Ralurile pulmonare: clasificare după origine

I. BRONHII MARI: 1. Ronflante A. Timbru de sforăit, intensitate mare şi tonalitate joasă B. Raluri uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) C. Sunt legate de hipersecreţia de mucus D. Sunt caracteristice bronşitei acute şi cronice E. Sunt prezente în expir şi inspir F. Au posibilitatea modificării numărului sau localizării după tuse, dacă acesta poate mobiliza secreţiile. CĂILE RESPIRATORII MIJLOCII, MICI, UNEORI ÎN DILATAŢIILE ACESTORA +/- ALVEOLE 1. Subcrepitante A. Rezultă din conflictul aer-secreţii de la nivelul căilor respiratorii mijlocii, mici, uneori în dilataţiile acestora. B. În unele situaţii se leagă de secreţii atât în căile respiratorii mici, mijlocii, cât şi în alveole: staza pulmonară (edem pulmonar acut). C. Sunt comparate cu spargerea bulelor de gaz din apa carbogazoasă sau produse prin suflarea cu paiul în apă (raluri buloase = subcrepitante mari). D. Sunt zgomote numeroase, cu intensitate mai mare, inegale între ele, au timbru umed (umed=caracter disparat al vibraţiilor) E. Sunt inspiratorii şi expiratorii, cele medii sunt mai ales inspiratorii. F. Tusea poate să nu le influenţeze, să le reducă, să le schimbe localizarea dacă mobilizează sau nu secreţiile. G. Pot avea caractere unilaterale sau bilaterale, întinderi diferite în funcţie de condiţiile etiopatologice. H. În particular pot avea timbru deosebit=>Clasificare: a. Ralurile subcrepitante medii: edem pulmonar acut. Apar iniţial la baza plămânului, urcă spre vârf şi o dată cu încetarea crizei se retrag la bază şi dispar în ore...zile (maree). Se însoţesc de expectoraţie patognomonică, asfixie, cianoză. b. Raluri subcrepitante de stază: la baza plămânului, bilateral. Apar în insuficienţa cardiacă stângă cronică. Sunt medii, bilaterale, asociate cu alte semne de insuficienţă cardiacă stângă sau de stenoză mitrală. c. Bronşiectazii: raluri mari (buloase), în număr mai mic decât cele fine, cu aspect de inegalitate şi timbru umed (clipocit). Sunt de regulă unilaterale, localizate în bază plămânului. Se asociază cu alte elemente: tuse posturală, expectoraţie patognomonică sero-muco-purulentă stratificată. d. Raluri cavernoase, cavitare: zgomotul are timbru cavernos, asociat cu suflu cavitar: garguilment. e. Crepitaţia în TBC: cracment. Are legătură cu necroza cazeoasă tuberculoasă a parenkimului: 1. număr foarte mic (ar putea fi numeroase)

II.

2. 3. III.

apar uneori exclusiv după tuse (post-tusiv) timbru uscat, scârţâit (ruperea unei crengi verzi)

BRONHII MICI ŞI BRONHIOLE 1. Sibilante A. Timbru de fluierat, şuierat, intensitate mare, tonalitate înaltă B. Caracter uscat (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) C. Apar pe bronhiile mici şi bronhiole, ca urmare a trecerii aerului prin tuburi îngustate datorită edemului, hipersecreţiei de mucus şi spasmului muscular, fiind prezente în inspir şi expir, mai pronunţat în expir. D. Sunt neinfluenţate de tuse. E. Pot fi difuze (bronşită sau astm bronşic) sau localizate (corp străin, neoplasm bronşic). ALVEOLE 1. Crepitante A. Se produc în alveole, legat de distensia zgomotoasă a alveolelor inflamate, cu secreţie fibrinoasă, care se pot rupe în momentul destinderii. B. Cauze: a. Pneumonii acute bacteriene b. Fibroze pulmonare difuze: inflamaţii alveolare şi interstiţiale, ce pot genera acest zgomot. C. Caractere: a. Zgomot rezultat din foarte multe zgomote, relativ egale b. Timbru relativ uscat (sare pusă pe plita încinsă, zăpadă proaspătă, păr frecat în dreptul urechii). c. Se aud în ultima parte a inspirului şi lipsesc în expir. d. Sunt mai numeroase în primele respiraţii după tuse. e. Se asociază de regulă cu alte semne de condensare pulmonară: vibraţii vocale crescute, suflu tubar. f. Senzaţia că se produc foarte aproape. g. În pneumonie există o relaţie în timp şi topografică între ralurile crepitante şi suflul tubar: h. Iniţial la periferia zonei cu suflu (coroană) 1. Apoi invadează toată zona. Suferă acum modificări: i. mai puţin egale ii. mai puţin fine iii. mai puţin uscate i. rămân strict inspiratorii, spre deosebire de subcrepitante. Se numesc crepitante de întoarcere. j. Raluri asemănătoare crepitantelor pot apare în hipoventilaţie prelungită în zonele postero-bazale, în primele respiraţii: raluri atelectazice. PLEURA

IV.

V.

1. Frecături pleurale A. Apar datorită asperităţilor create de pe suprafaţa pleurei de procese inflamatorii însoţite de acumulări de fibrină. Suprafaţa devine neregulată, se pot rupe punţi de fibrină. B. Zgomotele sunt prezente în inspir şi expir, nemodificate de tuse. Au timbru uscat scârţâit, intensităţi net diferite, dar relativ egale, tonalitate relativ înaltă. Dau senzaţia că se produc aproape, sunt mai bine audibile când se apasă stetoscopul mai intens. Dispar în apnee (spre deosebire de frecăturile pericardice). C. Sunt caracteristice în inflamaţia pleurei: pleurită (când e lichid puţin) sau pleurezie – la marginea superioară a lichidului. Se asociază cu alte semne de afectare: durere de tip junghi pleural. D. Auscultaţia pulmonară mai utilizează vocea şi tusea. VI. VOCEA 1. Se receptează un zgomot neclar în timpul vorbirii (în şoaptă - mai nimic).Transmiterea vocii normale sau şoptite se poate face uneori mai bine: 2. Bronhofonie: vocea normală se transmite cu intensitate mai mare şi cu grad de recunoaştere a vorbelor, neprecis însă. Se leagă de o transmitere mai bună a zgomotelor (v. freamăt). 3. Pectorilocvie afonă: într-o transmitere mai bună, şoapta se transmite foarte clar, cu înţelegerea cuvintelor şi silabelor. Apare la bolnavii cu condensare pulmonară cu bronhie liberă, asociată eventual cu lichid, în anumite zone. Actual Rhonchi Sonore Sibilante Raluri Fine Medii Mari Rhonchi: bronhii Wheezes: bronhii Crackles: alveole Fine Medii Mari

Clasic??? Uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor) Ronflante Sibilante Umede(uscat=caracter discontinuu al vibraţiilor) Crepitante Subcrepitante

Ralurile (crepitatiile)
Descoperire frecventa la pacientii cu anumite afectiuni cardiovasculare si pulmonare, ralurile reprezinta sunetele asemanatoare unor paraituri, auzite in cursul auscultatiei sunetelor respiratorii. Se constata de regula in cursul inspiratiei si reapar constant de la un ciclu respirator la altul. Pot fi unilaterale sau bilaterale, uscate sau umede. Sunt caracterizate prin tonalitate, intensitate, localizare, persistenta si

De asemenea. si progreseaza spre dispnee. cefalee. durere in piept. tahipnee. Ralurile indica miscari anormale ale aerului prin caile aeriene pline cu lichid. varsaturi. stare de rau. wheezing ocazional.aparitia in cursul unui ciclu respirator. Cauze Abcesul pulmonar. Bronsiectazie. si posibil hipocratism digital si cianoza. In general. anorexie. scadere in greutate. ca in pneumonie. dispnee. nepurulenta. precum bazele plamanilor. tuse ce initial poate fi neproductiva dar ulterior va fi insotita de sputa cu sange. tahipnee. si tuse productiva cu sputa purulenta si uneori cu sange. dispnee. raluri subcrepitante si raluri crepitante. In functie de tonalitate pot fi raluri bronsice (sibilante si ronflante). sincopa. Alte manifestari includ expiratii prelungite. scadere in greutate. confuzie. Aceasta afectiune grava poate provoca raluri gonflante si o tuse uscata sau cu sputa cu sange. edemul al membrelor inferioare. tahicardie. si produc raluri uscate. Embolismul pulmonar. cianoza. dispnee de efort. Abcesul pulmonar provoaca raluri inspiratorii. diaforeza. si piele umeda si rece. senzatie de strangere si tensiune in piept. dispnee de efort. Pe masura ce respiratiile pacientului devin mai rapide si laborioase. determinand deschiderea alveolelor colabate. sau localizate. In aceasta afectiune. pot fi prezente cand membranele care tapeteaza peretele cavitatii toracice si plamanii sunt inflamate. tahipnee si diaforeza. si posibil cu sange. . se pot auzi raluri persistente la nivelul zonei afectate a plamanului. Ele pot fi dispersate neregulat. mialgie difuza. pacientul dezvolta o tuse uscata si febra crescuta cu frisoane. Astmul acut. Tulburarea cauzeaza raluri difuze si o tuse productiva cu sputa mucoida. Alte semne timpurii mai sunt si dispneea de efort. si prostratie. Ele pot fi asociate cu expiratii prelungite. dispneea nocturna paroxistica. tahipnee. tahicardie mai intensa. hipotensiune. si posibil diaree. precum in bronsiectazie. In decurs de 12-48 ore. slabiciune. wheezing audibil. anorexie. Edemul pulmonar. hipocratism digital. diaforeza usoara. Bronsita cronica. Atacurile severe de astm au loc de obicei in cursul noptii. Semne mai putin fecvente sunt hemoptizia masiva. Ralurile pot sa apara atunci cand aerul trece prin caile aeriene pline cu lichid. urat mirositoare. cianoza. tuse productiva persistenta. tahicardie. slabiciune. oboseala. si cianoza. febra recurenta. stare de rau. febra. Acestea sunt acompaniate de tuse cronica cu sputa mucopurulenta. wheezing. Boala legionarilor. oboseala. si tuse productiva. Ralurile sunt de obicei un indicator al severitatii bolii de fond. febra slaba. retractii intercostale si supraclaviculare in inspiratie. si galop ventricular. Semnele si simptomele prodormale sunt: oboseala. si posibil durere in piept. primul semn al embolismului pulmonar este dispneea. Aceasta boala cauzeaza raluri ronflante auzite in general la baza plamanului. si hipocratism digital. care poate fi insotita de angina pectorala. Ralurile inspiratorii sunt unul din primele semne ale edemului pulmonar grav. slabiciune. venele jugulare destinse. puls rapid. Un atac debuteaza tipic cu tuse seaca si wheezing slab. Cand sunt cauzate de o afectiune generalizata. halitoza. apar in general la nivelul zonelor mai putin destinse ale plamanilor. utilizarea muschilor respiratorii accesori. pe masura ce presiunea aeriana se egalizeaza. el dezvolta raluri difuze. transpiratii. greata. respiratie aspra. sibilante. tahicardie. amnezie temporara. Pacientul prezinta anxietate marcata. si wheezing-ul difuz. tahipnee. tahicardie.

respiratie aspra. Primul semn al silicozei este de regula tusea productiva cu sputa mucopurulenta. si durere musculara si de spate. Sarcoidoza produce raluri fine care apar la sfarsitul inspiratiei. anxietate. si tahipnee. ralurile ronflante se intalnesc alaturi de tuse productiva cu sputa purulenta. oboseala. durere in gat. palpare. tuse. confirmarea venind din partea examenelor paraclinice. Mai pot fi intalnite hemoptizie. sindromul poate determina cianoza. Pneumonia bacteriana produce raluri difuze. fotofobie. epistaxis. In pneumonita chimica acuta. si o tuse seaca ce devine ulterior productiva. febra crescuta. si infectii recurente ale tractului respirator. scadere in greutate. Anamneza rămâne prima cea care dă indicaţii în direcţia investigării aparatului respirator dar având în vedere multe simptome comune. tahipnee. ortopnee. Boala determina raluri fine care apar la sfarsitul inspiratiei la nivelul bazei plamanilor. Ea poate fi insotita de dispnee de efort. prostratie. Tuberculoza pulmonara. durere in piept.Fibroza pulmonara interstitiala. slabiciune. si febra. si durere in piept. wheezing. se dezvolta o tuse neproductiva. dispnee. dispnee. si stare de rau. In acest caz ralurile apar dupa ce pacientul tuseste. frisoane. mialgie. cefalee. distensie si sensibilitate abdominala. cefalee. percuţie şi ascultaţie. In forma acuta. tuse neproductiva. si afectarea nivelului de constienta. dispnee. tahicardie. febra slaba. Ele trebuie coraborate pentru a avea un diagnostic cât mai precis. febra usoara. Sindromul de detresa respiratorie acuta. cefalee. examenul . respiratie aspra. si scadere in greutate. slabiciune generalizata. frisoane. Silicoza. Boala provoaca raluri difuze care sunt de obicei auzite in zonele mai putin destinse ale plamanilor. transpiratii nocturne. Traheobronsita. dispnee. febra. stare de rau. scadere in greutate. varsaturi. mialgie. Ralurile pot fi auzite de la nivelul tuturor lobilor pulmonari. Pneumonia. Pe masura ce boala avanseaza. oboseala. dispnee. wheezing. cefalee. slabiciune. Pneumonia micoplasmica determina raluri. se dezvolta treptat raluri difuze ce pot fi insotite de tuse neproductiva. greata. Psitacoza. tahicardie. dispnee. De asemenea. oboseala. diaforeza. durere in piept. scadere in greutate. Pe masura ce afectiunea evolueaza pot fi auzite raluri difuze. Bolnavul mai prezinta stare de rau. durere in gat. stare de rau. traheobronsita cauzeaza raluri alaturi de tuse productiva. si durere in piept (rar). stare de rau. cianoza. Sarcoidoza. iar apoi se reduc. respiratie aspra. In pneumonia virala. Pneumonita chimica. EXAMENUL OBIECTIV AL APARATULUI RESPIRATOR Examenul aparatului respirator se bazează pe cele patru metode ale examenului fizic: inspecţie. indispensabile pentru diagnosticul pozitiv. anorexie. Printre manifestarile prezente se mai numara tuse productiva. tahipnee. cianoza. oboseala. Semnele si simptomele se pot intensifica in decurs de 24-48 ore de la expunere. tahipnee. tahipnee. frisoane spontane. cianoza. febra.

cordul pulmonar cronic). bronho-pneumonie pneumotorax neoplasm bronho-pulmonar cu obstrucţie importantă insuficienţă cardiacă stângă sau globală Poziţiile antalgice cele mai frecvent înâlnite sunt: pe partea bolnavă în caz de pleurezie masivă pe partea sănătoasă în caz de pleurită sau cortico-pleurită poziţii de drenaj al bronşiilor în caz de bronşiectazii sau bronşite cronice Starea de nutriţie – relevă răsunetul general al afecţiunilor respiratorii asupra organismului. Inspecţia Inspecţia generală Poate oferi date privind: atitudinea şi poziţia pacientului starea de nutriţie faciesul tegumente şi mucoase aspectul fanerelor modificări ale sistemului osteo-articular tulburări neurologice Atitudinea şi poziţia – oferă date privind poziţia pacientului în anumite boli respiratorii. cauza fiind respiratorie sau cardio-vasculară. Este o poziţie de necesitate prin care pacientul ajută inconştient ventilaţia şi circulaţia la nivel pulmonar. etc. Este vorba de poziţia ortopneică şi de anumite poziţii antalgice. Poziţia ortopneică denotă o tulburare a funcţiei de hematoză în sensul scăderii ei. Faciesul poate oferi date importante despre prezenţa unor boli respiratorii cum ar fi: . Cauzele acestei poziţii: astm bronşic pleurezie masivă edem pulmonar acut non-cardiogen infarct pulmonar pneumonie.obiectiv va fi complet. Este vorba de prezenţa unor boli grave precum: TBC. neoplasm bronho-pulmonar. pentru a evidenţia anumite corelaţii sau conexiuni între diferite aparate (de exemplu.

Examenul fanerelor – poate decela modificări de tipul degetelor hipocratice sau în sticlă de ceas tipice pentru BPCO. aşa zisul „facies veneţian” tipic altă dată pentru TBC sau în faze avansate cu facies palid-gălbui. O linie arbitrară care trece prin mediana sternului şi apofizele spinoase împart toracele în 2 hemitorace. Nu trebuie uitată examinarea tegumentelor de la membrele inferioare tipice pentru cordul pulmonar cronic. caracteristică pentru sindromul Pancoast –Tobias sau rar. procese pulmonare cronice.etc. în TBC apical. etc Examenul sistemului nervos şi osteoarticular poate releva: dureri şi tumefieri articulare. ochi strălucitori.) sau un cord pulmonar cronic. Faţa anterioară este delimitată de linia medio-sternală. laterală şi posterioară. care apare în pneumonia francă lobară (semnul Jaccoud . prin care trece şi linia medio-claviculară. BPCO avansat.hiperemie de aceeaşi parte cu pneumonia) .supt. nevralgia de plex brahial. asociată cu ptoză palpebrală şi inegalitate pupilară. hectic. stâng şi drept. facies cianotic – mai ales a buzelor. Fiecare este împărţit apoi de linii verticale în 3 feţe: anterioară. neoplasm pulmonar. pneumonie masivă.- - - facies vultuos – cu pomeţi roşii. pomeţilor şi a vârfului nasului – denotă o afecţiune gravă pulmonară (bronhopneumonie. frecvent paraneoplazice (osteoartropatia pneumică). Aceste repere împart hemitoracele anterior în: . facies cianotic-negru „blue-bloatter” apare la bronşiticii cronici sau în sindromul mediastinal facies „pink-puffer” tipic pentru emfizematoşi Examenul tegumentelor şi mucoaselor – relevă modificările descrise la facies la care se mai adaugă herpesul labial caracteristic în pneumonii virale sau în pneumonia francă lobară. linia axilară anterioară şi claviculă. cu ochi înfundaţi în orbite. cu cearcăne dar cu pomeţi roşii („trandafirii cimitirului”). neoplasm pulmonar. pe fond febril. Topografia toraco-pulmonară Aceasta se bazează pe noţiunile de anatomie pentru a putea raporta orice modificare la nivelul zonelor topografice toracice. facies palid.

La acest nivel se proiectează marea tuberozitate a stomacului şi corespunde fundului de sac costo-diafragmatic stâng. care apare în caz de compresiune pe vena cavă superioară (sindrom mediastinal prin tumoră. împart această faţă în: fosa supraspinoasă sau suprascapulară. - . la nivelul ei fiind proiectat lobul median. linia care uneşte spinele omoplaţilor. spaţiul II fiind imediat sub coasta ce se inseră pe unghi. pneumotorax. ce trece prin marginea internă a omoplaţilor. sub vârful omoplaţilor Faţa laterală. pe orizontală şi alta care uneşte vârfurile lor. Tot la inspecţia toracelui se pot vedea bombări sau retracţii localizate. pleurezii bazale. ce trece prin apofizele spinoase şi linia axilară posterioară. anterioară şi posterioară. stern. Faţa posterioară este delimitată de linia vertebrală. spaţiul care se delimitează între o linie curbă cu concavitatea în jos pornind de la coasta a VI-a până la extremitatea anterioară a coastei a IX-a. ca în TBC. linia scapulară. în porţiunea internă a fosei supraspinoase. micoză sub formă de pete maronii. Bombări unilaterale pot fi date de: lipoame. Vârful plămânului are proiecţie anterioară la nivelul spaţiului supraclavicular iar posterior. erupţii veziculare pe traiectul nervilor intercostali. marginea m. deltoid şi pectoralul mare) spaţiile intercostale: se ia ca reper unghiul lui Louis de unde se numără coastele oblic de sus în jos şi în afară. empiem. Modificări patologice ale toracelui se referă la: modificări ale peretelui toracic modificări de formă ale toracelui modificări ale dinamicii respiratorii 1.fosa supraclaviculară (delimitată de claviculă. interscapulovertebrală şi externă regiunea subscapulară. pitiriazis versicolor. adenopatii). străbătută de linia axilară mediană reprezintă de fapt axila. este denumit spaţiul Traube. Proiecţia anterioară a plămânilor este diferită datorită proiecţiei inimii în stânga. Această faţă are importanţă în examenul plămânului drept. tipice pentru zona zoster. delimitată de cele două linii axilare. denumită zona de alarmă a lui Chauvet fosa subspinoasă. Modificări ale peretelui se referă la apariţia pe torace a: circulaţiei superficiale colaterale. sternocleidomastoidian) fosa subclaviculară (delimitată de claviculă. trapez şi m. având în jos rebordul costal. m. ce însoţeşte frecvent bolile pulmonare cu transpiraţii abundente. guşă.

A. apare dilatat la bază prin prezenţa de ascită. simetrice sau asimetrice. Modificări de formă a toracelui pot fi congenitale sau dobândite. umeri coborâţi. cu aspect globulos. neoplasm pulmonar  torace rahitic – asemănător celui astenic dar cu proeminenţa sternului. panicul adipos exagerat. fose supraclaviculare pline. prezenţa de mătănii condro-sternale ce apare după rahitism în copilărie  torace emfizematos – opus primelor. coaste orizontalizate. unghi epigastric ascuţit. Simetrice: . . mai este denumit torace „de pantofar” b. mai ales a celui A/P. gât scurt. Normal. femeile au o respiraţie de tip costal superior. sarcină. este tipic pentru emfizemul pulmonar difuz. Simetrice:  torace astenic – alungit. unghi xifoidian obtuz.  torace infundibuliform – cu stern înfundat în porţiunea inferioară. cu diametre micşorate. coasta a X-a flotantă. etc.torace cifotic sau cifo-scoliotic B. fose supraclaviculare adâncite. tip costal inferior. longilin care are coastele oblice. scurt. chiar cu scobitură plinia sternală. Congenitale a. dând aspectul de butoi. frecvent la boli comsumptive gen TBC. prin bombări sau retracţii unilaterale 3. Asimetrice: .torace brevilin. b. ampliaţii reduse. scapule ridicate (scapule alatae). prin creşterea diametrelor. mai ales cel anteroposterior. hepatosplenomegalie. clavicule proeminente. . cu coaste orizontalizate.Retracţiile pot fi date de cicatrici postoperatorii pe torace: lobectomii sau pneumectomii vechi ( pentru TBC frecvent). bărbaţii şi copiii. traumatisme toracice. 2. înfundat în torace. Modificări de dinamică respiratorie – prin care urmărim tipul de respiraţie al individului. în carenă. unghi xifoidian obtuz. Asimetrice. etc.torace alungit. unghi xifoidian ascuţit. Dobândite a.  torace conoid – sau piramidal sau în clopot.

umiditate. palparea vârfurilor şi bazelor plămânului. prin aplicarea feţei palmare pe torace (cu degetele lipite). care apare simetric bilateral în caz de obstrucţie pe laringe sau trahee sau unilateral. Ea vizează palparea: peretelui toracic. tumori sau chiste mari bazale. b. pacientul trebuind să inspire profund. simetric. . a articulaţiilor condro-sternale (S. simetria şi frecvenţa mişcărilor respiratorii. bradipnee. troficitate.starea tegumentelor: temperatură. în emfizemul pulmonar difuz unilateral în: .).. Peste 20 resp/min se numeşte polipnee iar sub 16. pneumonie. tumori etc. Rezultatul palpării va da date despre: .Frecvenţa respiratorie este de 16. dispare în apnee. prin obstrucţia unei bronşii principale (corp străin. pneumotorax. succesiv şi simetric.prezenţa durerii la palparea spaţiilor intercostale (nevralgii).conformaţia toracelui cu bombări. dispare la apariţia colecţiei pleurale. În acest mod avem date despre amplitudinea. Palparea Palparea completează datele obţinute prin inspecţie aducând informaţii care elucidează mai uşor diagnosticul. Reducerea ampliaţiilor la vârf apare unilateral. etc. Palparea mişcărilor respiratorii începe cu palaprea vârfurilor.prezenţa frecăturii pleurale care apare în condiţiile prezenţei între cele 2 foiţe pleurale a unui esxudat fibrinos. în tumori sau procese TBC de vârf sau bilateral în emfizemul pulmonar. . palparea plămânului adică a freamătului pectoral. lipoame. dilatări. bilateral. Ea poate reapare la resorbţia colecţiei. Apoi palmele coboară la ambele baze.obstrucţia bronşiei principale.starea musculaturii şi a integrităţii sistemului osteo-articular toracic .18 resp. edeme. retracţii . a. raportul între durata inspiraţiei şi cea a expirului fiind de 1/3. . Ampliaţiile apar reduse la baze: bilateral.Palparea toracelui se face cu pacientul în poziţie şezândă. Semnificativ acum este şi prezenţa tirajului. senzaţia tactilă este cea dată de frecarea unei bucăţi de mătase sau a unei meşe între degete şi are următoarele caractere: apare în ambii timpi ai respiraţiei şi se accentuează la la apăsarea cu stetoscopul sau la amplificarea inspirului. pe toate feţele. tumoră. Tot la inspecţia toracelui se poate vedea dacă ampliaţiile sunt simetrice./min. prin aplicarea mâinilor examinatorului în fosele supraclaviculare rugând pacientul să inspire profund. Diminuarea sau abolirea la o bază relevă: pleurezie masivă. Tietze). etc.

se percep mai slab la nivelul omoplaţilor. nevralgie). Datorită faptului că sunetul se transmite de la corzile vocale prin căile aeriene. Palparea freamătului pectoral se realizează prin aplicarea succesivă a palmei pe toracele bolnavului. 1. Abolirea freamătului pectoral apare în: afecţiuni ale laringelui cu afonie obstruare completă a bronşiei. 2.procese pleurale: pneumotorax. etc. etc. abces pulmonar sau chist hidatic golite (cavitatea trebuie să aibe diametru minim de 6 cm. etc. bine articulat „33”.procese parenchimatoase: tumoră sau pneumonie masivă bazală c. bronhopneumonie. tumoră pleurală mare. pleurezii masive) . Diminuarea freamătului pectoral apare în: procese de condensare masivă. care prezintă o hiperventilaţie compensatorie: pleurezii sau pneumonii masive. procese cavitare cu bronşie liberă: caverne TBC. infarct pulmonar. care comprimă incomplet bronşia principală scăderea elasticităţii parenchimului pulmonar din emfizemul pulmonar interpunerea de aer sau lichid în cantitate mică la nivelul pleurei 3. .. simetric. prin parenchimul pulmonar (care este ca o cutie de rezonanţă) până la peretele toracic. neoplasm bronşic. Trebuie ţinut cont de faptul că în mod fiziologic aceste vibraţii pot suferi modificări care ţin de: peretele toracic (la cei slabi se percep accentuate). mai slab. Accentuarea freamătului pectoral apare în: procese de condensare cu bronşie liberă: pneumonie. depinde de vocea pacientului. zonele de supleanţă ale plămânului din vecinătatea unui proces patologic întins.procese parietale imobilizante (paralizia muşchilor respiratori. corp străini. la femei. pereţi elastici şi să fie situată la mai puţin de 6 cm de perete). clar. adenopatii sau tumori compresive prezenţa de aer sau lichid pleural în cantitate mare (pneumotorax. în timp ce pacientul spune cu aceeaşi voce. examinatorul va simţi o senzaţie tactilă care se numeşte freamăt pectoral sau vibraţie vocală. bilateral. pahipleurită bazală. tumoră pulmonară. colecţie lichidiană. . intrinsec sau extrinsec prin compresiune..

Pentru percuţia feţelor laterale pacientul va ţine mâinile pe cap. cu braţul depărtat de corp. Percuţia vârfurilor plămânilor se face prin percuţia pe marginea superioară a trapezului. meteorism şi poate fi coborâtă în emfizem. de sus în jos.Percuţia Percuţia este metoda care completează şi mai bine un diagnostic de supoziţie. zone de aprox. 46 cm. 4-6 cm. hipersonoritate şi timpanism. Acestea pot fi lărgite în emfizem sau micşorate. Curbele descrise diferă de la stânga la dreapta din cauza prezenţei ficatului în dreapta şi de spaţiul Traube. liniştit. situânduse la nivelul apofizei spinoase T11. coasta a VIII-a pe axilara medie. pentru feţele posterioare şi mediană şi. La aceste sunete se vor aprecia: intensitatea. ea folosind tehnica lovirii peretelui toracic digito-digital. etc. bilateral. întins pe toată aria pulmonară. ea fiind mai mică la femei şi mai mare la sportivi. coasta a VII-a pe axilara anterioară. Percuţia se va face simetric. cu gura deschisă. Limita inferioară poate fi ridicată în caz de sarcină. în procese de condensare de vârf(TBC. a. să ţină puţin aerul până se percută. depinzând de capacitatea respiratorie a bolnavului. matitate. culcat pe spate sau în şezut. astm bronşic în criză. tonalitatea şi timbrul. pentru obţinerea unor sunete care reprezintă vibraţiile combinate ale peretelui toracic. în stânga. după care se percută în expir profund. Percuţia bazelor se face de sus în jos pe liniile topografice. coasta a IX-a pe axilara posterioară. Percuţia plămânului normal produce un sunet sonor. pahipleurite sau simfize). Submatitatea. La percuţia plămânului anterior se ţine cont de prezenţa matităţii cardiace în stânga precum şi de delimitarea spaţiului Traube. Se face percuţia bazei punând bolnavul să inspire profund. În mod normal această manevră determină o mobilitate a diafragmului pe o arie de aprox. Percuţia se face cu pacientul în ortostatism sau în şezut. (care depinde de puterea loviturii percutorii. tumori. Manevra Hirtz – reprezintă metoda prin care se pune în evidenţă amplitudinea respiratorie a unui individ. pe pat. plămânului şi conţinutul aeric al acestuia. pentru faţa anterioară. delimitând bandeletele Krőnig. relativ jos ca înălţime. Pacientul respiră uniform. matitatea pulmonară (diminuarea sau abolirea sonorităţii) apar: . adică mobilitatea diafragmului. Modificările sonorităţii pulmonare constau în: submatitate. paravertebral. ascită. la nivelul coastei a X-a pe linia scapulară. de grosimea peretelui toracic).

TBC) sau neinflamator (edem pulmonar acut. abcesul pulmonar. tumoră. procesul cuprinde de obicei un lob  în TBC pulmonar este prins frecvent vârful plămânului(TBC apical)  în chistul hidatic. prin modificări la nivelul peretelui toracic: obezitate. limita este orizontală.cu vârful parabolei în axilă. cavernă neevacuate. depinzând de cantitatea de lichid. In momentul creşterii cantităţii de lichid apare o matitate bazală cu limita superioară orizontală sau cu concavitatea în sus. fiind de forme şi dimensiuni diferite  în pneumonia bacteriană. dacă percuţia se face înainte sau după toracenteză. infarct pulmonar.atelectazie pulmonară. Percuţia în pleurezie: Dacă ea se face la debutul pleureziei şi cantitatea este mică( în jur de 300-400ml) pot să nu apară modificări sau apar doar la nivelul sinusului costo-diafragmatic. . Matitatea din afecţiunile pleurei poate prezenta multiple variante în funcţie de procesele patologice şi intricările lor. focarele de condensare sunt dispuse pe ambii plămâni. prin modificări patologice la nivelul parenchimului pulmonar care duc la diminuarea sau dispariţia aerului din plămâni. acestea pot fi cauzate de: . când poate pătrunde aer şi apare hidro cau pio pneumotorax. prin obstrucţia. urcă spre axilă apoi coboară pe faţa anterioară până în . tumoră pulmonară) Topografia modificărilor matităţii pulmonare depinde de evoluţia fiecărei boli şi de caracteristicile ei. la baze. tumori B. tip inflamator (pneumonii. abces pulmonar. fie prin corp străin sau tumoră endobronşică sau prin compresiunea extrinsecă prin adenopatii sau tumori pe bronşie. apar zone de submatităţi sau matităţi de la baze spre vârf în funcţie de gradul şi evoluţia bolii C. fibroză pulmonară. tumorile dau matităţi delimitate. In primul rând.procese de condensare pulmonară.Simfizele. matitatea este suspendată şi întensitatea depinde de profunzimea locului faţă de perete  în edemul pulmonar acut. Dacă nivelul lichidului creşte. nu. edeme. bronhopneumonii. apar modificări particulare. dacă este de tip inflamator sau. iar linia care porneşte paravertebral. Dacă cantitatea este moderată. limita superioară este cu aspect parabolic-curba lui Damoiseau. Iată câteva exemple:  în bronhopneumonie.A. cu colabarea parenchimului respectiv. Prezenţa de lichid însă depinde de tipul de revărsat pleural.

timpanismul – creşterea sonorităţii pulmonare. cirozei hepatice decompensate vascular) matitea percutorică are de obicei o limită superioară orizontală(cantitate mică de proteine). pe toate feţele. Tehnica auscultaţiei: se face cu stetoscopul biauricular. Auscultaţia Este metoda prin care se încheie examinarea aparatului respirator. 1. b. în coadă de rachetă. alungită. Hipersonoritatea bilaterală apare în caz de hiperinflaţie pulmonară precum în : astm bronşic ăn criză. (în cazul insuficienţei cardiace congestive. Timpanismul apare de obicei în pneumotoraxul cu supapă şi este unilateral. bilateral. In hidro-pneumotorax.Elemente fiziologice ale auscultaţiei aparatului respirator Normal în urma auscultaţiei plămânilor se evidenţiază două fenomene stetacustice diferite după zona de auscultaţie şi anume: suflul tubar fiziologic şi murmurul vezicular. dacă nu. aplicat pe torace cu toată membrana. pacientul fiind în poziţie şezândă sau în ortostatism (dacă starea pacientului permite). suspendate). vizibilă mai bine pe grafia de torace. Dacă colecţia depăşeşte 1500 ml. se decelează o matitate bazală cu limita superioară orizontală iar deasupra ei apare hipersonoritate. In acumularea de transudat pleural. hidrotoraxul poate fi bilateral. putând fi examinat şi în decubit lateral sau dorsal. numită triunghiul lui Garland. compresiunea mediastinului de către colecţia abundentă produce o deplasare a acestuia spre toracele sănătos cu apariţia unei zone de matitate triunghiulară în această parte denumită triunghiul lui Grocco-Rauchfuss. rezultatul fiind o sumă a modificărilor decelate. apare în condiţiile creşterii nivelului de aer în alveolele pulmonare şi bronşii şi depinde de distanţa procesului faţă de perete şi de gradul de relaxare pulmonară. superficial plasate. Auscultaţia începe de la vârfuri spre baze. sindromului nefrotic. emfizem pulmonar. Uneori. caverne sau abcese mari drenate (de obicei. dată de compresiunea plămânului de către lichid. pe liniile topografice. în cazul cavităţilor mari.regiunea sternală. In regiunea paravertebrală a hemitoracelui respectiv apare o zonă de submatitate. Hipersonoritatea unilaterală poate să apară în pneumotorax. simetric.Hipersonoritatea. drenate poate să apară chiar timpanism. Dacă pleurezia se produce la nivel de scizură interlobară. determină dispariţia timpanismului în spaţiul Traube şi apariţia unei matităţi. greu se poate percuta o matitate suspendată. Dacă apare anasarca. .

v. Elemente patologice Modificările murmurului vezicular constau în modificări ale intensităţii. Şi intensitatea murmurului vezicular depinde de amplitudinea mişcărilor respiratorii dar şi de grosimea peretelui toracic şi de elasticitatea lui. Murmurul vezicular ia naştere la nivelul bronhiolelor terminale şi alveolelor. polipi) sau în caz de compresiune extrinsecă ( tumori sau adenopatii mediastinale. nevralgii intercostale bazale sau paralizii • Prin obstrucţia căilor respiratorii superioare în caz de obstacol intrinsec (neoplasm laringian. ascită. etc. deformări toracice. guşă plonjantă) • Prin obstrucţia căilor respiratorii inferioare: emfizem pulmonar. • Prin reducerea amplitudinii respiratorii la pacienţi taraţi. A. astm bronşic în criză. aspirativ. Caracterul său este dulce. diminuarea sau abolirea m. cu durată mai mare în expir(raport 1/3).accentuarea m. corpi străini. traheei şi sternului posterior. motiv pentru care el se va proiecta la nivelul toracelui astfel: anterior. 2. • Afectări ale diafragmului: peritonită.Suflul tubar fiziologic ia naştere la nivelul ariei laringo-traheale unde este prima strictură şi anume la nivelul glotei. Modificarea intensităţii murmurului vezicular 1.sau aşa zisa respiraţie înăsprită apare în: instalarea dispneei secundare unei boli respiratorii procese de condensare cu bronşie liberă (pneumonie bacteriană. unde se află a doua strictură iararia de auscultaţie va fi în câmpurile pulmonare din afara zonelor de auscultaţie a suflului tubar fiziologic. tonalitatea este mai joasă şi depinde mult de amplitudinea mişcărilor respiratorii. la nivelul laringelui. tonalităţii şi ale ritmicităţii. aceste procese realizează şi un proces de relaxare a parenchimului în vecinătatea procesului respectiv 2. continuu. la nivelul spaţiului interscapulovertebral(vertebrele T1-T4) La auscultaţie el are intensitate şi durată mai mare în expir. neoplasme pulmonare . pote fi unilaterală sau bilaterală iar intensitatea lui depinde de severitatea bolii respiratorii de-a lungul evoluţiei. zona zoster.v. tumoră pulmonară). cu intensitate mai mare în a doua parte a inspiraţiei. caşectici sau din contră la obezi • În prezenţa unor procese patologice parietale: fracturi costale. crup difteric.

Acest suflu apare în ambii timpi ai respiraţiei. cord pulmonar. ea va juca rolul unei cutii de rezonanţă care va amplifica vibraţiile transmise. etc.etc. care ţin de pleură . bronhopneumonie. care ţin de alveole sau bronşii. numite raluri. neoplasm excavat.Dacă cavitatea depăşeşte 6 cm.v. Frecătura pleurală – apare atunci când se produce inflamaţia foiţelor pleurale şi apare un exsudat fibrinos. TBC pulmonar C. Modificări ale tonalităţii murmurului vezicular apare sub forma respiraţiei suflante în caz de: infarct pulmonar. Dacă acestă cavitate formată este situată aproape de perete. Zgomote respiratorii supraadăugate La auscultaţia plămânului. dacă are un diametru peste 5-6 cm. abces pulmonar. devenind suflu amforic. Suflul cavitar In unele situaţii patologice. cu . Modificări ale suflului tubar Suflul tubar patologic Apariţia unui suflu tubar în afara zonelor fiziologice de auscultaţie semnifică prezenţa unui proces de condensare a parenchimului pulmonar (prezenţa de exsudat sau tumoră) situat aproape de peretele toracic şi are bronşie permeabilă. El se aude în: chist sau abces evacuat. Şi e aproape de perete. se pot auzi şi alte zgomote . Apare în ambii timpi ai respiraţiei. tuberculoză pulmonară. suflul se amplifică ca şi intensitate şi capătă o rezonanţă amforică. infarct pulmonar. pneumonie bacteriană. tumori) sau a aerului (pneumotorax) B. cavernă TBC.• Procese de condensare pulmonară cu bronşie obstruată ce determină atelectazie • Interpunerea între peretele toracic şi parenchim a lichidului (pleurezii). Acest suflu apare în caz de: pneumonie francă lobară. în parenchimul pulmonar se formează o cavitate prin drenajul procesului prin bronşia liberă. neoplasm pulmonar. a unor procese solide (simfize. are o tonalitate joasă şi o intensitate mai mare. Modificări ale ritmului murmurului vezicular apar în procese cu expir prelungit caracteristic pentru: astm bronşic. focar mare de bronşiectazie. în afara modificărilor suhlului tubar şi a m. bronşită cronică.frecătura pleurală şi altele. aderenţe.

Aceste raluri sunt denumita raluri uscate. ele se aud în ambii timpi ai respiraţiei şi se modifică după tuse. au un timbru muzical şi tonalitate înaltă şi se aud atât în inspir cât şi în expir. Ralurile crepitante apar la desprinderea exsudatului de pe pereţii alveolari în inspirul profund şi seamănă cu sunetul produs de un pumn de sare aruncată pe plită sau cu zgomotul produs la călcarea zăpezii prospete sub picioare. în pneumonia bacteriană ( ca o coroană în jurul suflului tubar). In cazul întinderii inflamaţiei exsudative şi la nivelul bronşiilor terminale. care stau mult în decubit şi la care alveolele se colabează şi poartă numele de raluri de decubit. Aceste raluri sunt raluri umede. a alveolelor sau căilor se dezvoltă procese inflamatorii de cauze diferite: virale.etc. apare nişte zgomote produse în ambii timpi ai respiraţiei care denumesc ralurile subcrepitante sau buloase. Aceste raluri apar în afectările bronşice: bronşite caute şi cronice. astm bronşic. Acestea produc formarea de travee de mucus sau stenozări ale căilor cu apariţia de raluri bronşice: sibilante şi ronflante. mijlocii şi mici. în infarctul pulmonar. bacteriene. TBC pulmonar. pneumonii în faza de vindecare. micotice sau toxice . Ralurile subcrepitante se formează prin spargerea bulelor de aer din lichidul secreţiilor şi după calibrul bronşiilor unde iau naştere pot fi mari. ceea ce determină inflamaţia mucoasei bronşice cu edem şi hipersecreţie de mucus. etc. edem pulmonar acut.Aceste raluri pot să apară şi la pacienţii gravi. se aud în ambii timpi ai respiraţiei şi se aud ca un sforăit. Ele au intensitate maximă la sfârşitul inspirului şi se accentuează după tuse sau apar „în ploaie” după tuse. în inspir acestea se desprind şi dau naştere ralurilor crepitante. în insuficienţa cardiacă stângă cronică apar ca raluri de stază la baze. în aderenţe pleurale. Apar în: bronhopneumonie. Dacă inflamaţia este însoţită şi de apariţia unui exsudat fibrinos. Ralurile ronflante iau naştere în bronşiile mari şi trahee. invadând plămânul de jos în sus (în insuficienţa cardiacă stângă acută). neinfluenţat de tuse dar influenţat de apăsarea cu stetoscopul şi dispare în apnee. au tonalitate joasă. putând chiar să dispară.caracter mai aspru. supuraţii pulmonare. aderent de pereţii alveolari. Apare în faza de debut a unei pleurezii şi la rezorbţia ei. Ralurile Ralurile apar datorită faptului că la nivelul căilor respiratorii. Ele apar în edemul pulmonar acut pe toată aria pulmonaă. emfizem pulmonar. Ralurile sibilante se formează la nivelul bronşiilor de calibru mijlociu. . bronşiectazii.

sibilante şi ronflante. gravă. care se aud în ambii timpi respiratori şi iau naştere în caz de caverne sau cavităţi mari. cu bronşie liberă. percuţia.normale ascultaţia: raluri bronşice. focar mare de bronşiectazie drenat. rar şi subcrepitante Examene paraclinice: examen radiologic – normal examenul sputei: cultură cu antibiogramă 2. febrilă arsuri şi dureri retrosternale tuse cu expectoraţie muco-purulentă Examen obiectiv: inspecţia. Bronşita acută Reprezintă o inflamaţie acută a căilor respiratorii superioare fiind frecvent însoţită de traheită acută. cu intensitate mare. chist hidatic sau abces pulmonar evacuat. cel puţin 2 ani consecutiv expectoraţia este mai abundentă dimineaţa – toaleta bronşiilor dispneea apare tardiv Examenul obiectiv: . tonalitate joasă. palparea. etc. Explorarea paraclinică a aparatului respirator Sindroamele clinice din afecţiunile respiratorii Sindromul bronşitic 1. Bronşita cronică Simptome: tuse cu expectoraţie mucopurulentă cel puţin 3 luni pe an. Apar în: TBC excavat.Ralurile cavernoase sunt o varietate de raluri buloase. Simptome: Stare generală influenţată.

. transpiraţii şi o stare de agitaţie care se accentuează pe măsura instalării crizei. Ecestea determină apriţia de crize de dispnee paroxistică de tip expirator însoţite de wheezing. 1-2 ore. căpşuni.- la începutul bolii poate să nu remarce modificări la inspecţie. uneori apar şi subcrepitante la baze Examene paraclinice: examenul sputei cu antibiogramă probe ventilatorii specifice pentru o disfuncţie de tip obstructiv grafie torace – emfizem pulmonar - 3. etc). etc). medicamente (listă foarte largă). stressul psihic. mucegaiuri). pe un teren alergic predispozant. alergeni de origine animală. astmul bronşic se clasifică în: astm bronşic extrinsec (alergic. edem şi hipersecreţie de mucus. Pacientul prezintă o serie de simptome prodromale care anunţă instalarea crizei (aura): strănut. cefalee. ronflante). etc. după mai mulţi ani de evoluţie aspectul poate fi de cord pulmonar cronic ascultaţia decelează raluri bronşice (sibilante. ciocolată. tuse. fumul de ţigară. puf. Se caracterizează printr-o hiperreactivitate bronşică la diverşi stimuli care prin intermediul reacţiilor imunologice detemină spasm bronşic. rinorre. Crizele apar predominant noaptea şi trezesc bolnavul cu dispnee. pene. De cele mai multe ori declanşarea crizei este determinată de o suprainfecţie bronşică (virală. mucegaiuri. atopic) astm bronşic intrinsec (prin endogen infecţios) astm bronşic mixt Astmul bronşic extrinsec: apare mai ales la tineri. poluarea. care poate dura aprox. In funcţie de factorii declanşatori ai crizelor. praf de casă. făină. Alergenii implicaţi în declanşarea crizelor de astm sunt foarte variaţi: polenuri. alergeni profesionali (lână. percuţie. Simptome clinice: apar la scurt timp după expunerea la alergen şi se manifestă prin criza de astm bronşic. bacteriană).Astmul bronşic Astmul bronşic este una din afecţiunile cele mai frecvente din patologia respiratorie şi este o boală inflamatorie cronică. palpare. alergeni alimentari (cacao. factori meteorologici. lăcrimare. tuse seacă. fungi atmosferici (levuri.

după infecţii respiratorii dispneea este de tip expirator dar nu aşa dramatică expectoraţia este mai abundentă dar cu aspect mucopurulent Examenul clinic obiectiv: acelaşi ca în cel extrinsec dar între criye persistă ralurile bronşice Examene paraclinice: . diminuat. cu amplitudini reduse Palparea arată un freamăt pectoral diminuat. Simptome: debut mai puţin brutal. aerată (sputa perlată). spirale Curschmann (sputa perlată) probele ventilatorii (nu se fac în plină criză) – disfuncţie ventilatorie obstructivă sau normal între crize teste alergologice. după şi între crize.Dispneea este de tip expirator. iar supraadăugat. Examene paraclinice: examen radiologic – hipertransparenţă pulmonară examenul sputei: eozinofile. Percuţia evidenţiază hipersonoritate pe toată aria pulmonară.v. seacă. la început iritativă. sibilante şi ronflante. sprijinit pe mâini (se ajută în respiraţie cu muşchii respiratori accesori). bradipneică însoţită de wheezing. toate determinând „zgomotul de porumbar” (wheezing). b. Dacă crizele sunt continui şi nu cedează la tratament. 8-10/mm3 Astmul bronşic intrinsec: apare la persoane adulte. la terminarea crizei fiind însoţită de o expectoraţie albă. cutanate şi de provocare (nu se fac în criză) hemograma poate arăta o hipereozinofilie moderată. inflamaţia bronşică fiind determinată de infecţii. stă la geam în ortopnee. In această fază finală a crizei apare şi poliuria. Examenul toracelui arată un torace destins. este cianotic. transpirat. precum şi raluri subcrepitante. apar ralurile bronşice. Ascultaţia găseşte un expir prelungit. examenul poate găsi totul normal sau un grad de dispnee cu obstrucţie bronşică. este paroxistică. m. cu prezenţa de raluri ronflante şi sibilante. cristale Charcot-Leyden. Examenul clinic obiectiv: a. in perioada crizei: pacientul este agitat. devine productivă. vâscoasă. Tusea. durata crizei fiind peste 24 ore se numeşte stare de rău astmatic şi este o urgenţă medicală prin insuficienţa respiratorie acută. imobilizat în inspir.

raluri bronşice şi subcrepitante. Sindromul clinic din bronhopneumopatia cronică obstructivă Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPCO) include asocierea bronşitei cronice cu emfizemul pulmonar.- radiografia – hipertransparenţă examenul sputei – cultură cu antibiogramă probe ventilatorii – disfuncţie ventilatorie obstructivă ce persistă între crize teste inflamatorii pozitive Astmul bronşic mixt (intricat) – reprezintă o combinaţie între astm bronşic inţial şi complicaţii infecţioase ulterioare sau apariţia sensibilităţii alergice la un bronşitic cronic. Sindromul clinic din bronşiectazie . mai ales la emfizematoşi semne de insuficienţă respiratorie cronică cu manifestări cerebrale: somnolenţă.v. dispnee.palpare – amplitudine respiratorie şi freamăt pectoral diminuate . tremurături Examenul toracelui: . rar apare tusea Examen obiectiv: Examen general: degete hipocratice aspect cianotic (blue-bloater) aspect de pink-puffers.inspecţie – torace emfizematos .percuţie . 4. predomină dispneea. diminuat. cu predominanţa uneia. bilateral Examene paraclinice: grafia toracică – hipertransparenţă pulmonară examenul sputei cu antibiogramă probe ventilatorii – disfuncţie ventilatorie de tip obstructiv sau mixt EKG – prezenţa P-lui pulmonar şi/sau hipertrofie ventriculară dreaptă 5. Simptome: la pacienţii cu bronşită cronică dominantă apare tusea cu expectoraţie mucopurulentă.ascultaţie – m. polipnee. matinală la cei cu emfizem.hipersonoritate . Aceşti pacienţi au evoluţia spre emfizem pulmonar şi ulterior spre cordul pulmonar cronic.

Simptome: stare generală influenţată. Simptome: . putând lua 4 aspecte clinice:de condensare. Examene paraclinice: grafia toracelui: accentuarea desenului peribronhovascular cu zone de condensare în jur examenul sputei stratificate. seros. astenie. prin suprainfecţia lor apare o supuraţie pulmonară cronică. fibre musculare. de starea lor. mucos. transpiraţii degete hipocratice examenul toracelui relevă modificări în funcţie de: întinderea leziunilor. bronşic. la nivelul cărora pot stagna secreţiile bronşice. febră. In timp. moniliform. grunjos) cu miros fetid. floră cu antibiogramă bronhoscopie şi mai ales bronhografia cu lipiodol EKG – P pulmonar Teste ventilatorii de tip obstructiv sau mixt SINDROAME DE HIPERINFLAŢIE Emfizemul pulmonar Reprezintă o boală care se caracterizează prin creşterea cantităţii de aer din plămâni având ca urmare distrucţia parenchimului. înainte sau după expectoraţie.Bronşiectazia reprezintă o dilatare a bronşiilor. transpiraţii. pleural sau cavitar. congenitală sau dobândită. uneori pot apare şi hemoptizii dispnee Examenul obiectiv: cianoza extremităţilor febră. chistic. cu polimorfonucleare. putând lua diverse aspecte: sacciform. scădere ponderală tuse cu expectoraţie sero-muco-purulentă (stratificată în 4 straturi:spumos.

aspect de jeleu de coacăze .murmur vezicular diminuat . iritativă apoi apare tuse productivă . klebsiella. herpes nazo-labial.expir prelungit Examene paraclinice: .tuse seacă Examen obiectiv: Inspecţie – torace emfizematos . frison major. cefalee. astenie. haemofilus infuenzae.junghi toracic de partea afectată .astenie . transpiraţii .debut brusc. uşoară dispnee Examenul clinic: poate fi normal sau cel mult o accentuare a murmurului vezicular Examene paraclinice: grafie torace cu accentuarea desenului peribronhovascular 2. creşterea volumului rezidual.dispnee de efort . Simptome: .freamăt pectoral diminuat Percuţie: . Pneumonia virală Clinic: debut insidios. cu febră. transpiraţii. cu febră. Pneumonia bacteriană Reprezintă o inflamaţie fără supuraţie a ţesutului pulmonar ca reacţie la infecţii cu diferiţi germeni: pneumococ.diminuarea amplitudinii la baze şi vârfuri . mialgii. 39-40 grade celsius.inţial.grafie torace – hipertransparenţă pulmonară . Simptome– tuse seacă.expectoraţie ruginie.hipersonoritate pe toată aria pulmonară Ascultaţie: .probe ventilatorii arată semne de obstrucţie bronşică : scăderea raportuluiVEMS/ CV. aspect tipic de gripă sau viroză. stafilococ. cefalee. etc. scăderea elasticităţii pulmonare SINDROMUL DE CONDENSARE PULMONARĂ 1.. tuse seacă.diminuarea amplitudinii respiratorii Palpare: .

teste inflamatorii pozitive . stare generală alterată. Simptome generale: stare generală influenţată. cianoză marcată. apar din nou raluri crepitante de reducere. subcrepitante şi crepitante difuz pe toată aria pulmonară Examene paraclinice: . raluri bronşice. cu vârful la hil . frisoane.leucocitoză cu neutrofilie . Examene paraclinice: .grafie torace: opacitate pulmonară neomogenă. polipnee. triunghiulară. apoi. dispnee. tuse cu expectoraţie mucopurulentă Examen obiectiv: Inspecţie: polipnee Palpare: freamăt pectoral accentuat difuz pe toată aria pulmonară Percuţie: zone de submatitate şi matitate diseminate pe toată aria Ascultaţie: murmur vezicular accentuat difuz (respiraţie suflantă).examenul sputei cultură cu antibiogramă 3. Examenul în faza de constituire: Simptomatologie: debut relativ brusc. cu febră. Bronhopneumonia Este una din cele mai severe boli respiratorii care afectează bolnavii taraţi şi în care procesul inflamator este difuz în plămân. în final. Abcesul pulmonar Abcesul pulmonar este o altă afecţiune gravă respiratorie fiind o supuraţie cronică în care sunt implicaţi germeni aerobi şi anaerobi. care de obicei produc cavităţi la nivelul plămânului. dispare suflul şi apar raluri subcrepitante. pe o zonă delimitată Ascultaţie – suflu tubar în centrul zonei cu coroană de raluri crepitante (de inducere) laînceput. tuse seacă inţial Examen clinic: este tipic pentru un sindrom de condensare (depinde de localizarea procesului faţă de peretele toracic) .radiologic: multiple opacităţi pulmonare diseminate 4. Examenul unui pacient cu abces pulmonar va decela modificări în funcţie de etapa de evoluţie a abcesului.dispnee polipneică Examen obiectiv: Inspecţie – diminuarea amplitudinii respiratorii de partea afectată Palpare – freamăt pectoral accentuat Percuţie – submatitate sau matitate de partea afectată. dispnee. febră peste 40 grade Celsius Pulmonar: dureri toracice.teste inflamatorii nespecifice pozitive . dureri toracice chiar junghi. a..

teste inflamatorii intens crescute . Examenul în faza de supuraţie: Simptome: .expectoraţie fetidă Examen clinic: Inspecţie – fără modificări Palpare – freamăt pectoral diminuat la nivelul cavităţii dacă este cu bronşie obstruată şi accentuat dacă este liberă Percuţie – hipersonoritate chiar timpanică dacă cavitatea este mare şi aproape de perete Ascultaţie – sufluri cavitare sau amforice. Sindromul clinic din tumorile pulmonare .transpiraţii. Examenul în faza de deschidere: este tardiv şi apare vomica cu o expectoraţie sero-muco-purulentă c.scăderea febrei după vomică . în funcţie de cantitatea eliminată ( opacitate bazal cu hipertransparenţă deasupra) 5. Poate fi descoperit întâmplător cu ocazia unor radiografii sau când apare vomica cu lichid clar ca apa de stâncă.dispnee moderată . Examenul clinic poate realiza un sindrom de condensare sau unul cavitar. imagine hidroaerică sau cavitară.teste inflamatorii crescute . Paraclinic – teste ELISA pentru determinarea prezenţei anticorpilor . slab delimitată b. scădere ponderală .suflu tubar .grafia de torace: imagine hidro-aerică.grafia arată opacitate neomogenă. cu pereţi subţiri.radiologic – imagine de opacitate bine delimitată.Palpare – freamăt pectoral diminuat sau abolit dacă este cu bronşie obstruată şi accentuat dacă este cu bronşie liberă Percuţie – submatitate sau matitate localizată Ascultaţie – murmur vezicular diminuat . după vomică 6. în funcţie de deschiderea chistului şi eliminarea prin vomică. raluri cavernoase Examene paraclinice: . Chistul hidatic pulmonar Este o afecţiune relativ rară şi apare prin infecţia cu taenia echinococus transmisă de animale (câinele).raluri subcrepitante Examene paraclinice: .

cavitare sau atelectazie. sindromul clinic frecvent întâlnit este de condensare cu bronşie liberă sau obstruată. Simptome: date de boala de bază. etc. De menţionat că pot să apară sindroame paraneoplazice chiar înainte de manifestările clinice: tromboflebite migratorii. Sindromul clinic din atelectazie Atelectazia este un sindrom determinat de obstrucţia unei bronşii având ca urmare un defect de ventilare pe o zonă aferentă realizând sindromul clinic de condensare cu bronşie obstruată. iritativă. cu punct de plecare endobronşic) sau periferice (cu punct de plecare bronhoalveolar). rebelă .în neoplasmul de vârf pulmonar apare sindromul Pancoast –Tobias ce cuprinde: sindromul Claude-Bernard-Horner: ptoză palpebrală. In funcţie de localizare. uneori cu aspect în „jeleu de coacăze” . enoftalmie.tuse seacă.tomografie computerizată +/. osteoartropatie pneumică.subfebrilităţi sau febră de etiologie neinfecţioasă . Simptome: . Examenul clinic va fi cel determinat de forma de sindrom realizat. pleurale.puncţie biopsie transtoracică aspirativă . Cauzele pot fi multiple: corpi străini.radiografii pulmonare: opacitate sau opacităţi. metastatice. Examene paraclinice: . polimiozite. adenopatii compresive. semnul caracteristic fiind dispneea Examenul clinic:  Inspecţie: scăderea amplitudinii mişcărilor respiratorii de partea respectivă uneori cu tiraj  Palpare: freamăt pectoral diminuat sau absent în zona respectivă . mioză.sindrom de împregnare neoplazică . edemul braţului.dureri toracice care nu cedează la calmante obijnuite . Uneori examenul clinic pulmonar poate fi chiar normal. pleurezie .hemoptizii în cantitate mică.scădere ponderală pe un fond de inapetenţă şi alterare a stării generale . Ele pot fi primare sau secundare. nevralgie de plex brahial.examenul histopatologic sau chiar imunohistochimic 6.bronhoscopie cu biopsie sau lavaj . tumorile pulmonare pot fi centrale (situate în hil. tumori endobronşice sau compresive. atelectazie.Neoplasmele pulmonare pot îmbrăca mai multe aspecte clinice realizând sindroame de condensare.dispnee (apare tardiv) . hipocratism digital. hipercalcemie. polinevrite.examenul sputei – celule neoplazice .

grafie toracică – opacitate necaracteristică sau chiar zonă de hipertransparenţă prin dispariţia desenului vascular . rar poate apare frecătură pleurală supraiacentă zonei infarctizate  percuţie – zonă de submatitate sau matitate  ascultaţie: murmur vezicular diminuat.grafii toracice – opacitate retractilă. atragerea de partea bolnavă a traheei. Sindromul realizat este cel de condensare cu bronşie liberă sau obstruată.tomografie computerizată 7. Simptome: sunt secundare bolii de bază. polipnee .freamăt pectoral diminuat sau accentuat.tuse cu expectoraţie hemoptoică . uneori suflu tubar sau frecătură Examene paraclinice: . Sindromul clinic din infarctul pulmonar Infarctul pulmonar apare ca o consecinţă a obstruării unei ramuri a arterei pulmonare prin tromb sau embol. Percuţie: submatitate sau matitate  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau abolit Examene paraclinice: .stare generală alterată .tahicardie Examenul clinic obiectiv:  inspecţie: amplitudine respiratorie redusă de partea afectată  palpare . Simptome: . neoplasmului pulmonar.dispnee severă.examen bronhoscopic pentru precizarea cauzei . .febră . localizată . diafragmului.debut brusc cu durere toracică intensă.EKG SINDROAME CAVITARE Sindromul cavitar apare după evacuarea ţesutului pulmonar în cadrul unor procese pulmonare de tipul: abcesului pulmonar. chistului hidatic pulmonar. cordului .scintigrafie toracică . TBC pulmonar.

 Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau accentuat peste care se adugă raluri cavernoase şi sufluri cavitare sau amforice. frecătură pleurală . Simptome: depind de etiologia bolii. suflu pleuretic Examene paraclinice:  Grafie toracică: opacitate lichidiană bazală cu concavitatea în sus .freamăt pectoral abolit la baza respectivă  Percuţie: matitate bazală delimitată superior de curba lui Damoiseau  Ascultaţie: .dacă este o cantitate minimă. posibil la început.murmur vezicular abolit la baza respectivă . posibil.bronhoscopie – pentru elucidarea diagnosticului SINDROAME PLEURALE 1.  Palpare: freamăt pectoral este diminuat sau accentuat în funcţie de bronşie dacă este obstruată sau liberă  Percuţia: hipersonoritate timpanică în zona cavităţii. Sindromul pleural lichidian (inclusiv mezoteliom pleural) Apare prin acumularea de lichid în marea cavitate pleurală din diferite cauze.grafie torace – cavitate semi sau total golită . frecătură pleurală . Examene paraclinice: .amplitudinea mişcărilor bazei respective redusă.Examenul clinic depinde de localizarea cavităţii.  Inspecţie: poate fi normală. de mărimea ei şi de stadiul de evacuare al cavităţii. iritativă  Polipnee Examenul clinic obiectiv:  Inspecţie: bombarea hemitoracelui cu lichid  Palpare:.dacă este o cantitate medie.  Dureri de partea afectată la debut care cedează la creşterea cantităţii de lichid  Dispnee (depinde de cantitatea de lichid)  Tuse seacă. posibil.

are o evoluţie favorabilă prin închiderea orificiului de pătrundere. Din punct de vedere anatomopatologic deosebim:  Pneumotorax închis . frecătură pleurală Examene paraclinice: grafie pulmonară – opacitate bazală cu linie superioră dreaptă SINDROMUL CLINIC DIN PNEUMOTORAX Pneumotoraxul poate apare din cauza acumulării de aer în cavitatea pleurală: prin ruperea bulelor de emfizem la vârstnici sau la cei cu BPCO cu dominanţă emfizematoasă. mai frecvent în urma traumatismelor toracice. micologic 2. Primele sunt secundare afecţiunilor pleuropulmonare. iritativă  Durere toracică la baza plămânului. Sindromul clinic pleural solid Se referă la sindroame care apar în simfize pleurale. resorbţia aerului ţi revenirea plămânului la perete  Pneumotorax deschis – are tendinţa la cronicizare prin menţinerea fistulei fiind necesară intervenţia chirurgicală  Pneumotorax cu supapă – cel mai grav datorită orificiului care permite doar intrarea aerului în inspir şi acumularea lui în pleură cu creşterea presiunii şi colabarea plămânului Simptome:  Debut brusc de obicei însoţit de durere violentă  Tuse iritativă. uneori poate apare retracţie sau tiraj  Palpare: freamăt pectoral diminuat sau abolit  Percuţie: submatitate sau matitate bazală  Ascultaţie: murmur vezicular diminuat sau abolit. pahipleurite şi tumori pleurale. accentuată de tuse şi chiar respiraţie Examenul clinic:  Inspecţie: reducerea amplitudinii mişcărilor respiratorii la baza respectivă. uneori. Puncţie pleurală cu analiza lichidului: reacţia Rivalta. uneori el poate fi realizat terapeutic sau în urma toracentezelor. seacă . examen citologic şi bacteriologic. Simptome:  Tuse seacă.

TBC.  disfonie sau voce bitonală prin paralizie de recurent. SINDROMUL MEDIASTINAL Apare secundar unor procese patologice de tip tumoral. timom. Examene paraclinice:  grafie torace. pot fi asimptomatice Examenul clinic:  Inspecţie: hemitorace bombat. cu ampliaţii reduse. cu plămân colabat la hil  Puncţia pleurală este terapeutică şi evacuatorie Frecvent apare hidropneumotorax în urma toracentezei evacuatorii iar examenul clinic relevă semnele date de asocierea celor două sindroame. benign sau malign care se dezvoltă la nivelul mediastinului anterior. tumori.  edem de torace asociat cu cel de membru superior. In general sindromul clinic se manifestă prin:  cianoza extremităţii faciale  edem în pelerină. adenopatii mediastinale în cadrul unor limfoame. pe măsura acumulării de aer  Polipnee  Cianoză  Transpiraţii reci sau chiar stare de şoc la cele cu supapă  Rar. faţă şi profil . Dispnee tot mai intensă. cu coaste lărgite  Palpare: abolirea freamătului pectoral  Percuţie: timpanism pe partea respectivă  Ascultaţie: murmur vezicular abolit. In funcţie de organele comprimate pot să apară diverse manifestări. posterior sau mijlociu. Cele mai frecvente cauze sunt: guşă plonjantă. fără desen pulmonar. posibil suflu amforic Examene paraclinice:  Radiografie toracică – hipertransparenţa hemitoracelui.  paralizia simpaticului cervical cu sindrom Claude-Bernard-Horner.  circulaţie colaterală în treimea superioară. etc.regurgitaţii (prin compresiunea esofagului).  dispnee.  tuse seacă.  disfagie. revărsat pleural chilos sau ascită chiloasă (prin compresiunea canalului toracic).

    tomografie computerizată RMN Puncţie –biopsie sub tomograf Biopsie din tumoră prin toracoscopie sau mediastinoscopie cu examen histopatologic .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful