Organizarea si functionarea pietei financiare din Japonia (Tokyo)

Japonia, o mare putere financiara si cu o economie puternica, are o piata financiara internationala destul de bine dezvoltata, ale carei elemente vor fi prezentate detaliat pe parcursul acestei lucrari. Pentru inceput o piata financiara internationala este caracterizata prin structuri ce acopera toate tipurile de titluri, operatorii asigura activitatea pe pietele financiare, autoritatea se angajeaza sa asigure transparenta activitatii depuse, dar si lichiditatea si buna functionare a pietei. Sistemul financiar de tip japonez, are ca si structura organizatorica de baza, structura keiretsu, aceasta fiind formata din intreprinderi direct productive, furnizori de materii prime, intreprinderi de distributie, societati de asigurare, bancare ce le uneste o legatura puternica, o interdependenta puternica. Astfel, evaluarea titlurilor emise de intreprinderi in acest context este putin greoaie, deoarece intotdeauna trebuie sa se tina cont de potentiale actiuni de sprijin din partea celorlalte entitati, aceste actiuni fiind destul de des intalnite intre intreprinderile existente. Fenomenul este intalnit, datorita faptului ca entitatile din cadrul sistemului keiretsu actioneaza concentrat in scopul atingerii anumitor obiective generale. Ca si trasaturi principale ale acestui sistem identificam faptul ca protectia drepturilor si actionarilor minoritari nu reprezinta un aspect destul de important, concurenta se manifesta intre diferiti keiretsu si nu neaparat direct intre agentii economici, acest fapt stand si la baza ideii ca unul dintre motivele principale pentru care corporatiile japoneze pot fi criticate direct in contextul regulilor concurentei loiale. Structura sistemului financiar japonez poate fi analizat pe trei segmente, si anume sectorul bancar, de asigurari si institutii financiar-guvernamentale. Sectorul bancar este format din 7 banci majore Tokyo-Mitsubishi, Mihuzo, Mihuzo Corporation, UFJ, Mitsui-Sumitomo, Resona si Saitama-Resona, acestea detinand jumatate din creditele private, fapt pentru care multe analize se focalizeaza strict pe aceste institutii bancare. Al doilea sector important este segmentul asigurarilor, segment care detine sub 20% din activitatea intregului sistem. Ultimul, este cel al institutiilor financiar guvernamentale conform FMI, sectorul public in Japonia jucand un rol mult mai important in procesul de intermediere financiara decat in orice alt stat OECD. Luand in considerare contextul istoric al Japoniei, nu tocmai prielnic unei dezvoltari rapide, economia Japoniei a suferit atat urcusuri, cat si coborasuri, si de asemenea a cunoscut si perioade de stagnare. Pentru a surprinde mai bine structura pietei financiare din Japonia, am ales ca si reprezentat, structura pietei financiare din Tokyo, capitala acestei tari, si pentru a sublinia interdependenta si colaborarea dincolo de granite se va puncta mai exact, in aceasta lucrare structura pietei financiare internationale din Tokyo. Aceasta cuprinde urmatoarele componente esentiale, si anume Tokyo Financial Exchange (TFX), Forex (FX) si Bursa de valori din Tokyo (TSE). Tokyo Financial Exchange (TFX), a fost infiintata in anul 1989, avand ca baza legislativa, legea privind tranzactiile cu titluri financiare-futures. TFX raspunde nevoilor investitorilor si promoveaza dezvoltarea unor noi linii de produse atractive, contribuind la cresterea economica a tarii, ocupand o pozitie de leader de piata prin increderea si infrastructura oferita investitorilor. Principalele activitati intreprinse de aceasta sunt : 1. Garantarea unei piete corecte prin stabilirea si oferirea de instrumente financiare in cadrul pietelor de valori imobiliare si a pietei derivatelor; 2. Decontarea instrumentelor de pe piata derivatelor ce au fost tranzactionat la TFX. 1

Instrumentele financiare derivate sunt in continua dezvoltare, in continua evolutie, atat calitativ cat si cantitativ (varietate), punandu-se la dispozitie noi tipuri de produse derivate, cum ar fi alte optiuni, swap pe rate de dobanzi, produse derivate hibride. ( exemplu: in 2007, septembrie TFX a inceput sa ofere instrumente financiare care sa listeaza pe piata asigurand comoditatea si ocuparea forteu de munca). Ca si caracteristica remarcabila a membrilor TFX, este aceea ca exista si este incurajata participarea activa a membrilor straini, alaturi de cei nationali care, impreuna, acopera o gama larga de sectoare financiare, cum ar fi bancile, societatile de valori mobiliare, companiile de asigurari, asociatiile de credit, brokerii si institutiile financiare straine. Dupa cum se poate observa in cadrul TFX sunt intalnite doua tipuri de membrii, acesta fiind cei care pe de o parte tranzactioneaza si au capacitatea de a executa tranzactii si cei care au capacitatea de compensare financiara pentru contractele futures. De asemenea in cadrul TFX exista si non-membrii compensatori, care trebuie sa incredinteze decontarile operatiunilor celorlalti membrii. In cazul in care acestia nu sunt membrii investitori, ordinele de compensare, urmeaza a fi transferate catre membrii care sunt brokeri si detin licenta pe instrumente financiare de tip futures. O alta componenta a pietei financiare internationala din Tokyo este, conform enumeratiei de mai devreme, Forex, insemnand Foreign Exchange (FX), fiind in acelasi timp si cea mai mare piata financiara din lume. Avand un volum de tranzactionare ce depaseste 1 trilion de dolari zilnic, depaseste astfel din punct de vedere statistic de 30 de ori volumul tuturor pietelor de capital din SUA. Ceea ce deosebeste bursa FX din Tokyo, pe langa activitatea intensa si diversificata, este si faptul ca are mai multe centre, aceasta nefunctionand intr-un singur sediu. Fiind o bursa globala, are patru centre de referinta: New York, Tokyo, Sydney si Londra, iar valutele se tranzactioneaza de obocei in perechi si nu individual (exemplu: euro/dolar SUAEUR/USD; dolar SUA/ yen japonez- USD/JPY). Ca si motive de baza pentru care se cumpara si se vinde valuta sunt doua la numar, si anume: a. aproximativ 5% din volumul zilnic de tranzactionare de pe Forex revine companiilor institutiilor de stat, acestea cumparand sau vanzand servicii altor state sau care trebuie sa-si converteasca in valuta nationala profiturile obtinute in alte state, implicit in alte monede; b. restul de 95% sunt tranzactiile cu scop speculativ, iar de cel mai mare interes in ceea ce priveste aceste tranzactii speculative, se bucura valutele cele mai lichide, adica cele de baza. Actualmente, 85% din totalul de tranzactii il reprezinta dolarul SUA, yenul japonez, euro, lira britanica, francul elvetian, dolarul australian si canadian. Ca si punct de plecare, de incepere a activitatii de zi cu zi, activitatea pietei FOREX, incepe in Sydney, urmand sa se deplaseze, sa se miste pe mapamond pe parcursul zilei, imediat cu inceperea activitatii in celelalte centre- Tokyo, Londra si in final New York. Ceea ce deosebeste aceasta piata, FX, este faptul ca traderii, au posibilitatea sa tranzactioneze pe fluctuatiile valutelor, acestea fiind provocate de orice tip de schimbare (economica, politica, sociala) survenita atat in timpul zilei, cat si al noptii. Piata FOREX este considerata o piata extrabursiera, sau interbancara, deoarece in primul rand tranzactiile intre parti se fac telefonic sau prin intermediul internetului, iar in al doilea rand acestea, tranzactiile, nu sunt supuse conditiilor bursei, fiind descentralizate (spre deosebire de pietele reglementate- bursa de valori). Ultima componenta, insa nu cea din urma, este bineinteles Bursa de valori, fiind o entitate privata, o corporatie fara un scop lucrativ. Avand sediul in capitala Japoniei, Tokyo, este cea de-a doua cea mai mare bursa de valori din lume, imediat dupa New York Stock Exchange, in functie de capitalizarea de piata a companiilor listate (exemplu: in data de 31 decembrie 2007, 2

la Bursa de valori din Tokyo au fost listate 2414 companii cu o capitalizare de piata cumulata, de 4,3 mild dolari). La fel ca si in cazul celorlalte componente ale structurii financiare existente in Tokyo, in functie de contextul istoric, de evenimentele si etapele de dezvoltare prin care a trecut tara, Bursa de valori a evoluat de la o situatie la alta, s-a adaptat cerintelor, conturandu-si putin cate putin structura si forma in care se prezinta in momentul de fata, inclusiv din punct de vedere legislativ. In ceea ce priveste relatia bursei din Tokyo cu alte burse internationale, foarte important este de mentionat, faptul ca, aceasta, cunoscuta sub denumirea locala de Kabuto-cho , determina una din principalele piete de valori mobiliare din lume. Dupa NYSE- New York Stock Exchange- , Kabuto-cho se situeaza pe a doua treapta pe plan mondial, in ciuda faptului ca nu toate bursele sunt permisive pentru listarea titlurilor straine. Capitalizarea pietei TSE a fost, in anul 2004, de 3,558 mld $, reprezentand 11,18% din capitalizarea pietelor primelor 10 burse din lume. Ponderea capitalizarii pietei TSE a crescut cu 4,46% din totalul capitalizarii primelor 10 burse din lume si cu 68,70% fata de 2003. Desi nu este un echilibru in capitalizarea TSE, aceasta a reusit ca din totalitate burselor de valori existente in lume sa se incadreze in piata mondiala care este intemeiata pe triunghiul SUAJaponia-Marea Britanie. In ceea ce priveste reprezentantele nationale, alaturi de sediul principal din Japonia, respectiv Tokyo, are puncte deschise in fiecare dintre cele trei regiuni financiare importante: America de Nord, Europa si Asia. In componenta sa, se pot identifica anumite particularitati: 1. O putere si o pondere considerabila o detin institutiile financiare (exemplu: Casa de Titluri Nomura ocupa unul din primele 15 locuri in topul societatilor japoneze); 2. Ponderea actiunilor susceptibile de a fi negociate pe termen scurt este mai redusa datorita abundetei de lichiditati; 3. O pondere relativ scazuta a investitorilor straini (cel mult 10% din tranzactii). Functiile variate ale Bursei de valori din Tokyo, contribuie la activitatea financiara complexa, insa ca si baza, aceasta este o societate pe actiuni care asigura tranzactionarea valorilor mobiliare in conformitate cu autorizatia data de primul ministru. Structura de societate pe actiuni nu a avut-o dintotdeauna, ci a dobandit-o dupa ce membrii au aprobat aceasta schimbare imediat dupa revizuirea Legii bursei si a titlurilor de valoare, TSE fiind initial un membru al organizatiei. Managementul are ca si obiective stipulate in statutul bursei in scopul contribuirii la protectia interesului public si a investitorilor, tranzactionarea valorilor trebuie sa se desfasoare corect si eficient. De asemenea este bine stabilit, faptul ca, TSE, chiar si dupa ce s-a transformat in societate pe actiuni, va continua sa mentina un grad ridicat al publicitatii privind managementul. Insa, pe langa aceste obiective si functia de baza a TSE, aceasta indeplineste si alte functii precum: a. Asigurarea unei piete pentru tranzactionare (tranzactionarea care are loc la TSE progreseaza continuu, utilizandu-se sisteme de tranzactionare computerizate in conformitate cu normele de schimb, preturile aflandu-se la dispozitia publicului); b. Monitorizarea tranzactionarii (pentru a pastra tranzactionarea in conformitate cu regulile schimbului si pentru determinarea corespunzatoare, se intreprinde activitatea de monitorizare minutioasa a tranzactiilor in timp real prin sistemul de comercializare computerizat dar si a celor ce s-au finalizat); c. Afisarea valorilor mobiliare (obligatoriu este ca valorile tranzactionate de TSE sa corespunda criteriilor stabilite si acceptate, aprobate anterior de TSE); 3

d. Monitorizarea titlurilor listate (pentru a mentine strandardele de listare la cote inalte, TSE monitorizeaza in permanenta aceasta activitate, iar in cazul in care se constata anumite deficiente, neconcordante, TSE poate suspenda tranzactionarea, listarea sau valoarea mobiliara); e. Supravegherea participantilor la activitatea de tranzactionare (pentru a garanta siguranta tranzactiilor si pentru a mentine la nivel inalt al serviciilor oferite in interesul publicului, TSE monitorizeaza activitatea participantilor, atata timp cat ei sunt cei care desfasoara tranzactiile pe aceasta piata. Pentru aceasta activitate, TSE se foloseste de un sistem de examinare care este introdus in bursa si prin care sunt efectuate investigatiile de riguare, iar pentru a identifica starea potentialilor participanti- afacerile si activele la momentul solicitarii autorizatiei de tranzactionare). In ceea ce priveste supravegherea pietei bursiere, sarcina a fost incredintata Comisiei Japanese Securities Asociation (JSA). Din cauza scandalurilor in care a fost implicata bursa nipona, scandaluri in urma carora aceasta si-a pierdut prestigiul, s-a considerat necesar infiintarea unei astfel de comisii, deoarece JSA se aliniaza standardelor internationale. Alaturi de bursa de valori din Tokyo se afla si intermediarii sai - Nomura, Daiwa, Nikko si Yamaichi -, acestia realizand imprumuturi mai mari de 50% din tranzactiile cu actiuni si obligatiuni. Exclusa de la tranzactiile bursei este Banca Japoniei si de asemenea si de la plasamente sau curtaje cu titluri private. Esential in structura bursei se indentifica anumite particularitati cum ar fi faptul ca negocierea se face in doua sectiuni (prima cuprinzand 150 de titluri si reprezinta valorile cele mai active cotate la Stock Trading Floor, celelalte negociindu-se prin cotare electronica, iar a doua sectiune fiind cea unde sunt cotate cca 200 de valori), iar negocierea obligatiunilor prezinta doua caracteristici, pe de o parte intalnim banci, institutii financiare, iar pe de alta parte imprumuturile de stat care determina 90% din piata secundara. Spre final, daca ne indreptam atentia si la structura organizationala a Bursei din Tokyo, se va observa ca activitatile sunt impartite, organizate in departamente dupa cum urmeaza: Departamentul general de administratie; Departamentul de afaceri internationale; Departamentul de cotare; Departamentul personal; Departamentul trezorerie; Departamentul piete derivate; Departamentul de administrare si compensare; Departamentul de administrare a sistemului electronic; Departamentul sisteme informatice; Departamentul firme-membre; Departamentul de supraveghere al pietei. Intermediarii de pe piata japoneza ai bursei din Tokyo sunt agreati de Ministerul Finantelor si se impart in doua categorii: SAITORS (nu foarte numerosi, pana in 10 membrii) care au misiunea de a asigura cotarea si negocierea in contul membrilor care nu au dreptul de a primi ordine directe de la investitor si REGULAR MEMBERS (cu mult mai numerosi, avand peste 100 de membrii) care au obligatia de a asigura negocierea in contul tertilor, precum si operatiile de plasare a titlurilor. In vederea asigurarii protectiei investitorilor, a realizarii unor tranzactii reale si transparente, Bursa de valori din Tokyo solicita societatilor comerciale si tuturor participantilor sa difuzeze rapid si cu acuratete informatii privind situatia economico-financiara. In figura de mai jos se poate observa modalitatea de lucru a departamentelor mentionate anterior, dar si a sistemului de lucru promovat de catre TSE, si anume, Bursa de valori din Tokyo.

Concluzionand, pot spune ca pietele financiare internationale asigura mobilizarea si redistribuirea capitalului disponibil la nivel mondial. Piata financiara internationala se individualizeaza prin faptul ca dispune de structuri ce acopera toate tipurile de titluri, operatorii asigura activitatea pe pietele financiare, autoritatea se angajeaza sa asigure transparenta, lichiditatea si buna functionare a pietei. In ceea ce priveste Bursa din Tokyo, aceasta este in cautarea unor parteneriate pentru a ramane prima piata financiara din Asia, loc ravnit de bursele din China, mai ales de cea din Hong Kong. TSE a inceracat sa incheie o alianta cu Bursa de valori din New York, pentru ca primele doua piete de capital din lume ar putea crea, astfel, o retea bursiera vasta, intinsa pe trei continente, deoarece NYSE pregateste o fuziune cu bursa pan-european Euronext, care regrupeaza pietele de capital din Paris, Amsterdam, Bruxelles si Lisabona. Referitor la evolutia individuala a TSE se poate mentiona faptul ca in anul 2008, Bursa dinTokyo a incheiat cel mai prost an din istoria sa, in cursul caruia a pierdut 42% din valoare din cauza crizei financiare decalnsate. Statistic pana in momentul respectiv a fost cea mai mare scadere a bursei de la infiintarea sa din 1949. Criza economica ce s-a accentuat in anii urmatori nu a fost un sprijin in revenirea bursei de valori, ulterior catastrofele naturale nefacand decat sa accentueze sensibilitatea din punct de vedere economic atata a TSE, cat si a Japoniei inclusiv. Personal consider ca unitatea existenta in Japonia, unitate ce se reflecta si asupra economiei, ajuta la consolidarea si promovarea competiei loiale, transparente, iar rigurozitatea cu 5

care sunt monitorizate actiunile ajuta la incurajarea investitorilor de a participa activ la viata economica a acestei tari. Divizarea anumitor entitati/ societati in departamente cu responsabilitati specifice, cum este cazul Bursei de valori din Tokyo, ajuta la amplificarea gradului de monitorizare si in acelasi timp elimina pe cat posibil eventualitatea intervenirii anumitor erori. In ceea ce priveste transparenta promovata de catre piata financiara din Tokyo si implicit de catre Japonia, pot mentiona ca este un exemplu demn de urmat de catre Romania, un exemplu si un model care deja s-a concretizat si a dat rezultatele scontate.

Bibliografie: Dragota, Victor, Piete si sisteme financiare, Editura ASE, Bucuresti, 2008; Stoica Victor, Piete de capital si produse bursiere, Editura Universitar, Bucuresti, 2006 http://www.scribd.com/ http://www.tfx.co.jp/en/index.shtml www.wikipedia.org