Academicianul Rzvan Theodorescu a susinut, ieri, n Sala Senatului Universitii Ovidius, conferina cu tema Levantul - spaiu istoric i stare

de spirit. Prelegerea a deschis seria activitilor artistice i tiinifice de excepie din cadrul Simpozionului Internaional nvmnt-Cercetare-Creaie, care marcheaz zece ani de la nfiinarea Facultii de Arte, la Constana. Printre cei prezeni la aceast manifestare, cadre universitare, studeni, dar i oameni de cultur, s-a aflat i eful Catedrei de Arte Plastice i Decorative a Universitii Ovidius, conf. univ. dr. Daniela urcanu-Caruiu. Rzvan Theodorescu a susinut o adevrat lecie de istorie, cultur i identitate, amfitrionul manifestrii, prorectorul pe probleme de nvmnt al Universitii Ovidius, prof. univ. dr. Marian Cojoc, apreciind, la final, discursul cu sev cultural autentic. Rzvan Theodorescu a definit Levantul ca fiind o lume care ascunde n sine mai multe lumi: Frumuseea Levantului este aceea c nu are hotare fixe. Academicianul a descris acest spaiu ca fiind o permanent seducie a Occidentului, o lume paternalist, dar1 caracterizat printr-o lene creatoare, o lume somptuoas,2 a fantasticului i care are gustul... 3 urieeniei. Rzvan Theodorescu a mai precizat c Levantului i se datoreaz multiculturalismul i multietnicitatea, ceea ce se regsete din plin n spaiul dobrogean. Cultura e mai interesant n zonele mozaicate precum Dobrogea i Banatul. Acesta a mai specificat c Levantul este loc de genez a marilor imperii i al celor trei religii monoteiste: mozaismul, cretinismul i islamismul. Constana a fost un ora important al Levantului, a spus omul de cultur Rzvan Theodorescu, care a precizat c trebuie s ne bucurm c cei mai muli dintre noi sntem levantini. Levantul este o parte din noi i trebuie s fim mndri de aceast parte de civilizaie. E o lume a noastr, n care trebuie s rmnem, a conchis academicianul Rzvan Theodorescu.

Orientalismul n spaiul romnesc (2007-10-29) Ultima actualizare: 2007-10-29 14:27 EET Print Retorica romantic a primei jumtai a secolului al 19-lea a pus pe seama perioadei fanariote a secolului al 18-lea toate relele de care era bntuit societatea romneasc. Fanarioii au fost fcui responsabili n primul rnd de fiscalitatea excesiv la care l supuneau pe contribuabil, gradul mare de corpuie din administraia local i central, lipsa reformelor politice i a strategiei de dezvoltare economic. Romantismul a fost purttorul ideii naionale, de trezire a contiinei naionale romne n opoziie cu fanariotul, cu levantinul, cruia i se atribuise o identitate greceasc n termeni generali. Nu doar n spaiul romnesc orientalismul nu s-a bucurat de simpatie. Pentru modernitate, Levantul era locul din care izvorau moravurile cele mai detestabile, acolo se afla despotismul politic, pasiunea clocotitoare, arbitrariul, corpuia, lipsa contiinei civice. n 1978, palestinianul Edward Said, profesor de englez la Columbia University, a scris celebra carte Orientalism n care ncearc reabilitarea spaiului levantin prin deconstruirea discursului Occidentului despre Orient. n Principatele Romne, tendina antifanariot a dominat mai mult de 150 de ani dezbaterile publice i a definit idei i curente politice. Principii fanarioi au fost motorul perioadei fanariote. Procesul de orientalizare a spaiului romnesc a nceput oficial n anii 1716-1718 cnd au fost instalai n Muntenia i Moldova principi care se formau la Istanbul. Dar procesul de orientalizare a rilor Romne a nceput nc din prima jumtate a secolului al 17-lea, dup moartea principelui Munteniei Radu erban, urmaul lui Mihai Viteazul. mpreun cu istoricul tefan Andreescu de la Institutul de Istorie N. Iorga din Bucureti am ncercat s observm elementele care au favorizat moravurile orientale n rile Romne: Snt cercetri care au artat c o serie ntreag de elemente levantine promovate de greci i de italolevantini ptrund n Sfatul Domnesc n ara Romneasc la nceputul secolului al 17-lea. De pe la jumtatea secolului al 17-lea exist din partea Imperiului otoman un efort de a impune oameni care s fie de o fidelitate de neclintit, oameni care s vin direct de la Istanbul, chiar dac erau fii de domni sau nrudii cu familia domnitoare. Se poate vorbi astfel de o epoc prefanariot. Principii cei mai reprezentativi pentru aceast perioad, Matei Basarab n Muntenia i Vasile Lupu

n Moldova, se situau pe poziii opuse. n timp ce Basarab este considerat un occidentalizat, Lupu este reperul principal al consolidrii orientalismului n Moldova. Trei mari monumente din Iai, capitala Moldovei, simbolizeaz ntoarcerea ctre Orient: biserica Sf. Sava, biserica Trei Ierarhi influena de stilul georgian i armean, i biserica de la Golia care a fost considerat un fel de baroc ortodox. Dar orientalizarea nu trebuie considerat unlateral apreciaz interlocutorul nostru tefan Andreescu: Exist i o reacie contrar levantinismului. Exist o partid cretin care se manifest pe toat durata secolului al 17-lea i care acioneaz ntr-o direcie european. Boierii lui Matei Basarab, cnd naintau memoriul ctre principele Ardealului, n 1640, spuneau c de la Radu erban pn la Leon Vod le-au fost rpite toate libertile. Dup Radu erban ptrund masiv elemente levantine la nivelul elitelor din rile Romne, ceea ce a provocat reacia boierimii care s-a rsculat i l-a adus pe tron pe Matei Basarab. Reacia boiermii autohtone romne era de neles: ara i pierduse privilegiul de a plti tributul ctre Imperiul ottoman numai ca rscumprare a pcii. Tributul crescuse de 3 ori i devenea o surs suplimentar de venit la bugetul statului otoman. Mai mult, prezena elementelor strine submina autonomia principatelor care nu-i mai putea alege principele din elite locale, otomanii ncepnd s aib un cuvnt din ce n ce mai greu de spus. Influena levantin a nsemnat ns un progres n cultur. Numeroase traduceri occidentale, prin intermediul grecesc, s-au fcut n limba romn. S-a nfiinat i Academia greceasc la Bucureti, a fost ncurajat tiparul la sfritul secolului 17 i nceputul celui urmtor. tefan Andreescu: Cumnatul lui Matei Basarab, Udrite Nsturel, care traduce scrieri occidentale ca Imitatio Christi din latin n slavon. Snt alte figuri ca mitropolitul tefan care ncurajeaz literele n limba roman. Apar marile codice n limba romn ca ndreptarea legii n ara Romneasc i Carte romneasc de nvtur n Moldova. Culmea va fi atins cu traducerea Bibliei n 1688, documentul cel mai serios care atest naterea unei naiuni. Se poate spune c, din punctul de vedere al curentului naional de la jumtatea secolului al 17-lea, intrm ntr-o epoc de modernizare. Orientalizarea n rile Romne a fost, din pcate, dincolo de nnoirea cultural i dincolo de clieizarea la care a fost supus de ctre romantism, un proces care a lsat urme adnci n mentalul romnesc. Fora moravurilor levantine din secolul al 18-lea va persista mult timp, n ciuda procesului de occidentalizare deschis de modernitate. (Steliu Lambru)

Evaziune si subversiune Anii 80 au reprezentat ultima faz a regimului comunist n Romnia. Unii scriitori romni iau plasat, atunci, subiectele literare ntr-o perioad cu unele caracteristici asemanatoare: ultima jumtate de veac a epocii fanariote. Despotismul i decadena de la sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea rimau cu coordonatele socio-politice din ultimul deceniu al dictaturii comuniste. Acest artificiu literar a fost o form de evaziune i subversiune, n proporii diferite de la un scriitor la altul. Am ales, n mod intenionat, trei exemple complet diferite ntre ele: Eugen Barbu, romanul Sptmna nebunilor (1981), Silviu Angelescu, romanul Calpuzanii (1987) i Mircea Crtarescu, poemul epic Levantul (scris n 1987). Fiind vorba de epoca fanariot, mai toi scriitorii au introdus n trama romanelor n discuie diverse forme de ntoxicare cu substane narcotice i halucinogene. n Sptamana nebunilor,

tabietul boierilor fanarioi este cel uzual: se bea ntr-una "cahvea" i se fumeaz "tabac de Ianina" sau "tiutiun dulce de Stambul" din "ciubuc din lemn de Alep". Se consum "afion" i se mestec "nescai frunze" ca s alunge "stenahoria". Dar se ingereaz i "otravuri fine", luate cu bani muli de pe la "spicerii" i inute n "bocaluri" i "flacoane mici": "pravuri" i "eteruri" care dau "o senzaie de plutire, de mpcare, de visare"1. i n romanul lui Silviu Angelescu, Calpuzanii - o cronic fictiv din vremea lui Nicolae Mavrogheni (1786-1790) -, se fumeaz din ciubuce i se bea "afion" amestecat n cafea.2 Mircea Crtarescu: visuri de mrire n Levant n Levantul lui Mircea Crtarescu, la nceput de "veac al nouape", derviii fumeaz hai. Turco-grecii i moldo-valahii beau vin ce li "se suie drept la mecl" i fumeaz opiu amestecat cu tutun. Fumul din narghilele produce "visuri de mrire" n "inuturi fantasmagorice" unde "cheful e lege". "Ei tceau privind la fumul care flori suia-n tavane / Ca i visuri de mrire n gndirile cei vane, / Ca o oapt de iubire n urechi de eunuc: / E tutunu-n narghilele ndesat pn la butuc. / E tocat marunt, uscat e d-ale Lumii Noi fecioare, / mpnat apoi cu opiu, aromat cu cuioare, / Iar fumul lui de aur pan parfum este trimis, / Ce-i pstrat n scobitura narghilelei de cais. / Parlagiu s fii sau cioclu, de sorbeti tabac eti rege / P-un inut fantasmagoric unde cheful tu e lege, / Unde de voieti i tronul ce-i n ceruri l ctigi, / Pe regina cea din Saba n criv o ncovrigi / i i jefui elefanii, preste mri eti heghemon / i te-asemuieti ca fal cu Lixandru Machedon"3. Mircea Crtarescu a compus probabil cel mai frumos poem cu "vis de opiu" (o sintagm macedonskian) din literatura romn. "Este un elogiu adus fumatului, compus de un nefumtor", mi spunea deunzi Mircea Crtarescu.
Levant [ l vnt ] the region in the eastern Mediterranean comprising modern-day Lebanon, Israel, and parts of Syria and Turkey (archaic)Encarta dictionary

Language in Levant
iGuide Asia Middle East Levant Language While Arabic is the official language of most Levantine countries (except Israel, which utilizes both the Arabic and Hebrew languages), the spoken dialects vary from place to place. To address these varying dialects, some individual phrasebooks have been created.

Lebanese Arabic phrasebook Jordanian Arabic phrasebook Hebrew phrasebook

Levant was originally applied to the "Mediterranean lands east of Italy", from the Middle French word levant meaning "the Orient". Historically, the "trade on the Levant" between Western Europe and the Ottoman Empire was of great economic importance. An imprecise term, Levant refers to an area of cultural habitation rather than to a specific geographic region, and its meaning shifts according to historical and cultural reference and preference. The term Levant, which first appeared in English in 1497, originally meant a wider sense of "Mediterranean lands east of Venetia", as in French soleil levant "rising Sun" from the verb lever, "to rise", from Latin levare "to raise". It thus referred to the Eastern direction of the rising Sun from the perspective of those who first used it and has analogues in other languages, notably Morgenland or a closely related word meaning morning land in most Germanic languages. This is similar to the Ancient Greek name (Anatola), which means the

"land of the rising Sun", or simply the East.

Spaiul balcanic, la nivel imagologic, este definit cel mai adesea, ca unul compozit; iar
tipologiile care alctuiesc mozaicul acestui spaiu cunosc aceeai prolixitate a identificrii omul balcanic, omul bizantin, levantinul. Elementul lor comun este sinteza orientalmeridional cu cea apusean. De fapt, balcanismul este matca tipologiei levantine, definit de Mircea Muthu ca avnd o tipologie incert (greco-turco- sau arabo-occidental), plurilingv, funcionar iscusit i intermediar priceput levantinul i apropriaz, dramatic adesea, zonele de trecere sau de clivaj religios i cultural[1] creia i se adaug latinitatea oriental, despre care se vorbete prea puin. Clivajul pare a fi un cuvnt-cheie n definirea componentelor care articuleaz, sinoptic, Balcanii. Probabil c tocmai aceast eterogenitate genereaz o mare libertate interioar, mbinat cu o mare capacitate de a pune frn dezamgirii Comunitile acestui mozaic etnic sunt produse ale unei culturi mai ales religioase, ca fundament, ortodoxismul i islamul fiind cei doi poli. Naionalismul care funcioneaz n Macedonia este de natur cultural i ntr-o mai mic msur rasial. Conservatori n ceea ce privete cstoriile mixte, e drept, acum mai puin ca n trecut, vlahii sunt, totui, flexibili n comunicarea cu celelalte etnii. Acest paradox este specific Balcanilor, care penduleaz ntre toleran datorit amestecului etnic, religios, cultural i intolerant, datorit aceluiai amestec, n care nici eticul nu este bine delimitat de estetic. Este vorba despre acel homo duplex regsibil n comportamentul grecului, romnului, albanezului, srbocroatului sau al bulgarului.[5] Matca bizantin marcat de permanenta confruntare Orient-Occident a generat aceast ambivalen care s-a structurat la mai multe niveluri. Natura i cultura sunt nc puternic legate i n mentalitatea vlah, dar spiritul bizantin combinat cu cel latin a generat, n doze potrivite, dinamismul i nelepciunea celui care a trebuit s supravieuiasc unor timpuri i unor medii tulburi, adesea ostile; ns spiritul lor expansiv ascunde o mare for interioar, ndelung exersat. Raportul cu autoritatea este tot unul special; dac celelalte etnii au avut o lung istorie a raportrii la un basileu cu aureol de sacralitate, nu este i cazul comunitii vlahe. Neavnd o patrie, obediena fa de succesiunea de conductori era mai mult un exerciiu formal, al prudenei i al respectrii legii, pstrndu-i, astfel, o mare libertate interioar; att n nume propriu, ct i n numele apartenenei etnice. Ei nu ateapt Conductorul providenial care s-i scuteasc de iniiative personale i de rspunderea fa de consecine.
Sintagma generica homo balcanicus trimite, in majoritatea cazurilor, la o tara descriptiva si categoriala. Este ca si cum categoria aceasta, redevabila prin contanimare partiala omului bizantin, se intinde ca un elastic peste realitati si ideologii variate iar finalitatea acestui proces este, in chip paradoxal, una de autonegare. De la o particularizare geo-politica, proiectata pe o situatie de destin si cu circumscriere precumpanitor etica homo balcanicus se incarca si cu o seama de atribute straine de el, ca sa se intoarca, iarasi, ca un

bumerang, crucificand astfel arealul de origine. Conotatiile in buna masura negative fac parte, de altfel, dintr-o stereotipizare a termenului de balcanism ce, creata si importata din Occident a fost complet asimilata"1 de mentalitatea vestica si, prin ricoseu, de aceea sud-est europeana. Dincolo insa de poncife cu accente incriminatorii exista cu siguranta un arhetip comportamental, cu numeroase concretizari de ordin tipologic si simbolic. Astfel, ti Sintagma generica homo balcanicus trimite, in majoritatea cazurilor, la o tara descriptiva si categoriala. Este ca si cum categoria aceasta, redevabila prin contanimare partiala omului bizantin, se intinde ca un elastic peste realitati si ideologii variate iar finalitatea acestui proces este, in chip paradoxal, una de autonegare. De la o particularizare geo-politica, proiectata pe o situatie de destin si cu circumscriere precumpanitor etica homo balcanicus se incarca si cu o seama de atribute straine de el, ca sa se intoarca, iarasi, ca un bumerang, crucificand astfel arealul de origine. Conotatiile in buna masura negative fac parte, de altfel, dintr-o stereotipizare a termenului de balcanism ce, creata si importata din Occident a fost complet asimilata"1 de mentalitatea vestica si, prin ricoseu, de aceea sud-est europeana. Dincolo insa de poncife cu accente incriminatorii exista cu siguranta un arhetip comportamental, cu numeroase concretizari de ordin tipologic si simbolic. Astfel, tipul tragic, inteleptul, parvenitul sau haiducul-analizate de noi din unghi comparativ- alcatuiesc tot atatea variabile, forme de manifestare reflectate cu acuratete in imaginarul literar-artistic din sud-est2. Altele, precum levantinul, clericul, militarul, convertitul, intelectualul s. a. amplifica, vom vedea, evantaiul antropos-ului, deductibil din explorarea istorica si prelucrarea functionala. Omul balcanic trimite de fapt la o lume diversificata etnic si cu o structura de panop-ticum, in functie de starea modelului bizantin si apoi a Turcocratiei in accelerata pierdere de viteza in veacul al XlX-lea. Exista, cu alte cuvinte, cateva coagulari determinate structural si functional pe palierul duratei lungi, dupa cum o anumita perioada istorica adauga, subliniaza sau reduce spectrul obtinut astfel prin decantari succesive. Un prin termen de referinta ramane omul bizantin in alcatuirea sa cvadrupla, descrisa magistral de catre Nicolae Iorga. Convergenta mostenirii intelectuale hellenice si a legislatiei romane (sub forma conceptiei greco-romane despre statul civilizat) in spiritul autocratic de extractie orientala prin intermediul crestinismului in cheie ortodoxa specifica formula Imperiului Roman de Rasarit dar si corelatul sau, adica omul bizantin, in fiinta caruia se regasesc, desigur alchimizate, cele patru straturi. E vorba de ideea romana, respectiv constiinta dreptului roman, institutiile militare s. a., credinta ortodoxa, in perimetrul careia gloria Domnului" se suprapunea peste gloria imparatului", orientalismul din mentalitatea adesea tranzactionala si din fastul ceremonial, in sfarsit, elenismul ce universalizeaza limba greaca si impune ideea de ordine (taxis) ca element fundamental al conceptiei bizantine despre lume. Componentele vor fi diferit accentuate in geografia umana a Imperiului, elenismul de pilda n-a exercitat aceeasi influenta in toate epocile din mileniul bizantin, dupa cum modelele romane au supravietuit in anumite segmente din corpul social si au disparut din altele3. Spectroscopia lui Nicolae Iorga ramane exemplara si pentru ca ilustreaza ceea ce, tot el a numit, forma de universalitate", deschisa prin excelenta, a Bizantului. Bizantinologia moderna simplifica intr-un fel desenul, sustinand ca omul bizantin- ca locuitor avant la date al casei comune a Europei- e o sinteza rasariteano-apuseana ilustrand in chip fascinant un model de umanitate in aproximarea caruia intra surse dintre cele mai diverse, dinauntru si dinafara ortodoxiei"4. Oricum, Bizantul care a fost, dupa momentul Alexandru Mace-don si apoi dupa Roma, cea de-a treia forta unificatoare a lumii sud-est europene a precipitat, prin transformari succesive, in fiinta omului balcanic, determinata in buna masura de urmatoarea forta unificatoare- Imperiul Otoman. Mostenind, mai exact, structura cvadrupla a modelului con-stantinopolitan omul balcanic si, prin extrapolare, sud-est european participa prin toata structura sa etnica, mentala si sufleteasca la mai multe nationalitati"5. Profilul acestuia va primi insa conture apasate - si, e locul s-o spunem, distorsionat receptate de catre mentalitatea occidentala - o data cu slabirea conceptiilor teocen-trice si, in consecinta, cu inceputul procesului de laicizare a gandirii. in gandirea bizantina istoria umanitatii" de dupa venirea lui Hristos e una singura: ea e domnia Harului (charis), opusa domniei Legii (nomos) si ilustrata de oameni care impartasesc credinta in Dumnezeu si care, dupa tronurile ingerilor, alcatuiesc imparatia lui Dumnezeu"6. Iata de ce normele de comportare din Apophtegmata patrum sau din Hristoitia lui Nicodim Arghioritul erau strict reglementate dupa Scripturi si Sfintii Parinti. Numeroasele hristoitii cu circulatie apocrifa pana in epoca lui Anton Pann incorporau un ansamblu de reguli de convietuire crestina in esenta. incepand insa cu Turcocratia din veacurile XVII si XVIII, deci culminand cu fanariotismul, iesirea de sub autoritatea cenzurii divine a condus la coabitarea sentimentelor de cuvenit si necuvenit. Astfel, "respectarea exterioara a conventiilor devine o problema detasata de convingerile interioare si sub conditia mentinerii aparentelor totul incepe a fi ingaduit"7. Mai mult, in conditiile opresiunii turcesti, devenita seculara, produsul uman al acestei mutatii isi construieste o adevarata filosofie a supravietuirii. De aici, aparitia intr-o diversitate tipologica - a asa-numitului homo duplex, cel mai adesea cu o alcatuire de hibrid si comportament duplicitar. El reitereaza, pana la degradeu si caricatura tragica, exercitiul diplomatic bizantin, constitutiv de altfel unui Imperiu cu frontierele mereu amenintate. Spatiul dominat de Semiluna, devenit adiabatic, amplifica aceasta structura umana alogena, care a facut sa curga atata cerneala critica, extrapolata la intreaga categorie de om balcanic. Un exemplu definitoriu este, aici, levantinul. Avand o descendenta incerta (greco-turco-, sau arabo-occidentala), plurilingv, functionar iscusit si intermediar priceput levantinul isi apropriaza, dramatic adesea, zonele de trecere sau de clivaj religios si cultural. Iata descrierea levantinului, antologic realizata de catre Ivo Andri<5 in Cronica din Travnik. Confesiunea doctorului Cologna e, de fapt, un autoportret: Asta-i soarta omului din Levant, caci el e la poussiere humaine, pulbere umana vanturata intre Orient si Occident, care nu apartine nici unuia nici altuia, dar e calcata in picioare si de unul si de celalalt. Sunt oameni care stiu o sumedenie de limbi, dar nici una nu-i a lor, care se inchina la doua altare, dar in fata niciunuia nu ingenuncheaza cu toata fiinta. Sunt victimele fatalei risipiri a oamenilor despartiti in crestini si pagani; vesnic talmacitori si vesnic mijlocitori care poarta insa in ei o imensa cantitate de echivoc si dubiu; buni cunoscatori ai Orientului si Occidentului, ai obiceiurilor si datinilor; dar dispretuiti si suspectati deopotriva si aici si dincolo. Lor li s-ar potrivi cuvintele pe care le-a scris acum sase veacuri marele Djalal al-Din, Djalal Al-Din Rumi: Caci pe

mine insumi nu ma pot cunoaste. Nici crestin nu sunt, nici evreu, nici part, nici musulman. Nici din Rasarit nu sunt, nici din Asfintit, nici de pe uscat, nici de pe mare... Da, e fasia nesigura intre mare si uscat, osandita la zbucium si vesnica miscare. O a treia lume in care s-a gramadit tot blestemul din pricina despartirii pamantului in doua lumi"8 etc. Rememoram, de asemenea, acest veritabil trenoa" rostit de Hasan in capodopera lui Mesa Selimovic, Dervisul si moartea: Traim la o rascruce dintre lumi, la un hotar intre popoare, in calea tuturor, vesnic vinovati in ochii cuiva. Deasupra noastra se sparg talazurile istoriei. Ne-am saturat de atata silnicii si am prefacut necazul in virtute: am ajuns nobili prin sfidare"9. Exista insa si celalalt versant, de asta data comportamental - consecinta a starii lui intre intr 0 descriere acida si, in acelasi timp, simpatetica: Mostenesc trandaveala din Orient, iar gustul de viata usoara din Occident; nu se grabesc niciodata, caci viata se grabeste; nu 1 intereseaza ce le rezerva ziua de maine, caci va veni ce e sortit sa vie, si totul depinde prea putin de ei; sunt alaturi numai la nevoie, de aceea nici nu le plac sa fie des impreuna; nu prea se incred in nimeni, dar cel mai usor e sa pacalesti cu o vorba frumoasa; nu arata ca niste eroi, dar cel mai greu e sa-i sperii cu amenintari; mult timp nu le pasa de nimic, le e totuna ce se intampla in jurul lor, ca apoi dintr-o data sa inceapa sa-i intereseze totul, sa ravaseasca si sa intoarca totul cu susul in jos, pe urma din nou cad in picoteala, neplacandu-le sa-si aminteasca nimic din ceea ce s-a intamplat; se tem de schimbari, caci adesea le-au adus nenorociri, si se satura usor de un om, chiar daca le e binefacator. Ciudata lume, te barfeste dar tine la tine, te saruta pe obraz dar te uraste, isi bate joc de fapte nobile, dar nu le uita generatii de-a randul"10 s. a. Paragrafele de mai sus, reproduse in extenso sunt concludente nu doar pentru imaginea levantinului cat, mai ales, pentru corecta asezare si intelegere a paradigmaticului homo duplex. Exegeza a vorbit de adoptarea nei prudentia ce, in triste imprejurari politice, a fost considerata adesea drept civism sau, invers, lipsa de constiinta. Antecedentele urca, iarasi, pana la lumea bizantina, autocratica. Generalul Kekaume-nos indeamna sa nu ai incredere", sa inaintezi in viata cu ochii plecati"11 s. a. adevarate maxime mereu reiterate in asa-numitele oglinzi ale principilor" ori in sumedenia de cugetari ce concureaza vechile Hristoitii. Alexandru Mavrocordat, ajuns mare Dragoman al Portii ne invata si el cum cu ochii plecati, vom avea grija sa actionam dupa imprejurari, nu vom invata mai mult decat este necesar, nu vom spune mai mult decat ce ne poate fi folositor", in vreme ce Nicolae Voevod, in Sfaturile adresate fiului sau, motiveaza in acest chip invatatura: ori coroana pe cap, ori vulturii pe cadavru"12. Sanctiunea etica, prezenta intr-o vasta literatura paremiologica, traverseaza epocile in paralel dar si in contrapunct cu diversificarea si, respectiv, europenizarea structurilor sociale. in cea de-a doua jumatate a veacului al XVIII-lea si in secolul urmator cand - asa cum enuntasem deja - inregistram declinul accelerat al Turcocratiei si, corelativ, ecloziunea statelor nationale parvenitul, diversificat psihologic si social, populeaza literalmente imaginarul literar. Spre deosebire insa de levantin comportamentul duplicitar al parvenitului a fost dublat, cum remarca inca Nicolae Iorga, de energetismul burgheziei in statu nascendi. De extractie sociala de obicei modesta, intreprinzator si fara scrupule parvenitul semnifica o alta etapa in istoria arhetipului" sud-estic. El devine produsul prin excelenta al procesului de rapida si fortata modernizare. Bine individualizat psihologic, localizat etnic, national si social, parvenitul depaseste, geografic vorbind, agregatul balcanic, el face parte dintr-un cadru mai larg -omul sud-est european13. Desigur, nu-1 epuizeaza pe homo duplex, doar il exemplifica prin frecventa si culoare locala (nationala). Alcatuit, in general, din stari contrastante si aflate intr-un echilibru mereu instabil modelul luat in discutie este definitoriu pentru o dubla dimensiune a balcanismului - parodica si de evocare. Forme de manifestare sau, mai exact, derivate tipologice dar si simbolice sau de atitudine il con-steleaza in polarizari semnificative. La meridianul romanesc, de pilda, in polul plus" s-ar plasa nastratinismul (< Nastratin Hogea si posteritatea acestuia), conciliatorismul politic s. a. (cu etalonul in Heliade Radulescu si teoria despre echilibrul intre aniteze"), meridionalismul disciplinat" (maiorescianul si graeculus"-ul I. L. Caragiale sau Paul Zarifopol) etc. La polul minus" am consemna miticismul (< Mitica, in grafia lui Caragiale), lichelismul (< turcescul lichea") si mitocania (< termenul mitocan") - ultimele doua comportamente caustic radiografiate de catre Paul Zarifopol si nu numai14. Portretul robot al lui homo duplex ar insuma, sub raportul atitudinii, urmatoarele componente, cu distributie diferita in reprezentarile literare: scepticism funciar, adaptibilitate cateodata absoluta, hazul de necaz, toleranta, versatilitate, comportament umoral, coabitarea starilor contrastante, impinse uneori la limita, spirit tranzactional, amoralitate. Sa reamintim faptul ca trasaturile enumerate, ce intra in alcatuirea abstractului homo duplex, sunt doar un segment din asa-zisa mentalitate balcanica" si prin care intelegem, in acord cu Paschalis Kitromilides, nu o uniformitate diacronica"15 ci o suma de specificitati legate, subteran sau manifest, prin niste uni versalii. Peste fondul de veche romanitate s-au suprapus straturi succesive si alogene, la agregarea carora un rol decisiv 1-a avut ortodoxismul precum si aluviunile orientale, in speta otomane. Consecinta e, noteaza Alexandru Dutu, filosofia lui ca si cum care s-a perpetuat pana azi si ea este cea care confera balcanicului o mare libertate interioara, imbinata cu o mare capacitate de a pune frana dezamagirii"16. Omul bizantin-omul balcanic-omul sud-est european certifica, din unghi geo-istoric si la nivelul unei tipologii abstracte conceptul de de unitate in diversitate in Europa de Sud-Est. Vorbim de unitate" pe liniamentul schitatului homo duplex, regasibil in comportamentul grecului, romanului, albanezului, sarbocroatului sau al bulgarului. O asemenea structura bipolara nu putea fi, nu avea cum sa fie determinata doar istoric (in sensul de = conjunctural), cu toate ca cele doua unificari bizantina si apoi otomana -au marcat mentalul sud-esticului. Exista, dupa opinia noastra, cel putin patru situatii de destin sau, poate mai corect, patru repere - si ele cu alcatuire duala! - si care au supervizat" si, respectiv, au intretinut starile contrastante din fiinta omului de aici si, corelativ, amintitul echilibru instabil din aceasta parte a continentului. Fiecare dintre acestea traverseaza veacurile si isi pastreaza caracterul problematic, desigur, cu distribuirile diferite de accent. Confruntarea oriental-occidentala ar fi prima constanta, verificabila in spectacolul strazii, in habitat, gastronomie, imbracaminte, obiceiuri etc. si ar fi o eroare, pentru acest spatiu cel putin, s-o reducem la raportul mult vehiculat, dintre traditie si modernitate, in cursul cercetarilor noastre am amintit, in cateva randuri, de portretul de la Rouen al printului Dimitrie Cantemir in descrierea lui Iorga sau in

evocarea lui Costachi Conachi, facuta de Saint-Marc Girardin la mijlocul veacului romantic17. Adaugam imaginea lui Aii Pasa de Ioannina, cunoscut prin eforturile sale de a-si crea, in epoca pasalacului pe care 1a condus (1788-1822), relatii diplomatice cu Europa de Vest. Imaginea sa, de hibrid rasariteano-apusean sa intiparit in memoria lui Byron: este foarte gras si nu foarte inalt, dar cu o fata frumoasa; cu ochi de un albastru deschis si o barba alba; purtarea lui este blanda, si in acelasi timp are in ea acea demnitate pe care am gasit-o in general la turci. El arata cu totul altfel decat este caracterul lui in realitate, pentru ca este un tiran fara constiinta, care s-a facut vinovat de cruzimi teribile; in acelasi timp este un general atat de viteaz, incat a fost numit un Bonaparte mahomedan"18, o infatisare compozita asemanatoare etaleaza, pana in modernitatea secolului al XX-lea, suk-urile si bazarurile din Sarajevo (Bas Carsia), Atena (Monastiraki) sau Bucuresti (Lipscani). Aceasta situatie a condus, mai ales in Turcocratie - care nu era sectionata in formatiuni politice bine delimitate la o spectaculoasa permeabilizare a frontierelor culturale si, in fado, de mentalitate. Polis-vH elen si apoi bizantin devenise hibridul komopolis (satcetate"), ca si consecinta a fluctuatiei de populatie, ceea ce grabeste osificarea sud-estului in pozitia de dubla periferialitate in raport cu vestul european dar si cu Istanbulul. Oricum, componenta orientaloccidentala, agresiva ori pe deplin asimilata este usor de reconstituit atat in durata medie cat si in cea lunga, mai mult, ea are inca o valoare de indice intr-o analiza de factura spectroscopica. Urmatoarea determinanta de fundal este lizibila in grila crestina (ortodoxa) si anume in competitia dintre religios si laic. Daca bizantinul Choniates tratase relatia dintre Suflet si Trup in doua pledoarii succesive, in finalul Personificarilor (sec. XII) nu se va mai face o distinctie radicala ca si, mai tarziu, Dimitrie Cantemir in Divanul (1698). Disputa dintre Suflet si Trup sau dintre intelept si Lume cunoaste grade diferite : de la concilierea, in spiritul rationalismului ortodox, si pana la problematizari cu accent cazuistic evantaiul prelucrarilor de catre imaginar se dovedeste foarte larg. Astfel, reflexe din acest dualism (id est = o alta expresie a echilibrului instabil") sunt usor detectabile in literaturile sud-estice. Am analizat de plida modul cum, la eroii lui Panait Istrati apetenta pentru valorile terestre este contrabalansata, in paroxismul trairii, cu revolta - de-a dreptul ascetica! -impotriva carnii. La fel, personajele lui Gala Galaction sunt profund antinomice: temperamente aprinse, aspru cenzurate de normele eticii crestine, ele nu-si gasesc decat rareori linistea interioara. Postularile de tipul la mijloc de Rau si Bun" (Ion Barbu) sau nici in rai si nici in iad" (George Magheru) sunt grevate de aceasta relatie in care vocabula intre dobandeste conotatii diferite in raport cu cele geopolitice. Nu e de mirare ca, in aceasta ordine, psihologia sud-esticului e desenata oarecum manicheic, precum in poemele lui George Magheru: O mana faureste in intelepciune, /Iar pentru cealalta tot e desertaciune. /Pentru o mana frumusetea-i ordine, /in cealalta e haos si dezordine; /O mana e de marmora de Paros/ Iar cealalta de lut si haos" s. a. AJudecarea lui Balkaneus). Tot de aici, proiectiile moralizatoare si ingrosarile caricaturale ce specifica - precum la Mateiu Caragiale -echilibrul fragil dintre sanctiunea etica si compensarea estetica in adevarate lectii de stil literar19. Dialogul, respectiv competitia dintre Suflet si Trup urca in timp pana in arealul bizantin unde, alaturi de amintitul Choniates, e citabil Philippos Monotropos (cu Dioptra, sec. XI) si altii care au instituit un gen literar sui-generis. Dar Bizantul nu clasicizeaza, literar vorbind, numai aceasta disputa, el impune un dualism esential, con stitutiv medievalitatii rasaritene. Aulicul si popularul, sacralul si terestrul, idealul ascetic si implicarea in viata cotidiana precipita in coabitarea hieratismului extern cu dinamica interioara. Ea este decelabila in spatiul plastic (mozaicul, icoana) dar si in genul parenetic, precum in invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie20. Raceala desenului si vioiciunea cromatica, mixajul de sfant si cavaler, literatura teologica aluvionata de pilde" profane, textele juridice (nomocanoane) permanent mis-cate"de istorisiri in gramatica dreptului cutumiar21 sau contrastul dintre baza clasica si acoperisul multiplicat in arhitectura religioasa bizantina - toate acestea diversifica tiparul si-i explica, in fond, vitalitatea milenara. Desigur, aceste polarizari n-au fost preluate tale-quale de catre regimul turco-cratic si, in consecinta, nici de catre imaginar. Dar ele au configurat un orizont de asteptare, prelungit apoi in medievalitatea intarziata si in epoca premoderna. Schematizand si mai mult, am spune ca radicalul istoric (Bizantul dual), puternic insti-tutionalizat - si sunt, aici, de reluat chestiunile privitoare la cezaropapismul rasaritean! gireaza pana tarziu si structura si functionalitatea lui homo duplex. Ultimul determinant, dedus si acesta din infatisarea de palimpes't a sud-estului, este circumscris de mentalitatea rurala - o componenta fundamentala a etniilor din zona. Obstea taraneasca, asa-numitele Romanii orientale" (Nicolae Iorga) ori zadruga slavilor de sud se revendica, in mod egal si ancestral, de la modurile de existenta cosmocentric si antropocentric. imbinarea, altfel spus, a lui natura naturans cu natura naturata, a naturii cu cultura a sublimat, printre altele, in mitul pe care l-am numit semiantropomorf si care leaga, pe aceasta dimensiune cel putin, cele trei straturi culturale din Sud-Est: arhaic, medieval (folcloric) si modern.22 Traind, vorba lui Lucian Blaga, pe un pamant de cumpana" taranul sud-est european particularizeaza o ipostaza umana traditionala, conservatoare si in acelasi timp istorica, adaptabila adica la vremurile " denuntate, la noi, de catre cronicari. Cele patru repere de coloratura morfologica (Orient/ Occident), religioasa (Suflet/ Trup), istorica (Bizantul dual) si ontologica (cosmo- / antropocentrism) alcatuiesc, conjugate si articulate pana la nivelul capilarelor un ancadrament in interiorul caruia s-a nsscut si s-a dezvoltat acest arhetip comportamental in fiecare dintre cele trei varste istorice - bizantina, otomana (balcanica) si moderna (sud-estica). Omul dublu" ca si produs al unei situatii de destin colectiv specifica la nivel tipologic eternizatul parca echilibru instabil. Asa cum fragilitatea constructiei a condus, aici, in revers, la mitizarea legendei despre Mesterul Manole, la fel, provizoratul existentei intr-un spatiu autocratic si adiabatic se reflecta in ceea ce numeam o filosofie a supravietuirii. E de subliniat apoi ca, parte integranta din aceasta structura umana duala, eticul regleaza din interior functionarea", respectiv existenta personajului literar. La aceasta se adauga fundalul asigurat de o impresionanta literatura paremiologica ce il circumscrie, in reiterari succesive, pe ce se cuvine in raport cu ce nu se cuvine s. a. Or, dintr-o atare perspectiva raportul dintre realizarea estetica si sanctiunea morala cunoaste diferente de grad si nu de esenta. Aceeasi atitudine leaga momente estetice si evocari diferite. Moralismul din Ciocoii vechi si noi este expus cu stangacie din varii perspective

(auctonala, naratonala etc), mai mult,parvenitul fiind proiectat, asa cum aratasem in alt context, pe tiparul caracterului, ca un fel de universalie. La fel procedeaza in fond Mateiu Caragiale in Pajerele sale, fructificand rotunjimea de medalie a sonetului, in Boierul, Calugarul, Domnita sau Cronicarul accentul etic intra, prin constrangere si savanta arta, in urzeala portretului, ca in acest final din Trantorul: il leagana maneaua, e vesnic beat de vutca, / Sa-ncalce i-e frica, pe brate-1 duc la butca; / Dar el, ce os de Domn e si vita de-imparat, / / Ades, far-a-si da seama, isi mangaie hangerul, / Si cand in fata mortii odata s-a aflat, / in trantorul becisnic s-a desteptat boierul". Umanitatea sud-estica nu se reduce fara-ndoiala la comportamentul lui homo duplex, chiar daca acesta e recognoscibil in argumentarea sophos-u\ui rasaritean, in jocul diplomatica sau in practica parvenitismului. Statul centralizat oriental a facilitat dar a si impus pattern-urile de realizare umana. Ne intoarcem iarasi la Bizant, a carui arta se indreapta spre chip ca referent si centru de greutate a reprezentarii"; mai mult, individualismul constituie o alta caracteristica fundamentala a omului bizantin"23. Iata de ce sfantul si cavalerul de pilda, creati in evul mediu timpuriu ca un legatum al unei stravechi distinctii dintre sacerdotiu si imperiu24, populeaza literatura hagiografica, prind consistenta in epopeea Dighenis Akritas, ca sa prolifereze in forme mai mult sau mai putin degradate in imaginarul modern din sud-est, incluzand aici si folclorul. Deja in epopeea amintita cavalerul apare in mai putin de patru ipostaze tipologice, anume, akritul" (insarcinat cu paza frontierelor Imperiului), apelatul" (provenit, de obicei, din soldatul musulman, luat prizonier si apoi increstinat), precum si omologii lor islamici - ghazi" si sa'alik"25. Fiecare dintre aceste forme de manifestare se revendica insa de la modelul enuntat. Investigate cu valoare categoriala, elastice prin capacitatea de generalizare si concrete, in acelasi timp, prin puterea de a reprezenta un vector istoric modelele umane inlesnesc studierea comparata a tipologiilor sub raportul paralelismelor, al analogiilor sau a\ similitudinilor26. Acestea din urma devin ele insele modele in masura in care se dovedesc determinante pentru dinamica unei literaturi sau a unui grup de literaturi. Proiectia, de exemplu, a parvenitului pe ecranul caracterului, redevabil veacului al XVIII-lea, caracterizeaza nu numai optica lui Nicolae Filimon dar si inceputurile realismului din Grecia sau din Bulgaria. Asadar, afirmatia de plida ca in Balcanii veacului al XVI-lea (dar si mult dupa aceea - n. ns.) se mai propuneau omului ca stadii de realizare maxima fie situatia de sef spiritual (o treapta inalta in ierarhia ecleziastica), fie aceea de sef militar sau politic"27 e de verificat oricum prin sondarea reflexului artistic, indiferent ca e vorba de cronici de oglinzi ale principilor", mergand pana la produsul folcloric si de autor. Functionale in medievalitatea occidentala dar si in cea rasariteana modelele umane nu le inlocuiesc pe cele vechi sau, mai corect, daca acestea din urma persista isi schimba semnul si ponderea in sistemul de relatii sociale si politice - situatii trans-latate in universul fictional, literar sau plastic. Se restituie, de exemplu, drumul de la carturar" la intelectualul propriu zis, adica spre tipul de om care compune si, mai ales, care citeste carti nonfunctionale, ce nu raspund adica unor necesitati imediate, precum in schemele de gandire traditionala. Or, problematizarea acesteia se amplifica in secolul al XVII-lea, o data cu inceputul procesului de laicizare a gandirii. in cercetarea deja mentionata, Virgil Candea se opreste asupra tipologiei intelectualului sud-estic din veacul umanismului si pe care o fixeaza convingator in trei tipuri de baza, respectiv ulama (om al condeiului"), clerul crestin si dragomanul, la care adauga alti agenti ai innoirii intelectuale", anume peregrinul, convertitul si renegatuPs. Urmatoarele doua secole ii aduc in prim-plan pe filosoful-patriot si pe cetatean, definitorii pentru edificarea a ceea ce s-a numit umanismul civic" (Alexandru Dutu) in perioada de ecloziune romantica. Pe de alta parte, frecventa unor tipologii in raport cu altele este fructificata de istoria si studiul comparat al mentalitatilor in tentativa de a cir cumscrie o epoca sau un ciclu cultural. Renasterea 1-a creat pe curtean, in vreme ce constantele - inteleptul si cavalerul - nu au avut aceeasi infatisare de-a lungul secolelor si nici, in acelasi secol, in diversele societati"29, in plus, structurile socio-politice aflate in descompunere creeaza si ele tipuri reprezentative, insa le si perpetueaza pe cele vechi in degradeuri succesive. Astfel, echivalentul cavalerului din Turcocratia declinanta este, in Imperiul Habsburgic, ofiterul, iar cel al intelectualului in ipostaza de dragoman, istoriograf s. a. sunt functionarul chesaro-craiesc si artistul vienez. in Kakania lui Hasek, Hrabal sau Krleza l-au creat pe omul fara insusiri, a carui paradigma o fixeaza Musil si o confirma, partial, Rebreanu30. intre acesta si rasariteanul om de prisos exista destule trasaturi comune si diferente specifice. Oricum, incepand cu romantismul spectrul modelelor umane s-a largit, s-a diversificat si ar fi desigur utopica dorinta de a-1 fixa intr-o sinopsa. Realismul indeosebi 1-a individualizat, atribuindu-i o stare civila si o psihologie complexa, astfel ca liniile modelului transpar uneori cu dificultate printre randurile palimpsestului. Invers, cu cat o societate este mai asezata, mai clar ierarhi-zata, cu atat mai rapid se limpezesc contu-rele modelului uman cu functie coagulanta. in ce ne priveste, pattern-urile de mai sus intereseaza ca prototipuri regasibile in toate literaturile sud-est europene, in cea romana inclusiv, si carora examenul critic si comparativ le poate oferi o valoare de indice reprezentativ pentru ansamblul culturilor din acest areaL Nu intamplator am analizat Tipul tragic, inteleptul ratacitor, Haiducul si Parvenitul, la care se pot adauga, fireste, si alte modele umane, deduse din asocierea operelor pe grile comune ori numai asemanatoare. Am aratat, in alta ordine, modul cum examenul comparativ confirma raportul, multiplu dimensionat, dintre constanta (eroul de exemplu) si variabilele sale (haiducul, carjaliul, palicarul, armatolul s. a.). Si aici memoria colectiva urmeaza cu strictete traseul fixat de gandirea mitica si, in acest sens, folclorul certifica adevarul ca istoricitatea nu rezista multa vreme la actiunea coroziva a mitului. intr-o conferinta din 1951, ce anticipa de altfel Aspecte ale mitului (1962), Mircea Eliade demonstra, exemplificand cu poemele sarbesti, ca pentru a se fixa in memoria colectiva, evenimentele si personajele unui episod sunt atat de modificate incat, pierzandu-si caracterul individual, regasesc arhetipurile eterne ale mitului"31. Astfel, popularul Marko Kraljevici e croit dupa un tipar exemplar, el aglutinand comportamente si fapte atestate istoric. La fel se intampla cu romanul Pintea Viteazul, cu Stanko bulgarul, cu grecul Mihalis etc. ce populeaza epica populara, ca sa se regaseasca in literaturile moderne din sud-est. Numai ca, aici mai ales, fenomenul de proiectie retrospectiva sau de mitizare in baza legii formulata de Mircea Eliade coexista cu procesul de invers, demitizator in esenta, evident in referintele sociale, nationale si tipologice in linia realismului. Or, tocmai aceasta stare pendulara sau, mai exact, acest ritm pulsatoriu (pe care le-am depistat si in

prelucrarile sud-estice ale baladei despre Mesterul Manole)32 particularizeaza, cum spuneam, raportul dintre constanta si variabilele acesteia - un indice reprezentativ pentru toate literaturile sud-estului. Mai mult, relatia in cauza ilustreaza o componenta importanta a balcanismului literar precum si, principiul, amintit si el, al unitatii in diversitate ce caracterizeaza arealul in cele trei varste ale sale - bizantin, turcocratic si modern. Iata, ca sa mai dam un exemplu, paradigma basileus-ulm e functionala pana tarziu, fie ca e preluata ad litteram de literatura neogreaca, fie ca e trecuta prin filtrele sensibilitatilor nationale. Astfel, Stefan cel Mare e reprezentat cu atributele autokratorului; cand ridica spranceana noroadele tac", ne spune Sadoveanu in prelungirea lui Grigore Ureche. Skanderbeg e vazut si el ca o autoritate absoluta in proza istorica albaneza, in vreme ce nume rasunatoare din trecutul bulgar, sarb sau muntenegrean au infatisari monumentale, in competitie de asta data cu imaginea, recuzata astfel, a basileului. Exemplele pot fi multiplicate tocmai pentru ca lumea sud-est europeana, diversificata etnic, a cunoscut cum e si firesc! -numeroase prefaceri de-a lungul timpului. Relatarile calatorilor, imaginea celuilalt" din insemnarile marginale dar si decantarile operate de literatura moderna ne conduc la schitarea a cel putin patru nivele cu princi palele corelate umane (sub raportul, in esenta, al atitudinilor fundamentale): nivelul mitic (inteleptul) nivelul religios (prelatul) nivelul national (eroul) nivelul socio-istoric (parvenitul) Algoritmul de mai sus e fara-ndoiala elastic intrucat, interferandu-se in universul imaginarului, ipostazele omului sud-est european ofera tabloul complex al unui spatiu (nu numai) cultural, puternic istori-cizat si redevabil, in aceeasi masura, unor cadre cu valoare inca paradigmatica, inteleptul Nastratin Hogea are culoare nationala (ca la echivalentul sau bulgar, Hitar Petar) dar si un anume statut social, ca in prelucrarea lui Anton Pann; de asemenea, taranul se bucura de o puternica focalizare sociala dar el reprezinta si segmentul conservator si definitoriu pentru cutare natiune sud-estica. Totul depinde insa de modul in care epoca si scriitorul distribuie accentele. Studiul comparat al tipologiilor depaseste sfera criticii literare integrandu-se, prin concluziile degajate, domeniului mai generos al criticii culturale. Or, din aceasta perspectiva intelegerea nuantata a comportamentului lui homo duplex, precum si a locului pe care il ocupa, intr-o unitate de timp, o anumita constanta umana cu variabilele tipologice respective ne restituie, cu un plus de acuratete, o forma mentis prin care ne putem redefini la acest specific meridian european.

Comentarii:
Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre. Nume si incercam sa te ajutam.

(obligatoriu): (obligatoriu, nu URL va fi publicat): (optional):

Email

Site

Comentariile tale: (NO HTML)

Adauga Comentariu

Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

10

Noteaza

Copyright 2005 - 2010| Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite pul tragic, inteleptul, parvenitul sau haiducul-analizate de noi din unghi comparativ- alcatuiesc tot atatea variabile

Facultatea de Arte mplinete anul acesta un deceniu de existen n cadrul Universitii Ovidius. Cu acest prilej, Catedra de Arte Plastice i Decorative din cadrul facultii a organizat o serie de activiti artistice i tiinifice de excepie, n cadrul Simpozionului Internaional nvmntCercetare-Creaie. Prima manifestare de anvergur a fost conferina pe tema Levantul - spaiu istoric i stare de spirit, susinut de academicianul Rzvan Theodorescu, la care au participat cadre universitare, studeni i oameni de cultur. Discursul academicianului Rzvan Theodorescu a debutat prin definirea Levantului: Un anumit spaiu care nu e al Europei, un spaiu tricontinental, o lume care ascunde n ea mai multe lumi. Frumuseea Levantului este aceea c nu are hotare fixe. n viziunea academicianului, acest spaiu este o permanent seducie a Occidentului, o lume paternalist, caracterizat printr-o lene creatoare, o lume somptuoas, a fantasticului. Rzvan Theodorescu a trasat coordonatele istorice ale spaiului levantin: La un moment dat, Levantul a fost cuprins ntr-un vast imperiu pe care avem prostul obicei de a-l condamna - Turcia. Poate i voi oca pe unii, dar turcii au fost marea ans a acestui spaiu. n discursul su, istoricul a fcut referire la Europa, lumea diferenelor i a extremelor mbinate: Exist o Europ a lui Aristotel i una a lui Platon, o Europ a lenei i una laborioas, dou lumi divergente care se ntlnesc astzi ntr-un mod plcut. Levantului i se datoreaz multiculturalismul i multietnicitatea, ceea ce se regsete din plin n spaiul dobrogean. Cultura e mai interesant n zonele mozaicate precum Dobrogea i Banatul. La ntrebarea Ce a creat Levantul?, rspunsul academicianului a fost: A creat multiculturalitate i multi-etnism. Acolo unde oamenii sunt mai amestecai, mai mozaicai, cum se ntmpl n Dobrogea, cultura e mai interesant. Levantul este loc de genez a marilor imperii i al celor trei religii monoteiste: mozaismul, cretinismul i islamismul, despre care academicianul a spus c nu se puteau nate dect ntr-un spaiu de imperii i a dat exemplul Ierusalimului ca loc de ntlnire a celor trei religii. Constana a fost un ora important al

Levantului, a spus omul de cultur Rzvan Theodorescu, care a precizat c trebuie s ne bucurm c cei mai muli dintrenoi suntem levantini. Levantul este o parte din noi i trebuie s fim mndri de aceast parte de civilizaie. E o lume a noastr, n care trebuie s rmnem, a conchis academicianul

Autor: Amin Maalouf

Editura Polirom ISBN 973-46-0334-5 Numar pagini 240 Format 20x13 An aparitie 2006 Asemenea creatorului sau, Ossyan Ketabdar, eroul romanului Scarile Levantului, este un erudit, un spirit iscoditor si ironic si, mai presus de orice, un excelent povestitor. Relatarea lui, populata de personaje cu identitati multiple, fragmentate, problematice, ne introduce intr-un univers plin de culoare si farmec, dar al carui echilibru fragil este doar o iluzie care ameninta sa se sfarime sub apasarea istoriei. Spatiu de granita (titlul cartii face trimitere la sirul de porturi comerciale prin care negustorii si calatorii europeni dornici de aventura patrundeau in Orient), Levantul lui Maalouf este o punte intre lumi, scena pitoreasca a unei

tulburatoare si dureroase povesti de dragoste.

List a perioadelor arheologice n Orientul Apropiat (Levant)

De la Wikipedia, enciclopedia liber Salt la: Navigare, cutare

Lista urmtoare prezint cronologia din Levant pornind de la sistemul celor trei epoci i folosind o mprire mai fin. Datarea folosete terminologia provenit din datarea absoluta, de exemplu "BP" = "Before Present"). Pentru epocile istorice perioadele sunt definite dup culturile sau manifestrile culturale n a cror sfer de influen se afl Levantul. Epoca pietrei Paleolitic (2,000,000 BP - 3300 (2,000,000 BP - 8300 Paleolitic inferior 2,000,000 BP 300,000 BP

Paleolitic mijlociu BCE)

300,000 BP - 30,000 BP 30,000 BP - 12,000 BP 12,000 BP - 8300 BCE 8300 BCE - 5500 BCE 5500 BCE - 4500 BCE 4500 BCE - 4000 BCE

Paleolitic superior Epipaleolitic

BCE)

Neolitic (8300 BCE - 4500 BCE)

Neolitic aceramic Neolitic ceramic Calcolitic timpuriu

Calcolitic (4500 BCE - 3300 BCE)

Calcolitic trziu (Ghassulian) Bronz timpuriu I Bronz timpuriu II Bronz timpuriu III Bronz timpuriu IV Bronz mijlociu I

4000 BCE - 3300 BCE

Epoca bronzului (3300 BCE - 1200 BCE) Epoca timpurie a bronzului (3300 BCE - 2000 BCE)

3300 BCE - 3000 BCE 3000 BCE - 2700 BCE 2700 BCE - 2200 BCE 2200 BCE - 2000 BCE 2000 BCE - 1750 BCE 1750 BCE - 1650 BCE 1650 BCE - 1550 BCE 1550 BCE - 1400 BCE 1400 BCE - 1300 BCE

Epoca mijlocie a bronzului (2000 BCE - 1550 BCE)

Bronz mijlociu II Bronz mijlociu III

Epoca trzie a bronzului (1550 BCE - 1200 BCE)

Bronz trziu I Bronz trziu II A

Bronz trziu II B Epoca fierului I A Epoca fierului I B Epoca fierului II A Epoca fierului II (1000 BCE - 586 BCE) Epoca fierului II B Epoca fierului II C Epocile istorice (586 BCE - prezent) epocile Babilonian i Persan

1300 BCE - 1200 BCE 1200 BCE - 1150 BCE 1150 BCE - 1000 BCE 1000 BCE - 900 BCE 900 BCE - 700 BCE 700 BCE - 586 BCE 586 BCE - 332 BCE

Epoca fierului I (1200 BCE - 1000 BCE) Epoca fierului (1200 BCE - 586 BCE)

Epoca elenistic timpurie 332 BCE - 167 BCE Epoca elenistic (332 BCE - 37 BCE) Epoca elenistic trzie 167 BCE - 37 BCE

Epoca roman timpurie 37 BCE - 132 CE Epoca roman (37 BCE - 324 CE) Epoca roman trzie Epoca bizantin 132 CE - 324 324 - 638

Perioada arab timpurie (Umayyad i Abbasid) 638 - 1099 Cruciade i Epoca Ayyubid Perioada arab trzie (Fatimid i Mamluk) Epoca otoman Epoca modern 1099 - 1291

1291 - 1516 1516 - 1917 1917 - prezent

Theodorescu a debutat prin definirea Levantului: Un anumit spaiu care nu e al Europei, un spaiu tricontinental, o lume care ascunde n ea mai multe lumi. Frumuseea Levantului este aceea c nu are hotare fixe. n viziunea academicianului, acest

spaiu este o permanent seducie a Occidentului, o lume paternalist, caracterizat printr-o lene creatoare, o lume somptuoas, a fantasticului. Rzvan Theodorescu a trasat coordonatele istorice ale spaiului levantin: La un moment dat, Levantul a fost cuprins ntr-un vast imperiu pe care avem prostul obicei de a-l condamna - Turcia. Poate i voi oca pe unii, dar turcii au fost marea ans a acestui spaiu. n discursul su, istoricul a fcut referire la Europa, lumea diferenelor i a extremelor mbinate: Exist o Europ a lui Aristotel i una a lui Platon, o Europ a lenei i una laborioas, dou lumi divergente care se ntlnesc astzi ntr-un mod plcut. Levantului i se datoreaz multiculturalismul i multietnicitatea, ceea ce se regsete din plin n spaiul dobrogean. Cultura e mai interesant n zonele mozaicate precum Dobrogea i Banatul. La ntrebarea Ce a creat Levantul?, rspunsul academicianului a fost: A creat multiculturalitate i multi-etnism. Acolo unde oamenii sunt mai amestecai, mai mozaicai, cum se ntmpl n Dobrogea, cultura e mai interesant. Levantul este loc de genez a marilor imperii i al celor trei religii monoteiste: mozaismul, cretinismul i islamismul, despre care academicianul a spus c nu se puteau nate dect ntr-un spaiu de imperii i a dat exemplul Ierusalimului ca loc de ntlnire a celor trei religii. Constana a fost un ora important al Levantului, a spus omul de cultur Rzvan Theodorescu, care a precizat c trebuie s ne bucurm c cei mai muli dintre noi suntem levantini. Levantul este o parte din noi i trebuie s fim mndri de aceast parte de civilizaie. E o lume a noastr, n care trebuie s rmnem, a conchis academicianul. Levant sau n limba arab ,Ash-Shm este o regiune geografic nedefinit precis care se refer la o mare parte a Orientului Mijlociu la sud de Munii Taurus, mrginit de Marea Mediteran la vest i de Deertul Arabiei i Mesopotamia superioar la est. Levantul nu include Munii Caucaz, Peninsula Arabic, sau Anatolia dei uneori Cilicia este i ea inclus. Peninsula Sinai poate fi inclus, dar poate de asemenea fi considerat ca o regiune de grani ntre Levant i Egiptul de nord. n mai multe rnduri, popoarele levantine i cultura levantin au dominat regiunea dintre Sinai i rul Nil, ns aceast regiune este de obicei delimitat de Levantul geografic.

[modificare] Etimologie
Cuvntul Levant provine din italian, unde levante nseamn "care se ridic" precum i "(soare-)rsare", cu alte cuvinte zonele din orient, rsrit sau est. (Opusul, sau antonimul lui levante este n italian ponente, "soarele-apune", apusul sau vestul.)

Levant sau n limba arab ,Ash-Shm este o regiune geografic nedefinit precis care se refer la o mare parte a Orientului Mijlociu la sud de Munii Taurus, mrginit de Marea Mediteran la vest i de Deertul Arabiei i Mesopotamia superioar la est. Levantul nu include Munii Caucaz, Peninsula Arabic, sau Anatolia dei uneori Cilicia este i ea inclus. Peninsula Sinai poate fi inclus, dar poate de asemenea fi considerat ca o regiune de grani ntre Levant i Egiptul de nord. n mai multe rnduri, popoarele levantine i cultura levantin au dominat regiunea dintre Sinai i rul Nil, ns aceast regiune este de obicei delimitat de Levantul geografic.

[modificare] Etimologie
Cuvntul Levant provine din italian, unde levante nseamn "care se ridic" precum i "(soare-)rsare", cu alte cuvinte zonele din orient, rsrit sau est. (Opusul, sau antonimul lui levante este n italian ponente, "soarele-apune", apusul sau vestul.)

Lucrare de licenta despre Problematica intertextualitatii in Levantul lui Mircea Cartarescu Lucrarea de fata isi propune sa abordeze dintr-o noua perspectiva, cea intertextuala, un text literar postmodern extrem de apreciat inca de la aparitia sa in librarii, dar, de asemenea, mult prea putin abordat de catre critica literara, cel putin din aceasta perspectiva. Este vorba de Levantul lui Mircea Cartarescu, cea de-a doua epopee terminata din literatura romana, alaturi de Tiganiada lui I. Budai Deleanu. Totodata, miza acestei lucrari va fi o abordare de ordin analitic si teoretic a unor concepte vehiculate de noua teorie a literaturii, asa cum apare ea la sfarsitul secolului al XX-lea, intr-o paradigma intertextuala, cu o aplicare practica asupra textului cartarescian. Totusi, vom avea in vedere o abordare a acestui text pornind dinspre interior (adica de la continutul sau) spre exterior (adica spre intreaga pleiada de concepte operationale care tin de paradigma intertextualitatii). Am ales Levantul ca subiect de analiza al lucrarii mele in primul rand deoarece acesta este un text, dupa cum aminteam, mult prea putin studiat si analizat de catre critica literara desi, inlauntrul sau, el este un text plin de resurse literare extraordinare. Referinte critice la Levantul nu exista prea multe: doar cateva eseuri sau micro-studii risipite prin reviste literare sau prin cele cateva studii de istoria literaturii romane contemporane. Acestea, insa, se opresc, de regula, la subiectul Levantulului cu o enumerare sumara a catorva particularitati textuale (intertextualitatea, problema limbajului). Demersul de fata, avnd n vedere modalitatile de constructie a discursului narativ n postmodernism, reconsidera raportul dintre sensurile preexistente ale limbajului si limbajul literaturii postmoderne. n analiza acestor fapte de limba, am pornit, initial, n partea nti a lucrarii, intitulata Postmodernismul un concept controversat, de la detalierea conceptelor fundamentale ale culturii postmoderne, de la care se revendica postmodernismul, avnd n vedere faptul ca relatia postmodernitate postmodernism se axeaza pe conceptele fundamentale: ontologia, epistemologia si sfrsitul istoriei, asumate, fara rezerve, de Mircea Cartarescu, autorul Postmodernismului romnesc. Partea a doua a lucrarii, Levantul proiectie si conventie, va fi proiectata ca aplicatie a teoriilor dezvoltate n prima parte. Partea de aplicatie practica a lucrarii o constituie capitolul Deconstructia discursului repetat prin quadripartita ratio si resemantizare vs. preluare intertextuala. Tot n acest capitol vom analiza Figurile care genereaza intertextualitea si vom prezenta Niveluri si tehnici de analiza ale enuntului apartinnd discursului repetat n Levantul. Partea finala a lucrarii propune o deschidere a analizei dincolo de discursul repetat si demonstreaza o posibila Deconstructie ntre tehnica libera a discursului si discursul repetat.

Sub acest titlu generic se regasesc subcapitolele intitulate Marcile metatextuale ntre ironie, polifonie si pragmatica: Cartarescu revizitndu-l pe Caragiale, Faticul, Mimesis intertextual, Anularea granitelor diatopice, diastratice etc. prin contextualizarea arhaismelor, a regionalismelor si a elementelor de limba populara si Postmodernism, discurs repetat si mass-media. Subcapitolul Mimesis intertextual prezinta exercitiile de intertextualitate ale scriitorilor postmodernisti, chiar prin preluarea modelelor canonice ale literaturii. Penultimul subcapitol aduce n discutie o deschidere asupra contextualizarii arhaismelor si neologismelor, a elementelor de argou si jargon, vizibila nu numai la Cartarescu, ci n general, n literatura postmoderna, ca aplicatie a ceea ce teoreticienii numesc revizitarea trecutului, cu ironie si nu cu candoare. Intitulat Postmodernism, Discurs repetat si mass-media, ultimul subcapitol din partea a doua a lucrarii, abordeaza fenomenele care faciliteaza promovarea practicilor literare postmoderniste, de de-constructie a EDR n limbajul jurnalistic. (Ileana Alexandrescu)

rmas cu o ndoial dup ce am scris despre Levantul ce am scris, din ceaa memoriei. S-a nscut un pui de vin, aa c am pus mna pe carte. n mod ct de se poate de cert, e o alegorie, n mod ct de se poate de cert exist semnele unei posibile dizidene. Dar e bine, totui, s fim realiti. Acest lucru s-ar fi putut ntmpla doar dac Ceauescu era un membru cinstit al Academiei, iar poporul romn Cenaclul de luni. Nu s-a putut ntmpla i din alt motiv ct se poate de simplu: volumul a vzut tiparul n anul 1990. Levantul e un pistol de aur ascuns pies cu pies ntr-un mrcini al istoriei, dac ar fi s fim n ton. O fi memoria un animal subiectiv, dar exist lucruri care nu mai pot fi altceva dect ceea ce snt. De ce s pui lumin pe ele vorbind ciudat, suferind de autoamgiri?
Paul CERNAT Cum se ascunde literatura sub fustele murdare ale istoriei De un deceniu si jumatate, ne lamentam ca nu avem inca marele roman despre ceausism sau marele roman al Revolutiei, ca stam prost la capitolul valorificarii fictionale a trecutului totalitar si ca scriitorul roman are o relatie precara cu istoria. N-as vrea sa las a intelege ca as pleda, in cele ce urmeaza, pentru introducerea unor planuri cincinale in materie. Departe de mine o asemenea ineptie. Consider insa ca problema reactivitatii si permeabilitatii romancierilor nostri la dramele istoriei recente merita dezbatuta.

Oricite contraexemple am invoca, romanul nu poate fi conceput in absenta istoriei, fie ea si imaginara. De aceea, nu cred ca o asemenea preocupare ar fi depasita, vetusta, de secol XIX. Dupa cum nu cred in stihia postmodernismului care ar relativiza si ar bulversa cu totul vechile criterii. O intreaga dinamica a aparitiilor editoriale din lumea larga, inclusiv a celor postmoderne, pledeaza contrariul. Cum se explica totusi amintita perceptie? Sa fie vorba doar despre o lamentatie conservatoare, contaminata de obsesia monumentalului? Ma indoiesc. Realitatea postdecembrista confirma, intrucitva, declinul fictiunii istorice, desi semne ale unui posibil reviriment exista. Explicatii? Destule Unii autori au parut interesati mai degraba sa intre in viltoarea istoriei sau sa o comenteze la cald decit sa o exploateze creator la rece. Pe altii, satui de politica si de ideologie sau neinteresati de asa ceva, subiectul nu i-a interesat si nu-i intereseaza. Foarte multi sunt confiscati de prezent. Cu citeva notabile exceptii, vechii corifei ai romanului politic al obsedantelor decenii sau ba nu au mai tinut pasul cu vremurile, iar esopismul lor antedecembrist s-a uzat moral. Pe de alta parte, militantii postmodernismului romanesc s-au grabit aruncind, odata cu apa murdara, si copilul din copaia istorismului, adica epicul si implicarea morala in istorie. Ca asa stau lucrurile o dovedeste faptul ca toti sau aproape toti prozatorii optzecisti importanti au incercat, intr-un fel sau altul, sa recupereze in ultimele lor carti ceea ce inainte au respins. N-ar fi prima oara. Ne aducem, desigur, aminte ca, dupa ce a contestat totalitarismul romanului, cu deosebire al celui total, optzecismul a recuperat genul intr-o formula modulara, caleidoscopica, relativizanta Dimensiunea istorica la Cartarescu: esec exemplar Din pacate, memoria ceausismului cu deosebire a celui din anii 80 nu prea s-a concretizat in romane, ci intr-o puzderie de reconstituiri memorialistice si eseuri publicistice, chiar daca unii romancieri ai tranzitiei (Daniel Banulescu, Dan Stanca, Petre Barbu, Ion Manolescu s.a.) sau prozatori cu experienta, precum Gabriela Adamesteanu si Gheorghe Craciun, au facut sondaje importante in aceasta zona tulbure. Sa fie vorba de o trauma colectiva insuficient exorcizata? De o distantare istorica insuficienta? De un ritm prea accelerat al actualitatii, care nu ne lasa ragaz sa ne limpezim? Greu de spus. in orice caz, cu memoria fictionala a lui decembrie 1989 stam inca si mai rau, daca facem abstractie de justitiarul Recviem pentru nebuni si bestii al lui Augustin Buzura sau, la un nivel mai jos, de scenariile melo ale lui Stelian Turlea. Aici insa gurile rele ar putea spune ca episodul revolutionar in sine a fost o fictiune un reality show singeros, o superproductie diversionista, o inscenare tragica si grotesca. Ei si? Lasa ca nici romanele despre al doilea Razboi Mondial nu se ridica din motive binecunoscute peste nivelul controversatului Delirul. Doar in privinta Primului Razboi stam bine onoare interbelicului Dar ubi sunt Rebreanu, Camil Petrescu, Sadoveanu, Cezar Petrescu si ceilalti? in ultimii ani, noul val din cinematografia romaneasca (Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Catalin Mitulescu s.a.) a dat lovitura peste hotare cu filme desprinse chiar din aceasta realitate istorica. Mai mult: prozatori tineri precum Dan Lungu, Filip Florian si Florin Lazarescu au atras atentia publicului si editorilor occidentali prin capacitatea de a-si valorifica fictional bucatica lor de istorie Sud-Est europeana si prin coincidenta cu un orizont de asteptare favorabil. Iarasi, n-as vrea sa fiu gresit inteles. Nu cred ca legitimarea prin traduceri sau premii, fie ele si obtinute la festivaluri de prestigiu, reprezinta un certificat infailibil de valoare. Ma gindesc de fapt la ceva mult mai lesne cuantificabil: la competitivitatea internationala autentica.

S-ar putea sa fie vorba de o simpla impresie, dar noile filme romanesti par sa mearga mai bine la export decit proza. Lasind la o parte accesibilitatea sporita pe care suportul cinematografic o asigura, ne putem totusi intreba de ce. in ce masura scriitorii nostri sint capabili sa isi asume si sa valorifice competitiv un asemenea filon? Multi au sperat ca volumul trei din Orbitorul lui Mircea Cartarescu a reusit, in fine, sa umple golurile istorice sus-amintite: memoria comunismului autohton si a revolutiei din decembrie. Chiar daca Aripa dreapta nu e decit aparent si in subsidiar un asemenea roman, paginile despre reflectarea istoriei politice recente ocupa aproximativ jumatate din carte. Cu ocazia lansarii, Gabriel Liiceanu vedea in Cartarescu nici mai mult, nici mai putin decit primul roman, probabil, alaturi de Marin Preda care s-a hotarit sa recupereze dimensiunea istoricului in literatura(!), iar Vladimir Tismaneanu scria, intr-un comentariu din Evenimentul zilei, despre un triumf estetic dublat de o analiza istorica definitiva a comunismului autohton. Cu regret trebuie sa spun ca, in pofida gloriei si a succesului mediatic ce inconjoara deja volumul, dimensiunea cu pricina constituie un esec al cartii. Un esec exemplar, din care pot fi trase destule invataminte intr-o discutie pe care am avut-o acum citiva ani, la Tirgul de carte de la Frankfurt, cu un editor german, acesta mi-a spus ca e interesat de autorii din Europa de Est. I-am raspuns imediat ca eu, personal, nu ma consider unul dintre ei. Aveti dreptate, mi-a raspuns editorul, dumneavoastra, ca roman, sinteti din Europa de Sud-Est Minunata precizare. Superba subimpartire a unei subimpartiri. Ramii la locul tau, imi spunea, de fapt, prin aceasta, editorul. Ramii in ghetoul tau. Exprima-ti bucatica ta de istorie (Sud-) Esteuropeana. Scrie despre Securitatea ta, despre Ceausescu al tau, despre Casa ta a Poporului. Despre ciinii tai, copiii tai de pe strazi, tiganii tai. Mindreste-te cu disidenta ta din perioada comunista. Lasa-ne pe noi sa facem avangarda, sa inovam, sa respiram normalitate culturala. Singura ta sansa e sa exprimi mica ta lume exotica la o mica editura care, eventual, te-ar putea, aici, la noi, accepta. Fiindca, in definitiv, cui ii pasa? Pe cine intereseaza? Ai de ales: intareste cliseele noastre dragi sau dispari. (Mircea Cartarescu, Europa are forma creierului meu, Humanitas, Bucuresti, 2003) Comertul deficitar cu istoria Legitime pina la un punct, afirmatiile din acest eseu deja faimos (reluate si in alte articole incluse ulterior in volumul Pururi tinar, infasurat in pixeli) ofera un bun material didactic pentru ceea ce am putea numi complexul periferiei la romani: un complex al nerecunoasterii, al universalitatii refuzate. Dupa un secol de eforturi de a fi in rind cu lumea civilizata, cu Occidentul avansat, dupa ce scriitorii romani s-au straduit din rasputeri sa dea lumii capodopere de sofisticare tehnica dupa mari modele euro-americane (proustieni, joyceeni, kafkieni, faulknerieni, pynchonieni s.a.), a-i trimite, din ratiuni mercantile, inapoi la realitatile istorice locale suna, sa recunoastem, frustrant. Dar nici sud-americanii invocati de Cartarescu, nici Rushdie, nici Kundera, nici nu s-au impus pe harta lumii doar prin excelenta estetica, in absenta unei problematici cu radacini locale. Se prea poate ca una dintre marile noastre probleme, inclusiv pe aceasta linie, sa fie comertul deficitar cu istoria. Care, nu-i asa, ne cheama la fapte Si totusi autorul intraductibilului Levant avea dreptate. Nu in general, ci in ceea ce-l priveste, ca autor de elita si de exceptie. Revolta lui era, in fond, revolta artistului autentic, nedispus la compromisuri conjuncturale, la tradarea propriei vocatii si a propriilor obsesii de dragul unor meschine considerente de piata. Scrii despre ceva pentru ca nu poti altfel, pentru ca despre asta iti doresti sa scrii, nu doar pentru ca se cere si nu poti sa-ti impui altfel I.D.-ul pe piata occidentala. Adevarul e ca, si fara a fi pedalat pe tematici localiste sau est-etice, Cartarescu nu a dus lipsa de traduceri. Au lipsit, e drept, audienta larga si premiile la virf. Dar amintitele sale opinii au fost emise acum citiva ani buni. intre timp, lucrurile s-au mai schimbat, iar scriitorul pare sa fi ajuns la vorba pragmaticului editor german... Oricum, nu succesul fulminant si neasteptat cu De ce iubim femeile, o carte fara pretentii, dar cinstita, emotionanta si umana, a marcat compromisul sau cu cererea pietei (ce sens ar fi avut?), ci Orbitor. Aripa dreapta. Nu vreau sa afirm, cu nici un chip, ca optiunea lui Cartarescu pentru integrarea masiva a unor ingrediente repudiate anterior (Ceausescu, comunismul, Casa Poporului sau revolutia din decembrie 1989) in cel mai ambitios proiect creativ al literaturii romane postdecembriste ar fi avut la baza ambitii meschine. La urma urmei, istoria comunista isi facuse aparitia inca din Aripa stinga, prin biografia din anii 50 a parintilor si a cuplului securisto-activist Stanila, amplificata in volumul doi prin mai putin inspiratele pagini despre copilaria de pionier a lui Mircisor, cu folclorul ei comunist si fantasmele aferente. Dar si prin deschiderile sumbre catre atmosfera ceausismului crepuscular. Era, asadar, de prevazut ca in volumul Apocalipsei si al maturizarii sa asistam la prabusirea lumii comuniste si, de ce nu, la intrarea brutala a Istoriei in biografia halucinanta a lui Mircea. Era de prevazut, apoi, ca un artist care a reusit sa creeze o mitologie (personala) a Bucurestiului si o fabuloasa geografie estetica delimitata de casele vechi din Colentina, moara Dimbovita si blocurile gri din Stefan cel Mare avea sa integreze in arhitectura grandioasa a Orbitorului si simbolistica maligna a Casei Poporului, acest simbol megalomanic al demonismului unui oras devastat Conventionalism facil Adevarul e ca paginile despre anii 50 si cele despre pionierie deranjau, si in precedentele volume, prin conventionalism facil. Numai ca ponderea lor redusa, functionala in economia ansamblului, amortizau disonanta. Nu la fel stau

Pentru Mircea Crtrescu, perioada romantic-adolescentin i genialoid a rmas n urm, lsnd locul erei burghezului matur i pragmatic. Nu-i vorb, acest traseu fusese prefigurat de la nceput, n Cderea Anunat de peste un deceniu, dar amnat din superstiie (paginile Jurnalului stau mrturie, ntre altele), placheta de versuri Nimic vede lumina tiparului abia acum - i poate nu ntmpltor abia acum! mpreun cu prozele soft din Frumoasele strine. Un report nostalgic al anilor 90, desigur Nu toate poemele componente sunt inedite, cum s-au grbit s afirme unii comentatori. Nou dintre ele au aprut, cu mult timp n urm, la finalul antologiei Dublu CD, iar alte cteva au fost publicate n periodice (n Orizont, spre exemplu). Asta nu modific ns cu nimic potenialul de semnificaie i de impact al acestei cri spectrale, postoptzeciste, prinse ntre dou lumi i inute n sertar din cu totul alte motive dect cele politice din totalitarism. Avem de-a face, nainte de orice, cu un volum al despririi de identitatea poetic lunedist din Aer cu diamante i de narcoza epocii ceauiste n care Poezia era, nc, regina balului. Un volum al ieirii din iluzie cu un pocnet, cu un scncet printr-o poezie postapocaliptic i postmaximalist (nu e oare Levantul o vesel apocalips a istoriei poeziei romneti, suprapus prbuirii regimului comunist?). Imagismul vizionar din anii 80 las acum locul unui aparent minimalism biografic i unei retorici pauvre a modestiei, dar cu pstrarea aceluiai absolutism dintotdeauna. Cci nimic nu e, la urma urmei, dect reversul totului... Punctul extrem al acestui minimalism e atins n hiperesenializatul Ce am neles trind, un text blanc alctuit din dou cuvinte la distan: viaa // trece. Virtuozul nu renun totui la vechile trucuri abil manipulate, chiar dac sensibil restrnse. i livrescul i reduce cota, fr s dispar. Un bacovianism ironic ici: Orice ironie / v rmne vou, un eminescianism colo, ceva trimiteri la Kierkegaard, Thomas Mann, Sei onagon Nici la poemele lungi, despletite, sau la scenarizarea de fapte diverse atroce (ntlnirea cu gravida fr brae din Sbato ar fi luat-o ca pe o presimire), dei discursul cat s fie tot mai fracturat, mai dezarticulat. O anumit previzibilitate retoric se instaleaz, de la un punct ncolo, i auctorele arunc peste bord lestul imaginilor, se autocomenteaz ironic, se ia bclios peste picior cnd se vede un nume adunat pe-o carte, citit de frumoasele din autobuze Face, apoi, consideraii amrui despre femei i literatur, rememoreaz isprvile cenacliste de altdat n contrast cu maturitatea terminat, lipsit de vechiul feeling vizionar (n realitate, poetul-fanion al generaiei 80 i muta deja armele, bagajele i ambiiile maximaliste n cartierul prozei, cu rezultate pe msur). Jerbele de intertexte high culture care incendiau poemele lunediste sunt abandonate, frapant, n favoarea celor pop-rock, tandre, melodioase i sentimentale. Nota Bene, mai ales a celor oldies, ca ntr-o discotec personal din vremurile bune. Las s fie e o matriare biografist mucalit pe calapodul textului de la Let it Be. Lennon e prezent solo n 14 august (ascultnd Woman), dar i prin versiuni la Jealous guy (Sunt gelos, lua-m-ar naiba) i altele. Sunt convocai i cei de la Dire Straits, ntrun poem omonim mai depresiv i mai scrnit -, unde numele formaiei apare tradus mot--mot ca strmtori nfricotoare (n loc de la ananghie cu banii), un poem luminat de versul knopflerian din Tunnel of Love: i castelul spaniol din copilrie Apar n scen i nume mai lejere, ca Belinda Carlisle (romantismul pop din A, la luna) sau Eddy Grant, pe lng tot felul de trimiteri la Paul Simon, Pink Floyd, Bob Dylan, Lou Reed, Tom Waits, Queen i ali clasici ai anilor 60-70, pe calapodul nostalgic al lui ubi sunt: s-a dus i Fred Mercury / s-a adugat strbunilor lui. / Paul McCartney face un fel de flcue. / lui Elton John i-a crescut un cercel / Dom`Zimmerman, l-am vzut la Yowa City / n concert / haios / / sunt al naibii de deprimat. / maic-mea Maria mi

crete fata. / mai ascult muzic din joi n pate - / ceva Dire Straits e tot ce mai suport. / dar acum zece ani / ascultam Lennon, Lennon mai presus de orice. / Pe cnd fceam Aer cu diamante / m credeam Lennon, dar acum tiu: / n-am fost Lennon, ci Ringo, / Ringo, trgnd la msea ntr-un bar mpuit / i povestind a milioana oar / cum a fost el un Fab, / dei. Suntem nc n epoca magnetofonului i a mainii de scris, iar scuturarea podoabelor (a diamantelor din Aer cu diamante i Lucy in the Sky with Diamonds) se asociaz unei asumri realiste, mature a existenei. Geniul solitar i neneles de altdat se prezint ca un om banal din mulime, artistul las tot mai mult locul burghezului, iar fostele gagicue inaccesibile apar n ipostaze mai terestre (de exemplu, privatizata Gilda). Un titlu de poem capt valoare de manifest: Fiindc refuz s mai scriu despre ce n-am trit, scriu despre dimineaa asta. Dominant devine instalarea - uneori confortabil, alteori disperat - n cotidianul unui Bucureti cenuiu, de tranziie, unde doar presimirea vag a altor lumi, pierdute sau deprtate, coloreaz melancolic atmosfera. Eroul lor alunec dinspre idila conjugal spre deriva i criza vrstei mature, cu rencrarea vechilor disperri de licean solitar cu viaa futut definitiv. Cteva frumoase poeme de interior au ceva din graia pieselor lui Alexandru Andrie (Iarna). Altele, n schimb, falseaz decepionant cnd, pentru a cenzura impulsul romantic sau estetizant, apas mult prea tare pedala badinajului i a deriziunii mucalite (Poem de ziua victoriei i, mai ales, Stelili, frumoasili, n care kitsch-ul de lume, dei asumat, triumf: Odat iubeam stelili, o, da / i lunicica atrnnd peste Bucur Obor). Piesa final lungul, discursivul, pateticul poem Occidentul este spovedania unui nvins, o peniten n faa Americii postmoderne: iar poezia? M simt ca ultimul mohican / ridicol asemenea dinozaurului denver / poezia cea mai bun e poezia suportabil / / occidentul mi-a deschis ochii i m-a dat cu capul de pragul de sus. / las altora ce a fost viaa mea pn azi. / s cread alii n ce am crezut eu. / s iubeasc alii ce am iubit eu. / eu nu mai pot. / nu mai pot, nu mai pot. Occidentul lui Crtrescu nu e America lui Ginsberg, ci un Zid al Plngerii. ntr-un comentariu de pe coperta a patra a acestui op ntunecat, Crtrescu i apropriaz astfel postumele din timpul vieii publicate pentru beneficiul ctorva prieteni: i deodat mi-am dat seama c n graffiti-urile astea e mai mult adevr (chiar dac mult mai puin literatur) dect n toat poezia mea anterioar, c de fapt aa am vrut s scriu ntotdeauna, c aici m recunosc, c aici respir, c aici sunt n sfrit liber. Ne putem ntreba, maliios, de ce oare acest artist al nostalgiei i maestru al lamentaiei nu a revenit la poezie, dac lucrurile stau astfel? Ar fi fost mai bine dac i-ar fi scris poezia aa nc de la Faruri, vitrine, fotografii? M ndoiesc... Dar avem oare aici un alt M.C., unul, s zicem, capabil s intre n competiie peste timp i pe terenul lor cu poeii doumiiti, sau? Blues-urile din Nimic sunt, la urma urmei, aidoma cu destule piese mellow, direct-confesive din precedentele volume, de la Poeme de amor la Dragostea, i nu (mai) pot fi citite dect n umbra lor, ca un anticlimax i ca un binevenit final n surdin al unei opere poetice de referin. Miznd pe autenticitate, nu pe contrafacerea literaturizant (dei nici aceasta nu lipsete). Crtrescu scrie aici poeme respirabile care nu mai in s copleeasc i s epateze: poeme de criz i supravieuire, poemele de final, n surdin, care-i contempl, nu fr o doz de histrionism, epuizarea. Chiar dac unele texte cuceresc prin masca de arlechin pop (Femeile .a.), iar altele emoioneaz prin vulnerabilitatea deriziunii afiate (Te rog, Sunt att de trist), le prefer pe acelea n care tonul depresiv i elegiac se ncarc de culorile unor lumi visate, dar inaccesibile (Oh, Natalie, Cnd ninge, cnd ninge i ninge) sau n notaiile hipnotice ale unei singurti sordide, mizerabile, fr ieire (ntomnare brusc, 30 august 1989). Nimic putea nsemna pentru autorul Levantului o reinventare ntr-o lume nou. Numai c, n

libertatea de dup 1989, poezia nu i-a mai putut oferi lui Mircea Crtrescu ceea ce el i oferise adic totul. Desprirea a devenit prin urmare inevitabil. Cartea de fa e, ntr-un fel, ceea ce sunt Stanele burgheze pentru Bacovia. // // MIRCEA CRTRESCU Stante burghe ze paul cernea revista 22 plushttp://www.revista22.ro/stan355e-burgheze8339.html
Sonetele din Hinterland pot fi citite i n cheie cultural, ca replici la poei, poezie, filozofi, mitologie i n cheie polemic, ca replici la lumea noastr. Dar ar fi pcat s nu fie citit n cheie pur poetic, adic n voia armoniei lor triste, ca n acest nou (i mereu vechi) Levant: S prsim, prieteni, Levantul, arc moart, Purtat de famelici slujbai, ngitnai. Levantul: regi i dame, optari, nouari, brbai Mereu, orict schimbi cartea, aceeai chint spart. Alexandru Muina a rmas n memoria iubitorilor de poezie mai ales cu antologicul su poem de tineree (i de navet) Budila-Expres, ntre evenimente de via clasice, preocupri comerciale romantice (pe vremuri vnzarea de gladiole, n prezent editarea de cri, cci este directorul Aulei) i griji cotidiene realiste, ca s nu spunem postmoderniste, a gsit ntotdeauna timpul s scrie, la intervale de timp acceptabile, cte un nou volum de poezii. Mrturisesc c am citit cu interes i plcere versurile lui Muina i mi se pare c bilanurile i clasamentele, ca

Enciclopedia zmeilor Intocmita de Mircea CARTARESCU si ilustrata de Tudor BANUS Editura Humanitas, Bucuresti, 2003, 172 p., f.p. Inclasabilele Cartea cea mai frumoasa, cea mai speciala, cea mai fara de pereche aparuta anul trecut in literatura romana e Enciclopedia zmeilor a lui Mircea Cartarescu. N-am nici o ezitare s-o spun: revarsare de fantezie livresca si parodica, incintatoare capodopera ludica, Enciclopedia apartine paradoxalei categorii (caci despre imposibilitatea inserierii e vorba, de fapt!) a scrierilor inclasabile, precum Alice in tara minunilor si Prin oglinda ale lui Lewis Carroll, Cartea pisicilor anecdotice (improvizez o traducere pentru intraductibilul titlu The Book of Practical Cats) a lui T.S. Eliot sau, la noi, Amintirile din copilarie ale lui Ion Creanga si Cartile cu Apolodor ale lui Gellu Naum. Tipologia standard a genurilor si speciilor li se aplica greu sau deloc. Popularitatea lui Lewis Carroll ori a lui Creanga se datoreaza incadrarii la literatura pentru copii, insa e de mult limpede ca asemenea scrieri se citesc si de catre maturi, lor si nu puberilor dezvaluindu-li-se rafinamentul lor voluptuos, provocator la extrem de vertijuri estetice. La urma urmei, ce sint Alice si Amintirile?: un fel de romane, da!, dar si altceva decit simple romane. Dar Cartea pisicilor si cele cu Apolodor?: poezie, cicluri lirice, romane in versuri, dar si mai mult decit simpla poezie; decit adica cele mai complicate formule de poezie doar pentru maturi, as adauga cu un anume tilc, cu care am putea avansa catre o... definitie! Biblia unei lumi de zmei Cu un asemenea titlu, cartea lui Cartarescu isi aroga cum altfel?! un aer de elaboratie savanta: o enciclopedie fiind (insa, cu exceptia autorului, trebuie sa folosim ghilimele atunci

cind o invocam!), ea are o compozitie riguroasa, tratindu-si subiectul sistematic, in sectiuni si capitole care ordoneaza materia. Prefata, semnata cu modestie Autorul (sau poate cu orgoliul secret al majusculei generice, demiurgice?!), adopta si ea stilistica genului: e evocat punctul de pornire al cercetarii, prima intilnire cu zmeul, fiinta careia i-am dedicat apoi intreaga mea cariera si putere de munca (p. 5). Lucrarea apare caracterizata in frazele-tip ale introducerilor la tratatele stiintifice: Rodul acestei cercetari modeste si pline de abnegatie este Enciclopedia zmeilor, lucrare unica in felul ei, in care pentru prima data stravechea specie inteligenta care a facut concurenta, vreme de milenii, omului este prezentata multidisciplinar, in toata grandoarea si sub toate aspectele ei. Realitatea biologica, economica, sociala, culturala, lingvistica si comportamentala a numeroaselor rase ale speciei zmeiesti formeaza obiectul primei parti a lucrarii s.a.m.d. (p. 5-6). Pentru ca in final sa li se aduca multumirile rituale celor care m-au sustinut si m-au incurajat, mi-au dat sfaturi si m-au criticat necrutator in perioada in care am scris aceasta carte, inclusiv unui grup unit si decis de zmei (p. 6), patru la numar, care ar fi revizuit manuscrisul! Peste tot, neascuns apetitul binecunoscut al lui Cartarescu pentru jongleria ironica si parodica, in hora fiind prinse mai multe straturi semnificante, de la cel strict lingvistic la referintele stiintifice, culturale si de orice fel, ca in exemplul enumeratiei din pomelnicul mutumirilor, unde intre altii le sint aduse omagii urmatorilor: bunei mele sotii Alsacia si cumnatei mele Lorena (iata pusa la lucru geografia!), parintelui Calinic de la schitul Prescura (ironie la adresa Bisericii Ortodoxe), doamnei Elena Vrincioaia (basmele romanesti!) sau colectivului de cercetatori stiintifici de la The Special Research Institute of the South-Eastern Tzandarey (citadelele savante Nord-americane si toponimia baraganeana!) (Ibid.) Ce contine efectiv cartea? Prima jumatate, intitulata Universul, e ocupata de Enciclopedia propriu-zisa: universul zmeilor sistematizat in unsprezece capitole Anatomie, Rase si varietati, Geografie, Istorie, Arme, Ocupatii si unelte, Economie, Civilizatie, Limba, Stiinte, Arte si literatura. In schimb Partea a II-a, Povestile, cuprinde zece istorii cu zmei, insa nu preluate din folclorul preexistent, cum pretinde Autorul in Prefata (ar fi vorba despre un vestit ciclu epic din literatura zmeiasca originala, intitulat Zurba Inelara a lui Meer-Tscha, descifrat de noi la capatul unei munci de peste patru ani Ibid., unde coincidenta sonora dintre Meer-Tscha si Mircea nu e citusi de putin intimplatoare!), ci desigur inventate de Cartarescu (pastrind obligatoriu distinctia dintre cei doi). Titlurile merita iarasi citate toate, caci spun ele insele mult despre inventivitatea epico-parodica pe care o ilustreaza: Povestea lui Lobo si a lui Fofo, feciorii zmeului zmeelor, Povestea micutei poete Vasiliska, Povestea spionului Bombas, Povestea lui Astor, puiul zmeului de vagauna, Povestea doftorului Chung, Zurba lui Zurbalan, zmaul din Quatra, Povestea Animicstiutorului, Povestea lui Ding-Ding, programatoarea, Povestea lui Zumm, muma zmeilor si Povestea Maestrului Cornichonn, ciinele de zmeu. Una mai seducatoare decit cealalta, Povestile sint imposibil de ierarhizat (favorita mea ramine totusi! cea cu micuta poeta Vasiliska, zmeoaica innebunita de frumusete care va ajunge sa vada ceea ce noi toti, zmei si oameni, cautam si vom cauta intotdeauna: limpedea, gingasa, transparenta si nesfirsita Lumina p. 108). Analiza detaliata fie si a unei singure pagini din carte, cu tropismele supraaglomerate si cu sumedenia de referinte parodice, s-ar intinde imprevizibil. Sa rezumi ansamblul e vai! de-a dreptul imposibil. Luindu-si jocul in serios, ceea ce presupune dezvoltarea am vazut sistematica a temei pe portativul unui haz enorm, Cartarescu reinventeaza lumea sub chipuri zmeiesti, construind, cu pornire de la substratul folcloric, al basmelor autohtone, o noua mitologie sui generis. Cartea urca treptat catre aceasta semnificatie parabolica maximala, totalizanta, care ajunge sa trezeasca fiori pe cit de mult stirnise amuzamentul: pe canavaua povestilor cu monstruoasele si in acelasi timp simpaticele fiinte supranaturale se deseneaza in fond o parabola a lumii, o noua Geneza. Intr-adevar, jocul e serios, iar miza enorma: nu

numai despre zmei, ci si despre noi, oamenii, despre viata, istoria, gindirea si imaginarul nostru se vorbeste in Enciclopedia lui Cartarescu, ca intr-o noua Biblie; parodica, dar totusi! Biblie Putina sursologie Nu e pentru prima oara ca autorul nostru (nu Autorul) isi etaleaza inclinatia catre sensurile totalizante: cosmogoniile l-au atras dintotdeauna si le-a pastisat in mai multe rinduri in poemele sale, si-a intitulat un volum de versuri chiar asa, Totul, si lucreaza la un soi de enciclopedie a fiintei, a psihicului, a imaginarului in trilogia sa romanesca Orbitor (cu doua volume din trei aparute). Un fel de cosmogonie parodica fusese si Levantul, parabola lumii crescind acolo intrun topos pe jumatate real, cu istorie stiuta, pe jumatate fabulos, proiectie a fanteziei cartaresciene. Incit tratatul consacrat zmeilor, atit de diferit de celelalte scrieri prin aspectul sau de bestiariu medieval, folclorizant si encliclopedist, e legat de fapt de ele prin fire multiple. Sint si alte nu putine puncte de contact cu titlurile anterioare, dincolo de aspectul (cum i-am spus:) totalizant. Teme, motive, imagini din cartile mai vechi revin in Enciclopedie... Incepind cu debutul Prefetei, unde infatisarea primului zmeu vazut vreodata de Autor aminteste puternic spectacolul zoomorf din nuvela REM (in volumul Visul/Nostalgia), ca si, macar prin stilistica descriptiva, fluturii si alte creaturi din de pilda Travesti sau alte proiectii onirice din prozele mai vechi ori mai recente: Cind, acum mai bine de doua decenii, pe cind eram un tinar jurnalist amator, am asistat la momentul emotionant al expunerii, in centrul marii sali frigorifice, special amenajate, de la The Pennsylvanian Institute for Unreliable Studies (PIUS), a unui enorm bloc de gheata in care se stravedea o silueta monstruoasa, am stiut ca drumul vietii mele este decis. M-am apropiat atunci cu sfiala si imensa curiozitate de cristalul din care emana frig si ceata. Fiinta inclestata-n interior nu semana cu nimic din ce poti vedea pe pamint, desi zimbetul cam nating ii dadea un straniu aer uman. Dar cele zece coarne care-i tisneau din teasta masiva, penajul care-i iesea din operculele din dosul urechilor si mai ales sirul formidabil de solzi care-i tiveau coloana vertebrala, din crestet pina la coada vag reptilina, ii dadeau aspectul fantastic al unei creaturi dantesti. Creatura era implatosata si avea la briu un formidabil iatagan de otel, pe lama caruia se insirau un fel de rune. In pumnul cu patru degete dotate cu gheare inca mai stringea un buzdugan ce trebuie sa fi cintarit citeva tone (p. 5). Si: rimata in sonuri pasoptiste, istoria din Zurba lui Zurbalan sta in prelungirea directa a Levantului; in alte povesti revin jocurile de copii de felul celor din Mendebilul, REM sau Travesti; etc. etc. etc. Dincolo de referintele la alte carti ale lui Cartarescu, s-ar mai putea aminti: prefata jucat-ingenua a Autorului Bibliografiei generale a lui Mircea Horia Simionescu, probabil scrierea autohtona cu care Enciclopedia zmeilor se inrudeste cel mai indeaproape, chiar daca... de departe!; apoi, comentariul critic parodic de la finalul Femeii in rosu, romanul trio-ului Mircea NedelciuAdriana Babeti-Mircea Mihaies, la care ar putea trimite extrasele similare delicioase! de pe coperta a IV-a a opului de acum, preluate din Ziarul de decembrie, Die Unterwelt Dimanche, Quatra Telegraph, Omenirea Mare si Curierul de ambe specii!; s. iarasi a.m.d. In genere, aspectul livresc si parodic dezlantuit al cartii tinde sa nu lase nevizitat nimic din istoria literaturii, locale ori universale. Autorul Totului nu se putea dezminti tocmai cind s-a apucat sa compuna o enciclopedie, un tratat nu-i asa? exhaustiv! Carte-obiect &hermeneutica

Editie de lux, in format mare, cu coperti cartonate si pe hirtie cretata, presarata cu desenele extraordinare ale lui Tudor Banus (care a prins spiritul cartii si a fantazat la rindul sau, detaliind acolo unde textul n-o mai facea si plasmuind acolo unde a simtit nevoia s-o faca, rezultatul fiind o pseudo-mitologie parodica pornita de asta data de la variantele desenate ale bestiariilor medievale), machetata spectaculos si meticulos de acelasi admirabil grafician, Enciclopedia zmeilor e si o splendida carte-obiect, asa cum textul lui Mircea Cartarescu merita*. Restul va fi hermeneutica: fiindca minunatul roman fantezist (inclasabil, dar pina la urma roman!) va face sa curga in timp multa cerneala interpretativa, asemeni celor mai sofisticate si misterioase (capod)opere ale literaturii ______ * Din pacate, pretul elegantei Enciclopediei a fost pretul ei de cost, prohibitiv pentru multi (undeva intre 500.000 si 1.000.000 de lei), incit cartea n-a putut fi cumparata nici de catre publicul cultural mediu, nici de catre literati, ceea ce explica slabele ei ecouri critice in cele peste zece luni de la aparitie (a fost lansata la ultima editie a Tirgului bucurestean Gaudeamus, in noiembrie 2002). Situatia se cere remediata urgent, si anume printr-o editie mai populara!

Sintagma generica homo balcanicus trimite, in majoritatea cazurilor, la o tara descriptiva si categoriala. Este ca si cum categoria aceasta, redevabila prin contanimare partiala omului bizantin, se intinde ca un elastic peste realitati si ideologii variate iar finalitatea acestui proces este, in chip paradoxal, una de autonegare. De la o particularizare geo-politica, proiectata pe o situatie de destin si cu circumscriere precumpanitor etica homo balcanicus se incarca si cu o seama de atribute straine de el, ca sa se intoarca, iarasi, ca un bumerang, crucificand astfel arealul de origine. Conotatiile in buna masura negative fac parte, de altfel, dintr-o stereotipizare a termenului de balcanism ce, creata si importata din Occident a fost complet asimilata"1 de mentalitatea vestica si, prin ricoseu, de aceea sud-est europeana. Dincolo insa de poncife cu accente incriminatorii exista cu siguranta un arhetip comportamental, cu numeroase concretizari de ordin tipologic si simbolic. Astfel, tipul tragic, inteleptul, parvenitul sau haiducul-analizate de noi din unghi comparativ- alcatuiesc tot atatea variabile, forme de manifestare reflectate cu acuratete in imaginarul literar-artistic din sud-est. Altele, precum levantinul, clericul, militarul, convertitul, intelectualul s. a. amplifica, vom vedea, evantaiul antropos-ului, deductibil din explorarea istorica si prelucrarea functionala. Omul balcanic trimite de fapt la o lume diversificata etnic si cu o structura de panop-ticum, in functie de starea modelului bizantin si apoi a Turcocratiei in accelerata pierdere de viteza in veacul al XlX-lea. Exista, cu alte cuvinte, cateva coagulari determinate structural si functional pe palierul duratei lungi, dupa cum o anumita perioada istorica adauga, subliniaza sau reduce spectrul obtinut astfel prin decantari succesive.

Un prin termen de referinta ramane omul bizantin in alcatuirea sa cvadrupla, descrisa magistral de catre Nicolae Iorga. Convergenta mostenirii intelectuale hellenice si a legislatiei romane (sub forma conceptiei greco-romane despre statul civilizat) in spiritul autocratic de extractie orientala prin intermediul crestinismului in cheie ortodoxa specifica formula Imperiului Roman de Rasarit dar si corelatul sau, adica omul bizantin, in fiinta caruia se regasesc, desigur alchimizate, cele patru straturi. E vorba de ideea romana, respectiv constiinta dreptului roman, institutiile militare s. a., credinta ortodoxa, in perimetrul careia gloria Domnului" se suprapunea peste gloria imparatului", orientalismul din mentalitatea adesea tranzactionala si din fastul ceremonial, in sfarsit, elenismul ce universalizeaza limba greaca si impune ideea de ordine (taxis) ca element fundamental al conceptiei bizantine despre lume. Componentele vor fi diferit accentuate in geografia umana a Imperiului, elenismul de pilda n-a exercitat aceeasi influenta in toate epocile din mileniul bizantin, dupa cum modelele romane au supravietuit in anumite segmente din corpul social si au disparut din altele3. Spectroscopia lui Nicolae Iorga ramane exemplara si pentru ca ilustreaza ceea ce, tot el a numit, forma de universalitate", deschisa prin excelenta, a Bizantului. Bizantinologia moderna simplifica intr-un fel desenul, sustinand ca omul bizantin- ca locuitor avant la date al casei comune a Europei- e o sinteza rasariteano-apuseana ilustrand in chip fascinant un model de umanitate in aproximarea caruia intra surse dintre cele mai diverse, dinauntru si dinafara ortodoxiei"4. Oricum, Bizantul care a fost, dupa momentul Alexandru Mace-don si apoi dupa Roma, cea de-a treia forta unificatoare a lumii sudest europene a precipitat, prin transformari succesive, in fiinta omului balcanic, determinata in buna masura de urmatoarea forta unificatoare- Imperiul Otoman. Mostenind, mai exact, structura cvadrupla a modelului con-stantinopolitan omul balcanic si, prin extrapolare, sud-est european participa prin toata structura sa etnica, mentala si sufleteasca la mai multe nationalitati"5. Profilul acestuia va primi insa conture apasate - si, e locul s-o spunem, distorsionat receptate de catre mentalitatea occidentala - o data cu slabirea conceptiilor teocen-trice si, in consecinta, cu inceputul procesului de laicizare a gandirii. in gandirea bizantina istoria umanitatii" de dupa venirea lui Hristos e una singura: ea e domnia Harului (charis), opusa domniei Legii (nomos) si ilustrata de oameni care impartasesc

credinta in Dumnezeu si care, dupa tronurile ingerilor, alcatuiesc imparatia lui Dumnezeu"6. Iata de ce normele de comportare din Apophtegmata patrum sau din Hristoitia lui Nicodim Arghioritul erau strict reglementate dupa Scripturi si Sfintii Parinti. Numeroasele hristoitii cu circulatie apocrifa pana in epoca lui Anton Pann incorporau un ansamblu de reguli de convietuire crestina in esenta. incepand insa cu Turcocratia din veacurile XVII si XVIII, deci culminand cu fanariotismul, iesirea de sub autoritatea cenzurii divine a condus la coabitarea sentimentelor de cuvenit si necuvenit. Astfel, "respectarea exterioara a conventiilor devine o problema detasata de convingerile interioare si sub conditia mentinerii aparentelor totul incepe a fi ingaduit"7. Mai mult, in conditiile opresiunii turcesti, devenita seculara, produsul uman al acestei mutatii isi construieste o adevarata filosofie a supravietuirii. De aici, aparitia intr-o diversitate tipologica - a asa-numitului homo duplex, cel mai adesea cu o alcatuire de hibrid si comportament duplicitar. El reitereaza, pana la degradeu si caricatura tragica, exercitiul diplomatic bizantin, constitutiv de altfel unui Imperiu cu frontierele mereu amenintate. Spatiul dominat de Semiluna, devenit adiabatic, amplifica aceasta structura umana alogena, care a facut sa curga atata cerneala critica, extrapolata la intreaga categorie de om balcanic. Un exemplu definitoriu este, aici, levantinul. 1 Avand o descendenta incerta (greco-turco-, sau arabooccidentala), plurilingv, functionar iscusit si intermediar priceput levantinul isi apropriaza, dramatic adesea, zonele de trecere sau de clivaj religios si cultural. Iata descrierea levantinului, antologic realizata de catre Ivo Andri<5 in Cronica din Travnik. Confesiunea doctorului Cologna e, de fapt, un autoportret: Asta-i soarta omului din Levant, caci el e la poussiere humaine, pulbere umana vanturata intre Orient si Occident, care nu apartine nici unuia nici altuia, dar e calcata in picioare si de unul si de celalalt. Sunt oameni care stiu o sumedenie de limbi, dar nici una nu-i a lor, care se inchina la doua altare, dar in fata niciunuia nu ingenuncheaza cu toata fiinta. Sunt victimele fatalei risipiri a oamenilor despartiti in crestini si pagani; vesnic talmacitori si vesnic mijlocitori care poarta insa in ei o imensa cantitate de echivoc si dubiu; buni cunoscatori ai Orientului si Occidentului, ai obiceiurilor si datinilor; dar dispretuiti si suspectati deopotriva si aici si dincolo. Lor li s-ar potrivi cuvintele pe care le-a scris acum sase veacuri marele Djalal al-Din, Djalal Al-Din Rumi: Caci pe mine insumi nu ma pot cunoaste. Nici crestin nu sunt, nici evreu, nici part, nici musulman. Nici din

Rasarit nu sunt, nici din Asfintit, nici de pe uscat, nici de pe mare... Da, e fasia nesigura intre mare si uscat, osandita la zbucium si vesnica miscare. O a treia lume in care s-a gramadit tot blestemul din pricina despartirii pamantului in doua lumi"8 etc. Rememoram, de asemenea, acest veritabil trenoa" rostit de Hasan in capodopera lui Mesa Selimovic, Dervisul si moartea: Traim la o rascruce dintre lumi, la un hotar intre popoare, in calea tuturor, vesnic vinovati in ochii cuiva. Deasupra noastra se sparg talazurile istoriei. Ne-am saturat de atata silnicii si am prefacut necazul in virtute: am ajuns nobili prin sfidare"9. Exista insa si celalalt versant, de asta data comportamental consecinta a starii lui intre intr 0 descriere acida si, in acelasi timp, simpatetica: Mostenesc trandaveala din Orient, iar gustul de viata usoara din Occident; nu se grabesc niciodata, caci viata se grabeste; nu 1 intereseaza ce le rezerva ziua de maine, caci va veni ce e sortit sa vie, si totul depinde prea putin de ei; sunt alaturi numai la nevoie, de aceea nici nu le plac sa fie des impreuna; nu prea se incred in nimeni, dar cel mai usor e sa pacalesti cu o vorba frumoasa; nu arata ca niste eroi, dar cel mai greu e sa-i sperii cu amenintari; mult timp nu le pasa de nimic, le e totuna ce se intampla in jurul lor, ca apoi dintr-o data sa inceapa sa-i intereseze totul, sa ravaseasca si sa intoarca totul cu susul in jos, pe urma din nou cad in picoteala, neplacandu-le sa-si aminteasca nimic din ceea ce s-a intamplat; se tem de schimbari, caci adesea le-au adus nenorociri, si se satura usor de un om, chiar daca le e binefacator. Ciudata lume, te barfeste dar tine la tine, te saruta pe obraz dar te uraste, isi bate joc de fapte nobile, dar nu le uita generatii de-a randul"10 s. a. Paragrafele de mai sus, reproduse in extenso sunt concludente nu doar pentru imaginea levantinului cat, mai ales, pentru corecta asezare si intelegere a paradigmaticului homo duplex. Exegeza a vorbit de adoptarea nei prudentia ce, in triste imprejurari politice, a fost considerata adesea drept civism sau, invers, lipsa de constiinta. Antecedentele urca, iarasi, pana la lumea bizantina, autocratica. Generalul Kekaume-nos indeamna sa nu ai incredere", sa inaintezi in viata cu ochii plecati"11 s. a. adevarate maxime mereu reiterate in asa-numitele oglinzi ale principilor" ori in sumedenia de cugetari ce concureaza vechile Hristoitii. Alexandru Mavrocordat, ajuns mare Dragoman al Portii ne invata si el cum cu ochii plecati, vom avea grija sa actionam dupa imprejurari, nu vom invata mai mult decat este necesar, nu vom spune mai mult decat ce ne poate fi folositor", in vreme ce Nicolae Voevod, in Sfaturile adresate fiului sau, motiveaza in acest chip invatatura: ori coroana pe cap, ori vulturii pe

cadavru"12. Sanctiunea etica, prezenta intr-o vasta literatura paremiologica, traverseaza epocile in paralel dar si in contrapunct cu diversificarea si, respectiv, europenizarea structurilor sociale. in cea de-a doua jumatate a veacului al XVIIIlea si in secolul urmator cand - asa cum enuntasem deja inregistram declinul accelerat al Turcocratiei si, corelativ, ecloziunea statelor nationale parvenitul, diversificat psihologic si social, populeaza literalmente imaginarul literar. Spre deosebire insa de levantin comportamentul duplicitar al parvenitului a fost dublat, cum remarca inca Nicolae Iorga, de energetismul burgheziei in statu nascendi. De extractie sociala de obicei modesta, intreprinzator si fara scrupule parvenitul semnifica o alta etapa in istoria arhetipului" sud-estic. El devine produsul prin excelenta al procesului de rapida si fortata modernizare. Bine individualizat psihologic, localizat etnic, national si social, parvenitul depaseste, geografic vorbind, agregatul balcanic, el face parte dintr-un cadru mai larg -omul sud-est european13. Desigur, nu-1 epuizeaza pe homo duplex, doar il exemplifica prin frecventa si culoare locala (nationala). Alcatuit, in general, din stari contrastante si aflate intr-un echilibru mereu instabil modelul luat in discutie este definitoriu pentru o dubla dimensiune a balcanismului - parodica si de evocare. Forme de manifestare sau, mai exact, derivate tipologice dar si simbolice sau de atitudine il con-steleaza in polarizari semnificative. La meridianul romanesc, de pilda, in polul plus" sar plasa nastratinismul (< Nastratin Hogea si posteritatea acestuia), conciliatorismul politic s. a. (cu etalonul in Heliade Radulescu si teoria despre echilibrul intre aniteze"), meridionalismul disciplinat" (maiorescianul si graeculus"-ul I. L. Caragiale sau Paul Zarifopol) etc. La polul minus" am consemna miticismul (< Mitica, in grafia lui Caragiale), lichelismul (< turcescul lichea") si mitocania (< termenul mitocan") - ultimele doua comportamente caustic radiografiate de catre Paul Zarifopol si nu numai14. Portretul robot al lui homo duplex ar insuma, sub raportul atitudinii, urmatoarele componente, cu distributie diferita in reprezentarile literare: scepticism funciar, adaptibilitate cateodata absoluta, hazul de necaz, toleranta, versatilitate, comportament umoral, coabitarea starilor contrastante, impinse uneori la limita, spirit tranzactional, amoralitate. Sa reamintim faptul ca trasaturile enumerate, ce intra in alcatuirea abstractului homo duplex, sunt doar un segment din asa-zisa mentalitate balcanica" si prin care intelegem, in acord cu Paschalis Kitromilides, nu o uniformitate diacronica"15 ci o suma de

specificitati legate, subteran sau manifest, prin niste uni versalii. Peste fondul de veche romanitate s-au suprapus straturi succesive si alogene, la agregarea carora un rol decisiv 1-a avut ortodoxismul precum si aluviunile orientale, in speta otomane. Consecinta e, noteaza Alexandru Dutu, filosofia lui ca si cum care s-a perpetuat pana azi si ea este cea care confera balcanicului o mare libertate interioara, imbinata cu o mare capacitate de a pune frana dezamagirii"16. Omul bizantin-omul balcanic-omul sud-est european certifica, din unghi geo-istoric si la nivelul unei tipologii abstracte conceptul de de unitate in diversitate in Europa de Sud-Est. Vorbim de unitate" pe liniamentul schitatului homo duplex, regasibil in comportamentul grecului, romanului, albanezului, sarbocroatului sau al bulgarului. O asemenea structura bipolara nu putea fi, nu avea cum sa fie determinata doar istoric (in sensul de = conjunctural), cu toate ca cele doua unificari bizantina si apoi otomana -au marcat mentalul sudesticului. Exista, dupa opinia noastra, cel putin patru situatii de destin sau, poate mai corect, patru repere - si ele cu alcatuire duala! - si care au supervizat" si, respectiv, au intretinut starile contrastante din fiinta omului de aici si, corelativ, amintitul echilibru instabil din aceasta parte a continentului. Fiecare dintre acestea traverseaza veacurile si isi pastreaza caracterul problematic, desigur, cu distribuirile diferite de accent. 1. Confruntarea oriental-occidentala ar fi prima constanta, verificabila in spectacolul strazii, in habitat, gastronomie, imbracaminte, obiceiuri etc. si ar fi o eroare, pentru acest spatiu cel putin, s-o reducem la raportul mult vehiculat, dintre traditie si modernitate, in cursul cercetarilor noastre am amintit, in cateva randuri, de portretul de la Rouen al printului Dimitrie Cantemir in descrierea lui Iorga sau in evocarea lui Costachi Conachi, facuta de Saint-Marc Girardin la mijlocul veacului romantic17. Adaugam imaginea lui Aii Pasa de Ioannina, cunoscut prin eforturile sale de a-si crea, in epoca pasalacului pe care 1-a condus (1788-1822), relatii diplomatice cu Europa de Vest. Imaginea sa, de hibrid rasariteano-apusean s-a intiparit in memoria lui Byron: este foarte gras si nu foarte inalt, dar cu o fata frumoasa; cu ochi de un albastru deschis si o barba alba; purtarea lui este blanda, si in acelasi timp are in ea acea demnitate pe care am gasit-o in general la turci. El arata cu totul altfel decat este caracterul lui in realitate, pentru ca este un tiran fara constiinta, care s-a facut vinovat de cruzimi teribile; in acelasi timp este un general atat de viteaz, incat a fost numit un Bonaparte mahomedan"18, o infatisare compozita

asemanatoare etaleaza, pana in modernitatea secolului al XX-lea, suk-urile si bazarurile din Sarajevo (Bas Carsia), Atena (Monastiraki) sau Bucuresti (Lipscani). Aceasta situatie a condus, mai ales in Turcocratie - care nu era sectionata in formatiuni politice bine delimitate la o spectaculoasa permeabilizare a frontierelor culturale si, in fado, de mentalitate. Polis-vH elen si apoi bizantin devenise hibridul komopolis (sat-cetate"), ca si consecinta a fluctuatiei de populatie, ceea ce grabeste osificarea sud-estului in pozitia de dubla periferialitate in raport cu vestul european dar si cu Istanbulul. Oricum, componenta oriental-occidentala, agresiva ori pe deplin asimilata este usor de reconstituit atat in durata medie cat si in cea lunga, mai mult, ea are inca o valoare de indice intr-o analiza de factura spectroscopica. 2.Urmatoarea determinanta de fundal este lizibila in grila crestina (ortodoxa) si anume in competitia dintre religios si laic. Daca bizantinul Choniates tratase relatia dintre Suflet si Trup in doua pledoarii succesive, in finalul Personificarilor (sec. XII) nu se va mai face o distinctie radicala ca si, mai tarziu, Dimitrie Cantemir in Divanul (1698). Disputa dintre Suflet si Trup sau dintre intelept si Lume cunoaste grade diferite : de la concilierea, in spiritul rationalismului ortodox, si pana la problematizari cu accent cazuistic evantaiul prelucrarilor de catre imaginar se dovedeste foarte larg. Astfel, reflexe din acest dualism (id est = o alta expresie a echilibrului instabil") sunt usor detectabile in literaturile sud-estice. Am analizat de plida modul cum, la eroii lui Panait Istrati apetenta pentru valorile terestre este contrabalansata, in paroxismul trairii, cu revolta - de-a dreptul ascetica! -impotriva carnii. La fel, personajele lui Gala Galaction sunt profund antinomice: temperamente aprinse, aspru cenzurate de normele eticii crestine, ele nu-si gasesc decat rareori linistea interioara. Postularile de tipul la mijloc de Rau si Bun" (Ion Barbu) sau nici in rai si nici in iad" (George Magheru) sunt grevate de aceasta relatie in care vocabula intre dobandeste conotatii diferite in raport cu cele geopolitice. Nu e de mirare ca, in aceasta ordine, psihologia sud-esticului e desenata oarecum manicheic, precum in poemele lui George Magheru: O mana faureste in intelepciune, /Iar pentru cealalta tot e desertaciune. /Pentru o mana frumusetea-i ordine, /in cealalta e haos si dezordine; /O mana e de marmora de Paros/ Iar cealalta de lut si haos" s. a. AJudecarea lui Balkaneus). Tot de aici, proiectiile moralizatoare si ingrosarile caricaturale ce specifica - precum la Mateiu Caragiale -echilibrul fragil dintre sanctiunea etica si compensarea estetica in

adevarate lectii de stil literar19. Dialogul, respectiv competitia dintre Suflet si Trup urca in timp pana in arealul bizantin unde, alaturi de amintitul Choniates, e citabil Philippos Monotropos (cu Dioptra, sec. XI) si altii care au instituit un gen literar sui-generis. Dar Bizantul nu clasicizeaza, literar vorbind, numai aceasta disputa, el impune un dualism esential, con stitutiv medievalitatii rasaritene. Aulicul si popularul, sacralul si terestrul, idealul ascetic si implicarea in viata cotidiana precipita in coabitarea hieratismului extern cu dinamica interioara. Ea este decelabila in spatiul plastic (mozaicul, icoana) dar si in genul parenetic, precum in invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie20. Raceala desenului si vioiciunea cromatica, mixajul de sfant si cavaler, literatura teologica aluvionata de pilde" profane, textele juridice (nomocanoane) permanent mis-cate"de istorisiri in gramatica dreptului cutumiar21 sau contrastul dintre baza clasica si acoperisul multiplicat in arhitectura religioasa bizantina - toate acestea diversifica tiparul si-i explica, in fond, vitalitatea milenara. Desigur, aceste polarizari n-au fost preluate tale-quale de catre regimul turco-cratic si, in consecinta, nici de catre imaginar. Dar ele au configurat un orizont de asteptare, prelungit apoi in medievalitatea intarziata si in epoca premoderna. Schematizand si mai mult, am spune ca radicalul istoric (Bizantul dual), puternic institutionalizat - si sunt, aici, de reluat chestiunile privitoare la cezaropapismul rasaritean! gireaza pana tarziu si structura si functionalitatea lui homo duplex. 3 Ultimul determinant, dedus si acesta din infatisarea de palimpes't a sud-estului, este circumscris de mentalitatea rurala o componenta fundamentala a etniilor din zona. Obstea taraneasca, asa-numitele Romanii orientale" (Nicolae Iorga) ori zadruga slavilor de sud se revendica, in mod egal si ancestral, de la modurile de existenta cosmocentric si antropocentric. imbinarea, altfel spus, a lui natura naturans cu natura naturata, a naturii cu cultura a sublimat, printre altele, in mitul pe care l-am numit semiantropomorf si care leaga, pe aceasta dimensiune cel putin, cele trei straturi culturale din Sud-Est: arhaic, medieval (folcloric) si modern.22 Traind, vorba lui Lucian Blaga, pe un pamant de cumpana" taranul sud-est european particularizeaza o ipostaza umana traditionala, conservatoare si in acelasi timp istorica, adaptabila adica la vremurile " denuntate, la noi, de catre cronicari.

Cele patru repere de coloratura morfologica (Orient/ Occident), religioasa (Suflet/ Trup), istorica (Bizantul dual) si ontologica (cosmo- / antropocentrism) alcatuiesc, conjugate si articulate pana la nivelul capilarelor un ancadrament in interiorul caruia s-a nsscut si s-a dezvoltat acest arhetip comportamental in fiecare dintre cele trei varste istorice bizantina, otomana (balcanica) si moderna (sud-estica). Omul dublu" ca si produs al unei situatii de destin colectiv specifica la nivel tipologic eternizatul parca echilibru instabil. Asa cum fragilitatea constructiei a condus, aici, in revers, la mitizarea legendei despre Mesterul Manole, la fel, provizoratul existentei intr-un spatiu autocratic si adiabatic se reflecta in ceea ce numeam o filosofie a supravietuirii. E de subliniat apoi ca, parte integranta din aceasta structura umana duala, eticul regleaza din interior functionarea", respectiv existenta personajului literar. La aceasta se adauga fundalul asigurat de o impresionanta literatura paremiologica ce il circumscrie, in reiterari succesive, pe ce se cuvine in raport cu ce nu se cuvine s. a. Or, dintr-o atare perspectiva raportul dintre realizarea estetica si sanctiunea morala cunoaste diferente de grad si nu de esenta. Aceeasi atitudine leaga momente estetice si evocari diferite. Moralismul din Ciocoii vechi si noi este expus cu stangacie din varii perspective (auctonala, naratonala etc), mai mult,parvenitul fiind proiectat, asa cum aratasem in alt context, pe tiparul caracterului, ca un fel de universalie. La fel procedeaza in fond Mateiu Caragiale in Pajerele sale, fructificand rotunjimea de medalie a sonetului, in Boierul, Calugarul, Domnita sau Cronicarul accentul etic intra, prin constrangere si savanta arta, in urzeala portretului, ca in acest final din Trantorul: il leagana maneaua, e vesnic beat de vutca, / Sa-ncalce i-e frica, pe brate-1 duc la butca; / Dar el, ce os de Domn e si vita de-imparat, / / Ades, far-a-si da seama, isi mangaie hangerul, / Si cand in fata mortii odata s-a aflat, / in trantorul becisnic s-a desteptat boierul". Umanitatea sud-estica nu se reduce fara-ndoiala la comportamentul lui homo duplex, chiar daca acesta e recognoscibil in argumentarea sophos-u\ui rasaritean, in jocul diplomatica sau in practica parvenitismului. Statul centralizat oriental a facilitat dar a si impus pattern-urile de realizare umana. Ne intoarcem iarasi la Bizant, a carui arta se indreapta spre chip ca referent si centru de greutate a reprezentarii"; mai mult, individualismul constituie o alta caracteristica

fundamentala a omului bizantin"23. Iata de ce sfantul si cavalerul de pilda, creati in evul mediu timpuriu ca un legatum al unei stravechi distinctii dintre sacerdotiu si imperiu24, populeaza literatura hagiografica, prind consistenta in epopeea Dighenis Akritas, ca sa prolifereze in forme mai mult sau mai putin degradate in imaginarul modern din sud-est, incluzand aici si folclorul. Deja in epopeea amintita cavalerul apare in mai putin de patru ipostaze tipologice, anume, akritul" (insarcinat cu paza frontierelor Imperiului), apelatul" (provenit, de obicei, din soldatul musulman, luat prizonier si apoi increstinat), precum si omologii lor islamici - ghazi" si sa'alik"25. Fiecare dintre aceste forme de manifestare se revendica insa de la modelul enuntat. Investigate cu valoare categoriala, elastice prin capacitatea de generalizare si concrete, in acelasi timp, prin puterea de a reprezenta un vector istoric modelele umane inlesnesc studierea comparata a tipologiilor sub raportul paralelismelor, al analogiilor sau a\ similitudinilor26. Acestea din urma devin ele insele modele in masura in care se dovedesc determinante pentru dinamica unei literaturi sau a unui grup de literaturi. Proiectia, de exemplu, a parvenitului pe ecranul caracterului, redevabil veacului al XVIII-lea, caracterizeaza nu numai optica lui Nicolae Filimon dar si inceputurile realismului din Grecia sau din Bulgaria. Asadar, afirmatia de plida ca in Balcanii veacului al XVI-lea (dar si mult dupa aceea - n. ns.) se mai propuneau omului ca stadii de realizare maxima fie situatia de sef spiritual (o treapta inalta in ierarhia ecleziastica), fie aceea de sef militar sau politic"27 e de verificat oricum prin sondarea reflexului artistic, indiferent ca e vorba de cronici de oglinzi ale principilor", mergand pana la produsul folcloric si de autor. Functionale in medievalitatea occidentala dar si in cea rasariteana modelele umane nu le inlocuiesc pe cele vechi sau, mai corect, daca acestea din urma persista isi schimba semnul si ponderea in sistemul de relatii sociale si politice - situatii translatate in universul fictional, literar sau plastic. Se restituie, de exemplu, drumul de la carturar" la intelectualul propriu zis, adica spre tipul de om care compune si, mai ales, care citeste carti nonfunctionale, ce nu raspund adica unor necesitati imediate, precum in schemele de gandire traditionala. Or, problematizarea acesteia se amplifica in secolul al XVII-lea, o data cu inceputul procesului de laicizare a gandirii. in cercetarea deja mentionata, Virgil Candea se opreste asupra tipologiei intelectualului sud-estic din veacul umanismului si pe care o fixeaza convingator in trei tipuri de baza, respectiv ulama (om al condeiului"), clerul crestin si dragomanul, la care adauga alti agenti ai innoirii intelectuale",

anume peregrinul, convertitul si renegatuPs. Urmatoarele doua secole ii aduc in prim-plan pe filosoful-patriot si pe cetatean, definitorii pentru edificarea a ceea ce s-a numit umanismul civic" (Alexandru Dutu) in perioada de ecloziune romantica. Pe de alta parte, frecventa unor tipologii in raport cu altele este fructificata de istoria si studiul comparat al mentalitatilor in tentativa de a circumscrie o epoca sau un ciclu cultural. Renasterea 1-a creat pe curtean, in vreme ce constantele - inteleptul si cavalerul - nu au avut aceeasi infatisare de-a lungul secolelor si nici, in acelasi secol, in diversele societati"29, in plus, structurile socio-politice aflate in descompunere creeaza si ele tipuri reprezentative, insa le si perpetueaza pe cele vechi in degradeuri succesive. Astfel, echivalentul cavalerului din Turcocratia declinanta este, in Imperiul Habsburgic, ofiterul, iar cel al intelectualului in ipostaza de dragoman, istoriograf s. a. sunt functionarul chesaro-craiesc si artistul vienez. in Kakania lui Hasek, Hrabal sau Krleza l-au creat pe omul fara insusiri, a carui paradigma o fixeaza Musil si o confirma, partial, Rebreanu30. intre acesta si rasariteanul om de prisos exista destule trasaturi comune si diferente specifice. Oricum, incepand cu romantismul spectrul modelelor umane s-a largit, s-a diversificat si ar fi desigur utopica dorinta de a-1 fixa intr-o sinopsa. Realismul indeosebi 1-a individualizat, atribuindui o stare civila si o psihologie complexa, astfel ca liniile modelului transpar uneori cu dificultate printre randurile palimpsestului. Invers, cu cat o societate este mai asezata, mai clar ierarhi-zata, cu atat mai rapid se limpezesc contu-rele modelului uman cu functie coagulanta. in ce ne priveste, pattern-urile de mai sus intereseaza ca prototipuri regasibile in toate literaturile sud-est europene, in cea romana inclusiv, si carora examenul critic si comparativ le poate oferi o valoare de indice reprezentativ pentru ansamblul culturilor din acest areaL Nu intamplator am analizat Tipul tragic, inteleptul ratacitor, Haiducul si Parvenitul, la care se pot adauga, fireste, si alte modele umane, deduse din asocierea operelor pe grile comune ori numai asemanatoare. Am aratat, in alta ordine, modul cum examenul comparativ confirma raportul, multiplu dimensionat, dintre constanta (eroul de exemplu) si variabilele sale (haiducul, carjaliul, palicarul, armatolul s. a.). Si aici memoria colectiva urmeaza cu strictete traseul fixat de gandirea mitica si, in acest sens, folclorul certifica adevarul ca istoricitatea nu rezista multa vreme la actiunea coroziva a mitului. intr-o conferinta din 1951, ce anticipa de altfel Aspecte ale mitului (1962), Mircea Eliade demonstra, exemplificand cu poemele sarbesti, ca pentru a se fixa in memoria colectiva, evenimentele si personajele unui

episod sunt atat de modificate incat, pierzandu-si caracterul individual, regasesc arhetipurile eterne ale mitului"31. Astfel, popularul Marko Kraljevici e croit dupa un tipar exemplar, el aglutinand comportamente si fapte atestate istoric. La fel se intampla cu romanul Pintea Viteazul, cu Stanko bulgarul, cu grecul Mihalis etc. ce populeaza epica populara, ca sa se regaseasca in literaturile moderne din sud-est. Numai ca, aici mai ales, fenomenul de proiectie retrospectiva sau de mitizare in baza legii formulata de Mircea Eliade coexista cu procesul de invers, demitizator in esenta, evident in referintele sociale, nationale si tipologice in linia realismului. Or, tocmai aceasta stare pendulara sau, mai exact, acest ritm pulsatoriu (pe care le-am depistat si in prelucrarile sud-estice ale baladei despre Mesterul Manole)32 particularizeaza, cum spuneam, raportul dintre constanta si variabilele acesteia - un indice reprezentativ pentru toate literaturile sud-estului. Mai mult, relatia in cauza ilustreaza o componenta importanta a balcanismului literar precum si, principiul, amintit si el, al unitatii in diversitate ce caracterizeaza arealul in cele trei varste ale sale bizantin, tur-cocratic si modern. Iata, ca sa mai dam un exemplu, paradigma basileus-ulm e functionala pana tarziu, fie ca e preluata ad litteram de literatura neogreaca, fie ca e trecuta prin filtrele sensibilitatilor nationale. Astfel, Stefan cel Mare e reprezentat cu atributele autokratorului; cand ridica spranceana noroadele tac", ne spune Sadoveanu in prelungirea lui Grigore Ureche. Skanderbeg e vazut si el ca o autoritate absoluta in proza istorica albaneza, in vreme ce nume rasunatoare din trecutul bulgar, sarb sau muntenegrean au infatisari monumentale, in competitie de asta data cu imaginea, recuzata astfel, a basileului. Exemplele pot fi multiplicate tocmai pentru ca lumea sud-est europeana, diversificata etnic, a cunoscut - cum e si firesc! -numeroase prefaceri de-a lungul timpului. Relatarile calatorilor, imaginea celuilalt" din insemnarile marginale dar si decantarile operate de literatura moderna ne conduc la schitarea a cel putin patru nivele cu princi palele corelate umane (sub raportul, in esenta, al atitudinilor fundamentale): nivelul mitic (inteleptul) nivelul religios (prelatul) nivelul national (eroul) nivelul socioistoric (parvenitul) Algoritmul de mai sus e fara-ndoiala elastic intrucat, interferanduse in universul imaginarului, ipostazele omului sud-est european ofera tabloul complex al unui spatiu (nu numai) cultural, puternic istori-cizat si redevabil, in aceeasi masura, unor cadre cu valoare inca paradigmatica, inteleptul Nastratin Hogea are culoare

nationala (ca la echivalentul sau bulgar, Hitar Petar) dar si un anume statut social, ca in prelucrarea lui Anton Pann; de asemenea, taranul se bucura de o puternica focalizare sociala dar el reprezinta si segmentul conservator si definitoriu pentru cutare natiune sud-estica. Totul depinde insa de modul in care epoca si scriitorul distribuie accentele. Studiul comparat al tipologiilor depaseste sfera criticii literare integrandu-se, prin concluziile degajate, domeniului mai generos al criticii culturale. Or, din aceasta perspectiva intelegerea nuantata a comportamentului lui homo duplex, precum si a locului pe care il ocupa, intr-o unitate de timp, o anumita constanta umana cu variabilele tipologice respective ne restituie, cu un plus de acuratete, o forma mentis prin care ne putem redefini la acest specific meridian european
n Levantul, Crtrescu i manifest setea de universalitate mrturisind-o direct (Eu, Mircea Crtrescu, C. IX), implicit prin cosmopolizarea poemului cu naiuni, topografii i culturi strine de dincolo de Balcani, precum i prin artificii avangardiste, n pas cu literatura mare recent a lumii. Setea asta parcurge ntreg textul: nu e loc n care s n-o simi, ea alimentnd un rzboi furibund cu destinul, dar i cu limitele propriei creativiti. Limitele acestea se ridic din text: expresia, de pild, e una iat un poet aproape exclusiv vizual, un poet al nervului optic, al secvenelor cinematografice; iat un cititor a crui erudiie sufer de generozitatea seleciei; finalmente, iat o sete total, care se ntoarce, prin exces, mpotriva-i. De ce exces? Pentru c n cursa lui spre salvarea de sine, Crtrescu se face egal cu Byron, Borges, i Buddha armele sale audio-vizuale nu-l ajut ns pn la capt, orict de mult le va tura, orict de divers ar umple cu imaginaia sa totul, ntinznd i ndoind orice obiect, orice textur; salvarea de sine prin poezie, poate plasat dincolo de simuri, i scap. Erudiiei i lipsete cu siguran selecia; importurile din Levantul vin din direcii ce au ca rudenie doar contiguitatea in memoria autorului. erban Foar, Jules Verne, cavalerii lui Dumas, viziunile cinematice la Terry Gilliam i Harry Nilsson, Saint-Exupery, miragiile Borgesiene (Aleph aici, globul Hyacintei), poezia cosmosului (Carl Sagan), Rzboiul Stelelor, benzile desenate, , sunt toate invitate s coexiste democratic n structura epopeii. Ce pierde prin limitrile sale autorul ctig prin onestitatea cu care i le bnuiete, prin impetuozitatea arjei mpotriva lor a propriei naturi! Levantul e un mar de lupt, obositor, msurat geografic (Manoil i trupa-i navigheaz din Corfu spre Valahia) dar i istoric (prin invocarea vrstelor poeziei romneti); este un jurnal de rzboi a crui secvenialitate e rupt, contrazis, prin evadri din naraiune de-a lungul unor topologii meta-textuale, transversale textului (C.V Dumnezelea!, efendi auctor alturat trupei). ntrebarea ce se impune e unde ajungem, ce descoperim, clcnd pe urmele acestui convoi levantin. n ce mitologie ptrundem, dac o mitologie e asta, aproximat prin viziuni, exultri, fervori ale cutrii. Ce-i poesia, e ntrebat oracolul. Cnd se vor termina suferinele oamenilor? ntrebri universale rspltite cu rspunsuri fr contur. Viziunile lui Crtrescu, (cnd Crtrescu drops acid ), sunt asalturi ale limitelor imaginaiei vizuale, asalturi ce sfresc, n urma exploziei exploziilor exploziilor, n extenuare, ntorcndu-se invariabil n chiar punctul narativ din care au plecat.

Ventrilocvismul auctorial creaz efecte de teatru magic invocaii, deschideri de atmosfere stranii ce i rateaz, din nefericire, culminaia, nencununate fiind de dezvluirile, de adevrurile scontate. La ce folosete planul narativ al liberrii de ar? Ctre ce adevr se ndreapt aventura? Ajuns n faa tronului gol, Manoil refuza dharma, responsabilitatea social. De ce? Pentru c auctorele caut salvarea proprie, prin poesie, nainte de a putea salva lumea. Dar salvarea nu survine aici, ntre coperile epopeii. Concluziile ateptate i refuz apariia i nou, cititorilor i, deopotriv, poetului. Naraiunea e schelet pentru versificaie, pentru exerciiu textual, pentru obsesii existeniale. Ea progreseaz mai degrab, ai spune, pentru a pregti urmtorul joc postmodern. Sunt cteva trsturi i imagini n Levantul absolut memorabile, chiar dac unele nu ntru totul inedite: tema matriocilor (subordonarea cosmic a autorilor Brahma visndu-l pe Vinu, Vinu visndu-l pe Indra); ngerul ventriloc invocnd aurul poeziei argheziene, bacoviene, dar i pe Crtrescu nsui, plasat n apoteoz; enumerrile exhaustive, enciclopedice (C.I A ta sor!; C.IX Brag bun! etc.); psihedelismul (C.VII Halucinaria, C.X Metamorfos) i delirul antropomorfic; chemarea periodic a forelor muzei; lupta prenatal cu criticii textului. Recipient sau tort al lui Flaubert, textul e adesea obiect al adugirilor i arabescurilor, dar i cadru al unor ntrebri i experimente prin care poetul i supune propria art unui test acid ultimativ. Fie voi dezlega misterul poeziei, pare Crtrescu s fac prinsoare cu propriul destin, fie nu voi mai fi poet. Cred c asta e miza adevarat a Levantului, iar nu dizidena mesajului politic. Nimic nu o ascunde, de fapt, pn n Cntul al XII-lea. Cntul al XI-lea (varianta), ns, succednd ca un after-thought, e o alt poveste. Are loc n acest ultim act un show-down, o confruntare de poziii mai dens i mai explicit dect n toate celelalte cnturi luate mpreun. De ce a fost necesar C.XI (v)? s-ar putea ntreba cineva, gndind c e ceva ciudat aici: n primul rnd pentru ca e un act dramatic n toat regula, i nu parte a epopeii (pentru ce Caragiale ntr-un poem al poemelor?); n al doilea rnd pentru c textul nu mai are cod tiranul Vod e atacat direct, indignarea i manifestul libertii nu mai au nici opreliti, nici vl sunt pronunate n clar. Asta n 89? Dar 1989 a fost un an lung; cnd n 1989? Cnd efendi auctor se ntoarce la apartament pentru a scrie C.XI (v), aude din casa scrilor maina de scris btnd singur n buctrie; ca nite mpucturi reverbernd pe strzile Bucuretilor? A fost C.XI (v) scris chiar n zilele revoluiei, ntr-o accentuare brusc a curajului i dizidenei de ultim moment, aproape post-factum? Cine l-a citit, cine l-a auzit recitat nainte de decembrie? i ct de slbit, politicete, ar fi Levantul fr acest ultim cnt? Nu se tie, i cel mai degrab nici nu conteaz. Ce conteaz e dac lupta cu poesia i limitele propriului talant a fost ctigat sau nu. Dac s-a reuit spargerea sisificelor metafore i viziuni eminamente cinematografice sau nu. Ce conteaz e dac n urma Levantului Crtrescu, posesor al misterului, a trecut la un alt mare antier poetic, ori, dimpotriv, s-a apucat de proz. i nc mai mult conteaz dac Levantul e universal sau e doar un mare discurs interior, o aventur literar de unic folosin, care l salveaz pe autor dar pe nimeni altcineva. Vrnd sa nving totui undeva, la sfritul Cntului al XII-lea, aproape pe ultima pagin, Crtrescu livreaza o lovitur eficace propriei dezamgiri, prea puin pentru a ntoarce rezultatul poemului n opusul lui, dar suficient pentru a scpra lumini de iubire din vzduhul gol, n C.XII Gene n Gene stai:

Gene n gene stai i buze-n buze ntori cu carnea, venele-n afar, Surzi la troznirea lumilor confuze. n staii triste de autobuze n hanuri dintr-o via anterioar, Gene n gene stai i buze n buze. V-mbrtiai, v contopii, de cear, Surzi la troznirea lumilor confuze. n faa evilor de archebuze Prin boal, prin ruin, prin ocar, Gene n gene stai i buze-n buze. Crtrescu nu a reuit sa devin un poet cosmic, dar pe aceste ultime foi el e un veritabil nu poet, nu trubadur, ci preot oficiant al amorului, un Tagore renviat. ntr-un rzboi n care mult voin i energii au curs, dar rmas finalmente nectigat, Gene n Gene stai e o victorie fr efort. Dac am putea, l-am dezlipi din pagini doar pe acesta, pentru glorificare; dar, din pcate ritual adevrat i crmpei de inim vie ntre grafisme dezlnuite funcioneaz abia dup 200 de pagini de estaze cosmologice i filigrane ntortocheate. Singur, e doar bun. n montura gigantic a poemului, e excepional. Mor galaxii ca pe nisip meduze, nchise-avei ureche, pleoap, nar, surzi la troznirea lumilor confuze. Eterni amani, ncini ca nite duze Prin care jetul vieii rupe-afar, Gene n gene stai i buze-n buze, Surzi la troznirea lumilor confuze. Revin. Universal sau nu? Are sau nu textul lui Crtrescu funcia izbvitoare a poeziei universale? ntr-o oroare de gol proprie artelor decorative arabe, textura versificat a poemului e aidoma unei pnze de Pollock (portret precis n aer, dar nvolutat pe pnz), care ascunde n adnc ce? Imageria subcontientului pe de o parte; sau imageria realitii vizibile pe de alta parte? Dar nu e cam puin, s codezi numai realitatea? Prin cte straturi semantice trebuie s trecem pentru a ajunge la mesajul mitologic? 37 de versuri scurte i nici un sub-strat semantic servesc drept reazim cnd strzile mi par prea pustii Roll the Dice, de Bukowski. 400 de versuri i cteva zeci de straturi refereniale sunt de ajutor cnd lumea i pierde sensurile The Waste Land de T. S. Eliot. 200 de versuri i simbolismul mineral al lui Lorca i dau alinare n faa morii celuilalt Llanto por Ignacio Sanchez Mejias. Creatoare de mitologii, salvatoare de inimi si viei, titlurile ca acestea sunt mari de oriunde i de oricnd le-ai privi: perspectiva lecturii i n ce limb s-au scris, precum i prea multa ori prea puina cultur a cititorului sunt irelevante pentru marul lor prin timp. Acestora s le descoperim secretul. Lasai Levanvoxpublica.realitatea.net/popcult/levantul-misterul-nedezlegat-al-poeziei53784.htmltul; citii-l, negreit, dar de scris, uitai-l, nu-l mai scriei din nou. Adrian calin ionescu Levantul lui Mircea Crtrescu e taxat, fugar, drept un bun prilej de a rememora poezia secolului nousprezece ntr-o desfurare fastuoas, inteligent i plin de umor (pentru cunosctorii de literatur) sau o carte ininteligibil, totui atrgtoare prin modul caraghiossimpatic de folosire a limbii romne (pentru ignari).

Marian Popa i optzecitii

Constantin Coroiu

Istoria literaturii romne de azi pe mine a lui Marian Popa cuprinde literatura din perioada "23 august 1944 22 decembrie 1989", aa cum autorul precizeaz n titlu, n binecunoscutu-i stil ironic, autoironic i incitant. Dar, de fapt, el are n vedere i deceniul 1990 2000. Criticul face liste selective de scriitori (lista lui cutare sau Cutrescu! am tot auzit n ultimii 10-15 ani, cnd n linia prostului nostru obicei mimetic, s-a parafrazat i n critica i istoria literar un titlu de film, pn la penibila clieizare). Cine consult Istoria lui Marian Popa i va ndrepta atenia i asupra ponderii i imaginii pe care le au n paginile ei optzecitii. Poate mai mult chiar dect aizecitii, fie i pentru c despre unii dintre acetia criticul se mai pronunase. i nu doar n Dicionarul din 1997. Mai multe pagini i snt rezervate lui Mircea Crtrescu "nume de familie cu programare postmodern, fiul unui inginer i activist de partid..." Eseul monografic "Mircea Crtrescu: din Berceni n galaxii i retur" este urmat de un aglomerat capitol "i alii" ce se deschide cu Traian T. Coovei, cruia i se acord un spaiu considerabil i continu cu ali 42 de poei de toat mna, valoric vorbind, dintre care nu lipsesc, ns, Alexandru Muina, Lucian Vasiliu, Matei Viniec, Ion Bogdan Lefter, Marta Petreu, Mariana Marin, Emil Hurezeanu etc. Criticul reconstituie, implicit, atmosfera psihomoral i spiritual a unei epoci: "Alturi de alii, Crtrescu a trit n ambiana de studiu i lecturi impregnat de relativitate spiritual distructiv pentru unii, mobilizatoare pentru alii, de formalism i acribie, aplicate deopotriv n via, filme, lingvistic, folclor i istoria literaturii. Un reflex curent al celor tritori n acest context const n angajri ludic-ofensive. Cu cunotina participativ a ctorva colegi se poate practica producerea de text pornind de la textele stereotipe ale altora aadar imitaii cu grave variabile de complexitate, de la sintagmatic pn la restructurri polemice de subiecte, ilustrndu-se astfel precaritatea discursului literar n genere i mai ales a celui tradiional, din precaritatea discursului literar n genere i mai ales a celui tradiional, din perspectiva modernilor tiutori de tot mai multe i creatori a tot mai puin ntr-un domeniu care ar avea ansa de a supravieui numai dac s-ar schimba n altceva dect este". Snt comentate, subliniindu-li-se elementele de noutate, poezia i proza lui Mircea Crtrescu. n fine, e de reinut portretul acestuia: "Poet al Bucuretilor ca puini alii, un pictor de peisaje cu succes temporar garantat la cititorii care vor avea plcerea recunoaterii decorului real al unor ntmplri mirobolante, lips din vieile lor", prozator cu un incontestabil talent de povestitor", utiliznd multe trucuri care impresioneaz prin lovirea unor inte pe care nimeni nu le anticipeaz, Crtrescu eseistul nu se ridic la aceeai nlime, fiindc "sub raportul organizrii mentale, fie el i ferm sprijinit pe prelucrarea de informaii intermediate, secundarizabile i compilate, discursul non- i metaliterar nu se poate manifesta postmodern. n schimb, diaristul i apare criticului superior att prozatorului, ct i poetului, i eseistului, jurnalul fiind "cel mai important lucru din viaa autorului, dup propria afirmaie". Concluzia, dup excursul n opera (i biografia) lui Crtrescu, e i o judecat de valoare. Ea conine o fin ironie ce l vizeaz nu doar pe autorul Levantului, dar, firete, n primul rnd pe el: "Una peste alta un maestru util pentru a ilustra distana, nu dintre prozatorul onirico-relativist i poetul Crtrescu dotat i cu umor, ci dintre gndire i poezie. Un maestru: o persoan care nu va determina schimbri sufleteti sau de alt natur n jurul lui, adic perfect compatibil cu un premiu Nobel". Adeseori, ironia ori unda de umor ale criticului i au sorgintea ntr-un fapt mrunt, dar, de cele mai multe ori, de o remarcabil relevan. Spre exemplu, scriind despre Paul Goma "Nu numai un mic Soljenin romn" este titlul eseului micromonografic pe care i-l dedic, Marian Popa observ: "Goma cheltuie cea mai mare cantitate de puncte de suspensie din proza universal". Maliios, cineva ar putea fi tentat s continue: din acest punct de vedere, Paul Goma este mai mare ca Soljenin... Lectura "Istoriei literaturii romne de azi pe mine", a lui Marian Popa, extrem de solicitant, este o experien ce nu trebuie ratat. Fluviul celor peste 2.700 de pagini format mare, dou coloane, caractere minuscule i ofer o varietate ameitoare de surprize, o ntreag lume de personaje reale i imaginare, un carnaval cu mti vesele i triste, cu figuri statuare i cu mult caracud. Pe scurt, spectacolul vieii literaturii i al vieii literare i nu numai literare dintr-o epoc pe ct de contradictorie i de dramatic, pe att de interesant pentru scriitorul, artistul i criticul autentic.

Theodor Codreanu Postmodernism si narcisism

Privitor la viitorul unei mode culturale, cred c aceia care decid sunt tinerii. Ei vin din urm si e dreptul lor s opteze pentru ce li se potriveste mai bine. De regul, se impun gruprile mai bine organizate si mai glgioase, care beneficiaz si de o creditare oficial n dublu sens: sprijin din partea unor scriitori si critici de prestigiu si acces la infrastructura cultural a epocii. Asa s-a petrecut

la noi cu optzecistii, textualisti ca tehnic literar si sprijiniti de N. Manolescu, de Marin Mincu sau de Eugen Simion (chiar dac ultimul se va deprta de ei, dup 1989). Marea lovitur a constat n asimilarea textualismului cu postmodernismul aflat n vog pe mapamond, desi, n Romnia, postmodernismul nu a beneficiat de contextul unei societti postindustriale, deci cu adevrat postmoderne. De aici ciudtenia postmodernismului romnesc, artificialitatea lui, prin aceea c a existat o contradictie ntre practica poetic si doctrin. De aceea, postmodernismul a riscat s reia, totusi, o traditie autohton aceea a formelor fr fond. Dup 1989, succesul optzecistilor a fost asigurat de adoptarea n societatea romneasc a ideologiei postmoderne occidentale, fr ca decalajul dezvoltrii s se micsoreze, dimpotriv, mrindu-se catastrofal pentru viata public. De unde si haosul creat, favorabil marilor lovituri economice n beneficiul indivizilor prdtori care au stiut cu mult abilitate s transfere averea public n cea privat. Acest haos s-a oglindit fidel n morala public si n cultur. Urmtoarele generatii (noumiistii si doumiistii) au abandonat textualismul verbios, dar au preluat eticheta postmodernismului, vzut acum ca paradigm cultural iar nu ca simpl mod. Si de ast dat s-a insinuat o contradictie comic: ntre grandoarea teoretic a conceptului si practica poetic. Dac textualistii nu abandonaser literarul, orientndu-l spre parodic si joc, cu o savoare a cuvntului (cu remarcabile performante n Levantul crtrescian), noii veniti au restrns experimentul la o libertate a literaturii fr chiloti, cum spunea cineva, savurnd pornograficul si scatologicul, n numele omului concret. Literatura fiziologic este un soi de neozolism de avangard, ce se doreste un semn de distinctie a unei minoritti sexuale. Meritul ultimelor dou generatii e c au adus literatura ntr-o nfundtur, ntr-un vid existential, imagine fidel a societtii postcomuniste, din care nu se poate iesi dect printr-o schimbare de paradigm, capabil s trag dup sine o schimbare de mentalitate economic, moral, cultural si politic. Iar o alt generatie (care poate sau nu s fie si biologic) pare s se identifice ntr-o nou paradigm cultural transmodernismul. Grupri literare si culturale precum cea a tinerilor de la revista clujean Aisberg (care a si dat publicittii un Manifest al transmodernismului), dar si altele din Trgu-Jiu, Brasov, Baia Mare, Iasi (unde Editura Junimea a initiat o colectie de Studii transdisciplinare), Vaslui, m fac s cred c acesta e viitorul culturii, ca depsire a individualismului postmodern, ncorporat de era vidului, cum o numeste Gilles Lipovetsky, ntr-o carte purtnd chiar acest titlu. Postmodernitatea, demonstreaz Gilles Lipovetsky, a creat societatea narcisist, sub masca individualismului ca suprem valoare uman, cea care face abstractie de istorie (cci am tri n postistorie), izolnd omul de tridimensionalitatea timpului, redus acesta, doar la prezent: A tri n prezent si numai n prezent, fcnd abstractie de trecut si viitor, de fapt pierderea sensului continuittii istorice si eroziunea sentimentului de apartenent la o succesiune de generatii, d nastere societtii narcisiste. Azi trim pentru noi nsine, fr s ne facem griji pentru traditie si posteritate: sensul istoric este golit n aceeasi msur ca si valorile si institutiile sociale. (Gilles Lipovetsky, Era vidului, v. fragmentele trad. de Emilia Poenaru Moldovan, n Aisberg, an. II, nr. 1-2, ianuarie-februarie 2006, p. 2). Omul narcisiac postmodern elimin tragicul, sacrul (religia), morala, traditia, familia, istoria etc., valori anacronice, dup dnsul, aducnd n prim plan divertismentul, care a dat nastere vipomaniei, cultivatoare a unui anume tip de vedetism, menit s distreze fr limite, ntr-o lume tot mai tragic, autodistrugtoare. n locul iubirii si al familiei, vipomania feminist cultiv sexomania: Propovduind sexul de divertisment si relatiile libere, condamnnd gelozia si posesivitatea, se acrediteaz tot mai mult ideea de sex lipsit de tensiuni emotionale si se ajunge astfel la o stare de indiferent, de detasare, menite s protejeze nu att de deceptiile amoroase ct de propriile impulsuri care si amenint echilibrul interior. Astfel, narcisismul contemporan dezvolt o apatie general ntr-o mare informational, consumndu-se ntr-o sensibilitate epidermic fat de lume, asociat, paradoxal cu o indiferent profund fat de aceeasi lume. Psihiatrii constat o mutatie n sfera psihozelor: Simptomele nevrotice care corespundeau unui capitalism autoritar si puritan au fcut loc tulburrilor narcisiste, informe si intermitente, dintr-o societate prea permisiv. Pacientii nu mai prezint simptome clare, ci au tulburri vagi si difuze; patologia mental urmeaz legea timpului a crei tendint este att reducerea severittii excesive ct si disolutia reperelor stabile: crisprii nevrotice i ia locul soviala narcisist. Imposibilitate de a simti, vid emotional, lipsa de substant, toate acestea relev adevrul procesului narcisist, ca strategie a vidului. Nu e de mirare c literatii postmoderni caut compensatii n senzatiile tari ale pornografiei si scatologiei, caracteristica acestora fiind golirea total de sentiment. Exist, ns, ci de iesire

Christian Crciun V dau o veste bun!

Postmodernismul a murit! (asta n cazul n care a existat vreodat). Mai mult dect att, v pot da si ora exact la care s-a petrecut decesul: 11 septembrie 2001, ora local 9.03, atunci cnd primul avion a lovit Turnul de sud WTC. Iluziile melioriste de tip Fukuyama a unei pax democratica nivelnd ntreaga umanitate s-au prbusit si ele. M refer, sigur, la postmodernismul ideologic, acela estetic va intra n discutie mai trziu. Miturile diferentei acceptate, tolerantei, preeminentei individului fat de fortele supraindividuale, justitiei independente samd au fost dovedite ca neputincioase. Si tot ce s-a ntmplat de atunci ncoace, fundtura rzboiului din Irak, criza iranian, aroganta cu miros de gaz a Rusiei putiniene, Oscarul pentru Michel Moore, scandalul nchisorilor aeriene si al celei de la Guantnamo, rzboiul de crcoteli ntre Europa si America, obnubilarea inteligentelor critice de pe ambele maluri ale Atlanticului, obisnuite s vad printr-o singur lentil a ochelarilor Toate acestea marcheaz falimentul unei filozofii cu origini ndeprtate, nc n secolul XVIII. Si care se mpiedic de un mrunt impas logic: poti s-l accepti pe Cellalt, cu toate particularittile lui, chiar cele care te contrariaz, cu o singur conditie: ca si Cellalt s te accepte pe tine. S existe o platform minim, ct un tis de bisturiu, de discutie comun. Ceea ce, evident, nu se petrece n conflictul dintre Islam si Modernitate (cci despre un conflict este vorba, orict s-ar ncerca vtuirea termenilor) Problema este c Occidentul trebuie s se regndeasc n ntregime, mai bine zis s-si regndeasc rdcinile. Altfel, sfrsitul istoriei ca eveniment acumulator de tensiuni nu numai c nu se va petrece, el se va confunda, n fapt, cu sfrsitul Occidentului, ntr-un alt sens dect cel spenglerian. Postmodernismul este filozofia care paralizeaz orice capacitate de ripost a celui care o adopt. Stm si-i asteptm pe barbari, cum spunea scriitorul sud-american. Pentru intelectualii romni, postmodernismul a fost un spatiu de resapare. Evadarea n estetic, era o solutie - viabil cultural, rmne de discutat si ct de viabil n planul moralei publice si individuale - de supravietuire. Jocul postmodern p(r)e texte ne ddea pretexte de a explora fortele subversive ale limbajului. Chiar Occidentul descoper acum c nu si-a ncheiat modernitatea, cu att mai mult noi, o literatur de o tinerete eclatant. Spectacolul literaturii romne din ultimul deceniu are de ce s ne ncurajeze. Ca orice curent cultural, postmodernismul se transform n alt-ceva, pstrnd anumite achizitii de poietic si de ideologie. Oricum am lua-o - fie ideologic, fie pur estetic - mi se pare un subiect deja de domeniul istoriei literare si al mentalittilor si nu unul de actualitate. Se pot face, de pild, analize spectaculoase pe unicitatea (blestemata, binecuvntata specificitate a cazului romnesc) felului n care la noi relatia ternar scriitor - mesaj - cititor a suferit niste modificri radicale dup 1990. Si procesul este nc n desfsurare, chiar dac sedimentarea primelor straturi deja a fost determinat de geologii literari. Boom-ul memorialistic din anii 90, revenirea la fictiune de la nceputul anilor 2000, egofictiunea, scderea dramatic a apetitului pentru lectur si, pe acest fond, totala lips de succes la noile generatii a numelor mari care dominau canonul pn n 90, de-tabuizarea limbajului (cu toate excesele subsecvente), marginalizarea poeziei, n genere pierderea aproape total a vizibilittii sociale a scriitorului, nlocuit n perceptia public de cu totul alte VIP-uri, scderea autorittii critice, conexat relativizrii generale a criteriilor, trecerea de la calitate la cantitate sunt numai cteva dintre fenomenele bine cartografiate si aflate nc n desfsurare. Dac intelectualii din trile de top si vor recpta exercitiul privirii critice si nu vor mai purta ochelarii de cal al asa-zisei morti a ideologiei, care este, de fapt, una dintre cele mai periculoase ideologii, prin abolirea criteriilor, atunci, dup post-modernism va mai urma ceva. Nu stim ce. Dac nu Nu.

Florin Dochia Modernism reloaded

Ghicesc n ntrebarea-tem o nuant retoric. Poate chiar mai mult. Ce mai e cu postmodernismul? Pi, ce s fie? Bine. Asa se obisnuieste s se spun. De mortuis nil nisi bene. El a fost, e bine c a fost, chiar dac nu e foarte clar ce-a fost Prefixul trimite automat la ceva de dup, urmarea a ceva ce-a sfrsit (n glorie?). un fel de parastas dup nmormntarea modernismului. Suntem prea aproape n timp pentru o viziune mai clar asupra tumultuosului (si tragicului) secol XX, ns unele semne se pot decela cu oarecare sigurant. Secolul crizelor (si de crestere, cum ar zice un economist), al abandonului modernittii epuizate (rmne de vzut cine pe cine a abandonat) este si secolul n care a ncoltit smnta plantei (din grdina) viitoare. Dar, despre aceasta, mai ncolo.

Postmodernismul s-a asezat ca un epitaf pe piatra tombal a modernismului, uneori cu sensul si frumusetea inscriptiilor de pe crucile cimitirului vesel de la Spnta. El n-a adus nimic nou, a recapitulat, adesea la ntmplare, fr vreun program coerent, ntmplrile din viata modernismului si chiar mai din urm. Uneori atitudinea a fost rebours, alteori mimetic-ironic. Cert este c a lipit din nou cteva din zalele rupte ale lantului smulse de miscrile bruste, dorit eliberatoare dintr-o paradigm n care spiritul uman (creator) nu mai ncpea dect acceptndu-si ncarcerarea. Chiar dac se afl efectiv n alt parte prin esenta celor ce le face si le scrie, Constantin Virgil Negoit exprim sintetic sensul conceptului: Esti postmodern cnd te ntorci la premodern si asta nsemn traditie: este una dintre ncercrile de definitii. Mai putin convingtoare sunt opiniile care leag postmodernismul de postmodernitate, n urma unei viziuni dogmatice determinist-stngiste la a crei sustinere (si n felul n care celebrul Bul l tinea pe bunicul su decedat la fereastr n asteptarea pensiei) se ntrec intelectualii trotkisto-marxistomaoisti din Franta si Statele Unite si ctiva din jurul unei reviste dmbovitene. De aici si uimitoarea idee c n Romnia nu putem avea postmodernism ntruct suntem departe de postmodernitate. De parc ar fi prima dat cnd ideile circul/se impun mai repede dect ntmplrile social economice! Iat, asadar, c postmodernismul s-a terminat. Ultimele zvcniri, muribunde (o literatur a epuizrii - John Barth), se mai gsesc prin librrii sau pe birourile editurilor, prin slile de expozitii, mai epateaz burghejii, mai fac valuri n paharele cu ap. Un critic lucid ar putea ncepe, deja, s-i scrie istoria. Si, poate, ar trebuie s tin cont de influenta pe care psihanaliza freudian (descoperirea inconstientului) l-a avut asupra maturizrii modernismului si mpingerii acestuia spre decderea n postmodernism. n clipa asta as zice c a nceput, timid, pentru mine, cu Jean Giraudoux, a continuat cu scriitorii beat americani din anii 50 (Allen Ginsberg, Jack Kerouac, William S. Burroughs) si tinerii furiosi din Anglia anilor 60, orientarea sud-american real maravilloso, ca s sfrseasc penibil n chicken literature (chick lit) de succes pe cele dou maluri ale Atlanticului si cu reprezentanti de marc si la noi, inclusiv n sensul metaforic romnesc al unei traduceri jucuse. (Cci ce altceva sunt unele dintre produsele Polirom-ului et comp.?) acest din urm gen literar (care merita discutat n numrul anterior al revistei, dedicat literaturii feminine) plaseaz femeia ntr-o perspectiv post-feminist (Tony Cartano, Editions Albin Michel), este o literatur esentialmente destinat femeilor, scris de femei pentru femei - cum afirm Candace Bushnell (Sex and the City), care mai constat un lucru ce-ar trebui s ne pun pe gnduri: Azi, mi pare c cea mai mare parte a creatorilor, constient sau nu, sunt influentati de televiziune. Plecnd de la aceast idee, ne putem ntreba dac nu cumva agonia modernismului a nceput odat cu aparitia radioului ca mijloc de informare/comunicare n mas, apoi a televiziunii si internetului. Postmodernismul vede lumea ca pe un joc video, croindu-si calea de aici-acolo, purtnd rzboaie n ciberspatii, iubind o lume format din biti - citim ntr-un text al lui Ziauddin Sardar, unul dintre analistii postmodernismului si promotor al transmodernismului. Dar ce carte va trebui s deschidem deacum? Ce urmeaz dup nmormntarea si parastasul modernismului? n orice caz, nu un hiat. Copilul care-i urmeaz s-a nscut deja, n acelasi mult hulit secol XX, ba chiar mai devreme, poate, dac, fie-mi iertat, apelm la fondatorul pragmatismului, C. S. Pierce, si cele trei categorii cenopitagoreice ale sale. Sensul acestei nasteri este renuntarea la logica traditional bivalent (tertium non datur) si ntoarcerea la logica trivalent (tertul inclus), care lrgeste substantial cmpul fenomenelor ce pot fi ntelese rational. Nu voi intra n detalii, le poate gsi oricine, de exemplu, n excelentul studiu al lui Theodor Codreanu Transmodernismul sau n numrul 3/2006 al revistei iesene Convorbiri literare. Voi reproduce numai, pour la bonne bouche, cteva rnduri din Aventurile tertului de Cassian Maria Spiridon: pentru Basarab Nicolescu [ploiestean de origine, n. m., F. D] tertul inclus are o existent ternar: tertul inclus logic, tertul inclus ontologic si tertul tainic inclus. Ce legtur direct ar avea acest lucru cu literatura? Iat, mai departe: Tertul tainic inclus pare a fi izvorul nsusi al poeziei, tot el, mpreun cu Subiectul si Obiectul, conservndu-le diferenta. Am gsit (si) n aceste cuvinte o confirmare a intuitiilor proprii privind sursele si rosturile Poeziei, pe care o socot (mallarman) o categorie general, cuprinztoare a tuturor creatiilor care se slujesc de Cuvnt si singura cale deschis spre mplinirea Lumii, adugare la Creatia initial. Acestea sunt semne pe care le aflu n primele pagini ale crtii pe care o vom citi de-acum ncolo, odat ce postmodernismul ca agonie a modernismului se ncheie. Le-am gsit nc la Nichita Stnescu cel din volumele ultime, n care se preocupa, n fundal, de logica ideilor vagi, chiar aceea a tertului inclus. Ne-a luminat calea, ntr-o conferint la Palatul Culturii din Ploiesti, si Andrei Plesu, invitat de Rodion Galeriu, n perioada cnd filosoful avea interdictie la public(are), pe la sfrsitul deceniului al noulea. S fie Nichita primul transmodern al literaturii romne? Am pus si eu aici o nuant retoric

Viorica Rdut Noua ruptur, un deces anuntat?

Postmoderni(sti)lor li s-a luat/filat referinta? Fiindc nu-i vorba de o referint fr referent, speculatie Derrida versusaltii. Dac procedeul oglindirii este unul pe fata sau dosul covorului/texturii n oricare vrst poeticeasc, mimesisul pare s-si revin n drituri la vremuri noi. Dar trebuie amendat acea suspensie ntr-un gol referential la care (la deces?) e acordat postmodernismul. A se vedea volumul de portrete recente, Personae de Alexandru Musina, de pild. Tehnica oglindirii este str-veche. Doar c postmodernii reflect si realitatea, nu mai discutm de textele dinainte, ca pe un pre-text. De aici pronuntatul aer livresc pe care-l produc si care a intrat n saturatie. Chiar autoreferentialitatea pare un abistextual. Cum s-ar spune, postmodernii si-au trit scriitura, dar au si rmas nuntrul ei. Grosan surprinde impasul de comunicare chiar nuntrul scriiturii cu remarcabila Insula, dar se face vizibil, n ciuda plcerii pe care o aduce lectura, n amuzamentul picaresc de texte cltoare (nu!?) din Suta de ani n ce priveste Orbitorul, cu toat hermetica, Mircea Crtrescu nu scap de aceast nvelire n nvelire a textelor fctoare. n Levantul formele poeticesti mai mult ca trecute sau mai putin trecute au statut de referint, se fac vizibile si tocmai n aceast dublare, fie si caricatrestauratoare, fiinteaz poemul. Epica textelor nlocuieste ceea ce numim, de fapt, diegez. Asta e noutatea, aceast figur a epicii, convingtoare, n ce m priveste, fat de poezia de factura livrescului luat n rspr de spiritele astea ludice care nu mai scap de nvttur. Las c azi cutm accesibilitatea, fragmentul, fractalitatea si tranzitia. Parc s-ar repune n drepturi vechea oglindire, dar cu aer/procedee provocatoare, de la figura de continut la cea literal. Oricum, s zicem, figuralitatea, prezenta textului n genetica hm! a lui Ego scriptural, de! se mut/focalizeaz n afar. n Levantul, plcerea vine tocmai din n-trupri, demonizare gratioas (!) a textelor, prin urmare a referintelor asezate, ludic, ntr-o aventur, pe care (nc) n-o citim cronicreste, dintr-o bun cunoastere a naintasilor nostri si a naintasilor naintasilor nostri cuvnttori. Vedeti cum ne contaminm de referinta asta textual? Valul tnr (nu se poate s nu i se recunoasc efortul de generatie/nnoire, fie si fracturist, egotist minimal-ist! s.a.m.d., dar nu cine stie ce), chiar dac nu impune unui scriitor ca Mircea Horia Simionescu (Doamne, contemporan si acestui deceniu grotesc nou), gloseaz, provoac tocmai referinta. Astfel, fat de ntreaga scriitur a lui Agopian, atemporal prin statutul de criz al fictiunii, dintr-o dat prolific si memorabil n aria unui anti, la orice tine Tobit sau unul Tache de romanesc Vaszic, referinta pare s se mute n albia ei, dar cu stiint recuperatoare de, cum i zice, Realia. Ct ncape ea la o perspectiv asa de provocatoare, minimalizant, nu mai putin ludic, adesea, accesibil, ce mai, autentic prin nonfictionalitate. Verosimilul se crede reportaj, memorie, jurnal, si ia mersul pe rotile n plin realitate, n-are, domnule, timp de distantare/fictiune. Critica, si ea, se altur-n valuri. Cu grbire? Ei, as! Ne plac att patosul (datorat apropierii de subiect) lui Bogdan Lefter ct si lurile de pozitie Olnesti Musina (dinuntru). E benefic si provocarea. De poetic, de grup, de editare-certificare, de recitare. Toate indic o vietuire literar. Fie c radicalitatea fracturistilor se canalizeaz spre confirmare, calmare, fie c editurile si fac ecou n directii opuse, de gen, viziune, oportunitti. Critica, si ea, se re-face, de la Paul Cernat la Daniel Cristea-Enache. Ajung la public mai ceva dect Manolescu, Ion Pop, Mircea Martin, acordati mai mult sau mai putin, ca perspectiv, la actualitatea cea literar. Dan C. Mihilescu trece, n felul su clovnesc-strlucitor, ntr-o arie mai larg, de filozofare, memorialistic, Ioana Prvulescu se fixeaz n eseul document, revelator al spatiului si timpului de aldat, C. Ungureanu spatializeaz literatura pe un alt principiu, spiritus loci, Al. Cistelecan este ndreptat spre umbra literaturii n floare, cu primire la gazet a noilor etc. Revistele si ntineresc formatul, rubricile, tastatura, pn la digitatia criticilor. De unde grupriregrupri, ierarhii sinus si cosinus. Editurile au tot miscri ofensive. Par s-si asume chiar rolul vechii critici literare, fac scriptori. E o adevrat miscare tectonic, relativizant, ntre Centru si margine. ntre scriitorii consacrati, dar indexati, si valul din urm. Dac scriitorii deceniului 8 erau validati de critic sau Crtrescu si dubla opusul literar de un hiper-program postmodern, desi e prea abisal si criptic pentru o decriptare pe astfel de gril, un Ianus ia pozitie la consumul, validarea, chiar editorial, a vechiului, Polirom face valuri de scriitori tineri, Humanitas intr n acest joc, Vinea mizeaz pe nnoire liric si reuseste, dovad re-lansrile de la Cartea Romneasc s.a.m.d.

Optzecistii intr n canon, par s aib un destin nchis, dar se ndreapt si definesc zone vecine clasicizrii lor. De fapt, se impune tiparul amplitudinii. Capii (optzecisti) scriu proz, poezie, articole de opinie, eseu, jurnal. Fericiti, n opinia mea, cei care crmuiesc edituri, ca Musina, au patosul culturii, directiei literare, ca I. B. Lefter, fericiti sunt si realizatorii de pozitii (literare) n diverse alte situri, un D.C.M. cafeaua noastr, cu sare, n bucate/ bucti literare, pe care de ce nu le public, ntreb. Oricum, optzecistii se multiplic, distribuie puteri, fac si desfac ierarhii. Vaszic totul e n miscare, mai putin drepturile lor (!). Vocile au, adesea, o ngrosare civic. Scriitori de trecere, Ioan Es. Pop sau Daniel Bnulescu , de pild, chiar dup volume care s-au impus, par mai tcuti la opusul lor. Dintre fosti, cstig teren axiomatic cei care constituiau deja alternativa, Agopian, n proz, incitantul Cristian Popescu, n poezie, o pan liric, aflat pe val, nnoire, ca Doina Ioanid, amintindu-ne un Cuvnt nainte, nu?! * Postmodernismul, haina asta conceptual prea larg si, accentul se impune, distantat de modernism prin livrescul (si realitatea e vizat ca liter) suprasolicitat, pare nc viu pentru vreun nsctor al lui, teoretician marcant, dar asteptat la tomuri din cele ample (iarsi Lefter?), la Critice, am zice, dac Alex Stefnescu d un exemplu, nu-i asa, de asemenea fapte historice. Altfel arat asezarea lui Brumaru n ordinea tupavldreanuciosukomartin, e semn de tinerete, din aceea scriptural. Cum patriarhalul din Petre Stoica e semnalul rezistentei la rdcin, liric. Multiplul, azi, prin urmare, nu e anulat, dar se nclin dispozitia lecturii/publicrii, si e bine, ctre autentic, asa cum ncape el n formule de poezie sau proz att de mediatizate nct, pe lng bunul fapt al nnoirii, se instaleaz si judecata de valoare, n care functioneaz optzecism, s zicem, versus minimalism, fracturism, ego-tism etc. n fort. Totusi, actualitatea care intr n textura literar e luat/placat pe viu, neabstractizat, netransformat n pre-text, ceea ce-i d creatiei un aer curat, o eliberare. A se vedea literatura tnr publicat la edituri ca Polirom, Aula, Vinea, Paralela 45, recent Humanitas etc. Este vorba, fireste, de o ruptur voit. O directie?! Cred c, dup cenacluri, acum a venit vremea editurilor, care au pinea si cutitul literar, s valideze noul. Desi, postmodernismul pare s mbrace si alt mantie, dar suntem stui de orice figur a vesniciei, dup iepoca cea aurit, ca s mai suportm nc una, nu? Asa c, salutm ncercrile de poetic nou, de oper provocatoare, de gesturi negatoare s.a.m.d. Numai c senzatia este, nc, de flux si reflux postmodern, mai ales din cauza desacralizrii permanentizate, chiar dac o iesire a oferit-o jurnalul sau memoriile. Antologiile si istoriile recent literare sunt, totusi, indicii ale unei oboseli, par cam anchilozate, cum si critica literar este asteptat mai mult de autorul n discutie; asemenea pozitii scripturale nu mai certific. Relativitatea s-a instalat pretutindeni, vna literar nu mai este confiscat dect prin gesturi, re-editri, publicitate, asediu. Uneori, cu ndrepttire fptuit, alteori cu sprijin de sus (n Romnia, vorbesc). Si mai este o realitate, pe care nu o prea discutm, clasicii, nc vitali. Dar cti citesc noile aparitii ale lui H. M. Simionescu?! Noroc de Stefan Bnulescu, nu mai vede cu provincia lui. Asadar, cei care stau n textur cu luciditate, s-i spunem constiint? nu mai vor livrescul, ci viata. Corpul, s parafrazez, rumnesc, arat placat la fragmentul de real, jurnal, memorial, mai ceva dect Don Quijote la crtile lui. De unde si senzatia de ruptur literar, de nasterea, domnule, a unei alte vrste n proza, poezia si critica rromn. C un Eugen Simion citea greu teoria poeticii Magdalenei Ghica intra n regula nnoirilor acceptate partial din zona criticii. Azi, tocmai mprtitorii de daruri valorice sunt adaptati, arondati la nou. n cazul sta, s avem parte de luni, scuzati, de un Saint-Beuve. Pentru c scriitorii, oricum, vin la vremuri.

Vasile Spiridon Dualitatea recesiv a postmodernismului

Gheorghe Manolache realizeaz n studiul Regula lui doi (registre duale n developarea postmodernismului romnesc) (Sibiu, Ed. Universittii Lucian Blaga, 2004) permanente relationri si trimiteri la momentele hotrtoare ale implementrii (atta ct a fost) a postmodernismului n literatura noastr. Urmrind dezbaterile din ultimele dou decenii n jurul conceptului, acestea i se par autorului mai mult axate pe contradictiile interne ale fenomenului, generatoare nu o dat de confuzii. Sintetizate ns, ele definesc, n varianta soft a unor interpretri, literatura postmodern ca pe un comentariu ironic, ludic si parodic la adresa oricreia dintre formele canonice. Atunci cnd postuleaz versiunea hard a fenomenului, comentatorii (n marea lor majoritate si practicanti ai postmodernismului si/sau textualismului) evit orice definitie intertextual, metafictional, pentru a eticheta literatura (si arta, n general) postmodern a anilor 80 drept lipsit de o paternitate recunoscut, suferind, dup cum se poate observa si din antologiile generatiei, de

ceea ce autorul Aurei postmoderne, Charles Newman, numea anxietatea non-influentelor. Postmodern(ism)ul ptrunde n literatura noastr pe filier american, n dou valuri: 1974 si 1980, interval n care prozatorii postmoderni nord-americani au fost tradusi sistematic n revista Secolul XX. n morfologia reliefului fractal al scrierilor de formul nou din anii 80 haotic si totusi ordonat, dezorganizat si totusi coerent presupune redefinirea literarului ca un cmp de tensiuni deschise. Reconsiderarea lui ca dimensiune fractal intermediar (o dimensiune a haosului ordonat n care lectura devine un act inter-textual, inter-cultural, inter-fractal) relanseaz si tentatiile unei maniere la fel de postmodern (accelerat) de lectur. O anume rezistent postbelic a culturii franceze fat de cea american si, partial, chiar fat de cea britanic, ni s-a transmis si nou, odat cu liberalizarea relativ post-stalinist din anii 60. Dovada o gsim n indiferenta de atunci a tinerilor nostri autori de proz scurt fat de fenomenul postmodern american, desi ceea ce scriau ei era similar struintelor teoretice si practicilor de inovare de peste Ocean, popularizate n aceeasi revist Secolul XX. Acestea sunt cteva dintre punctele de plecare ale studiului Regula lui doi (registre duale n developarea postmodernismului romnesc). Urmrind anchetele, dezbaterile si mesele rotunde din ultimele dou decenii, Gheorghe Manolache constat gradul de deschidere a publicatiilor literare fat de noul concept, fat de structurile socio-culturale si academice reprezentative (scriitoristudenti-profesori, si nu numai). Astfel, cercetnd colectia din 1984 a Revistei de istorie si teorie literar (spre a lua n discutie o perioad relativ favorabil asumrii si asimilrii fenomenului n plan national), autorul observ c aceasta nu contine nici un articol dedicat postmodernismului literar, ci doar unele abordri venite din context. O alt asertiune important este aceea c literatura minorittii maghiare din Transilvania, chiar dac este mai putin familiar cititorilor romni, cunoaste si ea aceleasi tensiuni (mai accentuat avangardiste!) n legtur cu prolificitatea postmodernismului n perimetrul est-central european. Conceptul de postmodernism a fost folosit sistematic n anii 70 de ctre Andrei Brezianu, dar, din pcate, interzicerea dreptului de semntur a acestui autor promotor al prozei postmoderne americane si romancier ezitnd ntre textualism si postmodernism / l-a fcut s fie un ilustru necunoscut mai tinerilor si confrati. Gheorghe Manolache aserteaz si el, alturi de alti cercettori, c postmodernismul nu exprim ns, n virtutea mult discutatului prefix, tot ceea ce urmeaz dup modernism, ci, n logica gndirii slabe despre care vorbea Gianni Vattimo, doar acel fenomen cultural care, refuznd s fie (sau nemaiputnd fi) modernism, nu mai poate nici mcar depsi printr-un nou proiect (existential, literar, cultural) modernismul. Prin europenizarea tuturor structurilor, pe poarta, strmt pentru noi, a postindustrializrii, postmodernitatea este acrosat n Romnia de o modernizare incomplet. Nu toat generatia optzecist este postmodernist: practica scriptural virtual si pluralist a textualismului este cu totul altceva dect lectura realist-biografic a postmodernismului, ntruct textualismul este situat ntre cadrele manieriste ale unui modernism trziu. Universitarul sibian are n vedere conceptul de text n viziune sintetic (tel quel-ist, contextualist si deconstructivist), partial coincident cu reactivarea unor segmente ale formalismului rus, ale structuralismului francez si ale new-criticismului american. El insist asupra acelor elemente ce se regsesc n modelul plural al postmodernismului romnesc, cel care aspir spre o nou sintez, integrnd si depsind aceste dimensiuni ale tardomodernismului resimtite la noi n anii 7080 prin intermediul traducerilor si/sau al textelor teoretizante. O concluzie important n acest sens este aceea c n anii 80 se produce n literatura romn trecerea spre postmodernism ca structur consecutiv modernismului. ntr-o bun parte a studiului Regula lui doi (registre duale n developarea postmodernismului romnesc) se evidentiaz faptul c, n ciuda sovielilor teoretice, generatia 80 a optat pentru sincronizarea structurant cu literatura de peste ocean. Popularizarea unor fenomene recesive ale modernittii trzii n defavoarea asianismelor interbelice confirm o evolutie fireasc a discursului literar romnesc din anii 80. Chiar dac metisajul bucurestean dintre textualistii junimisti si lunedistii postmodernisti nu se va realiza la nceputul deceniului opt, cercettorul demonstreaz c gruparea textualist va continua s aib rolul su hotrtor n impunerea unor experimente. Prin urmare, Gheorghe Manolache nu va fi de acord cu Mircea Crtrescu, care vzuse, n Postmodernismul romnesc (1999), o discontinuitate ntre aceste dou orientri, aici vorbindu-se despre o (auto)reglare, o (re)adaptare a textualismului la o nou paradigm, modificat gratie acumulrilor teoretice si practicii nestrine de experimentele postmoderniste din proza nordamerican. Mircea Crtrescu afirmase n teza sa doctoral prtinitoare c tot ceea ce prea un progres literar evident fat de aservirea ideologic din obsedantul deceniu nu era dect o relativ libertate pltit cu pretul ncremenirii ntr-un modernism anacronic. Gheorghe Manolache i d dreptate doar pe jumtate si ia n sprijin situatia modernismului din perioada 60-70 n Occident. n primul rnd, literatii vest-germani ai anilor 60 redescopereau propria cultur modern, care fusese oprit din

desfsurarea ei fireasc n timpul dictaturii hitleriste. n al doilea rnd, notiunea de postmodernism nu a aprut n Germania dect spre sfrsitul anilor 70 (si nici atunci prea evident, dac ar fi s ne raportm doar la evolutia din arhitectur), n atmosfera noilor miscri sociale si a criticii ndreptate de acestea mpotriva modernittii. Dan Grigorescu avansase ipoteza (gsit si fiind plauzibil, de altfel) conform creia rspndirea notiunii de postmodernism coincide n Germania cu valul de miscri pacifiste si cu succesul obtinut de partidul ecologist. Si tot ctre sfrsitul anilor 70, termenul de postmodernism a imigrat si n Franta, fiind reluat (din perspectiva unei relatii neconflictuale cu modernitatea) cu precdere, n Conditia postmodern, a lui Jean Franois Lyotard. Autorul studiului descrie cu rbdare nucleele generative ale textualismului: autoreferentialitatea si metatextualitatea; autenticitatea; interglossarea (intertextualitatea); fragmentarismul; deschiderea textului; supraproductia textual si acumularea de capital estetic; textuarea si afirmarea caracterului corporal al textului; disolutia procedeelor literare bazate pe imaginea si/sau metafor; reciclarea vechilor motive, structuri, procedee si regndirea raportului dintre estetic si popular, literatur/subliteratur; ntoarcerea la o literatur participativ. Apoi face o trimitere la disputa aticism-asianism, la bivalente de tip baroc, accentele premoderne ale generatiei 80 recupernd tocmai prolixitatea intentionat, exagerrile, echivocul de tip manierist,. Substanta si cadrajul intr amndou n atentia autorului. Iar ele se supun n egal msur dualittii care naste pluralul, dnd perfect legitimitate expansiunii iluzoriului si lumilor posibile. afirm Diana Adamek n prefata la volum. Ca si n cazul barocului, un mit al iregularului domin si regizeaz att arta manierist, ct si pe cea postmodern. n practica scrisului optzecist, permisivitatea baroc dual si mentine permanent actualitatea. Aticismul textualismului (caracterizat la nceputul anilor 70 prin realism, rigoare si concizie) intr n discordant cu asianismul postmodernismului din anii 80, cu aplicatia sa nspre fabulatie, fictiune, ornament, elocvent. De asemenea, dimensiunea popular a postmodernismului (romantism tipologic de factur carnavalesc) intr n contradictie cu epistema modernittii clasice. n aceste conditii, autoreferentialitatea textual din proza scurt a optzecistilor ar fi, asadar, punctul de intersectie dintre tardomodernism si postmodernism. Cu toate disjunctiile lor, textualismul si postmodernismul romnesc se regsesc n actiunea de a monitoriza ceea ce este numit n carte indetermanenta artistic. n cadrul demersului, se fac observatii legate de relatia marginalitate liminalitate, ultimul termen avnd capacitatea de a subsuma si a transcende ntreaga dialectic a centrului si emanatiile sale secundare sau, mai bine spus, nspre secundar. O astfel de geometrie este sensibil mai mult la (con)fluenta intersectrilor si mai putin la formele propriu-zise. Gheorghe Manolache insist asupra conflictelor, tensiunilor si contradictiilor ce caracterizeaz textele generatiei aflate ntr-o dinamic instabil, dominat de asimetrii si morfologii ale iregularului. O concluzie fireasc este aceea c postmodernismul aduce n scen, n locul refrigeratului cerc modernist, tensiunea nscut din conflictul celor dou focare ale elipsei. Lund n discutie o serie de fenomene underground, considerate ndeobste bizarerii literare, universitarul sibian analizeaz n termenii mprumutati de la Mircea Florian dualitatea recesiv a modernittii noastre literare. i vine n sprijin si teoria despre secundar a lui Virgil Nemoianu, conform creia secundarul reprezint conditia sine qua non a desfsurrii proceselor n istorie si n societate. Oricnd va exista un termen mai tare dect altul, ns aceasta nu nseamn c o component recesiv va avea o semnificatie mai slab. Astfel, n literatura anilor 80, nu discursul supravalent, oficializat, ci acela subvalent, recesiv este continuatorul legitim n evolutia formelor literare. n termenii raportului dintre modernismul dominant, tipic generatiei 60, si (post)modernismul recesiv, iesit la iveal n anii 80, prevalenta cade nu att pe dimensiunea ontologic, ct pe cea axiologic, a semnificatiei si a importantei recesivittii ca structur a postmodernismului. Se evidentiaz faptul c raportul care se instituie este marcat de predominanta recesivului, de superioritatea lui fat de formula canonic tare, ntruct nu exist o directionare n sens unic, de la dominant nspre recesiv. Altfel nu ar fi cu putint schimbarea continu si evolutia formelor literare. Raportul recesiv identificat nu este bazat pe diacronie, despre care vorbea Mircea Florian, ci pe simultaneitate, prin care unul se opune celuilalt si prin aceasta si recunosc reciproc co-prezenta. Prudent n judecti, exegetul sibian nu afirm c modernismul literar al anilor 60 ar fi perimat si discreditat: ceea ce a nfptuit promotia anilor 80 era, n fond, o reasezare a discursului literar ntr-o relatie de inegalitate recesiv fat de literatura antecesorilor. n ciuda aerului de frond, actiunea optzecistilor are semnificatia unei reconcilieri prin parodie si ironie a dou tipuri de cultur: cea popular/de mas si cea elitist/canonic. Contracultura/literatura popular defuleaz sub presiunea acumulat n retortele modernittii. Ca ntr-o scen a excelentului roman al lui Adrian Otoiu, Coaja lucrurilor sau dansnd cu Jupuita, stau fat n fat n culisele textului optzecist hainele fr trup si trupul fr haine, aceasta cu att

mai mult cu ct momentul 80 redeschide seria unor spectaculoase reinvestiri si revalorizri ale corporalittii, ale unui trup adnc si nestiutor. spune n aceeasi prefat autoarea crtii Trupul nendoielenic. Teoreticienii 80 (Mircea Crtrescu, Gheorghe Crciun, Ion Bogdan Lefter, Alexandru Musina, Monica Spiridon, Radu G. eposu, Carmen Musat, Adrian Otoiu) au insistat asupra faptului c, pe de o parte, postmodernismul romnesc, n general, reprezint o sintez ironic, parodic, ludic etc., promotoare a unei noi priviri (formate la scoala lui I. L. Caragiale), iar, pe de alt parte, sustin c acesta promoveaz deliberat o ruptur obligatorie cu trecutul. Gheorghe Manolache remarc ns si existenta unor voci care contest validitatea si functionalitatea unor astfel de notiuni n cultura noastr si care nu accept nregimentarea sub o umbrel conceptual att de ncptoare. Iar aici, el face o distinctie necesar ntre contestatari si denigratori: contestatarii erau si sunt practicantii unei literaturi postmoderne, pe cnd denigratorii se recrutau dintre reprezentantii culturii oficiale, mai ales din rndul protocronistilor. Ar mai exista si o a treia categorie, a neutrilor, veniti din rndurile establishement-ului modernismului clasic, agreati de ideologia cultural si rmasi ncatenati ntr-un discurs depsit, de pe ale crui pozitii emiteau la modul distant opinii n legtur cu un atare sincretism stilistic. De-a lungul crtii Regula lui doi (registre duale n developarea postmodernismului romnesc), se subliniaz existenta unui echilibrul dificil pe care l realizeaz postmodernismul romnesc, care denaturalizeaz att transparenta realist, ct si reflexivitatea modernist, dar pstreaz, ntro manier critic si complice, puterea atestat a amndurora. ntr-un loc, autorul va vorbi despre edificii de lectur cu dubl intrare, iar altundeva va deconspira subtextul procesului de faceredesfacere, de montare-demontare a obiectului textual si a instrumentarului su. n ciuda tonului sczut si a demersului retinut, afirmatiile au sigurant, iar formulrile, claritate. Chiar dac universitarul sibian preia concepte sau se aliaz unor alte interpretri, demonstratia se remarc prin atitudini ferme. Polemicile sunt n general evitate, iar atunci cnd astfel de accente exist totusi, ele au eleganta tonului bine temperat si siguranta rezultat dintr-o la fel de bine chibzuit alegere si cntrire a argumentelor. Marele merit al lui Gheorghe Manolache este acela de a fi repus n discutie dificila paradigm a postmodernismului romnesc, fcnd n studiul Regula lui doi (registre duale n developarea postmodernismului romnesc) o cercetare critic a tot ceea ce s-a scris la noi pe marginea acestui amplu subiect.

C. Trandafir Pentru judecti bine cumpnite

Despre orice eveniment se pot ntocmi cel putin dou rapoarte diferite (Protagoras). Si se mai stie c o fapt deosebit, o personalitate de anvergur sunt ntmpinate, de regul, cu aplauze sau cu adversitate mai mult sau mai putin radical. Asa s-a ntmplat (si campania continu) cu postmodernismul, despre care s-ar putea alctui o gigantic antologie pro si contra. Iar cu studiile consacrate acestei orientri s-ar umple cteva rafturi mari de bibliotec; de unde se poate trage concluzia c el exist ntr-adevr (mcar c unii i-au contestat nssi existenta, ceea ce ar nsemna suprema dezavuare), cci dac n-ar fi, nu s-ar povesti. Umberto Eco vorbeste de rdcini homerice, aducnd dovezi credibile, cele mai struitoare fiind referentialitatea, democratismul si impulsul recuperator. Mai ales resuscitarea vechilor retorici si aplecarea ctre cotidianul de o banalitate fantastic, precum n viziunile populare, toate acestea, alungate din lumea modernismului nalt, justific paradoxul lui Lyotard: O oper poate deveni modern doar dac e, mai nti, postmodern. Astfel nteles, postmodernismul nu e modernismul care sfrseste, ci modernismul n stare nscnd si aceast stare e o constant. Altcineva, un romn excesiv, merge pn n pnzele albe: Totul e postmodernism. La fel de abuziv este si nflcrarea acelor fani care s-au declarat adversari ai modernismului, cu deosebire ai aceluia care exacerbeaz inovatia pn la anarhica ruptur de tot ce s-a creat anterior. Asta i-a suprat tare si pe neoromantici, neosimbolisti, neoimpresionisti, neosuprarealisti, neoexpresionisti etc., chiar din vremea optzecismului cel cu deschidere ctre metafictiune, reactivarea traditiei si a realittii imediate, a discursului ludic, parodic si ironic. Mai aproape de adevr sunt aceia care admit procesul de continuitate modernism-posmodenism, postmodernismul ca o nou fat a modernittii (Matei Clinescu). Contestatarii de la bun nceput s-au artat nenduplecati: Postmodernismul este numele cel mai recent, sub care prostul gust comercial ia cu asalt integritatea artei, mimnd un epigonism sofisticat (Clement Greenberg). Chiar si pentru John Barth termenul este stngaci, ca si cel de postimpresionism, evocnd activitatea unui grup de epigoni ntrziati. Ca dovad de ce greutate logic, intelectual si de bun simt dau dovad criticii

postmodernismului, s se ia aminte c ei au trecut de la argumente la nervozitti si insulte, pn ntr-acolo nct i acuz de slbiciune mintal si de cine stie ce apucturi politice pe adeptii postmodernismului si pe sustintorii evalurilor echilibrate. Unora le displace notiunea fiindc exprim ceva care se afl dup aceea; termenul ar mai fi neinspirat si deoarece modernismul este o trstur constant a civilizatiei si culturii, pe cnd postmodernismul ar fi lturalnic si vremelnic. Inamicii s-au nmultit mai recent, desi, la o adic, multi se trag din mantaua postmodernist, dar nnoitori cum sunt, nu vor cu nici un pret s accepte antecesori. Iar asocierea cu political correctnes nu-i dect o chestie politiceasc, nici vorb, care pune n suferint tot ce atinge. Incriminarea adus postmodernismului romnesc pe motiv c ar fi o form fr fond, din cauz c noi n-am beneficiat de o societate postindustrial, n-are nici justificare logic si istoric. Parc E. Lovinescu ncuviinta, mpotriva tezei junimiste, c formele mprumutate pot stimula fondul, potrivit cu sincronismul. Modernismul romnesc profita de o societate industrializat cnd s-a fcut istoria civilizatiei romne moderne, antitraditionalist? Simbolismul ca form a modernittii se bucura de un context favorabil, la noi, n a doua jumtate a secolului al XIX-lea? Avangardismul romnesc, un fel de hipermodernism, pare-se c a fost premergtor celui occidental, Europ industrializat cu un secol sau dou mai nainte. Mai sunt invocate abjurri de la postmodernism, dar apostaziile au fost frecvente totdeauna. S ne amintim numai de simbolistii transferati la Scoala roman si la Scoala naturist. Simbolismul ca miscare constituit s-a isprvit n prima parte a secolului al XX-lea, dar a rmas infiltrat ca o constant, ca si clasicismul, romantismul, parnasianismul, expresionismul, hermetismul. Paradigmele nu mor niciodat cu totul, iar uneori renasc mai viguroase dect au fost. Fireste, se poate vorbi de un climax al postmodernismului prin anii optzeci la americani, dar actualmente aparentul abandon s-a reanimat n ultima vreme. Iat dou exemple consemnate de curnd: Johnatan Franzen (distins cu National Book Award n 2001) si Jeffrey Eugenides (laureat al Premiului Pulitzer n 2003), primul cu romanul Corectii, al doilea cu Middlesex, traduse n limba romn la Polirom. Acestia, alturi de Dona Tartt si de altii dintr-un nou val recurg la remodelarea vechilor structuri mostenite de la Barth sau Hassan, dar cu reabilitarea epicului si a viziunii narative integratoare. n locul perspectivei fragmentare a postmodernismului din ultimele decenii ale secolului XX, prozatorii actuali construiesc potrivit cu tiparele clasicizante ale realismului trziu. Dar, recunoaste Eugenides, se mentin postmoderniste autoreferentialitatea, autofictionalizarea, impulsul deconstructiv, ironia si sentimentul alienrii. Ideologia textual a acestei noi promotii rmne asemenea cu aceea a camarazilor lui Barth si Hassan. Nu stiu dac e cazul s se cnte prohodul postmodernismului, chiar dac se ticluiesc alte directii noi, s zicem, noul antropocentrism, experimentalismul, himerismul, conexionismul, fracturismul, utilitarismul (care vine tare de demult), virtuali online, fantasy si cyberpunk, transmodernismul etc. S fim seriosi, adic s avem ceva umor. Iar dac postmodernismul s-a clasicizat, e foarte bine.

Radu Voinescu Postmodernism versus postmodernitate

ntr-o anumit msur, o discutie despre postmodernism, acum, cnd n literatura romn acesta sia dat obstescul sfrsit, pare de prisos. Subiectul tine capul de afis al dezbaterilor, polemicilor, controverselor de vreo dou decenii, iar lumea literar, dac s-ar fi sturat de atta btut ap n piu, ar fi cam trebuit s-l abandoneze mai demult. Nu s-a ntmplat asa din mai multe motive. Mai nti probabil pentru c nu aveam altceva de pus n loc, nu era altceva de abordat, nu exista nimic comparabil, ca anvergur a angajrilor din partea scriitorilor si a criticii. Apoi, pentru c la ora la care el expiase ca modalitate a scrisului, promotorii lui tocmai ncepuser s ocupe posturi n universitti si slujbe de un nivel mai nalt n ierarhia mass-media, ceea ce le-a ngduit s continue cu si mai mare fervoare punerea pe tapet a unor chestiuni care ar fi trebuit s fac doar obiectul studiilor si istoriei literare. Studii serioase despre postmodernism la noi nu s-au prea scris. Vreau s spun c nu s-au scris destule. Cele cteva care exist denot, prin numrul lor redus, faptul c la noi literatii prefer s se consume n btlii de gazet si mai putin s se astearn la munc n orizontul unei arii critice si teoretice care implic o cheltuial considerabil de timp si de energie. Desi, pn la urm, dac privim lucrurile cu o doz de detasare ironic, fragmentarismul postmodernismului, lipsa lui de coagulare nu puteau fi ilustrate mai bine. Ce a rmas din postmodernismul romnesc? Nedelciu, Grosan, Crtrescu, Soviany, Grbea (n teatru) si, nu n ultimul rnd, Foart, care, prin Caragialeta si Erau ziare, evenimente se dovedeste un postmodernist ntrziat, dar de o pregnant care recupereaz multe dintre restantele celor care apucaser pe acest drum naintea lui. Aceasta n conditiile n care Serban Foart se

dovedise deja cel mai mare manierist al literaturii romne, un domeniu n care, iat, a fost tot un fel de recuperator de epoci si curente. E, totusi, destul ce rmne, e o proportie mai mult dect onorabil, tinnd cont de potentialul unei literaturi destul de mici cum este a noastr. O eroare care se face adesea este aceea de a pune semnul egal ntre optzecism si postmodernism. Marta Petreu si Liviu Ioan Stoiciu, de exemplu, nu sunt poeti postmoderni. S-au realizat, cel mai bine scriitorii care au reusit s se serveasc de postmodernism, nu s-l serveasc. Cnd Gheorghe Crciun a scris Pupa russa, a splat pcatele Frumoasei fr corp. Vreau s spun c aceia care au mizat mult prea apsat pe tehnic - si n-au fost printre pionieri, precum Mircea Nedelciu - au pierdut la examenul final. Cei mai multi scriitori postmoderni de la noi s-au agtat de posibilittile tehnice pe care le oferea jocul cu textul - si, la un moment dat, chiar intertextualitatea pierznd din vedere povestea. Cu vreo ctiva ani n urm, Alexandru Musina se exprima, ntr-un articol din Vatra, cred, dar probabil c si n alte locuri, n legtur cu neligitimitatea utilizrii la noi a termenului de postmodernism. Argumentul su era acela c postmodernismul nseamn un nivel social, economic, un stadiu al civilizatiei. Cum noi nu ajunseserm la etapa postmodernittii, atunci prea logic s nu fi asimilat nici elementele de suprastructur care i sunt proprii. E adevrat, dar napoierea noastr la nivel social nu putea fi o piedic n calea circulatiei ideilor. n istoria romneasc nu este prima oar cnd avem de-a face cu o form fr fond. Acum, la nivel literar, forma a trecut. n vreme ce societatea postmodern si face din ce n ce mai prezente ipostazierile. Asa c, pn la urm, cum n-am consumat din dimensiunea artistic dect latura literar a postmodernismului, probabil c vom vorbi nc vreo ctiva ani de aici nainte despre el. Si aceasta pentru c ne vor intriga nc mult timp manifestrile lui. Multi oameni de litere, multi intelectuali vor fi n continuare prea putin dispusi s accepte axiologia acestui sistem. Care const din a amesteca valorile, din a promova non-valoarea la rangul de produs artistic. n viata literar - pentru c postmodernismul are o latur estetic si una etic - se fac deja simtite micile seisme pe care le provoac promovarea unei avalanse de non-talente. Dezbaterile despre postmodernism va trebui de acum s ias din cadrul iremediabil limitat al operei. Pentru c am intrat n postmodernitate. http://www.dochia.bravepages.com/revista_noua/4-5-62006/Colocviu-postmodernism.htmLEVANTUL. LUMEA SYRO-PALESTINIAN

Cadrul geografic Din munii Taurus se desprinde o suucesiune de lanuri muntoase ndreptate de la nord spre sud, ce mrginesc rmul levantin i ating, n Liban, o nlime de 3000 m. Versantul lor occidental se bucur de un procent ridicat de umiditate; pdurile de cedri din Amanus i cele din Liban au fost exploatate foarte de timpuriu; carierele furnizeaz o excelent piatr de construcie. Aceast prosperitate contrasteaz cu ariditatea flancului oriental, care coboar treptat peste step i peste deert, nu fr a adposti cteva bazine umede i roditoare, cum e cel al Damascului. Valea fluviului Orontes i cea a Iordanului, orientate de la nord spre sud, sunt prea accidentate pentru a constitui un mijloc de comunicaie lesnicios. Spre sud, acestea se prelungesc pn la Marea Roie prin Uadi Araba, ale crei mine de aram au fost de timpuriu exploatate. Fia syro-palestinian, ce se ntinde ntre

Mesopotamia i Egipt, ntre deertul arabic i Mediterana, este strbtut, dup cum am vzut de un lan de muni, pe care albia fluviilor Orontes i Iordan, l taie n toat lungimea Fia syro-palestinian, ce se ntinde ntre Mesopotamia i Egipt, ntre deertul arabic i Mediterana, este strbtut, dup cum am vzut de un lan de muni, pe care albia fluviilor Orontes i Iordan, l taie n toat lungimea lui. i transversal, albii de ruri i poriuni de cmpie separ munii. De aceea, regiunea apare n ansamblul ei fragmentat, i la fel de fragmentat i este i istoria. n timp ce n Mesopotamia ori n Egipt, la adpostul frontierelor naturale, valea fertil vede nlndu-se imperii puternice, n Syria i Palestina, n alternarea de muni i ape, domnete succesiunea oraelor-state, structuri de civilizaie cu o raz de aciune limitat.

90

Levante i Kalavryta la Missolonghi Duiliu Zamfirescu Voi, ce-n faa mea, tcute, mari ruini de amintire, nlai zidiri tirbite, triste resturi de mrire, Vorbii, spunei, ce e timpul, voi care-ai purtat pe umeri, Veacuri mari ca vecinicia, ani ce nu mai poi s-i numeri! Spune, Zante, unde-i timpul cnd Byron, n linitire, Pe-ale mrii tale valuri dorul su i-l legna..., -ale vntului suspine cnd nebuna sa iubire Cu suspine le-ngna? Missolonghi, unde-i vremea cnd pe zidurile tale, Surznd mureau toi grecii ca eroii din poveti? Unde-s sfintele morminte dup adormita vale Ce opreau cu-ale lor umbre pe drume n a sa cale? Unde-i Botzaris eroul?... Missolonghi, unde eti? Vntul singur mi rspunde: Tot pe lume-i trector Iar pe mare echo strig, prins de-un val spumegtor: E trector..., e trector...

[modific] I
De la Zante care-i scald portocalii si n mare mprejur, ct vede ochiul n nemrginita zare, N-a purtat vreodat valul, pe-al su bra legntor, Loptar mai far grij, mai frumos dect Levante De la Zante. Ctre sear cnd el cnt, glasul lui tremurtor Mn somnul nspre crngul de tufani de iasomie, Unde mii de psrele stau s-adoarm printre flori; Iar pe grecele frumoase cnd rznd el le mbie S priveasc cum n unde moare-o raz aurie Ce voios se furieaz printre lungi gene de nori; Ele vin la rmul mrii, cum albinele uoare Vin din stupi s se mbete pe un sn deschis de floare. Vin s vad jocul apei, s asculte plnsul mrii. S aspire adierea rcoroas, dulce-a serii. Zantiote cu lungi gene, spunei, unde-i Kalavryta? Unde e stpna voastr? Cci, pe Venus Pandemos, Am trecut o noapte neagr ntrebnd cerul frumos De nu are printre stele vreo stea rtcitoare Ce-a venit din alt lume, luminnd ca i un soare Stelele din jurul ei; Am ctat-o pe la vnturi; am oprit noaptea din cale ntrebnd-o de nu are printre spiritele sale Sufletul unei femei; Cercetat-am marea lin, vrnd s tiu dac n unde, Printre albe Nereide, marea nsi n-o ascunde... Dar nimic Cer, noapte, mare, lung la mine au privit -au zmbit. Zantiotele rd toate, iar Thaisa le oprete: O..., Levante Hyacinthus, eu i-o spui ntr-un cuvnt: Eti frumos, dar n-ai viaa ce-n oricare grec triete... Tu o caui printre stele, ea te-nal pe pmnt.

[modific] II
Subt o bolt-ncondeiat cu lungi litere arabe, Unde aurul se leag cu granitul african, Unde stau, ieii din ziduri, sfincii dormitnd pe labe, Ce port vase de-alabastru, stlpi cu capiteluri albe, E ntins-o mas mare de porfir egipian. Pe sub negrele arcade, mii de candele uoare Imitnd floarea de nufr, dau lumini scnteietoare, Ale cror slabe raze lin se pierd n neagra noapte, Cum se pierd n deprtare, nbuite, tainici oapte, Prins-n dou mari inele de argint, o fin plas, Peste care stau ntinse draperii lungi de mtas, Poart, legnnd pe brau-i, ca pe-un val tremurtor, Corp de tnr femeie, plin de graii, alb, uor. Seara, de-ar tri pe lume ntr-o gingae fptur, N-ar avea un ochi mai lnged, o mai rumenit gur,

N-ar avea mai negru prul, fruntea mai cugettoare Zmbetul mai mort pe buze, buza mai tinuitoare... Tnjitoarea ei privire, printre umbre rtcit, Pare-a urmri n zboru-i o vedenie iubit, Ce, pe ci nestrbtute, dinainte-i vecinic fuge, Iar cnd doru-i, nici chiar doru-i cltor, n-o mai ajunge. Npdit-atunci de lacrmi nsi snul i-l cuprinde Vrnd n el s stpneasc un necunoscut fior... Snul ns n-o ascult, alba-i fa i s-aprinde i oftnd, mai fr voie, zice: Ah, mi-e dor!... mi-e dor...

[modific] III
Dup capul Kalogria, pe o coast,-ntre lagune, Doarme dus Missolonghi la al mrii glas uor, Iar legenda ei mrea veacul veacului o spune, Unda, vntului ce trece, seara, orelor ce zbor. Stai, luntra! Nu vezi cum superi prin a viselor lovire Majestuoasa ei odihn, visul ei de fericire... Nu vezi fruntea ei cernit ce mre i-o ncunun Cu-ale sale raze albe vecinic cltoarea lun? Nu vezi tu cu ce sfial lunga-i hain i-o srut Marea mut? Stai! Oprete-te!... Ascult! Nu!... i barca cea uoar, De lungi aripi legnat, ca un gnd pe valuri zboar... Iat-o... Vine... Se-ndrepteaz spre castelul cel arab Unde sir Hoowards englezul, mai bogat ca un Nabab, i-a adus smintitu-i spleen i rceala-i englezeasc, Ca la lungi raze de soare calde s i le-nclzeasc. O..., Archipelagul mndru, ci englezi n-a-nveselit, Cte suflete rcite soarele-i n-a nclzit!... Iat barca... Iat-o vine. Lanul ei lin se anin Dup gtul unui tigru; marmur sculptat, fin; Iar din luntrea cea grbit sprinten sare chiar Levante De la Zante. El tcut se furieaz printre slile pierdute ntrebnd lampele stinse, vorbind zidurilor mute, Cercetnd u cu u i la oriice micare Simind inima-i cum bate, sufletul cum i tresare; Iar n fund pierdut de lume, el aude-ncetior Un glas tainic ce-i optete: Vino... ah, mi-e dor, mi-e dor... Un pas, nc-un pas... i iat-l! Iat cleftul la intrare Pironit de gelozie, rmas mut de ntristare... El privete la englezul ce srut n uimire Mna ei, alba ei mn, creia nebuni se-ntrec Zantioii toi s-nchine neschimbata lor iubire, Luntrea, armele i capul, tot ce poate da un grec! Cum l vede, ea spre dnsul tremurnd mna-i ntinde: Vin, i zice cu privirea, Kalavryta e a ta. Vino, vis trimis de noapte i de buza-mi ce s-aprinde, Dor cu ochii ca seninul, vin, lipete-i buza ta.

ns el, smintit de ur, vechi pistol din bru apuc i ochete... Un foc rou trece viu ca o nluc... Un corp cade... O, pistolul era vechi, dar era bun! Kalavryta plnge-n umbr... Grecul rde; e nebun. (1879, iunie) Adus de la "http://ro.wikisource.org/wiki/Levante_%C5%9Fi_Kalavryta_la_Missolonghi" Categorie: Duiliu Zamfirescu

Crtrescu, alt Arcimboldo, textualttp://www.ateneu.info/2009/12/cartarescu-altarcimboldo-textual/Ateneu Revista revistelor 200911

Anamorfoza literar este o scriitur compus dublu, text al unei oglindiri bizare de alte texte. ntre opera nou i celelalte, reflectate deformat, se creeaz un circuit, tipic anamorfozelor, n genere, o reversibilitate. Ultima textur nu anuleaz refacerea celorlalte, ci le presupune.

Levantul, de pild, este un compus literar catoptric, bazat pe lirica romneasc de la origini pn la autorul de fa, inclusiv. Crtrescu modific, redimensioneaz referinele, ceea ce conduce la un corp dublu. Textul su triete din oglindirea deformatoare (prin parodie, citat, pasti, aluzie) a stilurilor, operelor, fragmentelor vizate n aceast epopee livresc pus pe otii, pe iluzii de tip scriptural, fr s anuleze autorii cvasicitai. Levantul modific formele poetice, de-a lungul i de-a latul lor, tocmai pe linia ana-morphaelor (textuale). Crtrescu ajunge la catoptric, una de proiecie literar a liricelor noastre, pe care le exagereaz, micoreaz, le reconstituie, prin urmare, dintr-un nou unghiviziune, pe fundalul iganiadei, dar cu un alt fel de epic, unul scos din strmbarea n propriul tom a referenilor livreti. Mecanismul este literar dar cu instrumente optice, un poemation comic, Bibliotecarul (cruia i se recunosc textele proiectate strmb), alctuit din dousprezece cntece n oglinda textual, globul de cristal ce ne reflect(s.n). Levantul devine, astfel, oglinda livresc n care se zresc, se tiu, i scrierile modificate, cele ,,originare. Levantul triete din textele reflectate diform n i de oglinda sferic. Forme poetice czute n istorie literar, mcar pe poriuni, sunt aduse ntr-un compus, parc, dup capetele lui Arcimboldo, op nou, n care mecanismul catoptric st la vedere, cu instrumentele funcionnd anamorfotic (parodia, aluzia, citatul etc.) la suprafa. Aa, textele prime se citesc dintr-un unghi nou, ironic, din care nu lipsete, ns, tandreea. Cu Levantul Mircea Crtrescu realizeaz una dintre cele mai reuite anamorfoze literare, cu ajutorul acestei texturi neltoare, compus din imaginile primelor texte n aa fel oglindite modificat nct dau alt text, original. Corpul e rotund, i la propriu, ,,glob de cristal translucid prin care (se) vede; tomul nsui se citeaz la capt, n literalitatea sa sferic deformatoare. Reuita lui Mircea Crtrescu vine din aceeai figur predominant, peste form, ana-morphae textual (anamorphose: Imag dforme dun objet donne par un miroir courbe. Reprsentation, dessin volontairement distordu qui, vu sous un certain angle ou a un systeme optique, reprend son aspect vritable, Larousse, Dictionnaire, Noms comuns, Noms propres, 1995). Formule poetice recunoscute, mai ales din vrstele uzate, sau nu!? ale literaturii romne, sunt ,,puse n abis, de fapt n oglind scriptural pe formula amuzant epic a lui Budai-Deleanu. Cele ,,12 cntece din Levantul arat ca dousprezece ,,capete compuse, creionate n stilul dublrii arcimboldiene (a se vedea Anca Oroveanu, Magister ludi, Secolul XX, 248-250, 1981).

Crtrescu developeaz form(ul)e lirice ntr-o epopee eroi-comic, dar cu subiect scriptural, realiznd nu att un periplu al personajului ct al textelor, prin montajul de oglindiri/ literaliti ntr-o epic pe loc, din dialoguri, discursuri, descrieri (cum sunt cele dup pasteluri alecsandrine, evident caricate). Fizio(g)nomia liric a naintailor este developat cu o plcere verbal enorm, pe care pn i pasajele descriptive o au. Istoria lui Manoil se desfoar mai ales pe linia stilistic a baladescului nostru, din unghi profan, la care se adiioneaz ex-o(n)ticul dup Eminescu, Alecsandri, Bolintineanu etc. Levantul reflect naintaii din unghiuri bizare, ceea ce creeaz o serie de modificri asupra textelor i stilurilor de referin. nc din primul cnt altur ecouri din Eminescu baladescului de tip Alecsandri: ,,Fug perii de groaza morii, cu alvarii la genunche/ pe cnd vine, vine oastea rumneasc, ca o muche/ De hanger arznd n soare, ca i coli de leu turbat / Pn-n zori plec Balcanul capu-n faa lui Carpat. Levantul e conceput ca o ,,kaghemusha la iganiada; ,,papirul cuprinde sfaturi n privina ,,actantului valid, nu altul dect instrument(ist)ul anamorfotic al scrierii: ,,ntr-un glob de halima. Textul, n ansamblu, reflect texte i iar texte, inclusiv cel care se produce, drumul din iganiada fiind aici unul literar. Astfel, cel de-al doilea cnt ncepe cu tonul avntat al eroicelor eminesciene, dar alte i alte pasaje pun n unghi ironic scriituri i viziuni, de la un Alecu Russo la Alecsandri, de la scenariile de ,,legend ale lui Bolintineanu la Ion Barbu. n ciuda ludicului, volumul, aa compus din aluzii i texte-buci, din stiluri (uzate) i viziuni ero(t)ice la fel, rmne graios tocmai prin tehnica acestei catoptrici neltoare dinuntrul i dinafara texturii, dup cum Manoil vede lumea (lirica) prin ,,luneta grea ca plumbul de lentilele bombate, prin ,,ochean sau alte instrumente modificatoare. Toat mainria, vizat de autor ca scriere la vedere, ine de catoptrica deformrilor scripturale. Mircea Crtrescu folosete, de exemplu, instrumentul optic, ,,greu lunet, pentru o intrig de Balcan. Pe baza montajului de asemenea ,,sosii stilistice Levantul are alt via/ corp distinct. O simpl ntlnire a lui Manoil pe mare cu piraii e prilej pentru punerea n dificultate a speciilor lirice consumate n literatura romn (satire, epistole, meditaii, descrieri, elegii). Dar ,,fpturile d hrtie ale acestei epopei au existen, sunt i ficiuni i reale, Srmanul Dionis de aici spunndu-i ,,cugetrile sale. Luarea la propriu, literalitatea au efect de/formator: ,,Cci cel ochiu ce o clip n poema-mi se ivi/ Al lui Dumnezeu nu fuse, ci al meu, care luci/ Uittur indiscret ntre pagine de op,/ Cum privete biologul goangele la microscop. Instrumentele conduc la texte strmbate, explicitndu-se chiar asemnarea cu ,,bestiarul cercetat de J. Baltruaitis: ,,Iar pre rmure, minune: Bolovanii strvezii/ Sunt cioplii n chip de hurii, de satiri sau fudulii,/ De pitici, de lupi de stecl care adunai n haiti-s,/ Gryli i troli i alte hojme ce gseti n Baltruaitis. Laboratorul de Ev Mediu, plin de mecanisme deformatoare, este unul poeticesc. Instrumentaia sa funcioneaz ntru iluzii optice: ,,Alt mehanic cu lboaie de paing nfac iute/ Un pirat ce s holbase prea aproape d volute/ i-l bag-ntr-o chilie cu o poart d oel: () O mahin ce de zumzet, mitutea ct un canari,/ Zbura-n aer la un stnjen i prindea mute din zbor,/ Le bga sub coade pamblici, le lsa n voia lor;/ Una scurt i-ndesat cu o perie freca/ Stnca tare de subt dnsa, pn cnd s strvedea/ Pn grosimea Terii alte continenturi, Antipozii/ Cu orae rsturnate, unde umbl ca nrozii/ Oamenii cu gaibe-ntoarse i cu capul tot n jos / De s uit pre supt fuste ale sexului frumos/ Deocheat rnjind piraii: aferim inveniune!. Poziionarea instrumentului contribuie la crearea de proiecii ciudate scriptural: ,,Pune mna p lunetul cu holbare-n cap, de geam,/ i cu unic ochi s uit la corbii. Dar le vede/ Rsturnate. S mai uit nc-odat. Nu-i vine-a crede,/ Netiind el pe ce parte s se uite pn lunet./ Cad de p catarg matrozii n a apelor sipet,/ Vin cu capu-n gios n mare. Evenimentul marin din cntul al cincilea, de pild, este construit prin unghiul unei oglinzi incendiare: ,,Nici nu s-nlase bine oul mare ct o chit/ C ostrovul Hosna curse ca o stecl ce-i topit/ Sfrind n marea verde, dispru cu tot cu mahini(s.n.). Chiar visul creatorului joac rolul reflexiei pentru ,,naraiuni, descrieri, personaje, toate ironizate, cum este idila cu ecouri anacreontice (cu iz cobucian): ,,De ce nu m-am mai ras n cap?/ De ce sunt negru ca harap/ i plngu, i plngu?/ E c nu poci s i vorbesc,/ C de te vz m poticnesc/ Ntngu, ntngu!. Un motiv melodramatic, lacrima, n lirica primilor poei, prin luare la propriu, e transform n instrument catoptric, perspectiva incetinit de tipar anamorfotic avnd urmri cunoscute: ,,Este-o lacrim din ochiul chinuitei de amoriu;/ S focalizm pre dnsa i cu ncetinitoriul/ S o urmrim cum curge p obraz p lng nas/ i cum scnteind pic ntre apele de stras./ Stop imagine! Gros-planuri pn sfera ce clipete/ ntre cer i ntre mare s-umfl, se curbeaz, crete/ Pn mple tot ecranul i atuncea poi zri/ O imagine ntr-nsa. Crtrescu nsui puncteaz deformarea textelor cuprinse, rsfrnte, renscute, nglobate noii texturi: ,,Cci sunt lumile cu astre, cu planei, cu aurori/ Oglindirea p perete a globului nepieritor./ Lumi n lumi telescopate din mrunturi n nalturi. Unghiul de reflexie, cel dinuntrul sferei textuale, devine cheia ,,ilusiei; tonul e de meditaie eminescian: ,,Au ce este

pentru mine vacul ista? Punt ridicol/ Ce abea s reflecteaz n cristal, n ombilicul/ Kosmosului (s.n.). Globul de cristal, prin concavitate, transpune imagini gigantizate. Manoil ajunge uria, din interior, pentru ca, dup modificri, s revin ,,iari cum l tim. Gigantizarea, trupulunivers al eroului, zborul ,,uranic, i celelalte, trimit, ironic, la Eminescu. Pentru descrierea vidului cosmic sunt folosite grotesc opusele, iari n tonalitate eminescian: ,,Pere limitele lumii ndrt n dou clipe,/ Loc i vreme blmjite-s ca n gure de copii/ Nefiin i fiin-s rncede glosolalii/ Blcite, luate-n peptul nottorului pn sine./ S-mpcu bune i rele, ntunerec i lumine/ i totuna e mic, mare, nesfrit i mrginit. Textele, deplasate i deformate, nstrinate, capt acum alt sens. Levantul ntreine o relaie vie cu aceste referine pe care le combin, dar mai ales le descompune. Sigur c ntre un fragment eminescian i reflexia lui deviat se creeaz o reversibilitate clar pentru un lector ct de ct avizat. Levantul se prezint, astfel, ca text dublu, ca o facere comic; n locul oului cosmogonic apare oglinda sferic literal, cu autorul ngloba(n)t: ,,Dar i el ntr-o beic de spun s-au prefcut/ Ce s-apropie de mutul Manoil, ntreesut/ Cu bulboane de lumin roie. Manole-atinge/ Cu un deget ca de peatr umeda, sclipinda minge/ Care are peisajul desenat n semilun/ Pe o margine de tremur; ca un clopoel rsun/ Bila ns nu s sparge: ci-l coprinde pe eon/ i cu el s-nal-n aer: st ca puiul viu n ou./ Manoil privea pn coaja strvezieun peisagiu/ Ce cuprinde ntr-olalt fandacsie i miragiu. Prin unghiul narativ implicat se proiecteaz o reflectare comic a textelor prime. Aa, romana eminescian intr cu toat recuzita romantic n criz: ,,Oh, griete-ne statu cu ochi negri i cumini!/ Prinse via-al poeziei i al nopii dulce prin:/ De ce din umbra-mi ai fugit?/ De ce n-auzi chemarea-mi?/ n crngul vechi i linitit/ S vii o clip baremi (). Clin alunec ntr-un lexic i o viziune argheziene [,,Tu i fcusei din mine un schit/ Spat n hoitul meu, Printe (...)]. Mai intervin: arta poetic barbian (,,Ci griete reci silabe coralii,/ Pe cnd eu zornesc i ngn: pa, vu, ga, di), peisajul bacovian, panismul dup Blaga. Pe formula Anton Pann aflm un personaj nastratinesc, dar tuat eminescian. Accente de balad popular (!) antiotoman sunt muiate arghezian, cu personaje ipostaziate eroic(!) dup Alecsandri. .a.m.d. Asemenea referine-text sunt multe i intersectate. ,,Storyul lui Zotalis este proiectat ironic, pe dihotomia mprat versus proletar. Incitant se arat cltoria absurd dup iganiada cu traseul barbianului Nastratin. ,,Balcanul de Giurgiu va fi vzut din balon (unde este Chiria?!), vehiculul nsui devine instrument catoptric prin care sunt desfurate imagini iluzorii: ,,Manoil vzu-n lunet c tot trgul e spuzit/ D guri roii cu dini putrezi i d ochi holbai ca cepe,/ Vrnd pn care mehanismu st beica a pricepe / Atrnat-n bagdadie, punnd soarele-n eclips (s.n.). Manevrarea instrumentului, ,,manivelele, se dovedete a fi textual. Se aaz ca pentru fotografiere ,,mehanismul / P un trepied, pentru a se prelua din oglind ,,balonul, de fapt capitolul zborului cu ,,beica. Imaginile sunt proiecii deformate, dup cunoscute eminesciene : ,,Dodat din lentil o raz vsc/ Decup din epopee bucica cu balonul/ Ca p-o poz-n patru coluri. Pre de-o clip n cotlonul/ Deschis astfel n Levantul aprui chiar eu, btnd/ La main cntul nou, chip prelung, obraz plpnd/ Ochi ce obsedai de sine doar pe sine se ntort./ Dar Leonidas coase gaura c-un fir de tort,/ / A rmas ceva din ast nlucire m ntrebi?. Autorul, poziionat n centrul ,,beici, i din perspectiv ncetinit (,,ncet-ncet), creeaz, peste textul-referin, prin urmare, propria scriitur, ana-morphae. Crtrescu i prezint instrumentaia, unghiul adecvat unui cap compus n acest fel: ,,Toate n anamorfoze stranii se rsfrng n bil/ i apoi se inverseaz-n a eonului pupil,/ Pe retin pune fire de culori ca pe gherghef/ i lichide colorate curg pn nervii de sidef/ Pn ajung prin centrul optic, unde s combin straniu/ i apoi s proiecteaz p peretele de craniu / / ade-un singur spectatoriu ce se zbate strns n fa, / Paralitic doar privire/ Are-un singur ochiu-n frunte i aripe-n subiori./ Este estul(s.n.). Doar c ceea ce este reflectat strmb, datorit mecanismului liric, ficional i concret totodat, devine tot text. Personajele, evenimentele, obiectele, scrisul sunt realiti, decupate ca iluzii de ,,optic: ,,Manoile, eti vis ca toate (de la viaa ca vis Eminescu la textul ca iluzie Crtrescu n.n.) eti numai personagiu d hrtie i d gol. Sursele revoltei personajului nu-s uitate (Unamuno, Pirandello, Borges), cugetrile geniului, cltoria galactic apar cu toate micorate (hibrida vestimentaie, vocabule familiare): ,,mbrcat sunt cam subire: doar cu blugii bleumarin/ i un plovr care dunge albe p fond mov lete./ Dar la foc d vreascuri putrezi nclzesc a mele dete. ,,Eul proiectat telescopic (Ion Pop), nu este dect unul multiplicat din iluzii optictextuale. Chiar epicul se ine de poetici n ast comedie a literaturii, nu ntmpltor o iganiad, dar de forme lirice romneti. Periplul este, prin urmare, unul deformat. n ,,globul de cristal se autogenereaz un text care oglindete cu bizarerii o adevrat ,,istoriografie liric. Totui, stilurile, viziunile naintailor au o a doua via cu aceste proiecii. Textele dinti rmn la locul lor, n istoria lor, dar au i asemenea via de

forme, modificate. n comparaie cu iganiada nonsensul e aruncat asupra ,,iluziei textuale, nscute cu/ din celelalte. n mintea Dumnealui, efendi narator. n plus, apare o nou epopee cu 12 capete, vzute dintr-un unghi, o perspectiv care le mai modific odat. i aa la nesfrit. Vorba lui Crtrescu: ,,Iar foile imense/ Ale stei ciudenii, macram cu ae duse,/ Ce acum o ii n mnuri, se ddur napoi/ Zeci de stnjeni, n grosime, avea ele pentru noi./ Care doar ca gngnii ntr-o lume d papir/ Vieuim purtai de-a valma deal Istoriei delir,/ Cri n cri i vise-n vis, lumi n lumi, telescopate . Unitatea stilistic vine nu din asamblarea poeticilor ,,narate ci din modificarea continu a lor. Din unghiul optic bizar devenit chiar text. Altul. Crtrescu aduce martori tehnologi ai fantasiei i mehanici ai visrii, semenii si. Personaje, obiecte, peisaje sunt privite chiar n concavitatea oglinzii textuale, ,,globul dulcii poezii, dttoare de ,,ilusie. Evenimentele au loc tot ntr-un spaiu catoptric. Astfel, n ,,salonul cu oglinzi are loc sfatul (s ne amintim iganiada), convertit n osp, caricaturizat ca i lupttorii: ,,trup de oaste fistichie./ Unii, nehalii de zile, se azvrl pre osp,/ Lipind din farfurie condeiate cu rsf,/ Or rupnd din purceluul de p tava cu lmui;/ Alii ochii i rotete dup snuri de statui. Ecourile eminesciene sunt la vedere: ,,Cnd penia moi n purpur s scriu florile de crin,/ Nu tiu cum, dar s strnge al meu duh n al meu pept / Mna-mi tremur p fil/ Parc-ascult i parc-atept/ Cineva s-mi plimbe peana peste fil de la sine,/ Singure ca s scrie buchiile levantine. Levantul nsui are o anex care-l deformeaz, ,,variant pentru cntul al unsprezecelea. Finalul, proiectat dup tiparul unei drame istorice, pare o bufonad scriptural. Cnd eroul trage spre ,,pieptul lui Vod se rostogolete din instrumentul jucrie chiar ,,bila ridicol, nu alta dect poemul. Crtrescu i construiete propriul text ca pe un ,,glob, oglind anamorfotic, deci. Iluziile optice date de ,,bila de cristal sunt explicite: ,,globul palid ce reflect-n ape grele/ Deformatele ferestre, draperiile rebele. ntreaga epopee este oglind ,,sidefie, maina de scris instrument anamorfotic: ,,Atomii mahinei crete ca ct stelele d mari./ Este nsui universul n de care locuim/ Un alt univers mai mare, gigantescul Elohim,/ Cu degei schinteietoare d comei i supernove,/ Bate la maina asta transfinite, uie slove. Levantul funcioneaz ca lume catoptric, glob reflectnd dinuntru alte texte, dar i pe sine, totul fixat ca ,,ilusie scriptural, ,,carte mult ciudat (s. n.), cum spune personajul alter, Manole. Viorica RDU 19 Decembrie, 2009

Gheorghe GLODEANUNord literar nr 9-10*8889sept-octombrie 2010 Delia Pop a debutat cu civa ani n urm cu o
carte interesant dedicat operei lui Vasile Voiculescu. Recent, exegeta a revenit n actualitate cu o carte de excepie, intitulat Provocri ale postmodernitii. Pornind de la Mircea Crtrescu (Princeps Edit, Iai, 2010). Nici nu se putea altfel din moment ce, iniial, studiul a fost tez de doctorat, susinut n mod strlucit la Facultatea de Litere a Universitii de Nord din Baia Mare. Dup cum se precizeaz n introducerea la impresionantul op, lucrarea de fa s-a nscut din dorina de mpcare cu ambiana sociocultural romneasc din ultimele decenii. S-a ivit, deopotriv, din nevoia de a nelege modul n care se adapteaz literatura la avalana de transformri, tensiuni, ispite ale postmodernitii, tributul pe care l pltete pentru a supravieui ntr-o lume contaminat de incertitudini i nonsens. Investigaia realizat de ctre Delia Pop conine dou seciuni distincte care, la rndul lor, se mpart n mai multe capitole semnifi cative. nceputul reprezint o ampl i documentat incursiune n sfera postmodernismului, n timp ce seciunea a doua mizeaz pe analiza de text. De altfel, cele cinci capitole ale cercetrii refl ect n mod fi del etapele demersului realizat de ctre d-na profesoar: Premise teoretice, Estetica discursului erotic,

Epopeea Levantului n perspectiv postmodern, Evanghelia dup Mircea i Scrisul ca rostire a fi inei. Ele au fost precedate de o Introducere i sunt urmate de nite Consideraii fi nale elocvente. O atenie deosebit merit i bibliografi a ce tinde ctre exhaustivitate i care reunete cteva sute de titluri de referin att despre postmodernism, despre poetica prozei, despre proza contemporan, ct i despre proza lui Mircea Crtrescu. Ideile care au stat la baza elaborrii lucrrii au fost expuse n Introducere. De la bun nceput, d-na profesoar precizeaz c demersul ei a fost motivat de faptul c nu exist pn n prezent o lucrare care s trateze n mod monografi c opera de excepie a unuia din cei mai importani reprezentani ai postmodernismului romnesc. Aceasta n ciuda numeroaselor studii fragmentare care i-au fost dedicate autorului i chiar a micului volum publicat de ctre Andrei Bodiu la Editura Aula din Braov. nainte de a ptrunde n intimitatea operei crtresciene, doctoranda simte nevoia s reconstituie climatul epocii i s teoretizeze curentul cultural predominant, postmodernismul. n ciuda eforturilor de a se documenta ct mai temeinic, exegeta recunoate c s-a confruntat cu problema defi nirii exacte a unor concepte precum cele de postmodern, postmodernism sau postmodernitate, ale cror semnifi caii difer de la un autor la cellalt. Lista criticilor, teoreticienilor i al istoricilor literari consultai se dovedete impresionant. Nu trebuie uitate nici lucrrile de fi lozofi e, sociologie, politologie, istorie, economie, psihologie, religie, mitologie, estetic, astrofi zic, istoria corpului, dicionare, ce ntregesc un demers cu adevrat impresionant. Nu sunt ignorate nici operele principalilor reprezentani ai postmodernismului romnesc i universal. n felul acesta, analiza se mpletete n mod fericit cu sinteza, ntr-o investigaie original, minuioas i foarte bine documentat. Premisele teoretice ale investigaiei reprezint o complex radiografi e a postmodernitii, abordat n ipostazele ei cele mai relevante. n acest sens, sunt trecute n revist numele de referin din exegeza romneasc i din cea strin. Foarte bine documentat, d-na profesoar are curajul opiniilor proprii, validnd sau sancionnd o serie de opinii n funcie de propria sa percepie asupra fenomenului. Este important faptul c demersul interdisciplinar pe care l realizeaz d-na Delia Pop nu se limiteaz la simpla contabilizare a principalelor teorii la mod, ci are darul s argumenteze originalul demers analitic pe care l ntreprinde. Desigur, o atenie deosebit este acordat lucrrii de referin a lui Mircea Crtrescu, Postmodernismul romnesc. Parcurgnd opera scriitorului, exegeta descoper un alt mod de a percepe i de a suporta efectul de om postmodern. Coordonatele postmoderne pe care le identifi c n textele autorului Nostalgiei reprezint pentru Delia Pop nite repere spaio-temporale, nite ipostaze ale eului creator adaptate att prezentului, ct i condiiei umane dintotdeauna. Faptul c, sub infl uena postmodernismului,

MIRCEA CRTRESCU I POSTMODERNISMUL

creaiile lui Mircea Crtrescu prezint o serie de elemente comune o determin pe d-na profesoar s supun analizei nu ntreaga oper, ci doar

cteva texte reprezentative. Este vorba de lirica de dragoste (abordat la seciunea Estetica discursului erotic), de epopeea Levantul i de trilogia romanesc Orbitor (discutat pe larg n capitolul Evanghelia dup Mircea). Preferina pentru roman se explic prin faptul c ultimul volum al trilogiei a aprut relativ recent i, dincolo de importana lui capital n cadrul operei crtresciene, reprezint un sector mai puin comentat. Meritul autoarei const n faptul c este capabil s propun o serie de modaliti personale de interpretare, chei inedite de lectur, n msur s dezvluie o serie de faete inedite sau mai puin cercetate ale operei scriitorului. Nu este ascuns nici faptul c literatura confesiv a infl uenat ntr-o oarecare msur exegeza critic, fenomen justifi cat de faptul c este greu de disociat ntre eul empiric i eul creator al scriitorului. n ultima parte a lucrrii, d-na profesoar simte nevoia s adauge cteva consideraii personale privind relaia scrisfi in n destinul creator crtrescian. Titlurile subcapitolelor refl ect etapele demersului realizat de ctre exeget. De exemplu, n ceea ce privete Premisele teoretice, investigaia conine urmtoarele etape: Postmodernismul. Circumscrieri, Un posibil decalog al postmodernitii, Confi guraii pe teren romnesc i Postmodernismul romnesc n viziunea lui Mircea Crtrescu. Difi cultatea defi nirii conceptelor provine din complexitatea acestora, dar i din faptul c lucrarea surprinde un fenomen n micare, nc viu, ce nu benefi ciaz de detaarea temporal necesar enunrii unor concluzii defi nitive. ntr-un demers extrem de bine informat, ce tinde ctre exhaustivitate, Delia Pop trece n revist cele mai importante delimitri teoretice care faciliteaz apropierea de literatura contemporan i ndeosebi de opera lui Mircea Crtrescu. Propunndu-i s releve n ce msur ideile postmoderne i-au pus amprenta asupra ctorva din domeniile mai importante ale vieii i cunoaterii, exegeta elaboreaz un interesant decalog al postmodernitii. Ea insist pe profundele schimbri de mentalitate pe care le-a adus noua paradigm cultural. Aceeai diversitate a interpretrilor este identifi cat i n spaiul romnesc, interpretri ce refuz consensul i demonstreaz caracterul deschis, fl exibil, chiar manipulabil al conceptului. Materialul teoretic parcurs i comentat se dovedete impresionant. Pentru a-i susine opiniile, autoarea alege o serie de citate semnifi cative pe care, uneori, le traduce chiar dumneaei atunci cnd este vorba de bibliografi a francez de ultim or, ce nu a fost nc tiprit la noi. Trece n revist principalii reprezentani ai postmodernismului romnesc i principalele lor studii teoretice. Atent la nuane, exegeta reuete s surprind marea diversitate a fenomenului postmodern romnesc, metamorfozele succesive ale acestuia n deceniile 8 i 9. O atenie deosebit se acord i ideilor teoretice ale lui Mircea Crtrescu, exprimate n teza sa de doctorat, considerat o lucrare de pionierat, precedat doar de studiul lui Liviu Petrescu (Poetica postmodernismului) i de cel al lui Caius Dobrescu (Modernitatea ultim). D-na Delia

Pop relev ecoul crii n presa vremii i insist pe meritele i pe limitele acesteia. Amplul preambul teoretic i gsete aplicaia n urmtoarele capitole ale tezei. Abordnd Estetica discursului erotic, exegeta pornete din nou dinspre sugestiile teoretice nspre analiza de text. Ea remarc faptul c tema etern a literaturii a cunoscut abordrile cele mai diverse de-a lungul timpului. n plus, relev mutaiile pe care le aduce lirica erotic n postmodernism prin reconsiderarea corpului i valorizarea semioticii acestuia. Analiza vizeaz cu predilecie volumele Poeme de amor (1982), Totul (1984) i Dragostea (1994). Dar tema iubirii reprezint i o constant a prozei lui Mircea Crtrescu, de la naraiunile din Visul, la volumul Travesti, romanul Orbitor, pn la povestirile din culegerea De ce iubim femeile. Ea se mpletete frecvent cu alte teme eseniale ale creaiei crtresciene: timpul, copilria, familia, oraul, condiia uman. De altfel, criticul literar remarc faptul c, n cazul autorului Nostalgiei, asistm la o interesant ntreptrundere dintre ars poetica i ars amandi. Discursul amoros este concurat n mod serios de meditaiile asupra condiiei artei i a artistului, vrstele iubirii corespunznd etapelor creatoare. Poetul propune un model erotic specifi c i zugrvete numeroase ipostaze ale femeii. i de aceast dat, d-na profesoar tie s aleag textele cele mai elocvente, n msur s i susin eafodajul ideatic. De altfel, chiar dac opera lui Mircea Crtrescu a fost abordat de ctre numeroi exegei, d-na Delia Pop demonstreaz c este capabil de un demers profund i original. Remarc dimensiunea livresc a creaiei i propune interesante investigaii stilistice. Extrem de ingenioase se dovedesc i meditaiile consacrate femeii postmoderne, femeia cool. Aceeai minuiozitate a investigaiei este prezent n seciunea dedicat epopeii postmoderne care este Levantul. De altfel, exegeta i elaboreaz o metod de lucru, pe care o aplic apoi textelor reprezentative ale autorului. De o analiz extrem de complex benefi ciaz i trilogia Orbitor, cea mai ampl (probabil) care s-a realizat pn n prezent n critica literar romneasc. Este vorba de creaia major a scriitorului, o adevrat oper de sintez, cartea n jurul creia se adun tot ceea ce a scris autorul. Titlurile subcapitolelor se dovedesc elocvente: Preliminarii, Cuvnt naintea oglinzii, Despre vindecarea de timp, Sub semnul Crii, Despre ntmpinarea Altuia ca Altul, Anatomia ca destin, La dreapta judecat a vremilor. Este reconstituit geneza crii, se analizeaz tehnicile narative utilizate de ctre Mircea Crtrescu, se insist pe originalitatea crii i se menioneaz trsturile postmoderne ale crii. Nu sunt ignorate nici interviurile i confesiunile scriitorului pentru relevarea semnificaiilor romanului, noutatea perspectivelor pe care le aduce n proza romneasc, iar ideile avansate sunt susinute prin trimiteri la o serie de cri de referin. Dup o generoas trecere n revist a ceea ce s-a scris despre roman i mai ales dup numeroase incursiuni personale n profunzimea creaiei, autoarea ajunge la concluzia c ne gsim sub pecetea unei mari literaturi. Trecnd n revist bogata exegez a romanului, exegeta nu i ignor nici pe contestatari, mai ales pe cei care semnaleaz scderile volumului al treilea. Este relevat i maniera n care a fost receptat cartea n Occident, Mircea Crtrescu fi ind unul din puinii scriitori romni care s-au bucurat de succes i n afara hotarelor rii.

Lucrarea se ncheie printr-o serie de meditaii asupra viziunii despre art a scriitorului, o viziune ce se apropie de cea a interbelicului Anton Holban. Este vorba de literatura vzut ca o transcriere a propriului eu profund. Ca urmare, seciunea intitulat Scrisul ca rostire de sine a fi inei reconstituie crezul artistic al scriitorului pornind de la nsemnrile sale zilnice i de la paginile sale de eseistic. Abordarea operei complexe a lui Mircea Crtrescu reprezint pentru Delia Pop, fr ndoial, o provocare, o prob iniiatic extrem de difi cil, pe care o trece ns cu succes. Aceasta pentru c nu s-a lsat copleit de o oper de excepie, ci a tiut s se ridice la complexitatea i nlimea ei, iar rezultatul este un studiu de referin att despre unul din cei mai importani scriitori romni contemporani, ct i despre postmodernismul romnesc. n concluzie, putem afi rma c, prin Coordonate postmoderne n creaia lui Mircea Crtrescu, d-na profesoar Delia Pop are meritul de a fi realizat o cercetare interdisciplinar original, extrem de migloas i foarte bine documentat. Pe parcursul investigaiilor sale, ea d dovad de o remarcabil capacitate de sintez, avansnd o serie de puncte de vedere inedite asupra unei opere extrem de pretenioase.__