P. 1
Curs 1 Fizica Radiatiilor

Curs 1 Fizica Radiatiilor

|Views: 295|Likes:
Published by Olari Ionut

More info:

Published by: Olari Ionut on Aug 24, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/04/2014

pdf

text

original

Catedra de Radiologie Imagistica Medicala

CURS 1 Conf. dr.Stelian Petcu

Radiologie şi imagistică medicală
► Radiologie

clasică ► Computer Tomografie ► Imagistica prin Rezonantă Magnetică ► Ecografie ► Medicina Nucleară

FIZICA RADIATIILOR

Radiaţiile X
► Au fost descoperite de W.K. Rontgen în

1895

5 Å În biologie se folosesc cele cu energia cuprinsă între 40-150 keV Sunt radiatii ionizante .Radiatiile X Sunt radiaţii electromagnetice Au lungimea de undă cuprinsă între 0.07-1.

interacţiunea electronilor rapizi cu electronii din atomul materialului ţintă . radiaţia X de frânare .interacţiunea electronilor cu nucleele de Tungsten  B.Radiaţii X ► Mecanisme de producere  A. radiaţia X caracteristica .

Mecanisme de producere ► Radiaţia X de frânare Este generată la frânarea bruscă a electronilor în câmpul electrostatic al nucleului .

Mecanisme de producere ► Radiaţia X caracteristică    un electron accelerat extrage alt electron de pe nivelul K => rămâne un loc vacant locul este imediat ocupat de un electron de pe nivelul energetic superior L fenomenul este însoţit de emisia unei radiaţii electromagnetice .

undă şi corpuscul ► nu pot fi detectate de simturile omului ► ionizează materia traversată ► produc fluorescenţa unor substanţe efect folosit în radioscopie ► impresionează emulsia fotografică efect folosit în radiografie .Proprietatile radiaţiilor X ► radiaţii electromagnetice cu masa de repaus nulă. neutre ► viteza de propagare (3·108 m/s) ► caracter dual .

λ=lungimea de unda . ρ=densitatea.d=distanta.Proprietăţile radiaţiilor X ► penetrează corpurile care se interpun în cale ► sunt atenuate de materialul străbătut ► intensitatea lor scade proporţional cu pătratul distanţei ► sunt absorbite  A=absorbtia. Z=numar atomic.k=constanta A = Z4· λ3· ρ · d · k ► nu pot fi focalizate cu sisteme optice ► determină apariţia radiaţiilor secundare şi a radiaţiilor difuzate .

Interactiunea radiaţiilor X cu materia ► Stă la baza formarii imaginii radiologice ► Radiaţile X produc modificari la traversarea materiei ► La traversarea materiei radiaţiile X sunt    atenuate absorbite parţial difuzate .

Interactiunea radiaţiilor X cu materia ► ► Difuzia (împrăştierea) elastică  la energii mici ale radiaţiei X (aproximativ 10 keV) Radiaţia incidentă determină vibraţia electronului din atom şi excitarea acestuia. Prin dezexcitare atomul eliberează surplusul de energie prin emisia de radiaţii X Radiaţia finală se propagă pe aceeaşi direcţie dar cu sens opus fata de cea incidentă fenomen de retroîmprăştiere ► Reprezintă mai puţin de 5% din interacţiunea radiaţiei ionizante cu materia .

Interactiunea radiaţiilor X cu materia ► Efectul fotoelectric = extracţia de electroni din atom ca urmare a absorbţiei unui foton  energia radiaţiei X incidente trebuie să fie cel putin egala cu energia de legătură a electronului în atom (> 125 KeV)  Influenţează contrastul în imaginea radiologică  Este mecanismul principal de atenuare în diagnosticul radiologic .

iar surplusul se elimina sub forma unui foton X caracteristic ► Rezultatul :    radiaţie X caracteristică. Fotoelectron Ion pozitiv .Energia necesară pentru a gravita pe această orbită este mai mică.Efectul fotoelectric ► Fotonul incident disloca un electron de pe stratul K ► Un electron din straturile superioare îi ia locul pe stratul K.

Efectul fotoelectric ► Avantaje :   nu produce radiaţie de imprăştiere creşte contrastul natural ► Dezavantaje :  doza de iradiere este mare Probabilitatea de aparitie a Efectului Fotoelectric este proportionala cu Z3 si invers proportionala cu Energia 3 EF=Z3 / E3 .

Interactiunea radiaţiilor X cu materia ► Efectul Compton => absorbţia parţială a radiaţiilor X cu energii moderate de către electronii materialului ţintă  electronul de pe stratul superficial este extras din atom. iar direcţia radiaţiei incidente se modifică  E rad X emergenta < E rad X incidente => ↑ lungimea de undă  unghiul de deviatie al rad X este proporţional cu energia cedată şi cu unghiul de inclinaţie al anodului .

Efectul Compton  retrodifuzia determină ceaţa (voalarea) în imaginea finală şi măreşte înnegrirea filmului  Creşte iradierea pacientului .

Compararea interacţiunilor ► In diagnosticul radiologic două interacţiuni sunt importante :  efectul fotoelectric şi  efectul Compton ► Efectul Compton reprezintă interacţiunea dominantă .

medii sunt împrăştiate prin difuzie -mici sunt absorbite aproape integral .Interacţiunea radiaţiilor X cu materia ► Radiaţiile X folosite în diagnosticul medical au energii cuprinse între 40-150 KeV ► Radiaţiile X cu energii: -mari traversează corpul uman fără să producă efecte majore .

generează radiaţiile X  Staţionar (mamografie.emite electroni prin încălzire (efect termoelectronic)  Anod electrod pozitiv .Aparatul RÖNTGEN ► Tubul de radiaţii X  Catod (filamentul) electrod negativ . Rontgen dentar)  Rotativ ► Generatorul de înaltă tensiune ► Masa de comandă .

Tubul de radiaţii X .

. dimensiunea sa este determinată de secţiunea (grosimea) fasciculului de electroni şi angulaţia anodului.Tubul de radiaţii X ► În interiorul tubului există vid care previne dispersia electronilor şi ionizarea care ar putea distruge filamentul ► Aria focală este o zonă mică de pe anod unde se produc razele X.

kV şi timpul de expunere ► Cantitatea de radiaţii X creşte liniar cu mA. Z (numărul de protoni al anodului) şi pătratul kV .Cantitatea de radiaţii X ► Este controlată de mA .

►mA mare -.Miliamperajul (mA)  mA este direct proporţional cu numărul de electroni şi cu cantitatea de raze X  Aria focală mică limitează valoarea mAs  Selectarea mA: ►mA mic -.imagine detaliată.reduce timpul de expunere ►mA mare + kV mic – imagine cu contrast mare .

Kilovoltajul (kV) ► Expunerea filmului este mai sensibilă la schimbările kV decât ale mA sau timpului de expunere ► Creşterea kV determină: ► Creşterea frecvenţei şi scăderea lungimii de undă ale fotonului ► Creşterea puterii de penetrare a fasciculului de radiaţii X ► Creşterea căldurii produse la anod ► Scăderea dozei la nivelul pielii ► Scăderea contrastului .

Timpul de expunere ► Timpul de expunere scurt scade artefactele de mişcare ► Timpul de expunere lung reduce mA sau kV ► Se selectează manual de către operator sau automat în funţie de zona expusă .

focar-pacient .Factorii care determină expunerea la radiaţii X ► tensiunea curentului kVp  determină de puterea de penetraţie. care este direct proporţională cu înalta tensiune ► intensitatea curentului mA determină cantitatea de radiaţii X ► durata expunerii mAs ► distanţa dintre tub şi pacient  distanţa focar-film.

Imaginea radiologică .

Imaginea radiologică ► Este un complex de opacităţi şi transparenţe datorate absorbţiei inomogene a radiaţiilor X de către corpul uman. ► Pe radiografie prin convenţie zonele albe sunt denumite opacităţi iar cele negre transparenţe. .

Detectorii de imagine ► Filmul radiografic sau un sistem electronic .

Imaginea radiologica ► Imagine latenta ► Imagine vizibila .

poliester  Emulsia radiosensibilă .Filmul radiologic ► Componente  Două straturi.baza (suportul) .matrice gelatinoasă care conţine cristale de halogenură de argint. în special bromură ► Caseta ► Folii intensificatoare de imagine .emulsia radiosensibilă  Baza .

Caseta ► Protejează filmul de lumină ► Favorizează contactul filmului cu folia ► Protejează filmul şi folia de alte efecte nedorite (pătare.lovire etc.) .

Folii intensificatoare de imagine ► Transforma fotonii de radiatii X in lumina ► Reduc timpul de expunere ► Reduc doza de iradiere .

Prelucrarea filmelor radiologice ► Imaginea latentă ► Developarea ► Fixarea ► Spălarea ► Uscarea ► Imaginea vizibila .

Imaginea radiografică ► Radiografia = tehnica radiologică prin care informaţia conţinută în fasciculul de radiaţii care străbate corpul uman este obiectivată pe un film radiologic .

inspir Radiografie expir .

Radiografie subexpusă supraexpusă .

Particularităţile imaginii radiologice ► ► Radiografie toracică ► Sumaţia : pe imaginea radiologică apar toate obiectele situate între tubul de radiaţii şi filmul radiografic. Substracţia :prezenţa unui corp care conţine aer în interiorul unor corpuri solide va apare pe imaginea radiologică transparent(negru) .

Imaginea radiologică este deformată în funcţie de poziţia spaţială a obiectului .

În radioscopie mişcarea în sens invers a imaginii radiologice faţă de mişcarea ecranului Dimensiunea şi conturul . ► Fenomenul de paralaxă.► Imaginea radiologică este mărită.Atunci când fasciculul de radiaţii este tangent la conturul unui segment acesta apare net pe radiografie.Cu cât distanţa pacient – film este mai mare cu atât imaginea radiografică este mai mare ► Legea incidenţelor tangenţiale.

► ► ► ► Intensitatea fasciculului de radiaţii este maximă în centrul fasciculului şi scade spre anod şi spre catod. Pentru protecţia gonadelor craniul se poziţionează spre catod Segmentele voluminoase se poziţionează spre catod Efectul heel este mai puţin pronunţat în cazul în care segmentul examinat este poziţionat în centrul fascicululi şi se foloseşte diafragmare adecvată care elimină periferia Efectul Heel .Scăderea este mai pronunţată spre anod.

proprietăţilor fotografice ale filmului .Planul de examinare a unei imagini radiologice ► 1. Anamneza şi examen obiectiv efectuată de medicul radiolog ► 2. poziţiei pe masa de examinare. Aprecierea tehnicii de examinare     identificarea regiunii examinate poziţonarea filmului pe negatoscop recunoaşterea poziţiei şi proiecţiei aprecierea corectitudinii pregătirii bolnavului.

formă. contur. imagine mixtă). Diagnosticul radiologic . sediul.Planul de examinare a unei imagini radiologice ► 3. aspecte particulare ► 4. dimensiuni. raporturi cu elementele anatomice de vecinătate. structură. Examinarea imaginii  inspecţia regiunii în ansamblu  examinarea amănunţită a fiecărui element normal sau patologic după criteriile: natura (opacitate. intensitate. transparenţă. număr.

data examinarii. informaţii tehnice scurtă anamneză şi date clinice ► descrierea modificărilor radiologice ► concluzii ► eventuale recomandări ► .Buletinul radiologic ► antetul cu informaţii preliminare  denumirea şi adresa unitaţii. număr de înregistrare. date personale ale pacientului.

Surse de eroare în interpretarea radiografiei formularea rezultatului ► Tehnică inadecvată în realizarea şi prelucrarea radiografiei ► Tehnică inadecvată în examinarea radiografiei ► Erori de interpretare a semnelor radiologice ► Erori în formularea diagnosticului .

asociere între bariu şi aer pentru examinarea mucoasei tractului digestiv .apar transparente (negre) pe radiografie  aerul ► contrast pozitiv radiografie - apar opace (albe) pe  substanţe pe bază de iod solubile  sulfatul de bariu insolubil ► dublu contrast .Substanţe de contrast Substanţele utilizate sunt cu ► contrast negativ .

Substanţe cu contrast negativ ► Aerul Odată cu apariţia CT şi IRM examinările precum retropneumoperitoneul. pneumomediastinul. ventriculografia au doar un interes istoric .

Substanţe baritate Sulfatul de bariu  este o sare insolubilă  nu este degradată în mediile cu pH diferit ale tubului digestiv  nu se resoarbe  este substanţa de contrast de elecţie în examinarea organelor cavitare abdominale .Substanţe cu contrast pozitiv ► a.

ionice sau nonionice  au eliminare electivă urinară Substanţele cu eliminare biliară nu se mai folosesc astăzi. examinarea căilor biliare se face ecografic .Substanţe cu contrast pozitiv ► b. Substanţe iodate  cele mai folosite substanţe de contrast  hidrosolubile.

Monomeri ionici  derivaţi triiodaţi ai sărurilor acidului benzoic  produsul cel mai cunoscut .Odiston 75% ► b. ca şi în cazul monomerilor este sodiul sau meglumina  produsul cel mai cunoscut . Dimeri ionici  conţin două nuclee benzenice. deci şase atomi de iod  cationul. Substanţe de contrast ionice ► a.Hexabrix .Substanţe de contrast cu eliminare urinară 1.

folosiţi în mielografie . Iopamiro ► b. a crescut solubilitatea în apă  Ultravist. iar prin adăugarea grupului hidroxil OH s-a redus chemotoxicitatea. Monomerii nonionici  un nucleu aromatic ce conţine trei atomi de iod.Substanţe de contrast cu eliminare urinară 2. Substanţe de contrast nonionice ► a.a scăzut neurotoxicitatea. Omnipaque. Dimerii nonionici . un grup de cuplare şi un grup polihidroxilic  prin înlocuirea grupului carboxil COO.

senzaţii de căldură.nu necesită alt tratament în afara opririi injectării timp de aproximativ 20-30 secunde .greţuri. urticarie.Reacţii sistemice acute neprevăzute ► a. cefalee. ameţeli.apar la aproximativ la 10% din pacienţi . erupţii cutanate. Reacţii minore . roşeaţa feţei. gust metalic. strănut. etc .

dureri abdominale. vărsături.urticarie. spasme bronşice. cefalee . erupţii cutanate. adrenalină 0. lăcrimare. Reacţii moderate  Reacţii de tip alergoid . spasme laringiene. În cazurile mai grave apare diaree.Reacţii sistemice acute neprevăzute ► b. strănuturi repetate.5 mg de sol 1 mg/ml subcutanat. edem facial.tratament: administrare de oxigen. antihistaminice: inhibitori de H1 (difenilhidramină) sau inhibitori de H2 (cimetidină) .

paloare. respiratorii. Reacţii severe (grave) .tratamentul este cel specific şocului anafilactic . neurologice . care se adaugă peste cele de tip alergoid .Reacţii sistemice acute neprevăzute ► b. tahicardie.se aplică acelaşi tratament ► c.semnele şi simptomele şocului anafilactic: cardiovasculare. Reacţii moderate  Reacţii de tip anafilactic .hipotensiune arterială.

1 fiolă cu o oră înaintea examinării . tarati. în două prize cu 12 şi respectiv 2 ore înaintea administrării substanţelor de contrast  antihistaminice .Profilaxia accidentelor severe ► identificarea pacienţilor cu risc: alergici. diabet zaharat ► căutarea unor alternative la diagnosticul imagistic cu substanţă de contrast sau utilizarea unor substanţe de contrast nonionice hipoosmolare Premedicaţie  Prednison 50 mg (10 tablete) per os. cu boli cardiovasculare.Romergan .

Radioscopia => în investigarea afecţiunilor pulmonare şi gastrointestinale ► ► Părţi componente  generator de radiaţii X  intensificator de imagine  sistem de recepţie a semnalului .ecran sau un sistem electronic Imaginea poate fi vizualizata  direct pe ecran  amplificator de imagine (efectul fotoelectric) .

rezoluţia de densitate este mult mai mică  posibilitatea unei prelucrări ulterioare a imaginii .  chiar dacă rezoluţia geometrică este mai redusă faţă de radiografia clasică.Radiografia digitală ► Părţile componente ale receptorilor digitali  detector de scintilaţie  sistem de conversie a energiei luminoase în energie electrică  calculator ► Avantajele imaginii digitale  mai bună vizualizare a zonelor cu densitaţi mici.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->