Ralurile pulmonare: clasificare după origine

I. BRONHII MARI: 1. Ronflante A. Timbru de sforăit, intensitate mare şi tonalitate joasă B. Raluri uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) C. Sunt legate de hipersecreţia de mucus D. Sunt caracteristice bronşitei acute şi cronice E. Sunt prezente în expir şi inspir F. Au posibilitatea modificării numărului sau localizării după tuse, dacă acesta poate mobiliza secreţiile. CĂILE RESPIRATORII MIJLOCII, MICI, UNEORI ÎN DILATAŢIILE ACESTORA +/- ALVEOLE 1. Subcrepitante A. Rezultă din conflictul aer-secreţii de la nivelul căilor respiratorii mijlocii, mici, uneori în dilataţiile acestora. B. În unele situaţii se leagă de secreţii atât în căile respiratorii mici, mijlocii, cât şi în alveole: staza pulmonară (edem pulmonar acut). C. Sunt comparate cu spargerea bulelor de gaz din apa carbogazoasă sau produse prin suflarea cu paiul în apă (raluri buloase = subcrepitante mari). D. Sunt zgomote numeroase, cu intensitate mai mare, inegale între ele, au timbru umed (umed=caracter disparat al vibraţiilor) E. Sunt inspiratorii şi expiratorii, cele medii sunt mai ales inspiratorii. F. Tusea poate să nu le influenţeze, să le reducă, să le schimbe localizarea dacă mobilizează sau nu secreţiile. G. Pot avea caractere unilaterale sau bilaterale, întinderi diferite în funcţie de condiţiile etiopatologice. H. În particular pot avea timbru deosebit=>Clasificare: a. Ralurile subcrepitante medii: edem pulmonar acut. Apar iniţial la baza plămânului, urcă spre vârf şi o dată cu încetarea crizei se retrag la bază şi dispar în ore...zile (maree). Se însoţesc de expectoraţie patognomonică, asfixie, cianoză. b. Raluri subcrepitante de stază: la baza plămânului, bilateral. Apar în insuficienţa cardiacă stângă cronică. Sunt medii, bilaterale, asociate cu alte semne de insuficienţă cardiacă stângă sau de stenoză mitrală. c. Bronşiectazii: raluri mari (buloase), în număr mai mic decât cele fine, cu aspect de inegalitate şi timbru umed (clipocit). Sunt de regulă unilaterale, localizate în bază plămânului. Se asociază cu alte elemente: tuse posturală, expectoraţie patognomonică sero-muco-purulentă stratificată. d. Raluri cavernoase, cavitare: zgomotul are timbru cavernos, asociat cu suflu cavitar: garguilment. e. Crepitaţia în TBC: cracment. Are legătură cu necroza cazeoasă tuberculoasă a parenkimului: 1. număr foarte mic (ar putea fi numeroase)

II.

2. 3. III.

apar uneori exclusiv după tuse (post-tusiv) timbru uscat, scârţâit (ruperea unei crengi verzi)

BRONHII MICI ŞI BRONHIOLE 1. Sibilante A. Timbru de fluierat, şuierat, intensitate mare, tonalitate înaltă B. Caracter uscat (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) C. Apar pe bronhiile mici şi bronhiole, ca urmare a trecerii aerului prin tuburi îngustate datorită edemului, hipersecreţiei de mucus şi spasmului muscular, fiind prezente în inspir şi expir, mai pronunţat în expir. D. Sunt neinfluenţate de tuse. E. Pot fi difuze (bronşită sau astm bronşic) sau localizate (corp străin, neoplasm bronşic). ALVEOLE 1. Crepitante A. Se produc în alveole, legat de distensia zgomotoasă a alveolelor inflamate, cu secreţie fibrinoasă, care se pot rupe în momentul destinderii. B. Cauze: a. Pneumonii acute bacteriene b. Fibroze pulmonare difuze: inflamaţii alveolare şi interstiţiale, ce pot genera acest zgomot. C. Caractere: a. Zgomot rezultat din foarte multe zgomote, relativ egale b. Timbru relativ uscat (sare pusă pe plita încinsă, zăpadă proaspătă, păr frecat în dreptul urechii). c. Se aud în ultima parte a inspirului şi lipsesc în expir. d. Sunt mai numeroase în primele respiraţii după tuse. e. Se asociază de regulă cu alte semne de condensare pulmonară: vibraţii vocale crescute, suflu tubar. f. Senzaţia că se produc foarte aproape. g. În pneumonie există o relaţie în timp şi topografică între ralurile crepitante şi suflul tubar: h. Iniţial la periferia zonei cu suflu (coroană) 1. Apoi invadează toată zona. Suferă acum modificări: i. mai puţin egale ii. mai puţin fine iii. mai puţin uscate i. rămân strict inspiratorii, spre deosebire de subcrepitante. Se numesc crepitante de întoarcere. j. Raluri asemănătoare crepitantelor pot apare în hipoventilaţie prelungită în zonele postero-bazale, în primele respiraţii: raluri atelectazice. PLEURA

IV.

V.

1. Frecături pleurale A. Apar datorită asperităţilor create de pe suprafaţa pleurei de procese inflamatorii însoţite de acumulări de fibrină. Suprafaţa devine neregulată, se pot rupe punţi de fibrină. B. Zgomotele sunt prezente în inspir şi expir, nemodificate de tuse. Au timbru uscat scârţâit, intensităţi net diferite, dar relativ egale, tonalitate relativ înaltă. Dau senzaţia că se produc aproape, sunt mai bine audibile când se apasă stetoscopul mai intens. Dispar în apnee (spre deosebire de frecăturile pericardice). C. Sunt caracteristice în inflamaţia pleurei: pleurită (când e lichid puţin) sau pleurezie – la marginea superioară a lichidului. Se asociază cu alte semne de afectare: durere de tip junghi pleural. D. Auscultaţia pulmonară mai utilizează vocea şi tusea. VI. VOCEA 1. Se receptează un zgomot neclar în timpul vorbirii (în şoaptă - mai nimic).Transmiterea vocii normale sau şoptite se poate face uneori mai bine: 2. Bronhofonie: vocea normală se transmite cu intensitate mai mare şi cu grad de recunoaştere a vorbelor, neprecis însă. Se leagă de o transmitere mai bună a zgomotelor (v. freamăt). 3. Pectorilocvie afonă: într-o transmitere mai bună, şoapta se transmite foarte clar, cu înţelegerea cuvintelor şi silabelor. Apare la bolnavii cu condensare pulmonară cu bronhie liberă, asociată eventual cu lichid, în anumite zone. Actual Rhonchi Sonore Sibilante Raluri Fine Medii Mari Rhonchi: bronhii Wheezes: bronhii Crackles: alveole Fine Medii Mari

Clasic??? Uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) Ronflante Sibilante Umede(uscat=caracter discontinuu al vibraţiilor) Crepitante Subcrepitante

Ralurile (crepitatiile)
Descoperire frecventa la pacientii cu anumite afectiuni cardiovasculare si pulmonare, ralurile reprezinta sunetele asemanatoare unor paraituri, auzite in cursul auscultatiei sunetelor respiratorii. Se constata de regula in cursul inspiratiei si reapar constant de la un ciclu respirator la altul. Pot fi unilaterale sau bilaterale, uscate sau umede. Sunt caracterizate prin tonalitate, intensitate, localizare, persistenta si

mialgie difuza. dispnee. cianoza. greata. tahicardie. dispnee de efort. In aceasta afectiune. precum in bronsiectazie. Boala legionarilor. precum bazele plamanilor. diaforeza. tahicardie mai intensa. tahicardie. pot fi prezente cand membranele care tapeteaza peretele cavitatii toracice si plamanii sunt inflamate. Acestea sunt acompaniate de tuse cronica cu sputa mucopurulenta. Semne mai putin fecvente sunt hemoptizia masiva. si prostratie. si posibil cu sange. In decurs de 12-48 ore. cefalee. urat mirositoare. si posibil durere in piept. wheezing. se pot auzi raluri persistente la nivelul zonei afectate a plamanului. ca in pneumonie. pe masura ce presiunea aeriana se egalizeaza. anorexie. tahipnee. apar in general la nivelul zonelor mai putin destinse ale plamanilor. sau localizate. halitoza. slabiciune. Atacurile severe de astm au loc de obicei in cursul noptii. stare de rau. slabiciune. care poate fi insotita de angina pectorala. dispneea nocturna paroxistica. tuse ce initial poate fi neproductiva dar ulterior va fi insotita de sputa cu sange. Alte manifestari includ expiratii prelungite. hipocratism digital. Bronsiectazie. pacientul dezvolta o tuse uscata si febra crescuta cu frisoane.aparitia in cursul unui ciclu respirator. stare de rau. edemul al membrelor inferioare. In functie de tonalitate pot fi raluri bronsice (sibilante si ronflante). febra recurenta. hipotensiune. Ralurile pot sa apara atunci cand aerul trece prin caile aeriene pline cu lichid. transpiratii. senzatie de strangere si tensiune in piept. Pacientul prezinta anxietate marcata. Ralurile indica miscari anormale ale aerului prin caile aeriene pline cu lichid. diaforeza usoara. tahipnee. tahicardie. amnezie temporara. Semnele si simptomele prodormale sunt: oboseala. durere in piept. respiratie aspra. utilizarea muschilor respiratorii accesori. tuse productiva persistenta. scadere in greutate. Bronsita cronica. Embolismul pulmonar. oboseala. si tuse productiva. wheezing ocazional. tahipnee. Ralurile sunt de obicei un indicator al severitatii bolii de fond. cianoza. sincopa. venele jugulare destinse. si cianoza. determinand deschiderea alveolelor colabate. si tuse productiva cu sputa purulenta si uneori cu sange. . retractii intercostale si supraclaviculare in inspiratie. scadere in greutate. Ele pot fi dispersate neregulat. anorexie. confuzie. varsaturi. Tulburarea cauzeaza raluri difuze si o tuse productiva cu sputa mucoida. wheezing audibil. slabiciune. Aceasta afectiune grava poate provoca raluri gonflante si o tuse uscata sau cu sputa cu sange. si produc raluri uscate. Alte semne timpurii mai sunt si dispneea de efort. primul semn al embolismului pulmonar este dispneea. el dezvolta raluri difuze. Pe masura ce respiratiile pacientului devin mai rapide si laborioase. Aceasta boala cauzeaza raluri ronflante auzite in general la baza plamanului. oboseala. si hipocratism digital. si progreseaza spre dispnee. puls rapid. tahipnee. sibilante. Cand sunt cauzate de o afectiune generalizata. tahicardie. Ele pot fi asociate cu expiratii prelungite. nepurulenta. si wheezing-ul difuz. raluri subcrepitante si raluri crepitante. Un atac debuteaza tipic cu tuse seaca si wheezing slab. Edemul pulmonar. si posibil diaree. Abcesul pulmonar provoaca raluri inspiratorii. si piele umeda si rece. De asemenea. Astmul acut. Cauze Abcesul pulmonar. febra. tahipnee si diaforeza. si galop ventricular. si posibil hipocratism digital si cianoza. dispnee. febra slaba. dispnee de efort. In general. Ralurile inspiratorii sunt unul din primele semne ale edemului pulmonar grav.

si durere musculara si de spate. cianoza. palpare. confirmarea venind din partea examenelor paraclinice. stare de rau. si durere in piept. dispnee. diaforeza. febra. se dezvolta treptat raluri difuze ce pot fi insotite de tuse neproductiva. dispnee. dispnee. Ele trebuie coraborate pentru a avea un diagnostic cât mai precis. durere in gat. In acest caz ralurile apar dupa ce pacientul tuseste. stare de rau. frisoane spontane. febra slaba. slabiciune. traheobronsita cauzeaza raluri alaturi de tuse productiva. respiratie aspra. Tuberculoza pulmonara. frisoane. tuse. Pe masura ce boala avanseaza. respiratie aspra. iar apoi se reduc. oboseala. respiratie aspra. tahipnee. indispensabile pentru diagnosticul pozitiv. cefalee. wheezing. tuse neproductiva. sindromul poate determina cianoza. scadere in greutate. mialgie. tahicardie. si o tuse seaca ce devine ulterior productiva. durere in piept. slabiciune. In pneumonia virala. Pe masura ce afectiunea evolueaza pot fi auzite raluri difuze. oboseala. anxietate. Primul semn al silicozei este de regula tusea productiva cu sputa mucopurulenta. Psitacoza. si scadere in greutate. greata. tahicardie. In forma acuta. Pneumonita chimica. oboseala. transpiratii nocturne. oboseala. Boala determina raluri fine care apar la sfarsitul inspiratiei la nivelul bazei plamanilor. Silicoza. slabiciune generalizata. si infectii recurente ale tractului respirator. Pneumonia. EXAMENUL OBIECTIV AL APARATULUI RESPIRATOR Examenul aparatului respirator se bazează pe cele patru metode ale examenului fizic: inspecţie. De asemenea. mialgie. dispnee. cefalee. Mai pot fi intalnite hemoptizie. prostratie. scadere in greutate. dispnee. se dezvolta o tuse neproductiva. Pneumonia bacteriana produce raluri difuze. Ralurile pot fi auzite de la nivelul tuturor lobilor pulmonari. si durere in piept (rar). Semnele si simptomele se pot intensifica in decurs de 24-48 ore de la expunere. Sarcoidoza. Bolnavul mai prezinta stare de rau. Traheobronsita. dispnee. durere in piept. epistaxis. si afectarea nivelului de constienta. cefalee. percuţie şi ascultaţie. ralurile ronflante se intalnesc alaturi de tuse productiva cu sputa purulenta. durere in gat. tahipnee. Pneumonia micoplasmica determina raluri. scadere in greutate. tahipnee. cianoza. examenul . Ea poate fi insotita de dispnee de efort. cianoza. distensie si sensibilitate abdominala. Printre manifestarile prezente se mai numara tuse productiva. varsaturi. si stare de rau. frisoane. si tahipnee. febra. anorexie. febra usoara. wheezing. Sarcoidoza produce raluri fine care apar la sfarsitul inspiratiei. si febra. febra crescuta. fotofobie. ortopnee. Anamneza rămâne prima cea care dă indicaţii în direcţia investigării aparatului respirator dar având în vedere multe simptome comune. cefalee. Boala provoaca raluri difuze care sunt de obicei auzite in zonele mai putin destinse ale plamanilor.Fibroza pulmonara interstitiala. Sindromul de detresa respiratorie acuta. stare de rau. tahipnee. In pneumonita chimica acuta.

etc. Inspecţia Inspecţia generală Poate oferi date privind: atitudinea şi poziţia pacientului starea de nutriţie faciesul tegumente şi mucoase aspectul fanerelor modificări ale sistemului osteo-articular tulburări neurologice Atitudinea şi poziţia – oferă date privind poziţia pacientului în anumite boli respiratorii. Este vorba de prezenţa unor boli grave precum: TBC. cordul pulmonar cronic). cauza fiind respiratorie sau cardio-vasculară. Este o poziţie de necesitate prin care pacientul ajută inconştient ventilaţia şi circulaţia la nivel pulmonar. bronho-pneumonie pneumotorax neoplasm bronho-pulmonar cu obstrucţie importantă insuficienţă cardiacă stângă sau globală Poziţiile antalgice cele mai frecvent înâlnite sunt: pe partea bolnavă în caz de pleurezie masivă pe partea sănătoasă în caz de pleurită sau cortico-pleurită poziţii de drenaj al bronşiilor în caz de bronşiectazii sau bronşite cronice Starea de nutriţie – relevă răsunetul general al afecţiunilor respiratorii asupra organismului. Poziţia ortopneică denotă o tulburare a funcţiei de hematoză în sensul scăderii ei. pentru a evidenţia anumite corelaţii sau conexiuni între diferite aparate (de exemplu.obiectiv va fi complet. Faciesul poate oferi date importante despre prezenţa unor boli respiratorii cum ar fi: . Cauzele acestei poziţii: astm bronşic pleurezie masivă edem pulmonar acut non-cardiogen infarct pulmonar pneumonie. Este vorba de poziţia ortopneică şi de anumite poziţii antalgice. neoplasm bronho-pulmonar.

asociată cu ptoză palpebrală şi inegalitate pupilară.hiperemie de aceeaşi parte cu pneumonia) . neoplasm pulmonar. Examenul fanerelor – poate decela modificări de tipul degetelor hipocratice sau în sticlă de ceas tipice pentru BPCO. cu cearcăne dar cu pomeţi roşii („trandafirii cimitirului”).etc. BPCO avansat. ochi strălucitori. facies cianotic-negru „blue-bloatter” apare la bronşiticii cronici sau în sindromul mediastinal facies „pink-puffer” tipic pentru emfizematoşi Examenul tegumentelor şi mucoaselor – relevă modificările descrise la facies la care se mai adaugă herpesul labial caracteristic în pneumonii virale sau în pneumonia francă lobară. facies cianotic – mai ales a buzelor. Nu trebuie uitată examinarea tegumentelor de la membrele inferioare tipice pentru cordul pulmonar cronic. cu ochi înfundaţi în orbite. caracteristică pentru sindromul Pancoast –Tobias sau rar. hectic. prin care trece şi linia medio-claviculară. Topografia toraco-pulmonară Aceasta se bazează pe noţiunile de anatomie pentru a putea raporta orice modificare la nivelul zonelor topografice toracice. laterală şi posterioară. care apare în pneumonia francă lobară (semnul Jaccoud .supt. Faţa anterioară este delimitată de linia medio-sternală. linia axilară anterioară şi claviculă.- - - facies vultuos – cu pomeţi roşii. în TBC apical. stâng şi drept. nevralgia de plex brahial. O linie arbitrară care trece prin mediana sternului şi apofizele spinoase împart toracele în 2 hemitorace. pomeţilor şi a vârfului nasului – denotă o afecţiune gravă pulmonară (bronhopneumonie. etc Examenul sistemului nervos şi osteoarticular poate releva: dureri şi tumefieri articulare. Fiecare este împărţit apoi de linii verticale în 3 feţe: anterioară. pe fond febril. procese pulmonare cronice. pneumonie masivă. facies palid. frecvent paraneoplazice (osteoartropatia pneumică). neoplasm pulmonar. aşa zisul „facies veneţian” tipic altă dată pentru TBC sau în faze avansate cu facies palid-gălbui.) sau un cord pulmonar cronic. Aceste repere împart hemitoracele anterior în: .

ce trece prin marginea internă a omoplaţilor. stern. sternocleidomastoidian) fosa subclaviculară (delimitată de claviculă. pneumotorax. străbătută de linia axilară mediană reprezintă de fapt axila. împart această faţă în: fosa supraspinoasă sau suprascapulară. este denumit spaţiul Traube. empiem.fosa supraclaviculară (delimitată de claviculă. în porţiunea internă a fosei supraspinoase. ca în TBC. linia care uneşte spinele omoplaţilor. având în jos rebordul costal. La acest nivel se proiectează marea tuberozitate a stomacului şi corespunde fundului de sac costo-diafragmatic stâng. tipice pentru zona zoster. micoză sub formă de pete maronii. trapez şi m. marginea m. Modificări patologice ale toracelui se referă la: modificări ale peretelui toracic modificări de formă ale toracelui modificări ale dinamicii respiratorii 1. Proiecţia anterioară a plămânilor este diferită datorită proiecţiei inimii în stânga. adenopatii). pleurezii bazale. m. delimitată de cele două linii axilare. - . pitiriazis versicolor. care apare în caz de compresiune pe vena cavă superioară (sindrom mediastinal prin tumoră. guşă. spaţiul care se delimitează între o linie curbă cu concavitatea în jos pornind de la coasta a VI-a până la extremitatea anterioară a coastei a IX-a. sub vârful omoplaţilor Faţa laterală. Bombări unilaterale pot fi date de: lipoame. deltoid şi pectoralul mare) spaţiile intercostale: se ia ca reper unghiul lui Louis de unde se numără coastele oblic de sus în jos şi în afară. ce însoţeşte frecvent bolile pulmonare cu transpiraţii abundente. erupţii veziculare pe traiectul nervilor intercostali. linia scapulară. ce trece prin apofizele spinoase şi linia axilară posterioară. pe orizontală şi alta care uneşte vârfurile lor. la nivelul ei fiind proiectat lobul median. denumită zona de alarmă a lui Chauvet fosa subspinoasă. Tot la inspecţia toracelui se pot vedea bombări sau retracţii localizate. Faţa posterioară este delimitată de linia vertebrală. anterioară şi posterioară. spaţiul II fiind imediat sub coasta ce se inseră pe unghi. Vârful plămânului are proiecţie anterioară la nivelul spaţiului supraclavicular iar posterior. Modificări ale peretelui se referă la apariţia pe torace a: circulaţiei superficiale colaterale. interscapulovertebrală şi externă regiunea subscapulară. Această faţă are importanţă în examenul plămânului drept.

fose supraclaviculare adâncite. Asimetrice. longilin care are coastele oblice. tip costal inferior. cu diametre micşorate. 2. unghi xifoidian obtuz. Dobândite a. b. Simetrice: . Modificări de dinamică respiratorie – prin care urmărim tipul de respiraţie al individului. sarcină. mai ales a celui A/P. frecvent la boli comsumptive gen TBC. scurt. unghi epigastric ascuţit. prezenţa de mătănii condro-sternale ce apare după rahitism în copilărie  torace emfizematos – opus primelor. fose supraclaviculare pline. Simetrice:  torace astenic – alungit. dând aspectul de butoi. coaste orizontalizate. prin bombări sau retracţii unilaterale 3. traumatisme toracice. Congenitale a. cu coaste orizontalizate. etc. hepatosplenomegalie. în carenă. femeile au o respiraţie de tip costal superior. A. unghi xifoidian obtuz. unghi xifoidian ascuţit. umeri coborâţi. Modificări de formă a toracelui pot fi congenitale sau dobândite. bărbaţii şi copiii. apare dilatat la bază prin prezenţa de ascită. Normal. înfundat în torace. .  torace infundibuliform – cu stern înfundat în porţiunea inferioară.torace alungit. cu aspect globulos. mai ales cel anteroposterior.Retracţiile pot fi date de cicatrici postoperatorii pe torace: lobectomii sau pneumectomii vechi ( pentru TBC frecvent). neoplasm pulmonar  torace rahitic – asemănător celui astenic dar cu proeminenţa sternului. clavicule proeminente. panicul adipos exagerat.torace cifotic sau cifo-scoliotic B. este tipic pentru emfizemul pulmonar difuz. scapule ridicate (scapule alatae).  torace conoid – sau piramidal sau în clopot. mai este denumit torace „de pantofar” b. coasta a X-a flotantă. gât scurt. simetrice sau asimetrice.torace brevilin. etc. chiar cu scobitură plinia sternală. prin creşterea diametrelor. Asimetrice: . ampliaţii reduse. .

În acest mod avem date despre amplitudinea. tumori etc. în emfizemul pulmonar difuz unilateral în: . bilateral. Tot la inspecţia toracelui se poate vedea dacă ampliaţiile sunt simetrice. a articulaţiilor condro-sternale (S. . tumori sau chiste mari bazale.obstrucţia bronşiei principale.18 resp. b.starea tegumentelor: temperatură./min. dispare în apnee. Diminuarea sau abolirea la o bază relevă: pleurezie masivă.Palparea toracelui se face cu pacientul în poziţie şezândă. care apare simetric bilateral în caz de obstrucţie pe laringe sau trahee sau unilateral.. tumoră. etc. prin obstrucţia unei bronşii principale (corp străin. simetria şi frecvenţa mişcărilor respiratorii. Palparea mişcărilor respiratorii începe cu palaprea vârfurilor. prin aplicarea mâinilor examinatorului în fosele supraclaviculare rugând pacientul să inspire profund. Ea vizează palparea: peretelui toracic. simetric. pe toate feţele. în tumori sau procese TBC de vârf sau bilateral în emfizemul pulmonar. lipoame. .). Palparea Palparea completează datele obţinute prin inspecţie aducând informaţii care elucidează mai uşor diagnosticul. pneumotorax. dilatări. palparea plămânului adică a freamătului pectoral. Ea poate reapare la resorbţia colecţiei. senzaţia tactilă este cea dată de frecarea unei bucăţi de mătase sau a unei meşe între degete şi are următoarele caractere: apare în ambii timpi ai respiraţiei şi se accentuează la la apăsarea cu stetoscopul sau la amplificarea inspirului. prin aplicarea feţei palmare pe torace (cu degetele lipite).prezenţa frecăturii pleurale care apare în condiţiile prezenţei între cele 2 foiţe pleurale a unui esxudat fibrinos. pacientul trebuind să inspire profund. Apoi palmele coboară la ambele baze.conformaţia toracelui cu bombări. . Reducerea ampliaţiilor la vârf apare unilateral. Semnificativ acum este şi prezenţa tirajului.starea musculaturii şi a integrităţii sistemului osteo-articular toracic . etc. a. edeme. Rezultatul palpării va da date despre: . dispare la apariţia colecţiei pleurale.prezenţa durerii la palparea spaţiilor intercostale (nevralgii). pneumonie. Tietze). umiditate. bradipnee. troficitate. palparea vârfurilor şi bazelor plămânului. retracţii . raportul între durata inspiraţiei şi cea a expirului fiind de 1/3. Peste 20 resp/min se numeşte polipnee iar sub 16. succesiv şi simetric. Ampliaţiile apar reduse la baze: bilateral.Frecvenţa respiratorie este de 16.

la femei. mai slab. prin parenchimul pulmonar (care este ca o cutie de rezonanţă) până la peretele toracic. 2. tumoră pulmonară. colecţie lichidiană. care prezintă o hiperventilaţie compensatorie: pleurezii sau pneumonii masive. procese cavitare cu bronşie liberă: caverne TBC.procese parietale imobilizante (paralizia muşchilor respiratori. Palparea freamătului pectoral se realizează prin aplicarea succesivă a palmei pe toracele bolnavului. zonele de supleanţă ale plămânului din vecinătatea unui proces patologic întins. etc. abces pulmonar sau chist hidatic golite (cavitatea trebuie să aibe diametru minim de 6 cm. bine articulat „33”. se percep mai slab la nivelul omoplaţilor. 1. tumoră pleurală mare. adenopatii sau tumori compresive prezenţa de aer sau lichid pleural în cantitate mare (pneumotorax. Datorită faptului că sunetul se transmite de la corzile vocale prin căile aeriene. nevralgie). Accentuarea freamătului pectoral apare în: procese de condensare cu bronşie liberă: pneumonie. depinde de vocea pacientului. infarct pulmonar. Abolirea freamătului pectoral apare în: afecţiuni ale laringelui cu afonie obstruare completă a bronşiei. examinatorul va simţi o senzaţie tactilă care se numeşte freamăt pectoral sau vibraţie vocală. bilateral. etc. clar. pereţi elastici şi să fie situată la mai puţin de 6 cm de perete). în timp ce pacientul spune cu aceeaşi voce.. . corp străini.. intrinsec sau extrinsec prin compresiune. bronhopneumonie. Trebuie ţinut cont de faptul că în mod fiziologic aceste vibraţii pot suferi modificări care ţin de: peretele toracic (la cei slabi se percep accentuate). simetric. pleurezii masive) . care comprimă incomplet bronşia principală scăderea elasticităţii parenchimului pulmonar din emfizemul pulmonar interpunerea de aer sau lichid în cantitate mică la nivelul pleurei 3. . etc. pahipleurită bazală. neoplasm bronşic.procese pleurale: pneumotorax. Diminuarea freamătului pectoral apare în: procese de condensare masivă.procese parenchimatoase: tumoră sau pneumonie masivă bazală c.

plămânului şi conţinutul aeric al acestuia. pentru faţa anterioară. Percuţia bazelor se face de sus în jos pe liniile topografice. tonalitatea şi timbrul. Percuţia vârfurilor plămânilor se face prin percuţia pe marginea superioară a trapezului. 46 cm. Curbele descrise diferă de la stânga la dreapta din cauza prezenţei ficatului în dreapta şi de spaţiul Traube.Percuţia Percuţia este metoda care completează şi mai bine un diagnostic de supoziţie. matitate. astm bronşic în criză. pahipleurite sau simfize). hipersonoritate şi timpanism. Percuţia se face cu pacientul în ortostatism sau în şezut. Pacientul respiră uniform. Percuţia se va face simetric. pentru feţele posterioare şi mediană şi. de sus în jos. matitatea pulmonară (diminuarea sau abolirea sonorităţii) apar: . etc. ea fiind mai mică la femei şi mai mare la sportivi. Se face percuţia bazei punând bolnavul să inspire profund. Percuţia plămânului normal produce un sunet sonor. meteorism şi poate fi coborâtă în emfizem. a. În mod normal această manevră determină o mobilitate a diafragmului pe o arie de aprox. La percuţia plămânului anterior se ţine cont de prezenţa matităţii cardiace în stânga precum şi de delimitarea spaţiului Traube. să ţină puţin aerul până se percută. Modificările sonorităţii pulmonare constau în: submatitate. ea folosind tehnica lovirii peretelui toracic digito-digital. delimitând bandeletele Krőnig. Limita inferioară poate fi ridicată în caz de sarcină. (care depinde de puterea loviturii percutorii. coasta a IX-a pe axilara posterioară. culcat pe spate sau în şezut. Acestea pot fi lărgite în emfizem sau micşorate. cu braţul depărtat de corp. 4-6 cm. paravertebral. întins pe toată aria pulmonară. La aceste sunete se vor aprecia: intensitatea. ascită. pe pat. în procese de condensare de vârf(TBC. depinzând de capacitatea respiratorie a bolnavului. situânduse la nivelul apofizei spinoase T11. bilateral. la nivelul coastei a X-a pe linia scapulară. coasta a VIII-a pe axilara medie. tumori. zone de aprox. pentru obţinerea unor sunete care reprezintă vibraţiile combinate ale peretelui toracic. Pentru percuţia feţelor laterale pacientul va ţine mâinile pe cap. relativ jos ca înălţime. cu gura deschisă. Submatitatea. adică mobilitatea diafragmului. de grosimea peretelui toracic). Manevra Hirtz – reprezintă metoda prin care se pune în evidenţă amplitudinea respiratorie a unui individ. după care se percută în expir profund. în stânga. liniştit. coasta a VII-a pe axilara anterioară.

Prezenţa de lichid însă depinde de tipul de revărsat pleural. acestea pot fi cauzate de: . depinzând de cantitatea de lichid. limita superioară este cu aspect parabolic-curba lui Damoiseau. fie prin corp străin sau tumoră endobronşică sau prin compresiunea extrinsecă prin adenopatii sau tumori pe bronşie. prin obstrucţia. focarele de condensare sunt dispuse pe ambii plămâni. apar zone de submatităţi sau matităţi de la baze spre vârf în funcţie de gradul şi evoluţia bolii C. tumoră. cu colabarea parenchimului respectiv. fibroză pulmonară. edeme. Percuţia în pleurezie: Dacă ea se face la debutul pleureziei şi cantitatea este mică( în jur de 300-400ml) pot să nu apară modificări sau apar doar la nivelul sinusului costo-diafragmatic. tumorile dau matităţi delimitate.A. când poate pătrunde aer şi apare hidro cau pio pneumotorax. Matitatea din afecţiunile pleurei poate prezenta multiple variante în funcţie de procesele patologice şi intricările lor. tip inflamator (pneumonii. abces pulmonar. fiind de forme şi dimensiuni diferite  în pneumonia bacteriană. infarct pulmonar. iar linia care porneşte paravertebral. tumoră pulmonară) Topografia modificărilor matităţii pulmonare depinde de evoluţia fiecărei boli şi de caracteristicile ei. dacă percuţia se face înainte sau după toracenteză. bronhopneumonii.Simfizele. In momentul creşterii cantităţii de lichid apare o matitate bazală cu limita superioară orizontală sau cu concavitatea în sus. In primul rând. TBC) sau neinflamator (edem pulmonar acut. prin modificări la nivelul peretelui toracic: obezitate.procese de condensare pulmonară.cu vârful parabolei în axilă. . cavernă neevacuate. Dacă cantitatea este moderată. prin modificări patologice la nivelul parenchimului pulmonar care duc la diminuarea sau dispariţia aerului din plămâni. la baze. urcă spre axilă apoi coboară pe faţa anterioară până în . Dacă nivelul lichidului creşte. abcesul pulmonar. procesul cuprinde de obicei un lob  în TBC pulmonar este prins frecvent vârful plămânului(TBC apical)  în chistul hidatic. nu. limita este orizontală. dacă este de tip inflamator sau. Iată câteva exemple:  în bronhopneumonie. apar modificări particulare. tumori B.atelectazie pulmonară. matitatea este suspendată şi întensitatea depinde de profunzimea locului faţă de perete  în edemul pulmonar acut.

In regiunea paravertebrală a hemitoracelui respectiv apare o zonă de submatitate. b. bilateral. Timpanismul apare de obicei în pneumotoraxul cu supapă şi este unilateral. drenate poate să apară chiar timpanism. caverne sau abcese mari drenate (de obicei.Elemente fiziologice ale auscultaţiei aparatului respirator Normal în urma auscultaţiei plămânilor se evidenţiază două fenomene stetacustice diferite după zona de auscultaţie şi anume: suflul tubar fiziologic şi murmurul vezicular. sindromului nefrotic. dată de compresiunea plămânului de către lichid. Dacă apare anasarca. rezultatul fiind o sumă a modificărilor decelate. emfizem pulmonar. aplicat pe torace cu toată membrana. Auscultaţia Este metoda prin care se încheie examinarea aparatului respirator. compresiunea mediastinului de către colecţia abundentă produce o deplasare a acestuia spre toracele sănătos cu apariţia unei zone de matitate triunghiulară în această parte denumită triunghiul lui Grocco-Rauchfuss. numită triunghiul lui Garland. superficial plasate. pacientul fiind în poziţie şezândă sau în ortostatism (dacă starea pacientului permite). dacă nu. pe toate feţele. timpanismul – creşterea sonorităţii pulmonare. (în cazul insuficienţei cardiace congestive. suspendate). alungită. putând fi examinat şi în decubit lateral sau dorsal. Auscultaţia începe de la vârfuri spre baze. In acumularea de transudat pleural. hidrotoraxul poate fi bilateral. Tehnica auscultaţiei: se face cu stetoscopul biauricular. cirozei hepatice decompensate vascular) matitea percutorică are de obicei o limită superioară orizontală(cantitate mică de proteine). Dacă colecţia depăşeşte 1500 ml. 1. Hipersonoritatea bilaterală apare în caz de hiperinflaţie pulmonară precum în : astm bronşic ăn criză. determină dispariţia timpanismului în spaţiul Traube şi apariţia unei matităţi. se decelează o matitate bazală cu limita superioară orizontală iar deasupra ei apare hipersonoritate. .Hipersonoritatea.regiunea sternală. în coadă de rachetă. Uneori. simetric. pe liniile topografice. Hipersonoritatea unilaterală poate să apară în pneumotorax. greu se poate percuta o matitate suspendată. Dacă pleurezia se produce la nivel de scizură interlobară. vizibilă mai bine pe grafia de torace. apare în condiţiile creşterii nivelului de aer în alveolele pulmonare şi bronşii şi depinde de distanţa procesului faţă de perete şi de gradul de relaxare pulmonară. în cazul cavităţilor mari. In hidro-pneumotorax.

caşectici sau din contră la obezi • În prezenţa unor procese patologice parietale: fracturi costale. aspirativ. unde se află a doua strictură iararia de auscultaţie va fi în câmpurile pulmonare din afara zonelor de auscultaţie a suflului tubar fiziologic. cu intensitate mai mare în a doua parte a inspiraţiei. tonalitatea este mai joasă şi depinde mult de amplitudinea mişcărilor respiratorii. etc. pote fi unilaterală sau bilaterală iar intensitatea lui depinde de severitatea bolii respiratorii de-a lungul evoluţiei. crup difteric. polipi) sau în caz de compresiune extrinsecă ( tumori sau adenopatii mediastinale. la nivelul spaţiului interscapulovertebral(vertebrele T1-T4) La auscultaţie el are intensitate şi durată mai mare în expir.v. Modificarea intensităţii murmurului vezicular 1. diminuarea sau abolirea m. astm bronşic în criză.Suflul tubar fiziologic ia naştere la nivelul ariei laringo-traheale unde este prima strictură şi anume la nivelul glotei. tonalităţii şi ale ritmicităţii. aceste procese realizează şi un proces de relaxare a parenchimului în vecinătatea procesului respectiv 2. deformări toracice. continuu. • Prin reducerea amplitudinii respiratorii la pacienţi taraţi. motiv pentru care el se va proiecta la nivelul toracelui astfel: anterior. traheei şi sternului posterior. nevralgii intercostale bazale sau paralizii • Prin obstrucţia căilor respiratorii superioare în caz de obstacol intrinsec (neoplasm laringian. Caracterul său este dulce. la nivelul laringelui. neoplasme pulmonare . cu durată mai mare în expir(raport 1/3).v. guşă plonjantă) • Prin obstrucţia căilor respiratorii inferioare: emfizem pulmonar. corpi străini. zona zoster. ascită.sau aşa zisa respiraţie înăsprită apare în: instalarea dispneei secundare unei boli respiratorii procese de condensare cu bronşie liberă (pneumonie bacteriană. tumoră pulmonară). 2. Murmurul vezicular ia naştere la nivelul bronhiolelor terminale şi alveolelor. Elemente patologice Modificările murmurului vezicular constau în modificări ale intensităţii.accentuarea m. A. • Afectări ale diafragmului: peritonită. Şi intensitatea murmurului vezicular depinde de amplitudinea mişcărilor respiratorii dar şi de grosimea peretelui toracic şi de elasticitatea lui.

v. care ţin de alveole sau bronşii. bronhopneumonie. tumori) sau a aerului (pneumotorax) B. în afara modificărilor suhlului tubar şi a m. Modificări ale tonalităţii murmurului vezicular apare sub forma respiraţiei suflante în caz de: infarct pulmonar. care ţin de pleură .frecătura pleurală şi altele. în parenchimul pulmonar se formează o cavitate prin drenajul procesului prin bronşia liberă. devenind suflu amforic. cavernă TBC. infarct pulmonar.Dacă cavitatea depăşeşte 6 cm. pneumonie bacteriană. a unor procese solide (simfize. Frecătura pleurală – apare atunci când se produce inflamaţia foiţelor pleurale şi apare un exsudat fibrinos. Acest suflu apare în caz de: pneumonie francă lobară. TBC pulmonar C. aderenţe. Şi e aproape de perete. Zgomote respiratorii supraadăugate La auscultaţia plămânului. are o tonalitate joasă şi o intensitate mai mare. abces pulmonar. suflul se amplifică ca şi intensitate şi capătă o rezonanţă amforică. dacă are un diametru peste 5-6 cm. Modificări ale ritmului murmurului vezicular apar în procese cu expir prelungit caracteristic pentru: astm bronşic. Dacă acestă cavitate formată este situată aproape de perete. Suflul cavitar In unele situaţii patologice. El se aude în: chist sau abces evacuat. Acest suflu apare în ambii timpi ai respiraţiei. cu . neoplasm excavat. Modificări ale suflului tubar Suflul tubar patologic Apariţia unui suflu tubar în afara zonelor fiziologice de auscultaţie semnifică prezenţa unui proces de condensare a parenchimului pulmonar (prezenţa de exsudat sau tumoră) situat aproape de peretele toracic şi are bronşie permeabilă. cord pulmonar. tuberculoză pulmonară. bronşită cronică.• Procese de condensare pulmonară cu bronşie obstruată ce determină atelectazie • Interpunerea între peretele toracic şi parenchim a lichidului (pleurezii). focar mare de bronşiectazie. ea va juca rolul unei cutii de rezonanţă care va amplifica vibraţiile transmise. Apare în ambii timpi ai respiraţiei. se pot auzi şi alte zgomote . neoplasm pulmonar.etc. etc. numite raluri.

a alveolelor sau căilor se dezvoltă procese inflamatorii de cauze diferite: virale. Acestea produc formarea de travee de mucus sau stenozări ale căilor cu apariţia de raluri bronşice: sibilante şi ronflante. Ralurile crepitante apar la desprinderea exsudatului de pe pereţii alveolari în inspirul profund şi seamănă cu sunetul produs de un pumn de sare aruncată pe plită sau cu zgomotul produs la călcarea zăpezii prospete sub picioare. In cazul întinderii inflamaţiei exsudative şi la nivelul bronşiilor terminale. Aceste raluri apar în afectările bronşice: bronşite caute şi cronice. în infarctul pulmonar. putând chiar să dispară. aderent de pereţii alveolari. care stau mult în decubit şi la care alveolele se colabează şi poartă numele de raluri de decubit. etc. în insuficienţa cardiacă stângă cronică apar ca raluri de stază la baze.etc. Ele apar în edemul pulmonar acut pe toată aria pulmonaă. au tonalitate joasă. mijlocii şi mici. invadând plămânul de jos în sus (în insuficienţa cardiacă stângă acută). edem pulmonar acut. Ele au intensitate maximă la sfârşitul inspirului şi se accentuează după tuse sau apar „în ploaie” după tuse. . Aceste raluri sunt raluri umede.Aceste raluri pot să apară şi la pacienţii gravi. supuraţii pulmonare. Ralurile subcrepitante se formează prin spargerea bulelor de aer din lichidul secreţiilor şi după calibrul bronşiilor unde iau naştere pot fi mari.caracter mai aspru. Apar în: bronhopneumonie. ele se aud în ambii timpi ai respiraţiei şi se modifică după tuse. Ralurile ronflante iau naştere în bronşiile mari şi trahee. bacteriene. Aceste raluri sunt denumita raluri uscate. Dacă inflamaţia este însoţită şi de apariţia unui exsudat fibrinos. în pneumonia bacteriană ( ca o coroană în jurul suflului tubar). TBC pulmonar. emfizem pulmonar. au un timbru muzical şi tonalitate înaltă şi se aud atât în inspir cât şi în expir. ceea ce determină inflamaţia mucoasei bronşice cu edem şi hipersecreţie de mucus. astm bronşic. Ralurile sibilante se formează la nivelul bronşiilor de calibru mijlociu. Ralurile Ralurile apar datorită faptului că la nivelul căilor respiratorii. Apare în faza de debut a unei pleurezii şi la rezorbţia ei. apare nişte zgomote produse în ambii timpi ai respiraţiei care denumesc ralurile subcrepitante sau buloase. în aderenţe pleurale. se aud în ambii timpi ai respiraţiei şi se aud ca un sforăit. micotice sau toxice . în inspir acestea se desprind şi dau naştere ralurilor crepitante. neinfluenţat de tuse dar influenţat de apăsarea cu stetoscopul şi dispare în apnee. bronşiectazii. pneumonii în faza de vindecare.

etc. cel puţin 2 ani consecutiv expectoraţia este mai abundentă dimineaţa – toaleta bronşiilor dispneea apare tardiv Examenul obiectiv: . rar şi subcrepitante Examene paraclinice: examen radiologic – normal examenul sputei: cultură cu antibiogramă 2. care se aud în ambii timpi respiratori şi iau naştere în caz de caverne sau cavităţi mari. Explorarea paraclinică a aparatului respirator Sindroamele clinice din afecţiunile respiratorii Sindromul bronşitic 1.normale ascultaţia: raluri bronşice. cu bronşie liberă. Bronşita cronică Simptome: tuse cu expectoraţie mucopurulentă cel puţin 3 luni pe an. Simptome: Stare generală influenţată. Bronşita acută Reprezintă o inflamaţie acută a căilor respiratorii superioare fiind frecvent însoţită de traheită acută.Ralurile cavernoase sunt o varietate de raluri buloase. Apar în: TBC excavat. tonalitate joasă. palparea. focar mare de bronşiectazie drenat. chist hidatic sau abces pulmonar evacuat. gravă. percuţia. febrilă arsuri şi dureri retrosternale tuse cu expectoraţie muco-purulentă Examen obiectiv: inspecţia. cu intensitate mare. sibilante şi ronflante.

. bacteriană).Astmul bronşic Astmul bronşic este una din afecţiunile cele mai frecvente din patologia respiratorie şi este o boală inflamatorie cronică.- la începutul bolii poate să nu remarce modificări la inspecţie. astmul bronşic se clasifică în: astm bronşic extrinsec (alergic. după mai mulţi ani de evoluţie aspectul poate fi de cord pulmonar cronic ascultaţia decelează raluri bronşice (sibilante. ronflante). Se caracterizează printr-o hiperreactivitate bronşică la diverşi stimuli care prin intermediul reacţiilor imunologice detemină spasm bronşic. atopic) astm bronşic intrinsec (prin endogen infecţios) astm bronşic mixt Astmul bronşic extrinsec: apare mai ales la tineri. alergeni profesionali (lână. cefalee. praf de casă. etc). pene. poluarea. Simptome clinice: apar la scurt timp după expunerea la alergen şi se manifestă prin criza de astm bronşic. tuse seacă. factori meteorologici. Ecestea determină apriţia de crize de dispnee paroxistică de tip expirator însoţite de wheezing. De cele mai multe ori declanşarea crizei este determinată de o suprainfecţie bronşică (virală. mucegaiuri. alergeni de origine animală. care poate dura aprox. In funcţie de factorii declanşatori ai crizelor. palpare. stressul psihic. ciocolată. transpiraţii şi o stare de agitaţie care se accentuează pe măsura instalării crizei. tuse. făină. etc. medicamente (listă foarte largă). mucegaiuri). pe un teren alergic predispozant. puf. 1-2 ore. Pacientul prezintă o serie de simptome prodromale care anunţă instalarea crizei (aura): strănut. căpşuni. lăcrimare. Alergenii implicaţi în declanşarea crizelor de astm sunt foarte variaţi: polenuri. alergeni alimentari (cacao. uneori apar şi subcrepitante la baze Examene paraclinice: examenul sputei cu antibiogramă probe ventilatorii specifice pentru o disfuncţie de tip obstructiv grafie torace – emfizem pulmonar - 3. percuţie. fungi atmosferici (levuri. rinorre. Crizele apar predominant noaptea şi trezesc bolnavul cu dispnee. etc). fumul de ţigară. edem şi hipersecreţie de mucus.

Dacă crizele sunt continui şi nu cedează la tratament. b. este paroxistică. in perioada crizei: pacientul este agitat. transpirat. m. cu prezenţa de raluri ronflante şi sibilante. Examenul clinic obiectiv: a. după şi între crize. spirale Curschmann (sputa perlată) probele ventilatorii (nu se fac în plină criză) – disfuncţie ventilatorie obstructivă sau normal între crize teste alergologice. sibilante şi ronflante. apar ralurile bronşice. imobilizat în inspir. stă la geam în ortopnee. aerată (sputa perlată). devine productivă. la început iritativă. inflamaţia bronşică fiind determinată de infecţii.v. toate determinând „zgomotul de porumbar” (wheezing). iar supraadăugat. vâscoasă. precum şi raluri subcrepitante. cu amplitudini reduse Palparea arată un freamăt pectoral diminuat. bradipneică însoţită de wheezing. cristale Charcot-Leyden. cutanate şi de provocare (nu se fac în criză) hemograma poate arăta o hipereozinofilie moderată. examenul poate găsi totul normal sau un grad de dispnee cu obstrucţie bronşică. In această fază finală a crizei apare şi poliuria. este cianotic. Ascultaţia găseşte un expir prelungit. durata crizei fiind peste 24 ore se numeşte stare de rău astmatic şi este o urgenţă medicală prin insuficienţa respiratorie acută. Examene paraclinice: examen radiologic – hipertransparenţă pulmonară examenul sputei: eozinofile. Tusea. Percuţia evidenţiază hipersonoritate pe toată aria pulmonară. Examenul toracelui arată un torace destins. sprijinit pe mâini (se ajută în respiraţie cu muşchii respiratori accesori).Dispneea este de tip expirator. seacă. după infecţii respiratorii dispneea este de tip expirator dar nu aşa dramatică expectoraţia este mai abundentă dar cu aspect mucopurulent Examenul clinic obiectiv: acelaşi ca în cel extrinsec dar între criye persistă ralurile bronşice Examene paraclinice: . 8-10/mm3 Astmul bronşic intrinsec: apare la persoane adulte. Simptome: debut mai puţin brutal. la terminarea crizei fiind însoţită de o expectoraţie albă. diminuat.

hipersonoritate . polipnee. 4.- radiografia – hipertransparenţă examenul sputei – cultură cu antibiogramă probe ventilatorii – disfuncţie ventilatorie obstructivă ce persistă între crize teste inflamatorii pozitive Astmul bronşic mixt (intricat) – reprezintă o combinaţie între astm bronşic inţial şi complicaţii infecţioase ulterioare sau apariţia sensibilităţii alergice la un bronşitic cronic. raluri bronşice şi subcrepitante.ascultaţie – m. dispnee. diminuat. rar apare tusea Examen obiectiv: Examen general: degete hipocratice aspect cianotic (blue-bloater) aspect de pink-puffers. bilateral Examene paraclinice: grafia toracică – hipertransparenţă pulmonară examenul sputei cu antibiogramă probe ventilatorii – disfuncţie ventilatorie de tip obstructiv sau mixt EKG – prezenţa P-lui pulmonar şi/sau hipertrofie ventriculară dreaptă 5.inspecţie – torace emfizematos . Sindromul clinic din bronhopneumopatia cronică obstructivă Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPCO) include asocierea bronşitei cronice cu emfizemul pulmonar.palpare – amplitudine respiratorie şi freamăt pectoral diminuate . matinală la cei cu emfizem. predomină dispneea. cu predominanţa uneia. Sindromul clinic din bronşiectazie .percuţie . Aceşti pacienţi au evoluţia spre emfizem pulmonar şi ulterior spre cordul pulmonar cronic. Simptome: la pacienţii cu bronşită cronică dominantă apare tusea cu expectoraţie mucopurulentă. mai ales la emfizematoşi semne de insuficienţă respiratorie cronică cu manifestări cerebrale: somnolenţă.v. tremurături Examenul toracelui: .

In timp. moniliform. astenie.Bronşiectazia reprezintă o dilatare a bronşiilor. putând lua diverse aspecte: sacciform. bronşic. la nivelul cărora pot stagna secreţiile bronşice. de starea lor. congenitală sau dobândită. Simptome: . chistic. grunjos) cu miros fetid. transpiraţii degete hipocratice examenul toracelui relevă modificări în funcţie de: întinderea leziunilor. scădere ponderală tuse cu expectoraţie sero-muco-purulentă (stratificată în 4 straturi:spumos. Simptome: stare generală influenţată. transpiraţii. înainte sau după expectoraţie. pleural sau cavitar. uneori pot apare şi hemoptizii dispnee Examenul obiectiv: cianoza extremităţilor febră. febră. seros. prin suprainfecţia lor apare o supuraţie pulmonară cronică. cu polimorfonucleare. mucos. Examene paraclinice: grafia toracelui: accentuarea desenului peribronhovascular cu zone de condensare în jur examenul sputei stratificate. floră cu antibiogramă bronhoscopie şi mai ales bronhografia cu lipiodol EKG – P pulmonar Teste ventilatorii de tip obstructiv sau mixt SINDROAME DE HIPERINFLAŢIE Emfizemul pulmonar Reprezintă o boală care se caracterizează prin creşterea cantităţii de aer din plămâni având ca urmare distrucţia parenchimului. putând lua 4 aspecte clinice:de condensare. fibre musculare.

creşterea volumului rezidual. 39-40 grade celsius.freamăt pectoral diminuat Percuţie: . cu febră.grafie torace – hipertransparenţă pulmonară . uşoară dispnee Examenul clinic: poate fi normal sau cel mult o accentuare a murmurului vezicular Examene paraclinice: grafie torace cu accentuarea desenului peribronhovascular 2.diminuarea amplitudinii la baze şi vârfuri .debut brusc. aspect de jeleu de coacăze . cefalee.astenie . Simptome– tuse seacă.murmur vezicular diminuat .expir prelungit Examene paraclinice: . transpiraţii. scăderea elasticităţii pulmonare SINDROMUL DE CONDENSARE PULMONARĂ 1.inţial.probe ventilatorii arată semne de obstrucţie bronşică : scăderea raportuluiVEMS/ CV.tuse seacă Examen obiectiv: Inspecţie – torace emfizematos . aspect tipic de gripă sau viroză.. stafilococ. transpiraţii . cefalee. Simptome: .dispnee de efort .junghi toracic de partea afectată . herpes nazo-labial. iritativă apoi apare tuse productivă . etc. tuse seacă. mialgii. frison major. Pneumonia virală Clinic: debut insidios.diminuarea amplitudinii respiratorii Palpare: . astenie. haemofilus infuenzae.hipersonoritate pe toată aria pulmonară Ascultaţie: . klebsiella. Pneumonia bacteriană Reprezintă o inflamaţie fără supuraţie a ţesutului pulmonar ca reacţie la infecţii cu diferiţi germeni: pneumococ. cu febră.expectoraţie ruginie.

dispnee polipneică Examen obiectiv: Inspecţie – diminuarea amplitudinii respiratorii de partea afectată Palpare – freamăt pectoral accentuat Percuţie – submatitate sau matitate de partea afectată.. Examenul unui pacient cu abces pulmonar va decela modificări în funcţie de etapa de evoluţie a abcesului. cu vârful la hil . cianoză marcată. Abcesul pulmonar Abcesul pulmonar este o altă afecţiune gravă respiratorie fiind o supuraţie cronică în care sunt implicaţi germeni aerobi şi anaerobi. Examene paraclinice: .radiologic: multiple opacităţi pulmonare diseminate 4. Bronhopneumonia Este una din cele mai severe boli respiratorii care afectează bolnavii taraţi şi în care procesul inflamator este difuz în plămân. febră peste 40 grade Celsius Pulmonar: dureri toracice. pe o zonă delimitată Ascultaţie – suflu tubar în centrul zonei cu coroană de raluri crepitante (de inducere) laînceput. subcrepitante şi crepitante difuz pe toată aria pulmonară Examene paraclinice: .teste inflamatorii pozitive . cu febră. apoi. dispnee. în final. stare generală alterată. apar din nou raluri crepitante de reducere. tuse cu expectoraţie mucopurulentă Examen obiectiv: Inspecţie: polipnee Palpare: freamăt pectoral accentuat difuz pe toată aria pulmonară Percuţie: zone de submatitate şi matitate diseminate pe toată aria Ascultaţie: murmur vezicular accentuat difuz (respiraţie suflantă). dureri toracice chiar junghi. care de obicei produc cavităţi la nivelul plămânului. polipnee. Simptome generale: stare generală influenţată. tuse seacă inţial Examen clinic: este tipic pentru un sindrom de condensare (depinde de localizarea procesului faţă de peretele toracic) . raluri bronşice.teste inflamatorii nespecifice pozitive .leucocitoză cu neutrofilie . Examenul în faza de constituire: Simptomatologie: debut relativ brusc. dispare suflul şi apar raluri subcrepitante. dispnee. frisoane. triunghiulară.grafie torace: opacitate pulmonară neomogenă.examenul sputei cultură cu antibiogramă 3. a.

Sindromul clinic din tumorile pulmonare .teste inflamatorii intens crescute .raluri subcrepitante Examene paraclinice: . scădere ponderală .scăderea febrei după vomică . raluri cavernoase Examene paraclinice: .Palpare – freamăt pectoral diminuat sau abolit dacă este cu bronşie obstruată şi accentuat dacă este cu bronşie liberă Percuţie – submatitate sau matitate localizată Ascultaţie – murmur vezicular diminuat .radiologic – imagine de opacitate bine delimitată. imagine hidroaerică sau cavitară.suflu tubar . Chistul hidatic pulmonar Este o afecţiune relativ rară şi apare prin infecţia cu taenia echinococus transmisă de animale (câinele). slab delimitată b.expectoraţie fetidă Examen clinic: Inspecţie – fără modificări Palpare – freamăt pectoral diminuat la nivelul cavităţii dacă este cu bronşie obstruată şi accentuat dacă este liberă Percuţie – hipersonoritate chiar timpanică dacă cavitatea este mare şi aproape de perete Ascultaţie – sufluri cavitare sau amforice. după vomică 6.grafia arată opacitate neomogenă. Examenul clinic poate realiza un sindrom de condensare sau unul cavitar. în funcţie de deschiderea chistului şi eliminarea prin vomică.transpiraţii. în funcţie de cantitatea eliminată ( opacitate bazal cu hipertransparenţă deasupra) 5. cu pereţi subţiri. Examenul în faza de supuraţie: Simptome: .teste inflamatorii crescute . Poate fi descoperit întâmplător cu ocazia unor radiografii sau când apare vomica cu lichid clar ca apa de stâncă.dispnee moderată . Examenul în faza de deschidere: este tardiv şi apare vomica cu o expectoraţie sero-muco-purulentă c.grafia de torace: imagine hidro-aerică. Paraclinic – teste ELISA pentru determinarea prezenţei anticorpilor .

mioză. Examenul clinic va fi cel determinat de forma de sindrom realizat. enoftalmie. pleurale. sindromul clinic frecvent întâlnit este de condensare cu bronşie liberă sau obstruată. uneori cu aspect în „jeleu de coacăze” . tumori endobronşice sau compresive.dispnee (apare tardiv) .hemoptizii în cantitate mică. In funcţie de localizare.scădere ponderală pe un fond de inapetenţă şi alterare a stării generale . nevralgie de plex brahial.în neoplasmul de vârf pulmonar apare sindromul Pancoast –Tobias ce cuprinde: sindromul Claude-Bernard-Horner: ptoză palpebrală.examenul histopatologic sau chiar imunohistochimic 6. Cauzele pot fi multiple: corpi străini. cu punct de plecare endobronşic) sau periferice (cu punct de plecare bronhoalveolar). hipocratism digital. De menţionat că pot să apară sindroame paraneoplazice chiar înainte de manifestările clinice: tromboflebite migratorii. tumorile pulmonare pot fi centrale (situate în hil. polimiozite. rebelă .Neoplasmele pulmonare pot îmbrăca mai multe aspecte clinice realizând sindroame de condensare. etc. cavitare sau atelectazie. adenopatii compresive. Uneori examenul clinic pulmonar poate fi chiar normal. semnul caracteristic fiind dispneea Examenul clinic:  Inspecţie: scăderea amplitudinii mişcărilor respiratorii de partea respectivă uneori cu tiraj  Palpare: freamăt pectoral diminuat sau absent în zona respectivă . Simptome: date de boala de bază.puncţie biopsie transtoracică aspirativă . Examene paraclinice: .examenul sputei – celule neoplazice .bronhoscopie cu biopsie sau lavaj . hipercalcemie. polinevrite. iritativă. Sindromul clinic din atelectazie Atelectazia este un sindrom determinat de obstrucţia unei bronşii având ca urmare un defect de ventilare pe o zonă aferentă realizând sindromul clinic de condensare cu bronşie obstruată.subfebrilităţi sau febră de etiologie neinfecţioasă . Ele pot fi primare sau secundare. atelectazie.tomografie computerizată +/.tuse seacă. metastatice. Simptome: .radiografii pulmonare: opacitate sau opacităţi.dureri toracice care nu cedează la calmante obijnuite .sindrom de împregnare neoplazică . edemul braţului. osteoartropatie pneumică. pleurezie .

febră . Percuţie: submatitate sau matitate  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau abolit Examene paraclinice: . Simptome: .stare generală alterată . diafragmului.debut brusc cu durere toracică intensă. polipnee . chistului hidatic pulmonar.freamăt pectoral diminuat sau accentuat.grafie toracică – opacitate necaracteristică sau chiar zonă de hipertransparenţă prin dispariţia desenului vascular . localizată . TBC pulmonar.grafii toracice – opacitate retractilă.examen bronhoscopic pentru precizarea cauzei . rar poate apare frecătură pleurală supraiacentă zonei infarctizate  percuţie – zonă de submatitate sau matitate  ascultaţie: murmur vezicular diminuat.EKG SINDROAME CAVITARE Sindromul cavitar apare după evacuarea ţesutului pulmonar în cadrul unor procese pulmonare de tipul: abcesului pulmonar. .tomografie computerizată 7. Sindromul realizat este cel de condensare cu bronşie liberă sau obstruată. Simptome: sunt secundare bolii de bază.tahicardie Examenul clinic obiectiv:  inspecţie: amplitudine respiratorie redusă de partea afectată  palpare .scintigrafie toracică . neoplasmului pulmonar. uneori suflu tubar sau frecătură Examene paraclinice: . Sindromul clinic din infarctul pulmonar Infarctul pulmonar apare ca o consecinţă a obstruării unei ramuri a arterei pulmonare prin tromb sau embol.tuse cu expectoraţie hemoptoică . cordului .dispnee severă. atragerea de partea bolnavă a traheei.

dacă este o cantitate minimă. iritativă  Polipnee Examenul clinic obiectiv:  Inspecţie: bombarea hemitoracelui cu lichid  Palpare:. de mărimea ei şi de stadiul de evacuare al cavităţii. suflu pleuretic Examene paraclinice:  Grafie toracică: opacitate lichidiană bazală cu concavitatea în sus .grafie torace – cavitate semi sau total golită . Sindromul pleural lichidian (inclusiv mezoteliom pleural) Apare prin acumularea de lichid în marea cavitate pleurală din diferite cauze.Examenul clinic depinde de localizarea cavităţii. posibil la început. Simptome: depind de etiologia bolii. posibil.freamăt pectoral abolit la baza respectivă  Percuţie: matitate bazală delimitată superior de curba lui Damoiseau  Ascultaţie: .bronhoscopie – pentru elucidarea diagnosticului SINDROAME PLEURALE 1.dacă este o cantitate medie.murmur vezicular abolit la baza respectivă .  Inspecţie: poate fi normală. Examene paraclinice: .  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau accentuat peste care se adugă raluri cavernoase şi sufluri cavitare sau amforice. frecătură pleurală . frecătură pleurală .  Palpare: freamăt pectoral este diminuat sau accentuat în funcţie de bronşie dacă este obstruată sau liberă  Percuţia: hipersonoritate timpanică în zona cavităţii.amplitudinea mişcărilor bazei respective redusă. posibil.  Dureri de partea afectată la debut care cedează la creşterea cantităţii de lichid  Dispnee (depinde de cantitatea de lichid)  Tuse seacă.

Sindromul clinic pleural solid Se referă la sindroame care apar în simfize pleurale. frecătură pleurală Examene paraclinice: grafie pulmonară – opacitate bazală cu linie superioră dreaptă SINDROMUL CLINIC DIN PNEUMOTORAX Pneumotoraxul poate apare din cauza acumulării de aer în cavitatea pleurală: prin ruperea bulelor de emfizem la vârstnici sau la cei cu BPCO cu dominanţă emfizematoasă. micologic 2.are o evoluţie favorabilă prin închiderea orificiului de pătrundere. Puncţie pleurală cu analiza lichidului: reacţia Rivalta. Din punct de vedere anatomopatologic deosebim:  Pneumotorax închis . Simptome:  Tuse seacă. mai frecvent în urma traumatismelor toracice. uneori el poate fi realizat terapeutic sau în urma toracentezelor. uneori. seacă . pahipleurite şi tumori pleurale. uneori poate apare retracţie sau tiraj  Palpare: freamăt pectoral diminuat sau abolit  Percuţie: submatitate sau matitate bazală  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau abolit. accentuată de tuse şi chiar respiraţie Examenul clinic:  Inspecţie: reducerea amplitudinii mişcărilor respiratorii la baza respectivă. Primele sunt secundare afecţiunilor pleuropulmonare. resorbţia aerului ţi revenirea plămânului la perete  Pneumotorax deschis – are tendinţa la cronicizare prin menţinerea fistulei fiind necesară intervenţia chirurgicală  Pneumotorax cu supapă – cel mai grav datorită orificiului care permite doar intrarea aerului în inspir şi acumularea lui în pleură cu creşterea presiunii şi colabarea plămânului Simptome:  Debut brusc de obicei însoţit de durere violentă  Tuse iritativă. examen citologic şi bacteriologic. iritativă  Durere toracică la baza plămânului.

regurgitaţii (prin compresiunea esofagului). fără desen pulmonar. revărsat pleural chilos sau ascită chiloasă (prin compresiunea canalului toracic). posterior sau mijlociu. posibil suflu amforic Examene paraclinice:  Radiografie toracică – hipertransparenţa hemitoracelui. cu plămân colabat la hil  Puncţia pleurală este terapeutică şi evacuatorie Frecvent apare hidropneumotorax în urma toracentezei evacuatorii iar examenul clinic relevă semnele date de asocierea celor două sindroame. Dispnee tot mai intensă.  tuse seacă.  edem de torace asociat cu cel de membru superior. pot fi asimptomatice Examenul clinic:  Inspecţie: hemitorace bombat. faţă şi profil . In general sindromul clinic se manifestă prin:  cianoza extremităţii faciale  edem în pelerină. tumori. Cele mai frecvente cauze sunt: guşă plonjantă.  circulaţie colaterală în treimea superioară. In funcţie de organele comprimate pot să apară diverse manifestări.  paralizia simpaticului cervical cu sindrom Claude-Bernard-Horner. timom. TBC. etc. SINDROMUL MEDIASTINAL Apare secundar unor procese patologice de tip tumoral.  disfagie.  disfonie sau voce bitonală prin paralizie de recurent.  dispnee. adenopatii mediastinale în cadrul unor limfoame. cu ampliaţii reduse. Examene paraclinice:  grafie torace. pe măsura acumulării de aer  Polipnee  Cianoză  Transpiraţii reci sau chiar stare de şoc la cele cu supapă  Rar. cu coaste lărgite  Palpare: abolirea freamătului pectoral  Percuţie: timpanism pe partea respectivă  Ascultaţie: murmur vezicular abolit. benign sau malign care se dezvoltă la nivelul mediastinului anterior.

    tomografie computerizată RMN Puncţie –biopsie sub tomograf Biopsie din tumoră prin toracoscopie sau mediastinoscopie cu examen histopatologic .