Nicolae R.M Andreea Master Stiinte Penale, Univ.

Titu Maiorescu Drept penal al afacerilor

EVAZIUNEA FISCALA

I.

Notiunea de evaziune fiscala

Fenomenul evaziunii fiscale are consecinte extreme de daunatoare asupra economiei statelor, constituind obiect de preocupare atat pentru finantisti, cat si pentru oameni politici si teoreticieni. Potrivit profesorului Iulian Vacarel, evaziunea fiscal reprezinta sustragerea de la impunere a unei parti mai mari sau mai mici din material impozabila. Articolul 1 din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale defineste evaziunea fiscal ca fiind sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si a fondurilor special extrabugetare, de catre persoanele fizice si persoanele juridice romane sau straine, denumite contribuabili. Noua lege pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscal (Legea 241/2005) nu mai defineste evaziunea fiscal limitandu-se la declararea scopului pentru care a fost adoptata (instituirea de masuri pentru prevenirea si combaterea infractiunilor de evaziune fiscal si a unor infractiuni aflate in legatura cu acestea) si la definirea notiunii de operatiune fictiva, prin care se intelege disimularea realitatii prin crearea aparentei existentei unei operatiuni care in fapt nu exista.

In primul rand, trebuie sa avem facem distinctia intre cele doua modalitati ale evaziunii: 1. Evaziunea fiscala legala 2. Evaziunea fiscala frauduloasa

1. Evaziunea fiscala legala evaziune realizata la adapostul legii ( asa cum o numea profesorul Iulian Vacarel), fenomen care este posibil deoarece legislatia din dinferite tari permite scoaterea de sub incidenta impozitelor a unor venituri, parti de venituri, componente ale averi ori a anumitor acte si fapte care, in conditiile respectarii riguroase a cerintelor principiilor generalitatii si echitatii impunerii, nu ar trebui sa scape de la impozitare. Asadar, evaziunea fiscala legala este posibila pentru ca, desi intentia legiuitorului nu a fost aceea de a permite sustragerea de la impunere a materiei impozabile, legea, prin continutul ei susceptibil de interpretare, permite acest lucru. Ne confruntam cu acest tip de evaziune in special cand apar noi forme de intreprinderi si noi catergorii de impozite si taxe. Evaziunea fiscala legala este atat o consecinta a imprefectiunii legii, cat si a modului in care aceasta trebuie si este interpretata: in favoarea contribuabilului. Evaziunea fiscala legala nu este susceptibila de sanctiuni. In schimb, studiul fenomenului evaziunii fiscale este un instrument util pentru perfectionarea legislatiei.

2. Evaziunea fiscala frauduloasa consta, spre deosebire de evaziunea fiscala legala, in savarsirea prin incalcarea flagranta a legii, profitandu-se de modul specific in care se face impunerea. Evaziunea fiscala frauduloasa desemneaza violarea directa si deschisa a legii fiscale. Prin evaziune fiscala ilicita se intelege actiunea contribuabilului ce incalca (violeaza) prescriptia legala, cu scopul de a sustrage de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor cuvenite statului. Ea are loc atunci cand contribuabilul, obligat sa furnizeze date in sprijinul declaratiei in baza careia urmeaza a i se stabili cota impozitului, recurge la disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau la folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului. Asadar, evaziunea fiscala frauduloasa consta in disimularea obiectului impozabil, in subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului datorat. In cazul evaziunii fiscale frauduloase se vor aplica sanctiunile specifice materiei.

II. Cauzele fenomenului evazionist

Economia subterana, evaziunea fiscala si coruptia sunt stari ale economiei, manifestaari ale comportamentului economic si social al contribuabililor care sunt blamate de autoritatile publice, de mass media si de oamenii politici, dar care nu scapa doar oprobiului oamenilor de rand ci sunt privite cu o anumita intelegere si chiar practicate, din multiple ratiuni.
1. Prima dintre acestea rezida din faptul ca exista o psihologie a contribuabilului de

a nu plati niciodata decat ceea ce nu poate sa nu plateasca. Pentru omul obisnuit, a insela fiscul este o proba de abilitate, nu de necinste, iar plata obligatiilor fiscale este privita ca o dovada de naivitate, nu de integritate. 2. O a doua cauza consta in excesul de taxe si impozite, in faptul ca statul impune contribuabililor o multime de obligatii fiscale, lovindu-i in interesele cele mai sensibile: interesele banesti. Cand sarcinile fiscale apasa prea greu asupra materiei impozabile, aceasta are tendinta de a evada spre a fi salvate. Impozitele excesive vor afecta in final substanta averii contribuabililor, de aceea ele creeaza un reflex care face sa disparacapitalurile si veniturile pe care fiscul vrea sa le impuna prea mult. Fiscalitatea excesiva impusa de legiuitori este la fel de vinovata de fenomenul evaziunii ca si cei pe care, prin acest exces, ii provoaca la evaziune. 3. In al treilea rand, fenomenul evaziunii fiscale este incurajat de facilitatile fiscale pe care puterea politica le acorda unor agenti economici din ratiuni care nu au de a face cu politica fiscala. Romania pare a avea o lunga traditie in aceasta materie, Ministerul Finantelor avand intr-o vreme in structura sa un Serviciu al scutelnicilor, serviciu care se ocupa de acordarea de facilitati fiscale, de regula, clientelei politice. 4. In al patrulea rand, fenomenul evazionist isi are originile in imperfectiunile sistemului legislativ, in ambiguitatea si necorelarea sistemului de acte normative, in lipsa unei politici fiscale coerente si cresterea ratei inflatiei si a fenomenului de saracire a populatiei. In acest sens este de semnalat faptul ca o Lege pentru combaterea evaziunii fiscale a fost adoptata in Romania abia la patru ani dupa adoptarea Legii societatilor comerciale, vidul legislativ incurajand comportamentul evazionist. 5. In al cincilea rand, fenomenul scapa oprobiului marii mase a cetatenilor pentru ca ei nu sunt atinsi de acest fenomen in mod direct si concret. Evaziunea fiscala a altora nu le provoaca un prejudiciu pe care sa-l resimta in mod direct, dupa cum plata impozitelor nu pare a le aduce vreun beneficiu direct. Legea insasi depersonalizeaza veniturile pe care statul le obtine prin prelevarile obligatorii de

la contribuabili, iar platitorii de impozite, chiar si atunci cand sunt constienti de scopul in care se fac prelevarile din veniturile lor, nu au posibilitatea de a verifica modul de intrebuintare de catre stat a veniturilor astfel realizate. 6. In al saselea rand, experienta a demonstrat ca fenomenul evaziunii fiscale poate fi doar limitat, dar in niciun caz starpit. Mai mult, contribuabilii manifesta uneori intelegere fata de fenomenul evaziunii pentru ca tot viata i-a invatat ca ei insisi ar putea fi nevoiti sa se sustraga obligatiilor de plata catre bugete din diverse motive, iar intre acestea, povara fiscalitatii este un motiv care poate fi cu greu combatut in unele economii, intre care si cea a Romaniei. 7. In sfarsit, un ultim motiv, relevant si important, al acceptarii fenomenului evazionist de catre marea masa a contribuabililor este acela ca, tot viata a dovedit ca numeroase fraude de proportii, multe petrecute chiar in sectorul privat, au devenit, intr-un sir care pare fara de sfarsit si din considerente populiste, parte a datoriei publice, transformandu-se astfel in obligatie fiscala pentru cetatenii cinstiti. In acestia din urma se naste un sentiment de revolta justificata, o reactie de respingere a sarcinii nedrept impuse, dorinta de a-si face dreptate in singurul mod pe care il au la dispozitie: neplata, fara riscuri, sau cu riscuri cat mai reduse, a obligatiei, pe care, in mod justificat, o considera nedreapta.

Toate acestea, unite si cu dorinta unor castiguri substantiale, intr-un termen redus sau pur si simplu cu dorinta fireasca de a plati cele mai mici sume posibile la bugete, n-au dat nastere doar unui sentiment colectiv de amoralitate fiscala, ci sunt de natura a stimula cautarea si inventarea de procedee si metode dintre cele mai variate si ingenioase, pentru eludarea platii sumelor datorate la bugetul statului sau la bugetele locale. Evaziunea fiscala a fost dintotdeauna in special activa si ingenioasa pentru motivul ca fiscul lovind indivizii in averea lor, ii atinge in cel mai sensibil interes: interesul banesc. Pentru a stavili fenomenul evaziunii fiscale nu exista decat patru mijloace: a) Educatia fiscala; b) Modificarea modalitatilor de impunere viciate de frauda, de evaziune fiscala; c) Un sistem fiscal ponderat; d) Urmarirea fraudelor in scopul indeplinirii obligatiilor fiscale si asigurarii respectarii legii. Primele trei mijloace nu privesc aplicarea legii fiscale, ele tinand cont de morala publica si de atributiile legiuitorului. Mijloacele de care dispun organele fiscale, in cadrul legislativ existent,

sunt cele care privesc supravegherea contribuabililor si a materiei impozabile si sanctiunile care pot fi aplicate. Cat priveste mediile in care fenomenul evazionist se manifesta, acesta pare a fi lipsit de granite ori de preferinte speciale. Totusi, practica a demonstrat ca evaziunea fiscala este mai putin intalnita in mediul satesc, taranii constituind o categorie de contribuabili cu un comportament, in general, onest. Explicatiile acestei stari de lucruri sunt mai multe, ele tinand cont de educatia fiscala a taranilor care reprezinta cea mai veche si mai constanta clasa de contribuabili in tara noastra, de faptul ca materia impozabila de care dispun ei nu poate fi sustrasa de la impunere prin insasi natura ei si pentru ca averea lor fiind cunoscuta in mediul in care traiesc, determinarea, determinarea de catre organele fiscale a materiei lor impozabile este mai facila. Salariatii dispun de reduse posibilitati de sustragere de la plata obligatiilor fiscale deoarece impunerea veniturilor lor se face pe baza declaratiei unui tert, respectiv a angajatorului. In schimb, alte categorii de persoane, la care impunerea se face pe baza declaratiei ( industriasii, comerciantii, liber profesionistii ) beneficiaza de posibilitati mari de sustragere de la plata impozitelor. Fenomenul evazionist se manifesta cu o ingrijoratoare amploare in economia privata, dar si in economia statului, in randul societatilor ci capital de stat. La acestea din urma evaziunea fiscala se manifesta prin neplata pur si simplu a impozitelor datorate, pozitie ce este, adesea, determinata de dificulatile reale cu care se confrunta economia statului. In conditiile economiei de piata, organele reale cu se confrunta cu un fenomen evazionist ce ia proportii in masa, din cauza tendintei de a fi sustrase de sub incidenta legii venituri cat mai substantiale.

III. FORMELE DE MANIFESTARE A EVAZIUNII FISCALE

Evaziunea fiscala a fost, intotdeauna, activa si ingenioasa, a fost mereu cu un pas inainte legilor fiscale. Formele de manifestare a evaziunii fiscale s-au perfectionat continuu, iar dezvoltarea tehnologiilor si a comertului virtual a deschis noi orizonturi pentur acest fenomen. Metodele de evaziune schimbandu-se cu o uimitoare rapiditate, este necesar ca si noile mijloace de investigare si de reprimare a acestora sa se adopte cu aceeasi graba. In cazul asa-numitei evaziuni fiscale legale, aceasta are loc ori de cate ori, speculand dispozitiile si deficientele legii, o parte sau totalitatea materiei este sustrasa de la impunere. In practica formele de evaziune fiscala legala sunt mai diversificate, in functie de inventivitatea contribuabilului si de larghetea legii, dar, cele mai frecvent folosite metode sunt urmatoarele:

a) Asocierile fictive cu ocazia constituirii unor societati comerciale, in scopul repartizarii

profitului intre mai multi asociati, unii dintre acestia neavand, in realitate, nicio contributie la constituirea capitalului social sau la activitatea societatii. Rezultatul asocierii fictive este reducerea materiei impozabile prin divizarea profitului si impozitarea acestuia in cote mai mici decat cele datorate daca profitul nu s-ar diviza. b) Impartirea venitului total in mod egal intre toti membrii unei familii, fara deosebire de contributia acestora la realizarea veniturilor, in scopul impozitarii separate, la o baza mai redusa si intr-o cota procentuala mai mica; c) Optarea pentru sistemul de amortizare accelerata pentru mijloacele fixe, metoda care este de natura sa conduca la diminuarea profitului impozabil prin constituirea unui fond de amortizare mai mare decat cel impus de valoarea uzurii fizice si morale, inregistrate de mijloacele fixe respective in perioada luata in calcul; d) Constituirea de fonduri de rezerva peste nevoile societatii facuta in scopul reducerii profitului; e) Reducerea materiei impozabile prin acordarea de donatii in exces, prin sponsorizari, cheltuieli de protocol, reclame sau publicitate;
f) Optarea pentru sistemul de impunere aplicabil persoanelor fizice sau, dupa caz, pentru cel

aplicabil persoanelor juridice, functie de avantajele pe care unul sau altul dintre sisteme le ofera. In general in sistemul de impunere pe profitul persoanei juridice exigentele sunt sporite, iar posibilitatile de control a materiei impozabile sunt mai mari, astfel ca, acolo unde legea permite, contribuabilii opteaza pentru impunerea personala; g) Plasarea economiilor in zone excluse de la plata impozitului pe dobanzi. Este cazul imprumuturilor de stat pe piata interna, prin care se atrag disponibilitatile banesti ale populatiei intr-un sistem de credit cu dobanda neimpozabila, spre deosebire de depozitele bancare unde dobanda este impozitata; h) Exploatarea facilitatilor fiscale acordate de stat la infiintarea unor societati comerciale sau in cursul activitatii desfasurate. Scutirile de impozitul pe profit acordate de stat a avut drept consecinta infiintarea unui mare numar de societati comerciale de catre aceleasi persoane, constituirea fiind facuta fie in scopul prelungirii perioadei de scutire, fie pentru reducerea materiei impozabile.

Evaziunea fiscala ilegala sau frauda fiscala care consta in violarea legii, in incalcarea acesteia cu intentie in scopul sustragerii materiei impozabile de la impunere cunoaste forme si mai variate, mai diversificate de manifestare.

Procedeele de evaziune fiscala ilegala mai frecvent intalnite sunt urmatoarele: Intocmirea de declaratii de venituri false; Vanzari nedeclarate, fara intocmirea documentelor sau inregistrari in contabilitate; Intocmirea de documente de plati fictive; Intocmirea si tinerea de registre contabile nereale; Tinerea de registre de evidente duble, un exemplar real si altul fictiv; Folosirea repetata a acelorasi facturi pentru deducerea unor cheltuieli; Trecerea in conturi personale a unor parti din beneficiu; Nedeclararea materiei impozabile sau declararea de venituri impozabile inferioare celor reale; Falsificarea bilanturilor; Vanzarile facute fara factura, precum si emiterea de facturi fara vanzare efectiva pentru ascunderea operatiunilor reale supuse impozitarii; Diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin inregistrarea in cheltuielile unitatii a unor cheltuieli cu caracter personal ale patronilor, ori inregistrarea de cheltuieli neefectuate in realitate; Practicarea unor preturi de livrare ori a unor cote de adaos comercial cu un nivel mai ridicat decat al celor afisate, declarate sau inregistrate in contabilitate; Intocmirea unor declaratii vamale false la importul sau explortul de marfuri etc.

In practica, evaziunea fiscala imbraca si forme elaborate. Astfel, o societate care si-a castigat o buna reputatie prin comportament si rezultate isi inceteaza brusc activitatea si intra in stare de faliment dupa ce si-a transferat profitul in alte tari, si-a instrainat activele etc. Sau o societate infiintata pentru o operatiune determinata, care cere si justifica rambursarea TVA, dupa care aceasta dispare, ori o societate care nu-si achita obligatiile bugetare spre a aparea, cu aceiasi asociati, sub o alta denumire. In aceeasi sfera se inscriu: procesele false intre doua societati ( care actioneaza, in realitate, in deplin consens ), tranzactii prin care sunt recunoscute pretentii false, licitatii false, efectuarea de operatiuni de import prin metoda preturilor de transfer, in care o societate isi vinde produsele sale catre beneficiarul final, printr-o filiala a sa sistuata intr-o tara cu fiscalitate redusa, de exemplu, Elvetia. Filialei din Elvetia ii va fi vanduta marfa la un pret minim, iar aceasta filiala va revinde marfa catre beneficiarul final la un pret real. In acest fel, cea mai mare parte a profitului se va inregistra

in tara in care fiscalitatea este redusa, ceea ce inseamna o reducere a sarcinii fiscale a ansamblului corporatiei. Economia subterana se defineste ca ansamblu al activitatilor economice desfasurate organizat cu incalcarea normelor sociale si ale legislatiei economice, avand drept scop obtinerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat. Activitatile cuprinse in sfera economiei subterane se grupeaza pe trei mari module: activitati nedeclarate (productia intreprinderilor clandestine, raportari reduse ale intreprinderilor, salariile, platile nedeclarate sau diminuate); activitati delictuale (proxenetism si prostitutie, jocuri de noroc, coruptie care implica dare si luare de mita, fraude de asigurare, trafic de droguri, trafic de arme, falsificarea de insemne monetare); activitati frauduloase (munca la negru, evaziunea fiscala, trafic de forta de munca).

Uniunea Europeana clasifica aceleasi activitati intr-o alta structura:

activitati productive licite nedeclarate, ativitati nerecenzate la nivelul statului prin contabilitatea naationala (activitati casnice, munca benevola, activitati comunitare) si cele nedeclarate organelor fiscale (frauda si evaziunea fiscala, munca la negru, bacsisurile); activitati productive ilicite de bunuri si servicii (productie si comert cu marfuri contrafacute, droguri, trafic de arme, prostitutie etc.).

IV. MARIMEA EVAZIUNII FISCALE

Marimea evaziunii fiscale este aproape imposibil de determinat. Chiar si in tarile care dispun de instrumente de lucru a caror eficienta este recunoscuta, evaluarile au un mare grad de aproximatie. Astfel, in Marea Britanie, marimea evaziunii fiscale este estimata intre 7 si 15% din produsul intern brut. In Franta, frauda fiscala este estimata la aproximativ 3% din produsul intern brut, din care numai 20% este recuperata de organele fiscale. In Suedia frauda fiscala a fost estimata la 3,8-5,5% din produsul intern brut, in Finlanda la 3% din impozitul anual pe venit.

Modul curent de exprimare a marimii evaziunii fiscale este cel relativ si care se exprima prin raportul intre totalitatea veniturilor cuvenite statului estimate a fi sustrase de la aceasta destinatie si produsul intern brut sau prin raportarea totalitatii veniturilor cuvenite statului si estimate a fi sustrase la totalitatea veniturilor fiscale cuprinse in bugetul de stat anual. Totusi, evaziunea fiscala se exprima si in cifre absolute, sau, mai frecvent, atat sub forma relativa cat si absoluta. Metodele cele mai utilizate pentru masurarea evaziunii fiscale sunt: Metoda aproximarii si Metoda esantionului reprezentativ

Metoda aproximarii poate fi rezultatul unei simple afirmatii politice, a unei estimari pe baza experientei, a cunostintelor personale, a unor date incomplete, speculate in aproximatie, acceptat ca atare de cei care efectueaza masuratoare si de cei carora le este adresat rezultatul. Afirmatia politica consta in avansarea unei cifre, de regula speculativa, pentru obtinerea unui impact asupra opiniei publive. Obiectivul este, in acest caz, mai putin de a da o informatie reala, utilizabila, cat a determina o reactie in favoarea unor masuri urmarite de cel care lanseaza aceste cifre. Afirmatia politica are utilizarea mai frecventa in finantele publice si este folosita mai ales pentru aprecierea economiei subterane, adica a productiei si veniturilor nedeclarate, cu scopul de a convinge cetatenii si oamenii politici ca fenomenul exista in stare acuta si a justifica, prin acestea, unele masuri nepopulare. Estimarea metodica se face utilizand instrumente economice si sociologice. Instrumentele economice sunt utilizate pentru a masura atat frauda fiscala, cat si fenomenul mai vast al economiei subterane.Economia subterana cuprinde productia legala nedeclarata, productia ilegala de bunuri si servicii si veniturile in natura disimulate. La randul ei productia nedeclarata, componenta principala a economiei subterane, corespune la ceea ce se mai numeste conomia neagra(frauda si evaziunea fiscala, munca la negru etc). Estimarea economiei oculte ( si concominent a fraudei fiscale care o insoteste ) se face plecand de la diverse metode care se bazeaza pe constatarea ca aceasta economie lase urme care apar pe piata muncii, in agregatele monetare, sau sub forma dezacordului intre venit si cheltuieli. Aceasta metoda utilizeaza mecanismele contabilitatii nationale cum ar fi venitul national. Contabilitatea nationala este o reprezentare a ansamblului economiei nationale intr-o forma simplificata. In cazul acestei economii, contabilitatea nationala nu percepe decat fluxurile monetare ( nu si pe cele reale ), in cadrul unei serii de conturi deschise pentru fiecare sector institutional, cifrele rezultate oferind informatii despre starea economiei, a veniturilor si cheltuielilor populatiei, a gradului de ocupare a fortei de munca etc.

Metoda esantionului reprezentativ al contribuabililor are o larga utilizare si este folosita fie in asociatie cu sondaje pentru ancheta de opinie, fie cu verificari fiscale. Ceea ce nu se cunoaste este ca este virtual imposibil de a masura intinderea fraudei, deoarece oamenii nu vor admite ca vor incalca legea.

V.

SANCTIONAREA EVAZIUNII FISCALE IN DREPTUL ROMAN

Noua lege pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale incrimineaza mai multe fapte, in art. 3-9. Astfel: 1) Constituie infractiune si se pedepseste cu amenda de la 50.000.000lei la 300.000.000 lei fapta contribuabilului care, cu intentie, nu reface documentele de evidenta contabila distruse, in termenul inscris in documentele de control, desi acesta putea sa o faca (art. 3 din Legea 241/2005)

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, dupa ce a fost somata de trei ori, documentele legale si bunurile din patrimoniu, in scopul impiedicarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale ( art. 4 din Legea nr. 241/2005 ). Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la trei ani sau cu amenda retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa ( art. 6 din Legea nr. 241/2005 ). Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 ani la 7 ani si interzicerea unor drepturi punerea in circulatie, fara drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim special ( art. 7 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 ). Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 12 ani si interzicerea unor drepturi tiparirea sau punerea in circulatie, cu stiinta, de timbre, banderole sau alte formulare tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim special, falsificate ( art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 ).

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 10 ani si interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinta de catre contribuabil a impozitelor, taxelor sau contributiilor, avand ca rezultat obtinerea, fara drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursari sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensari datorate bugetului general consolidat ( art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 ). Asocierea in vederea savarsirii acestei fapte constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 5 ani la 15 ani si interzicerea unor drepturi ( art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 ). Tentativa acestor fapte se pedepseste ( art. 8 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 ). Constituie infractiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale: a) Ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; b) Omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; c) Evidentierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive; d) Alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor; e) Executarea de evidente contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor; f) Sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate; g) Substituirea, degradarea sau instrainarea de catre debitor ori de catre terte persoane a bunurilor sechestrate in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala si ale Codului de procedura penala ( art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 ).

Daca prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, in echivalentul monedei nationale, limita minima a pedepsei prevazute de lege si limita maxima a acesteia se majoreaza cu 2 ani ( art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 ). Daca prin aceleasi fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, in echivalentul monedei nationale, limita minima a pedepsei prevazute de lege si limita maxima a acesteia se majoreaza ( art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 ).

Luarea masurilor asiguratorii, in cazul savarsirii unei infractiuni prevazute de Legea 241/2005 este obligatorie. Constituie cauze de nepedepsire si cauze de reducere a pedepselor, potrivit art. 10 din lege: Acoperirea integrala a prejudiciului, de catre invinuit sau inculpat, in cursul urmaririi penale al judecatii, pana la primul termen de judecata, constituie motiv de reducere a limitelor pedepsei pentru fapta savarsita la jumatate. Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 100.000 de euro, in echivalentul monedei nationale, se paote aplica pedeapsa cu amenda. Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se aplica o sanctiune administrativa, care se inregistreaza in cazierul judiciar.

Aceste cauze de reducere sau nepedepsire nu sunt aplicabile faptuitorilor care au savarsit o infractiune de evaziune prevazuta de Legea nr. 241/2005 intr-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de reducere sau nepedepsire. Persoanele care au fost condamnate pentru infractiunile prevazute de legea in cauza nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanti legali ai societatii comerciale, iar daca au fost alese, sunt decazute din drepturi, conform art. 12. La data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de condamnare pentru vreuna dintre infractiunile de evaziune fiscala, instanta va comunica Oficiului National al Registrului Comertului o copie a dispozitivului hotararii judecatoresti definitive. Oficiul va face mentiunile corespunzatoare in registrul comertului. In cazul in care, ca urmare a savarsirii unei infractiuni, nu se pot stabili, pe baza evidentelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, in conditiile Codului de Procedura Fiscala. Spiritul de evaziune fiscala se naste din simplul joc al interesului, oricare ar fi cota impozitului pus in sarcina, si care nu e decat o forma a egoismului si cupiditatii omenesti. Natura omeneasca are intodeauna tendinta sa puna interesul general in urma interesului particular; ea e inclinata sa considere impozitul mai mult ca pe un prejudiciu si nu ca o legitima contributie la cheltuielile publice si sa vada intodeauna cu ochi rai pe acela care vrea sa-i micsoreze patrimoniul. Este cunoscut ca, din cele mai vechi timpuri, contribuabilii au cautat sa reduca obligatiile fiscale, recurgand la cele mai variate si ingenioase metode.

NICOLAE R.M. ANDREEA MASTER STIINTE PENALE UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU Bucuresti 2011