Ralurile pulmonare: clasificare după origine

I. BRONHII MARI: 1. Ronflante A. Timbru de sforăit, intensitate mare şi tonalitate joasă B. Raluri uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) C. Sunt legate de hipersecreţia de mucus D. Sunt caracteristice bronşitei acute şi cronice E. Sunt prezente în expir şi inspir F. Au posibilitatea modificării numărului sau localizării după tuse, dacă acesta poate mobiliza secreţiile. CĂILE RESPIRATORII MIJLOCII, MICI, UNEORI ÎN DILATAŢIILE ACESTORA +/- ALVEOLE 1. Subcrepitante A. Rezultă din conflictul aer-secreţii de la nivelul căilor respiratorii mijlocii, mici, uneori în dilataţiile acestora. B. În unele situaţii se leagă de secreţii atât în căile respiratorii mici, mijlocii, cât şi în alveole: staza pulmonară (edem pulmonar acut). C. Sunt comparate cu spargerea bulelor de gaz din apa carbogazoasă sau produse prin suflarea cu paiul în apă (raluri buloase = subcrepitante mari). D. Sunt zgomote numeroase, cu intensitate mai mare, inegale între ele, au timbru umed (umed=caracter disparat al vibraţiilor) E. Sunt inspiratorii şi expiratorii, cele medii sunt mai ales inspiratorii. F. Tusea poate să nu le influenţeze, să le reducă, să le schimbe localizarea dacă mobilizează sau nu secreţiile. G. Pot avea caractere unilaterale sau bilaterale, întinderi diferite în funcţie de condiţiile etiopatologice. H. În particular pot avea timbru deosebit=>Clasificare: a. Ralurile subcrepitante medii: edem pulmonar acut. Apar iniţial la baza plămânului, urcă spre vârf şi o dată cu încetarea crizei se retrag la bază şi dispar în ore...zile (maree). Se însoţesc de expectoraţie patognomonică, asfixie, cianoză. b. Raluri subcrepitante de stază: la baza plămânului, bilateral. Apar în insuficienţa cardiacă stângă cronică. Sunt medii, bilaterale, asociate cu alte semne de insuficienţă cardiacă stângă sau de stenoză mitrală. c. Bronşiectazii: raluri mari (buloase), în număr mai mic decât cele fine, cu aspect de inegalitate şi timbru umed (clipocit). Sunt de regulă unilaterale, localizate în bază plămânului. Se asociază cu alte elemente: tuse posturală, expectoraţie patognomonică sero-muco-purulentă stratificată. d. Raluri cavernoase, cavitare: zgomotul are timbru cavernos, asociat cu suflu cavitar: garguilment. e. Crepitaţia în TBC: cracment. Are legătură cu necroza cazeoasă tuberculoasă a parenkimului: 1. număr foarte mic (ar putea fi numeroase)

II.

2. 3. III.

apar uneori exclusiv după tuse (post-tusiv) timbru uscat, scârţâit (ruperea unei crengi verzi)

BRONHII MICI ŞI BRONHIOLE 1. Sibilante A. Timbru de fluierat, şuierat, intensitate mare, tonalitate înaltă B. Caracter uscat (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) C. Apar pe bronhiile mici şi bronhiole, ca urmare a trecerii aerului prin tuburi îngustate datorită edemului, hipersecreţiei de mucus şi spasmului muscular, fiind prezente în inspir şi expir, mai pronunţat în expir. D. Sunt neinfluenţate de tuse. E. Pot fi difuze (bronşită sau astm bronşic) sau localizate (corp străin, neoplasm bronşic). ALVEOLE 1. Crepitante A. Se produc în alveole, legat de distensia zgomotoasă a alveolelor inflamate, cu secreţie fibrinoasă, care se pot rupe în momentul destinderii. B. Cauze: a. Pneumonii acute bacteriene b. Fibroze pulmonare difuze: inflamaţii alveolare şi interstiţiale, ce pot genera acest zgomot. C. Caractere: a. Zgomot rezultat din foarte multe zgomote, relativ egale b. Timbru relativ uscat (sare pusă pe plita încinsă, zăpadă proaspătă, păr frecat în dreptul urechii). c. Se aud în ultima parte a inspirului şi lipsesc în expir. d. Sunt mai numeroase în primele respiraţii după tuse. e. Se asociază de regulă cu alte semne de condensare pulmonară: vibraţii vocale crescute, suflu tubar. f. Senzaţia că se produc foarte aproape. g. În pneumonie există o relaţie în timp şi topografică între ralurile crepitante şi suflul tubar: h. Iniţial la periferia zonei cu suflu (coroană) 1. Apoi invadează toată zona. Suferă acum modificări: i. mai puţin egale ii. mai puţin fine iii. mai puţin uscate i. rămân strict inspiratorii, spre deosebire de subcrepitante. Se numesc crepitante de întoarcere. j. Raluri asemănătoare crepitantelor pot apare în hipoventilaţie prelungită în zonele postero-bazale, în primele respiraţii: raluri atelectazice. PLEURA

IV.

V.

1. Frecături pleurale A. Apar datorită asperităţilor create de pe suprafaţa pleurei de procese inflamatorii însoţite de acumulări de fibrină. Suprafaţa devine neregulată, se pot rupe punţi de fibrină. B. Zgomotele sunt prezente în inspir şi expir, nemodificate de tuse. Au timbru uscat scârţâit, intensităţi net diferite, dar relativ egale, tonalitate relativ înaltă. Dau senzaţia că se produc aproape, sunt mai bine audibile când se apasă stetoscopul mai intens. Dispar în apnee (spre deosebire de frecăturile pericardice). C. Sunt caracteristice în inflamaţia pleurei: pleurită (când e lichid puţin) sau pleurezie – la marginea superioară a lichidului. Se asociază cu alte semne de afectare: durere de tip junghi pleural. D. Auscultaţia pulmonară mai utilizează vocea şi tusea. VI. VOCEA 1. Se receptează un zgomot neclar în timpul vorbirii (în şoaptă - mai nimic).Transmiterea vocii normale sau şoptite se poate face uneori mai bine: 2. Bronhofonie: vocea normală se transmite cu intensitate mai mare şi cu grad de recunoaştere a vorbelor, neprecis însă. Se leagă de o transmitere mai bună a zgomotelor (v. freamăt). 3. Pectorilocvie afonă: într-o transmitere mai bună, şoapta se transmite foarte clar, cu înţelegerea cuvintelor şi silabelor. Apare la bolnavii cu condensare pulmonară cu bronhie liberă, asociată eventual cu lichid, în anumite zone. Actual Rhonchi Sonore Sibilante Raluri Fine Medii Mari Rhonchi: bronhii Wheezes: bronhii Crackles: alveole Fine Medii Mari

Clasic??? Uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) Ronflante Sibilante Umede(uscat=caracter discontinuu al vibraţiilor) Crepitante Subcrepitante

Ralurile (crepitatiile)
Descoperire frecventa la pacientii cu anumite afectiuni cardiovasculare si pulmonare, ralurile reprezinta sunetele asemanatoare unor paraituri, auzite in cursul auscultatiei sunetelor respiratorii. Se constata de regula in cursul inspiratiei si reapar constant de la un ciclu respirator la altul. Pot fi unilaterale sau bilaterale, uscate sau umede. Sunt caracterizate prin tonalitate, intensitate, localizare, persistenta si

Semne mai putin fecvente sunt hemoptizia masiva. el dezvolta raluri difuze. transpiratii. si posibil cu sange. pot fi prezente cand membranele care tapeteaza peretele cavitatii toracice si plamanii sunt inflamate. Atacurile severe de astm au loc de obicei in cursul noptii. Boala legionarilor. tahicardie. tahipnee. Cauze Abcesul pulmonar. Ele pot fi dispersate neregulat. cianoza. Alte manifestari includ expiratii prelungite. Astmul acut. nepurulenta. sibilante. apar in general la nivelul zonelor mai putin destinse ale plamanilor. wheezing. si prostratie. tahipnee. tahipnee si diaforeza. hipocratism digital. Acestea sunt acompaniate de tuse cronica cu sputa mucopurulenta. si cianoza. Ralurile sunt de obicei un indicator al severitatii bolii de fond. Un atac debuteaza tipic cu tuse seaca si wheezing slab. venele jugulare destinse. tahicardie. si progreseaza spre dispnee. urat mirositoare. care poate fi insotita de angina pectorala. sau localizate. pacientul dezvolta o tuse uscata si febra crescuta cu frisoane. confuzie. Ralurile indica miscari anormale ale aerului prin caile aeriene pline cu lichid. diaforeza usoara. tuse productiva persistenta. Cand sunt cauzate de o afectiune generalizata. pe masura ce presiunea aeriana se egalizeaza. primul semn al embolismului pulmonar este dispneea. Ralurile inspiratorii sunt unul din primele semne ale edemului pulmonar grav. tahipnee. oboseala. febra slaba. si posibil durere in piept. anorexie. diaforeza. utilizarea muschilor respiratorii accesori. mialgie difuza. cefalee. dispnee. Abcesul pulmonar provoaca raluri inspiratorii. Pacientul prezinta anxietate marcata. senzatie de strangere si tensiune in piept. si posibil hipocratism digital si cianoza. si tuse productiva. stare de rau. tahicardie. stare de rau. slabiciune. dispneea nocturna paroxistica. greata. si galop ventricular. tahicardie mai intensa. determinand deschiderea alveolelor colabate. In aceasta afectiune. Tulburarea cauzeaza raluri difuze si o tuse productiva cu sputa mucoida. Bronsita cronica. Aceasta afectiune grava poate provoca raluri gonflante si o tuse uscata sau cu sputa cu sange. In decurs de 12-48 ore. Alte semne timpurii mai sunt si dispneea de efort. durere in piept. sincopa. De asemenea. si hipocratism digital. puls rapid. Embolismul pulmonar. dispnee de efort. si posibil diaree. Ele pot fi asociate cu expiratii prelungite. wheezing ocazional. precum bazele plamanilor. edemul al membrelor inferioare. scadere in greutate. slabiciune. Aceasta boala cauzeaza raluri ronflante auzite in general la baza plamanului. halitoza. hipotensiune. tahicardie. wheezing audibil. Ralurile pot sa apara atunci cand aerul trece prin caile aeriene pline cu lichid. si tuse productiva cu sputa purulenta si uneori cu sange. precum in bronsiectazie. Pe masura ce respiratiile pacientului devin mai rapide si laborioase. si produc raluri uscate. anorexie. Bronsiectazie. tahipnee. In functie de tonalitate pot fi raluri bronsice (sibilante si ronflante). febra recurenta. si wheezing-ul difuz. se pot auzi raluri persistente la nivelul zonei afectate a plamanului. . amnezie temporara. slabiciune. Edemul pulmonar. In general. oboseala. ca in pneumonie. cianoza. respiratie aspra. febra. varsaturi. tuse ce initial poate fi neproductiva dar ulterior va fi insotita de sputa cu sange. scadere in greutate. Semnele si simptomele prodormale sunt: oboseala. raluri subcrepitante si raluri crepitante.aparitia in cursul unui ciclu respirator. si piele umeda si rece. dispnee de efort. retractii intercostale si supraclaviculare in inspiratie. dispnee.

cefalee. respiratie aspra. tuse. Anamneza rămâne prima cea care dă indicaţii în direcţia investigării aparatului respirator dar având în vedere multe simptome comune. Sarcoidoza produce raluri fine care apar la sfarsitul inspiratiei. slabiciune. anorexie. wheezing. Traheobronsita. Pneumonia bacteriana produce raluri difuze. respiratie aspra. tahipnee. si afectarea nivelului de constienta. Bolnavul mai prezinta stare de rau. oboseala. scadere in greutate. frisoane. oboseala. cefalee. tahicardie. si stare de rau. fotofobie. Pe masura ce afectiunea evolueaza pot fi auzite raluri difuze. Ele trebuie coraborate pentru a avea un diagnostic cât mai precis. In pneumonia virala. epistaxis. cianoza. si febra. Sindromul de detresa respiratorie acuta. In pneumonita chimica acuta. tahipnee. stare de rau. dispnee. indispensabile pentru diagnosticul pozitiv. oboseala. cefalee. ortopnee. oboseala. prostratie. mialgie. iar apoi se reduc. dispnee. Silicoza. mialgie. In acest caz ralurile apar dupa ce pacientul tuseste. tahipnee. Psitacoza. wheezing. si infectii recurente ale tractului respirator. greata. cianoza. percuţie şi ascultaţie. distensie si sensibilitate abdominala. respiratie aspra. si durere in piept. durere in gat. febra crescuta. examenul . Sarcoidoza. De asemenea. transpiratii nocturne. tahipnee. se dezvolta treptat raluri difuze ce pot fi insotite de tuse neproductiva. traheobronsita cauzeaza raluri alaturi de tuse productiva. febra slaba. dispnee. EXAMENUL OBIECTIV AL APARATULUI RESPIRATOR Examenul aparatului respirator se bazează pe cele patru metode ale examenului fizic: inspecţie. Boala provoaca raluri difuze care sunt de obicei auzite in zonele mai putin destinse ale plamanilor. si durere musculara si de spate. se dezvolta o tuse neproductiva. Printre manifestarile prezente se mai numara tuse productiva. tahicardie. varsaturi. durere in gat. Pneumonia. In forma acuta. febra.Fibroza pulmonara interstitiala. stare de rau. anxietate. frisoane. ralurile ronflante se intalnesc alaturi de tuse productiva cu sputa purulenta. palpare. Pneumonia micoplasmica determina raluri. dispnee. sindromul poate determina cianoza. Semnele si simptomele se pot intensifica in decurs de 24-48 ore de la expunere. cefalee. scadere in greutate. scadere in greutate. Pneumonita chimica. Mai pot fi intalnite hemoptizie. Ea poate fi insotita de dispnee de efort. frisoane spontane. Ralurile pot fi auzite de la nivelul tuturor lobilor pulmonari. febra usoara. slabiciune. durere in piept. dispnee. diaforeza. tuse neproductiva. durere in piept. stare de rau. si o tuse seaca ce devine ulterior productiva. Primul semn al silicozei este de regula tusea productiva cu sputa mucopurulenta. Pe masura ce boala avanseaza. dispnee. febra. Boala determina raluri fine care apar la sfarsitul inspiratiei la nivelul bazei plamanilor. si scadere in greutate. confirmarea venind din partea examenelor paraclinice. Tuberculoza pulmonara. si tahipnee. cianoza. si durere in piept (rar). slabiciune generalizata.

cordul pulmonar cronic). etc. Cauzele acestei poziţii: astm bronşic pleurezie masivă edem pulmonar acut non-cardiogen infarct pulmonar pneumonie. Faciesul poate oferi date importante despre prezenţa unor boli respiratorii cum ar fi: . Este o poziţie de necesitate prin care pacientul ajută inconştient ventilaţia şi circulaţia la nivel pulmonar. Poziţia ortopneică denotă o tulburare a funcţiei de hematoză în sensul scăderii ei. Este vorba de prezenţa unor boli grave precum: TBC. Este vorba de poziţia ortopneică şi de anumite poziţii antalgice. cauza fiind respiratorie sau cardio-vasculară. Inspecţia Inspecţia generală Poate oferi date privind: atitudinea şi poziţia pacientului starea de nutriţie faciesul tegumente şi mucoase aspectul fanerelor modificări ale sistemului osteo-articular tulburări neurologice Atitudinea şi poziţia – oferă date privind poziţia pacientului în anumite boli respiratorii.obiectiv va fi complet. pentru a evidenţia anumite corelaţii sau conexiuni între diferite aparate (de exemplu. neoplasm bronho-pulmonar. bronho-pneumonie pneumotorax neoplasm bronho-pulmonar cu obstrucţie importantă insuficienţă cardiacă stângă sau globală Poziţiile antalgice cele mai frecvent înâlnite sunt: pe partea bolnavă în caz de pleurezie masivă pe partea sănătoasă în caz de pleurită sau cortico-pleurită poziţii de drenaj al bronşiilor în caz de bronşiectazii sau bronşite cronice Starea de nutriţie – relevă răsunetul general al afecţiunilor respiratorii asupra organismului.

stâng şi drept. aşa zisul „facies veneţian” tipic altă dată pentru TBC sau în faze avansate cu facies palid-gălbui. neoplasm pulmonar. prin care trece şi linia medio-claviculară.supt.) sau un cord pulmonar cronic. Aceste repere împart hemitoracele anterior în: . frecvent paraneoplazice (osteoartropatia pneumică). care apare în pneumonia francă lobară (semnul Jaccoud . facies cianotic-negru „blue-bloatter” apare la bronşiticii cronici sau în sindromul mediastinal facies „pink-puffer” tipic pentru emfizematoşi Examenul tegumentelor şi mucoaselor – relevă modificările descrise la facies la care se mai adaugă herpesul labial caracteristic în pneumonii virale sau în pneumonia francă lobară. O linie arbitrară care trece prin mediana sternului şi apofizele spinoase împart toracele în 2 hemitorace. facies palid. asociată cu ptoză palpebrală şi inegalitate pupilară. Faţa anterioară este delimitată de linia medio-sternală. BPCO avansat. în TBC apical. facies cianotic – mai ales a buzelor. neoplasm pulmonar. Nu trebuie uitată examinarea tegumentelor de la membrele inferioare tipice pentru cordul pulmonar cronic. Examenul fanerelor – poate decela modificări de tipul degetelor hipocratice sau în sticlă de ceas tipice pentru BPCO. cu cearcăne dar cu pomeţi roşii („trandafirii cimitirului”). hectic. caracteristică pentru sindromul Pancoast –Tobias sau rar. Fiecare este împărţit apoi de linii verticale în 3 feţe: anterioară. pomeţilor şi a vârfului nasului – denotă o afecţiune gravă pulmonară (bronhopneumonie. Topografia toraco-pulmonară Aceasta se bazează pe noţiunile de anatomie pentru a putea raporta orice modificare la nivelul zonelor topografice toracice. procese pulmonare cronice.hiperemie de aceeaşi parte cu pneumonia) . linia axilară anterioară şi claviculă. cu ochi înfundaţi în orbite. laterală şi posterioară.- - - facies vultuos – cu pomeţi roşii. ochi strălucitori. nevralgia de plex brahial. etc Examenul sistemului nervos şi osteoarticular poate releva: dureri şi tumefieri articulare. pneumonie masivă. pe fond febril.etc.

Modificări ale peretelui se referă la apariţia pe torace a: circulaţiei superficiale colaterale. ce trece prin marginea internă a omoplaţilor. la nivelul ei fiind proiectat lobul median. anterioară şi posterioară. Bombări unilaterale pot fi date de: lipoame. care apare în caz de compresiune pe vena cavă superioară (sindrom mediastinal prin tumoră. denumită zona de alarmă a lui Chauvet fosa subspinoasă. trapez şi m. La acest nivel se proiectează marea tuberozitate a stomacului şi corespunde fundului de sac costo-diafragmatic stâng. deltoid şi pectoralul mare) spaţiile intercostale: se ia ca reper unghiul lui Louis de unde se numără coastele oblic de sus în jos şi în afară. spaţiul care se delimitează între o linie curbă cu concavitatea în jos pornind de la coasta a VI-a până la extremitatea anterioară a coastei a IX-a. Această faţă are importanţă în examenul plămânului drept. sub vârful omoplaţilor Faţa laterală. Modificări patologice ale toracelui se referă la: modificări ale peretelui toracic modificări de formă ale toracelui modificări ale dinamicii respiratorii 1. micoză sub formă de pete maronii. stern. tipice pentru zona zoster. - . pleurezii bazale. linia care uneşte spinele omoplaţilor. Proiecţia anterioară a plămânilor este diferită datorită proiecţiei inimii în stânga. marginea m. având în jos rebordul costal. m. sternocleidomastoidian) fosa subclaviculară (delimitată de claviculă. adenopatii). este denumit spaţiul Traube. empiem. delimitată de cele două linii axilare. pitiriazis versicolor. Faţa posterioară este delimitată de linia vertebrală. ce trece prin apofizele spinoase şi linia axilară posterioară. erupţii veziculare pe traiectul nervilor intercostali. ce însoţeşte frecvent bolile pulmonare cu transpiraţii abundente. Vârful plămânului are proiecţie anterioară la nivelul spaţiului supraclavicular iar posterior. pe orizontală şi alta care uneşte vârfurile lor.fosa supraclaviculară (delimitată de claviculă. ca în TBC. linia scapulară. spaţiul II fiind imediat sub coasta ce se inseră pe unghi. pneumotorax. interscapulovertebrală şi externă regiunea subscapulară. împart această faţă în: fosa supraspinoasă sau suprascapulară. guşă. în porţiunea internă a fosei supraspinoase. străbătută de linia axilară mediană reprezintă de fapt axila. Tot la inspecţia toracelui se pot vedea bombări sau retracţii localizate.

coasta a X-a flotantă. scurt. este tipic pentru emfizemul pulmonar difuz. etc. Modificări de formă a toracelui pot fi congenitale sau dobândite. coaste orizontalizate. scapule ridicate (scapule alatae). Congenitale a. Normal. mai ales cel anteroposterior. longilin care are coastele oblice. ampliaţii reduse. Asimetrice. Simetrice:  torace astenic – alungit. simetrice sau asimetrice. gât scurt. . dând aspectul de butoi. Modificări de dinamică respiratorie – prin care urmărim tipul de respiraţie al individului. frecvent la boli comsumptive gen TBC. Simetrice: . tip costal inferior. unghi xifoidian obtuz. clavicule proeminente. fose supraclaviculare pline. unghi epigastric ascuţit. femeile au o respiraţie de tip costal superior. 2. Asimetrice: . fose supraclaviculare adâncite. cu coaste orizontalizate. chiar cu scobitură plinia sternală. mai ales a celui A/P. traumatisme toracice. Dobândite a. sarcină. umeri coborâţi.  torace infundibuliform – cu stern înfundat în porţiunea inferioară. prin creşterea diametrelor. cu aspect globulos. unghi xifoidian obtuz. prezenţa de mătănii condro-sternale ce apare după rahitism în copilărie  torace emfizematos – opus primelor. înfundat în torace.torace cifotic sau cifo-scoliotic B.  torace conoid – sau piramidal sau în clopot. . etc. prin bombări sau retracţii unilaterale 3. A. cu diametre micşorate. mai este denumit torace „de pantofar” b.torace brevilin.Retracţiile pot fi date de cicatrici postoperatorii pe torace: lobectomii sau pneumectomii vechi ( pentru TBC frecvent). în carenă. bărbaţii şi copiii. panicul adipos exagerat. neoplasm pulmonar  torace rahitic – asemănător celui astenic dar cu proeminenţa sternului. apare dilatat la bază prin prezenţa de ascită. unghi xifoidian ascuţit. b.torace alungit. hepatosplenomegalie.

Peste 20 resp/min se numeşte polipnee iar sub 16. Palparea mişcărilor respiratorii începe cu palaprea vârfurilor. etc. . palparea plămânului adică a freamătului pectoral. senzaţia tactilă este cea dată de frecarea unei bucăţi de mătase sau a unei meşe între degete şi are următoarele caractere: apare în ambii timpi ai respiraţiei şi se accentuează la la apăsarea cu stetoscopul sau la amplificarea inspirului.prezenţa durerii la palparea spaţiilor intercostale (nevralgii). bilateral.prezenţa frecăturii pleurale care apare în condiţiile prezenţei între cele 2 foiţe pleurale a unui esxudat fibrinos. prin aplicarea mâinilor examinatorului în fosele supraclaviculare rugând pacientul să inspire profund. pe toate feţele. Ea poate reapare la resorbţia colecţiei. prin obstrucţia unei bronşii principale (corp străin.conformaţia toracelui cu bombări.Frecvenţa respiratorie este de 16. În acest mod avem date despre amplitudinea. Diminuarea sau abolirea la o bază relevă: pleurezie masivă.. etc. edeme. Tietze). tumori sau chiste mari bazale. Ampliaţiile apar reduse la baze: bilateral. palparea vârfurilor şi bazelor plămânului.obstrucţia bronşiei principale. bradipnee.starea musculaturii şi a integrităţii sistemului osteo-articular toracic . retracţii . pneumotorax. . Ea vizează palparea: peretelui toracic. prin aplicarea feţei palmare pe torace (cu degetele lipite). dispare la apariţia colecţiei pleurale. care apare simetric bilateral în caz de obstrucţie pe laringe sau trahee sau unilateral.Palparea toracelui se face cu pacientul în poziţie şezândă.). Palparea Palparea completează datele obţinute prin inspecţie aducând informaţii care elucidează mai uşor diagnosticul. dispare în apnee. lipoame. umiditate. b. tumori etc. Rezultatul palpării va da date despre: . raportul între durata inspiraţiei şi cea a expirului fiind de 1/3./min. a articulaţiilor condro-sternale (S.starea tegumentelor: temperatură. troficitate. simetria şi frecvenţa mişcărilor respiratorii. în tumori sau procese TBC de vârf sau bilateral în emfizemul pulmonar. Reducerea ampliaţiilor la vârf apare unilateral. Semnificativ acum este şi prezenţa tirajului. Tot la inspecţia toracelui se poate vedea dacă ampliaţiile sunt simetrice. pneumonie. . simetric. în emfizemul pulmonar difuz unilateral în: . dilatări. succesiv şi simetric. tumoră. Apoi palmele coboară la ambele baze. a.18 resp. pacientul trebuind să inspire profund.

procese pleurale: pneumotorax. depinde de vocea pacientului. care prezintă o hiperventilaţie compensatorie: pleurezii sau pneumonii masive. corp străini. examinatorul va simţi o senzaţie tactilă care se numeşte freamăt pectoral sau vibraţie vocală. Datorită faptului că sunetul se transmite de la corzile vocale prin căile aeriene. intrinsec sau extrinsec prin compresiune. etc. pahipleurită bazală.. nevralgie). Palparea freamătului pectoral se realizează prin aplicarea succesivă a palmei pe toracele bolnavului. colecţie lichidiană. adenopatii sau tumori compresive prezenţa de aer sau lichid pleural în cantitate mare (pneumotorax. tumoră pulmonară. bronhopneumonie. clar. care comprimă incomplet bronşia principală scăderea elasticităţii parenchimului pulmonar din emfizemul pulmonar interpunerea de aer sau lichid în cantitate mică la nivelul pleurei 3.. se percep mai slab la nivelul omoplaţilor. 2. mai slab. abces pulmonar sau chist hidatic golite (cavitatea trebuie să aibe diametru minim de 6 cm. Trebuie ţinut cont de faptul că în mod fiziologic aceste vibraţii pot suferi modificări care ţin de: peretele toracic (la cei slabi se percep accentuate). bine articulat „33”. Accentuarea freamătului pectoral apare în: procese de condensare cu bronşie liberă: pneumonie.procese parietale imobilizante (paralizia muşchilor respiratori. etc. . pereţi elastici şi să fie situată la mai puţin de 6 cm de perete). etc. pleurezii masive) . prin parenchimul pulmonar (care este ca o cutie de rezonanţă) până la peretele toracic. neoplasm bronşic. .procese parenchimatoase: tumoră sau pneumonie masivă bazală c. la femei. simetric. Abolirea freamătului pectoral apare în: afecţiuni ale laringelui cu afonie obstruare completă a bronşiei. procese cavitare cu bronşie liberă: caverne TBC. în timp ce pacientul spune cu aceeaşi voce. infarct pulmonar. 1. Diminuarea freamătului pectoral apare în: procese de condensare masivă. bilateral. tumoră pleurală mare. zonele de supleanţă ale plămânului din vecinătatea unui proces patologic întins.

pahipleurite sau simfize). de sus în jos. relativ jos ca înălţime. Percuţia bazelor se face de sus în jos pe liniile topografice. adică mobilitatea diafragmului. bilateral. pe pat. Submatitatea. Curbele descrise diferă de la stânga la dreapta din cauza prezenţei ficatului în dreapta şi de spaţiul Traube. tumori. ascită. delimitând bandeletele Krőnig.Percuţia Percuţia este metoda care completează şi mai bine un diagnostic de supoziţie. matitate. 46 cm. paravertebral. Percuţia se face cu pacientul în ortostatism sau în şezut. după care se percută în expir profund. cu gura deschisă. (care depinde de puterea loviturii percutorii. pentru faţa anterioară. plămânului şi conţinutul aeric al acestuia. culcat pe spate sau în şezut. hipersonoritate şi timpanism. Percuţia se va face simetric. Modificările sonorităţii pulmonare constau în: submatitate. la nivelul coastei a X-a pe linia scapulară. meteorism şi poate fi coborâtă în emfizem. ea fiind mai mică la femei şi mai mare la sportivi. matitatea pulmonară (diminuarea sau abolirea sonorităţii) apar: . coasta a VIII-a pe axilara medie. Pacientul respiră uniform. Acestea pot fi lărgite în emfizem sau micşorate. Se face percuţia bazei punând bolnavul să inspire profund. pentru feţele posterioare şi mediană şi. La percuţia plămânului anterior se ţine cont de prezenţa matităţii cardiace în stânga precum şi de delimitarea spaţiului Traube. În mod normal această manevră determină o mobilitate a diafragmului pe o arie de aprox. de grosimea peretelui toracic). depinzând de capacitatea respiratorie a bolnavului. tonalitatea şi timbrul. La aceste sunete se vor aprecia: intensitatea. cu braţul depărtat de corp. etc. liniştit. situânduse la nivelul apofizei spinoase T11. Manevra Hirtz – reprezintă metoda prin care se pune în evidenţă amplitudinea respiratorie a unui individ. Percuţia vârfurilor plămânilor se face prin percuţia pe marginea superioară a trapezului. pentru obţinerea unor sunete care reprezintă vibraţiile combinate ale peretelui toracic. în procese de condensare de vârf(TBC. Percuţia plămânului normal produce un sunet sonor. întins pe toată aria pulmonară. în stânga. astm bronşic în criză. Pentru percuţia feţelor laterale pacientul va ţine mâinile pe cap. să ţină puţin aerul până se percută. 4-6 cm. ea folosind tehnica lovirii peretelui toracic digito-digital. coasta a IX-a pe axilara posterioară. a. Limita inferioară poate fi ridicată în caz de sarcină. coasta a VII-a pe axilara anterioară. zone de aprox.

procese de condensare pulmonară. focarele de condensare sunt dispuse pe ambii plămâni. fie prin corp străin sau tumoră endobronşică sau prin compresiunea extrinsecă prin adenopatii sau tumori pe bronşie. prin obstrucţia. cu colabarea parenchimului respectiv. abces pulmonar. Matitatea din afecţiunile pleurei poate prezenta multiple variante în funcţie de procesele patologice şi intricările lor. limita superioară este cu aspect parabolic-curba lui Damoiseau. . prin modificări la nivelul peretelui toracic: obezitate. cavernă neevacuate. procesul cuprinde de obicei un lob  în TBC pulmonar este prins frecvent vârful plămânului(TBC apical)  în chistul hidatic. Dacă cantitatea este moderată. dacă percuţia se face înainte sau după toracenteză. Iată câteva exemple:  în bronhopneumonie. infarct pulmonar. limita este orizontală. tumoră. tumori B. nu.cu vârful parabolei în axilă. abcesul pulmonar. fiind de forme şi dimensiuni diferite  în pneumonia bacteriană. la baze.Simfizele. In momentul creşterii cantităţii de lichid apare o matitate bazală cu limita superioară orizontală sau cu concavitatea în sus. urcă spre axilă apoi coboară pe faţa anterioară până în . fibroză pulmonară. Prezenţa de lichid însă depinde de tipul de revărsat pleural. când poate pătrunde aer şi apare hidro cau pio pneumotorax. Dacă nivelul lichidului creşte.atelectazie pulmonară. tumoră pulmonară) Topografia modificărilor matităţii pulmonare depinde de evoluţia fiecărei boli şi de caracteristicile ei.A. acestea pot fi cauzate de: . iar linia care porneşte paravertebral. edeme. Percuţia în pleurezie: Dacă ea se face la debutul pleureziei şi cantitatea este mică( în jur de 300-400ml) pot să nu apară modificări sau apar doar la nivelul sinusului costo-diafragmatic. depinzând de cantitatea de lichid. tumorile dau matităţi delimitate. apar zone de submatităţi sau matităţi de la baze spre vârf în funcţie de gradul şi evoluţia bolii C. tip inflamator (pneumonii. dacă este de tip inflamator sau. matitatea este suspendată şi întensitatea depinde de profunzimea locului faţă de perete  în edemul pulmonar acut. In primul rând. prin modificări patologice la nivelul parenchimului pulmonar care duc la diminuarea sau dispariţia aerului din plămâni. apar modificări particulare. bronhopneumonii. TBC) sau neinflamator (edem pulmonar acut.

Uneori. putând fi examinat şi în decubit lateral sau dorsal. b. Auscultaţia Este metoda prin care se încheie examinarea aparatului respirator. pe toate feţele. Dacă pleurezia se produce la nivel de scizură interlobară. simetric. sindromului nefrotic. vizibilă mai bine pe grafia de torace. drenate poate să apară chiar timpanism. apare în condiţiile creşterii nivelului de aer în alveolele pulmonare şi bronşii şi depinde de distanţa procesului faţă de perete şi de gradul de relaxare pulmonară. timpanismul – creşterea sonorităţii pulmonare. compresiunea mediastinului de către colecţia abundentă produce o deplasare a acestuia spre toracele sănătos cu apariţia unei zone de matitate triunghiulară în această parte denumită triunghiul lui Grocco-Rauchfuss.Hipersonoritatea. în coadă de rachetă. emfizem pulmonar. Auscultaţia începe de la vârfuri spre baze. se decelează o matitate bazală cu limita superioară orizontală iar deasupra ei apare hipersonoritate. greu se poate percuta o matitate suspendată. Timpanismul apare de obicei în pneumotoraxul cu supapă şi este unilateral. dată de compresiunea plămânului de către lichid. alungită. Dacă apare anasarca. 1. caverne sau abcese mari drenate (de obicei. suspendate). superficial plasate. Dacă colecţia depăşeşte 1500 ml. cirozei hepatice decompensate vascular) matitea percutorică are de obicei o limită superioară orizontală(cantitate mică de proteine). Hipersonoritatea unilaterală poate să apară în pneumotorax. numită triunghiul lui Garland. aplicat pe torace cu toată membrana. Hipersonoritatea bilaterală apare în caz de hiperinflaţie pulmonară precum în : astm bronşic ăn criză. bilateral. In hidro-pneumotorax. în cazul cavităţilor mari. rezultatul fiind o sumă a modificărilor decelate. hidrotoraxul poate fi bilateral.regiunea sternală. pe liniile topografice. In regiunea paravertebrală a hemitoracelui respectiv apare o zonă de submatitate. Tehnica auscultaţiei: se face cu stetoscopul biauricular. pacientul fiind în poziţie şezândă sau în ortostatism (dacă starea pacientului permite). (în cazul insuficienţei cardiace congestive. . In acumularea de transudat pleural. determină dispariţia timpanismului în spaţiul Traube şi apariţia unei matităţi.Elemente fiziologice ale auscultaţiei aparatului respirator Normal în urma auscultaţiei plămânilor se evidenţiază două fenomene stetacustice diferite după zona de auscultaţie şi anume: suflul tubar fiziologic şi murmurul vezicular. dacă nu.

v. guşă plonjantă) • Prin obstrucţia căilor respiratorii inferioare: emfizem pulmonar. caşectici sau din contră la obezi • În prezenţa unor procese patologice parietale: fracturi costale. tumoră pulmonară). Modificarea intensităţii murmurului vezicular 1. crup difteric. zona zoster. traheei şi sternului posterior. deformări toracice. etc. tonalităţii şi ale ritmicităţii. Elemente patologice Modificările murmurului vezicular constau în modificări ale intensităţii. continuu.accentuarea m. • Prin reducerea amplitudinii respiratorii la pacienţi taraţi. ascită.sau aşa zisa respiraţie înăsprită apare în: instalarea dispneei secundare unei boli respiratorii procese de condensare cu bronşie liberă (pneumonie bacteriană. neoplasme pulmonare . unde se află a doua strictură iararia de auscultaţie va fi în câmpurile pulmonare din afara zonelor de auscultaţie a suflului tubar fiziologic. corpi străini.v. cu intensitate mai mare în a doua parte a inspiraţiei. motiv pentru care el se va proiecta la nivelul toracelui astfel: anterior. diminuarea sau abolirea m. Şi intensitatea murmurului vezicular depinde de amplitudinea mişcărilor respiratorii dar şi de grosimea peretelui toracic şi de elasticitatea lui. A. aceste procese realizează şi un proces de relaxare a parenchimului în vecinătatea procesului respectiv 2. la nivelul spaţiului interscapulovertebral(vertebrele T1-T4) La auscultaţie el are intensitate şi durată mai mare în expir.Suflul tubar fiziologic ia naştere la nivelul ariei laringo-traheale unde este prima strictură şi anume la nivelul glotei. la nivelul laringelui. polipi) sau în caz de compresiune extrinsecă ( tumori sau adenopatii mediastinale. astm bronşic în criză. Caracterul său este dulce. Murmurul vezicular ia naştere la nivelul bronhiolelor terminale şi alveolelor. • Afectări ale diafragmului: peritonită. pote fi unilaterală sau bilaterală iar intensitatea lui depinde de severitatea bolii respiratorii de-a lungul evoluţiei. tonalitatea este mai joasă şi depinde mult de amplitudinea mişcărilor respiratorii. nevralgii intercostale bazale sau paralizii • Prin obstrucţia căilor respiratorii superioare în caz de obstacol intrinsec (neoplasm laringian. aspirativ. 2. cu durată mai mare în expir(raport 1/3).

etc. numite raluri. Şi e aproape de perete. cu . Acest suflu apare în ambii timpi ai respiraţiei. în parenchimul pulmonar se formează o cavitate prin drenajul procesului prin bronşia liberă. Apare în ambii timpi ai respiraţiei. dacă are un diametru peste 5-6 cm. tuberculoză pulmonară. Zgomote respiratorii supraadăugate La auscultaţia plămânului. are o tonalitate joasă şi o intensitate mai mare. cavernă TBC.frecătura pleurală şi altele. bronhopneumonie.v. tumori) sau a aerului (pneumotorax) B. suflul se amplifică ca şi intensitate şi capătă o rezonanţă amforică. focar mare de bronşiectazie. TBC pulmonar C. abces pulmonar. Modificări ale ritmului murmurului vezicular apar în procese cu expir prelungit caracteristic pentru: astm bronşic. etc.Dacă cavitatea depăşeşte 6 cm. ea va juca rolul unei cutii de rezonanţă care va amplifica vibraţiile transmise. neoplasm pulmonar. devenind suflu amforic. Acest suflu apare în caz de: pneumonie francă lobară. a unor procese solide (simfize. Modificări ale tonalităţii murmurului vezicular apare sub forma respiraţiei suflante în caz de: infarct pulmonar. se pot auzi şi alte zgomote . bronşită cronică. Dacă acestă cavitate formată este situată aproape de perete. aderenţe. Frecătura pleurală – apare atunci când se produce inflamaţia foiţelor pleurale şi apare un exsudat fibrinos. El se aude în: chist sau abces evacuat. neoplasm excavat. Suflul cavitar In unele situaţii patologice. pneumonie bacteriană. Modificări ale suflului tubar Suflul tubar patologic Apariţia unui suflu tubar în afara zonelor fiziologice de auscultaţie semnifică prezenţa unui proces de condensare a parenchimului pulmonar (prezenţa de exsudat sau tumoră) situat aproape de peretele toracic şi are bronşie permeabilă. cord pulmonar. infarct pulmonar.• Procese de condensare pulmonară cu bronşie obstruată ce determină atelectazie • Interpunerea între peretele toracic şi parenchim a lichidului (pleurezii). în afara modificărilor suhlului tubar şi a m. care ţin de pleură . care ţin de alveole sau bronşii.

Ralurile Ralurile apar datorită faptului că la nivelul căilor respiratorii. au tonalitate joasă. putând chiar să dispară. în pneumonia bacteriană ( ca o coroană în jurul suflului tubar). pneumonii în faza de vindecare. în inspir acestea se desprind şi dau naştere ralurilor crepitante. supuraţii pulmonare. In cazul întinderii inflamaţiei exsudative şi la nivelul bronşiilor terminale. Aceste raluri apar în afectările bronşice: bronşite caute şi cronice. Ralurile sibilante se formează la nivelul bronşiilor de calibru mijlociu. invadând plămânul de jos în sus (în insuficienţa cardiacă stângă acută). micotice sau toxice . Apare în faza de debut a unei pleurezii şi la rezorbţia ei. Ele au intensitate maximă la sfârşitul inspirului şi se accentuează după tuse sau apar „în ploaie” după tuse. emfizem pulmonar. în infarctul pulmonar. Apar în: bronhopneumonie.Aceste raluri pot să apară şi la pacienţii gravi. Aceste raluri sunt denumita raluri uscate. Dacă inflamaţia este însoţită şi de apariţia unui exsudat fibrinos. Ralurile crepitante apar la desprinderea exsudatului de pe pereţii alveolari în inspirul profund şi seamănă cu sunetul produs de un pumn de sare aruncată pe plită sau cu zgomotul produs la călcarea zăpezii prospete sub picioare. ceea ce determină inflamaţia mucoasei bronşice cu edem şi hipersecreţie de mucus. . aderent de pereţii alveolari. în aderenţe pleurale. bacteriene. Acestea produc formarea de travee de mucus sau stenozări ale căilor cu apariţia de raluri bronşice: sibilante şi ronflante. în insuficienţa cardiacă stângă cronică apar ca raluri de stază la baze. apare nişte zgomote produse în ambii timpi ai respiraţiei care denumesc ralurile subcrepitante sau buloase. astm bronşic. neinfluenţat de tuse dar influenţat de apăsarea cu stetoscopul şi dispare în apnee. se aud în ambii timpi ai respiraţiei şi se aud ca un sforăit. ele se aud în ambii timpi ai respiraţiei şi se modifică după tuse. a alveolelor sau căilor se dezvoltă procese inflamatorii de cauze diferite: virale. Aceste raluri sunt raluri umede.caracter mai aspru. Ralurile subcrepitante se formează prin spargerea bulelor de aer din lichidul secreţiilor şi după calibrul bronşiilor unde iau naştere pot fi mari. edem pulmonar acut. bronşiectazii. TBC pulmonar. Ele apar în edemul pulmonar acut pe toată aria pulmonaă. mijlocii şi mici. care stau mult în decubit şi la care alveolele se colabează şi poartă numele de raluri de decubit. au un timbru muzical şi tonalitate înaltă şi se aud atât în inspir cât şi în expir.etc. etc. Ralurile ronflante iau naştere în bronşiile mari şi trahee.

percuţia. Explorarea paraclinică a aparatului respirator Sindroamele clinice din afecţiunile respiratorii Sindromul bronşitic 1. sibilante şi ronflante. tonalitate joasă. cu intensitate mare.Ralurile cavernoase sunt o varietate de raluri buloase. chist hidatic sau abces pulmonar evacuat. cel puţin 2 ani consecutiv expectoraţia este mai abundentă dimineaţa – toaleta bronşiilor dispneea apare tardiv Examenul obiectiv: . rar şi subcrepitante Examene paraclinice: examen radiologic – normal examenul sputei: cultură cu antibiogramă 2. febrilă arsuri şi dureri retrosternale tuse cu expectoraţie muco-purulentă Examen obiectiv: inspecţia.normale ascultaţia: raluri bronşice. gravă. Simptome: Stare generală influenţată. Bronşita cronică Simptome: tuse cu expectoraţie mucopurulentă cel puţin 3 luni pe an. cu bronşie liberă. etc. care se aud în ambii timpi respiratori şi iau naştere în caz de caverne sau cavităţi mari. Bronşita acută Reprezintă o inflamaţie acută a căilor respiratorii superioare fiind frecvent însoţită de traheită acută. focar mare de bronşiectazie drenat. Apar în: TBC excavat. palparea.

Alergenii implicaţi în declanşarea crizelor de astm sunt foarte variaţi: polenuri. uneori apar şi subcrepitante la baze Examene paraclinice: examenul sputei cu antibiogramă probe ventilatorii specifice pentru o disfuncţie de tip obstructiv grafie torace – emfizem pulmonar - 3. Crizele apar predominant noaptea şi trezesc bolnavul cu dispnee. De cele mai multe ori declanşarea crizei este determinată de o suprainfecţie bronşică (virală. stressul psihic. poluarea. Se caracterizează printr-o hiperreactivitate bronşică la diverşi stimuli care prin intermediul reacţiilor imunologice detemină spasm bronşic. praf de casă. căpşuni.- la începutul bolii poate să nu remarce modificări la inspecţie. etc). mucegaiuri). ronflante). alergeni de origine animală. fumul de ţigară. puf. Pacientul prezintă o serie de simptome prodromale care anunţă instalarea crizei (aura): strănut. care poate dura aprox. cefalee. astmul bronşic se clasifică în: astm bronşic extrinsec (alergic. Simptome clinice: apar la scurt timp după expunerea la alergen şi se manifestă prin criza de astm bronşic. tuse seacă. făină. Ecestea determină apriţia de crize de dispnee paroxistică de tip expirator însoţite de wheezing. 1-2 ore. alergeni alimentari (cacao. pene. ciocolată. . după mai mulţi ani de evoluţie aspectul poate fi de cord pulmonar cronic ascultaţia decelează raluri bronşice (sibilante. alergeni profesionali (lână. transpiraţii şi o stare de agitaţie care se accentuează pe măsura instalării crizei. In funcţie de factorii declanşatori ai crizelor. etc. factori meteorologici. palpare. bacteriană). rinorre. tuse. medicamente (listă foarte largă). etc). edem şi hipersecreţie de mucus. fungi atmosferici (levuri.Astmul bronşic Astmul bronşic este una din afecţiunile cele mai frecvente din patologia respiratorie şi este o boală inflamatorie cronică. pe un teren alergic predispozant. percuţie. lăcrimare. atopic) astm bronşic intrinsec (prin endogen infecţios) astm bronşic mixt Astmul bronşic extrinsec: apare mai ales la tineri. mucegaiuri.

apar ralurile bronşice. precum şi raluri subcrepitante. spirale Curschmann (sputa perlată) probele ventilatorii (nu se fac în plină criză) – disfuncţie ventilatorie obstructivă sau normal între crize teste alergologice.v.Dispneea este de tip expirator. Tusea. stă la geam în ortopnee. Ascultaţia găseşte un expir prelungit. Examene paraclinice: examen radiologic – hipertransparenţă pulmonară examenul sputei: eozinofile. examenul poate găsi totul normal sau un grad de dispnee cu obstrucţie bronşică. b. la început iritativă. 8-10/mm3 Astmul bronşic intrinsec: apare la persoane adulte. aerată (sputa perlată). toate determinând „zgomotul de porumbar” (wheezing). Examenul clinic obiectiv: a. după şi între crize. m. In această fază finală a crizei apare şi poliuria. bradipneică însoţită de wheezing. Percuţia evidenţiază hipersonoritate pe toată aria pulmonară. diminuat. cutanate şi de provocare (nu se fac în criză) hemograma poate arăta o hipereozinofilie moderată. transpirat. la terminarea crizei fiind însoţită de o expectoraţie albă. sprijinit pe mâini (se ajută în respiraţie cu muşchii respiratori accesori). Simptome: debut mai puţin brutal. este cianotic. iar supraadăugat. in perioada crizei: pacientul este agitat. sibilante şi ronflante. devine productivă. durata crizei fiind peste 24 ore se numeşte stare de rău astmatic şi este o urgenţă medicală prin insuficienţa respiratorie acută. vâscoasă. inflamaţia bronşică fiind determinată de infecţii. este paroxistică. Dacă crizele sunt continui şi nu cedează la tratament. după infecţii respiratorii dispneea este de tip expirator dar nu aşa dramatică expectoraţia este mai abundentă dar cu aspect mucopurulent Examenul clinic obiectiv: acelaşi ca în cel extrinsec dar între criye persistă ralurile bronşice Examene paraclinice: . cristale Charcot-Leyden. cu prezenţa de raluri ronflante şi sibilante. cu amplitudini reduse Palparea arată un freamăt pectoral diminuat. Examenul toracelui arată un torace destins. imobilizat în inspir. seacă.

hipersonoritate .inspecţie – torace emfizematos . tremurături Examenul toracelui: .- radiografia – hipertransparenţă examenul sputei – cultură cu antibiogramă probe ventilatorii – disfuncţie ventilatorie obstructivă ce persistă între crize teste inflamatorii pozitive Astmul bronşic mixt (intricat) – reprezintă o combinaţie între astm bronşic inţial şi complicaţii infecţioase ulterioare sau apariţia sensibilităţii alergice la un bronşitic cronic. mai ales la emfizematoşi semne de insuficienţă respiratorie cronică cu manifestări cerebrale: somnolenţă. bilateral Examene paraclinice: grafia toracică – hipertransparenţă pulmonară examenul sputei cu antibiogramă probe ventilatorii – disfuncţie ventilatorie de tip obstructiv sau mixt EKG – prezenţa P-lui pulmonar şi/sau hipertrofie ventriculară dreaptă 5.ascultaţie – m. Simptome: la pacienţii cu bronşită cronică dominantă apare tusea cu expectoraţie mucopurulentă. 4. dispnee. Sindromul clinic din bronşiectazie . polipnee. rar apare tusea Examen obiectiv: Examen general: degete hipocratice aspect cianotic (blue-bloater) aspect de pink-puffers.percuţie . predomină dispneea. Aceşti pacienţi au evoluţia spre emfizem pulmonar şi ulterior spre cordul pulmonar cronic. Sindromul clinic din bronhopneumopatia cronică obstructivă Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPCO) include asocierea bronşitei cronice cu emfizemul pulmonar. matinală la cei cu emfizem. raluri bronşice şi subcrepitante.v.palpare – amplitudine respiratorie şi freamăt pectoral diminuate . cu predominanţa uneia. diminuat.

febră. moniliform.Bronşiectazia reprezintă o dilatare a bronşiilor. congenitală sau dobândită. astenie. seros. uneori pot apare şi hemoptizii dispnee Examenul obiectiv: cianoza extremităţilor febră. putând lua 4 aspecte clinice:de condensare. Simptome: stare generală influenţată. prin suprainfecţia lor apare o supuraţie pulmonară cronică. mucos. scădere ponderală tuse cu expectoraţie sero-muco-purulentă (stratificată în 4 straturi:spumos. înainte sau după expectoraţie. cu polimorfonucleare. Examene paraclinice: grafia toracelui: accentuarea desenului peribronhovascular cu zone de condensare în jur examenul sputei stratificate. fibre musculare. Simptome: . la nivelul cărora pot stagna secreţiile bronşice. floră cu antibiogramă bronhoscopie şi mai ales bronhografia cu lipiodol EKG – P pulmonar Teste ventilatorii de tip obstructiv sau mixt SINDROAME DE HIPERINFLAŢIE Emfizemul pulmonar Reprezintă o boală care se caracterizează prin creşterea cantităţii de aer din plămâni având ca urmare distrucţia parenchimului. pleural sau cavitar. grunjos) cu miros fetid. bronşic. transpiraţii. In timp. putând lua diverse aspecte: sacciform. chistic. de starea lor. transpiraţii degete hipocratice examenul toracelui relevă modificări în funcţie de: întinderea leziunilor.

Pneumonia virală Clinic: debut insidios. transpiraţii.grafie torace – hipertransparenţă pulmonară .diminuarea amplitudinii la baze şi vârfuri . aspect de jeleu de coacăze .inţial. transpiraţii . mialgii. Simptome– tuse seacă. astenie.astenie . stafilococ. haemofilus infuenzae. uşoară dispnee Examenul clinic: poate fi normal sau cel mult o accentuare a murmurului vezicular Examene paraclinice: grafie torace cu accentuarea desenului peribronhovascular 2.murmur vezicular diminuat .freamăt pectoral diminuat Percuţie: . klebsiella. etc.debut brusc.diminuarea amplitudinii respiratorii Palpare: . cefalee..dispnee de efort . aspect tipic de gripă sau viroză. Pneumonia bacteriană Reprezintă o inflamaţie fără supuraţie a ţesutului pulmonar ca reacţie la infecţii cu diferiţi germeni: pneumococ.tuse seacă Examen obiectiv: Inspecţie – torace emfizematos . Simptome: . scăderea elasticităţii pulmonare SINDROMUL DE CONDENSARE PULMONARĂ 1. tuse seacă.probe ventilatorii arată semne de obstrucţie bronşică : scăderea raportuluiVEMS/ CV. iritativă apoi apare tuse productivă . creşterea volumului rezidual. cu febră. cefalee. 39-40 grade celsius. cu febră. herpes nazo-labial.junghi toracic de partea afectată .expir prelungit Examene paraclinice: .expectoraţie ruginie.hipersonoritate pe toată aria pulmonară Ascultaţie: . frison major.

apar din nou raluri crepitante de reducere. a.leucocitoză cu neutrofilie .. cianoză marcată.radiologic: multiple opacităţi pulmonare diseminate 4.examenul sputei cultură cu antibiogramă 3. care de obicei produc cavităţi la nivelul plămânului. triunghiulară. Examenul unui pacient cu abces pulmonar va decela modificări în funcţie de etapa de evoluţie a abcesului.teste inflamatorii nespecifice pozitive . subcrepitante şi crepitante difuz pe toată aria pulmonară Examene paraclinice: . raluri bronşice. dispnee. în final.teste inflamatorii pozitive . dureri toracice chiar junghi. frisoane. Examene paraclinice: . Simptome generale: stare generală influenţată. Bronhopneumonia Este una din cele mai severe boli respiratorii care afectează bolnavii taraţi şi în care procesul inflamator este difuz în plămân. cu vârful la hil . Examenul în faza de constituire: Simptomatologie: debut relativ brusc.grafie torace: opacitate pulmonară neomogenă. pe o zonă delimitată Ascultaţie – suflu tubar în centrul zonei cu coroană de raluri crepitante (de inducere) laînceput. Abcesul pulmonar Abcesul pulmonar este o altă afecţiune gravă respiratorie fiind o supuraţie cronică în care sunt implicaţi germeni aerobi şi anaerobi. stare generală alterată. cu febră. dispare suflul şi apar raluri subcrepitante. apoi. tuse cu expectoraţie mucopurulentă Examen obiectiv: Inspecţie: polipnee Palpare: freamăt pectoral accentuat difuz pe toată aria pulmonară Percuţie: zone de submatitate şi matitate diseminate pe toată aria Ascultaţie: murmur vezicular accentuat difuz (respiraţie suflantă). dispnee. febră peste 40 grade Celsius Pulmonar: dureri toracice. polipnee. tuse seacă inţial Examen clinic: este tipic pentru un sindrom de condensare (depinde de localizarea procesului faţă de peretele toracic) .dispnee polipneică Examen obiectiv: Inspecţie – diminuarea amplitudinii respiratorii de partea afectată Palpare – freamăt pectoral accentuat Percuţie – submatitate sau matitate de partea afectată.

imagine hidroaerică sau cavitară.dispnee moderată . după vomică 6. Chistul hidatic pulmonar Este o afecţiune relativ rară şi apare prin infecţia cu taenia echinococus transmisă de animale (câinele).radiologic – imagine de opacitate bine delimitată. raluri cavernoase Examene paraclinice: .suflu tubar . Sindromul clinic din tumorile pulmonare . Examenul în faza de deschidere: este tardiv şi apare vomica cu o expectoraţie sero-muco-purulentă c.Palpare – freamăt pectoral diminuat sau abolit dacă este cu bronşie obstruată şi accentuat dacă este cu bronşie liberă Percuţie – submatitate sau matitate localizată Ascultaţie – murmur vezicular diminuat .grafia arată opacitate neomogenă. Paraclinic – teste ELISA pentru determinarea prezenţei anticorpilor .teste inflamatorii intens crescute . în funcţie de cantitatea eliminată ( opacitate bazal cu hipertransparenţă deasupra) 5.raluri subcrepitante Examene paraclinice: .teste inflamatorii crescute . slab delimitată b. în funcţie de deschiderea chistului şi eliminarea prin vomică. Examenul clinic poate realiza un sindrom de condensare sau unul cavitar. Poate fi descoperit întâmplător cu ocazia unor radiografii sau când apare vomica cu lichid clar ca apa de stâncă. cu pereţi subţiri. scădere ponderală .transpiraţii.grafia de torace: imagine hidro-aerică.expectoraţie fetidă Examen clinic: Inspecţie – fără modificări Palpare – freamăt pectoral diminuat la nivelul cavităţii dacă este cu bronşie obstruată şi accentuat dacă este liberă Percuţie – hipersonoritate chiar timpanică dacă cavitatea este mare şi aproape de perete Ascultaţie – sufluri cavitare sau amforice. Examenul în faza de supuraţie: Simptome: .scăderea febrei după vomică .

nevralgie de plex brahial. uneori cu aspect în „jeleu de coacăze” .în neoplasmul de vârf pulmonar apare sindromul Pancoast –Tobias ce cuprinde: sindromul Claude-Bernard-Horner: ptoză palpebrală. In funcţie de localizare. mioză. enoftalmie. Simptome: .sindrom de împregnare neoplazică . Simptome: date de boala de bază. atelectazie. cu punct de plecare endobronşic) sau periferice (cu punct de plecare bronhoalveolar). pleurezie .tomografie computerizată +/.Neoplasmele pulmonare pot îmbrăca mai multe aspecte clinice realizând sindroame de condensare. rebelă . tumori endobronşice sau compresive. Ele pot fi primare sau secundare.tuse seacă. edemul braţului.examenul histopatologic sau chiar imunohistochimic 6. adenopatii compresive.dispnee (apare tardiv) . osteoartropatie pneumică. hipercalcemie.bronhoscopie cu biopsie sau lavaj . sindromul clinic frecvent întâlnit este de condensare cu bronşie liberă sau obstruată. pleurale. De menţionat că pot să apară sindroame paraneoplazice chiar înainte de manifestările clinice: tromboflebite migratorii. metastatice.subfebrilităţi sau febră de etiologie neinfecţioasă . etc.hemoptizii în cantitate mică. tumorile pulmonare pot fi centrale (situate în hil.scădere ponderală pe un fond de inapetenţă şi alterare a stării generale . Uneori examenul clinic pulmonar poate fi chiar normal. iritativă. Cauzele pot fi multiple: corpi străini. polinevrite.puncţie biopsie transtoracică aspirativă . Sindromul clinic din atelectazie Atelectazia este un sindrom determinat de obstrucţia unei bronşii având ca urmare un defect de ventilare pe o zonă aferentă realizând sindromul clinic de condensare cu bronşie obstruată. Examene paraclinice: . polimiozite.dureri toracice care nu cedează la calmante obijnuite .examenul sputei – celule neoplazice .radiografii pulmonare: opacitate sau opacităţi. semnul caracteristic fiind dispneea Examenul clinic:  Inspecţie: scăderea amplitudinii mişcărilor respiratorii de partea respectivă uneori cu tiraj  Palpare: freamăt pectoral diminuat sau absent în zona respectivă . cavitare sau atelectazie. hipocratism digital. Examenul clinic va fi cel determinat de forma de sindrom realizat.

Simptome: sunt secundare bolii de bază. atragerea de partea bolnavă a traheei.EKG SINDROAME CAVITARE Sindromul cavitar apare după evacuarea ţesutului pulmonar în cadrul unor procese pulmonare de tipul: abcesului pulmonar. polipnee .examen bronhoscopic pentru precizarea cauzei .stare generală alterată . Percuţie: submatitate sau matitate  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau abolit Examene paraclinice: .scintigrafie toracică .freamăt pectoral diminuat sau accentuat. Sindromul clinic din infarctul pulmonar Infarctul pulmonar apare ca o consecinţă a obstruării unei ramuri a arterei pulmonare prin tromb sau embol. chistului hidatic pulmonar. neoplasmului pulmonar. Simptome: . TBC pulmonar. .dispnee severă.grafii toracice – opacitate retractilă. localizată .grafie toracică – opacitate necaracteristică sau chiar zonă de hipertransparenţă prin dispariţia desenului vascular . diafragmului. cordului .tuse cu expectoraţie hemoptoică .debut brusc cu durere toracică intensă. Sindromul realizat este cel de condensare cu bronşie liberă sau obstruată.febră . rar poate apare frecătură pleurală supraiacentă zonei infarctizate  percuţie – zonă de submatitate sau matitate  ascultaţie: murmur vezicular diminuat.tomografie computerizată 7.tahicardie Examenul clinic obiectiv:  inspecţie: amplitudine respiratorie redusă de partea afectată  palpare . uneori suflu tubar sau frecătură Examene paraclinice: .

 Dureri de partea afectată la debut care cedează la creşterea cantităţii de lichid  Dispnee (depinde de cantitatea de lichid)  Tuse seacă.  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau accentuat peste care se adugă raluri cavernoase şi sufluri cavitare sau amforice.  Inspecţie: poate fi normală. Examene paraclinice: .bronhoscopie – pentru elucidarea diagnosticului SINDROAME PLEURALE 1. frecătură pleurală . posibil. de mărimea ei şi de stadiul de evacuare al cavităţii. posibil la început.grafie torace – cavitate semi sau total golită .amplitudinea mişcărilor bazei respective redusă.murmur vezicular abolit la baza respectivă .dacă este o cantitate minimă. Simptome: depind de etiologia bolii. Sindromul pleural lichidian (inclusiv mezoteliom pleural) Apare prin acumularea de lichid în marea cavitate pleurală din diferite cauze.  Palpare: freamăt pectoral este diminuat sau accentuat în funcţie de bronşie dacă este obstruată sau liberă  Percuţia: hipersonoritate timpanică în zona cavităţii. iritativă  Polipnee Examenul clinic obiectiv:  Inspecţie: bombarea hemitoracelui cu lichid  Palpare:. suflu pleuretic Examene paraclinice:  Grafie toracică: opacitate lichidiană bazală cu concavitatea în sus . posibil. frecătură pleurală .Examenul clinic depinde de localizarea cavităţii.freamăt pectoral abolit la baza respectivă  Percuţie: matitate bazală delimitată superior de curba lui Damoiseau  Ascultaţie: .dacă este o cantitate medie.

mai frecvent în urma traumatismelor toracice. frecătură pleurală Examene paraclinice: grafie pulmonară – opacitate bazală cu linie superioră dreaptă SINDROMUL CLINIC DIN PNEUMOTORAX Pneumotoraxul poate apare din cauza acumulării de aer în cavitatea pleurală: prin ruperea bulelor de emfizem la vârstnici sau la cei cu BPCO cu dominanţă emfizematoasă. Sindromul clinic pleural solid Se referă la sindroame care apar în simfize pleurale. resorbţia aerului ţi revenirea plămânului la perete  Pneumotorax deschis – are tendinţa la cronicizare prin menţinerea fistulei fiind necesară intervenţia chirurgicală  Pneumotorax cu supapă – cel mai grav datorită orificiului care permite doar intrarea aerului în inspir şi acumularea lui în pleură cu creşterea presiunii şi colabarea plămânului Simptome:  Debut brusc de obicei însoţit de durere violentă  Tuse iritativă. uneori el poate fi realizat terapeutic sau în urma toracentezelor. micologic 2. uneori. Din punct de vedere anatomopatologic deosebim:  Pneumotorax închis . seacă . Primele sunt secundare afecţiunilor pleuropulmonare.are o evoluţie favorabilă prin închiderea orificiului de pătrundere. Puncţie pleurală cu analiza lichidului: reacţia Rivalta. examen citologic şi bacteriologic. Simptome:  Tuse seacă. iritativă  Durere toracică la baza plămânului. pahipleurite şi tumori pleurale. uneori poate apare retracţie sau tiraj  Palpare: freamăt pectoral diminuat sau abolit  Percuţie: submatitate sau matitate bazală  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau abolit. accentuată de tuse şi chiar respiraţie Examenul clinic:  Inspecţie: reducerea amplitudinii mişcărilor respiratorii la baza respectivă.

 dispnee. Dispnee tot mai intensă. posibil suflu amforic Examene paraclinice:  Radiografie toracică – hipertransparenţa hemitoracelui.regurgitaţii (prin compresiunea esofagului). revărsat pleural chilos sau ascită chiloasă (prin compresiunea canalului toracic). etc. timom.  edem de torace asociat cu cel de membru superior. adenopatii mediastinale în cadrul unor limfoame.  tuse seacă. cu plămân colabat la hil  Puncţia pleurală este terapeutică şi evacuatorie Frecvent apare hidropneumotorax în urma toracentezei evacuatorii iar examenul clinic relevă semnele date de asocierea celor două sindroame. Examene paraclinice:  grafie torace. pe măsura acumulării de aer  Polipnee  Cianoză  Transpiraţii reci sau chiar stare de şoc la cele cu supapă  Rar.  circulaţie colaterală în treimea superioară.  disfonie sau voce bitonală prin paralizie de recurent. cu ampliaţii reduse. TBC. fără desen pulmonar. benign sau malign care se dezvoltă la nivelul mediastinului anterior. faţă şi profil . In funcţie de organele comprimate pot să apară diverse manifestări. In general sindromul clinic se manifestă prin:  cianoza extremităţii faciale  edem în pelerină. SINDROMUL MEDIASTINAL Apare secundar unor procese patologice de tip tumoral. Cele mai frecvente cauze sunt: guşă plonjantă.  disfagie.  paralizia simpaticului cervical cu sindrom Claude-Bernard-Horner. tumori. posterior sau mijlociu. cu coaste lărgite  Palpare: abolirea freamătului pectoral  Percuţie: timpanism pe partea respectivă  Ascultaţie: murmur vezicular abolit. pot fi asimptomatice Examenul clinic:  Inspecţie: hemitorace bombat.

    tomografie computerizată RMN Puncţie –biopsie sub tomograf Biopsie din tumoră prin toracoscopie sau mediastinoscopie cu examen histopatologic .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful