P. 1
Aristotel Viata Si Opera

Aristotel Viata Si Opera

|Views: 702|Likes:
Published by jicutu

More info:

Published by: jicutu on Aug 19, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/04/2014

pdf

text

original

www.cartiaz.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Aristotel (Viaţa şi opera)
1. Viaţa lui Aristotel Aristotel s-a născut în 384 î.H. (anul 1 al Olimpiadei a 90-a), în Stagira – oraş în peninsula Chalcis, la graniţa cu Macedonia (din acest motiv, Aristotel este supranumit Stagiritul). Tatăl său, medicul Nicomah, provenea dintr-o familie venită în regiune din Mesenia, în secolul VIII sau VII î. Hr. Nicomah era un om cultivat, medic al regelui Filip al Macedoniei şi autor a două lucrări literare. Mama sa, Phaetis, era din Stagira, lucru demonstrat şi prin retragerea pentru scurtă vreme (în 340 î.H) a lui Aristotel - când a fost atacat de duşmanii săi politici - pe o proprietate din Stagira, moştenire maternă. Aristotel îşi incepe educaţia sub instruirea tatălui său, iar după ce rămâne orfan de ambii părinţi, sub directa îndrumare a rudei sale Proxenos. La vârsta de 17 ani pleacă la Atena, unde timp de două decenii este membru al Academiei platonice, întâi ca elev, apoi ca profesor, până la moartea lui Platon (347 î.H). În această perioadă devine cunoscut ca autor a numeroase lucrări şi cursuri ţinute în cadrul Academiei. După moartea lui Platon, Aristotel trăieşte câtva timp în Assos (regatul Misia - Asia Mică), la curtea tiranului Hermias (cu a cărui nepoată, Pythias, se căsătoreşte) şi în Mytilane. Apoi, în 343 î.Hr., Aristotel este chemat la Pella, la curtea regelui Filip al Macedoniei, ca să se ocupe de educaţia fiului acestuia, Alexandru. În scrisoarea în care regele îi propunea să fie educatorul fiului sau, scria: "Am un fiu, dar mulţumesc mai puţin zeilor că mi l-au dat, cât mai ales că ei au făcut ca el să se nască în timpul tău. Sper ca grija ta şi vederile tale îl vor face demn de mine şi de viitoarea sa ţară". După ce Alexandru ajunge rege al Macedoniei (336 î.H) şi impune o pace între cetăţile greceşti, Aristotel se întoarce în Atena şi, împreună cu prietenul şi discipolul său Teophrast, întemeiază o şcoală filozofică proprie, numită "Lykeion" (Liceul) sau "peripatetica" (deoarece filozoful obişnuia să filozofeze plimbându-se cu elevii săi). Gallius relatează că în această şcoală Aristotel ţinea dimineaţa conferinţe acromatice, destinate ascultătorilor mai avansaţi, iar după prânz conferinţe exoterice (retoricepopulare) pentru publicul mare. Învăţătura exoterică se referea la studiile de retorică - la arta de a argumenta şi la ştiinţa politică. Învăţătura acromatică avea un obiect mai profund şi mai subtil - fizica şi problemele de logică . Datorită familiei regale macedonene care l-a susţinut, Aristotel a reuşit să înfiinţeze o bibliotecă foarte bine dotată cu cărţi din toate domeniile ştiinţei epocii sale. Pe plan familial, Aristotel se căsătoreşte de două ori. Prima soţie este Pythia, de la care a avut o fată ce purta numele mamei şi pe care, când îşi întocmeşte testamentul, o destinează ca soţie lui Nicanor, fiul lui Proxenos, primul său tutore - educator. Pythia, soţia, a murit, probabil imediat după întoarcerea lui Aristotel la Atena, în 335 î.H. sau,

ca şi Socrate . operele acestuia erau cunoscute. opera aristotelică a trebuit să fie ascunsă într-o pivniţă umedă. Se spune că. cea mai completă ediţie a operelor aristotelice o constituie ediţia Academiei de ştiinţe din Berlin.). deşi Aristotel era întemeietorul logicii. realizată într-o perioadă relativ scurtă. Cu a doua soţie (nenominalizată în documente). un elev al lui Aristotel. Lykeyon continuă să existe vreme de câteva secole după moartea lui Aristotel.că s-ar fi aruncat în canalul Eurit care separă Eubeea de restul Greciei. Aristotel are un băiat Nicoimachos.Hr. pentru a le salva de furia de colecţionar a prinţului de Pergamon. Această ediţie constituie temeiul tradiţiei aristotelice. a Comentariilor greceşti (Commentaria in Aristotelem Graeca) în 23 de volume şi 3 volume supliment. fiindcă în secolul al III-lea î. nu se putea apăra deoarece nu era ascultat de către instanţă.H. ceea ce poate să însemne că ele se aflau undeva în preajma Atenei. fenomen foarte sensibil în acest punct al Mediteranei. Strabo istoriseşte că.Hr. se pare că Aristotel a murit de pe urma unei maladii stomacale. Aristotel moare după un an (322 i. fiind acuzat . Asta se deduce din testamentul lui în care stabileşte ca osemintele primei soţii să fie aşezate în acelaşi mormânt cu ale sale. Această relatare priveşte numai manuscrisele lui Aristotel. Ce trebuie reţinut este vastitatea operei aristotelice. de acolo a fost adusă abia pe la 100 î. disperat că nu poate să explice mareele. alţii . Acestea au o formă dialogică şi îşi au originea în epoca în care . Asupra sfârşitului său au existat felurite versiuni printre autorii vechi.Hr. După aceea studiul filozofiei aristotelice a fost neglijat până în secolul al XIX-lea. însoţite de un aparat critic. În 50 î. Din pricina morţii lui Alexandru (323 î.www.H. Unii spuneau că s-ar fi otrăvit de teama continuării unui proces. prin Sulla.).de "asebie". Opera lui Aristotel Opera lui Aristotel are o istorie foarte interesantă.la rândul lui . cu un comentariu al arabului Averroes. în timpul vreunei călătorii în această cetate. 2. În acest secol. de care suferise toată viaţa . O altă ediţie a textelor aristotelice. Lucrările editate de Aristotel însuşi.cartiaz. 1. apoi în limba greacă (1495). această operă se împarte în trei mari grupe. iar de aici.H. a fost publicată în "Bibliotheca Teubeneriana". când începe să renască iarăşi.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z eventual. în Veneţia (1489). la Atena. în care. cu această ocazie.le-a lăsat unui oarecare Nelsus. Aristotel şi-a lăsat manuscrisele prin testament lui Teofrast care .). care a apărut în 5 volume (1831-1870). căruia îi dedică una din operele sale. După caracteristica literară. Cel mai probabil însă. el ar fi zis: "Nu voi mai da prilej atenienilor ca să păcătuiască a doua oară împotriva filozofiei". el este silit să plece din Atena. sub îngrijirea lui Andronicos din Rhodos. Ea a apărut întâi în limba latină. unde a zăcut 13 ani. Apoi a apărut marea ediţie a aceleiaşi Academii. la Roma. Aristotel conduce Lykeion timp de 12 ani (335-322 î. Refugiat la Chalkis în insula Eubeea. a apărut la Roma o ediţie nouă a tuturor lucrărilor aristotelice.

Ca un detaliu interesant. iar cele 6 scrieri de logică ale sale (Categoriile. Termeni . c) Scrieri etice. Colecţii făcute cu ajutorul elevilor săi pentru a fi folosite ca material didactic în "Lykeion". a preluat această etică care s-a afirmat sub numele de Etica Eudemica. Lucrări pur ştiinţifice. d) Scrieri din domeniul esteticii: Retorica (în 3 cărţi) şi Poetica. Logica aristotelică Aristotel este considerat a fi părintele logicii ca ştiinţă. precum şi o colecţie a sofismelor. cu titlul Politica (în 8 cărţi).1. Despre naştere şi dispariţie (2 cărţi). având adesea neglijenţe stilistice şi exprimări obscure. nemai rămânând decât câteva fragmente răzleţe. mai este cunoscută o a treia etică. Opera principală este Etica Nichomachiana (în 10 cărţi). . Înafara lor mai există un volum al lui Aristotel referitor la logică. Aici sunt grupate: .Topica (un fel de îndreptare pentru arta de a discuta. descoperindu-le erorile logice). Aristotel ar fi numit Analitică. pe care Aristotel le combate. Despre suflet (3 cărţi). Analitica Secundă. definiţii şi împărţiri). explicabile prin moartea neaşteptată a autorului. Istoria mare a animalelor (10 cărţi) şi asa-zisa Parva naturalia. care nar fi decât o parte dintr-o operă monumentală ce purta titlul „Politeia”. care s-a pierdut. Acestea cuprindeau domenii diverse. el folosea termenul de Dialectică. Respingerile Sofistice). Aristotel a mai scris şi o lucrare de etică practică sau aplicată. e) Scrieri cu caracter filozofic general: Metafizica (în 14 cărţi). Aceste lucrări au fost aranjate în forma actuală (6 cărţi) cam prin secolul 1 î. Meteorologie (4 cărţi). 3.Analitica priora (despre silogisme) şi Analitica posteriora (despre argumente. .Categoriile (moduri ale existentului). Din nefericire ele s-au pierdut. un elev al lui Aristotel. pentru că cea mai mare parte a lor au fost editate de elevi şi colaboratori ai săi.www. reunite mai târziu în Organon. 2. Acestea s-au păstrat în întregime şi au forma unor prelegeri. Despre cer (4 cărţi). Eudemos. ceea ce înţelegem astăzi prin Logică aristotelică. Aceste scrieri se împart în: a) Scrieri cu caracter logic ce au fost adunate în epoca bizantină sub titlul Organon (unealta spirituală). Topica. numită aşa după Nicoimachos. .Peri arimineias (De interpretatione. Tot aici se mai poate aminti un dialog "Eudemos". În afară de acestea. b) Scrieri din domeniul ştiinţelor naturii: Fizica (în 8 cărţi). cunoscută sub numele de Etica mare (Magna moralia). despre principiu şi judecată). Despre interpretare.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aristotel aparţinea Academiei platonice. sunt considerate a fi primul tratat de logică. Pentru logică. Este posibil ca multe din lucrările atrubuite lui Aristotel să nu fi fost autentice. fiul lui Aristotel. care a rămas neterminată.H. 3. Analitica Primă. inclus în a patra carte din Metafizică. Este instructivă în această privinţă lucrarea "Constituţia ateniană" găsită şi editată în 1892 de Kaibel şi Wilamowitz. care l-a împiedicat de a le da o formă finală.cartiaz. prelucrare a celorlaltor două anterioare. 3.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z În logica aristotelică. o propoziţie este formată dintr-un subiect şi un predicat. 3. Deci vor exista două tipuri de propoziţii: afirmative şi negative. Astfel Unii oameni puternici sunt greci. Aristotel a enunţat dicotomia: “Unele lucruri sunt universale. Un subiect poate fi universal sau particular. Predicatele pot fi numai universale.2. iar un lucru este individual dacă nu poate fi utilizat ca predicat”. De exemplu: Unii greci sunt oameni puternici. Subiectul are ataşată o proprietate cantitativă. pe când “Unele planete” este un subiect gramatical particular. deci există propoziţii universale şi propoziţii particulare. Cantitatea unei propoziţii este universală sau particulară. este de asemenea o propoziţie. “Xenocrate”. Subiectele şi predicatele se pot interschimba (un subiect dintr-o propoziţie poate fi predicat în alta). Proprietatea cantitativă a unui subiect este particulară când caracterizează o submulţime a mulţimii subiecţilor. o propoziţie are două proprietăţi: calitate şi cantitate. toţi termenii singulari – şi deci toate propoziţiile singulare – sunt ignorate de logica aristotelică (fapt considerat de logicieni ca un punct slab al acestei construcţii). Calitatea unei propoziţii este afirmativă (predicatul este afirmat de către subiect) sau negativă (predicatul este negat de către subiect). Din combinarea lor. În consecinţă. Aici “greci” este subiect. “oameni” este predicat. “Platon”. nu se poate spune de exemplu “Toţi Platon” (Platon este considerat ca individ unic). iar el împreună cu această proprietate se numeşte subiect gramatical. Pentru a asigura această posibilitate de interschimbare. Propoziţii Aşa cum am spus mai sus. particular afirmativ Unii oameni sunt slabi.www.cartiaz. Aristotel exclude din logica sa termenii singulari. De exemplu. “Toate planetele” este un subiect gramatical universal. De asemenea. detaliind: “Un lucru este universal dacă poate fi folosit şi drept predicat pentru mai mulţi subiecţi. în logica aristotelică există patru tipuri de propoziţii: Cod Cantitate Calitate universal negativ Exemplu Nu toţi oamenii sunt nemuritori. universal afirmativ Toţi oamenii sunt muritori. Termeni singulari: Exemple de termeni singulari pot fi “Socrate”. o propoziţie este formată din doi termeni: un subiect gramatical şi un predicat gramatical. “Unii greci” este un subiect gramatical particular. “sunt oameni puternici” este predicat gramatical. orice construcţie gramaticală este numită predicat gramatical. . altele sunt individuale” ca un element de bază al logicii. Un subiect sau un predicat este numit termen. Termenii singulari nu pot avea proprietăţi cantitative universale.

Două propoziţii cu acelaşi subiect şi acelaşi predicat sunt opuse dacă diferă prin cel puţin unul din cele două atribute ale lor.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z particular negativ Unii oameni nu sunt cinstiţi. Pentru a le ţine minte se foloseau versurile (scrise în latină): Asserit A. sed particulariter ambo. Pătratul opoziţiilor: Relaţia dintre propoziţii îm logica aristotelică este analizată sugestiv folosind un pătrat al opoziţiilor.cartiaz.Două propoziţii sunt alternative dacă ele diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Unii S sunt P”). I. Astfel: . negat E. . Codurile A.www.Două propoziţii sunt contradictorii dacă diferă prin ambele atribute (de exemplu: “Nici un S nu este P” şi “Unii S sunt P”. Aceste relaţii de opoziţie sunt reliefate prin următoarea diagramă (prezentată în Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition): . negat O. Asserit I. verum generaliter ambo. . Există mai multe tipuri de propoziţii opuse. respectivul predicatul propoziţiilor.” sunt propoziţii opuse. O provin din vocalele cuvintelor latine affirmo şi nego. Sau: “Toţi S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”). . O tabelă care compară propoziţiile din logica modernă a predicatelor cu propoziţiile din logica aristotelică: Cod Cantitate Calitate Propoziţie Notaţie actuală Asp Esp Isp Osp Universal Afirmativ Toţi S sunt P Universal Negativ Nici un S nu este P Particular Afirmativ Unii S sunt P Particular Negativ Unii S nu sunt P Codurile diferă puţin de cele din tabela anterioară. Alte tipuri de propoziţii nu există în logica aristotelică.Două propoziţii particulare sunt sub-contrare dacă dacă diferă prin atributul calitate (de exemplu “Unii S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”). E.” şi “Unii oameni sunt muritori. iar S şi P marchează subiectul. De exemplu: “Toţi oamenii sunt muritori.Două propoziţii universale sunt contrare dacă diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Nici un S nu este P”).

E. numit termen mijlociu. . similar. Silogisme: Un silogism aristotelic este format din două ipoteze (premise) şi o concluzie care rezultă ca un caz particular din aceste ipoteze. ea nefiind un silogism aristotelic. Premiza minoră Toţi grecii sunt oameni. folosind direct definiţiile lui Aristotel. Deci Socrate este muritor. Un exemplu: Premiza majoră Toţi oamenii sunt muritori. Ceilalţi termeni ai ipotezelor sunt numiţi termeni extremi. nu a fost niciodată elaborată (sau acceptată) de Aristotel. Teminologie (definită de Aristotel): : . 3. Concluzia Deci toţi grecii sunt muritori. ea a fost prezentată prima oară în secolul II A. iar subiectul concluziei este un termen minor. .Predicatul concluziei este un termen major.3.Ipoteza care conţine termenul minor se numeşte premiză minoră. Socrate este om. Propoziţii cum ar fi “Socrate este un om” nu pot fi prezente aici.cartiaz. O. Deci construcţia Toţi oamenii sunt muritori.www. .D.Ipotezele conţin un termen comun.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Construcţia nu a fost realizată de Aristotel. Atât premisele cât şi concluzia sunt propoziţii de tipul A. ipoteza care conţine termenul major se numeşte premiza majoră. de Boetius. I. Propoziţii singulare: În logica aristotelică nu există propoziţii singulare.

păstrând calitatea. “grecii” – minor. dar nu au fost enunţate ca ipoteze”. spunând: “termenii unei afirmaţii trebuie să fie convertibili. şi . Ordinea prezentării ipotezelor nu este importantă pentru Aristotel. Prezentăm un tabel al conversiilor posibile din logica aristotelică: Propoziţie originală Toţi S sunt P Nici un S nu este P Unii S sunt P Unii S nu sunt P Observaţii: 1.www.cartiaz. .Silogisme perfecte “care nu necesită nimic altceva atunci când sunt enunţate pentru a trage concluzia”. iar concluzia – ultima. Aristotel împarte silogismele în două categorii: . în logica aristotelică ele sunt luate ca axiome şi folosite ulterior – cu operaţia de conversie . unde atributul cantitate este neschimbat. Mai mult.conversia simplă. iar unele conversii nici nu există. unde atributul cantitate este schimbat de la universal la particular.Silogisme imperfecte: “necesită una sau mai multe propoziţii care sunt consecinţe ale termenilor. Sunt două tipuri de conversie: . Aristotel acceptă conversia morfologică Asp Conversie simplă nevalidă Nici un P nu este S Unii P sunt S Nevalidă Conversie morfologică Unii P sunt S Unii P nu sunt S Nu există Nu există  Ips dar nu şi o conversie simplă Asp  Aps. Silogismele perfecte nu sunt demonstrabile. el dă un exemplu de . Jan Lukasiewicz arată însă că unele deducţii filozofice care nu se pot explicate raţional a condus pe unii comentatori ai operei aristotelice la concluzia că premiza majoră trebuie să fie prima. iar “oameni” este termenul mijlociu.conversia morfologică (per accidens). premiza minoră a doua. dar nu universal ci numai particular”.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aici termenul “muritori” este major. Nu toate conversiile sunt valide.pentru a demonstra silogismele imperfecte. Conversia: Conversia este procesul de inter-schimbare a subiectului cu predicatul dintr-o propoziţie.

atunci ceva bun trebuie să fie plăcut”. De remarcat că Figura 4 nu a fost definită explicit în lucrările lui Aristotel. Figurile definesc aşezările posibile ale termenului mijlociu într-un silogism. deoarece se pare că cel care a folosit-o primul a fost Galenus (131 – 201 A. Deci ea va genera numai silogisme perfecte. Iată demonstraţia lui Aristotel pentru conversia simplă Esp  Eps: Dacă nici un B nu este A.www. asta nu înseamnă că unii oameni nu sunt animale”.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z conversie corectă: “Dacă tot ce este plăcut este bun. trebuie să existe o ipoteză suplimentară: aceea că în universal discursului există cel puţin un element. Multe atacuri şi controverse referitoare la logica aristotelică se bazează pe această problemă: ce se întâmplă dacă universal discursului este vid.cartiaz. Dacă un A (să spunem C) ar fi B. există patru variante posibile.). cu figurile şi reprezentările asociate sunt strânse în tabelul: Figura 1 Figura 2 Figura 3 Figura 4 Figura 2 Figura 3 Figura 4 . Celebru este exemplul lui Aristotel că particularul negativ nu admite conversie simplă (Osp nu se transformă în Ops): “Dacă unele animale nu sunt oameni. Cele patru figuri: Poziţia termenului mijlociu în premise conduce la aşa numitele figuri. deşi acesta a acceptat raţionamente deductibile din această figură. Dacă notăm cu M termenul mijlociu.4. 3. 2. Pentru ca o conversie morfologică să fie validă. Figura 4 este numită adesea figura Galeniană. cu P termenul major şi cu S termenul minor. 4. cea mai apropiată de raţionamentul natural.D. Conversiile Esp  Eps şi Esp  Ops sunt corecte. definite prin 4 figuri: Figura 1 Premisa majoră Premisa minoră Concluzia Figura 1 este deducţia (conform gândirii aristotelice). atunci nu ar mai fi adevărat că nici un B nu este A (pentru că C este B). Reprezentări silogistice: Reprezentarea unui silogism este o secvenţă de propoziţii şi concluzii. atunci nici un A nu poate fi B. Silogismele valide. 3. Figurile asociate unei reprezentări compun un silogism. Arată conversia simplă Isp  Ips şi dă numeroase exemple de conversii nevalide.

Astfel. se deduce imediat forma sa.www. din informaţia că Barbara este un silogism din Figura 1.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Tabela următoare dă reprezentările silogistice valide derivate din Figura 1. Deci. Silogismele Darii şi Ferio sunt deduse abia în ultima sa lucrare. Aşa cum s-a afirmat anterior.cartiaz. prin vocalele din cuvântul care reprezintă silogismul. Barbara semnifică AAA. De exemplu: . P şi S corespund Figurii 1: Premisa majoră M P Premisa minoră S Concluzia M S P Pentru a memora din ce figură este derivată fiecare reprezentare silogistică. logicienii din Evul Mediu au construit versuri.EIO. Darii – AII şi Ferio . Acest silogism se poate scrie: Dacă toţi M sunt P şi toţi S sunt M atunci toţi S sunt P. Celarent – EAE. pentru Aristotel cele mai clare sunt Barbara şi Celarent. unde plasările lui M. Mnemonica dă reprezentările valide. aceste silogisme sunt perfecte. Formă Menmonică Barbara Celarent Darii Ferio Deşi toate sunt silogisme perfecte.

Bocardo. Dimaris.que prioris. Celarent. Baroko. Fresison. Ferison habet. Ferio . Deci Cesare este o reprezentare silogistică validă.www.cartiaz. . Raţionamentul ilustrat mai sus este numit reducere. Camenes. respectiv 3. de asemenea. Datisi. unui O. deducând de aici că argumentul este valid. Acestea Premiza majoră nu este M sunt 2. Camestres. Cesare. Toţi O sunt M Nici un M nu este N Nici un O nu este N Premiza minoră Deoarece conversia simplă Esp  Eps este validă. Disamis. secundae. premisele şi concluzia unui anumit argument sunt transformate într-un silogism din Figura 1. Cu liniile 2 şi 3. totul se reduce la silogismul Celarent. reprezentările silogistice din Figura 2 (deduse din al doilea vers) sunt listate în tabelul următor (de menţionat că toate sunt silogisme imperfecte): Formă Mnemonică Cesare Camestres Festimo Baroco Deoarece sunt imperfecte. cele două premise. Iată cum demonstrează Aristotel validitatea silogismului Cesare: Fie M predicatul comun din Nici un N 1. care este o axiomă. Quarta insuper addit Bramantip. Festino.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Barbara. Darii. Tertia Darapti. Felapton. Reprezentările silogistice din Figura 3 sunt listate mai jos. şi acestea sunt imperfecte. Detaliind. Fesapo. N nu va aparţine nici unui M Deci N nu va aparţine nici 4. ele trebuie demonstrate.

atunci concluzia se obţine printr-o conversie (simplă sau morfologică) din concluzia silogismului din Figura 1 folosit în operaţia de reducere. Aristotle's Syllogistic. pentru a respecta ordinea: premisă majoră. indicând prin aceasta reprezentarea silogistică din Figura 1 la care se reduce silogismul pentru a-i demonstra validitatea (de exemplu Felapton se va reduce la Ferio). capitolul 17.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Formă Mnemonică Darapti Felapton Disamis Datisi Bocardo Ferison Mnemonicele conţin mai multă informaţie decât simpla reprezentare silogistică.www. Mnemonicele din Figurile 2 . o conversie (simplă sau morfologică). Dacă un `c' urmează după un `o'. concluzie. atunci propoziţia corespunzătoare acestei vocale suportă. Astfel: i. Reprezentările silogistice din Figura 4 sunt: Formă Mnemonică Bramantip Camenes .4 au ca primă literă B. C. în cursul demonstraţiei. Apariţia literei `m' indică o rearanjare a premiselor. Jan Lukasiewicz arată că sunt două astfel de silogisme (Bocardo şi Baroco) care nu sunt demonstrate corect de Aristotel. premisă minoră. Dacă un `s' (sau `p') urmează după prima sau a doua vocală. iii. From the Standpoint of Modern Formal Logic. iv. Detalii se găsesc în: Jan Lukasiewicz .cartiaz. atunci demonstraţia se face prin reducere la absurd. ii. Dacă un `s' (sau `p') urmează după ultima vocală. v. D sau F.

litera `m’ indică o reordonare a premiselor. se poate continua cu detalieri despre paradoxurile acestei logici.Math. Să exemplicăm aceasta cu silogismul Dimaris. Litera `s’ după ultima vocală indică o conversie simplă a concluziei silogismului Darii. încercând o abordare cât mai generală asupra logicii aristotelice. Wikipedia: Aristotelian Logic 5. Vocalele sale sunt I. Planet.www. Yann Lamontagne – Aristotelian Logic. Pentru articolul de faţă am folosit lucrările: 1. A. Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition 3.edu . se efectuează o reducere la silogismul Darii din Figura 1.org 2. etică. Wikipedia: Term Logic O sursă a operelor lui Aristotel (traduse în engleză) poate fi http://classics. matematică etc etc. deci se va demonstra silogismul Ipm & Ams  Isp. Demonstrarea validităţii silogismelor imperfecte poate fi dată folosind regulile asociate mnemonicelor. Evident. Încheiere O discuţie despre viaţa şi – mai ales – opera lui Aristotel poate continua în mai multe articole. Am prezentat aici numai o mică deschidere. despre criticile care se aduc (şi care au condus la alte abordări axiomatice ale logicii). Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic 4. Unii P sunt S 5.cartiaz. Unii S sunt P Ipm Ams Ipm Ips Isp Premiză Premiză Se repetă linia 1 pentru a reordona premizele Se folosesc liniile 2. I. În plus. Toţi M sunt S 3.mit.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Dimaris Fesapo Fresison Şi acestea sunt toate imperfecte. despre transpuneri ale acestei logici în diverse domenii – filozofie. Detaliile demonstraţiei sunt: 1. Unii P sunt M 4. Unii P sunt M 2. Deoarece Dimaris începe cu litera D . 3 şi axioma Darii Conversie simplă a liniei 4 4.

: Aristotelian Logic. Aristotele.www. P.Dumitru . Mircea Florian.V. Botezatu . Moldova. 2005 4. Despre esenţa şi conceptul lui ΦYΣΙΣ.htm 18.Gorski. în "Revista de filozofie".Logică şi epistemologie. http://www. Florian .P. ed. Parsons. Sorin Vieru. Iaşi. Parry. Jan: Aristotle's Syllogistic.: Aristotle's Syllogistic. în Istoria logicii. Clarendon Press.Tehnică.edu/research/iep/a/aristotl. 1957 8. The Internet Encyclopedia of Philosophy: Aristotle. A. From the Standpoint of Modern Formal Logic.cartiaz. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Gheorghe Vlăduţescu. 1975 15. Istoria filozofiei greceşti. Albany. A. Springfield. Ed. Cosmologia elenă în "Revista de filozofie". Charles C Thomas Publisher.stanford. 1993 10.Tavanet. Ed.wikipedia. http://en. Bucureşti.edu/entries/aristotle-logic/ 23. *** Logica. Wikipedia: Aristotelian Logic. 1991 20. 1968 9.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Bibliografie extinsă (fără a fi completă): 1. N. Constantin Noica. State University of New York Press. Ed.Istoria logicii. Bucureşti. D. I. W. Wikipedia: Aristotle. 1988 17. nr.edu/entries/square/ 21. Hacker.wikipedia. Martin Heidegger. 11. Edward A. 1975.Humanitas. William T. E. Didilescu.P. Ionescu . http://en. Bucureşti.1. Logica lui Aristotel.D. R.R. Ed. 1996 5.Oradea. Elena Anghel. P.utm.Antet.. 1976 3. 1972 12.Curs de istorie a logicii. Robin: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic http://plato.stanford. Începuturi de semantică logică la comentatorii antici ai "Categoriilor" . p331-339 2.2/1995 14. Bucureşti.Ştiinţifică şi Enciclopedică. Anton Dumitriu. 1951 19. Substanţă şi devenire la Aristotel.. Pentru o interpretare a categoriilor la Aristotel.Muntenia. M.org/Aristotelian_logic . Alberto Jori. Bucureşti. Ed. Lukasiewicz. *** Probleme de logică. Milano 2003. Experienţă şi inducţie la Aristotel.Teoria clasică şi interpretările moderne. nr. 1968 22.Ştiinţifică.2.Windelband. Lynn E. în "Repere pe drumul gândirii". Terence: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition. Bruno Mondadori. Smith. Oxford. Rose. Bucureşti. M. Ed. Ed.S.Politică. Ed. Academiei. Ed. Ed. http://plato. 1968 7.Bucureşti. Ed. 1995 16. P. Logică generală. Constanţa.3/1929 13.org/Aristotle 24. Marica. 1993 6.Academiei. E.sub redacţia lui D.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->