Ralurile pulmonare: clasificare după origine

I. BRONHII MARI: 1. Ronflante A. Timbru de sforăit, intensitate mare şi tonalitate joasă B. Raluri uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) C. Sunt legate de hipersecreţia de mucus D. Sunt caracteristice bronşitei acute şi cronice E. Sunt prezente în expir şi inspir F. Au posibilitatea modificării numărului sau localizării după tuse, dacă acesta poate mobiliza secreţiile. CĂILE RESPIRATORII MIJLOCII, MICI, UNEORI ÎN DILATAŢIILE ACESTORA +/- ALVEOLE 1. Subcrepitante A. Rezultă din conflictul aer-secreţii de la nivelul căilor respiratorii mijlocii, mici, uneori în dilataţiile acestora. B. În unele situaţii se leagă de secreţii atât în căile respiratorii mici, mijlocii, cât şi în alveole: staza pulmonară (edem pulmonar acut). C. Sunt comparate cu spargerea bulelor de gaz din apa carbogazoasă sau produse prin suflarea cu paiul în apă (raluri buloase = subcrepitante mari). D. Sunt zgomote numeroase, cu intensitate mai mare, inegale între ele, au timbru umed (umed=caracter disparat al vibraţiilor) E. Sunt inspiratorii şi expiratorii, cele medii sunt mai ales inspiratorii. F. Tusea poate să nu le influenţeze, să le reducă, să le schimbe localizarea dacă mobilizează sau nu secreţiile. G. Pot avea caractere unilaterale sau bilaterale, întinderi diferite în funcţie de condiţiile etiopatologice. H. În particular pot avea timbru deosebit=>Clasificare: a. Ralurile subcrepitante medii: edem pulmonar acut. Apar iniţial la baza plămânului, urcă spre vârf şi o dată cu încetarea crizei se retrag la bază şi dispar în ore...zile (maree). Se însoţesc de expectoraţie patognomonică, asfixie, cianoză. b. Raluri subcrepitante de stază: la baza plămânului, bilateral. Apar în insuficienţa cardiacă stângă cronică. Sunt medii, bilaterale, asociate cu alte semne de insuficienţă cardiacă stângă sau de stenoză mitrală. c. Bronşiectazii: raluri mari (buloase), în număr mai mic decât cele fine, cu aspect de inegalitate şi timbru umed (clipocit). Sunt de regulă unilaterale, localizate în bază plămânului. Se asociază cu alte elemente: tuse posturală, expectoraţie patognomonică sero-muco-purulentă stratificată. d. Raluri cavernoase, cavitare: zgomotul are timbru cavernos, asociat cu suflu cavitar: garguilment. e. Crepitaţia în TBC: cracment. Are legătură cu necroza cazeoasă tuberculoasă a parenkimului: 1. număr foarte mic (ar putea fi numeroase)

II.

2. 3. III.

apar uneori exclusiv după tuse (post-tusiv) timbru uscat, scârţâit (ruperea unei crengi verzi)

BRONHII MICI ŞI BRONHIOLE 1. Sibilante A. Timbru de fluierat, şuierat, intensitate mare, tonalitate înaltă B. Caracter uscat (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) C. Apar pe bronhiile mici şi bronhiole, ca urmare a trecerii aerului prin tuburi îngustate datorită edemului, hipersecreţiei de mucus şi spasmului muscular, fiind prezente în inspir şi expir, mai pronunţat în expir. D. Sunt neinfluenţate de tuse. E. Pot fi difuze (bronşită sau astm bronşic) sau localizate (corp străin, neoplasm bronşic). ALVEOLE 1. Crepitante A. Se produc în alveole, legat de distensia zgomotoasă a alveolelor inflamate, cu secreţie fibrinoasă, care se pot rupe în momentul destinderii. B. Cauze: a. Pneumonii acute bacteriene b. Fibroze pulmonare difuze: inflamaţii alveolare şi interstiţiale, ce pot genera acest zgomot. C. Caractere: a. Zgomot rezultat din foarte multe zgomote, relativ egale b. Timbru relativ uscat (sare pusă pe plita încinsă, zăpadă proaspătă, păr frecat în dreptul urechii). c. Se aud în ultima parte a inspirului şi lipsesc în expir. d. Sunt mai numeroase în primele respiraţii după tuse. e. Se asociază de regulă cu alte semne de condensare pulmonară: vibraţii vocale crescute, suflu tubar. f. Senzaţia că se produc foarte aproape. g. În pneumonie există o relaţie în timp şi topografică între ralurile crepitante şi suflul tubar: h. Iniţial la periferia zonei cu suflu (coroană) 1. Apoi invadează toată zona. Suferă acum modificări: i. mai puţin egale ii. mai puţin fine iii. mai puţin uscate i. rămân strict inspiratorii, spre deosebire de subcrepitante. Se numesc crepitante de întoarcere. j. Raluri asemănătoare crepitantelor pot apare în hipoventilaţie prelungită în zonele postero-bazale, în primele respiraţii: raluri atelectazice. PLEURA

IV.

V.

1. Frecături pleurale A. Apar datorită asperităţilor create de pe suprafaţa pleurei de procese inflamatorii însoţite de acumulări de fibrină. Suprafaţa devine neregulată, se pot rupe punţi de fibrină. B. Zgomotele sunt prezente în inspir şi expir, nemodificate de tuse. Au timbru uscat scârţâit, intensităţi net diferite, dar relativ egale, tonalitate relativ înaltă. Dau senzaţia că se produc aproape, sunt mai bine audibile când se apasă stetoscopul mai intens. Dispar în apnee (spre deosebire de frecăturile pericardice). C. Sunt caracteristice în inflamaţia pleurei: pleurită (când e lichid puţin) sau pleurezie – la marginea superioară a lichidului. Se asociază cu alte semne de afectare: durere de tip junghi pleural. D. Auscultaţia pulmonară mai utilizează vocea şi tusea. VI. VOCEA 1. Se receptează un zgomot neclar în timpul vorbirii (în şoaptă - mai nimic).Transmiterea vocii normale sau şoptite se poate face uneori mai bine: 2. Bronhofonie: vocea normală se transmite cu intensitate mai mare şi cu grad de recunoaştere a vorbelor, neprecis însă. Se leagă de o transmitere mai bună a zgomotelor (v. freamăt). 3. Pectorilocvie afonă: într-o transmitere mai bună, şoapta se transmite foarte clar, cu înţelegerea cuvintelor şi silabelor. Apare la bolnavii cu condensare pulmonară cu bronhie liberă, asociată eventual cu lichid, în anumite zone. Actual Rhonchi Sonore Sibilante Raluri Fine Medii Mari Rhonchi: bronhii Wheezes: bronhii Crackles: alveole Fine Medii Mari

Clasic??? Uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) Ronflante Sibilante Umede(uscat=caracter discontinuu al vibraţiilor) Crepitante Subcrepitante

Ralurile (crepitatiile)
Descoperire frecventa la pacientii cu anumite afectiuni cardiovasculare si pulmonare, ralurile reprezinta sunetele asemanatoare unor paraituri, auzite in cursul auscultatiei sunetelor respiratorii. Se constata de regula in cursul inspiratiei si reapar constant de la un ciclu respirator la altul. Pot fi unilaterale sau bilaterale, uscate sau umede. Sunt caracterizate prin tonalitate, intensitate, localizare, persistenta si

respiratie aspra. Astmul acut. transpiratii. Ele pot fi dispersate neregulat. confuzie. si posibil diaree. puls rapid. hipotensiune. Ele pot fi asociate cu expiratii prelungite. amnezie temporara. Pe masura ce respiratiile pacientului devin mai rapide si laborioase. primul semn al embolismului pulmonar este dispneea. anorexie. Semnele si simptomele prodormale sunt: oboseala. pacientul dezvolta o tuse uscata si febra crescuta cu frisoane. si galop ventricular. febra slaba. si posibil hipocratism digital si cianoza. varsaturi. Boala legionarilor. apar in general la nivelul zonelor mai putin destinse ale plamanilor. sibilante. Alte semne timpurii mai sunt si dispneea de efort. tahipnee. Ralurile inspiratorii sunt unul din primele semne ale edemului pulmonar grav. stare de rau. tahipnee si diaforeza. . diaforeza usoara. venele jugulare destinse. determinand deschiderea alveolelor colabate. si piele umeda si rece. tahicardie. tahicardie. cefalee. Semne mai putin fecvente sunt hemoptizia masiva. tahicardie mai intensa. halitoza. pot fi prezente cand membranele care tapeteaza peretele cavitatii toracice si plamanii sunt inflamate. Ralurile indica miscari anormale ale aerului prin caile aeriene pline cu lichid. dispnee. si cianoza. Embolismul pulmonar. tahipnee. tahipnee. nepurulenta. In functie de tonalitate pot fi raluri bronsice (sibilante si ronflante). wheezing ocazional. raluri subcrepitante si raluri crepitante. Abcesul pulmonar provoaca raluri inspiratorii. anorexie. tahicardie. utilizarea muschilor respiratorii accesori. si posibil cu sange. Un atac debuteaza tipic cu tuse seaca si wheezing slab. wheezing. Ralurile pot sa apara atunci cand aerul trece prin caile aeriene pline cu lichid. se pot auzi raluri persistente la nivelul zonei afectate a plamanului. dispnee de efort. oboseala. dispneea nocturna paroxistica. urat mirositoare. tuse ce initial poate fi neproductiva dar ulterior va fi insotita de sputa cu sange. greata. wheezing audibil. slabiciune. retractii intercostale si supraclaviculare in inspiratie. stare de rau. si wheezing-ul difuz. cianoza. Acestea sunt acompaniate de tuse cronica cu sputa mucopurulenta. dispnee. si produc raluri uscate. Atacurile severe de astm au loc de obicei in cursul noptii. si tuse productiva. Cauze Abcesul pulmonar. cianoza. tuse productiva persistenta. si progreseaza spre dispnee. mialgie difuza. si posibil durere in piept. dispnee de efort. slabiciune. scadere in greutate. el dezvolta raluri difuze. oboseala. sincopa. si hipocratism digital. sau localizate. ca in pneumonie. Aceasta boala cauzeaza raluri ronflante auzite in general la baza plamanului. Pacientul prezinta anxietate marcata. diaforeza. febra recurenta. durere in piept. hipocratism digital. pe masura ce presiunea aeriana se egalizeaza. slabiciune. Ralurile sunt de obicei un indicator al severitatii bolii de fond.aparitia in cursul unui ciclu respirator. tahicardie. De asemenea. Cand sunt cauzate de o afectiune generalizata. tahipnee. si tuse productiva cu sputa purulenta si uneori cu sange. febra. scadere in greutate. care poate fi insotita de angina pectorala. si prostratie. precum in bronsiectazie. Aceasta afectiune grava poate provoca raluri gonflante si o tuse uscata sau cu sputa cu sange. In aceasta afectiune. Alte manifestari includ expiratii prelungite. Edemul pulmonar. Tulburarea cauzeaza raluri difuze si o tuse productiva cu sputa mucoida. Bronsita cronica. In decurs de 12-48 ore. senzatie de strangere si tensiune in piept. precum bazele plamanilor. In general. Bronsiectazie. edemul al membrelor inferioare.

oboseala. greata. Pneumonia bacteriana produce raluri difuze. transpiratii nocturne. Pe masura ce afectiunea evolueaza pot fi auzite raluri difuze. wheezing. durere in piept. si durere musculara si de spate. scadere in greutate. Sindromul de detresa respiratorie acuta. ortopnee. In acest caz ralurile apar dupa ce pacientul tuseste. confirmarea venind din partea examenelor paraclinice. tahicardie. frisoane spontane. EXAMENUL OBIECTIV AL APARATULUI RESPIRATOR Examenul aparatului respirator se bazează pe cele patru metode ale examenului fizic: inspecţie. palpare. De asemenea. In pneumonia virala. Ea poate fi insotita de dispnee de efort. diaforeza. durere in gat. Printre manifestarile prezente se mai numara tuse productiva. tahipnee. respiratie aspra. cianoza. respiratie aspra. febra. iar apoi se reduc. febra slaba. Boala provoaca raluri difuze care sunt de obicei auzite in zonele mai putin destinse ale plamanilor. si o tuse seaca ce devine ulterior productiva. cefalee. Psitacoza. fotofobie. si infectii recurente ale tractului respirator. dispnee. Pe masura ce boala avanseaza. cefalee. Traheobronsita. anorexie. Pneumonia micoplasmica determina raluri. stare de rau. cefalee. durere in piept. si afectarea nivelului de constienta. Pneumonita chimica.Fibroza pulmonara interstitiala. slabiciune. slabiciune. Anamneza rămâne prima cea care dă indicaţii în direcţia investigării aparatului respirator dar având în vedere multe simptome comune. stare de rau. frisoane. stare de rau. dispnee. Sarcoidoza. Bolnavul mai prezinta stare de rau. mialgie. oboseala. Boala determina raluri fine care apar la sfarsitul inspiratiei la nivelul bazei plamanilor. tuse. Ralurile pot fi auzite de la nivelul tuturor lobilor pulmonari. percuţie şi ascultaţie. dispnee. tahipnee. wheezing. Semnele si simptomele se pot intensifica in decurs de 24-48 ore de la expunere. examenul . febra crescuta. oboseala. si durere in piept (rar). In pneumonita chimica acuta. dispnee. traheobronsita cauzeaza raluri alaturi de tuse productiva. cefalee. dispnee. prostratie. slabiciune generalizata. si scadere in greutate. sindromul poate determina cianoza. respiratie aspra. scadere in greutate. mialgie. si tahipnee. frisoane. indispensabile pentru diagnosticul pozitiv. cianoza. tuse neproductiva. varsaturi. distensie si sensibilitate abdominala. si febra. ralurile ronflante se intalnesc alaturi de tuse productiva cu sputa purulenta. In forma acuta. epistaxis. Silicoza. se dezvolta o tuse neproductiva. anxietate. se dezvolta treptat raluri difuze ce pot fi insotite de tuse neproductiva. Sarcoidoza produce raluri fine care apar la sfarsitul inspiratiei. Pneumonia. Mai pot fi intalnite hemoptizie. tahipnee. dispnee. tahipnee. febra usoara. scadere in greutate. febra. oboseala. Primul semn al silicozei este de regula tusea productiva cu sputa mucopurulenta. Tuberculoza pulmonara. si stare de rau. cianoza. si durere in piept. tahicardie. Ele trebuie coraborate pentru a avea un diagnostic cât mai precis. durere in gat.

Faciesul poate oferi date importante despre prezenţa unor boli respiratorii cum ar fi: . pentru a evidenţia anumite corelaţii sau conexiuni între diferite aparate (de exemplu. cauza fiind respiratorie sau cardio-vasculară. etc. Inspecţia Inspecţia generală Poate oferi date privind: atitudinea şi poziţia pacientului starea de nutriţie faciesul tegumente şi mucoase aspectul fanerelor modificări ale sistemului osteo-articular tulburări neurologice Atitudinea şi poziţia – oferă date privind poziţia pacientului în anumite boli respiratorii. Poziţia ortopneică denotă o tulburare a funcţiei de hematoză în sensul scăderii ei. cordul pulmonar cronic). bronho-pneumonie pneumotorax neoplasm bronho-pulmonar cu obstrucţie importantă insuficienţă cardiacă stângă sau globală Poziţiile antalgice cele mai frecvent înâlnite sunt: pe partea bolnavă în caz de pleurezie masivă pe partea sănătoasă în caz de pleurită sau cortico-pleurită poziţii de drenaj al bronşiilor în caz de bronşiectazii sau bronşite cronice Starea de nutriţie – relevă răsunetul general al afecţiunilor respiratorii asupra organismului.obiectiv va fi complet. Este o poziţie de necesitate prin care pacientul ajută inconştient ventilaţia şi circulaţia la nivel pulmonar. neoplasm bronho-pulmonar. Este vorba de prezenţa unor boli grave precum: TBC. Este vorba de poziţia ortopneică şi de anumite poziţii antalgice. Cauzele acestei poziţii: astm bronşic pleurezie masivă edem pulmonar acut non-cardiogen infarct pulmonar pneumonie.

etc Examenul sistemului nervos şi osteoarticular poate releva: dureri şi tumefieri articulare. stâng şi drept. nevralgia de plex brahial.- - - facies vultuos – cu pomeţi roşii. aşa zisul „facies veneţian” tipic altă dată pentru TBC sau în faze avansate cu facies palid-gălbui. hectic. ochi strălucitori.etc. frecvent paraneoplazice (osteoartropatia pneumică). care apare în pneumonia francă lobară (semnul Jaccoud . caracteristică pentru sindromul Pancoast –Tobias sau rar. BPCO avansat. cu cearcăne dar cu pomeţi roşii („trandafirii cimitirului”). Fiecare este împărţit apoi de linii verticale în 3 feţe: anterioară.supt. facies palid. Aceste repere împart hemitoracele anterior în: . pe fond febril. în TBC apical. asociată cu ptoză palpebrală şi inegalitate pupilară. procese pulmonare cronice. linia axilară anterioară şi claviculă. facies cianotic – mai ales a buzelor. pomeţilor şi a vârfului nasului – denotă o afecţiune gravă pulmonară (bronhopneumonie.hiperemie de aceeaşi parte cu pneumonia) . neoplasm pulmonar. Examenul fanerelor – poate decela modificări de tipul degetelor hipocratice sau în sticlă de ceas tipice pentru BPCO. prin care trece şi linia medio-claviculară. laterală şi posterioară. neoplasm pulmonar.) sau un cord pulmonar cronic. cu ochi înfundaţi în orbite. Nu trebuie uitată examinarea tegumentelor de la membrele inferioare tipice pentru cordul pulmonar cronic. Topografia toraco-pulmonară Aceasta se bazează pe noţiunile de anatomie pentru a putea raporta orice modificare la nivelul zonelor topografice toracice. pneumonie masivă. O linie arbitrară care trece prin mediana sternului şi apofizele spinoase împart toracele în 2 hemitorace. Faţa anterioară este delimitată de linia medio-sternală. facies cianotic-negru „blue-bloatter” apare la bronşiticii cronici sau în sindromul mediastinal facies „pink-puffer” tipic pentru emfizematoşi Examenul tegumentelor şi mucoaselor – relevă modificările descrise la facies la care se mai adaugă herpesul labial caracteristic în pneumonii virale sau în pneumonia francă lobară.

ce însoţeşte frecvent bolile pulmonare cu transpiraţii abundente. stern. ce trece prin apofizele spinoase şi linia axilară posterioară. denumită zona de alarmă a lui Chauvet fosa subspinoasă. Modificări patologice ale toracelui se referă la: modificări ale peretelui toracic modificări de formă ale toracelui modificări ale dinamicii respiratorii 1. spaţiul care se delimitează între o linie curbă cu concavitatea în jos pornind de la coasta a VI-a până la extremitatea anterioară a coastei a IX-a. pe orizontală şi alta care uneşte vârfurile lor. sub vârful omoplaţilor Faţa laterală. trapez şi m. Proiecţia anterioară a plămânilor este diferită datorită proiecţiei inimii în stânga.fosa supraclaviculară (delimitată de claviculă. pitiriazis versicolor. spaţiul II fiind imediat sub coasta ce se inseră pe unghi. micoză sub formă de pete maronii. linia care uneşte spinele omoplaţilor. la nivelul ei fiind proiectat lobul median. Modificări ale peretelui se referă la apariţia pe torace a: circulaţiei superficiale colaterale. Această faţă are importanţă în examenul plămânului drept. în porţiunea internă a fosei supraspinoase. marginea m. pleurezii bazale. interscapulovertebrală şi externă regiunea subscapulară. sternocleidomastoidian) fosa subclaviculară (delimitată de claviculă. La acest nivel se proiectează marea tuberozitate a stomacului şi corespunde fundului de sac costo-diafragmatic stâng. străbătută de linia axilară mediană reprezintă de fapt axila. m. Bombări unilaterale pot fi date de: lipoame. împart această faţă în: fosa supraspinoasă sau suprascapulară. tipice pentru zona zoster. ce trece prin marginea internă a omoplaţilor. deltoid şi pectoralul mare) spaţiile intercostale: se ia ca reper unghiul lui Louis de unde se numără coastele oblic de sus în jos şi în afară. ca în TBC. erupţii veziculare pe traiectul nervilor intercostali. având în jos rebordul costal. linia scapulară. care apare în caz de compresiune pe vena cavă superioară (sindrom mediastinal prin tumoră. este denumit spaţiul Traube. anterioară şi posterioară. Faţa posterioară este delimitată de linia vertebrală. empiem. - . delimitată de cele două linii axilare. Tot la inspecţia toracelui se pot vedea bombări sau retracţii localizate. adenopatii). guşă. Vârful plămânului are proiecţie anterioară la nivelul spaţiului supraclavicular iar posterior. pneumotorax.

chiar cu scobitură plinia sternală. Normal. prezenţa de mătănii condro-sternale ce apare după rahitism în copilărie  torace emfizematos – opus primelor. mai ales cel anteroposterior. bărbaţii şi copiii. coasta a X-a flotantă. etc. prin creşterea diametrelor. Asimetrice: . unghi epigastric ascuţit. traumatisme toracice. unghi xifoidian ascuţit. Simetrice: . umeri coborâţi.Retracţiile pot fi date de cicatrici postoperatorii pe torace: lobectomii sau pneumectomii vechi ( pentru TBC frecvent). b. fose supraclaviculare pline. Asimetrice. dând aspectul de butoi. apare dilatat la bază prin prezenţa de ascită. scurt. panicul adipos exagerat. simetrice sau asimetrice. fose supraclaviculare adâncite. ampliaţii reduse. unghi xifoidian obtuz. coaste orizontalizate. cu diametre micşorate. sarcină. tip costal inferior. înfundat în torace. Dobândite a. gât scurt. neoplasm pulmonar  torace rahitic – asemănător celui astenic dar cu proeminenţa sternului. Modificări de dinamică respiratorie – prin care urmărim tipul de respiraţie al individului.  torace infundibuliform – cu stern înfundat în porţiunea inferioară. Simetrice:  torace astenic – alungit. A.torace cifotic sau cifo-scoliotic B. frecvent la boli comsumptive gen TBC. . mai ales a celui A/P. . Congenitale a. unghi xifoidian obtuz. femeile au o respiraţie de tip costal superior. clavicule proeminente.torace brevilin. prin bombări sau retracţii unilaterale 3. scapule ridicate (scapule alatae). este tipic pentru emfizemul pulmonar difuz. în carenă.  torace conoid – sau piramidal sau în clopot. 2. hepatosplenomegalie.torace alungit. longilin care are coastele oblice. cu coaste orizontalizate. etc. Modificări de formă a toracelui pot fi congenitale sau dobândite. mai este denumit torace „de pantofar” b. cu aspect globulos.

b.prezenţa durerii la palparea spaţiilor intercostale (nevralgii). care apare simetric bilateral în caz de obstrucţie pe laringe sau trahee sau unilateral. Reducerea ampliaţiilor la vârf apare unilateral. bilateral. bradipnee.Palparea toracelui se face cu pacientul în poziţie şezândă.conformaţia toracelui cu bombări. simetric. Apoi palmele coboară la ambele baze. prin aplicarea mâinilor examinatorului în fosele supraclaviculare rugând pacientul să inspire profund. tumori etc. Ea vizează palparea: peretelui toracic. palparea plămânului adică a freamătului pectoral./min. dispare în apnee. Rezultatul palpării va da date despre: . Tot la inspecţia toracelui se poate vedea dacă ampliaţiile sunt simetrice. Diminuarea sau abolirea la o bază relevă: pleurezie masivă. edeme. Ea poate reapare la resorbţia colecţiei. Palparea Palparea completează datele obţinute prin inspecţie aducând informaţii care elucidează mai uşor diagnosticul. umiditate. retracţii . troficitate. pneumonie. tumori sau chiste mari bazale.. senzaţia tactilă este cea dată de frecarea unei bucăţi de mătase sau a unei meşe între degete şi are următoarele caractere: apare în ambii timpi ai respiraţiei şi se accentuează la la apăsarea cu stetoscopul sau la amplificarea inspirului. pneumotorax.).starea tegumentelor: temperatură. pe toate feţele. prin aplicarea feţei palmare pe torace (cu degetele lipite). a. Semnificativ acum este şi prezenţa tirajului.Frecvenţa respiratorie este de 16.starea musculaturii şi a integrităţii sistemului osteo-articular toracic . . În acest mod avem date despre amplitudinea. etc.prezenţa frecăturii pleurale care apare în condiţiile prezenţei între cele 2 foiţe pleurale a unui esxudat fibrinos. raportul între durata inspiraţiei şi cea a expirului fiind de 1/3. a articulaţiilor condro-sternale (S. Palparea mişcărilor respiratorii începe cu palaprea vârfurilor. în emfizemul pulmonar difuz unilateral în: . tumoră. Peste 20 resp/min se numeşte polipnee iar sub 16. etc. simetria şi frecvenţa mişcărilor respiratorii. palparea vârfurilor şi bazelor plămânului. dispare la apariţia colecţiei pleurale. Ampliaţiile apar reduse la baze: bilateral. în tumori sau procese TBC de vârf sau bilateral în emfizemul pulmonar. dilatări. succesiv şi simetric. . pacientul trebuind să inspire profund. prin obstrucţia unei bronşii principale (corp străin.obstrucţia bronşiei principale.18 resp. . Tietze). lipoame.

neoplasm bronşic.. clar.procese parenchimatoase: tumoră sau pneumonie masivă bazală c. mai slab. infarct pulmonar. se percep mai slab la nivelul omoplaţilor.procese pleurale: pneumotorax. . depinde de vocea pacientului. . Datorită faptului că sunetul se transmite de la corzile vocale prin căile aeriene. tumoră pulmonară.procese parietale imobilizante (paralizia muşchilor respiratori. bine articulat „33”. pleurezii masive) . examinatorul va simţi o senzaţie tactilă care se numeşte freamăt pectoral sau vibraţie vocală. bronhopneumonie. etc. Palparea freamătului pectoral se realizează prin aplicarea succesivă a palmei pe toracele bolnavului. Accentuarea freamătului pectoral apare în: procese de condensare cu bronşie liberă: pneumonie. pereţi elastici şi să fie situată la mai puţin de 6 cm de perete). etc. colecţie lichidiană. nevralgie). simetric. zonele de supleanţă ale plămânului din vecinătatea unui proces patologic întins. procese cavitare cu bronşie liberă: caverne TBC. 2. care prezintă o hiperventilaţie compensatorie: pleurezii sau pneumonii masive. care comprimă incomplet bronşia principală scăderea elasticităţii parenchimului pulmonar din emfizemul pulmonar interpunerea de aer sau lichid în cantitate mică la nivelul pleurei 3. corp străini. etc. 1. Abolirea freamătului pectoral apare în: afecţiuni ale laringelui cu afonie obstruare completă a bronşiei. în timp ce pacientul spune cu aceeaşi voce.. pahipleurită bazală. adenopatii sau tumori compresive prezenţa de aer sau lichid pleural în cantitate mare (pneumotorax. tumoră pleurală mare. intrinsec sau extrinsec prin compresiune. abces pulmonar sau chist hidatic golite (cavitatea trebuie să aibe diametru minim de 6 cm. la femei. Diminuarea freamătului pectoral apare în: procese de condensare masivă. bilateral. prin parenchimul pulmonar (care este ca o cutie de rezonanţă) până la peretele toracic. Trebuie ţinut cont de faptul că în mod fiziologic aceste vibraţii pot suferi modificări care ţin de: peretele toracic (la cei slabi se percep accentuate).

Percuţia se face cu pacientul în ortostatism sau în şezut. pentru feţele posterioare şi mediană şi. pahipleurite sau simfize). coasta a IX-a pe axilara posterioară. matitate. La aceste sunete se vor aprecia: intensitatea. a. în procese de condensare de vârf(TBC. hipersonoritate şi timpanism. pe pat. zone de aprox. Acestea pot fi lărgite în emfizem sau micşorate. ascită. întins pe toată aria pulmonară. (care depinde de puterea loviturii percutorii. etc. depinzând de capacitatea respiratorie a bolnavului. culcat pe spate sau în şezut. Manevra Hirtz – reprezintă metoda prin care se pune în evidenţă amplitudinea respiratorie a unui individ. La percuţia plămânului anterior se ţine cont de prezenţa matităţii cardiace în stânga precum şi de delimitarea spaţiului Traube. matitatea pulmonară (diminuarea sau abolirea sonorităţii) apar: . să ţină puţin aerul până se percută. în stânga. 4-6 cm. paravertebral. la nivelul coastei a X-a pe linia scapulară. Submatitatea. Percuţia se va face simetric. după care se percută în expir profund. coasta a VII-a pe axilara anterioară. plămânului şi conţinutul aeric al acestuia. Percuţia vârfurilor plămânilor se face prin percuţia pe marginea superioară a trapezului. pentru obţinerea unor sunete care reprezintă vibraţiile combinate ale peretelui toracic. Se face percuţia bazei punând bolnavul să inspire profund. delimitând bandeletele Krőnig. relativ jos ca înălţime. În mod normal această manevră determină o mobilitate a diafragmului pe o arie de aprox. cu braţul depărtat de corp. Modificările sonorităţii pulmonare constau în: submatitate. 46 cm. astm bronşic în criză. Limita inferioară poate fi ridicată în caz de sarcină. coasta a VIII-a pe axilara medie. Curbele descrise diferă de la stânga la dreapta din cauza prezenţei ficatului în dreapta şi de spaţiul Traube. bilateral. de sus în jos. de grosimea peretelui toracic). meteorism şi poate fi coborâtă în emfizem. Pacientul respiră uniform. ea folosind tehnica lovirii peretelui toracic digito-digital. tumori. cu gura deschisă.Percuţia Percuţia este metoda care completează şi mai bine un diagnostic de supoziţie. Percuţia plămânului normal produce un sunet sonor. Pentru percuţia feţelor laterale pacientul va ţine mâinile pe cap. tonalitatea şi timbrul. Percuţia bazelor se face de sus în jos pe liniile topografice. adică mobilitatea diafragmului. ea fiind mai mică la femei şi mai mare la sportivi. pentru faţa anterioară. liniştit. situânduse la nivelul apofizei spinoase T11.

tumori B. fie prin corp străin sau tumoră endobronşică sau prin compresiunea extrinsecă prin adenopatii sau tumori pe bronşie. Iată câteva exemple:  în bronhopneumonie. In primul rând.Simfizele. . tip inflamator (pneumonii. dacă este de tip inflamator sau. Percuţia în pleurezie: Dacă ea se face la debutul pleureziei şi cantitatea este mică( în jur de 300-400ml) pot să nu apară modificări sau apar doar la nivelul sinusului costo-diafragmatic.atelectazie pulmonară. cavernă neevacuate. acestea pot fi cauzate de: . fiind de forme şi dimensiuni diferite  în pneumonia bacteriană. nu. iar linia care porneşte paravertebral.cu vârful parabolei în axilă. Matitatea din afecţiunile pleurei poate prezenta multiple variante în funcţie de procesele patologice şi intricările lor. fibroză pulmonară. urcă spre axilă apoi coboară pe faţa anterioară până în . când poate pătrunde aer şi apare hidro cau pio pneumotorax. Dacă nivelul lichidului creşte. procesul cuprinde de obicei un lob  în TBC pulmonar este prins frecvent vârful plămânului(TBC apical)  în chistul hidatic. TBC) sau neinflamator (edem pulmonar acut. tumorile dau matităţi delimitate. Prezenţa de lichid însă depinde de tipul de revărsat pleural. matitatea este suspendată şi întensitatea depinde de profunzimea locului faţă de perete  în edemul pulmonar acut. apar modificări particulare. abces pulmonar. prin modificări patologice la nivelul parenchimului pulmonar care duc la diminuarea sau dispariţia aerului din plămâni. tumoră. infarct pulmonar. focarele de condensare sunt dispuse pe ambii plămâni. bronhopneumonii.A. edeme. cu colabarea parenchimului respectiv. abcesul pulmonar. In momentul creşterii cantităţii de lichid apare o matitate bazală cu limita superioară orizontală sau cu concavitatea în sus. limita este orizontală. apar zone de submatităţi sau matităţi de la baze spre vârf în funcţie de gradul şi evoluţia bolii C. prin modificări la nivelul peretelui toracic: obezitate. prin obstrucţia. limita superioară este cu aspect parabolic-curba lui Damoiseau. tumoră pulmonară) Topografia modificărilor matităţii pulmonare depinde de evoluţia fiecărei boli şi de caracteristicile ei. la baze. Dacă cantitatea este moderată.procese de condensare pulmonară. depinzând de cantitatea de lichid. dacă percuţia se face înainte sau după toracenteză.

caverne sau abcese mari drenate (de obicei. emfizem pulmonar. Auscultaţia începe de la vârfuri spre baze. dată de compresiunea plămânului de către lichid. cirozei hepatice decompensate vascular) matitea percutorică are de obicei o limită superioară orizontală(cantitate mică de proteine).regiunea sternală. vizibilă mai bine pe grafia de torace. dacă nu. drenate poate să apară chiar timpanism. Tehnica auscultaţiei: se face cu stetoscopul biauricular. Auscultaţia Este metoda prin care se încheie examinarea aparatului respirator. determină dispariţia timpanismului în spaţiul Traube şi apariţia unei matităţi. se decelează o matitate bazală cu limita superioară orizontală iar deasupra ei apare hipersonoritate. In acumularea de transudat pleural. hidrotoraxul poate fi bilateral. putând fi examinat şi în decubit lateral sau dorsal. timpanismul – creşterea sonorităţii pulmonare. compresiunea mediastinului de către colecţia abundentă produce o deplasare a acestuia spre toracele sănătos cu apariţia unei zone de matitate triunghiulară în această parte denumită triunghiul lui Grocco-Rauchfuss. rezultatul fiind o sumă a modificărilor decelate. Dacă apare anasarca. bilateral. superficial plasate. In regiunea paravertebrală a hemitoracelui respectiv apare o zonă de submatitate. simetric. Dacă colecţia depăşeşte 1500 ml. (în cazul insuficienţei cardiace congestive. greu se poate percuta o matitate suspendată. numită triunghiul lui Garland. In hidro-pneumotorax. . Dacă pleurezia se produce la nivel de scizură interlobară. pacientul fiind în poziţie şezândă sau în ortostatism (dacă starea pacientului permite). Uneori. în coadă de rachetă. pe liniile topografice. aplicat pe torace cu toată membrana. b. în cazul cavităţilor mari. 1. pe toate feţele. suspendate). alungită. Hipersonoritatea bilaterală apare în caz de hiperinflaţie pulmonară precum în : astm bronşic ăn criză. Hipersonoritatea unilaterală poate să apară în pneumotorax.Elemente fiziologice ale auscultaţiei aparatului respirator Normal în urma auscultaţiei plămânilor se evidenţiază două fenomene stetacustice diferite după zona de auscultaţie şi anume: suflul tubar fiziologic şi murmurul vezicular. sindromului nefrotic. Timpanismul apare de obicei în pneumotoraxul cu supapă şi este unilateral.Hipersonoritatea. apare în condiţiile creşterii nivelului de aer în alveolele pulmonare şi bronşii şi depinde de distanţa procesului faţă de perete şi de gradul de relaxare pulmonară.

continuu. nevralgii intercostale bazale sau paralizii • Prin obstrucţia căilor respiratorii superioare în caz de obstacol intrinsec (neoplasm laringian. etc. • Afectări ale diafragmului: peritonită. tonalitatea este mai joasă şi depinde mult de amplitudinea mişcărilor respiratorii. motiv pentru care el se va proiecta la nivelul toracelui astfel: anterior. unde se află a doua strictură iararia de auscultaţie va fi în câmpurile pulmonare din afara zonelor de auscultaţie a suflului tubar fiziologic. aspirativ. pote fi unilaterală sau bilaterală iar intensitatea lui depinde de severitatea bolii respiratorii de-a lungul evoluţiei. cu durată mai mare în expir(raport 1/3). 2. caşectici sau din contră la obezi • În prezenţa unor procese patologice parietale: fracturi costale. traheei şi sternului posterior. la nivelul laringelui.v. Modificarea intensităţii murmurului vezicular 1. deformări toracice. guşă plonjantă) • Prin obstrucţia căilor respiratorii inferioare: emfizem pulmonar. neoplasme pulmonare .Suflul tubar fiziologic ia naştere la nivelul ariei laringo-traheale unde este prima strictură şi anume la nivelul glotei. tonalităţii şi ale ritmicităţii. la nivelul spaţiului interscapulovertebral(vertebrele T1-T4) La auscultaţie el are intensitate şi durată mai mare în expir. cu intensitate mai mare în a doua parte a inspiraţiei. tumoră pulmonară).accentuarea m. Elemente patologice Modificările murmurului vezicular constau în modificări ale intensităţii. corpi străini. polipi) sau în caz de compresiune extrinsecă ( tumori sau adenopatii mediastinale. zona zoster. crup difteric. Caracterul său este dulce. Şi intensitatea murmurului vezicular depinde de amplitudinea mişcărilor respiratorii dar şi de grosimea peretelui toracic şi de elasticitatea lui. astm bronşic în criză. • Prin reducerea amplitudinii respiratorii la pacienţi taraţi.v. aceste procese realizează şi un proces de relaxare a parenchimului în vecinătatea procesului respectiv 2. ascită.sau aşa zisa respiraţie înăsprită apare în: instalarea dispneei secundare unei boli respiratorii procese de condensare cu bronşie liberă (pneumonie bacteriană. A. Murmurul vezicular ia naştere la nivelul bronhiolelor terminale şi alveolelor. diminuarea sau abolirea m.

bronşită cronică. dacă are un diametru peste 5-6 cm.Dacă cavitatea depăşeşte 6 cm. se pot auzi şi alte zgomote . focar mare de bronşiectazie. cavernă TBC. ea va juca rolul unei cutii de rezonanţă care va amplifica vibraţiile transmise. tuberculoză pulmonară. El se aude în: chist sau abces evacuat. neoplasm pulmonar. Modificări ale ritmului murmurului vezicular apar în procese cu expir prelungit caracteristic pentru: astm bronşic. abces pulmonar. are o tonalitate joasă şi o intensitate mai mare. bronhopneumonie. Suflul cavitar In unele situaţii patologice. suflul se amplifică ca şi intensitate şi capătă o rezonanţă amforică. tumori) sau a aerului (pneumotorax) B. care ţin de pleură . pneumonie bacteriană. Şi e aproape de perete. Dacă acestă cavitate formată este situată aproape de perete. în parenchimul pulmonar se formează o cavitate prin drenajul procesului prin bronşia liberă. cord pulmonar.etc. etc. devenind suflu amforic.v. infarct pulmonar.frecătura pleurală şi altele. TBC pulmonar C. neoplasm excavat. cu . în afara modificărilor suhlului tubar şi a m. Modificări ale suflului tubar Suflul tubar patologic Apariţia unui suflu tubar în afara zonelor fiziologice de auscultaţie semnifică prezenţa unui proces de condensare a parenchimului pulmonar (prezenţa de exsudat sau tumoră) situat aproape de peretele toracic şi are bronşie permeabilă. Zgomote respiratorii supraadăugate La auscultaţia plămânului. care ţin de alveole sau bronşii. Modificări ale tonalităţii murmurului vezicular apare sub forma respiraţiei suflante în caz de: infarct pulmonar. Acest suflu apare în ambii timpi ai respiraţiei. a unor procese solide (simfize. Acest suflu apare în caz de: pneumonie francă lobară. Apare în ambii timpi ai respiraţiei.• Procese de condensare pulmonară cu bronşie obstruată ce determină atelectazie • Interpunerea între peretele toracic şi parenchim a lichidului (pleurezii). numite raluri. Frecătura pleurală – apare atunci când se produce inflamaţia foiţelor pleurale şi apare un exsudat fibrinos. aderenţe.

caracter mai aspru. Ralurile Ralurile apar datorită faptului că la nivelul căilor respiratorii. pneumonii în faza de vindecare. . Aceste raluri sunt denumita raluri uscate. aderent de pereţii alveolari. Ralurile subcrepitante se formează prin spargerea bulelor de aer din lichidul secreţiilor şi după calibrul bronşiilor unde iau naştere pot fi mari. Apare în faza de debut a unei pleurezii şi la rezorbţia ei. apare nişte zgomote produse în ambii timpi ai respiraţiei care denumesc ralurile subcrepitante sau buloase. bronşiectazii. micotice sau toxice . etc. Ralurile sibilante se formează la nivelul bronşiilor de calibru mijlociu. TBC pulmonar. edem pulmonar acut. care stau mult în decubit şi la care alveolele se colabează şi poartă numele de raluri de decubit. în infarctul pulmonar. ele se aud în ambii timpi ai respiraţiei şi se modifică după tuse. emfizem pulmonar. Aceste raluri apar în afectările bronşice: bronşite caute şi cronice. Apar în: bronhopneumonie. au tonalitate joasă. au un timbru muzical şi tonalitate înaltă şi se aud atât în inspir cât şi în expir. mijlocii şi mici. în inspir acestea se desprind şi dau naştere ralurilor crepitante. Ralurile crepitante apar la desprinderea exsudatului de pe pereţii alveolari în inspirul profund şi seamănă cu sunetul produs de un pumn de sare aruncată pe plită sau cu zgomotul produs la călcarea zăpezii prospete sub picioare. invadând plămânul de jos în sus (în insuficienţa cardiacă stângă acută). în pneumonia bacteriană ( ca o coroană în jurul suflului tubar). putând chiar să dispară. bacteriene.etc. supuraţii pulmonare. Acestea produc formarea de travee de mucus sau stenozări ale căilor cu apariţia de raluri bronşice: sibilante şi ronflante. Ele au intensitate maximă la sfârşitul inspirului şi se accentuează după tuse sau apar „în ploaie” după tuse. se aud în ambii timpi ai respiraţiei şi se aud ca un sforăit. Ele apar în edemul pulmonar acut pe toată aria pulmonaă. ceea ce determină inflamaţia mucoasei bronşice cu edem şi hipersecreţie de mucus. In cazul întinderii inflamaţiei exsudative şi la nivelul bronşiilor terminale. neinfluenţat de tuse dar influenţat de apăsarea cu stetoscopul şi dispare în apnee. Aceste raluri sunt raluri umede. în insuficienţa cardiacă stângă cronică apar ca raluri de stază la baze. Dacă inflamaţia este însoţită şi de apariţia unui exsudat fibrinos.Aceste raluri pot să apară şi la pacienţii gravi. a alveolelor sau căilor se dezvoltă procese inflamatorii de cauze diferite: virale. în aderenţe pleurale. astm bronşic. Ralurile ronflante iau naştere în bronşiile mari şi trahee.

focar mare de bronşiectazie drenat. chist hidatic sau abces pulmonar evacuat.Ralurile cavernoase sunt o varietate de raluri buloase. Simptome: Stare generală influenţată. cu bronşie liberă. Bronşita cronică Simptome: tuse cu expectoraţie mucopurulentă cel puţin 3 luni pe an. Bronşita acută Reprezintă o inflamaţie acută a căilor respiratorii superioare fiind frecvent însoţită de traheită acută. tonalitate joasă. etc. febrilă arsuri şi dureri retrosternale tuse cu expectoraţie muco-purulentă Examen obiectiv: inspecţia. gravă. palparea. cel puţin 2 ani consecutiv expectoraţia este mai abundentă dimineaţa – toaleta bronşiilor dispneea apare tardiv Examenul obiectiv: .normale ascultaţia: raluri bronşice. Apar în: TBC excavat. cu intensitate mare. care se aud în ambii timpi respiratori şi iau naştere în caz de caverne sau cavităţi mari. sibilante şi ronflante. percuţia. Explorarea paraclinică a aparatului respirator Sindroamele clinice din afecţiunile respiratorii Sindromul bronşitic 1. rar şi subcrepitante Examene paraclinice: examen radiologic – normal examenul sputei: cultură cu antibiogramă 2.

etc. De cele mai multe ori declanşarea crizei este determinată de o suprainfecţie bronşică (virală.Astmul bronşic Astmul bronşic este una din afecţiunile cele mai frecvente din patologia respiratorie şi este o boală inflamatorie cronică. etc). alergeni profesionali (lână. tuse seacă. puf. pe un teren alergic predispozant. factori meteorologici. rinorre. medicamente (listă foarte largă). percuţie. astmul bronşic se clasifică în: astm bronşic extrinsec (alergic. Pacientul prezintă o serie de simptome prodromale care anunţă instalarea crizei (aura): strănut. etc). ciocolată. . Simptome clinice: apar la scurt timp după expunerea la alergen şi se manifestă prin criza de astm bronşic. bacteriană).- la începutul bolii poate să nu remarce modificări la inspecţie. ronflante). Ecestea determină apriţia de crize de dispnee paroxistică de tip expirator însoţite de wheezing. alergeni alimentari (cacao. alergeni de origine animală. Alergenii implicaţi în declanşarea crizelor de astm sunt foarte variaţi: polenuri. Crizele apar predominant noaptea şi trezesc bolnavul cu dispnee. uneori apar şi subcrepitante la baze Examene paraclinice: examenul sputei cu antibiogramă probe ventilatorii specifice pentru o disfuncţie de tip obstructiv grafie torace – emfizem pulmonar - 3. lăcrimare. după mai mulţi ani de evoluţie aspectul poate fi de cord pulmonar cronic ascultaţia decelează raluri bronşice (sibilante. mucegaiuri. făină. edem şi hipersecreţie de mucus. palpare. atopic) astm bronşic intrinsec (prin endogen infecţios) astm bronşic mixt Astmul bronşic extrinsec: apare mai ales la tineri. poluarea. In funcţie de factorii declanşatori ai crizelor. 1-2 ore. transpiraţii şi o stare de agitaţie care se accentuează pe măsura instalării crizei. pene. fumul de ţigară. căpşuni. praf de casă. Se caracterizează printr-o hiperreactivitate bronşică la diverşi stimuli care prin intermediul reacţiilor imunologice detemină spasm bronşic. fungi atmosferici (levuri. cefalee. stressul psihic. tuse. care poate dura aprox. mucegaiuri).

In această fază finală a crizei apare şi poliuria. este paroxistică. bradipneică însoţită de wheezing. stă la geam în ortopnee. este cianotic. Percuţia evidenţiază hipersonoritate pe toată aria pulmonară. sprijinit pe mâini (se ajută în respiraţie cu muşchii respiratori accesori). Dacă crizele sunt continui şi nu cedează la tratament. examenul poate găsi totul normal sau un grad de dispnee cu obstrucţie bronşică. cristale Charcot-Leyden.v. vâscoasă. iar supraadăugat. precum şi raluri subcrepitante. la terminarea crizei fiind însoţită de o expectoraţie albă. durata crizei fiind peste 24 ore se numeşte stare de rău astmatic şi este o urgenţă medicală prin insuficienţa respiratorie acută. spirale Curschmann (sputa perlată) probele ventilatorii (nu se fac în plină criză) – disfuncţie ventilatorie obstructivă sau normal între crize teste alergologice. in perioada crizei: pacientul este agitat. seacă. Examenul clinic obiectiv: a. apar ralurile bronşice. cu prezenţa de raluri ronflante şi sibilante. după infecţii respiratorii dispneea este de tip expirator dar nu aşa dramatică expectoraţia este mai abundentă dar cu aspect mucopurulent Examenul clinic obiectiv: acelaşi ca în cel extrinsec dar între criye persistă ralurile bronşice Examene paraclinice: . imobilizat în inspir. Examenul toracelui arată un torace destins. m. după şi între crize. transpirat. cu amplitudini reduse Palparea arată un freamăt pectoral diminuat. Simptome: debut mai puţin brutal. inflamaţia bronşică fiind determinată de infecţii.Dispneea este de tip expirator. toate determinând „zgomotul de porumbar” (wheezing). cutanate şi de provocare (nu se fac în criză) hemograma poate arăta o hipereozinofilie moderată. Tusea. Ascultaţia găseşte un expir prelungit. diminuat. devine productivă. b. Examene paraclinice: examen radiologic – hipertransparenţă pulmonară examenul sputei: eozinofile. aerată (sputa perlată). sibilante şi ronflante. 8-10/mm3 Astmul bronşic intrinsec: apare la persoane adulte. la început iritativă.

dispnee. Sindromul clinic din bronşiectazie . predomină dispneea. matinală la cei cu emfizem. cu predominanţa uneia. bilateral Examene paraclinice: grafia toracică – hipertransparenţă pulmonară examenul sputei cu antibiogramă probe ventilatorii – disfuncţie ventilatorie de tip obstructiv sau mixt EKG – prezenţa P-lui pulmonar şi/sau hipertrofie ventriculară dreaptă 5. Sindromul clinic din bronhopneumopatia cronică obstructivă Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPCO) include asocierea bronşitei cronice cu emfizemul pulmonar. diminuat.ascultaţie – m.percuţie .palpare – amplitudine respiratorie şi freamăt pectoral diminuate . polipnee.inspecţie – torace emfizematos .- radiografia – hipertransparenţă examenul sputei – cultură cu antibiogramă probe ventilatorii – disfuncţie ventilatorie obstructivă ce persistă între crize teste inflamatorii pozitive Astmul bronşic mixt (intricat) – reprezintă o combinaţie între astm bronşic inţial şi complicaţii infecţioase ulterioare sau apariţia sensibilităţii alergice la un bronşitic cronic. mai ales la emfizematoşi semne de insuficienţă respiratorie cronică cu manifestări cerebrale: somnolenţă.hipersonoritate . Simptome: la pacienţii cu bronşită cronică dominantă apare tusea cu expectoraţie mucopurulentă. rar apare tusea Examen obiectiv: Examen general: degete hipocratice aspect cianotic (blue-bloater) aspect de pink-puffers.v. raluri bronşice şi subcrepitante. tremurături Examenul toracelui: . 4. Aceşti pacienţi au evoluţia spre emfizem pulmonar şi ulterior spre cordul pulmonar cronic.

Simptome: . moniliform. floră cu antibiogramă bronhoscopie şi mai ales bronhografia cu lipiodol EKG – P pulmonar Teste ventilatorii de tip obstructiv sau mixt SINDROAME DE HIPERINFLAŢIE Emfizemul pulmonar Reprezintă o boală care se caracterizează prin creşterea cantităţii de aer din plămâni având ca urmare distrucţia parenchimului. putând lua diverse aspecte: sacciform. transpiraţii degete hipocratice examenul toracelui relevă modificări în funcţie de: întinderea leziunilor.Bronşiectazia reprezintă o dilatare a bronşiilor. pleural sau cavitar. febră. transpiraţii. chistic. seros. putând lua 4 aspecte clinice:de condensare. congenitală sau dobândită. scădere ponderală tuse cu expectoraţie sero-muco-purulentă (stratificată în 4 straturi:spumos. cu polimorfonucleare. uneori pot apare şi hemoptizii dispnee Examenul obiectiv: cianoza extremităţilor febră. Simptome: stare generală influenţată. grunjos) cu miros fetid. la nivelul cărora pot stagna secreţiile bronşice. de starea lor. prin suprainfecţia lor apare o supuraţie pulmonară cronică. Examene paraclinice: grafia toracelui: accentuarea desenului peribronhovascular cu zone de condensare în jur examenul sputei stratificate. mucos. astenie. fibre musculare. bronşic. In timp. înainte sau după expectoraţie.

uşoară dispnee Examenul clinic: poate fi normal sau cel mult o accentuare a murmurului vezicular Examene paraclinice: grafie torace cu accentuarea desenului peribronhovascular 2. herpes nazo-labial. klebsiella. creşterea volumului rezidual.junghi toracic de partea afectată . mialgii. aspect tipic de gripă sau viroză. transpiraţii.dispnee de efort . stafilococ.probe ventilatorii arată semne de obstrucţie bronşică : scăderea raportuluiVEMS/ CV. Simptome– tuse seacă. astenie.diminuarea amplitudinii la baze şi vârfuri . haemofilus infuenzae.inţial.expir prelungit Examene paraclinice: . 39-40 grade celsius. transpiraţii .hipersonoritate pe toată aria pulmonară Ascultaţie: .diminuarea amplitudinii respiratorii Palpare: . cefalee.debut brusc.astenie . frison major. scăderea elasticităţii pulmonare SINDROMUL DE CONDENSARE PULMONARĂ 1. cefalee. tuse seacă.freamăt pectoral diminuat Percuţie: . iritativă apoi apare tuse productivă .. etc.murmur vezicular diminuat .expectoraţie ruginie. cu febră. cu febră. Pneumonia virală Clinic: debut insidios. Simptome: .grafie torace – hipertransparenţă pulmonară . aspect de jeleu de coacăze .tuse seacă Examen obiectiv: Inspecţie – torace emfizematos . Pneumonia bacteriană Reprezintă o inflamaţie fără supuraţie a ţesutului pulmonar ca reacţie la infecţii cu diferiţi germeni: pneumococ.

stare generală alterată.examenul sputei cultură cu antibiogramă 3.leucocitoză cu neutrofilie . pe o zonă delimitată Ascultaţie – suflu tubar în centrul zonei cu coroană de raluri crepitante (de inducere) laînceput. febră peste 40 grade Celsius Pulmonar: dureri toracice. cianoză marcată. cu vârful la hil . dispnee. raluri bronşice. dispare suflul şi apar raluri subcrepitante.teste inflamatorii nespecifice pozitive . apar din nou raluri crepitante de reducere. apoi.dispnee polipneică Examen obiectiv: Inspecţie – diminuarea amplitudinii respiratorii de partea afectată Palpare – freamăt pectoral accentuat Percuţie – submatitate sau matitate de partea afectată. Simptome generale: stare generală influenţată. polipnee. subcrepitante şi crepitante difuz pe toată aria pulmonară Examene paraclinice: . Abcesul pulmonar Abcesul pulmonar este o altă afecţiune gravă respiratorie fiind o supuraţie cronică în care sunt implicaţi germeni aerobi şi anaerobi. triunghiulară.grafie torace: opacitate pulmonară neomogenă. Examene paraclinice: . în final.. tuse cu expectoraţie mucopurulentă Examen obiectiv: Inspecţie: polipnee Palpare: freamăt pectoral accentuat difuz pe toată aria pulmonară Percuţie: zone de submatitate şi matitate diseminate pe toată aria Ascultaţie: murmur vezicular accentuat difuz (respiraţie suflantă). Bronhopneumonia Este una din cele mai severe boli respiratorii care afectează bolnavii taraţi şi în care procesul inflamator este difuz în plămân. dureri toracice chiar junghi. Examenul în faza de constituire: Simptomatologie: debut relativ brusc.radiologic: multiple opacităţi pulmonare diseminate 4. cu febră. Examenul unui pacient cu abces pulmonar va decela modificări în funcţie de etapa de evoluţie a abcesului. dispnee. tuse seacă inţial Examen clinic: este tipic pentru un sindrom de condensare (depinde de localizarea procesului faţă de peretele toracic) .teste inflamatorii pozitive . a. frisoane. care de obicei produc cavităţi la nivelul plămânului.

Examenul în faza de supuraţie: Simptome: . imagine hidroaerică sau cavitară.expectoraţie fetidă Examen clinic: Inspecţie – fără modificări Palpare – freamăt pectoral diminuat la nivelul cavităţii dacă este cu bronşie obstruată şi accentuat dacă este liberă Percuţie – hipersonoritate chiar timpanică dacă cavitatea este mare şi aproape de perete Ascultaţie – sufluri cavitare sau amforice. slab delimitată b. Examenul în faza de deschidere: este tardiv şi apare vomica cu o expectoraţie sero-muco-purulentă c.suflu tubar . Paraclinic – teste ELISA pentru determinarea prezenţei anticorpilor . Poate fi descoperit întâmplător cu ocazia unor radiografii sau când apare vomica cu lichid clar ca apa de stâncă.transpiraţii.grafia arată opacitate neomogenă.teste inflamatorii crescute . în funcţie de cantitatea eliminată ( opacitate bazal cu hipertransparenţă deasupra) 5. după vomică 6. raluri cavernoase Examene paraclinice: . cu pereţi subţiri. în funcţie de deschiderea chistului şi eliminarea prin vomică.scăderea febrei după vomică .teste inflamatorii intens crescute .radiologic – imagine de opacitate bine delimitată.Palpare – freamăt pectoral diminuat sau abolit dacă este cu bronşie obstruată şi accentuat dacă este cu bronşie liberă Percuţie – submatitate sau matitate localizată Ascultaţie – murmur vezicular diminuat . Examenul clinic poate realiza un sindrom de condensare sau unul cavitar.dispnee moderată . Sindromul clinic din tumorile pulmonare .grafia de torace: imagine hidro-aerică.raluri subcrepitante Examene paraclinice: . scădere ponderală . Chistul hidatic pulmonar Este o afecţiune relativ rară şi apare prin infecţia cu taenia echinococus transmisă de animale (câinele).

hipocratism digital.examenul histopatologic sau chiar imunohistochimic 6. edemul braţului.examenul sputei – celule neoplazice . polinevrite.subfebrilităţi sau febră de etiologie neinfecţioasă .bronhoscopie cu biopsie sau lavaj . Simptome: date de boala de bază. osteoartropatie pneumică. uneori cu aspect în „jeleu de coacăze” . cavitare sau atelectazie. nevralgie de plex brahial. De menţionat că pot să apară sindroame paraneoplazice chiar înainte de manifestările clinice: tromboflebite migratorii.dispnee (apare tardiv) .puncţie biopsie transtoracică aspirativă .sindrom de împregnare neoplazică . Uneori examenul clinic pulmonar poate fi chiar normal. Examene paraclinice: .radiografii pulmonare: opacitate sau opacităţi. Cauzele pot fi multiple: corpi străini. cu punct de plecare endobronşic) sau periferice (cu punct de plecare bronhoalveolar). tumori endobronşice sau compresive. metastatice. pleurezie . adenopatii compresive. enoftalmie.tuse seacă. pleurale. iritativă.scădere ponderală pe un fond de inapetenţă şi alterare a stării generale . semnul caracteristic fiind dispneea Examenul clinic:  Inspecţie: scăderea amplitudinii mişcărilor respiratorii de partea respectivă uneori cu tiraj  Palpare: freamăt pectoral diminuat sau absent în zona respectivă . hipercalcemie. mioză. Examenul clinic va fi cel determinat de forma de sindrom realizat. atelectazie. Sindromul clinic din atelectazie Atelectazia este un sindrom determinat de obstrucţia unei bronşii având ca urmare un defect de ventilare pe o zonă aferentă realizând sindromul clinic de condensare cu bronşie obstruată. etc.hemoptizii în cantitate mică.Neoplasmele pulmonare pot îmbrăca mai multe aspecte clinice realizând sindroame de condensare. tumorile pulmonare pot fi centrale (situate în hil. rebelă . Ele pot fi primare sau secundare. polimiozite.dureri toracice care nu cedează la calmante obijnuite . Simptome: . sindromul clinic frecvent întâlnit este de condensare cu bronşie liberă sau obstruată.în neoplasmul de vârf pulmonar apare sindromul Pancoast –Tobias ce cuprinde: sindromul Claude-Bernard-Horner: ptoză palpebrală. In funcţie de localizare.tomografie computerizată +/.

examen bronhoscopic pentru precizarea cauzei .EKG SINDROAME CAVITARE Sindromul cavitar apare după evacuarea ţesutului pulmonar în cadrul unor procese pulmonare de tipul: abcesului pulmonar.scintigrafie toracică .stare generală alterată . Simptome: . cordului . Sindromul realizat este cel de condensare cu bronşie liberă sau obstruată.debut brusc cu durere toracică intensă. chistului hidatic pulmonar. uneori suflu tubar sau frecătură Examene paraclinice: . neoplasmului pulmonar.tomografie computerizată 7.tuse cu expectoraţie hemoptoică .grafie toracică – opacitate necaracteristică sau chiar zonă de hipertransparenţă prin dispariţia desenului vascular .grafii toracice – opacitate retractilă. localizată . . Simptome: sunt secundare bolii de bază. polipnee .febră . Percuţie: submatitate sau matitate  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau abolit Examene paraclinice: . Sindromul clinic din infarctul pulmonar Infarctul pulmonar apare ca o consecinţă a obstruării unei ramuri a arterei pulmonare prin tromb sau embol. rar poate apare frecătură pleurală supraiacentă zonei infarctizate  percuţie – zonă de submatitate sau matitate  ascultaţie: murmur vezicular diminuat.freamăt pectoral diminuat sau accentuat.dispnee severă. atragerea de partea bolnavă a traheei.tahicardie Examenul clinic obiectiv:  inspecţie: amplitudine respiratorie redusă de partea afectată  palpare . TBC pulmonar. diafragmului.

amplitudinea mişcărilor bazei respective redusă.murmur vezicular abolit la baza respectivă . frecătură pleurală .freamăt pectoral abolit la baza respectivă  Percuţie: matitate bazală delimitată superior de curba lui Damoiseau  Ascultaţie: . frecătură pleurală .Examenul clinic depinde de localizarea cavităţii.grafie torace – cavitate semi sau total golită .  Inspecţie: poate fi normală.bronhoscopie – pentru elucidarea diagnosticului SINDROAME PLEURALE 1. de mărimea ei şi de stadiul de evacuare al cavităţii. Simptome: depind de etiologia bolii.  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau accentuat peste care se adugă raluri cavernoase şi sufluri cavitare sau amforice. posibil. suflu pleuretic Examene paraclinice:  Grafie toracică: opacitate lichidiană bazală cu concavitatea în sus . posibil. Sindromul pleural lichidian (inclusiv mezoteliom pleural) Apare prin acumularea de lichid în marea cavitate pleurală din diferite cauze.  Dureri de partea afectată la debut care cedează la creşterea cantităţii de lichid  Dispnee (depinde de cantitatea de lichid)  Tuse seacă.  Palpare: freamăt pectoral este diminuat sau accentuat în funcţie de bronşie dacă este obstruată sau liberă  Percuţia: hipersonoritate timpanică în zona cavităţii. Examene paraclinice: .dacă este o cantitate medie. iritativă  Polipnee Examenul clinic obiectiv:  Inspecţie: bombarea hemitoracelui cu lichid  Palpare:. posibil la început.dacă este o cantitate minimă.

Simptome:  Tuse seacă.are o evoluţie favorabilă prin închiderea orificiului de pătrundere. uneori el poate fi realizat terapeutic sau în urma toracentezelor. examen citologic şi bacteriologic. uneori poate apare retracţie sau tiraj  Palpare: freamăt pectoral diminuat sau abolit  Percuţie: submatitate sau matitate bazală  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau abolit. uneori. pahipleurite şi tumori pleurale. Puncţie pleurală cu analiza lichidului: reacţia Rivalta. iritativă  Durere toracică la baza plămânului. seacă . Sindromul clinic pleural solid Se referă la sindroame care apar în simfize pleurale. micologic 2. frecătură pleurală Examene paraclinice: grafie pulmonară – opacitate bazală cu linie superioră dreaptă SINDROMUL CLINIC DIN PNEUMOTORAX Pneumotoraxul poate apare din cauza acumulării de aer în cavitatea pleurală: prin ruperea bulelor de emfizem la vârstnici sau la cei cu BPCO cu dominanţă emfizematoasă. resorbţia aerului ţi revenirea plămânului la perete  Pneumotorax deschis – are tendinţa la cronicizare prin menţinerea fistulei fiind necesară intervenţia chirurgicală  Pneumotorax cu supapă – cel mai grav datorită orificiului care permite doar intrarea aerului în inspir şi acumularea lui în pleură cu creşterea presiunii şi colabarea plămânului Simptome:  Debut brusc de obicei însoţit de durere violentă  Tuse iritativă. Din punct de vedere anatomopatologic deosebim:  Pneumotorax închis . accentuată de tuse şi chiar respiraţie Examenul clinic:  Inspecţie: reducerea amplitudinii mişcărilor respiratorii la baza respectivă. Primele sunt secundare afecţiunilor pleuropulmonare. mai frecvent în urma traumatismelor toracice.

cu coaste lărgite  Palpare: abolirea freamătului pectoral  Percuţie: timpanism pe partea respectivă  Ascultaţie: murmur vezicular abolit. revărsat pleural chilos sau ascită chiloasă (prin compresiunea canalului toracic). TBC.  paralizia simpaticului cervical cu sindrom Claude-Bernard-Horner. adenopatii mediastinale în cadrul unor limfoame. posterior sau mijlociu. etc.  disfagie. timom.  edem de torace asociat cu cel de membru superior.  disfonie sau voce bitonală prin paralizie de recurent. posibil suflu amforic Examene paraclinice:  Radiografie toracică – hipertransparenţa hemitoracelui. In general sindromul clinic se manifestă prin:  cianoza extremităţii faciale  edem în pelerină.  tuse seacă.  circulaţie colaterală în treimea superioară. faţă şi profil . SINDROMUL MEDIASTINAL Apare secundar unor procese patologice de tip tumoral.regurgitaţii (prin compresiunea esofagului). pot fi asimptomatice Examenul clinic:  Inspecţie: hemitorace bombat. benign sau malign care se dezvoltă la nivelul mediastinului anterior. Dispnee tot mai intensă.  dispnee. tumori. fără desen pulmonar. cu plămân colabat la hil  Puncţia pleurală este terapeutică şi evacuatorie Frecvent apare hidropneumotorax în urma toracentezei evacuatorii iar examenul clinic relevă semnele date de asocierea celor două sindroame. In funcţie de organele comprimate pot să apară diverse manifestări. Cele mai frecvente cauze sunt: guşă plonjantă. Examene paraclinice:  grafie torace. cu ampliaţii reduse. pe măsura acumulării de aer  Polipnee  Cianoză  Transpiraţii reci sau chiar stare de şoc la cele cu supapă  Rar.

    tomografie computerizată RMN Puncţie –biopsie sub tomograf Biopsie din tumoră prin toracoscopie sau mediastinoscopie cu examen histopatologic .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful