Rimbaud Basm (Conte) - din Iluminaiile Un prin era necjit din pricin c nu se strduise niciodat s fac altceva dect

ct s mplineasc nite generoziti vulgare. Avea n vedere uluitoare revoluii ale dragostei, cci i bnuia femeile capabile de ceva mai mult dect aceast complezen, asezonat cu cer i cu lux. Ar fi vrut s cunoasc adevrul, ora dorinei i a satisfaciei eseniale. Fie c era sau nu o rtcire a unei mini pioase, el o dorea. Stpnea cel puin o ndeajuns de ntins putere omeneasc. Toate femeile pe care le cunoscuse fur ucise. Ce prpd n grdina frumuseii! Chiar sub sabie, femeile l binecuvntar. El nu porunci s-i fie aduse altele. Femeile i fcur din nou apariia. El i omor pe toi cei ce-l nsoeau, dup vntoare sau dup beie. Toi l nsoeau. Ca s se distreze, mcelrea animalele de lux. Ddea foc plantelor. Se npustea asupra oamenilor i-i tia n buci. Mulimea, acoperiurile aurite, jivinele frumoase nc mai dinuiau. Cum poate cineva s se extazieze n faa distrugerilor, s ntinereasc prin cruzime? Poporul nu crcni. Nimeni nu se oferi s-i spun prerile. ntr-o sear, pe cnd i gonea n galop, cu trufie, calul, i rsri n fa un Duh de o frumusee inefabil, aproape de nemrturisit. Chipul i inuta lui fgduiau o iubire multipl i complex! O fericire indicibil, ba chiar insuportabil! Prinul i Duhul se nimicir probabil n exercitarea sntii eseniale. Cum s nu-i fi gsit moartea n felul acesta? Murir, aadar, mpreun. Dar prinul muri, n palatul su, la o vrst obinuit. Prinul era nsui Duhul. Duhul era nsui Prinul. Muzica savant i lipsete dorinei noastre.