1.

NO|IUNI INTRODUCTIVE PRIVIND RE|ELELE DE CALCULATOARE

1.1 Definirea ]i clasificarea re\elelor O re\ea de calculatoare reprezint[ un ansamblu de calculatoare1 autonome, interconectate2 @ntre ele prin intermediul unei subre\ele de comunica\ie3. Constituindu-se @ntr-un sistem de calcul complex, cu un @nalt grad de flexibilitate, o re\ea de calculatoare asigur[ partajarea de c[tre un num[r mare de utilizatori a tuturor resurselor fizice (imprimante, scannere, etc.), logice (software ]i aplica\ii de baz[) ]i informa\ionale (baze de date) de care dispune ansamblul de calculatoare interconectate. Fiind mai mult dec`t o simpl[ colec\ie de dispozitive interconectate, o re\ea de calculatoare reprezint[ pentru utilizatorii ei, o resurs[ ce le permite s[ ob\in[, s[ stocheze, s[ analizeze, s[ organizeze ]i s[ disemineze informa\ii situate @n puncte geografic distribuite. Este necesar a se face distinc\ia @ntre o re\ea de calculatoare ]i un sistem distribuit. Deosebirea cheie este aceea c[ un sistem distribuit (o colec\ie de calculatoare independente) apare utilizatorilor s[i ca fiind un singur sistem coerent. Uzual, el are un singur model sau paradigm[ pe care o prezint[ utilizatorilor, un nivel de software situat @n partea de sus a sistemului de operare, numit middleware, fiind responsabil cu implementarea acestui model. #ntr-o re\ea de calculatoare, aceast[ coeren\[, acest model ]i software sunt absente, utilizatorilor fiindu-le perfect vizibile elementele hardware ]i sistemele de operare diferite, ale sistemelor din re\ea. Astfel, dac[ un utilizator dore]te s[ ruleze un program pe un sistem aflat la distan\[, el trebuie s[ se conecteze pe acel sistem ]i s[-l ruleze acolo. Deci, un sistem distribuit este un sistem software construit @n v`rful unei re\ele. Software-ul @i d[ un grad @nalt de coeziune ]i transparen\[. Astfel, distinc\ia @ntre o re\ea ]i un sistem distribuit const[ mai mult @n software (@n special sistemul de operare), ]i mai pu\in @n hardware. Existen\a unor tipuri de re\ele de calculatoare cu caracteristici diferite, a condus la @mp[r\irea acestora @ntr-un num[r de categorii, @n conformitate cu urm[toarele criterii de clasificare: 1. Topologia Topologiile de re\ea uzuale sunt: - magistral[; - stea; - inel; - combinate. 2. Arhitectura utilizat[ Conform acestui criteriu @nt`lnim: - re\ele egal-la-egal (peer-to-peer) - @n cadrul acestei arhitecturi de re\ea fiecare calculator posed[ capabilit[\i ]i responsabilit[\i echivalente, neexist`nd un server dedicat. Calculatoarele se conecteaz[ @n mod simplu unul cu cel[lalt @ntr-un grup de lucru, put`nd @n acest fel s[ partajeze fi]iere, imprimante ]i accesul la Internet. Num[rul de calculatoare apar\in`nd unui astfel de grup este recomandat a nu dep[]i 10, deoarece performan\ele globale ale re\elei scad odat[ cu cre]terea num[rului acestora. Software-ul de re\ea utilizat @n cadrul re\elelor bazate pe o astfel de arhitectur[, se reg[se]te inclus nativ @n cadrul celor mai multe dintre sistemele de operare moderne (Windows, Mac) f[r[ a fi necesar[ achizi\ia
#n mod uzual @n cadrul unei re\ele, pe l`ng[ calculatoare de diverse tipuri (microcalcuatoare, minicalculatoare, mainframe-uri), se reg[sesc interconectate ]i alte dispozitive (terminale, imprimante, diferite echipamente de stocare). 2 Se spune despre dou[ calculatoare c[ sunt interconectate dac[ sunt capabile s[ schimbe informa\ii ntre ele prin intermediul unui mediu fizic de comunica\ie. 3 O subre\ea de comunica\ie (sau subre\ea) este alc[tuit[ din dou[ componente distincte: liniile de transmisie ]i elementele de comutare. Liniile de transmisie (se mai numesc, circuite, canale sau trunchiuri) sunt reprezentate de conductori din cupru, fibre optice, leg[turi radio, ]i au rolul de a transporta informa\ia (bi\ii) @ntre calculatoare. Elementele de comutare (se mai numesc noduri de comutare a pachetelor, sisteme intermediare, comutatoare de date, routere), sunt dispozitive specializate care conecteaz[ dou[ sau mai multe linii de transmisie.
1

unui software de re\ea special. Costurile mici de configurare ]i @ntre\inere pe care le implic[ acest tip de re\ele, zona geografic[ de acoperire foarte mic[ pe care o au, scalabilitatea redus[, ]i faptul c[ cerin\ele de securitate ce se impun a fi asigurate pentru date, nu sunt critice, fac ca ele s[ fie utilizate cu preponderen\[ @n cadrul firmelor mici. - re\ele bazate pe server (client-server) - acest tip de arhitectur[ de re\ea a devenit r[sp`ndit la sf`r]itul anilor '80 c`nd multe aplica\ii au migrat de la mainframe-urile ]i minicalculatoarele centralizate, c[tre re\elele de calculatoare personale. Proiectarea aplica\iilor pentru medii de calcul distribuite a necesitat @mp[r\irea acestora @n dou[ p[r\i: clientul (front-end) ]i server-ul (back-end). Arhitectura de re\ea @n cadrul c[reia au fost implementate aplica\iile respective oglindea acest model client-server, cu un PC utilizator (clientul) ac\ion`nd @n mod tipic ca o ma]in[ ce efectueaz[ cereri ]i cu o ma]in[ mult mai puternic[, serverul, ac\ion`nd ca ma]in[ furnizoare. Conectarea @ntre client ]i server era realizat[ prin intermediul unei re\ele LAN sau WAN. Re\elele bazate pe server asigur[, comparativ cu cele de tip egal-la-egal, o partajare superioar[ a resurselor, efectuarea de copii de siguran\[ @n mod centralizat, conectarea unui num[r mai mare de utilizatori, facilit[\i de securitate sporite, o scalabilitate superioar[. Totodat[, ele impun, @n plus fa\[ de sistemul de operare propriu fiec[rei sta\ii de lucru, existen\a unui sistem de operare de re\ea, specializat. 3. M[rimea ariei geografice @n care opereaz[ re\eua Din perspectiva acestui criteriu re\elele se @mpart @n: - re\ele locale(LAN - Local Area Network) - sunt n general re\ele private, limitate, @n mod tipic, la o zon[ geografic[ restr`ns[ (o camer[, o cl[dire, un campus de cel mult c`\iva km), @n cadrul c[rora sta\iile de lucru individuale acceseaz[ date sau aplica\ii situate pe un server dedicat4. - re\ele metropolitane (MAN - Metropolitan Area Network) - reprezint[ o extensie a re\elelor locale, tehnologiile utilizate fiind similare cu ale acestora. Tipic, aria geografic[ de acoperire a re\elor MAN este la nivelul unui ora], ele put`nd fi at`t private c`t ]i publice. - re\ele de arie ntins[ (WAN - Wide Area Network) - sunt re\ele ce acoper[ o arie geografic[ ntins[ la nivelul unei \[ri sau continent, leg`nd adesea @mpreun[ re\ele locale multiple. Calculatoarele din cadrul unei astfel de re\ele se numesc gazde (host). Interconectarea gazdelor @ntre ele se face prin intermediul unei subre\ele de comunica\ie5, a c[rei principal[ sarcin[ este de a transmite mesajele de la o gazd[ la alt[ gazd[. Gazdele se afl[ @n proprietatea utilizatorilor @n timp ce subre\eaua apar\ine unui operator de telefonie sau a unui ISP (Internet Service Provider). - re\ele globale - sunt re\ele la scar[ planetar[, exemplul tipic de astfel de re\ea constituind-ul Internet-ul. 4. Tehnica de comutare folosit[ Conform acestui criteriu, ce face referire la modul de realizare a leg[turilor ntre nodurile re\elei, @nt`lnim: - re\ele cu comutare de circuite - @n cadrul unei astfel de re\ele circuitele electrice ce stau la baza conexiunilor dintre noduri, sunt men\inute doar pe durata comunica\iei @ntre acestea, alc[tuind o leg[tur[ dedicat[. Exemplul tipic de re\ea cu comutare de circuite @l constituie sistemul telefonic actual. - re\ele cu comutare de mesaje - nodurile de comutare, denumite comutatoare de mesaje, recep\ioneaz[ fiecare mesaj, l memoreaz[ temporar, determin[ canalul de ie]ire ]i retransmit mesajul @n @ntregine, urm[torului nod din re\ea n conformitate cu destina\ia lui.
4

#n re\elele locale mici, se poate renun\a la server-ul dedicat, ob\in`ndu-se o re\ea bazat[ pe o arhitectur[ egal-la-

egal.
5

Fiecare calculator este n general conectat la o re\ea LAN n care exist[ un router, prin intermediul c[ruia se face leg[tura ntre dou[ re\ele diferite.

re\ele cu comutare de pachete - @n cazul unei astfel de re\ele nu se stabilesc leg[turi dedicate @ntre nodurile ce comunic[, fiecare pachet con\in`nd suficient[ informa\ie pentru ca el s[ fie dirijat c[tre gazda destina\ie corespunz[toare. Avantajul acestor re\ele este acela c[ mai multe gazde pot partaja o aceea]i leg[tur[. 5. Tehnologia de transmisie: - re\ele cu difuzare (broadcast) - sunt re\ele ce au un singur canal de comunica\ie care este partajat de toate calculatoarele din re\ea. Mesaje scurte (numite pachete) transmise de c[tre un calculator din re\ea sunt recep\ionate de c[tre toate celelealte calculatoare ale acesteia. Un c`mp de adres[ din cadrul pachetului specific[ destinatarul. Dup[ recep\ionarea unui pachet, un calculator verific[ c`mpul de adres[. Dac[ pachetul @i era destinat, atunci @l proceseaz[, altfel @l ignor[. Sistemele cu difuzare au de asemenea posibilitatea de a adresa pachete c[tre to\i destinatarii, utiliz`nd pentru aceasta un cod special plasat @n c`mpul de adres[. C`nd un pachet cu un astfel de cod este transmis, el va fi recep\ionat ]i procesat de c[tre fiecare calculator din re\ea. Acest mod de operare se nume]te difuzare. Unele sisteme cu difuzare permit de asemenea transmisia de pachete c[tre un subset de calculatoare, modul de operare corespondent numindu-se transmitere multipl[ (multicasting). - re\ele punct-la-punct - sunt acele re\ele care dispun de numeroase conexiuni ntre perechi de calculatoare individuale. Pentru a ajunge de la calculatorul surs[ la calculatorul destina\ie, un pachet s-ar putea s[ fie nevoit s[ treac[ prin unul sau mai multe calculatoare intermediare. n func\ie de anumi\i parametri ]i caracteristici sunt posibile trasee multiple, de diferite lungimi. Ca o regul[ general[ (de]i exist[ ]i excep\ii), re\elele mai mici (LAN) utilizeaz[ difuzarea pentru transmiterea datelor, @n timp ce re\elele mari sunt de regul[ punct-la-punct. -

2. HARDWARE-UL RE|ELEI
2.1 Componentele hardware ale unei re\ele de calculatoare Componentele hardware importante ale oric[rei re\ele de calculatoare sunt nodurile ]i leg[turile de date6. #n cadrul unei re\ele, nodurile sunt reprezentate de unit[\i de procesare independente (centrate pe servicii), fiecare posed`nd memorie ]i elemente de procesare proprii, precum ]i o adres[ unic[, numit[ uneori adres[ DLC (Data Link Control) sau adres[ MAC (Media Access Control). Un nod poate fi un calculator sau un dispozitiv periferic, ca de exemplu, o imprimant[. Din punctul de vedre al utilizatorilor calculatoarele dintr-o re\ea sunt de dou[ tipuri: sta\ii de lucru ]i servere. Sta\ia de lucru prelucreaz[ informa\iile locale ale utilizatorului folosind serviciile propriului sistem de operare. Server-ul este un calculator ce gestioneaz[ resursele re\elei. El prelucreaz[ informa\ii comune mai multor utilizatori folosind sistemul de operare al re\elei (care este specializat), coordon`nd accesul la resursele partajate ]i activitatea sta\iilor de lucru. Uzual serverul are resurse mai puternice dec`t sta\iile de lucru ]i viteza de prelucrare mai mare. Pe un server ruleaz[ aplica\ii specializate, numite aplica\ii de tip server, ce ofer[ servicii (altor sisteme de calcul - clien\ii) @n cadrul unei re\ele ce are implementat[ arhitectura client/server. Exist[ mai multe componente de tip server, acestea realiz`nd o serie de func\ii tipice, care dau ]i numele serverului respectiv: server de fi]iere asigur[ gestiunea resurselor de tip fi]ier pe discuri partajabile oferind urm[toarele tipuri de servicii: transfer de fi]iere, stocarea fi]ierelor, sincronizarea modific[rii
6

Se mai numesc ]i c[i de comunica\ie.

datelor (pentru a evita versiuni multiple ale aceluia]i fi]ier), arhivarea fi]ierelor (pentru creearea de copii de siguran\[); server de tip[rire - permite partajarea accesului la imprimante ]i optimizarea proceselor de tip[rire, oferind urm[toarele avantaje: administrarea centralizat[ a imprimantelor, optimizarea sta\iilor de lucru prin utilizarea transferurilor de mare vitez[ ]i a cozilor de imprimare, partajarea de servicii de fax n re\ea; server de aplica\ii - poate fi un calculator dedicat unuia sau mai multor servicii de aplica\ie, ce permite clien\ilor PC utilizarea de aplica\ii software ce necesit[, pentru a rula, un volum mare de resurse. #n ultimul timp acest tip de servere a @nceput s[ preia n mare parte sarcinile serverelor de fi]iere; server de baze de date - asigur[ gestionarea interog[rilor la o baz[ de date din re\ea. Sunt, de regul[, sisteme de tip client-server, aplica\ia rul`nd pe dou[ componente separate: - terminalul clientului - unde ruleaz[ aplica\ia de tip client ce asigur[ @n principal, doar interfa\a ]i func\ii simple de interogare a bazei de date; - terminalul serverului - unde ruleaz[ aplica\ii puternice ce necesit[ resurse mari, proceseaz[ cererile ]i dau rezultatele clien\ilor. server de mesagerie asigur[, @n principal, servicii de po]t[ electronic[ ]i aplica\ii pentru grupuri de lucru. Conectarea la re\ea a nodurilor se face prin intermediul unor module de interfa\are. #ntre cele mai importante astfel de module se reg[sesc: - adaptorul de re\ea - este dispozitivul prin care se face leg[tura unui calculator la re\ea. El se conecteaz[ la plac[ de baz[ a calculatorului (la magistrala de extensie), de unde prime]te datele ce urmeaz[ s[ le transmit[ n re\ea. Rolul s[u principal este de a converti datele din formatul produs de calculator, ntr-un format ce poate fi transmis sau transferat pe mediul de transmisie, ]i de a controla fluxul acestora. n acela]i timp realizeaz[ ]i conexiunile fizice la re\ea. Fiec[rui adaptor de re\ea i se aloc[ o adres[ MAC (Media Access Control). Aceasta adres[ este unic[ pentru fiecare adaptor, fiind stocat[ @n cadrul acestuia la momentul fabrica\iei. - transceiverul - este un dispozitiv care transmite ]i recep\ioneaz[ semnale analogice sau digitale. Termenul este utilizat @n mod frecvent pentru a descrie componenta din cadrul unei re\ele LAN care efectiv aplic[ semnale pe cablul de re\ea ]i detecteaz[ semnalele ce trec prin acesta. Pentru multe re\ele LAN, transceiverul este construit @n adaptorul de re\ea, unele tipuri de re\ele necesit`nd @ns[ un transceiver extern. #n acest caz transceiverul se conecteaz[ la portul AUI (Attachment Unit Interface) aflat pe adaptorul de re\ea. #n re\elele Ethernet, un transceiver este numit de asemenea MAU (Medium Access Unit). - CSU/DSU - @n mod tipic, sunt dou[ dispozitive asamblate ca o singur[ unitate. CSU este un dispozitiv ce conecteaz[ un terminal la o linie digital[, iar DSU este un dispozitiv ce efectueaz[ func\ii de protec\ie ]i diagnoz[ pentru linia de telecomunica\ii. Dispozitivul CSU/DSU este necesar pentru ambele capete ale unei conexiuni T-1 sau T-3, iar unit[\ile de la ambele capete trebuie s[ fie setate la acela]i standard de comunica\ie. Leg[turile de date sunt linii sau canale de comunica\ie pe care mesajele sunt transmise @ntre noduri, permi\`nd acestora s[ interac\ioneze @ntre ele. Colec\ia de linii de comunica\ie @mpreun[ cu elementele de comutare (de regul[, routere) formeaz[ o subre\ea de comunica\ie. 2.2 Medii de transmisie #n cadrul re\elelor, un mediu de transmisie reprezint[ suportul fizic de comunica\ie prin intermediul c[ruia pachetele de date sunt transmise. El are un rol important n realizarea comunic[rii, fiind determinant n ceea ce prive]te viteza ]i eficien\a unui calculator conectat n re\ea, precum ]i n stabilirea costurilor globale aferente implement[rii unei re\ele de calculatoare.
4

Fiecare tip de mediu este caracterizat de propriet[\i specifice ]i poate fi utilizat eficient doar n anumite condi\ii ]i doar @n anumite scopuri. Mediile de transmisie pot fi @mp[r\ite @n dou[ grupe: - medii ghidate - sunt canale la care transmiterea semnalelor se realizeaz[ pe un suport fizic cum ar fi cablul (de exemplu, cablul torsadat, cablul coaxial, fibrele optice); - medii neghidate - sunt canale bazate pe propagarea liber[ @n spa\iu a undelor electromagnetice7 (de exemplu, unde radio, microunde, infraro]ii). 2.3 Re\ele locale f[r[ fir (WLAN) O re\ea local[ f[r[ fir (WLAN - Wireless Local Area Network) este un sistem flexibil de comunica\ii de date, folosit ca o extensie sau o alternativ[ la re\eaua LAN prin cablu, @ntr-o cl[dire sau @ntr-un grup de cl[diri apropiate. Utiliz`nd undele electromagnetice, dispozitivele WLAN transmit ]i primesc date, elimin`nd necesitatea cablurilor ]i transform`nd re\eaua @ntr-un LAN mobil. Astfel, mutarea re\elei WLAN @ntr-o alt[ loca\ie, nu necesit[ o cablare a echipamentelor acesteia, ea put`nd s[ func\ioneze imediat. Trebuie men\ionat c[, @n general re\elele WLAN se folosesc @mpreun[ cu re\elele LAN clasice (cablate), mai ales pentru partea de tip[rire @n re\ea ]i pentru leg[tura la server. Re\elele wireless pot conecta loca\ii unde instalarea de cablu este dificil[, sau pot constitui o solu\ie pentru re\elele temporare. Echipamente wireless Adaptorul de re\ea wireless WNIC (Wireless Network Interface Card) este asem[n[tor cu adaptorul de re\ea Ethernet, diferen\a const[ @ns[ @n modul de comunicare cu celelalte echipamente de re\ea. WNIC este o component[ esen\ial[ pentru un calculator ce va trebui conectat wireless la un punct de acces (AP Access Point) sau la alt echipament de re\ea wireless. Acest tip de adaptor folose]te o anten[ pentru a comunica, iar comunicarea se face prin unde electromagnetice8. Ata]area la un calculator se face la fel ca ]i @n cazul unui adaptor de re\ea Ethernet (pe interfa\a PCI), iar @n cazul laptop-urilor pe interfa\a PCMCIA. O alt[ op\iune de conectare a unui adaptor wireless la un PC este portul USB. Access Point-ul A]a cum s-a ar[tat anterior, @n majoritatea cazurilor este necesar[ o leg[tur[ @ntre re\eaua WLAN ]i o re\ea LAN. Leg[tura se realizeaz[ prin a]a-numitele puncte de acces (AP). Un punct de acces, este un emi\[tor/receptor de unde radio, ce se conecteaz[ la o re\ea LAN, prin cablu. El prime]te, stocheaz[ ]i transmite date de la/c[tre echipamentele din WLAN ]i cele din LAN ]i are o raz[ de ac\iune care merge de la 30 metri p`n[ la 300 m. AP-ul fiind folosit de calculatoarele conectate la el, asemenea unui hub sau switch central @ntro re\ea cablat[, va da posibilitatea cre[rii un nod central al re\elei. Pentru ca alte echipamente wireless s[ poat[ fi conectate la acest nod central, trebuie s[ aib[ acela]i SSID (Service Set Identifier). #n acest fel este posibil[ comunicarea dintre calculatoarele conectate wireless la nodul central creat de AP. De asemenea, pentru ca respectiva comunicare s[ se poat[ realiza, trebuie ca toate echipamentele interconectate s[ utilizeze acela]i algoritm de criptare (WEP sau WPA, etc.). Aria geografic[ acoperit[ de unul sau mai multe AP-uri se nume]te hotspot. Bridge-ul wireless - conecteaz[ dou[ re\ele la distan\[.

Comunica\ia f[r[ utilizarea unui anumit tip de cablu sau fir se nume]te "f[r[ fir" (wireless) sau comunica\ie @n spa\iu liber. 8 WLAN-urile folosesc unde electomagnetice din domeniul radio (RF) ]i infraro]u (IR). Primul tip este cel mai r[sp`ndit, deoarece undele radio trec prin pere\i ]i alte obiecte solide, pe c`nd radia\ia IR, ca ]i lumina, nu poate str[punge obiectele opace ]i are o raz[ de acoperire mult mai mic[.

Standard-ul IEEE 802.11 IEEE 802.11 este o familie de protocoale care define]e nivelul fizic ]i subnivelul MAC al nivelului legatur[ de date. Standardul stabile]te ca medii de transmisie benzi de unde din domeniul infraro]u ]i radio (incluz`nd microundele). Tabelul 2.1 Familia de standarde 802.11
Denumire standard 802.11a 802.11b 802.11c 802.11d 802.11e 802.11f 802.11g 802.11h 802.11i 802.11j 802.11k 802.11l 802.11m 802.11n Descriere 54 Mbps WLAN n banda de 5 GHz 11 Mbps WLAN n banda de 2.4 GHz Wireless bridging World Mode, adaptare la cerinele regionale QoS i extensii streaming pentru 802.11a/ g/ h Roaming pentru 802.11a/ g/ h (Inter Access Point Protocol IAPP) 54 Mbps WLAN n banda de 2.4 GHz 802.11a cu DFS i TPC, 11a Europe Autentificare i criptare (AES, 802.1x) 802.11a cu canale adiionale peste 4.9 GHz, 11a Japan Schimb de informaii de capabilitate ntre client i access point Nu este utilizat din cauza riscului apariiei confuziilor la tastare Maintenance, publicarea update-urilor de standard Next Generation WLAN cu cel puin 100 Mbps net

Structuri tipice pentru re\elele LAN f[r[ fir Pe baza standardului 802.11 pot fi construite urm[toarele tipuri (topologii) de re\ele wireless: re\ele ad-hoc (peer-to-peer) - este cel mai simplu tip de re\ea. Sunt realizate pe loc ]i nu necesit[ o configurare sau administrare special[. De fiecare dat[ c`nd dou[ PC-uri se afl[ @n zona de ac\iune a adaptoarelor lor WLAN, se poate stabili o conexiune direct[ ]i re\eaua devine operativ[.

Fig. 2.1 Re\ea WLAN ad-hoc re\ele cu infrastructur[ - terminalele sunt coordonate, deoarece ndeplinesc servicii ]i sunt conectate la re\ele cablate sau la re\ele WAN (precum Internetul). Unul sau mai multe puncte de acces (AP) joac[ rol de intermediar ntre un client ]i o re\ea cablat[, permi\`nd utilizatorilor s[ foloseasc[ eficient resursele re\elei. AP-urile nu fac doar leg[tura cu LAN-ul cablat, ci ]i gestioneaz[ traficul prin WLAN @n raza lor de ac\iune. Un AP este utilizat ca echipament "stand-alone", mobili fiind numai clien\ii re\elei pe care el o sus\ine. To\i clien\ii comunic[ numai cu AP-ul, nu ]i ntre ei, ceea ce nseamn[ c[ schimbarea pozi\iei unui client n celul[ trebuie s[ fie f[cut[ astfel nc`t distan\a dintre client ]i AP s[ nu dep[]easc[ o valoare maxim[ de acoperire a semnalului radio.

Fig. 2.2 Re\ea WLAN cu infrastructur[ WLAN -uri cu infraro]ii Aceste re\ele f[r[ fir sunt folosite pe arii reduse, n interiorul unei singure nc[peri, deoarece utilizeaz[ o por\iune din spectrul infraro]u (folosit pentru dispozitive de tip telecomand[). Au urm[toarele avantaje: nu exist[ probleme privind acordarea de licen\[; radia\ia nu poate trece prin pere\i sau alte suprafe\e opace, dar poate fi mpr[]tiat[ de c[tre obiecte colorate; dou[ re\ele WLAN aflate n camere al[turate nu interfereaz[; costul ]i complexitatea dispozitivelor este relativ sc[zut[; spectrul infraro]u este virtual nelimitat, astfel nc`t pot fi realizate transmisii de mare capacitate. Dezavantajul principal este reprezentat de faptul c[ radia\ia @n infraro]u, fiind o und[ luminoas[, interfereaz[ cu alte surse de lumin[ (soare, lumina artificial[). 2.4 Transmisia informa\iei Transmisia informa\iei @n re\elele de calculatoare const[ @n transferul informa\iilor, reprezentate codificat prin semnale binare, @ntre calculatoarele ]i dispozitivele din re\ea, prin intermediul unei subre\ele de comunica\ie, @n scopul utiliz[rii de la distan\[ a resurselor calculatoarelor. A]a cum s-a ar[tat anterior, @n alc[tuirea unei subre\ele de comunica\ie intr[ elemente de comutare ]i linii de transmisie (canale de comunica\ie), acestea din urm[ fiind practic o cale de transmisie electric[ a datelor @ntre dou[ sau mai multe calculatoare, @mpreun[ cu toate circuitele secundare de asigurare a nivelului energetic al semnalului. Astfel, un canal este format din: linii telefonice, adaptoare, filtre, etc. Canalele de comunica\ie sunt caracterizate de o serie de parametri, ]i anume: - l[\imea benzii de frecven\[ - se exprim[ prin frecven\ele limit[ extreme ale semnalelor ce se pot transmite prin canal. Ea este limitat[ de legile fizicii ]i de tehnologiile folosite pentru a transmite n re\ea. Reprezint[ totodat[ un factor important @n analiza performan\elor re\elelor ]i a proiect[rii acestora. - viteaza de transmisie a datelor binare printr-un canal de comunica\ie - se exprim[ prin viteza de modula\ie (num[rul de momente emise pe secund[) corespunz[toare semnalului transmis, evaluat[ @n bauds. Baud-ul este unitatea de m[sur[ pentru viteza de modula\ie ]i reprezint[ rapiditatea de modula\ie corespunz[toare unui moment emis pe secund[ de sursa de informa\ie
7

(num[rul de varia\ii pe secund[). n cazul transmisiei de date binare (la viteze mici), baud-ul corespunde unui bit/s, deci 1 baud = 1 bit /s. - precizia de transmisie - se mai nume]te coeficient mediu de erori sau frecven\a erorilor ]i reprezint[ num[rul mediu de elemente (bi\i) sau caractere la care s-a produs o eroare datorat[ perturba\iilor din canal; - modul (sensul) de transmisie - este fie de la emi\[tor la receptor, fie de la receptor la emi\[tor. Din acest punct de vedere, exist[ trei tipuri de canale de comunica\ie: - simplex - informa\iile sunt transmise numai @ntr-un singur sens, caz @n care se spune c[ avem o comunicare simplex; - semiduplex (half-duplex) - la care informa\iile pot fi transmise @n ambele sensuri, dar nu simultan, ci la momente diferite de timp prin alternarea sensurilor, caz @n care vom avea o comunicare semiduplex; - duplex (full-duplex) - la care informa\iile pot fi transmise @n ambele sensuri simultan, caz @n care spunem c[ avem o comunicare duplex integral. n toate cazurile transmisia informa\iei prin canalele de comunica\ie nu se poate face f[r[ o anumit[ degradare a acesteia, datorat[ de obicei unor factori perturbatori care apar pe parcursul transmisiei. Ace]ti factori care afecteaz[ transmisiile sunt: - atenuarea - reprezint[ pierderea @n energie @n timpul propag[rii semnalului; - distorsiunea @n @nt`rziere - este determinat[ de faptul c[ diferite componente Fourier se propag[ cu viteze diferite; - zgomotul - reprezint[ energia nedorit[, provenit[ din alte surse dec`t emi\[torul. 2.5 Tehnici de comutare n prezent sunt utilizate urm[toarele tehnici de comutare pentru transferul de date @n cadrul re\elelor de calculatoare: - comutarea de circuite fizice; - comutarea de mesaje; - comutarea de pachete. Comutarea de pachete Reprezint[ o @ncercare de a combina avantajele comut[rii de mesaje ]i de circuite, @ncerc`nd @n acela]i timp s[ limiteze dezavantajele ambelor9. Principala diferen\[ fa\[ de comutarea de mesaje este aceea c[ dimensiunile unit[\ilor de date ce pot fi transmise prin re\ea, @n cazul comut[rii de mesaje, sunt limitate la c`teva mii de octe\i. Pentru a distinge cele dou[ tehnici, unit[\ile de date @n sistemele cu comutare de pachete sunt referite ca pachete. O alt[ diferen\[ o constituie faptul c[, de obicei, pachetele nu sunt memorate @n fi]iere. Dac[ informa\iile de transmis au dimensiuni mai mari dec`t lungimea unui pachet, atunci informa\ia va fi @mp[r\it[ @n pachete de lungime fix[ care vor fi transmise prin re\ea. Aceast[ opera\ie este realizat[ de c[tre comutatoarele de pachete, care au func\ii similare comutatoarelor de mesaje, ]i care sunt conectate prin linii de comunica\ie de mare vitez[ ce formeaz[ @mpreun[ o subre\ea de comunica\ie. Deci, atunci c`nd un calculator gazd[ dore]te s[ transmit[ date unui alt calculator, el comunic[ datele (mesajul) comutatorului de pachete la care este conectat. Acesta @mparte mesajul @n mai multe segmente de lungime fix[ (fragmente de mesaj) alc[tuind pe baza fiec[rui segment, un pachet. Fiecare pachet con\ine informa\ia de control necesar[ pentru transmiterea sa corect[ p`n[ la comutatorul legat cu calculatorul destinatar. Acest nod asambleaz[ datele con\inute @n pachete diferite ]i le livreaz[ calculatorului gazd[.
9

Comutarea de pachete este, de asemenea, o tehnic[ de transmisie a datelor de tip store-and-forward.

Sunt posibile dou[ abord[ri cu privire la modul de transmisie al pachetelor: de tip datagram[ sau utiliz`nd circuite virtuale. Dac[ folosim datagramele, atunci fiecare pachet este tratat independent de c[tre re\ea. Acest lucru @nseamn[ c[ fiecare nod al re\elei pe m[sur[ ce recep\ioneaz[ pachete, va lua o decizie pentru fiecare pachet, astfel @nc`t mai multe pachete pot lua c[i diferite pentru a ajunge la o aceea]i destina\ie. #n acest caz este posibil ca unele pachete s[ ajung[ @ntr-o ordine de secven\[ diferit[ de cea @n care au fost transmise ]i prin urmare trebuie reordonate la sosire. Astfel de pachete se numesc datagrame. Dac[ sunt utilizate circuitele virtuale, atunci se va stabili o conexiune logic[ @ntre sta\iile ce comunic[, a priori transmisiei de date. Astfel, mai @nt`i se caut[ o cale posibil[ prin re\ea @ntre cele dou[ sta\ii, cu ajutorul unor tabele de priorit[\i ]i configura\ie de care dispune fiecare nod al re\elei, ]i apoi aceea]i cale este utilizat[ @n mod permanent de toate pachetele de date ce urmeaz[ a fi transmise. Diferen\a major[ fa\[ de comutarea de mesaje este aceea c[ fiecare pachet este memorat @n nod, chiar dac[ nu mai trebuie luat[ o decizie de dirijare ca la comutarea de mesaje. Se recomand[ utilizarea circuitelor virtuale atunci c`nd au loc transferuri mari de date @n intervale mari de timp. La datagrame avantajul @l reprezint[ evitarea fazei de stabilire a conexiunii logice, fiind recomandat[ atunci c`nd avem pu\ine date de transmis. Re\elele cu comutare de pachete fac separarea fizic[ a comutatoarelor de pachete de calculatoarele gazd[ ]i terminale. Acest lucru a facilitat apari\ia unor re\ele publice de date care ofer[ servicii de comutare de pachete terminalelor ]i calculatoarelor gazd[ ale unor abona\i, pe baz[ de tax[, ca alternativ[ la alte forme de conexiuni (de exemplu, liniile @nchiriate). Exemplul cel mai reprezentativ de re\ea cu comutare de pachete este re\eaua ARPA, alte exemple fiind: TRANSPAC, TELNET, DATAPAC, RETD, CUDN. O re\ea simpl[ cu comutare de pachete este ilustrat[ @n figura 2.3.

Hub

Hub

Router 1

Router 2

Router 3

Router 4

Hub

Hub

Fig. 2.3 Re\ea cu comutare de pachete Se observ[ c[ re\elele LAN sunt interconectate prin intermediul routerelor pentru a forma o topologie plas[. Dac[ leg[tura dintre routerul R1 ]i routerul R2 se defecteaz[, pachetele de la routerul R1 vor putea s[ ajung[ la R2, trec`nd prin routerele R3 ]i R4. Fiecare router prin care trece un pachet @n drumul s[u de la surs[ la destina\ie se nume]te hop. Dac[ calculatorul A necesit[ s[ transmit[ un pachet calculatorului B, pachetul va fi circula mai @nt`i la routerul R1. Acesta recep\ioneaz[ pachetul, @l memoreaz[ ]i @i cite]te adresa de destina\ie. C[ut`nd @ntr-o tabel[ de dirijare, R1 determin[ care port conectat la routerul R2 este cea mai bun[ cale de a transmite (forward) pachetul c[tre destina\ia sa.
9

Routerele ruleaz[ protocoale de dirijare pentru a descoperi routerele vecine ]i re\elele ata]ate la ele, protocoale ce le permit s[ schimbe informa\ii referitoare la topologia re\elei, aceasta put`ndu-se modifica. 2.6 Scheme de transmisie Din punctul de vedere al semnalului vehiculat efectiv pe mediul de transmisie exist[ dou[ scheme distincte: - transmisia @n banda de baz[ (baseband) informa\ia binar[ codificat[ electric este aplicat[ direct mediului de transmisie; - transmisia @n band[ larg[ (broadband) semnalele electrice digitale moduleaz[ o purt[toare analogic[ care se transmite pe mediu. Cele dou[ scheme descriu, @n fapt, num[rul de canale de comunica\ie folosite pe un anumit mediu de transmisie. Altfel spus, pe un mediu fizic (cablu) putem avea un singur canal de comunica\ie (cazul baseband) sau mai multe (cazul broadband). #n cazul comunica\iei @n banda de baz[, pe mediul de transmisie avem un sigur semnal (electric sau optic) ce poate avea mai multe componente. #n cazul comunica\iei @n band[ larg[, pe acela]i mediu fizic avem mai multe canale de comunica\ie independente, multiplexate ntr-un singur semnal broadband. Transmisia @n band[ larg[ utilizeaz[ semnale analogice @mpreun[ cu tehnici de multiplexare @n frecven\[ care permit transmiterea simultan[ (f[r[ interferen\e) de c[tre mai multe noduri pe acela]i mediu de transmisie. De fapt, pe acela]i suport fizic sunt create mai multe canale sau benzi prin tehnica diviz[rii ]i multiplex[rii @n frecven\[ (FDM). Transmisia @n band[ larg[ impune utilizarea la emitor ]i la receptor a unor dispozitive specializate (modemuri), ceea ce ridic[ costul de conectare a nodurilor la mediu @n raport cu transmisia @n banda de baz[. Totu]i utilizarea modemurilor permite realizarea unor transmisii pe distan\e mai mari. 2.7 Topologii de baz[ Din punct de vedere topologic, o re\ea de calculatoare este descris[ ca un graf format dintr-o serie de noduri (calculatoarele) interconectate ntre ele prin arce (cablurile). Examinarea topologiei unei re\ele se face dintr-o dubl[ perspectiv[: una fizic[ ]i alta logic[. Din perspectiva fizic[, topologia face referire la dispunerea fizic[, n teren, a calculatoarelor, cablurilor ]i a celorlalte componente ce alc[tuiesc re\eaua, indic`nd configura\ia spa\ial[ a acesteia, modul de interconectare ]i ordinea existent[ ntre componentele ei. Din perspectiva logic[, topologia unei re\ele indic[ modul cum circul[ informa\ia @n cadrul acesteia10. Dat fiind faptul c[ o re\ea poate avea un tip de topologie fizic[, ]i un tip complet diferit de topologie logic[11, una din principalele probleme ce trebuie rezolvate @n proiectarea unei re\ele, o constituie alegerea topologiei optime ]i a componentelor adecvate pentru realizarea ei. Alegerea @n cauz[, destinat[ a maximiza performan\ele re\elei, determin[ tipul cablului (mediului de transmisie) utilizat, traseul acestuia, precum ]i modul de comunicare a calculatoarelor @n re\ea. Topologiile de baz[ sau standard utilizate, sunt: magistral[, inel, inel dual, stea, re\ea neregulat[, plas[. Topologia magistral[ (bus sau liniar[) Perspectiva fizic[
10 11

Modul @n care mediul de transmisie este accesat de c[tre gazde. De exmplu, Ethernet 10BaseT utilizeaz[ o topologie stea extins[ dar ac\ioneaz[ ca ]i o topologie magistral[ logic[, Token Ring utilizeaz[ o stea fizic[ ]i un inel logic, FDDI utilizeaz[ un inel fizic ]i logic.

10

Aceast[ topologie este caracterizat[ de o conectivitate fizic[ total[ ]i simetric[, calculatoarele gazd[ fiind aranjate @ntr-o structur[ liniar[ ]i paratajeaz[ @ntre ele o cale de comunica\ie comun[, magistrala (figura 2.4).
Calculator Calculator Calculator

Calculator

Calculator

Calculator

Calculator

Figura 2.4 Topologia magistral[ Mediul de transmisie ce constituie magistrala este, de regul[, cablul coaxial, la capetele magistralei conect`ndu-se terminatori cu rolul de a atenua reflectarea semnalului electric pe cablu. #n situa\ia @n care un calculator se defecteaz[, acest lucru nu afecteaz[ restul re\elei, cu condi\ia ca adaptorul de re\ea al calculatorului respectiv s[ nu fie defect. O @ntrerupere a cablului de transmisie va determina deconectarea calculatoarelor gazd[ unele fa\[ de altele, transmisiile de date @n re\ea ne mai put`nd s[ se realizeze. Perspectiva logic[ Aceast[ topologie permite ca fiecare dispozitiv din re\ea s[ vad[ semnalele de la toate celelalte dispozitive. #n ceea ce priveste accesul la re\ea, toate calculatoarele conectate la magistral[ au drepturi egale ]i pot comunica ntre ele dup[ dorin\[, f[r[ ca un calculator principal s[ reglementeze fluxul de date ntre ele. Pachetele de date sunt transmise simultan tuturor calculatoarelor interconectate, dar ele sunt preluate ]i interpretate doar de calculatorul c[ruia i sunt adresate. Circula\ia pachetelor se face n ambele sensuri, fiecare calculator put`nd s[ transmit[ ]i s[ recep\ioneze. Cea mai cunoscut[ topologie magistral[ este Ethernet. Topologia inel Perspectiva fizic[ Topologia inel realizeaz[ o conectivitate fizic[ minimal[ ]i nesimetric[ @ntre calculatoarele re\elei, fiecare calculator fiind conectat doar la vecinii s[i imedia\i (adiacen\i) prin c[i de comunica\ie dedicate, unidirec\ionale, ultimul calculator fiind conectat cu primul. Mediul de transmisie formeaz[ o bucl[ @nchis[, iar defectarea unui calculator afecteaz[ ntreaga re\ea (figura 2.5).

Calculator

Calculator

Inel

Calculator

Calculator

Figura 2.5 Topologia inel

11

Perspectiva logic[ Aceast[ topologie este una activ[, calculatoarele regenereaz[ semnalul ]i transfer[ datele n re\ea, fiecare calculator func\ion`nd ca un repetor, amplific`nd, semnaliz`nd ]i transmi\`nd mai departe informa\ia, calculatorului adiacent lui, iar dac[ aceasta i este destinat[, o copiaz[. Transmiterea datelor se face prin metoda jetonului (token passing), adic[ mesajul (numit jeton) transmis de c[tre calculatorul surs[ este retras din bucl[ de c[tre acela]i calculator atunci c`nd i va reveni @napoi dup[ parcurgerea buclei. Cea mai cunoscut[ topologie inel este Token Ring. Topologia inel dual Perspectiva fizic[ O astfel de topologie este similar[ cu cea anterioar[, cu excep\ia c[ exist[ un al doilea inel, redundant (inel secundar), neconectat cu primul, care conecteaz[ acelea]i dispozitive. Altfel spus, pentru a furniza fiabilitate ]i flexibilitate @n re\ea, fiecare dispozitiv din re\ea este parte a dou[ topologii inel independente (figura 2.6).
Inel primar

Calculator

Calculator

Inel secundar Calculator Calculator

Fig. 2.6 Topologia inel dual Perspectiva logic[ Aceast[ topologie ac\ioneaz[ ca ]i dou[ inele independente, din care la un momemnt dat, numai unul este utilizat. Topologia stea Perspectiva fizic[ Topologia stea realizeaz[ o conectivitate fizic[ par\ial[ a calculatoarelor gazd[, acestea nu sunt conectate direct @ntre ele, exist`nd doar c[i dedicate bidirec\ionale (conectivitate simetric[) @ntre fiecare calculator gazd[ ]i un nod central (figura 2.78). Nodul central joac[ un rol particular n func\ionarea re\elei, el realiz`nd o administrare centralizat[ a acesteia. Echipamentul ce implementeaz[ nodul respectiv, ]i la care sunt conectate prin segmente de cablu calculatoarele, este, @n general, un concentrator (hub). #n situa\ia @n care nodul central (hub-ul) se defecteaz[, ntreaga re\ea devine inoperabil[. Dac[ @ns[ calculator sau cablul care l conecteaz[ la hub se defecteaz[, atunci numai calculatorul respectiv va fi n imposibilitatea de a transmite sau recep\iona date, neafect`nd restul re\elei.

12

Hub

Calculator

Calculator

Calculator

Calculator

Calculator

Fig. 2.7 Topologia stea Perspectiva logic[ Orice comunica\ie ntre dou[ calculatoare ale re\elei nu se va realiza direct, ci numai prin intermediul nodului central, acesta comport`ndu-se ca un comutator fa\[ de ansamblul re\elei. Deci fluxul tuturor informa\iilor va trece prin acest dispozitiv, transferul informa\iei f[c`ndu-se punct-la-punct12. Topologia de re\ea neregulat[ Prespectiva fizic[ Cablarea este inconsistent[, nodurile av`nd un num[r variabil de fire ce pleac[ de la ele. Este modalitatea @n care se prezint[ re\elele @n stadiul incipient al construc\iei, sau re\elele planificate defectuos. Perspectiva logic[ Nu exist[ un model evident pentru leg[turi ]i noduri. Topologia plas[ Perspectiva fizic[ Este mai complex[ dec`t celelelte topologii, poate s[ @mbrace forme caracterizate fie de o conectivitate fizic[ total[ fie de una par\ial[. Uzual topologiile de tip plas[ se bazeaz[ pe utilizarea de c[i de comunica\ie dedicate, caracterul simetric sau nesimetric al conexiunilor dintre elemente fiind decis pe baza unei analize atente a urm[torilor factori: fiabilitate, eficien\[ ]i costuri. Avantajul acestui tip de re\ea este c[ poate fi u]or depanat[, iar o defec\iune pe un tronson nu va duce la ntreruperea re\elei, transferurile de date fiind f[cute prin intermediul leg[turilor redundante. De asemenea, exist[ posibilitatea stabilirii unei rute optime de transmitere a datelor, ceea ce cre]te fiabilitatea ntregii re\ele. Dezavantajele includ dificultatea instal[rii ]i costurile mari ale leg[turilor redundante. Perspectiva logic[ Comportamentul unei topologii plas[ depinde foarte mult de dispozitivele utilizate.

3. MODELUL DE REFERIN|{ TCP/IP

Ap[rut din necesitatea de a interconecta re\ele de diferite tipuri, modelul de referin\[ TCP/IP13, spre deosebire de modelul de referin\[ OSI, se concentreaz[ mai mult asupra asigur[rii interconectivit[\ii sistemelor dec`t asupra ader[rii rigide la nivelurile func\ionale. Ca urmare, el ofer[ o flexibilitate semnificativ crescut[ fa\[ de modelul de referin\[ OSI, flexibilitate realizat[ nu at`t printr-o @mp[r\ire strict[ a func\iilor pe niveluri ci prin punerea @n eviden\[ a organiz[rii ierarhice a acestora. Acest lucru a f[cut ca modelul de referin\[ TCP/IP s[ fie modelul
12 13

Tipurile mai noi de concentratoare permit ]i un transfer multipunct. Denumirea vine de la cele dou[ protocoale de baz[ ale sale: TCP (Transmission Control Protocol) ]i IP (Internet Protocol).

13

general utilizat pentru interconectarea re\elelor14, arhitectura de re\ea bazat[ pe el fiind o arhitectur[ deschis[ deoarece aceasta nu este aliniat[ cu nici o arhitectur[ de sistem particular[ sau cu specifica\iile unui produc[tor anume. La baza acestui model se afl[ o stiv[ de protocoale interre\ea15, stiv[ ce include patru niveluri func\ionale ordonate de sus @n jos, astfel (figura 3.1): - aplica\ie; - transport (gazd[-la-gazd[); - internet (re\ea); - acces re\ea (gazd[-la-re\ea).
Nivel aplica\ie

Program

Program

Nivel transport

TCP

UDP

Nivel internet

IP

Nivel acces re\ea

Interfa\[ hardware (Ethernet)

Linie de transmisie

Fig. 3.1 Nivelurile modelului TCP/IP Aceste patru niveluri sunt slab corelate cu cele ]apte nivele ale modelului de referin\[ OSI, dar f[r[ a face compromisuri @n ceea ce prive]te func\ionalitatea. O compara\ie ntre modelul OSI ]i modelul TCP/IP, precum ]i protocoalele mai importante din suita de protocoale TCP/IP este eviden\iat[ n figura urm[toare.
Aplica\ie Prezentare Sesiune Transport Re\ea Leg[tur[ de date Fizic Modelul OSI Modelul TCP/IP Transport Internet Acces re\ea Adaptoare de re\ea Protocoale ]i re\eaua TCP/IP Aplica\ie Servicii ]i protocoale de aplica\ii (TELNET, FTP, SMTP, DNS) TCP, UDP IP, ICMP, ARP, RARP Drivere de re\ea

Fig. 3.2 Arhitectura de protocoale TCP/IP

14

Suita de protocoale TCP/IP aferent[ acestui model de referin\[ reprezint[ standardul @n jurul c[ruia s-a dezvoltat ]i func\ioneaz[ Internet-ul. #n contrast, nici o re\ea nu a fost construit[ @n jurul protocoalelor specifice modelului OSI, de]i modelul ca atare este folosit ca unul de referin\[. 15 O stiv[ de protocoale interre\ea este o suit[ de protocoale de comunica\ie @nrudite care ofer[ utilizatorilor mecanismele ]i serviciile necesare pentru a comunica cu alte calculatoare conectate @n re\ea.

14

Compar`nd cele dou[ modele se constat[ c[ ambele au niveluri aplica\ie (de]i acestea includ servicii diferite), ]i au de asemenea niveluri transport ]i re\ea comparabile. Modelul TCP/IP apare ca fiind mai simplu dec`t modelul OSI datori[ num[rului mai redus de niveluri. 3.2 Descrierea nivelurilor Nivelul acces re\ea Este cel mai de jos nivel din cele patru ale modelului de referin\[ TCP/IP, corespunz`nd nivelurilor fizic ]i leg[tur[ de date din cadrul modelului OSI. Nivelul este mai pu\in dependent de protocolul TCP/IP ]i mai mult de driver-ele de re\ea ]i ale adaptoarelor de re\ea. El face ca func\ionarea nivelului imediat superior, nivelul Internet, s[ nu depind[ de re\eaua fizic[ utilizat[ pentru comunica\ii ]i de tipul leg[turii de date. Nivelul include detalii ale tehnologiilor LAN ]i WAN, ]i toate detaliile nivelurilor fizic ]i leg[tur[ de date, OSI. Nivelul internet Rolul acestui nivel este a de a permite calculatoarelor gazd[ s[ transmit[ pachete (datagrame) @n orice re\ea ]i de a face ca acestea s[ circule independent p`n[ la destina\ie16, utiliz`nd pentru aceasta func\iile de dirijare. Pachetele pot s[ soseasc[ @ntr-o ordine diferit[ de cea @n care au fost trimise, caz @n care - dac[ se dore]te furnizarea lor ordonat[ - rearanjarea cade @n sarcina nivelurilor superioare. Principalul protocol al nivelului este protocolul IP (Internet Protocol)17, acesta fiind responsabil pentru livrarea mesajelor @ntre sistemele ce opereaz[ @n cadrul aceleia]i re\ele sau @n re\ele diferite interconectate. Ca parte a acestei func\ii, protocolul IP manipuleaz[ o serie de adrese unice, specifice fiec[rui nod, numite adrese IP. Caracteristica sa esen\ial[ este c[ trateaz[ fiecare pachet ca o entitate independent[, f[r[ leg[turi cu alte pachete, ]i @l dirijeaz[ pe calea cea mai bun[ c[tre destina\ie. Protocolul IP ndepline]te ]i func\ii de segmentare (la emi\[tor) ]i de reasamblare (la destinatar), a pachetelor; el negarant`nd livrarea pachetelor c[tre destinatar. Pe l`ng[ protocolul IP, care este folosit pentru transferul de date, la acest nivel mai sunt utilizate o serie de alte protocoale, cu func\ii de gestiune a dirij[rii ]i de control, destinate asigur[rii unei bune func\ion[ri a re\elei. C`teva dintre acestea sunt: ICMP (Internet Control Message Protocol) - deoarece protocolul IP furnizeaz[ un serviciu f[r[ conexiune, care nu garanteaz[ livrarea fiec[rui pachet la destina\ie, s-a impus nl[turarea acestui dezavantaj prin utilizarea unui mecanism pe baza c[ruia router-ele ]i sistemele din re\ea s[ poat[ comunica informa\ii privind situa\iile de func\ionare anormal[ (destina\ie inaccesibil[, suprasolicitarea unui router, etc.). Mecanismul respectiv este asigurat de c[tre protocolul ICMP, mesajele utilizate de acesta fiind ncapsulate ntr-un pachet (datagram[) IP ]i folosite pentru a transmite erori ]i mesaje de control. ICMP poate fi utilizat de un sistem pentru a testa dac[ un alt sistem este accesibil, el fiind implementat @n toate calculatoarele gazd[ TCP/IP. ARP (Address Resolution Protocol) - utilizarea acestui protocol de rezolu\ie a adresei, permite transmiterea unui pachet ntre dou[ sisteme aflate n aceea]i re\ea fizic[. Faptul c[ sistemul destinatar este conectat la aceea]i re\ea fizic[ este constatat de c[tre sistemul surs[, prin intermediul adresei IP de destina\ie, pe care o compar[ cu propria adres[ IP, folosind protocolul ARP. Deci, acest protocol permite unui calculator s[ determine adresa fizic[ unic[ (adresa MAC) a unui alt calculator din aceea]i re\ea fizic[, cunosc`nd adresa IP (de nivel re\ea) a acestuia. Toate aceste informa\ii se afl[ n ni]te
16 17

Este posibil ca destina\ia s[ se g[seasc[ @ntr-o alt[ re\ea. Acest protocol este definit n RFC-urile 791, 1550, 1883, ]i 1887.

15

tabele de translatare ARP ce nu sunt direct disponibile utilizatorilor sau aplica\iilor, protocolul ARP afi]`nd lista coresponden\elor ntre adresele IP ]i adresele fizice, determinate corect. De re\inut c[ acest protocol este utilizat atunci c`nd cele dou[ calculatoare (surs[ ]i destina\ie) fac parte din aceea]i re\ea fizic[, deci nu este necesar[ utilizarea router-elor. RARP (Reverse Address Resolution Protocol) - acest protocol permite unui calculator s[-]i ob\in[, atunci c`nd nu o cunoa]te, adresa IP proprie, deci face opera\ia invers[18 protocolului ARP. Adrese IP ]i adrese Internet Pentru a putea fi identificate @n cadrul re\elei, calculatoarele conectate la Internet, numite gazde, trebuie s[ poat[ fi identificate printr-o adres[. Specificarea unei adrese se poate face @n dou[ moduri: - specificare numeric[, prin ]iruri de numere, utilizat[ pentru adrese IP; - specificare de domenii, prin nume sau succesiuni de nume, utilizat[ pentru adrese Internet. Adrese IP #ntr-o re\ea TCP/IP, sta\iile de lucru ]i server-ele sunt numite gazde ]i fiecare dintre ele are o adres[ IP unic[19 ce este referit[ ca adres[ gazd[. Atribuirea de adrese IP gazdelor din cadrul unei re\ele permite organizarea acestora @n grupuri, lucru ce determin[ @mbun[t[\irea securit[\ii re\elei prin izolarea nodurilor critice precum ]i reducerea traficului prin prevenirea transmisiilor @ntre nodurile care nu necesit[ s[ comunice unul cu altul. Deoarece Internet-ul utilizeaz[ numai adresarea IP, pentru ca o gazd[ s[ poat[ avea acces la acesta, ea trebuie s[ posede o adres[ IP. Adresa IP a unei gazde este o adres[ logic[ ceea ce @nseamn[ c[ ea poate fi schimbat[, spre deosebire de adresa MAC (adresa fizic[ pe 48 de bi\i) care este stocat[ @n adaptorul de re\ea ]i care nu poate fi schimbat[ f[r[ @nlocuirea adaptorului. Prin utilizarea combinat[ a celor dou[ adrese, pachetele de date pot fi dirijate corespunz[tor c[tre destina\ia lor. Adresele IP opereaz[ la nivelul re\ea al modelului de referin\[ OSI (nivelul Internet @n cazul modelului TCP/IP). Ele sunt asignate fie static (manual) de c[tre un administrator de re\ea, fie dinamic de c[tre un server DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol). Odat[ cu standardizarea @n 1981 a protocolului IP (versiunea IPv4) s-a convenit ca adresele IP s[ fie reprezentate printr-un num[r binar pe 32 de bi\i, divizat @n 4 octe\i de c`te 8 bi\i fiecare. S-a convenit de asemenea, ca o adres[ IP s[ fie alc[tuit[ din dou[ p[r\i (ierarhie de adresare pe dou[ niveluri) (figura 3.3). O prim[ parte, numit[ adres[-re\ea, num[r-re\ea sau prefix-re\ea identific[ re\eaua @n care gazdele rezid[. Cea de a doua parte, numit[ num[r-gazd[ identific[ gazda particular[ dintr-o re\ea dat[.
prefix-re\ea num[r-gazd[

sau
num[r-re\ea num[r-gazd[

Fig. 3.3 Structurarea adresei IP pe dou[ niveluri Toate gazdele dintr-o re\ea dat[ partajeaz[ acela]i prefix-re\ea dar fiecare trebuie s[ posede un num[r-gazd[ unic.

18

19

Cunosc`nd adresa fizic[ (adresa MAC) se determin[ adresa IP a sta\iei. Anumitor sisteme, cum sunt router-ele, ce au interfe\e cu mai mult de o re\ea, trebui s[ le fie asignat[ o adres[ IP unic[ pentru fiecare dintre aceste interfe\e.

16

Similar, oricare dou[ gazde din re\ele diferite trebuie s[ posede prefixe-re\ea diferite dar pot avea acela]i num[r-gazd[. Clase de adrese Pentru a asigura flexibilitatea necesar[ @n realizarea unor re\ele de m[rimi diferite, s-a decis ca spa\iul adreselor IP s[ fie @mp[r\it @n cinci clase de adrese diferite, notate: A, B, C, D, E. Numai primele trei clase sunt utilizate @n scopuri comerciale, clasa D fiind rezervat[ pentru multicasting, iar clasa E este experimental[ fiind folosit[ pentru cercetare. #n func\ie de clas[, c`mpurile prefix-re\ea ]i num[r-gazd[ din cadrul unei adrese IP, vor avea un num[r diferit de bi\i. Formatul c`mpurilor pentru primele trei clase de adrese IP este ilustrat @n figura 3.4. Clasa A
bit # 0 0 1 num[r-re\ea 7 8 num[r-gazd[ 31

Clasa B
bit # 0 10 2 num[r-re\ea 15 16 num[r-gazd[ 31

Clasa C
bit # 0 110 3 num[r-re\ea 23 24 31

num[r-gazd[

Fig. 3.4 Formatul adresei IP pentru principalele clase de adrese Valorile c`mpurilor pentru toate cele 5 clase sunt date @n tabelul 3.2, iar @n tabelul 3.1 sunt specificate adresele de @nceput ]i de sf`r]it corespunz[toare. Tabelul 3.1 Adresa de @nceput ]i de sf`r]it pentru fiecare clas[ de adrese
Clasa A B C D E Bi\ii cei mai din st`nga 0xxx 10xx 110x 1110 1111 Adresa de @nceput 0.0.0.0 128.0.0.0 192.0.0.0 224.0.0.0 240.0.0.0 Adresa de sf`r]it 127.255.255.255 191.255.255.255 223.255.255.255 239.255.255.255 255.255.255.255

Tabelul 3.2 Clase de adrese IP

Clasa Domeniul Valoarea Alocarea zecimal al primilor octe\ilor unei bi\i ai primului primului adrese IP octet pentru octet prefixre\ea (R) ]i num[rgazd[ (G) Masca subre\ea implicit[ Nr. de re\ele Nr. de gazde per re\ea (adrese utilizabile)

17

A B C D E

0127 128191 192223 224239 240255

0 10 110 1110 11110

126 16777214 (272) (2242) 65534 R.R.G.G 255.255.0.0 16382 (214-2) (2162) R.R.R.G 255.255.255.0 2097150 254 (2212) (282)

R.G.G.G 255.0.0.0

Rezervat[ pentru multicasting Experimental[, utilizat[ pentru cercetare

Nota\ia zecimal[ cu punct Pentru a face ca adresele IP s[ fie mai u]or de folosit de c[tre utilizatori, ele sunt exprimate sub forma a patru numere zecimale, separate printr-un punct. Aceast[ nota\ie este numit[ nota\ia zecinal[ cu punct. Ea @mparte adresele IP de 32 de bi\i @n patru c`mpuri de c`te 8 bi\i, separate prin punct, ]i specific[ valoarea fiec[ruia @n mod independent, ca un num[r zecimal. Deoarece cel mai mare num[r binar de 8 bi\i este 11111111, valoarea zecimal[ maxim[ a fiec[rui octet este 255. #n figura 3.4 se arat[ cum o adres[ IP de clas[ B poate fi exprimat[ @n nota\ia zecimal[ cu punct.
bit # 0 31

10010001.00001010.00100010.00000011 145 10 34 3

145.10.34.3

Fig. 3.4 Nota\ia zecimal[ cu punct De asemenea, @n tabelul 3.3 este specificat domeniul de valori zecimale cu punct ce pot fi asignate c`mpului prefix-re\ea, pentru fiecare clas[ de adrese IP de baz[. Cu xxx s-au notat valorile c`mpului num[r-gazd[, c`mp ce este asignat de c[tre administratorul de re\ea. Tabelul 3.3 Domeniul zecimal cu punct al c`mpului prefix-re\ea
Clasa A B C Domeniul nota\iei zecimale cu punct 1.xxx.xxx.xxx - 126.xxx.xxx.xxx 128.0.xxx.xxx - 191.255.xxx.xxx 192.0.0.xxx - 223.255.255.xxx

Exist[ o serie de adrese IP care se constituie ca excep\ii @n cadrul domeniilor de adrese aferente celor trei clase principale. Acestea sunt: adrese IP loopback (bucl[ @nchis[) - loopback este un mecansim utilizat de aplica\iile IP pentru a testa comportamentul adaptoarelor de re\ea. #ntregul domeniu de adrese de la 127.0.0.0 la 127.255.255.255 este oficial rezervat pentru scopuri de loopback ]i el nu va trebui s[ fie considerat ca parte a domeniului normal al clasei A. Prin urmare, mesajele transmise la o adres[ din domeniul respectiv vor fi interceptate de c[tre adaptorul de re\ea ]i returnate aplica\iei care le-a trimis f[r[ a fi transmise pe re\ea. adrese zero - ca ]i cu domeniul loopback, domeniul de adrese de la 0.0.0.0 la 0.255.255.255 nu va trebui s[ fie considerat ca fiind parte a domeniului normal al clasei A. Adresele 0.x.x.x nu servesc unei func\ii particulare @n IP, iar nodurile ce @ncearc[ s[ le utilizeze nu vor fi capabile de a comunica corespunz[tor pe Internet. adrese private - deoarece exist[ un num[r mare de re\ele ce utilizeaz[ protocolul TCP/IP ]i care nu sunt conectate la Internet (la o re\ea public[), s-a ncercat reglementarea folosirii adreselor IP n cadrul acestora. Solu\ia oferit[ de IETF (Internet
18

Engineering Task Force) ]i specificat[ @n RFC 1918, a constat @n definirea @n cadrul claselor A, B ]i C a unor domenii de adrese private (tabelul 3.4), ce sunt rezervate pentru a fi utilizate de c[tre re\elele interne (intranet-uri). Tabelul 3.4 Adrese IP private
Clas[ A B C Adres[ privat[ de @nceput 10.0.0.0 172.16.0.0 192.168.0.0 Adres[ privat[ de sf`r]it 10.255.255.255 172.31.255.255 192.168.255.255 Masc[ subre\ea implicit[ 255.0.0.0 255.240.0.0 255.255.0.0

Prin conven\ie orice trafic cu o adres[ destina\ie din cadrul unui domeniu de adrese private nu va fi dirijat pe Internet. n cazul @n care se dore]te s[ se permit[ sta\iilor dintr-o re\ea ce utilizeaz[ adrese private s[ acceseze Internet-ul, este necesar ca acestea s[ rezide @n spatele unui gateway ce folose]te mecanismul NAT (Network Address Translation) (prezentat @n RFC 1631) sau al unui server proxy. adrese re\ea de baz[ - o adres[ IP al c[rei c`mp num[r -gazd[ are to\i bi\ii pe 0, este rezervat[ pentru adresa re\ea de baz[ (re\eaua @ns[]i). De exemplu, adresa re\ea de clas[ A, 113.0.0.0 reprezint[ adresa IP a re\elei ce con\ine gazda 113.1.2.3. Un alt exemplu de adres[ re\ea de clasa B este 176.0.0.0. O astfel de adres[ nu va fi niciodat[ folosit[ ca adres[ pentru un dispozitiv ce este ata]at re\elei. adrese de difuzare - @n situa\ia @n care un calculator dore]te s[ transmit[ datele la toate dispozitivele dintr-o re\ea, el va trebui s[ utilizeze o adres[ IP destina\ie pe care acestea s[ o poat[ recunoa]te20. Aceast[ adres[ se nume]te adres[ de difuzare. C`mpul num[r-gazd[ al unei astfel de adrese are to\i bi\ii seta\i pe valoarea 1. De exemplu, pe o re\ea cu num[rre\ea 176.10.0.0 un mesaj cu difuzare ce va ajunge la toate gazdele va trebui s[ foloseasc[ adresa destina\ie 176.10.255.255. Adrese Internet A doua modalitate de specificarea a adresei este prin specificarea de domenii, adresele @n acest caz fiind cunoscute ca adrese Internet. Adresa IP este utilizat[ la nivelul programelor de comunica\ie @n re\ea ]i este mai greu de folosit de c[tre utilizatori. Sistemul de adresare bazat pe adrese internet a fost conceput astfel @nc`t s[ permit[ utilizatorului o scriere mai comod[ ]i mai sugestiv[ a adresei gazdelor dec`t cea bazat[ pe adrese IP. Astfel, la nivelul utilizatorului, identificarea calculatoarelor se face printr-un nume de calculator gazd[. Un astfel de nume este constituit din maxim cinci nume de domenii separate de caracterul punct, domeniul din st`nga fiind de nivel inferior, iar domeniul cel mai din dreapta av`nd nivelul cel mai @nalt. De exemplu: nume5.nume4.nume3.nume2.nume1 unde nume1 este considerat domeniul principal, iar celelalte sunt subdomenii. Structura ierarhic[ generat[ de domenii ]i subdomenii este definit[ @n func\ie de diferite unit[\i de organizare sau de diverse domenii de activitate. O adres[ Internet are o structur[ relativ simpl[, dar ordinea cuvintelor @n adres[ este esen\ial[. ntre cuvinte ]i separatorii care compun adresa nu trebuie s[ apar[ spa\ii. Principalul separator @ntre cuvinte este caracterul punct. O adres[ Internet poate avea una dintre urm[toarele trei forme: nume_utilizator@domeniu 1.domeniu 2...domeniu n; nume_utilizator@nume_gazda.domeniu 1.domeniu 2...domeniu n;
20

Toate dispozitivele dintr-o re\ea recunosc at`t propria lor adres[ IP, c`t ]i adresa de difuzare pentru re\eua lor.

19

nume_gazda.domeniu 1.domeniu 2... domeniu n; unde: nume_utilizator indic[ numele utilizatorului de pe calculatorul nume_gazda (pentru tipul 2 de adresare) sau din domeniul domeniu 1, iar nume_utilizator se scrie @naintea caracterului @. Primele dou[ forme de adrese sunt echivalente, @n sensul c[ nume_gazda poate @nlocui domeniile pe care le gestioneaz[ el. Aceste dou[ tipuri de adrese sunt utilizate @n principal @n comunica\iile prin po]ta electronic[ sau @n discu\iile interactive. Adresele de forma a treia sunt utilizare pentru a indica gazde din cadrul unei re\ele. Succesiunea domeniu 1.domeniu 2...domeniu n indic[ nivelurile de organizare, de la st`nga spre dreapta. Astfel adresa de gazd[, stec.central.ucv.ro, @nseamn[ calculatorul cu numele stec, conectat la re\eaua subdomeniului central, din subdomeniul ucv, al domeniului ro. Conceptual, Internet-ul este @mp[r\it @n c`teva sute de domenii de nivel superior, fiecare domeniu cuprinz`nd mai multe sisteme gazd[. La r`ndul lui, fiecare domeniu este subdivizat @n subdomenii ]i acestea la r`ndul lor parti\ionate, ].a.m.d. Num[rul total de domenii nu este fixat apriori ci depinde numai de sistemul de organizare adoptat. Cele mai generale domenii, ]i anume domeniile de pe primul nivel (cele care se scriu cel mai @n dreapta), pot fi: generice sau de \ar[. Domeniile generice (care indic[ @n general un domeniu organiza\ional) sunt: com - organiza\ii comerciale ]i societ[\i comerciale edu - institutii academice ]i educa\ionale gov - organiza\ii guvernamentale int - organiza\ii interna\ionale mil - organiza\ii militare S.U.A. net - centre de administrare a re\elelor mari org - organiza\ii nonprofit La sf`r]itul anului 2000 Internet Corporation for Assigned Name and Numbers (ICANN) a aprobat ad[ugarea a nc[ ]apte nume de domenii generice: aero - industria aeronautic[; biz - afaceri; coop - cooperative; info - utilizare nerestric\ionat[; museum - muze; name - pentru nregistrarea persoanelor fizice; pro - contabili, avoca\i, doctori. Alte nume de domeni se afl[ n discu\ie ]i ar putea fi ad[ugate n viitor: web - organiza\ii ]i organisme care desf[]oar[ activit[\i legate de web; arts - organiza\ii ]i organisme care desf[]oar[ activit[\i culturale ]i de divertisment; shop - organiza\ii ]i companii care ofer[ spre cump[rare diverse produse ; firm - companii ]i firme on-line; rec - organiza\ii ]i organisme care desf[]oar[ activit[\i de divertisment/recreere. Dac[ un domeniu este @n afara S.U.A., atunci se utilizeaz[ un domeniu de \ar[, acesta fiind un cod din dou[ litere (definit @n documentul ISO 3166) ce coincide cu codul interna\ional marcare al autoturismelor, care indic[ \ara de apartenen\[. Codurile de \ar[ reprezint[ domenii de nivel @nalt. Alocarea de subdomenii din domeniile de nivel @nalt (@n interiorul unei \[ri) poate fi realizat[ de o organiza\ie arbitrar[. Organiza\ia care conduce un domeniu este responsabil[ de subdomeniile acestuia. #n scrierea adreselor Internet trebuie respectate o serie de reguli, ]i anume: Fiecare nivel de organizare este indicat printr-un nume de domeniu, care este cuprins @n domeniul scris @n dreapta sa. Fiecare domeniu este denumit de calea @n arbore p`n[ la r[d[cin[, iar
20

componentele sunt separate prin punct. Deci un nume de domeniu se refer[ la un anumit nod @n arbore ]i la toate nodurile de sub el. Fiecare domeniu @]i define]te propriile subdomenii, le administreaz[ ]i le face publice. Pentru a crea un nou domeniu, se cere permisiunea domeniului @n care va fi inclus. Domeniile sunt separate prin caracterul punct; numele de domenii nu fac distinc\ie @ntre literele mari ]i literele mici; lungimea unui domeniu nu poate dep[]i 64 de caractere, iar @ntreaga cale de nume nu trebuie s[ dep[]easc[ 255 de caractere. Datorit[ faptului c[ o re\ea @n\elege numai adrese IP (numere binare), iar utilizatorii folosesc adrese internet, apare necesitatea unui mecanism de conversie de la adrese internet la adrese IP21. Conversia respectiv[ o realizeaz[ protocolul de aplica\ie DNS (Domain Name System Sistemul Numelor de Domenii) definit @n RFC 1034-1035. Pentru a putea face o astfel de transformare, DNS are nevoie de o serie de informa\ii. Acestea sunt stocate pe mai multe calculatoare din Internet, numite servere de nume (servere DNS), DNS fiind un exemplu tipic de baze de date distribuite. La nceputul Internet-ului s-a folosit un spa\iu de nume nestructurate. Exista o singur[ organiza\ie care putea \ine eviden\a tuturor calculatoarelor din re\ea. Cu timpul, num[rul gazdelor a devenit din ce n ce mai mare, astfel nc`t o singur[ organiza\ie nu mai putea centraliza adresele alocate. Din acest motiv s-a trecut la un sistem organizat ierarhic. ntr-un astfel de sistem, autoritatea ]i responsabilitatea aloc[rii numelor sunt descentralizate. Mai multe organiza\ii diferite sunt responsabile cu alocarea unor adrese unice la diferite niveluri ierarhice. #n alc[tuirea DNS intr[ practic, trei componente: - spa\iul numelor de domenii; - servere de nume; - resolvere. Spa\iul numelor de domenii Reprezint[ informa\ia con\inut[ n baza de date distribuit[ din Internet. Putem s[ ne imagin[m aceast[ informa\ie ca o structur[ arborescent[: Nivelul 1 poate fi mp[r\it n trei mari categorii: - arpa - este un domeniu Internet special, care transform[ adresele IP n nume; - grupul generic sau al organiza\iilor - are etichete de domeniu compuse din trei caractere (com, edu, gov, mil); - grupul geografic al \[rilor - are etichete de domeniu compuse din 2 caractere (us, ro, fr). Serverele de nume Sunt programe server care stocheaz[ informa\ia DNS ]i r[spund cererilor adresate de alte programe. Un server de nume nu trebuie s[ ]tie adresele celorlalte servere de nume din DNS. n schimb trebuie s[ ]tie cum s[ contacteze serverele de nume rad[cin[, care, la r`ndul lor, trebuie s[ ]tie adresele Internet ]i adresele IP ale tuturor serverelor de nume de nivel doi. Arborele serverelor de nume este foarte larg ]i cu foarte pu\ine niveluri. Deci, serverul nu trebuie s[ transmit[ cererea la prea multe servere. Gestionarea domeniilor de pe nivelul de v`rf este f[cut[ de Internet Assigned Numbers Authority (IANA). Acesta transmite responsabilitatea aloc[rii numelor de domenii c[tre diferite organiza\ii, responsabile, la r`ndul lor, pentru o por\iune anume din structura arborescent[ a DNS. Aceste domenii de responsabilitate poart[ denumirea de zone. Organiza\ia responsabil[ pentru o anumit[ zon[ poate divide mai departe zona, fragment`nd-o p`n[ c`nd o singur[ persoan[ poate gestiona alocarea numelor de domenii. Aceast[ persoan[ este numit[, de obicei, administrator DNS.

21

n general fiec[rei adrese internet a unei gazde @i corespunde o adres[ IP unic[. Este posibil @ns[ ca unei adrese IP s[-i corespund[ mai multe adrese internet. Aceste adrese se numesc adrese sinonime ale aceluia]i calculator. Este cazul @n care dou[ sau mai multe servere ruleaz[ pe un acela]i calculator (server FTP, server Web).

21

Deoarece serviciile de c[utare DNS sunt opera\ii critice (dac[ un program nu poate ob\ine adresa IP c[utat[, nu poate realiza conexiunea dorit[) s-a impus, pentru fiecare zon[, un server DNS primar ]i unul sau mai multe servere secundare. n general, serverele secundare con\in aceea]i informa\ie ca serverul primar, deci o informa\ie redundant[. Totu]i ele sunt folosite pentru a crea "copii de siguran\[", n cazul n care serverul primar se defecteaz[ sau este supra@ncarcat cu cereri. Un server de nume primar stocheaz[ informa\ia DNS local, n fi]iere speciale. Un server de nume secundar preia datele de la serverul primar al zonei, printr-un proces care poart[ numele de "transfer zonal". n general, un server secundar interogheaz[ serverul primar o dat[ la c`teva ore. Resolvere Sunt programele care extrag informa\iile din serverele de nume ca r[spuns la cererile unor clien\i. Procesul de interogare DNS se deruleaz[ @n felul urm[tor: Un client contacteaz[ serverul de nume pentru zona din care face parte. Serverul examineaz[ cererea pentru a determina dac[ are autoritate pentru domeniul specificat. n caz afirmativ se face transformarea numelui n adres[ IP ]i se trimite r[spunsul napoi la client. n cazul n care serverul nu poate face transformarea direct, r[spunsul depinde de tipul cererii trimise de client. Un client poate cere o transformare a numelor n dou[ moduri: - cu rezolvare recursiv[ - caz n care serverul va contacta la r`ndul lui un alt server de nume, de obicei de pe un nivel superior din arborele serverelor de nume. Acesta, la r`ndul lui, va examina cererea, ]i dac[ nu poate s[ fac[ transformarea, va contacta un alt server. }i tot a]a, p`n[ c`nd va fi contactat un server care s[ poat[ rezolva aceast[ cerere. - cu rezolvare iterativ[ - caz n care serverul va comunica clientului ce server s[ contacteze mai departe. Clientul va adresa o cerere acestui server, trimis de serverul zonal, ]i tot a]a mai departe p`n[ c`nd cererea va ajunge la un server care va face transformarea. Nivelul transport Este un nivel ce se coreleaz[ slab cu nivelurile sesiune ]i transport ale modelului de referin\[ OSI, problemele cu care se ocup[ fiind cele generate de calitatea serviciului, controlul fluxului ]i corectarea erorilor. Totodat[, nivelul transport are rolul de a asigura comunica\ia ntre programele de aplica\ie, protocoalele de la acest nivel furniz`nd o sesiune de comunica\ie ntre entit[\ile pereche din calculatorul surs[, ]i respectiv, destina\ie. Protocoalele de baz[ ce opereaz[ @n cadrul acestui nivel sunt TCP (Transmission Control Protocol) ]i UDP (User Datagram Protocol)22. Protocolul TCP Este un protocol orientat pe conexiune, fiabil, destinat transmiterii datelor @ntre dou[ sau mai multe calculatoare gazd[. El asigur[ controlul erorilor, poate suporta fluxuri de date multiple, ]i poate reordona pachetele ce au fost recep\ionate @ntr-o alt[ ordine dec`t cea normal[. Protocolul UDP UDP este un protocol f[r[ conexiune ]i nefiabil (nu asigur[ livrarea mesajelor la recep\ie f[r[ erori, f[r[ pierderi, f[r[ duplicate, n ordinea n care au fost emise), care folose]te IP pentru transportul mesajelor. El permite identificarea sistemelor surs[ ]i destina\ie, precum ]i a programelor de aplica\ie ntre care are loc transferul de informa\ie.
22

Pe l`ng[ aceste dou[ protocoale a mai fost definit ]i un al treilea protocol numit T/TCP (Transaction Transmission Control Protocol), ce are drept scop s[ asigure adaptarea necesar[ a Internet-ului corespunz[toare unei orient[ri pe tranzac\ii a acestuia.

22

UDP furnizeaz[ mecanismul de de transmisie a datelor numit datagram[, av`nd avantajul unei viteze mari de transmisie. Simplitatea datagramelor face ca acest protocol s[ fie utilizat @n mod tipic de c[tre aplica\iile client-server ce lucreaz[ @n timp real sau de c[tre serviciile de re\ea ce necesit[ cel mai rapid timp de r[spuns posibil. Nivelul aplica\ie Nivelul aplica\ie manipuleaz[ protocoalele de nivel @nalt, problemele de reprezentare, codificare ]i control al dialogului. El include detalii ale nivelelor sesiune ]i prezentare, furniz`nd protocoale23 pentru accesul de la distan\[ ]i pentru partajarea resurselor. Nivelul aplica\ie asigur[ utilizatorilor re\elei, prin intermediul programelor de aplica\ie, o gam[ larg[ de servicii, dar care depind de func\ionalitatea nivelurilor inferioare. Cele mai utilizate sunt: FTP (File Transfer Protocol) - serviciu ce permite transferul de fi]iere text ]i binare @ntre dou[ sisteme, n ambele sensuri. Procesele de download (aducere), ]i respectiv de upload (trimitere) au loc numai n cazul n care avem drept de citire, respectiv scriere, pe server-ul respectiv. Pentru conectarea la un calculator din Internet folosind FTP, trebuie ca acel calculator aflat la distan\[ s[ aib[ instalat un server de FTP. Acest serviciu nu \ine cont de con\inutul la nivel de c`mp al fi]ierelor transferate, cu toate c[ multe implement[ri FTP au posibilitatea realiz[rii unei conversii ASCII/EBCDIC. TFTP (Trivial File Transfer Protocol) - este un serviciu f[r[ conexiune, nefiabil, care utilizeaz[ UDP pentru a transfera fi]iere @ntre sisteme ce suport[ TFTP. Este util @n anumite re\ele LAN deoarece opereaz[ mai rapid dec`t FTP @ntr-un mediu stabil. TELNET - permite accesul unui utilizator la un calculator aflat la distan\[ ]i utilizarea acestuia, din momentul n care conectarea s-a efectuat, pentru execu\ia anumitor comenzi. DNS (Domain Name System) - este un serviciu care men\ine coresponden\a ]i face translatarea ntre numele date de utilizatori sistemelor conectate la re\ea (adrese Internet) ]i adresele de re\ea (adresele IP) ale acestora. PING (Packet InterNet Groper) - este un serviciu care poate fi utilizat pentru testarea conectivit[\ii ntre dou[ sisteme. Este folosit pentru controlul configura\iilor ]i testarea conexiunilor. SNMP (Simple Network Management Protocol) - este un protocol pentru administrarea ]i monitorizarea re\elei, fiind destinat raport[rii c[tre o loca\ie central[ cu rol @n managementul re\elei, a diverselor problemelor ap[rute, a informa\iei de configurare ]i a altor date referitoare la performan\e ]i securitate. SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) - acest serviciu gestioneaz[ dirijarea po]tei electronice @n cadrul unei re\ele TCP/IP, prin intermediul lui un utilizator put`nd transmite mesaje sau fi]iere altui utilizator conectat la Internet.

4. RE|ELE LOCALE
4.1 Caracteristici generale O re\ea local[ (LAN - Local Area Network) este o re\ea de comunica\ii date de mare vitez[, tolerant[ la erori, aflat[ @n proprietate privat[, care inteconecteaz[ prin intermediul unui mediu de transmisie ieftin (@n general, cablu coaxial sau cablu torsadat), calculatoare personale, terminale, sta\ii de lucru, servere, imprimante ]i alte echipamente periferice, @ntr-o arie geografic[ relativ mic[ (o cl[dire sau un grup de cl[diri). Dat fiind faptul c[ ofer[ utilizatorilor o serie de avantaje incluz`nd acces partajat la dispozitive ]i aplica\ii, schimb de fi]iere, comunica\ii prin intermediul po]tei electronice ]i altele, re\elele locale au

23

Chiar ]i la acest nivel apare necesitatea unor protocoale care s[ permit[ func\ionarea aplica\iilor.

23

devenit metoda preferat[ de conectare a mai multor calculatoare personale @n cadrul unei arii geografice restr`nse. #n general, o re\ea local[ este alc[tuit[ din urm[toarele elementele: - un mediu fizic de transmisie; - un set de mecanisme de acces ]i transmisie pe mediu; - un set de mecanisme de adaptare/interfa\are la re\ea a nodurilor conectate; - un set de protocoale software implementate pe nodurile conectate la re\ea, ce are ca scop de baz[ transmiterea informa\iei de la un nod la altul. Mecanismele de acces ]i transmisie pe mediu @mpreun[ cu mecanismele de adaptare/interfa\are la re\ea a nodurilor conectate, constituie interfa\a de re\ea ]i determin[ structurarea logic[ a acesteia @n dou[ p[r\i distincte: - o parte orientat[ c[tre re\ea, specific[ tehnologiei de comunica\ie folosite; - o parte orientat[ c[tre dispozitivul ce constituie nodul conectat, specific[ structurii de I/E a acestuia. Mediul fizic @mpreun[ cu p[r\ile orientate c[tre re\ea din toate interfe\ele existente @n sistem ]i cu toate componentele utilizate pentru stabilirea unei c[i fizice de comunica\ie @ntre aceste interfe\e (conectori, repetoare, etc.), constituie suportul de comunica\ie al re\elei locale. Componentele de tip nod dintr-o re\ea local[ @nglobeaz[ at`t programele de aplica\ie c`t ]i dispozitivul pe care acestea se execut[. Modalitatea de interconectare a acestor componente precum ]i felul @n care circul[ informa\ia @ntre ele, peste mediul de transmisie, formeaz[ topologia re\elei. Topologiile fizice de baz[ utilizate @n re\elele locale sunt: magistral[, inel ]i stea, utilizarea fiec[reia dintre acestea fiind dictat[ de necesit[\ile de performan\[ ]i de tehnologia cadrului LAN. La aceste topologii se adaug[ topologia comutat[ care este @n fapt o topologie stea logic[ ce utilizeaz[ un echipament care lucreaz[ la nivelul 2 al modelului de referin\[ OSI, echipament numit switch. Acesta, furnizeaz[ o serie de func\ii cum sunt: controlul fluxului de date, tratarea erorilor de transmisie, adresarea fizic[ ]i gestionarea accesului la mediul fizic de transmisie. Cele patru topologii de baz[ pot fi combinate, extinse ]i implementate @ntr-o multitudine de modalit[\i. Arhitectura ]i performan\ele unei re\ele locale depind @n mare m[sur[ de caracteristicile mediului fizic utilizat pentru transmisie, @ntruc`t acesta realizeaz[ conectarea primar[ a componentelor re\elei ]i constituie o baz[ pe care este proiectat ]i construit @n continuare restul sistemului. Tipurile de medii fizice utilizate @n re\elele locale sunt cablul coaxial, cablul torsadat, fibrele optice. Ele sunt folosite pentru dou[ scopuri esen\iale: controlul accesului ]i transmiterea datelor. Controlul accesului are ca obiectiv asigurarea unei transmisii ordonate pe mediul de comunica\ie partajat, pentru fiecare nod din re\ea. Sunt utilizate @n acest scop mai multe metode de control al accesului, ]i anume: CSMA/CD, Token Passing, DPAM. Transmisiile de date @n re\elele locale se @mpart @n trei tipuri: unicast, multicast ]i broadcast, @n fiecare dintre acestea, un singur pachet fiind transmis unuia sau mai multor noduri. #ntr-o transmisie unicast, nodul surs[ include @n pachetul de date, adresa nodului destina\ie, ]i @l transmite @n continuare @n re\ea, prin intermediul c[reia ajunge la destina\ia sa specific[. #ntr-o transmisie multicast un singur pachet de date este copiat ]i transmis la un subset specific de noduri din re\ea. Pentru aceasta, nodul surs[ include @n pachetul de date o adres[ multicast, ]i @l transmite @n re\ea. Aceasta efectueaz[ copii ale pachetului ]i transmite c`te o copie fiec[rui nod identificat @n adresa multicast. Adresa multicast este o adres[ special[ de grup de noduri. Dispozitivele de re\ea care sunt interesate de grupul respectiv, se @nregistreaz[ pentru a face parte din acesta ]i astfel vor putea recep\iona pachetele adresate grupului. #ntr-o transmise broadcast (cu difuzare) un singur pachet de date este copiat ]i transmis c[tre toate nodurile din re\ea. Pentru aceasta nodul surs[ include @n pachetul de date adresa de difuzare ]i @l transmite @n re\ea. Aceasta efectueaz[ copii ale pachetului transmi\`ndu-le apoi fiec[rui nod al re\elei.
24

Arhitectura LAN multinivel P[str`nd terminologia OSI trebuie precizat c[ din cele ]apte niveluri ale modelului de referin\[ OSI primele dou[ (fizic ]i leg[tur[ de date), sunt cele care reflect[ @n special particularit[\ile re\elelor locale, legate de mediul de transmisie, topologie ]i metodele de control al accesului la mediu. Ca urmare, IEEE a @mp[r\it nivelul leg[turii de date @n dou[ subniveluri (figura 4.1): - subnivelul controlului leg[turii logice (LLC - Logical Link Control); - subnivelul controlului accesului la mediu (MAC - Media Access Control).
Niveluri OSI

Aplica\ie Prezentare Sesiune Transport Re\ea Leg. de date Fizic

7 6 5 4 3 2 1 LLC MAC Fizic

Puncte de acces la serviciu

Fig. 4.1 Subnivelurile IEEE ale nivelului leg[tur[ de date24 Subnivelul LLC realizeaz[ interfa\a cu nivelul re\ea, furniz`nd unul sau mai multe puncte de acces la servicii, independent de mediul fizic de transmisie. Acest subnivel, definit @n standardul IEEE 802.2, ofer[ trei tipuri de servicii: - servicii f[r[ conexiune ]i f[r[ confirmare - necesit[ un protocol cu o complexitate minim[ ]i se utilizeaz[ atunci c`nd nivelurile superioare se ocup[ de tratarea erorilor sau @n aplica\ii @n care se admit pierderi de cadre transmise; - servicii cu conexiune - permit stabilirea, men\inerea ]i terminarea unei conexiuni logice @ntre doi utilizatori la diferite puncte de acces la servciu; - servicii f[r[ conexiune, cu confirmare. Subnivelul LLC gestioneaz[ comunica\ia pe leg[tura de date, oferind servicii de transmisie de date prin intermediul punctelor de acces la serviciu. El particip[ @n procesul de @ncapsulare a pachetelor transmise, ad[ug`nd unui pachet IP informa\ie de control pentru a ajuta la livrarea sa la destina\ie. Astfel, adaug[ dou[ componente de adresare : DSAP - Destination Service Access Point ]i SSAP - Source Service Access Point, re@mpacheteaz[ pachetul IP, ]i @l transmite subnivelului MAC. Subnivelul MAC se interfa\eaz[ cu nivelul fizic (nivelul 1) adres`ndu-se elementelor specifice ale interfe\ei fizice de re\ea. El controleaz[ accesul la mediu de transmisie, delimiteaz[ cadrele25, detecteaz[ erorile ]i recunoa]te adresele, comunic`nd direct cu adaptorul de re\ea26. La acest subnivel sunt definite o serie de standarde IEEE care specific[ protocoale de acces la mediul fizic de transmisie, implementarea subnivelului f[c`ndu-se, de regul[, prin circuite integrate pe adaptorul de re\ea (figura 4.2).

24 25

Se observ[ o acoperire par\ial[ a nivelurilor OSI 1 ]i 2, de c[tre subnivelul MAC. La transmisie asambleaz[ datele @n cadre ata]`nd c`mpurile de adrese ]i informa\ia de control, iar la recep\ie dezasambleaz[ cadrele. 26 Adresele MAC identific[ sta\ii fizice din re\ea.

25

Token Ring/IEEE 802.5

Ethernet

Subnivel Nivel leg[tur[ de LLC date Subnivel MAC

IEEE 802.2

IEEE 802.3

100Base.T

Nivel fizic

Niveluri OSI

Specifica\ii LAN

Fig. 4.2 Maparea protocoalelor LAN pe modelul de referin\[ OSI Cele dou[ subniveluri sunt esen\iale @n realizarea compatibilit[\ii @ntre tehnologiile de re\ea ]i pentru comunicarea @ntre calculatoare.

5. RE|ELE PE ARII EXTINSE

5.1 Elemente generale O re\ea pe arii extinse (WAN - Wide Area Network) este o re\ea de comunica\ii de date care acoper[ o zon[ geografic[ relativ mare ]i care utilizeaz[ facilit[\i de transmisie asigurate de c[tre furnizorii de servicii de comunica\ii publice27. Acest tip de re\ea interconecteaz[ re\ele locale care, uzual, sunt separate de arii geografice mari, asigur`nd, prin intermediul unor conexiuni seriale de diverse tipuri, schimbul de pachete de date/cadre @ntre acestea. #n general, o re\ea WAN este operat[ ca o utilitate public[ @n beneficiul abona\ii s[i, furniz`nd acestora servicii cum ar fi: transmisii de voce, de date ]i video. Relativ la cele ]apte niveluri ale modelului de referin\[ OSI, o re\ea WAN func\ioneaz[ la nivelul fizic ]i la cel al leg[turii de date28. Astfel, protocoalele nivelului fizic al unei astfel de re\ele, descriu modalitatea de furnizare a conexiunilor electrice, mecanice, opera\ionale ]i func\ionale29, pentru serviciile WAN, @n timp ce, protocoalele nivelului leg[turii de date, descriu modul @n care cadrele sunt transmise @ntre sisteme, pe o singur[ leg[tur[ de date. #n figura 5.1 este ilustrat[ rela\ia dintre tehnologiile comune WAN ]i modelul OSI:

27 28

De exemplu, operatorii de telefonie. Recent, tehnologia X.25 PLP face ca specifica\iile WAN s[ acopere ]i nivelul re\ea al modelului de referin\[ OSI. 29 Nivelul fizic al WAN descrie interfa\a @ntre echipamentul terminal de date (DTE - Data Equipment Terminal) ]i echipamentul de terminare a circuitului de date (DCE - Data Circuit-terminating Equipment). Tipic DCE este furnizorul de servicii, iar DTE este dispozitivul ata]at. Serviciile oferite DTE-ului sunt f[cute disponibile prin intermediul unui modem sau a unui CSU/DSU. Interfa\a DTE/DTE este specificat[ prin intermediul mai multor standarde, ]i anume: EIA/TIA-232; EIA/TIA-449; V.24; V.35; X.21; G.703;EIA-530.

26

FDDI

Niveluri OSI

Specifica\ii WAN X.25 PLP Frame Relay

Nivel re\ea

HDLC

Nivel leg[tur[ de date

Subnivel MAC SMDS

Nivel fizic

EIA/TIA-232 EIA/TIA-449 V.24 V.35 HSSI G.703 EIA-530

Fig. 5.1Tehnologii WAN ]i modelul OSI 5.2 Tehnologii WAN Clasificarea tehnologiilor WAN se poate face dup[ serviciile pe care acestea le ofer[. Astfel, conform acestui criteriu, @nt`lnim: 1. Tehnologii ce ofer[ servicii cu comutare de circuite: - serviciul telefonic standard (POTS - Plain Old Telephone Service) - nu reprezint[ un serviciu de date propriu-zis, dar includerea sa @n cadrul tehnologiilor WAN are la baz[ dou[ motive: (1) multe dintre tehnologiile sale sunt parte a infrastructurii de date, (2) este un model de re\ea de comunica\ii pe arii extinse de o mare fiabilitate ]i u]urin\[ @n utilizare. Mediul de transmisie tipic folosit, @l reprezint[ cablul torsadat cu fire din cupru. - ISDN de band[ @ngust[ (Integrated Services Digital Network Narrowband) - este o tehnologie larg r[sp`ndit[, ce a reprezentat primul serviciu dial-up digital. Utilizarea sa difer[ mult de la o \ar[ la alta; costul este moderat; l[\imea de band[ maxim[ are valoarea de 128 Kbps pentru varianta BRI (Basic Rate Interface) ]i 3 Mbps pentru varianta PRI (Primary Rate Interface). Mediul de trasmisie utilizat este cablul torsadat cu fire de cupru. 2. Tehnologii ce ofer[ servicii cu comutare de pachete: - X.25 - este o tehnologie veche, dar @nc[ larg utilizat[, ce ofer[ facilit[\i extinse de control al erorilor, lucru ce o face fiabil[, dar care limiteaz[ l[\imea de band[ pe care poate s[ o asigure (p`n[ la 2 Mbps). Costul acestei tehnologii este moderat, iar mediul de transmisie @l reprezint[ cablul torsadat cu fire de cupru. - Frame Relay - reprezint[ o versiune cu comutare de pachete a ISDN-ului de band[ @ngust[. Este o tehnologie WAN foarte r[sp`ndit[, mai eficient[ dec`t X.25, dar similar[ @n ceea ce prive]te serviciile oferite. L[\imea de band[ maxim[ asigurat[ este de 1,544 Mbps, valorile de 56 Kbps ]i 384 Kbps fiind mai r[sp`ndite @n S.U.A. Costul acestei tehnologii este redus, iar mediul de transmisie @l reprezint[ cablul tordsadat cu fire de cupru ]i fibra optic[. 3. Tehnologii ce ofer[ servicii cu comutare de celule: - ATM (Asynchronous Transfer Mode) - este o tehnologie @nrudit[ cu ISDN-ul de band[ larg[, ]i care devine din ce @n ce mai important[ (inclusiv pentru re\elele locale) ]i mai r[sp`ndit[. Pentru transferul de date, aceast[ tehnologie utilizeaz[ cadre mici, de lungime fix[ (53 de octe\i), l[\imea de
27

X.21bis

SDLC

LAPB

PPP

band[ maxim[ curent[ fiind de 622 Mbps. Mediul de transmisie utilizat este cablul torsadat cu fire de cupru ]i fibra optic[. Costul este ridicat. - SMDS (Switched Multimegabit Data Service) - este o tehnologie @nrudit[ cu ATM, fiind utilizat[ cu prec[dere @n re\elele metropolitane (MAN). L[\imea de band[ maxim[ asigurat[ atinge valoarea de 44,736 Mbps, iar mediul de transmisie este cablul torsadat cu fire de cupru ]i fibra optic[. Costul este ridicat, utilizarea ne fiind foarte r[sp`ndit[. 4. Tehnologii ce ofer[ servicii digitale dedicate: - T1, T3, E1, E3 - seria T de servicii (S.U.A.) ]i seria E (Europa) reprezint[ tehnologii WAN foarte importante. Utilizeaz[ tehnica TDM, l[\imea de band[ asigurat[ lu`nd valorile: T1 - 1,544 Mbps; T3 - 44,736 Mbps; E1 - 2,048 Mbps; E3 - 43,368 Mbps. Sunt disponibile ]i alte l[\imi de band[. Mediul de transmisie folosit @l reprezint[ cablul torsadat cu fire de cupru ]i fibra optic[. Utilizarea acestei tehnologii este extrem de r[sp`ndit[, costul fiind moderat. - xDSL (Digital Subscriber Line) - reprezint[ o familie de tehnologii WAN, noi ]i @n curs de dezvoltare, destinate utiliz[rii domestice (home use). L[\imea de band[ asigurat[ descre]te odat[ cu cre]terea distan\ei @ntre loca\ia utilizatorului ]i echipamentele operatorului de telefonie, valoarea maxim[ fiind de 51,84 Mbps. Utilizarea acestei tehnologii este @nc[ redus[ dar se afl[ @ntr-o cre]tere rapid[, costul fiind moderat ]i @n descre]tere. Membrii acestei familii de tehnologii sunt: HDSL (highbit-rate DSL); SDSL (single-line DSL); ADSL (asymmetric DSL); VDSL (very-high-bit-rate DSL); RADSL (rate adaptive DSL). - SONET (Synchronous Optical Network) - este o familie de tehnologii de nivel fizic, de foarte mare vitez[, destinat[ a fi utilizat[ pe fibra optic[. Poate folosi @ns[ ]i cabluri cu fire de cupru. Are o serie de rate de transfer al datelor disponibile pentru scopuri specifice, implementate la diferite niveluri de purt[toare optic[, cum valori cuprinse @ntre 51,84 Mbps (OC-1) la 9952 Mbps (OC-192). Atingerea acestei rate foarte mari este posibil[ datorit[ utiliz[rii tehnicii WDM (wavelenght division multiplexing). Utilizarea SONET este larg r[sp`ndit[ @n cadrul entit[\ilor ce alc[tuiesc backbone-ul Internet-ului, costul fiind ridicat. 5. Alte tehnologii WAN: - modemuri dial-up - utilizeaz[ re\eaua telefonic[ existent[, l[\imea de band[ maxim[ fiind de 56 Kbps. Folosirea acestor modemuri este foarte larg r[sp`ndit[, costul este redus, iar mediu de transmisie tipic @l reprezint[ linia telefonic[. - modemuri pe cablu - permit transmiterea de semnale de date pe acela]i cablu (cablu coaxial) cu semnalele TV. L[\imea de band[ maxim[ poate ajunge la valoarea de 10 Mbps, dar scade pe m[sur[ ce mai mul\i utilizatori se conecteaz[ la un segement de re\ea dat. Costul este relativ redus, utilizarea fiind @n continu[ cre]tere. - f[r[ fir (wireless) - nu necesit[ un mediu de transmisie tip cablu, dat fiind faptul c[ semnalele sunt reprezentate de unde electromagnetice. Exist[ @n prezent o diversitate de leg[turi WAN f[r[ fir, dou[ dintre aceste fiind: (1) terestre - l[\imile de band[ se situeaz[ @n domeniul Mbps, costul este redus, utilizarea este moderat[; (2) sateli\i -pot deservi utilizatori mobili, utilizarea este larg r[sp`ndit[, iar costul ridicat.

6. ADMINISTRAREA RE|ELELOR
6.1 Defini\ie ]i obiective Administrarea re\elelor este un termen care are diferite semnifica\ii corespunz[tor cu experien\a ]i viziunea fiec[rui specialist. #n general, el se refer[ la arhitecturi, platforme hardware/software, servicii, ]i semnific[ planificare, organizare, monitorizare, contabilizare, control pentru toate sarcinile ]i resursele re\elei
28

Orice re\ea indiferent de m[rimea acesteia are nevoie de administrare. Administrarea este necesar[ pentru a controla ]i optimiza func\ionarea re\elei, dar ]i pentru a r[spunde la schimb[rile solicitate de utilizatori. Aceast[ activitate implic[ de obicei costuri ridicate ]i personal specializat (administratori de re\ea), iar pentru o administrare corespunz[toare trebuie analiza\i principalii factori care influen\eaz[ performan\a re\elei. Administrarea complet[ a re\elei presupune administrarea p[r\ii fizice, p[r\ii logice ]i p[r\ii informa\ionale a acesteia. Prin administrarea unei re\ele sunt atinse urm[toarele obiective: administrarea resurselor ]i serviciilor oferite de re\ea - include control, monitorizare, actualizare, raportarea st[rii re\elei, configurarea dispozitivelor ]i serviciilor de re\ea; simplificarea complexit[\ii administr[rii re\elei - sistemele de management de re\ea au sarcina s[ extrapoleze informa\iile cu privire la administrarea re\elei ntr-o form[ ce poate fi gestionat[ de c[tre utilizatorul uman; servicii sigure - re\eaua trebuie s[ ofere o calitate @nalt[ a serviciilor, minimiz`nd timpul de c[dere al acesteia; cunoa]terea costurilor - pentru administrarea re\elei costurile difer[ func\ie de conexiunea utilizat[ ]i de aria de acoperire. Toate resursele ]i serviciile folosite n re\ea, trebuie urm[rite ]i raportate. 6.2 Tipuri de administrare Administrarea re\elei poate fi realizat[ automat, implicit prin module hard ]i soft dedicate, dar ]i manual, explicit de c[tre componenta uman[, prin comenzi ale sistemului de operare. n cazul modulelor hard ]i soft de administrare acestea pot fi distribuite pe sistemele din re\ea, n schimb pentru administrarea explicit[ acest lucru poate fi realizat dintr-un num[r limitat de loca\ii ndep[rtate, ceea ce uneori poate fi un dezavantaj. Avantajul administr[rii explicite este acela c[ nu este necesar s[ elabor[m toate func\iile de management. Cele dou[ moduri de administrare pot fi combinate. De asemenea, administrarea re\elei poate fi realizat[ centralizat sau distribuit. Pentru administrarea centralizat[ exist[ un sistem central de la care se iau deciziile, un num[r mare de sisteme put`nd fi controlate de c[tre un singur sistem de administrare. #n acest caz sunt necesari agen\i ]i protocoale de administrare, iar administrarea poate fi realizat[ at`t implicit c`t ]i explicit. Pentru administrarea distribuit[ sistemele iau propriile decizii de administrare, acest tip de administrare trebuind s[ fie realizat n mod implicit. Un rol important @n administrarea unei re\ele @l are administratorul acesteia. El trebuie s[ posede o bun[ cunoa]tere a entit[\ilor re\elei pe care o controleaz[, ]i s[ aib[ capacitatea ]i cuno]tiin\ele necesare pentru a putea ini\ializa noi servicii, a instala noi sta\ii, a superviza starea global[ ]i a fiec[rui subansamblu, a monitoriza de manier[ fin[ evolu\ia performan\elor, a evalua ]i compara diversele solu\ii, a stopa situa\iile anormale. Ac\iunile pe care trebuie s[ le execute un administrator de re\ea @n scopul realiz[rii unui management eficient, pot fi grupate @n trei categorii, fiecare dintre ele av`nd mai multe elemente: 1. Ac\iuni @n timp real: - pentru a cunoa]te starea de func\ionare a re\elei: supraveghere ]i diagnosticul incidentelor; afi]area erorilor; @ntre\inere ]i control; informa\ii despre utilizatori. - pentru monitorizarea precis[ a utiliz[rii efective a re\elei:

29

@nc[rcarea medie, minim[, maxim[ a resurselor re\elei (canal, segment de re\ea, cuplor, num[r de mesaje, m[rime mesaje, frecven\[ etc.); orele de utilizare; determinarea configura\iei optimale @n func\ie de @nc[rcarea re\elei, ]i m[surarea rezervei de putere ca ]i a capacit[\ii de extensie; - pentru a opera asupra re\elei: r[spunsuri urgente la @ntreb[rile puse de c[tre utilizatori; detec\ia, localizarea ]i repararea penelor care pot s[ se produc[ @n re\ea; ad[ugare/retragerea de noi utilizatori. - pentru asigurarea securit[\ii: controlul accesului; crearea/revocarea drepturilor de acces; protec\ia informa\iilor ]i verificarea surselor ]i destina\iilor pachetelor; autentificarea ]i validarea numelui sta\iei, codificarea/identificarea ]i administrarea parolelor. 2. Ac\iuni diferen\iate: - pentru a planifica, optimiza, cuantifica ]i administra evolu\iile re\elei: statistice; contabilitate; facturare; prevenire. - pentru ini\ializarea ]i configurarea re\elei: pornirea ]i oprirea re\elei; ad[ugarea de noi noduri; gestiunea ]i difuzarea software-lui. 3. Ac\iuni previzionale privind: - evolu\ia componentelor software, hardware, aplica\iilor pe termen mediu; - ob\inerea unei viziuni globale pe termen mediu ]i lung; - evaluarea solu\iilor alternative; - construirea unor "bancuri de lucru"; - selectarea noilor genera\ii de produse; - examinarea configura\iilor; - decidere asupra planului de extindere; - verificarea pertinen\ei solu\iei re\ea pentru problema dat[; - interfa\a cu alte re\ele. Pentru efectuarea acestor ac\iuni administratorul de re\ea are la dispozi\ie comenzi ]i utilitare ale sistemului de operare al re\elei precum ]i o serie de aplica\ii destinate special acestui scop. Trebuie @ns[ men\ionat c[ datorit[ absen\ei sau inconsisten\ei standardelor referitoare la aceste aplica\ii, precum ]i eterogenit[\ii platformelor hardware ]i software ce alc[tuiesc re\elele actuale, produc[torii @n domeniu ]i-au dezvoltat propriile aplica\ii de management, aplica\ii ce au interfe\e utilizator, metode de reprezentare a informa\iei de management, ]i nivele de capabilitate, diferite. #n aceast[ situa\ie, administratorul de re\ea, pentru a reu]i s[ aib[ o imagine complet[ a re\elei, trebuie s[ @nve\e s[ utilizeze aplica\ii de management multiple, create de diferi\i produc[tori. Aspectele men\ionate anterior au determinat, at`t la nivelul organiza\iilor interna\ionale cu atribu\ii @n domeniul standardiz[rii c`t ]i la cel al organiza\iilor produc[torilor de hardware ]i software, elaborarea ]i adoptarea a dou[ modele generale privind administrarea re\elelor, ]i anume: - Modelul ISO/OSI - bazat pe protocolul CMIP (Common Management Information Protocol); - Modelul TCP/IP - bazat pe protocolul SNMP (Simple Network Management Protocol).

30

TESTE GRIL{
1. Care este rolul unui adaptor de re\ea?: a). de a converti datele din formatul produs de calculator, @ntr-un format ce poate fi transmis sau transferat pe mediul de transmisie, de a controla fluxul acestora, ]i de a realiza conexiunile fizice la re\ea; b. de a transmite ]i recep\iona semnale analogice sau digitale; c). de a conecta un terminal la o linie digital[ ]i de a efectua func\ii de protec\ie ]i diagnoz[ pe linia de telecomunica\ii; d). de a gestiona resursele re\elei; e). de a gestiona subre\eaua de comunica\ie. 2. Care din urm[toarele medii de transmisie, @n cadrul unei re\ele de calculatoare, sunt medii ghidate?: a). microundele; b). cablul coaxial; c). infraro]iile; d). cablul torsadat; e). undele radio. 3. Care sunt componentele unei subre\ele de comunica\ie?: a). topologia ]i nodurile; b). liniile de comunica\ie (transmisie) ]i elementele de comutare; c). gazdele ]i serverele; d). leg[turile de date ]i topologia; e). adaptoarele de re\ea ]i elementele de comutare. 4. Serviciul FTP: a). serviciu ce permite transferul de fi]iere text ]i binare @ntre dou[ sisteme, n ambele sensuri; b). este un serviciu clasic de comunicare ce permite transferul textului sau a mesajelor de date complexe, peste Internet sau alte sisteme; c). este un program care ]tie s[ trateze, @n principal, cereri de documente, ]i s[ returneze clientului con\inutul documentului respectiv; d). este un serviciu de informare bazat pe hipertext ce furnizeaz[ acces la documente ]i baze de date multimedia complexe; e). este un protocol de transmisie a documentelor, @n mod implicit http. 5. Comparativ cu cele de tip egal-la-egal, re\elele bazate pe server asigur[: a). conectarea unui num[r mai mare de utilizatori, facilit[\i de securitate sporite, o scalabilitate superioar[; b). capabilit[\i ]i responsabilit[\i echivalente pentru calculatoarele din re\ea, neexist`nd un server dedicat; c). costuri mici de configurare ]i @ntre\inere, zona geografic[ de acoperire mic[; d). o partajare superioar[ a resurselor, efectuarea de copii de siguran\[ @n mod centralizat; e) cerin\e de securitate reduse pentru date. 6. Server-ul este un calculator ce: a). prelucreaz[ informa\iile locale ale utilizatorului folosind serviciile peopeiului sistem de operare; b). gestioneaz[ resursele re\elei, prelucr`nd informa\ii comune mai multor utilizatori folosind sistemul de operare al re\elei;
31

c). realizeaz[ conexiunea @ntre perechi de calculatoare individuale ale re\elei; d). realizeaz[ canalul de comunica\ie prin care mesajele sunt transmise @ntre noduri, permi\`nd acestora s[ interac\ioneze @ntre ele; e). realizeaz[ conectarea calculatoarelor din re\ea la portul AUI. 7. #n cadrul schemei de transmisie @n banda de baz[: a). semnalele electrice digitale moduleaz[ o purt[toare analogic[ care se transmite pe mediu; b). pe acela]i mediu fizic de transmisie sunt create mai multe canale sau benzi prin tehnica FDM; c). informa\ia binar[ codificat[ electric este aplicat[ direct mediului de transmisie; d). este permis[ transmisia informa\iei numai @n modurile simplex ]i semi-duplex; e). este obligatorie utilizarea unui AP (access point); 8. Din perspectiva logic[, topologia unei re\ele indic[: a). modul @n care circul[ informa\ia @n cadrul acesteia; b. configura\ia spa\ial[ a re\elei, modul de interconectare ]i ordinea existent[ ntre componentele ei. c). topologia optim[ a re\elei; d). tipul cablului (mediului de transmisie) utilizat, traseul acestuia, precum ]i modul de comunicare a calculatoarelor @n re\ea; e). dispunerea n teren, a calculatoarelor, cablurilor ]i a celorlalte componente ce alc[tuiesc re\eaua. 9. O adres[ re\ea de baz[ este: a). o adres[ IP al c[rei c`mp num[r-gazd[ are to\i bi\ii pe 1 (unu); b). o adres[ IP cuprins[ @n domeniul 127.0.0.0 127.255.255.255; c). o adres[ IP al c[rei c`mp num[r-gazd[ are to\i bi\ii pe 0 ( zero); d). o adres[ IP cuprins[ @n domeniul 0.0.0.0 0.255.255.255; e). o adres[ de difuzare. 10. Urm[taorele sunt ac\iuni @n timp real pe care administratorul unei re\ele de calculatoare le execut[ @n scopul unui management eficient: a). ad[ugarea de noi noduri; b). supraveghere ]i diagnosticul incidentelor; c). gestiunea ]i difuzarea software-ului; d). @nc[rcarea medie, minim[, maxim[ a resurselor re\elei; e). evaluarea solu\iilor alternative.

R[spunsuri
1 a; 2 b,d; 3 b; 4 - a; 5 a,d; 6 b; 7 c; 8 a; 9 c; 10 b,d.

32