POPA EMANUELA GR.

1131 B AN III

Probleme actuale ale stratului de ozon

n cautarea noastra pentru energie, pentru a ne incalzi casele si pentru a ne pune n functiune tehnologia, oamenii pompeaz in aer si apa un amestec de chimicale periculoase. Dar , unul din cele mai toxice, ozonul, poate s aib totodata si o importan vital pentru noi , atunci cnd este concentrat n atmosfera superioara a pmntului. Ozonul (O3) este format din trei atomi de oxigen, si este produs atunci cand moleculele de oxigen (O2 ) sunt desfacute (rupte) de catre radiatiile energetice de mare intensitate. Este un gaz iritant, coroziv, foarte otravitor, aproape incolor, si cu un puternic miros asemanator cu cel de fire electrice arse sau clor. Este un puternic agent oxidant, putand distruge orice material organic cu care intra in contact, oxidandu-i moleculele. Numele sau provine din limba greac semnificnd a mirosi. El este un gaz natural dispus sub forma unei pturi protectoare situat ntre 15 35 km deasupra pmntului ntr-o zon numit stratosfer precum si in atmosfera inferioara datorita poluarii. Desi , ozonul este prezent in cantitati mici in atmosfera (daca am concentra tot ozonul din atmosfera, acesta ar forma un strat de numai 3 milimetri grosime) ,este esential pentru viata, prin absorbtia radiatiilor ultraviolete . Oxigenul este format din doi atomi de oxigen(O2) si reprezinta 21% din aerul atmosferic. Stratul de ozon, reprezint scutul nostru protector mpotriva radiatiile UV-B provenite de la soare. Bazele formarii stratului de ozon, s-au pus acum 2 miliarde de ani in urma, cand au aparut primele forme de viata de pe pamant responsabile de producerea oxigenului ,ce a fost afectat de catre radiatiile ultraviolete, avand ca efect formarea ozonului care s-a acumulat intr- un strat situat la 25km deasupra pamantului. radiaiilor ultraviolete , periculoase, provenite de la Soare (Hurst) , reducand cu pana la 95% din

Acest strat se refera la ozonul situat in stratosfera, unde este localizat peste 90% din ozonul pamantului. Ozonul poate fi considerat ca fiind the Jekyll and Hyde of the atmosphere. Exist dou straturi de acumulare a ozonului: unul este cel situat la nivelul solului formand smogul ( ozonul rau) , care este produs de combinaia dintre gazele de eapament i radiaia solar ,avnd un impact masiv n regiunile urbanizate ,fiind periculos pentru sntatea uman cu toate ca blocheaza radiaiile ultraviolete; iar cel de al doilea strat (ozonul bun) este localizat la nlimea de 14-35 km deasupra pmntului ,in stratosfera protejandu-l impotriva radiatiilor UV. Smogul este produs de reactia dintre oxizii de nitrogen (NOX) si compusii organici volatili (VOC) in prezenta luminii solare. Emisiile unitatilor electrice si industriale,emisiile masinilor, vaporii de gasolina si solventii chimicali sunt unele dintre principalele surse ale NOX si VOC. La nivelul solului ,ozonul este un poluant foarte periculos. Poluarea cu ozon reprezentand un motiv de ingrijorare, in principal, in lunile de vara, cand vremea calduroasa in combinatie cu cresterea intensitatii radiatiilor solare determina acumulari mari de ozon in aerul pe care il respiram. In consecinta multe regiuni urbane ,dar si rurale (deoarece vantul poate transporta emisiile pe sute de kilometrii distanta fata de locul de origine) se confrunta cu niveluri ridicate ale stratului ozonului din troposfera. Printre efectele pe care acesta le are asupra sanatatii umane putem enumera : iritatarea sistemului respirator, reducerea capacitatii de functionare a plamanilor si agravarea astmului, cei mai afectati fiind copii, adultii cu multe activitatii in aer liber (ex:unele sporturi), oamenii cu probleme respiratorii (diverse boli) si cei cu o sensibilitate crescuta la ozon. In cazul cresterii concentratiei de ozon din troposfera (smogul) , acestia ar trebui sa evite efortul fizic in aer liber, in special dupa-amiaza si deasemenea sa micsoreze rata folosirii masinilor si a altor vehicule care pot duce la o intensificare a smogului.

In cazul subtierii stratului de ozon atmosferic,care protejeaza pamantul de radiatiile UV, printre efectele resimtite de catre oameni putem enumera: cancerul de piele, afectiuni oculare ,arsuri ( gravitatea lor variind in functie de pigmentatia pielii si de grosimea acesteia) si slabirea sistemul imunitar. Alte efecte ale acestei subtieri, mai pot fi resimtite si de restul organismelor si a vegetatiei pamantului,omul nefiind singurul afectat. Majoritatea plantelor, au un scut protector ,dar nu suficient de puternic pentru ale oferii protectie totala. Cand sunt supuse la cantitati mai mari de radiatii, plantele in general au capacitatea sa se adapteze la noile conditii. Acestea pot sa-si mareasca intensitatea pigmentului de absorbtie a radiatiilor UV din tesuturi, isi pot ingrosa frunzele, astfel micsorand cantitatea de tesut interior expus, putand prezenta si frunze acoperite de un strat protectiv de ceara .Printre alte adaptari ale acestora ,putem enumera si prezenta unor sisteme de reparare a distrugeriilor provocate ADN-ului si a ranilor provocate de oxidare. Apa pura(fara impuritati) ,este aproape tranparenta pentru radiatiile de tip UV, acestea putand penetra apa pana la aproximativ 500m pana sa fie complet absorbite. Apa normala contine substante care ajuta la absorbtia radiatiilor, ca de exemplu materia organica dizolvata , care ofera un oarecare scut protector organismelor subacvatice impotriva UV-B,cu toate ca acesta variaza de la un corp de apa la altul. In cazul apei unui ocean sau a unui lac ,radiatiile pot ajunge pana la zeci de metrii adancime,iar in cazul apelor turbionare si a cascadelor radiatiile pot fi aproape in totalitate absorbite in cadrul primilor centrimetrii de la suprafata apei. Planctonul, larvele si pestii care traiesc aprope de suprafata apei sunt cei mai afectati, un exemplu concludend fiind: Golful Maine ,unde datorita expunerii pana la adancimi considerabile a radiatiilor UV, mortalitatea din cadrul embrionilor si a larvelor a atins cote alarmante.

Plantele si animalele , de-a lungul evolutiei, au prezentat un grad ridicat de adaptabilitate la diferite medii. Cu totate acestea ,datorita ratei rapide a schimbarilor climatice ,evolutia s-ar putea sa nu mai poata tina pasul . Pentru ca oamenii sa se protejeze in cazul subtierii stratului de ozon din stratosfera si astfel sa evite arsurile, ar trebui: sa limiteze activitatii efectuate in aer liber intre orele 10 -16 si sa foloseasca creme cu un factor de protectie de cel putin 15 . Deasemenea pentru a incerca sa diminueze efectele daunatoare impotriva stratului de ozon atmosferic, acestia ar trebui sa foloseasca doar frigidere si aparate de aer conditionat care nu folosesc subsatnte de tip CFC. Stratul de ozon este invizibil pentru ochiul uman, schimbrile suferite de catre acesta neputand fi observate decat prin cercetare. Oamenii de tiin au prezis ,pentru prima dat , micorarea stratului de ozon n jurul anilor 70 i au constatat n 1985 apariia unei guri de ozon deasupra Antarcticii, care a determinat focalizarea ateniei omenirii asupra acestei probleme ceea ce a dus la o aciune global fr precedent ( acesta gaura reprezentand o subtiere foarte accentuata a stratului de ozon si nu chiar o gaura in adevaratul sens al cuvantului). n 1987 ,doi ani dup ce a fost descoperit gaura de ozon, s-a constituit The Montreal Protocol on Substances that Deplete the Ozon Layer a crui scop era interzicerea comercializarii si producerii de substante chimice care pot afecta stratul de ozon, asa cum sunt clorofluorocarbonatii(CFC), pana in anul 2000. . n anul 1996 n cadrul acestui program statele componente au hotrt diminuarea la reducerea stratului de ozon din atmosfera producia substanelor ce contribuie (principalele sunt CFC). Principala ngrijorare a oamenilor de tiin se refer la ozonul din cea mai joas zona din stratosfer, la aproximativ 11 km deasupra pamntului, unde datorita concentrarii ridicate a poluanilor se poate vorbi de distrugerea acestuia.. Dac pn n 1992 existau 93 de naiuni semnatare ale acestui acord, pn la sfritul secolului XX numrul acestora a crescut pn la peste 140.

Un adevarat semnal de alarma a fost tras in anul 2000 ,cand gaura de oazon a atins proportii foarte mari ,ajungand la 28,3 milioane de km2 , ozonul scazand pana la 70%. In aceasta perioada, datorita acestui fenomen, gaura a depasit Antarctica ,ajungand pana in sudul Americii aparand pentru prima data deasupra unei regiuni populate: Punta Arenas , din Chile. Acest oras ,este singurul din Chile ,unde mass-media ofera populatiei informatii zilnice asupra nivelurilor radiatiilor ultraviolete.Cand este alerta galbena este un nivel moderat de radiatii, iar cand este alerta portocalie sau rosie ,inseamna ca nivelurile radiatiilor UV ating cote periculoase .Cu toate acestea,populatia acestei regiuni nu este foarte afecta, datorita prezentei unui climat mai rece ,care determina locuitorii sa se imbrace foarte gros, limitand astfel expunerea acestora la radiatii. Alte regiuni afectate de acest fenomen, al subtierii stratului de ozon, mai sunt:Argentina (orasul Ushaia, cu o populatie de 30.000 de locuitori, Rio Gallegos si Puerto Santa Cruz), Rio Grande (in Brazilia) , Chile si insulele Falkland. Emisfera Sudica ,datorita prezentei gaurii de ozon de deasupra Antarcticii este cea mai afectata, insa nici celelalte regiuni nu fac exceptie: in Emisfera Nordica, ozonul stratosferic a scazut cu 10-15%, iar pe restul globului intalnim o diminuare a stratul de ozon cu aproximativ 4%. Cu toate acestea, masuratorile luate in 2003 au aratat ca substante care pot afecta stratul de ozon sunt in continuare emise in SUA si Canada, acestea fiind principalele raspunzatoare a emisiilor de acest tip de chimicale la nivel global , in proportie de 7-45%. Deoarece ,in aceste tari, aceste substante nu mai erau produse din 1995 ,concluzia acestor cercetari a fost ca, masini ,frigidere si extinctoare care erau facute cu CFC, mai sunt folosite si astazi in mod ilegal cu toate ca au fost interzise. Un alt factor al prezentei in continuare a acestor substante fiind si viata foarte lunga a acestora . Un studiu a aratat ca intre 1979-1997 cantitatea de ozon din atmosfera a scazut cu o rata de 8 % la fiecare decada ,iar din 1997-2002 ,rata de scadere a ajuns sa fie de doar 4 % la fiecare 10 ani. Acest lucru a reprezentat un adevarat succes al actiunilor intreprinse in favoarea refacerii stratului de ozon.

CFC, folosit n construcia frigiderelor dar i pentru aerul condiionat a dus la micorarea stratului de ozon din atmosfer, iar fr un strat protector radiaiile ultraviolete ale soarelui pot determina apariia unor boli , ca de exemplu cancerul de piele, afeciuni ale globului ocular(cataracta) si slabirea sistemului imunitar. Un alt efect al acestor radiaii ar fi reducerea fitoplanctonului, afectnd ntregul echilibru ecologic al naturii (all the food changes). Aceste substante chimice au fost folosite n rile industrializate n ultimii 50 de ani i sunt principalele vinovate de distrugerea ozonului. Cnd clorofluorocarbonatii ajung n atmosfera superioar a pmntului sunt supusi razelor ultraviolete care le descompun n diferite substane printre care i clorurile. Acestea reacioneaz cu atomii de oxigen din atmosfer i determin ruperea ozonului n molecule. Un atom de clor poate distruge mai mult de 100.000 de molecule de ozon. Aproximativ 90% din clorofluorocarbonatii aflati acum n atmosfer au fost produsi de trile industrializate din America de Nord i Europa. Aceste ri au interzis producerea substantelor din categoria CFC ncepnd cu anul 1996 i cantitatea de cloruri din atmosfer este n scdere. Dar, cu toate acestea oamenii de tiin estimeaz c va dura peste 50 de ani , pentru ca nivelul clorurilor s ajung la un nivel acceptabil. Astfel se presupune c gaura de ozon de deasupra Antarcticii se va restrnge i va disprea n jurul anului 2070. Temperaturile joase din zona Antarcticii, determin o rapid descompunere a CFC n cloruri. n timpul primverii i verii cnd soarele strlucete o lung perioad din zi, clorurile reacioneaz cu radiaiile ultraviolete distrugnd ozonul ntr-o proporie de peste 65%, determinnd astfel apariia unei guri de ozon (rata de distrugere a ozonului fiind de aproximativ 1% pe zi). Aceast gaur de ozon are o suprafa de peste 27,4 milioane km 2 ajungnd astfel s fie mai mare dect suprafaa Americii de Nord. Primvara i vara, pri din aceast gaur de ozon de deasupra Antarcticii se separ , afectnd zonele sudice ale Australiei i Americii de Sud. ODS ( ozone depleting substances) nu este singurul factor care poate duce la scaderea concentratiei de ozon din atmosfera, acesta putand fi afectat si de fenomene naturale ca de exemplu eruptiile vulcanice ( eruptia din 1991 a vulcanului Pinatubo din Filipine).

Distrugerea ozonului stratosferic se opreste doar in momentul in care clorurile reactioneaza cu alte molecule , care duc la formarea unor legaturi stabile de lunga durata , ne mai fiind libere sa reactioneze cu ozonul. Teoria referitoare la diminuarea stratului de ozon a fost pentru prima data pusa in discutie in 1974,de catre cercetatorii Mario Molina si F. Scherwood Rowland .Ei erau ingrijorati de impactul pe care clorofluorocarbonatii l-ar putea avea asupra stratului de ozon. Ipoteza lor a fost intampinata cu un mare scepticism, dar dupa 20 de ani de cercetari amanuntite, rezultatele obtinute au demonstrat ca ei au avut dreptate. In consecinta li s-a acordat celor doi cercetatori Premiul Nobel pentru Chimie. Descoperirea gaurii de ozon a fost pentru prima data anuntata in ziarul Nature , in mai 1985, prin intermediu unui studiu britanic, asupra Antarcticii, realizat de catre Joe Farman,Brian Gardiner si Jonathan Shanklin. Acest studiu a constat in masurarea stratului de ozon de deasupra Polului Sud pe o perioada pe 18 ani , care a aratat o micsorare anuala dramatica a acestuia. Gaura incepand a se forma inca de prin anii 70. Ozonul din atmosfera este masurat folosind Spectrofotometrul Dobson,aparat realizat in anii 20 ; o gaura de ozon ,reprezentand acea regiune unde valorile ozonului sunt mai mici de 220 DU ( Unitati Dobson). DU (unitatea Dobson) reprezinta principala unitate de masurare a concentratiei ozonului.Un DU reprezinta aproximativ 27 de milioane de molecule /cm2 (palma unei maini acoperind o arie de doar 100 de cm2 ). De exemplu concentratia ozonului de deasupra SUA este de aproximativ 300 DU si gaura de ozon de deasupra Antarcticii ,vara, poate ajunge la doar 117 DU. Un alt instrument folosit este spectrofotometrul Brewer, care are o acuratete de pana la 1 % .Acesta a fost creeat de oameni de stiinta canadieni si este acum raspandit in mai toate statiile de monitorizare a stratului de ozon din lume. Alte instrumente, mai putin precise de data aceasta sunt: filtrele ozonometrice M-85 si M-124..

Pentru a masura cat mai precis evolutia ozonului stratosferic si a intensitatii radiatiilor,oamenii de stiinta canadieni realizeaza zboruri speciale cu ajutorul aparatelor de zbor de tipul ER-2 ,din cadrul NASA High Altitude Aircraft Program, pentru investigatii ce nu se pot realiza cu ajutorul senzorilor de la suprafata solului. Acest program a fost infiintat in aprilie 1971, cu scopul initial de a realiza fotografii multispectrale de mica rezolutie ale unor ecosisteme. Masuratori generale sunt realizate la fiecare 4 ani,ultima avand loc in 1998-2002. Alt program de monitorizare a variatiilor stratului de ozon este Ozone Watch, un raport saptamanal care ofera informatii despre starea acestuia (raport lansat de catre Canada in vara anului 1992 ). Tot canadienii au mai lansat si UV Index program , ce ofera date zilnice referitoare la intensitatea radiatiior ultraviolete. Radiatia emisa de catre Soare are lungimi de unda diferite ,care variaza de la 100 la 400nm : UV-A (315-400 nm) ,UV-B(280-315 nm) si UV-C ( 100-280nm). In momentul in care lumina solara traverseaza prin atmosfera toate radiatiile de tip UV-C si aproximativ 90% din radiatiile de tip UV-B sunt absorbite, in principal,de catre ozon si oxigen, cu exceptia radiatilor de tip UV-A care ajung pe suprafata Pamantului, nefiind prea mult afectate de atmosfera si avand un efect biologic minim. Daca concentratia de ozon din atmosfera ar scadea, acest lucru ar duce la o crestere semnificativa a radiatiilor de tip UV-B care ajungand pe Pamant, ar afecta atat ADN-ul organismelor, deregland importante procese biologice ,cat si calitatea aerului (accelerand procesul de formare al smogului deasupra zonelor urbane). Arsurile cauzate de expunerea prelungita la soare ,reprezentand unul dintre exemplele cele mai cunoscute ale efectelor radiatiilor de tip UV-B. Dintre toate tipurile de radiatii, cele de tip UV-C sunt cele mai periculoase pentru organismele vii, acestea neajungand niciodata pe suprafata pamantului,fiind complet filtrate de catre stratul de ozon. Indexul radiatiilor ultraviolete (UVI) descrie nivelul de radiatii solare UV relevant in cazul arsurilor provocate de soare. Acesta a fost initial folosit in Canada, unde in sudul

teritoriului valoarea era de 10 la amiaza in perioada verii si de 1 la amiaza pe timpul iernii. Pentru cei cu piele mai ssensibila valoarea 10 poate fi considerata ca extrema (pielea putand fi afectata in mai putin de 15 minute de expunere). Cand soarele este sub orizont valoarea UVI este 0. Exista insa regiuni cu valori si mai mari ale UVI, asa cum este cazul unei zone din sudul Americii , Altiplano, unde vara, valoare UVI poate depasi 25. Radiatia solara nu variaza numai in functie de grosimea statului de ozon, aceasta fiind afectata de o gama mult mai mare de factori. Un exemplu de astfel de factor il reprezinta latitudinea (unghiul razelor solare cade aproape perpendicular in zona Ecuatorului ,radiatiile solare avand aici o intensitate mult mai mare decat pe restul globului ,acestea coborand in intensitate cu cat ne apropiem de poli ) .Un alt factor il contituie si sezoanele (in timpul lunilor de iarna , razele solare formeaza cu suprafata pamantului un unghi mult mai mare decat in perioadele de vara, acest lucru determinand un drum mai lung de strabatut, a radiatiilor UV , prin atmosfera, ajungand in final la o intensitate mult mai scazuta pe pamant.) . Alti factori ce pot influenta intensitatea radiatiilor mai sunt si oscilatiile zi/noapte, ( cand este miezul zilei radiatiile solare au o intensitate maxima ,iar cu cat se insereaza, intensitatea lor scade) ,altitudinea (cu cat creste altitudinea, cu atat atmosfera este mai putin densa ,iar radiatiile solare sunt mai putin atenuate -radiatia UV creste cu aproximativ 10-20% pentru fiecare 1000m in altitudine- ex: in regiunea Puno (Altiplano) la 3000-4000m (America de Sud) indexul UV este de 18-20 in ianuarie si decembrie .), prezenta norilor si ploilor (care reduc intensitatea radiatiilor UV) precum si poluarea aerului (smogulcare creeaza un fel de scut protector impotriva radiatiilor UV actionand intr-un mod similar prezentei norilor). Deasemenea norii, particulele de praf si aerosolii din aer filtreaza si ei o parte din radiatii, astfel micsorandu-se intensiatea cu care acestea ajung pe suprafata solului .Alti factori care pot provoca diferente majore ale intensitatii UV sunt prezenta zapezii si a ghetii (care reflecta aproximativ 90% din radiatia UV), dar si a nisipului ( care reflecta aproximativ 25% din radiatiile UV). Radiatiile UV ofera nu numai motive de ingrijorare pentru populatie, ele oferindu-ne si o gama larga de beneficii, atunci cand nu sunt in exces : vitamina D, atat

de necesara cresterii si intaririi oaselor , se produce prin expunerea pielii la radiatiile solare( lipsa acesteia putand duce la osteoporoza si fracturi), stimularea circulatiei sangvine si intarirea sistemului imunitar ,sunt numai cateva din efectele pozitive oferite de acestea. Printre motivele prezentei deasupra Antarcticii a unei subtieri atat de grave a stratului de ozon se numara: temperaturile de pana la sub -80o C si prezenta puternicelor vanturi polare, care prin miscarile lor circulare izoleaza aerul in regiunea polara deasupra regiunii Antarcticii. Aceste vanturi creeaza un vortex polar ,care permite formarea unor nori polari stratosferici (cunoscuti ca nori de gheata),a caror cristale ofera o suprafata propice pentru reactia chimicalelor care duc la eliberarea de cloruri si bromuri. Distrugerea stratului de ozon se produce atunci cand lumina soarelui se intoarce la sfarsitului lui februarie si martie. Cand soarele incepe sa incalzeasca stratosfera ,in timpul verii, norii polari stratosferici si vortexul polar se disipeaza .Acest lucru permite aerului bogat in ozon ,din afara gaurii, sa se amestece cu aerul sarac in ozon. Fluctuatii majore ale valorilor stratului de ozon pot fi datorate unor multitudini de factori cum ar fi : prezenta aerosolurilor in stratosfera, a vanturilor stratosferice, gazelor de sera , eruptiilor solare (explozii solare-sunspot) si prezenta clorurilor in atmosfera. La inceputul anului 1993 deasupra Canadei s-au inregistrau subtieri destul de mari ale stratului de ozon de pana 15% fata de media din 1980,la unele altitudini ajungand si pana la 30%.Aceste valori atat de scazute se datorau injectiei in atmosfera a unor cantitati mari de aerosoli proveniti din eruptia vulcanului Pinatubo in iunie 1991. Valorile ozonului atmosferic ajungand la niste valori mai apropiate de cele initiale , abia in 1994, fara sa mai atinga valorile anului 1980, stratul de deasupra Canadei diminuandu-se cu aproximativ 7 % de atunci. Acest vulcan a dus la o expansiune a gaurii de ozon cu aproximativ 20%. La fiecare 26 de luni vanturile tropicale QBO (asociatia cvasi-bienala) din partea cea mai joasa a stratosferei, isi schimba directia de la est spre vest si invers , determinand

10

ca valorile ozonului de la o anumita latitudine sa se extinda sau sa se contracte cu aproximativ 3%. Efectul de sera( incalzirea troposferei inferioare, ca urmare a reflectarii radiatiei calorice provenita de la suprafata terestra, de catre concentratiile de CO 2 ,metan si vaporii de apa din aer) contribuie intr-o mare masura la incalzirea planetei si la modificarea valoriilor vremei din ultimii ani, producand o racire a stratosferei si drept consecinta o crestere a cantitatii de formatiuni noroase polare stratosferice ducand la o marire a concentratiei de cloruri din zona gaurii de ozon de deasupra Antarcticii. Exploziile solare sunt si ele un factor ce duc la modificari ale concentratiei de radiatii UV din atmosfera, acestea variind in functie de ciclurile de 11ani ,cand exploziile isi maresc intensitatea. Distrugeri masive ale stratului de ozon s-au inregistrat in 1996, 1997 si 2000. Cele mai joase niveluri ale concentratiei de ozon atmosferic inregistrandu-se in 2000 la nord de Suedia ,unde distrugerea ajungea pana la 60% in unele straturi ale atmosferei. Masuratorile stratului de ozon, au fost luate de la sol pentru prima data in 1956 in Golful Halley , Antarctica. Masuratorile satelitare ale ozonului au fost incepute la inceputul anilor 70 ,dar cele mai exacte au fost luate de satelitul Nimbus,incepand din 1978.Acest satelit detine un TOMS ( total ozone mapping spectrometer) si un aparat de masurare a intensitatii radiatiilor UV. TOMS s-a defectat in anul 1993, astazi fiind inlocuit de o serie de sateliti care masoara cocentratiile ozonului si a altor gaze atmosferice.Gazele din troposfera fiind masurate cu ajutorul baloanelor meteorologice sau cu ajutorul avioanelor ER-2 ,din administratia NASA. Cloroflorocarbonatii au fost produsi pentru prima data in 1928 si comercializati in 1930 de catre compania DuPont (companie producatoare de frigidere si aparate de aer conditionat).

11

In anul 1974 M.J.Molina si F.S.Rowland au publicat un studiu de laborator care demostra abilitatea substantelor de tip CFC de a distruge ozonul, in prezenta radiatiior de tip UV. Studii ulterioare estimau ca stratul de ozon va fi subtiat de catre cloroflorocarbonati cu aproximativ 7% in urmatorii 60 de ani . Bazandu-se pe aceste studii SUA a interzis folosirea in sprayuri a CFC in 1978, cu timpul si alte tari urmandu-i exemplu. Cu toate acestea lumea nu realize, cu adevarat, pericolul exercitat de folosirea cloroflorocarbonatilor. Acest lucru schimbandu-se in 1985 cu ajutorul studiului realizat de catre Farman,Gardinar si Shanklin. Acestia au publicat in 1985, in numarul din mai a revistei Nature , un rezumat a datelor colectate de catre British Antartic Survey ,care aratau scaderea concentratiei de ozon cu 10% sub nivelul normal din luna ianuarie ,in Antarctica. Autorii au fost un pic ezitanti in publicarea acestor informatii deoarece, datele oferite de satelitul Nimbus-7 nu aratau nici o scadere in zona Antarcticii. Ulterior, NASA a descoperit ca gaura de ozon a fost mascata de catre programul calculatorului care nu lua in consideratie scaderile bruste ale concentratiilor de ozon ,considerandu-le drept erori. In consecinta, datele oferite de satelit au fost restudiate fara programul filtru fiind descoperite dovezi ale existentei gaurii de ozon datand inca din 1976. De atunci, numeroase studii au confirmat existenta acestei gauri de deasupra Antarcticii ,dar si o puternica scadere a concentratiei ozonului in celelalte zone ale globului. In urma realizarii a doua studii, s-a demonstrat o diminuare a ozonului global cu pana la 2,5% din 1969 si cu 3 % din 1986 pana 1993 , acestea fiind valori mult prea mari pentru a fi considerate ca efecte naturale. Diminuarea stratului de ozon va duce la modificari ale calitatii aerului. Scaderea concentratiei de ozon stratosferic va duce la o crestere a concentratiei ozonului troposferic. In general impactul datorat diminuarii ozonului stratosferic este mai mic decat impactul local a surselor de poluare a aerului .Cresterea cantitatii de particule in

12

atmosfera, legate de incalzirea globala ,ar putea duce la o scadere a productiei de ozon troposferic. Schimbarile climatice pot afecta calitatea aerului in multe feluri. Schimbarile temperaturilor ,vanturilor si a densitatii norilor ,pot fi si ele foarte importante ,unele din aceste modificari, putand afecta si scaderea concentratiei de ozon stratosferic. Ca de exemplu, cresterea concentratiei de CO2 din atmosfera ar putea duce la o accelerare a fotosintezei plantelor, pe cand alte surse de poluare a aerului din troposfera,pot fi afectate de incalzirea globala. Este stiut faptul ca incendiile de mare amploare sunt surse de : N2O ( dioxid de azot), monoxid de carbon(CO2) , metan (CH4) etc.,care pot duce la marirea cantitatii de ozon troposferic. Schimbarile climatice datorate incalzirii globale pot duce la o intensificare a riscului producerii de incendii de proportii mari si automat la o crestere a poluantilor din troposfera, particulele rezultate ducand la o cresterii a eficientei aborbtiei radiatiilor UV si contribuind la incalzirea globala. Scaderea concentratiei de ozon din atmosfera este influentata de incalzirea globala. Ozonul , clorofluorocarbonatii si alte gaze care duc la diminuarea stratului de ozon ( metanul, vaporii de apa si dioxidul de azot) influenteaza efectul de sera. Schimbarile climatice ca: cresterea temperaturii ,poate duce la diverse variatii ale acoperii noroase ,a ploilor ,a acumularii de gheata, a albedoului si a circulatiei oceanice, care influenteaza atat incalzirea globala , cat si stratul de ozon. Se pare ca desi diminuarea stratului de ozon este dominata, momentan, de prezenta clorurilor si a bromurilor, in stratosfera, in viitor(in aproximativ 100 ani),impactul schimbarilor climatice va fi dominat de efectele schimbarilor din dinamica si chimia atmosferei. Rezultatul va fi, dupa prima jumatate din acest secol, racirea stratosferei, datorita cresterii concentratiei gazelor de sera. Acest lucru va duce la o scadere a ritmului de distrugere a stratului de ozon din afara regiunii polare.

13

Cu toate acestea, in regiunile polare , scaderea temperaturii, va duce la o marire a intensitatii norilor polari stratosferici, determinand diminuarea puternica a ozonului din aceste regiuni. Schimbarile in regiunea polara vor duce la modificari ale circulatiei troposferice ,care va afecta climatul in general. Incalzirea globala , prin schimbarile climatice pe care aceasta le produce afecteaza anumite variabile ca: prezenta norilor . a aerosolilor, distributia zapezii etc. , influentand automat si fluctuatiile stratului de ozon. In concluzie putem spune ca exista o serie de factori care actioneaza asupra stratului de ozon atmosferic, periclitandu-ne atat viata noastra ,cat si a celorlalte organisme de pe pamant.

14

BIBLIOGRAFIA
1. http://www.ozonelayer.noaa.gov/ 2.www.antarctica.ac.uk/bas_research/science_briefings/ozone_layer.php ( British Antarctic Survey) 3. http://www.woudc.org /wmo_gaw_e.html(World Ozone and Ultraviolet Radiation Data Centre) 4.www.ozonewatch.gsfc.nasa.gov/ 5. http://www.mitosyfraudes.org/Ozo/PuntaEng.html ( Fundation Argentina de Ecologia Cientifica-FAEC) 6. www.msc.ec.gc.ca/your_environment_e.html( Meteorogical Service of Canada) 7. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/113689/chlorofluorocarbon 8. http://www.ciesin.org/TG/PI/POLICY/montpro.html ( Center for International Earth Science Information Network) 9.www.ozone.unep. org /Frequently Asked Questions/( United Nations Environnement Programme) 10. www.ozone.unep. Org/Assessment_Panels/EEAP/eeap-report2006-FAQ.pdf 11.http://www.ec.gc.ca/ozone/(Environnement Canada) 12.www.epa.gov (United States Environmental Protection Agency EPA) 13.www.ozonelayer.noaa.gov (National Oceanic and Atmospheric Administration) 14. http://news.national geographic.com/news/2003/08/0805_030805_ozone.html 15.http://news.national geographic.com/eye/ozone/science.html 16. www.nasa.gov/vision/earth/environment/ozone_resource_page.html 17. www.wmo.ch ( World Meteorological Organization)

15

16