Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte da razboi tehnica romanului, structura romanului, evolutia cuplului StefanElaINTRODUCERE Camil

Petrescu reprezinta in literatura romana , pe creatorul romanului de analiza psihologica de tip subiectiv, scris la persoana I unde autorul se identifica cu personajul. Eu nu pot vorbi onest ,decat la persoana I si nu pot scrie decat ce am trait.Influente :A fost inflentat de scriitorul francez Marcel Proust ,de Stendal , scriitror din secolul XIX, si de Henri Berson, filozof francez. STRUCTURA ROMANULUIRomanul este impartit in doua parti:Partea I : roman de iubire. Aici apare o radiografiere extrem de amanuntita a sentimentului de iubire si gelozie , care e vazut ca o rasfrangere a iubirii.Aceasta prima jumatate a romanului este o opera de inventie, imaginata de autor.Partea I I : roman inchinat razboiului. Descrie senzatile combatantului in fata ororilor si grozaviilor razboiului.Aceasta a doua jumatate , este un document autentic si consta in jurnalul de campanie al lui Camil Petrescu, ca fost combatant in I razboi mondial.TEMA ROMANULUIAutorul urmareste d.p.d.v. psihologic, evolutia lui Stefan Gheorghidiu, eroul, legata de iubire si de participarea lui in razboi.Tema: eroul traieste o DRAMA ,a intelectualului superior care nu se poate adapta la tot cea ce il inconjoara.Stefan Gheorghidiu este un inadaptat.EVOLUTIA CUPLULUI :STEFAN- ELAEla si Stefan sunt doi intlectuali , foarte saraci.Cei doi invatau in aceasi facultate, si la inceput Stefan se intalnea cu Ela , doar pt a putea o vedea pe colega ei , de care ii placea.Stefan accepta relatia cu Ela , pt ca era cea mai frumoasa fata dinfacultate si orgoliul sau viril il face sa cedeze.Ela era foarte indragostita , si nu il lasa o clipa singur . Chiar mergea cu el la cursuri pe care nu le suporta , pt a fi langa el. Ela este foarte posesiva, iar acest lucru este interpretat de Stefan ca o dovada a dragostei. Stefan incepe sa o indrageasca, vazand cate face pentru el , si cat de de iubit.Cei doi, acum indragostiti , se casatoresc.Stefan Gheorghidiu , vizeaza la casnicia perfecta , la cuplul ideal.Isi doreste o dragoste neconditonata , fara restrictii ; o dragoste absoluta, totala.Acei care se iubesc au drept de viata si de moarte, unul asupra celuilant Simteam ca femeia aceasta era a mea , in exemplar unic ,asa caeul meu, ca mama mea, ca ne intalnisem de la inceputul lumii peste toate devenirile, amandoi si aveam sa pierim, la fel, amandoi .Lipsit de orice talent, in lumea asta muritoare, fara sa cred inDumnezeu , nu mas fi putut realiza decat intr-o dragoste absoluta .DRAMA eroului provine tocmai din aceasta dorrinta si aspiratie a lui la o casnicie model, la o iubire absoluta , casnicie care nu va fi deloc asa cum viseaza, si Gheorgidiu va suferi datorita acestui esec.I. Dupa casatorie ,Stefan crede ca visul sau s-a indeplinit, simte cuplul implinit , asa saraci cum erau. Insa, intre timp , un unchi foarte bogat, moare, lasandu-i intreaga averea nepotului, Stefan.Dupa ce primesc aceasta monstenire statulul lor social se schimba: devin de la studentii saraci, oameni instariti.Comportamentul Elei se schmba radical, devenind o persoana materialista , care se preocupa mult de bani, se transforma intr-o negustoreasa. Acest fapt ii creaza mari neplaceri si indoieli lui Stefan.Dupa ce este dat in judecata de rudele sale, Gheorghidiu renunta dezgustat, de buna voie la o parte din avere , spre disperarea Elei care scade mult in ochii lui Stefan.Dupa ce Ela simte gustul banilor, se schimba, incepe sa mearga la petreceri mondene, in restaurante , sau excursii , care pentru Stefan sunt o corvoada. Odata ce au bani , isi pot permite un alt standard de viata.El nu ce poate adapta acestei noi lumi , unde adulterul e considerat un lucru banal. Incepe sa aiba indoieli in legatura cu fidelitatea sotiei sale.Ela il cunoste pe domnul Grigoriade , avocat, si dvine amanta lui , fara jena sau retineri.Stefan banuieste , si se simte uluilit si badjocorit de catre sotia sa.Frivolitatea si adulterul ,sunt legi are acestei lumi.Este o lume in care oamenii sunt subjugati banului.DRAMA: Stefan vede cu groaza ca este casatorit cu o femeie care il insala ,fara nici o decenta sau jena, sub ochii prietenilor.Drama eroului continua , pentu ca el vrea sa afle tot adevarul , sa stie cu certitudine daca este inselat sau nu. Se framanta si se chinuie singur , pentru ca vrea dovezi iar situatia este incerta.Pana la finalul roamnului el nu paote afirma sigur daca a fost inselat sau nu.I I. Stefan se inroleza in razboi ca voluntar, nu din patriotism, ci pentru ca vroia sa mai traiasca , la cotele absolutului, o experienta definitiva la fel ca cea a dragostei.Nu pot sa dezrtez, caci mai ales , n-as vrea sa existe pe lume ,o experienta definitiva , ca aceea pe care o voi face, de la care sa lipsesc, mai exact sa lipseasca ea din intregul meu sufletesc. Ar avea fat de mine, cei care au fost acolo , osuperioritate care mi se pare inacceptabila. Ar construi pentru mine o limitare.Stefan o aduce pe Ela la Campu-Lung, pentru a putea fi mai aproape de ea, si pentru a putea o prinde cu amantul ei , domnul G. Gheorghidiu vrea sa se duca inopinant la ea , pentru a o surprinde cu amantul , pentru a avea certitudinea ca este adevarat ca a fost si este inselat. Insa nu ii prinde si nu afla nimic concret.Ela incearca sa il convinga sa ii lase o parte din avere , in caz ca moare in razboi. Stefan se simte cumplit de rau, umilit.In acest moment in sufletul eroului, tot ce tine de iubire, se destrama.Plecand inapoi la Rucar, in armata , comandantul ii confirma lui Stefan faptul ca , amantul sotiei sale era in Campu- lung.Cu toate aceste dovezi el tot

nu este sigur si nu vrea sa creada.Pe front: il chinuie foamea , frigul , confuzia in care lupta si spaima de maorte care duce la : DEPERSONALIZAREA FIINTEI. ISI PIERD IDENTITATEADrama razboiului nu e numai amenintarea continua a mortii, macelul si foamea cat si aceasta permanenta verificare sufleteasca,acest continuu conflict al eului tau care cunoaste altfel cea ce cunoscuse in alt fel.DRAMA RAZBOIULUI: diferenta dintre cea ce stia din carti si citise despre razboi ,si cea ce traise pe viu.STRUCTURA PERSONAJULUIStefan este un intelectual rasat, student la filozofie.D.p.d.v. psihologic este un inadaptat ,la viata mondena si banii nu il preocupa.Eroul sufera pentu ca gandeste si analizeaza--- isi introspecteaza trairile.Analiza personajului,la persoana I se face cu ajutorul monologului interior --autoanaliza.DRAMAlui Gheorghidiu este este una a incompatibilitatii , a imposibilitatii de comunicare : inte el si ela ,intre el si ceilalti . drama se consuma in interior, deoarece neconcordanta dintre lumea ideala , a absolutuluivisata de erou si cea reala provoaca mari dezastre in sufletu

2.

ION de Liviu Rebreanu Roman de tip obiesctiv din perioada interbelica Momentele subiectului Expozitiunea Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica , in care locuitorii satului Pripas se afla la

hora in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea.In centrul adunarii este grupul dansatorilor. Descrierea dansului traditional somesan este o pagina etnografica prin portul popular, prin pasii specifici, prin viguarea dansului, prin figurile pitoresti ale lautarilor.Cercul horei este centrul lumii satului, este o descatusare de energie.Asezarea privitorilor reflecta relatiile socilale, fruntasii satului, primarul si chiaburii disculta separat de taranii asezati pe prispa. Fetele ramase nepoftite la hora privesc, iar mamele si babele mai retrase vorbesc despre gospodarie. Este prezentata si Savista, oloaga satului, prezentata cu un portret grotesc.Sunt prezentati intelectualii satului, preotul Belciug, familia invatatorului Herendelea care vin sa priveasca fara sa se amestece in joc.In hora sunt numai fete si flacai. Hotararea lu Ion de o lua pe Ana la joc, desi o place pe Florica cea saraca constituie inceputl confictului.IntrigaVenirea lui Vasile Baciu , tatal Anei , de la carciuma la hora si confruntarea verbala cu Ion pe care-l numeste hot si talhar pentru ca sarantocul umbla sa-i ia fata promisa unui bogat George Bucluc constitiue intriga romanului.Rusinea pe care i-o face Vasile Baciu lui Ion la hora in fata satului starneste dorinta de razbunare a lui Ion care la randul lui il face de rusine pe Baciu lasand-o insarcinata pe Anapentru al determina sa accepte nunta.ConflicteLa safarsitul petrecerii flacaii merg la carciuma. Este prezentata bataia flacailor in aparenta pentru plata lautarilor, dar in fapt pentru a o lua pe Ana de sotie. Acest lucru constituind victoria lui Ion care il rapune pana la urma cu parul pe George. Conflictul central al romanului este lupta taranului pentru pamant. Drama lui Ion este drama taranului sarac care nu-si accepta conditia si este pus in situatia de a alege intra iubirealui petru Florica si averea Anei.Conflictele secundare intre Ion si George Bucluc mai intai pentru Ana si apoi pentru Florica.Conflictul tragic este sinuciderea Anei.Desfasurarea actiuniiDorind sa obtina pamant mult, Ion ii face curte Anei, o seduce si il forteaza pe Vasile baciu sa accepte casatoria.Ion nu cere acte pentru zestre si din acest moment incep bataile si drumurile de la Ion la Baciu.Sinuciderea Anei nu constituie pentru ion un act de vinovatie deoarece el nu vede in Ana si in copilul lor Petrisor decat garantie asupra pamanturilor. Nici moartea copilului nu-l impiedica pe Ion sa mearga la Florica , ea fiind maritata cu George.DeznodamantulGeorge nu este decat un instrument in mana destinului pentru.ca il omoara pe Ion. Este arestat, florica ramane singura, iar averea revine.Bisericii.Caracterizare Ion.Personajul Ion este unul de referinta litarara romana, concentrand tragica istorie a taranului ardelean din primele decenii ale acestui secol.Inca de la inceputul romanului, la hora satului se evidenteaza dintre jucatori, feciorului lui Alexandru Pop Glanetasu, Ion , urmarind-o pe Ana cu o privire stranie, parca nedumerire si un viclesug neprefacut, apoi o vede pe Florica mai frumoasa ca oricand () fata vaduvei lui Maxim Oprea. Desi ii era draga Florica, Ion este constient ca Ana avea locuri si case si vite multe. Conflictul interior care marca destinul flacaului este vizibil inca de la inceputul romanului. Iute si harnic ca ma-sa, chipes, voinic dar sarac, Ion simte dureros prapastia dintre el si bocotanii satului ca Vasile Baciu. Cand acesta ii zice fleandura, sarantoc, hot si talhar, Ion se simte biciuit, nu suporta ocara si reactioneaza violent. De la inceput Ion este sfasiat de doua forte, glasul pamantului si glasul iubirii, cazand victima acestor doua patimi.Patima pentru pamant il macina pentru ca pamantul ii e drag ca ochii din cap. Toata fiinta lui este mistuita de dorul de a avea pamant mult, cat mai mult, deaoarece iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil () de pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama. Fiind dominat de dorinta de a fi respectat in sat, stapanit de o dorinta navalnica, un temperament controlat de instincte primare, hotarat si perseverent in atingerea scopului, dar si viclean, Ion isi urzeste cu meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei. Asadar, setea de pamant este trasatura dominanta a personalitatii sale, facand din el un personaj memorabil prin aceea ca intreaga sa energie este canalizata indeplinirii scopului de a avea pamant: glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului ca o chemare, coplesindu-l. Se simtea mic si slab cat un vierme pe care-l calci in picioare. Alta data, Ion exclama impatimit: cat pamant, Doamne.Dupa ce planul ii reuseste datorita inteligentei ascutite, vicleniei procedurale si mai ales vointei imense, Ion, intr-un gest de adorare, saruta pamantul, iar fata ii zambea cu o placere nesfarsita. Este a doua ipostaza a lui Ion, cand se vede mare si puternic ca un urias din basme care a biruit in lupte grele o ceata de balauri ingrozitori.Dupa ce o lasa insarcinata pe Ana, atitudinea lui Ion este rece, distanta, cinica, refuza sa vorbeasca cu ea si-i spune sa-l trimita pe taica-sau sa discute. Cand trateaza problema zestrei cu Vasile Baciu, Ion este semet si cu nasul in vant, sfidator, constient ca detine controlul absolute asupra situatiei si ca-l poate sili sa-i dea pamantul la care atata ravnise, astfel in urma comportamentului sau, Ion fiind caracterizat indirect. Cand s-a insurat cu Ana , Ion s-a insurat, de fapt, cu pamanturile ei, sotia devenind o povara jalnica si incomoda. Trairile lui Ion in lupta pentru a intra in posesia pamanturilor lui Vasile Baciu sunt cele mai diverse: de la brutalitate, violenta, la prefacatorie si incantare, astfel el fiind caracterizat indirect.. Astfel personajul este drastic pedepsit de autor, intrucat el se face vinovat de dezintegrare morala, raspunzator de viata Anei si al copilului lor, tulburand lunistea unui camin, a unei intregi colectivitati.

3.

4.

ROMANUL OBIECTIVIn romanul ,, Baltagul ", M. Sadoveanu zugraveste viata pastorala, transhumanta, in contextul unei lumi situata in pragul secolului al XX -lea Scriitorul urmareste doua elemente ale existentei: pe de o parte viata taranului, cu traditiile si obiceiurile ei, legate de cele trei momente- nasterea, nunta, moartea-; pe de alta parte, exista si un plan al actiunii, reprezentat de un personaj simbolic:Vitoria Lipan . Perpessicius spunea ca ,,Baltagul este romanul unui suflet de munteanca ". Vitoria Lipan, taranca din Magura Tarcaului, traieste viata aspra a oamenilor de la munte, in cadrul careia barbatii isi castigau painea cu toporul ori cu cata, iar femeile prelucrau lana oilor . Ea intruneste calitatile fundamentale ale omului simplu pe care le apreciaza cel mai mult poporul roman: cultul adevarului, al dreptatii, al respectarii legii stramosesti si al datinii . Personajul se individualizeaza atat prin mijloace de caracterizare directa, portretul fizic al eroinei este prezentat de autor, dar mai ales prin 2caracterizare indirecta: din fapte, actiuni, felul cum gandeste, cum vorbeste, monologul interior, etc .Scriitorul ii realizeaza un portret sumar, concentrand frumusetea, forta launtrica: ochii caprui ,, aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute",sau ,,..rasfrangeau lumina castanie a parului".Nelinistea interioara, zbuciumul sufletesc incep sa se manifeste cand ea isi da seama de intarzierea intoarcerii sotului sau, peste obiceiul din trecut. Lipan era ,,dragostea ei de douazeci si mai bine de ani", plecat la Dorna sa cumpere oi .Munteanca isi cunoaste barbatul asa cum stie semnele vremii si intelege ca trebuie sa plece pe urmele lui sa-l caute . Intreaga strategie a Vitoriei se desfasoara pe doua coordonate fundamentale : stiinta semnelor vremii, ale naturii si presimtirile sale bazate pe experienta vietii, pe intuitia personala,aproape profetica . Primele semne rau prevestitoare sunt visele, care i-l arata pe ,, Nechifor calare, cu spatele intors catre ea", alta data ,,trecand calare o apa neagra..." Ea intelege semnele naturii : ,, brazii sunt mai negri decat de obicei ", ,,cucosul, asezat pe prag, se intoarse cu pliscul spre poarta, da semn de plecare, deci Lipan nu va veni". Vitoria este o sinteza de spiritualitate romaneasca, ea respecta neabatut datina mostenita din vechime . Pregatindu-se de plecare, ea se consulta cu parintele Danila, dar si cu vrajitoarea satului, apoi se roaga la icoana Sfintei Ana, tine post pentru a se purifica sufleteste .Prevazatoare , isi randuieste gospodaria, vinde produsele,duce peste noapte banii la preot, o lasa pe fiica ei, Minodora, la manastire si constienta de pericolele care-i pandesc pe drum , ii faureste lui Gheorghita un baltag, avertizandu-l: ,,De-acu trebuie sa te arati barbat!" Solemnitatea pregatirii plecarii dezvaluie un ritual stravechi, un mod de viata mostenit din stramosi, cu automatismele lui , pe care Vitoria il respecta . Ea se hotaraste sa umble numai intre,,rasaritul si asfintitul soarelui "si sa se alature pe langa oameni . Dovedeste astfel spirit de prevedere ; intelepciunea , inteligenta si luciditatea ii dirijeaza comportamentul . O vointa neclintita si o judecata limpede o insotesc permanent. ,,Mai ales daca-i pierit , cata sa-l gasesc, caci viu, se poate intoarce si singur". Ea reconstituie drumul facut de barbatul ei ,mergand si intreband din loc in loc , din han in han, tenace , pana cand la Sabasa ,,in intuneric , incepu sa i se faca lumina; gandurile i se limpezesc"; La Sabasa , fusesera cu turmele trei stapani , iar la Suha doi -,,atunci si vantul a incetat sa mai bata."Scena gasirii cainelui dezvaluie puternice trairi sufletesti : ,, Femeia avea in ea o sfarseala bolnava, ....ea gaseste in animal o parte din fiinta celui prapadit ". In rapa de sub crucea Talienilor , Vitoria gaseste cheia adevarului . In momentul aflarii adevarului despre disparitia sotului ei, eroina se manifesta ca un Hamlet feminin"- George Calinescu-, pregatind scena demascarii vinovatiilor si pedepsirea lor. Momentul razbunari este plin de maretie, simbol al adevarului si dreptatii pe care Vitoria o infaptuieste cu o logica impecabila, cu tact si luciditate. Pentru Vitoria, datoria crestineasca se afla inainte de toate: ,,trebuie sa nu ramaie intre lupi, sa-l aduc intre crestini". Din comportamentul Vitoriei se desprinde o intreaga filozofie de viata , un echilibru si o masura in toate ca si la ciobanul din ,,Miorita".Odata indeplinita datoria catre cel ucis totul ii reintra in tiparul vietii de la munte, Vitoria si Gheorghita intorcandu-se la Magura , linistea si ordinea vietii fiind restabilite. Pentru marea responsabilitate, inteligenta, hotararea darza, Vitoria a fost asemanata cu eroinele din tragediile antice. Demnitatea si perseverenta cu care stie sa duca la indeplinire legea nescrisa, legea baltagului, precum si bogatia sufleteasca a Vitoriei ii dau maretie si frumusete. Eroina este tipul femeii din popor de o mare frumusete sufleteasca: sotie devotata, mama iubitoare si grijulie, gospodina desavarsita, in stare sa preia oricand locul barbatului disparut .pornit ncet-ncet (n)spre Frcaa. Gheorghita "Baltagul",de Mihail Sadoveanu- roman traditional obiectiv -(mitic si baladic) Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu (1880-1961) a aparut in noiembrie 1930 si este un adevarat "poem al naturii si al sufletului omului simplu, o Miorita in dimensiuni mari" (George Calinescu). Versul motto, "Stapane, stapane,/ Mai chiama si-un cane", argumenteaza viziunea mioritica a mortii, careia Sadoveanu ii da o noua interpretare, aceea a existentei duale ciclice, succesiunea existcntiala de la viata la moarte si din nou la viata.Romanul "Baltagul" a fost scris in numai 17 zile si publicat in 1930, cand Mihail Sadoveanu implinea 50 de ani, fiind primit cu "un ropot de recenzii entuziaste" de catre exegetii vremii. Romanul are ca surse de inspiratie balade populare de la care Sadoveanu preia idei si motive mitologice romanesti: "Saiga" (setea de implinire a actului justiciar, de infaptuire a dreptatii ce domina toate faptele eroinei), "Dolca" (ideea profundei

legaturi a omului cu animalul credincios), "Mioru;a" (tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu, conceptia asupra mortii sunt numai cateva dintre cele mai semnificative elemente ale baladei ce se regasesc si in roman).Romanul este traditional, deoarece ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean ca pastrator al traditiilor si al specificului national, cu un mod propriu de a gandi, a simti si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii. Gheorghita - fiul lui Nechifor si al Vitoriei Lipan, este personaj secundar si realist, aflat la inceputul romanului la varsta adolescentei, avand doar 17 ani. Flacaul parcurge, alaturi de mama lui, un drum al initierii catre formarea lui ca barbat, experienta acumulata intr-un timp scurt il maturizeaza rapid: "de-acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau". Portretul fizic sugereaza, indirect, trasaturile morale ale tanarului. "Gheorghita eraun flacau sprancenat", cu.ochi adanci ca ai Vitoriei si nu prea vorbaret, dar cand "intorcea un zambet frumos ca de fata", cu mustacioara abia mijita, se vadeau timiditatea si nesiguranta adolescentina, insa emana un farmec deosebit care starnea admiratia mamei.Trasaturile morale decurg in mod indirect din faptele, atiiudinea si vorbele personajului.Fiu iubitor si inteligent, el isi cunoaste bine mama, observa toate schimbarile care se petrec cu dansa si, desi sfios si supus, ii ghiceste toate gandurile: "Privi spre maica-sa; o vazu zambind si intelese ca i-a dat raspunsul pe care nu-1 putea gangavi in ajun". Cu un ascutit spirit de observatie si o intelepciune precoce, Gheorghita cugeta ca "femeile-s mai viclene [.-..], mai iscusite la vorba; iar barbatii is mai prosti; insa mai tari de vartute". Desi nu intelege toate masurile pe care le ia mama lui privind calatoria, el se supune ascultator si increzator in hotararile ei: "M-oi duce, daca spui; dar e bine sa-mi arati ce si cum, ca sa stiu ce sa fac" Initierea sa incepuse inca din copilarie, cand sensibilitatea si puritatea varstei il faceau sa se simta stapan peste "paraul cu bulboanele [...], potecile la zmeura si mai sus la afine, cand ocolea asa de buna-voie, umbland dupa turmele ciobanilor. [...] stia sa cheme in amurgit ieruncile si capriorii." Lipsa de vesti de la tatal sau si suspecta absenta a acestuia constituie o situatie cu totul noua pentru Gheorghita, care simte ca "a intrat la slujba grea si la nacaz", banuind ca "tatu-sau "Nechifor va fi cazut pe undeva s-a pierit, ori l-au omorat hotii".Devenirea sa ca barbat are loc brusc, odata cu veghea din rapa a osemintelor tatalui sau, cand se simte infricosat si uo neliniste fierbinte i se porni din maruntaie si-l fulgera in crestet. [...] Sangele si carnea lui Nechifor Lipan se intorceau asupra lui in pasi, in zboruri, in chemari". Un argument indirect, ce motiveaza desavarsirea formarii lui Gheorghita ca barbat este scena finala, cand flacaul il loveste pe ucigasul tatalui sau cu baltagul, implinind dreptatea: "feciorul mortului simti in el crescand o putere mai mare si mai dreapta decat a ucigasului. [...] Apoi il lovi scurt cu muchea baltagului, in frunte". Gheorghita isi indeplineste astfel datoria de fiu, infaptuind un act justitiar ca pe un prim pas catre maturitate. Gheorghita parcurge experienta initiatica si implineste dreptatea asemenea unui Fat-Frumos din basmele populare, dar faptul ca el evolueaza de la pubertate la statutul de barbat il inscrie intre personajele tipice din operele realiste."Faurit anume in vederea expeditiei justitiare (initiatica pentru baiat) si blagoslovit de preot, baltagul nu are alta intrebuintare decat simbolica si magica, ramanand pur, nepatat de sange; lovitura razbunatoare e data de Gheorghita cu alt baltag, cu al ucigasului fnsusi" (Al.PaleoIogu - "Treptele lumii sau calea catre sine a lui Mihail Sadoveanu").IX. n Frcaa, tot cutndu-i un loc unde s poat sta n

ROMAN REALIST TIP BALZACIAN Enigma Otiliei - rezumat Felix Sima,un tnr de 18 ani,vine n Bucureti la unchiul su Costache

Giurgiuveanu pentru a urma Facultatea de medicin.Ajuns la adresa indicat Otilia,pupila btranului,l invit n cas unde cunote membrii familiei: matua Aglae,unchiul Simion i copiii acestora Titi.,Aurica ,Olimpia, ginerele Stanic Raiu precum i prietenul de familie Leonida Pascalopol.A doua zi Otilia i arat locuina, el remarc felul jucu al fetei i este surprins cand gasete o scrisoare adresat acesteia, pe numele Otilia Marculescu.Fata este ravnit de Leonida Pascalopol i invidiat de toi membrii familiei Tulea.Felix, curios de enigma numelui Mrculescu descoper soarta Otiliei care nu este cu mult diferit de a sa. Fata a rmas orfan de mic i este crescut de tatl su vitreg, mo Costache.Pascalopol a cunoscut-o pe mama Otiliei i de atunci i-a ajutat foarte mult, Otilia purtandu-i o stim deosebit.Rugat de Aglae,Felix l mediteaze pe Titi care a rmas corigent,i in aceste imprejurari sora sa Aurica se ataseaza de tanar. El,ns, se simte tot mai atras de Otilia pe care o admir i cu care petrece din ce n ce mai mult timp.Vede ns n Pascalopol un rival.La nceputul lunii august, Olimpia, cel mai mare copil al Aglaei i face apariia acas mpreun cu Stnic, concubinul ei, cu care are un copil. Simion nu-i recunoaste fiica i refuz s-i dea o cas de locuit i zestrea sa.Stnic, prin minciuni i scrisori adresate domnului Pascalopol cum c se mpuc, reuete s strng ceva bani de la toi i s-l nduplece pe Simion cu motivarea c mai are cteva luni de trit,s-i dea zestrea Olimpiei.La invitatia lui Pascalopol,Felix si Otilia se duc la moia acestuia,unde tinerii profita de timpul petrecut impreuna,iar dup dou sptmni revin acas.ntre timp, fiul Olimpiei i al lui Stnic, Aurel Raiu, moare, iar tatl nduioat i public n ziar decesul amintind toate rudele, n sperana de a obine ct mai mult sprijin financiar.Stnic este interesat de averea lui mo Costache i n acest scop l aduce pe un oarecare doctor Vasiliade pentru a-i pune diagnosticul c este bolnav. Singurul care descoper planul este Pascalopol, i-l avertizeaza pe btrn.ntre Felix i Otilia se cldete o relaie de profund prietenie i ataament. Felix i mrturisete iubirea, iar Otilia pare i ea nduioat,ns privete totul n mod copilresc.Grija sa pentru Felix pare mai mult a unei surori.Ruinat, Felix i pune pe hrtie toate sentimentele sale, trimitandu-i Otilei scrisoarea, ns ea nu-i d nici un rspuns.ntr-un moment de gelozie, Felix o roag pe Otilia s nu se mai ntlneasc cu Pascalopol, ns tot el, invitat de acesta la el acas, i d seama de greeala fcut fa de Otilia.n cas discuiile despre adopia Otiliei de ctre mo Costache declaneaz un nou val cu scandaluri din partea Aglaei. n cele din urm fata i cere lui mo Costache s nu ntocmeasc formalitatile de adoptie si pleac cu Pascalopol la moie, spre surprinderea lui Felix, care rmne dezamgit.El se refugiaz n braele unei curtezane Georgeta.Felix are ocazia s-l cunoasc pe Weissmann, un coleg de facultate care-i trezete pasiuni nebnuite pentru poezie. Discuiile avute cu acesta i dezvluie situaia material dificil a studentului, dar i spiritul practic al acestuia, care face injecii i consult diferite persoane pentru a-i ntreine fraii i surorile.Cina la restaurantul domnului Iorgu n cinstea aniversrii fiicei sale minore i reunesc la aceeai mas pe Georgeta cu generalul, pe Stnic, Olimpia, Aglae, Titi, Felix i mo Costache. Aglae pare foarte interesat de viitorul fiicei celor dou gazele n sperana c o va cstori cu Titi, n timp ce Felix se simte din ce n ce mai jignit de purtrile Georgetei.gazd, au dat peste nite jandarmi care i duceau pe doi oameni la judecat, deoarece nu aveau acte la ei i, se pare c i furau pe oameni fr ca acetia s i dea seama erau de fapt nite oameni care se ocupau cu jocurile de noroc. Erau aa de haioi, nct toat lumea rdea n plin strad, chiar i Vitoria s-a bine dispus. n final, cei doi cltori s-au oprit la mo Pricop, care i- a gzduit peste noapte. Cei doi au aflat de la familia Pricop c Nechifor a fost i pe la ei. Dup ce auzise aceasta, Vitoria se tot gndea c soul ei s-ar putea s nu mai fie n via Relaiile dintre dou personaje ntr-un text narativ aparinnd lui G. Clinescu: Enigma OtilieiPublicat n 1938, romanul Enigma Otiliei apare spre sfritul perioadei interbelice, o perioad de puternic afirmare a speciei, fiind al doilea dintre cele patru romane scrise de George Clinescu. Scriitorul opteaz pentru romanul obiectiv i metoda balzacian, dar depete programul estetic, realiznd un roman modern, ce mbin elemente ale realismului, clasicismului i romantismului.Incipitul realist al romanului fixeaz elementele temporale (ntr-o sear de la nceputul lui iulie 1909) i spaiale (n capital). G. Clinescu urmrete detalii pe care numai un narator specialist le-ar putea observa, de exemplu n descrierea strzii Antim, a arhitecturii casei, a interiorului. Scena jocului de cri, realizat tot n manier realist, are scopul de a prezenta eroii principali, oferind att date despre fiecare n parte (naratorul le realizeaz concise, dar sugestive portrete) ct i despre tipul relaiilor pe care fiecare le dezvolt fa de ceilali. Din punct de vedere al raportului incipitfinal, scrierea este un romanul circular, replica lui Giurgiuveanu Aici nu st nimeni! evideniind aceast caracteristic. Mutaiile care se produc ntre incipitul i finalul romanului sunt majore: iniial cuvintele lui mo Costache reprezint o modalitate a btrnului avar de a se apra n faa intruilor, aezate la finalul romanului ele reflect realitatea.Eroii romanului respect trsturi tipice de caracter pentru personaje lucrate n manier clasic: avarul, parvenitul,

gelosul, prin care autorul creeaz spectaculosul. Acesta conduce la construcia unor tipologii: mo Costache este avarul, Aglae este baba absolut, fr cusur n ru, Aurica este fata btrn, Simion este dementul, Titi este retardatul, Stnic Raiu este parvenitul, Pascalopol este aristocratul, iar Otilia i Felix sunt victimele, termenii angelici de comparaie, dup cum i numete chiar autorul.Felix crescuse la internat, fiind orfan de mam, i este nevoit s vin n casa lui Costache Giurgiuveanu, tutorele su legal, pentru a-i continua studiile de medicin. Pe fiica vitreg a lui mo Costache, Otilia Mrculescu, Felix i-o amintea vag, din vremea copilriei. Aceasta l surprinde plcut, la prima ei apariie iar prin ochii tnrului este realizat primul portretul fizic al acesteia: Felix privi spre captul scrii ca spre un cer deschis i vzu n apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu, un cap prelung i tnr de fat, ncrcat cu bucle, cznd pn pe umeri. Portretul ei apare conturat n opoziie cu cel al Aurici, ns n trupul subiratic, cu oase delicate ca de ogar, de un stil perfect, fr acea slbiciune supt i ptat a Aureliei, era o mare libertate de micri, o stpnire desvrit de femeie.Otilia reprezint nenumratele fee ale ideii de feminitate, fiind, de asemenea, i cel mai modern personaj al romanului, att prin tehnica de realizare (pluriperspectivism), ct i prin problematica sa existenial. Spirit artistic, student la Conservator, Otilia se va apropia de Felix nc din momentul sosirii acestuia n cas. Pentru c nu i pregtise nicio camera, Otilia l duce pe Felix n camera sa, spaiul su intim, prilej pentru el s descopere personalitatea fascinant i imprevizibil a fetei. Dezordinea caracterizeaz temperamentul nehotrt i schimbtor al fetei. Acesta observ haine, cri, parfumuri, partituri aruncate la ntmplare. Maniera balzacian reliefarea caracterului unui personaj prin descrierea mediului n care triete fiind elocvent n acest scen.Amndoi se dezvolt de-a lungul romanului, ns afeciunea stabilit nc de la nceput se pstreaz. Fiind prima lui dragoste, Felix o transform pe Otilia ntr-un ideal feminin. Comportamentul derutant al fetei, dar mai ales gesturile foarte familiare i tandre ale acesteia, l descumpnesc nsa. Otilia nsi recunoate cu sinceritate faa de Felix c este o fiin dificil i se autocaracterizeaz astfel: Ce tnr de vrsta mea i nchipui c m-ar iubi pe mine aa cum sunt? Sunt foarte capricioas, vreau s fiu liber! [...] Eu am un temperament nefericit, m plictisesc repede, sufr cnd sunt contrariat.Existena lor i preocuprile de ordin intelectual aproape c nici nu se intersecteaz cu cele ale membrilor familiei.Felix este n permanen gelos pe Pascalopol, pe care l acuz de sentimente nu tocmai paterne faa de cea pe care el o iubete. n momentul n care Pascalopol vine s-o ia pe Otilia la teatru, Felix este deranjat nu de veselia fetei, ci de satisfacia reinut a brbatului, care nu se clasa deloc printre sentimentele paterne. Ciudat i se pare i nclinaia Otiliei, o prieten de vrsta lui, pentru un brbat att de matur. Permanent aceast relaie dintre Otilia i Pascalopol l va contraria pe tnr.Sentimentele care se nfirip de la nceput ntre ei pornesc de la o apropiere fireasc ntre doi tineri, dar i de la o grij reciproc ntre doi orfani, ce simt nevoia s se apere unul pe cellalt. Otilia devine o obsesie pe care, n funcie de nevoile sale, Felix o drm i o reconstruiete, fr a fi capabil de generoziti sentimentale prea mari. Otilia concepe iubirea n felul aventuros al artistului, druire i libertate absolut, pe cnd Felix este dispus s atepte orict pn s se nsoare cu ea. Diferena dintre ei i posibilitatea de a reprezenta o piedic n calea realizrii profesionale a lui Felix o fac pe Otilia s l prseasc i s aleag o csnicie cu Pascalopol.Eecul n dragoste l maturizeaz, dndu-i putere s nu renune la carier. Felix nelege c, ntr-o astfel de societate, dragostea nu mai este un sentiment pur, iar csnicia devine o afacere, nu o mplinire a iubirii. Chiar el se cstori ntr-un chip care se cheam strlucit i intr, prin soie, ntrun cerc de persoane influente".Consider c n relaia Felix-Otilia, femeia este cea care dovedete c are puterea de a decide pentru amndoi i fora de a face un sacrificiu din iubire, oferindu-i lui posibilitatea de a se mplini profesional. Nici ei nu i s-ar fi potrivit viaa modest pe care ar fi fost obligat s o duc alturi de studentul Felix. Moartea lui mo Costache i pierderea motenirii impune acest deznodmnt.Otilia reprezint pentru Felix o imagine a idealului feminin, iar pentru Pascalopol o enigm. Misterul personajului pare a se ascunde n replica de neneles de la nceputul romanului: Noi nu trim dect patru-cinci ani. X. n ziua urmtoare, au mers la Borca, unde stenii i-au

NUVALA ROMANTICA-Alexandru Lpuneanul de Costache NegruzziCa specie a genului epic, nuvela are dimensiuni medii, cu o acune riguros construit n conflict puternic, punnd n eviden

personaje complexe bine individualizate. Spre deosebire de povestire, cu care se confund adeseori, nuvela are urmtoarele trsturi definitorii: construcia subiectului este riguroas, personajele sunt deja caractere formate, accentul este pus pe construcia personajelor, nu pe aciune, iar timpul i spaiul sunt clar delimitate.n literatura romn nuvela a aprut n perioada paoptist, prima i cea mai important fiind nuvela istoric Alexandru Lpuneanul a lui Costache Negruzzi. Aceasta este istoric prin tem i din perspectiva formulei estetice cu elemente clasice.Titlul nuvelei face referire la personajul principal, anticipnd conflictul i importana personajului n oper Opera este mparit n patru capitole, fiecare avnd cte un moto semnificativ care accentueaz conflictul dominant. n centrul nuvelei, scriitorul l aaz pe Alexandru Lpuneanu , domnul Moldovei, aciunile prezentate ct i celelalte personaje avnd rolul de a reliefa caracterul personajului principal. Alexandru Lpuneanu, dup nfrngerea sa n dou rnduri de otile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua oti turceti i se ntorcea acum s izgoneasc pre rpitorul Toma i s-i ia scaunul pe care nu l-ar fi pierdut de n-ar fi fost vndut de boieri. Astfel, Lpuneanu intrase n Moldavia, ntovrit de apte mii de spahii i de vreo trei mii oaste de strnsur. Alexandru Lpuneanu este un erou romantic prin caliti de excepie i defecte extreme, caracter realizat pe baza antitezei romantice. Cu alte cuvinte, Lpuneanu este un personaj excepional pus n situaii excepionale. Spre deosebire de Letopiseul rii Moldovei de Grigore Ureche) din care s-a inspirat Negruzzi), n care este prezentat domnitorul Lpuneanu, n nuvela lui Negruzzi este prezentat personajul cu acelai nume. Autorul pstreaz date istorice, cum ar fi anumite scene i replici (scena ospaului, piramida). Abaterile de la documentele istorice sunt intenionate i au rol n construirea personajului) boierul Mooc murise nainte de ntoarcerea in ar a lui Lpuneanu, Spancioc i Stroici fugiser din ar n Polonia, uciderea lui Mooc e inspirat din moartea unui domnitor grec linat de popor). Dialogul constituie n opera lui Negruzzi o soluie artistic folosit cu scopul de a pune n eviden evoluia psihologic a personajului. Domnitorul este caracterizat direct de catre narator (Lpuneanu, a creia ochi scnteiar ca un fulger, mediteaz vreo nou moarte) i celelalte personajue, i indirect, prin intermediul dialogului, monologului, gestualitii i comportamentului.Faptele domnitorului, ajuns pentru a doua oar pe tronul Molodvei (omorrea boierilor, leacul de fric oferit Domnitei Ruxanda, aruncarea lui Mooc in minile mulimii), pun n eviden tiania domnitorului care acioneaz pentru ntrirea autoritii domneti i slbirea puterii boierilor, nc din primul capitol putem observa, prin intermediul dialogului, anumite gesturi care dezvluie evoluia psihologic a viitoului tiran. Dialogul din scena n care Lpuneanu ntlnete solia format din Mooc, Veveriei, Spancioc i Stroici, contureaz foate bine conflictul puternic dintre domn i boierii trdtori. Acest conflict evideniaz trstura fundamental a lui Lpuneanu, i anume, voina de a avea putere deplin asupra Moldovei, impunndu-i ferm autoritatea. Lpuneanu i primete pe boieri rezervat, silindu-se a zmbi. Atitudinea boierilor, la nceput, este una oarecum detaat, deoarece se nclinar pn la pmnt, fr a-i sruta poala dup obicei. Schimbul de replici reflect sigurana de sine i atitudinea provocatoare a domnului, care-i determin pe boieri s-i dezvluie ostilitatea i adevratele intenii: Am auzit, urm Alexandru, de bntuielile rii i am venit s o mntui; tiu c ara m ateapt cu bucurie. Ultima parte a acestui dialog dezvluie furia i ura abia stpnit a lui Lpuneanu, ca rspuns la vicleniile lui Mooc. Prin aceste replici tioase sunt evideniate impulsivitatea, lipsa de scrupule i violena domnitorului n nfruntarea cu boierii: Dac voi nu m vrei eu v vreu [...] i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge i cu voia, ori fr voia voastr. Observaiile asupra fizionomiei personajului, fcute de Negruzzi, reflect tririle interioare ale eroului : rspunse Lpuneanu, a cruia ochi scnteiar ca un fulger. Fiind un bun cunosctor al firii umane, Lpuneanu l cru pe Mooc pentru ncercarea de a-l nela din nou, deoarece avea nevoie de acesta ca s mai uureze blstemurile norodului. Aceast scen reflect duritatea, luciditatea i ironia necrutoare a domnului. Partea a III-a a nuvelei (Capul lui Mooc vrem) este cea mai dramatic i ncepe printr-o linite i o atmosfer de srbatoare, unde domnul i boierii se adunaser la biseric.Scena este prezentat minuios, pregtindu-se antiteza romantic i contrastul din scena uciderii celor 47 de boieri.Dismularea i ipocrizia, precum i ateismul sunt trsturi specifice personajului romantic i sunt foarte bine evideniate n aceast scen: mpotriva obiceiului su, Lpuneanul, n ziua aceea era mbrcat cu toat pompa domneasc, Dar dup ce a ascultat Sfnta Slujb, s-a cobort din stran, s-a nchinat pe la icoane, i, apropiindu-se de racla Sfntului Ioan cel Nou, s-a aplecat cu mare smerenie i a srutat moatele sfntului,

Spun c n minutul acela, el era foarte galben la fa, i ca racla sfntului ar fi tresrit. n episodul uciderii celor 47 de boieri, se poate observa antiteza dintre cinismul lui Lpuneanu (El rdea) i groaza lui Mooc care se silea a rde ca s plac stpnului, simind prul zburlindu-i-se pe cap i dinii si clnnind.n scena final a bolii i a otrvirii sale, personajul principal triete cu intensitate att umilina, ct i revolta mpotriva celor ce l-au clugrit, dup care urmeaz groaza n faa morii.Dei naratorul este obiectiv, apar scurte intervenii subiective prin care naratorul i trdeaz atitudinea fa de personaj: aceast denat cuvntare, era groaz a privi aceast scen sngeroas. n realizarea operei sale, Negruzzi interpreteaz cronicile lui Grigore Ureche i Miron Costin, schimbnd destinul unor personaje. Astfel, creeaz o oper de ficiune care se ndeprteaz de spiritul cronicilor, o nuvel care ar fi putut sta alturi de Hamlet dac ar fi avut prestigiul unei limbi internaionale. (G. Clinescu

NUVELA PSIHOLOGICA-CARACTERIZAREA LUI GHI din Moara cu Noroc de Ioan SlaviciGhi triete o dram psihologic concretizat prin trei nfrngeri/ pierderi: ncrederea n sine, ncrederea celorlali n el i ncrederea Anei, soia lui, n el. Consecinele nefaste ale setei de navuire i procesul nstrinrii de familie sunt magistral analizate de Slavici, autorul aducnd n primplan conflictul dintre fondul uman cinstit al lui Ghi i dorina de a face avere alturi de Lic. La nceput, crciurnarul este un ins energic, cu gustul riscului i al aventurii, i nu o palid umbr hamletic, pierdut ntr-un peisaj autohton"(Magdalena Popescu). El hotrte schimbarea, luarea n arend a crciumii de la Moara cu noroc. Ghi este capul familiei pe care ncearc s o conduc spre bunstare. Atta timp ct se dovedete un om de aciune, mobil, cu iniiativ, lucrurile merg bine. Crciuma aduce profit, iar familia triete n armonie. Bun meseria, om harnic, blnd i cumsecade, Ghi dorete s agoniseasc atia bani ct s-i angajeze vreo zece calfe crora s le poat da de crpit cizmele oamenilor. Aspiraia lui e fireasc i nu:i depete puterile. Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulbur echilibrul familiei, dar i pe cel interior, al lui Ghi. Cu toate c i d seama c Lic reprezint un pericol pentru el i familia lui, nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercit asupra lui, mai ales c tentaia mbogirii, dar i a existenei n afara normelor etice sunt enorme: (caracterizare direct). Devine mohort, violent, i plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi de brutalitate neneleasa fa de Ana, se poart brutal cu cei mici.La un moment dat, Ghi ajunge s regrete faptul c are familie i copii i c nu-i poate asuma total riscul mbogirii alturi de Lic. Sub pretextul c o voin superioar i coordoneaz gndurile i aciunile, Ghi devine la, fricos i subordonat n totalitate Smdului. n plus, se ndeprteaz din ce n ce mai mult de Ana (i era parc n-a vzut-o demult i parc era s se despart de dnsa"), aruncnd-o n braele smdului: Joac, muiere, parc are s-i ia ceva din frumusee", i spune Ghi Anei, ntr-un rnd.Ghi este caracterizat n mod direct de Lic. Acesta i d seama c Ghi e om de ndejde i chiar i spune acest lucru: Tu eti om, Ghi, om cu mult ur n sufletul tu, i eti om cu minte: dac te-a avea tovar pe tine, a rade i de dracul i de mum-sa. M simt chiar eu mai vrednic cnd m tiu alturea cu un om ca tine". Totui Smdului nu-i convine un om pe care s nu-1 in de fric i de aceea treptat distruge imaginea celorlali despre crciumar ca om onest i cinstit. Astfel, Ghi se trezete implicat fr voie n jefuirea arendaului i n uciderea unei femei. Este nchis i i se d drumul acas numai pe chezie". La proces jur strmb, devenind n felul acesta complicele lui Lic.. Axa vieii lui morale se frnge; se simte nstrinat de toi i de toate. Arestul i judecata i provoac mustrri de contiin pentru modul n care s-a purtat. De ruinea lumii, de dragul soiei i al copiilor, se gndete c ar fi mai bine s plece de la Moara cu noroc. ncepe s colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer n totalitate nici fa de acesta. Ghi i ofer probe n ceea ce privete vinovia Smdului numai dup ce i poate opri jumtate din sumele aduse de acesta.Ghi ajunge pe ultima treapt a degradrii morale n momentul n care, orbit de furie i dispus s fac orice pentru a se rzbuna pe Lic, i arunc soia, la srbtorile Patelui, drept momeal, n braele Smdului. Sper pn n ultimul moment c se va produce o minune i c Ana va rezista influenei malefice a smdului. Dezgustat ns de laitatea lui Ghi care se nstrinase de ea i de familie, ntr-un gest de rzbunare, Ana i se druiete lui Lic, deoarece, n ciuda nelegiuirilor comise, Lic e om", pe cnd

Ghi nu e dect muiere mbrcat n haine brbteti". Sentimentul lui [Ghi] fa de Ana e unul mprit ntre vanitate masculin i dragoste"(Magdalena Popescu). De aceea n momentul n care i d seama c soia 1-a nelat, Ghi o ucide pe Ana, ncercnd s o scape de chinul pcatului. La rndul lui, Ghi este ucis de Ru, din ordinul lui Lic. Ghi depete limita normal a unui om care aspir spre o fireasc satisfacie material i social. Patima pentru bani i fascinaia diabolic a personalitii Smdului l determin s ajung pe ultima treapt a degradrii morale. Sfritul lui i al celor care-1 nconjoar este n mod inevitabil tragic. Moara cu noroc - nuvela psihologica.Nuvela este specia epica in proza, cu actiune mai ampla decat a povestirii,conflict consistent si personaje puternic individualizate. Actiunea consta dintr-o intriga puternica cu un conflict sustinut, materializata intr-o compozitie riguroasa,coerenta dar concisa ,care focalizeaza, de regula, asupra unui personaj principal si are ca scop caracterizarea acestuia.Nuvela psihologica se individualizeaza prin tipul de conflict,insistandu-se asupra celui interior,pe schimbarile caracteriale si comportamentale ale personajului, pe devenirea acestuia, dictata de un mediu nepropriu individului, descrisa in maniera tipic realista, ca felie de viata, dosar de existenta.Este tratata parvenirea individului intr-o societate pentru care nu este pregatit, pe care doreste sa o inteleaga si sa I se integreze, acte in care esueaza, totodata dezumanizandu-se treptat.Analiza starilor constientizate ale personajului ne conduce spre cheia in care este indicat sa fie lecturata o astfel de nuvela.Frica, obsesia banului, alienarea, erosul, fiecare dintre acestea ar putea constitui tema operei, in functie de perspectiva lectorului.Moara cu noroc a aparut in anul 1881, fiind inclusa in Novele din popor, volum care a dat in literatura romana un exemplu de scriere totodata traditionalista si realista.Poate fi privita si ca o ilustrare a notiunilor teoretice sustinute de Titu Maiorescu si Junimea(are specific national, este autentica). Din punctul de vedere al autorului, se incadreaza perfect in opera acestuia, deoarece este inca o dovada a crezului moralist al lui Slavici, o pledoarie pentru viata linistita si cumpatata, de refuz al parasirii unei ordini prestabilite, deoarece astfel de actiuni vor fi pedepsite de Destin.Tema nuvelei poarta, deci, valori etice si psihologice, dorind sa demostreze ca dorintele de imbogatire/parvenire duc la declinul moral si spiritual al individului;in locul acestora este recomandata, in maniera conservatoare, linistea colibei.Se poate sublinia si o conceptie estetica in viziune clasica:pentru ca ceva sa fie frumos trebuie inainte de toate sa fie bun si adevarat(Slavici) Subiectul este construit clasic,organizat pe momentele subiectului ,insa evitand liniaritatea, actiunea dezvoltandu-se pe mai multe planuri in maniera romanesca,in prim-plan fiind plasat un personaj a carui evolutie va fi urmarita pe parcursul operei. Interesant de urmarit este jocul de alternanta a conflictelor interior si exterior, acestea potentandu-se reciproc.Expozitiunea il prezinta pe Ghita alaturi de familia sa,infruntand situatia sociala si economica gri in care se afla.Nemultumit de statutul sau de cizmar, in imposibilate de a asigura un trai decent familiei, el decide, impotriva sfatului soacrei ,sa ia in arenda hanul Moara cu noroc .Un timp afacererile prospera, iar familia pare sa traiasca idilic in acest nou mediu, neprimitor (pusta aradeana)insa cu potential. Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul, pesonaj negativ, care va declansa un sir de evenimente ,in urma carora Ghita se va degrada pana la dezumanizare, si va sfarsi tragic.Conflictele nuvelei isi au punctul de plecare in acest episod;se contureaza atat cel exterior intre Ghita si Lica, cat si cel interior, al constiintei carciumarului. Setea de inavutire isi pune amprenta din ce in ce mai mult asupra lui Ghita, care este vazut intr-o continua evolutie, indepartandu-se de familie si luand parte la afacerile necurate ale Samadaului care exercita o dominatie fascinanta asupra hangiului. Pe rand, arendasul hanului este jefuit si batut, o femeie in doliu si copilul sau sunt omorati , iar toate drumurile par sa duca spre Lica, pe urmele caruia se afla de mult timp jandarmul Pintea. Lica il manipuleaza pe Ghita in asa fel incat acesta este de acord ca Ana sa il insele. Cand realizeaza gravitatea faptelor, merge la Pintea cu gandul de a-l demasca pe Lica, ceea ce si face.Conflictul interior dicteaza afirmarea celui exterior , stadiul in care se afla Ghiata il face pe acesta sa isi doreasca o confruntarea cu Lica.Totusi, cel care va cadea in propria cursa va fi Ghita, care,atunci cand se intoarce la han o omoara pe Ana pentru fapta necugetata de a se fi aruncat in bratele Samadaului, iar apoi este omorat de Raut,omul samadaului.Lipsit de puteri in fuga de Pintea, Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.Acesta este punctul culminant al nuvelei, asistam la pedeapsa data de destin fiecaruia, pe masura faptelor.Pentru a dramatiza scena si a accentua ideea de final grandios, autorul se foloseste de metafora focului purificator care cuprinde moara, stergand urmele faradelegilor.Astfel, toate conflictele romanului se termina, se mistuie in foc alturi de protagonisti, lasand loc cortinei, vocei naratorului care prezinta deznodamantul cu valoare de sentinta finala, data prin batrana, care, contempland scena dezastrului, afirma:asa le-a fost data

NUVELA FANTASTICA_La-tiganci-rezumatMircea Eliade recunotea nc din adolescen mi-a plcut s scriu nuvele, povestiri i chiar nuvele fantastice.Aceast nclinare spre fabulos se va accentua n urma vastelor sale lecturi i a numeroaselor clatorii. El va fi atras mereu de spaiul romnesc i de oraul Bucureti: pentru mine Bucuretiul este centrul unei mitologii inepuizabile. i n nuvela La ignci aciunea se petrece n Bucureti avndu-l ca protagonist pe profesorul de muzic Gavrilescu. Nuvela ilustreaz o alegorie a morii sau a drumului spre moarte. Intinerariul spiritual al eroului se desfoar n opt secvene care alctuiesc nuvela construit cu echilibru i armonie clasic. Alterneaz planul real cu cel ireal.Secvena I (expoziiunea) prezit eroul n tramvai, este vorba de Gavirescu care se ntorcea acas de la leciile de pian date domnioarei Otilia. n tramvai se discut despre bordeiul igncilor, de existena cruia se prefac c se scandalizeaz brbaii. Pentru profesor acesta este un palat cu grdini i nuci pe care el l vede de trei ori pe sptmn. i aduce aminte c a uitat servieta la meditaie i coboar repede ca s ia tramvaiul n sens invers. n aceast prim secven autorul introduce cteva leitmotive: cldura mare, biletul, confesiunea, colonelul Lavrence, bordeiul (spaiul misterios), Elsa. Ateptnd tramvaiul este atras hipnotic de mirosul amrui al frunzelor de nuc i de nefireasca rcoare nc fr s-i dea seama s-a aflat n faa porii. Secvenele II, III i IV ale naraiunii dezvolt intriga marcat de ptrunderea lui Gavrilescu la ignci. Desfurarea aciunii se face prin nararea ntmplrilor eroului n acest spaiu, visul lui. Intrnd la ignci este ntmpinat de baba care-i cere trei sute ca s l lase la bordei, s-i aleag o fat. Se ntlnete cu trei fete, trebuind s identifice pe cea de a treia dar nu reuete. Pic ntr-un vis i apoi se trezete cu gndul c trebuie s-i recupereze servieta i se duce la tramvai.Acest nucleu conine mai multe mituri mereu aprofundate n lucrrile lui Eliade. Bordeiul trebuie privit ca un mit al labirintului, un simbol al trecerii dinspre via spre moarte. Este un spaiu al iniierii n ritualurile morii. Trecerea prin bordei este o trecere dincolo. Cele trei fete amintesc de ursitori, ele l supun pa Gavrilescu unor ncercri pe care el nu le poate trece, danseaz n jurul lui, i cer s o ghiceasc pe iganc dar el le scap mereu.Personajul alunec mereu spre trecut vorbindu-le despre episoadele cu Hildegard i Elsa. El nu reuete s ghiceasc iganca nici dup ultima ncercare. Trebuie s interpretm acest lucru n sensul c profanul rateaz intrarea lui n domeniul sacrului. Apare o nou tentativ de intrare n real prin muzic.Secvena IV descrie visul lui Gavrilescu. Eroul viseaz c ncearc s ghiceasc fetele, se pierde n camere ciudate cu tavane scunde i neregulate, cu pereii uor ondulai, cu paravane tot mai misterioase, cu coridoare pe care rtcete mereu n sens invers, cu obiecte ce-l terorizeaz.Visul se termin cu o scen a luptei lui cu o draperie simbolic. Visul are mai multe semnificaii.La nceput el apare ca o aspiraie a eroului sprea o alt realitate alturi de Hildegard. Apoi n secvena IV visul devine simbolul comarului traversrii materiei de ctre spirit a vieii spre moarte nsoit de spaime i sufocri. Draperia i aprea ca un giurgiu i-l ngrozea ca jocul straniu al fetelor. Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept prob ghicitul, simbol al riturilor de iniiere n taina morii, o vam luat sufletului ca o ultim ans de desprire a condiiei umane. Cifra trei i multiplu de trei este un alt mit al nuvelei care puncteaz momente semnificative.abtut din cale ca s participe la o cumetrie. Aici s-au osptat , iar Vitoria a nchinat mpreun cu naii. Dup ce au ajuns la / n Cruci, cei doi au dat peste o nunt. Aici, Vitoria a primit plosca i i-a fcut o urare frumoas miresei. Vitoria i-a fcut din nou griji, deoarece a dat prima dat de un botez i apoi de o nunt in sinea ei, trebuia s se fi ntmplat invers pentru ca toate s fie bine. I-a ntrebat pe steni dac l-au vzut cumva pe Nechifor, dar, din pcate, nimeni nu-l vzuse. Ajuni n Vatra Dornei au mers la prefect, care lea spus c n luna noiembrie, Nechifor a cumprat trei sute de oi de la Gheorghe Adamachi i Vasile Ursachi (fusese cea mai mare vnzare din trg), iar mai apoi, Nechifor le vnduse o sut de oi unor ciobani de la munte pe care nu-i cunoscuse pn atunci

Comedia O scrisoare pierdut de Ion Luca CaragialeSpecie a genului dramatic, scris pentru a fi pus n scen i cu intenia clar de a strni rsul, aceast capodoper a lui Caragiale (jucat la Teatrul Naional din Bucureti la 13 noiembrie 1884), este o comedie de moravuri care surprinde necinstea n viaa de familie i n cea de politic ,,n capitala unui jude de munte, n zilele noastre, de fapt cu ocazia unor alegeri parlamentare (din 1883).O scrisoare pierduta incepe cu discutia dintre Tipatescu, primarul orasului, si Pristanda in care este pomenita pentru prima oara scrisoarea. Nae Catavencu, presedintele partidudului de opozitie si director al ziarului Racnetul Carpatilor isi doreste sa devina deputat, incercand sa inlature in acest scop canditatul partidului aflat la putere , avocatul Tache Farfuridi.Mijlocul de care se foloseste Catavencu pentru a-si atinge scopul este santajul, de fapt o scrisoare de amor pe care prefectul Stefan Tipatescu, i-a trimis-o Zoei Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache,

presedintele partidului aflat la putere. Catavencu il ameninta pe Tipatescu ca daca nu voteaza pentru el, va publica scrisoarea de amor in ziarul la care este proprietar. Pretextul conflictului este publicarea scrisorii in ziar, care nu ar afecta foarte grav existenta personajelor. Conflictul este asadar derizoriu si starneste rasul. Conflictul este solutionat pozitiv, favorabil pentru ambele tabere politice : Dandanache ajunge deputat si Catavencu scapa nepedepsit iar totul se sfarseste cu o mare petrecere. Modul in care personajele discuta, intrarile si iesirile cetateanului turmenetat, pierderile si gasirile repetate a scrisorii, scena din sala electorala si multe altele, toate starnesc rasul spectatorului si cititorului. Aparitia efectiva in piesa a personajului Agamemnon Dandanache, se petrece doar in actul al patrulea cnd aciunea se apropie de final, iar echilibrul este pe cale s fie restabilit. Aceste aspecte sunt compensate de curiozitatea pe care cititorul o manifest fa de acest personaj, n aparen misterios, curiozitate stimulat de lovitura de teatru al crei protagonist este Dandanache.Scrisoarea, obiectul santajului, imparte personajele in doua categorii : cei care vor sa o recupereze, care fac parte din partidul aflat la putere si cei care o detin si fac parte din partidul de opozitie. Tipatescu, tipul primului amorez, este amantul Zoei Trahanche care este sotia presedintelui comitetului, Zaharia Trahanache. Aceste trei personaje formeaza triunghiul conjugal. Personajelor sunt caricaturizate, trasaturile lor fiind puternic accentuate pentru a servi unui scop evident moralizator. Scriitorul caricaturizeaza trasatura distincta a fiecarui personaj, obtinand efecte comice din diferenta creata intre atitudinea reala si parerea pe care o are personajul despre sine. De pilda, Catavencu se crede un om cult, un om politic de mare valoare dar din replicile lui si din explicatile total gresite a unor cuvinte reiese falsa cultura a personajului. Ca si in cazul celorlalte personaje, defectul gros subliniat anuleaza personalitatea individului , iar modalitatea de realizare artistica poarta numele de comic de caracter. Cargiale mai ridiculizeaza personajele operei prin indicatiile regizorale care contin amanunte distinctive pentru fiecare personaj. Ridiculizarea directa a personajului prin consemnarile parantetice ale autorului, costitue comicul de intentie. Comicul de limbaj se realizeaza prin pronuntarea gresita a unor neologisme(famelie, renumeratie etc.), ticurile verbale(curat murdar), nonsensurile, truismele si greselile de exprimare care starnesc rasul. Adaugarea in fata fiecarei concluzii trase de Tipatescu, cuvantul curat demonstreaza viclenia lui Pristanda care este tot timpul de acord cu primar astfel lasand impresia acestuia ca el este un bun politist. Aceste repetari a unor espresii de catre un personaj starnesc rasul spectatorului. In concluzie, avand toate trasaturile unei comedii se poate afirma apartenenta operei O scrisoare pierduta de I.L. Cargiale la aceasta specie a genului dramatic.XI. Vitoria s-a hotrt s o ia pe drumul pe care ar fi Caracterizarea lui Zaharia Trahanache. Este unul dintre pers principale ale comediei facand parte din randul burgheziei dormice de parvenire.Este seful local al partidului de guvernamant,presedinte al mai multor comitete sicomitii.Este sotul lui Zoe si prietenul prefectului Stefan TIpatescu.Se incadreaza intr o anumita tipologie deoarece are o trasatura doiminanta de character,tipul incornoratului simpatic.In capitala unui judet de munte s ebucura de autoritate si de prestigiu ecunoscute chiar de opozitie.Desi sustine idea integritatii morale ,el practica inselaciunea atat in familie cat si in politica.In familie accepta triughiul conjugal dintre el,Zoe si Tipatescu care I a facut si multe servicii politice.Aceasta acceptare se datoreaza si comoditatii.In viata politica el falsifica listele electorale numarand voturile simpatizantilor impreuna cu Farfuridi si Branzovenescu.DEsi unii nu mai au averea necesara pt a vota ei ii trec pe listele electorale fiindca simpatizeaza cu partidul lor.Cand prestigiul si reputatia ii sunt amenintate el se arata revoltat considerand societatea de vina:Ce corupta societate,nu mai e moral,nu mai sunt printipuri,nu mai e nimic,enteresul si iar enteresul.Este un politician abil care stie ca functia sa depinde de sefii de la centru si de aceea se lasa manevrat de acestia .Astfel atunci cand partidul ii cere sa l sustina pe Agamemnon Dandanache ,desi nu il cunoaste si de la care va afla mai tarziu ca folosise aceiasi metoda ca Nae Catavencu ,folosind o scrisoare compromitatoare,pe care insa nu o returnase.Este convins ca partidul ii asigura bunastarea si de aceea aplica deviza De la partid atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostrum.Este vanitos,reactionand brutal atuni cand este acuzat de tradare de Farfuridi si Branzovenescu,ce il vazusera discutand cu Nae Catavencu .Desi senile si ramolit si plat in gandire,el este numai in aparenta naiv,pt. ca se preface ingrijorat de amenintarea lui Catavencu sau o considera o palstografie,pe cand in realitate el pregateste cu abilitate contra santajul fara nici un scrupul.El gaseste astfel o polita prin care Catavencu luase niste bani de la firma de avocatura de unde lucra si se foloseste de ea pt a nui mai sustine candidatura ,de aceea il propune su seninatate pe Dandanache la intrunirea doctorala provocand o bataie intre sustinatorii partidului sau care era la guvernare si sustinatorii lui Catavencu.Este ridicol prin contrastul dintre esenta si aparenta.El vrea sa para un politician Cinstit,avand o sotie onorabila ,dar realitatea este alta .el urmarindu si doar enterersul. Personajul este caracterizat indirect prin fapte,vorbe,prin relatiile cu alte personaje,dar si prin diferite faze ale comicului.Comicul de limbaj ilustrat prin ticurile verbale ale personajului:ai putintica rabdare, si prin unde nu e moral acolo e coruptie si o societate fara printipuri,vas a zica ca nu le are, pune in evidenta incultura lui.Comicul de nume scoate in evidenta trasatura dominanta de character a personajului .Zaharia vine de la zahariseala ,ramolire,iar Trahanache care inseamna aluat moale ,arata maleabilitatea personajului in functie de interes.Comicul de situatie pune in evidenta abilitatea lui,unj exemplu constituiindu l scena in care nu vrea sa se arate afectat de scrisoarea compormitatoare considerand o o plastografie .Comicul de character il

incadreaza in tipologia incornoratului simpatico.Prin toate aceste trasaturi Trahanache ilustreaza cu success clasa sociala din care provine ,burghezia care este in ascensiune si care doreste sa parvina.

ceva despre omul cu cciul brumrie. La o cas, Vitoria l-a recunoscut pe Lupu, cinele lor. La acea cas (din Sabasa) locuia domnul Toma, care a gsit cinele undeva pe munte Lupu a fost foarte bucuros cnd a vzut-o, i a venit repede la ea. XIII. Domnului Toma nu i-a venit s cread c o femeie

BASM

CULT_Ion CREANGA Povestea lui Harap Alb"Povestea lui

din Tarcu poate face atta drum doar ca s-i gseasc soul a rmas foarte surprins. Cinele i-a cluzit pe cei doi cltori ntr-o rp, unde gsir nite oase, nite zgrciuri, botforii, taca, chimirul i cciula brumrie a lui Nechifor, iar mai ncolo era scheletul calului su, acoperit de nite pturi. Nechifor avea capul su, ci pe brbatul su. sta era numele de botez al lui Nechifor. Pe parcurs ns, el ia schimbat numele, cci a fost deochiat de cineva. XIV. Vitoria a strns rmiele lui Nechifor n timp ce

Harap-Alb" de Ion Creanga este o opera epica in proza, un basm cult si a aparut in "Convorbiri literare", la 1 august 1877.Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi si motive populare, in care supranaturalul este impletit cu lumea reala a personajelor taranesti din Humulestii lui Creanga.Verde imparat ii cere fratelui sau, Craiul, sa-i trimita pe cel mai viteaz dintre cei trei fii, ca sa-i urmeze la tron, deoarece el avea numai fete. Pentru a-i pune la incercare, Craiul se imbraca intr-o piele de urs si ii sperie pe cei doi fii mai mari. Mezinul insa reuseste sa invinga proba si obtine incuviintarea de a pleca spre imparatia lui Verde imparat. Povatuit de Sfanta Duminica, pe care o ajutase, mezinul isi alege calul, armele si hainele, pe care le avusese tatal sau cand fusese mire si pleaca la drum dupa ce primeste sfaturile craiului, intre care acela de a se feri de omul span si de omul ros. Cu toate acestea, el este pacalit de Span, care, prin viclesug, il face sluga. Sub amenintarea mortii, feciorul de crai jura ca nu va spune nimanui cine este de fapt, pastrand taina "pana cand va muri si iar va invia". Spanul ii da numele de Harap-Alb, care-1 slujeste cu credinta, respectandu-si juramantul facut. Ajunsi la palatul imparatului Verde, Spanul se da drept nepotul acestuia si, dintr-un nemasurat orgoliu, il supune pe Harap-Alb la incercari primejdioase, cu speranta ca va scapa de el: sa-i aduca "salati din gradina ursului"; pielea unui cerb fabulos, batuta in nestemate; sa i-o aduca pe fata imparatului Ros, ca sa se insoare cu ea.Ajutat de Sf.Duminica, de furnici si de albine si povatuit permanent de calul sau, Harap-Alb reuseste sa invinga toate probele. Cei cinci prieteni fabulosi: Ochila, Setila, Gerila, Flamanzila si Pasari-Lati-Lungila il ajuta sa invinga piedicile ivite in incercarea de a o aduce pe fiica imparatului Ros la curtea lui Verde-imparat. Aici sunt intampinati cu toate onorurile, dar fata imparatului Ros il respinge pe Span si dezvaluie celor de fata taina ca Harap-Alb este adevaratul nepot al lui Verde-imparat. Dat in vileag, Spanul se repede si reteaza capul lui Harap-Alb, dar fata il inconjoara "cu cele trei smicele de mar dulce", il stropeste cu apa vie si-1 invie, acesta trezindu-se ca dupa un somn greu. Atunci, calul fermecat il apuca pe Span si "mi ti-1 azvarle in inaltul cerului", de unde cade pe pamant si moare.Verde-imparat il casatoreste pe Harap-Alb cu fata lui Rosu-imparat, iar la nunta lor au fost poftiti toti prietenii care l-au ajutat in peripetiile sale sa treaca probele si a fost veselie mare, "chiar si saracimea ospata si bea!". Veselia a tinut ani intregi si mai tine si acum, iar "cine se duce acolo, be si mananca, iar cine nu, se uita si rabda"trebuit s o ia i Nechifor la ntoarcere a oprit pe la ceva crciumi. Unul dintre crciumari i-a spus c l-a vzut pe Nerchifor i i aduce aminte de turma sa de trei sute de oi. Vitoria a mers mpreun cu Gheorghi prin Broteni, prin Pltini, prin Drmoxa i prin Borca. Ajuni n Borca, ei afl pe unde a luat-o Nechifor cu oile, aa c ncearc s o ia dup urme. Au mers ei ce au mers, au trecut prin Sabasa i Stnioara. XII. Au ajuns i n satul Suha, unde avea o crm domnul Iorgu Vasiliu. Aici la crcium, au aflat c nu mai ajunsese dect doi din cei trei ciobani adic Nechifor nu a mai ajuns aici. Una dintre crmrie, Maria, le-a spus c e rud cu Ileana, soia lui Bogza, unul dintre cei trei ciobani, tovari de-ai lui Nechifor. Tot Maria le-a mai spus c a auzit de la cei doi c au cumprat toate oile unui cioban care locuia mai departe i c i-au dat toi banii. Lumea spune ns c cei doi oieri sunt capabili de jaf i chiar de crim. Maria i-a nsoit pe cei doi la primrie, unde i-a ntrebat pe cei doi ciobani ncotro a luat-o cel care le-a vndut oile. Acetia au spus c au fcut tranzacia la Crucea Talienilor i c nu tiu ncotro a putut merge Nechifor. Auzind acestea, femeia mpreun cu fiul su au mers din cas-n cas i au ntrebat dac tie cineva

spart (de un baltag). Vzndu-l, Vitoria l-a strigat pe Gheroghi dar nu pe fiul

Gheorghi plngea ca un copil. Spre sear, munteanca s-a ntors n acel loc n acel loc mpreun cu Lupu. n dimineaa urmtoare, a ajuns acolo preotul iar a le-a povestit autoritilor tot ceea ce a aflat pe parcurs. Cei doi ciobani trebuiau s spun tot ceea ce s-a ntmplat atta timp ct au fost mpreun. Dei se chemat i pe ei la nmormntare. X V.PrefectulAnastaseBalmezi-anceputcercetrilen cei doi nu preau nc vinovai. Vitoria a asistat la dialogul dintre cei trei i i-a prut ciudat c a asistat i munteanca la dialogul dintre ei i prefect, dar nc nui ddeau seama ce va urma Pomenirea lui Nechifor s-a fcut acas la domnul Toma, iar pentru c era postul mare, era mai greu cu mncarea; butura ns era destul. ncepuser bocetele XVI. A asistat la nmormntare i cucoana Maria toi cei care ieeau de la nmormntare primeau cte un sfert de pine i cte un phrel de rachiu. Au fost prezeni i cei doi ciobani (Calistrat Bogza i Ilie Cuui). baltag. I l-a cerut, spunndu-i c i Gheorghi are un baltag la fel cu acesta. Munteanca a nceput s le povesteasc celor doi faptele, aa cum tia ea c sau ntmplat. La un moment dat, Vitoria i-a dat baltagul lui Gheorghi i l-a ntrebat ce scrie pe el acesta din urm, dup ce l-a privit o

mpreun cu domnul Toma. Ct timp ea a fost plecat, Gheorghi a stat de paz

treia zi diminea, autoritile. Era nevoit s le spun totul autoritilor, aa c

presupunea c cei doi crora le-a vndut oile sunt ucigaii lui Nechifor, Vitoria i-a

Suha. Le fcea vizite celor doi coibani crora le tot punea fel de fel de ntrebri

invitat pe cei doi mpreun cu nevestele lor la nmormntare. Celor doi oieri li s- a

ndemnndu-i s mnnce i s bea, Vitoria observ c Bogza are un

vreme a spus: Pentru o fapt, este numai o plat. Chiar dac a fi eu, mi-oi primi osnda de la cine se cuvine. Dup spusele acestea, Vitoria s-a uitat i ea mai o altercaie ntre Bogza i Gheorghi. Cuui s-a predat i a spus c totul a fost ntocmai dup spusele Vitoriei. Dup ce i-au pltit pe toi cei care i-au ajutat, au ntors acas. S-a ntors i Minodora de la mnstire, iar Vitoria a spus c nu o las nicicum s se mrite cu fiul dasclului Andrei.

atent la baltag i a spus c cu acest baltag a fost omort Nechifor. A urmat apoi

mai stat trei zile i au mers s-i vad oile. Au fcut parastasele cuvenite i s-au

Bottom of Form

-caracterizarea personajului principaDescoperind frumusetea si varietatea literaturii populare, scriitorii o folosesc ca model si sursa de inspiratie, creand opere in maniera si cu structura creatiilor folclorioce. Asfel, se ajunge si la crearea basmului cult, dupa modelul basmului popular. In literatura romana Ion Creanga s-a facut remarcat prin elemente originale care dau viata operelor sale. In Povestea lui HarapAlb, marele povestitor constituie opera dupa modelul basmului popular romanesc, dandu-i un carcater unic prim modul in care autorul a inteles ideea de basm. Asftel apare eruditia paremiologica , textul fiindn puternic imbogatit prin proverbe, zicatori, vorbe de duh specifice humulestenilor. Umorul ofera cititorului posibilitatea de a parcurge o opera care starneste veselia.Basmul lui Creanga cuprinde un numar semnificativ de personaje reale ii imaginare.Personajul principal apartine lumii reale. El este fiu de crai, fiind mezinul familiei. Acest personaj se remarca d-a lungul firului narativ datorita caracterului puternic sensibilazat la adresa persoanelor din jurul sau. Caracterizarea personajului este atat directa cat si indirecta, Harap-Alb fiind pus in situatii care-i definesc spiritualitatea.Cracterizarea personajului prin comportament (gesturi, fapte) este edificatoare in privinta modului in care Ion Creanga a perceput acesta opera.Fiul de crai reprezinta binele, el nu este un erou tipic basmului popular. Nu se lupta cu zmeii, nu pedepseste raul pentru a reface echilibrul distrus al lumii. Nu detine puteri magice, ci este un tanar obisnuit, harnic, supus, cu un suflet milos si sensibil. Caracterul deosebit pe care al are acest tanar, indreptat catre valoriile umane apreciate de poporul roman, il va ajuta sa devina imparat, fiind rasplatit pentu omenia de care da dovada. Primul gest de omenie pe care personajul il face este daruirea unui banut, milostivindu-se de o baatrana (care de fapt este Sfanta Duminica, personaj simbolic, ce-l va ajuta in drumul initiatic pe care Harap-Alb il va parcurge). Rusinandu-se de nereusitele fratilor mai mari, el se hotareste sa porneasca intr-o calatorie spre imparatia unchiului sau. Fiul craiului este ajutat de Sfanta Duminica care ii da sfaturi in ceea ce priveste pregatirea drumului.Calul nazdravan pe care il alege este un alt ajutor pe care fiul craiului il primeste datorita purtarii deosebite. Este curajos, infruntand obstacolul pe are tatal sau i l-a pregatit. Insa da dovada de neascultareatunci cand tatal sau ii spune sa nu se increada in span sau in omul ros (simboluri ale vicleniei, ale raului). Incalcand o porunca , el va fi supus unor grele incercari, fiind obligat sa se supuna spanului, care a reusit sa-l inchida fantana. Din acest moment al povestirii fiul craiului va deveni HarapAlb, fiin sluga spanului care se da drept nepot al imparatului.Ajungand la curtea unchiului sau, el manifesta onestitate deosebita si nu-si incalca cuvantul, juramantul facut spanului. Este ascultator si supus in toate, nefiind insa parasit de personajele fantastice, care il vor ajuta in drumul initiatic pe care a pornit.Este indrumat de Sfanta Duminica atunci cand trebuie sa culeaga salate din Gradina Ursului sau sa aduca pietre scumpe din Padurea Cerbului. Aceste doua incercari sunt periculoase pentru personaj, insa este sutinut si de calul nazdravan.Din aceste doua situatii reies alte trasaturi, valori ale protagonistului: este recunoscator pentru ajutorul primit si constient ca a gresit, platind pentru neascultarea sfatului parintesc. Fiind incurajat de Sfanta Duminica, sesizeaza faptul ca Dumnezeu i-a harazit un destin mai putin milos, dar Mare-i Dumnezeu! Sensibilitatea personajului este extraordinara in fata unor situatii reliefate de Creanga.In drumul spre curtea Imparatului Ros se milostiveste de furnici, de albine, facandu-si astfel noi prieteni care-l vor oferi sprijin la nevoie. Intalnirea personajului principal cu personaje fantastice reprezentand caractere umane duse la extrem (Gerila, Setila, Flamanzila, Ochila, Pasari-LatiLungila) ii va conferi prilejul de a lega noi prietenii.Ajungand la curtea Imparatului Ros, Harap-Alb trece peste toate probele la care este supus, dar nu datorita unor puteri supranaturale, ci ajutorului dat de prietenii sai.Fata Imparatului Ros va prind dragoste pentru Harap-Alb, care dupa ispasirea pacatului pe care l-a comis (neascultare), va atinge stadiul suprem al fericirii pamantene- iubirea.Dargostea il va readuce la viata si el va primi rasplata pentru bunatatea, milostivirea, ascultarea(in calitate de sluga a spanului) de care daduse dovada.Personajul actioneaza sub semnul profund al destinului, dar si sub propriile decizii, care au un rol important in initierea lui.Trecand probrlr de foc, probe initiatice(in numar de trei) el isi va recapata dreptul de a fi imparat, atingand stadiul maturitatii.Fiul de crai isi va dobandi noul statut, bine merutat, castigat in urma unor probe periculoase, care i-au dezvoltat intelepciunea si curajul. Aceste calitati sunt necesare pentru un imparat, pentru un model de imparatire.In drumul initiatic spre cunoasterea lumii trece prin mai multe etape, care-i marcheaz eroului propriile limite, dar il fac sa se cunoasca pe sine: umulinta, rabdarea, virtutile omeniei.Moartea personajului in final este un simbolica, ritualica, el fiind supus unui proces de purificare, reinvierea este semnul mdobandirii unei noi identitati.Fiind reprezentantul Binelui el obtine favoruri pe care nu le folosette in scop propriu(nu da dovada de egoism). El cunoaste virtutea cea mai de seama abia dupa ce a trecut anumite stadii. Iubirea este invingatoara mortii,renasterea Binelui in urma unei stadialitati riscante.Harap-Alb, eroul basmului lui Creanga, iese oarecum din schema personajului basmului popular. Chiar daca poate fi identificat cu Fat-Frumos care se infrunta cu zmeii, nu se lupta niciodata cu spanul, nu comite pacatul

groaznic al omorului. Din acest motiv basmul conceput de Ion Creanga se diferentiaza prin stil si continut de celalalte opere de acest gen

. ROMAN POSTBELIC-MOROMETII DE MARIN PREDArezumat Romanul ncepe cu ntoarcerea de la cmp a lui Ilie Moromete mpreuna cu familia sa.Familia Morometilor este numeroasa, alcatuita din copii proveniti si din alte casatorii: Ilie Moromete - tatal, cu zece ani mai mare dect sotia sa Catrina. Tatal venise n aceasta a doua casatorie cu trei baieti, Paraschiv, Nila si Achim, carora li se adaugasera doua fete,Tita si Ilinca, si nca un baiat, Niculae, mezinul de doisprezece ani.Morometii se afla la cina, strnsi n tinda, n jurul unei mese mici,joase, si rotunde. Atmosfera este tensionata fiecare dintre membrii familiei avnd nemultumiri.Catrina are unele discutii cu fii sai vitregi, Paraschiv, Nila si Achim iar tatal Moromete poarta o discutie tensionata cu fiul sau cel mic Niculae care ar fi vrut sa se duca la scoala, sa nvete, dar tatal l trimitea cu oile la pascut. Gospodaria Morometilor pare solida si grija conducatorului ei este s-o mentina intacta.Ilie Moromete are doua loturi, al lui si al Catrinei, si o multime de copii care sa munceasca si totusi ncepe sa nu i merga prea bine Conflictele din familia Morometilor ncep sa apara, baietii cei mari sunt din ce n ce mai porniti mpotriva Catrinei dar si mpotriva surorilor vitrege Tita si Ilinca ntruct ele si faceau haine noi si mama lor le strngea zestre pentru maritis.Alt conflict este acela dintre Ilie Moromete si nevasata lui, deoarece Catrina l ntreaba din ce in ce mai des de lotul ei de pamnt dar pe care Moromete l vnduse n timpul foametei de dupa primul razboi.Barbatul i promisese n schimb ca i face acte pe casa ca ea sa nu ramna pe drumuri dar acesta nu se tine de cuvnt.Baietii se afla n conflict si cu tatal lor deoarece acesta nu face nimic dar pe ei i pune la munca toata ziua.Baietii cei mari planuiesc sa plece cu oile la Bucuresti, ca sa faca bani. Datoriile familiei la banca, plata foncirii si traiul familiei deveneau din ce n ce mai apasatoare pentru Moromete care trebuia sa se descurce cumva fara sa vnda pamnt.Acesta se hotaraste sa vnda salcmul din curte, lui Tudor Balosu, dar totusi nu era mpacat cu gndul dar nu avea ce face.n fata fierariei lui Iocan se afla o poiana mare unde n fiecare duminica se adunau taranii pentru a citii ziarul si a comenta politica ironic si cu umor. Moromete, Cocosila si Dumitru al lui Nae erau cei care citeau ziarul si comentau cel mai mult, Moromete era abonat la"Miscarea", Iocan la "Curentul", iar Cocosila la "Dimineata" dar daca ei veneau fara ziare insemna ca erau suparati si nu aveau chef sa vorbeasca. Pentru Moromete plata foncirii ramne motiv de ngrijorare deoarece nu cstiga suficenti bani pentru a platii taxele pentru pamnt si ratele pentru mprumutul luat de la banca.Cnd se ntoarce de la fierarie pe prispa casei l ntmpina cei care venisera dupa plata foncirii. Moromete n acel moment face scandal dar pna la urma plateste o mie de lei reusind sa i convinga ca va plati restul peste o saptamna doua.ncepe secerisul moment n care toata familia era prezenta pe cmp si facea cte ceva, fiecare aveau sarcinile impartite. Cel mai vrednic dintre copii este cel care porneste recoltarea grnelor, ceilalti secera grul si l duc la capat iar tatal leaga snopii. Femeile se ocupa de mncare pentru seceratori.Baietii cei mari fug n Bucuresti asa cum si propusesera chiar daca tatal lor nu era de acord. Paraschiv, Nila si Achim fugisera cu caii, oile toti banii si cele mai bune covoare.Vaznd ca nu se mai poate descurca Moromete vinde lui Balosu un lot de pamnt si locul din spatele casei reusind astfel sa achite taxele pe foncire, datoria la banca, taxele scolare pentru Niculae si i mai ramn si bani ca sa si cumpere doi cai.n sat mai sunt familii n care conflictele se tin lant. Conflictul dintre Tudor Balosu si fica lui Polina pentru ca aceasta fugise cu un baiat sarac din sat, Birica, cu care tatal nu este de acord. Fata tinea foarte mult la Birica, l pune pe acesta sa secere grul de pe pamntul care i se cuvenea ca zestre, apoi da foc casei parintesti, iscndu-se si o bataie intre Birica, tatal si fratele Polinei.Vasile Botoghina se cearta cu Angelina, nevasta lui deoarece el este bolnav de plamni si ar vrea sa vnda un lot de pamnt pentru a avea bani ca sa mearga la sanatoriu, sa se trateze. Angelina se opune sa vnda pamntul, deoarece ftizia era o boala incurabila si femeia stia ca barbatul ei va muri cu sau fara tratament iar ea va ramne vaduva si fara pamnt. Botoghina se duce la sanatoriu, cheltuieste banii luati pe lotul de pamnt si simtindu-se mai bine, nu asculta sfatul doctorului si se apuca de munca iar oboseala il rapune. Nici familia Tugurlan nu o ducea prea bine, facusera sapte copii n treiseprezece ani dar n fiecare an i murea cte unul si puneau cte o cruce la stlpul portii. Aceasta tragedie l face pe Tugurlan agresiv, certaret, se bate cu fiul primarului, cu seful de post si ajunge la nchisoare. TEATRUL POSTBELIC DRAMA_ Marin Sorescu s-a nascut la 18 februarie1936 in comuna Bulzesti din judetul Dolj.A urmat cursurile liceului di Predeal si a absolvit Facultatea de Filologie di Iasi. Debutul la avut prin volumul Singur printre poeti,,,ca apoi in 1990 sa primeasca Premiul International Herder,iar in 1991sa devina membru al Academiei Romane.S-a stins din viata in 1997.Iona , subintitulata de Marin Sorescu tragedie in patru tablouri , a fost publicata in 1968 in revista Luceafarul si face parte , alaturi de Paraclisierul si Matca , dintr-o trilogie dramatica , intitulata sugestiv Setea muntelui de sare .Iona a fost publicata in 1968 alaturi de "Paracliserul" si "Matca",dintr-o

trilogiedramatica,intitulata sugestiv"Setea muntelui de sare".Titlul trilogiei este o metafora care sugereaza setea de Absolut a omului superior,iar cele trei drame care o compun sunt mediatiiparabole,realizate prin ironie.Ilustrand titlul trilogiei, dramele "Iona" , "Paracliserul" si "Matca" sunt parabole pe tema destinului uman,parafrazand trei mituri fndamentale: mitul biblic(Iona), mitul mesterului Manole(Paracliserul) si potopului (Matca).Drama "Iona" are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, fiul lui Amitai.Iona este insarcinat sa propavaduiasaca cuvantul Domnului in cetatea Ninive,caci pacatele omenirii ajunsesera pana la cer.Iona primeste misiunea,dar se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis.Dumnezeu il pedepseste pentru nesupunere trimitand un vant puternic care provoaca o furtuna pe mare. Corabierii banuiesc faptul ca Iona este cel care a atras mania cereasca,asa il arunca in valuri. Din porunca divina ,Iona este inghitit de un monstru marin si dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui in pocainta,"Domnul a poruncit pestelui s ipestele a varsat pe Iona pe uscat ".Subiectul acestei fabule biblice se intalneste in piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext,personajul deosebindu-se de biblicul Iona prin aceea ca acesta din urma este inghitit de chit pentru ca voia sa fuga de o misiune,pe cand eroul lui Sorescu nu savarseste nici un pacat,se afla inca de la inceput"in gura pestelui" si nici nu are posibilitatea eliberarii de fapt .Tema ilustreaza stigatul tragic al individului insingurat, care face eforturi disperate de a-si regasi identitatea, neputinta eroului de a inainta pe calea libertatii si a asumarii propriului destin,raportul dintre individ si societate,dintre libertate s inecesitate,dintre sens si nonsens, ca problematica filozofica existentiala.Iona este pescar,este omul aflat in fata intinderii imense de apa,marea,care sugereaza libertate,aspiratie,iluzie si chiar deschidere spre un orizont nelimitat. Iona, pescar pasionat,semnifica omul ce aspira spre libertate,aspiratie si iluzie,idealuri simbolizate de marea care-l fascineaza.El incearca sasi controleze destinul , sa-l refaca.Fiindca nu-si poate implini idealul,prinderea miticului peste,el este inghitit de un peste urias,intrand astfel intr-un spatiu inchis la infinit,care este si unica ratiune de a lupta pentru existenta,unde mereu pestele cel mare il inghite pe cel mic.Lumea este simbolizata de acest univers piscicol,in care pestii se inghit unii pe altii,Iona insusi fiind un abdomen de peste.Incercand sa se elibereze,el spinteca peretii pantecelor mistuitori ai sirului nesfarsit de pesti,intr-o succesiune concentrica,sugerand ca eliberarea dintr-un cerc a lexistentei este posibila numai prin inchiderea in altul,iesirea din limitele vechi inseamna intrarea in limite noi.Metafora pestelui este viziunea centrala a piesei: in pantecele chitului,Iona se descopera pe sine,ca ins captiv intr-un labirint in care omul este vanat si vanator,condamnat la eterna conditie de prizonier.Iona este constrans la un exil fortat in spatiul singuratatii absolute si cauta mereu comunicarea cu ceilalti,solidaritatea umana,identitatea sinelui in setea sa pentru libertatea de exprimare si de actiune.Imbatranit , Iona iese la lumina dupa ce spiteca ultimul peste,pe o plaja pustie,dar orizontul care i se arta il inspaimanta,pentru ca si acesta este alcatuit dintr-un alt sir nesfarsit de burti de peste,desi crezuse ca e liber.Intelege ca vinovat este"drumul,el a gresit-o" si gandeste o cale inversa petru a "iesi la lumina" .Isi sriga numele si, in loc de a mai taia burti de peste,in speranta unei libertati iluzorii,isi spinteca propriul abdomen,cu sentimentul de a fi gasit,nu in afara,ci in sine,deplina libertate:"Razbim noi cumva la lumina".Gestul sinuciderii si simbolul luminii din final sunt o incercare de impacare intre omul singur si omenirea intreaga,o salvare prin cunoasterea de sine,ca forta purificatoare a spiritului,ca o primire sufleteasca.Piesa de debut a autorului , Iona (1968) reprezinta capodopera sa dramatica si unul dintre evenimentele vietii noastre teatrale. In ea , autorul a simbolizat drama ontologica a omului modern (si a omului ca fiinta) aflat sub puterea destinului orb. Inspirata din mitul biblic al omului inghitit de un peste , opera nu prezinta o drama individuala , ci una general umana , nascuta din framantarile si nelinistile fiintei pamantene in fata propriului destin. De-a lungul celor patru tablouri , Iona da nastere la interogatii existentiale grave , privitoare la viata , moarte , singuratate , destin; prin aceasta trasatura , ea se incadreaza inteatrul de idei devenind un adevarat poem dramatic al nelinistiimetafizice. Drama "Iona" are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, fiul lui

Amitai.Iona este insarcinat sa propavaduiasaca cuvantul Domnului in cetatea Ninive,caci pacatele omenirii ajunsesera pana la cer.Iona primeste misiunea,dar se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis.Dumnezeu il pedepseste pentru nesupunere trimitand un vant puternic care provoaca o furtuna pe mare. Corabierii banuiesc faptul ca Iona este cel care a atras mania cereasca,asa il arunca in valuri. Din porunca divina ,Iona este inghitit de un monstru marin si dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui in pocainta,"Domnul a poruncit pestelui s ipestele a varsat pe Iona pe uscat ". Subiectul acestei fabule biblice se intalneste in piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext,personajul deosebindu-se de biblicul Iona prin aceea ca acesta din urma este inghitit de chit pentru ca voia sa fuga de o misiune,pe cand eroul lui Sorescu nu savarseste nici un pacat,se afla inca de la inceput"in gura pestelui" si nici nu are posibilitatea eliberarii de fapt .Rezumatul operei literarePersonajul Iona este un pescar supus legilor destinului ce in cazul sau nu a fost prea darnic de aici puternicul pesimism ce il cuprinde ajungand chiar pana a pescui intr un acvariu pe care il ia mereu cu el pentru zilele negre cand nu prinde nimic.Intriga are ca punct de plecare mitul lui Iona unde un chit ii va fi pe post de casa timp de cateva zile.Aici are loc marea schimbare ce este cuprinsa in desfasurarea actiunii.Tabloul II se petrece in interiorul pestelui I in intuneric , ceea ce il determina pe Iona sa constate ca incepe sa fie tarziu in mine. Uite , s-a facut intuneric in mana dreapta si-n salcamul din fata casei(simte ca se apropie sfarsitul). Iona vorbeste mult , logosul fiind expresia supravietuirii , si-am lasat vorba in amintirea mea , macar la soroace mai mari ca universul intreg sa fie dat lumii de pomana. Monologul continua cu cele mai variate idei existentiale , De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii? ori cugetari , de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte?. Iona doreste sa se simta liber , incearca sa dovedeasca ca omul este liber sa-si faca propriul sau drum in viata pot sa merg unde vreau , fac ce vreau , vorbesc. Sa vedm daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. Nu mi-e frica , dar intarind ideea de mai sus(logosul este expresia supravieturii) el continua sa vorbeasca.Eroul isi aminteste povestea chitului dar nu il intereseaza decat in masura in care ar fi ancorata in real pentru ca nu cunoaste solutia iesirii din situatia limita , reprezentata de vesnica mistuire a pantecului de peste. Iona gaseste un cutit , semn al libertatii de actiune si constata lipsa de vigilenta a chitului , si recomanda ca artrebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet de unde reiese ideea de necesara selectie lucida a lucrurilor importante din viata. El isi pune intrebarea daca ma sinucid? si intelege imprudenta care e tanar , fara experienta cutitul exprimand o cale de iesire din aceasta situatie anormala , sunt primul pescar pescuit pescuit de el.In finalul tabloului , Iona devine visator si este ispitit sa construiasca o banca de lemn in mijlocul marii pe care sa se odihneasca pescarusii mai lasi si vantul. Singururl lucru bun pe care l-ar fi facut in viata lui ar fi aceasta banca de lemn avand de jur-imprejur marea comparabila cuun lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului. Drama continua in interiorul pestelui II , care l-a inghitit pe primul peste. In acest peste se afla o mica moara de vant , simbol al zadarniciei.Iona mediteaza asupra vietii , conditiei umane , si la ciclicitatea vietii cu moartea: daca intr-adevar sunt mort si acum se pune problema sa vin iar pe lume ?. Oamenii uita ca sunt semeni si sunt supusi aceleiasi conditii de muritori , neglijezi azi , neglijezi maine , ajungi sa nu-ti mai vezi fratele. Punctul culminant este subliniat prin aparitia celor doi figuranti cu barne in spate care nu scot nici un cuvant surzi si chiar muti , acestia simbolizand oamenii ce-si duc povara data de destin , dar care nici nu se framanta sa gaseasca o motivatie. ca apoi sa continue im burta celui de al treilea peste unde Iona are o ultima confruntare cu propria constiinta .Deznodamantul desi socant are in esenta ideea de libertate din nebunia proprie precum si ciclicitatea vietii stagnante la un nivel inferior al unor consecutive reincarnari pe care Iona incearca sa o inteleaga ca apoi sa i se conformeze. POEZIE ROMANTICA-Comentariul poeziei Luceafarul de Mihai Eminescu.In peisajul literar romanesc, noutatea absoluta a poeziei eminesciene consta in bogatia si adancimea cugetarii, in indrazneala de a cuprinde necuprinsul in versuri adeseori simple, dar atat de tulburatoare prin incantatie orfica, prin percutanta ideatica, prin

adevarul omenesc si intensitatea trairilor. Multi cititori avizati, chiar straini, precum francezul Alain Guillermou, au fost impresionati de modul in care un continut filozofic a capatat relief artistic prin intermediul versului de factura populara. Aceste indrazneli ale gandirii poetice eminesciene se regasesc in toata opera sa in manifestari dintre cele mai neasteptate, indiciu al unitatii personalitatii scriitoricesti. In poemul Luceafarul aspectul reflexiv este mai pronuntat si dispune de o figuratie lirica spectaculoasa, in care fuzioneaza felurite modalitati estetice si nuclee ideatice, intr-o orchestratie cu numeroase voci, toate adunandu-se impresionant in acel tipat coral de la sfarsit (G. Calinescu). Impulsul filozofic fundamental al poemului il reprezinta intelegerea fiintei, a existentului ca un univers deschis, insuficient siesi, cautandu-si compatimirea, partea ce-i lipseste din acel intreg armonic la care aspira. Mai simplu spus, fiinta umana este imperfecta prin nastere, prin inconsistenta si micimea ei ordinara (Scrisoarea I) si cauta o fiinta opusa ca principiu, cu care sa se insoteasca, intreginduse. Aceasta cautare se datoreaza dorului nemarginit (Kama, erosul), unei programari initiale incognoscibile. Nostalgia contrariilor se manifesta pe scara intregii existente subdivine, difera doar forma si intensitatea ei. Pentru a-si dezvalui gandirea sa despre existenta, Eminescu inventeaza o poveste cu trei personaje prototipice Catalin(a), Hyperion si Demiurg , imagineaza o dragoste dintre o pamanteana si o fiinta celesta (motiv cunoscut in antichitate, in poezia romantica europeana, dar si in folclorul romanesc). Detaliile, succesiunea intamplarilor, interferenta planurilor uranice si terestre trimit mereu la un alt sens, la acel nivel al filozofarii invesmantate in miraculoasa atmosfera de basm. Astfel, fiinta terestra, iesita din umbra castelului, se indreapta spre lumina. Este un proces firesc, un dat, ca si nostalgia inaltului, a departelui (Edgar Papu), resimtita de tanara deosebita fata contempland imensitatea marii si a boltii ceresti. O nostalgie, cu sens contrar, coborator, va simti Luceafarul. Eminescu va gasi o simbolica si plastica expresie colocviala, pentru a sugera tipul de experienta in care se va lasa antrenat: Ii cade draga fata. Luceafarul o invaluie cuceritor cu lumina sa (= spiritul), pana ce fata, invrednicita, il va chema pe dulcele Domn al noptii, pe al valurilor Domn sa-i lumineze viata. Aceasta intalnire dintre o pamanteanca si o fiinta eterna (caci Hyperion este forma cea dintai a logosului, este o vesnica minune) presupune o asemanare intre sufletul individual si cel universal. Mai mult, luceafarul marilor, asa cum apare in poezia postuma Tat twan asi, are rolul de a-i mantui pe oameni, de a-i inalta din agitata existenta, din valul ce ne bantuie.Pentru ca, in visul fetei, sa fie posibila comunicarea, Luceafarul trebuie sa coboare treptele existentei, sa ia chip de tanar frumos. Luceafarul, traitor in sfera, simbol al nemarginirii, al inaltului, are insusirea de a iesi din propria conditie si de a-si schimba chipul, pastrandu-si existenta. Cele doua ipostaze, de inger si de demon ordinea metamorfozelor este inversa in basmul versificat Fata din gradina de aur o nelinistesc pe Catalina. Luceafarul ii pare strain, lipsit de viata si ii provoaca, alternativ, o senzatie de inghet, respectiv de combustie. Sunt senzatii ale unei fiinte comune, incapabile de a-si transcende limita si de a percepe esenta celuilalt. Hyperion accepta anularea conditiei sale in schimbul unei intense ore de iubire. Ascensiunea lui, mergand pana la originile universului, pentru a obtine dezlegarea de la Demiurg, se realizeaza in cateva (sase) strofe magistrale, in care se observa o moderna percepere a relativitatii timpului si spatiului: Si cai de mii de ani treceau / In tot atatea clipe. Universul e infinit, paralel conceput, iar Luceafarul il strabate cu o amenintatoare viteza (Parea un fulger neintrerupt), ca printr-un tunel al timpului, in sens invers, spre punctul spatial si temporal initial. Viziunea poetica e grandioasa, desi poetul procedeaza concis. Daca zborul e zugravit hiperbolic (Cresteau in cer a lui aripe, imagine structural inrudita cu aceea din versurile In aer rumene vapai / Se-ntind pe lumea-ntreaga), in schimb imaginea universului e surprinsa cat se poate de laconic. Trei niveluri cosmologice se pot distinge: primul, al lumilor stelare (= galaxii): Un cer de stele dedesupt, / Deasupra-i cer de stele; celalalt, al luminilor generatoare de lumi, ultimul fiind nivelul nefiintei, al Principiului care contine infinite virtualitati, al vesnicului repaos, al absentei determinarilor (nu-i hotar). Discursul Demiurgului, in versuri silentioase, intr-o tonalitate grava, se refera la conditia omului (acesta e insignifiant, nestatornic, infidel, nefericit, prigonit de soarta, e traitor in zodia intamplatorului, a norocului) si la lipsa de temei a intentiei Luceafarului, la imposibilitatea de mortii acestuia, intrucat legea nu ingaduie arbitrarul. In versiunea din Almanahul societatii literare Romania Juna, unde a aparut prima data (1883), Demiurgul ii ofera

orice (intelepciune, calitati orifice, etc.), cu exceptia mortii, ce ar echivala cu un dezechilibru cosmic.Compozitional, partea a treia a poemului reprezinta corespondentul simbolic al intalnirii si precipitatei intelegeri amoroase dintre Catalin si Catalina, episod plastic al complacerii in dulce inertie si comuna instinctualitate. Eminescu da o memorabila expresie frivolitatii, superficialitatii legate de simturi, dar, intr-o maniera geniala, lumineaza si adancurile divine din fiinta umana, indeobste ignorate, nebulos dezvaluite in momentele de gratie ale gandirii.Contradictiile, poate si tragismul conditiei umane, sunt surprinse de Eminescu in doua strofe alaturate, dar atat de diferite prin vocabular, tonalitate ori ritm: Si-i zise incet: Inca de mic, / Te cunosteam pe tine, / Si guraliv si de nimic, / Te-ai potrivi cu mine // Dar un luceafar, rasarit / Din linistea uitarii, / Da orizon nemarginit / Singuratatii marii.Luceafarul este si un poem al visului de inaltare, de innobilare spirituala a omului. Din ratiuni obscure, omul isi reneaga predispozitia spiritualizatoare, melancolica. Dar uneori ea apare acolo unde nu te astepti. De un asemenea vis ori imbold este cuprins, in ultima parte a poemului, chiar vulgarul Catalin, care se adreseaza iubitei in aceste fel hyperionic: Cu farmecul luminii reci / Gandirile strabate-mi, / Revarsa liniste de veci / Pe noaptea mea de patemi. Asadar, prin intermediul iubirii, Catalin reuseste sa inteleaga dualitatea fiintei sale si, mai mult, sa presimta fiorul cosmic ascuns in sine. E ceea ce afirma N. Steinhardt in Jurnalul fericirii: Omul insusi e mister pentru ca il locuieste divinitatea.Catalina, imbatata de amor, il zareste pe luceafar pe cer si resimte acelasi impuls al transcenderii, acum degradat, reflex al dorintei sale de a i se lumina norocul nu viata, ca altadata , pe orbita caruia graviteaza asemenea tuturor oamenilor.A treia provocare a fetei are insa un efect tulburator asupra Luceafarului, simbol al spiritului pur, al obiectivitatii contemplative. Hyperion isi va pastra esenta si raceala, specifica spiritului, nemaicoborand din sfera sa in cercul limitat, stramt al omului, condamnat sa traiasca intr-o existenta comoda, ghidata de noroc. Prin esenta sa, Hyperion nu se poate transfera in alta lume, fiind identic cu sine (Caci tu Hyperion ramai / Oriunde ai apune), consubstantial cu Dumnezeu (Petru Cretia). Luceafarul e simbolul geniului, al omului astral menit sa constituie un reper luminos, o transcendere ipotetica, o sanctificare provizorie pentru omul obisnuit. El isi asuma tragismul existentei si are mandria acestei asumari, constiinta superioritatii, dar pastreaza si amintirea unei rataciri. Rana abia vindecata justifica reprosul adresat femeii, chip de lut, care i-a inselat asteptarile. Dar dezamagirea nu ia forma lamentarii, ci a intelegerii diferentei dintre cele doua lumi: lumea ideii si lumea pasionalului, a accidentalului.La Eminescu, tensiunea dintre aceste lumi se sublimeaza intr-o dumnezeiasca muzica a sferelor insotind eteratele reprezentari despre noi insine, cu toata micimea, neputinta, dramele si nazuintele noastre, adeseori mantuitoare. ROMANTISM SI CLASICISMde OCTAVIAN GOGA

Poezia "De demult..." incepe cu o imagine de conspirativitate nocturna, intr-o atmosfera de mister, desprinsa, in mod neobisnuit, din peisajul bucolic dimprejur: "Tot mai rar s-aud in noapte clopotele de la strunga.../ Patru insi la popa-n casa tin azi sfat de vreme lunga.// intrun sfesnic ard pe masa doua lumanari de ceara,/ Plin de grije, peana noua moaie popa-n calimara:// Patru juzi din patru sate, de la Muras mai la vale,/ Cu supunere se-nchina astazi inaltimii-tale...". inceput parca de epopee, in care se transcrie durerea oprimarii de veacuri a unui popor ce iubeste spatiile libere ale inaltimilor. Ne aflam in universul poetic al lui Octavian Goga si preotul este un apostol al satului, om de suflet romanesc si de cultura, care inmoaie "peana" in calimara pentru a scrie mai departe, la imparat: "Luminate imparate! Scriem carte cu-ntristare,/ Ne-au luat pasunea domnii, fara lege sintrebare...// Semne-aveam, si-n miezuine le-au fost pus de mult batranii,/ De pe cand in tara asta numai noi eram stapanii..." .Realitatea descrisa de preot, intr-un cadru temporal indepartat, este aceea cunoscuta dintotdeauna: domnii cei straini de tara asupresc poporul si inlesnesc luarea pamantului de catre cei putini. Saracia este totala si nimeni nu o mai poate stavili. Starea de maxima decadere se traduce prin crima, prin disparitia campurilor si prin moartea vitelor in ograda: "Nu mai sunt acum pe campuri, toate le-a sfarmat dusmanul,/ Si pe Ionut al Floarii ni l-au prapadit sarmanul// Ne mor vitele-n ograda si ni-e jale noua foarte/ Si,-naltate imparate, noi n-am vrea sa facem moarte!"Discursul acesta patetic este trimis chiar imparatului, unsul domnului pe pamant, singurul care mai poate, in chip iluminist, ca domn "luminat", sa faca dreptate: "Dar

ne vrem mosia noastra, vrem si pentru mort dreptate!/ Ale inaltimiitale slugi supuse si plecate// Am trimis aceasta carte si, precum ca sa se stie,/ Scris-am eu, popa Istrate. in ziua de Sfant-Ilie." La aceasta cina de taina s-au adunat persoane importante, conducatori de sate, "patru juzi", care, nestiind carte, intaresc cu degetul "plansoarea" durerii lor: "Iar noi patru juzi cu totii nu stim slova si scrisoarea,/ Punem degetul pe cruce si-ntarim din nou plansoarea."Scrierea plangerii se incheie, prin simetrie cu inceputul poeziei, in zori de ziua: "La fereastra-s zori de ziua si patrund incet in casa,/ Juzii. treji de ganduri grele, stau cu coatele pe masa.// O nadejde lumineaza fetele nemangaiete;/ A-ntarit scrisoarea popa; la tot coltul o pecete." Scrisoarea pleaca spre neobisnuitul destinatar chiar in cursul diminetii, devreme: "Mos Istrate se ridica si, cu mana tremurata,/ Pune cartea in naframa, de trei ori impaturata...// intolit de drum, jitarul Radu Roata se iveste,/ Vechi caprar din catanie, stie carte pe nemteste." Scrisoarea, "cartea" catre imparatul, ramane o incercare de speranta pentru mica asezare a romanilor: "El aseaza-n san ravasul, si saruta mana popii,/ Juzii-i strang o data mana, le mijesc in gene stropii.// Stau cu popa-n pragul portii, ochii lor spre drum se-ndreapta,/ Cand, cu traista-n subsuoara si toiagu-n mana dreapta,// in sclipirea diminetii, care rumeneste satul,/ Radu Roata pleaca-n lume, cu scrisoare la-mparatul."Poezia, cu ton de~ balada si cu titlu de legenda, se constituie intr-o ruga disperata adresata cerului pentru a sfarsi starea de apasare, de totala asuprire a poporului roman. Mesajul de disperare, trimis imparatului, in fond unei instante supreme, care nu poate veni decat din cer, transcrie realitatea aspra a imperiului chezaro-craiesc, in care romanii erau supusi, fara drept de apel, constrangerilor istorice neiertatoare.Teme si motive ale poeziei "De demult..." Teroarea istoriei, demonstrata prin faptele fara precedent de asuprire si distrugere ale bunurilor celor multi. Comunitatea satului, unita in jurul preotului, ca un nucleu in lupta de supravietuire a tuturor. Conciliabulul nocturn, vazut ca singurul mijloc de meditatie si de decizie asupra situatiei insuportabile de asuprire. Dimineata, simbol al sperantei unui nou inceput pentru lumea asuprita, al solidaritatii cu oamenii asupriti Poezia simbolist Plumb deschide volumul cu acelai titlu, aprut n 1916, definindu-1 n totalitate.Textul poetic se nscrie n lirica simbolist prin: folosirea simbolurilor, tehnica repetiiilor, cromatica i dramatismul tririi eului liric. Dramatismul este sugerat prin corespondena ce se stabilete ntre materie i spirit. Textul nu cuprinde nici un termen explicit al angoasei, totul putnd fi dedus din descrierea cadrului.DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR Titlul poeziei este simbolul plumb, care sugereaz apsarea, angoasa, greutatea sufocant, cenuiul existenial, universul monoton, nchiderea definitiv a spaiului existenial, fr soluii de ieire.Tema poeziei o constituie condiia poetului ntr-o societate lipsit de aspiraii i artificial. Lumea ostil i stranie, conturat de cteva pete de culoare este proiecia universului interior, de un tragism asumat cu luciditate. Textul este structurat n doua catrene construite pe baza lexemului plumb, care este reluat n ase din cele opt versuri ale poeziei. Cele dou strofe/ secvene poetice corespund celor dou planuri ale realitii: realitatea exterioar, obiectiv, simbolizat de cimitir i de cavou i realitatea interioar, subiectiv, simbolizat de sentimentul iubirii, a crui invocare se face cu disperare, fiind i el condiionat de natura mediului. Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei prin mrcile subiectivitii: persoana nti a verbelor-stm", am nceput, persoana I a adjectivului posesiv (amorul) meu".Strofa I surprinde elemente ale cadrului spaial nchis, apstor, sufocant, n care eul poetic se simte claustrat: un cavou, simboliznd universul interior, i n care mediul nconjurtor a cptat greutatea apstoare a plumbului. Elementele decorului funerar sunt: sicriele de plumb", vestmntul funerar", flori de plumb", coroanele de plumb", artificii funerare de duzin, tipice pentru mica burghezie de provincie, Repetarea epitetului de plumb" are multiple sugestii (cromatic, fizic - de apsare), insistnd asupra existenei .mohorte, anoste, lipsit de transcenden sau de posibilitatea nlrii. Lumea obiectual, n manifestrile ei de gingie i frumusee - florile, este marcat de mpietrire. Vntul este singurul element care sugereaz micarea, ns produce efecte reci, ale | morii: i scriau coroanele de plumb". Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabr poart sugestia nocturnului.Stofa a Ii-a debuteaz sub semnul tragicului existenial, generat de dispariia/ moartea afectivitii: Dormea ntors amorul meu de plumb". Cuvntul ntors" constituie misterul poeziei. Este vorba probabil, cum va spune Blaga, de ntoarcerea mortului cu faa spre apus. Eul liric i privete sentimentul ca un spectator, Aripile de plumb" presupun un zbor n jos, cderea surd i grea, moartea. ncercarea de salvare este iluzorie: i-am nceput s-l strig." Elementele naturii primordiale sunt, n poezie, frigul i vntul, care produc disoluia materiei.Starea de solitudine a eului liric este sugerat

de repetarea sintagmei stm singur", care alturi de celelalte simboluri accentueaz senzaia de pustietate sufleteasc.nstrinarea, mpietrirea, izolarea, solitudinea, privirea n sine ca ntr-un strin, se circumscriu esteticii simboliste.Nivelul fonetic, elemente de prozodie La nivel fonetic, cuvntul plumb cuprinde o vocal nchis de cte dou consoane grele", ceea ce sugereaz o nchidere a spaiului. n restul poeziei predomin vocalele o, i, u, dnd sentimentul golului existenial, al absenei, al vidului luntric. Sonoritile lugubre sunt obinute prin aglomerarea consoanelor dure: b, p, m, n, s, , t, .n ceea ce privete prozodia, Plumb are o construcie riguroas, care sugereaz prezena morii, prin nchiderea versurilor cu rim mbriat, msur fix de 10 silabe, iambul alternnd cu amfibrahul. La nivel morfologic, se remarc prezena verbelor, n marea lor majoritate statice. Timpul imperfect desemneaz trecutul nedeterminat, permanena unei stri de angoas: dormeau, stm, era, scriau, dormea, atrnau. Verbele statice la imperfect sunt aezate cu precdere la nceput de vers, iar acelor verbe crora nu le este atestat staticitatea n dicionar, li se reduce intensitatea micrii. Cele dou verbe, la perfect compus - am nceput i, respectiv, la conjunctiv - s strig, sugereaz disperarea poetului atunci cnd contientizeaz ca universul nconjurtor este cuprins de atmosfera sumbr a morii. Verbul a fi, impersonal, apare n dou versuri simetrice sintactic. Versul al treilea din prima strof se remarc prin elipsa verbului aficu sens existenial: i flori de plumb i funerar vestmnt, conturnd imaginea static i sugernd o imagine impresionist. Adverbul adnc" aezat lng verbul dormeau" sugereaz somnul venic, moartea. Apropierea dintre somn i moarte este clasic, att datorit nemicrii pe care ambele stri o presupun, ct i faptului c ambele constituie o rupere de lumea real. La nivel sintactic, textul este structurat pe o serie de propoziii principale, independente, coordonate prin juxtapunere sau copulativ. De asemenea, se remarc topica invers, cu subiectul postpus: Dormeau adnc sicriele de plumb"; Dormea ntors amorul. Repetarea conjuciei copulative f realizeaz suprapunerea de imagini pentru a reda aceeai stare. La nivel lexical, se remarc prezena cuvintelor din cmpul semantic al morii: sicriu, cavou, funerar, coroan, mort. Repetarea acelorai cuvinte are ca efect monotonia. La nivel stilistic, se remarc prezena simbolului central plumb, asociat metaforelor: flori de plumb", coroanele de plumb", aripile de plumb" i expresivitatea epitetului din versul: Dormea ntors amorul meu de plumb" CONCLUZIA Prin atmosfer, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului i a corespondenelor, zugrvirea strilor sufleteti de angoas, de spleen, poezia Plumb se ncadreaz n estetica simbolist. Testament - poezie modernista "Testament" face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alaturi de "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga si "Joc secund" de Ion Barbu.poezia este atasata in fruntea primului volum arghezian, "Cuvinte potrivite" (1927) si are rol de program (manifest) literar, realizat insa cu mijloace poetice.este o arta poetica deoarece autorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara, despre menirea literaturii, despre rolul artistului in socitate. este o arta poetica moderna deoarece in cadrul ei apare o tripla problematica specifica liricii moderne : transfigurarea socialului in estetic, estetica uratului, raportul dintre inspiratie si tehnica poetica.tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipoztaza de mestesug, creatie lasata ca mostenire unui fiu spiritual. textul poetic apare in mai multe ipostaze "noi" "eu" (tatal-fiul) / in dialog imaginal initial, "de la strabunii mei pana la tine, / in relatia "strabuni" eu-tu), Robul-Domnul / in finalul poeziei.marcile subiectivitatii sunt : pronumele personale, adjectivele posesive, verbele la persoana I si a II a singular.titlul poeziei are dubla acceptie : una denotativa si alta conotativa. In sens propriu (denotativ) cuvantul-titlu desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte, mai cu seama in legatura cu transmiterea averii sale.in acceptie religioasa, cuvantul face trimitere la cele doua mari parti ale Bibliei (Vechiul Testament si Noul Testament), in care sunt concentrate invataturile proorocilor si apostolilor adresate omenirii. Din aceasta acceptie religioasa deriva si sensul conotativ al termenului pe care intalnim in poezie. Astfel creatia argheziana devine o mostenire spirituala adresata urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri, incalcarea regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului.metafora "carte" are un loc central in aceasta arta poetica, fiind un element de recurenta."cartea" / creatia poetica si poetul / creatorul / "eu" se afla in stransa legatura, verbele la persoana I singular avand drept rol definirea metaforica a actualului de creatie poetica, a rolului poetului : (am invit, am prefacut, facui, am luat, am pus, am facut, iscat-am.Strofa 1incipidul conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual contine ideea mostenirii spirituale "un nume adunat pe-o carte" care devine simbol a identitatii optinute prin cuvant.conditia poetului este concentrata in versul : "decat un nume adunat pe-o carte", iar poezia apare ca un bun spiritual : "Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte . . ."metafora "seara razvatita" face trimitere la trecutul zbuciumat al stramosilor, care se leaga de generatiile viitoare, prin "carte", creatia poetica treapta a prezentului. "In seara razvatita care vine / De la strabunii mei pana la tine". enumeratia "rapi si gropi adanci" ca si versul "Suite de batranii mei pe branci" sugereaza drumul dificil al cunoasterii si al acumularilor strabatute de inaintasi.formula de adresare "fiule", desemneaza un potential cititor, poetul indentificandu-se in mod simbolic, cu un tata, cu un mentor al generatiilor urmatoare.

Poezia POSTBELICA"Leoaica tanara, iubirea" face parte din volumui "O viziune a sentimentelor" din 1964, in care Nichita Stanescu (1933 -1983), prin cuvantul poetic esential, vizualizeaza iubirea ca sentiment, ca stare extatica a eului poetic, reflectand lirismul subiectiv.Este considerata o capodopera a liricii erotice romanesti, individualizandu-se prin transparenta imaginilor si proiectia cosmica, prin originalitatea metaforelor si simetria compozitiei.Definite: Conceptul de arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor, despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale, intr-un limbaj literar care-l particularizeaza. Tema o constituie consecintele pe care iubirea, navalind ca un animal de prada in spatiul sensibilitatii poetice, le are asupra raportului eului poetic cu lumea exterioara si cu sinele totodata.Poezia "Leoaica tanara, iubirea" este o confesiune lirica a lui Nichita Stanescu, o arta poetica erotica, in care eul liric este puternic marcat de intensitatea si forta celui mai uman sentiment, iubirea.Titlul este exprimat printr-o metafora in care transparenta imaginii sugereaza extazul poetic la aparitia neasteptata a iubirii, vazute sub forma unui animal de prada agresiv, "leoaica tanara", explicitata chiar de poet prin apozitia "iubirea".Structura, compozitie, limbaj poetic Poezia este structurata chiar de catre Nichita in trei secvente lirice, corespunzatoare celor trei strofe. Prima strofa exprima vizualizarea sentimentului de iubire, sub forma unei tinere leoaice agresive, care ii sare "in fata" eului liric, avand efecte devoratoare asupra identitatii sinelui, infigandu-si "coltii albi [...] in fata" si muscandu-l "de fata". Pronumele la persoana I, "mi", "ma", "mi", "m", potenteaza confesiunea eului poetic in sensul ca el era constient de eventualitatea ivirii sentimentului de dragoste, care-l "pandise-n incordare/ mai demult", dar nu se astepta ca acesta sa fie atat de puternic, sa aiba atata forta devastatoare "mi-a sarit in fata", "mi i-a infipt in fata", "m-a muscat [...]defata". Strofa a doua accentueaza efectul psihologic al acestei neasteptate intalniri cu un sentiment nou, necunoscut - iubirea, care degaja asupra sensibilitatii eului poetic o energie omnipotenta, extinsa asupra intregului univers: "Si deodata-n jurul meu, natura". Forta agresiva si fascinanta a iubirii reordoneaza lumea dupa legile ei proprii, intr-un joc al cercurilor concentrice, ca simbol al perfectiunii: "se facu un cerc de-a dura,/ cand mai larg cand mai aproape,/ ca o strangere de ape". Eul liric se simte in acest nou univers un adevarat "centrum mundi", un nucleu existential, care poate reorganiza totul in jurul sau, dupa alte perceptii, cu o forta impresionanta.Privirea, ca si auzul, pot fi simboluri al perspectivei sinelui, se inalta "tocmai langa ciocarlii", sugerand faptul ca aparitia iubirii este o manifestare superioara a bucuriei supreme, a fericirii, care este perceputa cu toate simturile, mai ales ca se spune ca ciocarlia este pasarea care zboara cel mai sus si are un viers cu totul aparte. Eul liric este extaziat de noul sentiment neasteptat, care-l copleseste, "Si privirea-n sus tasni,/ curcubeu taiat in doua", curcubeul, ca simbol al unei fericiri nesperate, poate semnifica un fenomen rar si fascinant, ca si iubirea, sau poate fi un adevarat arc de triumf, de izbanda cereasca, reflectat in sufletul prea plin al eului poetic.Strofa a treia revine la momentul initial, "leoaica aramie/ cu miscarile viclene" fiind metafora iubirii agresive, insinuante, devoratoare pentru eul liric. Sinele poetic isi pierde concretetea si contururile sub puterea devastatoare a iubirii, simturile se estompeaza: "Mi-am dus mana la spranceana,/ la tampla si la barbie,/ dar mana nu le mai stie", poetul nu se mai recunoaste, simtindu-se confuz si bulversat de "atacul" surprinzator al unui sentiment extrem de puternic. Eul liric identifica sentimentul, nu mai este o "leoaica tanara" oarecare, ci "aramie", stie ca iubirea este perfida, are "miscarile viclene", dar fericirea traita acum vine dupa o perioada terna a vietii, "un desert", care capata brusc "stralucire". Iubirea, ca forma a spiritului, invinge timpul, dand energie si profunzime vietii "inc-o vreme,/si-nca-o vreme...". Sau poate, temator, eul liric este nesigur, nu poate sti cat timp iubirea il va ferici.Poezia este o romanta cantabila a iubirii, sentiment materializat, vizualizat de Nichita Stanescu, stare sufleteasca ce capata puteri demiurgice asupra sensibilitatii eului poetic, inaltandu-l in centrul lumii care, la randul ei, se reordoneaza sub forta miraculoasa a celui mai uman sentiment. Imaginile poetice se individualizeaza prin transparenta, dinamism si sugestie semnificativa pentru "obiectul" iubire, intreaga poezie concentrandu-se intr-o unica metafora.