Aristotel Viata Si Opera

www.cartiaz.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Aristotel (Viaţa şi opera)
1. Viaţa lui Aristotel Aristotel s-a născut în 384 î.H. (anul 1 al Olimpiadei a 90-a), în Stagira – oraş în peninsula Chalcis, la graniţa cu Macedonia (din acest motiv, Aristotel este supranumit Stagiritul). Tatăl său, medicul Nicomah, provenea dintr-o familie venită în regiune din Mesenia, în secolul VIII sau VII î. Hr. Nicomah era un om cultivat, medic al regelui Filip al Macedoniei şi autor a două lucrări literare. Mama sa, Phaetis, era din Stagira, lucru demonstrat şi prin retragerea pentru scurtă vreme (în 340 î.H) a lui Aristotel - când a fost atacat de duşmanii săi politici - pe o proprietate din Stagira, moştenire maternă. Aristotel îşi incepe educaţia sub instruirea tatălui său, iar după ce rămâne orfan de ambii părinţi, sub directa îndrumare a rudei sale Proxenos. La vârsta de 17 ani pleacă la Atena, unde timp de două decenii este membru al Academiei platonice, întâi ca elev, apoi ca profesor, până la moartea lui Platon (347 î.H). În această perioadă devine cunoscut ca autor a numeroase lucrări şi cursuri ţinute în cadrul Academiei. După moartea lui Platon, Aristotel trăieşte câtva timp în Assos (regatul Misia - Asia Mică), la curtea tiranului Hermias (cu a cărui nepoată, Pythias, se căsătoreşte) şi în Mytilane. Apoi, în 343 î.Hr., Aristotel este chemat la Pella, la curtea regelui Filip al Macedoniei, ca să se ocupe de educaţia fiului acestuia, Alexandru. În scrisoarea în care regele îi propunea să fie educatorul fiului sau, scria: "Am un fiu, dar mulţumesc mai puţin zeilor că mi l-au dat, cât mai ales că ei au făcut ca el să se nască în timpul tău. Sper ca grija ta şi vederile tale îl vor face demn de mine şi de viitoarea sa ţară". După ce Alexandru ajunge rege al Macedoniei (336 î.H) şi impune o pace între cetăţile greceşti, Aristotel se întoarce în Atena şi, împreună cu prietenul şi discipolul său Teophrast, întemeiază o şcoală filozofică proprie, numită "Lykeion" (Liceul) sau "peripatetica" (deoarece filozoful obişnuia să filozofeze plimbându-se cu elevii săi). Gallius relatează că în această şcoală Aristotel ţinea dimineaţa conferinţe acromatice, destinate ascultătorilor mai avansaţi, iar după prânz conferinţe exoterice (retoricepopulare) pentru publicul mare. Învăţătura exoterică se referea la studiile de retorică - la arta de a argumenta şi la ştiinţa politică. Învăţătura acromatică avea un obiect mai profund şi mai subtil - fizica şi problemele de logică . Datorită familiei regale macedonene care l-a susţinut, Aristotel a reuşit să înfiinţeze o bibliotecă foarte bine dotată cu cărţi din toate domeniile ştiinţei epocii sale. Pe plan familial, Aristotel se căsătoreşte de două ori. Prima soţie este Pythia, de la care a avut o fată ce purta numele mamei şi pe care, când îşi întocmeşte testamentul, o destinează ca soţie lui Nicanor, fiul lui Proxenos, primul său tutore - educator. Pythia, soţia, a murit, probabil imediat după întoarcerea lui Aristotel la Atena, în 335 î.H. sau,

alţii . pentru a le salva de furia de colecţionar a prinţului de Pergamon. fenomen foarte sensibil în acest punct al Mediteranei. Această ediţie constituie temeiul tradiţiei aristotelice.Hr.la rândul lui . fiind acuzat . Aristotel are un băiat Nicoimachos. sub îngrijirea lui Andronicos din Rhodos. Lykeyon continuă să existe vreme de câteva secole după moartea lui Aristotel. După caracteristica literară. în care. operele acestuia erau cunoscute. la Atena. Aristotel şi-a lăsat manuscrisele prin testament lui Teofrast care . însoţite de un aparat critic. disperat că nu poate să explice mareele. Cu a doua soţie (nenominalizată în documente). fiindcă în secolul al III-lea î. nu se putea apăra deoarece nu era ascultat de către instanţă. un elev al lui Aristotel.de "asebie". realizată într-o perioadă relativ scurtă. ceea ce poate să însemne că ele se aflau undeva în preajma Atenei. de acolo a fost adusă abia pe la 100 î.Hr.H.www. O altă ediţie a textelor aristotelice. care a apărut în 5 volume (1831-1870).H. de care suferise toată viaţa . cu un comentariu al arabului Averroes. el este silit să plece din Atena. cu această ocazie. opera aristotelică a trebuit să fie ascunsă într-o pivniţă umedă.). când începe să renască iarăşi. Acestea au o formă dialogică şi îşi au originea în epoca în care . Unii spuneau că s-ar fi otrăvit de teama continuării unui proces.că s-ar fi aruncat în canalul Eurit care separă Eubeea de restul Greciei. După aceea studiul filozofiei aristotelice a fost neglijat până în secolul al XIX-lea. a apărut la Roma o ediţie nouă a tuturor lucrărilor aristotelice. deşi Aristotel era întemeietorul logicii. Cel mai probabil însă. Ce trebuie reţinut este vastitatea operei aristotelice.cartiaz. Refugiat la Chalkis în insula Eubeea. cea mai completă ediţie a operelor aristotelice o constituie ediţia Academiei de ştiinţe din Berlin. în Veneţia (1489). Ea a apărut întâi în limba latină. unde a zăcut 13 ani. iar de aici.Hr. Asupra sfârşitului său au existat felurite versiuni printre autorii vechi. la Roma. a Comentariilor greceşti (Commentaria in Aristotelem Graeca) în 23 de volume şi 3 volume supliment. Aristotel conduce Lykeion timp de 12 ani (335-322 î. Aristotel moare după un an (322 i. Strabo istoriseşte că. prin Sulla. În acest secol. a fost publicată în "Bibliotheca Teubeneriana".). această operă se împarte în trei mari grupe. Această relatare priveşte numai manuscrisele lui Aristotel. Apoi a apărut marea ediţie a aceleiaşi Academii. Asta se deduce din testamentul lui în care stabileşte ca osemintele primei soţii să fie aşezate în acelaşi mormânt cu ale sale. Lucrările editate de Aristotel însuşi.).ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z eventual. 1. 2. se pare că Aristotel a murit de pe urma unei maladii stomacale. Se spune că.H.le-a lăsat unui oarecare Nelsus. Din pricina morţii lui Alexandru (323 î.ca şi Socrate . în timpul vreunei călătorii în această cetate. Opera lui Aristotel Opera lui Aristotel are o istorie foarte interesantă. În 50 î. căruia îi dedică una din operele sale. el ar fi zis: "Nu voi mai da prilej atenienilor ca să păcătuiască a doua oară împotriva filozofiei". apoi în limba greacă (1495).

cartiaz. Aici sunt grupate: . inclus în a patra carte din Metafizică. Lucrări pur ştiinţifice. pe care Aristotel le combate. descoperindu-le erorile logice).H.Categoriile (moduri ale existentului). fiul lui Aristotel. care l-a împiedicat de a le da o formă finală. Aceste lucrări au fost aranjate în forma actuală (6 cărţi) cam prin secolul 1 î. pentru că cea mai mare parte a lor au fost editate de elevi şi colaboratori ai săi. Tot aici se mai poate aminti un dialog "Eudemos".www. despre principiu şi judecată).ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aristotel aparţinea Academiei platonice. e) Scrieri cu caracter filozofic general: Metafizica (în 14 cărţi). 3. Despre naştere şi dispariţie (2 cărţi). cunoscută sub numele de Etica mare (Magna moralia). a preluat această etică care s-a afirmat sub numele de Etica Eudemica. c) Scrieri etice. 2. Opera principală este Etica Nichomachiana (în 10 cărţi). Despre interpretare. 3. Analitica Primă. explicabile prin moartea neaşteptată a autorului. cu titlul Politica (în 8 cărţi). Logica aristotelică Aristotel este considerat a fi părintele logicii ca ştiinţă. având adesea neglijenţe stilistice şi exprimări obscure. Analitica Secundă. Meteorologie (4 cărţi). 3. Este instructivă în această privinţă lucrarea "Constituţia ateniană" găsită şi editată în 1892 de Kaibel şi Wilamowitz. .Topica (un fel de îndreptare pentru arta de a discuta.Peri arimineias (De interpretatione. prelucrare a celorlaltor două anterioare. Este posibil ca multe din lucrările atrubuite lui Aristotel să nu fi fost autentice. Despre suflet (3 cărţi). Înafara lor mai există un volum al lui Aristotel referitor la logică. Respingerile Sofistice). Aristotel ar fi numit Analitică. Topica. numită aşa după Nicoimachos. nemai rămânând decât câteva fragmente răzleţe. care a rămas neterminată. precum şi o colecţie a sofismelor. Termeni . Pentru logică. Istoria mare a animalelor (10 cărţi) şi asa-zisa Parva naturalia. Eudemos. Despre cer (4 cărţi). Ca un detaliu interesant. Acestea cuprindeau domenii diverse. Colecţii făcute cu ajutorul elevilor săi pentru a fi folosite ca material didactic în "Lykeion". care s-a pierdut. el folosea termenul de Dialectică.Analitica priora (despre silogisme) şi Analitica posteriora (despre argumente. Aceste scrieri se împart în: a) Scrieri cu caracter logic ce au fost adunate în epoca bizantină sub titlul Organon (unealta spirituală). sunt considerate a fi primul tratat de logică. definiţii şi împărţiri). Acestea s-au păstrat în întregime şi au forma unor prelegeri. un elev al lui Aristotel. iar cele 6 scrieri de logică ale sale (Categoriile. care nar fi decât o parte dintr-o operă monumentală ce purta titlul „Politeia”. reunite mai târziu în Organon. b) Scrieri din domeniul ştiinţelor naturii: Fizica (în 8 cărţi). d) Scrieri din domeniul esteticii: Retorica (în 3 cărţi) şi Poetica.1. . Aristotel a mai scris şi o lucrare de etică practică sau aplicată. mai este cunoscută o a treia etică. . Din nefericire ele s-au pierdut. ceea ce înţelegem astăzi prin Logică aristotelică. În afară de acestea.

o propoziţie este formată dintr-un subiect şi un predicat. Calitatea unei propoziţii este afirmativă (predicatul este afirmat de către subiect) sau negativă (predicatul este negat de către subiect). . 3. nu se poate spune de exemplu “Toţi Platon” (Platon este considerat ca individ unic). “Toate planetele” este un subiect gramatical universal.cartiaz. Pentru a asigura această posibilitate de interschimbare. deci există propoziţii universale şi propoziţii particulare. pe când “Unele planete” este un subiect gramatical particular. o propoziţie are două proprietăţi: calitate şi cantitate. “Unii greci” este un subiect gramatical particular.www. Un subiect poate fi universal sau particular. Subiectul are ataşată o proprietate cantitativă. toţi termenii singulari – şi deci toate propoziţiile singulare – sunt ignorate de logica aristotelică (fapt considerat de logicieni ca un punct slab al acestei construcţii). iar el împreună cu această proprietate se numeşte subiect gramatical. detaliind: “Un lucru este universal dacă poate fi folosit şi drept predicat pentru mai mulţi subiecţi. Termenii singulari nu pot avea proprietăţi cantitative universale. Deci vor exista două tipuri de propoziţii: afirmative şi negative. “Xenocrate”. De exemplu. Propoziţii Aşa cum am spus mai sus. Subiectele şi predicatele se pot interschimba (un subiect dintr-o propoziţie poate fi predicat în alta). este de asemenea o propoziţie.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z În logica aristotelică. iar un lucru este individual dacă nu poate fi utilizat ca predicat”. Aici “greci” este subiect. Aristotel a enunţat dicotomia: “Unele lucruri sunt universale. “Platon”. În consecinţă. Un subiect sau un predicat este numit termen. Astfel Unii oameni puternici sunt greci. orice construcţie gramaticală este numită predicat gramatical. Din combinarea lor. Termeni singulari: Exemple de termeni singulari pot fi “Socrate”. Cantitatea unei propoziţii este universală sau particulară. Predicatele pot fi numai universale. “sunt oameni puternici” este predicat gramatical. universal afirmativ Toţi oamenii sunt muritori. particular afirmativ Unii oameni sunt slabi. o propoziţie este formată din doi termeni: un subiect gramatical şi un predicat gramatical. “oameni” este predicat. altele sunt individuale” ca un element de bază al logicii. Proprietatea cantitativă a unui subiect este particulară când caracterizează o submulţime a mulţimii subiecţilor. Aristotel exclude din logica sa termenii singulari. De exemplu: Unii greci sunt oameni puternici.2. De asemenea. în logica aristotelică există patru tipuri de propoziţii: Cod Cantitate Calitate universal negativ Exemplu Nu toţi oamenii sunt nemuritori.

iar S şi P marchează subiectul.cartiaz. negat O. O provin din vocalele cuvintelor latine affirmo şi nego. Aceste relaţii de opoziţie sunt reliefate prin următoarea diagramă (prezentată în Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition): . Pătratul opoziţiilor: Relaţia dintre propoziţii îm logica aristotelică este analizată sugestiv folosind un pătrat al opoziţiilor. O tabelă care compară propoziţiile din logica modernă a predicatelor cu propoziţiile din logica aristotelică: Cod Cantitate Calitate Propoziţie Notaţie actuală Asp Esp Isp Osp Universal Afirmativ Toţi S sunt P Universal Negativ Nici un S nu este P Particular Afirmativ Unii S sunt P Particular Negativ Unii S nu sunt P Codurile diferă puţin de cele din tabela anterioară. I.Două propoziţii particulare sunt sub-contrare dacă dacă diferă prin atributul calitate (de exemplu “Unii S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”). E.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z particular negativ Unii oameni nu sunt cinstiţi. De exemplu: “Toţi oamenii sunt muritori. respectivul predicatul propoziţiilor.www. Alte tipuri de propoziţii nu există în logica aristotelică. . sed particulariter ambo.Două propoziţii sunt contradictorii dacă diferă prin ambele atribute (de exemplu: “Nici un S nu este P” şi “Unii S sunt P”. .Două propoziţii sunt alternative dacă ele diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Unii S sunt P”). verum generaliter ambo.Două propoziţii universale sunt contrare dacă diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Nici un S nu este P”). negat E. Există mai multe tipuri de propoziţii opuse. Asserit I. Astfel: .” sunt propoziţii opuse. .” şi “Unii oameni sunt muritori. Două propoziţii cu acelaşi subiect şi acelaşi predicat sunt opuse dacă diferă prin cel puţin unul din cele două atribute ale lor. Pentru a le ţine minte se foloseau versurile (scrise în latină): Asserit A. Sau: “Toţi S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”). Codurile A.

www. Concluzia Deci toţi grecii sunt muritori. de Boetius. ea a fost prezentată prima oară în secolul II A.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Construcţia nu a fost realizată de Aristotel. ea nefiind un silogism aristotelic. I. iar subiectul concluziei este un termen minor. ipoteza care conţine termenul major se numeşte premiza majoră. nu a fost niciodată elaborată (sau acceptată) de Aristotel.Ipotezele conţin un termen comun. 3.Predicatul concluziei este un termen major. Atât premisele cât şi concluzia sunt propoziţii de tipul A. E.cartiaz. Ceilalţi termeni ai ipotezelor sunt numiţi termeni extremi. Propoziţii singulare: În logica aristotelică nu există propoziţii singulare. Socrate este om. . O. . numit termen mijlociu. Deci construcţia Toţi oamenii sunt muritori. Deci Socrate este muritor. Propoziţii cum ar fi “Socrate este un om” nu pot fi prezente aici. Premiza minoră Toţi grecii sunt oameni. . Teminologie (definită de Aristotel): : . Silogisme: Un silogism aristotelic este format din două ipoteze (premise) şi o concluzie care rezultă ca un caz particular din aceste ipoteze. Un exemplu: Premiza majoră Toţi oamenii sunt muritori. folosind direct definiţiile lui Aristotel.Ipoteza care conţine termenul minor se numeşte premiză minoră.D.3. similar.

“grecii” – minor.pentru a demonstra silogismele imperfecte. premiza minoră a doua. Mai mult. unde atributul cantitate este neschimbat. iar concluzia – ultima. spunând: “termenii unei afirmaţii trebuie să fie convertibili.Silogisme imperfecte: “necesită una sau mai multe propoziţii care sunt consecinţe ale termenilor. Aristotel acceptă conversia morfologică Asp Conversie simplă nevalidă Nici un P nu este S Unii P sunt S Nevalidă Conversie morfologică Unii P sunt S Unii P nu sunt S Nu există Nu există  Ips dar nu şi o conversie simplă Asp  Aps. dar nu au fost enunţate ca ipoteze”. Jan Lukasiewicz arată însă că unele deducţii filozofice care nu se pot explicate raţional a condus pe unii comentatori ai operei aristotelice la concluzia că premiza majoră trebuie să fie prima. Aristotel împarte silogismele în două categorii: . Ordinea prezentării ipotezelor nu este importantă pentru Aristotel.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aici termenul “muritori” este major.cartiaz. Conversia: Conversia este procesul de inter-schimbare a subiectului cu predicatul dintr-o propoziţie. Nu toate conversiile sunt valide. el dă un exemplu de . iar unele conversii nici nu există.conversia simplă.conversia morfologică (per accidens).www. Silogismele perfecte nu sunt demonstrabile. iar “oameni” este termenul mijlociu. . unde atributul cantitate este schimbat de la universal la particular. dar nu universal ci numai particular”. păstrând calitatea. Prezentăm un tabel al conversiilor posibile din logica aristotelică: Propoziţie originală Toţi S sunt P Nici un S nu este P Unii S sunt P Unii S nu sunt P Observaţii: 1. în logica aristotelică ele sunt luate ca axiome şi folosite ulterior – cu operaţia de conversie .Silogisme perfecte “care nu necesită nimic altceva atunci când sunt enunţate pentru a trage concluzia”. şi . Sunt două tipuri de conversie: .

D. Conversiile Esp  Eps şi Esp  Ops sunt corecte. De remarcat că Figura 4 nu a fost definită explicit în lucrările lui Aristotel. Reprezentări silogistice: Reprezentarea unui silogism este o secvenţă de propoziţii şi concluzii. Arată conversia simplă Isp  Ips şi dă numeroase exemple de conversii nevalide. 3. atunci ceva bun trebuie să fie plăcut”. deoarece se pare că cel care a folosit-o primul a fost Galenus (131 – 201 A. Cele patru figuri: Poziţia termenului mijlociu în premise conduce la aşa numitele figuri. Pentru ca o conversie morfologică să fie validă. cu figurile şi reprezentările asociate sunt strânse în tabelul: Figura 1 Figura 2 Figura 3 Figura 4 Figura 2 Figura 3 Figura 4 .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z conversie corectă: “Dacă tot ce este plăcut este bun. cea mai apropiată de raţionamentul natural. atunci nu ar mai fi adevărat că nici un B nu este A (pentru că C este B). Figura 4 este numită adesea figura Galeniană.4. Figurile asociate unei reprezentări compun un silogism. Iată demonstraţia lui Aristotel pentru conversia simplă Esp  Eps: Dacă nici un B nu este A.). Dacă un A (să spunem C) ar fi B. Celebru este exemplul lui Aristotel că particularul negativ nu admite conversie simplă (Osp nu se transformă în Ops): “Dacă unele animale nu sunt oameni. Figurile definesc aşezările posibile ale termenului mijlociu într-un silogism. definite prin 4 figuri: Figura 1 Premisa majoră Premisa minoră Concluzia Figura 1 este deducţia (conform gândirii aristotelice). deşi acesta a acceptat raţionamente deductibile din această figură. Multe atacuri şi controverse referitoare la logica aristotelică se bazează pe această problemă: ce se întâmplă dacă universal discursului este vid.cartiaz. 2. trebuie să existe o ipoteză suplimentară: aceea că în universal discursului există cel puţin un element. Dacă notăm cu M termenul mijlociu. asta nu înseamnă că unii oameni nu sunt animale”. cu P termenul major şi cu S termenul minor. Silogismele valide. Deci ea va genera numai silogisme perfecte. 3. există patru variante posibile.www. 4. atunci nici un A nu poate fi B.

Mnemonica dă reprezentările valide. Astfel.EIO. unde plasările lui M. aceste silogisme sunt perfecte. logicienii din Evul Mediu au construit versuri.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Tabela următoare dă reprezentările silogistice valide derivate din Figura 1.cartiaz. Acest silogism se poate scrie: Dacă toţi M sunt P şi toţi S sunt M atunci toţi S sunt P. Celarent – EAE. De exemplu: . Silogismele Darii şi Ferio sunt deduse abia în ultima sa lucrare. P şi S corespund Figurii 1: Premisa majoră M P Premisa minoră S Concluzia M S P Pentru a memora din ce figură este derivată fiecare reprezentare silogistică. Barbara semnifică AAA. Deci. prin vocalele din cuvântul care reprezintă silogismul.www. Formă Menmonică Barbara Celarent Darii Ferio Deşi toate sunt silogisme perfecte. Darii – AII şi Ferio . pentru Aristotel cele mai clare sunt Barbara şi Celarent. se deduce imediat forma sa. Aşa cum s-a afirmat anterior. din informaţia că Barbara este un silogism din Figura 1.

Toţi O sunt M Nici un M nu este N Nici un O nu este N Premiza minoră Deoarece conversia simplă Esp  Eps este validă. Quarta insuper addit Bramantip. de asemenea. ele trebuie demonstrate. Camenes. Detaliind. Fesapo. premisele şi concluzia unui anumit argument sunt transformate într-un silogism din Figura 1. totul se reduce la silogismul Celarent. Festino. Darii.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Barbara. . Acestea Premiza majoră nu este M sunt 2. Disamis. Dimaris. cele două premise. Tertia Darapti. Bocardo. Baroko. Iată cum demonstrează Aristotel validitatea silogismului Cesare: Fie M predicatul comun din Nici un N 1. care este o axiomă. Cu liniile 2 şi 3. Ferio . Camestres. reprezentările silogistice din Figura 2 (deduse din al doilea vers) sunt listate în tabelul următor (de menţionat că toate sunt silogisme imperfecte): Formă Mnemonică Cesare Camestres Festimo Baroco Deoarece sunt imperfecte. N nu va aparţine nici unui M Deci N nu va aparţine nici 4. Ferison habet. respectiv 3. şi acestea sunt imperfecte. Felapton. Celarent.que prioris. Datisi. secundae. Deci Cesare este o reprezentare silogistică validă. deducând de aici că argumentul este valid. unui O.cartiaz. Reprezentările silogistice din Figura 3 sunt listate mai jos. Fresison. Cesare. Raţionamentul ilustrat mai sus este numit reducere.www.

Dacă un `s' (sau `p') urmează după prima sau a doua vocală. Jan Lukasiewicz arată că sunt două astfel de silogisme (Bocardo şi Baroco) care nu sunt demonstrate corect de Aristotel. atunci concluzia se obţine printr-o conversie (simplă sau morfologică) din concluzia silogismului din Figura 1 folosit în operaţia de reducere. Reprezentările silogistice din Figura 4 sunt: Formă Mnemonică Bramantip Camenes . indicând prin aceasta reprezentarea silogistică din Figura 1 la care se reduce silogismul pentru a-i demonstra validitatea (de exemplu Felapton se va reduce la Ferio). v. atunci demonstraţia se face prin reducere la absurd. iv. D sau F. From the Standpoint of Modern Formal Logic. iii. capitolul 17. în cursul demonstraţiei. C. Astfel: i. concluzie. premisă minoră. pentru a respecta ordinea: premisă majoră. Dacă un `s' (sau `p') urmează după ultima vocală.4 au ca primă literă B. o conversie (simplă sau morfologică). Dacă un `c' urmează după un `o'.www. Mnemonicele din Figurile 2 . Detalii se găsesc în: Jan Lukasiewicz . Apariţia literei `m' indică o rearanjare a premiselor. ii.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Formă Mnemonică Darapti Felapton Disamis Datisi Bocardo Ferison Mnemonicele conţin mai multă informaţie decât simpla reprezentare silogistică. Aristotle's Syllogistic. atunci propoziţia corespunzătoare acestei vocale suportă.cartiaz.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Dimaris Fesapo Fresison Şi acestea sunt toate imperfecte. Pentru articolul de faţă am folosit lucrările: 1. Unii P sunt M 2. litera `m’ indică o reordonare a premiselor. încercând o abordare cât mai generală asupra logicii aristotelice. Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition 3. Încheiere O discuţie despre viaţa şi – mai ales – opera lui Aristotel poate continua în mai multe articole. 3 şi axioma Darii Conversie simplă a liniei 4 4. se poate continua cu detalieri despre paradoxurile acestei logici. Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic 4. despre transpuneri ale acestei logici în diverse domenii – filozofie.edu . deci se va demonstra silogismul Ipm & Ams  Isp.www. Wikipedia: Aristotelian Logic 5. A. Evident. Planet. Vocalele sale sunt I. Yann Lamontagne – Aristotelian Logic. despre criticile care se aduc (şi care au condus la alte abordări axiomatice ale logicii). se efectuează o reducere la silogismul Darii din Figura 1. Să exemplicăm aceasta cu silogismul Dimaris. Deoarece Dimaris începe cu litera D . Toţi M sunt S 3.mit. Unii P sunt S 5. Detaliile demonstraţiei sunt: 1. Wikipedia: Term Logic O sursă a operelor lui Aristotel (traduse în engleză) poate fi http://classics. În plus. Litera `s’ după ultima vocală indică o conversie simplă a concluziei silogismului Darii. I.org 2. matematică etc etc.Math.cartiaz. Unii S sunt P Ipm Ams Ipm Ips Isp Premiză Premiză Se repetă linia 1 pentru a reordona premizele Se folosesc liniile 2. etică. Demonstrarea validităţii silogismelor imperfecte poate fi dată folosind regulile asociate mnemonicelor. Am prezentat aici numai o mică deschidere. Unii P sunt M 4.

Elena Anghel. Substanţă şi devenire la Aristotel. Gheorghe Vlăduţescu.Istoria logicii. Milano 2003. Sorin Vieru.utm.www.Politică.P. Bucureşti. Bucureşti.Logică şi epistemologie. E.Bucureşti.Humanitas. Experienţă şi inducţie la Aristotel. Istoria filozofiei greceşti. Moldova.Windelband. Ed.Dumitru .wikipedia. William T. Smith.wikipedia. http://en.Oradea. Parsons.Curs de istorie a logicii. 1976 3. p331-339 2.edu/entries/square/ 21.cartiaz.. I. Didilescu.3/1929 13. Bucureşti. Mircea Florian. A.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Bibliografie extinsă (fără a fi completă): 1.2. 1975 15. Cosmologia elenă în "Revista de filozofie".2/1995 14. Botezatu ..org/Aristotelian_logic .Antet. Lukasiewicz.edu/entries/aristotle-logic/ 23. Oxford. Logica lui Aristotel. A. Springfield. Începuturi de semantică logică la comentatorii antici ai "Categoriilor" . E. Anton Dumitriu. în "Repere pe drumul gândirii".Tavanet. 1993 6. W. P. 1975. 1995 16.: Aristotelian Logic. Constanţa. Martin Heidegger. 1996 5.stanford. Constantin Noica. Bucureşti. în Istoria logicii. http://en. N. Bucureşti. P.org/Aristotle 24. http://plato.: Aristotle's Syllogistic. Bucureşti. Ed. Ed.R. Wikipedia: Aristotle. Robin: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic http://plato. Parry. 1988 17.D. Hacker. Marica. în "Revista de filozofie". Lynn E. Ed. Florian . 11. 1972 12. 1968 7. ed. Clarendon Press.P. Bucureşti.Ştiinţifică. R. State University of New York Press.sub redacţia lui D. 1991 20.stanford. Edward A.Muntenia. M. Ed. P. *** Probleme de logică. 1957 8. 1993 10. Despre esenţa şi conceptul lui ΦYΣΙΣ.htm 18. 2005 4. Bruno Mondadori.Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1968 9. Jan: Aristotle's Syllogistic.Tehnică. Ed.Teoria clasică şi interpretările moderne. 1951 19. Iaşi. Alberto Jori. Wikipedia: Aristotelian Logic.S. Aristotele. Pentru o interpretare a categoriilor la Aristotel. Academiei. http://www. Bucureşti. nr.edu/research/iep/a/aristotl. Terence: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition. Albany.Gorski. Ed. The Internet Encyclopedia of Philosophy: Aristotle. From the Standpoint of Modern Formal Logic.1. Charles C Thomas Publisher. 1968 22. nr.V.Academiei. Ed. Logică generală. Ionescu . *** Logica. Ed. Rose. Ed. Bucureşti. Ed. M. D.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful