www.cartiaz.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Aristotel (Viaţa şi opera)
1. Viaţa lui Aristotel Aristotel s-a născut în 384 î.H. (anul 1 al Olimpiadei a 90-a), în Stagira – oraş în peninsula Chalcis, la graniţa cu Macedonia (din acest motiv, Aristotel este supranumit Stagiritul). Tatăl său, medicul Nicomah, provenea dintr-o familie venită în regiune din Mesenia, în secolul VIII sau VII î. Hr. Nicomah era un om cultivat, medic al regelui Filip al Macedoniei şi autor a două lucrări literare. Mama sa, Phaetis, era din Stagira, lucru demonstrat şi prin retragerea pentru scurtă vreme (în 340 î.H) a lui Aristotel - când a fost atacat de duşmanii săi politici - pe o proprietate din Stagira, moştenire maternă. Aristotel îşi incepe educaţia sub instruirea tatălui său, iar după ce rămâne orfan de ambii părinţi, sub directa îndrumare a rudei sale Proxenos. La vârsta de 17 ani pleacă la Atena, unde timp de două decenii este membru al Academiei platonice, întâi ca elev, apoi ca profesor, până la moartea lui Platon (347 î.H). În această perioadă devine cunoscut ca autor a numeroase lucrări şi cursuri ţinute în cadrul Academiei. După moartea lui Platon, Aristotel trăieşte câtva timp în Assos (regatul Misia - Asia Mică), la curtea tiranului Hermias (cu a cărui nepoată, Pythias, se căsătoreşte) şi în Mytilane. Apoi, în 343 î.Hr., Aristotel este chemat la Pella, la curtea regelui Filip al Macedoniei, ca să se ocupe de educaţia fiului acestuia, Alexandru. În scrisoarea în care regele îi propunea să fie educatorul fiului sau, scria: "Am un fiu, dar mulţumesc mai puţin zeilor că mi l-au dat, cât mai ales că ei au făcut ca el să se nască în timpul tău. Sper ca grija ta şi vederile tale îl vor face demn de mine şi de viitoarea sa ţară". După ce Alexandru ajunge rege al Macedoniei (336 î.H) şi impune o pace între cetăţile greceşti, Aristotel se întoarce în Atena şi, împreună cu prietenul şi discipolul său Teophrast, întemeiază o şcoală filozofică proprie, numită "Lykeion" (Liceul) sau "peripatetica" (deoarece filozoful obişnuia să filozofeze plimbându-se cu elevii săi). Gallius relatează că în această şcoală Aristotel ţinea dimineaţa conferinţe acromatice, destinate ascultătorilor mai avansaţi, iar după prânz conferinţe exoterice (retoricepopulare) pentru publicul mare. Învăţătura exoterică se referea la studiile de retorică - la arta de a argumenta şi la ştiinţa politică. Învăţătura acromatică avea un obiect mai profund şi mai subtil - fizica şi problemele de logică . Datorită familiei regale macedonene care l-a susţinut, Aristotel a reuşit să înfiinţeze o bibliotecă foarte bine dotată cu cărţi din toate domeniile ştiinţei epocii sale. Pe plan familial, Aristotel se căsătoreşte de două ori. Prima soţie este Pythia, de la care a avut o fată ce purta numele mamei şi pe care, când îşi întocmeşte testamentul, o destinează ca soţie lui Nicanor, fiul lui Proxenos, primul său tutore - educator. Pythia, soţia, a murit, probabil imediat după întoarcerea lui Aristotel la Atena, în 335 î.H. sau,

alţii . sub îngrijirea lui Andronicos din Rhodos. deşi Aristotel era întemeietorul logicii. Lykeyon continuă să existe vreme de câteva secole după moartea lui Aristotel. 2. la Roma. pentru a le salva de furia de colecţionar a prinţului de Pergamon. După caracteristica literară. Unii spuneau că s-ar fi otrăvit de teama continuării unui proces. fenomen foarte sensibil în acest punct al Mediteranei. această operă se împarte în trei mari grupe. Asta se deduce din testamentul lui în care stabileşte ca osemintele primei soţii să fie aşezate în acelaşi mormânt cu ale sale.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z eventual. Aristotel moare după un an (322 i. Refugiat la Chalkis în insula Eubeea.). Opera lui Aristotel Opera lui Aristotel are o istorie foarte interesantă. Strabo istoriseşte că.le-a lăsat unui oarecare Nelsus. el este silit să plece din Atena. Cel mai probabil însă. Aristotel şi-a lăsat manuscrisele prin testament lui Teofrast care . Această relatare priveşte numai manuscrisele lui Aristotel.Hr. a fost publicată în "Bibliotheca Teubeneriana". disperat că nu poate să explice mareele. în Veneţia (1489). nu se putea apăra deoarece nu era ascultat de către instanţă. cu un comentariu al arabului Averroes. Ce trebuie reţinut este vastitatea operei aristotelice. a apărut la Roma o ediţie nouă a tuturor lucrărilor aristotelice.Hr. După aceea studiul filozofiei aristotelice a fost neglijat până în secolul al XIX-lea.H. cu această ocazie. Acestea au o formă dialogică şi îşi au originea în epoca în care . însoţite de un aparat critic. se pare că Aristotel a murit de pe urma unei maladii stomacale. ceea ce poate să însemne că ele se aflau undeva în preajma Atenei. Din pricina morţii lui Alexandru (323 î. el ar fi zis: "Nu voi mai da prilej atenienilor ca să păcătuiască a doua oară împotriva filozofiei". În acest secol.www. iar de aici. Aristotel conduce Lykeion timp de 12 ani (335-322 î.H. de care suferise toată viaţa . Cu a doua soţie (nenominalizată în documente). opera aristotelică a trebuit să fie ascunsă într-o pivniţă umedă. fiindcă în secolul al III-lea î. apoi în limba greacă (1495). la Atena. cea mai completă ediţie a operelor aristotelice o constituie ediţia Academiei de ştiinţe din Berlin. căruia îi dedică una din operele sale. Aristotel are un băiat Nicoimachos. realizată într-o perioadă relativ scurtă. 1. prin Sulla. fiind acuzat . un elev al lui Aristotel. unde a zăcut 13 ani. Se spune că.).Hr.la rândul lui . În 50 î. Asupra sfârşitului său au existat felurite versiuni printre autorii vechi. Apoi a apărut marea ediţie a aceleiaşi Academii. Ea a apărut întâi în limba latină. O altă ediţie a textelor aristotelice. în care. operele acestuia erau cunoscute. a Comentariilor greceşti (Commentaria in Aristotelem Graeca) în 23 de volume şi 3 volume supliment. de acolo a fost adusă abia pe la 100 î.că s-ar fi aruncat în canalul Eurit care separă Eubeea de restul Greciei. în timpul vreunei călătorii în această cetate.de "asebie". Această ediţie constituie temeiul tradiţiei aristotelice. când începe să renască iarăşi. Lucrările editate de Aristotel însuşi.ca şi Socrate .cartiaz. care a apărut în 5 volume (1831-1870).).H.

Tot aici se mai poate aminti un dialog "Eudemos". reunite mai târziu în Organon.1. Înafara lor mai există un volum al lui Aristotel referitor la logică. Istoria mare a animalelor (10 cărţi) şi asa-zisa Parva naturalia. care l-a împiedicat de a le da o formă finală. fiul lui Aristotel. . Termeni . d) Scrieri din domeniul esteticii: Retorica (în 3 cărţi) şi Poetica. 3. descoperindu-le erorile logice). Aristotel ar fi numit Analitică. e) Scrieri cu caracter filozofic general: Metafizica (în 14 cărţi). pe care Aristotel le combate. Topica. el folosea termenul de Dialectică. cu titlul Politica (în 8 cărţi). cunoscută sub numele de Etica mare (Magna moralia).Peri arimineias (De interpretatione.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aristotel aparţinea Academiei platonice. prelucrare a celorlaltor două anterioare.Analitica priora (despre silogisme) şi Analitica posteriora (despre argumente. care s-a pierdut. b) Scrieri din domeniul ştiinţelor naturii: Fizica (în 8 cărţi). Logica aristotelică Aristotel este considerat a fi părintele logicii ca ştiinţă. 3. definiţii şi împărţiri). Este instructivă în această privinţă lucrarea "Constituţia ateniană" găsită şi editată în 1892 de Kaibel şi Wilamowitz.www. Analitica Primă. care nar fi decât o parte dintr-o operă monumentală ce purta titlul „Politeia”. Aici sunt grupate: .Categoriile (moduri ale existentului). numită aşa după Nicoimachos. Eudemos. Din nefericire ele s-au pierdut. ceea ce înţelegem astăzi prin Logică aristotelică. Despre naştere şi dispariţie (2 cărţi). Meteorologie (4 cărţi).cartiaz. Despre cer (4 cărţi). Ca un detaliu interesant. Opera principală este Etica Nichomachiana (în 10 cărţi). 2. Colecţii făcute cu ajutorul elevilor săi pentru a fi folosite ca material didactic în "Lykeion". c) Scrieri etice. Aceste lucrări au fost aranjate în forma actuală (6 cărţi) cam prin secolul 1 î. un elev al lui Aristotel. despre principiu şi judecată). explicabile prin moartea neaşteptată a autorului. Respingerile Sofistice). Acestea s-au păstrat în întregime şi au forma unor prelegeri. sunt considerate a fi primul tratat de logică. Aristotel a mai scris şi o lucrare de etică practică sau aplicată. Pentru logică. Analitica Secundă.Topica (un fel de îndreptare pentru arta de a discuta. . Despre interpretare. mai este cunoscută o a treia etică. Este posibil ca multe din lucrările atrubuite lui Aristotel să nu fi fost autentice. Aceste scrieri se împart în: a) Scrieri cu caracter logic ce au fost adunate în epoca bizantină sub titlul Organon (unealta spirituală). nemai rămânând decât câteva fragmente răzleţe. care a rămas neterminată.H. a preluat această etică care s-a afirmat sub numele de Etica Eudemica. inclus în a patra carte din Metafizică. 3. În afară de acestea. Acestea cuprindeau domenii diverse. pentru că cea mai mare parte a lor au fost editate de elevi şi colaboratori ai săi. având adesea neglijenţe stilistice şi exprimări obscure. . Despre suflet (3 cărţi). precum şi o colecţie a sofismelor. iar cele 6 scrieri de logică ale sale (Categoriile. Lucrări pur ştiinţifice.

Aristotel exclude din logica sa termenii singulari.cartiaz. Termeni singulari: Exemple de termeni singulari pot fi “Socrate”. Proprietatea cantitativă a unui subiect este particulară când caracterizează o submulţime a mulţimii subiecţilor.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z În logica aristotelică. toţi termenii singulari – şi deci toate propoziţiile singulare – sunt ignorate de logica aristotelică (fapt considerat de logicieni ca un punct slab al acestei construcţii).www. Aristotel a enunţat dicotomia: “Unele lucruri sunt universale. iar el împreună cu această proprietate se numeşte subiect gramatical. iar un lucru este individual dacă nu poate fi utilizat ca predicat”. Propoziţii Aşa cum am spus mai sus. Pentru a asigura această posibilitate de interschimbare. Termenii singulari nu pot avea proprietăţi cantitative universale. “oameni” este predicat. De exemplu. este de asemenea o propoziţie. În consecinţă. detaliind: “Un lucru este universal dacă poate fi folosit şi drept predicat pentru mai mulţi subiecţi. în logica aristotelică există patru tipuri de propoziţii: Cod Cantitate Calitate universal negativ Exemplu Nu toţi oamenii sunt nemuritori. Un subiect poate fi universal sau particular. De asemenea. Cantitatea unei propoziţii este universală sau particulară. o propoziţie este formată din doi termeni: un subiect gramatical şi un predicat gramatical. Deci vor exista două tipuri de propoziţii: afirmative şi negative. Astfel Unii oameni puternici sunt greci. pe când “Unele planete” este un subiect gramatical particular. Subiectul are ataşată o proprietate cantitativă. Un subiect sau un predicat este numit termen. nu se poate spune de exemplu “Toţi Platon” (Platon este considerat ca individ unic). Din combinarea lor. universal afirmativ Toţi oamenii sunt muritori. orice construcţie gramaticală este numită predicat gramatical. altele sunt individuale” ca un element de bază al logicii. “Toate planetele” este un subiect gramatical universal. Subiectele şi predicatele se pot interschimba (un subiect dintr-o propoziţie poate fi predicat în alta).2. “Platon”. Aici “greci” este subiect. “sunt oameni puternici” este predicat gramatical. . De exemplu: Unii greci sunt oameni puternici. “Unii greci” este un subiect gramatical particular. 3. o propoziţie este formată dintr-un subiect şi un predicat. Calitatea unei propoziţii este afirmativă (predicatul este afirmat de către subiect) sau negativă (predicatul este negat de către subiect). deci există propoziţii universale şi propoziţii particulare. Predicatele pot fi numai universale. o propoziţie are două proprietăţi: calitate şi cantitate. “Xenocrate”. particular afirmativ Unii oameni sunt slabi.

respectivul predicatul propoziţiilor.Două propoziţii particulare sunt sub-contrare dacă dacă diferă prin atributul calitate (de exemplu “Unii S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”). Alte tipuri de propoziţii nu există în logica aristotelică. negat E. De exemplu: “Toţi oamenii sunt muritori. E. I. .www. Există mai multe tipuri de propoziţii opuse. O tabelă care compară propoziţiile din logica modernă a predicatelor cu propoziţiile din logica aristotelică: Cod Cantitate Calitate Propoziţie Notaţie actuală Asp Esp Isp Osp Universal Afirmativ Toţi S sunt P Universal Negativ Nici un S nu este P Particular Afirmativ Unii S sunt P Particular Negativ Unii S nu sunt P Codurile diferă puţin de cele din tabela anterioară. Astfel: .Două propoziţii universale sunt contrare dacă diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Nici un S nu este P”). negat O. Pentru a le ţine minte se foloseau versurile (scrise în latină): Asserit A. Sau: “Toţi S sunt P” şi “Unii S nu sunt P”). verum generaliter ambo.Două propoziţii sunt contradictorii dacă diferă prin ambele atribute (de exemplu: “Nici un S nu este P” şi “Unii S sunt P”. .” şi “Unii oameni sunt muritori. Pătratul opoziţiilor: Relaţia dintre propoziţii îm logica aristotelică este analizată sugestiv folosind un pătrat al opoziţiilor. Asserit I. Codurile A. . iar S şi P marchează subiectul. sed particulariter ambo. Aceste relaţii de opoziţie sunt reliefate prin următoarea diagramă (prezentată în Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition): .” sunt propoziţii opuse. Două propoziţii cu acelaşi subiect şi acelaşi predicat sunt opuse dacă diferă prin cel puţin unul din cele două atribute ale lor. O provin din vocalele cuvintelor latine affirmo şi nego.Două propoziţii sunt alternative dacă ele diferă numai prin atributul calitate (de exemplu: “Toţi S sunt P” şi “Unii S sunt P”).cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z particular negativ Unii oameni nu sunt cinstiţi.

numit termen mijlociu. Un exemplu: Premiza majoră Toţi oamenii sunt muritori. E. .3. .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Construcţia nu a fost realizată de Aristotel.Ipoteza care conţine termenul minor se numeşte premiză minoră. . similar. Premiza minoră Toţi grecii sunt oameni. Atât premisele cât şi concluzia sunt propoziţii de tipul A. I.D.Predicatul concluziei este un termen major. Concluzia Deci toţi grecii sunt muritori. O.cartiaz. Teminologie (definită de Aristotel): : . 3. iar subiectul concluziei este un termen minor. Deci Socrate este muritor. Deci construcţia Toţi oamenii sunt muritori. ipoteza care conţine termenul major se numeşte premiza majoră. Socrate este om. Silogisme: Un silogism aristotelic este format din două ipoteze (premise) şi o concluzie care rezultă ca un caz particular din aceste ipoteze.www. Propoziţii cum ar fi “Socrate este un om” nu pot fi prezente aici. folosind direct definiţiile lui Aristotel.Ipotezele conţin un termen comun. de Boetius. Ceilalţi termeni ai ipotezelor sunt numiţi termeni extremi. nu a fost niciodată elaborată (sau acceptată) de Aristotel. Propoziţii singulare: În logica aristotelică nu există propoziţii singulare. ea a fost prezentată prima oară în secolul II A. ea nefiind un silogism aristotelic.

unde atributul cantitate este neschimbat. Conversia: Conversia este procesul de inter-schimbare a subiectului cu predicatul dintr-o propoziţie. Mai mult.conversia simplă.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Aici termenul “muritori” este major.pentru a demonstra silogismele imperfecte.Silogisme perfecte “care nu necesită nimic altceva atunci când sunt enunţate pentru a trage concluzia”. Silogismele perfecte nu sunt demonstrabile.Silogisme imperfecte: “necesită una sau mai multe propoziţii care sunt consecinţe ale termenilor. “grecii” – minor. iar unele conversii nici nu există. el dă un exemplu de . spunând: “termenii unei afirmaţii trebuie să fie convertibili. Nu toate conversiile sunt valide.cartiaz. iar concluzia – ultima. şi . Jan Lukasiewicz arată însă că unele deducţii filozofice care nu se pot explicate raţional a condus pe unii comentatori ai operei aristotelice la concluzia că premiza majoră trebuie să fie prima. unde atributul cantitate este schimbat de la universal la particular.conversia morfologică (per accidens). . premiza minoră a doua. Aristotel împarte silogismele în două categorii: . Prezentăm un tabel al conversiilor posibile din logica aristotelică: Propoziţie originală Toţi S sunt P Nici un S nu este P Unii S sunt P Unii S nu sunt P Observaţii: 1. Sunt două tipuri de conversie: . în logica aristotelică ele sunt luate ca axiome şi folosite ulterior – cu operaţia de conversie . păstrând calitatea. Ordinea prezentării ipotezelor nu este importantă pentru Aristotel. dar nu au fost enunţate ca ipoteze”. iar “oameni” este termenul mijlociu.www. dar nu universal ci numai particular”. Aristotel acceptă conversia morfologică Asp Conversie simplă nevalidă Nici un P nu este S Unii P sunt S Nevalidă Conversie morfologică Unii P sunt S Unii P nu sunt S Nu există Nu există  Ips dar nu şi o conversie simplă Asp  Aps.

cu figurile şi reprezentările asociate sunt strânse în tabelul: Figura 1 Figura 2 Figura 3 Figura 4 Figura 2 Figura 3 Figura 4 . atunci nici un A nu poate fi B. Cele patru figuri: Poziţia termenului mijlociu în premise conduce la aşa numitele figuri. De remarcat că Figura 4 nu a fost definită explicit în lucrările lui Aristotel. cu P termenul major şi cu S termenul minor. 2. atunci nu ar mai fi adevărat că nici un B nu este A (pentru că C este B). deoarece se pare că cel care a folosit-o primul a fost Galenus (131 – 201 A. Figura 4 este numită adesea figura Galeniană. Conversiile Esp  Eps şi Esp  Ops sunt corecte. Dacă un A (să spunem C) ar fi B. cea mai apropiată de raţionamentul natural. Multe atacuri şi controverse referitoare la logica aristotelică se bazează pe această problemă: ce se întâmplă dacă universal discursului este vid.cartiaz. Celebru este exemplul lui Aristotel că particularul negativ nu admite conversie simplă (Osp nu se transformă în Ops): “Dacă unele animale nu sunt oameni. definite prin 4 figuri: Figura 1 Premisa majoră Premisa minoră Concluzia Figura 1 este deducţia (conform gândirii aristotelice). Arată conversia simplă Isp  Ips şi dă numeroase exemple de conversii nevalide. există patru variante posibile. 4. 3. Silogismele valide.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z conversie corectă: “Dacă tot ce este plăcut este bun. Dacă notăm cu M termenul mijlociu. deşi acesta a acceptat raţionamente deductibile din această figură. Pentru ca o conversie morfologică să fie validă. atunci ceva bun trebuie să fie plăcut”. trebuie să existe o ipoteză suplimentară: aceea că în universal discursului există cel puţin un element. 3. asta nu înseamnă că unii oameni nu sunt animale”. Deci ea va genera numai silogisme perfecte.4.www. Figurile definesc aşezările posibile ale termenului mijlociu într-un silogism. Iată demonstraţia lui Aristotel pentru conversia simplă Esp  Eps: Dacă nici un B nu este A. Reprezentări silogistice: Reprezentarea unui silogism este o secvenţă de propoziţii şi concluzii.). Figurile asociate unei reprezentări compun un silogism.D.

unde plasările lui M. Acest silogism se poate scrie: Dacă toţi M sunt P şi toţi S sunt M atunci toţi S sunt P. din informaţia că Barbara este un silogism din Figura 1. P şi S corespund Figurii 1: Premisa majoră M P Premisa minoră S Concluzia M S P Pentru a memora din ce figură este derivată fiecare reprezentare silogistică. Deci. Celarent – EAE. prin vocalele din cuvântul care reprezintă silogismul. Aşa cum s-a afirmat anterior. se deduce imediat forma sa. Astfel. aceste silogisme sunt perfecte. Darii – AII şi Ferio .ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Tabela următoare dă reprezentările silogistice valide derivate din Figura 1. Formă Menmonică Barbara Celarent Darii Ferio Deşi toate sunt silogisme perfecte.www. De exemplu: . Barbara semnifică AAA. Mnemonica dă reprezentările valide. pentru Aristotel cele mai clare sunt Barbara şi Celarent. logicienii din Evul Mediu au construit versuri. Silogismele Darii şi Ferio sunt deduse abia în ultima sa lucrare.EIO.cartiaz.

Tertia Darapti.que prioris.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Barbara. Cesare. Ferison habet. şi acestea sunt imperfecte. totul se reduce la silogismul Celarent. Bocardo. Dimaris. Fesapo. Raţionamentul ilustrat mai sus este numit reducere. premisele şi concluzia unui anumit argument sunt transformate într-un silogism din Figura 1. cele două premise. respectiv 3. Festino. Iată cum demonstrează Aristotel validitatea silogismului Cesare: Fie M predicatul comun din Nici un N 1. Reprezentările silogistice din Figura 3 sunt listate mai jos.cartiaz.www. Celarent. Darii. de asemenea. Baroko. Felapton. secundae. Disamis. reprezentările silogistice din Figura 2 (deduse din al doilea vers) sunt listate în tabelul următor (de menţionat că toate sunt silogisme imperfecte): Formă Mnemonică Cesare Camestres Festimo Baroco Deoarece sunt imperfecte. care este o axiomă. Fresison. Toţi O sunt M Nici un M nu este N Nici un O nu este N Premiza minoră Deoarece conversia simplă Esp  Eps este validă. Datisi. Deci Cesare este o reprezentare silogistică validă. Acestea Premiza majoră nu este M sunt 2. Quarta insuper addit Bramantip. Detaliind. Camestres. . Camenes. Ferio . unui O. N nu va aparţine nici unui M Deci N nu va aparţine nici 4. ele trebuie demonstrate. deducând de aici că argumentul este valid. Cu liniile 2 şi 3.

cartiaz. Aristotle's Syllogistic. premisă minoră. Astfel: i. în cursul demonstraţiei. Reprezentările silogistice din Figura 4 sunt: Formă Mnemonică Bramantip Camenes . Mnemonicele din Figurile 2 . concluzie. Detalii se găsesc în: Jan Lukasiewicz . C. pentru a respecta ordinea: premisă majoră. atunci concluzia se obţine printr-o conversie (simplă sau morfologică) din concluzia silogismului din Figura 1 folosit în operaţia de reducere. Jan Lukasiewicz arată că sunt două astfel de silogisme (Bocardo şi Baroco) care nu sunt demonstrate corect de Aristotel. D sau F. Apariţia literei `m' indică o rearanjare a premiselor. Dacă un `c' urmează după un `o'. capitolul 17.www. iv. v. indicând prin aceasta reprezentarea silogistică din Figura 1 la care se reduce silogismul pentru a-i demonstra validitatea (de exemplu Felapton se va reduce la Ferio). Dacă un `s' (sau `p') urmează după prima sau a doua vocală. atunci propoziţia corespunzătoare acestei vocale suportă. atunci demonstraţia se face prin reducere la absurd.4 au ca primă literă B. o conversie (simplă sau morfologică). From the Standpoint of Modern Formal Logic. iii. Dacă un `s' (sau `p') urmează după ultima vocală. ii.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Formă Mnemonică Darapti Felapton Disamis Datisi Bocardo Ferison Mnemonicele conţin mai multă informaţie decât simpla reprezentare silogistică.

Am prezentat aici numai o mică deschidere. A. Pentru articolul de faţă am folosit lucrările: 1. Detaliile demonstraţiei sunt: 1.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Dimaris Fesapo Fresison Şi acestea sunt toate imperfecte. Deoarece Dimaris începe cu litera D . despre criticile care se aduc (şi care au condus la alte abordări axiomatice ale logicii). Demonstrarea validităţii silogismelor imperfecte poate fi dată folosind regulile asociate mnemonicelor.edu . Încheiere O discuţie despre viaţa şi – mai ales – opera lui Aristotel poate continua în mai multe articole. 3 şi axioma Darii Conversie simplă a liniei 4 4. Unii P sunt M 2. Vocalele sale sunt I. Yann Lamontagne – Aristotelian Logic.Math. despre transpuneri ale acestei logici în diverse domenii – filozofie. matematică etc etc. deci se va demonstra silogismul Ipm & Ams  Isp. se poate continua cu detalieri despre paradoxurile acestei logici.org 2. Wikipedia: Term Logic O sursă a operelor lui Aristotel (traduse în engleză) poate fi http://classics. Unii S sunt P Ipm Ams Ipm Ips Isp Premiză Premiză Se repetă linia 1 pentru a reordona premizele Se folosesc liniile 2.www. Unii P sunt M 4.mit. etică. Litera `s’ după ultima vocală indică o conversie simplă a concluziei silogismului Darii. Wikipedia: Aristotelian Logic 5. I. Evident. În plus. litera `m’ indică o reordonare a premiselor. Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition 3.cartiaz. Să exemplicăm aceasta cu silogismul Dimaris. Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic 4. Planet. Unii P sunt S 5. se efectuează o reducere la silogismul Darii din Figura 1. încercând o abordare cât mai generală asupra logicii aristotelice. Toţi M sunt S 3.

Mircea Florian. în "Revista de filozofie". Parry. Hacker.htm 18. Charles C Thomas Publisher. Springfield. 1991 20. Despre esenţa şi conceptul lui ΦYΣΙΣ. Bucureşti. Clarendon Press. Constantin Noica. Academiei. Rose. Bucureşti. Pentru o interpretare a categoriilor la Aristotel.Oradea.Bucureşti.Politică. Bucureşti. *** Probleme de logică.Dumitru . Logică generală. P. 1975 15. E. Bucureşti. Elena Anghel.stanford. M. Bucureşti. From the Standpoint of Modern Formal Logic.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Bibliografie extinsă (fără a fi completă): 1. Experienţă şi inducţie la Aristotel. Bucureşti.edu/entries/aristotle-logic/ 23. Gheorghe Vlăduţescu. Lukasiewicz. Ed. Bucureşti. p331-339 2. Ed. Ed. Edward A. Aristotele. A. I. Iaşi.Tavanet. Botezatu . Marica. 1996 5. http://en. ed.cartiaz.2. 1988 17. Bucureşti. 1972 12.Ştiinţifică. în Istoria logicii.Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1993 6. http://en. Ed. R. Bucureşti.: Aristotelian Logic. 1975. Jan: Aristotle's Syllogistic.org/Aristotle 24. A..Academiei. Bruno Mondadori. nr. M. Ed.Antet. Ed. Alberto Jori. Începuturi de semantică logică la comentatorii antici ai "Categoriilor" .Logică şi epistemologie.org/Aristotelian_logic .S. 1995 16.sub redacţia lui D.edu/entries/square/ 21. Ed.Curs de istorie a logicii.Windelband. 1968 22.Gorski. Istoria filozofiei greceşti. William T.: Aristotle's Syllogistic. 1976 3. Smith. 1968 9.Humanitas. 1968 7.P. Martin Heidegger.wikipedia.P. Substanţă şi devenire la Aristotel. Ed. în "Repere pe drumul gândirii".Teoria clasică şi interpretările moderne. Didilescu. Constanţa. http://plato.R. Albany.3/1929 13. Ed. Cosmologia elenă în "Revista de filozofie".2/1995 14. Sorin Vieru.edu/research/iep/a/aristotl. N. Florian . Terence: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Traditional Square of Opposition. 1993 10. Anton Dumitriu.www. P.Istoria logicii.utm. Wikipedia: Aristotle. Logica lui Aristotel. 2005 4.Muntenia. D. *** Logica. Oxford.wikipedia. Parsons.D. nr. State University of New York Press. Moldova. 11. Ed.. Lynn E. Ed. http://www.V. W.stanford. Ionescu .Tehnică. Wikipedia: Aristotelian Logic. 1957 8. Milano 2003. E. P. Robin: Stanford Encyclopedia of Philosophy: Aristotle's Logic http://plato. The Internet Encyclopedia of Philosophy: Aristotle. 1951 19.1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful