www.cartiaz.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Aristotel (Viaţa şi opera)
1. Viaţa lui Aristotel Aristotel s-a născut în 384 î.H. (anul 1 al Olimpiadei a 90-a), în Stagira – oraş în peninsula Chalcis, la graniţa cu Macedonia (din acest motiv, Aristotel este supranumit Stagiritul). Tatăl său, medicul Nicomah, provenea dintr-o familie venită în regiune din Mesenia, în secolul VIII sau VII î. Hr. Nicomah era un om cultivat, medic al regelui Filip al Macedoniei şi autor a două lucrări literare. Mama sa, Phaetis, era din Stagira, lucru demonstrat şi prin retragerea pentru scurtă vreme (în 340 î.H) a lui Aristotel - când a fost atacat de duşmanii săi politici - pe o proprietate din Stagira, moştenire maternă. Aristotel îşi incepe educaţia sub instruirea tatălui său, iar după ce rămâne orfan de ambii părinţi, sub directa îndrumare a rudei sale Proxenos. La vârsta de 17 ani pleacă la Atena, unde timp de două decenii este membru al Academiei platonice, întâi ca elev, apoi ca profesor, până la moartea lui Platon (347 î.H). În această perioadă devine cunoscut ca autor a numeroase lucrări şi cursuri ţinute în cadrul Academiei. După moartea lui Platon, Aristotel trăieşte câtva timp în Assos (regatul Misia - Asia Mică), la curtea tiranului Hermias (cu a cărui nepoată, Pythias, se căsătoreşte) şi în Mytilane. Apoi, în 343 î.Hr., Aristotel este chemat la Pella, la curtea regelui Filip al Macedoniei, ca să se ocupe de educaţia fiului acestuia, Alexandru. În scrisoarea în care regele îi propunea să fie educatorul fiului sau, scria: "Am un fiu, dar mulţumesc mai puţin zeilor că mi l-au dat, cât mai ales că ei au făcut ca el să se nască în timpul tău. Sper ca grija ta şi vederile tale îl vor face demn de mine şi de viitoarea sa ţară". După ce Alexandru ajunge rege al Macedoniei (336 î.H) şi impune o pace între cetăţile greceşti, Aristotel se întoarce în Atena şi, împreună cu prietenul şi discipolul său Teophrast, întemeiază o şcoală filozofică proprie, numită "Lykeion" (Liceul) sau "peripatetica" (deoarece filozoful obişnuia să filozofeze plimbându-se cu elevii săi). Gallius relatează că în această şcoală Aristotel ţinea dimineaţa conferinţe acromatice, destinate ascultătorilor mai avansaţi, iar după prânz conferinţe exoterice (retoricepopulare) pentru publicul mare. Învăţătura exoterică se referea la studiile de retorică - la arta de a argumenta şi la ştiinţa politică. Învăţătura acromatică avea un obiect mai profund şi mai subtil - fizica şi problemele de logică . Datorită familiei regale macedonene care l-a susţinut, Aristotel a reuşit să înfiinţeze o bibliotecă foarte bine dotată cu cărţi din toate domeniile ştiinţei epocii sale. Pe plan familial, Aristotel se căsătoreşte de două ori. Prima soţie este Pythia, de la care a avut o fată ce purta numele mamei şi pe care, când îşi întocmeşte testamentul, o destinează ca soţie lui Nicanor, fiul lui Proxenos, primul său tutore - educator. Pythia, soţia, a murit, probabil imediat după întoarcerea lui Aristotel la Atena, în 335 î.H. sau,

Cel mai probabil însă. a Comentariilor greceşti (Commentaria in Aristotelem Graeca) în 23 de volume şi 3 volume supliment. disperat că nu poate să explice mareele. În acest secol. cea mai completă ediţie a operelor aristotelice o constituie ediţia Academiei de ştiinţe din Berlin. se pare că Aristotel a murit de pe urma unei maladii stomacale. O altă ediţie a textelor aristotelice.H. Se spune că. Din pricina morţii lui Alexandru (323 î.de "asebie". Aristotel conduce Lykeion timp de 12 ani (335-322 î. în timpul vreunei călătorii în această cetate. în care.).la rândul lui . Opera lui Aristotel Opera lui Aristotel are o istorie foarte interesantă. de care suferise toată viaţa . Apoi a apărut marea ediţie a aceleiaşi Academii. Asupra sfârşitului său au existat felurite versiuni printre autorii vechi. a fost publicată în "Bibliotheca Teubeneriana". de acolo a fost adusă abia pe la 100 î.). Unii spuneau că s-ar fi otrăvit de teama continuării unui proces.cartiaz. Strabo istoriseşte că. el ar fi zis: "Nu voi mai da prilej atenienilor ca să păcătuiască a doua oară împotriva filozofiei". a apărut la Roma o ediţie nouă a tuturor lucrărilor aristotelice. apoi în limba greacă (1495). când începe să renască iarăşi. în Veneţia (1489). Refugiat la Chalkis în insula Eubeea. nu se putea apăra deoarece nu era ascultat de către instanţă. Ea a apărut întâi în limba latină. ceea ce poate să însemne că ele se aflau undeva în preajma Atenei. la Atena.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z eventual. deşi Aristotel era întemeietorul logicii. fenomen foarte sensibil în acest punct al Mediteranei. Lucrările editate de Aristotel însuşi.că s-ar fi aruncat în canalul Eurit care separă Eubeea de restul Greciei. alţii . Această ediţie constituie temeiul tradiţiei aristotelice. pentru a le salva de furia de colecţionar a prinţului de Pergamon. 2. Ce trebuie reţinut este vastitatea operei aristotelice. Lykeyon continuă să existe vreme de câteva secole după moartea lui Aristotel. Aristotel moare după un an (322 i.H. un elev al lui Aristotel. cu un comentariu al arabului Averroes. Cu a doua soţie (nenominalizată în documente). fiindcă în secolul al III-lea î. 1.). Aristotel are un băiat Nicoimachos. sub îngrijirea lui Andronicos din Rhodos. însoţite de un aparat critic. căruia îi dedică una din operele sale. În 50 î. el este silit să plece din Atena. operele acestuia erau cunoscute.le-a lăsat unui oarecare Nelsus.Hr. iar de aici. prin Sulla. După caracteristica literară. Aristotel şi-a lăsat manuscrisele prin testament lui Teofrast care .Hr. Această relatare priveşte numai manuscrisele lui Aristotel. opera aristotelică a trebuit să fie ascunsă într-o pivniţă umedă.ca şi Socrate .www.H. Asta se deduce din testamentul lui în care stabileşte ca osemintele primei soţii să fie aşezate în acelaşi mormânt cu ale sale. la Roma. unde a zăcut 13 ani. realizată într-o perioadă relativ scurtă. fiind acuzat . După aceea studiul filozofiei aristotelice a fost neglijat până în secolul al XIX-lea. Acestea au o formă dialogică şi îşi au originea în epoca în care . cu această ocazie. această operă se împarte în trei mari grupe. care a apărut în 5 volume (1831-1870).Hr.

b) Scrieri din domeniul ştiinţelor naturii: Fizica (în 8 cărţi). Este posibil ca multe din lucrările atrubuite lui Aristotel să nu fi fost autentice. Analitica Secundă. Din nefericire ele s-au pierdut. reunite mai târziu în Organon. În afară de acestea. Lucrări pur ştiinţifice. Respingerile Sofistice).Analitica priora (despre silogisme) şi Analitica posteriora (despre argumente. Aristotel ar fi numit Analitică.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aristotel aparţinea Academiei platonice. numită aşa după Nicoimachos. Topica. 3. pe care Aristotel le combate. . Analitica Primă. Eudemos. Logica aristotelică Aristotel este considerat a fi părintele logicii ca ştiinţă. Despre suflet (3 cărţi). .Topica (un fel de îndreptare pentru arta de a discuta. Colecţii făcute cu ajutorul elevilor săi pentru a fi folosite ca material didactic în "Lykeion". prelucrare a celorlaltor două anterioare. Aici sunt grupate: . explicabile prin moartea neaşteptată a autorului. sunt considerate a fi primul tratat de logică. Istoria mare a animalelor (10 cărţi) şi asa-zisa Parva naturalia. Despre cer (4 cărţi). Despre naştere şi dispariţie (2 cărţi).H. Opera principală este Etica Nichomachiana (în 10 cărţi).Peri arimineias (De interpretatione. Aristotel a mai scris şi o lucrare de etică practică sau aplicată. descoperindu-le erorile logice). mai este cunoscută o a treia etică. care l-a împiedicat de a le da o formă finală. c) Scrieri etice. Termeni . pentru că cea mai mare parte a lor au fost editate de elevi şi colaboratori ai săi.Categoriile (moduri ale existentului). Aceste scrieri se împart în: a) Scrieri cu caracter logic ce au fost adunate în epoca bizantină sub titlul Organon (unealta spirituală). precum şi o colecţie a sofismelor. Aceste lucrări au fost aranjate în forma actuală (6 cărţi) cam prin secolul 1 î. . un elev al lui Aristotel. 3. ceea ce înţelegem astăzi prin Logică aristotelică. Tot aici se mai poate aminti un dialog "Eudemos". având adesea neglijenţe stilistice şi exprimări obscure. Acestea s-au păstrat în întregime şi au forma unor prelegeri. a preluat această etică care s-a afirmat sub numele de Etica Eudemica.cartiaz. d) Scrieri din domeniul esteticii: Retorica (în 3 cărţi) şi Poetica. inclus în a patra carte din Metafizică. Meteorologie (4 cărţi). care s-a pierdut. Pentru logică. Ca un detaliu interesant. Acestea cuprindeau domenii diverse. Despre interpretare.1. Înafara lor mai există un volum al lui Aristotel referitor la logică. fiul lui Aristotel. despre principiu şi judecată). el folosea termenul de Dialectică. definiţii şi împărţiri). e) Scrieri cu caracter filozofic general: Metafizica (în 14 cărţi). Este instructivă în această privinţă lucrarea "Constituţia ateniană" găsită şi editată în 1892 de Kaibel şi Wilamowitz. nemai rămânând decât câteva fragmente răzleţe. care nar fi decât o parte dintr-o operă monumentală ce purta titlul „Politeia”. cu titlul Politica (în 8 cărţi).www. iar cele 6 scrieri de logică ale sale (Categoriile. care a rămas neterminată. cunoscută sub numele de Etica mare (Magna moralia). 2. 3.

Aristotel exclude din logica sa termenii singulari. Aici “greci” este subiect. . Un subiect poate fi universal sau particular. “Toate planetele” este un subiect gramatical universal. iar un lucru este individual dacă nu poate fi utilizat ca predicat”. Aristotel a enunţat dicotomia: “Unele lucruri sunt universale. particular afirmativ Unii oameni sunt slabi. “Xenocrate”. Pentru a asigura această posibilitate de interschimbare. Un subiect sau un predicat este numit termen. universal afirmativ Toţi oamenii sunt muritori.cartiaz. orice construcţie gramaticală este numită predicat gramatical. De exemplu: Unii greci sunt oameni puternici. o propoziţie este formată din doi termeni: un subiect gramatical şi un predicat gramatical. De asemenea. Subiectul are ataşată o proprietate cantitativă. Calitatea unei propoziţii este afirmativă (predicatul este afirmat de către subiect) sau negativă (predicatul este negat de către subiect). pe când “Unele planete” este un subiect gramatical particular. deci există propoziţii universale şi propoziţii particulare. Deci vor exista două tipuri de propoziţii: afirmative şi negative. “Platon”. în logica aristotelică există patru tipuri de propoziţii: Cod Cantitate Calitate universal negativ Exemplu Nu toţi oamenii sunt nemuritori.2. “Unii greci” este un subiect gramatical particular. În consecinţă. De exemplu. Astfel Unii oameni puternici sunt greci. detaliind: “Un lucru este universal dacă poate fi folosit şi drept predicat pentru mai mulţi subiecţi. Termeni singulari: Exemple de termeni singulari pot fi “Socrate”.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z În logica aristotelică. iar el împreună cu această proprietate se numeşte subiect gramatical. Predicatele pot fi numai universale. Propoziţii Aşa cum am spus mai sus. Din combinarea lor. Cantitatea unei propoziţii este universală sau particulară. o propoziţie are două proprietăţi: calitate şi cantitate. este de asemenea o propoziţie. nu se poate spune de exemplu “Toţi Platon” (Platon este considerat ca individ unic). toţi termenii singulari – şi deci toate propoziţiile singulare – sunt ignorate de logica aristotelică (fapt considerat de logicieni ca un punct slab al acestei construcţii). Proprietatea cantitativă a unui subiect este particulară când caracterizează o submulţime a mulţimii subiecţilor. o propoziţie este formată dintr-un subiect şi un predicat. “sunt oameni puternici” este predicat gramatical.www. Termenii singulari nu pot avea proprietăţi cantitative universale. altele sunt individuale” ca un element de bază al logicii. 3. “oameni” este predicat. Subiectele şi predicatele se pot interschimba (un subiect dintr-o propoziţie poate fi predicat în alta).

” şi “Unii oameni sunt muritori.Două propoziţii universale sunt contrare dacă diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Nici un S nu este P”). respectivul predicatul propoziţiilor. O tabelă care compară propoziţiile din logica modernă a predicatelor cu propoziţiile din logica aristotelică: Cod Cantitate Calitate Propoziţie Notaţie actuală Asp Esp Isp Osp Universal Afirmativ Toţi S sunt P Universal Negativ Nici un S nu este P Particular Afirmativ Unii S sunt P Particular Negativ Unii S nu sunt P Codurile diferă puţin de cele din tabela anterioară.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z particular negativ Unii oameni nu sunt cinstiţi. Aceste relaţii de opoziţie sunt reliefate prin următoarea diagramă (prezentată în Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition): .www. E.” sunt propoziţii opuse.Două propoziţii sunt contradictorii dacă diferă prin ambele atribute (de exemplu: “Nici un S nu este P” şi “Unii S sunt P”. verum generaliter ambo.Două propoziţii particulare sunt sub-contrare dacă dacă diferă prin atributul calitate (de exemplu “Unii S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”). Două propoziţii cu acelaşi subiect şi acelaşi predicat sunt opuse dacă diferă prin cel puţin unul din cele două atribute ale lor. sed particulariter ambo.Două propoziţii sunt alternative dacă ele diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Unii S sunt P”). O provin din vocalele cuvintelor latine affirmo şi nego. Pătratul opoziţiilor: Relaţia dintre propoziţii îm logica aristotelică este analizată sugestiv folosind un pătrat al opoziţiilor. . negat E. Există mai multe tipuri de propoziţii opuse. De exemplu: “Toţi oamenii sunt muritori.cartiaz. . Pentru a le ţine minte se foloseau versurile (scrise în latină): Asserit A. Codurile A. iar S şi P marchează subiectul. Sau: “Toţi S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”). Astfel: . Alte tipuri de propoziţii nu există în logica aristotelică. I. Asserit I. negat O. .

Deci construcţia Toţi oamenii sunt muritori.Ipotezele conţin un termen comun. Silogisme: Un silogism aristotelic este format din două ipoteze (premise) şi o concluzie care rezultă ca un caz particular din aceste ipoteze.Predicatul concluziei este un termen major. Ceilalţi termeni ai ipotezelor sunt numiţi termeni extremi.D. I. Propoziţii singulare: În logica aristotelică nu există propoziţii singulare. ea nefiind un silogism aristotelic.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Construcţia nu a fost realizată de Aristotel. Concluzia Deci toţi grecii sunt muritori. ipoteza care conţine termenul major se numeşte premiza majoră. numit termen mijlociu.www. folosind direct definiţiile lui Aristotel. Atât premisele cât şi concluzia sunt propoziţii de tipul A. 3.3. . O. .cartiaz. nu a fost niciodată elaborată (sau acceptată) de Aristotel. E. de Boetius. Premiza minoră Toţi grecii sunt oameni. Teminologie (definită de Aristotel): : . Propoziţii cum ar fi “Socrate este un om” nu pot fi prezente aici. similar. Socrate este om.Ipoteza care conţine termenul minor se numeşte premiză minoră. Un exemplu: Premiza majoră Toţi oamenii sunt muritori. ea a fost prezentată prima oară în secolul II A. iar subiectul concluziei este un termen minor. . Deci Socrate este muritor.

cartiaz.Silogisme perfecte “care nu necesită nimic altceva atunci când sunt enunţate pentru a trage concluzia”.www. Nu toate conversiile sunt valide. iar unele conversii nici nu există. Aristotel acceptă conversia morfologică Asp Conversie simplă nevalidă Nici un P nu este S Unii P sunt S Nevalidă Conversie morfologică Unii P sunt S Unii P nu sunt S Nu există Nu există  Ips dar nu şi o conversie simplă Asp  Aps. unde atributul cantitate este neschimbat. el dă un exemplu de .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aici termenul “muritori” este major. Ordinea prezentării ipotezelor nu este importantă pentru Aristotel. dar nu universal ci numai particular”. premiza minoră a doua. spunând: “termenii unei afirmaţii trebuie să fie convertibili. Sunt două tipuri de conversie: . .conversia simplă. Silogismele perfecte nu sunt demonstrabile.Silogisme imperfecte: “necesită una sau mai multe propoziţii care sunt consecinţe ale termenilor. iar concluzia – ultima.pentru a demonstra silogismele imperfecte. iar “oameni” este termenul mijlociu. Mai mult. Aristotel împarte silogismele în două categorii: . şi . Conversia: Conversia este procesul de inter-schimbare a subiectului cu predicatul dintr-o propoziţie. dar nu au fost enunţate ca ipoteze”. “grecii” – minor. păstrând calitatea. Prezentăm un tabel al conversiilor posibile din logica aristotelică: Propoziţie originală Toţi S sunt P Nici un S nu este P Unii S sunt P Unii S nu sunt P Observaţii: 1. Jan Lukasiewicz arată însă că unele deducţii filozofice care nu se pot explicate raţional a condus pe unii comentatori ai operei aristotelice la concluzia că premiza majoră trebuie să fie prima.conversia morfologică (per accidens). în logica aristotelică ele sunt luate ca axiome şi folosite ulterior – cu operaţia de conversie . unde atributul cantitate este schimbat de la universal la particular.

atunci nici un A nu poate fi B. Figurile definesc aşezările posibile ale termenului mijlociu într-un silogism. Iată demonstraţia lui Aristotel pentru conversia simplă Esp  Eps: Dacă nici un B nu este A. cu figurile şi reprezentările asociate sunt strânse în tabelul: Figura 1 Figura 2 Figura 3 Figura 4 Figura 2 Figura 3 Figura 4 . Figurile asociate unei reprezentări compun un silogism. asta nu înseamnă că unii oameni nu sunt animale”. 2. cu P termenul major şi cu S termenul minor. 3. Arată conversia simplă Isp  Ips şi dă numeroase exemple de conversii nevalide. deoarece se pare că cel care a folosit-o primul a fost Galenus (131 – 201 A. Deci ea va genera numai silogisme perfecte. deşi acesta a acceptat raţionamente deductibile din această figură. Cele patru figuri: Poziţia termenului mijlociu în premise conduce la aşa numitele figuri. cea mai apropiată de raţionamentul natural. De remarcat că Figura 4 nu a fost definită explicit în lucrările lui Aristotel. Figura 4 este numită adesea figura Galeniană. atunci nu ar mai fi adevărat că nici un B nu este A (pentru că C este B). Pentru ca o conversie morfologică să fie validă.cartiaz. Silogismele valide. Conversiile Esp  Eps şi Esp  Ops sunt corecte.D. trebuie să existe o ipoteză suplimentară: aceea că în universal discursului există cel puţin un element. Celebru este exemplul lui Aristotel că particularul negativ nu admite conversie simplă (Osp nu se transformă în Ops): “Dacă unele animale nu sunt oameni.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z conversie corectă: “Dacă tot ce este plăcut este bun. atunci ceva bun trebuie să fie plăcut”. 3. Dacă un A (să spunem C) ar fi B. Reprezentări silogistice: Reprezentarea unui silogism este o secvenţă de propoziţii şi concluzii.www. Multe atacuri şi controverse referitoare la logica aristotelică se bazează pe această problemă: ce se întâmplă dacă universal discursului este vid. Dacă notăm cu M termenul mijlociu.). există patru variante posibile. definite prin 4 figuri: Figura 1 Premisa majoră Premisa minoră Concluzia Figura 1 este deducţia (conform gândirii aristotelice).4. 4.

Darii – AII şi Ferio .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Tabela următoare dă reprezentările silogistice valide derivate din Figura 1. Silogismele Darii şi Ferio sunt deduse abia în ultima sa lucrare. P şi S corespund Figurii 1: Premisa majoră M P Premisa minoră S Concluzia M S P Pentru a memora din ce figură este derivată fiecare reprezentare silogistică. din informaţia că Barbara este un silogism din Figura 1.EIO. unde plasările lui M. Acest silogism se poate scrie: Dacă toţi M sunt P şi toţi S sunt M atunci toţi S sunt P. logicienii din Evul Mediu au construit versuri. Celarent – EAE. Aşa cum s-a afirmat anterior. Barbara semnifică AAA. pentru Aristotel cele mai clare sunt Barbara şi Celarent. Formă Menmonică Barbara Celarent Darii Ferio Deşi toate sunt silogisme perfecte. Mnemonica dă reprezentările valide. prin vocalele din cuvântul care reprezintă silogismul. Deci. se deduce imediat forma sa.cartiaz. De exemplu: . Astfel. aceste silogisme sunt perfecte.www.

Iată cum demonstrează Aristotel validitatea silogismului Cesare: Fie M predicatul comun din Nici un N 1. premisele şi concluzia unui anumit argument sunt transformate într-un silogism din Figura 1. reprezentările silogistice din Figura 2 (deduse din al doilea vers) sunt listate în tabelul următor (de menţionat că toate sunt silogisme imperfecte): Formă Mnemonică Cesare Camestres Festimo Baroco Deoarece sunt imperfecte. Celarent. deducând de aici că argumentul este valid. . Raţionamentul ilustrat mai sus este numit reducere. Ferison habet. cele două premise.cartiaz. Datisi. Camestres. unui O. Festino. Toţi O sunt M Nici un M nu este N Nici un O nu este N Premiza minoră Deoarece conversia simplă Esp  Eps este validă. Darii. Fesapo. Disamis. Camenes. secundae. Acestea Premiza majoră nu este M sunt 2.que prioris. N nu va aparţine nici unui M Deci N nu va aparţine nici 4.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Barbara. Bocardo. şi acestea sunt imperfecte. Cesare. care este o axiomă. Cu liniile 2 şi 3. Deci Cesare este o reprezentare silogistică validă. de asemenea. Dimaris. totul se reduce la silogismul Celarent.www. Fresison. Reprezentările silogistice din Figura 3 sunt listate mai jos. Baroko. respectiv 3. Tertia Darapti. Quarta insuper addit Bramantip. ele trebuie demonstrate. Felapton. Ferio . Detaliind.

ii.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Formă Mnemonică Darapti Felapton Disamis Datisi Bocardo Ferison Mnemonicele conţin mai multă informaţie decât simpla reprezentare silogistică. premisă minoră. D sau F. indicând prin aceasta reprezentarea silogistică din Figura 1 la care se reduce silogismul pentru a-i demonstra validitatea (de exemplu Felapton se va reduce la Ferio). atunci concluzia se obţine printr-o conversie (simplă sau morfologică) din concluzia silogismului din Figura 1 folosit în operaţia de reducere. în cursul demonstraţiei. Jan Lukasiewicz arată că sunt două astfel de silogisme (Bocardo şi Baroco) care nu sunt demonstrate corect de Aristotel. Astfel: i. o conversie (simplă sau morfologică). iii.4 au ca primă literă B. pentru a respecta ordinea: premisă majoră. concluzie. Mnemonicele din Figurile 2 . From the Standpoint of Modern Formal Logic. Aristotle's Syllogistic. Apariţia literei `m' indică o rearanjare a premiselor. capitolul 17. Reprezentările silogistice din Figura 4 sunt: Formă Mnemonică Bramantip Camenes . atunci propoziţia corespunzătoare acestei vocale suportă. Dacă un `s' (sau `p') urmează după prima sau a doua vocală. Dacă un `c' urmează după un `o'.cartiaz. atunci demonstraţia se face prin reducere la absurd.www. Detalii se găsesc în: Jan Lukasiewicz . v. iv. C. Dacă un `s' (sau `p') urmează după ultima vocală.

despre transpuneri ale acestei logici în diverse domenii – filozofie. etică. litera `m’ indică o reordonare a premiselor. Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition 3.Math.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Dimaris Fesapo Fresison Şi acestea sunt toate imperfecte. Litera `s’ după ultima vocală indică o conversie simplă a concluziei silogismului Darii. Încheiere O discuţie despre viaţa şi – mai ales – opera lui Aristotel poate continua în mai multe articole. Wikipedia: Term Logic O sursă a operelor lui Aristotel (traduse în engleză) poate fi http://classics. 3 şi axioma Darii Conversie simplă a liniei 4 4. În plus.org 2. I. Detaliile demonstraţiei sunt: 1.mit. Deoarece Dimaris începe cu litera D .edu . Planet. se efectuează o reducere la silogismul Darii din Figura 1. deci se va demonstra silogismul Ipm & Ams  Isp. Unii P sunt M 2. Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic 4. încercând o abordare cât mai generală asupra logicii aristotelice. Am prezentat aici numai o mică deschidere. Unii S sunt P Ipm Ams Ipm Ips Isp Premiză Premiză Se repetă linia 1 pentru a reordona premizele Se folosesc liniile 2. Wikipedia: Aristotelian Logic 5. Unii P sunt S 5.www. Să exemplicăm aceasta cu silogismul Dimaris. despre criticile care se aduc (şi care au condus la alte abordări axiomatice ale logicii). se poate continua cu detalieri despre paradoxurile acestei logici. Toţi M sunt S 3. Evident. Demonstrarea validităţii silogismelor imperfecte poate fi dată folosind regulile asociate mnemonicelor. A. Pentru articolul de faţă am folosit lucrările: 1. Unii P sunt M 4. Vocalele sale sunt I.cartiaz. matematică etc etc. Yann Lamontagne – Aristotelian Logic.

From the Standpoint of Modern Formal Logic. Bucureşti.Muntenia.Politică.stanford. A.Tehnică. ed. The Internet Encyclopedia of Philosophy: Aristotle. Începuturi de semantică logică la comentatorii antici ai "Categoriilor" . Hacker.P. Experienţă şi inducţie la Aristotel.edu/entries/aristotle-logic/ 23. P. E. 1996 5. R.htm 18. Bucureşti. A. Ed.edu/entries/square/ 21. Cosmologia elenă în "Revista de filozofie".R. Moldova. Sorin Vieru. nr. Bucureşti. Edward A.Academiei. în Istoria logicii. Bucureşti.Humanitas.Dumitru . *** Logica. Logica lui Aristotel. Oxford. M. în "Repere pe drumul gândirii".Oradea. Aristotele. P. 1995 16. 1976 3. I. Lynn E.Logică şi epistemologie.wikipedia. 1988 17. Parsons.2/1995 14. 1951 19. Mircea Florian. Botezatu .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Bibliografie extinsă (fără a fi completă): 1. http://plato. Rose. http://www. 1968 22. Istoria filozofiei greceşti.org/Aristotelian_logic . Constanţa.edu/research/iep/a/aristotl. Ed. Bucureşti. Wikipedia: Aristotelian Logic. 1975..utm. Ionescu . Springfield.cartiaz.1. 1968 9. Ed. 1993 10. Ed. Bruno Mondadori. Constantin Noica. Academiei. Parry. 1993 6. Florian . Charles C Thomas Publisher. 2005 4. 1975 15. Iaşi..3/1929 13. Ed. *** Probleme de logică. Ed. Lukasiewicz. 1957 8. Anton Dumitriu.V. Smith. Pentru o interpretare a categoriilor la Aristotel. Jan: Aristotle's Syllogistic.Windelband.Gorski.org/Aristotle 24. W. E.Istoria logicii. State University of New York Press.D. Albany.www.wikipedia.Ştiinţifică şi Enciclopedică. Martin Heidegger. Despre esenţa şi conceptul lui ΦYΣΙΣ. N. Bucureşti.Ştiinţifică.Antet.Bucureşti. Ed.sub redacţia lui D. D. William T. Gheorghe Vlăduţescu. Wikipedia: Aristotle. 11. 1991 20. Elena Anghel. Ed.Curs de istorie a logicii. Substanţă şi devenire la Aristotel.S. Didilescu. Ed.Tavanet. M. Ed. Bucureşti. Bucureşti.Teoria clasică şi interpretările moderne. Logică generală. Marica. Bucureşti. Clarendon Press.: Aristotle's Syllogistic. Alberto Jori. 1972 12.: Aristotelian Logic.P. Milano 2003. nr. p331-339 2. Terence: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition. Robin: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic http://plato. în "Revista de filozofie". http://en.stanford. Ed. 1968 7.2. P. http://en.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful