P. 1
raluri bronsice

raluri bronsice

|Views: 1,734|Likes:
Published by amatyco

More info:

Published by: amatyco on Aug 25, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/17/2013

pdf

text

original

Ralurile pulmonare: clasificare după origine

I. BRONHII MARI: 1. Ronflante A. Timbru de sforăit, intensitate mare şi tonalitate joasă B. Raluri uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) C. Sunt legate de hipersecreţia de mucus D. Sunt caracteristice bronşitei acute şi cronice E. Sunt prezente în expir şi inspir F. Au posibilitatea modificării numărului sau localizării după tuse, dacă acesta poate mobiliza secreţiile. CĂILE RESPIRATORII MIJLOCII, MICI, UNEORI ÎN DILATAŢIILE ACESTORA +/- ALVEOLE 1. Subcrepitante A. Rezultă din conflictul aer-secreţii de la nivelul căilor respiratorii mijlocii, mici, uneori în dilataţiile acestora. B. În unele situaţii se leagă de secreţii atât în căile respiratorii mici, mijlocii, cât şi în alveole: staza pulmonară (edem pulmonar acut). C. Sunt comparate cu spargerea bulelor de gaz din apa carbogazoasă sau produse prin suflarea cu paiul în apă (raluri buloase = subcrepitante mari). D. Sunt zgomote numeroase, cu intensitate mai mare, inegale între ele, au timbru umed (umed=caracter disparat al vibraţiilor) E. Sunt inspiratorii şi expiratorii, cele medii sunt mai ales inspiratorii. F. Tusea poate să nu le influenţeze, să le reducă, să le schimbe localizarea dacă mobilizează sau nu secreţiile. G. Pot avea caractere unilaterale sau bilaterale, întinderi diferite în funcţie de condiţiile etiopatologice. H. În particular pot avea timbru deosebit=>Clasificare: a. Ralurile subcrepitante medii: edem pulmonar acut. Apar iniţial la baza plămânului, urcă spre vârf şi o dată cu încetarea crizei se retrag la bază şi dispar în ore...zile (maree). Se însoţesc de expectoraţie patognomonică, asfixie, cianoză. b. Raluri subcrepitante de stază: la baza plămânului, bilateral. Apar în insuficienţa cardiacă stângă cronică. Sunt medii, bilaterale, asociate cu alte semne de insuficienţă cardiacă stângă sau de stenoză mitrală. c. Bronşiectazii: raluri mari (buloase), în număr mai mic decât cele fine, cu aspect de inegalitate şi timbru umed (clipocit). Sunt de regulă unilaterale, localizate în bază plămânului. Se asociază cu alte elemente: tuse posturală, expectoraţie patognomonică sero-muco-purulentă stratificată. d. Raluri cavernoase, cavitare: zgomotul are timbru cavernos, asociat cu suflu cavitar: garguilment. e. Crepitaţia în TBC: cracment. Are legătură cu necroza cazeoasă tuberculoasă a parenkimului: 1. număr foarte mic (ar putea fi numeroase)

II.

2. 3. III.

apar uneori exclusiv după tuse (post-tusiv) timbru uscat, scârţâit (ruperea unei crengi verzi)

BRONHII MICI ŞI BRONHIOLE 1. Sibilante A. Timbru de fluierat, şuierat, intensitate mare, tonalitate înaltă B. Caracter uscat (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) C. Apar pe bronhiile mici şi bronhiole, ca urmare a trecerii aerului prin tuburi îngustate datorită edemului, hipersecreţiei de mucus şi spasmului muscular, fiind prezente în inspir şi expir, mai pronunţat în expir. D. Sunt neinfluenţate de tuse. E. Pot fi difuze (bronşită sau astm bronşic) sau localizate (corp străin, neoplasm bronşic). ALVEOLE 1. Crepitante A. Se produc în alveole, legat de distensia zgomotoasă a alveolelor inflamate, cu secreţie fibrinoasă, care se pot rupe în momentul destinderii. B. Cauze: a. Pneumonii acute bacteriene b. Fibroze pulmonare difuze: inflamaţii alveolare şi interstiţiale, ce pot genera acest zgomot. C. Caractere: a. Zgomot rezultat din foarte multe zgomote, relativ egale b. Timbru relativ uscat (sare pusă pe plita încinsă, zăpadă proaspătă, păr frecat în dreptul urechii). c. Se aud în ultima parte a inspirului şi lipsesc în expir. d. Sunt mai numeroase în primele respiraţii după tuse. e. Se asociază de regulă cu alte semne de condensare pulmonară: vibraţii vocale crescute, suflu tubar. f. Senzaţia că se produc foarte aproape. g. În pneumonie există o relaţie în timp şi topografică între ralurile crepitante şi suflul tubar: h. Iniţial la periferia zonei cu suflu (coroană) 1. Apoi invadează toată zona. Suferă acum modificări: i. mai puţin egale ii. mai puţin fine iii. mai puţin uscate i. rămân strict inspiratorii, spre deosebire de subcrepitante. Se numesc crepitante de întoarcere. j. Raluri asemănătoare crepitantelor pot apare în hipoventilaţie prelungită în zonele postero-bazale, în primele respiraţii: raluri atelectazice. PLEURA

IV.

V.

1. Frecături pleurale A. Apar datorită asperităţilor create de pe suprafaţa pleurei de procese inflamatorii însoţite de acumulări de fibrină. Suprafaţa devine neregulată, se pot rupe punţi de fibrină. B. Zgomotele sunt prezente în inspir şi expir, nemodificate de tuse. Au timbru uscat scârţâit, intensităţi net diferite, dar relativ egale, tonalitate relativ înaltă. Dau senzaţia că se produc aproape, sunt mai bine audibile când se apasă stetoscopul mai intens. Dispar în apnee (spre deosebire de frecăturile pericardice). C. Sunt caracteristice în inflamaţia pleurei: pleurită (când e lichid puţin) sau pleurezie – la marginea superioară a lichidului. Se asociază cu alte semne de afectare: durere de tip junghi pleural. D. Auscultaţia pulmonară mai utilizează vocea şi tusea. VI. VOCEA 1. Se receptează un zgomot neclar în timpul vorbirii (în şoaptă - mai nimic).Transmiterea vocii normale sau şoptite se poate face uneori mai bine: 2. Bronhofonie: vocea normală se transmite cu intensitate mai mare şi cu grad de recunoaştere a vorbelor, neprecis însă. Se leagă de o transmitere mai bună a zgomotelor (v. freamăt). 3. Pectorilocvie afonă: într-o transmitere mai bună, şoapta se transmite foarte clar, cu înţelegerea cuvintelor şi silabelor. Apare la bolnavii cu condensare pulmonară cu bronhie liberă, asociată eventual cu lichid, în anumite zone. Actual Rhonchi Sonore Sibilante Raluri Fine Medii Mari Rhonchi: bronhii Wheezes: bronhii Crackles: alveole Fine Medii Mari

Clasic??? Uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) Ronflante Sibilante Umede(uscat=caracter discontinuu al vibraţiilor) Crepitante Subcrepitante

Ralurile (crepitatiile)
Descoperire frecventa la pacientii cu anumite afectiuni cardiovasculare si pulmonare, ralurile reprezinta sunetele asemanatoare unor paraituri, auzite in cursul auscultatiei sunetelor respiratorii. Se constata de regula in cursul inspiratiei si reapar constant de la un ciclu respirator la altul. Pot fi unilaterale sau bilaterale, uscate sau umede. Sunt caracterizate prin tonalitate, intensitate, localizare, persistenta si

scadere in greutate. sibilante. respiratie aspra. tuse productiva persistenta. Embolismul pulmonar. si wheezing-ul difuz. tahicardie. si tuse productiva cu sputa purulenta si uneori cu sange. precum bazele plamanilor. In general. oboseala. edemul al membrelor inferioare. Acestea sunt acompaniate de tuse cronica cu sputa mucopurulenta. raluri subcrepitante si raluri crepitante. si hipocratism digital. pacientul dezvolta o tuse uscata si febra crescuta cu frisoane. tahipnee. Un atac debuteaza tipic cu tuse seaca si wheezing slab. si galop ventricular. Ralurile sunt de obicei un indicator al severitatii bolii de fond. diaforeza. amnezie temporara. febra recurenta. hipocratism digital. primul semn al embolismului pulmonar este dispneea. puls rapid. In aceasta afectiune. ca in pneumonie. Edemul pulmonar. Bronsiectazie. Boala legionarilor. Ralurile indica miscari anormale ale aerului prin caile aeriene pline cu lichid. Aceasta afectiune grava poate provoca raluri gonflante si o tuse uscata sau cu sputa cu sange. venele jugulare destinse. sincopa. stare de rau. wheezing audibil. Semnele si simptomele prodormale sunt: oboseala. si posibil hipocratism digital si cianoza. hipotensiune. tahicardie. dispneea nocturna paroxistica. In decurs de 12-48 ore. halitoza. tahipnee si diaforeza. precum in bronsiectazie. tahipnee. Alte semne timpurii mai sunt si dispneea de efort. si tuse productiva. utilizarea muschilor respiratorii accesori. Bronsita cronica. el dezvolta raluri difuze. tahicardie mai intensa. tahipnee. transpiratii. tahicardie. dispnee. care poate fi insotita de angina pectorala. cefalee. senzatie de strangere si tensiune in piept. confuzie. si produc raluri uscate. determinand deschiderea alveolelor colabate. diaforeza usoara. De asemenea. si prostratie. Astmul acut. si posibil cu sange. se pot auzi raluri persistente la nivelul zonei afectate a plamanului. anorexie. apar in general la nivelul zonelor mai putin destinse ale plamanilor. pot fi prezente cand membranele care tapeteaza peretele cavitatii toracice si plamanii sunt inflamate. oboseala. wheezing ocazional. Ralurile inspiratorii sunt unul din primele semne ale edemului pulmonar grav. durere in piept. Cauze Abcesul pulmonar. si posibil diaree. Semne mai putin fecvente sunt hemoptizia masiva. wheezing. dispnee de efort. sau localizate. Atacurile severe de astm au loc de obicei in cursul noptii. . Pacientul prezinta anxietate marcata. slabiciune. tahicardie. slabiciune. pe masura ce presiunea aeriana se egalizeaza. mialgie difuza. anorexie. stare de rau. Alte manifestari includ expiratii prelungite. Cand sunt cauzate de o afectiune generalizata. retractii intercostale si supraclaviculare in inspiratie. In functie de tonalitate pot fi raluri bronsice (sibilante si ronflante). tuse ce initial poate fi neproductiva dar ulterior va fi insotita de sputa cu sange. si posibil durere in piept. scadere in greutate. si piele umeda si rece. Ralurile pot sa apara atunci cand aerul trece prin caile aeriene pline cu lichid. cianoza. febra slaba. Abcesul pulmonar provoaca raluri inspiratorii. Aceasta boala cauzeaza raluri ronflante auzite in general la baza plamanului. tahipnee. si cianoza. si progreseaza spre dispnee. nepurulenta. urat mirositoare.aparitia in cursul unui ciclu respirator. greata. Pe masura ce respiratiile pacientului devin mai rapide si laborioase. Ele pot fi dispersate neregulat. Tulburarea cauzeaza raluri difuze si o tuse productiva cu sputa mucoida. slabiciune. dispnee de efort. cianoza. Ele pot fi asociate cu expiratii prelungite. febra. varsaturi. dispnee.

Ea poate fi insotita de dispnee de efort. si afectarea nivelului de constienta. cefalee. percuţie şi ascultaţie. Boala provoaca raluri difuze care sunt de obicei auzite in zonele mai putin destinse ale plamanilor. anxietate. respiratie aspra. dispnee. oboseala. iar apoi se reduc. wheezing. cianoza. scadere in greutate. tahipnee. si durere in piept (rar). varsaturi. Ralurile pot fi auzite de la nivelul tuturor lobilor pulmonari. dispnee. Sarcoidoza produce raluri fine care apar la sfarsitul inspiratiei. febra. si scadere in greutate. Pneumonia bacteriana produce raluri difuze. durere in piept. De asemenea. respiratie aspra. Ele trebuie coraborate pentru a avea un diagnostic cât mai precis. oboseala. slabiciune generalizata. si durere musculara si de spate. traheobronsita cauzeaza raluri alaturi de tuse productiva. cianoza. cianoza. Pneumonia micoplasmica determina raluri. stare de rau. In forma acuta. si durere in piept. dispnee. cefalee. febra slaba. slabiciune. durere in gat. Primul semn al silicozei este de regula tusea productiva cu sputa mucopurulenta. In acest caz ralurile apar dupa ce pacientul tuseste.Fibroza pulmonara interstitiala. si infectii recurente ale tractului respirator. si o tuse seaca ce devine ulterior productiva. ortopnee. Pe masura ce boala avanseaza. scadere in greutate. Pneumonita chimica. mialgie. distensie si sensibilitate abdominala. oboseala. In pneumonia virala. Sindromul de detresa respiratorie acuta. Printre manifestarile prezente se mai numara tuse productiva. ralurile ronflante se intalnesc alaturi de tuse productiva cu sputa purulenta. sindromul poate determina cianoza. EXAMENUL OBIECTIV AL APARATULUI RESPIRATOR Examenul aparatului respirator se bazează pe cele patru metode ale examenului fizic: inspecţie. anorexie. dispnee. Bolnavul mai prezinta stare de rau. Boala determina raluri fine care apar la sfarsitul inspiratiei la nivelul bazei plamanilor. si febra. febra crescuta. febra usoara. si stare de rau. tahipnee. Silicoza. tuse. stare de rau. slabiciune. se dezvolta treptat raluri difuze ce pot fi insotite de tuse neproductiva. Pe masura ce afectiunea evolueaza pot fi auzite raluri difuze. Sarcoidoza. epistaxis. Traheobronsita. In pneumonita chimica acuta. cefalee. prostratie. examenul . tahipnee. fotofobie. tahipnee. Semnele si simptomele se pot intensifica in decurs de 24-48 ore de la expunere. frisoane. durere in gat. respiratie aspra. Pneumonia. greata. tahicardie. si tahipnee. stare de rau. frisoane spontane. frisoane. se dezvolta o tuse neproductiva. indispensabile pentru diagnosticul pozitiv. dispnee. cefalee. palpare. oboseala. mialgie. Anamneza rămâne prima cea care dă indicaţii în direcţia investigării aparatului respirator dar având în vedere multe simptome comune. confirmarea venind din partea examenelor paraclinice. wheezing. Psitacoza. scadere in greutate. durere in piept. dispnee. Mai pot fi intalnite hemoptizie. diaforeza. tahicardie. febra. transpiratii nocturne. tuse neproductiva. Tuberculoza pulmonara.

neoplasm bronho-pulmonar. pentru a evidenţia anumite corelaţii sau conexiuni între diferite aparate (de exemplu. Este vorba de poziţia ortopneică şi de anumite poziţii antalgice. bronho-pneumonie pneumotorax neoplasm bronho-pulmonar cu obstrucţie importantă insuficienţă cardiacă stângă sau globală Poziţiile antalgice cele mai frecvent înâlnite sunt: pe partea bolnavă în caz de pleurezie masivă pe partea sănătoasă în caz de pleurită sau cortico-pleurită poziţii de drenaj al bronşiilor în caz de bronşiectazii sau bronşite cronice Starea de nutriţie – relevă răsunetul general al afecţiunilor respiratorii asupra organismului. Cauzele acestei poziţii: astm bronşic pleurezie masivă edem pulmonar acut non-cardiogen infarct pulmonar pneumonie. Faciesul poate oferi date importante despre prezenţa unor boli respiratorii cum ar fi: .obiectiv va fi complet. cordul pulmonar cronic). Este o poziţie de necesitate prin care pacientul ajută inconştient ventilaţia şi circulaţia la nivel pulmonar. etc. Inspecţia Inspecţia generală Poate oferi date privind: atitudinea şi poziţia pacientului starea de nutriţie faciesul tegumente şi mucoase aspectul fanerelor modificări ale sistemului osteo-articular tulburări neurologice Atitudinea şi poziţia – oferă date privind poziţia pacientului în anumite boli respiratorii. cauza fiind respiratorie sau cardio-vasculară. Poziţia ortopneică denotă o tulburare a funcţiei de hematoză în sensul scăderii ei. Este vorba de prezenţa unor boli grave precum: TBC.

linia axilară anterioară şi claviculă. ochi strălucitori. facies cianotic-negru „blue-bloatter” apare la bronşiticii cronici sau în sindromul mediastinal facies „pink-puffer” tipic pentru emfizematoşi Examenul tegumentelor şi mucoaselor – relevă modificările descrise la facies la care se mai adaugă herpesul labial caracteristic în pneumonii virale sau în pneumonia francă lobară. neoplasm pulmonar. neoplasm pulmonar. Aceste repere împart hemitoracele anterior în: . O linie arbitrară care trece prin mediana sternului şi apofizele spinoase împart toracele în 2 hemitorace. Examenul fanerelor – poate decela modificări de tipul degetelor hipocratice sau în sticlă de ceas tipice pentru BPCO. care apare în pneumonia francă lobară (semnul Jaccoud .- - - facies vultuos – cu pomeţi roşii. caracteristică pentru sindromul Pancoast –Tobias sau rar.hiperemie de aceeaşi parte cu pneumonia) . pneumonie masivă. BPCO avansat.etc.) sau un cord pulmonar cronic. facies cianotic – mai ales a buzelor. în TBC apical. frecvent paraneoplazice (osteoartropatia pneumică). cu cearcăne dar cu pomeţi roşii („trandafirii cimitirului”). Topografia toraco-pulmonară Aceasta se bazează pe noţiunile de anatomie pentru a putea raporta orice modificare la nivelul zonelor topografice toracice. facies palid. pomeţilor şi a vârfului nasului – denotă o afecţiune gravă pulmonară (bronhopneumonie. pe fond febril. cu ochi înfundaţi în orbite. Faţa anterioară este delimitată de linia medio-sternală. nevralgia de plex brahial. hectic. aşa zisul „facies veneţian” tipic altă dată pentru TBC sau în faze avansate cu facies palid-gălbui. procese pulmonare cronice. prin care trece şi linia medio-claviculară. asociată cu ptoză palpebrală şi inegalitate pupilară. Nu trebuie uitată examinarea tegumentelor de la membrele inferioare tipice pentru cordul pulmonar cronic. stâng şi drept.supt. etc Examenul sistemului nervos şi osteoarticular poate releva: dureri şi tumefieri articulare. Fiecare este împărţit apoi de linii verticale în 3 feţe: anterioară. laterală şi posterioară.

Modificări patologice ale toracelui se referă la: modificări ale peretelui toracic modificări de formă ale toracelui modificări ale dinamicii respiratorii 1. erupţii veziculare pe traiectul nervilor intercostali. micoză sub formă de pete maronii. sternocleidomastoidian) fosa subclaviculară (delimitată de claviculă. având în jos rebordul costal. delimitată de cele două linii axilare. interscapulovertebrală şi externă regiunea subscapulară. anterioară şi posterioară. stern. pleurezii bazale. pneumotorax. trapez şi m. linia care uneşte spinele omoplaţilor. la nivelul ei fiind proiectat lobul median. guşă. empiem. Modificări ale peretelui se referă la apariţia pe torace a: circulaţiei superficiale colaterale. în porţiunea internă a fosei supraspinoase. este denumit spaţiul Traube. Faţa posterioară este delimitată de linia vertebrală. La acest nivel se proiectează marea tuberozitate a stomacului şi corespunde fundului de sac costo-diafragmatic stâng. Tot la inspecţia toracelui se pot vedea bombări sau retracţii localizate. Proiecţia anterioară a plămânilor este diferită datorită proiecţiei inimii în stânga. marginea m. ca în TBC. adenopatii). sub vârful omoplaţilor Faţa laterală. m. Bombări unilaterale pot fi date de: lipoame. - . ce trece prin apofizele spinoase şi linia axilară posterioară. Vârful plămânului are proiecţie anterioară la nivelul spaţiului supraclavicular iar posterior. denumită zona de alarmă a lui Chauvet fosa subspinoasă. care apare în caz de compresiune pe vena cavă superioară (sindrom mediastinal prin tumoră.fosa supraclaviculară (delimitată de claviculă. ce trece prin marginea internă a omoplaţilor. spaţiul care se delimitează între o linie curbă cu concavitatea în jos pornind de la coasta a VI-a până la extremitatea anterioară a coastei a IX-a. Această faţă are importanţă în examenul plămânului drept. spaţiul II fiind imediat sub coasta ce se inseră pe unghi. ce însoţeşte frecvent bolile pulmonare cu transpiraţii abundente. tipice pentru zona zoster. deltoid şi pectoralul mare) spaţiile intercostale: se ia ca reper unghiul lui Louis de unde se numără coastele oblic de sus în jos şi în afară. pitiriazis versicolor. linia scapulară. împart această faţă în: fosa supraspinoasă sau suprascapulară. pe orizontală şi alta care uneşte vârfurile lor. străbătută de linia axilară mediană reprezintă de fapt axila.

cu aspect globulos. mai ales a celui A/P. neoplasm pulmonar  torace rahitic – asemănător celui astenic dar cu proeminenţa sternului. umeri coborâţi. unghi epigastric ascuţit.torace alungit. tip costal inferior.torace cifotic sau cifo-scoliotic B.Retracţiile pot fi date de cicatrici postoperatorii pe torace: lobectomii sau pneumectomii vechi ( pentru TBC frecvent). etc. chiar cu scobitură plinia sternală. frecvent la boli comsumptive gen TBC. sarcină. unghi xifoidian obtuz. coasta a X-a flotantă. fose supraclaviculare pline. . Asimetrice. înfundat în torace. cu coaste orizontalizate. unghi xifoidian ascuţit. longilin care are coastele oblice. traumatisme toracice. Congenitale a. etc. Simetrice:  torace astenic – alungit. clavicule proeminente. gât scurt. prin creşterea diametrelor. b. A. Dobândite a. femeile au o respiraţie de tip costal superior. dând aspectul de butoi.torace brevilin. simetrice sau asimetrice. mai este denumit torace „de pantofar” b. 2. fose supraclaviculare adâncite.  torace conoid – sau piramidal sau în clopot. prezenţa de mătănii condro-sternale ce apare după rahitism în copilărie  torace emfizematos – opus primelor. unghi xifoidian obtuz. bărbaţii şi copiii. hepatosplenomegalie. Modificări de formă a toracelui pot fi congenitale sau dobândite. scurt. panicul adipos exagerat. cu diametre micşorate. prin bombări sau retracţii unilaterale 3. Modificări de dinamică respiratorie – prin care urmărim tipul de respiraţie al individului. . Simetrice: . mai ales cel anteroposterior. Normal. este tipic pentru emfizemul pulmonar difuz. ampliaţii reduse. Asimetrice: . în carenă. scapule ridicate (scapule alatae). apare dilatat la bază prin prezenţa de ascită.  torace infundibuliform – cu stern înfundat în porţiunea inferioară. coaste orizontalizate.

a articulaţiilor condro-sternale (S. succesiv şi simetric./min. edeme.Frecvenţa respiratorie este de 16. a.. . etc. prin obstrucţia unei bronşii principale (corp străin. simetric. . Ampliaţiile apar reduse la baze: bilateral.starea tegumentelor: temperatură. pe toate feţele. dilatări. prin aplicarea feţei palmare pe torace (cu degetele lipite). Rezultatul palpării va da date despre: . umiditate. tumori etc. dispare în apnee. Apoi palmele coboară la ambele baze. b.conformaţia toracelui cu bombări. Diminuarea sau abolirea la o bază relevă: pleurezie masivă. simetria şi frecvenţa mişcărilor respiratorii. troficitate. bradipnee. Tietze). senzaţia tactilă este cea dată de frecarea unei bucăţi de mătase sau a unei meşe între degete şi are următoarele caractere: apare în ambii timpi ai respiraţiei şi se accentuează la la apăsarea cu stetoscopul sau la amplificarea inspirului. etc. pneumonie.).18 resp.prezenţa frecăturii pleurale care apare în condiţiile prezenţei între cele 2 foiţe pleurale a unui esxudat fibrinos. Ea poate reapare la resorbţia colecţiei.obstrucţia bronşiei principale. . pacientul trebuind să inspire profund. raportul între durata inspiraţiei şi cea a expirului fiind de 1/3. Palparea Palparea completează datele obţinute prin inspecţie aducând informaţii care elucidează mai uşor diagnosticul.prezenţa durerii la palparea spaţiilor intercostale (nevralgii). prin aplicarea mâinilor examinatorului în fosele supraclaviculare rugând pacientul să inspire profund. Tot la inspecţia toracelui se poate vedea dacă ampliaţiile sunt simetrice. tumoră. În acest mod avem date despre amplitudinea. tumori sau chiste mari bazale.starea musculaturii şi a integrităţii sistemului osteo-articular toracic . palparea vârfurilor şi bazelor plămânului. Reducerea ampliaţiilor la vârf apare unilateral. Palparea mişcărilor respiratorii începe cu palaprea vârfurilor. palparea plămânului adică a freamătului pectoral. Peste 20 resp/min se numeşte polipnee iar sub 16. în tumori sau procese TBC de vârf sau bilateral în emfizemul pulmonar. Ea vizează palparea: peretelui toracic. care apare simetric bilateral în caz de obstrucţie pe laringe sau trahee sau unilateral. Semnificativ acum este şi prezenţa tirajului. dispare la apariţia colecţiei pleurale. în emfizemul pulmonar difuz unilateral în: . retracţii .Palparea toracelui se face cu pacientul în poziţie şezândă. pneumotorax. bilateral. lipoame.

care comprimă incomplet bronşia principală scăderea elasticităţii parenchimului pulmonar din emfizemul pulmonar interpunerea de aer sau lichid în cantitate mică la nivelul pleurei 3. pleurezii masive) . procese cavitare cu bronşie liberă: caverne TBC. Palparea freamătului pectoral se realizează prin aplicarea succesivă a palmei pe toracele bolnavului. etc. tumoră pleurală mare. Datorită faptului că sunetul se transmite de la corzile vocale prin căile aeriene. neoplasm bronşic. nevralgie). tumoră pulmonară. . 1. corp străini. clar. abces pulmonar sau chist hidatic golite (cavitatea trebuie să aibe diametru minim de 6 cm. colecţie lichidiană. bronhopneumonie.procese parietale imobilizante (paralizia muşchilor respiratori. Diminuarea freamătului pectoral apare în: procese de condensare masivă.procese pleurale: pneumotorax. zonele de supleanţă ale plămânului din vecinătatea unui proces patologic întins. bine articulat „33”. care prezintă o hiperventilaţie compensatorie: pleurezii sau pneumonii masive. examinatorul va simţi o senzaţie tactilă care se numeşte freamăt pectoral sau vibraţie vocală. .. 2. simetric. intrinsec sau extrinsec prin compresiune. adenopatii sau tumori compresive prezenţa de aer sau lichid pleural în cantitate mare (pneumotorax. prin parenchimul pulmonar (care este ca o cutie de rezonanţă) până la peretele toracic. în timp ce pacientul spune cu aceeaşi voce. la femei. infarct pulmonar. mai slab. etc. depinde de vocea pacientului. bilateral. Trebuie ţinut cont de faptul că în mod fiziologic aceste vibraţii pot suferi modificări care ţin de: peretele toracic (la cei slabi se percep accentuate)..procese parenchimatoase: tumoră sau pneumonie masivă bazală c. Abolirea freamătului pectoral apare în: afecţiuni ale laringelui cu afonie obstruare completă a bronşiei. pahipleurită bazală. pereţi elastici şi să fie situată la mai puţin de 6 cm de perete). etc. se percep mai slab la nivelul omoplaţilor. Accentuarea freamătului pectoral apare în: procese de condensare cu bronşie liberă: pneumonie.

ascită. coasta a VIII-a pe axilara medie. 4-6 cm. tonalitatea şi timbrul. după care se percută în expir profund. paravertebral. Pacientul respiră uniform. La percuţia plămânului anterior se ţine cont de prezenţa matităţii cardiace în stânga precum şi de delimitarea spaţiului Traube. Percuţia bazelor se face de sus în jos pe liniile topografice. Modificările sonorităţii pulmonare constau în: submatitate. Submatitatea. situânduse la nivelul apofizei spinoase T11. adică mobilitatea diafragmului. Percuţia vârfurilor plămânilor se face prin percuţia pe marginea superioară a trapezului. etc. Percuţia plămânului normal produce un sunet sonor. ea fiind mai mică la femei şi mai mare la sportivi. coasta a VII-a pe axilara anterioară. (care depinde de puterea loviturii percutorii. 46 cm. matitatea pulmonară (diminuarea sau abolirea sonorităţii) apar: . delimitând bandeletele Krőnig. plămânului şi conţinutul aeric al acestuia. coasta a IX-a pe axilara posterioară. liniştit. astm bronşic în criză. pahipleurite sau simfize). pentru feţele posterioare şi mediană şi. Pentru percuţia feţelor laterale pacientul va ţine mâinile pe cap. Manevra Hirtz – reprezintă metoda prin care se pune în evidenţă amplitudinea respiratorie a unui individ. meteorism şi poate fi coborâtă în emfizem. cu gura deschisă. întins pe toată aria pulmonară. La aceste sunete se vor aprecia: intensitatea. cu braţul depărtat de corp.Percuţia Percuţia este metoda care completează şi mai bine un diagnostic de supoziţie. matitate. Limita inferioară poate fi ridicată în caz de sarcină. a. pentru obţinerea unor sunete care reprezintă vibraţiile combinate ale peretelui toracic. la nivelul coastei a X-a pe linia scapulară. de sus în jos. pentru faţa anterioară. zone de aprox. de grosimea peretelui toracic). Se face percuţia bazei punând bolnavul să inspire profund. pe pat. relativ jos ca înălţime. culcat pe spate sau în şezut. hipersonoritate şi timpanism. tumori. Acestea pot fi lărgite în emfizem sau micşorate. depinzând de capacitatea respiratorie a bolnavului. în stânga. În mod normal această manevră determină o mobilitate a diafragmului pe o arie de aprox. în procese de condensare de vârf(TBC. ea folosind tehnica lovirii peretelui toracic digito-digital. bilateral. Percuţia se va face simetric. Percuţia se face cu pacientul în ortostatism sau în şezut. Curbele descrise diferă de la stânga la dreapta din cauza prezenţei ficatului în dreapta şi de spaţiul Traube. să ţină puţin aerul până se percută.

cu vârful parabolei în axilă. limita este orizontală. când poate pătrunde aer şi apare hidro cau pio pneumotorax. Percuţia în pleurezie: Dacă ea se face la debutul pleureziei şi cantitatea este mică( în jur de 300-400ml) pot să nu apară modificări sau apar doar la nivelul sinusului costo-diafragmatic. In primul rând. dacă este de tip inflamator sau. depinzând de cantitatea de lichid. tumoră pulmonară) Topografia modificărilor matităţii pulmonare depinde de evoluţia fiecărei boli şi de caracteristicile ei. la baze. infarct pulmonar. abces pulmonar. tip inflamator (pneumonii. matitatea este suspendată şi întensitatea depinde de profunzimea locului faţă de perete  în edemul pulmonar acut.Simfizele.procese de condensare pulmonară. fie prin corp străin sau tumoră endobronşică sau prin compresiunea extrinsecă prin adenopatii sau tumori pe bronşie. cu colabarea parenchimului respectiv. nu. focarele de condensare sunt dispuse pe ambii plămâni. prin modificări la nivelul peretelui toracic: obezitate. fiind de forme şi dimensiuni diferite  în pneumonia bacteriană. In momentul creşterii cantităţii de lichid apare o matitate bazală cu limita superioară orizontală sau cu concavitatea în sus. tumorile dau matităţi delimitate. prin modificări patologice la nivelul parenchimului pulmonar care duc la diminuarea sau dispariţia aerului din plămâni.atelectazie pulmonară. cavernă neevacuate. Matitatea din afecţiunile pleurei poate prezenta multiple variante în funcţie de procesele patologice şi intricările lor. iar linia care porneşte paravertebral. apar zone de submatităţi sau matităţi de la baze spre vârf în funcţie de gradul şi evoluţia bolii C. . Iată câteva exemple:  în bronhopneumonie. abcesul pulmonar. tumori B. dacă percuţia se face înainte sau după toracenteză. Dacă cantitatea este moderată. apar modificări particulare.A. prin obstrucţia. TBC) sau neinflamator (edem pulmonar acut. fibroză pulmonară. edeme. Dacă nivelul lichidului creşte. Prezenţa de lichid însă depinde de tipul de revărsat pleural. limita superioară este cu aspect parabolic-curba lui Damoiseau. tumoră. acestea pot fi cauzate de: . urcă spre axilă apoi coboară pe faţa anterioară până în . procesul cuprinde de obicei un lob  în TBC pulmonar este prins frecvent vârful plămânului(TBC apical)  în chistul hidatic. bronhopneumonii.

Hipersonoritatea bilaterală apare în caz de hiperinflaţie pulmonară precum în : astm bronşic ăn criză. alungită. 1. Tehnica auscultaţiei: se face cu stetoscopul biauricular.regiunea sternală. emfizem pulmonar. greu se poate percuta o matitate suspendată. Auscultaţia începe de la vârfuri spre baze. în coadă de rachetă. simetric. Dacă pleurezia se produce la nivel de scizură interlobară. pe liniile topografice. In hidro-pneumotorax. b. pe toate feţele. pacientul fiind în poziţie şezândă sau în ortostatism (dacă starea pacientului permite). apare în condiţiile creşterii nivelului de aer în alveolele pulmonare şi bronşii şi depinde de distanţa procesului faţă de perete şi de gradul de relaxare pulmonară. Dacă colecţia depăşeşte 1500 ml. sindromului nefrotic. bilateral. drenate poate să apară chiar timpanism. Uneori. numită triunghiul lui Garland. superficial plasate. se decelează o matitate bazală cu limita superioară orizontală iar deasupra ei apare hipersonoritate. Auscultaţia Este metoda prin care se încheie examinarea aparatului respirator. In acumularea de transudat pleural. suspendate). cirozei hepatice decompensate vascular) matitea percutorică are de obicei o limită superioară orizontală(cantitate mică de proteine). timpanismul – creşterea sonorităţii pulmonare. putând fi examinat şi în decubit lateral sau dorsal. vizibilă mai bine pe grafia de torace. în cazul cavităţilor mari. dată de compresiunea plămânului de către lichid. Timpanismul apare de obicei în pneumotoraxul cu supapă şi este unilateral. Dacă apare anasarca. determină dispariţia timpanismului în spaţiul Traube şi apariţia unei matităţi. . hidrotoraxul poate fi bilateral. aplicat pe torace cu toată membrana.Elemente fiziologice ale auscultaţiei aparatului respirator Normal în urma auscultaţiei plămânilor se evidenţiază două fenomene stetacustice diferite după zona de auscultaţie şi anume: suflul tubar fiziologic şi murmurul vezicular. caverne sau abcese mari drenate (de obicei. dacă nu. Hipersonoritatea unilaterală poate să apară în pneumotorax.Hipersonoritatea. In regiunea paravertebrală a hemitoracelui respectiv apare o zonă de submatitate. compresiunea mediastinului de către colecţia abundentă produce o deplasare a acestuia spre toracele sănătos cu apariţia unei zone de matitate triunghiulară în această parte denumită triunghiul lui Grocco-Rauchfuss. (în cazul insuficienţei cardiace congestive. rezultatul fiind o sumă a modificărilor decelate.

etc. neoplasme pulmonare .v. tonalităţii şi ale ritmicităţii.Suflul tubar fiziologic ia naştere la nivelul ariei laringo-traheale unde este prima strictură şi anume la nivelul glotei. • Prin reducerea amplitudinii respiratorii la pacienţi taraţi. la nivelul laringelui. continuu. tumoră pulmonară). diminuarea sau abolirea m. Şi intensitatea murmurului vezicular depinde de amplitudinea mişcărilor respiratorii dar şi de grosimea peretelui toracic şi de elasticitatea lui. corpi străini. astm bronşic în criză. aceste procese realizează şi un proces de relaxare a parenchimului în vecinătatea procesului respectiv 2. caşectici sau din contră la obezi • În prezenţa unor procese patologice parietale: fracturi costale. aspirativ. 2. guşă plonjantă) • Prin obstrucţia căilor respiratorii inferioare: emfizem pulmonar.v.sau aşa zisa respiraţie înăsprită apare în: instalarea dispneei secundare unei boli respiratorii procese de condensare cu bronşie liberă (pneumonie bacteriană. pote fi unilaterală sau bilaterală iar intensitatea lui depinde de severitatea bolii respiratorii de-a lungul evoluţiei. A. Caracterul său este dulce. la nivelul spaţiului interscapulovertebral(vertebrele T1-T4) La auscultaţie el are intensitate şi durată mai mare în expir.accentuarea m. ascită. cu durată mai mare în expir(raport 1/3). traheei şi sternului posterior. Murmurul vezicular ia naştere la nivelul bronhiolelor terminale şi alveolelor. • Afectări ale diafragmului: peritonită. zona zoster. tonalitatea este mai joasă şi depinde mult de amplitudinea mişcărilor respiratorii. deformări toracice. crup difteric. cu intensitate mai mare în a doua parte a inspiraţiei. nevralgii intercostale bazale sau paralizii • Prin obstrucţia căilor respiratorii superioare în caz de obstacol intrinsec (neoplasm laringian. motiv pentru care el se va proiecta la nivelul toracelui astfel: anterior. Elemente patologice Modificările murmurului vezicular constau în modificări ale intensităţii. unde se află a doua strictură iararia de auscultaţie va fi în câmpurile pulmonare din afara zonelor de auscultaţie a suflului tubar fiziologic. polipi) sau în caz de compresiune extrinsecă ( tumori sau adenopatii mediastinale. Modificarea intensităţii murmurului vezicular 1.

se pot auzi şi alte zgomote . TBC pulmonar C. aderenţe. Şi e aproape de perete. Acest suflu apare în caz de: pneumonie francă lobară. neoplasm excavat. bronşită cronică. ea va juca rolul unei cutii de rezonanţă care va amplifica vibraţiile transmise. Modificări ale tonalităţii murmurului vezicular apare sub forma respiraţiei suflante în caz de: infarct pulmonar. Suflul cavitar In unele situaţii patologice. Frecătura pleurală – apare atunci când se produce inflamaţia foiţelor pleurale şi apare un exsudat fibrinos. Dacă acestă cavitate formată este situată aproape de perete. tumori) sau a aerului (pneumotorax) B.frecătura pleurală şi altele. care ţin de pleură . neoplasm pulmonar. în afara modificărilor suhlului tubar şi a m. devenind suflu amforic. focar mare de bronşiectazie. Modificări ale ritmului murmurului vezicular apar în procese cu expir prelungit caracteristic pentru: astm bronşic. dacă are un diametru peste 5-6 cm. cavernă TBC. care ţin de alveole sau bronşii. cu . pneumonie bacteriană. numite raluri. Modificări ale suflului tubar Suflul tubar patologic Apariţia unui suflu tubar în afara zonelor fiziologice de auscultaţie semnifică prezenţa unui proces de condensare a parenchimului pulmonar (prezenţa de exsudat sau tumoră) situat aproape de peretele toracic şi are bronşie permeabilă. etc. El se aude în: chist sau abces evacuat. infarct pulmonar.etc. cord pulmonar. în parenchimul pulmonar se formează o cavitate prin drenajul procesului prin bronşia liberă. bronhopneumonie. suflul se amplifică ca şi intensitate şi capătă o rezonanţă amforică.v.• Procese de condensare pulmonară cu bronşie obstruată ce determină atelectazie • Interpunerea între peretele toracic şi parenchim a lichidului (pleurezii). Acest suflu apare în ambii timpi ai respiraţiei. a unor procese solide (simfize. Zgomote respiratorii supraadăugate La auscultaţia plămânului. abces pulmonar. are o tonalitate joasă şi o intensitate mai mare. tuberculoză pulmonară.Dacă cavitatea depăşeşte 6 cm. Apare în ambii timpi ai respiraţiei.

în inspir acestea se desprind şi dau naştere ralurilor crepitante. Ralurile sibilante se formează la nivelul bronşiilor de calibru mijlociu. au un timbru muzical şi tonalitate înaltă şi se aud atât în inspir cât şi în expir. supuraţii pulmonare. în infarctul pulmonar. putând chiar să dispară. a alveolelor sau căilor se dezvoltă procese inflamatorii de cauze diferite: virale. emfizem pulmonar. micotice sau toxice . Aceste raluri sunt denumita raluri uscate. în aderenţe pleurale. în pneumonia bacteriană ( ca o coroană în jurul suflului tubar). bronşiectazii. Aceste raluri sunt raluri umede. Ele apar în edemul pulmonar acut pe toată aria pulmonaă. bacteriene. pneumonii în faza de vindecare. TBC pulmonar. Dacă inflamaţia este însoţită şi de apariţia unui exsudat fibrinos. Ralurile Ralurile apar datorită faptului că la nivelul căilor respiratorii. se aud în ambii timpi ai respiraţiei şi se aud ca un sforăit. ele se aud în ambii timpi ai respiraţiei şi se modifică după tuse. care stau mult în decubit şi la care alveolele se colabează şi poartă numele de raluri de decubit. Apare în faza de debut a unei pleurezii şi la rezorbţia ei. astm bronşic.etc. mijlocii şi mici. Apar în: bronhopneumonie. Acestea produc formarea de travee de mucus sau stenozări ale căilor cu apariţia de raluri bronşice: sibilante şi ronflante. Ele au intensitate maximă la sfârşitul inspirului şi se accentuează după tuse sau apar „în ploaie” după tuse. au tonalitate joasă. etc. . neinfluenţat de tuse dar influenţat de apăsarea cu stetoscopul şi dispare în apnee. apare nişte zgomote produse în ambii timpi ai respiraţiei care denumesc ralurile subcrepitante sau buloase. ceea ce determină inflamaţia mucoasei bronşice cu edem şi hipersecreţie de mucus. Ralurile ronflante iau naştere în bronşiile mari şi trahee.Aceste raluri pot să apară şi la pacienţii gravi. Ralurile crepitante apar la desprinderea exsudatului de pe pereţii alveolari în inspirul profund şi seamănă cu sunetul produs de un pumn de sare aruncată pe plită sau cu zgomotul produs la călcarea zăpezii prospete sub picioare. în insuficienţa cardiacă stângă cronică apar ca raluri de stază la baze.caracter mai aspru. invadând plămânul de jos în sus (în insuficienţa cardiacă stângă acută). Ralurile subcrepitante se formează prin spargerea bulelor de aer din lichidul secreţiilor şi după calibrul bronşiilor unde iau naştere pot fi mari. edem pulmonar acut. aderent de pereţii alveolari. Aceste raluri apar în afectările bronşice: bronşite caute şi cronice. In cazul întinderii inflamaţiei exsudative şi la nivelul bronşiilor terminale.

cel puţin 2 ani consecutiv expectoraţia este mai abundentă dimineaţa – toaleta bronşiilor dispneea apare tardiv Examenul obiectiv: . febrilă arsuri şi dureri retrosternale tuse cu expectoraţie muco-purulentă Examen obiectiv: inspecţia. care se aud în ambii timpi respiratori şi iau naştere în caz de caverne sau cavităţi mari. Bronşita cronică Simptome: tuse cu expectoraţie mucopurulentă cel puţin 3 luni pe an. etc. Bronşita acută Reprezintă o inflamaţie acută a căilor respiratorii superioare fiind frecvent însoţită de traheită acută. Simptome: Stare generală influenţată. focar mare de bronşiectazie drenat. sibilante şi ronflante.Ralurile cavernoase sunt o varietate de raluri buloase. cu intensitate mare. palparea. gravă. chist hidatic sau abces pulmonar evacuat. Explorarea paraclinică a aparatului respirator Sindroamele clinice din afecţiunile respiratorii Sindromul bronşitic 1.normale ascultaţia: raluri bronşice. percuţia. cu bronşie liberă. rar şi subcrepitante Examene paraclinice: examen radiologic – normal examenul sputei: cultură cu antibiogramă 2. Apar în: TBC excavat. tonalitate joasă.

Astmul bronşic Astmul bronşic este una din afecţiunile cele mai frecvente din patologia respiratorie şi este o boală inflamatorie cronică. Alergenii implicaţi în declanşarea crizelor de astm sunt foarte variaţi: polenuri. astmul bronşic se clasifică în: astm bronşic extrinsec (alergic. alergeni profesionali (lână. uneori apar şi subcrepitante la baze Examene paraclinice: examenul sputei cu antibiogramă probe ventilatorii specifice pentru o disfuncţie de tip obstructiv grafie torace – emfizem pulmonar - 3. pene. transpiraţii şi o stare de agitaţie care se accentuează pe măsura instalării crizei. căpşuni. mucegaiuri. factori meteorologici. 1-2 ore. palpare. tuse seacă. alergeni de origine animală. atopic) astm bronşic intrinsec (prin endogen infecţios) astm bronşic mixt Astmul bronşic extrinsec: apare mai ales la tineri. făină. alergeni alimentari (cacao. Crizele apar predominant noaptea şi trezesc bolnavul cu dispnee. fungi atmosferici (levuri. praf de casă. Ecestea determină apriţia de crize de dispnee paroxistică de tip expirator însoţite de wheezing. rinorre. In funcţie de factorii declanşatori ai crizelor. fumul de ţigară. edem şi hipersecreţie de mucus. . Pacientul prezintă o serie de simptome prodromale care anunţă instalarea crizei (aura): strănut. bacteriană). etc. Se caracterizează printr-o hiperreactivitate bronşică la diverşi stimuli care prin intermediul reacţiilor imunologice detemină spasm bronşic. De cele mai multe ori declanşarea crizei este determinată de o suprainfecţie bronşică (virală. poluarea. puf. Simptome clinice: apar la scurt timp după expunerea la alergen şi se manifestă prin criza de astm bronşic. stressul psihic. ciocolată. percuţie. tuse. mucegaiuri). lăcrimare. după mai mulţi ani de evoluţie aspectul poate fi de cord pulmonar cronic ascultaţia decelează raluri bronşice (sibilante. etc). pe un teren alergic predispozant.- la începutul bolii poate să nu remarce modificări la inspecţie. etc). medicamente (listă foarte largă). care poate dura aprox. ronflante). cefalee.

sibilante şi ronflante. In această fază finală a crizei apare şi poliuria. Simptome: debut mai puţin brutal. este cianotic. Examene paraclinice: examen radiologic – hipertransparenţă pulmonară examenul sputei: eozinofile. imobilizat în inspir. Tusea. Examenul toracelui arată un torace destins. vâscoasă. seacă. cristale Charcot-Leyden. b. Ascultaţia găseşte un expir prelungit. cu amplitudini reduse Palparea arată un freamăt pectoral diminuat. spirale Curschmann (sputa perlată) probele ventilatorii (nu se fac în plină criză) – disfuncţie ventilatorie obstructivă sau normal între crize teste alergologice. la început iritativă. m. stă la geam în ortopnee. in perioada crizei: pacientul este agitat. Dacă crizele sunt continui şi nu cedează la tratament. transpirat. iar supraadăugat. cutanate şi de provocare (nu se fac în criză) hemograma poate arăta o hipereozinofilie moderată. toate determinând „zgomotul de porumbar” (wheezing). Examenul clinic obiectiv: a. precum şi raluri subcrepitante. devine productivă. 8-10/mm3 Astmul bronşic intrinsec: apare la persoane adulte. aerată (sputa perlată). inflamaţia bronşică fiind determinată de infecţii. sprijinit pe mâini (se ajută în respiraţie cu muşchii respiratori accesori). bradipneică însoţită de wheezing. Percuţia evidenţiază hipersonoritate pe toată aria pulmonară. diminuat. este paroxistică. cu prezenţa de raluri ronflante şi sibilante. după şi între crize. examenul poate găsi totul normal sau un grad de dispnee cu obstrucţie bronşică. durata crizei fiind peste 24 ore se numeşte stare de rău astmatic şi este o urgenţă medicală prin insuficienţa respiratorie acută.v. la terminarea crizei fiind însoţită de o expectoraţie albă.Dispneea este de tip expirator. apar ralurile bronşice. după infecţii respiratorii dispneea este de tip expirator dar nu aşa dramatică expectoraţia este mai abundentă dar cu aspect mucopurulent Examenul clinic obiectiv: acelaşi ca în cel extrinsec dar între criye persistă ralurile bronşice Examene paraclinice: .

ascultaţie – m. matinală la cei cu emfizem. dispnee. mai ales la emfizematoşi semne de insuficienţă respiratorie cronică cu manifestări cerebrale: somnolenţă.percuţie . predomină dispneea. rar apare tusea Examen obiectiv: Examen general: degete hipocratice aspect cianotic (blue-bloater) aspect de pink-puffers. Simptome: la pacienţii cu bronşită cronică dominantă apare tusea cu expectoraţie mucopurulentă.- radiografia – hipertransparenţă examenul sputei – cultură cu antibiogramă probe ventilatorii – disfuncţie ventilatorie obstructivă ce persistă între crize teste inflamatorii pozitive Astmul bronşic mixt (intricat) – reprezintă o combinaţie între astm bronşic inţial şi complicaţii infecţioase ulterioare sau apariţia sensibilităţii alergice la un bronşitic cronic. bilateral Examene paraclinice: grafia toracică – hipertransparenţă pulmonară examenul sputei cu antibiogramă probe ventilatorii – disfuncţie ventilatorie de tip obstructiv sau mixt EKG – prezenţa P-lui pulmonar şi/sau hipertrofie ventriculară dreaptă 5. 4.inspecţie – torace emfizematos . Aceşti pacienţi au evoluţia spre emfizem pulmonar şi ulterior spre cordul pulmonar cronic. raluri bronşice şi subcrepitante. Sindromul clinic din bronşiectazie .hipersonoritate . polipnee. cu predominanţa uneia.v. Sindromul clinic din bronhopneumopatia cronică obstructivă Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPCO) include asocierea bronşitei cronice cu emfizemul pulmonar. tremurături Examenul toracelui: . diminuat.palpare – amplitudine respiratorie şi freamăt pectoral diminuate .

pleural sau cavitar. înainte sau după expectoraţie. In timp. putând lua diverse aspecte: sacciform. mucos. bronşic. astenie. moniliform. congenitală sau dobândită. scădere ponderală tuse cu expectoraţie sero-muco-purulentă (stratificată în 4 straturi:spumos. prin suprainfecţia lor apare o supuraţie pulmonară cronică. grunjos) cu miros fetid. transpiraţii. fibre musculare.Bronşiectazia reprezintă o dilatare a bronşiilor. Simptome: stare generală influenţată. floră cu antibiogramă bronhoscopie şi mai ales bronhografia cu lipiodol EKG – P pulmonar Teste ventilatorii de tip obstructiv sau mixt SINDROAME DE HIPERINFLAŢIE Emfizemul pulmonar Reprezintă o boală care se caracterizează prin creşterea cantităţii de aer din plămâni având ca urmare distrucţia parenchimului. Simptome: . febră. la nivelul cărora pot stagna secreţiile bronşice. seros. transpiraţii degete hipocratice examenul toracelui relevă modificări în funcţie de: întinderea leziunilor. de starea lor. putând lua 4 aspecte clinice:de condensare. cu polimorfonucleare. uneori pot apare şi hemoptizii dispnee Examenul obiectiv: cianoza extremităţilor febră. Examene paraclinice: grafia toracelui: accentuarea desenului peribronhovascular cu zone de condensare în jur examenul sputei stratificate. chistic.

probe ventilatorii arată semne de obstrucţie bronşică : scăderea raportuluiVEMS/ CV. Pneumonia bacteriană Reprezintă o inflamaţie fără supuraţie a ţesutului pulmonar ca reacţie la infecţii cu diferiţi germeni: pneumococ. scăderea elasticităţii pulmonare SINDROMUL DE CONDENSARE PULMONARĂ 1. transpiraţii .dispnee de efort . aspect tipic de gripă sau viroză.murmur vezicular diminuat . iritativă apoi apare tuse productivă . Simptome: . uşoară dispnee Examenul clinic: poate fi normal sau cel mult o accentuare a murmurului vezicular Examene paraclinice: grafie torace cu accentuarea desenului peribronhovascular 2.hipersonoritate pe toată aria pulmonară Ascultaţie: . stafilococ.astenie . herpes nazo-labial. etc. frison major. cefalee. cu febră. cu febră.junghi toracic de partea afectată .diminuarea amplitudinii la baze şi vârfuri . klebsiella.tuse seacă Examen obiectiv: Inspecţie – torace emfizematos . cefalee.expectoraţie ruginie. transpiraţii. creşterea volumului rezidual.. Simptome– tuse seacă. haemofilus infuenzae.expir prelungit Examene paraclinice: . 39-40 grade celsius. aspect de jeleu de coacăze .grafie torace – hipertransparenţă pulmonară .diminuarea amplitudinii respiratorii Palpare: . Pneumonia virală Clinic: debut insidios. mialgii.freamăt pectoral diminuat Percuţie: . astenie.debut brusc.inţial. tuse seacă.

Examenul unui pacient cu abces pulmonar va decela modificări în funcţie de etapa de evoluţie a abcesului.examenul sputei cultură cu antibiogramă 3. Bronhopneumonia Este una din cele mai severe boli respiratorii care afectează bolnavii taraţi şi în care procesul inflamator este difuz în plămân. Abcesul pulmonar Abcesul pulmonar este o altă afecţiune gravă respiratorie fiind o supuraţie cronică în care sunt implicaţi germeni aerobi şi anaerobi. în final.teste inflamatorii pozitive . raluri bronşice. febră peste 40 grade Celsius Pulmonar: dureri toracice. cianoză marcată. dispare suflul şi apar raluri subcrepitante. subcrepitante şi crepitante difuz pe toată aria pulmonară Examene paraclinice: . Simptome generale: stare generală influenţată.radiologic: multiple opacităţi pulmonare diseminate 4. dureri toracice chiar junghi. apoi.leucocitoză cu neutrofilie . a. tuse cu expectoraţie mucopurulentă Examen obiectiv: Inspecţie: polipnee Palpare: freamăt pectoral accentuat difuz pe toată aria pulmonară Percuţie: zone de submatitate şi matitate diseminate pe toată aria Ascultaţie: murmur vezicular accentuat difuz (respiraţie suflantă). care de obicei produc cavităţi la nivelul plămânului. cu febră. triunghiulară. Examenul în faza de constituire: Simptomatologie: debut relativ brusc.dispnee polipneică Examen obiectiv: Inspecţie – diminuarea amplitudinii respiratorii de partea afectată Palpare – freamăt pectoral accentuat Percuţie – submatitate sau matitate de partea afectată.. dispnee. stare generală alterată. tuse seacă inţial Examen clinic: este tipic pentru un sindrom de condensare (depinde de localizarea procesului faţă de peretele toracic) . pe o zonă delimitată Ascultaţie – suflu tubar în centrul zonei cu coroană de raluri crepitante (de inducere) laînceput. apar din nou raluri crepitante de reducere. polipnee. dispnee. Examene paraclinice: .grafie torace: opacitate pulmonară neomogenă.teste inflamatorii nespecifice pozitive . frisoane. cu vârful la hil .

scădere ponderală . raluri cavernoase Examene paraclinice: .radiologic – imagine de opacitate bine delimitată. Poate fi descoperit întâmplător cu ocazia unor radiografii sau când apare vomica cu lichid clar ca apa de stâncă.teste inflamatorii crescute .grafia de torace: imagine hidro-aerică. Paraclinic – teste ELISA pentru determinarea prezenţei anticorpilor . cu pereţi subţiri. Examenul clinic poate realiza un sindrom de condensare sau unul cavitar.dispnee moderată .teste inflamatorii intens crescute .expectoraţie fetidă Examen clinic: Inspecţie – fără modificări Palpare – freamăt pectoral diminuat la nivelul cavităţii dacă este cu bronşie obstruată şi accentuat dacă este liberă Percuţie – hipersonoritate chiar timpanică dacă cavitatea este mare şi aproape de perete Ascultaţie – sufluri cavitare sau amforice. Sindromul clinic din tumorile pulmonare . în funcţie de deschiderea chistului şi eliminarea prin vomică.grafia arată opacitate neomogenă. Examenul în faza de supuraţie: Simptome: .transpiraţii. după vomică 6. Chistul hidatic pulmonar Este o afecţiune relativ rară şi apare prin infecţia cu taenia echinococus transmisă de animale (câinele). imagine hidroaerică sau cavitară.raluri subcrepitante Examene paraclinice: .suflu tubar .scăderea febrei după vomică .Palpare – freamăt pectoral diminuat sau abolit dacă este cu bronşie obstruată şi accentuat dacă este cu bronşie liberă Percuţie – submatitate sau matitate localizată Ascultaţie – murmur vezicular diminuat . slab delimitată b. în funcţie de cantitatea eliminată ( opacitate bazal cu hipertransparenţă deasupra) 5. Examenul în faza de deschidere: este tardiv şi apare vomica cu o expectoraţie sero-muco-purulentă c.

sindromul clinic frecvent întâlnit este de condensare cu bronşie liberă sau obstruată.puncţie biopsie transtoracică aspirativă .tuse seacă.hemoptizii în cantitate mică. uneori cu aspect în „jeleu de coacăze” .sindrom de împregnare neoplazică . etc. Simptome: . Simptome: date de boala de bază. tumorile pulmonare pot fi centrale (situate în hil. Examenul clinic va fi cel determinat de forma de sindrom realizat.tomografie computerizată +/. adenopatii compresive. polimiozite. hipercalcemie. Cauzele pot fi multiple: corpi străini. Ele pot fi primare sau secundare. semnul caracteristic fiind dispneea Examenul clinic:  Inspecţie: scăderea amplitudinii mişcărilor respiratorii de partea respectivă uneori cu tiraj  Palpare: freamăt pectoral diminuat sau absent în zona respectivă .subfebrilităţi sau febră de etiologie neinfecţioasă . pleurezie . hipocratism digital. pleurale. atelectazie.Neoplasmele pulmonare pot îmbrăca mai multe aspecte clinice realizând sindroame de condensare. rebelă .examenul histopatologic sau chiar imunohistochimic 6. tumori endobronşice sau compresive.în neoplasmul de vârf pulmonar apare sindromul Pancoast –Tobias ce cuprinde: sindromul Claude-Bernard-Horner: ptoză palpebrală.radiografii pulmonare: opacitate sau opacităţi.dureri toracice care nu cedează la calmante obijnuite .examenul sputei – celule neoplazice .bronhoscopie cu biopsie sau lavaj . De menţionat că pot să apară sindroame paraneoplazice chiar înainte de manifestările clinice: tromboflebite migratorii. mioză. iritativă. Uneori examenul clinic pulmonar poate fi chiar normal. metastatice. In funcţie de localizare. enoftalmie. cavitare sau atelectazie. osteoartropatie pneumică. Examene paraclinice: . nevralgie de plex brahial.scădere ponderală pe un fond de inapetenţă şi alterare a stării generale .dispnee (apare tardiv) . Sindromul clinic din atelectazie Atelectazia este un sindrom determinat de obstrucţia unei bronşii având ca urmare un defect de ventilare pe o zonă aferentă realizând sindromul clinic de condensare cu bronşie obstruată. polinevrite. cu punct de plecare endobronşic) sau periferice (cu punct de plecare bronhoalveolar). edemul braţului.

grafii toracice – opacitate retractilă. neoplasmului pulmonar. Sindromul clinic din infarctul pulmonar Infarctul pulmonar apare ca o consecinţă a obstruării unei ramuri a arterei pulmonare prin tromb sau embol.stare generală alterată . Simptome: .examen bronhoscopic pentru precizarea cauzei . uneori suflu tubar sau frecătură Examene paraclinice: . polipnee . diafragmului.freamăt pectoral diminuat sau accentuat.debut brusc cu durere toracică intensă. localizată . chistului hidatic pulmonar.tahicardie Examenul clinic obiectiv:  inspecţie: amplitudine respiratorie redusă de partea afectată  palpare .febră . rar poate apare frecătură pleurală supraiacentă zonei infarctizate  percuţie – zonă de submatitate sau matitate  ascultaţie: murmur vezicular diminuat.grafie toracică – opacitate necaracteristică sau chiar zonă de hipertransparenţă prin dispariţia desenului vascular .EKG SINDROAME CAVITARE Sindromul cavitar apare după evacuarea ţesutului pulmonar în cadrul unor procese pulmonare de tipul: abcesului pulmonar. Sindromul realizat este cel de condensare cu bronşie liberă sau obstruată.tuse cu expectoraţie hemoptoică . . Percuţie: submatitate sau matitate  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau abolit Examene paraclinice: .dispnee severă. cordului . Simptome: sunt secundare bolii de bază.tomografie computerizată 7. atragerea de partea bolnavă a traheei.scintigrafie toracică . TBC pulmonar.

iritativă  Polipnee Examenul clinic obiectiv:  Inspecţie: bombarea hemitoracelui cu lichid  Palpare:.grafie torace – cavitate semi sau total golită . de mărimea ei şi de stadiul de evacuare al cavităţii. frecătură pleurală . Examene paraclinice: .Examenul clinic depinde de localizarea cavităţii.dacă este o cantitate minimă. Simptome: depind de etiologia bolii. posibil.  Palpare: freamăt pectoral este diminuat sau accentuat în funcţie de bronşie dacă este obstruată sau liberă  Percuţia: hipersonoritate timpanică în zona cavităţii.  Dureri de partea afectată la debut care cedează la creşterea cantităţii de lichid  Dispnee (depinde de cantitatea de lichid)  Tuse seacă.murmur vezicular abolit la baza respectivă . posibil la început.bronhoscopie – pentru elucidarea diagnosticului SINDROAME PLEURALE 1.dacă este o cantitate medie. suflu pleuretic Examene paraclinice:  Grafie toracică: opacitate lichidiană bazală cu concavitatea în sus . posibil.amplitudinea mişcărilor bazei respective redusă.  Inspecţie: poate fi normală.freamăt pectoral abolit la baza respectivă  Percuţie: matitate bazală delimitată superior de curba lui Damoiseau  Ascultaţie: . Sindromul pleural lichidian (inclusiv mezoteliom pleural) Apare prin acumularea de lichid în marea cavitate pleurală din diferite cauze.  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau accentuat peste care se adugă raluri cavernoase şi sufluri cavitare sau amforice. frecătură pleurală .

pahipleurite şi tumori pleurale. uneori poate apare retracţie sau tiraj  Palpare: freamăt pectoral diminuat sau abolit  Percuţie: submatitate sau matitate bazală  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau abolit. micologic 2. mai frecvent în urma traumatismelor toracice. resorbţia aerului ţi revenirea plămânului la perete  Pneumotorax deschis – are tendinţa la cronicizare prin menţinerea fistulei fiind necesară intervenţia chirurgicală  Pneumotorax cu supapă – cel mai grav datorită orificiului care permite doar intrarea aerului în inspir şi acumularea lui în pleură cu creşterea presiunii şi colabarea plămânului Simptome:  Debut brusc de obicei însoţit de durere violentă  Tuse iritativă. accentuată de tuse şi chiar respiraţie Examenul clinic:  Inspecţie: reducerea amplitudinii mişcărilor respiratorii la baza respectivă. Puncţie pleurală cu analiza lichidului: reacţia Rivalta. seacă . Sindromul clinic pleural solid Se referă la sindroame care apar în simfize pleurale. Primele sunt secundare afecţiunilor pleuropulmonare. uneori el poate fi realizat terapeutic sau în urma toracentezelor. Din punct de vedere anatomopatologic deosebim:  Pneumotorax închis . uneori. iritativă  Durere toracică la baza plămânului. frecătură pleurală Examene paraclinice: grafie pulmonară – opacitate bazală cu linie superioră dreaptă SINDROMUL CLINIC DIN PNEUMOTORAX Pneumotoraxul poate apare din cauza acumulării de aer în cavitatea pleurală: prin ruperea bulelor de emfizem la vârstnici sau la cei cu BPCO cu dominanţă emfizematoasă. examen citologic şi bacteriologic.are o evoluţie favorabilă prin închiderea orificiului de pătrundere. Simptome:  Tuse seacă.

timom. faţă şi profil . fără desen pulmonar.  dispnee.  edem de torace asociat cu cel de membru superior. Cele mai frecvente cauze sunt: guşă plonjantă. In funcţie de organele comprimate pot să apară diverse manifestări.  disfagie.  disfonie sau voce bitonală prin paralizie de recurent. Dispnee tot mai intensă. posterior sau mijlociu. benign sau malign care se dezvoltă la nivelul mediastinului anterior. cu coaste lărgite  Palpare: abolirea freamătului pectoral  Percuţie: timpanism pe partea respectivă  Ascultaţie: murmur vezicular abolit. revărsat pleural chilos sau ascită chiloasă (prin compresiunea canalului toracic).  paralizia simpaticului cervical cu sindrom Claude-Bernard-Horner. etc.  tuse seacă. cu plămân colabat la hil  Puncţia pleurală este terapeutică şi evacuatorie Frecvent apare hidropneumotorax în urma toracentezei evacuatorii iar examenul clinic relevă semnele date de asocierea celor două sindroame. Examene paraclinice:  grafie torace.  circulaţie colaterală în treimea superioară. adenopatii mediastinale în cadrul unor limfoame. cu ampliaţii reduse. pe măsura acumulării de aer  Polipnee  Cianoză  Transpiraţii reci sau chiar stare de şoc la cele cu supapă  Rar. posibil suflu amforic Examene paraclinice:  Radiografie toracică – hipertransparenţa hemitoracelui.regurgitaţii (prin compresiunea esofagului). In general sindromul clinic se manifestă prin:  cianoza extremităţii faciale  edem în pelerină. pot fi asimptomatice Examenul clinic:  Inspecţie: hemitorace bombat. tumori. SINDROMUL MEDIASTINAL Apare secundar unor procese patologice de tip tumoral. TBC.

    tomografie computerizată RMN Puncţie –biopsie sub tomograf Biopsie din tumoră prin toracoscopie sau mediastinoscopie cu examen histopatologic .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->