Ralurile pulmonare: clasificare după origine

I. BRONHII MARI: 1. Ronflante A. Timbru de sforăit, intensitate mare şi tonalitate joasă B. Raluri uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) C. Sunt legate de hipersecreţia de mucus D. Sunt caracteristice bronşitei acute şi cronice E. Sunt prezente în expir şi inspir F. Au posibilitatea modificării numărului sau localizării după tuse, dacă acesta poate mobiliza secreţiile. CĂILE RESPIRATORII MIJLOCII, MICI, UNEORI ÎN DILATAŢIILE ACESTORA +/- ALVEOLE 1. Subcrepitante A. Rezultă din conflictul aer-secreţii de la nivelul căilor respiratorii mijlocii, mici, uneori în dilataţiile acestora. B. În unele situaţii se leagă de secreţii atât în căile respiratorii mici, mijlocii, cât şi în alveole: staza pulmonară (edem pulmonar acut). C. Sunt comparate cu spargerea bulelor de gaz din apa carbogazoasă sau produse prin suflarea cu paiul în apă (raluri buloase = subcrepitante mari). D. Sunt zgomote numeroase, cu intensitate mai mare, inegale între ele, au timbru umed (umed=caracter disparat al vibraţiilor) E. Sunt inspiratorii şi expiratorii, cele medii sunt mai ales inspiratorii. F. Tusea poate să nu le influenţeze, să le reducă, să le schimbe localizarea dacă mobilizează sau nu secreţiile. G. Pot avea caractere unilaterale sau bilaterale, întinderi diferite în funcţie de condiţiile etiopatologice. H. În particular pot avea timbru deosebit=>Clasificare: a. Ralurile subcrepitante medii: edem pulmonar acut. Apar iniţial la baza plămânului, urcă spre vârf şi o dată cu încetarea crizei se retrag la bază şi dispar în ore...zile (maree). Se însoţesc de expectoraţie patognomonică, asfixie, cianoză. b. Raluri subcrepitante de stază: la baza plămânului, bilateral. Apar în insuficienţa cardiacă stângă cronică. Sunt medii, bilaterale, asociate cu alte semne de insuficienţă cardiacă stângă sau de stenoză mitrală. c. Bronşiectazii: raluri mari (buloase), în număr mai mic decât cele fine, cu aspect de inegalitate şi timbru umed (clipocit). Sunt de regulă unilaterale, localizate în bază plămânului. Se asociază cu alte elemente: tuse posturală, expectoraţie patognomonică sero-muco-purulentă stratificată. d. Raluri cavernoase, cavitare: zgomotul are timbru cavernos, asociat cu suflu cavitar: garguilment. e. Crepitaţia în TBC: cracment. Are legătură cu necroza cazeoasă tuberculoasă a parenkimului: 1. număr foarte mic (ar putea fi numeroase)

II.

2. 3. III.

apar uneori exclusiv după tuse (post-tusiv) timbru uscat, scârţâit (ruperea unei crengi verzi)

BRONHII MICI ŞI BRONHIOLE 1. Sibilante A. Timbru de fluierat, şuierat, intensitate mare, tonalitate înaltă B. Caracter uscat (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) C. Apar pe bronhiile mici şi bronhiole, ca urmare a trecerii aerului prin tuburi îngustate datorită edemului, hipersecreţiei de mucus şi spasmului muscular, fiind prezente în inspir şi expir, mai pronunţat în expir. D. Sunt neinfluenţate de tuse. E. Pot fi difuze (bronşită sau astm bronşic) sau localizate (corp străin, neoplasm bronşic). ALVEOLE 1. Crepitante A. Se produc în alveole, legat de distensia zgomotoasă a alveolelor inflamate, cu secreţie fibrinoasă, care se pot rupe în momentul destinderii. B. Cauze: a. Pneumonii acute bacteriene b. Fibroze pulmonare difuze: inflamaţii alveolare şi interstiţiale, ce pot genera acest zgomot. C. Caractere: a. Zgomot rezultat din foarte multe zgomote, relativ egale b. Timbru relativ uscat (sare pusă pe plita încinsă, zăpadă proaspătă, păr frecat în dreptul urechii). c. Se aud în ultima parte a inspirului şi lipsesc în expir. d. Sunt mai numeroase în primele respiraţii după tuse. e. Se asociază de regulă cu alte semne de condensare pulmonară: vibraţii vocale crescute, suflu tubar. f. Senzaţia că se produc foarte aproape. g. În pneumonie există o relaţie în timp şi topografică între ralurile crepitante şi suflul tubar: h. Iniţial la periferia zonei cu suflu (coroană) 1. Apoi invadează toată zona. Suferă acum modificări: i. mai puţin egale ii. mai puţin fine iii. mai puţin uscate i. rămân strict inspiratorii, spre deosebire de subcrepitante. Se numesc crepitante de întoarcere. j. Raluri asemănătoare crepitantelor pot apare în hipoventilaţie prelungită în zonele postero-bazale, în primele respiraţii: raluri atelectazice. PLEURA

IV.

V.

1. Frecături pleurale A. Apar datorită asperităţilor create de pe suprafaţa pleurei de procese inflamatorii însoţite de acumulări de fibrină. Suprafaţa devine neregulată, se pot rupe punţi de fibrină. B. Zgomotele sunt prezente în inspir şi expir, nemodificate de tuse. Au timbru uscat scârţâit, intensităţi net diferite, dar relativ egale, tonalitate relativ înaltă. Dau senzaţia că se produc aproape, sunt mai bine audibile când se apasă stetoscopul mai intens. Dispar în apnee (spre deosebire de frecăturile pericardice). C. Sunt caracteristice în inflamaţia pleurei: pleurită (când e lichid puţin) sau pleurezie – la marginea superioară a lichidului. Se asociază cu alte semne de afectare: durere de tip junghi pleural. D. Auscultaţia pulmonară mai utilizează vocea şi tusea. VI. VOCEA 1. Se receptează un zgomot neclar în timpul vorbirii (în şoaptă - mai nimic).Transmiterea vocii normale sau şoptite se poate face uneori mai bine: 2. Bronhofonie: vocea normală se transmite cu intensitate mai mare şi cu grad de recunoaştere a vorbelor, neprecis însă. Se leagă de o transmitere mai bună a zgomotelor (v. freamăt). 3. Pectorilocvie afonă: într-o transmitere mai bună, şoapta se transmite foarte clar, cu înţelegerea cuvintelor şi silabelor. Apare la bolnavii cu condensare pulmonară cu bronhie liberă, asociată eventual cu lichid, în anumite zone. Actual Rhonchi Sonore Sibilante Raluri Fine Medii Mari Rhonchi: bronhii Wheezes: bronhii Crackles: alveole Fine Medii Mari

Clasic??? Uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) Ronflante Sibilante Umede(uscat=caracter discontinuu al vibraţiilor) Crepitante Subcrepitante

Ralurile (crepitatiile)
Descoperire frecventa la pacientii cu anumite afectiuni cardiovasculare si pulmonare, ralurile reprezinta sunetele asemanatoare unor paraituri, auzite in cursul auscultatiei sunetelor respiratorii. Se constata de regula in cursul inspiratiei si reapar constant de la un ciclu respirator la altul. Pot fi unilaterale sau bilaterale, uscate sau umede. Sunt caracterizate prin tonalitate, intensitate, localizare, persistenta si

urat mirositoare. febra. si tuse productiva. diaforeza usoara. Cauze Abcesul pulmonar. tuse ce initial poate fi neproductiva dar ulterior va fi insotita de sputa cu sange. nepurulenta. tahipnee. si produc raluri uscate. In decurs de 12-48 ore. sibilante. Ralurile inspiratorii sunt unul din primele semne ale edemului pulmonar grav. si progreseaza spre dispnee. Atacurile severe de astm au loc de obicei in cursul noptii. Pacientul prezinta anxietate marcata. anorexie. Embolismul pulmonar. si wheezing-ul difuz. tahipnee. retractii intercostale si supraclaviculare in inspiratie.aparitia in cursul unui ciclu respirator. transpiratii. senzatie de strangere si tensiune in piept. si hipocratism digital. Aceasta afectiune grava poate provoca raluri gonflante si o tuse uscata sau cu sputa cu sange. tahicardie. si piele umeda si rece. edemul al membrelor inferioare. Semnele si simptomele prodormale sunt: oboseala. Un atac debuteaza tipic cu tuse seaca si wheezing slab. dispnee de efort. dispnee. cianoza. Acestea sunt acompaniate de tuse cronica cu sputa mucopurulenta. primul semn al embolismului pulmonar este dispneea. precum in bronsiectazie. si posibil diaree. Astmul acut. stare de rau. slabiciune. mialgie difuza. anorexie. tahipnee. Cand sunt cauzate de o afectiune generalizata. pe masura ce presiunea aeriana se egalizeaza. febra slaba. raluri subcrepitante si raluri crepitante. slabiciune. Abcesul pulmonar provoaca raluri inspiratorii. Edemul pulmonar. Ralurile indica miscari anormale ale aerului prin caile aeriene pline cu lichid. varsaturi. Boala legionarilor. Semne mai putin fecvente sunt hemoptizia masiva. febra recurenta. Bronsita cronica. venele jugulare destinse. Ralurile pot sa apara atunci cand aerul trece prin caile aeriene pline cu lichid. In general. sau localizate. hipocratism digital. slabiciune. scadere in greutate. determinand deschiderea alveolelor colabate. wheezing ocazional. pacientul dezvolta o tuse uscata si febra crescuta cu frisoane. tahicardie. utilizarea muschilor respiratorii accesori. durere in piept. si cianoza. amnezie temporara. Tulburarea cauzeaza raluri difuze si o tuse productiva cu sputa mucoida. Aceasta boala cauzeaza raluri ronflante auzite in general la baza plamanului. si posibil durere in piept. halitoza. Alte manifestari includ expiratii prelungite. stare de rau. Ele pot fi dispersate neregulat. si tuse productiva cu sputa purulenta si uneori cu sange. . hipotensiune. Pe masura ce respiratiile pacientului devin mai rapide si laborioase. si galop ventricular. De asemenea. tahicardie mai intensa. Bronsiectazie. Ralurile sunt de obicei un indicator al severitatii bolii de fond. confuzie. care poate fi insotita de angina pectorala. sincopa. scadere in greutate. tuse productiva persistenta. diaforeza. respiratie aspra. wheezing. se pot auzi raluri persistente la nivelul zonei afectate a plamanului. greata. tahicardie. si prostratie. si posibil hipocratism digital si cianoza. tahicardie. dispnee de efort. pot fi prezente cand membranele care tapeteaza peretele cavitatii toracice si plamanii sunt inflamate. cefalee. dispneea nocturna paroxistica. wheezing audibil. Ele pot fi asociate cu expiratii prelungite. Alte semne timpurii mai sunt si dispneea de efort. puls rapid. tahipnee si diaforeza. dispnee. In aceasta afectiune. precum bazele plamanilor. oboseala. cianoza. In functie de tonalitate pot fi raluri bronsice (sibilante si ronflante). si posibil cu sange. apar in general la nivelul zonelor mai putin destinse ale plamanilor. oboseala. ca in pneumonie. el dezvolta raluri difuze. tahipnee.

febra slaba. Psitacoza. scadere in greutate. Sarcoidoza produce raluri fine care apar la sfarsitul inspiratiei. greata. anxietate. Pe masura ce afectiunea evolueaza pot fi auzite raluri difuze. Sarcoidoza. Traheobronsita. oboseala. Ele trebuie coraborate pentru a avea un diagnostic cât mai precis.Fibroza pulmonara interstitiala. si o tuse seaca ce devine ulterior productiva. ralurile ronflante se intalnesc alaturi de tuse productiva cu sputa purulenta. dispnee. frisoane spontane. febra. slabiciune. stare de rau. scadere in greutate. febra crescuta. transpiratii nocturne. si tahipnee. tuse neproductiva. Ralurile pot fi auzite de la nivelul tuturor lobilor pulmonari. anorexie. In forma acuta. cianoza. cefalee. dispnee. durere in piept. stare de rau. tahipnee. se dezvolta treptat raluri difuze ce pot fi insotite de tuse neproductiva. Bolnavul mai prezinta stare de rau. In acest caz ralurile apar dupa ce pacientul tuseste. oboseala. palpare. slabiciune generalizata. Tuberculoza pulmonara. respiratie aspra. si afectarea nivelului de constienta. durere in gat. cefalee. si durere in piept (rar). iar apoi se reduc. wheezing. si febra. Pneumonia. indispensabile pentru diagnosticul pozitiv. frisoane. respiratie aspra. EXAMENUL OBIECTIV AL APARATULUI RESPIRATOR Examenul aparatului respirator se bazează pe cele patru metode ale examenului fizic: inspecţie. si durere musculara si de spate. dispnee. si stare de rau. scadere in greutate. cefalee. Pneumonita chimica. De asemenea. Boala determina raluri fine care apar la sfarsitul inspiratiei la nivelul bazei plamanilor. Primul semn al silicozei este de regula tusea productiva cu sputa mucopurulenta. Boala provoaca raluri difuze care sunt de obicei auzite in zonele mai putin destinse ale plamanilor. examenul . Ea poate fi insotita de dispnee de efort. oboseala. wheezing. Pneumonia micoplasmica determina raluri. oboseala. se dezvolta o tuse neproductiva. tahipnee. sindromul poate determina cianoza. Pneumonia bacteriana produce raluri difuze. ortopnee. dispnee. traheobronsita cauzeaza raluri alaturi de tuse productiva. In pneumonita chimica acuta. si infectii recurente ale tractului respirator. durere in piept. epistaxis. stare de rau. dispnee. Silicoza. si scadere in greutate. slabiciune. mialgie. prostratie. mialgie. respiratie aspra. frisoane. varsaturi. Sindromul de detresa respiratorie acuta. tahicardie. distensie si sensibilitate abdominala. tahipnee. confirmarea venind din partea examenelor paraclinice. tahicardie. Printre manifestarile prezente se mai numara tuse productiva. In pneumonia virala. cianoza. si durere in piept. cefalee. tahipnee. percuţie şi ascultaţie. Pe masura ce boala avanseaza. febra usoara. Anamneza rămâne prima cea care dă indicaţii în direcţia investigării aparatului respirator dar având în vedere multe simptome comune. diaforeza. fotofobie. febra. tuse. dispnee. cianoza. Mai pot fi intalnite hemoptizie. Semnele si simptomele se pot intensifica in decurs de 24-48 ore de la expunere. durere in gat.

Faciesul poate oferi date importante despre prezenţa unor boli respiratorii cum ar fi: . Inspecţia Inspecţia generală Poate oferi date privind: atitudinea şi poziţia pacientului starea de nutriţie faciesul tegumente şi mucoase aspectul fanerelor modificări ale sistemului osteo-articular tulburări neurologice Atitudinea şi poziţia – oferă date privind poziţia pacientului în anumite boli respiratorii. pentru a evidenţia anumite corelaţii sau conexiuni între diferite aparate (de exemplu. Poziţia ortopneică denotă o tulburare a funcţiei de hematoză în sensul scăderii ei. neoplasm bronho-pulmonar. bronho-pneumonie pneumotorax neoplasm bronho-pulmonar cu obstrucţie importantă insuficienţă cardiacă stângă sau globală Poziţiile antalgice cele mai frecvent înâlnite sunt: pe partea bolnavă în caz de pleurezie masivă pe partea sănătoasă în caz de pleurită sau cortico-pleurită poziţii de drenaj al bronşiilor în caz de bronşiectazii sau bronşite cronice Starea de nutriţie – relevă răsunetul general al afecţiunilor respiratorii asupra organismului. Este vorba de poziţia ortopneică şi de anumite poziţii antalgice. Cauzele acestei poziţii: astm bronşic pleurezie masivă edem pulmonar acut non-cardiogen infarct pulmonar pneumonie. Este vorba de prezenţa unor boli grave precum: TBC. cordul pulmonar cronic).obiectiv va fi complet. etc. cauza fiind respiratorie sau cardio-vasculară. Este o poziţie de necesitate prin care pacientul ajută inconştient ventilaţia şi circulaţia la nivel pulmonar.

aşa zisul „facies veneţian” tipic altă dată pentru TBC sau în faze avansate cu facies palid-gălbui. procese pulmonare cronice. ochi strălucitori. facies cianotic – mai ales a buzelor. etc Examenul sistemului nervos şi osteoarticular poate releva: dureri şi tumefieri articulare. stâng şi drept.supt. Examenul fanerelor – poate decela modificări de tipul degetelor hipocratice sau în sticlă de ceas tipice pentru BPCO. linia axilară anterioară şi claviculă. prin care trece şi linia medio-claviculară. care apare în pneumonia francă lobară (semnul Jaccoud . caracteristică pentru sindromul Pancoast –Tobias sau rar. pomeţilor şi a vârfului nasului – denotă o afecţiune gravă pulmonară (bronhopneumonie. Nu trebuie uitată examinarea tegumentelor de la membrele inferioare tipice pentru cordul pulmonar cronic.etc. în TBC apical. pe fond febril. frecvent paraneoplazice (osteoartropatia pneumică). hectic.- - - facies vultuos – cu pomeţi roşii. pneumonie masivă. asociată cu ptoză palpebrală şi inegalitate pupilară.) sau un cord pulmonar cronic. neoplasm pulmonar. laterală şi posterioară. Fiecare este împărţit apoi de linii verticale în 3 feţe: anterioară. Aceste repere împart hemitoracele anterior în: . neoplasm pulmonar. facies palid. BPCO avansat. O linie arbitrară care trece prin mediana sternului şi apofizele spinoase împart toracele în 2 hemitorace. Faţa anterioară este delimitată de linia medio-sternală.hiperemie de aceeaşi parte cu pneumonia) . cu cearcăne dar cu pomeţi roşii („trandafirii cimitirului”). cu ochi înfundaţi în orbite. facies cianotic-negru „blue-bloatter” apare la bronşiticii cronici sau în sindromul mediastinal facies „pink-puffer” tipic pentru emfizematoşi Examenul tegumentelor şi mucoaselor – relevă modificările descrise la facies la care se mai adaugă herpesul labial caracteristic în pneumonii virale sau în pneumonia francă lobară. nevralgia de plex brahial. Topografia toraco-pulmonară Aceasta se bazează pe noţiunile de anatomie pentru a putea raporta orice modificare la nivelul zonelor topografice toracice.

este denumit spaţiul Traube. La acest nivel se proiectează marea tuberozitate a stomacului şi corespunde fundului de sac costo-diafragmatic stâng. - . pe orizontală şi alta care uneşte vârfurile lor. care apare în caz de compresiune pe vena cavă superioară (sindrom mediastinal prin tumoră. Modificări ale peretelui se referă la apariţia pe torace a: circulaţiei superficiale colaterale. marginea m. în porţiunea internă a fosei supraspinoase. împart această faţă în: fosa supraspinoasă sau suprascapulară. delimitată de cele două linii axilare. spaţiul II fiind imediat sub coasta ce se inseră pe unghi. stern. sub vârful omoplaţilor Faţa laterală. Faţa posterioară este delimitată de linia vertebrală. Bombări unilaterale pot fi date de: lipoame. m. ce trece prin marginea internă a omoplaţilor. micoză sub formă de pete maronii. guşă. linia scapulară. linia care uneşte spinele omoplaţilor. pneumotorax. anterioară şi posterioară. interscapulovertebrală şi externă regiunea subscapulară. empiem. sternocleidomastoidian) fosa subclaviculară (delimitată de claviculă. denumită zona de alarmă a lui Chauvet fosa subspinoasă. având în jos rebordul costal. pleurezii bazale. ca în TBC. deltoid şi pectoralul mare) spaţiile intercostale: se ia ca reper unghiul lui Louis de unde se numără coastele oblic de sus în jos şi în afară. erupţii veziculare pe traiectul nervilor intercostali. Proiecţia anterioară a plămânilor este diferită datorită proiecţiei inimii în stânga. spaţiul care se delimitează între o linie curbă cu concavitatea în jos pornind de la coasta a VI-a până la extremitatea anterioară a coastei a IX-a. la nivelul ei fiind proiectat lobul median. pitiriazis versicolor. ce trece prin apofizele spinoase şi linia axilară posterioară. Vârful plămânului are proiecţie anterioară la nivelul spaţiului supraclavicular iar posterior.fosa supraclaviculară (delimitată de claviculă. Tot la inspecţia toracelui se pot vedea bombări sau retracţii localizate. adenopatii). Această faţă are importanţă în examenul plămânului drept. Modificări patologice ale toracelui se referă la: modificări ale peretelui toracic modificări de formă ale toracelui modificări ale dinamicii respiratorii 1. trapez şi m. tipice pentru zona zoster. străbătută de linia axilară mediană reprezintă de fapt axila. ce însoţeşte frecvent bolile pulmonare cu transpiraţii abundente.

Simetrice:  torace astenic – alungit. 2. clavicule proeminente. chiar cu scobitură plinia sternală. prin bombări sau retracţii unilaterale 3. A. Modificări de formă a toracelui pot fi congenitale sau dobândite.  torace conoid – sau piramidal sau în clopot.torace alungit.Retracţiile pot fi date de cicatrici postoperatorii pe torace: lobectomii sau pneumectomii vechi ( pentru TBC frecvent). tip costal inferior. b. etc. coasta a X-a flotantă. apare dilatat la bază prin prezenţa de ascită. prin creşterea diametrelor. cu coaste orizontalizate. gât scurt. hepatosplenomegalie. frecvent la boli comsumptive gen TBC. femeile au o respiraţie de tip costal superior. cu diametre micşorate. unghi xifoidian ascuţit. bărbaţii şi copiii.torace brevilin. scapule ridicate (scapule alatae). neoplasm pulmonar  torace rahitic – asemănător celui astenic dar cu proeminenţa sternului. unghi xifoidian obtuz. mai ales a celui A/P. panicul adipos exagerat. înfundat în torace. dând aspectul de butoi. sarcină. Asimetrice: . Modificări de dinamică respiratorie – prin care urmărim tipul de respiraţie al individului. prezenţa de mătănii condro-sternale ce apare după rahitism în copilărie  torace emfizematos – opus primelor. Congenitale a. cu aspect globulos. mai este denumit torace „de pantofar” b. unghi epigastric ascuţit. unghi xifoidian obtuz. mai ales cel anteroposterior. Asimetrice. . longilin care are coastele oblice. etc. Dobândite a. Simetrice: . .  torace infundibuliform – cu stern înfundat în porţiunea inferioară. în carenă. Normal. fose supraclaviculare pline. umeri coborâţi. ampliaţii reduse. scurt. coaste orizontalizate. simetrice sau asimetrice.torace cifotic sau cifo-scoliotic B. este tipic pentru emfizemul pulmonar difuz. fose supraclaviculare adâncite. traumatisme toracice.

bradipnee. palparea plămânului adică a freamătului pectoral. palparea vârfurilor şi bazelor plămânului. a. . tumori sau chiste mari bazale. Palparea Palparea completează datele obţinute prin inspecţie aducând informaţii care elucidează mai uşor diagnosticul.Frecvenţa respiratorie este de 16. dilatări. care apare simetric bilateral în caz de obstrucţie pe laringe sau trahee sau unilateral. pneumotorax.prezenţa frecăturii pleurale care apare în condiţiile prezenţei între cele 2 foiţe pleurale a unui esxudat fibrinos. pacientul trebuind să inspire profund. pe toate feţele. Ea vizează palparea: peretelui toracic. raportul între durata inspiraţiei şi cea a expirului fiind de 1/3. Palparea mişcărilor respiratorii începe cu palaprea vârfurilor. lipoame.starea tegumentelor: temperatură.obstrucţia bronşiei principale. În acest mod avem date despre amplitudinea. Ea poate reapare la resorbţia colecţiei. edeme.18 resp. simetria şi frecvenţa mişcărilor respiratorii. troficitate. prin obstrucţia unei bronşii principale (corp străin. prin aplicarea feţei palmare pe torace (cu degetele lipite). Tietze). umiditate. Rezultatul palpării va da date despre: . pneumonie.starea musculaturii şi a integrităţii sistemului osteo-articular toracic . . bilateral. tumori etc. Apoi palmele coboară la ambele baze. etc. etc. Ampliaţiile apar reduse la baze: bilateral. . senzaţia tactilă este cea dată de frecarea unei bucăţi de mătase sau a unei meşe între degete şi are următoarele caractere: apare în ambii timpi ai respiraţiei şi se accentuează la la apăsarea cu stetoscopul sau la amplificarea inspirului. a articulaţiilor condro-sternale (S./min. tumoră. Tot la inspecţia toracelui se poate vedea dacă ampliaţiile sunt simetrice.Palparea toracelui se face cu pacientul în poziţie şezândă. Peste 20 resp/min se numeşte polipnee iar sub 16. în emfizemul pulmonar difuz unilateral în: . prin aplicarea mâinilor examinatorului în fosele supraclaviculare rugând pacientul să inspire profund. Semnificativ acum este şi prezenţa tirajului. dispare în apnee. simetric.prezenţa durerii la palparea spaţiilor intercostale (nevralgii). Reducerea ampliaţiilor la vârf apare unilateral. în tumori sau procese TBC de vârf sau bilateral în emfizemul pulmonar. Diminuarea sau abolirea la o bază relevă: pleurezie masivă. dispare la apariţia colecţiei pleurale. retracţii . succesiv şi simetric.. b.conformaţia toracelui cu bombări.).

Accentuarea freamătului pectoral apare în: procese de condensare cu bronşie liberă: pneumonie. . bilateral.procese parenchimatoase: tumoră sau pneumonie masivă bazală c. etc. tumoră pleurală mare.. nevralgie).. se percep mai slab la nivelul omoplaţilor. în timp ce pacientul spune cu aceeaşi voce. 2. 1. procese cavitare cu bronşie liberă: caverne TBC. adenopatii sau tumori compresive prezenţa de aer sau lichid pleural în cantitate mare (pneumotorax. neoplasm bronşic.procese parietale imobilizante (paralizia muşchilor respiratori. Diminuarea freamătului pectoral apare în: procese de condensare masivă. infarct pulmonar. simetric. . Datorită faptului că sunetul se transmite de la corzile vocale prin căile aeriene. pleurezii masive) . etc.procese pleurale: pneumotorax. examinatorul va simţi o senzaţie tactilă care se numeşte freamăt pectoral sau vibraţie vocală. care prezintă o hiperventilaţie compensatorie: pleurezii sau pneumonii masive. abces pulmonar sau chist hidatic golite (cavitatea trebuie să aibe diametru minim de 6 cm. bronhopneumonie. Palparea freamătului pectoral se realizează prin aplicarea succesivă a palmei pe toracele bolnavului. intrinsec sau extrinsec prin compresiune. care comprimă incomplet bronşia principală scăderea elasticităţii parenchimului pulmonar din emfizemul pulmonar interpunerea de aer sau lichid în cantitate mică la nivelul pleurei 3. pahipleurită bazală. colecţie lichidiană. depinde de vocea pacientului. Trebuie ţinut cont de faptul că în mod fiziologic aceste vibraţii pot suferi modificări care ţin de: peretele toracic (la cei slabi se percep accentuate). zonele de supleanţă ale plămânului din vecinătatea unui proces patologic întins. prin parenchimul pulmonar (care este ca o cutie de rezonanţă) până la peretele toracic. tumoră pulmonară. pereţi elastici şi să fie situată la mai puţin de 6 cm de perete). mai slab. clar. corp străini. etc. bine articulat „33”. Abolirea freamătului pectoral apare în: afecţiuni ale laringelui cu afonie obstruare completă a bronşiei. la femei.

Acestea pot fi lărgite în emfizem sau micşorate. Modificările sonorităţii pulmonare constau în: submatitate.Percuţia Percuţia este metoda care completează şi mai bine un diagnostic de supoziţie. a. de grosimea peretelui toracic). În mod normal această manevră determină o mobilitate a diafragmului pe o arie de aprox. în stânga. tumori. adică mobilitatea diafragmului. Percuţia bazelor se face de sus în jos pe liniile topografice. matitate. la nivelul coastei a X-a pe linia scapulară. La aceste sunete se vor aprecia: intensitatea. relativ jos ca înălţime. de sus în jos. coasta a VII-a pe axilara anterioară. astm bronşic în criză. Curbele descrise diferă de la stânga la dreapta din cauza prezenţei ficatului în dreapta şi de spaţiul Traube. 4-6 cm. întins pe toată aria pulmonară. ascită. etc. culcat pe spate sau în şezut. să ţină puţin aerul până se percută. Submatitatea. meteorism şi poate fi coborâtă în emfizem. pahipleurite sau simfize). 46 cm. Percuţia plămânului normal produce un sunet sonor. depinzând de capacitatea respiratorie a bolnavului. situânduse la nivelul apofizei spinoase T11. în procese de condensare de vârf(TBC. pentru feţele posterioare şi mediană şi. bilateral. La percuţia plămânului anterior se ţine cont de prezenţa matităţii cardiace în stânga precum şi de delimitarea spaţiului Traube. Limita inferioară poate fi ridicată în caz de sarcină. Se face percuţia bazei punând bolnavul să inspire profund. delimitând bandeletele Krőnig. cu braţul depărtat de corp. tonalitatea şi timbrul. Manevra Hirtz – reprezintă metoda prin care se pune în evidenţă amplitudinea respiratorie a unui individ. Pacientul respiră uniform. zone de aprox. după care se percută în expir profund. ea folosind tehnica lovirii peretelui toracic digito-digital. paravertebral. Percuţia se va face simetric. hipersonoritate şi timpanism. Percuţia se face cu pacientul în ortostatism sau în şezut. (care depinde de puterea loviturii percutorii. pentru faţa anterioară. plămânului şi conţinutul aeric al acestuia. coasta a IX-a pe axilara posterioară. coasta a VIII-a pe axilara medie. Percuţia vârfurilor plămânilor se face prin percuţia pe marginea superioară a trapezului. pentru obţinerea unor sunete care reprezintă vibraţiile combinate ale peretelui toracic. matitatea pulmonară (diminuarea sau abolirea sonorităţii) apar: . cu gura deschisă. Pentru percuţia feţelor laterale pacientul va ţine mâinile pe cap. pe pat. liniştit. ea fiind mai mică la femei şi mai mare la sportivi.

atelectazie pulmonară. tumorile dau matităţi delimitate. iar linia care porneşte paravertebral. . tip inflamator (pneumonii.Simfizele. abcesul pulmonar. matitatea este suspendată şi întensitatea depinde de profunzimea locului faţă de perete  în edemul pulmonar acut. Percuţia în pleurezie: Dacă ea se face la debutul pleureziei şi cantitatea este mică( în jur de 300-400ml) pot să nu apară modificări sau apar doar la nivelul sinusului costo-diafragmatic. Dacă nivelul lichidului creşte. nu. Dacă cantitatea este moderată. abces pulmonar. la baze. apar modificări particulare. Prezenţa de lichid însă depinde de tipul de revărsat pleural. când poate pătrunde aer şi apare hidro cau pio pneumotorax. dacă este de tip inflamator sau. bronhopneumonii. limita superioară este cu aspect parabolic-curba lui Damoiseau. tumori B. procesul cuprinde de obicei un lob  în TBC pulmonar este prins frecvent vârful plămânului(TBC apical)  în chistul hidatic. urcă spre axilă apoi coboară pe faţa anterioară până în . infarct pulmonar. dacă percuţia se face înainte sau după toracenteză. cavernă neevacuate. tumoră. limita este orizontală. TBC) sau neinflamator (edem pulmonar acut. depinzând de cantitatea de lichid. focarele de condensare sunt dispuse pe ambii plămâni. apar zone de submatităţi sau matităţi de la baze spre vârf în funcţie de gradul şi evoluţia bolii C. cu colabarea parenchimului respectiv.A. fiind de forme şi dimensiuni diferite  în pneumonia bacteriană.procese de condensare pulmonară. In momentul creşterii cantităţii de lichid apare o matitate bazală cu limita superioară orizontală sau cu concavitatea în sus. Iată câteva exemple:  în bronhopneumonie.cu vârful parabolei în axilă. tumoră pulmonară) Topografia modificărilor matităţii pulmonare depinde de evoluţia fiecărei boli şi de caracteristicile ei. Matitatea din afecţiunile pleurei poate prezenta multiple variante în funcţie de procesele patologice şi intricările lor. prin modificări patologice la nivelul parenchimului pulmonar care duc la diminuarea sau dispariţia aerului din plămâni. fibroză pulmonară. In primul rând. fie prin corp străin sau tumoră endobronşică sau prin compresiunea extrinsecă prin adenopatii sau tumori pe bronşie. edeme. prin modificări la nivelul peretelui toracic: obezitate. prin obstrucţia. acestea pot fi cauzate de: .

drenate poate să apară chiar timpanism. b. superficial plasate. pe liniile topografice. bilateral. In acumularea de transudat pleural. alungită. In regiunea paravertebrală a hemitoracelui respectiv apare o zonă de submatitate. Hipersonoritatea bilaterală apare în caz de hiperinflaţie pulmonară precum în : astm bronşic ăn criză. putând fi examinat şi în decubit lateral sau dorsal. în coadă de rachetă. . Tehnica auscultaţiei: se face cu stetoscopul biauricular. compresiunea mediastinului de către colecţia abundentă produce o deplasare a acestuia spre toracele sănătos cu apariţia unei zone de matitate triunghiulară în această parte denumită triunghiul lui Grocco-Rauchfuss.Elemente fiziologice ale auscultaţiei aparatului respirator Normal în urma auscultaţiei plămânilor se evidenţiază două fenomene stetacustice diferite după zona de auscultaţie şi anume: suflul tubar fiziologic şi murmurul vezicular. rezultatul fiind o sumă a modificărilor decelate. pe toate feţele. hidrotoraxul poate fi bilateral. dacă nu.Hipersonoritatea. Auscultaţia Este metoda prin care se încheie examinarea aparatului respirator. Uneori. vizibilă mai bine pe grafia de torace. greu se poate percuta o matitate suspendată. Timpanismul apare de obicei în pneumotoraxul cu supapă şi este unilateral. se decelează o matitate bazală cu limita superioară orizontală iar deasupra ei apare hipersonoritate. timpanismul – creşterea sonorităţii pulmonare. sindromului nefrotic. aplicat pe torace cu toată membrana. apare în condiţiile creşterii nivelului de aer în alveolele pulmonare şi bronşii şi depinde de distanţa procesului faţă de perete şi de gradul de relaxare pulmonară. In hidro-pneumotorax. simetric.regiunea sternală. cirozei hepatice decompensate vascular) matitea percutorică are de obicei o limită superioară orizontală(cantitate mică de proteine). pacientul fiind în poziţie şezândă sau în ortostatism (dacă starea pacientului permite). Hipersonoritatea unilaterală poate să apară în pneumotorax. emfizem pulmonar. caverne sau abcese mari drenate (de obicei. Auscultaţia începe de la vârfuri spre baze. (în cazul insuficienţei cardiace congestive. numită triunghiul lui Garland. suspendate). determină dispariţia timpanismului în spaţiul Traube şi apariţia unei matităţi. Dacă apare anasarca. dată de compresiunea plămânului de către lichid. în cazul cavităţilor mari. Dacă pleurezia se produce la nivel de scizură interlobară. 1. Dacă colecţia depăşeşte 1500 ml.

Murmurul vezicular ia naştere la nivelul bronhiolelor terminale şi alveolelor. la nivelul spaţiului interscapulovertebral(vertebrele T1-T4) La auscultaţie el are intensitate şi durată mai mare în expir. • Afectări ale diafragmului: peritonită. zona zoster.v. la nivelul laringelui. Modificarea intensităţii murmurului vezicular 1. aspirativ. polipi) sau în caz de compresiune extrinsecă ( tumori sau adenopatii mediastinale. deformări toracice. 2. guşă plonjantă) • Prin obstrucţia căilor respiratorii inferioare: emfizem pulmonar. Elemente patologice Modificările murmurului vezicular constau în modificări ale intensităţii. astm bronşic în criză. traheei şi sternului posterior. corpi străini. crup difteric. caşectici sau din contră la obezi • În prezenţa unor procese patologice parietale: fracturi costale. Caracterul său este dulce. Şi intensitatea murmurului vezicular depinde de amplitudinea mişcărilor respiratorii dar şi de grosimea peretelui toracic şi de elasticitatea lui. tonalitatea este mai joasă şi depinde mult de amplitudinea mişcărilor respiratorii. cu intensitate mai mare în a doua parte a inspiraţiei. continuu.accentuarea m. aceste procese realizează şi un proces de relaxare a parenchimului în vecinătatea procesului respectiv 2. neoplasme pulmonare . A. nevralgii intercostale bazale sau paralizii • Prin obstrucţia căilor respiratorii superioare în caz de obstacol intrinsec (neoplasm laringian. cu durată mai mare în expir(raport 1/3). unde se află a doua strictură iararia de auscultaţie va fi în câmpurile pulmonare din afara zonelor de auscultaţie a suflului tubar fiziologic. pote fi unilaterală sau bilaterală iar intensitatea lui depinde de severitatea bolii respiratorii de-a lungul evoluţiei. ascită.Suflul tubar fiziologic ia naştere la nivelul ariei laringo-traheale unde este prima strictură şi anume la nivelul glotei. tumoră pulmonară). etc.v.sau aşa zisa respiraţie înăsprită apare în: instalarea dispneei secundare unei boli respiratorii procese de condensare cu bronşie liberă (pneumonie bacteriană. tonalităţii şi ale ritmicităţii. motiv pentru care el se va proiecta la nivelul toracelui astfel: anterior. diminuarea sau abolirea m. • Prin reducerea amplitudinii respiratorii la pacienţi taraţi.

tumori) sau a aerului (pneumotorax) B. a unor procese solide (simfize. are o tonalitate joasă şi o intensitate mai mare. Modificări ale ritmului murmurului vezicular apar în procese cu expir prelungit caracteristic pentru: astm bronşic. în afara modificărilor suhlului tubar şi a m. TBC pulmonar C. se pot auzi şi alte zgomote .• Procese de condensare pulmonară cu bronşie obstruată ce determină atelectazie • Interpunerea între peretele toracic şi parenchim a lichidului (pleurezii). care ţin de pleură . tuberculoză pulmonară. numite raluri. bronşită cronică. Acest suflu apare în ambii timpi ai respiraţiei. Zgomote respiratorii supraadăugate La auscultaţia plămânului. ea va juca rolul unei cutii de rezonanţă care va amplifica vibraţiile transmise. Acest suflu apare în caz de: pneumonie francă lobară. Şi e aproape de perete. devenind suflu amforic. neoplasm pulmonar. Frecătura pleurală – apare atunci când se produce inflamaţia foiţelor pleurale şi apare un exsudat fibrinos. cord pulmonar. cu . Suflul cavitar In unele situaţii patologice.v. în parenchimul pulmonar se formează o cavitate prin drenajul procesului prin bronşia liberă. etc. cavernă TBC. dacă are un diametru peste 5-6 cm. focar mare de bronşiectazie. infarct pulmonar. bronhopneumonie.Dacă cavitatea depăşeşte 6 cm. Apare în ambii timpi ai respiraţiei. neoplasm excavat. aderenţe. suflul se amplifică ca şi intensitate şi capătă o rezonanţă amforică. abces pulmonar. care ţin de alveole sau bronşii.etc. Modificări ale tonalităţii murmurului vezicular apare sub forma respiraţiei suflante în caz de: infarct pulmonar. pneumonie bacteriană. Dacă acestă cavitate formată este situată aproape de perete.frecătura pleurală şi altele. El se aude în: chist sau abces evacuat. Modificări ale suflului tubar Suflul tubar patologic Apariţia unui suflu tubar în afara zonelor fiziologice de auscultaţie semnifică prezenţa unui proces de condensare a parenchimului pulmonar (prezenţa de exsudat sau tumoră) situat aproape de peretele toracic şi are bronşie permeabilă.

au tonalitate joasă. mijlocii şi mici. în infarctul pulmonar. a alveolelor sau căilor se dezvoltă procese inflamatorii de cauze diferite: virale. în aderenţe pleurale. Aceste raluri sunt raluri umede. apare nişte zgomote produse în ambii timpi ai respiraţiei care denumesc ralurile subcrepitante sau buloase. Apare în faza de debut a unei pleurezii şi la rezorbţia ei. Aceste raluri sunt denumita raluri uscate. se aud în ambii timpi ai respiraţiei şi se aud ca un sforăit. Ele au intensitate maximă la sfârşitul inspirului şi se accentuează după tuse sau apar „în ploaie” după tuse. Ralurile sibilante se formează la nivelul bronşiilor de calibru mijlociu. ceea ce determină inflamaţia mucoasei bronşice cu edem şi hipersecreţie de mucus. Aceste raluri apar în afectările bronşice: bronşite caute şi cronice. In cazul întinderii inflamaţiei exsudative şi la nivelul bronşiilor terminale. Dacă inflamaţia este însoţită şi de apariţia unui exsudat fibrinos. Apar în: bronhopneumonie. Ralurile crepitante apar la desprinderea exsudatului de pe pereţii alveolari în inspirul profund şi seamănă cu sunetul produs de un pumn de sare aruncată pe plită sau cu zgomotul produs la călcarea zăpezii prospete sub picioare. Ralurile Ralurile apar datorită faptului că la nivelul căilor respiratorii. Acestea produc formarea de travee de mucus sau stenozări ale căilor cu apariţia de raluri bronşice: sibilante şi ronflante. . aderent de pereţii alveolari. etc. bacteriene. supuraţii pulmonare. bronşiectazii. micotice sau toxice . au un timbru muzical şi tonalitate înaltă şi se aud atât în inspir cât şi în expir. putând chiar să dispară. invadând plămânul de jos în sus (în insuficienţa cardiacă stângă acută). Ele apar în edemul pulmonar acut pe toată aria pulmonaă. TBC pulmonar. ele se aud în ambii timpi ai respiraţiei şi se modifică după tuse. astm bronşic.Aceste raluri pot să apară şi la pacienţii gravi. Ralurile subcrepitante se formează prin spargerea bulelor de aer din lichidul secreţiilor şi după calibrul bronşiilor unde iau naştere pot fi mari. neinfluenţat de tuse dar influenţat de apăsarea cu stetoscopul şi dispare în apnee. în pneumonia bacteriană ( ca o coroană în jurul suflului tubar).etc.caracter mai aspru. emfizem pulmonar. în insuficienţa cardiacă stângă cronică apar ca raluri de stază la baze. pneumonii în faza de vindecare. edem pulmonar acut. care stau mult în decubit şi la care alveolele se colabează şi poartă numele de raluri de decubit. în inspir acestea se desprind şi dau naştere ralurilor crepitante. Ralurile ronflante iau naştere în bronşiile mari şi trahee.

Ralurile cavernoase sunt o varietate de raluri buloase. Apar în: TBC excavat. cu bronşie liberă. sibilante şi ronflante.normale ascultaţia: raluri bronşice. febrilă arsuri şi dureri retrosternale tuse cu expectoraţie muco-purulentă Examen obiectiv: inspecţia. care se aud în ambii timpi respiratori şi iau naştere în caz de caverne sau cavităţi mari. Simptome: Stare generală influenţată. etc. palparea. percuţia. cu intensitate mare. focar mare de bronşiectazie drenat. Bronşita cronică Simptome: tuse cu expectoraţie mucopurulentă cel puţin 3 luni pe an. Bronşita acută Reprezintă o inflamaţie acută a căilor respiratorii superioare fiind frecvent însoţită de traheită acută. chist hidatic sau abces pulmonar evacuat. gravă. rar şi subcrepitante Examene paraclinice: examen radiologic – normal examenul sputei: cultură cu antibiogramă 2. Explorarea paraclinică a aparatului respirator Sindroamele clinice din afecţiunile respiratorii Sindromul bronşitic 1. cel puţin 2 ani consecutiv expectoraţia este mai abundentă dimineaţa – toaleta bronşiilor dispneea apare tardiv Examenul obiectiv: . tonalitate joasă.

etc). Crizele apar predominant noaptea şi trezesc bolnavul cu dispnee. tuse seacă. tuse. etc). edem şi hipersecreţie de mucus. Ecestea determină apriţia de crize de dispnee paroxistică de tip expirator însoţite de wheezing. medicamente (listă foarte largă). praf de casă. Alergenii implicaţi în declanşarea crizelor de astm sunt foarte variaţi: polenuri. ronflante). stressul psihic. fungi atmosferici (levuri. Se caracterizează printr-o hiperreactivitate bronşică la diverşi stimuli care prin intermediul reacţiilor imunologice detemină spasm bronşic. ciocolată. De cele mai multe ori declanşarea crizei este determinată de o suprainfecţie bronşică (virală. puf. 1-2 ore. pene. care poate dura aprox. alergeni profesionali (lână. transpiraţii şi o stare de agitaţie care se accentuează pe măsura instalării crizei. etc. mucegaiuri). . factori meteorologici. percuţie. cefalee. alergeni de origine animală. rinorre.Astmul bronşic Astmul bronşic este una din afecţiunile cele mai frecvente din patologia respiratorie şi este o boală inflamatorie cronică. căpşuni. atopic) astm bronşic intrinsec (prin endogen infecţios) astm bronşic mixt Astmul bronşic extrinsec: apare mai ales la tineri. lăcrimare. bacteriană). Pacientul prezintă o serie de simptome prodromale care anunţă instalarea crizei (aura): strănut. făină. mucegaiuri. după mai mulţi ani de evoluţie aspectul poate fi de cord pulmonar cronic ascultaţia decelează raluri bronşice (sibilante. uneori apar şi subcrepitante la baze Examene paraclinice: examenul sputei cu antibiogramă probe ventilatorii specifice pentru o disfuncţie de tip obstructiv grafie torace – emfizem pulmonar - 3.- la începutul bolii poate să nu remarce modificări la inspecţie. alergeni alimentari (cacao. astmul bronşic se clasifică în: astm bronşic extrinsec (alergic. poluarea. Simptome clinice: apar la scurt timp după expunerea la alergen şi se manifestă prin criza de astm bronşic. fumul de ţigară. In funcţie de factorii declanşatori ai crizelor. palpare. pe un teren alergic predispozant.

sprijinit pe mâini (se ajută în respiraţie cu muşchii respiratori accesori). Tusea. seacă. examenul poate găsi totul normal sau un grad de dispnee cu obstrucţie bronşică. in perioada crizei: pacientul este agitat. la început iritativă. la terminarea crizei fiind însoţită de o expectoraţie albă. cu amplitudini reduse Palparea arată un freamăt pectoral diminuat. Examene paraclinice: examen radiologic – hipertransparenţă pulmonară examenul sputei: eozinofile. aerată (sputa perlată). Simptome: debut mai puţin brutal. 8-10/mm3 Astmul bronşic intrinsec: apare la persoane adulte. transpirat. bradipneică însoţită de wheezing. spirale Curschmann (sputa perlată) probele ventilatorii (nu se fac în plină criză) – disfuncţie ventilatorie obstructivă sau normal între crize teste alergologice. este cianotic. imobilizat în inspir. Ascultaţia găseşte un expir prelungit. devine productivă. m. după infecţii respiratorii dispneea este de tip expirator dar nu aşa dramatică expectoraţia este mai abundentă dar cu aspect mucopurulent Examenul clinic obiectiv: acelaşi ca în cel extrinsec dar între criye persistă ralurile bronşice Examene paraclinice: . stă la geam în ortopnee. toate determinând „zgomotul de porumbar” (wheezing). durata crizei fiind peste 24 ore se numeşte stare de rău astmatic şi este o urgenţă medicală prin insuficienţa respiratorie acută. In această fază finală a crizei apare şi poliuria. iar supraadăugat. Percuţia evidenţiază hipersonoritate pe toată aria pulmonară. vâscoasă. precum şi raluri subcrepitante. b. apar ralurile bronşice. cutanate şi de provocare (nu se fac în criză) hemograma poate arăta o hipereozinofilie moderată. sibilante şi ronflante. Dacă crizele sunt continui şi nu cedează la tratament. Examenul clinic obiectiv: a. cu prezenţa de raluri ronflante şi sibilante. diminuat. este paroxistică. inflamaţia bronşică fiind determinată de infecţii. Examenul toracelui arată un torace destins.Dispneea este de tip expirator. după şi între crize. cristale Charcot-Leyden.v.

palpare – amplitudine respiratorie şi freamăt pectoral diminuate . Sindromul clinic din bronşiectazie . predomină dispneea. cu predominanţa uneia.hipersonoritate . Simptome: la pacienţii cu bronşită cronică dominantă apare tusea cu expectoraţie mucopurulentă.percuţie . polipnee. rar apare tusea Examen obiectiv: Examen general: degete hipocratice aspect cianotic (blue-bloater) aspect de pink-puffers. matinală la cei cu emfizem. Aceşti pacienţi au evoluţia spre emfizem pulmonar şi ulterior spre cordul pulmonar cronic.ascultaţie – m. tremurături Examenul toracelui: . 4. bilateral Examene paraclinice: grafia toracică – hipertransparenţă pulmonară examenul sputei cu antibiogramă probe ventilatorii – disfuncţie ventilatorie de tip obstructiv sau mixt EKG – prezenţa P-lui pulmonar şi/sau hipertrofie ventriculară dreaptă 5. dispnee. mai ales la emfizematoşi semne de insuficienţă respiratorie cronică cu manifestări cerebrale: somnolenţă. diminuat. raluri bronşice şi subcrepitante.inspecţie – torace emfizematos .- radiografia – hipertransparenţă examenul sputei – cultură cu antibiogramă probe ventilatorii – disfuncţie ventilatorie obstructivă ce persistă între crize teste inflamatorii pozitive Astmul bronşic mixt (intricat) – reprezintă o combinaţie între astm bronşic inţial şi complicaţii infecţioase ulterioare sau apariţia sensibilităţii alergice la un bronşitic cronic. Sindromul clinic din bronhopneumopatia cronică obstructivă Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPCO) include asocierea bronşitei cronice cu emfizemul pulmonar.v.

transpiraţii. transpiraţii degete hipocratice examenul toracelui relevă modificări în funcţie de: întinderea leziunilor. Simptome: stare generală influenţată. putând lua diverse aspecte: sacciform. putând lua 4 aspecte clinice:de condensare. floră cu antibiogramă bronhoscopie şi mai ales bronhografia cu lipiodol EKG – P pulmonar Teste ventilatorii de tip obstructiv sau mixt SINDROAME DE HIPERINFLAŢIE Emfizemul pulmonar Reprezintă o boală care se caracterizează prin creşterea cantităţii de aer din plămâni având ca urmare distrucţia parenchimului. febră. prin suprainfecţia lor apare o supuraţie pulmonară cronică. înainte sau după expectoraţie. grunjos) cu miros fetid. congenitală sau dobândită. Simptome: . Examene paraclinice: grafia toracelui: accentuarea desenului peribronhovascular cu zone de condensare în jur examenul sputei stratificate. mucos. cu polimorfonucleare. In timp. moniliform. pleural sau cavitar. uneori pot apare şi hemoptizii dispnee Examenul obiectiv: cianoza extremităţilor febră. fibre musculare. la nivelul cărora pot stagna secreţiile bronşice.Bronşiectazia reprezintă o dilatare a bronşiilor. de starea lor. seros. scădere ponderală tuse cu expectoraţie sero-muco-purulentă (stratificată în 4 straturi:spumos. chistic. bronşic. astenie.

freamăt pectoral diminuat Percuţie: . transpiraţii .debut brusc. cefalee. stafilococ.junghi toracic de partea afectată ..murmur vezicular diminuat . 39-40 grade celsius. transpiraţii. mialgii. scăderea elasticităţii pulmonare SINDROMUL DE CONDENSARE PULMONARĂ 1.grafie torace – hipertransparenţă pulmonară .tuse seacă Examen obiectiv: Inspecţie – torace emfizematos .hipersonoritate pe toată aria pulmonară Ascultaţie: . cefalee. Pneumonia bacteriană Reprezintă o inflamaţie fără supuraţie a ţesutului pulmonar ca reacţie la infecţii cu diferiţi germeni: pneumococ. aspect de jeleu de coacăze . etc. aspect tipic de gripă sau viroză. frison major. klebsiella.diminuarea amplitudinii respiratorii Palpare: . uşoară dispnee Examenul clinic: poate fi normal sau cel mult o accentuare a murmurului vezicular Examene paraclinice: grafie torace cu accentuarea desenului peribronhovascular 2. haemofilus infuenzae.expectoraţie ruginie. creşterea volumului rezidual.dispnee de efort .probe ventilatorii arată semne de obstrucţie bronşică : scăderea raportuluiVEMS/ CV. astenie. cu febră.expir prelungit Examene paraclinice: .diminuarea amplitudinii la baze şi vârfuri . iritativă apoi apare tuse productivă . tuse seacă. Simptome: .inţial. cu febră. Pneumonia virală Clinic: debut insidios. Simptome– tuse seacă. herpes nazo-labial.astenie .

dureri toracice chiar junghi. triunghiulară. subcrepitante şi crepitante difuz pe toată aria pulmonară Examene paraclinice: .dispnee polipneică Examen obiectiv: Inspecţie – diminuarea amplitudinii respiratorii de partea afectată Palpare – freamăt pectoral accentuat Percuţie – submatitate sau matitate de partea afectată. cu febră. apar din nou raluri crepitante de reducere. a. dispare suflul şi apar raluri subcrepitante. Examene paraclinice: . care de obicei produc cavităţi la nivelul plămânului. Simptome generale: stare generală influenţată. stare generală alterată.. cu vârful la hil .teste inflamatorii pozitive .leucocitoză cu neutrofilie . febră peste 40 grade Celsius Pulmonar: dureri toracice.radiologic: multiple opacităţi pulmonare diseminate 4.teste inflamatorii nespecifice pozitive . Abcesul pulmonar Abcesul pulmonar este o altă afecţiune gravă respiratorie fiind o supuraţie cronică în care sunt implicaţi germeni aerobi şi anaerobi. tuse cu expectoraţie mucopurulentă Examen obiectiv: Inspecţie: polipnee Palpare: freamăt pectoral accentuat difuz pe toată aria pulmonară Percuţie: zone de submatitate şi matitate diseminate pe toată aria Ascultaţie: murmur vezicular accentuat difuz (respiraţie suflantă). tuse seacă inţial Examen clinic: este tipic pentru un sindrom de condensare (depinde de localizarea procesului faţă de peretele toracic) . raluri bronşice. cianoză marcată. polipnee. Examenul în faza de constituire: Simptomatologie: debut relativ brusc. dispnee. Bronhopneumonia Este una din cele mai severe boli respiratorii care afectează bolnavii taraţi şi în care procesul inflamator este difuz în plămân. în final. Examenul unui pacient cu abces pulmonar va decela modificări în funcţie de etapa de evoluţie a abcesului. apoi. pe o zonă delimitată Ascultaţie – suflu tubar în centrul zonei cu coroană de raluri crepitante (de inducere) laînceput. frisoane.grafie torace: opacitate pulmonară neomogenă.examenul sputei cultură cu antibiogramă 3. dispnee.

în funcţie de cantitatea eliminată ( opacitate bazal cu hipertransparenţă deasupra) 5.scăderea febrei după vomică . scădere ponderală . cu pereţi subţiri.teste inflamatorii intens crescute . după vomică 6. Examenul clinic poate realiza un sindrom de condensare sau unul cavitar. în funcţie de deschiderea chistului şi eliminarea prin vomică.teste inflamatorii crescute . slab delimitată b.grafia de torace: imagine hidro-aerică.grafia arată opacitate neomogenă. imagine hidroaerică sau cavitară.transpiraţii.raluri subcrepitante Examene paraclinice: . Paraclinic – teste ELISA pentru determinarea prezenţei anticorpilor . Poate fi descoperit întâmplător cu ocazia unor radiografii sau când apare vomica cu lichid clar ca apa de stâncă. raluri cavernoase Examene paraclinice: .Palpare – freamăt pectoral diminuat sau abolit dacă este cu bronşie obstruată şi accentuat dacă este cu bronşie liberă Percuţie – submatitate sau matitate localizată Ascultaţie – murmur vezicular diminuat .expectoraţie fetidă Examen clinic: Inspecţie – fără modificări Palpare – freamăt pectoral diminuat la nivelul cavităţii dacă este cu bronşie obstruată şi accentuat dacă este liberă Percuţie – hipersonoritate chiar timpanică dacă cavitatea este mare şi aproape de perete Ascultaţie – sufluri cavitare sau amforice. Examenul în faza de deschidere: este tardiv şi apare vomica cu o expectoraţie sero-muco-purulentă c. Sindromul clinic din tumorile pulmonare . Chistul hidatic pulmonar Este o afecţiune relativ rară şi apare prin infecţia cu taenia echinococus transmisă de animale (câinele).suflu tubar .dispnee moderată . Examenul în faza de supuraţie: Simptome: .radiologic – imagine de opacitate bine delimitată.

enoftalmie.dureri toracice care nu cedează la calmante obijnuite . sindromul clinic frecvent întâlnit este de condensare cu bronşie liberă sau obstruată. Ele pot fi primare sau secundare. Sindromul clinic din atelectazie Atelectazia este un sindrom determinat de obstrucţia unei bronşii având ca urmare un defect de ventilare pe o zonă aferentă realizând sindromul clinic de condensare cu bronşie obstruată.Neoplasmele pulmonare pot îmbrăca mai multe aspecte clinice realizând sindroame de condensare. tumorile pulmonare pot fi centrale (situate în hil.examenul sputei – celule neoplazice . Simptome: date de boala de bază. rebelă . tumori endobronşice sau compresive. iritativă. adenopatii compresive.puncţie biopsie transtoracică aspirativă . atelectazie. nevralgie de plex brahial. Examenul clinic va fi cel determinat de forma de sindrom realizat. cavitare sau atelectazie. pleurezie .hemoptizii în cantitate mică. Examene paraclinice: . edemul braţului. osteoartropatie pneumică. polimiozite.sindrom de împregnare neoplazică . cu punct de plecare endobronşic) sau periferice (cu punct de plecare bronhoalveolar).examenul histopatologic sau chiar imunohistochimic 6. hipercalcemie. pleurale. semnul caracteristic fiind dispneea Examenul clinic:  Inspecţie: scăderea amplitudinii mişcărilor respiratorii de partea respectivă uneori cu tiraj  Palpare: freamăt pectoral diminuat sau absent în zona respectivă . metastatice. Simptome: . In funcţie de localizare.subfebrilităţi sau febră de etiologie neinfecţioasă . etc.în neoplasmul de vârf pulmonar apare sindromul Pancoast –Tobias ce cuprinde: sindromul Claude-Bernard-Horner: ptoză palpebrală. polinevrite.tuse seacă. hipocratism digital.dispnee (apare tardiv) . uneori cu aspect în „jeleu de coacăze” .tomografie computerizată +/. De menţionat că pot să apară sindroame paraneoplazice chiar înainte de manifestările clinice: tromboflebite migratorii. mioză. Uneori examenul clinic pulmonar poate fi chiar normal. Cauzele pot fi multiple: corpi străini.bronhoscopie cu biopsie sau lavaj .radiografii pulmonare: opacitate sau opacităţi.scădere ponderală pe un fond de inapetenţă şi alterare a stării generale .

stare generală alterată . atragerea de partea bolnavă a traheei. localizată . TBC pulmonar.EKG SINDROAME CAVITARE Sindromul cavitar apare după evacuarea ţesutului pulmonar în cadrul unor procese pulmonare de tipul: abcesului pulmonar. Simptome: . polipnee . neoplasmului pulmonar.grafie toracică – opacitate necaracteristică sau chiar zonă de hipertransparenţă prin dispariţia desenului vascular .tuse cu expectoraţie hemoptoică . rar poate apare frecătură pleurală supraiacentă zonei infarctizate  percuţie – zonă de submatitate sau matitate  ascultaţie: murmur vezicular diminuat. Simptome: sunt secundare bolii de bază. Sindromul realizat este cel de condensare cu bronşie liberă sau obstruată. diafragmului. Sindromul clinic din infarctul pulmonar Infarctul pulmonar apare ca o consecinţă a obstruării unei ramuri a arterei pulmonare prin tromb sau embol.examen bronhoscopic pentru precizarea cauzei . Percuţie: submatitate sau matitate  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau abolit Examene paraclinice: .freamăt pectoral diminuat sau accentuat.dispnee severă.febră . uneori suflu tubar sau frecătură Examene paraclinice: .debut brusc cu durere toracică intensă.tahicardie Examenul clinic obiectiv:  inspecţie: amplitudine respiratorie redusă de partea afectată  palpare .grafii toracice – opacitate retractilă. cordului . chistului hidatic pulmonar.tomografie computerizată 7.scintigrafie toracică . .

murmur vezicular abolit la baza respectivă . de mărimea ei şi de stadiul de evacuare al cavităţii.bronhoscopie – pentru elucidarea diagnosticului SINDROAME PLEURALE 1. iritativă  Polipnee Examenul clinic obiectiv:  Inspecţie: bombarea hemitoracelui cu lichid  Palpare:.  Palpare: freamăt pectoral este diminuat sau accentuat în funcţie de bronşie dacă este obstruată sau liberă  Percuţia: hipersonoritate timpanică în zona cavităţii.dacă este o cantitate medie. Examene paraclinice: . posibil la început.grafie torace – cavitate semi sau total golită . frecătură pleurală .  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau accentuat peste care se adugă raluri cavernoase şi sufluri cavitare sau amforice.  Dureri de partea afectată la debut care cedează la creşterea cantităţii de lichid  Dispnee (depinde de cantitatea de lichid)  Tuse seacă.freamăt pectoral abolit la baza respectivă  Percuţie: matitate bazală delimitată superior de curba lui Damoiseau  Ascultaţie: . frecătură pleurală .  Inspecţie: poate fi normală. suflu pleuretic Examene paraclinice:  Grafie toracică: opacitate lichidiană bazală cu concavitatea în sus . Sindromul pleural lichidian (inclusiv mezoteliom pleural) Apare prin acumularea de lichid în marea cavitate pleurală din diferite cauze.Examenul clinic depinde de localizarea cavităţii.dacă este o cantitate minimă.amplitudinea mişcărilor bazei respective redusă. posibil. Simptome: depind de etiologia bolii. posibil.

Sindromul clinic pleural solid Se referă la sindroame care apar în simfize pleurale. Primele sunt secundare afecţiunilor pleuropulmonare. seacă . mai frecvent în urma traumatismelor toracice. Din punct de vedere anatomopatologic deosebim:  Pneumotorax închis . accentuată de tuse şi chiar respiraţie Examenul clinic:  Inspecţie: reducerea amplitudinii mişcărilor respiratorii la baza respectivă. micologic 2. frecătură pleurală Examene paraclinice: grafie pulmonară – opacitate bazală cu linie superioră dreaptă SINDROMUL CLINIC DIN PNEUMOTORAX Pneumotoraxul poate apare din cauza acumulării de aer în cavitatea pleurală: prin ruperea bulelor de emfizem la vârstnici sau la cei cu BPCO cu dominanţă emfizematoasă. iritativă  Durere toracică la baza plămânului. pahipleurite şi tumori pleurale.are o evoluţie favorabilă prin închiderea orificiului de pătrundere. uneori. Simptome:  Tuse seacă. examen citologic şi bacteriologic. resorbţia aerului ţi revenirea plămânului la perete  Pneumotorax deschis – are tendinţa la cronicizare prin menţinerea fistulei fiind necesară intervenţia chirurgicală  Pneumotorax cu supapă – cel mai grav datorită orificiului care permite doar intrarea aerului în inspir şi acumularea lui în pleură cu creşterea presiunii şi colabarea plămânului Simptome:  Debut brusc de obicei însoţit de durere violentă  Tuse iritativă. uneori el poate fi realizat terapeutic sau în urma toracentezelor. Puncţie pleurală cu analiza lichidului: reacţia Rivalta. uneori poate apare retracţie sau tiraj  Palpare: freamăt pectoral diminuat sau abolit  Percuţie: submatitate sau matitate bazală  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau abolit.

In general sindromul clinic se manifestă prin:  cianoza extremităţii faciale  edem în pelerină. revărsat pleural chilos sau ascită chiloasă (prin compresiunea canalului toracic). posterior sau mijlociu. Examene paraclinice:  grafie torace. cu ampliaţii reduse. benign sau malign care se dezvoltă la nivelul mediastinului anterior. pe măsura acumulării de aer  Polipnee  Cianoză  Transpiraţii reci sau chiar stare de şoc la cele cu supapă  Rar. tumori. etc. Dispnee tot mai intensă. posibil suflu amforic Examene paraclinice:  Radiografie toracică – hipertransparenţa hemitoracelui. cu coaste lărgite  Palpare: abolirea freamătului pectoral  Percuţie: timpanism pe partea respectivă  Ascultaţie: murmur vezicular abolit. cu plămân colabat la hil  Puncţia pleurală este terapeutică şi evacuatorie Frecvent apare hidropneumotorax în urma toracentezei evacuatorii iar examenul clinic relevă semnele date de asocierea celor două sindroame.  dispnee. timom. SINDROMUL MEDIASTINAL Apare secundar unor procese patologice de tip tumoral. TBC. faţă şi profil .regurgitaţii (prin compresiunea esofagului). fără desen pulmonar. In funcţie de organele comprimate pot să apară diverse manifestări.  edem de torace asociat cu cel de membru superior.  circulaţie colaterală în treimea superioară.  disfagie. Cele mai frecvente cauze sunt: guşă plonjantă. adenopatii mediastinale în cadrul unor limfoame. pot fi asimptomatice Examenul clinic:  Inspecţie: hemitorace bombat.  paralizia simpaticului cervical cu sindrom Claude-Bernard-Horner.  disfonie sau voce bitonală prin paralizie de recurent.  tuse seacă.

    tomografie computerizată RMN Puncţie –biopsie sub tomograf Biopsie din tumoră prin toracoscopie sau mediastinoscopie cu examen histopatologic .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful