Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite articulaii.

Mrimea, respectiv forma diferitelor oase este determinata de funcia anatomica. Cel mai mare os este femurul, avnd 50 de cm, iar cel mai mic este scria (2,6 mm) , unul din oscioarele auditive. Oasele pot fi mprite in 4 mari grupe. Oasele lungi sau cilindrice dup cum le arata si denumire, sunt alungite, uor curbate, au rolul de a amortiza ocurile. Din aceasta categorie fac parte oasele gambei, braului, degetelor. Oasele scurte, sau cubice, sunt coluroase, groase. Aa sunt de exemplu oasele carpiene si tarsiene. Oasele neregulate, conform denumirii, au forme si dimensiuni variate. Formeaz unele pari ale fetei si spatelui. In final oasele late-coastele, craniul, spata- reprezint scuturi ale oaselor vitale.

EVOLUTIA CRANIULUI Capul uman este format in totalitate din 29 de oase Neurocraniul este compus din 8 oase; acestea sunt bine sudate, pentru a proteja creierul sensibil la aciunile din exterior. Alte 14 oase intra in formarea fetei(craniul visceral), in cele 2 urechi mai exista 3 oscioare auditive, iar urmtorul si totodat ultimul os al fetei este mandibula. Cavitile unor oase craniale reduc greutatea craniului. Oasele fetei protejeaz organele senzoriale ale capului, printre care ochiul si limba. Pe lng acestea, ofer un sprijin solid in mestecarea hranei, in vorbire, si pentru muchii responsabili de exteriorizarea sentimentelor. Oasele craniului la omul adult sunt bine sudate, in timp ce la nou nscut aceste articulaii sunt uor mobile, pentru a uura ptrunderea capului prin ductul genital ngust. In formarea coloanei vertebrale intra 26 de oase. Cele 7 vertebre cervicale sunt urmate de 12 vertebre dorsale, iar acestea de 5 vertebre lombare late, puternice. Osul sacrum, situat intre oasele care formeaz bazinul, este alctuit din sudarea a 5 vertebre

sacre. Ultima vertebra a coloanei este coccisul. Acesta era format iniial din 4 oase care sau unit. Oasele care formeaz toracele sunt 25 la numr. Pe cele doua pari sunt aliniate una sub alta 12 perechi de coaste lungi si curbate, in centru fiind situat sternul. La extremitatea posterioara, coastele sunt in legtura directa cu vertebrele dorsale, iar in fata cele 10 perechi superioare de coaste se ataeaz de stern prin intermediul unui cartilaj. Oasele centurii scapulare, ale braului, antebraului si minii sunt in numr de 64, reprezentnd aproximativ o treime din numrul total al oaselor corpului uman. In centura scapulara de o parte si de alta sunt situate cate o clavicula si o spata. Braul este format dintr-un os, iar antebraul din 2 oase lungi: humerusul, respectiv radiusulul si ulna( prin aceasta anatomitii intelegand regiunea carpometacarpiana si regiunea falangelor). Centura pelviana si piciorul sunt formate din 62 de oase: si acestea reprezint aproximativ o treime din numrul total de oase. Osul pereche al centurii pelviene, mpreuna cu osul sacrum al coloanei vertebrale formeaz bazinul. De aici in jos urmeaz femurul, rotula, tibia si fibula. In regiunea gleznei de o parte si de alta se gsesc cate 7 oase tarsiene, cate 5 oase metatarsiene, si se termina cu cele 2 falange ale degetelor mari, respectiv cele cate 3 falange ale celorlalte degete de la picior. Structura interna a oaselor: Oasele organismului viu nu sunt deloc att de uscate , albe si rigide precum am putea crede vznd scheletele expuse in muzee. Osul viu este de culoare cenuie, fiind acoperit de o membrana rezistenta periost- prin care ptrund vasele sangvine si nervii destinai oaselor. Dei oasele par a fi compacte, in realitate sunt pline de mici cavitati. Sub periost urmeaz compacta osului, sau esutul osos de tip Havers. Daca facem o seciune transversala la nivelul unui os, in esutul compact putem observa o multitudine de mici cercuri. Aceste aa numite canale Havers strbat longitudinal osul, avnd rolul de a adposti vasele si nervii care ptrund din periost in os. In jurul acestor canale, in mici lacune osoase, sunt situate nite celule de dimensiuni microscopice: celule osoase sau osteocitele, care formeaz partea solida a osului. Stratul poros, buretos, ce se ntinde sub esutul compact, se numete esut osos spongios, cu toate ca si acesta este solid. In sfarsit, in interiorul osului, ntlnim mduva osoasa. Aici este produsa mare parte a celulelor sangvine. Articulaiile: Scheletul este flexibil datorita articulaiilor care unesc oasele. Unele articulaii sunt insa fixe, oasele fiind sudate intre ele la nivelul marginilor, astfel nct par a fi un singur os. Aa de exemplu, osul pereche al bazinului(osul coxal) este format de fapt din 3 oase: poriunea superioara este iliumul, partea inferioara, anterioara

este pubisul, iar cea posterioara este ischiumul. La noii nscui si la copii, aceste oase se pot deplasa puin unul fata de celalalt, dar pana la maturitate se osifica complet. O alta categorie importanta a legturilor interosoase este articulaia mobila, dar msura micrii este variabila. Cea mai mare articulaie a organismului nostru, articulaia genunchiului de exemplu funcioneaz ca o balama: permite micarea nspre napoi a gambei, dar nu permite micri laterale si orientate nainte. La fel funcioneaz si articulaiile degetelor.

Sistemul osos

Articulaia coxo-femurala, dintre osul bazinului si femur, este insa o articulaie numita sferica, sau libera: suprafaa sferica a capului articular al femurului se potrivete in cavitatea articulara a bazinului. Aceasta structura confer o mobilitate deosebita a articulaiei, permind micri ample nainte, napoi si lateral. La fel este si articulaia umrului(intre humerus si spata). Coloana vertebrala umana este formata din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin articulaii. Vertebrele se deplaseaz puin fata de vertebrele nvecinate, dar aceste deplasri mici, adunate la un loc, determina flexibilitate deosebita a coloanei vertebrale. Daca nu ar fi aa, nu ne-am putea apleca in fata, in spate sau lateral. La ntlnirea capului si a coloanei vertebrale gsim un alt tip de articulaie. Datorita celor 2 proeminente(condili) ale osului occipital care se potrivesc in cavitile articulare ele primei vertebre, ne putem apleca capul nainte si napoi. Prima vertebra cervicala se numete atlas (dup titanul din mitologia greaca, care tine pe umeri ntreaga lume). Atlasul, de forma unui inel, se potrivete cu a doua vertebra cervicala, axis. Articulaia dintre cele 2 vertebre se numete articulaie pivotanta, care permite rotirea capului la stnga si la dreapta. La fel funcioneaz si articulaia cotului, care permite rotirea antebraului. Cele mai simple articulaii ale scheletului sunt probabil cele in care o suprafaa articulara aluneca peste cealalt. O asemenea articulaie este intre rotula si extremitatea distala a femurului, sau intre oasele carpiene. Oasele care se articuleaz in a, se pot deplasa in direcii diferite, dar nici nu se poate deplasa fata de celalalt os. O asemenea articulaie este intre osul metacarpian al degetului mare si oasele carpiene. Datorita acestei caracteristici a articulaiei in a, ne putem ntoarce degetul mare spre palma. Fara aceasta capacitate, ne-ar fi foarte greu sa apucam obiecte. Lubrifierea articulaiilor- In articulaii, capetele osoase care se ntlnesc, se deplaseaz unul fata de celalalt, iar uneori chiar se ating si se freac intre ele. Pentru a nu se uza, capetele osoase sunt acoperite de un strat neted, lucios, numit cartilaj. Pe lng acesta, articulaia este nconjurata de un sac, care produce lichidul articular(lichid sinovial) vscos. Acest lichid sinovial siropos are rolul de a lubrifia articulaia, la fel ca vaselina, sau uleiul in mainrii. Cartilajul si lichidul articular previn tocirea si uzura capetelor osoase in urma frecrii intre ele. In articulaiile dintre vertebre, care (cu excepia articulaiei dintre atlas si axis) permit doar micri limitate, se gsesc nite discuri intervertebrale cartilaginoase. Daca unul dintre discuri este dislocat si apas un nerv, se produce una din afeciunile dureroase, numite hernia de disc. Fiecare articulaie mobila este inuta de ligamente elastice, care se prind pe capetele osoase care formeaz articulaia. Aceste ligamente protejeaz articulaia de deplasrile oaselor care depesc limita obinuita si care ar fora prea mult articulaia, respectiv de luxaii.

Craniul- Faa In desenul de mai sus, sunt prezentai Australopithecus afarensis (centru), cel mai timpuriu din cele trei specii; Homo erectus (stnga), o specie de tranziie; si Homo sapiens sapiens (dreapta), sau omul modern..

Regenerarea oaselor- Asemenea celorlalte organe, si oasele sunt in permanenta schimbare, se uzeaz si se regenereaz. Sb efectul forelor care acioneaz asupra oaselor, de la natere, pana la moarte, se produce dizolvarea esutului osos vechi si formarea esutului osos nou. Aceasta nseamn ca in primul rnd se transforma oasele regiunilor corporale puternic solicitate. Clritul, de exemplu, determina regenerarea oaselor coapsei si fesei. Acele oase care nu sunt solicitate att de intens, slbesc. Daca cineva se mica puin o perioada mai lunga, de exemplu din cauza unei boli, oasele lui vor fi mai slabe. Oasele pot fi comprimate, si nu sunt att de fragile: se pot ndoi puin si pot amortiza energia unor lovituri mai mici sau zguduituri. Cnd srim, asupra oaselor noastre acioneaz forte extrem de mari. Femurul rezista la o presiune att de mare, ca si cnd pe fiecare centimetru ptrat s-ar distribui greutatea unui hipopotam. Insa in anumite situaii, osul se poate crpa sau rupe cu uurina. Vindecarea oaselor- Medicul repune fara ntrziere osul fracturat, deoarece imediat dup accident ncep procesele de vindecare. La nceput se formeaz un hematom mare intre capetele osoase fracturate, apoi substanele minerale sunt ndeprtate de la nivelul fracturii prin intermediul sngelui. Intre timp, cheagul de snge este mpnzit de o reea fibroasa, care va prinde capetele fracturate. Osteocitele care migreaz in reeaua fibroasa, vor forma un os nou, puternic. Aproximativ in 3 sptmni ia natere acea formaiune osoasa bogata in calciu , care va uni din nou capetele osoase fracturate. Aceasta formaiune, numita calus, se transforma treptat in esut osos adevrat. In urmtoarele luni si ani se netezesc proeminentele sau muchiile eventual ramase la nivelul fracturii, osul fiind ca nainte de accident.