www.cartiaz.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Aristotel (Viaţa şi opera)
1. Viaţa lui Aristotel Aristotel s-a născut în 384 î.H. (anul 1 al Olimpiadei a 90-a), în Stagira – oraş în peninsula Chalcis, la graniţa cu Macedonia (din acest motiv, Aristotel este supranumit Stagiritul). Tatăl său, medicul Nicomah, provenea dintr-o familie venită în regiune din Mesenia, în secolul VIII sau VII î. Hr. Nicomah era un om cultivat, medic al regelui Filip al Macedoniei şi autor a două lucrări literare. Mama sa, Phaetis, era din Stagira, lucru demonstrat şi prin retragerea pentru scurtă vreme (în 340 î.H) a lui Aristotel - când a fost atacat de duşmanii săi politici - pe o proprietate din Stagira, moştenire maternă. Aristotel îşi incepe educaţia sub instruirea tatălui său, iar după ce rămâne orfan de ambii părinţi, sub directa îndrumare a rudei sale Proxenos. La vârsta de 17 ani pleacă la Atena, unde timp de două decenii este membru al Academiei platonice, întâi ca elev, apoi ca profesor, până la moartea lui Platon (347 î.H). În această perioadă devine cunoscut ca autor a numeroase lucrări şi cursuri ţinute în cadrul Academiei. După moartea lui Platon, Aristotel trăieşte câtva timp în Assos (regatul Misia - Asia Mică), la curtea tiranului Hermias (cu a cărui nepoată, Pythias, se căsătoreşte) şi în Mytilane. Apoi, în 343 î.Hr., Aristotel este chemat la Pella, la curtea regelui Filip al Macedoniei, ca să se ocupe de educaţia fiului acestuia, Alexandru. În scrisoarea în care regele îi propunea să fie educatorul fiului sau, scria: "Am un fiu, dar mulţumesc mai puţin zeilor că mi l-au dat, cât mai ales că ei au făcut ca el să se nască în timpul tău. Sper ca grija ta şi vederile tale îl vor face demn de mine şi de viitoarea sa ţară". După ce Alexandru ajunge rege al Macedoniei (336 î.H) şi impune o pace între cetăţile greceşti, Aristotel se întoarce în Atena şi, împreună cu prietenul şi discipolul său Teophrast, întemeiază o şcoală filozofică proprie, numită "Lykeion" (Liceul) sau "peripatetica" (deoarece filozoful obişnuia să filozofeze plimbându-se cu elevii săi). Gallius relatează că în această şcoală Aristotel ţinea dimineaţa conferinţe acromatice, destinate ascultătorilor mai avansaţi, iar după prânz conferinţe exoterice (retoricepopulare) pentru publicul mare. Învăţătura exoterică se referea la studiile de retorică - la arta de a argumenta şi la ştiinţa politică. Învăţătura acromatică avea un obiect mai profund şi mai subtil - fizica şi problemele de logică . Datorită familiei regale macedonene care l-a susţinut, Aristotel a reuşit să înfiinţeze o bibliotecă foarte bine dotată cu cărţi din toate domeniile ştiinţei epocii sale. Pe plan familial, Aristotel se căsătoreşte de două ori. Prima soţie este Pythia, de la care a avut o fată ce purta numele mamei şi pe care, când îşi întocmeşte testamentul, o destinează ca soţie lui Nicanor, fiul lui Proxenos, primul său tutore - educator. Pythia, soţia, a murit, probabil imediat după întoarcerea lui Aristotel la Atena, în 335 î.H. sau,

Strabo istoriseşte că. În 50 î. el este silit să plece din Atena.H.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z eventual. Aristotel conduce Lykeion timp de 12 ani (335-322 î. căruia îi dedică una din operele sale.ca şi Socrate . fiind acuzat . Opera lui Aristotel Opera lui Aristotel are o istorie foarte interesantă. a fost publicată în "Bibliotheca Teubeneriana". Aristotel şi-a lăsat manuscrisele prin testament lui Teofrast care .că s-ar fi aruncat în canalul Eurit care separă Eubeea de restul Greciei. cea mai completă ediţie a operelor aristotelice o constituie ediţia Academiei de ştiinţe din Berlin. sub îngrijirea lui Andronicos din Rhodos. Această ediţie constituie temeiul tradiţiei aristotelice. Din pricina morţii lui Alexandru (323 î. Ce trebuie reţinut este vastitatea operei aristotelice. operele acestuia erau cunoscute.le-a lăsat unui oarecare Nelsus.H. prin Sulla. Asta se deduce din testamentul lui în care stabileşte ca osemintele primei soţii să fie aşezate în acelaşi mormânt cu ale sale. iar de aici. opera aristotelică a trebuit să fie ascunsă într-o pivniţă umedă. la Roma.). Refugiat la Chalkis în insula Eubeea. un elev al lui Aristotel. Acestea au o formă dialogică şi îşi au originea în epoca în care . nu se putea apăra deoarece nu era ascultat de către instanţă. Ea a apărut întâi în limba latină. O altă ediţie a textelor aristotelice. această operă se împarte în trei mari grupe. se pare că Aristotel a murit de pe urma unei maladii stomacale. Această relatare priveşte numai manuscrisele lui Aristotel. Lucrările editate de Aristotel însuşi. deşi Aristotel era întemeietorul logicii. Aristotel are un băiat Nicoimachos. fiindcă în secolul al III-lea î. apoi în limba greacă (1495). unde a zăcut 13 ani. fenomen foarte sensibil în acest punct al Mediteranei. în timpul vreunei călătorii în această cetate. Se spune că.cartiaz.Hr. Unii spuneau că s-ar fi otrăvit de teama continuării unui proces. la Atena. cu un comentariu al arabului Averroes. el ar fi zis: "Nu voi mai da prilej atenienilor ca să păcătuiască a doua oară împotriva filozofiei".de "asebie". 2.Hr. disperat că nu poate să explice mareele. a apărut la Roma o ediţie nouă a tuturor lucrărilor aristotelice. Aristotel moare după un an (322 i.Hr. când începe să renască iarăşi. cu această ocazie. în Veneţia (1489). În acest secol. pentru a le salva de furia de colecţionar a prinţului de Pergamon.). de acolo a fost adusă abia pe la 100 î. în care.www. 1. Cel mai probabil însă. însoţite de un aparat critic. Cu a doua soţie (nenominalizată în documente).). Apoi a apărut marea ediţie a aceleiaşi Academii. După aceea studiul filozofiei aristotelice a fost neglijat până în secolul al XIX-lea. de care suferise toată viaţa . care a apărut în 5 volume (1831-1870).la rândul lui . Asupra sfârşitului său au existat felurite versiuni printre autorii vechi. ceea ce poate să însemne că ele se aflau undeva în preajma Atenei. a Comentariilor greceşti (Commentaria in Aristotelem Graeca) în 23 de volume şi 3 volume supliment.H. După caracteristica literară. realizată într-o perioadă relativ scurtă. Lykeyon continuă să existe vreme de câteva secole după moartea lui Aristotel. alţii .

Topica (un fel de îndreptare pentru arta de a discuta. care a rămas neterminată. care l-a împiedicat de a le da o formă finală. Acestea s-au păstrat în întregime şi au forma unor prelegeri. pe care Aristotel le combate. Despre interpretare. Meteorologie (4 cărţi). În afară de acestea. 2. Despre naştere şi dispariţie (2 cărţi). Termeni . Topica. Analitica Primă. inclus în a patra carte din Metafizică. Analitica Secundă. 3.cartiaz. Aristotel ar fi numit Analitică. iar cele 6 scrieri de logică ale sale (Categoriile. Colecţii făcute cu ajutorul elevilor săi pentru a fi folosite ca material didactic în "Lykeion". Opera principală este Etica Nichomachiana (în 10 cărţi). e) Scrieri cu caracter filozofic general: Metafizica (în 14 cărţi). care s-a pierdut. Despre cer (4 cărţi). Logica aristotelică Aristotel este considerat a fi părintele logicii ca ştiinţă. . 3.Peri arimineias (De interpretatione. numită aşa după Nicoimachos. nemai rămânând decât câteva fragmente răzleţe. Ca un detaliu interesant. Lucrări pur ştiinţifice. un elev al lui Aristotel. cunoscută sub numele de Etica mare (Magna moralia). Este posibil ca multe din lucrările atrubuite lui Aristotel să nu fi fost autentice. 3. Despre suflet (3 cărţi). Înafara lor mai există un volum al lui Aristotel referitor la logică. . pentru că cea mai mare parte a lor au fost editate de elevi şi colaboratori ai săi. explicabile prin moartea neaşteptată a autorului.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aristotel aparţinea Academiei platonice. Aici sunt grupate: . . Aristotel a mai scris şi o lucrare de etică practică sau aplicată. reunite mai târziu în Organon. ceea ce înţelegem astăzi prin Logică aristotelică. despre principiu şi judecată). Acestea cuprindeau domenii diverse.H.1.Categoriile (moduri ale existentului). care nar fi decât o parte dintr-o operă monumentală ce purta titlul „Politeia”. Este instructivă în această privinţă lucrarea "Constituţia ateniană" găsită şi editată în 1892 de Kaibel şi Wilamowitz.www. Eudemos. Aceste lucrări au fost aranjate în forma actuală (6 cărţi) cam prin secolul 1 î. descoperindu-le erorile logice). a preluat această etică care s-a afirmat sub numele de Etica Eudemica.Analitica priora (despre silogisme) şi Analitica posteriora (despre argumente. prelucrare a celorlaltor două anterioare. cu titlul Politica (în 8 cărţi). el folosea termenul de Dialectică. Pentru logică. sunt considerate a fi primul tratat de logică. fiul lui Aristotel. Tot aici se mai poate aminti un dialog "Eudemos". d) Scrieri din domeniul esteticii: Retorica (în 3 cărţi) şi Poetica. Istoria mare a animalelor (10 cărţi) şi asa-zisa Parva naturalia. Aceste scrieri se împart în: a) Scrieri cu caracter logic ce au fost adunate în epoca bizantină sub titlul Organon (unealta spirituală). precum şi o colecţie a sofismelor. având adesea neglijenţe stilistice şi exprimări obscure. b) Scrieri din domeniul ştiinţelor naturii: Fizica (în 8 cărţi). c) Scrieri etice. mai este cunoscută o a treia etică. Din nefericire ele s-au pierdut. Respingerile Sofistice). definiţii şi împărţiri).

Aristotel exclude din logica sa termenii singulari. particular afirmativ Unii oameni sunt slabi. . De exemplu: Unii greci sunt oameni puternici. toţi termenii singulari – şi deci toate propoziţiile singulare – sunt ignorate de logica aristotelică (fapt considerat de logicieni ca un punct slab al acestei construcţii). Un subiect poate fi universal sau particular. Calitatea unei propoziţii este afirmativă (predicatul este afirmat de către subiect) sau negativă (predicatul este negat de către subiect). iar el împreună cu această proprietate se numeşte subiect gramatical. Deci vor exista două tipuri de propoziţii: afirmative şi negative. Termeni singulari: Exemple de termeni singulari pot fi “Socrate”. o propoziţie are două proprietăţi: calitate şi cantitate. De asemenea. “sunt oameni puternici” este predicat gramatical.2. Subiectele şi predicatele se pot interschimba (un subiect dintr-o propoziţie poate fi predicat în alta). “Xenocrate”. 3. Termenii singulari nu pot avea proprietăţi cantitative universale. Cantitatea unei propoziţii este universală sau particulară. detaliind: “Un lucru este universal dacă poate fi folosit şi drept predicat pentru mai mulţi subiecţi. pe când “Unele planete” este un subiect gramatical particular. Propoziţii Aşa cum am spus mai sus. deci există propoziţii universale şi propoziţii particulare. orice construcţie gramaticală este numită predicat gramatical. o propoziţie este formată din doi termeni: un subiect gramatical şi un predicat gramatical. Subiectul are ataşată o proprietate cantitativă. Pentru a asigura această posibilitate de interschimbare. iar un lucru este individual dacă nu poate fi utilizat ca predicat”. Un subiect sau un predicat este numit termen.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z În logica aristotelică. Proprietatea cantitativă a unui subiect este particulară când caracterizează o submulţime a mulţimii subiecţilor.cartiaz. în logica aristotelică există patru tipuri de propoziţii: Cod Cantitate Calitate universal negativ Exemplu Nu toţi oamenii sunt nemuritori. Predicatele pot fi numai universale. În consecinţă. Aici “greci” este subiect. “Platon”. este de asemenea o propoziţie.www. nu se poate spune de exemplu “Toţi Platon” (Platon este considerat ca individ unic). “oameni” este predicat. universal afirmativ Toţi oamenii sunt muritori. “Toate planetele” este un subiect gramatical universal. Astfel Unii oameni puternici sunt greci. Din combinarea lor. De exemplu. altele sunt individuale” ca un element de bază al logicii. o propoziţie este formată dintr-un subiect şi un predicat. Aristotel a enunţat dicotomia: “Unele lucruri sunt universale. “Unii greci” este un subiect gramatical particular.

I. respectivul predicatul propoziţiilor. . Astfel: .” şi “Unii oameni sunt muritori. Aceste relaţii de opoziţie sunt reliefate prin următoarea diagramă (prezentată în Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition): .Două propoziţii universale sunt contrare dacă diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Nici un S nu este P”).cartiaz. verum generaliter ambo.Două propoziţii sunt contradictorii dacă diferă prin ambele atribute (de exemplu: “Nici un S nu este P” şi “Unii S sunt P”. iar S şi P marchează subiectul.www. Două propoziţii cu acelaşi subiect şi acelaşi predicat sunt opuse dacă diferă prin cel puţin unul din cele două atribute ale lor. Codurile A.Două propoziţii particulare sunt sub-contrare dacă dacă diferă prin atributul calitate (de exemplu “Unii S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”). Asserit I. Pătratul opoziţiilor: Relaţia dintre propoziţii îm logica aristotelică este analizată sugestiv folosind un pătrat al opoziţiilor. negat E.Două propoziţii sunt alternative dacă ele diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Unii S sunt P”). Există mai multe tipuri de propoziţii opuse. . . O tabelă care compară propoziţiile din logica modernă a predicatelor cu propoziţiile din logica aristotelică: Cod Cantitate Calitate Propoziţie Notaţie actuală Asp Esp Isp Osp Universal Afirmativ Toţi S sunt P Universal Negativ Nici un S nu este P Particular Afirmativ Unii S sunt P Particular Negativ Unii S nu sunt P Codurile diferă puţin de cele din tabela anterioară.” sunt propoziţii opuse. sed particulariter ambo. E. De exemplu: “Toţi oamenii sunt muritori. Sau: “Toţi S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”). negat O. O provin din vocalele cuvintelor latine affirmo şi nego. Alte tipuri de propoziţii nu există în logica aristotelică.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z particular negativ Unii oameni nu sunt cinstiţi. Pentru a le ţine minte se foloseau versurile (scrise în latină): Asserit A.

E. Ceilalţi termeni ai ipotezelor sunt numiţi termeni extremi. ea a fost prezentată prima oară în secolul II A. I. Atât premisele cât şi concluzia sunt propoziţii de tipul A. Silogisme: Un silogism aristotelic este format din două ipoteze (premise) şi o concluzie care rezultă ca un caz particular din aceste ipoteze. folosind direct definiţiile lui Aristotel. de Boetius.Ipoteza care conţine termenul minor se numeşte premiză minoră. O. nu a fost niciodată elaborată (sau acceptată) de Aristotel. ipoteza care conţine termenul major se numeşte premiza majoră. numit termen mijlociu. Propoziţii cum ar fi “Socrate este un om” nu pot fi prezente aici. Concluzia Deci toţi grecii sunt muritori.3. . Un exemplu: Premiza majoră Toţi oamenii sunt muritori.www. Deci Socrate este muritor. Teminologie (definită de Aristotel): : . Deci construcţia Toţi oamenii sunt muritori. Propoziţii singulare: În logica aristotelică nu există propoziţii singulare. ea nefiind un silogism aristotelic. Premiza minoră Toţi grecii sunt oameni. . .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Construcţia nu a fost realizată de Aristotel.cartiaz. iar subiectul concluziei este un termen minor.Ipotezele conţin un termen comun. Socrate este om.D. 3.Predicatul concluziei este un termen major. similar.

Jan Lukasiewicz arată însă că unele deducţii filozofice care nu se pot explicate raţional a condus pe unii comentatori ai operei aristotelice la concluzia că premiza majoră trebuie să fie prima. unde atributul cantitate este neschimbat.conversia simplă.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aici termenul “muritori” este major. păstrând calitatea. Ordinea prezentării ipotezelor nu este importantă pentru Aristotel. el dă un exemplu de . iar unele conversii nici nu există. “grecii” – minor. Silogismele perfecte nu sunt demonstrabile. . Conversia: Conversia este procesul de inter-schimbare a subiectului cu predicatul dintr-o propoziţie.Silogisme imperfecte: “necesită una sau mai multe propoziţii care sunt consecinţe ale termenilor.cartiaz.www. Mai mult.pentru a demonstra silogismele imperfecte. Prezentăm un tabel al conversiilor posibile din logica aristotelică: Propoziţie originală Toţi S sunt P Nici un S nu este P Unii S sunt P Unii S nu sunt P Observaţii: 1. şi . iar concluzia – ultima. dar nu universal ci numai particular”. Aristotel acceptă conversia morfologică Asp Conversie simplă nevalidă Nici un P nu este S Unii P sunt S Nevalidă Conversie morfologică Unii P sunt S Unii P nu sunt S Nu există Nu există  Ips dar nu şi o conversie simplă Asp  Aps. Aristotel împarte silogismele în două categorii: . Sunt două tipuri de conversie: . iar “oameni” este termenul mijlociu. spunând: “termenii unei afirmaţii trebuie să fie convertibili. în logica aristotelică ele sunt luate ca axiome şi folosite ulterior – cu operaţia de conversie . dar nu au fost enunţate ca ipoteze”.conversia morfologică (per accidens). Nu toate conversiile sunt valide.Silogisme perfecte “care nu necesită nimic altceva atunci când sunt enunţate pentru a trage concluzia”. unde atributul cantitate este schimbat de la universal la particular. premiza minoră a doua.

2. Figurile definesc aşezările posibile ale termenului mijlociu într-un silogism. Dacă un A (să spunem C) ar fi B.www. De remarcat că Figura 4 nu a fost definită explicit în lucrările lui Aristotel. deşi acesta a acceptat raţionamente deductibile din această figură.cartiaz. Silogismele valide. definite prin 4 figuri: Figura 1 Premisa majoră Premisa minoră Concluzia Figura 1 este deducţia (conform gândirii aristotelice). atunci nici un A nu poate fi B. Reprezentări silogistice: Reprezentarea unui silogism este o secvenţă de propoziţii şi concluzii. cu figurile şi reprezentările asociate sunt strânse în tabelul: Figura 1 Figura 2 Figura 3 Figura 4 Figura 2 Figura 3 Figura 4 . deoarece se pare că cel care a folosit-o primul a fost Galenus (131 – 201 A. Figura 4 este numită adesea figura Galeniană. 3. 3.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z conversie corectă: “Dacă tot ce este plăcut este bun. 4. Pentru ca o conversie morfologică să fie validă. asta nu înseamnă că unii oameni nu sunt animale”.D. Dacă notăm cu M termenul mijlociu. Celebru este exemplul lui Aristotel că particularul negativ nu admite conversie simplă (Osp nu se transformă în Ops): “Dacă unele animale nu sunt oameni. Arată conversia simplă Isp  Ips şi dă numeroase exemple de conversii nevalide. cea mai apropiată de raţionamentul natural. cu P termenul major şi cu S termenul minor.4. atunci nu ar mai fi adevărat că nici un B nu este A (pentru că C este B). Iată demonstraţia lui Aristotel pentru conversia simplă Esp  Eps: Dacă nici un B nu este A. Figurile asociate unei reprezentări compun un silogism. Deci ea va genera numai silogisme perfecte. atunci ceva bun trebuie să fie plăcut”. Conversiile Esp  Eps şi Esp  Ops sunt corecte. există patru variante posibile. Cele patru figuri: Poziţia termenului mijlociu în premise conduce la aşa numitele figuri. trebuie să existe o ipoteză suplimentară: aceea că în universal discursului există cel puţin un element.). Multe atacuri şi controverse referitoare la logica aristotelică se bazează pe această problemă: ce se întâmplă dacă universal discursului este vid.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Tabela următoare dă reprezentările silogistice valide derivate din Figura 1. Darii – AII şi Ferio . logicienii din Evul Mediu au construit versuri. Silogismele Darii şi Ferio sunt deduse abia în ultima sa lucrare. din informaţia că Barbara este un silogism din Figura 1.cartiaz. Aşa cum s-a afirmat anterior. Deci. Mnemonica dă reprezentările valide. se deduce imediat forma sa.www. P şi S corespund Figurii 1: Premisa majoră M P Premisa minoră S Concluzia M S P Pentru a memora din ce figură este derivată fiecare reprezentare silogistică. Barbara semnifică AAA. aceste silogisme sunt perfecte. Celarent – EAE. pentru Aristotel cele mai clare sunt Barbara şi Celarent. prin vocalele din cuvântul care reprezintă silogismul.EIO. unde plasările lui M. De exemplu: . Formă Menmonică Barbara Celarent Darii Ferio Deşi toate sunt silogisme perfecte. Acest silogism se poate scrie: Dacă toţi M sunt P şi toţi S sunt M atunci toţi S sunt P. Astfel.

Baroko. Quarta insuper addit Bramantip. reprezentările silogistice din Figura 2 (deduse din al doilea vers) sunt listate în tabelul următor (de menţionat că toate sunt silogisme imperfecte): Formă Mnemonică Cesare Camestres Festimo Baroco Deoarece sunt imperfecte. Darii. deducând de aici că argumentul este valid. Disamis. N nu va aparţine nici unui M Deci N nu va aparţine nici 4. premisele şi concluzia unui anumit argument sunt transformate într-un silogism din Figura 1. care este o axiomă. totul se reduce la silogismul Celarent. Tertia Darapti. Toţi O sunt M Nici un M nu este N Nici un O nu este N Premiza minoră Deoarece conversia simplă Esp  Eps este validă. Celarent. unui O. cele două premise.www. . Cesare. de asemenea. Iată cum demonstrează Aristotel validitatea silogismului Cesare: Fie M predicatul comun din Nici un N 1. Ferison habet. ele trebuie demonstrate.cartiaz. Deci Cesare este o reprezentare silogistică validă. Raţionamentul ilustrat mai sus este numit reducere. Bocardo. şi acestea sunt imperfecte.que prioris. Dimaris. Camestres. Fresison. Datisi. respectiv 3. Cu liniile 2 şi 3.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Barbara. Acestea Premiza majoră nu este M sunt 2. Festino. secundae. Fesapo. Ferio . Detaliind. Reprezentările silogistice din Figura 3 sunt listate mai jos. Felapton. Camenes.

Reprezentările silogistice din Figura 4 sunt: Formă Mnemonică Bramantip Camenes . From the Standpoint of Modern Formal Logic. Detalii se găsesc în: Jan Lukasiewicz . în cursul demonstraţiei. Dacă un `s' (sau `p') urmează după ultima vocală.4 au ca primă literă B. concluzie. indicând prin aceasta reprezentarea silogistică din Figura 1 la care se reduce silogismul pentru a-i demonstra validitatea (de exemplu Felapton se va reduce la Ferio). iii. atunci demonstraţia se face prin reducere la absurd. Jan Lukasiewicz arată că sunt două astfel de silogisme (Bocardo şi Baroco) care nu sunt demonstrate corect de Aristotel. Dacă un `c' urmează după un `o'. Astfel: i. D sau F. atunci concluzia se obţine printr-o conversie (simplă sau morfologică) din concluzia silogismului din Figura 1 folosit în operaţia de reducere. v. C.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Formă Mnemonică Darapti Felapton Disamis Datisi Bocardo Ferison Mnemonicele conţin mai multă informaţie decât simpla reprezentare silogistică. pentru a respecta ordinea: premisă majoră. premisă minoră. Apariţia literei `m' indică o rearanjare a premiselor.www. ii. o conversie (simplă sau morfologică). Dacă un `s' (sau `p') urmează după prima sau a doua vocală.cartiaz. iv. Aristotle's Syllogistic. atunci propoziţia corespunzătoare acestei vocale suportă. Mnemonicele din Figurile 2 . capitolul 17.

Pentru articolul de faţă am folosit lucrările: 1. etică. Wikipedia: Aristotelian Logic 5. despre transpuneri ale acestei logici în diverse domenii – filozofie. Litera `s’ după ultima vocală indică o conversie simplă a concluziei silogismului Darii. litera `m’ indică o reordonare a premiselor. Deoarece Dimaris începe cu litera D . Vocalele sale sunt I. Unii P sunt S 5. Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic 4.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Dimaris Fesapo Fresison Şi acestea sunt toate imperfecte.Math. I. A. deci se va demonstra silogismul Ipm & Ams  Isp. În plus. despre criticile care se aduc (şi care au condus la alte abordări axiomatice ale logicii). Wikipedia: Term Logic O sursă a operelor lui Aristotel (traduse în engleză) poate fi http://classics. Planet. Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition 3.cartiaz. Am prezentat aici numai o mică deschidere. se efectuează o reducere la silogismul Darii din Figura 1.mit. Yann Lamontagne – Aristotelian Logic. Să exemplicăm aceasta cu silogismul Dimaris. încercând o abordare cât mai generală asupra logicii aristotelice. Încheiere O discuţie despre viaţa şi – mai ales – opera lui Aristotel poate continua în mai multe articole. se poate continua cu detalieri despre paradoxurile acestei logici. Toţi M sunt S 3. Unii P sunt M 4. Unii S sunt P Ipm Ams Ipm Ips Isp Premiză Premiză Se repetă linia 1 pentru a reordona premizele Se folosesc liniile 2. Evident. Demonstrarea validităţii silogismelor imperfecte poate fi dată folosind regulile asociate mnemonicelor.www. 3 şi axioma Darii Conversie simplă a liniei 4 4. matematică etc etc.org 2. Detaliile demonstraţiei sunt: 1. Unii P sunt M 2.edu .

Humanitas. 1968 9. 1968 7. Ed. Substanţă şi devenire la Aristotel. Bucureşti. Constantin Noica. N.1. The Internet Encyclopedia of Philosophy: Aristotle.Ştiinţifică şi Enciclopedică.Gorski. Wikipedia: Aristotle. Ed. Ionescu .2/1995 14. R.edu/research/iep/a/aristotl. Aristotele.Oradea. http://plato.Politică. 1972 12. http://www.Dumitru . William T. *** Logica.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Bibliografie extinsă (fără a fi completă): 1. Milano 2003. Alberto Jori. I. Bucureşti. Jan: Aristotle's Syllogistic.Curs de istorie a logicii. Ed. Wikipedia: Aristotelian Logic. Academiei. în "Repere pe drumul gândirii".2. Martin Heidegger.Academiei.stanford. *** Probleme de logică. A. M.org/Aristotle 24.utm. Edward A. 2005 4. Florian . P.Bucureşti. nr. Robin: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic http://plato. 11. E. Bucureşti. Lynn E. 1995 16. Iaşi. 1996 5. 1951 19. 1957 8.S.www. Anton Dumitriu.. Parry. Constanţa. Botezatu .sub redacţia lui D. http://en. Ed. ed. Ed.Tehnică. Bruno Mondadori. 1975 15. 1993 10. From the Standpoint of Modern Formal Logic. Bucureşti.. Logica lui Aristotel. W. Charles C Thomas Publisher.edu/entries/square/ 21. Pentru o interpretare a categoriilor la Aristotel. Ed. Mircea Florian. nr. Moldova. în Istoria logicii. Albany. Începuturi de semantică logică la comentatorii antici ai "Categoriilor" . 1988 17. P. Springfield. Ed. Oxford. Despre esenţa şi conceptul lui ΦYΣΙΣ. Istoria filozofiei greceşti. Ed. 1991 20. A.R.Teoria clasică şi interpretările moderne. Ed. P. 1968 22.org/Aristotelian_logic .D. Bucureşti. Parsons. Bucureşti.Ştiinţifică.cartiaz. http://en. Bucureşti. Cosmologia elenă în "Revista de filozofie". 1976 3. Elena Anghel. Terence: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition. Gheorghe Vlăduţescu. Bucureşti. State University of New York Press. Sorin Vieru.edu/entries/aristotle-logic/ 23.P.V. Bucureşti. 1993 6.htm 18. Logică generală.Logică şi epistemologie. Clarendon Press. Lukasiewicz. Marica.Muntenia. p331-339 2. E. Ed. 1975.Tavanet.Windelband. Smith.wikipedia.: Aristotle's Syllogistic.stanford.Antet.: Aristotelian Logic.wikipedia. Didilescu. Experienţă şi inducţie la Aristotel.Istoria logicii. Rose. Ed.3/1929 13. în "Revista de filozofie". D.P. M. Hacker.