Tarii Romanesti, al Ardealului si a toata Tara Moldovei" un simbol al ideii de unire. Sunt de aceea impresionante, in aceasta opera, adancimea si vigoarea simtirii, avantul si generozitatea ce au inspirat-o. Se stie, de pilda, ca autorul a

56

oscilat, in procesul elaborarii lucrarii, intre a-i da caracter de opera stiintifica sau a-i imprima patos de poem eroic. Rezultatul a fost o veritabila creatie artistica ale carei mijloace stau intr-o stransa legatura cu pozitiile autorului: de istoric, de cugetator si de revolutionar. Opera sa va evoca artistic faptele din trecut, avand o minutioasa baza documentara, deci stiintifica, In centrul admiratiei lui Balcescu sta marea actiune a lui Mihai Viteazul pentru a fi realizat "unitatea nationala", cum intituleaza el cartea a IV-a. Statul infaptuit de viteazul voievod, in urma actiunilor intreprinse pentru stapanirea Transilvaniei (1599) si a Moldovei (1600) este considerat, de Balcescu, o expresie a unitatii nationale; el a rezultat din nazuinta poporului "de a se mantui de sub stapanirea strainilor", adica a dominatiilor straine. Asadar, cartea a IV-a, Unitatea nationala, (aprilie 1599 - iunie 1600), trateaza evenimentele care l-au ridicat pe viteazul domn in culmea gloriei sale, iar pe romani i-a strans, pentru prima data, intr-un stat national unitar. Fragmentul (intitulat impropriu Ardealul) face parte din cartea a IV-a, Unitatea nationala, constituind chiar inceputul acesteia. Sunt evidente, in toata aceasta parte, suflul patriotic, patosul dublat de argumente stiintifice, cu care Balcescu dovedeste continuitatea poporului roman pe aceste meleaguri, justificand astfel, din punct de vedere politic, actiunea lui Mihai Viteazul pentru cucerirea Ardealului, care este un pamant romanesc. Mai inainte de a evidentia virtutile artistice ale fragmentului Ardealul trebuie sa facem precizarea ca intreaga opera poate fi citita ca un poem eroic (ca o lucrae istorica), dar si ca o opera cu reale calitati artistice. "Scriitorul nu urmareste numai sa ne infatiseze oanenii trecutului si faptele lor, asa cum ele s-au petrecut, dar sa ne si faca a le vedea". Asa se introduc in naratiune portretele, tablourile si episoadele menite sa invioreze povestirea, toate tradand talentul vizionar al lui Balcescu. Sunt multiple episoadele care dau varietate si miscare povestirii sale: episodul mortii lui Murad III, cel al uciderii fratilor lui Mohamed III, episodul cu Razvan, domnitorul-tigan, tras in teapa crudului Ieremia-Movila; multe descrieri de lupta, in care, ca in epopeea Iliada, sunt infatisati eroi individuali, in actiunile lor temerare, dar si miscarile colective ale armatelor intregi. Autorul povesteste folosind o tehnica anume, cea a basoreliefului, variind formele verbale la perfectul simplu cu cele la prezentul istoric. Unul din cele mai fericite aspecte ale talentului sau este arta portretistica. Sunt celebre portretele alcatuie lui Mihai Viteazul: ("un barbat ales, vestit si laudat prii frumusetea trupului sau, prin virtutile sale alese"), imparatului Germaniei, Rudolf II: ("acest print era un domnitor nevrednic") si sultanului Murad II: ("era un duh slab si superstitios: dulce la trai, dar iute la manie si-adesea atunci si la cruzime"). Ultimele doua-portrete amintesc, in unele privinte, pe ale "maestrilor flamanzi si olandezi ai veacului al XVIIlea, spun exegetii, dar noi nu le-am citat decat fragmentar, fiind preocupati a demonstra aici cum ca portretul, tabloul si episodul sunt principalele categoiii artistice ale lui Balcescu. In monumentala Istorie a romanilor supt Mihai Viteazul, tablourile, de o mare concentrare si vigoare, sunt foarte expresive. Renumit este tabloul lui Mihai si-al gadelui care nu indrazneste sa-1 execute (cu verbele la prezentul istoric); de asemenea, imaginea intrarii lui Mihai in Alba-Iulia sau cea a aducerii capului lui Andrei Bathory - o impresionanta scena dramatica, de vreme ce autorul reuseste sa surprinda jocul scenic al

57

lui Mihai. Darul scriitorului de "a tocmi imagini si a le insufleti" a inspirat pe multi pictori atrasi mai ales de valorile plastice ale naratiunii; e vorba de cunoscutele compozitii ale lui Theodor Aman si G. D. Mirea pe tema aducerii capului lui Andrei Bathory. - (opere care au contribuit la intemeierea picturii istorice in miscarea plastica romaneasca). Desi Balcescu, "n-a fost un pictor al naturii", iar talentul sau peisagistic este mai putin insemnat, (pentru ca omul - si nu natura - alcatuieste obiectul interesului sau de moralist si al viziunii sale de scriitor descriptiv), o singura data ne-a oferit "o mare pagina descriptiva": este vorba de inceputul cartii a IV-a a Istoriei romanilor supt Mihai Viteazul si anume de descrierea Ardealului. Si, desi autorul nu are un "ochi peisagistic" in genere (atat de dezvoltat la urmasul sau, Al. Odobescu), descrierea sintetica si grandioasa pe care o face tarii Ardealului, "mandra si binecuvantata", dovedeste in cel mai inalt grad valoarea artistica a prozei sale. Tabloul este realizat cu multa migala si dupa anumite reguli ce se impun imaginii vizuale. in structura fragmentului Ardealul, vom deosebi: o introducere, cuprinsul, o descriere ca un tablou si incheierea foarte scurta ("Astfel este tara Ardealului"). Partile componente ale acestei structuri sunt urmatoarele: 1) Asezarea geografica a tinutului (o privire de ansamblu totalizatoare) - in prima faza. 2) Atitudinea de incantare in fata minunatiei tinutului denumit "maret palat". 3) Unicitatea intre tarile lumii ("semanate de Domnul pre pamant"). 4) Varietatea formelor de relief care inconjoara tinutul (in care descrierea e procedeul de baza, realizata cu epitete, comparatii, enumerari, inversiuni topice, fraza ampla, arborescenta). 5) Relief, flora, retea hidrografica, fauna din interiorul tarii (paduri, campii, lunci, livezi, garle). 6) Enumerarea bogatiilor minerale. Atitudinea scriitorului este de incantare in fata peisajului, el reusind sa redea farmecul unic al tinutului, raportandu-1 sl ia tarile Europei. Dupa Tudor Vianu, "pagina este mai mult a unui geograf, prin sistema cu care porneste la descrierea relieului natural, pentru a trece ia aceea a florei, la unele detalii ale faunei si la enumerarea bogatiilor subsolului", Podisul Ardealului este astfel vazut: "Pe culmea cea mai inalta a muntilor Carpati, se intinde o tara mandra si binecuvantata intre toate tarile semanate de Domnul pre pamant. Ea seamana a fi un maret si intins palat, cap de opera de arhitectura, unde sunt adunate si asezate cu maiestrie toate frumusetile naturale ce impodobesc celelalte tinuturi ale Europei, pe care ea cu placere i le aduce aminte". Observam ca scriitorul priveste natura ca pe un monument arhitectonic, comparabil cu creatiile geniului unan. Ivletafora de mai sus ("cap d-opera de arhitectura") imbogitita cu epitetele ornante "maret si intins", (asupra carora cade accentul afectiv, ele fiind antepuse), nu are numai darul de a prezenta asezarea geografica a tinutului, ci si ce a evoca vizual maretia acestui pamant romanesc, sugerand totodata si neobisnuita frumusete a peisajului transilvanean. In alcatuirea tabloului, Balcescu incepe de la culmile inalte, piramidele de munti cu creste ninse: "Un brau de munti ocoleste, precum zidul o cetate, toata aceasta tara"; descrie apoi siragurile de dealuri "nalte si frumoase, marete piedestaluri inverzite" (autorul imbinand cu maiestrie epitetul dublu si metafora), comparandu-le cu niste "valuri

58

proptitoare", care "varsa urnele lor de zapada" (iarasi ce sugestiva metafora) peste luncile domoale cu lanuri de grau si de porumb. Natura vegetala si animala este evocata prin notatiile: "Paduri stufoase, in care ursul se plimba in voie ca un domn stapanilor, umbresc culmea acestor munti. Si nu departe de aceste locuri, care iti aduc aminte natura tarilor de miazanoapte, dai, ca la portile. Romei, peste campii arse si varuite, unde bivolul dormiteaza alene". Sunt interesante aici mai ales comparatiile, dar si epitetul dublu ("ca un domn stapanitor", "ca la portile Romei", "campii arse si varuite"). Acestor procedee li se alatura, in continuare, altele cum ar fi enumeratia, hiperbola, comparatia, personificarea si epitetul, dar si adresarea la persoana a II-a singular, intrucat autorul tine sa ne ia parca martori pentru a proba veridicitatea frumusetilor zugravite ("fii aduc aminte", "te afunzi", "te-i uita", "vezi": "Aici stejarii, brazii si fagii trufasi inalta capul lor spre cer; alaturi te afunzi intr-o mare de grau si porumb, din care nu se mai vede calul si calaretul. Ori incotro te-i uita, vezi colori felurite, ca un intins curcubeu si tabloul cel mai incantator farmeca vederea". Vzut mai de aproape, peisajul Ardealului este prezentat prin formele de relief din interiorul acestei tari "binecuvantate", in culori din cele mai vii, menite sa "farmece vederea" oricarui privitor: "stanci prapastioase, munti uriasi, a caror varfuri mangaie norii, paduri intunecoase, lunci inverzite, livezi mirositoare, vai racoroase, garle a caror limpede apa lin curge printre campiile inflorite, paraie repezi, care, mugind groaznic, se pravalesc in cataracte printre acele amenintatoare stanci de piatra, care plac vederii si o spaimanteaza totdeodata". Scriitorul nu intrebuinteaza epitetul care picteaza, ci pe acela general si ornant, ca la autorii clasici": ("munti uriasi", "lunci inverzite", "vai racoroase", "campii inflorite" , "paraie repezi"). Sugestiva este personificarea muntilor ("a caror varfuri mangaie norii", dar si aceea a paraielor (care " mugind groaznic, se pravalesc"), ambele avand si o nuanta de hiperbolizare, autorul tradandu-si intentia de a completa imaginea vizuala cu una sonora, (pentru care scop este manuita cu abilitate si inversiunea). Deci scriitorul prezinta, "paraie repezi" care, "mugind groaznic", "se pravalesc in cataracte printre acele amenintatoare stanci de piatra"). Rostind pe silabe sintagmele subliniate, reusim mai, bine "sa auzim" rostogolirea valurilor, iar epitetul antepus ("amenintatoare"), prin lungimea lui, dar si prin locul pe care-1 ocupa fata de substantivul "stanci", contribuie din plin la conturarea imaginii sonore. Blcescu nu uita ca aceasta tara, "mandra si binecuvantata", poseda si cele mai felurite bogatii minerale din Europa : sarea, fierul, argintul, arama, plumbul, zincul, cobaltul, aurul, precum si vestigii ale trecutului care amintesc, la tot pasul, prezenta poporului roman in Transilvania. Pentru aceasta el apeleaza, din nou, la enumeratie, dar si la personificare si hiperbola. Observam cum autorul, folosind persoana a II-a singular, ne ia martori pentru a proba veridicitatea afirmatiilor sale: metalul cel mai pretios, aurul, il vezi "stralucind si prin noroaiele drumurilor. Ceea ce izbuteste acum scritorul, ca figura de stil, este o hiperbola, dar ea se incadreaza intr-o imagine vizuala sugestiva (vezi "stralucim"), intreaga aceasta constructie finala transmitind incantaea maxima a lui Nicolae Balcescu in fata nenumaratelor bogatii si frumuseti ale tarii. Ultima propozitie: "Astfel este tara Ardealului", sobra si sintetizatoare, incheie, precum o rama un tablou, acea pagina descriptiva, tradand mandria scriitorului de-a fi roman.

59

Sentimentul din care s-a nascut acest incantator tabou este de cel mai adanc patriotism; reusita lui artistica tine insa de calitatile de veritabil stilist ale autorului; Se impun de aceea alte cateva consideratii generale cu privire la fragmentul comentat. Astfel, desi bogat reprezentat, epitetul nu este strident folosit; el aduce intotdeauna elemente noi, care largesc sfera imaginii artistice. Deseori, epitetul este asociat cu o alta figura de stil: cu o comparatie, o personificare, o hiperbola sau o inversiune. Sa exemplificam: "fagii trufasi inalta capul lor spre trer" (epitet si personificare) sau "se inalta doua piramide mari de munti, cu crestetele incununate de o vecinica diadema de ninsoare" (epitetele se asociaza cu personificarea si metafora ("diadema de ninsoare"). Chiar folosirea comparatiei da la Balcescu, o nota de originalitate: "muntii... ca doi uriasi stau la ambele carete ale tarii, catand unul in fata altuia". Compararea celor doi munti cu doi uriasi si personificarea care sugereaza maretie, grandoare, creeaza o atmosfera mitologica, de basm. Dublul epitet, "vecinica diadema de ninsoare" are rolul de a da imaginii un contur mai puternic, conferindu-i rolul de metafora foarte sugestiva. Balcescu foloseste, ca si alti scriitori pasoptisti, enumeratia de substantive si adjective, pentru a da contur si culoare imaginii artistice, precum: "campii arse si varuite", "lunci inverzite, paduri stufoase"; alaturam aici sirul de substantive prin. care autorul infatiseaza comorile minerale care "zac" in pantecele muntilor nostri sau "stralucesc" prin "noroiul drumurilor": sarea, ferul, argintul, arama, aurul etc. Prin paleta bogata de procedee artistice din fragmentul Ardealul, autorul a urmarii convingerea cititorilor, si prin maiestria argumentatiei, dar si prin frumusetea stilului si a limbii. Este vorba de stilul retoric, specific scriitorilor romantici pasoptisti, deci si lui Nicolae Balcescu. Este stilul caracterizat prin elocventa, adica prin arta de a vorbi frumos, emotionand si convingand in acelasi timp, ceea ce autorul a izbutit cu prisosinta. Un ultim argument, in sprijinul celor afirmate, este fraza lui Balcescu. Sa observam ca aceasta este ampla, cu perioade, fara sa fie intortocheata; subordonatele intercalate (minus atributivele) sunt evitate in general, tocmai pentru a da actiunii cursivitate si dinamism, iar imaginii, putere de evocare. Sa exemplificam prin fraza: "Un brau de munti ocoleste precum zidul o cetate, toata aceasta tara, / si dintr-insul, ici-colea, se desfac, intinzandu-se pana in centrul ei, ca niste valuri proptitoare, mai multe siruri de dealuri nalte si frumoase, marete pedestaluri inverzite, /care varsa urmele lor de zapada peste vai si peste lunci"/". Au rezultat trei propozitii, din care primele doua sunt principale, in raport de coordonare, iar a treia este subordonata atributiva. Limba operei lui Balcescu are atributele limbii literare. Ea nu este incarcata de arhaisme; unele cuvinte par invechite astazi, dar, in vremea aceea, aveau putere de circulatie, de exemplu "ziduri proptitoare", "spaimanteaza", "cap d-opera" pentru "capodopera"; "pre" este pastrat in limba poporului si-n limba cronicilor, Balcescu il foloseste si el asociind constructiile vechi cu termenii moderni, adaptand neologismele la spiritul limbii: "armonizand impreuna", "se pravalesc in cataracte" (termenul insemnand cascada, cadere naturala de apa). Prin toate aceste procedee, Istoria romanilor supt Mihai Viteazul este o capodopera a literaturii noastre din secolul al XlX-lea, iar N. Balcescu, unul dintre artistii desavarsiti din epoca sa, este "un mesianic pozitiv", cum il considera G. Calinescu.

60

ION GHICA
Ion Ghica ( 1816 - 1897 ) , scriitor roman , economist , om politic , apartinand unei familii boieresti cu vechi traditii , care a dat Principatelor Romane nu mai putin de noua domnitori . A fost profesor de matematica , geologie si mineralogie , apoi de economie politica la Academia Mihaileana din Iasi . In anul 1843 a intemeiat , alaturi de Nicolae Balcescu si Christian Tell , societatea revolutionara secreta Fratia . In anul 1844 scoate , impreuna cu Mihai Kogalniceanu si Vasile Alecsandri , ziarul Propasirea . Ion Ghica a desfasurat o bogata activitate culturala si politica . A publicat lucrari de inginerie , astronomie , biologie , dar s-a impus prin lucrarile de economie politica , reunite in volumul Convorbiri economice , 1879 . Ion Ghica a debutat in literatura prin traducerea Pretioaselor de Moliere . De numele lui Ion Ghica se leaga doua incercari de roman , primul , Don Juanii din Bucuresti , aparut fara semnatura , in folleton , in ziarul Independenta , intre 11 decembrie 1861 si 22 ianuarie 1862 , cel de-al doilea roman ramanand nepublicat . Se pare ca Ion Ghica i-a predat manuscrisul lui Hurmuzachi . Acesta nu l-a publicat manuscrisul fiind declarat pierdut . Cu toate acestea , in 1955 D. Pacurariu a descoperit , in arhiva Bibliotecii Academiei , manuscrisul considerat pana atunci pierdut . Eroul romanului este un anume Alecu , care isi povesteste ascensiunea sociala rapida , din momentul in care paraseste inchisoarea Ploiestilor . Ion Ghica s-a impus in literatura romana prin opera sa memorialistica , Scrisori catre Vasile Alecsandri . Aceste scrisori i-au fost trimise lui Vasile Alecsandri in 1879 , iar intre 1880 si 1884 , ele au fost publicate in revista Convorbiri literare . Scrisorile lui Ion Ghica au , pe langa valoarea literara incontestabila si una documentara . Ele ofera cititorului minunate tablouri de epoca , bogate in amanunte

61

pitoresti , si , mai ales , portretele unor personalitati ale vremii ( Nicolae Filimon , Iancu Vacarescu , Nicolae Balcescu , Grigore Alexandrescu , etc .) .

ALECU RUSSO
Alecu Russo s-a nascut la 17 martie 1819, la Chisinau, in familia unui boier de vita veche, dar cu o situatie sociala relativ modesta. Copilaria viitorul scriitor si-a petrecut-o la tara, in mijlocul taranilor. Cu multi ani mai tirziu, in \"Amintiri\", el isi va aduce aminte de un frumos sat basarabean, \"raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bicului\", unde \"mosnegii spuneau de turci si tatari de Ileana Cosinzeana, de fratii din luna, de lupte si navaliri\", ca si de vitejia \"celor Novaci, de raul carora urdiile tataresti nu se puteau in Bugeac cu prada in Tara Leseasca\". Aici, din virsta frageda, in sufletul lui au prins radacini lastarii dragostei pentru popor, poezia populara orala si limba stramoseasca, dragoste pe care o va purta vie toata viata. Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia: \"din patruzeci de persoane ce locuiau intr-o casa\" au scapat cu viata numai el si tatal sau. Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de parintele sau la studii in Elvetia. Dupa studiile din Elvetia, isi continuie studiile la \"Institutul lui Fransua Navil din satul Vernie de linga Geneva\". Pe bancile institutului lui Fransua Navil, Alecu Russo scrie primele sale incercari literare. Scriitor fara ambitii si notorietate, Alecu Russo n-a scris mult. Adevarata vocatie scriitoriceasca si-a gasit-o anume in proza memoralistica. In \"Amintiri\" evoca anii copilariei cu o nostalgie ce ascunde sensibilitati romantice. Dar naratiunea, bogata in elemente descriptive, este adesea intrerupta de reflectii filosofice, psihologice sau sociologice, care dezvaluie un scriitor cult, ce prefigureaza in literatura romana arta eseistului. Majoritatea celorlalte lucrari au fost scrise in limba franceza si au aparut postum in traducerea lui Alecsandri, Odobescu. \"Iasii si locuitorii lui in 1840\" este un tablou de epoca al societatii moldovenesti, \"Piatra Teiului\" si \"Stinca Corbului\" - insemnari de calatorie - sint pretexte pentru a povesti doua legende populare. Aceste lucrari, atit prin tematica si spiritul lor, cit si prin ideile exprimate direct se incadreaza pe deplin programului \"Daciei literare\". Din perioada 1834-1844 ne-au mai ramas doar doua lucari ale sale:\"Palatul lui Duca Voda\" si \"Decebal si Stefan cel Mare\". Prima, care este o scrisoare adresata lui V.Alecsandri, vadeste gustul artistic a lui Alecu Russo si cunostintele-i adinci in domeniul arhitecturii, pe care le aplica la descrierea palatului ruinat al domnitorului. A doua e o paralela literara intre doua din cele mai remarcabile figuri ale istoriei noastre, in care autorul apreciaza meritul acestor personalitati legendare. Poemul in proza \"Cintarea Romaniei\", scris in limba franceza si aparut mai intii nesemnat, dar cu o precuvintare a lui Balcescu, in \"Romania viitoare\", revista revolutionarilor romani exilati la Paris, iar apoi in romaneste sub semnatura lui Alecu Russo, a avut mare ecou in epoca datorita mesajului sau patriotic. In \"Critica criticii\",

62

insusindu-si ideia ca \"literatura este expresia vietii unei natii\", sustine necesitatea unei literaturi inspirate din realitatile nationale, opunindu-se, ca si Kogalniceanu, imitatiei si traducerilor proaste. Ceea ce preconizeaza Alecu Russo este inspiratia din realitatile concrete ale tarii, din viata poporului, din istoria, datiniile, credintele si creatia lui artistica. Acestui scop urmau sa-i serveasca si propriile lucrari. Fiind unul din initiatorii criticii literare de la noi, Alecu Russo isi defineste pozitia fata de aceasta indeletnicire, aratind ca, pentru a deosebi operele valoroase de cele false, un critic trebuie sa aiba cultura, experienta personala de viata si obiectivitate. In studiul \"Poezia poporala\", intemeiat pe o bucata culegere proprie de balade si doine, releva valoarea estetica si documentara a folclorului. Alecu Russo avusese marele noroc sa descopere o adevarata \"minune poetica\" - Miorita. Scrierile teatrale ale lui Alecu Russo nu s-au pastrat, dar titlurile si continutul lor sint cunoscute din cronicile dramatice si scrierile memoralistice. Alecu Russo are meritul de a fi sintetizat in scrieri de atitudine ideile generatiei sale si de a fi ilustrat cu talent, in unele privinte, efortul scriitorilor pasoptisti pentru dezvoltarea unei literaturi romane originale.

CNTAREA ROMNIEI
Marile efecte stiliste le realizeaza Russo in cea mai de seama opera a sa, Cantarea Romaniei. Opera a fost scrisa in franceza si a fost tradusa in romana in doua randuri: mai intai de Nicolae Balcescu, care o publica in Romania viitoare din Paris 1850, insotind-o de o notita introductiva, iar apoi a fost publicata in Romania literara in 1855, in traducerea lui Russo, cu colaborarea probabila a lui Vasile Alecsandri. Aparuta in mai multe numere ale revistei, ea este semnata numai cu initialele A. R. Asupra paternitatii operei au existat pareri contrare. Nu voi insista asupra indelungatei discutii in legatura cu paternitatea operei: unii cercetatori au atribuit-o lui Balcescu, altii lui Russo. S-a emis de asemenea parerea ca ea a fost scrisa in colaborare de Balcescu, Russo si Alecsandri. Trecand peste toate celelalte discutii, argumente, peste lipsa de corespondenta a datelor (in date se incurca totdeauna Ion Ghica), voi semnala un singur fapt: opera era un manifest exhortativ adresat romanilor in jurul revolutiei din 1848. Si daca era adresat romanilor, ce rost avea sa fie scris in limba franceza, cand doi dintre presupusii colaboratori erau buni cunoscatori ai limbii romane, sau cand autorul ei in cazul ca ea apartinea lui Balcescu era bun cunoscator al limbii romane? Semnatura textului din Romania literara este apoi un argument in plus in sprijinul parerii ca opera apartinea lui Alecu Russo. Analiza stilistica ar aduce si ea argumente hotaratoare.

63

Ceea ce a putut determina aceste pozitii diverse a fost faptul ca in Cantarea Romaniei intalnim un numar de idei comune generatiei de la 1848, comune asadar lui Balcescu si lui Russo. Si prima dintre ele este cultul libertatii si preamarirea organizatiei sociale lipsite de exploatare.12 In totalul ei, Cantarea Romaniei este o modulare lirica a istoriei poporului roman: tablouri dramatice, luminoase si intunecoase se succed cu rapiditate in fata noastra. Marele ideal al poetului este libertatea care asigura o functionare normala a societatii, a societatii care cunoaste clase, dar cu interese armonizate. Russo are si aici, ca in intreaga opera, o viziune idilica a trecutului: in intreaga societate nu intalneai decat mielusei nevinovati, in mijlocul carora nu s-a ratacit niciun lup. Libertatea este asigurata de lege; dar legea decade si libertatea poate disparea; apar clasele sociale cu interese antagonice, rapitor si rapit, uliu si prada. Scriitorul are insa si viziunea viitorului, cand vrabia neputincioasa va lupta cu uliul si-l va infrange. Exploatarea celor puternici este indelungata; razbunarea celor oprimati este fulgeratoare. Povestea lumii intregi este aceasta: ca strambatatea sa lacomeasca la bunul altuia si ca sarmanul sa sfarme funia ce-l strange. Daca pacea este dorita, daca munca este singura bogatie reala, razboiul este o cruda realitate uneori, o sacra datorie alteori. Dar razboiul are nevoie, pentru a duce la izbanda, de erou, de personalitatea istorica exceptionala. Despre acest poem biblic s-a spus ca nu-i lipsesc decat versurile pentru a fi o adevarata poezie. Versurile nu i-au lipsit insa. In 1858 Bolintineanu publica o versiune versificata a opere, din care se poate vedea ca nu totdeauna versul este indicat sa duca la sublim. O comparatie fugara intre cele doua traduceri presupune definirea mai indeaproape a operei. Se remarca tehnica clasica. Faptul ne intampina si aici: in traducerea lui Russo, numele proprii, de natura sa precizeze, sunt evitate si numai rareori isi face aparitia expresia nedeterminata pamant romanesc. In expresii de felul acesta, formate din substantiv si adjectiv, sensul se atenueaza si conturul nu se precizeaza, deoarece nu cuvantul direct da notiunea, ci adjectivul. Aceasta este nota specifica a lui Russo, care-si fixeaza in general calificativele in registrul generalitatilor. Din faptul acesta pot decurge unele constatari de natura sa elucideze pe cale stilistica problema paternitatii. Intr-adevar, ceea ce caracterizeaza stilul lui Balcescu in comparatie cu acela al lui Russo este necesitatea de a picta individualul, frangand adesea aceasta generalitate. Acolo unde Russo vorbeste de tara lui, Balcescu vorbeste de Dacia, tradand astfel lipsa de intelegere a operei. Prin inlocuirea calificativelor generale, se tradeaza nota esential clasica, pentru care nu are suficienta intelegere Balcescu. Opera lui Russo se resimte de influente multiple: Lamennais, Mickiewicz si Biblia, care se gasea de altfel la baza operelor celor doi scriitori amintiti. Numai in urma unei indelungate suferinte se ajunge la rascumparare, la purificare, spunea Russo, formuland astfel o conceptie apropiata lui Mickiewicz, aceea a mesianismului natiei. Nu numai lui Mickiewicz, ci si unui celebru discipol francez ale acestuia, abatele Lamennais, ii datoreaza Russo unele accente ale operei sale. Le livre du peuple, celebra carte a abatelui francez, aducea, despre popor, o conceptie deosebita de cea a poetului francez: poporul sau nu se defineste prin trasaturi nationale, ci prin incadrare sociala; poporul sau este clasa celor ce sufera. Russo, ca intreaga emigratie romana de la 1848 de altfel, a aspirat cu toti porii opera lui Lamennais. Heliade il urmarea pana in amanunte stilistice in
12

D. Popovici, Romantismul romanesc, Editura tineretului, p. 437-438

64

Cea din urma zi a unui proscris, iar opera lui Russo debuta sub acelasi accent psalmist pe care scriitorul francez il pusese in circulatie: Domnul Dumnezeul parintilor nostri induratu-s-a de durerea lacramile tale, norod nemangaiat, indurate-s-a de durerea plamanilor tale, tara mea? si fraza urmeaza, amintind indeaproape Cantarea cantarilor, iar versetul, la care recurge scriitorul, este insusi realizat sub influenta Bibliei. Versetul este un anumit gen de strofa, organizat de rima intelectuala. Nu ne intampina in opera lui Russo numai o simetrie de idei, ci si una de pauze, a caror orchestrare scriitorul o manuieste cu un talent exceptional. Pauza lui Russo este de cele mai multe ori o pauza accidentala, rezultata din suspendarea expresiei si segmentarea ideii. Ea traduce astfel caracterul fundamental al operei, retorismul. Retorismul lui Russo este acela al profetului vechi, care flageleaza prezentul pentru un viitor de fratie si de iubire. Cantarea Romaniei este, in acelasi timp, un manifest de propaganda si o profetie, care se incadreaza intr-o bogata serie de scrieri de acest fel. Russo este inzestrat cu un real simt al naturii, fapt care se verifica si in Cantarea Romaniei. Descrierea se desavarseste in sfera generalului: Pe campiile Tenechiei rasarit-au florile? Nu au rasarit florile, sunt turmele multe si frumoase ce pasc vaile tale. Toate datele acestea se pot aplica unui peisaj existent in orice tara. Rezulta de aici un anumit sentiment de grandoare spatiala, care-si asociaza un sentiment rezultat dintr-o rapida defilare a timpului istoric. Timpul si spatiul artistic al scrierii se organizeaza pe resorturi a caror destindere se face pe planul infinitului. La toate aceste date, Russo adauga altele, desprinse din acelasi arsenal al clasicului. Este vorba in primul rand de frecventa personificarii: pe o pajiste verde, slobozenia, copila balaioara cu cosite lungi si aurite se juca cu un arc destins. Cu toate aceste trasaturi clasicizante, marile efecte sunt cele realizate prin notele romantice ale poemei. Antitezele pot fi urmarite si in ansamblul operei, careia ii dau o structura dialectica de mari proportii: trecutul si prezentul sunt cele doua coarde atinse statornic; dar antiteza poate fi urmarita si in propozitii de minima dezvoltare sau in expresii izolate. Dinamismul frazei este determinat de numarul mare al verbelor active si de punctuatia accidentala, inegal repartizata in intregul operei. Expresia ajunge pana la un aer de tortura, care da impresia unor serpi ce se zvarcolesc deasupra jarului. Cateodata, sub imperiul unei emotii puternice, fraza se zbate, intrerupta, incercand sa refaca ritmul emotiei care o inspira. Topica afectiva a scriitorului se face vizibila in mod deosebit in aceasta opera. Adeseori, cand scriitorul fixeaza in postul de comanda un substantiv, prin felul cum acesta este ales si prin valoarea adjectivului ce-l insoteste, valoarea lui denominativa este redusa in masura in care este sporita valoarea lui afectiva: verzi sunt dealurile tale, spune Russo adresandu-se tarii. Privind in general activitatea lui Russo el apare, prin toate trasaturile semnalate, ca unul dintre cele mai tipice spirite ale generatiei sale, fixat in randurile cele mai inaintate ale luptatorilor pentru un progres care sa integreze traditia si sa decurga, armonios, din ea. El insusi era constient de faptul acesta, pe care-l exprima intr-o clarificare concisa: noi, ostasii propasirii, spune el vorbind despre sine si despre sotii sai de lupta si gandire.

65

MIHAIL KOGLNICEANU
Provenind dintr-o familie nstrit ce aparinea naltei societi moldoveneti, Mihail Koglniceanu a vzut lu- mina zilei la Iai, n data de 6 septembrie 1817 i a ncetat din via la Paris, 20 iunie 1891. Marcat de contactul cu coala ardelean, scriitorul a nvat cu clugrul maramureean, Gherman Vida, apoi a urmat cursurile n ar n limba francez.nsoind bei-zadelele domneti trimise pentru studii la Luneville, n Frana i la Berlin, Koglniceanu a tiprit n revist, n anul 1837, Moldau und Wallachei, Romanische oder Wallachische Sprache und Literatur, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanu-biens, tentative de a face cunoscute Occidentului con-stante ale istoriei naionale, cu scopul de a da demnitate prezenei romneti n lume.Dei nu a fost stras de o ca-rier propriu-zis literar, epistolografia sa, fiziologia ca specie literar pe care o cultiv dup modelele timpului ori ncercrile nefinizate de roman, dintre care amin-tim Iluzii pierdute i Tainele inimii, atest spirit de observaie, capacitate de introspecie i putina de a ob-serva rece, obiectiv, cu detaare ironic unde este cazul. Acaparat de activitatea politic i public a participat la momentul de la 1848, redactnd Dorinele partidei naionale n Moldova, precum i Proiect de constituie pentru Moldova.Ca prim-ministru sub Cuza seculari-zeaz averile mnstireti.A fost director al Teatrului Naional din Iai.n domeniul tiinei istoriei, a lsat o oper fragmentar, alctuit din iniiative editoriale, public Letopiseele rii Moldovei, 1845, Cuvnt pentru deschiderea cursului de istorie naional, rostit n 1843 unde jaloneaz principii modernizate ale disciplinei.I se datoreaz apariia Daciei literare, 1840, al crei program-articol se instituie n manifestul romantis-mului paoptist, revista constituind un model de publi-caie cu largi deschideri, publicarea Propirii, titlul fiind tiat de cenzur, rmnnd doar cu subtitlul Foaie tiinific i literar i a Arhivei romneti , 1840-1845, destinat tipririi de documente istorice.Discursu-rile sale politice, Pentru mproprietrirea ranilor, Dezrobirea iganilor, tergerea pribegiilor boiereti, rmn realizri majore n genul cruia i aparin. Principiile proclamate de Koglniceanu i prietenii si la Dacia sunt binecunoscute, iar importana lor a fost subliniat insistent de ntreaga noastr istoriografie lite-rar modern, ele ilustreaz o opiune romantic, larg enunat, punnd accentul, cu o admirabil intuiie a oportunitilor, pe elementul esenial n momentul respectiv. Dacia literar pune capt ambiguitii criteriilor.Ea afirm c originalitatea naional este nsuirea cea mai preioas a unei literaturi i condamn nmulirea imitaiilor i a traducerilor, deoarece ele s-au fcut la noi o manie primejdioas, pentru c omoar n noi duhul naional.Programul Daciei nu folosete cuvntul romantic, dar prin istoricism, descoperirea folclorului, replierea pe elementul specific, recomandarea subliniat a originalitii se nscrie net n hotarele romantismului, un romantism cuminte, temperat, naional, deschis, ntruct formuleaz o strategie a politicii culturale, indi-cnd temele, cu modalitatea realizrii artistice, drumul ce trebuia urmat, nu mijloacele de a-l parcurge, dup cum spunea Paul Cornea n opera sa, Originile roman-tismului romnesc.

66

Neavnd ncredere n ficiune, urmrit de respectul is-toricului pentru document i mrturie, moralist prin structur, el amestec intenia narativ cu pastia, prelu-crarea cu localizarea, proza cu articolul i cu micul eseu social-istoric. Scrisoriile din vremea studiilor n strintate ale lui Mihail Koglniceanu, adresate printelui su, vornicul Ilie, sunt opera unui copil de geniu.Fr a cuprinde vreo idee original sau adnc, fr a ne oferi pagini de ob-servatie interesant asupra celor vzute, asupra celor cunoscui sau asupra celor ntmplate n decursul anilor cnd au fost aternute pe hrtie, ele cuceresc, n primul rnd i supravieuiesc literar prin extraordinara lor spon-taneitate i ingenuitate. Prin nsi finalitatea i cadrul unde-i tiprea scrieri-le de almanah, Mihail Koglniceanu este un iniiator n mediul romnesc al genului de Kalendergeschichte fiind, n multe privine, un foiletonist de prim mn, afrm criticul Mircea Zaciu n lucrarea sa, Lecturi i zile.

DACIA LITERAR
Anul 1840, evocat de Grigore Alexandrescu in cunoscuta sa poezie, a debutat cu un eveniment de o deosebita importanta pentru evolutia ulterioara a limbii si literaturii romane: la 30 ghenarie, Mihail Kogalniceanu semna la Iasi cunoscuta Introductie la revista Dacia literara. Editorul deschide articolul-program, prin a elogia meritele predecesorilor:La anul 1817,dl.Racocea,c.c. translator romanesc in Lemberg, publica prospectul unei foi periodice ce era sa iasa pentru intaiasi data in limba romaneasca. Planul sau nu se aduce in implinire. La anul 1821,dl. Z.Carcalechi, in Buda cerca pentru a doua oara o asemenea intreprindere, dar si aceasta fu in zadar. In sfarsit, la 1827, dl. I.Eliad vru si ar fi putut, pe o scara mult mai mare, sa ispraveasca aceea ce Racocea si Carcalechi nu putura face. Ocarmuirea de atunci a Tarii Romanesti nu-i dadu voia trebuincioasa. Asa, putinii barbati care pe atuncea binevoia a se mai indeletnici inca cu literatura nationala pierdura nadejdea de a vedea vreodata gazete romanesti. Numai doi oameni nu pierdura curajul, ci asteptara toate de la vreme si de la imprejurari. Acestii fura dl aga Asachi si dl I. Eliad; unul in Moldavia, altul in Valahia pastrau in inima lor focul luminator al stiintelor. Asteptarea lor nu fu inselata. Imprejurari cunoscute de toti le venira intru ajutor. Asa, la 1 iunie 1829 in Iasi, Albina Romaneasca vazu lumina zilei pentru intaiasi data. Putin dupa ea se arata si Curierul Romanesc in Bucuresti[].Dupa Albina si dupa Curier, multe alte gazete romanesti s-au publicat in deosebitele trei mari provincii ale vechii Dacii. Asa, in putina vreme, am vazut in Valahia: Muzeul national, Gazeta teatrului, Curiozul, Romania, Pamanteanul, Mozaicul, Curierul de ambe sexe, Vestitorul bisericesc, Cantorul de avis; in Moldova: Alauta romaneasca, Foaia sateasca, Oziris; in Ardeal: Foaia Duminicii, Gazeta de Transilvania si Foaia inimii. Unele dintr-insele, adica acele care au avut un inceput mai statornic, traiesc si astazi; celelalte au pierit sau din nepasarea lor, sau din vina altora. Cele mai bune foi ce avem astazi sunt: Curierul romanesc, sub redactia dlui I. Eliad, Foaia inimii a dlui Barit si Albina romaneasca, care, in anul acesta mai ales, au dobandit imbunatatiri simtitoare. Kogalniceanu sugera, insa, si cele doua laturi negative ale publicatiilor amintite:faptul ca acorda prea putina atentie problemelor de literatura, prin urmare, ca nu 67

antreneaza spiritele in sfera culturii si a dezbaterii de idei, pe de alta parte ca sufera de o colora locala prea pronuntata, cu alte vorbe, ca sunt mai mult provinciale decat romanesti. Dacia isi propunea sa mearga mai departe pe drumul deschis, dar asumandu-si, in mod ferm, dubla sarcina de a se indeletnici numai cu literatura nationala si de a publica productiile romanesti, fie din orice parte a Daciei cu conditia sa fie bune. Cele patru puncte ale articolului-program sunt: 1.intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiu estetic: Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana. 2.afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literaturii romane: talul nostru este realizarea dorintei ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti. 3.Combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre:Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. Mai in toate zilele ies de sub teasc carti in limba romaneasca. Dar ce folos! ca sunt numai traductii din alte limbi si inca si acele de-ar fi bune. Traductiile insa nu fac o literatura.13 Cu toata aparenta exclusivista, punctul acesta nu trebuie interpretat drept o condamnare a politicii de asimilare a culturii europene. Dupa cum va explica tot in coloanele Daciei,intr-un numar ulterior, Kogalniceanu era impotriva abuzurilor, nu a principiului insusi, combatea superficialitatea si maimutarirea Apusului, nu preluarea cartilor si a ideilor folositoare. 4.Promovarea unei literaturii originale, prin indicarea unor surse de inspiratie in conformitate cu specificul national si cu estetica romaneasca:Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii.14 Desi, in aceste randuri, nu e utilizat cuvantul folclor, Kogalniceanu avea in vedere, printre sursele de inspiratie, si creatia populara. Trebuie notat ca, indreptand atentia spre mediul local, spre aspectele particulare si specifice ale realitatii romanesti, Dacia literara deschidea perspectiva unei literaturi intemeiate pe observatie, cultivand adevarul si naturalul- indrumare binevenita intr-un climat de sentimentalism romantic excesiv. In incheierea articolului-program, autorul anunta structura revistei(cele patru parti):In partea dintai vor fi compuneri originale a conlucrarilor foaiei; partea a II-a va avea articole originale din celelalte jurnaluri romanesti. Partea a III-a se va indeletnicii cu critica cartilor nou iesite in deosebitele provincii ale vechii Dacii. Partea a IV-a, numita Telegraful Daciei, ne va da instiintari de cartile ce au sa iasa in putin, de cele ce au iesit de sub tipar, relatii de adunarile invatatilor romani, stiri despre literatorii nostrii si, in sfarsit, tot ce poate fi vrednic de insemnat pentru publicul roman. Prin precizarea surselor de inspiratie, a temelor literare in ultimul punct al articolului, dar si prin diversele trimiteri spre trasaturile romantismului(aspiratie spre originalitate, refugiul in trecutul istoric, aprecierea valorilor nationale si a folclorului, imbogatirea limbii literare prin termeni populari, arhaici sau regionali), revista devine un manifest literar al romantismului romanesc.

13 14

Dacia literara capitolul Introductie Dacia literara capitolul Introductie

68

Cunoscut ca istoric, om politic, prin implicarea lui in revolutiile de la1848 din Tarile Romane, M Kogalniceanu se bucura de suficienta popularitate pentru ca ideile amintite sa creeze in jurul lui o adevarata miscare literara, dovada, faptul ca in 1840 in chiar primul numar al Daciei Literare, Costache Negruzzi publica prima nuvela istorica din literatura noastra, Alexandru Lapusneanu, nuvela care din punct de vedere al speciei ramane neegalata. De asemenea,aici publica Vasile Alecsandri o alta nuvela romantica, de data aceasta cu un subiect plasat in contemporaneitate, dar desfasurata intr-un alt spatiu geografic Buchetiera de la Florenta. Printre cei care vor continua filonul istoric impus de spiritul Daciei Literare, se numara si Nicolae Balcescu, in opera Romanii subt Mihai-voevod Viteazul, Alecu Russo in Cantarea Romaniei. Altii merg pe linia memorialisticii, a faptului trait ( Costache Negruzzi- Negru pe Alb), ori pe cea a insemnarilor de calatorie, precum Vasile Alecsandri in Plimbare la munti , Calatorie in Africa, sau Grigore Alexandrescu in Memorial de calatorie. Exista insa si alta zona a prozei, critica, ironica, acida, plina de luciditate intalnita de V. Alecsandri, scriitorul cel mai complex al epocii. Acesta surprinde multe dintre deficientele unei societati in plina transformare in Balta Alba, Borsec, dar mai ales in Istoria unui galban, gen de proza in care situatiile si personajele, la limita caricaturii, starnesc rasul. Acest program, admirabil prin adecvarea la nevoile imediate si de durata ale culturii romanesti,reluat la Propasirea si apoi la Romania literara, strabate ca un fir rosu prin intraga ideologie literara a vremii. Ecoul sau extraordinar dovedeste ca, departe de a concretiza o initiativa izolata, el nu facea altceva decat sa dea glas unei stari de spirit destul de generale. Intradevar, facand din specificul national resortul viu al noii culturi, Kogalniceanu si prietenii sai au marele merit de a fi pus in program o idee care plutea in aer, dar nu-si gasise inca o expresie clara, metodica si pregnanta. Imbogatit in sensurile lui nobile, spiritul Daciei Literare a ajuns pana la noi, aparat si mereu improspatat de gandirea si fapta artistica a celor mai straluciti reprezentanti ai intelectualitatii romanesti. In preaja lui creste si infloreste cultura acestei epoci, spre cinstea si lauda poporului roman, pentru al carui nume in lume floarea generatiei de la 1848 a luptat. Dintre colaboratorii revistei mentionam pe Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Gr. Alexandrescu, Al Donici, C. Stamati. Disparitia Daciei Literare Dupa numai trei numere,in luna august a aceluiasi an in care a aparut, prin inalta hotatarea unui domn arbitrar, Dacia Literara este suprimata. Pretexul a fost gasit foarte repede. Cauzele sunt foarte adanci si ele tin de atitudinea ferm democratica, puternic antifeudala, pe care editorul revistei a luat-o in adordare si rezolvarea tuturo problemelor fundamentale ale politicii si culturii romanesti, atitudine pe care nepravolnica ocarmuire a considerat-o nepotrivita cu imprejurarile din afara si dinlauntru, dezaproband-o in toate manifestarile ei. In articolul M. A. Demidoff in Banat, Valachia si Moldova era citat proverbul Pestele de la cap se impute , aluzie la domnitorul Mihail Sturdza, iar in Descriere istorica a tabloului ce infatiseaza pe Alexandru Cel Bun,domnul Moldovei, cand au primit coroana si hlamida de la ambasadorii imparatului Ioan Paleologul, Mihail Kogalniceanu adusese prea multe laude domnitorului moldovean, ceea ce, dupa marturiile lui Vasile Alecsandri, l-ar fi suparat pe Mihail Sturdza. Diparand fara sa mai apara, desi Kogalniceanu a sperat mereu intr-o revenire asupra hotararii domnesti, Dacia Literara a continuat sa traiasca in constiinta urmasilor. Posteritatea i-a incredintat privilefgiul unui destin activ,pe masura importantei evenimentului pe care l-a marcat, prin aparitia ei, in publicistica romaneasca.

69

Spiritul Daciei Literare reluat in revistele urmatoare Cu o autoritate prelungita mult dincolo de epoca in care a aparut si pe care cu autoritate ideologica a oglindit-o, spiritul Daciei Literare n-a disparut odata cu periodicul care i-a dat viata si vigoare. Ideile care au sustinut platforma teoretica a revistei, s-au perpetuat in programele nenumaratelor publicatii care apar dupa 1840, pana catre 1860, atat in Moldova cat si in Muntenia sau Transilvania, ba chiar si peste hotare. Astfel se remarca :Propasirea (1844), Magazin istoric pentru Dacia (1854), Romania viitoare(Paris, 1850), Zimbrul (1850), Junimea romana (Paris 1851) etc acestea adunand in jurul lor scriitori din toate provinciile romanesti, hotarati, printr-un efort unitar si convergent, sa realizeze o literatura dupa normele estetice si tiparele meteorologice preconizate de revista ieseana din 1840. Ideea romantica a inspiratiei din trecutul istoric va razbate, insa, foarte curand intr-un alt articol program care va deschide revista Arhiva romaneasca, editata de acelasi indrumator literar Mihali Kogalniceanu. 15 Istoria romaneasca mai ales sa ne fie cartea de capetenie, sa ne fie paladiul nationalitatilor noastre. Intr-insa vom prevede viitorul, printr-insa vom fi romani. Caci istoria este masura sau metrul prin care se poate sti daca un popor propaseste, sau daca se inapoiaza. Intrebati dar istoria si veti sti ce suntem, de unde venim si unde mergem. De unde venim si unde mergem, trecutul si viitorul, iata toata fiinta noastra, iata mijlocul de a ne cunoaste. Spiritul Daciei Literare se regaseste integral in revista Propasirea editata in anul 1844, de un grup de scriitori moldoveni, avand ca principal animator pe Mihail Kogalniceanu. Inca din primul numar se exprima dezacordul fata de gazetele timpului care apareau 16toate cu greseala capitala ca prea se indeletniceau cu cele din afara si prea putin cu cele dinlauntru 17 Lipsa dar a unei foi care, lasand deoparte toate noutatile din afara si discutiile politicei de azi, precum si toate acele traductii de articole usoare si de anecdote frantuzesti si nemtesti, sar ingriji numai cu adevaratele interesuri materiale si intelectuale ale romanilor, lipsa unei asemine foi publice, zic, este obsteste simtita. Aceasta lipsa, intr-atat incat impregiurarile dinafara o vor ierta, se va sili a implini Propasirea. Lepadand din coloanele sale tot ce se intelege supt stransul cuvant de politica dinafara si dinauntru, precum si cu intamplarile zilii, izgonind orice traduceri din scrieri straini care neavand nici un interes pozitiv pentru noi nici nu ne poate imbogatii literatura, foaia noastra nu va cuprinde decat compuneri originale romanesti. A doua Dacie Literara Se pare ca s-a revenit asupra suspendarii revistei, dar redactorul a inteles ca a continua publicarea revistei nu era momentul oportun, in atmosfera creata. Astfel in 1859 apare cea de-a doua editie a Daciei Literare . Revista a fost editata in formula noua, in anul 1990 de Muzeul Literaturii Romane Iasi si Societatea Culturala Junimea '90 Iasi in colaborare cu Uniunea Scriitorilor din Romania si Consiliul Judetean Iasi. Ca director de onoare l-a avut pe Alexandru Zub, membru al Academiei Romane, iar cel care a initiat si coordonat noua serie a fost Lucian Vasiliu. Ca redactori amintim pe : Carmelia Leonte, Calin Ciobotari, Liviu Apetroaie si Florin Buciuleac.

15 16

Arhiva romaneasca, nr.1, 1840 Mihail Kogalniceanu 17 Propasirea nr 1, 1844

70

Revista are ca program prioritar reevaluarea marilor probleme de istorie literara si culturala, publicarea de documente literare si a cercetarilor de specialitate (muzeologie), precum si promovarea tinerelor talente din domeniul beletristicii si criticii literare. Noua Dacie Literara a fost structurata in patru capitole: 5. Istoria restaurarii, restaurarea istoriei; 6. Junimea de ieri, Junimea de azi ; 7. Ferestre luminate; 8. Arca lui Noe. Primul capitol al revistei isi propune sa reconsidere, din perspectiva actuala, valorile istoriei literare romanesti. Colectivul redactional isi propune sa atraga cele mai prestigioase condeie publicistice. Fiind publicatie a Societatii Culturale Junimea 90, Dacia Literara, in capitolul Junimea de ieri ; Junimea de azi, confera un accent deosebit judecatii critice a vechii societati Junimea si a contributiei la cultura romana si europeana dar se ocupa si de activitatea actuala, asa cum reiese aceasta din creatia membrilor noii societati Junimea '90. Cel de-al treilea capitol are drept scop stimularea dialogului cultural, promovarea interviului ca instrument de comunicare. Cu cel de-al patrulea capitol, Arca lui Noe, revista se deschide larg spre fenomenul cultural contemporan, in special spre creatorii tineri din domeniul literaturii si artei. Tot aici sunt cuprinse comentarii asupra celor mai valoroase carti, interviuri cu probleme teoretice, profiluri de creatori, poezie, proza, critica si teorie literara etc. Revista publica documente literare inedite si rodul cercetarilor din domeniul muzeologiei realizate de specialistii Muzeului Literaturii Romane si de alti cercetatori din institutiile de specialitate (Academie, Universitate s.a.). Printre colaboratorii noii Dacii Literare amintim :constantin ciopraga, Al. Husar, Gavril Istrate, Dumitru Irimia, Stelian Dumistracel, Mircea Colosenco, arhimandrit Timotei Aioanei, Cassian Maria Spiridon, Liviu Papuc, Andrei Vartic, Ioan Holban, Cezar Ivanescu, Bogdan Ulmu, Bogdan Cretu, carora li se alatura, la fiecare numar, scriitori, critici, cercetatori tineri, traducatori, universitari - din tara si din strainatate. In contextul literaturii actuale, revista Dacia literara propune un profil aparte, academic, riguros, dar in acelasi timp , deschis innoirilor, supus transformarilor creatoare.

TEATRUL PAOPTIST
VASILE ALECSANDRI
Alecsandri plec lsnd, in urm o uria truda, desfurat timp de jumtate de secol, cu o rara drnicie i abnegaie.

71

"i-acel rege-al poeziei, venic tnr i ferice, Ce din frunze ii doinete, ce cu fluierul i zice Ce cu basmul povestete - veselul Alecsandri, Ce-nsorind mrgritare pe a stelei blond raz, Acum scolii strbate, o minune luminoas, Acum rde printre lacrimi cnd o cnta pe Dridri "(M. Eminescu) Dup cum el nsui recunotea, scria fr greutate, cu uurin, nceputul fiind cel mai dificil. Odat pornit ns scriitura, ea putea, din punctul lui de vedere, s continue orict. Nu avea nimic din tulburare dramatic, deseori tragic a scrisului la romantici. Scrisul este, pentru mentalitatea sa de fermier, spunea E. Simion o recolt pregtit devreme. Dac nu intervine ceva (timpul ru), recolta este, n general bun. De aceea, Alecsandri pare s nu fi avut o contiin a scrisului, cel puin din punctul nostru de vedere, modern. Observa i N. Manolescu: ,,Acum un veac, criteriul poeticului e altul, nu prea diferit de al exprimrii uzuale, pe care se mrginea s-o ornamenteze cu figuri de stil, dar n-o ataca n esen. i de aceea reacia critic modern nu i-a fost prea favorabil lui Alecsandri. Alecsandri i poezia popular Patima lui folcloric i-a fost stimulat de A. Russo i o descoper plimbndu-se prin muni, la Piatra, unde aude: cntecul cel mai frumos, cei mai jalnic, cel mai de suflet... pe lume: doina de la munte, acea melodie curat romneasc, n care odat inima omului se tlmcete prin suspine puternice i prin note dulci i duioase, doina jalnic, care face pe romn s ofteze fr voie i care cuprinde n snul ei un dor tainic dup o fericire pierdut". Sub influena poeziei populare prsete compunerile n limba francez i improvizeaz poezii de inspiraie popular, numite n saloanele ieene poezii de colib (dup S. Cioculescu). In aceast direcie este ncurajat i de Elena Negri: Continu cum ai nceput; cel mai frumos titlu de glorie la care trebuie s rvneasc un poet e acela de poet naional i popular, i scria aceasta. Un astfel de ideal venea i din redacia Daciei literare". Acest important compartiment al artei sale debuteaz cu poezia Doina (1842) scris mpreun cu Strunga i Baba Cloana i pe care le va aeza, n 1853, n fruntea volumului Doine i lcrmioare. considerate cele mai bune poezii ale mele". n 1849 Alecsandri va publica un studiu, Romnii i poezia lor, pentru ca n 1852 s fac s apar volumul Balade - Adunate i ndreptate de V. Alecsandri, partea I, Iai. Poeziile populare erai adunate i ndreptate de V. Alecsandri deci ndreptrile fiind eseniale i-i confer drept de proprietate literar. Proprietatea" privete mai ales forma, nu i coninutul. Prin gestul su Alecsandri a generat n literatura de specialitate o ntreag discuie. Dac nu a intenionat opera tiinific, folcloristic, nu a nsemnat nici intervenie grosolan, ceea ce a determinat ca ulterior acestea s circule n popor tocmai cu haina dat de Alecsandri: Mioria, Meterul Manole, Toma Alimo, Miu Copilul. Corect cu ceilali, autorul menioneaz fragmentele ce-i aparin n ntregime, compuse de el n stilul cntecelor btrneti": Drago, Hora Unirii. Multe din poeziile acestei tinerei sufer de o abunden a diminutivelor: doini, puculi, mndruli, copili etc. Aglomerarea diminutivelor, credea S. Cioculescu, nu poate fi privit numai ca o eroare estetic, ci trebuie neleas i ca un indiciu asupra 72

viziunii limitative i optimiste a poetului. Dac doina, cntec de jale i vitejie, e redus la "doini", nu e de mirare c i puca voinicului se preface-n puculi i barda n brdi, termeni prin care Alecsandri crede a fi gsit expresia cea mai just o ataamentului dintre om i unealta de lupt". Poezia de dragoste Ciclul al doilea din Doine i lcrmioare (1853) cuprinde 22 de poezii legate de experiena autobiografic cu Elena Negri. Primele 4 versuri din Stelua sunt considerate, de muli, cele mai bune din creaia sa, ele aducndu-i reputaia de poet al dragostei. ,,Este aproape imposibil de a descoperi n erotica lui Alecsandri figur special a spiritului, o atitudine care s implice mai profund sensibilitatea lui", scrie E. Simion, iar G. Clinescu o gsea "senzual i zaharisit", dup cum . Cioculescu necat n dulcegrie" etc., Alecsandri dovedindu-se in erotic un liric fr imaginaie. La cellalt capt al Steluei, ca durere ce se izbvete n poezie prin poezie, se afl idila, unde V. Alecsandri este mult mai sincer, Rodica fiind i arhetipul eroticii sale. Dragostea la V. Alecsandri are trsturii oricrui fenomen natural, putnd att bucura, ct i ntrista. Astfel Alecsandri face trecerea de la poezia lui Conachi la cea eminescian. Importana lor este aadar strict de istorie literar i nu ine de criterii estetice. Poezia social i patriotic Ciclul Suvenire, partea a treia a volumului Doine i lcrmioare, se leag direct de evenimentele socio-politice contemporane lui, cum ar fi 1848 (Adio Moldove!) ori Desrobirea iganilor. De circumstane istorice sunt poeziile N. Blcescu murind, La Sevastopol, Anul 1855, Moldova n 1857, Hora Unirii etc. Patruzeciioptist, ca i Gr. Alexandrescu ori D. Bolintineanu, i Alecsandri evoc trecutul istoric n Drago, Visul lui Petru Rare ori Dumbrava Roie, Altarul Minstirii Putna i Movila lui Burcel inspirate din O sam de cuvinte de I. Neculce. Dac Dan, cpitan de plai, poem homeric, se afl la interferena ntre inspiraia istoric i cea popular, Legenda Ciocrliei i Legenda Lcrmioarei sunt de inspiraie folcloric, unele dintre acestea fiind incluse n ciclul Legende (17 poezii scrise ntre 1864 i 1875, majoritatea publicate n Convorbiri literare). Legendele" lui V. Alecsandri au fost apropiate ctre Ch. Drouchet i G. Clinescu de Poezia lui V. Hugo, cu Legenda secolelor. Tot G. Clinescu le aprecia ca reprezentnd o etap hotrtoare n poezia romn", fie prin cteva idei democratice fundamentale promovate cum ar fi: oroarea de crim (Grui-Snger), tiranul sngeros (Vlad epe, Murad Paa), admiraia pentru eroii naionali (tefan, Mihai Viteazul) etc. fie prin rezisten valoric. Piesa cea mai reuit este considerat Pohod na Sybir, roman funebr i declamatorie" a deportrilor polonezilor n Siberia n timpul absolutismului arist. Dei au avut un enorm ecou n sufletul cititorilor prin faptul c popularizau prin versuri simple ideea patriotic, ciclul Ostaii notri a fost drastic sancionat de G. Clinescu, care vedea n el un excelent material didactic n colile primare, dar artisticete ridicol, prezentnd un rzboi de operet". Pastelurile Pastelurile reprezint pentru majoritatea criticilor partea cea mai rezistent a poeziei sale. V. Alecsandri le nelegea drept o poezie descriptiv. Le scrie la maturitate, cnd avea aproximativ 45-50 de ani; ncepe n iarna lui 1867/1868 i continu elaborarea lor n tot cursul anului 1868. Cnd le va publica, n volum, ordinea va fi calendaristic, impus de

73

material, nu de sentiment, fantezie etc.; de iarna primvara - vara. Toamna aproape c lipsete ca anotimp, iar atunci cnd apare, ea face trecerea ctre iarn (Sfrit de toamn). Mult timp pastelurile au fost interpretate n sensul lui Alecsandri drept poezie despre Natur, o natur bine localizat. Interpretarea i sensibilitatea modern a vzut nu numai Natur prin ea nsi, ci i o idee moral despre natur. Aadar, nu impresii directe ale contemplrii, cu tot ce poate nsemna aceasta, acceptri , respingere, iubire etc., ci o idee mai general, cu valoare alegoric decurgnd de aici. Pentru oricine citete pastelurile i este clar c Alecsandri n-a iubit dect n felul lui natura. Nu i-a plcut frigul, dar nici contactul direct cu natura, ca la impresionitii cu care a fost comparat deseori. n al doilea rnd, ca patruzeciioptist, vede n fenomenele naturii mai de grab simboluri, alegorii cu semnificaii generoase. Trezirea la via a naturii i sugereaz, de exemplu, trezirea la vi a rii. Oricum, pastelurile creeaz un profund sentiment de stabilitate, a universului i o stabilitate n relaiile dintre universul exterior i spiritul ce l observ ... Un echilibru perfect ntre subiect i obiect - zicea E. Simion. Fondul poeziei lui Alecsandri este mai curnd moral dect sentimental: tema este o idee": Iarna, Gerul, Secertorii etc. Luate n total, comenta i G. Clinescu, pastelurile reprezint o liric a linitii i a fericirii morale(...). Pentru ntia oar se cnt la noi intimitatea recluziunea poetului, meditaia la masa de scris, fantasmele desprinzndu-se din fumul igrii, somnolarea n faa sobei cu celul n poal". Figurile de stil sunt minime. Alecsandri nu cunotea nc valoare metaforei. ca ntreaga epoc, de fapt. Epitetul este de aceea preponderent ornant, apreciativ iar metaforele tocite, neimaginative. Un astfel de limbaj este total opus ideii de poeticitate, de aceea este uor de tradus n proz, fr ca textul s sufere prea mult. Altfel va fi interpretat economia mijloacelor" n poezia lui Eminescu. O problem iari mult discutat despre poezia lui Alecsandri a fost acea a preponderenei vizualului, mai ales n pasteluri. E. Papu n Clasicii notri l considera pentru acest motiv impresionist i c a ajuns la aceast tehnic prin redescoperirea artei extremului orient. n realitate elementul vizual este prea simplificat pentru a vorbi de impresionism. Ori la Alecsandri cmpul este verde, cerul albastru i aa mai departe. Contrar ateptrilor ori observaiilor intuitive solarul i senzorialul nu sunt la Alecsandri chiar att de preponderente cum ne-am atepta. Camera de luat vederi a lui Alecsandri este purtat astfel de un grup decorativ la altul, realiznd o succesiune de tablouri, micare lent i ampl favorizat i de msura de 15 16 silabe i ritmul trohaic al majoritii pastelurilor. Versul lung nu presupune ns i propoziii ori fraze ample: dimpotriv, de cele mai multe ori acestea sunt scurte n contrast evident cu lungimea versului. Pentru c i contemplaia e mai ales exclamativ, de aici i abundena acestui tip de propoziie. Tot astfel explicm i suprasolicitarea, ca figur, a hiperbolei, exclamaia fiind o revrsare a prea-plinului constatativ. Oricum s-ar numi pastelul, Iarna, Miezul iernii, Malul Siretului etc., toate se circumscriu acestor observaii interpretative cu caracter generalizator. Referine critice

74

T. MAIORESCU : n fruntea noii micri e drept s punem pe Vasile Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare n generaia trecut, poetul Doinelor i Lcrmioarelor, culegtorul cntecelor populare pruse a-i fi terminat chemarea literar. i nici atenia publicului nu mai este ndreptat spre poezie; o agitare stearp preocupa toate spiretele. Deodat, dup o lung tcere, din mijlocul iernii grele ce o petrecuse n izolare la Mirceti, i iernii mult mai grele ce petrecea izolat n literatura rii sale, poetul nostru renviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor (...) Pastelurile sunt un ir de poezii, cele mai multe lirice, de regul descrieri, cteva idile toate nsufleite de o simire aa de curat i de puternic a naturii, nscrise ntr-o limb aa de frumoas nct au dovedit fr cumptare cea mai mare podoab a poeziei lui Alecsandri, o podoab a literaturii romne ndeobte. (Direcia nou n poezia i proza roman)

G. IBRILEANU: n pasteluri e clasic, iar pastelurile sunt ca cele mai bune poezii ale sale. i n adevr, aici n sfrit vorbete natura lui intim. n Legende, nc romantic, e totui mult mai obiectiv ca i modelul pe care l imiteaz, La Lgende des Sicles, care are asemnri cu poezia parnasian. n proz, ca i poeziile din aceast vreme, Alecsandri nu mai are aproape deloc elemente romantice. Acum, dac am analiza n detaliu opera sa, am ajunge la concluzia c paginile superioare sunt acele unde a vorbit natura sa intim, natura sa de clasic (...) Poeziile lui de iubire sunt slabe, pentru c poezia erotic nu poate fi produsul unei naturi echilibrate ca a lui Alecsandri. Poezio liric, de rare excepii, este romantic. Ea nu nflorete dect n epocele romantice. Lirismul i romantismul sunt noiuni aproape identice. O alt cauz pentru care poezia lui Alecsandri nu poate plcea, este Eminescu i Cobuc. Poezia intim a lui Alecsandri a fost eclipsat de Eminescu. Cea cu caracter naional i social, de Cobuc. Afar de pasteluri, abia dac mai pot pluti, la suprafa, ici i colo, cteva strofe, ajutate i ncurajate de bunvoina noastr respectuoas i nostalgic. (Scriitori romni) G. CLINESCU : Dup vrsta de 40 de ani, cnd ncepu s simt cu trie voluptatea trndviei, Alecsandri ncepe s dea n Pasteluri o poezie nou, n care tehnica pictural predomin. Luate n total pastelurile reprezint o liric a linitii i a fericirii rurale, un horaianism. Pentru ntia oar se cnt la noi intimitatea recluziunea poetului, meditaia la masa de scris, fantasmele desprinzndu-se din fumul igrii, somnolarea n faa sobei cu celuul n poal (...) De fapt, pastelurile lui Alecsandri sunt un calendar al spaului rural i al muncilor cmpeneti respective (toamn, iarn, primvar, var). Virgil n Georgice, prin James Thomson, Saint-Lambert i Delille i gsesc un imitator n Principatele Unite. S-a observat i s-a osndit, nu fr dreptate, idilismul exagerat al vieii steti, eludarea complet a conflictului de clas att de acut atunci. ranii lui Alecsandri triesc n euforie ca Paul i Virginie n Ile de France. Cu toate acestea intenia lui V. Alecsandri era onorabil (...)

75

Teroarea de fenomenul boreal i-a prilejuit lui Alecsandri cteva strofe ce sunt mici capodopere (...) Atitudinea poetului fat de natur nu este contemplativ, ci practic hedonic. Natura, n cuprinsul unui an, iar n chip simbolic n cuprinsul unei viei omeneti, se nfieaz sub dou aspecte antitetice: unul stimulator al vitalitii (vara, tinereea) altul paralizant (iarna, btrneea). Poetul nu msoar cu ochiul, ci cu criteriul practic. Iarna nu-i place, fiindc e. mult cumplit (...) Stnd n cas, Alecsandri viseaz venirea primverii, apoi o cadn, frumoas, alb, jun", cu snul dulce val zne scldndu-se n faptul zilei(...). Lui Alecsandri i se mai pare c peisajul nu are pre artistic n sine. De aceea caut s-1 poetizeze, interiorizndu-l, ridicndu-l la expresia unei valori psihice. (Istoria literaturii romne de la origini pn in prezent) E. SIMION : Sunt, n fapt, mai multe planuri (spaii) care se concureaz n Pastelurile lui Alecsandri (cele mai reuite, sub raportul compoziiei). Cel dinti este spaiul cminului: refugiu, loc de caustraie comod, spaiu securizat. Este, apoi, spaiul nchipuirii (vd insule frumoase i mri necunoscute i splendide orae i lacuri de smarald), spaiu deschis, spaiu drag, dulce i lin, acela ce satisface integral dulcele farmec al vieii cltoare. El sugereaz o promisiune de libertate (...). Literatura ia natere, aadar, n spaiul protejat al cminului spaiul de ntlnire i conciliere ntre o reverie (o evaziune euat) i o agresiune material. Scriitura, despre care Alecsandri nu face nici o referire exact, reprezint mpcare dintre cele dou elemente (spaii) aflate la extremitile sensibilitii poetice. Versul domolete agresiunea iernii i d oarecare consisten visului [...]. Alecsandri nu iubete un singur peisaj. Nu mizeaz pe un singur tablou. Muntele, lacul, marea, valea, lunca, plaiul, cmpia intr ca forme sensibile de acceptare sau refuz, n peisajul su [...]. n Pasteluri (poeme de maturitate), Alecsandri face ns efortul de a da o anumit substan i coeren acestei geografii sacre. Imaginaia revine pe pmnt i, pe ct este posibil, se ncorporeaz n materie. Cum semnalam la nceput: pastelurile sunt scrise ntrun loc bine ocrotit i cu un sentiment neascuns de ostilitate fa de asprimile naturii... (Dimineaa poeilor) N. MANOLESCU : n Serile la Mirceti (...) Alecsandri evoc pe mai pe fa ca oriunde, intimitatea domestic, euforia la gura sobei, meditaia la masa de scris. Elemente ale linitii i fericire rural ? Desigur. Dar mai important mi se pare alt lucru i anume sugerarea, de la nceput, a unei rupturi ntre spaiul naturii i spaiul imaginaiei (...). Cinismul pastelurilor provine din emoia recluziunii, nicidecum din contemplarea naturii. (Poezia recluziunii)

Chiria n provincie

76

Cel mai reprezentativ poet al unei framantate epoci din istoria poporului nostru, Vasile Alecsandri a ilustrat literatura noastra timp de aproape jumatate de veac. Talent cu resurse multiple, Alecsandri si-a castigat merite de seama in poezie, in dramaturgie si in proza. Comediile Iasii in Carnaval , Coana chirita in provincie , Sanziana si Pepelea , drama Despot Voda , povestirile Istoria Unui galben balta alba etc. , sunt realizari de mare valoare artistica. Comediile lui alecsandri sunt structurate in jurul unui caracter, a unei singure trasaturi de caracter (gelozie, zgarcenie etc.) sau vizeaza pacate si neajunsuri dintr-o anumita epoca. In cariera de comediograf a lui Alecsandri personajul Cucoana Chirita ramane unul dintre cele mai reusite personaje comice din dramaturgia romaneasca. Vasile Alecsandri realizeaza un ciclu de comedii, pozitionand acest personaj in centrul evenimentelor: chirita la Iasi, chirita in voiaj, chirita in balon. Aceste comedii au pregatit drumul pentru comediile lui I.L.Caragiale. Chirita in provincie este structurata pe doua acte. Numita initial Inturnarea cucoanei Chirita, aceasta comedie este urmarea Chiritei in Iasi sau Doua fete si o neneaca. Actul intai prezinta personajele, si pe Chirita ceartandu-se cu taranii. Ea primeste un ravas de la Iasi prin care sotul ei o anunta ca a fost avansat in functia de ispravnic. In actul doi, Chirita se plictisise de provincie si hotaraste sa plece la Paris, unde va incearca sa ii logodeasca pe Gulita si Luluta. Chirita, comedie de moravuri surprinde modul de viata, moravurile unei epoci. Autorul apare in mod indirect in text prin intermediul actiunii si al personajelor. Actiunea comediei Chirita in provincie o prezinta pe Chirita, dupa ce-si maritase cele doua fete, intr-o alta ipostaza, caracteristica perioadei anterioare evenimentelor de la 1848, cand mica boierime este dornica de parvenire. Chirita vrea sa-si vada sotul ispravnic, iar pe Gulita, fiul ei, sa-l casatoreasca cu Luluta, o fata orfana, dar care va mosteni o mare avere. Dar, Luluta este indragostita de Leonas, un tanar istet si cinstit, care intors din strainatate, vine la Barzoieni pentru a se casatori cu Luluta, spre indarjirea Chiritei care incearca sa se opuna. Chirita este un prototip al micului proprietar dornic sa parvina in protipendada, e o cucoana cu teribile fandoseli cosmopolite, debitand cu candoare un stupefiant jargon frantuzit. chirita poate fi socotita ca o caricaturizare a tendintelor exagerate sau pretins inovatoare, asa cum ursuzul si greoiul Barzoi incarneaza conservatorismul sclerozat in vechi tabieturi. Opera Chirita in provintie se incadreaza in specia comediei, deoarce autorul satirizeaza cu sarcasm intamplari, aspecte sociale cu ajutorul personajelor ridicule, starnind rasul, cu scopul de a le indeparta. Tema comediei este critica institutiilor si moravurilor societatii feudale, iar ideea care se desprinde din continul ei este ca o societate parazitara, bazata pe abuz, trebuie sa dispara. Subiectul apartine comicului si critica avarismul micilor boieri rurali, care isi dau aere de nobili. Un scurt rezumat. Chirita este casatorita cu Barzoi, un razes mai instarit. De aceea

77

vrea sa parvina, sa adune avere si astfel, sa intre in randul boierilor. Ea il indeamna pe Barzoi sa obtina functia de ispravnic, ca tot prin abuzuri sa se imbogateasca. In casa ei locuieste Luluta, o nepoata orfana, dar care mosteneste o avere importanta. De aceea Chirita vrea sa-1 casatoreasca pe Gulita, baiatul ei cam lipsit de minte si de educatie, cu Luluta. Luluta il iubeste insa pe Leonas.

ALI PAOPTITI
IANCU VCRESCU
Iancu Vcrescu (1792-1863) este poet si traducator, fiul lui Alecu Vacarescu si al Elencai Dudescu. invata cu un francez emigrant, Colson, apoi la Viena (1804-1810). Este un adept al formelor inaintate ale manifestarii dramatice si sprijina infiintarea teatrului grecesc din Bucuresti, traducand "Moartea lui Cezar", de Voltaire. In materiale. Elegiile sale de o tonalitate sumbra sunt reunite in volumul de "Poezii alese". Un poem "cerebral si abscons" (Paul Cornea) este "Adevarul", mesajul fiind meliorist: atat saracia, cat si robia trebuie scoase in afara legii. Traduce din limba germana tragediile "Ermiona" (1834), "Regulu" (1834), precum si comedia "Gradinara orb sau aloiul inflorit" (1836). Baladele lui Iancu Vacarescu, "Peaza rea" si "Ielele", aflate sub influenta incipienta in literatura romana a romantismului neguros, frecventat de Goethe sau de Biirger ("Lenore"), prelucreaza teme folclorice, ca si Vasile Alecsandri putin mai tarziu, in "Baba Cloanta" si "Noaptea sfantului Andrii", sau Dimitrie Bolintineanu, in "Mihnea si baba". Poezia "Ielele" se situeaza sub acelasi spectru negativ, al dezlantuirii puterilor ascunse ale unei nopti valpurgice: "Umbre se plimba,/ Vantul se schimba,/ Neguri sadur.a,/ Maluri rasuna,/ Chiote!/ Tipete!/ Chicote!/ Urlete!/ Hurur brumb! Brumb! (bis)." Zgomotele se prelungesc in tot universul: "Trec zgomotoase/ Scrasniri dintoase,/ Fluiera/ 78

Relele/ Dantera/ Ielele!/ Hurur brumb! Brumb!". Ielele sunt fiinte fantastice care apar in toata splendoarea goliciunii lor, pe vreme de noapte: "Cu mac pe frunte,/ Pasesc spre munte/ in pielea goala;/ inghit din oala/ Prea noduroase/ Galusti vartoase;/ Desert pahare/ Acre, amare,/ Capul isi/ Cleatana,/ Trupul isi/ Leagana/ Hurur brumb!". Contrar traditiei populare, care merge pe ideea perfectiunii fizice a acestor fiinte halucinante, ielele din poezia lui Iancu Vacarescu sunt de o uratenie grotesca: "Una e chioara/ C-un ochi de cioara;/ Alta spetita,/ Mult obosita;/ Alta gusata/ Tot cearta cata;/ Alta barfeste,/ Prea neghiobeste;/ Una gangava/ Sta pe galceava;/ Alta bogata,/ Schioapa-nganfata;/ Alta calica,/ Gheboasa, mica;..." Descrierea ielelor aminteste de tablourile lui Hieronymus Bosch: "Cea mai snovoasa/ E ofticoasa;/ Si cea mai buna/ E cea nebuna;/ Toate pizmase,/ De om vrajmase./ Nerusinate,/ inversunate;/ Cat simt racoare/ Dau din picioare;/ Toti dracii striga,/ Ca sa le friga;/ Ei lor placere/ Fac cum le-o cere./ Cu draci voioase/ Zbor piste case." Zgomotele scoase de puterile stihiale sunt redate intr-un registru onomatopeic care exprima vacarm si cruzime: "Haraie,/ Maraie,/ Duduie,/ Zguduie./ Hurur brumb! brumb!". Ielele sunt premonitoare ale unor destine tragice: "Iar cand frang cara/ Osandamara!/ Foc si pieire!/ Pe omenire!/ Hurur brumb!". Ielele au un efect nefast si asupra intregii naturi: "Ard si usuca/ Orice apuca./ Chiote!/ Tipete!/ Chicote!/ Urlete!/ Fluiera/ Relele,/ Dantera/ Ielele,/ Capul isi/ Cleatana,/ Trupul isi/ Leagana,/ Haraie,/ Maraie,/ Duduie,/ Zguduie./ Hurur brumb! Brumb!", efectul produs fiind devastator: "Iar miaurlaire!/ Iar chiuire!/ Iar de turbare/ Ras! Vaietare!/ Hurur brumb!". Poezia este o aglomerare de tonuri surde, de intamplari terifiante, de schite portretistice grotesti, cu efect ravasitor asupra naturii inconjuratoare. Lumea, supusa invaziei fortelor primare, stihiale, este cuprinsa de o infiorare cumplita, efecte poetice fiind usor decelabile in timpul lecturii.

B. P. HADEU
Spirit enciclopedic in descendenta lui Dimitrie Cantemir si alui Ion Heliade Radulescu, poliglot B.P.Hasdeu a dominat prin vocatia universalitatii cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ca reprezentant al gandirii stiintifice umaniste, insetat de cunoastere si creatie. El a deschis drumuri in filologie, folcloristica, istorie, asezand cercetarea acestor domenii intr-un cadru care nu se va schimba multa vreme. A desfasurat o prodigioasa activitate gazetareasca, fiind initiatorul a numeroase reviste si ziare: "Romania" (1858), "Foaia de istorie romana", "Foaia de istorie si literatura" (1860), "Lumina", "Foaia umoristica Aghiuta" (1863), "Arhiva istorica", "Satyrul" (1866), "Traian", "Columna lui Traian" (1870), "Revista noua" (1877) s.a. Principalele sale lucrari, concepute initial in dimensiuni uriase, au ramas, din pacate, neterminate. Cu toate acestea Hasdeu poate fi considerat parintele filologiei romanesti moderne. El este cel care formuleaza teoria substratului dacic, proiecteaza si realizeaza primele trei volume din "Etymologicum Magnum Romaniae" (dictionar al limbii romane ramas la cuvantul "barbat"). In lucrarea "Principie de lingvistica" este inclusa teoria privitoare la circulatia cuvintelor, criteriu de apreciere a individualitatii unei limbi. Din vasta culegere de studii asupra limbii si culturii populare vechi intitulata "Cuvente den batrani" au aparut doar doua volume si introducerea la cel de-al treilea. 79

Hasdeu studiaza in aceeasi lucrare folclorul din perspectiva comparatista, extinzandu-si cercetarile pana in spatiul iranian si sanscrit. Dealtfel, se pare ca Hasdeu este primul care foloseste termenul de "folclor" in cultura romana, si il defineste ca totalitatea culturii populare, in stransa legatura cu etnografia. Tot el este cel care a scris "Arhiva istorica a Romaniei" ce cuprinde culegeri stiintifice de documente istorice, filologice, literare nationale si internationale. Ca istoric, este autorul monografiei "Ioan-Voda cel Cumplit", evocare a unui destin dramatic din trecutul nostru, ce impune prin curajul si demnitatea sa. Lucrarea "Istoria critica a romanilor", proiectata in cel putin cinci volume, a aparut numai intr-un volum si partea intai din cel de-al doilea, fiind o ampla sinteza a istoriei si civilizatiei romane. 11181kky93qxx5q In domeniul literaturii beletristice a scris nuvela "Duduca Mamuca", republicata ulterior sub titlul "Micuta", dar si un fragment dintr-un proiectat roman istoric: "Ursita". A scris versuri romantice, meditative. In creatia dramatica a lasat comedia "Trei crai de la Rasarit" si drama "Razvan si Vidra". (1867) Prima drama romantica de inspiratie istorica, "Razvan si Vidra" prezinta o viziune pasoptista asupra trecutului, in spiritul ideilor "Introductiei" la "Dacia literara". Punctul de plecare l-a constituit un articol al lui Balcescu despre Razvan-Voda, publicat postum in "Romania literara" (1852). Destinul lui Razvan, tigan rob eliberat, este cel al unui erou romantic de exceptie, evoluand in situatii de exceptie. El va cunoaste de-a lungul celor cinci canturi, cu titluri semnificative ("Un rob pentr-un galben", "Razbunarea", "Nepoata lui Motoc", "Inca un pas", "Marirea"), bucuria maririi, dar si amaraciunea caderii. Proiectat pe fundalul sociopolitic al veacului al XVI-lea, Razvan urca treapta cu treapta spre devenirea sa: este mai intai ofiter de haiduci, apoi ofiter in armata leseasca, hatman si in final domn. Lupta impotriva prejudecatilor epocii, constituie principalul element al conflictului dramatic de esenta estica si psihologica, adaugandu-se celui social. Pe masura desfasurarii actiunii, conflictul social (boieri-popor-domn) ramane in umbra, conturandu-se din ce in ce mai sustinut cel psihologic, personajel devenind mai complexe si mai individualizate. Piesa apeleaza la o serie de conventii si teme cunoscute cititorului din literatura romantica anterioara. Gasim astfel, in piesa, tema saracului imbogatit din intamplare care refuza bogatia, a stapanului devenit robul robului sau, a celui umil si dispretuit care se ridica datorita meritelor sale proprii, a razbunarii prin bunatate, etc. Pentru descrierea si realizarea scenica a acestor situatii dramatice romantice, autorul utilizeaza procedee retorice, in general declamative si bazate pe exagerari, pe o viziune hiperbolica a realitatii. Unul dintre cele mai frecvente procedee este "repetitia", cu diversele ei variante: repetitia unui cuvant ("caci tu, tu ai fost pricina..."), a unui grup de cuvinte la inceputul unei sintagme sau propozitii dintr-un sir de acelasi fel ("Nici un sprijin, nici un reazam, nici un scut..."), repetitia unui cuvant prin unul sau mai multe sinonime ("Si-l intinde, si-l anina, si-l agata.") sau reluarea unui cuvant de la sfarsitul unui vers la inceputul urmatorului. kx181k1193qxxx Razvan, personajul principal, este construit in viziune populara, ca un luptator legendar pentru dreptate, suferinta personala topindu-se in razvratirea sociala. Ca erou romantic, el este structurat contradictoriu, inzestrat cu calitati de exceptie, de care este constient dar neputincios in afirmarea lor, apasat de prejudecatile ce-i ignora virtutile. Astfel, el este generos, modest, are sentimentul responsabilitatii, dragoste de semeni, sete

80

de libertate, dezaprobare fata de stapanitorii haini pe care ii uraste, are spiritul datoriei, o iubire patimasa pentru Vidra, si un patriotism fierbinte ("Fie paine cat de rea/Tot mai dulce mi se pare/Cand o stiu din tara mea!"); slabiciunea pentru putere si marire, sub influenta Vidrei, duc la caderea fulgeretoare cu sentimentul inferioritatii rasiale ("Tigan!...Tigan!..."). Hasdeu imbogateste literatura romana cu un personaj feminin de referinta, reflecand ideile inaintate ale autorului. Vidra este un personaj complex, viguros, o femeie voluntara, ambitioasa, cu gustul maririi. Apartinand neamului "acelui groaznec barbat/Care numai c-o-mvancire patru domni a rasturnat" ea infrunta energic prejudecatile sociale si de rasa. Celelalte personaje sunt impartite in doua "tabere" opuse, pe principul antitezei romantice. Astfel Sbierea, Ganea, Basota sunt robii averii, ai autoritatii feudale subordonata marilor latifundiari; iar la polul opus se afla luptatorii pentru libertate sociala, omenie, demnitate.

ALEXANDRU PELIMON Impresii de cltorie n Romnia

Alexandru Pelimon (1822-1881) este un scriitor cu oper foarte bogat si foarte inegal. De loc din Gorj - a vzut lumina zilei n satul Novaci - Pelimon s-a stabilit nc de tnr n Bucuresti. A fost un om fr studii sistematice, cu o cultur de autodidact, dar cu un cuget sincer si vibrant, atasat idealurilor nationale romnesti moderne (pasoptist, unionist), iar ca scriitor se circumscrie curentului romantic. n lucrri de sintez, n istoriile literaturii, locul care i se acord este modest, dar semnificativ. Se cuvine retinut faptul c George Clinescu, care-i acord lui Pelimon un spatiu foarte restrns n prima editie din Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent (1941), va reveni ulterior asupra prerii initiale, dup cum se vede n editia a doua a lucrrii (1982). n anii 50, G. Clinescu i-a consacrat lui Pelimon un medalion, inclus, mpreun cu contributii similare despre alti cincisprezece scriitori romni din secolul trecut, n volumul Studii si cercetri de istorie literar (Bucuresti, 1966). Desprindem din medalion nceputul su conclusiv: Alexandru Pelimon - scrie George Clinescu - merit atentia istoricului literar pentru urmtoarele motive: apartinnd micii burghezii, a luat parte cu entuziasm la revolutiunea de la 1848, promovnd prin poezie ideile progresiste; a zugrvit cu ludabil realism aspecte ale mentalittii mic burgheze si ale capitalismului epocii sale (...); a evocat miscrile democratice de la 1821 si 1848; a fost un cltor care a contribuit prin descriptiile lui la descoperirea frumusetilor peisajului romnesc . Cel din urm aspect al operei lui Pelimon pare si cel mai semnificativ - aceasta este concluzia la care au ajuns autorii recentei reeditri a volumului Impresiuni de cltorie n Romnia, istoricul literar Dalila-Lucia Aram si, respectiv, acad. Serban Cioculescu, care semneaz un Cuvnt nainte. Serban Cioculescu socoteste c cele mai

81

rezistente crti ale lui Al. Pelimon sunt Impresiuni... (1859) si Memoriu, Descrierea Sf. Monastiri (e vorba despre asezmintele monahale din fostul judet Rmnicu Srat), restul, crede criticul, neputnd trece proba judectii de valoare. De asemenea, arat acad. Cioculescu: S nu-i cerem lui Pelimon cunoastere stiintific exact a istoriei noastre nationale, desi patriotul o cunostea foarte bine, dar n stadiul momentului respectiv, cnd, de pild, drept ntemeietor al Trii Romnesti trecea legendarul Negru-Vod. (...) S ne multumim constatnd fervoarea credinciosului si a patriotului, care vibreaz la tot ce este amintire a trecutului national. Totodat, se cuvine s introducem urmtoarea observatie plin de profunzime din acelasi Cuvnt nainte: Ceea ce ni-l ridic ns, etic vorbind, pe Alexandru Pelimon este constiinta sa istoric, rezemat pe trecutul strmosesc glorios si privirea ncreztoare n virtutile neamului nostru, care avea s se releve lumii pe cmpurile de lupt din dreapta Dunrii si prin nfptuirile generatiei sale, care a fost aceea a lui Blcescu, Alecsandri, Russo, Negri si Alexandru Ioan Cuza. La 16 iulie 1858, Al. Pelimon si ncepea cltoria al crei memorial avea s fie tiprit un an mai trziu. Scriitorul pleca din Bucuresti pe jos, cu sacul n spate, ntr-o drumetie avnd ca puncte principale muntii, monastirile, monumentele din partea superioar a Trii Romnesti. Prin Pitesti, se ndreapt spre Cmpulung Muscel, Curtea de Arges, si continu apoi itinerarul prin judetele Vlcea, Gorj si se ntoarce n Capital la nceputul toamnei, venind pn n Giurgiu cu vaporul, pe Dunre. O parte din itinerarul lui Pelimon fusese strbtut (Pitesti - Cmpulung - Curtea de Arges) de Alexandru Odobescu n aprilie 1857, iar n vara anului 1860, prelungit pn n mnstirile din Vlcea, cnd, din nsrcinarea Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice, autorul Doamnei Chiajna avea s redacteze o documentat relatie referitoare la mnstirile din judetele Arges si Vlcea. n prima cltorie (1857), Odobescu nu face - sau nu a lsat - nsemnri, n cea de a doua (1860) tine un jurnal care i va folosi la alctuirea raportului. Paralela dintre cltoriile lui Odobescu si cltoria lui Pelimon se impune ndeosebi pentru faptul c Alexandru Odobescu rmne socotit la noi primul redescoperitor al valorilor de art bizantin, realitate subliniat de Nicolae Iorga. n ciuda limbajului care se resimte, ca la multi dintre romanticii nostri, de pe urma neologismelor stridente, epurate uneori din limb prin contributia decisiv a lui I.L. Caragiale, Pelimon asterne pagini de autentic lirism, datorate ntlnirii sale cu istoria national reprezentat fie prin vestigii (ruinele Cettii lui Tepes de la Poenari, pe unde va trece si Odobescu), constructii civile (Cmpulung) sau opere de art. Socoteste Catedrala de la Curtea de Arges ...cea mai admirabil poate din lume, pentru constructia simetric si plin de-o nedescris art; posednd attea minunate si feconde frumuseti ale sculpturii n marmor, cu care se afl mbrcat, si pe lng acestea, ilustrele sale ornamente si acele odoare sacre cu care fu navutit o face a fi cea dinti n Romenia.Dar n memorialul de cltorie al lui Pelimon exist pagini vibrante att despre alte monumente voievodale romnesti (Hurez, Dintr-un Lemn, Cozia, Tismana), ct si despre monumente ale naturii romnesti, ntre care trebuie amintite Pestera Dmbovicioara, Piatra Craiului, privelistile din mprejurimile Bii de Aram... Sentimentul naturii, asumat n sens de trire, i este propriu lui Pelimon care, totodat, ndeamn la descoperirea peisajului nostru - pledoarie ce revine n carte ca un laitmotiv. ndemnul lui Pelimon, formulat att de struitor, nu apartine unui turist, ci unui patriot nflcrat.

82

PANAIT ISTRATI
Numele sau de botez Gherasim Istrate, s-a nascut in Braila, in 1884.Copilaria o petrece in satul mamei, Baldovinesti. Scoala primara o absolva in Braila, dar o abandoneaza in favoarea experientei directe, muncind ca baiat de pravalie, placintar, vanzator intr-o bacanie, chelner, scenic in atelierele docurilor portuare, fotograf, zugrav. Traiul nesigur, marcat de privatiuni, diversitatea indeletnicirilor practicate il pun in contact cu lumea muncitoreasca si astfel se produce debutul sau in "Romania muncitoare" cu articolul "Hotel Regina" in 1906. In momentul intrarii Romaniei in razboi (1916) paraseste tara, il cunoaste la Paris pe scriitorul Romain Rolland care-l convnge sa scrie in limba franceza la interventia acestuia revista "l' Europe" ii pubica "Kyra KYralina" in 1923. In ciclul narativ al "Istorisirilor lui Adrian Zograffi" fac parte:"Chira Chiralina","Mos Anghel"(1924),"Haiducii"(I- II, 1925-1926),"Domnita din Snagov"(1926) Mai publica:"Familia Perlmutter"(1927),-,"Nerantula"(1927)," Ciulinii Baraganului"(1928), "Tata Minca"(1931). Se reintoarce definitiv in Romania in 1930.

PETRE ISPIRESCU
S-a nscut in ianuarie Bucureti si a murit la 21 noiembrie 1887 la Bucureti . Culegtor de basme , mult preuit de Delavrancea , Petre Ispirescu scrie Zictori populare , Pilde si ghicitori , Legendele sau basmele romanilor . In basme , lumea fantastica se ntreptrunde cu cea reala. Neverosimilul devine posibil si nvioreaz imaginaia. Spre deosebire de legende si balade , in basme ntotdeauna forele binelui nving forele rului. Apar personaje antagonice pozitive si negative , apare tensiunea generata de lupta dintre ele. In basmele lui Petre Ispirescu se regsesc dorinele umane si caile de ndeplinire ale lor. Personajele sunt reale , asemntor omului din popor si totodat fantastice. In Tineree fara batranete si viata fara de moarte , tema obinerii tinereii venice , care a preocupat mereu omul , apare ca unicat in literatura noastr. Personajul fantastic Fat-Frumos ajunge pe trmul fara de batranete si de moarte

83

dar ,sentimentul omenesc puternic , dorul de parinti si de locul natal , l face sa piard ceea ce dobndise cu un efort att de mare. In Prslea cel Voinic si merele de aur , personajul pozitiv , asemenea basmelor populare , este fratele mic. Dei nimeni nu are ncredere in el , se dovedete cel mai iste dintre toi . Basmele lui Petre Ispirescu nu mai sunt doar o poveste de divertisment , ci au un coninut moralizator de mare profunzime. Dintre snoavele sale- scurte povestiri folclorice cu coninut anecdotic avand o mare circulaie orala-amintim: Lupul prclab , Ariciul si vulpea , Bucatele afumate , Astronomul ,doctorul si taranul . Neverosimil-care nu pare adevarat , de necrezut; Antagonic-in contradicie; Unicat-intr-un singur exemplar ; Divertisment-distracie , amuzament; Moralizator- care contribuie la crearea unei atmosfere morale, care da invataturi morale; Anecdota- scurta povestire hazlie , cu final neateptat , transmisa mai ales pe cale orala; Orala- care se transmite prin viu grai.

TIMOTEI CIPARIU
Savant de o eruditie multilaterala,Timotei Cipariu a fost alaturi de Dimitrie Cantemir si de Bogdan Petriceicu Hasdeu reprezentantul cel mai de seama al spiritului enciclopedic in cultura romana. Din copilarie s-a remarcat aptitudinea lui extraordinara pentru insusirea limbilor.Pana la varsta de 12 ani invatase a citi cu litere chirilice, latine si grecesti. Dupa un calendar bilingv latin-ebraic a descifrat singur alfabetul ebraic.Citea in franceza, engleza, maghiara si italiana. S-a nascut in satul Panade,langa Blaj, la 21 februarie 1805 din parinti tarani.

84

BIBLIOGRAFIE

George Clinescu, Istoria Literaturii Romne de la origini pn n prezent, Fundaia Regal pentru Literatur i Art, Bucureti, 1941 (ediia a II-a, revzut i adugit, Editura Minerva, Bucureti, 1982). Literatura romn, editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983. Manolescu, Nicolae, Istoria critic a literaturii romne, vol. I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1990 George Ivacu, Istoria literaturii romne, I Gheorghe Crciun, Istoria didactic a literaturii romne, Ed. Magister, 1997 Paul Cornea, Originile romantismului romnesc, EPL, Bucureti, 1972 Al. Piru, Istoria literaturii romne de la nceput pn azi, Ed. Univers, Bucuresti, 1971 Tudor Vianu, Arta prozatorilor romni, EPL, Bucureti, 1966 85

Manual pentru clasa a IX-a de limb i literatur romn, Ed. Didactica i pedagogica, RA-Bucureti, 1955, Mircea Anghelescu, n colaborare cu Gheorghe Lzrescu, Nicolae I. Nicolae, Constana Brboi, A. Gh. Olteanu, Cornelia Stoica, Vladimir Gheorghiu, Constantin Otobcu, Elena Berea-Ggeanu.

86