www.cartiaz.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Aristotel (Viaţa şi opera)
1. Viaţa lui Aristotel Aristotel s-a născut în 384 î.H. (anul 1 al Olimpiadei a 90-a), în Stagira – oraş în peninsula Chalcis, la graniţa cu Macedonia (din acest motiv, Aristotel este supranumit Stagiritul). Tatăl său, medicul Nicomah, provenea dintr-o familie venită în regiune din Mesenia, în secolul VIII sau VII î. Hr. Nicomah era un om cultivat, medic al regelui Filip al Macedoniei şi autor a două lucrări literare. Mama sa, Phaetis, era din Stagira, lucru demonstrat şi prin retragerea pentru scurtă vreme (în 340 î.H) a lui Aristotel - când a fost atacat de duşmanii săi politici - pe o proprietate din Stagira, moştenire maternă. Aristotel îşi incepe educaţia sub instruirea tatălui său, iar după ce rămâne orfan de ambii părinţi, sub directa îndrumare a rudei sale Proxenos. La vârsta de 17 ani pleacă la Atena, unde timp de două decenii este membru al Academiei platonice, întâi ca elev, apoi ca profesor, până la moartea lui Platon (347 î.H). În această perioadă devine cunoscut ca autor a numeroase lucrări şi cursuri ţinute în cadrul Academiei. După moartea lui Platon, Aristotel trăieşte câtva timp în Assos (regatul Misia - Asia Mică), la curtea tiranului Hermias (cu a cărui nepoată, Pythias, se căsătoreşte) şi în Mytilane. Apoi, în 343 î.Hr., Aristotel este chemat la Pella, la curtea regelui Filip al Macedoniei, ca să se ocupe de educaţia fiului acestuia, Alexandru. În scrisoarea în care regele îi propunea să fie educatorul fiului sau, scria: "Am un fiu, dar mulţumesc mai puţin zeilor că mi l-au dat, cât mai ales că ei au făcut ca el să se nască în timpul tău. Sper ca grija ta şi vederile tale îl vor face demn de mine şi de viitoarea sa ţară". După ce Alexandru ajunge rege al Macedoniei (336 î.H) şi impune o pace între cetăţile greceşti, Aristotel se întoarce în Atena şi, împreună cu prietenul şi discipolul său Teophrast, întemeiază o şcoală filozofică proprie, numită "Lykeion" (Liceul) sau "peripatetica" (deoarece filozoful obişnuia să filozofeze plimbându-se cu elevii săi). Gallius relatează că în această şcoală Aristotel ţinea dimineaţa conferinţe acromatice, destinate ascultătorilor mai avansaţi, iar după prânz conferinţe exoterice (retoricepopulare) pentru publicul mare. Învăţătura exoterică se referea la studiile de retorică - la arta de a argumenta şi la ştiinţa politică. Învăţătura acromatică avea un obiect mai profund şi mai subtil - fizica şi problemele de logică . Datorită familiei regale macedonene care l-a susţinut, Aristotel a reuşit să înfiinţeze o bibliotecă foarte bine dotată cu cărţi din toate domeniile ştiinţei epocii sale. Pe plan familial, Aristotel se căsătoreşte de două ori. Prima soţie este Pythia, de la care a avut o fată ce purta numele mamei şi pe care, când îşi întocmeşte testamentul, o destinează ca soţie lui Nicanor, fiul lui Proxenos, primul său tutore - educator. Pythia, soţia, a murit, probabil imediat după întoarcerea lui Aristotel la Atena, în 335 î.H. sau,

nu se putea apăra deoarece nu era ascultat de către instanţă. După aceea studiul filozofiei aristotelice a fost neglijat până în secolul al XIX-lea. După caracteristica literară. de care suferise toată viaţa . Ce trebuie reţinut este vastitatea operei aristotelice. Din pricina morţii lui Alexandru (323 î. el ar fi zis: "Nu voi mai da prilej atenienilor ca să păcătuiască a doua oară împotriva filozofiei".cartiaz. pentru a le salva de furia de colecţionar a prinţului de Pergamon. Refugiat la Chalkis în insula Eubeea.Hr. a fost publicată în "Bibliotheca Teubeneriana". Lykeyon continuă să existe vreme de câteva secole după moartea lui Aristotel.). Strabo istoriseşte că. Aristotel conduce Lykeion timp de 12 ani (335-322 î. În 50 î. unde a zăcut 13 ani. Cu a doua soţie (nenominalizată în documente). Aristotel şi-a lăsat manuscrisele prin testament lui Teofrast care . fiindcă în secolul al III-lea î. 2. care a apărut în 5 volume (1831-1870). Ea a apărut întâi în limba latină.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z eventual. Aristotel moare după un an (322 i. 1.le-a lăsat unui oarecare Nelsus. fenomen foarte sensibil în acest punct al Mediteranei.H. sub îngrijirea lui Andronicos din Rhodos.www.H. Unii spuneau că s-ar fi otrăvit de teama continuării unui proces. realizată într-o perioadă relativ scurtă. iar de aici. în Veneţia (1489). Apoi a apărut marea ediţie a aceleiaşi Academii. În acest secol.H. Această relatare priveşte numai manuscrisele lui Aristotel.ca şi Socrate . deşi Aristotel era întemeietorul logicii. Această ediţie constituie temeiul tradiţiei aristotelice. fiind acuzat . de acolo a fost adusă abia pe la 100 î. Acestea au o formă dialogică şi îşi au originea în epoca în care . cu un comentariu al arabului Averroes. un elev al lui Aristotel. alţii . operele acestuia erau cunoscute. a Comentariilor greceşti (Commentaria in Aristotelem Graeca) în 23 de volume şi 3 volume supliment.). a apărut la Roma o ediţie nouă a tuturor lucrărilor aristotelice. Opera lui Aristotel Opera lui Aristotel are o istorie foarte interesantă. la Atena.Hr.la rândul lui . Asta se deduce din testamentul lui în care stabileşte ca osemintele primei soţii să fie aşezate în acelaşi mormânt cu ale sale. această operă se împarte în trei mari grupe. Cel mai probabil însă.de "asebie". se pare că Aristotel a murit de pe urma unei maladii stomacale. cu această ocazie. Aristotel are un băiat Nicoimachos. el este silit să plece din Atena. disperat că nu poate să explice mareele. căruia îi dedică una din operele sale.că s-ar fi aruncat în canalul Eurit care separă Eubeea de restul Greciei. cea mai completă ediţie a operelor aristotelice o constituie ediţia Academiei de ştiinţe din Berlin. O altă ediţie a textelor aristotelice. când începe să renască iarăşi.). la Roma. ceea ce poate să însemne că ele se aflau undeva în preajma Atenei. opera aristotelică a trebuit să fie ascunsă într-o pivniţă umedă. prin Sulla. însoţite de un aparat critic. apoi în limba greacă (1495).Hr. Asupra sfârşitului său au existat felurite versiuni printre autorii vechi. Lucrările editate de Aristotel însuşi. în timpul vreunei călătorii în această cetate. Se spune că. în care.

cu titlul Politica (în 8 cărţi). Analitica Primă. Termeni . fiul lui Aristotel. Topica. . Despre cer (4 cărţi). 3. . explicabile prin moartea neaşteptată a autorului. Înafara lor mai există un volum al lui Aristotel referitor la logică.Analitica priora (despre silogisme) şi Analitica posteriora (despre argumente. pentru că cea mai mare parte a lor au fost editate de elevi şi colaboratori ai săi. Pentru logică. iar cele 6 scrieri de logică ale sale (Categoriile. Aceste scrieri se împart în: a) Scrieri cu caracter logic ce au fost adunate în epoca bizantină sub titlul Organon (unealta spirituală). un elev al lui Aristotel. reunite mai târziu în Organon. Acestea s-au păstrat în întregime şi au forma unor prelegeri.Peri arimineias (De interpretatione. prelucrare a celorlaltor două anterioare. Acestea cuprindeau domenii diverse. Eudemos. descoperindu-le erorile logice). cunoscută sub numele de Etica mare (Magna moralia).cartiaz. În afară de acestea. Opera principală este Etica Nichomachiana (în 10 cărţi). definiţii şi împărţiri). Analitica Secundă. Despre interpretare.H. Aici sunt grupate: . Este posibil ca multe din lucrările atrubuite lui Aristotel să nu fi fost autentice. Este instructivă în această privinţă lucrarea "Constituţia ateniană" găsită şi editată în 1892 de Kaibel şi Wilamowitz. Aceste lucrări au fost aranjate în forma actuală (6 cărţi) cam prin secolul 1 î. 3.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aristotel aparţinea Academiei platonice. care s-a pierdut.1. e) Scrieri cu caracter filozofic general: Metafizica (în 14 cărţi). inclus în a patra carte din Metafizică. precum şi o colecţie a sofismelor.www. Respingerile Sofistice). Din nefericire ele s-au pierdut. Lucrări pur ştiinţifice. Tot aici se mai poate aminti un dialog "Eudemos". având adesea neglijenţe stilistice şi exprimări obscure. Logica aristotelică Aristotel este considerat a fi părintele logicii ca ştiinţă. sunt considerate a fi primul tratat de logică. numită aşa după Nicoimachos. Istoria mare a animalelor (10 cărţi) şi asa-zisa Parva naturalia. pe care Aristotel le combate. 2.Topica (un fel de îndreptare pentru arta de a discuta. d) Scrieri din domeniul esteticii: Retorica (în 3 cărţi) şi Poetica. a preluat această etică care s-a afirmat sub numele de Etica Eudemica. Aristotel ar fi numit Analitică. Despre naştere şi dispariţie (2 cărţi). care a rămas neterminată. Colecţii făcute cu ajutorul elevilor săi pentru a fi folosite ca material didactic în "Lykeion". Meteorologie (4 cărţi). care nar fi decât o parte dintr-o operă monumentală ce purta titlul „Politeia”. Aristotel a mai scris şi o lucrare de etică practică sau aplicată. 3. Despre suflet (3 cărţi). despre principiu şi judecată). Ca un detaliu interesant. b) Scrieri din domeniul ştiinţelor naturii: Fizica (în 8 cărţi). c) Scrieri etice. ceea ce înţelegem astăzi prin Logică aristotelică. mai este cunoscută o a treia etică. el folosea termenul de Dialectică. care l-a împiedicat de a le da o formă finală.Categoriile (moduri ale existentului). . nemai rămânând decât câteva fragmente răzleţe.

Un subiect sau un predicat este numit termen. Din combinarea lor. 3. Deci vor exista două tipuri de propoziţii: afirmative şi negative. nu se poate spune de exemplu “Toţi Platon” (Platon este considerat ca individ unic). Cantitatea unei propoziţii este universală sau particulară. universal afirmativ Toţi oamenii sunt muritori. detaliind: “Un lucru este universal dacă poate fi folosit şi drept predicat pentru mai mulţi subiecţi. . “oameni” este predicat. toţi termenii singulari – şi deci toate propoziţiile singulare – sunt ignorate de logica aristotelică (fapt considerat de logicieni ca un punct slab al acestei construcţii). “Toate planetele” este un subiect gramatical universal. în logica aristotelică există patru tipuri de propoziţii: Cod Cantitate Calitate universal negativ Exemplu Nu toţi oamenii sunt nemuritori. De asemenea. Astfel Unii oameni puternici sunt greci. Aici “greci” este subiect. orice construcţie gramaticală este numită predicat gramatical. În consecinţă. deci există propoziţii universale şi propoziţii particulare. Aristotel a enunţat dicotomia: “Unele lucruri sunt universale. o propoziţie este formată din doi termeni: un subiect gramatical şi un predicat gramatical. Calitatea unei propoziţii este afirmativă (predicatul este afirmat de către subiect) sau negativă (predicatul este negat de către subiect). Subiectul are ataşată o proprietate cantitativă. Proprietatea cantitativă a unui subiect este particulară când caracterizează o submulţime a mulţimii subiecţilor. o propoziţie este formată dintr-un subiect şi un predicat. altele sunt individuale” ca un element de bază al logicii. este de asemenea o propoziţie. Pentru a asigura această posibilitate de interschimbare. Termeni singulari: Exemple de termeni singulari pot fi “Socrate”. o propoziţie are două proprietăţi: calitate şi cantitate.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z În logica aristotelică. iar un lucru este individual dacă nu poate fi utilizat ca predicat”. Termenii singulari nu pot avea proprietăţi cantitative universale. Subiectele şi predicatele se pot interschimba (un subiect dintr-o propoziţie poate fi predicat în alta). “Unii greci” este un subiect gramatical particular.cartiaz. “Xenocrate”. Predicatele pot fi numai universale. De exemplu. Un subiect poate fi universal sau particular. “sunt oameni puternici” este predicat gramatical. pe când “Unele planete” este un subiect gramatical particular.www.2. particular afirmativ Unii oameni sunt slabi. iar el împreună cu această proprietate se numeşte subiect gramatical. “Platon”. Propoziţii Aşa cum am spus mai sus. Aristotel exclude din logica sa termenii singulari. De exemplu: Unii greci sunt oameni puternici.

negat O. iar S şi P marchează subiectul. Codurile A. Asserit I.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z particular negativ Unii oameni nu sunt cinstiţi. Există mai multe tipuri de propoziţii opuse. Astfel: . De exemplu: “Toţi oamenii sunt muritori. Două propoziţii cu acelaşi subiect şi acelaşi predicat sunt opuse dacă diferă prin cel puţin unul din cele două atribute ale lor. . E.” şi “Unii oameni sunt muritori.Două propoziţii sunt contradictorii dacă diferă prin ambele atribute (de exemplu: “Nici un S nu este P” şi “Unii S sunt P”. . negat E. sed particulariter ambo.Două propoziţii universale sunt contrare dacă diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Nici un S nu este P”). O tabelă care compară propoziţiile din logica modernă a predicatelor cu propoziţiile din logica aristotelică: Cod Cantitate Calitate Propoziţie Notaţie actuală Asp Esp Isp Osp Universal Afirmativ Toţi S sunt P Universal Negativ Nici un S nu este P Particular Afirmativ Unii S sunt P Particular Negativ Unii S nu sunt P Codurile diferă puţin de cele din tabela anterioară.” sunt propoziţii opuse. Sau: “Toţi S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”). O provin din vocalele cuvintelor latine affirmo şi nego.Două propoziţii sunt alternative dacă ele diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Unii S sunt P”). respectivul predicatul propoziţiilor. I. Pentru a le ţine minte se foloseau versurile (scrise în latină): Asserit A. Alte tipuri de propoziţii nu există în logica aristotelică.cartiaz. Aceste relaţii de opoziţie sunt reliefate prin următoarea diagramă (prezentată în Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition): .www.Două propoziţii particulare sunt sub-contrare dacă dacă diferă prin atributul calitate (de exemplu “Unii S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”). Pătratul opoziţiilor: Relaţia dintre propoziţii îm logica aristotelică este analizată sugestiv folosind un pătrat al opoziţiilor. verum generaliter ambo. .

Ipotezele conţin un termen comun. . Propoziţii singulare: În logica aristotelică nu există propoziţii singulare. Un exemplu: Premiza majoră Toţi oamenii sunt muritori.3. similar. ipoteza care conţine termenul major se numeşte premiza majoră. Deci Socrate este muritor. iar subiectul concluziei este un termen minor.D.Ipoteza care conţine termenul minor se numeşte premiză minoră. Ceilalţi termeni ai ipotezelor sunt numiţi termeni extremi.www. folosind direct definiţiile lui Aristotel. de Boetius. Atât premisele cât şi concluzia sunt propoziţii de tipul A. 3.cartiaz. numit termen mijlociu.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Construcţia nu a fost realizată de Aristotel. Propoziţii cum ar fi “Socrate este un om” nu pot fi prezente aici. O. Deci construcţia Toţi oamenii sunt muritori. ea nefiind un silogism aristotelic. . Socrate este om. . Silogisme: Un silogism aristotelic este format din două ipoteze (premise) şi o concluzie care rezultă ca un caz particular din aceste ipoteze. Premiza minoră Toţi grecii sunt oameni. ea a fost prezentată prima oară în secolul II A. Concluzia Deci toţi grecii sunt muritori. nu a fost niciodată elaborată (sau acceptată) de Aristotel. E.Predicatul concluziei este un termen major. I. Teminologie (definită de Aristotel): : .

Silogisme imperfecte: “necesită una sau mai multe propoziţii care sunt consecinţe ale termenilor. Ordinea prezentării ipotezelor nu este importantă pentru Aristotel. . Prezentăm un tabel al conversiilor posibile din logica aristotelică: Propoziţie originală Toţi S sunt P Nici un S nu este P Unii S sunt P Unii S nu sunt P Observaţii: 1. iar unele conversii nici nu există.www. el dă un exemplu de .Silogisme perfecte “care nu necesită nimic altceva atunci când sunt enunţate pentru a trage concluzia”. iar “oameni” este termenul mijlociu.pentru a demonstra silogismele imperfecte. Nu toate conversiile sunt valide.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aici termenul “muritori” este major. Aristotel acceptă conversia morfologică Asp Conversie simplă nevalidă Nici un P nu este S Unii P sunt S Nevalidă Conversie morfologică Unii P sunt S Unii P nu sunt S Nu există Nu există  Ips dar nu şi o conversie simplă Asp  Aps. spunând: “termenii unei afirmaţii trebuie să fie convertibili.cartiaz. dar nu universal ci numai particular”.conversia morfologică (per accidens). unde atributul cantitate este schimbat de la universal la particular.conversia simplă. unde atributul cantitate este neschimbat. Silogismele perfecte nu sunt demonstrabile. dar nu au fost enunţate ca ipoteze”. Conversia: Conversia este procesul de inter-schimbare a subiectului cu predicatul dintr-o propoziţie. Jan Lukasiewicz arată însă că unele deducţii filozofice care nu se pot explicate raţional a condus pe unii comentatori ai operei aristotelice la concluzia că premiza majoră trebuie să fie prima. şi . “grecii” – minor. iar concluzia – ultima. Sunt două tipuri de conversie: . Mai mult. premiza minoră a doua. Aristotel împarte silogismele în două categorii: . păstrând calitatea. în logica aristotelică ele sunt luate ca axiome şi folosite ulterior – cu operaţia de conversie .

cu figurile şi reprezentările asociate sunt strânse în tabelul: Figura 1 Figura 2 Figura 3 Figura 4 Figura 2 Figura 3 Figura 4 . Reprezentări silogistice: Reprezentarea unui silogism este o secvenţă de propoziţii şi concluzii.www. Cele patru figuri: Poziţia termenului mijlociu în premise conduce la aşa numitele figuri. asta nu înseamnă că unii oameni nu sunt animale”. 4. trebuie să existe o ipoteză suplimentară: aceea că în universal discursului există cel puţin un element. 3. Dacă un A (să spunem C) ar fi B. deoarece se pare că cel care a folosit-o primul a fost Galenus (131 – 201 A. Pentru ca o conversie morfologică să fie validă. atunci nici un A nu poate fi B. definite prin 4 figuri: Figura 1 Premisa majoră Premisa minoră Concluzia Figura 1 este deducţia (conform gândirii aristotelice). Celebru este exemplul lui Aristotel că particularul negativ nu admite conversie simplă (Osp nu se transformă în Ops): “Dacă unele animale nu sunt oameni. există patru variante posibile. atunci ceva bun trebuie să fie plăcut”.cartiaz. Figurile definesc aşezările posibile ale termenului mijlociu într-un silogism. cea mai apropiată de raţionamentul natural. Deci ea va genera numai silogisme perfecte. Conversiile Esp  Eps şi Esp  Ops sunt corecte. Figura 4 este numită adesea figura Galeniană. 3. 2. Multe atacuri şi controverse referitoare la logica aristotelică se bazează pe această problemă: ce se întâmplă dacă universal discursului este vid.D. Arată conversia simplă Isp  Ips şi dă numeroase exemple de conversii nevalide.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z conversie corectă: “Dacă tot ce este plăcut este bun. Figurile asociate unei reprezentări compun un silogism.4.). De remarcat că Figura 4 nu a fost definită explicit în lucrările lui Aristotel. Silogismele valide. Dacă notăm cu M termenul mijlociu. deşi acesta a acceptat raţionamente deductibile din această figură. cu P termenul major şi cu S termenul minor. Iată demonstraţia lui Aristotel pentru conversia simplă Esp  Eps: Dacă nici un B nu este A. atunci nu ar mai fi adevărat că nici un B nu este A (pentru că C este B).

Aşa cum s-a afirmat anterior. Silogismele Darii şi Ferio sunt deduse abia în ultima sa lucrare. De exemplu: . unde plasările lui M. Barbara semnifică AAA. P şi S corespund Figurii 1: Premisa majoră M P Premisa minoră S Concluzia M S P Pentru a memora din ce figură este derivată fiecare reprezentare silogistică. logicienii din Evul Mediu au construit versuri. Deci. pentru Aristotel cele mai clare sunt Barbara şi Celarent. Acest silogism se poate scrie: Dacă toţi M sunt P şi toţi S sunt M atunci toţi S sunt P. Formă Menmonică Barbara Celarent Darii Ferio Deşi toate sunt silogisme perfecte. se deduce imediat forma sa. Darii – AII şi Ferio . Astfel. prin vocalele din cuvântul care reprezintă silogismul. aceste silogisme sunt perfecte. Celarent – EAE.EIO.cartiaz. din informaţia că Barbara este un silogism din Figura 1. Mnemonica dă reprezentările valide.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Tabela următoare dă reprezentările silogistice valide derivate din Figura 1.www.

Camenes. secundae. Acestea Premiza majoră nu este M sunt 2. Festino. Raţionamentul ilustrat mai sus este numit reducere. Darii. Dimaris. . Reprezentările silogistice din Figura 3 sunt listate mai jos. respectiv 3. totul se reduce la silogismul Celarent. Baroko. unui O. Ferison habet. Cu liniile 2 şi 3.www.cartiaz. Felapton. Ferio . Bocardo. Datisi. Cesare. Quarta insuper addit Bramantip. de asemenea. Camestres. Celarent. Tertia Darapti. Fresison. premisele şi concluzia unui anumit argument sunt transformate într-un silogism din Figura 1. Fesapo. Toţi O sunt M Nici un M nu este N Nici un O nu este N Premiza minoră Deoarece conversia simplă Esp  Eps este validă. ele trebuie demonstrate. Deci Cesare este o reprezentare silogistică validă. Disamis. reprezentările silogistice din Figura 2 (deduse din al doilea vers) sunt listate în tabelul următor (de menţionat că toate sunt silogisme imperfecte): Formă Mnemonică Cesare Camestres Festimo Baroco Deoarece sunt imperfecte. cele două premise.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Barbara. deducând de aici că argumentul este valid.que prioris. N nu va aparţine nici unui M Deci N nu va aparţine nici 4. Detaliind. şi acestea sunt imperfecte. care este o axiomă. Iată cum demonstrează Aristotel validitatea silogismului Cesare: Fie M predicatul comun din Nici un N 1.

4 au ca primă literă B. atunci concluzia se obţine printr-o conversie (simplă sau morfologică) din concluzia silogismului din Figura 1 folosit în operaţia de reducere. atunci demonstraţia se face prin reducere la absurd. Detalii se găsesc în: Jan Lukasiewicz . capitolul 17. Dacă un `c' urmează după un `o'. Astfel: i. iv. Jan Lukasiewicz arată că sunt două astfel de silogisme (Bocardo şi Baroco) care nu sunt demonstrate corect de Aristotel.www. ii. C. concluzie. Mnemonicele din Figurile 2 .cartiaz. o conversie (simplă sau morfologică). premisă minoră. Reprezentările silogistice din Figura 4 sunt: Formă Mnemonică Bramantip Camenes .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Formă Mnemonică Darapti Felapton Disamis Datisi Bocardo Ferison Mnemonicele conţin mai multă informaţie decât simpla reprezentare silogistică. în cursul demonstraţiei. Aristotle's Syllogistic. From the Standpoint of Modern Formal Logic. indicând prin aceasta reprezentarea silogistică din Figura 1 la care se reduce silogismul pentru a-i demonstra validitatea (de exemplu Felapton se va reduce la Ferio). atunci propoziţia corespunzătoare acestei vocale suportă. iii. Dacă un `s' (sau `p') urmează după prima sau a doua vocală. D sau F. Apariţia literei `m' indică o rearanjare a premiselor. v. pentru a respecta ordinea: premisă majoră. Dacă un `s' (sau `p') urmează după ultima vocală.

Să exemplicăm aceasta cu silogismul Dimaris. deci se va demonstra silogismul Ipm & Ams  Isp. Pentru articolul de faţă am folosit lucrările: 1. Unii S sunt P Ipm Ams Ipm Ips Isp Premiză Premiză Se repetă linia 1 pentru a reordona premizele Se folosesc liniile 2. Unii P sunt S 5. În plus.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Dimaris Fesapo Fresison Şi acestea sunt toate imperfecte. litera `m’ indică o reordonare a premiselor.org 2. Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic 4. Wikipedia: Term Logic O sursă a operelor lui Aristotel (traduse în engleză) poate fi http://classics. Vocalele sale sunt I. se poate continua cu detalieri despre paradoxurile acestei logici. Wikipedia: Aristotelian Logic 5. Deoarece Dimaris începe cu litera D . despre transpuneri ale acestei logici în diverse domenii – filozofie. Planet.www. Detaliile demonstraţiei sunt: 1. Încheiere O discuţie despre viaţa şi – mai ales – opera lui Aristotel poate continua în mai multe articole.mit. despre criticile care se aduc (şi care au condus la alte abordări axiomatice ale logicii). Am prezentat aici numai o mică deschidere. Demonstrarea validităţii silogismelor imperfecte poate fi dată folosind regulile asociate mnemonicelor. Unii P sunt M 4. I. matematică etc etc. etică. încercând o abordare cât mai generală asupra logicii aristotelice. Evident. se efectuează o reducere la silogismul Darii din Figura 1.edu .cartiaz. 3 şi axioma Darii Conversie simplă a liniei 4 4. Litera `s’ după ultima vocală indică o conversie simplă a concluziei silogismului Darii. Toţi M sunt S 3. Unii P sunt M 2.Math. Yann Lamontagne – Aristotelian Logic. Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition 3. A.

nr. în Istoria logicii.Antet. 1995 16.. Bucureşti. From the Standpoint of Modern Formal Logic. Ed. Lukasiewicz.Ştiinţifică şi Enciclopedică.Istoria logicii. M. Bucureşti.D. Ed.wikipedia. Experienţă şi inducţie la Aristotel. Bucureşti. Mircea Florian. Botezatu .wikipedia.Tavanet.Politică. ed. Despre esenţa şi conceptul lui ΦYΣΙΣ. Albany. 1957 8. R. Ed.Humanitas. 11. Bucureşti. P. Iaşi. Anton Dumitriu. Ionescu .Curs de istorie a logicii. 1993 6. Wikipedia: Aristotelian Logic. Bucureşti. Martin Heidegger. Hacker. Smith. Alberto Jori. A. 1968 7.Ştiinţifică. Didilescu. Cosmologia elenă în "Revista de filozofie". în "Revista de filozofie". Gheorghe Vlăduţescu.Tehnică. N.edu/research/iep/a/aristotl. P. Bruno Mondadori. Jan: Aristotle's Syllogistic.org/Aristotelian_logic .Windelband. Istoria filozofiei greceşti. 1991 20.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Bibliografie extinsă (fără a fi completă): 1. Parsons.P. Constanţa. *** Logica.2. D. 1972 12. nr. Parry. 1996 5.2/1995 14. Ed. 1993 10. 1951 19. Elena Anghel.cartiaz. Ed.stanford. Bucureşti.P. 1968 9. http://en. E. Bucureşti. Clarendon Press..: Aristotelian Logic. *** Probleme de logică.Academiei. Pentru o interpretare a categoriilor la Aristotel. Logica lui Aristotel. Robin: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic http://plato. Aristotele. http://www. Constantin Noica. Oxford.utm.Teoria clasică şi interpretările moderne. I. E. 1975. W. Ed.Oradea. P. State University of New York Press. A. 1968 22. Springfield.org/Aristotle 24. Sorin Vieru. William T. Bucureşti.Dumitru . M. Milano 2003. Substanţă şi devenire la Aristotel. Logică generală. Edward A. Ed.Logică şi epistemologie. Florian . http://plato. 1975 15.Bucureşti. 2005 4.stanford. p331-339 2. Începuturi de semantică logică la comentatorii antici ai "Categoriilor" . Ed.www. Marica. Bucureşti. în "Repere pe drumul gândirii". Wikipedia: Aristotle.Muntenia.edu/entries/aristotle-logic/ 23. Rose. Academiei.htm 18. Ed.1. Ed.S. Terence: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition. 1988 17. Charles C Thomas Publisher.edu/entries/square/ 21. Ed. http://en.V. Lynn E. 1976 3.R. The Internet Encyclopedia of Philosophy: Aristotle. Moldova.: Aristotle's Syllogistic.Gorski.3/1929 13.sub redacţia lui D.