A mea

Singuratec ea m ateapt s-i vin acas, n lipsa mea ea se gndeste numai la mine, ea cea mai drag i cea mai aleas dintre roabele sublime.

Ei i se face ru de singurtate ea st i spal tot timpul podeaua pn o face de paisprezece carate i tocmai s calce pe dnsa licheaua.

Ea spal zidul casei cu mna ei i atrn pe dnsul tablouri ca s se bucure derbedeul, e-hei czut de la u-n ecouri.

Ea i ateapt brbatul beiv Ca s-i vin acas i degetele albe i le mic lasciv pentru ceafa lui cea frumoas.

Pregtindu-i-le de dezbtat ea ine n boluri i zeam acr, prul lung i negru i-l ntinde de la u spre pat

s nu greeasc brbatul niciodat drumul predestinat.

Autor: Nichita Stanescu