www.cartiaz.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Aristotel (Viaţa şi opera)
1. Viaţa lui Aristotel Aristotel s-a născut în 384 î.H. (anul 1 al Olimpiadei a 90-a), în Stagira – oraş în peninsula Chalcis, la graniţa cu Macedonia (din acest motiv, Aristotel este supranumit Stagiritul). Tatăl său, medicul Nicomah, provenea dintr-o familie venită în regiune din Mesenia, în secolul VIII sau VII î. Hr. Nicomah era un om cultivat, medic al regelui Filip al Macedoniei şi autor a două lucrări literare. Mama sa, Phaetis, era din Stagira, lucru demonstrat şi prin retragerea pentru scurtă vreme (în 340 î.H) a lui Aristotel - când a fost atacat de duşmanii săi politici - pe o proprietate din Stagira, moştenire maternă. Aristotel îşi incepe educaţia sub instruirea tatălui său, iar după ce rămâne orfan de ambii părinţi, sub directa îndrumare a rudei sale Proxenos. La vârsta de 17 ani pleacă la Atena, unde timp de două decenii este membru al Academiei platonice, întâi ca elev, apoi ca profesor, până la moartea lui Platon (347 î.H). În această perioadă devine cunoscut ca autor a numeroase lucrări şi cursuri ţinute în cadrul Academiei. După moartea lui Platon, Aristotel trăieşte câtva timp în Assos (regatul Misia - Asia Mică), la curtea tiranului Hermias (cu a cărui nepoată, Pythias, se căsătoreşte) şi în Mytilane. Apoi, în 343 î.Hr., Aristotel este chemat la Pella, la curtea regelui Filip al Macedoniei, ca să se ocupe de educaţia fiului acestuia, Alexandru. În scrisoarea în care regele îi propunea să fie educatorul fiului sau, scria: "Am un fiu, dar mulţumesc mai puţin zeilor că mi l-au dat, cât mai ales că ei au făcut ca el să se nască în timpul tău. Sper ca grija ta şi vederile tale îl vor face demn de mine şi de viitoarea sa ţară". După ce Alexandru ajunge rege al Macedoniei (336 î.H) şi impune o pace între cetăţile greceşti, Aristotel se întoarce în Atena şi, împreună cu prietenul şi discipolul său Teophrast, întemeiază o şcoală filozofică proprie, numită "Lykeion" (Liceul) sau "peripatetica" (deoarece filozoful obişnuia să filozofeze plimbându-se cu elevii săi). Gallius relatează că în această şcoală Aristotel ţinea dimineaţa conferinţe acromatice, destinate ascultătorilor mai avansaţi, iar după prânz conferinţe exoterice (retoricepopulare) pentru publicul mare. Învăţătura exoterică se referea la studiile de retorică - la arta de a argumenta şi la ştiinţa politică. Învăţătura acromatică avea un obiect mai profund şi mai subtil - fizica şi problemele de logică . Datorită familiei regale macedonene care l-a susţinut, Aristotel a reuşit să înfiinţeze o bibliotecă foarte bine dotată cu cărţi din toate domeniile ştiinţei epocii sale. Pe plan familial, Aristotel se căsătoreşte de două ori. Prima soţie este Pythia, de la care a avut o fată ce purta numele mamei şi pe care, când îşi întocmeşte testamentul, o destinează ca soţie lui Nicanor, fiul lui Proxenos, primul său tutore - educator. Pythia, soţia, a murit, probabil imediat după întoarcerea lui Aristotel la Atena, în 335 î.H. sau,

).H.Hr. cea mai completă ediţie a operelor aristotelice o constituie ediţia Academiei de ştiinţe din Berlin. Aristotel şi-a lăsat manuscrisele prin testament lui Teofrast care . Strabo istoriseşte că. Din pricina morţii lui Alexandru (323 î. Cu a doua soţie (nenominalizată în documente). fenomen foarte sensibil în acest punct al Mediteranei. când începe să renască iarăşi. Acestea au o formă dialogică şi îşi au originea în epoca în care . Apoi a apărut marea ediţie a aceleiaşi Academii. se pare că Aristotel a murit de pe urma unei maladii stomacale. el este silit să plece din Atena. pentru a le salva de furia de colecţionar a prinţului de Pergamon. care a apărut în 5 volume (1831-1870). fiindcă în secolul al III-lea î. căruia îi dedică una din operele sale. ceea ce poate să însemne că ele se aflau undeva în preajma Atenei. O altă ediţie a textelor aristotelice. operele acestuia erau cunoscute. sub îngrijirea lui Andronicos din Rhodos. Lucrările editate de Aristotel însuşi. Refugiat la Chalkis în insula Eubeea. la Roma. în care. În acest secol. 1.Hr. Aristotel moare după un an (322 i. Unii spuneau că s-ar fi otrăvit de teama continuării unui proces.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z eventual. iar de aici. prin Sulla. După caracteristica literară. Ea a apărut întâi în limba latină.că s-ar fi aruncat în canalul Eurit care separă Eubeea de restul Greciei. Opera lui Aristotel Opera lui Aristotel are o istorie foarte interesantă. Se spune că. realizată într-o perioadă relativ scurtă. Lykeyon continuă să existe vreme de câteva secole după moartea lui Aristotel. disperat că nu poate să explice mareele. cu această ocazie. nu se putea apăra deoarece nu era ascultat de către instanţă. fiind acuzat .H. cu un comentariu al arabului Averroes. Asta se deduce din testamentul lui în care stabileşte ca osemintele primei soţii să fie aşezate în acelaşi mormânt cu ale sale. a apărut la Roma o ediţie nouă a tuturor lucrărilor aristotelice.Hr. a Comentariilor greceşti (Commentaria in Aristotelem Graeca) în 23 de volume şi 3 volume supliment. Această ediţie constituie temeiul tradiţiei aristotelice. Ce trebuie reţinut este vastitatea operei aristotelice. alţii .ca şi Socrate . Asupra sfârşitului său au existat felurite versiuni printre autorii vechi. de acolo a fost adusă abia pe la 100 î.la rândul lui . în Veneţia (1489). Aristotel conduce Lykeion timp de 12 ani (335-322 î. însoţite de un aparat critic. În 50 î. deşi Aristotel era întemeietorul logicii.).le-a lăsat unui oarecare Nelsus. unde a zăcut 13 ani. această operă se împarte în trei mari grupe. După aceea studiul filozofiei aristotelice a fost neglijat până în secolul al XIX-lea. apoi în limba greacă (1495).cartiaz. opera aristotelică a trebuit să fie ascunsă într-o pivniţă umedă.www. de care suferise toată viaţa .H. un elev al lui Aristotel. la Atena.). Aristotel are un băiat Nicoimachos.de "asebie". în timpul vreunei călătorii în această cetate. el ar fi zis: "Nu voi mai da prilej atenienilor ca să păcătuiască a doua oară împotriva filozofiei". Cel mai probabil însă. 2. Această relatare priveşte numai manuscrisele lui Aristotel. a fost publicată în "Bibliotheca Teubeneriana".

. Meteorologie (4 cărţi). Aceste lucrări au fost aranjate în forma actuală (6 cărţi) cam prin secolul 1 î. explicabile prin moartea neaşteptată a autorului. Aici sunt grupate: . el folosea termenul de Dialectică.www.1. Despre suflet (3 cărţi). Aristotel ar fi numit Analitică. inclus în a patra carte din Metafizică. prelucrare a celorlaltor două anterioare. Opera principală este Etica Nichomachiana (în 10 cărţi).ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aristotel aparţinea Academiei platonice. care nar fi decât o parte dintr-o operă monumentală ce purta titlul „Politeia”. Termeni . Ca un detaliu interesant. Colecţii făcute cu ajutorul elevilor săi pentru a fi folosite ca material didactic în "Lykeion". numită aşa după Nicoimachos. Analitica Secundă. Logica aristotelică Aristotel este considerat a fi părintele logicii ca ştiinţă. iar cele 6 scrieri de logică ale sale (Categoriile. definiţii şi împărţiri). b) Scrieri din domeniul ştiinţelor naturii: Fizica (în 8 cărţi). ceea ce înţelegem astăzi prin Logică aristotelică. Respingerile Sofistice). d) Scrieri din domeniul esteticii: Retorica (în 3 cărţi) şi Poetica. Tot aici se mai poate aminti un dialog "Eudemos". 3. c) Scrieri etice. Despre interpretare.cartiaz. 2. precum şi o colecţie a sofismelor. Acestea s-au păstrat în întregime şi au forma unor prelegeri. Este posibil ca multe din lucrările atrubuite lui Aristotel să nu fi fost autentice. pe care Aristotel le combate. un elev al lui Aristotel. Despre naştere şi dispariţie (2 cărţi).Peri arimineias (De interpretatione. Pentru logică. Istoria mare a animalelor (10 cărţi) şi asa-zisa Parva naturalia. Acestea cuprindeau domenii diverse. Este instructivă în această privinţă lucrarea "Constituţia ateniană" găsită şi editată în 1892 de Kaibel şi Wilamowitz. cu titlul Politica (în 8 cărţi). care a rămas neterminată. reunite mai târziu în Organon.Analitica priora (despre silogisme) şi Analitica posteriora (despre argumente. Topica.H. Analitica Primă. . Din nefericire ele s-au pierdut. mai este cunoscută o a treia etică. Înafara lor mai există un volum al lui Aristotel referitor la logică. a preluat această etică care s-a afirmat sub numele de Etica Eudemica. . nemai rămânând decât câteva fragmente răzleţe. fiul lui Aristotel. cunoscută sub numele de Etica mare (Magna moralia). pentru că cea mai mare parte a lor au fost editate de elevi şi colaboratori ai săi. 3. care l-a împiedicat de a le da o formă finală. Despre cer (4 cărţi). Lucrări pur ştiinţifice. sunt considerate a fi primul tratat de logică. Aceste scrieri se împart în: a) Scrieri cu caracter logic ce au fost adunate în epoca bizantină sub titlul Organon (unealta spirituală). e) Scrieri cu caracter filozofic general: Metafizica (în 14 cărţi). În afară de acestea. descoperindu-le erorile logice). care s-a pierdut. Eudemos.Topica (un fel de îndreptare pentru arta de a discuta. având adesea neglijenţe stilistice şi exprimări obscure.Categoriile (moduri ale existentului). despre principiu şi judecată). Aristotel a mai scris şi o lucrare de etică practică sau aplicată. 3.

De exemplu: Unii greci sunt oameni puternici. Aristotel a enunţat dicotomia: “Unele lucruri sunt universale.2. “Toate planetele” este un subiect gramatical universal. De exemplu. “sunt oameni puternici” este predicat gramatical. o propoziţie este formată din doi termeni: un subiect gramatical şi un predicat gramatical. “Xenocrate”. “oameni” este predicat. Pentru a asigura această posibilitate de interschimbare. Astfel Unii oameni puternici sunt greci. Termenii singulari nu pot avea proprietăţi cantitative universale. Subiectele şi predicatele se pot interschimba (un subiect dintr-o propoziţie poate fi predicat în alta). altele sunt individuale” ca un element de bază al logicii. este de asemenea o propoziţie. Termeni singulari: Exemple de termeni singulari pot fi “Socrate”. Un subiect poate fi universal sau particular. nu se poate spune de exemplu “Toţi Platon” (Platon este considerat ca individ unic). deci există propoziţii universale şi propoziţii particulare. Aristotel exclude din logica sa termenii singulari. “Unii greci” este un subiect gramatical particular. universal afirmativ Toţi oamenii sunt muritori. .cartiaz. toţi termenii singulari – şi deci toate propoziţiile singulare – sunt ignorate de logica aristotelică (fapt considerat de logicieni ca un punct slab al acestei construcţii). iar un lucru este individual dacă nu poate fi utilizat ca predicat”. iar el împreună cu această proprietate se numeşte subiect gramatical. Propoziţii Aşa cum am spus mai sus. Aici “greci” este subiect. detaliind: “Un lucru este universal dacă poate fi folosit şi drept predicat pentru mai mulţi subiecţi. Din combinarea lor. pe când “Unele planete” este un subiect gramatical particular. în logica aristotelică există patru tipuri de propoziţii: Cod Cantitate Calitate universal negativ Exemplu Nu toţi oamenii sunt nemuritori. Subiectul are ataşată o proprietate cantitativă. Predicatele pot fi numai universale. o propoziţie este formată dintr-un subiect şi un predicat. Proprietatea cantitativă a unui subiect este particulară când caracterizează o submulţime a mulţimii subiecţilor. orice construcţie gramaticală este numită predicat gramatical. Un subiect sau un predicat este numit termen. Deci vor exista două tipuri de propoziţii: afirmative şi negative. În consecinţă. Calitatea unei propoziţii este afirmativă (predicatul este afirmat de către subiect) sau negativă (predicatul este negat de către subiect). Cantitatea unei propoziţii este universală sau particulară. particular afirmativ Unii oameni sunt slabi. De asemenea. 3.www.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z În logica aristotelică. “Platon”. o propoziţie are două proprietăţi: calitate şi cantitate.

Două propoziţii universale sunt contrare dacă diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Nici un S nu este P”). verum generaliter ambo. iar S şi P marchează subiectul. O provin din vocalele cuvintelor latine affirmo şi nego. Pătratul opoziţiilor: Relaţia dintre propoziţii îm logica aristotelică este analizată sugestiv folosind un pătrat al opoziţiilor. Există mai multe tipuri de propoziţii opuse.” sunt propoziţii opuse. . respectivul predicatul propoziţiilor. Alte tipuri de propoziţii nu există în logica aristotelică. negat O. Asserit I. Două propoziţii cu acelaşi subiect şi acelaşi predicat sunt opuse dacă diferă prin cel puţin unul din cele două atribute ale lor.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z particular negativ Unii oameni nu sunt cinstiţi. negat E.Două propoziţii sunt contradictorii dacă diferă prin ambele atribute (de exemplu: “Nici un S nu este P” şi “Unii S sunt P”.” şi “Unii oameni sunt muritori. De exemplu: “Toţi oamenii sunt muritori. I. . O tabelă care compară propoziţiile din logica modernă a predicatelor cu propoziţiile din logica aristotelică: Cod Cantitate Calitate Propoziţie Notaţie actuală Asp Esp Isp Osp Universal Afirmativ Toţi S sunt P Universal Negativ Nici un S nu este P Particular Afirmativ Unii S sunt P Particular Negativ Unii S nu sunt P Codurile diferă puţin de cele din tabela anterioară. Aceste relaţii de opoziţie sunt reliefate prin următoarea diagramă (prezentată în Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition): . Pentru a le ţine minte se foloseau versurile (scrise în latină): Asserit A.www. sed particulariter ambo. Codurile A. E. Astfel: . .Două propoziţii sunt alternative dacă ele diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Unii S sunt P”).Două propoziţii particulare sunt sub-contrare dacă dacă diferă prin atributul calitate (de exemplu “Unii S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”).cartiaz. Sau: “Toţi S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”).

nu a fost niciodată elaborată (sau acceptată) de Aristotel. ea a fost prezentată prima oară în secolul II A. O. Socrate este om. numit termen mijlociu. Propoziţii singulare: În logica aristotelică nu există propoziţii singulare. Atât premisele cât şi concluzia sunt propoziţii de tipul A. Concluzia Deci toţi grecii sunt muritori.D. iar subiectul concluziei este un termen minor. Un exemplu: Premiza majoră Toţi oamenii sunt muritori. Deci construcţia Toţi oamenii sunt muritori. Ceilalţi termeni ai ipotezelor sunt numiţi termeni extremi. 3. . Premiza minoră Toţi grecii sunt oameni. Propoziţii cum ar fi “Socrate este un om” nu pot fi prezente aici. Teminologie (definită de Aristotel): : . ipoteza care conţine termenul major se numeşte premiza majoră. .www. folosind direct definiţiile lui Aristotel.3.Ipotezele conţin un termen comun. I. ea nefiind un silogism aristotelic.cartiaz. similar.Ipoteza care conţine termenul minor se numeşte premiză minoră. Deci Socrate este muritor. . de Boetius.Predicatul concluziei este un termen major. Silogisme: Un silogism aristotelic este format din două ipoteze (premise) şi o concluzie care rezultă ca un caz particular din aceste ipoteze. E.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Construcţia nu a fost realizată de Aristotel.

unde atributul cantitate este schimbat de la universal la particular. Sunt două tipuri de conversie: . Aristotel acceptă conversia morfologică Asp Conversie simplă nevalidă Nici un P nu este S Unii P sunt S Nevalidă Conversie morfologică Unii P sunt S Unii P nu sunt S Nu există Nu există  Ips dar nu şi o conversie simplă Asp  Aps. spunând: “termenii unei afirmaţii trebuie să fie convertibili.pentru a demonstra silogismele imperfecte. în logica aristotelică ele sunt luate ca axiome şi folosite ulterior – cu operaţia de conversie .cartiaz. . Prezentăm un tabel al conversiilor posibile din logica aristotelică: Propoziţie originală Toţi S sunt P Nici un S nu este P Unii S sunt P Unii S nu sunt P Observaţii: 1. Nu toate conversiile sunt valide. iar “oameni” este termenul mijlociu. păstrând calitatea.Silogisme perfecte “care nu necesită nimic altceva atunci când sunt enunţate pentru a trage concluzia”. unde atributul cantitate este neschimbat. premiza minoră a doua.Silogisme imperfecte: “necesită una sau mai multe propoziţii care sunt consecinţe ale termenilor. Ordinea prezentării ipotezelor nu este importantă pentru Aristotel.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aici termenul “muritori” este major. Aristotel împarte silogismele în două categorii: . dar nu universal ci numai particular”. Jan Lukasiewicz arată însă că unele deducţii filozofice care nu se pot explicate raţional a condus pe unii comentatori ai operei aristotelice la concluzia că premiza majoră trebuie să fie prima. el dă un exemplu de . Silogismele perfecte nu sunt demonstrabile.conversia simplă. “grecii” – minor. iar unele conversii nici nu există. dar nu au fost enunţate ca ipoteze”. şi .www. Mai mult.conversia morfologică (per accidens). Conversia: Conversia este procesul de inter-schimbare a subiectului cu predicatul dintr-o propoziţie. iar concluzia – ultima.

cu figurile şi reprezentările asociate sunt strânse în tabelul: Figura 1 Figura 2 Figura 3 Figura 4 Figura 2 Figura 3 Figura 4 . trebuie să existe o ipoteză suplimentară: aceea că în universal discursului există cel puţin un element. există patru variante posibile.4. atunci ceva bun trebuie să fie plăcut”. Cele patru figuri: Poziţia termenului mijlociu în premise conduce la aşa numitele figuri. 4. Celebru este exemplul lui Aristotel că particularul negativ nu admite conversie simplă (Osp nu se transformă în Ops): “Dacă unele animale nu sunt oameni.D. atunci nu ar mai fi adevărat că nici un B nu este A (pentru că C este B). Pentru ca o conversie morfologică să fie validă. 3. Dacă un A (să spunem C) ar fi B. Silogismele valide.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z conversie corectă: “Dacă tot ce este plăcut este bun. Figura 4 este numită adesea figura Galeniană. Figurile definesc aşezările posibile ale termenului mijlociu într-un silogism. De remarcat că Figura 4 nu a fost definită explicit în lucrările lui Aristotel. asta nu înseamnă că unii oameni nu sunt animale”.www. Arată conversia simplă Isp  Ips şi dă numeroase exemple de conversii nevalide. Conversiile Esp  Eps şi Esp  Ops sunt corecte. Deci ea va genera numai silogisme perfecte. Iată demonstraţia lui Aristotel pentru conversia simplă Esp  Eps: Dacă nici un B nu este A.cartiaz. Figurile asociate unei reprezentări compun un silogism.). atunci nici un A nu poate fi B. cu P termenul major şi cu S termenul minor. cea mai apropiată de raţionamentul natural. Dacă notăm cu M termenul mijlociu. deoarece se pare că cel care a folosit-o primul a fost Galenus (131 – 201 A. definite prin 4 figuri: Figura 1 Premisa majoră Premisa minoră Concluzia Figura 1 este deducţia (conform gândirii aristotelice). 2. Reprezentări silogistice: Reprezentarea unui silogism este o secvenţă de propoziţii şi concluzii. 3. Multe atacuri şi controverse referitoare la logica aristotelică se bazează pe această problemă: ce se întâmplă dacă universal discursului este vid. deşi acesta a acceptat raţionamente deductibile din această figură.

Deci. Formă Menmonică Barbara Celarent Darii Ferio Deşi toate sunt silogisme perfecte. Mnemonica dă reprezentările valide.www. pentru Aristotel cele mai clare sunt Barbara şi Celarent. Celarent – EAE. De exemplu: . Astfel. din informaţia că Barbara este un silogism din Figura 1. prin vocalele din cuvântul care reprezintă silogismul. unde plasările lui M. aceste silogisme sunt perfecte.cartiaz. Barbara semnifică AAA. Aşa cum s-a afirmat anterior.EIO.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Tabela următoare dă reprezentările silogistice valide derivate din Figura 1. logicienii din Evul Mediu au construit versuri. se deduce imediat forma sa. Acest silogism se poate scrie: Dacă toţi M sunt P şi toţi S sunt M atunci toţi S sunt P. Silogismele Darii şi Ferio sunt deduse abia în ultima sa lucrare. Darii – AII şi Ferio . P şi S corespund Figurii 1: Premisa majoră M P Premisa minoră S Concluzia M S P Pentru a memora din ce figură este derivată fiecare reprezentare silogistică.

Acestea Premiza majoră nu este M sunt 2. Fresison. care este o axiomă. deducând de aici că argumentul este valid. . respectiv 3. Darii. cele două premise. Quarta insuper addit Bramantip. reprezentările silogistice din Figura 2 (deduse din al doilea vers) sunt listate în tabelul următor (de menţionat că toate sunt silogisme imperfecte): Formă Mnemonică Cesare Camestres Festimo Baroco Deoarece sunt imperfecte. Ferio . Iată cum demonstrează Aristotel validitatea silogismului Cesare: Fie M predicatul comun din Nici un N 1. Dimaris. Tertia Darapti. Ferison habet. premisele şi concluzia unui anumit argument sunt transformate într-un silogism din Figura 1.www. Felapton. Reprezentările silogistice din Figura 3 sunt listate mai jos. Toţi O sunt M Nici un M nu este N Nici un O nu este N Premiza minoră Deoarece conversia simplă Esp  Eps este validă. Deci Cesare este o reprezentare silogistică validă. Datisi. şi acestea sunt imperfecte. N nu va aparţine nici unui M Deci N nu va aparţine nici 4. unui O.que prioris. secundae. Cesare. Festino.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Barbara. Baroko.cartiaz. Celarent. Disamis. de asemenea. Bocardo. Detaliind. totul se reduce la silogismul Celarent. Cu liniile 2 şi 3. Fesapo. Camenes. ele trebuie demonstrate. Raţionamentul ilustrat mai sus este numit reducere. Camestres.

cartiaz. concluzie. ii. C. capitolul 17.4 au ca primă literă B. pentru a respecta ordinea: premisă majoră. From the Standpoint of Modern Formal Logic.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Formă Mnemonică Darapti Felapton Disamis Datisi Bocardo Ferison Mnemonicele conţin mai multă informaţie decât simpla reprezentare silogistică.www. Dacă un `c' urmează după un `o'. Jan Lukasiewicz arată că sunt două astfel de silogisme (Bocardo şi Baroco) care nu sunt demonstrate corect de Aristotel. Astfel: i. indicând prin aceasta reprezentarea silogistică din Figura 1 la care se reduce silogismul pentru a-i demonstra validitatea (de exemplu Felapton se va reduce la Ferio). iii. Dacă un `s' (sau `p') urmează după prima sau a doua vocală. atunci demonstraţia se face prin reducere la absurd. o conversie (simplă sau morfologică). v. Aristotle's Syllogistic. iv. în cursul demonstraţiei. Reprezentările silogistice din Figura 4 sunt: Formă Mnemonică Bramantip Camenes . Mnemonicele din Figurile 2 . Apariţia literei `m' indică o rearanjare a premiselor. Detalii se găsesc în: Jan Lukasiewicz . D sau F. atunci concluzia se obţine printr-o conversie (simplă sau morfologică) din concluzia silogismului din Figura 1 folosit în operaţia de reducere. premisă minoră. Dacă un `s' (sau `p') urmează după ultima vocală. atunci propoziţia corespunzătoare acestei vocale suportă.

Yann Lamontagne – Aristotelian Logic. deci se va demonstra silogismul Ipm & Ams  Isp. În plus. se poate continua cu detalieri despre paradoxurile acestei logici. despre criticile care se aduc (şi care au condus la alte abordări axiomatice ale logicii). Pentru articolul de faţă am folosit lucrările: 1. Unii P sunt M 2. se efectuează o reducere la silogismul Darii din Figura 1. Demonstrarea validităţii silogismelor imperfecte poate fi dată folosind regulile asociate mnemonicelor. încercând o abordare cât mai generală asupra logicii aristotelice. A. I. Wikipedia: Aristotelian Logic 5. Deoarece Dimaris începe cu litera D . Unii S sunt P Ipm Ams Ipm Ips Isp Premiză Premiză Se repetă linia 1 pentru a reordona premizele Se folosesc liniile 2. 3 şi axioma Darii Conversie simplă a liniei 4 4. Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic 4. Să exemplicăm aceasta cu silogismul Dimaris.org 2.mit. Detaliile demonstraţiei sunt: 1. Unii P sunt S 5.www. Litera `s’ după ultima vocală indică o conversie simplă a concluziei silogismului Darii. matematică etc etc. Evident.Math.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Dimaris Fesapo Fresison Şi acestea sunt toate imperfecte. Toţi M sunt S 3.edu . Încheiere O discuţie despre viaţa şi – mai ales – opera lui Aristotel poate continua în mai multe articole. Planet. litera `m’ indică o reordonare a premiselor. etică.cartiaz. Vocalele sale sunt I. Am prezentat aici numai o mică deschidere. Wikipedia: Term Logic O sursă a operelor lui Aristotel (traduse în engleză) poate fi http://classics. Unii P sunt M 4. Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition 3. despre transpuneri ale acestei logici în diverse domenii – filozofie.

*** Probleme de logică. Ed.Curs de istorie a logicii.org/Aristotelian_logic . Bucureşti.2.S. Constanţa.Teoria clasică şi interpretările moderne. Robin: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic http://plato. Cosmologia elenă în "Revista de filozofie". Ed.Ştiinţifică. Constantin Noica. Ed. Sorin Vieru. I. Aristotele. Parry.: Aristotelian Logic. Pentru o interpretare a categoriilor la Aristotel. Experienţă şi inducţie la Aristotel. Wikipedia: Aristotelian Logic. Istoria filozofiei greceşti. *** Logica. Moldova.edu/entries/aristotle-logic/ 23.Tavanet.sub redacţia lui D. 1988 17. Ed. Florian . 1951 19.Istoria logicii.Oradea.www. Ed. Logică generală. Iaşi. Elena Anghel. A. 1975. http://www.V. Didilescu. P. Oxford. Bucureşti.Humanitas. Terence: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition. 1968 9.P. Marica.Tehnică. 2005 4.. http://en.Muntenia. Bucureşti. Ionescu . în "Repere pe drumul gândirii". M.wikipedia. Rose. Alberto Jori. Lynn E.utm.org/Aristotle 24. W. Parsons. 1976 3. Bucureşti. Anton Dumitriu.Logică şi epistemologie. E. Bucureşti. Hacker. 1975 15. Logica lui Aristotel. Wikipedia: Aristotle.. Mircea Florian.cartiaz. Milano 2003. http://en. Lukasiewicz. Bucureşti.P. Botezatu . nr.1. Ed. 1993 10.Gorski.stanford. Bruno Mondadori.R. Academiei. Bucureşti. M. Albany.Academiei. Ed. Martin Heidegger.Bucureşti. 1957 8. Clarendon Press.: Aristotle's Syllogistic. Ed. R. în Istoria logicii. P. Bucureşti. 1972 12.Politică.edu/entries/square/ 21.Dumitru . 1968 7. The Internet Encyclopedia of Philosophy: Aristotle. Jan: Aristotle's Syllogistic. 11.Windelband. Bucureşti. Începuturi de semantică logică la comentatorii antici ai "Categoriilor" .htm 18. Edward A. N. Ed. Substanţă şi devenire la Aristotel. Gheorghe Vlăduţescu.edu/research/iep/a/aristotl. From the Standpoint of Modern Formal Logic. Despre esenţa şi conceptul lui ΦYΣΙΣ. Ed.2/1995 14. 1993 6. Charles C Thomas Publisher. în "Revista de filozofie". A.3/1929 13.Antet. 1968 22. 1991 20.wikipedia. nr.Ştiinţifică şi Enciclopedică. P. Ed. E. 1995 16. State University of New York Press. Smith. Springfield. p331-339 2. 1996 5.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Bibliografie extinsă (fără a fi completă): 1. http://plato. William T.stanford. ed. D.D.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful