www.cartiaz.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Aristotel (Viaţa şi opera)
1. Viaţa lui Aristotel Aristotel s-a născut în 384 î.H. (anul 1 al Olimpiadei a 90-a), în Stagira – oraş în peninsula Chalcis, la graniţa cu Macedonia (din acest motiv, Aristotel este supranumit Stagiritul). Tatăl său, medicul Nicomah, provenea dintr-o familie venită în regiune din Mesenia, în secolul VIII sau VII î. Hr. Nicomah era un om cultivat, medic al regelui Filip al Macedoniei şi autor a două lucrări literare. Mama sa, Phaetis, era din Stagira, lucru demonstrat şi prin retragerea pentru scurtă vreme (în 340 î.H) a lui Aristotel - când a fost atacat de duşmanii săi politici - pe o proprietate din Stagira, moştenire maternă. Aristotel îşi incepe educaţia sub instruirea tatălui său, iar după ce rămâne orfan de ambii părinţi, sub directa îndrumare a rudei sale Proxenos. La vârsta de 17 ani pleacă la Atena, unde timp de două decenii este membru al Academiei platonice, întâi ca elev, apoi ca profesor, până la moartea lui Platon (347 î.H). În această perioadă devine cunoscut ca autor a numeroase lucrări şi cursuri ţinute în cadrul Academiei. După moartea lui Platon, Aristotel trăieşte câtva timp în Assos (regatul Misia - Asia Mică), la curtea tiranului Hermias (cu a cărui nepoată, Pythias, se căsătoreşte) şi în Mytilane. Apoi, în 343 î.Hr., Aristotel este chemat la Pella, la curtea regelui Filip al Macedoniei, ca să se ocupe de educaţia fiului acestuia, Alexandru. În scrisoarea în care regele îi propunea să fie educatorul fiului sau, scria: "Am un fiu, dar mulţumesc mai puţin zeilor că mi l-au dat, cât mai ales că ei au făcut ca el să se nască în timpul tău. Sper ca grija ta şi vederile tale îl vor face demn de mine şi de viitoarea sa ţară". După ce Alexandru ajunge rege al Macedoniei (336 î.H) şi impune o pace între cetăţile greceşti, Aristotel se întoarce în Atena şi, împreună cu prietenul şi discipolul său Teophrast, întemeiază o şcoală filozofică proprie, numită "Lykeion" (Liceul) sau "peripatetica" (deoarece filozoful obişnuia să filozofeze plimbându-se cu elevii săi). Gallius relatează că în această şcoală Aristotel ţinea dimineaţa conferinţe acromatice, destinate ascultătorilor mai avansaţi, iar după prânz conferinţe exoterice (retoricepopulare) pentru publicul mare. Învăţătura exoterică se referea la studiile de retorică - la arta de a argumenta şi la ştiinţa politică. Învăţătura acromatică avea un obiect mai profund şi mai subtil - fizica şi problemele de logică . Datorită familiei regale macedonene care l-a susţinut, Aristotel a reuşit să înfiinţeze o bibliotecă foarte bine dotată cu cărţi din toate domeniile ştiinţei epocii sale. Pe plan familial, Aristotel se căsătoreşte de două ori. Prima soţie este Pythia, de la care a avut o fată ce purta numele mamei şi pe care, când îşi întocmeşte testamentul, o destinează ca soţie lui Nicanor, fiul lui Proxenos, primul său tutore - educator. Pythia, soţia, a murit, probabil imediat după întoarcerea lui Aristotel la Atena, în 335 î.H. sau,

). operele acestuia erau cunoscute.H. a Comentariilor greceşti (Commentaria in Aristotelem Graeca) în 23 de volume şi 3 volume supliment. realizată într-o perioadă relativ scurtă.ca şi Socrate . care a apărut în 5 volume (1831-1870). 1. pentru a le salva de furia de colecţionar a prinţului de Pergamon.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z eventual. un elev al lui Aristotel. 2. cea mai completă ediţie a operelor aristotelice o constituie ediţia Academiei de ştiinţe din Berlin. alţii . prin Sulla. Ea a apărut întâi în limba latină. de acolo a fost adusă abia pe la 100 î.H. După aceea studiul filozofiei aristotelice a fost neglijat până în secolul al XIX-lea. Lucrările editate de Aristotel însuşi. fiind acuzat . După caracteristica literară. O altă ediţie a textelor aristotelice. Lykeyon continuă să existe vreme de câteva secole după moartea lui Aristotel. această operă se împarte în trei mari grupe. Opera lui Aristotel Opera lui Aristotel are o istorie foarte interesantă. Unii spuneau că s-ar fi otrăvit de teama continuării unui proces. însoţite de un aparat critic. În 50 î. a apărut la Roma o ediţie nouă a tuturor lucrărilor aristotelice. Ce trebuie reţinut este vastitatea operei aristotelice. nu se putea apăra deoarece nu era ascultat de către instanţă. în care. Asupra sfârşitului său au existat felurite versiuni printre autorii vechi. în timpul vreunei călătorii în această cetate.cartiaz. deşi Aristotel era întemeietorul logicii. la Atena.Hr. căruia îi dedică una din operele sale. Apoi a apărut marea ediţie a aceleiaşi Academii. Strabo istoriseşte că. Cu a doua soţie (nenominalizată în documente). Aristotel moare după un an (322 i. Acestea au o formă dialogică şi îşi au originea în epoca în care . unde a zăcut 13 ani. sub îngrijirea lui Andronicos din Rhodos.). cu această ocazie. disperat că nu poate să explice mareele. Refugiat la Chalkis în insula Eubeea. Aristotel şi-a lăsat manuscrisele prin testament lui Teofrast care .www. de care suferise toată viaţa . când începe să renască iarăşi.că s-ar fi aruncat în canalul Eurit care separă Eubeea de restul Greciei. el este silit să plece din Atena. Această ediţie constituie temeiul tradiţiei aristotelice. ceea ce poate să însemne că ele se aflau undeva în preajma Atenei. a fost publicată în "Bibliotheca Teubeneriana".). în Veneţia (1489).de "asebie". Aristotel are un băiat Nicoimachos. Din pricina morţii lui Alexandru (323 î.H.le-a lăsat unui oarecare Nelsus. la Roma.Hr. fenomen foarte sensibil în acest punct al Mediteranei. iar de aici. fiindcă în secolul al III-lea î. În acest secol. Această relatare priveşte numai manuscrisele lui Aristotel. Cel mai probabil însă. Se spune că.la rândul lui . opera aristotelică a trebuit să fie ascunsă într-o pivniţă umedă. Asta se deduce din testamentul lui în care stabileşte ca osemintele primei soţii să fie aşezate în acelaşi mormânt cu ale sale.Hr. cu un comentariu al arabului Averroes. Aristotel conduce Lykeion timp de 12 ani (335-322 î. apoi în limba greacă (1495). el ar fi zis: "Nu voi mai da prilej atenienilor ca să păcătuiască a doua oară împotriva filozofiei". se pare că Aristotel a murit de pe urma unei maladii stomacale.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aristotel aparţinea Academiei platonice. Despre suflet (3 cărţi). Termeni . nemai rămânând decât câteva fragmente răzleţe. mai este cunoscută o a treia etică. iar cele 6 scrieri de logică ale sale (Categoriile.Topica (un fel de îndreptare pentru arta de a discuta. a preluat această etică care s-a afirmat sub numele de Etica Eudemica. Înafara lor mai există un volum al lui Aristotel referitor la logică. Aceste scrieri se împart în: a) Scrieri cu caracter logic ce au fost adunate în epoca bizantină sub titlul Organon (unealta spirituală). Aristotel a mai scris şi o lucrare de etică practică sau aplicată. . care a rămas neterminată. Acestea s-au păstrat în întregime şi au forma unor prelegeri. definiţii şi împărţiri).H. Aceste lucrări au fost aranjate în forma actuală (6 cărţi) cam prin secolul 1 î. Despre interpretare. . Despre cer (4 cărţi). Despre naştere şi dispariţie (2 cărţi). Lucrări pur ştiinţifice. Opera principală este Etica Nichomachiana (în 10 cărţi). reunite mai târziu în Organon. cunoscută sub numele de Etica mare (Magna moralia). Respingerile Sofistice). Eudemos. 3. 3. 3. Din nefericire ele s-au pierdut. numită aşa după Nicoimachos. descoperindu-le erorile logice). pentru că cea mai mare parte a lor au fost editate de elevi şi colaboratori ai săi. În afară de acestea. el folosea termenul de Dialectică.1. prelucrare a celorlaltor două anterioare.Analitica priora (despre silogisme) şi Analitica posteriora (despre argumente.Categoriile (moduri ale existentului). explicabile prin moartea neaşteptată a autorului.www. e) Scrieri cu caracter filozofic general: Metafizica (în 14 cărţi).Peri arimineias (De interpretatione. precum şi o colecţie a sofismelor. Analitica Secundă. despre principiu şi judecată). Aici sunt grupate: . un elev al lui Aristotel. d) Scrieri din domeniul esteticii: Retorica (în 3 cărţi) şi Poetica. Este instructivă în această privinţă lucrarea "Constituţia ateniană" găsită şi editată în 1892 de Kaibel şi Wilamowitz. 2. care nar fi decât o parte dintr-o operă monumentală ce purta titlul „Politeia”. c) Scrieri etice. Colecţii făcute cu ajutorul elevilor săi pentru a fi folosite ca material didactic în "Lykeion". Meteorologie (4 cărţi). sunt considerate a fi primul tratat de logică. Topica. Analitica Primă. Este posibil ca multe din lucrările atrubuite lui Aristotel să nu fi fost autentice. cu titlul Politica (în 8 cărţi). Pentru logică. Aristotel ar fi numit Analitică. b) Scrieri din domeniul ştiinţelor naturii: Fizica (în 8 cărţi). care l-a împiedicat de a le da o formă finală. pe care Aristotel le combate. . inclus în a patra carte din Metafizică.cartiaz. care s-a pierdut. Istoria mare a animalelor (10 cărţi) şi asa-zisa Parva naturalia. Tot aici se mai poate aminti un dialog "Eudemos". Acestea cuprindeau domenii diverse. Logica aristotelică Aristotel este considerat a fi părintele logicii ca ştiinţă. având adesea neglijenţe stilistice şi exprimări obscure. fiul lui Aristotel. ceea ce înţelegem astăzi prin Logică aristotelică. Ca un detaliu interesant.

toţi termenii singulari – şi deci toate propoziţiile singulare – sunt ignorate de logica aristotelică (fapt considerat de logicieni ca un punct slab al acestei construcţii). “oameni” este predicat. iar un lucru este individual dacă nu poate fi utilizat ca predicat”. Subiectul are ataşată o proprietate cantitativă. Deci vor exista două tipuri de propoziţii: afirmative şi negative. o propoziţie este formată dintr-un subiect şi un predicat. Aristotel exclude din logica sa termenii singulari. iar el împreună cu această proprietate se numeşte subiect gramatical. “Unii greci” este un subiect gramatical particular. Termeni singulari: Exemple de termeni singulari pot fi “Socrate”. “Toate planetele” este un subiect gramatical universal. De exemplu. “Platon”. Un subiect poate fi universal sau particular. deci există propoziţii universale şi propoziţii particulare. universal afirmativ Toţi oamenii sunt muritori. o propoziţie este formată din doi termeni: un subiect gramatical şi un predicat gramatical. altele sunt individuale” ca un element de bază al logicii. Aici “greci” este subiect. 3. . De exemplu: Unii greci sunt oameni puternici. Propoziţii Aşa cum am spus mai sus. Subiectele şi predicatele se pot interschimba (un subiect dintr-o propoziţie poate fi predicat în alta). De asemenea. pe când “Unele planete” este un subiect gramatical particular. Predicatele pot fi numai universale. “sunt oameni puternici” este predicat gramatical. în logica aristotelică există patru tipuri de propoziţii: Cod Cantitate Calitate universal negativ Exemplu Nu toţi oamenii sunt nemuritori.2. detaliind: “Un lucru este universal dacă poate fi folosit şi drept predicat pentru mai mulţi subiecţi. particular afirmativ Unii oameni sunt slabi. nu se poate spune de exemplu “Toţi Platon” (Platon este considerat ca individ unic). În consecinţă. Cantitatea unei propoziţii este universală sau particulară.www. Din combinarea lor. este de asemenea o propoziţie. Calitatea unei propoziţii este afirmativă (predicatul este afirmat de către subiect) sau negativă (predicatul este negat de către subiect). Pentru a asigura această posibilitate de interschimbare. Aristotel a enunţat dicotomia: “Unele lucruri sunt universale. “Xenocrate”. Termenii singulari nu pot avea proprietăţi cantitative universale. Un subiect sau un predicat este numit termen. orice construcţie gramaticală este numită predicat gramatical.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z În logica aristotelică. o propoziţie are două proprietăţi: calitate şi cantitate. Astfel Unii oameni puternici sunt greci.cartiaz. Proprietatea cantitativă a unui subiect este particulară când caracterizează o submulţime a mulţimii subiecţilor.

. Alte tipuri de propoziţii nu există în logica aristotelică. negat O. respectivul predicatul propoziţiilor. De exemplu: “Toţi oamenii sunt muritori. Aceste relaţii de opoziţie sunt reliefate prin următoarea diagramă (prezentată în Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition): . Asserit I. Sau: “Toţi S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”).ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z particular negativ Unii oameni nu sunt cinstiţi. .cartiaz. I.www.” sunt propoziţii opuse.Două propoziţii sunt alternative dacă ele diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Unii S sunt P”). sed particulariter ambo.Două propoziţii universale sunt contrare dacă diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Nici un S nu este P”).” şi “Unii oameni sunt muritori. verum generaliter ambo.Două propoziţii particulare sunt sub-contrare dacă dacă diferă prin atributul calitate (de exemplu “Unii S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”).Două propoziţii sunt contradictorii dacă diferă prin ambele atribute (de exemplu: “Nici un S nu este P” şi “Unii S sunt P”. Două propoziţii cu acelaşi subiect şi acelaşi predicat sunt opuse dacă diferă prin cel puţin unul din cele două atribute ale lor. E. iar S şi P marchează subiectul. Pentru a le ţine minte se foloseau versurile (scrise în latină): Asserit A. Astfel: . negat E. Codurile A. . O tabelă care compară propoziţiile din logica modernă a predicatelor cu propoziţiile din logica aristotelică: Cod Cantitate Calitate Propoziţie Notaţie actuală Asp Esp Isp Osp Universal Afirmativ Toţi S sunt P Universal Negativ Nici un S nu este P Particular Afirmativ Unii S sunt P Particular Negativ Unii S nu sunt P Codurile diferă puţin de cele din tabela anterioară. Pătratul opoziţiilor: Relaţia dintre propoziţii îm logica aristotelică este analizată sugestiv folosind un pătrat al opoziţiilor. O provin din vocalele cuvintelor latine affirmo şi nego. Există mai multe tipuri de propoziţii opuse.

. Socrate este om. Premiza minoră Toţi grecii sunt oameni. O. Deci construcţia Toţi oamenii sunt muritori. Teminologie (definită de Aristotel): : .Ipoteza care conţine termenul minor se numeşte premiză minoră.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Construcţia nu a fost realizată de Aristotel. . Un exemplu: Premiza majoră Toţi oamenii sunt muritori.cartiaz. ipoteza care conţine termenul major se numeşte premiza majoră.D. I. 3. . Propoziţii singulare: În logica aristotelică nu există propoziţii singulare.3. similar. iar subiectul concluziei este un termen minor. Concluzia Deci toţi grecii sunt muritori. Propoziţii cum ar fi “Socrate este un om” nu pot fi prezente aici. ea nefiind un silogism aristotelic.Predicatul concluziei este un termen major. nu a fost niciodată elaborată (sau acceptată) de Aristotel. ea a fost prezentată prima oară în secolul II A. Deci Socrate este muritor.www. numit termen mijlociu. de Boetius. E. Ceilalţi termeni ai ipotezelor sunt numiţi termeni extremi.Ipotezele conţin un termen comun. Silogisme: Un silogism aristotelic este format din două ipoteze (premise) şi o concluzie care rezultă ca un caz particular din aceste ipoteze. Atât premisele cât şi concluzia sunt propoziţii de tipul A. folosind direct definiţiile lui Aristotel.

în logica aristotelică ele sunt luate ca axiome şi folosite ulterior – cu operaţia de conversie . Silogismele perfecte nu sunt demonstrabile. el dă un exemplu de . Aristotel împarte silogismele în două categorii: . dar nu universal ci numai particular”. Aristotel acceptă conversia morfologică Asp Conversie simplă nevalidă Nici un P nu este S Unii P sunt S Nevalidă Conversie morfologică Unii P sunt S Unii P nu sunt S Nu există Nu există  Ips dar nu şi o conversie simplă Asp  Aps. iar “oameni” este termenul mijlociu. Sunt două tipuri de conversie: . Jan Lukasiewicz arată însă că unele deducţii filozofice care nu se pot explicate raţional a condus pe unii comentatori ai operei aristotelice la concluzia că premiza majoră trebuie să fie prima.Silogisme perfecte “care nu necesită nimic altceva atunci când sunt enunţate pentru a trage concluzia”.pentru a demonstra silogismele imperfecte. spunând: “termenii unei afirmaţii trebuie să fie convertibili.cartiaz. . “grecii” – minor. iar unele conversii nici nu există.conversia simplă.www. Nu toate conversiile sunt valide.Silogisme imperfecte: “necesită una sau mai multe propoziţii care sunt consecinţe ale termenilor. Ordinea prezentării ipotezelor nu este importantă pentru Aristotel. dar nu au fost enunţate ca ipoteze”.conversia morfologică (per accidens). Mai mult. păstrând calitatea. iar concluzia – ultima. Prezentăm un tabel al conversiilor posibile din logica aristotelică: Propoziţie originală Toţi S sunt P Nici un S nu este P Unii S sunt P Unii S nu sunt P Observaţii: 1. Conversia: Conversia este procesul de inter-schimbare a subiectului cu predicatul dintr-o propoziţie. şi . unde atributul cantitate este schimbat de la universal la particular. unde atributul cantitate este neschimbat.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aici termenul “muritori” este major. premiza minoră a doua.

D. cu figurile şi reprezentările asociate sunt strânse în tabelul: Figura 1 Figura 2 Figura 3 Figura 4 Figura 2 Figura 3 Figura 4 . Arată conversia simplă Isp  Ips şi dă numeroase exemple de conversii nevalide. 4.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z conversie corectă: “Dacă tot ce este plăcut este bun. Silogismele valide. cea mai apropiată de raţionamentul natural. deşi acesta a acceptat raţionamente deductibile din această figură. asta nu înseamnă că unii oameni nu sunt animale”. De remarcat că Figura 4 nu a fost definită explicit în lucrările lui Aristotel. atunci nu ar mai fi adevărat că nici un B nu este A (pentru că C este B).cartiaz. trebuie să existe o ipoteză suplimentară: aceea că în universal discursului există cel puţin un element.). atunci ceva bun trebuie să fie plăcut”. Figurile asociate unei reprezentări compun un silogism. definite prin 4 figuri: Figura 1 Premisa majoră Premisa minoră Concluzia Figura 1 este deducţia (conform gândirii aristotelice). 2.www. Multe atacuri şi controverse referitoare la logica aristotelică se bazează pe această problemă: ce se întâmplă dacă universal discursului este vid. există patru variante posibile. 3. atunci nici un A nu poate fi B. Celebru este exemplul lui Aristotel că particularul negativ nu admite conversie simplă (Osp nu se transformă în Ops): “Dacă unele animale nu sunt oameni. 3. Cele patru figuri: Poziţia termenului mijlociu în premise conduce la aşa numitele figuri. cu P termenul major şi cu S termenul minor. Conversiile Esp  Eps şi Esp  Ops sunt corecte. Iată demonstraţia lui Aristotel pentru conversia simplă Esp  Eps: Dacă nici un B nu este A. Figura 4 este numită adesea figura Galeniană.4. Reprezentări silogistice: Reprezentarea unui silogism este o secvenţă de propoziţii şi concluzii. Figurile definesc aşezările posibile ale termenului mijlociu într-un silogism. deoarece se pare că cel care a folosit-o primul a fost Galenus (131 – 201 A. Deci ea va genera numai silogisme perfecte. Pentru ca o conversie morfologică să fie validă. Dacă un A (să spunem C) ar fi B. Dacă notăm cu M termenul mijlociu.

Silogismele Darii şi Ferio sunt deduse abia în ultima sa lucrare.www. se deduce imediat forma sa. pentru Aristotel cele mai clare sunt Barbara şi Celarent. Celarent – EAE.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Tabela următoare dă reprezentările silogistice valide derivate din Figura 1. din informaţia că Barbara este un silogism din Figura 1. Formă Menmonică Barbara Celarent Darii Ferio Deşi toate sunt silogisme perfecte. Acest silogism se poate scrie: Dacă toţi M sunt P şi toţi S sunt M atunci toţi S sunt P. logicienii din Evul Mediu au construit versuri. Mnemonica dă reprezentările valide. Astfel. Deci.cartiaz. aceste silogisme sunt perfecte. Barbara semnifică AAA. unde plasările lui M. P şi S corespund Figurii 1: Premisa majoră M P Premisa minoră S Concluzia M S P Pentru a memora din ce figură este derivată fiecare reprezentare silogistică. prin vocalele din cuvântul care reprezintă silogismul.EIO. Aşa cum s-a afirmat anterior. De exemplu: . Darii – AII şi Ferio .

Ferison habet. Fesapo. Camenes. Darii. Cesare. Detaliind. reprezentările silogistice din Figura 2 (deduse din al doilea vers) sunt listate în tabelul următor (de menţionat că toate sunt silogisme imperfecte): Formă Mnemonică Cesare Camestres Festimo Baroco Deoarece sunt imperfecte. secundae. Baroko. Quarta insuper addit Bramantip. Fresison. cele două premise.que prioris. respectiv 3. de asemenea. Cu liniile 2 şi 3. . N nu va aparţine nici unui M Deci N nu va aparţine nici 4. Dimaris.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Barbara. Acestea Premiza majoră nu este M sunt 2.www. Toţi O sunt M Nici un M nu este N Nici un O nu este N Premiza minoră Deoarece conversia simplă Esp  Eps este validă. Iată cum demonstrează Aristotel validitatea silogismului Cesare: Fie M predicatul comun din Nici un N 1. care este o axiomă. Festino. Tertia Darapti. Deci Cesare este o reprezentare silogistică validă. şi acestea sunt imperfecte.cartiaz. premisele şi concluzia unui anumit argument sunt transformate într-un silogism din Figura 1. unui O. Celarent. Datisi. Felapton. Reprezentările silogistice din Figura 3 sunt listate mai jos. Camestres. ele trebuie demonstrate. totul se reduce la silogismul Celarent. Bocardo. Raţionamentul ilustrat mai sus este numit reducere. Ferio . Disamis. deducând de aici că argumentul este valid.

www. capitolul 17. Astfel: i. ii.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Formă Mnemonică Darapti Felapton Disamis Datisi Bocardo Ferison Mnemonicele conţin mai multă informaţie decât simpla reprezentare silogistică.4 au ca primă literă B. pentru a respecta ordinea: premisă majoră. From the Standpoint of Modern Formal Logic. Mnemonicele din Figurile 2 . în cursul demonstraţiei. Dacă un `s' (sau `p') urmează după ultima vocală. premisă minoră. indicând prin aceasta reprezentarea silogistică din Figura 1 la care se reduce silogismul pentru a-i demonstra validitatea (de exemplu Felapton se va reduce la Ferio). Dacă un `c' urmează după un `o'. Apariţia literei `m' indică o rearanjare a premiselor. atunci demonstraţia se face prin reducere la absurd. Dacă un `s' (sau `p') urmează după prima sau a doua vocală. Detalii se găsesc în: Jan Lukasiewicz . Aristotle's Syllogistic. iv. concluzie. v. C. D sau F. atunci propoziţia corespunzătoare acestei vocale suportă.cartiaz. o conversie (simplă sau morfologică). Jan Lukasiewicz arată că sunt două astfel de silogisme (Bocardo şi Baroco) care nu sunt demonstrate corect de Aristotel. Reprezentările silogistice din Figura 4 sunt: Formă Mnemonică Bramantip Camenes . atunci concluzia se obţine printr-o conversie (simplă sau morfologică) din concluzia silogismului din Figura 1 folosit în operaţia de reducere. iii.

încercând o abordare cât mai generală asupra logicii aristotelice. Detaliile demonstraţiei sunt: 1. deci se va demonstra silogismul Ipm & Ams  Isp. se poate continua cu detalieri despre paradoxurile acestei logici. A. Vocalele sale sunt I. despre transpuneri ale acestei logici în diverse domenii – filozofie. Pentru articolul de faţă am folosit lucrările: 1. se efectuează o reducere la silogismul Darii din Figura 1.mit. Evident. Wikipedia: Aristotelian Logic 5. Unii P sunt M 4. litera `m’ indică o reordonare a premiselor. Yann Lamontagne – Aristotelian Logic. Toţi M sunt S 3. Am prezentat aici numai o mică deschidere.cartiaz. Unii P sunt S 5. Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic 4. matematică etc etc. 3 şi axioma Darii Conversie simplă a liniei 4 4. Demonstrarea validităţii silogismelor imperfecte poate fi dată folosind regulile asociate mnemonicelor.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Dimaris Fesapo Fresison Şi acestea sunt toate imperfecte. Deoarece Dimaris începe cu litera D . Wikipedia: Term Logic O sursă a operelor lui Aristotel (traduse în engleză) poate fi http://classics. Planet. Litera `s’ după ultima vocală indică o conversie simplă a concluziei silogismului Darii. etică.org 2.www.Math. Încheiere O discuţie despre viaţa şi – mai ales – opera lui Aristotel poate continua în mai multe articole. despre criticile care se aduc (şi care au condus la alte abordări axiomatice ale logicii).edu . Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition 3. Unii S sunt P Ipm Ams Ipm Ips Isp Premiză Premiză Se repetă linia 1 pentru a reordona premizele Se folosesc liniile 2. În plus. Să exemplicăm aceasta cu silogismul Dimaris. Unii P sunt M 2. I.

P. Ed. Milano 2003.Politică. Ed.2. Parsons. A. Alberto Jori. Smith. Clarendon Press. M. Lynn E.Academiei. State University of New York Press.stanford. Robin: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic http://plato. 1975.Antet. N. 1993 6. 1968 9. Bucureşti.Ştiinţifică. Bucureşti. http://en.utm. Florian .org/Aristotelian_logic . Constantin Noica. Botezatu .Bucureşti. Despre esenţa şi conceptul lui ΦYΣΙΣ. Logica lui Aristotel. Bucureşti.edu/entries/square/ 21.Istoria logicii. 1975 15. *** Logica. 1988 17.www. *** Probleme de logică. 1957 8. Aristotele.S. Bucureşti. Bruno Mondadori. 1968 22.. W. p331-339 2. William T. Ed. Parry. R.edu/entries/aristotle-logic/ 23. Bucureşti. 1968 7.Curs de istorie a logicii. în "Repere pe drumul gândirii". Jan: Aristotle's Syllogistic. Bucureşti.org/Aristotle 24. Ed. Iaşi.Logică şi epistemologie. Lukasiewicz. Rose. Sorin Vieru. Albany. 1972 12.: Aristotelian Logic. 1951 19. Charles C Thomas Publisher.htm 18. Academiei.stanford. Mircea Florian. Ed. în "Revista de filozofie".2/1995 14. From the Standpoint of Modern Formal Logic. Elena Anghel. D. nr. http://plato.wikipedia.V. Hacker.R. Ed.Tavanet. E.Ştiinţifică şi Enciclopedică. 2005 4. Ed. Constanţa. http://en.Gorski. P. Oxford. Ed.3/1929 13. Wikipedia: Aristotelian Logic.Humanitas. Edward A.Teoria clasică şi interpretările moderne.Tehnică.D. M. Începuturi de semantică logică la comentatorii antici ai "Categoriilor" . P. Pentru o interpretare a categoriilor la Aristotel. Didilescu. 1995 16. Bucureşti. Moldova.sub redacţia lui D. Martin Heidegger. Ed.cartiaz. A. Experienţă şi inducţie la Aristotel. 1991 20. Gheorghe Vlăduţescu. în Istoria logicii. http://www. The Internet Encyclopedia of Philosophy: Aristotle. Marica.Oradea.Muntenia. 1993 10. Wikipedia: Aristotle. Cosmologia elenă în "Revista de filozofie". Bucureşti. Terence: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition. 1976 3. nr. Logică generală. Ionescu .Windelband. P.: Aristotle's Syllogistic. Istoria filozofiei greceşti.Dumitru .P. Springfield. I.. E. Anton Dumitriu.edu/research/iep/a/aristotl.1. Ed. Substanţă şi devenire la Aristotel. Bucureşti.wikipedia.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Bibliografie extinsă (fără a fi completă): 1. 11. ed. Ed. 1996 5.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful