'

&
$
%
Memento
matematic˘a
Jurcone Ramiro
'
&
$
%
'
&
$
%
Prefat ¸˘a
Prezenta lucrare are ca scop sintetizarea principalelor not ¸iuni de matematic˘a
din programa de liceu.
Motivul realiz˘arii lucr˘arii este necesitatea existent ¸ei ˆıntr-o singura carte a
formulelor de matematic˘a, metodelor de rezolvare ¸si a exercit ¸iilor tip, pentru
a caror g˘asire este necesar˘a altfel consultatea tutoror manualelor de liceu ¸si a
multor culegeri.
Lucrarea se dore¸ste a fi o prezentare succint˘a ¸si la obiect a principalelor
not ¸iuni, neavˆand pretent ¸ia de a ˆınlocui munca din culegeri specializate, din
manual sau din culegeri de probleme cu subiecte de examen. Mai degrab˘a
se dore¸ste a fi o introducere ˆın studiul matematicii de liceu pe de o parte ¸si
un manual de referint ¸˘a pentru consultarea operativa a principalelor formule ¸si
metode de rezolvare.
Lucrarea este format˘a din dou˘a p˘art ¸i:
Partea I Cont ¸ine prezentarea teoretic˘a a principalelor subiecte, cˆate un subiect
pe o fil˘a, adic˘a pe dou˘a pagini fat˘a/verso. Subiectele sunt notate dup˘a
sistemul Memo 1, Memo 2,... s.a.m.d.
Partea II Cont ¸ine fi¸se de exercit ¸ii, ˆın principiu fiecare fi¸sa de exercit ¸ii se poate
studia independent, o fi¸sa putˆand constitui in principiu obiectul unei lect ¸ii.
ˆ
In funct ¸ie de durata lect ¸iei ¸si de ritmul de lucru, este posibil studiul mai
multor fi¸se ˆıntr-o lectie. Fi¸sele sunt notate dupa sistemul Fi¸sa 1, Fi¸sa 2, ...
s.a.m.d. Fi¸sele sunt cˆate o fi¸sa pe o fil˘a, adic˘a pe dou˘a pagini fat˘a/verso.
Pentru efectuarea exercit ¸iilor prezente in fi¸sele din partea a II-a, uneori
este recomandabil s˘a fie studiate capitolele corespunz˘atoare din partea I
de teorie.
ˆ
In vederea sust ¸inerii diverselor examene, se recomand˘a ca dup˘a parcurgerea
prezentei lucr˘ari, s˘a se efectueze preg˘atire dup˘a o culegere de subiecte pentru
tipul respectiv de examen, ˆın vederea accentu˘arii deprinderilor specifice acelui
examen. Ca exemplu ˆın acest sens, pot fi utile subiectele de examen din anii
anteriori, respectiv culegeri editate ˆın vederea sust ¸inerii examenului din anul
respectiv.
3
'
&
$
%
4
'
&
$
%
Cuprins
Partea I = Teorie
Nr Cont ¸inut Clasa Pagina
1 Geometrie plan˘a IX 13
2 Formule de trigonometrie IX 15
3 Cercul trigonometric IX 17
4 Graficele funct ¸iilor trigonometrice X 19
5 Ecuat ¸ii ¸si inecuat ¸ii trigonometrice X 21
6 Numere complexe X 23
7 Formule de algebr˘a IX 25
8 Funct ¸ia de gradul II IX 27
9 Semnul funct ¸iei de gradul doi IX 29
10 Funct ¸ii injective, surjective, bijective IX 31
11 Progresii aritmetice ¸si geometrice IX 33
12 Funct ¸ia exponential˘a X 35
13 Logaritmi X 37
14 Analiz˘a combinatorie X 39
15 Binomul lui Newton X 41
16 Polinoame X 43
17 Ecuat ¸ii de grad superior X 45
18 Ecuat ¸ii de grad superior - Continuare X 47
19 Determinant ¸i XI 49
20 Matrici XI 51
21 Matricea invers˘a. Rangul unei matrici XI 53
22 Sisteme de ecuat ¸ii liniare XI 55
23 Compatibilitatea sistemelor de ecuat ¸ii liniare XI 57
24 Sisteme de ecuat ¸ii liniare particulare XI 59
25 Limite de ¸siruri XI 61
26 Limite de funct ¸ii XI 63
27 Aplicat ¸ii ale limitelor de funct ¸ii XI 65
28 Derivate XI 67
29 Aplicat ¸ii ale derivatelor XI 69
30 Interpretarea geometric˘a a derivatei XI 71
31 Integrale XII 73
32 Tabel derivate ¸si tabel integrale XII 75
33 Tabel derivate ¸si tabel integrale pe o pagin˘a XII 77
34 Structuri algebrice XII 79
35 Anex˘a 81
5
'
&
$
%
6
'
&
$
%
Cuprins
Partea a II-a = Exercit ¸ii
Nr Cont ¸inut Pagina
Clasa IX
1 Geometrie plan˘a 85
2 Geometrie ˆın spat ¸iu. Formule 87
3 Trigonometrie 89
4 Numere complexe 91
5 Aplicat ¸iile trigonometriei ˆın algebr˘a 83
6 Aplicat ¸iile trigonometriei ˆın geometrie 95
7 Vectori 97
8 Puteri ¸si radicali 99
9 Sisteme de ecuat ¸ii clasa a-IX-a 101
Clasa X
10 Funct ¸ia exponential˘a 103
11 Logaritmi = Exercit ¸ii Lect ¸ia 1 105
12 Logaritmi = Exercit ¸ii Lect ¸ia 2 107
13 Analiz˘a combinatorie Lect ¸ia 1 109
14 Analiz˘a combinatorie Lect ¸ia 2 111
15 Binomul lui Newton 113
16 Progresii aritmetice 115
17 Progresii geometrice 117
18 Polinoame 119
19 Teorema lui B´ezout. Rad˘acini multiple 121
20 Ecuat ¸ii de grad superior lui 2 123
21 Relat ¸iile lui Vi`ete 125
22 Induct ¸ia matematic˘a 127
23 Probleme reprezentative Algebr˘a clasa a IX-a 129
24 Probleme reprezentative Algebr˘a clasa a X-a 131
Clasa XI
25 Determinant ¸i 133
26 Matrici 135
27 Matricea invers˘a 137
28 Sisteme de ecuat ¸ii liniare. Lect ¸ia 1 139
29 Sisteme de ecuat ¸ii liniare. Lect ¸ia 2 141
30 Recapitulare Algebra XI. Fi¸sa 1 143
31 Recapitulare Algebra XI. Fi¸sa 2 145
32 Recapitulare Algebra XI. Fi¸sa 3 147
7
'
&
$
%
Nr Cont ¸inut Pagina
33 Geometrie analitic˘a. Dreapta. Teorie 149
34 Geometrie analitic˘a. Dreapta. Exercit ¸ii 151
35 Geometrie analitic˘a. Cercul. Teorie 153
36 Geometrie analitic˘a. Elipsa. Teorie 155
37 Geometrie analitic˘a. Hiperbola. Teorie 157
38 Geometrie analitic˘a. Parabola. Teorie 159
39 Geometrie analitic˘a. Exercit ¸ii 161
40 Limite de ¸siruri. Tipuri de baz˘a 163
41 Limite de ¸siruri. Exercit ¸ii tipurile 1,2,3,4,5 165
42 Limite de ¸siruri. Exercit ¸ii tipurile 1,2,3,4,5. Tem˘a 167
43 Limite de ¸siruri. Teorema cle¸ste 169
44 S¸iruri. Convergent ¸a sirurilor 171
45 Limite de funct ¸ii ( clasice, f˘ar˘a derivate ). Lect ¸ia 1 173
46 Limite de funct ¸ii ( clasice, f˘ar˘a derivate ). Lect ¸ia 2 175
47 Asimptote 177
48 Continuitate 179
49 Derivabilitate 181
50 Derivate 183
51 Teorema lui l’Hˆopital 185
52 Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy 187
53 Reprezentarea grafic˘a a functiilor 189
54 Aplicat ¸iile derivatelor. Exercit ¸ii 191
55 Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Recapitulare. Fi¸sa 1 193
56 Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Recapitulare. Fi¸sa 2 195
57 Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Recapitulare. Fi¸sa 2 197
58 Algebr˘a ¸si Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Tem˘a 199
Clasa XII
59 Algebr˘a clasa XII = Notiunea de grup 201
60 Algebr˘a clasa XII = Clase de resturi 203
61 Algebr˘a clasa XII = Morfism ¸si izomorfism 205
62 Algebr˘a clasa XII = Inel 207
63 Algebr˘a clasa XII = Probleme recapitulative 209
64 Analiz˘a clasa XII = Tabel integrale 211
65 Analiz˘a clasa XII = Metoda substitut ¸iei 213
66 Analiz˘a clasa XII =
_
1
gradI
,
_
1
grad2
,
_
grad1
grad2
215
67 Analiz˘a clasa XII = Metoda integr˘arii prin p˘art ¸i 217
68 Analiz˘a clasa XII = Integrarea funct ¸iilor rat ¸ionale 219
69 Analiz˘a clasa XII = Integrarea funct ¸iilor trigonometrice 221
70 Analiz˘a clasa XII = Substitut ¸iile lui Euler 223
71 Analiz˘a clasa XII = Substitut ¸iile lui Cebˆı¸sev 225
8
'
&
$
%
Nr Cont ¸inut Pagina
72 Analiz˘a clasa XII = Exercit ¸ii tip 227
73 Analiz˘a clasa XII = Recapitulare 1 229
74 Analiz˘a clasa XII = Recapitulare 2 231
75 Analiz˘a clasa XII = Ecuat ¸ii diferent ¸iale 233
Sintez˘a
76 Test 1 = Algebr˘a IX, X, XI 235
77 Test 2 = Algebr˘a IX-XII, Analiz˘a XI,XII 237
78 Test 3 = Matematic˘a IX-XII 239
79 Test 4 = Examen admitere facultate 241
80 Test 5 = Recapitulare teorie 243
9
'
&
$
%
10
'
&
$
%
PARTEA I
MEMENTO MATEMATIC
˘
A
- TEORIE -
11
'
&
$
%
12
'
&
$
%
Memo 1: Geometrie plana
Termeni utilizati:
- dreapta, semidreapta, segment, mediatoarea unui segment.
- drepte paralele, dreapta secant˘a, unghiuri alterne interne, unghiuri alterne
externe, unghiuri corespondente
- bisectoarea unui unghi
- simetric: simetricul unui punct fat ¸˘a de o dreapt˘a, simetrica unei drepte fat ¸˘a
de o dreapt˘a.
- unghiuri: ascut ¸ite, obtuze, complementare, suplementare
- triunghiul : triunghiul oarecare, isoscel, echilateral, dreptunghic, triunghiuri
egale (cazurile de egalitate),
- triunghiul : triunghiuri asemenea( cazurile de asem˘anare), teorema lui Thales.
- triunghiul : suma unghiurilor ˆıntr-un triunghi, unghi exterior unui triunghi(
ce este ¸si cum se calculeaz˘a),
- triunghiul : linia mijlocie( ce este ¸si cum se calculeaz˘a)
- triunghiul : Linii importante ˆın triunghi:
• Bisectoarea:
ˆ
Imparte un unghi in dou˘a p˘art ¸i egale. Orice punct de pe
bisectoare este egal dep˘artat de laturile unghiului. Bisectoarele triunghiului se
intersecteaz˘a ˆın centrul cercului ˆınscris triunghiului.
• Mediana: Une¸ste vˆarful unui triunghi cu mijlocul laturii opuse. Medianele
triunghiului se intersecteaz˘a ˆın centrul de greutate G al triunghiului. G se afl˘a
la dou˘a treimi de vˆarf ¸si la o treime de baz˘a.
• Mediatoarea: Este perpendicular˘a pe mijlocul unui segment. Orice punct
de pe mediatoare este egal dep˘artat de capetele segmentului. Mediatoarele
triunghiului se intersecteaz˘a ˆın centrul cercului circumscris triunghiului.

ˆ
Inaltimea : Este perpendiculara dus˘a dintr-un v˘arf al triunghiului pe
latura opus˘a.
ˆ
In˘alt ¸imile triunghiului se intersecteaz˘a ˆın ortocentrul triunghi-
ului (”Orto” ˆınseamn˘a drept ˆın greac˘a)
Suprafat ¸a unui triunghi oarecare:
(1) S=
baza∗ˆınaltimea
2
(2) S=
b∗c∗sin(A)
2
(3) S=
a∗b∗c
4∗R
, unde R= raza cerc circumscris triunghiului (intersect ¸ie medi-
atoare)
(4) S = r ∗p , unde r= raza cerc ˆınscris triunghiului (intersect ¸ie bisectoare),
p= semiperimetrul=
a+b+c
2
(5) S=
_
p ∗ (p −a) ∗ (p −b) ∗ (p −c), unde p=semiperimetrul . (Formula
lui Heron)
(6) Idee util˘a: Exprimarea suprafet ¸ei ˆın dou˘a moduri, ˆın probleme ¸si aflarea
necunoscutei
Teoreme ˆın triunghiul oarecare
Fie triunghiul oarecare ABC, AD= median˘a, AM= bisectoare
13
'
&
$
%
A
B C
a
b
c
M D
•Teorema sinusului:
a
sin(A)
=
b
sin(B)
=
c
sin(C)
= 2∗R, unde R=raza cercului
circumscris triunghiului •Teorema cosinusului: a
2
= b
2
+ c
2
−2 ∗ b ∗ c ∗ cos(A)
(Teorema lui Pitagora generalizat˘a)
Ment ¸iuni:- Pt. A=ascut ¸it, cos(A) > 0, deci −2∗b∗c∗cos(A)
este o cantitate negativ˘a
- Pt. A=obtuz, cos(A) < 0, deci −2∗b∗c∗cos(A)
este o cantitate pozitiv˘a
•Teorema medianei: AD
2
=
2∗(AB
2
+AC
2
)−BC
2
4
•Teorema bisectoarei:
BM
MC
=
AB
AC
Triunghiul dreptunghic Fie triunghiul dreptunghic ABC, A= 90

, AD
⊥ BC
A B
C
D
• Formulele pentru sin, cos, tg, ctg
• Valorile sin, cos, tg, ctg pentru 30, 60, 45 grade
• B=90-C, deci sin(B)=cos(C), cos(B)=sin(C), tg(B)=ctg(C), ctg(B)=tg(C),
samd.
• Teorema lui Pitagora: BC
2
= AB
2
+AC
2
• Teorema ˆınalt ¸imii: AD
2
= DB ∗ DC
• Teorema catetei: AB
2
= BC ∗ DB, respectiv AC
2
= BC ∗ DC
• Cateta ce se opune la 30 grade= jumatate din ipotenuz˘a
• S=
cateta∗cateta
2
Poligoane care se pot descompune in triunghiuri
• P˘atrat, dreptunghi, paralelogram, trapez, romb. Perimetre, suprafet ¸e,
propriet˘at ¸i.
Cercul
• Diametrul=2 ∗ R. Perimetrul P=2 ∗ π ∗ R . Suprafat ¸a S=π ∗ R
2
.
• Unghi a) pe cerc:
ˆ
A =
¯
CAB =
BC
2
b)exterior:
ˆ
D =
¯
EDF =
GH−EF
2
c)interior:
ˆ
M =
¯
KML =
IJ+KL
2
conform figurii:
A
B
C
D
E
F
G
H M
I
J
K
L
Patrulaterul inscriptibil Fie patrulaterul inscriptibil ABCD:
A
D
B
C
• Suma unghiurilor opuse este 180 grade, adica
ˆ
A +
ˆ
B = 180, respectiv
ˆ
C +
ˆ
D = 180.
• Unghiul format de o diagonal˘a cu una din laturi, este egal cu unghiul
format de cealalt˘a diagonal˘a cu latura opus˘a, adic˘a de exemplu
¯
CAB =
¯
CDB.
14
'
&
$
%
Memo 2: Formule de trigonometrie:
sin(x) =
cateta opus˘ a
ipotenuz˘ a
cos(x) =
cateta alaturat˘ a
ipotenuz˘ a
tg(x) =
cateta opus˘ a
cateta alaturat˘ a
ctg(x) =
cateta alaturat˘ a
cateta opus˘ a
tg(x) =
sin(x)
cos(x)
ctg(x) =
cos(x)
sin(x)
tg(x) =
1
ctg(x)
ctg(x) =
1
tg(x)
sin(x) = cos(
π
2
−x) cos(x) = sin(
π
2
−x) tg(x) = ctg(
π
2
−x) ctg(x) = tg(
π
2
−x)
Formula fundamental˘ a a trigonometriei :
sin
2
x +cos
2
x = 1
Utile: cos
2
(x) =
1
1+tg
2
(x)
sin
2
(x) =
tg
2
(x)
1+tg
2
(x)
Dac˘a not˘am tg
x
2
= t, atunci sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x) se pot exprima ˆın
funct ¸ie de tg
x
2
astfel:
sin(x) =
2t
1+t
2
cos(x) =
1−t
2
1+t
2
tg(x) =
sin(x)
cos(x)
=
2t
1−t
2
ctg(x) =
cos(x)
sin(x)
=
1−t
2
2t
sin(a +b) = sin(a) ∗ cos(b) +cos(a) ∗ sin(b)
sin(a −b) = sin(a) ∗ cos(b) −cos(a) ∗ sin(b)
cos(a +b) = cos(a) ∗ cos(b) −sin(a) ∗ sin(b)
cos(a −b) = cos(a) ∗ cos(b) +sin(a) ∗ sin(b)
sin(2a) = 2 ∗ sin(a) ∗ cos(a)
cos(2a) = cos
2
(a) −sin
2
(a)
cos(2a) = 2 ∗ cos
2
(a) −1
cos(2a) = 1 −2 ∗ sin
2
a
sin(3a) = sin(a + 2a) = s.a.m.d.
cos(3a) = cos(a + 2a) = s.a.m.d.
15
'
&
$
%
sin(
a
2
) = +−
_
1 −cos(a)
2
cos(
a
2
) = +−
_
1 +cos(a)
2
tg(
a
2
) = +−
¸
1 −cos(a)
1 +cos(a)
ctg(
a
2
) = +−
¸
1 +cos(a)
1 −cos(a)
tg(a +b) =
tg(a) +tg(b)
1 −tg(a) ∗ tg(b)
tg(a −b) =
tg(a) −tg(b)
1 +tg(a) ∗ tg(b)
ctg(a +b) =
ctg(a) ∗ ctg(b) −1
ctg(a) +ctg(b)
ctg(a −b) =
1 +ctg(a) ∗ ctg(b)
ctg(b) −ctg(a)
tg(a +b +c) = tg([a +b] +c) =
tg[a +b] +tg(c)
1 −tg[a +b] ∗ tg(c)
= s.a.m.d.
ctg(a +b +c) = ctg([a +b] +c) =
ctg[a +b] ∗ ctg(c) −1
ctg[a +b] +ctg(c)
= s.a.m.d.
sin(a) ∗ cos(b) =
sin(a +b) +sin(a −b)
2
cos(a) ∗ cos(b) =
cos(a +b) +cos(a −b)
2
cos(a) ∗ sin(b) =
sin(a +b) −sin(a −b)
2
sin(a) ∗ sin(b) =
cos(a −b) −cos(a +b)
2
sin(a) +sin(b) = 2 ∗ sin(
a +b
2
) ∗ cos(
a −b
2
)
sin(a) −sin(b) = 2 ∗ cos(
a +b
2
) ∗ sin(
a −b
2
)
cos(a) +cos(b) = 2 ∗ cos(
a +b
2
) ∗ cos(
a −b
2
)
cos(a) −cos(b) = −2 ∗ sin(
a +b
2
) ∗ sin(
a −b
2
)
Cercul trigonometric
Scriet ¸i sin(x),cos(x),tg(x),ctg(x) pentru x=30

, 45

, 60

si respectiv
0

, 90

, 180

, 260

, (360)

16
'
&
$
%
Memo 3: Cercul trigonometric
Definitie:
Cercul trigonometric este un cerc cu raza R egala cu 1
(egala cu unitatea)
Consecinta 1: Exprimare unghiuri in radieni
- Lungime cerc= 2π R = 2π*1= 2π
- Lungime cerc = parcurgerea intregului cerc, adica 360 grade
- Deci Lungime cerc = 2π = 360
- Prin urmare: 360 grade = 2π 180 grade = π 90 grade =
π
2
270
grade =

3
- se ajunge astfel la notiunea de radiani, calculabil prin regula de 3 simpla.
De exemplu ne intereseaza cati radieni inseamna 45 grade.
Se porneste de la : 180 grade .................. π 45 grade(exemplu)....... x
Se scoate x
Consecinta 2: Aflare sin, cos, tg, ctg pentru 0, 90, 180, 270, 360
grade Fie cercul trigonometric de mai jos, deci raza R=1.
sin(x)=
AB
OA
=
AB
R=1
= AB, deci segmentul AB inseamna sin(x)
cos(x)=
OB
OA
=
OB
R=1
=OB, deci segmentul OB inseamna cos(x)
O
A
B
0 = 360 = 2π
90 =
π
2
180 = π
270 =

2
1)Pentru x=0 grade, AB devine 0 iar OB devine 1( egal cu raza R=1),
deci sin(0)=0, cos(0)=1, tg(0) =
0
1
=0, ctg(0)=
1
0
=∞
2)Pentru x=90 grade, AB devine 1(egal cu R=1) iar OB devine 0,
deci sin(90)=1, cos(90)=0, tg(90) =
1
0
=∞, ctg(90)=
0
1
=0
3)Pentru x=180 grade, AB devine 0 iar OB devine -1( egal cu raza R=1
in sens negativ),
deci sin(180)=0, cos(180)=-1, tg(180) =
0
−1
=0, ctg(180)=
−1
0
=-∞
4)Pentru x=270 grade, AB devine -1(egala cu R=1 in sens negativ) iar
OB devine 0,
deci sin(270)=-1, cos(270)=0, tg(270) =
−1
0
=-∞, ctg(270)=
0
−1
=0
17
'
&
$
%
Consecinta 3: Valorile sin, cos, tg, ctg pentru unghiri mai mari de
360 grade
Se considera stiute din gimnaziu sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x) pentru x=30,
60, 45 grade:
Pentru x=30 sin(x)=
1
2
cos(x)=

3
2
rezulta tg=
sin(x)
cos(x)
si ctg=
cos(x)
sin(x)
Pentru x=60, deoarece 60=90-30, sin(60)=cos(30), cos(60)=sin(30), tg(60)=ctg(30),
ctg(60)= tg(30), adica pentru x=60, sin(x)=

3
2
cos(x)=
1
2
rezulta
tg=
sin(x)
cos(x)
si ctg=
cos(x)
sin(x)
Pentru x=45, deoarece triunghic dreptunghic este isoscel (catetele egale),
tg(x)=
cateta opusa
cateta alaturata
=1, ctg(x)=
1
tg(x)
=1, catetele fiind egale si ipotenuza
fiind aceeasi, sin(x)=cos(x) si anume egale cu

2
2
adica pentru x=45, sin(x)=

2
2
cos(x)=

2
2
, tg(x)=1 si
ctg(x)=1
Exemplul 1: Se cere sin(750)
Deoarece 360 grade inseamna o rotatie completa, , 750 grade inseamna
720(=360+360= doua rotatii si ajung tot la 0 grade)+30.
Prin urmare sin(720) inseamna ca punctul A este in aceeasi pozitie ca pentru
30 grade.
Adica sin(720)=sin(30)=
1
2
.
Identic si pentru cos(x), tg(x) , ctg(x), adica cos(750)=cos(30), tg(750)=tg(30),
ctg(750)=ctg(30).
Exemplul 2: Se cere sin(
13π
4
) Prima data se transforma
13π
4
in grade
pentru a judeca mai usor si obtinem 1125 grade, adica 1125=3* 360+45, adica
avem 3 rotatii complete si apoi inca 45 grade. Deci sin(
13π
4
)= sin(45)=

2
2
.
18
'
&
$
%
Memo 4 Graficele functiilor trigonometrice
sin(x) : R → [−1, +1]
1
-1
sin(x)
0
π
2 2 · π
Functia sin(x) are perioada 2 · π, este impara, este definita de R, ia valori
intre -1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [−
π
2
,
π
2
].
Deci restrictia bijectiva sin(x) : [−
π
2
,
π
2
] →[−1, +1] admite o functie inversa,
arcsin(x) : [−1, +1] → [−
π
2
,
π
2
], al carei grafic este simetric in raport cu sin(x)
fata de bisectoarea intai, y=x.
cos(x) : R → [−1, +1]
0
π
2
2 · π
cos(x)
1
-1
Functia cos(x) are perioada 2 · π, este para, este definita pe R, ia valori intre
-1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [0, π].
Deci restrictia bijectiva cos(x) : [0, π] → [−1, +1] admite o functie inversa,
arccos(x) : [−1, +1] →[0, π], al carei grafic este simetric in raport cu cos(x) fata
de bisectoarea intai, y=x.
19
'
&
$
%
tg(x) : R \ {
π
2
+k · π } → R
o
π
2
-
π
2
tgx
Functia tg(x) are perioada π, este impara, este definita pe
R \ {
π
2
+k · π }, ia valori intre -∞si +∞si este bijectiva pentru x ∈ (−
π
2
, +
π
2
).
Deci restrictia bijectiva tg(x) : (−
π
2
, +
π
2
) → (−∞, +∞) admite o functie
inversa, arctg(x) : (−∞, +∞) → (−
π
2
, +
π
2
) , al carei grafic este simetric in
raport cu tg(x) fata de bisectoarea intai, y=x.
ctg(x) : R \ { π +k · π } → R
0
π
2
π
ctg(x)
Functia ctg(x) are perioada π, este impara, este definita pe
R \ { π +k · π }, ia valori intre -∞ si +∞ si este bijectiva pentru x ∈ (0, π).
Deci restrictia bijectiva ctg(x) : (0, π) →(−∞, +∞) admite o functie inversa,
arctg(x) : (−∞, +∞) → (0, π) , al carei grafic este simetric in raport cu ctg(x)
fata de bisectoarea intai, y=x.
20
'
&
$
%
Memo 5 Ecuatii si inecuatii trigonometrice
1. Ecuatii trigonometrice elementare
Se considera cunoscute urmatoarele:
- Se considera cunoscute valorile pentru sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x), unde
x=30

, 45

, 60

si pentru 90

, 180

, 270

, precum si modul de transformare
din grade in radiani.
- Se considera cunoscut cercul trigonometric
- Se considera cunoscute graficele functiilor sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x)
- Se considera cunoscut faptul ca sin(x), tg(x), ctg(x) sunt impare iar cos(x)
este par. De asemenea se cunoaste faptul ca functiile pare sunt simetrice fata
de Oy, iar functiile impare sunt simetrice fata de origine
- Se considera cunoscut faptul ca sin(x) si cos(x) au perioada 2 · π iar tg(x) si
ctg(x) au perioada π
Se considera ecuatie trigonometrica elementara, o ecuatie care are una din
formele urmatoare:
sin(x)=a , unde a ∈ [-1,1]
cos(x)=b , unde b ∈ [-1,1]
tg(x) =c , unde c ∈ R
ctg(x)=d , unde d ∈ R
Capcana consta in faptul ca rezolvarea acestor ecuatii pare foarte simpla, dar
de fapt este complicata. De exemplu pentru sin(x)=1/2, prima tentatie este sa
se dea rapid raspunsul x= 30

. Raspunsul este corect dar incomplet, in sensul
ca mai exista o infinitate de solutii si anume: 30

, 150

(= 180-30) si pentru
fiecare dintre ele, +2πk, unde k ∈ Z si anume pentru k>0 inseamna rotatii in
sens trigonometric iar pentru k<0 inseamna rotatii in sens invers trigonometric.
Scriind rezultatul in radiani, solutia completa pentru ecuatia sin(x)=1/2 este
x∈{
π
6
+ 2kπ} U {
5·π
6
+ 2kπ}
Pentru a se evita efectuarea de fiecare data a rationamentelor anterioare, este
eficienta memorarea urmatoarelor formule:
sin(x)=a x=(−1)
k
· arcsin(a) + kπ, pentru a ∈ [0,1]
sin(x)=a x=(−1)
k+1
· arcsin|a|+kπ, pentru a ∈ [-1,0)
cos(x)=b x=± arccos(b)+2kπ, pentru b ∈ [0,1]
cos(x)=b x=± arccos|b|+(2k+1)π, pentru b ∈ [-1,0]
tg(x)=c x=arctg(c)+kπ
ctg(x)=d x=arcctg(d)+kπ
Formulele pentru tg(x)=c si ctg(x)=d sunt usor de retinut.
Pentru sin(x)=a si cos(x)=b formulele sunt mai dificil de memorat, eventual se
poate retine modul de deducere a acestora, utilizand cercul trigonometric.
21
'
&
$
%
2. Ecuatii de genul sin(x)=sin(y)
Pentru urmatoarele tipuri:
sin(x)=sin(y)
cos(x)=cos(y)
sin(x)=cos(y)
tg(x) = tg(y)
ctg(x)=ctg(y)
Pentru a se ajunge la ecuatii trigonometrice elementare, se recomanda transfor-
marea ecuatiei initiale, de exemplu:
Pentru sin(x) = sin(y) trecem totul intr-un membru, sin(x)-sin(y)=0 , transfor-
mam in produs si obtinem 2cos
x+y
2
sin
x−y
2
= 0, adica cos
x+y
2
= 0 si sin
x−y
2
= 0
adica am obtinut un sistem de doua ecuatii trigonometrice elementare pe care
il rezolvam.
Pentru sin(x)=cos(y), se scrie sin(x)=sin(
π
2
-y) si in continuare se procedeaza
similar cu problema anterioara.
3. Inecuatii trigonometrice elementare
Se considera inecuatie trigonometrica elementara, o inecuatie care are una
din formele urmatoare:
sin(x) > a
cos(x) > b
tg(x) > c
ctg(x) > d
Semnul poate fi > , < , >= ,<= , s.a.m.d.
Pentru a se evita memorarea altor formule, se recomanda rezolvarea acestor
inecuatii astfel:
• Pentru sin(x) > a si cos(x) > b se analizeaza cercul trigonometric , tinand
cont de rotatiile 2 · k · π, unde k ∈ Z.
• Pentru tg(x) > c si ctg(x) > d se analizeaza graficul functiei tg(x), re-
spectiv ctg(x), tinand cont ca tg(x) si ctg(x) au perioada π
4. Rezolvarea EFECTIVA a ecuatiilor trigonometrice
(respectiv a inecuatiilor trigonometrice)
In principiu se parcurg urmatorii pasi:
1. Se transforma ecuatia, respectiv inecuatia data pana se ajunge la o ecuatie
elementara, respectiv inecuatie elementara. Transformarea se face folosind
diverse artificii si formulele uzuale de trigonometrie. Dintre aceste formule,
sunt utile indeosebi: formula fundamentala a trigonometriei, exprimarea sin(x),
cos(x), tg(x), ctg(x) in functie de tg
x
2
, exprimarea lui sin(x) si cos(x) in functie
de tg(x), formulele unghiurilor pe jumatate, in care avem radicali, in cazul in
care in enunt exista functii la patrat si dorim sa scapam de patrate, s.a.m.d.
Este recomandabila stapanirea formulelor de trigonometrie.
2. Se rezolva ecuatia elementara, respectiv inecuatia elementara, conform
metodelor prezentate anterior.
22
'
&
$
%
Memo 6 Numere complexe
A. Forma algebrica a numerelor complexe
Totul incepe de la numarul i =

−1
• Calcule cu i:
i =

−1
i
2
= (

−1)
2
= −1
i
3
= i
2
· i = −1 · i = −i
i
4
= i
2
· i
2
= −1 · −1 = +1
Se observa ca i
4
=1, deci i la orice putere multiplu de 4 este egal cu 1. Aceasta
observatie este utila pentru calculul expresiilor care contin i
n
.
De exemplu i
30
= i
28
· i
2
= (i
4
)
7
· i
2
= 1 · i
2
= −1
• Termeni noi Fie un numar complex z=x+yi ( forma algebrica).
-x se numeste partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imagi-
nara a numarului complex.
-conjugatul lui z se noteaza cu ¯ z si se defineste ca fiind ¯ z=x-yi
B. Forma trigonometrica a numerelor complexe
Fie un numar complez z=x+yi ( forma algebrica).
Fie reprezentarea grafica urmatoare:
x
y
r
α
O
A
B
C Z
Se poate scrie :
sin(α) =
y
r
deci y=r·sin(α), respectiv
cos(α) =
x
r
deci x=r·cos(α)
z=x+yi= r·cos(α)+r·sin(α)·i= r[cos(α) +i · sin(α)]
• Forma z=x+yi se numeste forma algebrica a numarului complex. x se numeste
partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imaginara a numarului
complex.
• Forma z=r[cos(α) +i · sin(α)] se numeste forma trigonometrica a numarului
complex. r se numeste modulul numarului complex iar α se numeste argumentul
numarului complex.
23
'
&
$
%
C. Scrierea unui numar complex sub forma trigonometrica
Se da un numar complex z=x+yi . Scrieti numarul sub forma trigonometrica,
adica z=r(cosα +i sinα)
1. Se stabileste cadranul, in functie de semnele lui x si y
2. Se calculeaza r =
_
x
2
+y
2
3. Se calculeaza tgα

=
¸
¸
y
x
¸
¸
rezulta α

= arctg
¸
¸
y
x
¸
¸
, intotdeauna α

fiind un
unghi din cadranul intai, deoarece
y
x
se ia in modul.
4. Se calculeaza α pe baza lui α

si pe baza cadranului stabilit la punctul 1,
astfel:
Pt. cadranul 1, se ia α = α

Pt. cadranul 2, se ia α = π −α

Pt. cadranul 3, se ia α = π +α

Pt. cadranul 4, se ia α = 2π −α

5. Se scrie numarul complex sub forma trigonometrica,
adica z=r(cosα +i sinα)
D. Formule utile pt. numere complexe scrise trigonometric
Fie z
1
=r
1
(cosα
1
+i sinα
1
) , z
2
=r
2
(cosα
2
+i sinα
2
) , z=r(cosα +i sinα) ,
(1) Inmultire: z
1
· z
2
= r
1
· r
2
[cos(α
1

2
) +i · sin(α
1

2
)]
(2) Impartire:
z
1
z
2
=
r
1
r
2
[cos(α
1
−α
2
) +i · sin(α
1
−α
2
)]
Deoarece z
n
= z · z · z.... · z= r · r · ...r[cos(α+α+· · +α) +i · sin(α+α· · +α)]
obtinem:
(3) Putere: z
n
= r
n
[cos(n · α) +i · cos(n · α)]
(4) Radical:
n

z = z
1
n
=
n

r · (cos
α+2kπ
n
+i · sin
α+2kπ
n
)
24
'
&
$
%
Memo 7: Formule de algebra:
Formule pentru (a+b)
n
(a +b)
2
= a
2
+ 2 ∗ a ∗ b +b
2
(a −b)
2
= a
2
−2 ∗ a ∗ b +b
2
(a +b)
3
= a
3
+ 3 ∗ a
2
∗ b + 3 ∗ a ∗ b
2
+b
3
(a −b)
3
= a
3
−3 ∗ a
2
∗ b + 3 ∗ a ∗ b
2
−b
3
(a −b)
4
= (a −b)
3
∗ (a −b) s.a.m.d.
Formule pentru a
n
+b
n
a
2
−b
2
= (a −b) ∗ (a +b)
a
3
−b
3
= (a −b) ∗ (a
2
+a ∗ b +b
2
)
a
3
+b
3
= (a +b) ∗ (a
2
−a ∗ b +b
2
)
a
n
−b
n
= (a −b) ∗ (a
n−1
+a
n−2
∗ b
1
+a
n−3
∗ b
2
+.... +b
n−1
)
a
n
+b
n
= (a +b) ∗ (a
n−1
−a
n−2
∗ b
1
+a
n−3
∗ b
2
−.... +b
n−1
)
Sume
S
1
= 1 + 2 + 3 +· · · +n =
n∗(n+1)
2
S
1
se mai noteaza cu
n

k=1
k
S
2
= 1
2
+2
2
+3
2
+· · · +n
2
=
n∗(n+1)∗(2∗n+1)
6
S
2
se mai noteaza cu
n

k=1
k
2
S
3
= 1
3
+2
3
+3
3
+· · · +n
3
= S
2
1
= (
n∗(n+1)
2
)
2
S
3
se mai noteaza cu
n

k=1
k
3
Exemplu: Calculati suma S = 1 ∗ 2 + 2 ∗ 3 +..... +n ∗ (n + 1)
Rezolvare: S=
n

k=1
k ∗ (k + 1) =
n

k=1
k
2
+
n

k=1
= S
2
+ S
1
=
n∗(n+1)∗(2∗n+1)
6
+
n∗(n+1)
2
25
'
&
$
%
Puteri si radicali
(a ∗ b)
m
= a
m
∗ b
m
_
a
b
_
m
=
a
m
b
m
(a
m
)
n
= a
m∗n
a
m
a
n
= a
m−n
a
0
= 1
a
−m
=
1
a
m
m

a
n
= a
n
m
Formula radicalilor compusi:
_
A+

B =
_
A+C
2
+
_
A−C
2
, unde C = +

A
2
−B.
Exemplu: Calculati expresia E=
_
6 −

11.
Rezolvare: Calculez C=

6
2
−11 =

25 = 5, deci E=
_
6+5
2

_
6−5
2
=
_
11
2

_
1
2
26
'
&
$
%
Memo 8: Ecuatia de grad 2. Functia de grad 2
Ecuatia de gradul doi
a ∗ x
2
+b ∗ x +c = 0, unde a = 0
• Radacinile x
1,2
=
−b+


2∗a
unde ∆ =

b
2
−4 ∗ a ∗ c
• Pentru ∆ > 0 exista doua radacini reale, x
1
si x
2
, cu x
1
= x
2
• Pentru ∆ = 0 exista doua radacini reale, egale si confundate, x
1
= x
2
=
−b
2∗a
• Pentru ∆ < 0 exista nu exista radacini reale, sau altfel spus, exista doua
radacini imaginare x
1
si x
2
• Relatiile lui Vi`ete: S = x
1
+x
2
=
−b
a
P = x
1
∗ x
2
=
c
a
• Aflarea ecuatiei daca se cunoaste suma si produsul radacinilor (de exemplu
stim ca S=10 si P=20).
Ecuatia este: x
2
−S ∗ x +P = 0
Pentru exemplul anterior obtinem ecuatia : x
2
−10 ∗ x + 20 = 0
Functia de gradul doi
y = a ∗ x
2
+b ∗ x +c = 0, unde a = 0
• Graficul functiei de gradul doi este o parabola
• Semnul functiei de gradul doi :
Regula : Intre radacini semn contrar lui a, in afara radacinilor semnul lui
a, ˆın radacini egala cu zero.
Aplicarea regulii depinde de ∆ astfel :
- Pentru ∆ > 0 este exact dupa regula.
- Pentru ∆ = 0, NU exista zona intre radacini, deci functia va fi egala cu
zero in radacini, in rest va avea semnul lui a.
- Pentru ∆ < 0, NU exista nici radacini, nici zona dintre radacini, deci
functia va avea totdeauna semnul lui a.
• Reprezentarea grafica a functiei de gradul doi. Se urmeaza pasii:
1) Daca a > 0, functia are minim iar daca a < 0 are maxim.
2)Pentru minim si maxim se mai foloseste termenul de ”Varf” sau de
”extrem”. Acesta este un punct sa zicem V (x
v
, y
v
). El reprezinta cel mai de jos
punct al graficului in cazul minimului, respectiv cel mai de sus punct in cazul
maximului. Se calculeaza coordonatele varfului V (x
v
, y
v
) cu formula x
v
=
−b
2∗a
si y
v
=
−∆
4∗a
, deci practic se calculeaza varful V (
−b
2∗a
,
−∆
4∗a
).
3) Se afla intersectia cu axa Ox , facand y=0 in expresia y = a ∗ x
2
+
b ∗ x+c, adica practic se rezolva ecuatia a ∗ x
2
+b ∗ x+c = 0. Valorile obtinute
pentru x reprezinta intersectiile cu Ox. De exemplu daca obtinem doua valori
x
1
si x
2
, punctele de intersectie cu Ox vor fi (x
1
, 0) si (x
2
, 0).
27
'
&
$
%
4) Se afla intersectia cu axa Oy , facand x=0 in expresia y = a ∗ x
2
+
b ∗ x + c, adica se obtine y = a ∗ 0
2
+ b ∗ 0 + c, adica intotdeauna se obtine de
fapt y=c. Punctul (o,c) reprezinta intersectia graficului cu Ox.
5) Se traseaza graficul folosind datele anterioare, in ordinea urma-
toare: Se deseneaza axele XOY, se deseneaza varful V, se deseneaza forma
varfului(minim sau maxim), se deseneaza intersectiile cu Ox si intersectia cu
Oy si se unesc punctele obtinute. Se tine seama ca graficul este simetric fata de
varf.
• Monotonie:
- Functia este descrescatoare de la −∞ pana la x
varf
si crescatoare
in continuare, de la x
varf
pana la +∞ (daca Varful este minim, adica pentru
a > 0) .Respectiv,
- Functia este crescatoare de la −∞ pana la x
varf
si descrescatoare
in continuare, de la x
varf
pana la +∞ (daca Varful este maxim, adica pentru
a < 0) .
28
'
&
$
%
Memo 9 Semnul functiei de gradul doi
y=ax
2
+bx+c, a =0
Graficul functiei de gradul doi este o parabola. Daca a>0, graficul func-
tiei are minim, iar daca a<0, graficul functiei are maxim. Minimul, respectiv
maximul se numeste varf, respectiv punct de extrem. Varful are coordonatele
V(
−b
2a
,
−∆
4a
)
Exista trei situatii diferite, dupa cum ∆ > 0 sau ∆ = 0 sau ∆ < 0
1. Pentru ∆ > 0 , exista doua radacini reale, diferite, x
1
= x
2
,
x
1
, x
2
∈ R.
Graficul poate fi de genul urmator:
∆ > 0 si a > 0 ∆ > 0 si a < 0
x
y=ax
2
+bx+c
x1 x2
0 0 + + + - - - + + +
-∞ +∞
x1
x2
x1 x2
x
y=ax
2
+bx+x
x1 x2 -∞ +∞
0 0 + + + + + + - - -
Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Intre radacini functia de gradul doi are semn contrar lui a, iar in afara
radacinilor are semnul lui a. In radacini, functia este egala cu zero.
• Pentru ∆ > 0, functia nu are semn constant, fiind pozitiva pe anumite
intervale si negativa pe altele.
2. Pentru ∆ = 0 , exista doua radacini reale, egale, x
1
= x
2
, x
1
, x
2

R.
Graficul poate fi de genul urmator:
x
y=ax
2
+bx+c
0
-∞ +∞ x
y=ax
2
+bx+x
-∞ +∞
0
x1 = x2
x1 = x2
∆ = 0 si a > 0
∆ = 0 si a < 0
x1 = x2
+ + + + + +
x1 = x2
- - -
- - -
y >=0 y<= 0
29
'
&
$
%
Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Intervalul dintre radacini a disparut, radacinile fiind egale, respectiv con-
fundate, prin urmare functia de gradul doi are valoarea zero in radacini si in
rest semnul lui a.
• Pentru ∆ = 0, functia nu schimba semnul fiind pozitiva sau egala cu
zero pentru a > 0, respectiv negativa sau egala cu zero pentru a < 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y >= 0, se
pun conditiile ∆ = 0 si a > 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y <= 0, se
pun conditiile ∆ = 0 si a < 0.
3. Pentru ∆ < 0 , nu exista radacini reale
Graficul poate fi de genul urmator:
x
y=ax
2
+bx+c
-∞ +∞ x
y=ax
2
+bx+x
-∞ +∞
∆ = 0 si a > 0
∆ = 0 si a < 0
+ + + + + + + + + + + +
y>0 y<0
Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Functia de gradul doi are semnul lui a.
• Pentru ∆ < 0, functia nu schimba semnul fiind pozitiva pentru a > 0,
respectiv negativa pentru a < 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y > 0(strict),
se pun conditiile ∆ < 0 si a > 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y < 0(strict),
se pun conditiile ∆ < 0 si a < 0.
30
'
&
$
%
Memo 10 Functii injective, surjective, bijective
Injectivitate
Definitie Fie o functie f: A → B. Functia f este injectiva, daca
pentru x
1
= x
2
→ f(x
1
) = f(x
2
) , pentru orice x
1
, x
2
∈ A
Demonstrarea injectivitatii se poate face prin mai multe metode, alegerea
metodei depinzand de tipul de functie analizata. De exemplu:
1. Daca f(x) se poate reprezenta grafic, pentru ca f(x) sa fie injectiva,
trebuie ca orice paralela la Ox, dusa prin B, sa taie graficul functiei intr-
un punct sau niciunul. Cu alte cuvinte, orice paralela la Ox prin codomeniu,
trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel mult un punct.
2. Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama, de obicei pentru prob-
leme la care domeniul de definitie A este o multimi finita, functia nu este in-
jectiva daca exista valori in codomeniu, carora le corespund mai mult de un
element din domeniul de definitie.
3. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic, nici ca diagrama, se poate
incerca prin calcul algebric, adica se considera x
1
= x
2
si se incearca sa se
arate ca f(x
1
) = f(x
2
). Practic se porneste de la diferenta f(x
1
) −f(x
2
) si prin
diverse calcule se incearca se sa arate ca aceasta diferenta este diferita de zero.
Eventula se poate porni de la raportul
f(x
1
)
f(x
2
)
si se incearca sa se demonstreze ca
acest raport este diferit de 1.
4. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matemat-
ica, studiata in clasa a XI-a . Practic, pentru functia f(x) se calculeaza derivata
f’(x) si daca se arata ca f’(x) este tot timpul pozitiva pe domeniul de defini-
tie, inseamna ca functia f(x) este crescatoare. Daca functie este crescatoare,
inseamna automat ca functia este injectiva, deoarece x
1
= x
2
→f(x
1
) = f(x
2
).
Similar, daca in schimb se obtine f’(x) tot timpul negativa pe domeniul
de definitie, inseamna ca functia f(x) este descrescatoare. Daca functie este
descrescatoare, inseamna automat ca functia este injectiva, deoarece x
1
= x
2
→ f(x
1
) = f(x
2
).
Se observa ca s-a folosit proprietatea ca o functie monotona (indiferent daca
este crescatoare sau descrescatoare) este injectiva. Studiul monotoniei functiei s-
a realizat prin studiul semnului derivatei functiei. Faptul ca daca f’>0 inseamna
ca f=crescatoare, respectiv daca f’<0 inseamna ca f=descrescatoare, reprezinta
consecinte ale teoremei lui Lagrange.
Surjectivitate
Definitie Fie o functie f: A → B. Functia f este surjectiva, daca
pentru y ∈ B, exista x ∈ A, astfel incat y=f(x).
Demonstrarea surjectivitatii se poate face prin mai multe metode, alegerea
metodei depinzand de tipul de functie analizata. De exemplu:
1. Daca f(x) se poate reprezenta grafic, pentru ca f(x) sa fie surjectiva,
trebuie ca orice paralela la Ox, dusa prin B, sa taie graficul functiei
intr-un punct sau mai multe. Cu alte cuvinte, orice paralela la Ox prin
codomeniu, trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel putin un punct.
2. Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama, de obicei pentru prob-
leme la care domeniul de definitie A este o multimi finita, functia nu este surjec-
tiva daca exista valori in codomeniu, carora nu le corespunde niciun element
din domeniul de definitie.
31
'
&
$
%
3. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic, nici ca diagrama, se poate
incerca prin calcul algebric, adica se noteaza f(x) cu y se apoi scoate x in
functie de y. Din aceasta expresie a lui x in functie de y, se analizeaza daca
pentru orice y din codomeniu, exista x corespunzator din domeniul
de definitie.
De exemplu pentru f:R →R, f(x)=x
2
+1, se face y=x
2
+1 si se scoate x=±

y −1.
Pentru a exista radicalul trebuie ca y-1 >=0, adica y>=1, adica y ∈ [1,∞).
Codomeniul fiind R, inseamna ca pentru y ∈ (-∞,1) nu exista x ∈ R corespun-
zator, astfel incat y=f(x), deci functia nu este surjectiva.
4. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matem-
atica, studiata in clasa a XI-a . Se utilizeaza notiunea de continuitate a unei
functii si proprietatea lui Darboux. De exemplu pentru f(x)=2
x
+3
x
, deoarece
functia este continua, inseamna ca are proprietatea lui Darboux, prin urmare
este surjectiva. Se reaminteste proprietatea lui Darboux:
O functie are proprietatea lui Darboux, daca transforma un interval in alt
interval. Adica, pentru f: I →J, spunem ca f are proprietatea lui Darboux, daca
pentru domeniul de definitie I, fiind interval, se obtine prin functia f, codomeniul
J tot ca interval. Functiile continue au proprietatea lui Darboux. Prin urmare
daca I=interval, stabilirea surjectivitatii se reduce la studiul continuitatii func-
tiei si la invocarea implicatiei continuitatii asupra proprietatii lui Darboux.
Bijectivitate
Definitie Fie o functie f: A → B. Functia f este bijectiva, daca este
atat injectiva cat si surjectiva.
Studiul bijectivitatii se reduce la verificarea, pe rand, a injectivitatii si a
surjectivitatii conform metodelor prezentate anterior. Daca functia este atat
injectiva cat si surjectiva, se trage concluzia ca functia este bijectiva, in caz
contrar se trage concluzia ca functia nu este bijectiva.
Se pot face urmatoarele observatii:
1. In cazul in care se foloseste reprezentarea grafica, pentru ca o functie
sa fie bijectiva, adica atat injectiva cat si surjectiva, trebuie ca orice paralela
la Ox, dusa prin B, sa taie graficul functiei exact intr-un punct.
2. In cazul in care se foloseste reprezentarea ca diagrama, pentru ca o
functie sa fie bijectiva, adica atat injectiva cat si surjectiva, trebuie ca in dia-
grama sa fie corespondenta de 1 la 1, adica la orice element x ∈ A sa corespunda
exact un element y ∈ B si reciproc. Altfel spus, sa fie o corespondenta 1 la
1, care se mai numeste si corespondenta biunivoca.
Exemple
A B A
B A
B
Ox
Ox
Ox
f: R → R
Functii ne-surjective Functii ne-injective Functii bijective
32
'
&
$
%
Memo 11: Progresii aritmetice. Progresii geometrice
Progresii aritmetice
• Definitie: Progresie aritmetica = un sir a
1
, a
2
, ...., a
n
cu proprietatea ca
fiecare termen este egal cu termenul de dinainte plus ratia( notata r). Cu alte
cuvinte, a
2
− a
1
= r, a
3
− a
2
= r, s.a.m.d. Mai precis spus, a
n
− a
n−1
= r
pentru n >= 2 . Adica o P.A. este un sir a
1
, a
2
, ...., a
n
cu proprietatea ca
a
n
= a
n−1
+r
Aceasta este formula 1. Ratia poate fi sau pozitiva, sau negativa.
Trebuie ca n sa fie >= 2, deoarece a
1
nu are termen anterior.
• Formula 2 = Exprimare a
n
in functie de primul termen (a
1
) si ratie(r).
Deoarece a
1
= a
1
Deoarece a
2
= a
1
+r
Deoarece a
3
= a
2
+r = a
1
+ 2 ∗ r
Deoarece a
4
= a
3
+r = a
1
+ 3 ∗ r, s.a.m.d., se obtine formula:
a
n
= a
1
+ (n −1) ∗ r
• Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie aritmetica
Pentru a verifica daca numerele A, B, C sunt in P.A., se verifica daca este
indeplinita conditia:
B =
A+C
2
adica daca cel din mijloc e media aritmetica a vecinilor.
E firesc sa fie asa, deoarece A= B - r, C= B+r , deci A+C = 2 ∗ B
• Formula 4 = Suma unei progresii aritmetice
Pentru progresia aritmetica a
1
, a
2
, ...., a
n
, suma
S = a
1
+a
2
+.... +a
n
=
(a
1
+a
n
) ∗ n
2
Se retine usor dupa formularea S =
(PrimulTermen+UltimulTermen)∗n
2
Demonstratia este simpla si anume:
S=a
1
+a
2
+...+a
n
= a
1
+(a
1
+r)+(a
1
+2∗r)+(a
1
+3∗r)+....(a
1
+(n−1)∗r)
= (a
1
∗n+r +2∗r +3∗r +...(n−1) ∗r) = n∗a
1
+r ∗(1+2+... +(n−1)) =
= n ∗ a
1
+ r ∗
(n−1)(n−1+1)
2
= n ∗ a
1
+
r∗n∗(n−1)
2
=
2∗a
1
+(n−1)∗r
2
∗ n =
a
1
+a
1
+(n−1)∗r
2
∗ n
Deci S=
(a
1
+a
n
)∗n
2
• Formula 5 = Suma unei progresii aritmetice, alta formula
Daca se exprima a
n
= a
1
+ (n −1) ∗ r in formula anterioara, se obtine inca
o formula pentru S si anume:
S =
(2 ∗ a
1
+ (n −1) ∗ r) ∗ n
2
Recomandare : Daca in problema se cunoaste primul termen si ultimul, e
utila formula 4, iar daca se cunoaste primul termen si ratia, e utila formula 5.
In ambele situatii trebuie sa cunoastem numarul de termeni ai progresiei, notat
cu n.
33
'
&
$
%
Progresii geometrice
• Definitie: Progresie geometrica = un sir b
1
, b
2
, ...., b
n
cu proprietatea ca
fiecare termen este egal cu termenul de dinainte inmultit cu ratia( notata q).
Cu alte cuvinte, b
2
= b
1
∗ q, b
3
= b
2
∗ q, s.a.m.d. Mai precis spus, b
n
= b
n−1
∗ q
pentru n >= 2 . Adica o P.G. este un sir b
1
, b
2
, ...., b
n
cu proprietatea ca
b
n
= b
n−1
∗ q
Aceasta este formula 1. Ratia poate fi sau pozitiva, sau negativa.
Trebuie ca n sa fie >= 2, deoarece b
1
nu are termen anterior.
• Formula 2 = Exprimare b
n
in functie de primul termen (b
1
) si ratie(q).
Deoarece b
1
= b
1
Deoarece b
2
= b
1
∗ q
Deoarece b
3
= b
2
∗ q = b
1
∗ q
2
Deoarece b
4
= b
3
∗ q = b
1
∗ q
3
, s.a.m.d., se obtine formula:
b
n
= b
1
∗ q
n−1
• Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie geometrica
Pentru a verifica daca numerele A, B, C sunt in P.G., se verifica daca este
indeplinita conditia:
B =

A∗ C
adica daca cel din mijloc e media geometrica a vecinilor.
E firesc sa fie asa, deoarece A =
B
q
, C = B ∗ q , deci A ∗ C = B
2
, adica
B =

A∗ C
• Formula 4 = Suma unei progresii geometrice
Pentru progresia geometrica b
1
, b
2
, ...., b
n
, suma
S = b
1
+b
2
+.... +b
n
= b
1
∗ (
q
n
−1
q −1
)
Demonstratia este simpla si anume:
S=b
1
+b
2
+... +b
n
= b
1
+ (b
1
∗ q) + (b
1
∗ q
2
) + (b
1
∗ q
3
) +....(b
1
∗ q
n−1
)
= b
1
(1 +q +q
2
+q
3
+.... +q
n−1
) = b
1
∗ (
q
n
−1
q−1
) c.c.t.d
Am folosit formula x
n
− 1
n
= (x − 1) ∗ (x
n−1
+ x
n−2
+ x
n−3
+ ... + x + 1)
unde pe rol de x am folosit q si am scos pe (1 +x +x
2
+... +x
n−1
) =
x
n
−1
x−1
34
'
&
$
%
Memo 12 Functia exponentiala
y=a
x
, a >0 , a= 1
Exista doua situatii diferite, dupa cum a>1 sau a∈(0,1)
Argumentarea faptului ca a >0 , a= 1
Valoarea lui a nu poate avea urmatoarele valori:
-Nu trebuie ca a sa fie egal cu 0, deoarece 0 la orice putere este egal cu 0.
-Nu trebuie ca a sa fie egal cu 1, deoarece 1 la orice putere este egal cu 1.
-Nu trebuie ca a sa fie negativ. De exemplu daca avem a=-3 si x=
1
2
, am
obtine a
x
= (-3)
1
2
, adica a
x
=

−3, adica radical din numar negativ, care nu
apartine lui R.
Din valorile a ∈ R, daca eliminam a=0, a=1 si a<0, obtinem doua intervale
permise si anume a ∈ (0,1) si a ∈ (1,∞) , sau altfel spus, a>0 si a =1
Caz 1. a>1 Fie de exemplu y=2
x
. Trasam graficul functiei prin puncte,
dand valori lui x:
x | ... -3 -2 -1 0 1 2 3 ....
---|-----------------------------------------
y | 1/8 1/4 1/2 1 2 4 8
Se obtine graficul urmator:
y=a
x
, a>1
O
(0,1)
x
y
Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Functia y=a
x
, a> 1 este definita pe R si ia valori in (0,∞), adica
f: R → (0,∞), prin urmare domeniul de definitie este R, iar codomeniul este
(0,∞). Se observa ca orice paralela la axa Ox, dusa prin codomeniu intersecteaza
graficul functiei in exact un punct, prin urmare functia este bijectiva. Fiind
bijectiva, inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva. Datorita faptului
ca este injectiva, adica daca f(x
1
)=f(x
2
) inseamna ca x
1
=x
2
, in cazul in care
obtinem o ecuatie de forma a
f(x)
=a
g(x)
, putem trage concluzia ca f(x)=g(x).
• a
x
> 0 pentru orice x ∈ R. Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu 5
x
=-25
inseamna ca ecuatia nu are solutii, deoarece 5
x
este intotdeauna pozitiv.
• Functia a
x
, pentru a> 1 este crescatoare, adica daca x
1
< x
2
inseamna
ca f(x
1
) < f(x
2
) si reciproc. Daca obtinem o inecuatie de exemplu 2
x
<8,
putem trage concluzia ca x< 3.
• Deoarece a
0
=0, graficul functiei y=a
x
trece prin punctul (0,1) pentru orice
a> 1
35
'
&
$
%
Caz 2. a∈(0,1) Fie de exemplu y=(
1
2
)
x
. Trasam graficul functiei prin
puncte, dand valori lui x:
x | ... -3 -2 -1 0 1 2 3 ....
---|-----------------------------------------
y | 8 4 2 1 1/2 1/4 1/8
Se obtine graficul urmator:
x
y
o
(0,1)
y=a
x
, a ∈ (0,1)
Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Functia y=a
x
, a∈ (0,1) este definita pe R si ia valori in (0,∞), adica
f: R → (0,∞), prin urmare domeniul de definitie este R, iar codomeniul este
(0,∞). Se observa ca orice paralela la axa Ox, dusa prin codomeniu intersecteaza
graficul functiei in exact un punct, prin urmare functia este bijectiva. Fiind
bijectiva, inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva. Datorita faptului
ca este injectiva, adica daca f(x
1
)=f(x
2
) inseamna ca x
1
=x
2
, in cazul in care
obtinem o ecuatie de forma a
f(x)
=a
g(x)
, putem trage concluzia ca f(x)=g(x).
• a
x
> 0 pentru orice x ∈ R. Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu
(
1
5
)
x
=-(
1
25
) inseamna ca ecuatia nu are solutii, deoarece (
1
5
)
x
este intotdeauna
pozitiv.
• Functia a
x
, pentru a∈ (0,1) este descrescatoare , adica daca x
1
< x
2
inseamna ca f(x
1
) > f(x
2
) si reciproc. Daca obtinem o inecuatie de exemplu
(
1
2
)
x
<
1
8
, putem trage concluzia ca x> 3.
• Deoarece a
0
=0, graficul functiei y=a
x
trece prin punctul (0,1) pentru orice
a∈ (0,1).
• Practic la rezolvarea ecuatiilor exponentiale se incearca sa se ajunga
prin diverse artificii la o ecuatie de forma a
f(x)
=a
g(x)
, de unde se trage concluzia
ca f(x)=g(x).
• Practic la rezolvarea inecuatiilor exponentiale se incearca sa se
ajunga prin diverse artificii la o inecuatie de forma a
f(x)
< a
g(x)
, care se inter-
preteaza dupa valoarea lui a si anume daca a> 1 se pastreaza semnul inegalitatii
intre f(x) si g(x), respectiv daca a∈ (0,1), se inverseaza semnul inegalitatii intre
f(x) si g(x).
• Sunt utile de reamintit formulele de la puteri
(a
m
)
n
= a
m+n
,
a
m
a
n
= a
m−n
, a
0
=1, a
−m
=
1
a
m
,
m

a
n
= a
n
m
• Functia exponentiala y=a
x
: R →(0,∞) fiind bijectiva, admite o functie
inversa si anume functia logaritmica y=log
x
a
: (0,∞) →R, al carei grafic este
simetric fata de y=a
x
in raport cu bisectoarea intai, y=x. Bineinteles ca se
genereaza doua situatii pentru log
x
a
si anume pentru a>1 si pentru a∈(0,1).
36
'
&
$
%
Memo 13 Logaritmi
Formule:
1) Definitie: log
X
a
este un numar N, cu proprietatea ca,
daca log
X
a
= N, atunci X = a
N
De exemplu log
100
10
= 2 deoarece 100 = 10
2
2) log
A
a
+log
B
a
= log
A∗B
a
3) log
A
a
−log
B
a
= log
A
B
a
4) log
A
m
a
= m∗ log
A
a
5) log
a
a
= 1
6) log
X
a=veche
=
log
X
b=noua
log
a=veche
b=noua
7) log
X
a
m =
1
m
∗ log
X
a
8) log
a
m

X
n
= log
X
n
m
a
=
n
m
∗ log
X
a
Domeniul de definitie:
Pentru log
a
A este necesar ca
• A >0 → obtinem de exemplu x apartine interval I
1
• a >0 si a =1 → obtinem de exemplu x apartine interval I
2
Domeniul de definitie este I
1
intersectat cu I
2
Baza logaritmului:
• lg
X
inseamna log
X
10
adica logaritm zecimal
• ln
X
inseamna log
X
e
adica logaritm natural, unde e=2.7
Baza subunitara sau baza supraunitara.
Datorita conditiei de la domeniul de definitie , pentru log
X
a
, deoarece trebuie ca
a > 0 si a = 1, practic exista doua situatii pentru baza logaritmului:
-CAZ 1: a intre (0,1). In acest caz, functia logaritm este , descrescatoare,
de exemplu daca stim ca a este intre (0,1) si obtinem intr-o problema log
A
a
<
log
B
a
, putem trage concluzia ca A > B.
37
'
&
$
%
Graficul functiei logaritm, pentru baza subunitara este urmatorul:
(1,0)
x
y
log
x
a=subunitar
Se observa din grafic urmatoarele:
• log
X
a
: R →(0, ∞)
• functia este descrescatoare
• log
1
a
= 0
• functia este pozitiva pentru X intre (0,1)
• functia este nula pentru X=1
• functia este negativa pentru X>1.
- CAZ 2: a intre (1,∞) In acest caz, functia logaritm este , crescatoare,
de exemplu daca stim ca a este intre (1,∞) si obtinem intr-o problema log
A
a
<
log
B
a
, putem trage concluzia ca A < B. Graficul functiei logaritm, pentru baza
supraunitara este urmatorul:
x
y
log
x
a>1
(1,0)
Se observa din grafic urmatoarele:
• log
X
a
: R →(0, ∞)
• functia este crescatoare
• log
1
a
= 0
• functia este negativa pentru X intre (0,1)
• functia este nula pentru X=1
• functia este pozitiva pentru X>1.
Ambele cazuri se pot sintetiza intr-un singur grafic:
(1,0)
x
y
log
x
a
, a > 1
log
x
a
, a = subunitar
38
'
&
$
%
Memo 14 Analiza combinatorie
Factorialul, Permutari, Aranjamente, Combinari
Factorialul
• Prin definitie n factorial se noteaza cu n! si are urmatoarea formula de
calcul:
n! = 1 · 2 · 3 · .... · (n −1) · n
• Exemple:
a) 3!=1 · 2 · 3 = 6
b) 1!=1
c) 0!=1 (=surprinzator la prima vedere, se va explica ulterior)
• Rezulta urmatoarele formule:
n!=1 · 2 · 3 · .... · (n −1) · n, deci se poate scrie si astfel:
n!=(n-1)!·n
n!=(n-2)!·(n −1) · n
n!=(n-3)!·(n −2) · (n −1) · n , s.a.m.d.
Permutari
• Permutari de n elemente se noteaza cu P
n
si are urmatoarea formula
de calcul:
P
n
= n!
deci P
n
= n! = 1 · 2 · 3 · .... · (n −1) · n
• Exemplu:
a) P
3
= 3!=1 · 2 · 3 = 6
• Ce inseamna ”Permutari de n elemente”
Daca avem de exemplu un numar de n=3 elemente {a, b, c} , P
3
ne arata in
cate moduri pot ”permuta(= schimba intre ele cele 3 elemente)”, astfel incat
sa formeze ”echipe” care :
a) sa contina toate cele n elemente( atat a cat si b cat si c)
b) nici un element sa nu se repete.
Practic pot forma urmatoarele ”echipe” :
{abc} {acb} {bac} {bca} {cab} {cba}
Daca numaram ”echipele anterioare” se vede ca sunt 6 . Intradevar 6=
P
3
= 3! = 1 · 2 · 3. In concluzie cu P
n
pot afla numarul de ”echipe” care se
pot genera, deci ne da cate echipe sunt, nu care sunt aceste echipe.
39
'
&
$
%
Aranjamente
• Aranjamente de n elemente luate cate k se noteaza cu A
k
n
si are
urmatoarea formula de calcul:
A
k
n
= n · (n −1) · (n −2) · .... · (n −k + 1)
• Exemplu:
A
4
10
= 10 · 9...(10 −4 + 1) = 10 · 9 · 8 · 7 = 5040
• Ce inseamna A
k
n
:
Exemplul 1: De exemplu daca avem 30 de elevi si vrem sa ii grupam cate
2 in banca , numarul acestor grupari este dat de A
2
30
, si anume dupa formula
anterioara se poate calcula A
2
30
= 30 · 29 = 870 adica se pot ”aranja” in 870 de
moduri.
Exemplul 2: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a, b, c} si vrem
sa ”aranjam” aceste elemente in grupa de cate 2, obtinem:
{ab} {ac} {bc} {ba} {cb} {ca} Observam ca sunt 6 grupari, adica A
2
3
=
3 · 2 = 6. Se observa ca apare atat gruparea {ab} cat si gruparea {ba} adica
conteaza ordinea elementelor.
Practic A
k
n
seamana cu P
n
cu diferenta ca in ”echipa” nu intra toate cele
n elemente ci doar k (unde k ≤ n).
• Domeniul de definitie:
Pentru A
k
n
trebuie ca n, k ∈ N si n ≥ k
Se poate imagina absurditatea situatiilor pentru n < k sau pentru n, k
nenaturale( de exemplu negative, fractionare, s.a.m.d)
Combinari
• Combinari de n elemente luate cate k se noteaza cu C
k
n
si are
urmatoarea formula de calcul:
C
k
n
=
A
k
n
P
k
• Practic Se foloseste formula C
k
n
=
n!
k!(n−k)!
• Exemplu:
C
4
10
=
10!
4!·6!
=
6!·7·8·9·10
6!·1·2·3·4
= 210
• Ce inseamna C
k
n
:
Exemplul: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a, b, c} si vrem
sa ”combinam” aceste elemente in grupa de cate 2, obtinem:
{ab} {ac} {bc} Observam ca sunt 3 grupari, adica C
2
3
= 3. Se observa
ca apare apare gruparea {ab} dar nu si gruparea {ba} adica nu conteaza
ordinea elementelor.
Practic C
k
n
seamana cu A
k
n
cu diferenta ca in ”echipa” nu conteaza ordinea
elementelor, adica {a,b } se considera identic cu {b,a }, deci ”se numara” o
singura data . Se observa si din formula de definitie ca C
k
n
≤ A
k
n
• Domeniul de definitie:
Pentru C
k
n
trebuie ca n, k ∈ N si n ≥ k , ca si in cazul aranjamentelor.
40
'
&
$
%
Memo 15 Binomul lui Newton
1. Formula binomului lui Newton
Se observa ca urmatoarele formule au structura asemanatoare:
(a +b)
2
= a
2
+ 2ab +b
2
(a +b)
3
= a
3
+ 3a
2
b + 3ab
2
+b
3
, s.a.m.d.
In general pentru (a +b)
n
se observa urmatoarele:
Exista n+1 termeni, primul termen fiind a
n
, iar ultimul b
n
. Mai exact primul
este a
n
b
0
iar ultimul a
0
· b
n
, in general avem termeni de genul a
n−k
b
k
, unde k
ia valori de la 0 la n. Acesti termeni sunt fiecare inmultiti cu cate un coeficient.
Acesti coeficienti au formula C
k
n
.
Gruparea (a + b)
n
fiind formata din doi termeni, se numeste binom. Dupa
numele persoanei care a descoperit formula urmatoare, aceasta se numeste bi-
nomul lui Newton:
(a +b)
n
= C
0
n
· a
n−0
· b
0
+C
1
n
· a
n−1
· b
1
+C
2
n
· a
n−2
· b
2
+· · ·C
n
n
· a
n−n
· b
n
Se pot face urmatoarele observatii:
- Exista n+1 termeni, deoarece k ia valori intre 0 si n.
- Primul termen este de fapt egal cu a
n
, deoarece C
0
n
=1 si b
0
=1.
- Ultimul termen este de fapt egal cu b
n
, deoarece C
n
n
=1 si a
0
=1.
- Coeficientii C
0
n
, C
1
n
, · · · C
n
n
se numesc coeficienti binomiali.
- Coeficientii binomiali egal departati sunt egali, deoarece se poate
demonstra usor ca C
k
n
= C
n−k
n
.
- Binomul lui Newton se poate scrie concentrat sub forma urmatoare:
(a +b)
n
=
n

k=0
C
k
n
· a
n−k
· b
k
deci ca o suma avand termenul general
T
k+1
= C
k
n
· a
n−k
· b
k
Se observa ca primul termen T
1
are k=0, termenul al doilea T
2
are k=1,
s.a.m.d. deci intradevar este justificata notatia de T
k+1
pentru o valoare k.
- Daca binomul este o diferenta in loc de suma:
(a−b)
n
= (a+[−b])
n
= C
0
n
·a
n−0
·(−b)
0
+C
1
n
·a
n−1
·(−b)
1
+C
2
n
·a
n−2
·(−b)
2
+···C
n
n
·a
n−n
·(−b)
n
adica are loc o alternanta de semne incepand cu + apoi - s.a.m.d.
(a−b)
n
= (a+[−b])
n
= C
0
n
·a
n−0
·b
0
−C
1
n
·a
n−1
·b
1
+C
2
n
·a
n−2
·b
2
+···+(−1)
n
·C
n
n
·a
n−n
·(−b)
n
41
'
&
$
%
- Acum se poate scrie formula binomului lui Newton la modul cel mai general
general:
(a ±b)
n
=
n

k=0
(−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
deci ca o suma avand termenul general
T
k+1
= (−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
2. Formule utile
• Majoritatea problemelor cu binomul lui Newton se rezolva pornind de la
formula
T
k+1
= (−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
• Se dezvolta cu binomul lui Newton urmatoarele doua binoame:
(1 + 1)
n
= 2
n
= C
0
n
+C
1
n
+C
2
n
· · · C
n
n
(1)
(1 −1)
n
= 0 = C
0
n
−C
1
n
−C
2
n
· · · C
n
n
(2)
Adunand relatia (1) cu relatia (2) se obtine: C
0
n
+C
2
n
+C
4
n
· ·· = 2
n−1
Scazand relatiile (1) - (2) se obtine: C
1
n
+C
3
n
+C
5
n
· ·· = 2
n−1
In concluzie suma coeficientilor binomiali pari, este egala cu suma
coeficientilor binomiali impari si este egala cu 2
n−1
:
C
0
n
+C
2
n
+C
4
n
· ·· = C
1
n
+C
3
n
+C
5
n
· ·· = 2
n−1
• Pentru problemele la care se cere determinarea celui mai mare termen al
dezvoltarii, se porneste de la raportul
T
k+1
T
k+2
care se compara cu 1. Adica se
porneste de la
T
k+1
T
k+2
> 1 si din aceasta relatie se scoate k. Apoi se interpreteaza
k si se afla termenul maxim. Pentru un binom (a +b)
n
, raportul
T
k+1
T
k+1
=
n −k
k + 1
·
b
a
Formula fiind dificil de retinut, se recomanda sa se demonstreze ad-hoc, pornind
de la raportul
T
k+1
T
k+2
si exprimand termenii T
k+1
si T
k+2
cu formula obisnuita
T
k+1
= (−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
Exemple: Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii:
a) (1 + 0.1)
100
b) (
1
2
+
1
2
)
100
c) (
3
4
+
1
4
)
100
42
'
&
$
%
Memo 16 Polinoame
1. Impartirea polinoamelor
• Metoda 1 Metoda clasica de impartire a doua polinoame f(x) si g(x), dupa
metoda studiata in clasa a VIII a. Are avantajul ca impartitorul g(x) poate fi
de orice grad. Se recomanda efectuarea probei conform formulei:
Deimpartitul = Impartitorul × Catul + Restul
• Metoda 2 Folosind schema lui Horner pentru impartirea a doua polinoame
f(x) si g(x), unde g(x) este de forma (x-a). Are dezavantajul ca g(x) trebuie sa
fie de gradul I. Daca g(x) este de grad mai mare, se descompune g(x) in factori
de gradul I, de exemplu x
2
-25 =(x-5)(x-(-5)) si se imparte succesiv f la (x-5) si
apoi catul obtinut se imparte la x-(-5). Schema lui Horner are avantajul ca se
preteaza la prelucrare pe calculator.
2. Divizibilitatea polinoamelor
Pentru a determina cmmdc a doua polinoame, se foloseste algoritmul lui
Euclid si anume:
Se imparte f(x) la g(x) si se obtine un cat si un rest. In continuare se imparte
deimpartitul la restul obtinut. Se tot efectueaza impartiri ale deimpartiului la
rest, pana se obtine rest=0. Ultimul rest nenul este cmmdc(f,g).
Mentiune 1 Daca se cere cmmmc(f,g) se foloseste proprietatea ca
cmmmc(f,g) · cmmdc(f,g) = f · g
Practic, se calculeaza f ·g si apoi se calculeaza cmmdc(f,g) cu algoritmul lui
Euclid. In continuare se afla cmmmc(f,g)=
f·g
cmmdc(f,g)
Mentiune 2 Daca se cere sa se verifice daca f si g sunt prime intre ele se
foloseste proprietatea ca doua polinoame sunt prime daca au cmmdc=1.
Practic, se calculeaza cmmdc(f,g) cu algoritmul lui Euclid si daca se obtine
cmmdc(f,g)=1 se trage concluzia ca f si g sunt prime, altfel se trage concluzia
ca nu sunt prime.
3. Radacinile ecuatiilor de grad superior. Radacini multiple.
• Un polinom P
n
de gradul n, avand radacinile x
1
, x
2
, · · ·x
n
se poate scrie sub
forma:
P
n
= (x −x
1
) · (x −x
2
) · · · (x −x
n
)
• Daca un polinom P(X) admite radacina x=a, atunci P(a)=0 ( Teorema lui
B´ezout).
• Radacini multiple. O ecuatie poate avea radacini multiple ( duble, triple, etc),
in general de ordinul k de multiplicitate.
43
'
&
$
%
De exemplu x=α este radacina dubla daca x
1
=x
2
=α. In acest caz P(x)
apare de forma:
P(x)
n
= (x −α)
2
· (x −x
3
) · · · (x −x
n
)
Inseamna ca P(x) se imparte exact la (x-α)
2
, adica se imparte de exemplu cu
schema lui Horner la (x-α) si apoi catul obtinut se imparte tot exact la (x-α).
Alta abordare a problemei este sa se imparta P(x) la (x-a)
2
, adica la x
2
-2ax+a
2
prin metoda clasica de impartire de polinoame si sa se puna conditia ca restul
sa fie zero.
Cel mai operativ pentru radacini multiple, este sa se foloseasca urma-
toarea teorie:
Un polinom P(x) are radacina x=α ca radacina multipla de ordinul k de
multiplicitate, daca:
P(α) = 0
P

(α) = 0
P

(α) = 0
· · ·
P
k−1
(α) = 0
P
k
(α) = 0
4. Relatiile lui Vi`ete
Fie de exemplu ecuatia de gradul 3: ax
3
+ bx
2
+ cx + d = 0 avand radacinile
x
1
,x
2
,x
3
.
Se pot scrie urmatoarele sume, numite relatiile lui Vi`ete :
_
_
_
S
1
= x
1
+x
2
+x
3
= −
b
a
S
2
= x
1
· x
2
+x
1
· x
3
+x
2
· x
3
= +
c
a
S
3
= x
1
· x
2
· x
3
= −
d
a
In mod similar se pot scrie relatiile lui Vi`ete pentru orice grad n.
Daca se cunosc radacinile unei ecuatii , de exemplu y
1
,y
2
,y
3
· · · y
n
, si se
doreste aflarea ecuatiei care are acele radacini, se calculeaza sumele lui Vi`ete
S
1
,S
1
, · · · S
n
, apoi se scrie expresia ecuatiei care are acele radacini:
1 · Y
n
−S
1
· Y
n−1
+S
2
· Y
n−2
· · · S
n
= 0
5. Rezolvari avansate ale ecuatiilor de grad superior
In afara de metodele de rezolvare clasice a ecuatiilor de grad superior, se pot
folosi si metode avansate care utilizeaza derivatele, de exemplu:
• Folosind Sirul lui Rolle.
• Folosind reprezentarea grafica a functiilor care formeaza ecuatia.
44
'
&
$
%
Memo 17 ecuatii de grad superior
Partea a I-a
Tip 1. Ecuatii bipatrate
Exemplu: Rezolvati ecuatia x
4
−6x
2
+ 6 = 0
Idee: Se noteaza x
2
= y si se obtine ecuatie de gradul doi care se rezolva, apoi
se afla x
1
, x
2
, x
3
, x
4
.
Tip 2. Ecuatii reciproce de grad trei
Exemplu: Rezolvati ecuatia 5x
3
+ 31x
2
+ 31x
1
+ 5 = 0
Teorie 1: Se numeste ecuatie reciproca, o ecuatie care are coeficientii egal
departati, egali.
Teorie 2: Orice ecuatie reciproca de grad impar admite radacina x=-1.
Teorie 3: Un polinom P
n
de gradul n, avand radacinile x
1
, x
2
, · · ·x
n
se poate
scrie sub forma:
P
n
= (x −x
1
) · (x −x
2
) · · · (x −x
n
)
Teorie 4: Daca avem pentru o impartire Deimpartit, Impartitor, Cat, Rest, este
corecta relatia:
Deimpartitul = Catul · Impartitorul +Restul
Idee: Fie P
3
(x) expresia egala cu zero. Deoarece admite radacina x=-1, in-
seamna ca P
3
(x) se imparte la x-(-1) adica la x+1. Se efectueaza impartirea
P
3
(x) la (x+1) si obtinem Cat
2
(x) si rest=0. Deci P
3
(x) = (x + 1) · Cat
2
(x).
Rezolvam Cat
2
(x) = 0 si aflam celelalte doua radacini.
Tip 3. Ecuatii reciproce de grad patru
Exemplu: Rezolvati ecuatia 2x
4
+ 7x
3
+ 9x
2
+ 7x
1
+ 2 = 0
Idee: Se imparte ecuatia cu x
2
, dupa care se noteaza (x +
1
x
) = y. Se exprima
totul in y. Se rezolva ecuatia de gradul doi in y, apoi se afla x
1
, x
2
, x
3
, x
4
.
Tip 4. Ecuatii reciproce de grad cinci
Exemplu: Rezolvati ecuatia 20x
5
−81x
4
+ 62x
3
+ 62x
2
−81x
1
+ 20 = 0
Idee: Fiind ecuatie reciproca de grad impar, are radacina x=-1. Se procedeaza
ca in cazul ec. reciproce de grad trei si din P
5
(x) = (x+1)Q
4
(x), prin impartirea
lui P
5
(x) la (x+1) se obtine Q
4
(x) ca ecuatie reciproca de gradul 4, care se
rezolva ca orice ecuatie reciproca de gradul patru.
45
'
&
$
%
Tip 5. Ecuatii care admit radacina x = a +b · i
Exemplul 1: Rezolvati ecuatia ax
4
+ bx
3
+ cx
2
+ dx
1
+ e = 0 stiind ca admite
radacina x=1+i.
Teorie: Daca o ecuatie admite radacina x=a+bi, atunci admite si radacina
x=a-bi
Idee: Fie de exemplu polinomul P
4
(x) care stim ca admite radacina x
1
= a+bi.
Conform teoriei, x
2
= a −bi. Inseamna ca putem scrie
P
4
(x) = (x −x
1
) · (x −x
2
) · Q
2
(x)
Calculam (x − x
1
) · (x − x
2
) si scapam de i, notam forma obtinuta pentru
comoditatea scrierii cu R(x). Deci P
4
(x) = R(x) · Q
2
(x). Aflam pe Q
2
(x)
impartind pe P
4
(x) la Q
2
(x). Rezolvam Q
2
(x) = 0 si aflam de aici pe x
3
, x
4
. Pe
x
1
in cunoastem din enunt ca fiind x=a+bi, iar pe x
2
in cunoastem din teorie
ca fiind x=a-bi.
Exemplul 2: Determinati a si b, dupa care rezolvati ecuatia
x
4
−7x
3
+ 21x
2
+ax
1
+b = 0
stiind ca admite radacina x=1+2i
Teorie: Daca un polinom P(X) admite radacina x=a, atunci P(a)=0 ( Teorema
lui B´ezout).
Idee: Deoarece P(x) admite radacinile x=a si x=b, conform teoremei lui
B´ezout, putem scrie ca P(a)=0 si P(b)=0. Am obtinut un sistem pe doua
ecuatii cu doua necunoscute, pe care il rezolvam si aflam pe a si pe b. Acum
cunoastem forma lui P(x) si folosim teorie conform careia daca polinomul ad-
mite radacina x=1+2i, inseamna ca admite si radacina x=1-2i. Procedam ca si
in cazul problemei anterioare si aflam si celelalte radacini.
Tip 6. Ecuatii care admit radacina x = a +

b
Exemplu: Rezolvati ecuatia x
4
−4x
3
+x
2
+6x
1
+2 = 0 stiind ca admite radacina
x = 1 −

2.
Teorie: Daca o ecuatie admite radacina x = a +

b, atunci admite si radacina
x = a −

b
Idee: Similar cu problema anterioara. Fie de exemplu polinomul P
4
(x) care
stim ca admite radacina x
1
= a +

b. Conform teoriei, x
2
= a −

b. Inseamna
ca putem scrie
P
4
(x) = (x −x
1
) · (x −x
2
) · Q
2
(x)
Calculam (x − x
1
) · (x − x
2
) si scapam de

b, notam forma obtinuta pentru
comoditatea scrierii cu R(x). Deci P
4
(x) = R(x) · Q
2
(x). Aflam pe Q
2
(x)
impartind pe P
4
(x) la Q
2
(x). Rezolvam Q
2
(x) = 0 si aflam de aici pe x
3
, x
4
.
Pe x
1
in cunoastem din enunt ca fiind x = a +

b, iar pe x
2
in cunoastem din
teorie ca fiind x = a −

b.
46
'
&
$
%
Memo 18 Ecuatii de grad superior - Continuare
Partea a -II - a
Tip 7. Ecuatii cu coeficientul de grad maxim =1
Exemplu: Rezolvati ecuatia x
4
−2x
3
−5x
2
+ 8x + 4 = 0
Teorie: Radacinile intregi ale ecuatiei ar putea fi printre divizorii termenului
liber.
Idee: Se scot divizorii termenului liber, ex: +1,-1,+2,-2,+4,-4 si se verifica pe
rand daca sunt radacini cu teorema lui B´ezout. Adica se verifica daca P(+1)=0.
Daca este egal cu zero, inseamna ca este radacina, altfel nu este. Se fac verifi-
carile pt toti divizorii termenului liber. Daca gasim de exemplu doua radacini,
fie x
1
si x
2
, scriem P(x) = (x − x
1
)(x − x
2
)Q
2
(x). Calculam (x − x
1
)(x − x
2
)
si obtinem o ecuatie de gradul doi, o notam pt comoditatea scrierii cu R(x).
Impartim pe P(x) la R(x) si obtinem Q
2
(x). Rezolvam Q
2
(x) = 0 si aflam x
3
si x
4
.
Tip 8. Caz general=Ecuatii cu coeficient de grad maxim diferit de 1
(Valabil si pentru coeficient grad maxim egal cu 1 ca si caz particular)
Exemplu: Rezolvati ecuatia 6x
4
−17x
3
−x
2
+ 8x −2 = 0
Teorie: Radacinile ecuatiei ar putea fi de forma α =
p
q
, p=divizor al termenu-
lui liber , iar q=divizor al coeficientului de grad maxim.
Idee: Metoda implica multe calcule. Se scot divizorii termenului liber, ex: p=
+1,-1,+2,-2 si divizorii coeficientului de rang maxim ex: q=+1,-1,+2,-2,+3,-
3,+6,-6. Se formeaza toate combinatiile de tip α =
p
q
, si anume
+1
+1
,
+1
−1
,
+1
+2
· ·,
s.a.m.d. si se verifica cu teorema lui B´ezout daca P(α)=0. Daca se gasesc doua
solutii, se procedeaza mai departe ca in cazul problemei anterioare.
Tip 9. Ecuatii binome
Exemplu: Rezolvati ecuatia 3x
7
= 5
Teorie: Se aduce ecuatia la forma x
n
= a si se scrie numarul a ca numar
complex, de forma r(cos(α)+i·sin(α)). Se folosesc eventual formele 1 = cos(0)+
i· sin(0) , respectiv −1 = cos(π)+i· sin(π). Se obtine x
n
= r(cos(α)+i· sin(α))
si se aplica formula radicalului dintr-un numar complex si obtinem radacinile:
x
k
=
n

r(cos
α + 2kπ
n
+i · sin
α + 2kπ
n
), k = 0, 1 · · · k −1
De exemplu pentru 3x
7
= 5 se scrie x
7
=
5
3
· 1, adica x
7
=
5
3
· (cos(0) +i · sin(0))
deci
x
k
=
n
_
5
3
(cos
0 + 2kπ
5
+i · sin
0 + 2kπ
5
), k = 0, 1 · · · 4
47
'
&
$
%
Tip 10. Alte metode de rezolvare a ecuatiilor de grad superior
• Folosind teorema lui B´ezout, pentru radacini multiple(materie clasa X)
• Folosind relatiile lui Vi`ete(materie clasa X)
• Folosind sirul lui Rolle(materie de clasa XI, implica derivate )
• Rezolvare grafica(materie de clasa XI, uneori implica derivate )
48
'
&
$
%
Memo 19 Determinanti
1. Calculul determinantilor
a) Determinanti de ordin 1:
¸
¸
a
¸
¸
= a
b) Determinanti de ordin 2:
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
= a · d −b · c
c) Determinanti de ordin 3:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
g h i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= a · e · i +d · h · c +b · f · g −c · e · g −b · d · i −f · h · a
Aceasta metoda se numeste regula triunghiului
d) Determinanti de ordin >= 4:
Nu exista o regula de genul regulilor anterioare, ci se procedeaza astfel:
Fie de exemplu urmatorul determinant de ordin 4:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
m n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Se dezvolta determinantul dupa o linie sau dupa o coloana. De mentionat
ca se poate alege orice linie , respectiv orice coloana, rezultatul obtinut este
acelasi. Adica daca dezvoltam dupa linia 1 este ok, sau daca dupa linia 2 este
tot ok, daca dezvoltam dupa coloana 1 este ok, dupa coloana 2 este tot ok,
s.a.m.d.
Alegem de exemplu sa dezvoltam dupa linia 1. Dezvoltarea determinantului
dupa linia 1 este urmatoarea:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
m n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
(−1)
1+1
· a ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
f g h
j k l
n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
+ (−1)
1+2
· b ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e g h
i k l
m o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
+
(−1)
1+3
· c ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e f h
i j l
m n p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
+ (−1)
1+4
· d ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e f g
i j k
m n o
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Se observa ca pornind de la un determinant de ordin patru, am ajuns la de-
terminanti de ordin trei, pe care ii putem calcula. Practic am reusit sa coboram
49
'
&
$
%
gradul determinantului cu o unitate. In general, pentru a calcula un determi-
nant de ordin n , prin aceasta metoda se ajunge la determinanti de ordin n-1 ,
apoi aplicand metoda din nou, determinantii de ordin n-1 se reduc la determi-
nanti de ordin n-2 , s.a.m.d. pana se ajunge la determinanti de ordin 3, pentru
care avem metoda efectiva de calcul.
Acest determinant ”redus”, de exemplu
¸
¸
¸
¸
¸
¸
f g h
j k l
n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
pentru elementul aflat
la intersectia liniei 1 cu coloana 1, se numeste complement algebric, (sau
minor) si se noteaza cu Γ
11
. In general la intersectia liniei i cu coloana j,
se gaseste elementul a
ij
, avand complementul algebric Γ
ij
, (respectiv minorul
Γ
ij
). Dezvoltarea unui determinant dupa o anumita linie sau dupa o anumita
coloana, reprezinta de fapt o suma de grupari de genul (−1)
i+j
· a
ij
· Γ
ij
pentru
acea linie, respectiv coloana. Dezvoltarea unui determinant se poate exprima
pe scurt astfel:
d =

(−1)
i+j
· a
ij
· Γ
ij
2. Proprietati ale determinantilor
Se observa faptul ca un determinant este mai usor de calculat daca linia(
sau coloana ) dupa care se alege dezvoltarea are cat mai multe elemente egale
cu zero. Din acest motiv, este de preferat ca pentru calculul unui determinant
sa alegem o linie(sau coloana), sa facem cat mai multe zerouri pe acea linie(sau
coloana) si doar apoi sa dezvoltam determinantul. Pentru a face zerouri pe o
linie(sau coloana) se pot folosi urmatoarele proprietati:
a) Daca la un determinant se aduna o linie la alta linie, valoare determi-
nantului este aceeasi. Daca notam de exemplu linia i cu L
i
si linia j cu L
j
,
inseamna ca este corecta operatia L
i
= L
i
+L
j
b) Daca la un determinant se scade o linie din alta linie, valoare determi-
nantului este aceeasi, adica este corecta operatia L
i
= L
i
+L
j
c) Daca la un determinant se inmulteste o linie cu un numar intreg, de ex-
emplu α si apoi se aduna valoarea obtinuta la alta linie, valoare determinantului
este aceeasi, adica este corecta operatia L
i
= L
i
+α · L
j
. Se observa ca pentru
α = +1 se obtine cazul a) iar pentru α = −1 se obtine cazul b). De remarcat
ca α trebuie sa fie intreg, adica de exemplu α =
1
3
nu este ok.
In concluzie, de retinut ca sunt corecte urmatoarele relatii:
a) L
i
= L
i
+L
j
b) L
i
= L
i
−L
j
c) L
i
= L
i
+α · L
j
Similar si pentru coloane, adica notand coloana cu C, sunt corecte operatiile:
a) C
i
= C
i
+C
j
b) C
i
= C
i
−C
j
c) C
i
= C
i
+α · C
j
3. Din cele prezentate rezulta urmatoarele consecinte:
1) Un determinat are valoarea zero, daca are pe o linie (sau pe o coloana)
toate elementele egale cu zero.
2) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane)
identice.
3) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane)
proportionale.
4) Se poate scoate factor comun de pe o linie(sau coloana) a unui determi-
nant, adica de exemplu, este corecta urmatoarea operatiune:
¸
¸
¸
¸
α · a b
α · c d
¸
¸
¸
¸
= α·
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
50
'
&
$
%
Memo 20 Matrici
1. Notiunea de matrice
Definitie: O matrice reprezinta un tablou de elemente.
Fie de exemplu matricea X=
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
¸
¸
¸
¸
care are 2 linii si trei coloane, deci
putem spune ca X apartine multimii matricilor cu 2 linii si 3 coloane, adica X
∈ M
2,3
De mentionat ca primul indice reprezinta numarul de linii iar al doilea
indice reprezinta numarul de coloane. In general, multimea matricilor cu m linii
si n coloane se noteaza cu M
m,n
- Daca m=n, adica numarul de linii este egal cu numarul de coloane, ma-
tricea se numeste matrice patratica, iar multimea matricilor nu se scrie M
m,m
ci mai simplu, M
m
. Daca m este diferit de n, matricea se mai numeste matrice
dreptunghiulara.
- Daca m=1, adica matricea are o singura linie, matricea se numeste matrice
linie si se poate scrie de exemplu X ∈ M
1,n
.
- Daca n=1, adica matricea are o singura coloana, matricea se numeste
matrice coloana si se poate scrie de exemplu X ∈ M
m,1
.
- Se observa ca matricea linie si matricea coloana, reprezinta de fapt vectori.
2. Operatii cu matrici
Fie matricile:
A=
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
si B=
¸
¸
¸
¸
A B
C D
¸
¸
¸
¸
• Adunare matrici: A+B=
¸
¸
¸
¸
a +A b +B
c +C d +D
¸
¸
¸
¸
• Scadere matrici: A - B=
¸
¸
¸
¸
a −A b −B
c −C d −D
¸
¸
¸
¸
• Inmultire matrice cu un scalar: α· A=
¸
¸
¸
¸
α · a α · b
α · c α · d
¸
¸
¸
¸
, pt.α scalar.
• Inmultirea a doua matrici:
Fie matricile: A=
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
¸
¸
¸
¸
si B=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
A B C
D E F
G H I
¸
¸
¸
¸
¸
¸
A · B =
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
¸
¸
¸
¸
·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
A B C
D E F
G H I
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
=
¸
¸
¸
¸
aA+bD +cG aB +bE +cH aC +bF +cI
dA+eD +fG dB +eE +fH dC +eF +fI
¸
¸
¸
¸
Se poate retine mai usor privind in acest mod: A·B=
¸
¸
¸
¸
L
1
C
1
L
1
C
2
L
1
C
3
L
2
C
1
L
2
C
2
L
3
C
3
¸
¸
¸
¸
,
unde L
i
=linia i , iar C
j
=coloana j
Analizand algoritmul de inumltire a doua matrici, se observa ca daca se
inmulteste o matrice cu m linii si n coloane cu o alta matrice avand n linii si
p coloane, matricea rezultata va avea m linii si p coloane . Pentru a se putea
51
'
&
$
%
efectua inmultirea, este necesar ca numarul de linii a celei de a doua matrici sa
fie egal cu numarul de coloane a primei matrici.
De exemplu pentru inmultirea A · B = C (unde A are m linii si n coloane,
iar B are n linii si p coloane) se respecta regulile prezentate in urmatorul desen:
m
n
n
p
m
p
· =
A
B
C
Se observa ca inmultirea matricilor NU este COMUTATIVA
• Impartirea a doua matrici:
Nu exista impartire a doua matrici. Pentru ”simularea impartirii matricilor”
se foloseste notiunea de matrice inversa, notata cu A
−1
(pentru matricea initiala
A), care se va prezenta ulterior.
3. Matrici deosebite
Fie de exemplu matrici de 3 linii si 3 coloane, adica matrici din M
3
a) matricea nula. Pentru M
3
:
O
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
0 0 0
0 0 0
0 0 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
In general, matricea nula pentru M
n
, se noteaza cu O
n
si este o matrice
patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule .
Matricea nula are proprietatea ca este neutra in raport cu adunarea ma-
tricelor, adica A+O
n
= O
n
+A=A pentru orice A ∈ M
n
.
b) matricea unitate. Pentru M
3
:
I
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 0 0
0 1 0
0 0 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
In general, matricea unitate pentru M
n
, se noteaza cu I
n
si este o ma-
trice patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule cu exceptia
elementelor de pe diagonala principala care au toate valoarea 1.
Matricea unitate are proprietatea ca este neutra in raport cu inmultirea
matricelor, adica A · I
n
=I
n
· A= A pentru orice A ∈ M
n
.
52
'
&
$
%
Memo 21 Matricea inversa. Rangul unei matrici
1. Matricea inversa
Fie de exemplu matricea patrata de ordinul 3, A=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
g h i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Pentru a determina matricea inversa, notata cu A
−1
se procedeaza astfel:
1. Se calculeaza determinantul matricii A.
a) Daca det(A)=0, inseamna ca nu exista matricea inversa A
−1
, sau altfel
spus, matricea A nu este inversabila. In aceasta situatie, precesul se opreste
aici.
b) Daca det(A) diferit de zero, inseamna ca exista matricea inversa A
−1
,
sau altfel spus, matricea A este inversabila. Se continua cu pasul urmator.
2. Se formeaza matricea transpusa, notata cu A
t
, si anume linia 1 din A devine
coloana 1 din A
t
, linia 2 din A devine coloana 2 din A
t
, s.a.m.d. Deci se obtine:
A
t
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a d g
b e h
c f i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
3. Se formeaza matrice adjuncta (sau reciproca), notata cu A

, din A
t
, care
va avea tot atatea elemente ca si A
t
, si va avea urmatoarea forma:
A

=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
11
x
12
x
13
x
21
x
22
x
23
x
31
x
32
x
33
¸
¸
¸
¸
¸
¸
unde x
11
=(−1)
(1+1)
·
¸
¸
¸
¸
e h
f i
¸
¸
¸
¸
= 1 · (e · i −h · f) = ei −hf = numar.
x
12
=(−1)
(1+2)
·
¸
¸
¸
¸
b h
c i
¸
¸
¸
¸
= −1 · (b · i −h · c) = −bi +hc = numar, samd.
Atentie: A nu se confunda cu metoda de dezvoltare a unui determinant,
unde se folosea factorul generic (−1)
i+j
· a
ij
· Γ
ij
iar aici nu se foloseste a
ij
4. Se formeaza A
−1
cu formula:
A
−1
=
A

det(A)
=
1
det(A)
·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
11
x
12
x
13
x
21
x
22
x
23
x
31
x
32
x
33
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
11
det(A)
x
12
det(A)
x
13
det(A)
x
21
det(A)
x
22
det(A)
x
23
det(A)
x
31
det(A)
x
32
det(A)
x
33
det(A)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Se observa motivul pentru care la punctul 1 se concluziona ca nu exista A
−1
daca se obtinea det(A)=0.
5. Pas optional, dar recomandabil daca este timp si anume verificarea lui A
−1
.
Se efectueaza inmultirea A · A
−1
si se verifica daca intradevar se obtine matricea
unitate, in cazul exemplului prezentat I
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 0 0
0 1 0
0 0 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Pentru cazul general,
daca se obtine I
n
pentru o matrice patrata de ordinul n, inseamna ca A
−1
a fost
calculat corect, altfel inseamna ca s-a gresit si trebuie verificat calculul.
53
'
&
$
%
Mentiuni
1. Se observa ca daca se cere sa se verifice daca o matrice este inversabila
(sau altfel spus daca exista matrice inversa), problema se reduce la verificarea
determinantului matricii. Daca determinantul matricii este diferit de zero in-
seamna ca matricea este inversabila iar daca determinantul matricii este egal cu
zero inseamna ca matricea nu este inversabila.
2. Problemele care folosesc matricea inversa sunt in general de tipurile
urmatoare:
- Se da o matrice si se cere sa se determine matricea inversa.
- Se da o matrice si se cere sa se verifice daca matricea este inversabila.
- Rezolvarea ecuatiilor matriciale.
- Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare prin metoda matriciala.
2. Rangul unei matrici
Fie de exemplu urmatoarea matrice dreptunghiulara:
X =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Prin definitie, rangul unei matrici reprezinta ordinul celui mai
mare determinant patrat, diferit de zero, extras din matrice.
In cazul nostru, matricea fiind de tipul 3x4, ordinul maxim la care putem
spera este 3x3. Extragem din matrice un determinant de ordin 3x3 , il calculam
si verificam daca este diferit de zero. Daca este diferit de zero, atunci rangul
matricii este 3 si ne oprim. Daca determinantuld este egal cu zero, alegem alt
determinant de ordin 3x3 si procedam similar.
Daca toti determinantii de ordin 3x3 sunt egali cu zero, cobaram din pretentii
si incercam cu determinanti de ordin 2x2 in mod similar.
Daca toti determinantii de ordin 2x2 sunt egali cu zero, cobaram din pretentii
si incercam cu determinanti de ordin 1x1.
Se observa in cel mai rau caz vom gasi macar un determinant diferit de zero
de ordinul 1, cu exceptia situatiei in care matricea are toate elementele nule,
ceea ce ar insemna ca rangul ar fi egal cu zero. Din cele prezentate anterior se
poate sesiza ca algoritmul este finit.
Mentiuni
1. Se observa ca metoda prezentata porneste de la o abordare a matricii de
genul de sus in jos, in sensul ca se incepe cu determinantii patrati extrasi din
matrice, de rang maxim.
2. Trebuie avuta atentie sa se ia toti determinantii de o anumita dimensiune,
adica sa nu se scape din vedere unii determinanti.
3. Problemele care folosesc rangul unei matrici sunt in general de tipurile
urmatoare:
- Se da o matrice si se cere sa i se determine rangul.
- Se da o matrice si se cere sa se discute rangul in functie de un parametru.
- Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare.
54
'
&
$
%
Memo 22 Sisteme de ecuatii liniare
1. Sisteme de ecuatii rezolvate matricial
Fie de exemplu sistemul:
_
_
_
x +y +z = 7
3x + 7y + 5z = 2
6x −3y +z = 1
Rezolvarea matriciala a sistemului se face urmand urmatorii pasi:
- Se formeaza matricea coeficientilor sistemului, in cazul nostru A=
_
_
1 1 1
3 7 5
6 −3 1
_
_
- Se formeaza matricea coloana cu necunoscutele sistemului, X=
_
_
x
y
z
_
_
- Se formeaza matricea coloana cu termenii liberi ai sistemului, B=
_
_
7
2
1
_
_
- Sistemul este echivalent cu urmatoarea ecuatie matriciala:
A· X = B
- Se rezolva ecuatia matriciala anterioara in mod obisnuit, adica se calculeaza
A
−1
, se inmulteste ecuatia matriciala la stanga cu A
−1
si se obtine X=A
−1
· B.
Se obtine matricea coloana X, de unde se scoate x,y,z.
Mentiune Aceasta metoda se foloseste rar, eventual doar daca se solicita
in mod explicit prin enunt sa se rezolve prin aceasta metoda.
2. Regula lui Cramer
Fie de exemplu sistemul:
_
_
_
x +y +z = 7
3x + 7y + 5z = 2
6x −3y +z = 1
Se efectueaza urmatorii pasi:
- Se formeaza matricea coeficientilor sistemului, in cazul nostru A=
_
_
1 1 1
3 7 5
6 −3 1
_
_
- Se calculeaza determinantul matricii A, il notam de exemplu cu ∆ (delta).
• Daca ∆ =0 , inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui
Cramer si procesul se opreste aici.
• Daca ∆ = 0, inseamna ca sistemul se poate rezolva cu regula lui Cramer
si se continua cu etapa urmatoare.
- Se calculeaza ∆
x
, prin inlocuirea coloanei cu coeficientii lui x din matricea
sistemului, cu coloana termenilor liberi, adica se obtine: ∆
x
=
_
_
7 1 1
2 7 5
1 −3 1
_
_
- Se calculeaza ∆
y
si ∆
z
in mod similar.
- Se calculeaza x=

x

y=

y

z=

z

solutia sistemului fiind (x,y,z).
Se observa motivul pentru care un sistem avand ∆ = 0 nu se poate rezolva
cu regula lui Cramer si anume deoarece ∆ apare la numitor.
55
'
&
$
%
3. Studiul compatibilitatii sistemelor
Fie de exemplu sistemul:
_
_
_
3x +y + 2z = 8
2x −3y +z = 1
5x + 9y + 4z = 22
Se efectueaza urmatorii pasi:
- Se formeaza matricea coeficientilor sistemului, in cazul nostru A=
_
_
3 1 2
2 −3 1
5 9 4
_
_
- Se calculeaza determinantul matricii A, il notam de exemplu cu ∆ (delta).
• Daca ∆ = 0, inseamna ca sistemul este compatibil determinat, se
poate rezolva cu regula lui Cramer si nu este necesara prezenta metoda . Se
rezolva cu regula lui Cramer prezentata anterior si procesul se opreste aici.
• Daca ∆ =0 , inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui
Cramer si efectuam pasii urmatori. In cazul nostru din calcul obtinem ∆ =0.
- Se extrage din matricea sistemului, un determinant patrat de cel mai
mare ordin, diferit de zero , numit determinant principal, pe care il
notam de exemplu δ (delta mic).
De exemplu δ =
_
3 1
2 −3
_
= -9-2=-11 = 0
- Se stabilesc ecuatiile principale , in acest caz ecuatia 1 si ecuatia 2 si
ecuatiile secundare , in acest caz ecuatia 3. Se stabilesc necunoscutele
principale , in acest caz x si y si necunoscutele secundare , in acest caz z.
- Se formeaza determinantul caracteristic, notat cu ∆
c
, prin bordarea
determinantului principal δ cu o linie formata din coeficientii corespunzatori
din una dintre ecuatiile secundare si cu o coloana formata din termenii liberi
corespunzatori. Pentru cazul nostru, se obtine ∆
c
=
_
_
3 1 8
2 −3 1
5 9 22
_
_
- Se calculeaza ∆
c
, (in cazul nostru ∆
c
= 0) si se interpreteaza astfel:
• Daca ∆
c
= 0 se trage concluzia ca sistemul este incompatibil si procesul
se opreste aici.
• Daca ∆
c
= 0 se trage concluzia ca sistemul este compatibil nedeter-
minat (in cazul de fata, sistem compatibil simplu nederminat deoarece
avem o singura necunoscuta secundara) si se continua cu pasul urmator:
- Se rezolva sistemul format din ecuatiile principale si anume se
scot necunoscutele principale in functie de necunoscutele secundare.
Practic se scrie sistemul format din ecuatiile secundare, se trec necunoscutele
secundare in membrul cu termenii liberi si se scot necunoscutele principale
in functie de necunoscutele secundare. In cazul nostru, se rezolva sistemul
_
3x +y = 8 −2z
2x −3y = 1 −z
prin metode obisnuite (metoda reducerii sau substitu-
tiei sau chiar Cramer) si se scoate x=f(z) si y=f(z), z ∈ R. Concret obtinem
x=
25−7z
11
, y=
13−z
11
, z ∈ R. Observam ca intradevar sistemul este compatibil
(am putut obtine solutii pentru x si y) si simplu nederminat, deoarece x si y
depind de un singur parametru real z.
56
'
&
$
%
Memo 23 Compatibilitatea sistemelor de ecuatii prezentata grafic
Reprezentare grafica a etapelor de analizare a compatibilitatii unui
sistem cu n ecuatii si n necunoscute:
Start
Stop
Stop
Da Nu
Da
Nu
Calculul determinantului
sistemului ∆
∆ = 0

c
= 0
Sistem compatibil deter-
minat. Regula lui Cramer.
Calcul ∆
x
,∆
y
,∆
z
x =
∆x

, y =
∆y

,etc
Calcul determinant
principal δ
Ec. princip/sec, ne-
cunoscute princip/sec.
Sistem incompatibil
Stop
Sistem compatibil
nedeterminat
Rezolvare sistem format
din ec. principale
Calculul determinantu-
lui caracteristic ∆
c
Se recomanda analizarea sistemelor dupa modelul acesta, eventual cu adaptarea
ceruta de specificul problemei.
57
'
&
$
%
58
'
&
$
%
Memo 24 Sisteme de ecuatii particulare
1. Discutarea naturii unui sistem dupa parametrii reali
Se urmeaza etapele prezentate in graficul studiului compatibilitatii si se
trateaza pe cazuri, dupa valorile parametrilor. De exemplu daca avem un sis-
tem de 3 ecuatii cu 3 necunoscute, cu un parametru m. Calculam determinantul
sistemul si obtinem de exemplu ∆ = (m−5) · (m+ 7) . Se procedeaza astfel:
Caz 1 Pentru (m−5) · (m+ 7) = 0, adica pentru m= 5 si m= −7 sistemul
este compatibil determinat si se aplica regula lui Cramer. Se scot efectiv in
functie de m ∆ apoi ∆
x
, ∆
x
, ∆
x
etc apoi x,y,z.
Caz 2 Pentru m=5 se inlocuieste efectiv m=5 in sistemul initial, se
obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem
obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul
corespunzator.
Caz 3 Pentru m=-7 se inlocuieste efectiv m=-7 in sistemul initial, se
obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem
obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul
corespunzator.
Daca se va obtine ∆
c
in functie de parametru, ( de exemplu∆
c
= m−9 ) se
va separa din nou pe cazuri, adica:
Caz a) Pentru m−9 = 0 adica m = 9 , sistemul este incompatibil si stop.
Caz a) Pentru m−9 = 0 adica m = 9 , sistemul este compatibil si nedeter-
minat si se continua conform grafic compatibilitate, prin rezolvarea sistemului
format din ecuatiile principale.
Exemplu Discutati natura sistemului dupa valorile parametrului m si re-
zolvati sistemul :
_
_
_
x −my +z = 1
x −y +z = 1
mx +m
2
y −z = m
2
2. Sisteme omogene
Sistem omogen este prin definitie un sistem care are toti termenii
liberi egali cu zero.
Se pastreaza toate proprietatile si modul de lucru cunoscut de la sisteme,
singura noutate fiind faptul ca un sistem omogen admite intotdeauna solutia
x=y=z= · · · =0 numita solutie banala sau solutie nula.
Analizand graficul studiului compatibilitatii, se observa ca daca ∆ = 0
rezulta ca sistemul este compatibil determinat, adica admite solutie unica.
Deoarece sistemul omogen admite intotdeauna solutia banala, inseamna ca pen-
tru ∆ = 0, solutia banala este unica solutie. Prin urmare daca pentru un
sistem omogen se cere sa se puna conditia ca sistemul sa nu contina doar
solutia banala, trebuie pusa conditia ca ∆ = 0.
59
'
&
$
%
Exemplu Rezolvati urmatorul sistem omogen:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x + 2y +z +t = 0
2x +y +z + 2t = 0
x + 2y + 2z +t = 0
x +y +z +t = 0
3. Sisteme cu numar de ecuatii diferit de numarul de necunoscute
Poate aparea una dintre urmatoarele doua situatii:
a) Numarul de ecuatii este mai mic decat numarul de necunoscute.
Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :
_
_
_
x −2y +z +t = 1
x −2y +z −t = −1
x −2y +z + 5t = 6
b) Numarul de ecuatii este mai mare decat numarul de necunoscute.
Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :
_
_
_
x + 2y = 1
6x −8y = 1
5x + 2y = 3
Se recomanda ca exercitiu, analizarea graficului de studiu al compatibilitatii
sistemelor pentru fiecare din aceste situatii.
Ca recomandari generale:
• Pentru cazul a) sistemul chiar daca este compatibil nu poate fi si de-
terminat, deoarece suntem in situatia in care avem mai putine ecuatii decat
necunoscute.
• Pentru cazul b) avem mai multe ecuatii decat necunoscute, deci sistemul
ar putea fi determinat, dar trebuie de verificate solutiile obtinute pentru toate
ecuatiile pentru a fi sigur ca sistemul este compatibil.
60
'
&
$
%
Memo 25 Limite de siruri
Teorie
Se considera evidente urmatoarele:
a) lim
n→∞
n = ∞. In general, lim
n→∞
n
k
= ∞ pentru k > 0.
b) lim
n→∞
1
n
= 0. In general lim
n→∞
a
k
= 0 pentru a = subunitar .
c) lim
n→∞
(
2
3
)
n
= 0. In general, lim
n→∞
a
n
= 0 pentru a = subunitar.
Tipuri de limite de siruri
Tip 1 = Fractii simple
Exemple:
a) lim
n→∞
2n
4
+3n
2
+5n+1
4n
3
+2n
2
+3n+3
b) lim
n→∞
2n
4
+3n
2
+5n+1
4n
6
+2n
2
+3n+3
c) lim
n→∞
2n
4
+3n
2
+5n+1
4n
4
+2n
2
+3n+3
Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, n la
puterea cea mai mare.
Tip 2 = Sume consacrate
Exemple:
a) lim
n→∞
1+2+3+···n
3n
2
+2n+1
b) lim
n→∞
1
2
+2
2
+3
2
+···+n
3
3n
2
+2n+1
c) lim
n→∞
1·2+2·3+···n·(n+1)
4n
5
+5
Idee: Se restrange suma conform regulilor cunoscute, dupa care problema
devine de obicei de tipul 1.
Tip 3 = Radicali
Exemple:
a) lim
n→∞
(

n + 1−

n + 5) b) lim
n→∞
(

n + 1−3n) c) lim
n→∞
(
3

n + 1−
3

n + 2)
Idee: Se amplifica gruparea (

a −

b) cu (

a +

b) pentru a dispare
radicalul de la numarator, unde se va obtine a-b, problema devenind de obicei
de tipul 1. Similar, pentru gruparea (

a +

b), se amplifica cu (

a −

b).
Tip 4 = Puteri
Exemple:
a) lim
n→∞
4·5
n
+6·3
n
5
n
+3·2
n
b) lim
n→∞
4·7
n+3
+6·3
n+1
7
n+2
+4·3
n+4
c) lim
n→∞
4·5
n
+6·6
n
7
n
+3·8
n
Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, puterea
a
n
la puterea cea mai mare, de exemplu pentru exemplul a), la numarator se
scoate factor fortat 5
n
iar la numarator tot 5
n
.
61
'
&
$
%
Tip 5 = Gruparea gen (1 +
1
n
)
n
. Nedeterminarea 1

Exemple:
a) lim
n→∞
(1 +
3
n−2
)
n+1
b) lim
n→∞
(
n+1
n−5
)
n+2
c) lim
n→∞
(
n
2
+3
n
2
−n
)
2n+1
Idee: Se incearca sa se ajunga la formula lim
n→∞
(1 +
1
n
)
n
= e, respectiv
pentru cazul general, lim
n→∞
(1 +A)
1
A
= e, unde A →0 pentru n→∞.
Tip 6 = Teorema cleste
Exemple:
a) lim
n→∞
2
n
n!
b) lim
n→∞
1
n
2
· sin(n+7) c) lim
n→∞
1

1+n
2
+
1

2+n
2
+· · · +
1

n+n
2
Idee: Se foloseste teorema cleste:
Fie un sir a
n
si o limita l. Daca b
n
<= a
n
<= c
n
si atat sirul b
n
→l cat si
c
n
→l, atunci a
n
→l. Daca l=0, regula se mai numeste criteriul majorarii.
62
'
&
$
%
Memo 26 Limite de functii
Teorie
Se considera cunoscute urmatoarele:
a) Modul de calcul al limitelor de siruri
b) Descompunerea ax
2
+ bx + c = a(x −x
1
)(x −x
2
) si similar pentru orice
polinom de gradul n.
c) lim
n→∞
sin(x)
x
= 1
Limitele de functii se pot calcula prin doua mari metode: clasic, adica fara a
utiliza derivate si folosind metoda lui l’Hˆopital care implica folosirea derivatelor.
Unele probleme se rezolva mai usor prin o metoda, alte probleme prin cealalta.
Nu exista o reteta care sa indice care e cea mai potrivita metoda pentru o
anumita problema.
A) Tipuri de limite de functii clasice
( fara a folosi derivate )
Tip 1 = Limite cu x →±∞
Exemple:
a) lim
x→∞
5x
4
+4x
2
+2x+1
3x
2
+2x+1
b) lim
x→∞
(
x+3
x−5
)
2x+1
c) lim
x→−∞

x
2
+3+3x
2x+1
Idee: Se lucreaza asemanator cu limitele de siruri, unde aveam n →±∞.
Tip 2 = Limite cu x →x
0
si x −x
0
apare la numitor
Exemple:
a) lim
x→5
1
x−5
b) lim
x→7
−3(x
2
+2)
x−7
c) lim
x→3
2
5+
−6
x−3
Idee: Se face tabel si la final se obtine limita la stanga lui x
0
si limita la
dreapta lui x
0
.
Tip 3 = Limite din fractii de polinoame
Exemple:
a) lim
x→7
x
2
−49
x−7
b) lim
x→2
x
3
−8
x−2
c) lim
x→3
x
4
−81
x−3
Idee: Se incearca sa se descompuna atat numaratorul cat si numitorul
dupa formula de genul ax
2
+bx+c = a(x−x
1
)(x−x
2
) (corespunzator gradului
polinomului), sau eventual dupa alte formule, dupa care se incearca simplificarea
factorului x −x
0
.
Tip 4 = Limite de functii trigonometrice
Exemple:
a) lim
x→0
sin(7x)
3x
b) lim
x→0
tg(3x)
tg(7x)
c) lim
x→3
sin(x−3)
4(x−3)
Idee: Se foloseste formula lim
n→∞
sin(x)
x
= 1 si formulele obisnuite de la
trigonometrie. De avut in vedere ca sin(0)=0 si cos(0)=1.
Metodele prezentate anterior fac parte din categoria de calcul limite de
functii prin metoda clasica in sensul ca nu utilizeaza derivate. Limitele de
functii se pot calcula si cu utilizarea derivatelor, folosind regula lui l’Hˆopital,
prezentata in continuare.
63
'
&
$
%
B) Teorema lui l’Hˆopital
Limite de functii cu folosirea derivatelor
Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei
lui l’Hˆopital.
Teorema lui l’Hˆopital: Pentru nedeterminare de tipul


sau
0
0
este adevarata
relatia:
lim
x→x
0
f
g
= lim
x→x
0
f

g

Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul


sau
0
0
,
expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. Astfel se procedeaza
daca avem nedeterminari de tipul:
1. [0 · ∞]
2. [∞−∞]
3. [1

, ∞
0
, etc] in general nedeterminari de forma f
g
Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆopital, alteori este
mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate, adica fara l’Hˆopital).
Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai
usor cu o metoda sau alta.
Pentru nederminari diferite de


sau
0
0
, se procedeaza astfel:
1. Pentru nedeterminare [0 · ∞]
Fie de calculat lim
x→x
0
f · g, unde f →0 si g →∞.
Se rastoarna una dintre functii, de exemplu:
f · g =
g
1
f
[


] si acum se poate aplica regula lui l’Hˆopital:
lim
x→x
0
f
g
= lim
x→x
0
g
1
f
[


] = lim
x→x
0
g

(
1
f
)

2. Pentru nedeterminare [∞−∞]
Fie de calculat lim
x→x
0
(f −g), unde f →∞ si g →∞.
Se transforma astfel:
f −g = f · g
(f−g)
f·g
= f · g· (
f
fg

g
fg
) = f · g· (
1
g

1
f
) = [∞· 0] =
1
g

1
f
1
f·g
= [∞· ∞]
si acum se poate aplica regula lui l’Hˆopital:
lim
x→x
0
(f −g) = lim
x→x
0
1
g

1
f
1
f·g
= lim
x→x
0
(
1
g

1
f
)

(
1
f·g
)

3. Pentru nedeterminari de tipul f
g
. De exemplu 1

, ∞
0
, etc.
Se foloseste formula A = e
ln(A)
, si se ia A=f
g
.
64
'
&
$
%
Memo 27 Aplicatii ale limitelor de functii
Continuitate, Derivate, Derivabilitate, Asimptote
1. Functii continue
Orice functie elementara este continua pe interval.
Studiul continuitatii se pune in puncte, de exemplu in punctul x = x
0
. Se
procedeaza astfel:
1. - Se calculeaza limita la stanga in x
0
, l
s
|
x=x
0
= lim
x→x
0
(x<x
0
)
f(x)
2. - Se calculeaza limita la dreapta in x
0
, l
d
|
x=x
0
= lim
x→x
0
(x>x
0
)
f(x)
3. - Se calculeaza valoarea functiei in punctul x
0
, adica f(x
0
)
4. - Daca limita la stanga in x
0
este egala cu limita la dreapta in x
0
si este
egala cu f(x
0
), atunci functia f(x) este continua in punctul x
0
, altfel f(x) nu
este continua in punctul x
0
.
Pe scurt, conditia de continuitate intr-un punct x
0
este ca
l
s
|
x=x
0
= l
d
|
x=x
0
= f(x
0
)
Deoarece studiul continuitatii se face in puncte, problemele de continuitate apar
la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada, studiul efectuandu-se in
punctele in care functia isi schimba forma.
2. Definitia derivatei
Derivata functiei f(x) in punctul x
0
se noteaza cu f(x)

x=x
0
si se defineste
astfel:
f(x)

x=x
0
= lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Prin aplicarea formulei anterioare asupra functiile cunoscute, s-a obtinut tabelul
de derivare.
3. Functii derivabile
Functiile elementare sunt derivabile pe intervale.
Studiul derivabilitatii se pune in puncte, de exemplu in punctul x = x
0
. Se
procedeaza astfel:
Functia f(x) este derivabila in punctul x = x
0
, daca derivata la stanga in x
0
si
derivata la dreapta in x
0
sunt egale si finite.
a) Derivata la stanga in punctul x
0
se noteaza cu f

s
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f

(x)
b) Derivata la dreapta in punctul x
0
se noteaza cu f

d
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
65
'
&
$
%
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

d
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f

(x)
In concluzie, se calculeaza derivata la stanga punctului x
0
si derivata la dreapta
lui x
0
. Daca aceste doua sunt egale si finite, atunci functia f(x) este derivabila
in punctul x
0
, altfel f(x) nu este derivabila in punctul x
0
.
Deoarece studiul derivabilitatii se face in puncte, problemele de derivabilitate
apar la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada, studiul efectuandu-se
in punctele in care functia isi schimba forma.
4. Asimptote
Pot exista trei tipuri de asimptote:
• Asimptota orizontala Se numeste asimptota orizontala la +∞, o dreapta
orizontala y=a, daca lim
x→+∞
f(x) = a
Similar, se numeste asimptota orizontala la -∞, o dreapta orizontala y=b, daca
lim
x→−∞
f(x) = b
Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie, atunci sigur nu avem asimp-
tota orizontala la +∞. Similar pentru -∞.
• Asimptota verticala Este o dreapta verticala x=c, daca lim
x→c
f(x) =
+-∞
• Asimptota oblica Studiu la +∞:
Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie, atunci sigur nu avem asimp-
tota oblica la +∞. Daca +∞face parte din domeniul de definitie dar am stabilit
deja ca avem asimptota orizontala la +∞atunci sigur nu avem asimptota oblica
la +∞, deoarece functia nu poate avea simultan doua asimptote +∞. Daca +∞
apartine domeniului de definitie si lim
x→+∞
f(x) = +-∞inseamna ca la +∞nu
avem asimptota orizontala. In acest caz se verifica daca eventual exista asimp-
tota oblica la +∞. Se calculeaza m = lim
x→+∞
f(x)
x
Daca obtinem m finit ,
se continua cu calcularea lui n = lim
x→+∞
(f(x) − m· x) Daca si n este finit,
putem concluziona ca exista asimptota oblica la +∞ si anume dreapta oblica
y = m· x +n .
Se studiaza in mod similar existenta asimptotei oblice la -∞.
Practic se procedeaza astfel:
1. Se stabileste domeniul de definitie, care se scrie ca reuniune de intervale.
2. Se calculeaza valorile functiei, respectiv limitele functiei la capetele domeni-
ului de definitie.
3. Se stabilesc asimptotele analizand valorile functiei, respectiv valorile lim-
itelor obtinute si definitiile asimptotelor, prezentate anterior. Se observa ca
asimptotele orizontale si cele oblice pot apare la + ∞ sau la - ∞, iar asimp-
totele verticale pot apare la capete de intervale diferite de +- ∞. Unele functii
au asimptote, iar altele nu.
66
'
&
$
%
Memo 28 Derivate
1. Definitia derivatei
Derivata functiei f(x) in punctul x
0
se noteaza cu f(x)

x=x
0
si se defineste
astfel:
f(x)

x=x
0
= lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
2. Tabel derivate
Functia Derivata
k(=constanta) 0
x 1
x
n
n · x
n−1

x
1


x
ln(x)
1
x
a
x
a
x
· ln(a)
e
x
e
x
sin(x) cos(x)
cos(x) −sin(x)
tg(x)
1
cos(x)
2
ctg(x) −
1
sin(x)
2
arcsin(x)
1

1−x
2
arccos(x) −
1

1−x
2
arctg(x)
1
1+x
2
arcctg(x) −
1
1+x
2
67
'
&
$
%
3. Operatii cu derivate
(f +g)

= f

+g

(f −g)

= f

−g

(f · g)

= f

· g +f · g

(k · f)

= k · f

, unde k=constanta
(
f
g
)

=
f

·g−f·g

g
2
• Avansat (f
g
)

= f
g
· (g

· ln(f) +g ·
f

f
)
• Derivarea functiilor compuse: f(u(v(x)))

= f

(u(v(x)) · u

(v(x)) · v

(x) · x

4. Functii derivabile
Functia f(x) este derivabila in punctul x = x
0
, daca derivata la stanga in x
0
si
derivata la dreapta in x
0
sunt egale si finite.
a) Derivata la stanga in punctul x
0
se noteaza cu f

s
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f

(x)
b) Derivata la dreapta in punctul x
0
se noteaza cu f

d
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

d
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f

(x)
In concluzie, se calculeaza derivata la stanga punctului x
0
si derivata la dreapta
lui x
0
. Daca aceste doua sunt egale si finite, atunci functia f(x) este derivabila
in punctul x
0
, altfel f(x) nu este derivabila in punctul x
0
.
5. Principalele aplicatii ale derivatelor
• Teorema lui l’Hˆopital
• Teorema lui Lagrange
• Teorema lui Rolle, Teorema lui Cauchy
• Functii concave , convexe
• Reprezentarea grafica a functiilor
68
'
&
$
%
Memo 29 Aplicatii ale derivatelor
Teoremele lui l’Hˆopital, Rolle, Lagrange, Cauchy
Monotonie, Concavitate/Convexitate, Grafice de functii
1. Teorema lui l’Hˆopital
Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei
lui l’Hˆopital.
Teorema lui l’Hˆopital: Pentru nedeterminare de tipul


sau
0
0
este adevarata
relatia:
lim
x→x
0
f
g
= lim
x→x
0
f

g

Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul


sau
0
0
,
expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. Astfel se procedeaza
daca avem nedeterminari de tipul:
1. [0 · ∞]
2. [∞−∞]
3. [1

, ∞
0
, etc] in general nedeterminari de forma f
g
Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆopital, alteori este
mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate, adica fara l’Hˆopital).
Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai usor
cu o metoda sau alta.
2. Teorema lui Rolle
Fie o functie f(x), un interval I si doua numere a,b, unde a < b si a,b ∈ I.
Daca :
1. Functia f(x) este continua pentru x ∈ [a,b]
2. Functia f(x) este derivabila pentru x ∈ (a,b)
3. f(a)=f(b)
atunci exista cel putin un punct c intre a si b, astfel incat f ’(c)=0.
3. Teorema lui Lagrange
Fie o functie f(x), un interval I si doua numere a,b, unde a < b si a,b ∈ I.
Daca :
1. Functia f(x) este continua pentru orice x ∈ [a,b]
2. Functia f(x) este derivabila pentru orice x ∈ (a,b)
atunci exista un punct c intre a si b, astfel incat:
f(b) −f(a)
b −a
= f

(c)
69
'
&
$
%
Consecinte alte teoremei lui Lagrange:
1. Daca f’(x) > 0 pe un interval, atunci f(x) este crescatoare pe acel interval
2. Daca f’(x) < 0 pe un interval, atunci f(x) este descrescatoare pe acel
interval
3. Daca f’(x) = 0 pe un interval, atunci f(x) este constanta pe acel interval
Mentiuni:
a) Puncte de extrem: Prin studiul semnului lui f’(x) se poate analiza monotonia
functiei f(x) (crescatoare / descrescatoare) si pe baza monotoniei se pot stabili
punctele de extrem ale functiei (minim respectiv maxim).
b) Avansat: Interpretarea geometrica a teoremei lui Lagrange.
4. Teorema lui Cauchy
Fie functiile f(x) si g(x), un interval I si doua numere a,b, cu a<b si a,b ∈ I.
Daca :
1. Functiile f(x) si g(x) sunt continue pentru x ∈ [a,b]
2. Functiile f(x) si g(x) sunt derivabile pentru x ∈ (a,b)
3. Functia g’(x) = 0pentru x ∈ (a,b)
atunci exista un punct c intre a si b, astfel incat:
f(b) −f(a)
g(b) −g(a)
=
f

(c)
g

(c)
Se observa ca pentru cazul particular g(x)=x, se obtine teorema lui Lagrange.
5. Concavitate, convexitate
Notiuni noi :
- Functie convexa, functie concava.
- Punct de inflexiune, punct de intoarcere.
Teorie:
1. Daca f”(x) > 0 , atunci f(x)= convexa pe acel interval.
2. Daca f”(x) < 0 , atunci f(x)= concava pe acel interval.
6. Reprezentarea grafica a functiilor
1. Determinarea domeniului de definitie, scris ca reuniuni de intervale
2. Calcul valori functie(limite functie) la capetele domeniului de definitie
3. Determinare asimptote
4. Intersectie cu axa Ox ( se face y=0 si se scoate x)
5. Intersectie cu axa Oy ( se face x=0 si se scoate y)
6. Derivata intai : f’=0, rezolvare ecuatie, tabel, monotonie, puncte extrem
7. Derivata a doua:f”=0, rezolvare ecuatie, tabel, concavitate/convexitate
8. Tabel general
9. Trasare grafic
70
'
&
$
%
Memo 30 Interpretarea geometrica a derivatei
Interpretarea geometrica a derivatei:
• Se reaminteste ca derivata unei functii f(x) intr-un punct x
0
este prin definitie:
f

(x)
x=x
0
= f

(x
0
) = lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
• Derivata unei functii f(x) in punctul x
0
, notata cu f

(x
0
) , semnifica panta
dreptei tangente la curba f(x) in punctul x
0
,, unde panta unei drepte
reprezenta tangenta unghiului facut de acea dreapta cu axa Ox. Interpretarea
geometrica a derivatei reprezentata grafic:
x
0
α
dreapta tangenta la curba in x
0
O
x
y
f

(x
0
) = m = tg(α)
y=m·x+n
curba f(x)
f(x
0
)
Utile pentru exercitii
Se considera cunoscute urmatoarele:
1. Ecuatia unei drepte care trece printr-un punct (x
0
, y
0
) si are panta m, este:
y −y
0
= m· (x −x
0
)
2. Panta m a unei drepte de forma y = m· x+n, reprezinta tangenta unghiului
facut de dreapta cu axa Ox, deci m=tg(α), unde α reprezinta unghiului facut
de dreapta cu axa Ox.
3. Conditia ca doua drepte y
1
= m
1
· x +n
1
si y
2
= m
2
· x +n
2
sa fie paralalele
este ca dreptele sa aiba pante egale, adica m
1
= m
2
.
4. Conditia ca doua drepte y
1
= m
1
·x+n
1
si y
2
= m
2
·x+n
2
sa fie perpendiculare
este ca m
1
= −
1
m
2
.
71
'
&
$
%
Exercitii
1. Scrieti ecuatia tangentei la curba f(x)=ln(x)+x
2
-1 in punctul (e,e
2
).
2. Determinati un punct pe curba y=
x−1
x+1
, x= −1, in care tangenta sa fie
paralele cu dreapta y=
x
2
.
3. Determinati constantele α si β, astfel incat curbele de ecuatii:
y
1
= α · x
2
+β · x + 2 si y
2
=
x −a
x
, x = 0
sa fie tangente in punctul x=1.
4. Scrieti ecuatia normalei la parabola y = x
2
−4x+5 in punctele de intersectie
ale acesteia cu dreapta x-y+1=0.
72
'
&
$
%
Memo 31 Integrale
1. Notiunea de integrala
Integrala functiei f(x) se noteaza cu
_
f(x) · dx . Notatia
_
reprezinta un
S lungit , litera S provenind de la cuvantul Suprafata. Se va vedea in contin-
uare ca una dintre cele mai importante aplicatii ale integralelor este calculul de
suprafete.
2. Tabel integrale
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+ C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+ C
_
1
x
· dx = ln|x| + C
_
1
x+a
· dx = ln|x +a| + C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln|
x−a
x+a
| + C
_
1
x
2
+a
2
· dx =
1
a
· arctg
x
a
+ C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln|x +

x
2
+a
2
| + C
_
1

x
2
−a
2
· dx = ln|x +

x
2
−a
2
| + C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+ C
_
sin(x) · dx = −cos(x) + C
_
cos(x) · dx = sin(x) + C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) + C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) + C
_
tg(x) · dx = −ln|cos(x)| + C
_
ctg(x) · dx = ln|sin(x)| + C
3. Metode de calcul integrale
1) Metoda substitutiei: implica retete de rezolvare
2) Metoda integrarii prin parti:
_
f · g

· dx = f · g −
_
f

· g · dx
73
'
&
$
%
4. Integrale definite. Formula lui Leibnitz-Newton
- Fie F(x) primitiva functiei f(x), adica
_
f(x) · dx = F(x)
- Formula lui Leibnitz-Newton:
_
b
a
f(x) · dx = F(x)|
b
a
= F(b) −F(a)
5. Integrale definite. Metoda integrarii prin parti
_
b
a
f · g

· dx = f · g|
b
a

_
b
a
f

· g · dx
6. Operatii cu integrale
_
(f +g) · dx =
_
f · dx +
_
g · dx
_
(f −g) · dx =
_
f · dx −
_
g · dx
_
k · f · dx = k ·
_
f · dx , unde k= constanta
Formulele anterioare sunt valabile atat pentru integrale nedefinite cat si pentru
integrale definite.
7. Subtilitati privind integralele
• Sume Rieman, aplicatii la calcul de limite de siruri
• Sume Darboux
• Functii integrabile
8. Aplicatii ale integralelor definite
Fie o functie f(x), sistemul cartezian XOY, o dreapta x=a si o dreapta x=b
• Fie S = suprafata curbei marginite de f(x), x=a, x=b si Ox
S =
_
b
a
|f(x)| · dx
• Fie V = volumul corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x), x=a,
x=b in jurul axei Ox.
V = π ·
_
b
a
f
2
(x) · dx
• Fie l
c
= lungimea curbei f(x) , intre x=a si x=b
l
c
=
_
b
a
_
1 +f
2
(x) · dx
• Fie A = aria laterala a corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x),
x=a, x=b in jurul axei Ox.
A = 2 · π ·
_
b
a
|f(x)| ·
_
1 + (f

)
2
· dx
• Fie G(x
g
, y
g
) centrul de greutate al placii marginite de f(x), x=a, x=b, Ox.
Coordonatele centrului de greutate sunt:
x
g
=
_
b
a
x·f(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
y
g
=
1
2
·
_
b
a
x·f
2
(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
74
'
&
$
%
Memo 32 Tabel derivate si Tabel integrale
1. Tabel derivate
Functia Derivata
k(=constanta) 0
x 1
x
n
n · x
n−1

x
1


x
ln(x)
1
x
a
x
a
x
· ln(a)
e
x
e
x
sin(x) cos(x)
cos(x) −sin(x)
tg(x)
1
cos(x)
2
ctg(x) −
1
sin(x)
2
arcsin(x)
1

1−x
2
arccos(x) −
1

1−x
2
arctg(x)
1
1+x
2
arcctg(x) −
1
1+x
2
75
'
&
$
%
2. Tabel integrale
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+ C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+ C
_
1
x
· dx = ln|x| + C
_
1
x+a
· dx = ln|x +a| + C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln|
x−a
x+a
| + C
_
1
x
2
+a
2
· dx =
1
a
· arctg
x
a
+ C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln|x +

x
2
+a
2
| + C
_
1

x
2
−a
2
· dx = ln|x +

x
2
−a
2
| + C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+ C
_
sin(x) · dx = −cos(x) + C
_
cos(x) · dx = sin(x) + C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) + C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) + C
_
tg(x) · dx = −ln|cos(x)| + C
_
ctg(x) · dx = ln|sin(x)| + C
76
'
&
$
%
Memo 33 Tabel derivate si Tabel integrale pe o pagina
1. Tabel derivate
Functia Derivata
k(=constanta) 0
x 1
x
n
n · x
n−1

x
1


x
ln(x)
1
x
a
x
a
x
· ln(a)
e
x
e
x
sin(x) cos(x)
cos(x) −sin(x)
tg(x)
1
cos(x)
2
ctg(x) −
1
sin(x)
2
arcsin(x)
1

1−x
2
arccos(x) −
1

1−x
2
arctg(x)
1
1+x
2
arcctg(x) −
1
1+x
2
2. Tabel integrale
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+ C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+ C
_
1
x
· dx = ln|x| + C
_
1
x+a
· dx = ln|x +a| + C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln|
x−a
x+a
| + C
_
1
x
2
+a
2
· dx =
1
a
· arctg
x
a
+ C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln|x +

x
2
+a
2
| + C
_
1

x
2
−a
2
· dx = ln|x +

x
2
−a
2
| + C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+ C
_
sin(x) · dx = −cos(x) + C
_
cos(x) · dx = sin(x) + C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) + C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) + C
_
tg(x) · dx = −ln|cos(x)| + C
_
ctg(x) · dx = ln|sin(x)| + C
77
'
&
$
%
78
'
&
$
%
Memo 34 Structuri algebrice
Grup
Fie o multime A nevida si o operatie ∗
De exemplu A=R si ∗: R x R − > R, unde x∗y=x+y-xy
(A,∗) este grup daca sunt indeplinite conditiile de parte stabila, asociativ-
itate, element neutru, element simetric. Daca in plus este indeplinita si comu-
tativitatea, grupul se numeste grup comutativ sau grup abelian.
1. Parte stabila :
Pentru orice x ∈ A si x ∈ A → x∗y ∈ A
2. Asociativitate :
Pentru orice x,y,z ∈ A , avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z
3. Element neutru :
Pentru orice x ∈ A , exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x
4. Element simetric :
Pentru orice x ∈ A , exista un element x’ ∈ A astfel incat x∗x’=x’∗x=e
5. Comutativitate :
Pentru orice x,y ∈ A , x∗y=y∗x
Exemple de grupuri:
a) (R,+) Element neutru e=0. Simetric de exemplu pt x=7, este x’=-7
b) (R,.) Element neutru e=1. Simetric de exemplu pt x=7, este x’=
1
7
Monoid
Fie o multime A nevida si o operatie ∗
(A,∗) este monoid daca sunt indeplinite conditiile de asociativitate si ele-
ment neutru, adica:
1. Asociativitate :
Pentru orice x,y,z ∈ A , avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z
2. Element neutru :
Pentru orice x ∈ A , exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x
79
'
&
$
%
Inel
Fie o multime A nevida si doua operatii ∗ si ◦
(A,∗,◦) este inel daca sunt indeplinite conditiile:
1. (A,∗) este grup abelian, adica
(A,∗) = parte stabila
(A,∗) = asociativitate
(A,∗) = element neutru
(A,∗) = element simetric
(A,∗) = comutativitate
2. (A,◦) este monoid, adica
(A,◦) = asociativitate
(A,◦) = element neutru
3. Operatie ◦ (cea cu monoidul) este distributiva fata de ∗(cea cu
grupul) atat la stanga cat si la dreapta, adica:
a) x◦(y∗z)=(x◦y)∗(x◦z) ( distributivitatea lui ◦ la stanga fata de ∗)
b) (y∗z)◦x=(y◦x)∗(z◦x) ( distributivitatea lui ◦ la dreapta fata de ∗)
Exemplu de inel:
(R,+,·) Adunarea este pe rol de ∗ iar inmultirea este pe rol de ◦. Se observa
ca sunt verificare conditiile de distributivitate ale inmultirii fata de adunare:
a) x·(y+z)=(x·y)+(x·z) ( distributivitatea inmultirii la stanga fata de adunare)
b) (y+z)·x=(y·x)+(z·x) ( distributivitatea inmultirii la dreapta fata de adunare)
Mentiuni
1. Se numeste inel comutativ, un inel in care operatia ◦ este comutativa.
2. Se numeste corp, un inel in care orice element diferit de elementul neutru
al lui ∗(cea cu grupul) este inversabil. Daca operatia ◦(cea cu monoidul) este
comutativa, atunci corpul se numeste corp comutativ
Izomorfism
Fie (A,∗), (A,◦) si o functie f:A×A→ A
1. Se spune ca avem un morfism de la (A,∗) la (A,◦) prin functia f(x),
daca este indeplininta relatia:
f(x ∗ y) = f(x) ◦ f(y)
2. Daca in plus functia f(x) este bijectiva, se spune ca avem izomorfism.
Deci izomorfism=morfism + f(x) bijectiva
Se reaminteste ca o functie este bijectiva, daca este atat injectiva cat si
surjectiva.
80
'
&
$
%
Memo 35 Anexa
Capitole necontinute in lucrare:
Scopul lucrarii a fost sintetizarea principalelor instrumente de lucru din
matematica de liceu.
Principalul obiectiv a fost ca lucrarea sa fie scurta,
din acest motiv nu s-au tratat decat subiectele considerate strict necesare.
Nu au fost incluse capitole care indeplinesc una din urmatoarele caracteris-
tici: unele sunt prea usoare si se considera deja stiute, altele au fost deja tratate
in gimnaziu, unele se folosesc mai rar, altele sunt prea dificile, unele nu sunt
cerute de programa de examene, respectiv apar foarte rar sau deloc in subiectele
de examene, s.a.m.d.
Astfel de capitole netratate in lucrare sunt urmatoarele:
1. Geometrie plana in detaliu Geometrie IX
2. Vectori Geometrie IX
3. Geometrie in spatiu Geometrie IX
4. Geometrie analitica Geometrie XI
(dreapta, cercul, elipsa, hiperbola, parabola)
5. Functii trigonometrice inverse Trigonometrie X
6. Aplicatiile trigonometriei in geometrie Trigonometrie X
7. Modulul. Partea intreaga Algebra IX
8. Functia de gradul intai Algebra IX
9. Functii compuse, inversa unei functii Algebra IX
10. Discutia naturii si semnului ecuatiei de gradul doi Algebra IX
11. Pozitia radacinilor ecuatiei de gradul doi Algebra IX
12. Sisteme de ecuatii neliniare: omogene, simetrice Algebra IX
13. Inductia matematica Algebra IX
14. Cardinalul unei multimi. Probleme de numarare Algebra X
15. Probabilitati Algebra X
16. Matematici financiare: dobanzi, tva, statistica Algebra X
17. Permutari Algebra XI
18. Siruri: Teorema de convergenta cu epsilon Analiza XI
19. Siruri: Siruri recurente Analiza XI
20. Siruri: Teorema lui Stolz-Cesaro Analiza XI
21. Continuitate: Vecinatati Analiza XI
22. Aplicatii ale teoremei lui Lagrange Analiza XI
23. Grafice de functii in detaliu Analiza XI
81
'
&
$
%
24. Formula lui Taylor Analiza XI
25. Rezolvarea ecuatiilor cu sirul lui Rolle. Analiza XI
26. Aproximarea radacinilor ecuatiilor. Analiza XI
27. Clase de resturi Algebra XII
28. Morfisme si izomorfisme Algebra XII
29. Functii integrabile Analiza XII
30. Metode de integrare pentru functii rationale, Analiza XII
functii trigonometrice, integrare prin parti in detaliu,
formulele lui Euler, substitutiile lui Cebisev, etc.
31. Sume Riemann, sume Darboux, calcul de limite de Analiza XII
siruri cu ajutorul integralelor
32. Aplicatiile calculului integral in geometrie detaliat Analiza XII
Pentru realizare unei instruiri aprofundate este necesara si studierea acestor
capitole din carti adecvate, de exemplu culegerea de Lia Arama pentru Calcul
diferential si integral, culegerea de Chiriac pentru Algebra, culegerea de Tur-
toiu pentru Trigonometrie, din manual pentru vectori si geometrie analitica.
Eventual din manualele scolare sau alte surse.
Aceste subiecte netratate din fericire contin in general concepte compuse
care se bazeaza pe subiectele tratate. Din acest motiv, nefiind notiuni de
baza ci notiuni compuse se pot invata de sine statator, in mod izolat, dupa
stapanirea cunostintelor de baza. De asemenea apar mai rar in alte probleme
decat subiectele de baza.
82
'
&
$
%
PARTEA a II-a
FIS¸E MATEMATIC
˘
A
- EXERCIT¸II -
83
'
&
$
%
84
'
&
$
%
Fila 1 = Geometrie plana
Lectia 1
1) Un patrulater are masurile a trei unghiuri de 45, 70 si 100 grade.
Cate grade are al patrulea unghi?
2) ABD si BCD sunt triunghiuri dreptunghice isoscele cu ipotenuza BD. Aflati
masura unghiurilor patrulaterului ABCD.
3) La patrulaterul BCDA cunoastem m(<ADC)= m(<ABC)=80 si m(<DAB)=100
grade.
Ce fel de patrulater este BCDA ?
4) La paralelogramul ABMP avem m(<BAP)=50. Calculati masura unghiurilor
acestui paralelogram.
5) ABC este un triunghi, M si N mijloacele laturilor AB respectiv AC, AB=8cm,
MN=6cm, iar perimetrul triunghiului ABC este de 30 cm.
Aflati masurile laturilor BC si AC.
6) ABCD este un patrulater la care m(<BAC)=m(<BDC)=90 grade. Punctul
O este mijlocul laturii BC. Calculati perimetrul triunghiului AOD stiind ca
AD=5cm si BC=8cm.
85
'
&
$
%
86
'
&
$
%
Fila 2 = Geometrie in spatiu
Formule
1) Cubul = simplu
2) Paralelipipedul dreptunghic = simplu
3) Prisma
Sl=P · I, unde Sl=suprafata laterala, P=perimetrul bazei, I=inaltimea
St=Sl+2·Sb, unde St=suprafata totala, Sb=suprafata bazei
V=Sb ·I, unde V=volumul
4) Piramida regulata
Sl=
P·A
2
, unde Sl=suprafata laterala, P=perimetrul bazei, A=apotema
St=Sl+Sb, unde St=suprafata totala, Sb=suprafata bazei
V=
Sb·I
3
, unde V=volumul, Sb=suprafata bazei, I=inaltimea
5) Trunchiul de piramida
Fie P=perimetrul bazei mari, p=perimetrul bazei mici, A=apotema , I=inaltimea,
B=suprafata bazei mari, b=suprafata bazei mici
Sl=
(P+p)·A
2
St=Sl+B+b
V=
I·(B+b+

B·b)
3
6) Cilindrul circular drept
Fie R=raza bazei, G=generatoarea, I=inaltimea
Sl=2πRG
St=2πR(R +G)
V=πR
2
I
7) Conul circular drept
Sl=πRG
St=πR(R +G)
V=
πR
2
I
3
8) Trunchiul de con
Fie G=generatoarea, R=raza bazei mari, r=raza bazei mici, I=inaltimea
Sl=πG(R +r)
St=Sl+π(R
2
+r
2
)
V=
π·I·(R
2
+r
2
+Rr)
3
9) Sfera
Fie R=raza sferei, S=suprafata sferei, V=volumul sferei
S=4πR
2
V=
4πR
3
3
87
'
&
$
%
10) Zona sferica
Fie S=suprafata zonei sferice, R=raza sferei din care provine zona sferica,
I=distanta
dintre cele doua plane paralele care sectioneaza sfera si determina zona sfer-
ica(inaltimea zonei sferice)
S=2πRI
11) Calota sferica
Fie S=suprafata calotei sferice, R=raza sferei din care provine calota sferica,
I=distanta dintre cele planul care sectioneaza sfera si punctual de pe sfera(inaltimea
calotei)
S=2πRI
12) Sectorul sferic
Fie S=suprafata sector sferic, V=volumul, R=raza sferei din care provine sec-
torul sferic, I=similar cu I de la calota sferica.
S=2πRI +πRr
V=
2πR
2
I
3
13) Notiunea de unghi diedru
14) Teorema celor 3 perpendiculare
15) Notiuni de clasa XII
S=
_
b
a
|f(x)|dx, unde S=suprafata marginita de x=a, x=b si f(x)
V=π
_
b
a
f(x)
2
dx unde V= volumul marginit de x=a, x=b, generat de rotirea lui
f(x) in jurul axei Ox
Al=2π
_
b
a
|f(x)|
_
1 + (f

)
2
dx unde Al=aria laterala determinata de rotirea lui
f(x) in jurul axei Ox, marginita de x=a si x=b
16) Reamintire extragere radicali

53824 |232
4 2 x 2=4 43 x3=129
138 23x 2=46 462x2=924
129
924
924
88
'
&
$
%
Fila 3 = Trigonometrie
Lectia 1
1) Scrieti valorile sin(a), cos(a), tg(a), ctg(a) pentru a= 30, 60, 45
grade.
2) Completati tabelul urmator, utilizand cercul trigonometric:
Functia: 0 90 180 270
Sin
Cos
Tg
Ctg
3) Enuntati si demonstrati formula fundamentala a trigonometriei
4) Considerand cunoscute formulele:
sin(a+b)=sin(a) cos(b) + cos(a) sin(b) ($1)
sin(a-b)=sin(a) cos(b) - cos(a) sin(b) ($2)
cos(a+b)=cos(a) cos(b) - sin(a) sin(b) ($3)
cos(a-b)=cos(a) cos(b) + sin(a) sin(b) ($4)
demonstrati (calculati) urmatoarele formule:
a) sin2a = 2sin(a) cos(a)
b) cos2a = cos
2
a −sin
2
a
cos2a = 1-2 sin
2
a
cos2a = 2 cos
2
a −1
c) sin3a=. . . . . . ..
cos3a=. . . . . . .
d) sin
a
2
= ±
_
1−cos(a)
2
e) cos
a
2
= ±
_
1+cos(a)
2
f) ) tg
a
2
= ±
_
1−cos(a)
1+cos(a)
g) ) ctg
a
2
= ±
_
1+cos(a)
1−cos(a)
h)tg(a ±b) =
tg(a)±tg(b)
1∓tg(a)tg(b)
i) ctg(a ±b) =
ctg(a)ctg(b)∓1
ctg(b)±ctg(a)
j) tg2a=
2tg(a)
1−tg
2
a
j) ctg2a=
2ctg
2
a−1
2ctg(a)
k )tg(a+b+c)=. . . . . . . . . ..
89
'
&
$
%
5) Pe baza formulelor ($1),($2),($3),($4) demonstrati formulele de
transformare din produs in suma:
a) sin(a) cos(b)=. . . . . . ..
b) sin(b) cos(a)=. . . . . . ...
c) cos(a) cos(b)=. . . . . . ..
d) sin(a) sin(b)= . . . .. . . .
6) Pe baza formulelor ($1),($2),($3),($4)
demonstrati formulele de reducere la cadran pentru sin,cos,tg,ctg, pentru
unghiuri din cadranul 2 =(π −a), cadranul 3= (π +a), cadranul 4= (2π −a)
7) Pe baza formulelor ($1),($2),($3),($4)
demonstrati formulele unghiurilor complementare:
a) sin(
π
2
−a)=cos(a)
b) cos(
π
2
−a)=sin(a)
c) tg(
π
2
−a)=ctg(a)
d) ctg(
π
2
−a)=tg(a)
8) Demonstrati formulele anterioare ( 7a, 7b, 7c, 7d ) prin o alta metoda si
anume geometric, folosind un triunghi dreptunghic.
90
'
&
$
%
Fila 4 = Numere complexe
Lectia 1
1) Calculati:
a) E = i
6
+i
16
+i
26
+i
36
+i
46
b) E = (−i)
3
+ (−i)
13
+ (−i)
23
+ (−i)
33
+ (−i)
43
2) Calculati:
a) (2+i)(3-2i)
b) (-6+i)(5+2i)
c)
2+3i
1−i
d)
2i
2−i
e)
−2−5i
4+i

6−7i
4−i
Indicatie: la final z=x+y · i
3) Aflati x,y ∈ Rdin ecuatiile:
a) (5x+3yi)+(2y-xi)=3-i
b)
x−2
1−i
+
y−3
1+i
= 1 −3i
4) Demonstrati egalitatile:
a)
6−i
3+4i
=
13+41i
−25+25i
b)
2+i
3−i
=
13+4i
17−9i
5) Reprezentati in plan numerele complexe:
a) 3+5i
b) 4-i
c) -2-2i
d) 5i
e) 7
6) Scrieti conjugatele numerelor complexe:
a) 1+i
b) 2-3i
c) 5
d) 4i
e) 0
f) 2i-1
7) Determinati m real astfel incat numarul:
3i
3
−2mi
2
+ (1 −m)i + 5 sa fie:
a) real
b) imaginar
c) nenul
8) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie:
a) i
b)
1
2


3
2
i
c) –i
91
'
&
$
%
Indicatie: Se porneste de la z=x+yi
9) Determinati x,y reale, astfel incat:
(xi −y)
2
= 6 −8i + (x +yi)
2
10) Rezolvati ecuatiile:
a)x
3
=27
b) x
3
= −27
c)x
4
= −3
d)3x
4
= 5
11) Simplificati fractia:
12x
2
−x −1
3x
2
+ 5x −2
92
'
&
$
%
Fila 5 = Aplicatiile trigonometriei in algebra
Exercitii
1) Completati tabelul:
30 45 60 0 90 180 270 360
sin
cos
tg
ctg
2) De studiat teoria din fisa “Numere complexe”
3) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele:
a) z=1+i c) z=

3 +i
b) z=1+

3i d) z=1+

2i
4) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele :
a) z= 1-i d) z=

3 −i g) z= 1-

2i
b) z= -1-i e) z= -

3 −i h) z= -1-

2i
c)z= -1+i f) z= -

3 −i i) z= -1+

2i
5) Calculati:
a)
(1+i)
123
(1−i)
251
b)
(1−

3i)
100
·(−1+i)
283
(−1−i)
127
c)
(−1−

3i)
121
(1+

3i)
100
·(−1+i)
283
6) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele:
a) z= 1+i
b) z= -1+i
c) z= 1-i
d) z= -1-i
7) Calculati:
a)
_

3+i
1−i
_
9
b)
_
1−i

3
1−i
_
10
8) Rezolvati ecuatiile binome:
a) x
9
+ 1 = 0
b) 4x
9
+ 7 = 0
c) 4x
9
−7 = 0
d) x
8
−1 = 0
93
'
&
$
%
9) Scrieti sub forma trigonometrica urmatoarele expresii:
a) z= sin(a) - i cos(a)
b) z= cos(a) - i sin(a)
c) z= sin(a) + cos(a) +i (sin(a) - cos(a) )
94
'
&
$
%
Fila 6 = Aplicatiile trigonometriei in geometrie
Exercitii
1) Aratati ca daca A,B,C sunt unghiurile unui triunghi, avem:
a) cos(A)+cos(B)+cos(C)=1+4sin(
A
2
) sin(
B
2
) sin(
C
2
)
b) sin(2A)+sin(2B)+sin(2C)=4sin(A)sin(B)sin(C)
c) cos(2A)+cos(2B)+cos(2C)=1-4cos(A)cos(B)cos(C)
d) cos
2
(A) + cos
2
(B) + cos
2
(C) = 1 −2 cos(A) cos(B) cos(C)
e) sin
2
(A) + sin
2
(B) + sin
2
(C) = 2(1 + cos(A) cos(B) cos(C))
f) tg
A
2
· tg
B
2
+tg
B
2
tg
C
2
+tg
C
2
tg
A
2
= 1
Indicatii pentru 1a)= Se transforma in produs cos(A)+cos(B) si se tine cont
la cos(C) ca A+B+C=π, de unde C=π-(A+B) deci cos(C)=cos( π −(A+B)),
adica cos(C)= - cos(A+B). Se da factor comun ,etc
Punctele 1b,1c similar cu punctul 1a.
Indicatii pentru punctul 1d: Pentru a scapa de patrate se foloseste cos
X
2
=
±
_
1+cos(X)
2
, dupa care se folosesc 1a,1b sau 1c.
Pentru punctul 1e, similar, doar ca se foloseste sin
X
2
= ±
_
1−cos(X)
2
Indicatie pentru 1f ) Se foloseste A+B+C=π, deci
A+B+C
2
=
π
2
, la care
se aplica tg la ambii membrii. Deoarece tg
π
2
= ∞, inseamna ca numitorul este
zero, de unde rezulta relatia ceruta.
2) Demonstrati ca:
b· cos(C) −c · cos(B) =
b
2
−c
2
a
Indicatie: Din teorema cosinusului, se scoate cos(C) si cos(B) si se inlocuieste
3) Demonstrati ca intr-un triunghi oarecare avem:
a) sin
A
2
sin
B
2
sin
C
2
=
r
4R
b) cos
A
2
cos
B
2
cos
C
2
=
p
4R
Indicatii: Se folosesc formulele:
- sin
A
2
=
_
(p−b)(p−c)
bc
- cos
A
2
=
_
p(p−a)
bc
,
- formula lui Heron= se scoate (p-a)(p-b)(p-c) in functie de S
- formula S =
abc
4R
si se scoate abc in functie de S
4) Demonstrati ca:
27 R r ≤ 2 · p
2
Indicatie: Se inlocuieste R din S =
abc
4R
si apoi se aplica inecuatia mediilor
95
'
&
$
%
5) Demonstrati ca:
p ≥ 3 · R ·
3
_
sin(A) sin(B) sin(C)
Indicatie: Se ridica la puterea a III-a, se foloseste Teorema sinusului si apoi
inegalitatea mediilor
6) Determinati forma triunghiului ABC in care:
a) 8sin(A)sin(B)cos(C)+1=0
b)8cos(A)cos(B)cos(C)=1
Indicatie pentru 6a) Se transforma sin(A)sin(B) in produs, apoi se desface
paranteza, dupa care se observa ca 1=cos
2
(A−B) + sin
2
(A−B), util pentru
A restrange patrat perfect si se obtine [2 cos(C)+cos(A−B)]
2
+[sin(A−B)]
2
= 0,
Adica suma de patrate egala cu zero, deci fiecare patrat este egal cu zero. Se
obtine la final cos(C)=−
1
2
deci C=120 grade si A=B, deci A=B=30, C=120 si
anume triunghi isoscel. Pentru 6b) asemanator.
96
'
&
$
%
Fila 7 = Exercitii vectori
1) Teorie. Fie 3 puncte A, B, M, astfel:
M A B
x———————x——-x
unde
MA
MB
= t
Exista formulele:
XM=
X
A
−t·X
B
1−t
si YM=
Y
A
−t·Y
B
1−t
Pentru M=mijloc, adica
A M B
x———–x———–x avem
MA
MB
= −1, deci t= -1 si se obtine
XM=
X
A
+X
B
2
si YM=
Y
A
+Y
B
2
2) Teorie:
Fie A(2,4) . Inseamna ca
−→
OA = 2
− →
i + 4
−→
j
Fie B(-2,3). Inseamna ca
−−→
OB = −2
−→
i + 3
− →
j
Exercitiu: Fie
−→
u (2, 6)si
−→
v (−3, 5).
a) Calculati si desenati
−→
u +
−→
v
b) Calculati si desenati
−→
u −
− →
v
c) Calculati si desenati 3
− →
u +
−→
2v:
3) Exercitiu:
Fie punctele A(2,6), B(1,5) si punctul M astfel incat
MA
MB
=
1
4
a) Aflati coordonatele punctului M
b) Aflati coordonatele mijlocului lui AB.
97
'
&
$
%
98
'
&
$
%
Fila 8 = Puteri si radical
Exercitii
1) Teorie: Completati urmatoarele formule:
a
m
· a
n
(a
m
)
n
a
m
a
n
a
0
a
−m
m

a
n
2) Calculati:
a) (

50 −5

8 +

2 +
_
128)
b) (2

3 −3

2 +

6)(

6 −

2 −2

3)
3) Scrieti sub o forma mai simpla expresiile:
a)
_
5
3

625 b)
5
_
2
4
_
4 ·
3

8 c)
5
_
2
4
_
8

4
4) Rationalizati numitorii fractiilor:
a)
1−

2
1+

2
b)
12
3+

2−

5
c)
1

7
d)
1

5+

2
5) Calculati:
a)
_
6 −

20 b)
_
9 −

45 c)
_
5 + 2

6
6) Rezolvati ecuatiile:
a)

x + 1 = 2 b)

x −3 = x −3 c)
_
7 −

x −3 = 2
99
'
&
$
%
100
'
&
$
%
Fila 9 = Sisteme de ecuatii clasa a-IX-a
Metoda substitutiei. Sisteme simetrice. Sisteme omogene
1) Rezolvati urmatoarele sisteme prin metoda substitutiei
a)
_
x
2
−xy −y = 5
2x −3y = 3
b)
_
x
2
−xy+1
x−y
= 3
2x + 3y = 7
2) Rezolvati urmatoarele sisteme simetrice:
Teorie: Sisteme simetrice sunt sistemele la care daca se inlocuieste x cu y
si y cu x, se obtine acelasi sistem. In acest mod se recunosc sistemele simetrice.
Metoda de rezolvare consta in notarea sumei S=x+y si P=xy. Se exprima
totul in
functie de S si P si se rezolva sistemul, obtinand pe S si P. Apoi se afla x si y.
a)
_
x +xy +y = 11
x −xy +y = 1
b)
_
x
2
+y
2
= 8
1
x
+
1
y
= 1
c)
_
5x
2
−6xy + 5y
2
= 29
7x
2
−8xy + 7y
2
= 43
d)
_
x
3
+y
3
= 1
x +y = 1
3) Rezolvati urmatoarele sisteme omogene:
Teorie: Sisteme omogene sunt sistemele la care toate monoamele care apar(cu
exceptia termenului liber) sunt omogene de gradul doi, adica in toate monoamele
apar necunoscute sub forma x
2
sau y
2
sau x
1
y
1
. In acest mod se recunosc sis-
temele omogene.
Metoda de rezolvare consta in notarea lui y = t · x si se inlocuieste in sistem.
Se da factor comun x
2
in fiecare ecuatie dupa care se imparte ecuatia 1 la ecu-
atia 2 si se scoate t. Dupa aflarea lui t, se inlocuieste t si se scoate x si apoi y.
Exercitii:
a)
_
x
2
−3xy +y
2
= −1
3x
2
−xy + 3y
2
= 13
b)
_
2x
2
−3xy + 2y
2
= 5
x
2
−xy −y
2
= −2
101
'
&
$
%
102
'
&
$
%
Fila 10 = Functia exponentiala
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “FUNCTIA EXPONENTIALA”
B) Rezolvati ecuatiile :
1)5
x
= 125
2)4
x
= 1024
3)25
x
= 0.2
4)3
x
=
3

9
5)9
x
=
1
729
6)(
4
9
)
x
= (
3
2
)
−5
7)3
2x−1
= 81
8)a
(x−2)(x−3)
= 1
9)5
x
+ 5
x+1
= 3750
10)3
x−1
+ 3
x−2
+ 3
x−3
= 13
11)5
2x
−5
x
−600 = 0
12)9
x
−3
x
−6 = 0
13)3
2

x
−4 · 3

x
+ 3 = 0
14)2 · 25
x
= 10
x
+ 4
x
15)3 · 4
x
+ 2 · 9
x
= 5 · 6
x
16)3 · 2
x
= 2 · 3
x
17)11
x
= 17
x
18)a
x
= b
x
19)
_
_
2 +

3
_
x
+
_
_
2 −

3
_
x
= 4
20)7 · 2
x
= 5 · 3
x
C) Rezolvati inecuatiile :
1)3
x
≥ 729
2)3
x
< 3
3)2
x
≤ 0.25
4)
_√
2
_
x
· 2 >
1
8
5)
_
1
81
_
x
·

3 > 1
6)
_
1
5

0.5
_
x
<
1
4
7)32 ·
_
3

2
_
x
> 0.25
D) Rezolvati:
1)x + 2
x
+ log
x
2
= 7
2)3
x
+ 4
x
= 5
x
3)3
x
+ 4
x
> 5
x
4)
_
9
x+y
= 729
3
x−y−1
= 1
103
'
&
$
%
E) TEMA= Rezolvati ecuatiile:
1)3
x+1
+ 3
x
= 108
2)2
x+2
−2
x−1
= 28
3)5
2x+1
−5
2x−1
= 120
4)16
x+2
x−7
= 512 · 64
x+17
x−3
5)2 · 2
2x
−3 · 2
x
+ 1 = 0
6)2
x
+ 4
x
= 272
7)3
4

x
+ 2 · 3
2

x
−3 = 0
8)3
x
= 4
x
9)2
2x
−13 · 6
x−1
+ 9
x
= 0
104
'
&
$
%
Fila 11 = Logaritmi = Exercitii
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “LOGARITMI”
B) EXERCITII
Rezolvati ecuatiile:
1) lg
(x)
= lg
(2)
2) lg
(x)
= −lg
(2)
3) log
(x−1)
2
= log
(x
2
−x−16)
2
4)
2 lg(x)
lg(5x−4)
= 1
5) log
(x2−5x+7)
x−1
= 1
6) log
(2)
x
−log
(3)
x
= 2
7) log
(x+3)
x
= log
(x
2
+1)
x
8)
1
12
(lg x)
2
=
1
3

1
4
lg(x)
9) 3 lg
2
(x
2
) −lg
(x)
−1 = 0
10) 2 lg
2
(x
3
) −3 lg(x) −1 = 0
11) 4 log
2
3
(5x) −7 log
3
(15x) + 7 = 0
Rezolvati inecuatiile:
1) lg
(x
2
−3)
> lg
(x+3)
2) lg
2
(x) −2 lg
(x)
−8 ≤ 0
3) log
(9−2x)
2
> (3 −x)
Rezolvati si discutati dupa valorile parametrului a, inecuatiile:
1) log
(x)
a
−log
x
a
2 +log
x
a
4 ≥
3
4
2) log
(x)
a
+log
(x+5)
a
+log
(0.02)
a
< 0
Rezolvati sistemele :
1)
_
x −y = 90
lg(x) + lg(y) = 3
2)
_
x · y = 40
x
lg(y)
= 4
105
'
&
$
%
106
'
&
$
%
Fila 12 = Logaritmi = Exercitii
Lectia 2
A) Rezolvati inecuatiile:
1) log
x
2
x +log
x
2
> 0
2) log
x
a
+log
x
ax
≥ 0 , pentru a ∈ (0, 1)
3) log
x
m
+log
x
mx
+log
x
m
· log
x
m
x
> 0 , pentru m∈ (1, ∞)
4)
(log
x
a
)
2
+log
x
a
−2
(log
x
a
)
2
−log
x
a
−2
> 0, pentru a∈ (0, 1)
B) Rezolvati ecuatiile:
1) log
2
x
+log
x
2
= 2.5
2) log
x
3
· log
9
3x
= log
3
9x
3) log
x
3
+log
x

x
−log
x
1
3
= 6
4) x
lg(x)
= 100x
5) (x)
log
(x−1)
x
= 2
C) TEMA = Rezolvati ecuatiile:
1) log
2x
2
+5x+2
x+2
= 1
2) log
2
2
(x + 1) −4 log
x+1
2
+3 = 0
3) lg
(2x−1)
+lg
(2x+3)
= 2lg
(2x−2)
4) log
x
2
+3x−14
x−1
= 2
5) log
4
x
+2
x
−4
2
= x + 2
6) log
x

2
+2 log
x
0.5
−log
x
4
= 3
7) log
(x
2
−5x+11)
5
= log
(3x+11)
5
8) log
(2x
2
−x−1)
5
= 1
9) log
10
x+1
= 1
10) log
2x
2
+7x
x−2
= 2
11) log
x+2
x
= log
3−x
x
12) 3 lg
2
(x) −5 lg(x) + 2 = 0
13) lg(2x + 6) −2 lg(2x −3) = 1
14) 2 ln(x + 2) = ln(x + 14)
15) x
2
+ 2 log
x
3
= 11
107
'
&
$
%
108
'
&
$
%
Fila 13 = Analiza combinatorie
Factorialul, Permutari, Aranjamente, Combinari
Lectia 1
A) Teorie: Studiati fisa “ANALIZA COMBINATORIE”
B) Exercitii cu factoriale:
1) Simplificati expresiile:
a) 6!+7! b)
213!
210!
c)
n!
(n−2)!
d)
(n−3)!
(n−5)!
e)
(n−4)!
(n−2)!
2) Rezolvati ecuatiile:
a)
(n+2)!
n!
= 72 b)
12n!
(n−2)!
=
n!
(n−4)!
3) Rezolvati inecuatia:
(n−1)!
(n−3)!
< 72
C) Exercitii cu aranjamente:
4) Calculati:
A
6
n
+A
5
n
A
4
n
5) Aflati n, stiind ca:
a) A
5
n
= 18A
4
n−2
b)
A
10
n
−A
8
n
A
8
n
= 109
D) Exercitii cu combinari:
6) Calculati:
a) C
8
10
b) C
13
16
c) C
0
100
+C
99
100
7) Aflati n, stiind ca:
a) C
4
n
=
5n(n−3)
6
b) C
3
n
+C
4
n
= n(n −2) c) C
n+3
n+8
= 5A
3
n+6
109
'
&
$
%
8) Rezolvati inecuatiile:
a) C
5
n
< C
6
n
b) C
5
n
> C
7
n
c) C
k−1
20
< C
k
20
9) Rezolvati sistemul de ecuatii:
_
A
y
x
= 7A
y−1
x
6C
y
x
= 5C
y+1
x
110
'
&
$
%
Fila 14 = Analiza combinatorie
Factorialul, Permutari, Aranjamente, Combinari
Lectia 2=Exercitii
1) Rezolvati:
a)
(2n)!
(2n−3)!
=
20·n!
(n−2)!
b)
(2n−1)!
(2n−3)!
> 420
c)
(n−3)!
(n−5)!
< 306
2) Rezolvati in N:
A
4
n
· P
n−4
= 42 · P
n−2
3) Rezolvati ecuatiile:
a) 5C
3
n
= C
4
n+2
b) 3C
n−1
2n
= 5C
n
2n−1
c) C
n+1
n+3
= n
2
−4
4) Rezolvati inecuatiile:
a) C
7
2n
> C
5
2n
b) C
k−1
19
< C
k
19
5) Rezolvati sistemele:
a)
_
5A
y
x
= 2A
y
x+1
3C
y
x
= 2C
y−1
x
b)
_
A
y−2
2x
= 8A
y−3
2x
3C
y−2
2x
= 8C
y−3
2x
111
'
&
$
%
112
'
&
$
%
Fila 15 = Binomul lui Newton
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “BINOMUL LUI NEWTON”
B) EXERCITII:
1) Determinati termenul al optulea al dezvoltarii
_
x
2

1
x
_
11
2) Determinati termenul al cincilea al dezvoltarii
_

2a −

ab
_
7
3) Determinati termenul din mijloc al dezvoltarii
_√
x −

y
_
6
4) Determinati cei doi termini din mijloc ai dezvoltarii
_

a −
3

b
_
9
5) Determinati termenul din dezvoltarea (

x +y)
9
care il contine pe x
4
6) Determinati termenul din dezvoltarea
_

a
3
+
3
3

a
_
13
care il contine pe a
4
7) Determinati termenul care nu il contine pe x din dezvoltarea
_
5

x +
1

x
_
21
8) Determinati rangulul termenului din dezvoltarea
_
3
_
x

y
+
_
y
3

x
_
21
in care
x si y au puteri egale.
9) In dezvoltarea
_
a
4

a +
1

a
_
n
, suma coeficientilor binomiali de rang par este
egala cu 128. Gasiti termenul care il contine pe a
3
10) Determinati pe n, daca in dezvoltarea (1 +x)
n
, coeficientii lui x
5
si x
12
sunt
egali.
11) Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii:
a) (1 + 0.1)
100
b)
_
1
2
+
1
2
_
100
c)
_
3
4
+
1
4
_
100
Indicatii:
1. Se va folosi formula
T
k+2
T
k+1
=
n−k
k+1
·
b
a
, valabila pentru binomul (a +b)
n
.
2. Punctul 11a se va preda, iar 11b si 11c individual.
113
'
&
$
%
114
'
&
$
%
Fila 16 = Progresii aritmetice
Exercitii
A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEO-
METRICE”
B) EXERCITII:
1) Scrieti primii patru termeni ai unei progresiei arimetice stiind ca:
a) a
1
= 7, r = 2
b) a
1
= −3, r = 5
2) Determinati primii doi termini ai unei progresii aritmetice :
a) b
1
, b
2
, 15, 21, 27
b) b
1
, b
2
, −9, −2, 5
3) Determinati termenii c
9
, c
2
, c
15
stiind ca:
c
3
= 7 si c
5
= 13
4) Pentru o progresie aritmetica se cunosc :
a
1
= −2, r = 0.5, n = 12 Determinati a
n
5) Determinati primul termen si ratia unei progresii aritmetice stiind ca:
c
5
= 27 si c
27
= 60
6) Demonstrati ca urmatoarele numere sunt in progresie aritmetica:
a
x + 1
,
x +a −1
2x
,
x
2
+a −1
x(x + 1)
7) Determinati suma primilor 100 de termeni ai unei progresii aritmetice stiind
ca:
a) a
1
= 10, a
100
= 150
b) a
1
= 2, r = −5
8) Pentru o progresie aritmetica se cunosc sumele:
S
10
= 100 si S
30
= 900. Aflati S
50
9) Cunoscand suma S
n
a unei progresii aritmetice, determinati:
a) primii cinci termini ai progresiei aritmetice, daca S
n
=
n
2
4
−n
b) primul termen si ratia progresiei aritmetica, daca S
n
= 2n
2
+ 3n
10) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma S
n
are forma:
a) S
n
= n
2
−2n b) S
n
= 7n −1 c) S
n
= −4n
2
+ 11 d) S
n
= n
2
−n + 3
11) Demonstrati ca urmatoarele siruri sunt progresii aritmetice, stiind ca:
a) a
n
= 2n −5
b) a
n
= 10 −7n
115
'
&
$
%
116
'
&
$
%
Fila 17 = Progresii geometrice
Exercitii
A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEO-
METRICE”
B) EXERCITII:
1) Determinati primii cinci termeni ai unei progresii geometrice stiind ca:
b
1
= 6, q = 2
2) Determinati primii doi termeni ai unei progresii geometrice stiind ca:
a) y
1
, y
2
, 24, 36, 54
b) y
1
, y
2
, 225, −135, 81
3) Determinati termenii b
7
, b
9
, b
10
ai unei progresii geometrice stiind ca:
b
3
= 6, b
5
= 24
4) Determinati primul termen si ratia unei progresii geometrice stiind ca:
_
a
2
−a
1
= −4
a
3
−a
1
= 8
5) Calculati sumele:
a) 1 + 2 + 2
2
+ 2
3
+..... + 2
15
b) 1 −2 + 2
2
−2
3
+.......2
12
c)
1
3
+
1
3
2
+
1
3
3
+.....
1
3
12
d)
1
2

1
2
2
+
1
2
3
−..... −
1
2
16
e) 1 +x +x
2
+..... +x
100
6) Rezolvati ecuatia:
1 +x +x
2
+..... +x
99
= 0
7) Determinati x, astfel incat numerele a+x,b+x,c+x sa fie in progresie geomet-
rica.
8) Determina suma S
9
a unei progresii geometrice stiind ca:
S
3
= 40 si S
6
= 60
9) Fie o progresie geometrica astfel inacat suma primilor n termeni este
S
n
= 2(5
n
−1). Determinati S
4,
primul termen si al doilea termen.
10) Determinati daca este progresie geometrica sau nu, un sir pentru care suma
primilor n termeni are formula:
a) S
n
= n
2
−1 b) S
n
= 2
n
−1 c) S
n
= 3
n
+ 1
11) Determinati daca este progresie geometrica sau nu, un sir care are
urmatoarele proprietati:
a) a
1
= 5, a
n+1
= 2 · a
n
b) a
1
= 5, a
n+1
= 2 +a
n
117
'
&
$
%
118
'
&
$
%
Fila 18 = Polinoame
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME”
B) IMPARTIREA POLINOAMELOR
1) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) si apoi efecuati proba:
f(x)=2x
5
−5x
3
−8x + 1 g(x)=x
2
−3
2) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) folosind SCHEMA LUI HORNER:
f(x)=x
6
−x
5
+x
4
+ 2x
3
−x
2
−3 g(x)=x+1
Indicatie: exemplu pentru f(x)=2x
4
−5x
3
−8x + 1 g(x)=x-2
Deoarece g(x) este de forma (x-a), obtinem a=2. Intocmim schema lui Horner:
. x
4
x
3
x
2
x
1
x
0
(puteri f(x))
a=2 2 -5 0 -8 1 (coefic.f(x))
2 -5+2x2=-1 0+2x(-1)=-2 -8+2x(-2)=-12 1+2x(-12)=-23
Catul= 2x
3
−1x
2
−2x −12 Restul= -23
Proba: Deimpartitul = Catul · Impartitorul +Restul
C) Cmmdc, cmmmc, Polinoame prime
3) Notiuni introductive cmmmc, cmmdc
Fie numerele a=4, b=6
a) aflati cmmmc(a,b)
b) aflati cmmdc(a,b)
4) Determinati cmmdc al polinoamelor f(x) si g(x):
a) f(x)=(x −1)
5
(x + 1)
3
(x −3)
2
(x −4) g(x)=(x −1)
3
(x + 1)
2
(x −4)
5
b) f(x)=(x
2
−1)
2
(x
3
−1)(x −2) g(x)=(x −1)
4
(x −2)
5
c) f(x)=(x
4
−1)(x
2
−1)(x + 3)
2
g(x)=(x
2
+ 1)(x + 3)
4
(x −1)
5) Determinati cmmdc folosind algoritmul lui Euclid:
a) f(x) = x
4
+x
3
−2x
2
−4x + 4 g(x)=x
3
+x
2
+x −3
b) f(x) = x
3
−2x
2
+ 6x −5 g(x)=x
2
−1
6) Demonstrati ca polinoamele f(x) si g(x) sunt prime intre ele:
f(x)=x
4
+ 1 g(x)=x
3
−1
Indicatie: Doua polinoame sunt prime intre ele, daca au cmmdc=1
( ca si la numere). Practic, se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid si se
verifica daca este egal cu 1.
7) Determinati cmmmc al polinoamelor f(x) si g(x):
f(x)=2x
5
−3x
4
−5x
3
+x
2
+ 6x + 3 g(x)=x
4
−x
3
−x
2
+ 1
119
'
&
$
%
Indicatie: Se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid, apoi se foloseste
formula:
cmmdc · cmmmc = f · g,
de unde se scoate cmmmc.
D) Aplicatii ale impartirii polinoamelor:
8) Determinati un polinom de gradul trei, astfel incat impartit la x
2
− 3x
sa dea
restul 6x-15 si impartit la x
2
−5x + 8 sa dea restul 2x-7
9) Determinati parametrul real m, astfel incat polinomul f(x)=2x
4
−mx
3
+
x
2
−7
impartit la x+2 sa dea restul egal cu 4.
10) Determinati un polinom de grad cat mai mic, astfel incat impartit
la x+1 sa dea
restul -1 si impartit la x-1 sa dea restul 1.
120
'
&
$
%
Fila 19 = Teorema lui B´ezout. Radacini multiple
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME”
B) TEORIE:
Idee 1: Teorema lui B´ezout:
Numarul a este radacina a polinomului P(x) ⇔(x-a) divide pe P(x).
Practic, x=a este radacina a lui P(x) ⇔ P(a)=0
Idee 2: Un polinom P(x)=a
n
· x
n
+ a
n−1
· x
n−1
+ a
n−2
· x
n−2
+ ...a
1
· x
1
+ a
0
se poate
scrie sub forma P(x)=a
n
(x −x
1
)(x −x
2
).....(x −x
n
)
Idee 3: Radacini multiple: Exemple:
a) radacina dubla, insemna ca x
1
= x
2
= α, deci se poate scrie
P
n
(x) = a
n
(x −α)
2
· Q
n−2
(x)
b) radacina tripla, insemna ca x
1
= x
2
= x
3
= α, deci se poate scrie
P
n
(x) = a
n
(x −α)
3
· Q
n−3
(x)
Idee 4: Radacini multiple( se utilizeaza materie de clasa a XI, derivate):
Daca x = α este radacina multipla de ordinul k pentru P(x), atunci:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
P(α) = 0
P

(α) = 0
P

(α) = 0
.........
P
k−1
(α) = 0
P
k
(α) = 0
De exemplu pentru x=5 radacina tripla(k=3) avem relatiile:
P(5) = 0, P

(5) = 0, P

(5) = 0, P

(5) = 0
C)EXERCITII
1) Aplicand teorema lui B´ezout, determinati a si b, astfel incatP(x) = x
4

4x
3
+ 4x
2
+ax +b sa se divida cu x
2
−4x + 3. Aflati apoi catul impartirii.
2) Determinati radacinile pentru P(x)=x
3
−6x
2
+8x+m, stiind ca are radacina
α = 2.
3) Aflati a si b stiind ca P(x)=x
4
−5x
3
+8x
2
+ax+bare radacina dubla α = 1.
4) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic, ce are ca radacini numerele 1,2,-2.
5) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic, ce are radacina tripla = 1 si radacinile
simple 2 si -3.
6) Aratati ca 1 este radacina dubla pentru x
3n
−n · x
n+2
+n · x
n−1
−1
7) Determinati ordinal de multiplicitate al radacinii 2 pentru
x
6
−6x
5
+ 12x
4
−9x
3
+ 6x
2
−12x + 8
8) Aflati ordinal de multiplicitate al radacinii -1 pentru
x
5
+ 6x
4
+ 14x
3
+ 16x
2
+ 9x + 2, apoi aflati si celelalte radacini.
121
'
&
$
%
9) Aflati A si B astfel incat A· x
n+2
+B · x
n
+ 2sa fie divizibil cu (x −1)
2
10) Aratati ca P(x)=x
6n+5
+x
3n+4
+ 1 se divide la x
2
+x + 1.
11) Aratati ca P(x)=(x + 1)
12n+1
+x
3n+2
se divide la x
2
+x + 1.
122
'
&
$
%
Fila 20 = Ecuatii de grad superior lui 2
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Ecuatii de grad superior”
B) EXERCITII
1) Ecuatii bipatrate Rezolvati urmatoarele ecuatii:
a) x
4
−6x
2
+ 6 = 0 b) x
2
+
_
12
x
_
2
= 40
2) Ecuatii reciproce Rezolvati urmatoarele ecuatii :
a) 5x
3
+ 31x
2
+ 31x + 5 = 0
b) 2x
4
+ 7x
3
+ 9x
2
+ 7x + 2 = 0
c) 20x
5
−81x
4
+ 62x
3
+ 62x
2
−81x + 20 = 0
3) Determinati a si b, dupa care rezolvati ecuatia:
x
4
−7x
3
+ 21x
2
+ax +b = 0 stiind ca admite radacina 1+2i
4) Gasiti radacinile polinomului P(x) = x
4
−4x
3
+x
2
+ 6x + 2 stiind ca
admite radacina 1 −

2
5) Determinati radacinile polinomului P(x) = x
4
−2x
3
−5x
2
+ 8x + 4
Indicatie: divizorii termenului liber
6) Determinati radacinile polinomului P(x) = 6x
4
−17x
3
−x
2
+ 8x −2
Indicatie: radacini
α
β
, unde α= divizor termen liber, β=divizor coeficientului
termenului de rang maxim.
7) Rezolvati ecuatiile binome:
a) x
3
= 1 b) x
7
= 5 c) 4x
8
+ 6 = 0
123
'
&
$
%
124
'
&
$
%
Fila 21 = Relatiile lui Vi`ete
A) TEORIE
1) Pentru ecuatia de gradul II, ax
2
+ bx + c = 0, exista urmatoarele relatii,
numite relatiile lui Vi`ete :
S = x
1
+x
2
= −
b
a
P = x
1
· x
2
=
c
a
2) Pentru o ecuatie de gradul n:
a
n
· x
n
+a
n−1
· x
n−1
+a
n−2
· x
n−2
+...a
1
· x
1
+a
0
=0 exista urmatoarele relatii,
numite relatiile lui Vi`ete :
_
¸
¸
_
¸
¸
_
S
1
= x
1
+x
2
+x
3
+................... +x
n
= −
a
n−1
a
n
S
2
= x
1
· x
2
+x
1
· x3......... +x
n−1
· x
n
= +
a
n−2
a
n
S
3
= x
1
· x
2
· x
3
+.............................. = −
a
n−3
a
n
S
n
= x
1
· x
2
· x
3
· ....................... · x
n
= (−1)
n
·
a
0
a
n
3) Exercitiu: Scrieti relatiile lui Vi`ete pentru:
a) Ecuatia de gradul III : ax
3
+bx
2
+cx +d = 0
b) Ecuatia de gradul IV: ax
4
+bx
3
+cx
2
+dx +e = 0
B) PROBLEME:
1) Fie polinomul P(x)= x
3
−10x
2
+29x −20. Determinati radacinile x
1
, x
2
, x
3
stiind ca x
1
+x
2
= x
3
2) Fie polinomul P(x)=x
3
+ax
2
+bx +c. Notam S
n
= x
n
1
+x
n
2
+x
n
3
.
Determinati:
a) S
1
= x
1
+x
2
+x
3
b) S
2
= x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
c)S
3
= x
3
1
+x
3
2
+x
3
3
d) S
4
= x
4
1
+x
4
2
+x
4
3
C) Determinarea unei ecuatii care are anumite radacini
Teorie: Exemplu pentru ecuatia de grad II:
Determinati ecuatia care are radacinile x
1
= 3 si x
2
= 4
Calculam S = x
1
+x
2
= 7 si P = x
1
· x
2
= 12.
Ecuatia are forma X
2
−S · X +P = 0,
adica x
2
−7x + 12 = 0
In mod similar, ecuatia de gradul n care are radacinile x
1
, x
2
, ......x
n
este:
X
n
−S
1
· X
n−1
+S
2
· X
n−2
−S
3
· X
n−3
+.......(−1)
n
· S
n
= 0
Probleme:
1) Fie ecuatia x
3
−5x+1 = 0. Determinati ecuatia care are ca radacini dublul
radacinilor ecuatiei date.
2) Fie ecuatia x
3
− x
2
+ 7x + 1 = 0. Determinati ecuatia care are ca radacini
inversele radacinilor ecuatiei date
125
'
&
$
%
126
'
&
$
%
Fila 22= Inductia matematica
A) Teorie Pentru a demonstra adevarul unei propozitii P
n
prin metoda induc-
tiei matematice este necesar sa se efectueze urmatorii pasi:
1) Se defineste clar care este propozitia pe care dorim sa o demonstram, o notam
P
n
2) Se demonstreaza ca P(a)este adevarat, adica faptul ca propozitia
este adevarata pentru un caz particular ( pentru un numar a oarecare).
3) Se presupune propozitia P
n
ca fiind adevarata si se incearca sa
se arate ca bazat pe faptul ca P
n
= presupus adevarat, implica si
P
n+1
=adevarat.
4) Din faptul ca P(a) =adevarat si P
n
presupus adevarat implica faptul ca
P
n+1
=adevarat, se poate trage concluzia ( conform metodei inductiei matem-
atice) ca propozitia P
n
=adevarat.
B) Exercitii
1) Demonstrati urmatoarele egalitati:
a) 1 + 2 + 3 +.....n =
n(n+1)
2
b) 1
2
+ 2
2
+ 3
2
+.... +n
2
=
n(n+1)(2n+1)
6
c) 1 · 2 + 2 · 3 +....n · (n + 1) =
n(n+1)(n+2)
3
d)
1
1·4
+
1
4·7
+....... +
1
(3n−2)(3n+1)
=
n
3n+1
e)
7
1·8
+
7
8·15
+...... +
7
(7n−6)(7n+1)
+
1
7n+1
= 1
2) Calculati suma:
S
n
= 1 · 1! + 2 · 2! + 3 · 3! +.......n · n!
Indicatie: Deoarece nu se cunoaste cu cat este egala suma, se va incerca pentru
n=1,
apoi n=2, apoi n=3 , pana se banuieste care ar fi forma lui S
n
. Banuim ca este
de forma S
n
= (n+1)!-1. Aceasta vom demonstra prin inductie.
3) Demonstrati urmatoarele inegalitati:
a)

n < 1 +
1

2
+
1

3
+.... +
1

n
< 2

n, pentru n≥2
Indicatie: Se arata pe rand cele doua inegalitati implicate, adica:

n < 1 +
1

2
+
1

3
+.... +
1

n
si apoi ca 1 +
1

2
+
1

3
+.... +
1

n
< 2

n
b)
1
2
·
3
4
· ....... ·
2n−1
2n
<
1

2n+1
, pentru n≥1
Indicatie: Se foloseste tranzitivitatea, adica de genul: daca A< B si B<C,
atunci A< C
4) Demonstrati divizibilitatea urmatoarelor numere:
a) Demonstrati ca 7
n
−1 este divizibil cu 6
b) Demonstrati ca n
3
+ 11n este divizibil cu 6
127
'
&
$
%
Indicatie punct 4a : Se presupune propozitia P
n
= adevarata, adica 7
n
−1 =
k · 6.
Scopul este sa aratam ca P
n+1
este adevarat, adica faptul ca 7
n+1
−1 = Intreg·6.
Se scoate din expresia P
n
presupusa adevarata, 7
n
= k · 6 + 1 si se inlocuieste
in expresia lui P
n+1
Mentiuni: Metoda inductiei matematice se poate aplica la multe alte tipuri de
probleme.
De exemplu :
a) pentru algebra de clasa XI, se poate da o matrice A si se cere sa se calculeze
A
n
.
De avut in vedere a inmultirea matricilor nu este comutativa, formula de folosit
fiind A
n
= A
n−1
· A.
b) pentru analiza matematica de clasa a XI, se poate da o functie f(x) si se cere
sa se calculeze derivate de ordinul n a functiei, f
(n)
(x).
128
'
&
$
%
Fila 23 = Probleme reprezentative
Algebra clasa a IX-a
1) Fie x
1
, x
2
radacinile ecuatiei x
2
+ px + q = 0. Formati ecuatia de gradul doi
in y cu
radacinile y
1
=
x
1
x
2
si y
2
=
x
2
x
1
.
2) Determinati valorile parametrului m, astfel incat radacinile ecuatiei
x
2
+ (1 −m)x −m = 0 sa aiba:
a) acelasi semn
b) semen diferite
3) Fie ecuatia 4mx
2
+ 4(1 −2m)x + 3(m−1) = 0. Aflati m real astfel incat:
a) x
1
≤ x
2
< 1
b) 1 < x
1
≤ x
2
c) x
1
< 1 < x
2
4) Determinati multimile:
a) A=
_
x ∈ N|x =
4n
n+2
, n ∈ N
_
b) B =
_
x ∈ Z|x =
6n+7
3n+1
, n ∈ Z
_
5) Fie functiile f:R→R si g:R→R, unde:
f(x)=
_
2x −3, x ≤ 0
7x, x > 0
si g(x)=
_
x
2
, x ≤ −2
2x −1, x > −2
Determinati f◦g, g◦f si f◦f
6) Determinati m∈R, astfel incat inecuatia urmatoare sa fie verificata pentru
orice x∈R:
(m−1)x
2
−(m+ 1)x + (m+ 1) > 0
7) Fie familia de functii de gradul doi:
f
m
(x) = mx
2
+ 2(m+ 1)x +m+ 2, m ∈ R\ {0} .
Aratati ca varfurile parabolelor asociate acestor functii se gasesc pe dreapta
y=x+1.
8) Rezolvati sistemul :
_
x
2
−3xy +y
2
= −1
3x
2
−xy + 3y
2
= 13
9) Rezolvati sistemul:
_
xy +y +x = 11
x
2
y +y
2
x = 30
10) Rezolvati ecuatia:
129
'
&
$
%

x −3 = x −3
11) Transformati expresiile:
a)
_
5 + 2

6 b)
_
6 −

20
12) Transformati expresiile:
a)
_
5
3

625 b)
5
_
2
4
_
4
3

8
13) Calculati expresia
E=i
6
+i
16
+i
26
+ (−i)
36
+i
46
14) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie:
a) i
b)
1
2


3
2
i
15) Determinati numerele reale x, y din ecuatia:
x−2
1−i
+
y−3
1+i
= 1 −3i
130
'
&
$
%
Fila 24 = Probleme reprezentative
Algebra clasa a X-a
1) Rezolvati ecuatiile:
a) x + 2
x
+ log
x
2
= 7
b) 3
x
+ 4
x
= 5
x
c)
_
_
3 + 2

2
_
x

_
_
3 −2

2
_
x
=
3
2
2) Rezolvati inecuatiile:
a) 3
x
+ 4
x
> 5
x
b) log
x
2
x +log
x
2
> 0
3) Calculati suma S = 1 · 2 · 4 + 2 · 3 · 5 +...... +n(n + 1)(n + 3)
4) Demonstrati:
a)
1
2
·
3
4
· ........ ·
2n−1
2n
<
1

2n+1
, pentru n≥1.
b) 2
n
> n
2
pentru n≥5.
c) 7
n
−1 este divizibil cu 6.
5) In dezvoltarea
_
a
4

a +
1

a
_
n
, suma coeficientilor binomiali de rang par este
egala cu 128. Determinati termenul care il contine pe a
3
.
6) Determinati rangul celui mai mare termen al dezvoltarii
_
1
2
+
1
2
_
100
.
7) Cunoscand suma S
n
a unei progresii aritmetice, determinati primul termen si
ratia progresiei aritmetice, daca S
n
= 2n
2
+ 3n.
8) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma S
n
are forma:
S
n
= n
2
−2n.
9) Determinati x real astfel incat urmatoarele trei numere sa fie in progresie
artimetica:
1 +x
2
, (a +x)
2
, (a
2
+x)
2
10) Aflati A si B astfel incat A· x
n+2
+B · x
n
+ 2sa fie divizibil cu (x −1)
2
11) Aratati ca P(x)=(x + 1)
6n+1
+x
6n+2
se divide la x
2
+x + 1.
12) Fie polinomul P(x)=x
3
+ax
2
+bx +c. Notam S
n
= x
n
1
+x
n
2
+x
n
3
.
Determinati:
a) S
1
= x
1
+x
2
+x
3
b) S
2
= x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
c)S
3
= x
3
1
+x
3
2
+x
3
3
d) S
4
= x
4
1
+x
4
2
+x
4
3
13) Rezolvati ecuatiile:
131
'
&
$
%
a) x
4
−6x
2
+ 6 = 0
b) 4x
8
+ 6 = 0
c) 5x
3
+ 31x
2
+ 31x + 5 = 0
d) 2x
4
+ 7x
3
+ 9x
2
+ 7x + 2 = 0
14) Determinati radacinile polinomului
x
4
−3x
3
−x
2
+ 5x −18 stiind ca admite radacina 1 +i

3
15) Determinati radacinile polinomului P(x) = x
4
−2x
3
−5x
2
+ 8x + 4.
132
'
&
$
%
Fila 25 = Determinanti
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “Determinanti”
B) Exercitii:
1) Calculati urmatorii determinanti:
a)
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
b)
¸
¸
¸
¸
1 2
3 4
¸
¸
¸
¸
c)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
g h i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
d)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3
4 5 6
7 8 9
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
m n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
f)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3 4
5 6 7 8
9 10 11 12
13 14 15 16
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2) Calculati urmatorii determinanti Vandermonde:
a) gradul II :
¸
¸
¸
¸
1 1
a b
¸
¸
¸
¸
b) gradul III:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1
a b c
a
2
b
2
c
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
c) gradul IV:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1 1
a b c d
a
2
b
2
c
2
d
2
a
3
b
3
c
3
d
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
3) Calculati determinantii:
a)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2 1 1 1
1 2 1 1
1 1 2 1
1 1 1 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
b)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1 1
1 2 3 4
2 3 4 5
3 4 5 6
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
4) Verificati egalitatile:
a)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a +b b +c c +a
a
2
+b
2
b
2
+c
2
c
2
+a
2
a
3
+b
3
b
3
+c
3
c
3
+a
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=2abc(a-b)(b-c)(c-a)
b)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x y z
x
2
y
2
z
2
yz zx xy
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=(xy+yz+zx)(x-y)(y-z)(z-x)
5) Rezolvati ecuatia:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x a a a
a x a a
a a x a
a a a x
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
6) Calculati determinantul d=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
4
x
2
x
3
x
4
x
1
x
3
x
4
x
1
x
2
x
4
x
1
x
2
x
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
stiind ca x
1
, x
2
, x
3
, x
4
sunt
133
'
&
$
%
radacinile ecuatiei x
4
+px
2
+qx +r = 0.
7) Calculati determinantul d=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
2
x
3
x
1
x
3
x
1
x
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
stiind ca x
1
, x
2
, x
3
sunt radacinile
ecuatiei x
3
−2x
2
+ 2x + 17 = 0.
134
'
&
$
%
Fila 26 = Matrici
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “Matrici”
B) EXERCITII:
1) Operatii cu matrici:
Fie A=
_
_
−1 4
5 7
6 −2
_
_
si B=
_
_
0 8
6 2
−4 2
_
_
a) Calculati A+B
b) Calculati A-B
c) Calculati 7A
d) Calculati 3A-2B
2) Inmultirea matricilor:
Fie A=
_
_
−1 4 1
0 3 1
−2 2 −1
_
_
si B=
_
_
2 0 1
1 0 2
1 1 1
_
_
Calculati AB-BA
3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:
3 · X +
_
_
2 −3
−1 2
2 −3
_
_
= 2 ·
_
_
1 3
7 4
−2 6
_
_
+
_
_
−3 6
−9 3
3 0
_
_
4) Calcul A
n
Fie A=
_
1 0
1 1
_
. Calculati A
n
, pentru n≥1.
5) Calcul A
n
Fie A=
_
0 a
a 0
_
. Calculati A
n
, pentru n≥1.
6) Ecuatii matriciale:
Rezolvati ecuatia matriciala: X
2
=
_
1 12
−4 1
_
7) Calculati suma:
n

k=1
_
1 k k
2
k
3
−1 2 3 k(k + 1)
_
8) Daca ωeste radacina ecuatiei: x
2
+x + 1 = 0, calculati:
n

k=1
_

k

2k

3k

3k

k

2k
_
.
9) Termeni noi: Matrice linie, matrice coloana, matrice dreptunghiulara, ma-
trice nula, matrice unitate, diagonala principala, diagonala secundara.
135
'
&
$
%
136
'
&
$
%
Fila 27 = Matrici
Matricea inversa
A) TEORIE: Studiati fisa “Matricea inverse. Rangul unei matrici”
Fie de exemplu matricea A =
_
_
a b c
d e f
g h i
_
_
. Pasii determinarii matricei inverse
A
−1
sunt urmatorii:
1) Se calculeaza determinantul matricii.
a) daca det(A)=0, se trage concluzia ca matricea nu este inversabila si stop.
b) daca det(A)# 0, se trage concluzia ca matricea este inversabila si se continua.
2) Se calculeaza matricea transpusa A
t
, prima coloana din A
t
fiind prima
linie din A, a doua coloana din A
t
fiind prima a doua linie din A, s.a.m.d., de
exemplu:
A
t
=
_
_
a d g
b e h
c f i
_
_
3) Se formeaza matricea A

pe baza matricii transpuse, avand tot atatea
elemente ca si matricea transpusa, modul de calcul fiind urmatorul:
A

=
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
, unde de exemplu a
11
= (−1)
1+1
·
¸
¸
¸
¸
e h
f i
¸
¸
¸
¸
4) Se formeaza matrice inversa A
−1
cu formula
A
−1
=
A

det(A)
=
_
¸
_
a
11
det(A)
a
12
det(A)
a
13
det(A)
a
21
det(A)
a
22
det(A)
a
23
det(A)
a
31
det(A)
a
32
det(A)
a
33
det(A)
_
¸
_
5) Optional, se face proba A · A
−1
= I
n
, unde I
n
este matricea unitate
pentru dimensiunile matricii patratice A. In cazul nostru I
3
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
.
B) EXERCITII
1) Calculati matricea inversa A
−1
pentru
A =
_
_
1 2 3
0 1 2
−1 2 1
_
_
2) Rezolvati ecuatia matriciala:
X ·
_
_
1 2 3
0 1 2
−1 2 1
_
_
=
_
_
−1 5 3
2 1 −1
−3 4 −5
_
_
3) Rezolvati ecuatiile matriciale:
a)
_
2 1
2 3
_
· X =
_
5 6
6 8
_
137
'
&
$
%
b)
_
−1 2
−3 8
_
· X ·
_
4 6
5 8
_
=
_
8 18
−4 −7
_
138
'
&
$
%
Fila 28 = Sisteme de ecuatii liniare
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisele:
- Sisteme de ecuatii liniare
- Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic
- Sisteme de ecuatii liniare particulare
B) EXERCITII:
1) Rezolvati sistemul:
_
_
_
x +y +z = 3
x −y +z = 1
x +y −z = 1
2) Studiati compatibilitatea sistemelor urmatoare, iar daca sunt compatibile sa
le rezolvati:
a)
_
_
_
3x +y + 2z = 8
2x −3y +z = 1
5x + 9y + 4z = 22
b)
_
_
_
x −y +z = 1
x −y +z = −1
x +y −z = 1
c)
_
_
_
x +y +z = 1
x −y +z = −1
−x +y −z = 1
d)
_
_
_
2x −y + 2z = 1
x +y +z = 2
2x +y + 2z = 3
e)
_
_
_
x −y + 3z +t = −8
3x +y −z + 2t = −5
2x + 2y −4z +t = 3
3) Discutati sistemul urmator in functie de parametrul real m:
_
_
_
x −my +z = 1
x −y +z = −1
mx +m
2
y −z = m
2
4) Discutati sistemul urmator in functie de parametrii reali m si n:
_
_
_
x +y = 1
2x +z = n
mx +y +z = 4
139
'
&
$
%
140
'
&
$
%
Fila 29 = Sisteme de ecuatii liniare
Lectia 2
A) TEORIE: Studiati fisele:
- Sisteme de ecuatii liniare
- Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic
- Sisteme de ecuatii liniare particulare
B) EXERCITII:
1) Verificati daca sistemul urmator are solutii. In caz afirmativ, sa se rezolve:
_
_
_
x −y + 3z +t = −8
3x +y −z + 2t = −5
2x + 2y −4z +t = 3
2) Rezolvati sistemul:
_
_
_
x + 2y = 1
6x −8y = 1
5x + 2y = 3
3) Rezolvati sistemele omogene:
a)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x + 2y +z +t = 0
2x +y +z + 2t = 0
x + 2y + 2z +t = 0
x +y +z +t = 0
b)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x + 2y + 4z −3t = 0
3x + 5y + 6z −4t = 0
4x + 5y −2z + 3t = 0
3x + 8y + 24z −19t = 0
4) Determinati m real astfel incat sistemul urmator sa admita solutii nu toate
nule, dupa care rezolvati sistemul:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
2x + 5y +z −2t = 0
mx −6y −4z + 2t = 0
3x +y −3z + 4t = 0
2x −my −2z = 0
141
'
&
$
%
142
'
&
$
%
Fila 30 = Recapitulare Algebra XI
Fisa 1
1) Fie matricile:
A =
_
_
−1 4
5 7
6 −2
_
_
si B =
_
_
0 8
6 2
−4 2
_
_
Calculati:
a) A+B
b) A-B
c) 3A-2B
2) Fie matricile:
A =
_
1 2 3
4 5 6
_
si B =
_
_
10 20
30 40
50 60
_
_
Calculati:
a) A· B
b) B · A3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:
3 · X +
_
_
2 −3
−1 2
2 −3
_
_
= 2 ·
_
_
1 3
7 4
−2 6
_
_
+
_
_
−3 6
−9 3
3 0
_
_
4) Calculati urmatorii determinanti:
a)
¸
¸
¸
¸
1 2
3 4
¸
¸
¸
¸
b)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3
4 5 6
7 8 9
¸
¸
¸
¸
¸
¸
c)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3 4
5 6 7 8
9 10 11 12
13 14 15 16
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
d)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
0 1 2 3
−1 0 3 4
−2 −3 0 5
−3 −4 −5 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
5) Rezolvati sistemul:
_
_
_
x +y +z = 3
x −y +z = 1
x +y −z = 1
6) Rezolvati sistemul:
_
_
_
3x +y + 2z = 8
2x −3y +z = 1
5x + 9y + 4z = 22
7) Discutati dupa parametrul real m sistemul urmator si il rezolvati:
_
_
_
x +y +z = 2
2x −y −2z = −2
x + 4y +mz = 8
8) Rezolvati sistemele omogene:
143
'
&
$
%
a)
_
2x + 3y = 0
5x −6y = 0
b)
_
mx + 4y = 0
x +my = 0
144
'
&
$
%
Fila 31 = Recapitulare Algebra XI
Fisa 2
1) Rezolvati sistemele matriciale:
a)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
2 · A+ 3 · B =
_
1 0
0 1
_
4 · A−5 · B =
_
0 1
1 0
_
b)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
_
2 1
3 1
_
· A+
_
3 1
4 2
_
· B =
_
5
7
_
_
−1 1
2 2
_
· A+
_
2 1
5 5
_
=
_
5
3
_
2) Determinati inversa matricii A, pentru:
a) A =
_
−1 2
−3 8
_
b) A =
_
_
1 2 3
0 1 2
−1 2 1
_
_
3) Rezolvati ecuatiile matriciale:
a)
_
3 1
2 1
_
· X =
_
5 6
6 8
_
b)
_
1 0
0 2
_
· X ·
_
2 1
3 3
_
=
_
1 2
3 4
_
4) Fie matricea
A =
_
_
2 1 −1
0 2 1
1 0 m
_
_
.
Determinati m astfel incat matricea sa fie inversabila.
5) Determinati rangul matricilor:
a)
_
2 5
6 15
_
b)
_
¸
¸
_
1 −2 3
2 1 2
4 2 4
3 −6 9
_
¸
¸
_
6) Demonstrati urmatoarea identitate:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1
x y z
x
2
y
2
z
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= (y −x)(z −x)(z −y)
7) Determinati compatibilitatea sistemelor, iar daca sunt compatibile sa se re-
zolve:
145
'
&
$
%
a)
_
_
_
3x + 5y −2z = 11
x + 4y + 8z = 3
2x +y −10z = 5
b)
_
_
_
2x −y +z = 3
x + 2y −z = 2
4x +y + 3z = 11
8) Determinati m si n reali, astfel incat sistemul urmator sa fie compatibil
nedeterminat, apoi sa se rezolve sistemul:
_
_
_
2x +y −mz = −1
−2x + 3y + (1 −m)z = 0
2mx −2y +nz = n
146
'
&
$
%
Fila 32 = Recapitulare Algebra XI
Fisa 3
1) Rezolvati ecuatia matriciala:
X
2
=
_
0 1
2 3
_
2) Fie matricea A =
_
0 2
2 0
_
. Calculati A
n
3) Calculati suma:
n

k=1
_
2 k
2
−k
3 0 k
3
_
4) Determinati rangul matricei:
A =
_
_
1 2 n
n n + 1 3
1 2 5
_
_
, unde n=parametru real.
5) Rezolvati ecuatiile matriciale:
a)
_
3 1
2 1
_
· X ·
_
1 0
0 1
_
=
_
1 2
0 0
_
b)
_
_
1 2 0
0 1 2
2 1 3
_
_
· X =
_
_
1 0 0
0 0 0
1 0 1
_
_
6) Calculati determinantul:
d =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
2
x
3
x
1
x
3
x
1
x
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
,
stiind ca x
1
, x
2
, x
3
sunt radacinile ecuatiei 2x
3
−4x
2
+ 5x + 2 = 0
7) Rezolvati ecuatia cu determinant:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x 5 5 5
5 x 5 5
5 5 x 5
5 5 5 x
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
8) Fie sistemul
147
'
&
$
%
_
_
_
5x +y +z = 7
x + 5y +z = 7
x +y +a · z = b
unde a si b sunt parametri reali.
a) Pentru a=5, b=7 rezolvati sistemul.
b) Determinati a si b, astfel incat sistemul sa fie incompatibil.
148
'
&
$
%
Fila 33 = Geometrie analitica
Dreapta. Teorie
FORMULE:
Fie dreapta M
1
M
2
si M = mijlocul lui M
1
M
2
:
O
X
Y
x
m
x
2
y
1
y
m
y
2
x
1
M
M
1
M
2
α
1) Lungimea lui M
1
M
2
:
M
1
M
2
=
_
(x
2
−x
1
)
2
+ (y
2
−y
1
)
2
2) Mijlocul M al segmentului M
1
M
2
:
M(x
m
, y
m
), unde x
m
=
x
1
+x
2
2
, y
m
=
y
1
+y
2
2
3) Panta dreptei M
1
M
2
( se mai noteaza cu m si este egala cu tgα, unde α=
unghiul facut de dreapta cu axa Ox).
m =
y
2
−y
1
x
2
−x
1
4) Fie doua drepte d
1
si d
2
de pante m
1
si m
2
a) Daca d
1
este paralela cu d
2
↔ m
1
= m
2
b) Daca d
1
este perpendiculara pe d
2
↔ m
1
= −
1
m
2
5) Fie M un punt de coordinate (x
0
, y
0
). Ecuatia unei drepte care:
a) trece prin punctul (x
0
, y
0
) si (de exemplu prin punctul (1,2) )
b) are panta m (de exemplu panta m=7)
este:
y −y
0
= m(x −x
0
) ( de exemplu y-2=7(x-1) )
6) Fie trei puncte A(x
1
, y
1
), B(x
2
, y
2
), C(x
3
, y
3
). Conditia ca cele trei puncte,
A,B,C sa fie coliniare , este ca determinantul urmator sa fie egal cu zero:
d =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
y
1
1
x
2
y
2
1
x
3
y
3
1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
7) Fie doua drepte :
149
'
&
$
%
d
1
: y=m
1
x +n
1
( de panta m
1
, unde ϕ
1
= unghiul facut de d
1
cu Ox)
d
2
: y=m
2
x +n
2
( de panta m
2
unde ϕ
2
= unghiul facut de d
2
cu Ox)
Unghiul ϕ dintre aceste doua drepte se poate calcula cu formula:
tgϕ =
tgϕ
1
−tgϕ
2
1+tgϕ
1
·tgϕ
2
, sau altfel scris: m =
m
1
−m
2
1+m
1
·m
2
8) Fie o dreapta scrisa sub forma d: α · x +β · y +γ si un punct A(x
0
, y
0
).
Distanta de la punctul A(x
0
, y
0
)la dreapta d: α · x + β · y + γ se poate
calcula cu formula:
distanta(A,d)=
α·x
0
+β·y
0


α
2

2
9) Recapitulare pentru formulele de calcul a suprafetei unui triunghi:
a) S =
baza·inaltimea
2
b) S =
b·c·sin(A)
2
c)S =
_
p(p −a)(p −b)(p −c)
d) S = r · p e) S =
a·b·c
4·R
Recomandare: De studiat fisele “Geometrie plana” si “Formule trigonome-
trie”.
150
'
&
$
%
Fila 34 = Geometrie analitica
Dreapta. Exercitii
1) Fie punctele A(1,2) si B(3,8).
a) Calculati lungimea segmentului AB.
b) Determinati mijlocul segmentului AB.
c) Aflati unghiul pe care il face dreapta AB cu Ox.
d) Verificati daca dreapta AB este paralela cu dreapta y=3x+2
e) Verificati daca dreapta AB este perpendicular ape dreapta y=-3x+1
2) Scrieti ecuatia unei drepte care trece prin punctul M(2,3) si face cu axa Ox
un unghi de 60

.
3) Verificati daca punctele A(−
4
5
, 2), B(
2
5
, 4), C(1, 5) sunt coliniare.
4) Se da triunghiul ABC cu A(-1,3), B(2,-1), C(3,6). Determinati:
a) ecuatia dreptei AC.
b) ecuatia paralelei prin B la AC.
c) ecuatia mediatoarei segmentului AC.
d) ecuatia medianei din B.
e) ecuatia inaltimii din B.
5) Verificati daca triunghiul ABC, avand varfurile A(3,3), B(6,3), C(3,6) este
dreptunghic isoscel.
6) Se dau punctele A(8,0), B(3,6), C(0,3). Dreapta BC taie axa Ox in D, iar AB
taie axa Oy in E. Aratati ca mijloacele segmentelor OB, AC, DE sunt coliniare.
7) Fie dreptele
d
1
: y=4x+3 si
d
2
: 3x+5.
Determinati unghiul dintre dreptele d
1
si d
2
.
8) Fie dreptele:
d
1
: x −2y + 3 = 0
d
2
: 4x −y −9 = 0
d
3
: 2x + 3y −1 = 0
a) determinati coordonatele triunghiului ABC.
b) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile inaltimilor .
c) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile medianelor.
151
'
&
$
%
152
'
&
$
%
Fila 35 = Geometrie analitica
Cercul. Teorie
FORMULE:
Definitia cercului: Cercul este locul geometric al punctelor din plan, egal
departate de un punct, numit centrul cercului.
Fie un cerc avand centrul in punctul M(x
0
, y
0
) si o raza r:
O
x
y
x
0
y
0
M
d: α · x +β · y +γ = 0
O r
1) Ecuatia cercului cu centrul in punctul de coordinate (x
0
, y
0
) , de raza r:
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
= r
2
2) Ecuatia unui cerc cu centrul in origine. Se observa ca pentru x
0
= 0 si
y
0
= 0 se obtine ecuatia cercului cu centrul in origine:
x
2
+y
2
= r
2
3) Pozitia unei drepte fata de cerc. Fie o dreapta de ecuatie d: α · x +β ·
y + γ = 0 si cercul cu centrul in punctul M(x
0
, y
0
). Se poate calcula distanta
de la un punct la o dreapta cu formula obisnuta,
Valabila pentru orice punct si orice dreapta:
distanta(M,d)=
α·x
0
+β·y
0


α
2

2
Consecinte:
a) Daca distanta(M,d) > r, inseamna ca dreapta d este exterioara cercului.
b) Daca distanta(M,d) = r, inseamna ca dreapta d este tangenta cercului.
c) Daca distanta(M,d) < r, insemana ca dreapta d este secanta cercului.
4) Ecuatia tangentei la cerc. Tangenta in punctul A(x
1
, y
1
)la cercul de
centru M(x
0
, y
0
) si raza r are urmatoarea ecuatie:
153
'
&
$
%
(x
1
−x
0
)(x −x
0
) + (y
1
-y
0
)(y −y
0
) = r
2
(ecuatia prin dedublare)
5) Ecuatia normalei la cerc. Pentru determinarea ecuatiei normalei in punc-
tul A(x
1
, y
1
)la cercul de centru M(x
0
, y
0
) si raza r se procedeaza astfel:
a) se afla ecuatia tangentei folosind ecuatia prin dedublare si de aici se determina
panta tangentei.
b) se tine cont ca normala trece prin A(x
1
, y
1
) si este perpendiculara pe tangenta,
deci m
normalei
= −
1
m
tan gentei
c) se scrie ecuatia dreptei care trece prin punctul A(x
1
, y
1
) si are panta m
normalei:
y −y
1
= −
1
m
tan gentei
(x −x
1
)
154
'
&
$
%
Fila 36 = Geometrie analitica
Elipsa. Teorie
FORMULE:
1) Definitia elipsei: Fie doua puncte F si F

numite focare si un punct M
aflat pe elipsa. Elipsa reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc
relatia:
MF +MF

= 2a
Cu alte cuvinte, suma distantelor de la orice punct aflat pe elipsa la cele doua
focare este constanta si anume este egala cu lungimea axei mari.
2) Desenul: Fie urmatoarea elipsa:
O x
y
M
A(a,0) A’(-a,0)
B(0,b)
B’(0,-b)
F(c,0) F’(-c,0)
3) Termeni noi:
- F, F

= focarele elipsei
- dreapta FF

= axa focala
- FF

= distanta focala
A, A

, B, B

=varfurile elipsei
AA

=axa mare a elipsei
OA, OA

= semiaxele mari ale elipsei
BB

= axa mica a elipsei
OB, OB

=semiaxele mici ale elipsei.
Se observa ca pentru a=b , elipsa degenereaza intr-un cerc de raza a.
4) Formula elipsei:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, existand relatia: a
2
= b
2
+c
2
155
'
&
$
%
- Formula explicita a elipsei: Se scoate y din relatia anterioara:
→y
2
=
b
2
a
2
· (a
2
−x
2
) → se obtine:
a) y = +
b
a

a
2
−x
2
( partea elipsei de deasupra axei Ox)
b) y = −
b
a

a
2
−x
2
( partea elipsei de sub axa Ox)
5) Ecuatia tangentei la elipsa in punctul M(x
0
, y
0
) are ecuatia:
x · x
0
a
2
+
y · y
0
b
2
= 1
ecuatia prin dedublare
6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M(x
0
, y
0
).
Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la
elipsa.
156
'
&
$
%
Fila 37 = Geometrie analitica
Hiperbola. Teorie
FORMULE:
1) Definitia hiperbolei: Fie doua puncte F si F

numite focare si un punct
M aflat pe hiperbola. Hiperbola reprezinta locul geometric al punctelor M care
indeplinesc relatia:
|MF −MF

| = 2a
Cu alte cuvinte, modulul diferentei distantelor ( adica diferenta distantelor, fara
a conta semnul ) de la orice punct aflat pe hiperbola la cele doua focare este
constanta si anume este egala cu lungimea axei mari.
2) Desenul: Fie urmatoarea hiperbola:
O
x
y
F(c,0)
F’(-c,0)
A(a,0)
A’(-a,0)
y = +
b
a
· x
y = −
b
a
· x
3) Termeni noi:
- A, A

= varfurile hiperbolei
- OX = axa transversala
- OY = axa netransversala
- F, F

= focarele hiperbolei
- dreapta FF

= axa focala
- distanta FF

= distanta focala
- MF, MF

= razele focale ale punctului M.
-dreptele y = +
b
a
· x si y = −
b
a
· x se numesc asimptotele hiperbolei.
4) Formula hiperbolei:
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1, existand relatia: a
2
= b
2
+c
2
- Formula explicita a hiperbolei: Se scoate y din relatia anterioara:
157
'
&
$
%
→y
2
=
b
2
a
2
· (x
2
−a
2
) → se obtine:
a) y = +
b
a

x
2
−a
2
( partea hiperbolei de deasupra axei Ox)
b) y = −
b
a

x
2
−a
2
( partea hiperbolei de sub axa Ox)
5) Ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M(x
0
, y
0
) are ecuatia:
x · x
0
a
2

y · y
0
b
2
= 1
ecuatia prin dedublare
6) Ecuatia normalei la hiperbola in punctul M(x
0
, y
0
).
Indicatie: Se tine cont ca normala la hiperbola este perpendiculara pe tangenta
la hiperbola.
7) Intersectia dintre o dreapta d: α· x+β · y +γ=0 si hiperbola
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1
se determina rezolvand sistemul:
_
α · x +β · y +γ = 0
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1
Interpretare rezultate sistem:
a)Daca sistemul are 2 solutii, insemana ca dreapta este secanta hiperbolei.
b)Daca sistemul are 1 solutie, insemana ca dreapta este tangenta hiperbolei.
c)Daca sistemul nu are solutii, insemana ca dreapta nu intersecteaza hiperbola.
.
158
'
&
$
%
Fila 38 = Geometrie analitica
Parabola. Teorie
FORMULE:
1) Definitia parabolei:
a) Constructia parabolei:
Fie un punct F numit focarul parabolei si o dreapta h numita directoarea
parabolei.
- Se duce o perpendiculara din focarul F pe directoarea h. Punctul A reprezinta
intersectia dintre perpendiculara din F pe h.
- Punctul O, numit varful parabolei, se afla la jumatatea distantei dintre focarul
F si
punctul A de intersectie dintre perpendiculara din F pe directoarea h.
- Punctul O se considera ca origine a axelor.
Distanta FA se noteaza cu p. Deci FO=OA=
p
2
. Deoarece O se considera
ca origine a axelor, punctul F are coordonatele F(
p
2
, 0) iar A are coordonatele
A(−
p
2
, 0)
b) Definitia parabolei:
Parabola reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia:
distanta(M,h)=distanta(M,F)
Cu alte cuvinte, distanta de la orice punct aflat pe parabola pana la focar
(F), este egala cu distanta de la acel punct al parabolei la o dreapta numita
directoarea parabolei.(h)
2) Desenul: Fie urmatoarea parabola:
O
x
y
M
h
F(
p
2
, 0)
A(−
p
2
, 0)
De retinut: AF ⊥h si O= mijlocul lui AF.
3) Termeni noi:
F = focarul parabolei.
159
'
&
$
%
h = directoarea parabolei.
O= varful parabolei.
p = AF si este distanta dintre focarul F si intersectia lui h cu OX.
MF=raza focala a punctului M.
4) Formula parabolei:
y
2
= 2 · p · x
Exemplu: Ecuatia y
2
= x reprezinta ecuatia unei parabole, deoare ce poate
scrie
sub forma echivalenta y
2
= 2 ·
1
2
· x , de unde se observa ca p =
1
2
.
- Formula explicita a parabolei: Se scoate y din relatia anterioara si se obtine:
a) y = +

2 · p · x ( partea parabolei de deasupra axei Ox)
b) y = −

2 · p · x ( partea parabolei de sub axa Ox)
5) Ecuatia tangentei la parabola in punctul M(x
0
, y
0
) are ecuatia:
y · y
0
= 2 · p · (x +x
0
)
ecuatia prin dedublare
6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M(x
0
, y
0
).
Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la
elipsa.
7) Intersectia dintre o dreapta d: α · x + β · y + γ=0 si elipsa y
2
= 2px se
determina rezolvand sistemul:
_
α · x +β · y +γ = 0
y
2
= 2px
Interpretare rezultate sistem:
a) Orice dreapta paralela cu Ox, este secanta parabolei.
b)Daca sistemul are 1 solutie, insemana ca dreapta este tangenta parabolei.
c)Daca sistemul nu are solutii, insemana ca dreapta nu intersecteaza parabola.
160
'
&
$
%
Fila 39 = Geometrie analitica
Cerc, Elipsa, Hiperbola.Parabola
Exercitii
Cercul:
1) Scrieti ecuatia unui cerc, determinat prin:
a) Centrul M(2,-3) si raza r=7
b) Extremitatile diametrelor A(3,2) si B(1,6).
c) Punctele A(-1,5), B(-2,2), C(5,5) , stiind ca A,B,C apartin cercului.
2) a) Aratati ca ecuatia x
2
+y
2
−6x −4y + 8 = 0 reprezinta ecuatia unui cerc,
punand in evidenta centrul cercului si raza.
b) Scrieti ecuatia tangentei la cerc in punctul A(2,0).
3) Fie cercul (x −3)
2
+ (y −2)
2
= 9..
Aflati distanta de la centrul cercului la dreapta y=3x+2.
4) Verificati daca punctul A(2,3) apartine cercului (x −4)
2
+ (y −3)
2
= 16.
Elipsa:
5) Se da elipsa avand focarele F(1,0) si F

(-1,0) si semiaxa mare a=5.
a) Desenati elipsa
b) Scrieti ecuatia elipsei.
6) Se dau ecuatiile:
E
1
:
x
2
9
+
y
2
4
= 1
E
2
: 3x
2
+ 2y
2
= 12
Pentru fiecare elipsa, aflati varfurile, axele, focarele si faceti desenul elipsei.
Hiperbola:
7) Fie hiperbolele:
H
1
: x
2
−y
2
= 1
H
2
:
x
2
9

y
2
16
= 1
Pentru fiecare dintre hiperbole, aflati varfurile, focarele si asimptotele.
8) Fie hiperbola :
161
'
&
$
%
H: 2x
2
−5y
2
−10 = 0
a) aflati varfurile si asimptotele lui H.
b) scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul A(

10,

2).
c) scrieti ecuatia normalei la hiperbola in punctul A(

10,

2).
Parabola:
9) Se da parabola determinata prin varful O(0,0) si focarul F(2,0).
a) scrieti ecuatia parabolei.
b) desenati parabola
10) Se da parabola determinata prin ecuatia y
2
= 6x, avand focarul F(1,0).
Determinati varful parabolei si directoarea.
162
'
&
$
%
Fila 40 = Limite de siruri
Tipuri de baza
A) TEORIE: Se recomanda studierea fisei “Limite de siruri”
B) EXERCITII
1) Tipul 1 = Fractii
a) lim
n→∞
2n
3
+n
2
−1
2n
4
+2n
2
−2
b) lim
n→−∞

n
2
−2n+2−n
2n+1
2) Tipul 2 = Sume consacrate
a) lim
n→∞
1
2
+2
2
+3
2
···n
2
2n
2
−1
b) lim
n→∞
1
1·2
+
1
2·3
+· · · +
1
n(n+1)
3) Tipul 3 = Radicali
lim
n→∞
(

n
2
+ 3 −
_
n
2
−3)
4) Tipul 4 = Folosind formula
_
1 +
1
n
_
n
→e
lim
n→∞
_
n−2
n+3
_
n−1
5) Tipul 5 = Folosind a
n
→0, pentru a= subunitar
lim
n→∞
7
n+1
−5
n−2
2·7
n
+3·5
n+1
6) Tipul 6 = Teorema cleste
lim
n→∞
3
n
n!
163
'
&
$
%
164
'
&
$
%
Fila 41 = Limite de siruri
Exercitii tipurile 1,2,3,4,5
Calculati limitele urmatoarelor siruri, pentru n->∞
Tipul 1
1)a
n
=
−3n
5
+2n+3
−n
4
+n
3
+1
2)a
n
=
n
4
−2n
2
+1+n

1
3
n
2
+n
3)a
n
=
−2n+1
n
2
+2
4)a
n
=
2n+

5n
2
+3
3n+6
5)a
n
=
n
4


6n
6
+4
2n
7
+2n+3
6)a
n
=
5

n
10
−2n
4
+1+5n
2
4n
2
+3n+1
7)a
n
=
4n
3

3

n
11
−24n+3
3n
2
+1
Tipul 2
8)a
n
=
1+2+3+···+n
n+2

n
2
9)a
n
=
1
2
+2
2
+3
2
+···+(2n−1)
2
n
3
10)a
n
=
2
2
+4
2
+6
2
+···+(2n)
n
2
2
11)a
n
=
1·3+3·5+···+(2n−1)(2n+1)
n
3
12)a
n
=
1
1·2
+
1
2·3
+· · · +
1
n(n+1)
13)a
n
=
1
1·3
+
1
3·5
+· · · +
1
(2n−1)(2n+1)
14)a
n
=
1
1·3
+
1
2·4
+· · · +
1
n(n+2)
Tipul 3
15)a
n
=

n
2
+ 1 −

n
2
−1
16)a
n
= 2n −
3

8n
3
+n
2
+ 1
17)a
n
=

4n
2
+ 3n −1 −2n
18)a
n
= n(

n
2
+ 1 −n)
19)a
n
=
3

n
2
+n + 1 −
3

n
2
−n −1
20)a
n
=
3

n
2
· (
3

n + 1 −
3

n −1)
Tipul 4
165
'
&
$
%
21)a
n
=
_
3n+1
3n+3
_
n−1
22)
_
n
2
+n
n
2
−1
_ n
2
n+1
23)a
n
=
_
n+
3

n+1
n+
3

n+2
_
n
24)a
n
=
_
3n+2
3n+5
_
n
Tipul 5
25)a
n
=
3
n
+5
n
3
n+1
+5
n+1
26)a
n
=
α
n

n
α
n+1

n+1
166
'
&
$
%
Fila 42 = Limite de siruri
Exercitii tipurile 1,2,3,4,5
Tema
Calculati limitele urmatoarelor siruri, pentru n->∞
Tipul 1
1)a
n
=
5n
4
+2n
3
+1
−3n
3
+6
2)a
n
=
2n
3
+

n
2
+1
n
5
+3
3)a
n
=

3·n
2
+n+1

3

n+2
Tipul 2
4)a
n
=
1+2+3+···+n
3+12+···+3n
2
5)a
n
=
1·2+2·3+···+n(n+1)
4n
2
+5
Tipul 3
6)a
n
=

n · (

n + 1 −

n)
7)a
n
= n −

n
2
+n + 1
8)a
n
= n(

n
2
+ 1 −n)
9)a
n
= n

n · (

n + 1 +

n −1 −2

n)
10)a
n
= (

n + 1 −2

n + 2 +

n + 3)
11)a
n
=
3

n
2
+n + 1 −
3

n
2
−n −1
12)a
n
= 2n −
3

8n
3
+n
2
+ 1
13)a
n
=
5

n + 1 −
5

2n + 1
Tipul 4
14)a
n
=
_
n
2
+2n−2
n
2
−2
_

n
3
15)a
n
=
_
1 +
3n+5
4n
2
+8n+4
_
n
16)a
n
=
_
1 +
3
n−7
_
n+5
Tipul 5
17)a
n
=
7
n+2
−5
n−3
7
n+2
+5
n−2
18)a
n
=
3
n−2
+2
n−1
2
n+1
−3
n+1
19)a
n
=
2·α
n

n
3·α
n
+4·β
n
20)a
n
=
α
n
1+α
2n
167
'
&
$
%
168
'
&
$
%
Fila 43 = Limite de siruri
Teorema cleste
A) Teorie:
Teorema cleste: Fie un sir a
n
.
Daca b
n
≤ a
n
≤ c
n
si b
n
→l si c
n
→l, atunci si sirul a
n
→l
Caz particular : Pentru l=0, se mai numeste Criteriul majorarii, adica :
b
n
≤ a
n
≤ c
n
si b
n
→0 si c
n
→0, atunci si sirul a
n
→0.
B) Exercitii
1) Aratati ca lim
n→∞
2
n
n!
= 0
2) Calculati lim
n→∞
1!+2!+···n!
(2n)!
3) Calculati lim
n→∞
n
2
n!
4) Calculati lim
n→∞
_
1

n
2
+1
+
1

n
2
+2
+· · · +
1

n
2
+n
_
5) Calculati lim
n→∞
n
2
n
6) Aratati ca lim
n→∞
n · a
n
=0 pentru |a|<1.
7) Calculati lim
n→∞
sin(n!) ·
n
n
2
+1
8) Calculati lim
n→∞
n
5
n
169
'
&
$
%
170
'
&
$
%
Fila 44 = Siruri
Convergenta sirurilor
A) Teorie:
Fie sirul a
n
. Un sir este convergent daca este monoton si marginit.
In caz contrar, este divergent.
Pentru a studia convergenta, se studiaza :
a) Monotonia. Se incerca sa se arate ca sirul este crescator, adica a
n+1
≥ a
n
( respective descrescator, adica a
n+1
≤ a
n
). Se porneste de la diferenta
a
n+1
− a
n
care se compara cu zero, sau eventual de la raportul
a
n+1
a
n
care se
compara cu 1. De avut in vedere ca se poate folosi metoda de a porni de la
raportul
a
n+1
a
n
doar daca a
n
> 0. Dupa determinarea monotoniei se va trece la
determinarea marginirii.
Mentiuni:
- De remarcat ca pentru sirurile crescatoare, primul termen a
1
, care este
cunoscut, pentru n=1, reprezinta totodata si marginea inferioara a sir-
ului, deoarece
a
1
≤ a
2
≤ · · · ≤ a
n
, adica a
n
≥ a
1
.
- In mod similar, pentru sirurile descrescatoare, primul termen a
1
, care
este cunoscut, pentru n=1, reprezinta totodata si marginea superioara a
sirului, , deoarece a
1
≥ a
2
≥ · · · ≥ a
n
, adica a
n
≤ a
1
.
b) Marginirea:
Scopul este determinarea a doua numere α si β astfel incat sa avem α ≤ a
n
≤ β
unde α poate fi oricat de mic, iar β poate fi oricat de mare, dar sa fie finite.
Din studiul monotoniei, am aflat deja unul dintre capete ca fiind a
1
( pt sir
crescator, a
1
reprezinta α, iar daca sirul este descrescator, a
1
reprezinta β).
Ramane sa mai stabilim cel de al doilea capat.
Daca sirul este atat monoton cat si marginit, tragem concluzia ca este conver-
gent, in caz contrar tragem concluzia ca este divergent.
B) Exercitii:
171
'
&
$
%
Studiati convergenta urmatoarelor siruri:
1)a
n
=
n+1
n+2
2)a
n
=
n+1
n
3)a
n
=
2
n
n!
4)a
n
=
3
n
n!
4)a
n
=
1
2
·
3
4
·
5
6
· · ·
2n−1
2n
5)a
n
= −
n+1
n+3
6)a
n
=
n!
n
n
172
'
&
$
%
Fila 45 = Limite de functii ( clasice)
Exercitii
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “Limte de functii”
B) EXERCITII:
Calculati urmatoarele limite de functii, fara a folosi derivate:
Tipul 1 = limite cu x →∞ ( similar cu sirurile)
1) lim
x→∞
_
x+1
x−1
_
x
2) lim
x→−∞
_

x
2
+1
x+1
_
Tipul 2 = Rezolvare cu tabele: x →x
0
si x −x
0
apare la numitor
3) lim
x→5
3
x−5
4) lim
x→3
4
7+2
x−3
5) lim
x→0
1
e
1
x −e
Tipul 3 = Fractii de polinoame care se simplifica
6) lim
x→2
x
3
−x−6
x
2
−4
7) lim
x→3
x
2
−5x+6
x−3
Tipul 4 = Limite de functii trigonometrice: Idee lim
x→1
sin(x)
x
= 1
8) lim
x→0
sin 7x
sin 9x
9) lim
x→0
tg7x
tg3x
10) lim
x→0
sin 3x
x
11) lim
x→0
tg5x
8x
12) lim
x→0
cos x−cos 7x
cos 3x−cos 2x
13) lim
x→0
1−cos x
x
2
173
'
&
$
%
174
'
&
$
%
Fila 46 = Limite de functii ( clasice)
Exercitii.
Lectia 2
Calculati urmatoarele limite de functii:
1) lim
x→∞
x
3
+2x
2
+3x+1
x
6
+3x
2
+x+2
2) lim
x→−∞

x
2
+2x+5−x
x−1
3) lim
x→∞
_√
x
2
+ 3 −

x
2
−3
_
4) lim
x→∞
_
3x+1
3x+5
_
x
2
+1
5) lim
x→8
1
x−8
6) lim
x→4
2
1+e
3
x−4
7) lim
x→0
sin x−sin 7x
sin 3x−sin 2x
8) lim
x→0
1−cos x
4x
2
9) lim
x→0
7x
2
1−cos
3
x
10) lim
x→0
cos 3x−cos 5x
cos 3x−cos 9x
11) lim
x→0
1−cos
3
x
x·sin 2x
12) lim
x→a
_
sin x
sin a
_ 1
x−a
13) lim
x→∞
a
x
−1
x
14) lim
x→∞
5
3x
−1
4x
15) lim
x→∞
a
2x
−1
5x
175
'
&
$
%
176
'
&
$
%
Fila 47 = Asimptote
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatii ale limitelor de functii: continui-
tate, derivabilitatea, asimptote” si anume partea de “Asimptote”.
Pe scurt etapele sunt urmatoarele:
Pas1=Se stabileste domeniul de definitie.
Pas2=Se scrie domeniul de definitie ca si reuniune de intervale si se calculeaza
valorile functiei (respective limitele functiei daca este interval deschis) in capetele
de intervale.
Pas3= Se interpreteaza rezultatele de la Pasul2 ( conform teoriei din fisa
mentionata anterior) si se determina asimptotele in ordinea urmatoare:
1. asimptote orizontale
2. asimptote oblice
3. asimptote verticale.
B) EXERCITII
Stabiliti asimptotele urmatoarelor functii:
1)f(x) =
x
2
+2x+5
x
2
+6x
2)f(x) =
1
(x−3)(x−5)
3)f(x) =
(x+1)
3
x
2
−x+1
4)f(x) =
x
x
2
−1
5)f(x) =
3x
2
x
2
+1
6)f(x) =
1−x
2
1+x
2
7)f(x) =
x
2
+3x+1
x
2
−x+1
177
'
&
$
%
178
'
&
$
%
Fila 48 = Continuitate
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”, partea de
“Continuitate”
B) EXERCITII:
1) Studiati continuitatea functiei:
f:R → R, f(x) =
_
1
1+2
1
x+2
, x ∈ R\{−2}
0, x = −2
2) Fie functia
f : R →R, f(x) =
_
x + 1, x ∈ [0, 1]
3ax + 3, x ∈ (1, 2]
Determinati a real astfel incat f sa fie continua.
3) Studiati continuitatea functiei:
f:R→R, f(x) =
_
e

1
x
2
0, x = 0
, x = 0
4) Discutati in raport cu a∈R continuitatea functiei:
f:R→R, f(x) =
_
1
1+e
1
x−1
, x = 1
a, x = 1
5) Studiati continuitatea functiei:
f:R→R, f(x)=|x
2
−1|
6) Se considera functia
f:R→R, f(x) =
_
a · sin(x) + cos(x), x ∈ [0,
π
4
]
tg(x) + 2 · a · ctg(x), x ∈ (
π
4
,
π
2
)
Determinati a real, astfel incat functia sa fie continua in x=
π
4
.
7) Studiati continuitatea functiei:
f:R→R, f(x)=
_
x
n
−a
n
x−a
m, pentru x = a
, pentru x ∈ R\{a}
179
'
&
$
%
180
'
&
$
%
Fila 49 = Derivabilitate
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”, partea de
“Derivabilitate”
B) EXERCITII:
1) Studiati derivabilitatea functiei:
f:(−
1
2
, ∞)→R, f(x)=
_
ln(1 + 2x), −
1
2
< x ≤ 0
2x, x > 0
,
2) Studiati derivabilitatea functiei:
f:(0,∞)→R, f(x)=
_ √
x
2
+ 5x + 2, 0 < x ≤ 2
9
8
x +
7
4
, x > 2
3) Studiati derivabilitatea functiei:
f:R→R, f(x)=ln
|x+1|+1
|x−1|
181
'
&
$
%
182
'
&
$
%
Fila 50 = Derivate
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Derivate”
B) EXERCITII:
1) Derivati urmatoarele functii in punctele specificate:
a) f(x)=

5x + 1 in x=3
b) f(x)=ln(x
2
+ 5x) in x=1
c) f(x)=sin(2x
2
+ 1) in x=2.
2) Derivati urmatoarele functii:
a) x
7
+ ln(x) −5
x
b) f(x) =
3

x
5
+ 7
x
· sin(x)
c) f(x) = 7x
3
+ 2 · 5
x
+ cos(x)
d) f(x) = x · e
x
+ 7
x
· ln(x)
e) f(x) =
4

x
7
· 5
x

4
x
ln(x)
f) f(x) = tg(x) · 7
x
−3 · x
7
+ cos(x)
g) f(x) = 5
x
· x
7
−2 sin(x) · tg(x)
h) f(x) =
3
x
ln(x)
−5 ·
7
x
cos(x)
i) f(x) = log
x
3
·x
8
+x
5
·
3

x
j) f(x) =

x −2
3

x · 7
x
183
'
&
$
%
184
'
&
$
%
Fila 51 = Teorema lui l’Hˆopital
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile derivatelor” partea cu “Teo-
rema lui l’Hˆopital”
B) EXERCITII:
Calculati limitele urmatoarelor functii, folosind teorema lui l’Hˆopital:
1) Nedeterminare
_
0
0
¸
,
_


¸
a) lim
x→1
x
4
−1
x
3
−1
b) lim
x→−2
x
2
−4
x
2
+5x+6
c) lim
x→0
ln(1+x)
3x
2) Nedeterminare [0 · ∞]
a) lim
x→1
(x −1) · ln

x
2
+ 2x −3
b) lim
x→1
c) lim
x→∞
e
x
· ln(1 −
1
x
)
3) Nedeterminare [∞−∞]
a) lim
x→1
_
x
x−1

1
ln(x)
_
4) Nedeterminare tip [f
g
]
a) lim
x→1
x
1
x−1
b) lim
x→0
(sin x)
sin x
TEMA: Calculati limitele urmatoarelor functii, folosind teorema lui l’Hˆopital:
1) lim
x→1
1−x
1−x
5
2) lim
x→0
ln(sin 2x)
ln(sin 3x)
3) lim
x→∞
ln
2
x
2
x
4
4) lim
x→∞
e
x
−e
−x
e
x
+e
−x
5) lim
x→0
x
5
· ln(x)
6) lim
x→0
1−cos x
x
2
7) lim
x→0
1−cos
3
x
7x
2
8) lim
x→0
x
7x
9) lim
x→1
185
'
&
$
%
10) lim
x→∞
_
x−3
x+2
_
x
2
+1
186
'
&
$
%
Fila 52 = Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy”
B) EXERCITII
1) Studiati valabilitatea teoremei lui Rolle pentru functia:
f : [0, 2] →R, f(x) = |x −1|
2) Studiati aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functia:
f : [1, 3] →R, f(x) =
_
x, 1 ≤ x ≤ 2
x
2
4
+ 1, 2 < x ≤ 3
3) Determinati constanta ξ
care intervine in teorema lui Cauchy pentru functia:
f : [−2, 5] →R, f(x) =
_ √
x + 3, −2 ≤ x < 1
x
4
+
7
4
, 1 ≤ x ≤ 5
4) Demonstrati urmatoarele inegalitati folosind teorema lui Lagrange:
a) |sin(b)-sin(a)|≤|b-a|
b)
b−a
cos
2
a
< tg(b) −tg(a) <
b−a
cos
2
b
pentru 0 ≤ a < b <
π
2
5) Demonstrati egalitatea:
arccos
1−x
2
1+x
2
= 2 · arctg(x)
6) Fie f : [−1, 1] →R, f(x) = arcsin(x) si g : [−1, 1] →R, g(x) = −arccos(x).
Demonstrati ca f si g difera printr-o constanta.
7) Demonstrati inegalitatea:
x
1+x
2
< arctg(x), x ∈ (0, ∞)
Studiati fisa “Interpretarea geometrica a derivatei” si efectuati exerci-
tiile de la acea fisa.
187
'
&
$
%
188
'
&
$
%
Fila 53 = Reprezentarea grafica a functiilor
A) TEORIE:
Etapele pentru reprezentarea grafica a unei functii sunt urmatoarele:
1) Se stabileste domeniul de definitie
2) Se scrie domeniul de definitie ca reuniune de intervale si se cal-
culeaza valorile functiei in capetele de intervale (pentru intervale inchise) ,
respectiv limitele functiei in capetele de intervale (pentru intervale deschise)
3) Se stabilesc asimptotele prin interpretarea rezultatelor anterioare. Se
stabilesc prima data asimptotele orizontale, apoi cele oblice si apoi cele verticale.
4) Se fac intersectiile functiei cu axele de coordonate, adica
a) pentru axa Ox se face y=0 si se scoate x.
b) pentru axa Oy se face x=0 si se scoate y.
5) Studiul derivatei intai.
a) Se calculeaza f

b) Se rezolva ecuatia f

= 0 si se scot radacinile acestei ecuatii de ex: x1* si
x2*.
c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f

, de exemplu:
x x1* x2*
f’ + + + 0 - - - - 0 + + +
f(x) crescat. Maxim=(x1*,f(x1*) descresc. minim=(x2*.f(x2*) cresc.
Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de extreme local(minime si maxime).
6) Studiul derivatei a doua.
a) Se calculeaza f

b) Se rezolva ecuatia f

= 0 si se scot radacinile acestei
ecuatii de ex: x1** si x2**. c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f

, de
exemplu:
x x1** x2**
f’’ + + + 0 - - - - 0 + + +
f(x) convexa concava convexa
Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de inflexiune.
7) Se intocmeste tabelul final:
- Pe prima linie se scriu toate valorile importante obtinute pt x, exemplu
x

1
, x

2
, x
∗∗
1
, x
∗∗
2
, x = 0, etc
- Pe linia doi practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea primei derivate.
- Pe linia trei practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea derivate a doua.
- Pe ultima linie se scriu valorile functiei (respectiv limitele functiei) aferente
valorilor lui x din linia 1
189
'
&
$
%
x x1* x1** x2* x2**
f’ + + + 0 - - - - 0 + + +
f’’ + + + + 0 - - - - 0 + +
f(x) f(x1*) f(x1**) f(x2*) f(x2**)
8) Trasare grafic, in ordinea urmatoare:
a) trasare axe Xoy si domeniu de definitie
b) trasare asimptote
c) intersectii cu axele de coordonate
d) folosind tabelul final, se incepe de la stanga spre dreapta si se pune un
punct de tipul (x,f(x)) din tabel pe grafic. Se continua cu punctul urmator
(x,f(x)) si punctele se unesc conform indicatiilor primei derivate (crescator sau
descrescator) si indicatiilor date de a doua derivate ( convex sau concav).
Observatii:
1) Uneori nu este necesar studiul derivatei a doua
2) Avansat ( optional) : studiul periodicitatii si paritatii
B) EXERCITII:
Reprezentati grafic functiile:
a) f(x) = x
2
−5x
b) f(x) = x
3
+x
2
c) f(x) =
1
x
+
1
x
2
d) f(x) =
1
x(x−1)
190
'
&
$
%
Fila 54 = Aplicatiile derivatelor
Monotonie. Puncte de extrem
Grafice de functii
Exercitii
1) Studiati monotonia si aflati punctele de extreme pentru functiile:
a) f(x) = x · ln(x)
b) f(x) = arcsin
2

x
x+1
c) f(x) =
arcsin(x)

1−x
2
2) Reprezentati grafic functiile:
a) f(x) =
1
x(x−1)
b) f(x) = x + arcsin(x)
c) f(x) =
cos(x)
cos(x)−sin(x)
d) f(x) = arctg(ln(x))
e) f(x) = x −sin(x)
191
'
&
$
%
192
'
&
$
%
Fila 55 = Analiza a XI-a
Recapitulare
Fisa 1
1) Calculati urmatoarele limite de siruri:
a) lim
n→∞

n(

n + 1 −

n)
b) lim
n→∞
1·3+3·5+···(2n−1)(2n+1)
5n
4
c) lim
n→∞
_
4n+1
4n−2
_
n−5
2) Calculati urmatoarele limite de functii, fara a utiliza regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→3
x
2
−6x+9
x−3
b) lim
x→7
2
x−7
c) lim
x→∞
8
x+3
−5
x−2
8
x
+4
x
3) Calculati urmatoarele limite de functii, utilizand regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→1
1−x
3
1−x
4
b) lim
n→0
ln(sin 4x)
ln(sin 5x)
c) lim
n→0
x
3
· ln(x)
4) Verificati existenta asimptotelor pentru f : R →R, unde :
a) f(x) =
5x
2
x
2
+2
b) f(x) =
x
2
+x+5
6x
5) Studiati continuitatea functiilor:
a) f : R →R, f(x) = |x
2
−4|
b) f : R →R, f(x) =
_
1
1+2
1
x+2
, x ∈ R\{−2}
0, x = −2
6) Derivati urmatoarele functii:
a) f(x) =
x
3
·ln(x)
7·e
x
b) f(x) = ln(sin(4x
2
+ 3))
c) f(x) = sin(tg(7
2x
+ 5))
7) Studiati derivabilitatea functiei:
f : (0, ∞) →R, f(x) =
_ √
x
2
+ 5x + 2, 0 < x ≤ 2
9
8
· x +
7
4
, x > 2
8) Reprezentati grafic functiile:
a) f(x) = x
3
+x
2
193
'
&
$
%
b) f(x) =
5
x(x−2)
194
'
&
$
%
Fila 56 = Analiza a XI-a
Recapitulare
Fisa 2
1) Calculati urmatoarele limite de siruri:
a) lim
n→∞
1
3
+2
3
+···+n
3
n
3

n
4
b) lim
n→∞

n
k=1
1
k(k−1)
c) lim
n→∞
2
n
+3
n
3
n
+4
n
2) Studiati convergenta sirurilor:
a) a
n
=
n
3
n
b) a
n
=
5
n
n!
3) Calculati urmatoarele limite de functii, fara a utiliza formula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→1
x
2
−2x+1
x
2
−5x+4
b) lim
x→7
6x−2
x−7
c) lim
x→∞

x
2
+3−2
x−1
d) lim
x→−∞

x
2
−2+6
x+5
4) Calculati urmatoarele limite de functii, utilizand regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→∞
ln(1+x·3
x
)
2x
b) lim
x→0
tg(x)
ln(2x+1)
c) lim
n→∞
(ln x)
2
3x
2
d) lim
n→∞
x · e
−x
2
5) Studiati continuitatea urmatoarelor functii f : R →R, pentru:
a) f(x) =
_
x + 3, x ≤ 2
x
2
+ 1, x > 2
b) f(x) =
_
e
x
−1
x
, x = 0
1, x = 0
c) f(x) =
_
x
2
−4x+3
x−3
5, x = 3
, x = 3
d) f(x) =
_
2 · a · x + 1, x ≤ 1
a · x
2
+ 5a · x, x > 1
6) Studiati derivabilitatea functiei:
f : R →R, f(x) =
_
x
2
+x + 1, x ≤ 1
x
3
+ 2, x > 1
7) Se considera functia f(x) = (−1)
n
· e
−x
.
Demonstrati ca f
n
(x) = (−1)
n
· e
−x
8) Se da functia f : R →R, f(x) =
5x
4
+2x+1
x
4
a) Determinati asimptotele functiei.
b) Calculati f

(x) si determinati intervalele de monotonie ale functiei.
c) Trasati graficul functiei.
195
'
&
$
%
d) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x
0
= 1.
196
'
&
$
%
Fila 57 = Analiza a XI-a
Recapitulare
Fisa 3
1) Calculati urmatoarele limite de siruri:
a) lim
n→∞
6n
3
n!
b) lim
n→∞
_
3

3n
2
+1
+
3

3n
2
+2
+· · ·
3

3n
2
+n
_
c) lim
n→∞
4
n
n!
2) Fie sirul a
n
, unde a
n+1
= a
n
+ (−a)
n
.
a) aratati ca sirul nu este monoton.
b) determinati forma nerecursiva a sirului.
3) Determinati parametrul real m, astfel incat functia urmatoare sa aiba limita
in x
0
=2
f(x) =
_
sin 4(x−2)
5(x−2)
, x ∈ (0, 2)
1
5
·
tg3(x−2)
sin(x−2)
+m, x ∈ (2, 4)
4) Calculati urmatoarele limite de functii folosind regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→1
ln(3x−2)
x
3
−x
b) lim
x→∞
ln(x)
x
n
5) Determinati parametrul real m, astfel incat functiile urmatoare sa fie con-
tinue:
a) f : R →R, f(x) =
_
x
2
+2x−8
x−2
, x = 2
m, x = 2
b) f(x) =
_

x
2
+7−4
x
2
−2x−3
, x = 3
m, x = 3
6) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei f(x) = x · e
x
in punctul x
0
= 0.
7) Determinati a,b∈ R astfel incat f : R →R sa fie derivabila, unde
f(x) =
_
b · arctg
x
2
+a, x ≤ 2
a · x + 1, x > 2
8) Se da functia f : R →R, f(x) =
3

x
3
−3x
a) studiati variatia functiei
b) reprezentati grafic functia
b) scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x=0
c) discutati solutiile reale ale ecuatiei f(x) = m, m ∈ R.
197
'
&
$
%
198
'
&
$
%
Fila 58 = Algebra si Analiza a XI-a
Tema
A) ALGEBRA
1) Calculati A
−1
pentru matricea
A =
_
_
2 2 3
1 −1 1
−1 2 3
_
_
2) Rezolvati ecuatia matriciala:
X ·
_
−1 −2
5 8
_
=
_
7 2
−3 5
_
3) Calculati determinantul:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 −1 4
3 1 4 −5
2 0 1 −1
6 −5 4 −4
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
4) Determinati matricea X din ecuatia:
5 · X +
_
1 2
3 4
_
= 3 ·
_
1 0
0 2
_
+
_
−1 3
2 1
_
5) Determinati matricea A astfel incat:
a) A
2
= I
2
b) A
2
= O
2
B) ANALIZA
6) Calculati limitele urmatoarelor siruri:
a) a
n
=
_
2n−5
2n+1
_
n+6
b) a
n
=
_√
n
2
+ 7 −

n
2
−7
_
c) a
n
=

2n
2
−3n+1−5n
7n+2
d) a
n
=
9
n+1
+5
n−2
9
n+3
−5
n
7) Verificati convergenta urmatoarelor siruri:
a) a
n
=
n+3
n+4
b) a
n
=
3
n
(n+2)!
8) Calculati limitele urmatoarelor functii:
a) lim
x→5
3
x−5
b) lim
x→0
sin(7x)
sin(5x)
c) lim
x→0
tg(4x)
tg(7x)
9) Calculati asimptotele urmatoarelor functii:
a) f(x) =
3x
2
x
2
−2
b) f(x) =
x
2
+x+1
3x
10) Derivati urmatoarele functii:
a) f(x) =
x
3
·ln(x)
7·e
x
b) f(x) =
5

x · sin(x) +
1
5

x
· cos(x)
c) f(x) = ln(sin(x
2
+ 7))
199
'
&
$
%
200
'
&
$
%
Fila 59 = Algebra clasa XII
Lectia 1
1) Notiuni preliminare:
Intelegerea notiunilor de:
1. parte stabila
2. asociativitate
3. element neutru
4. element simetric
5. comutativitate.
2) Fie legea de compozitie:
Z x Z -> Z, x * y = x+y-xy
Verificati daca (Z,*) este grup.
3) Fie G intervalul G=(2,∞) .
Pentru orice x,y ∈G definim * : G x G -> G, x∗ y = x · y −2x −2y + 6
Aratati ca (G,*) este grup comutativ.
4) Fie H={0,1,2,3,4} ⊂Z si x * y = |x – y |
Verificati daca (H,*) este grup.
5) Fie Z
5
= {
ˆ
0,
ˆ
1,
ˆ
2,
ˆ
3,
ˆ
4}
a) Intocmiti tablele ⊕ si ⊗ in Z
5
b) Verificati daca (Z
5
, ⊕) este grup comutativ
c) Verificati daca (Z
5
, ⊗) este grup comutativ
201
'
&
$
%
202
'
&
$
%
Fila 60 = Algebra clasa XII
Exercitii cu clase de resturi
Lectia 2
1) Notiuni preliminare:
- Intocmirea de table de operatii in
ˆ
Z
n
- Demonstrarea faptului ca (
ˆ
Z
n
, +) si (
ˆ
Z
n
, •) sunt grupuri.
- Impartirea polinoamelor in
ˆ
Z
n
2) Rezolvati urmatoarea ecuatie in
ˆ
Z
5
:
ˆ
3 · ˆ x +
ˆ
2 =
ˆ
4
3) Rezolvati sistemul urmator in
ˆ
Z
6
:
_
ˆ
3 · x +
ˆ
5 · y =
ˆ
1
ˆ
5 · x +
ˆ
4 · y =
ˆ
0
4) Rezolvati sistemul urmator in
ˆ
Z
5
:
_
_
_
ˆ
3 · x +y +
ˆ
2 · z =
ˆ
3
x +
ˆ
2 · y +
ˆ
3 · z =
ˆ
1
ˆ
2 · x +
ˆ
3 · y +z =
ˆ
2
5) Aflati catul si restul impartirii lui f la g, unde:
f =
ˆ
3 · x
5
+
ˆ
4 · x
4
+
ˆ
3 · x
3
+
ˆ
3 · x
2
+
ˆ
2 · x +
ˆ
2
g =
ˆ
2 · x
2
+
ˆ
3 · x +
ˆ
1, in
ˆ
Z
5
. Efectuati apoi proba.
6) Determinati α astfel incat urmatoarea matrice sa fie inversabila:
A =
_
_
ˆ
2
ˆ
0 ˆ α
ˆ
1
ˆ
1
ˆ
0
ˆ
0 ˆ α
ˆ
1
_
_
in
ˆ
Z
3
7) Fie f si g in
ˆ
Z
5
Aflati catul si restul impartirii lui f la g, unde:
f =
ˆ
3 · x
5
+x
3
+
ˆ
2 · x +
ˆ
4
g =
ˆ
2 · x
3
+
ˆ
3 · x
2
+
ˆ
1 Efectuati apoi proba .
8) Rezolvati urmatorul sistem in Z
12
:
_
ˆ
3 · x +
ˆ
2 · y =
ˆ
4
ˆ
2 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
1
9) Fie operatiile :
x * y = x+y+3
x ◦ y = xy+3x+3y+6, unde x,y ∈Z.
203
'
&
$
%
Verificati daca (Z,*) este grup abelian
Verificati daca (Z,◦) este monoid comutativ.
10) Rezolvati in
ˆ
Z
9
ecuatia:
ˆ
7 · x +
ˆ
3 =
ˆ
2
11) Fie Z x Z -> Z, x * y = x+y-1.
Verificati daca (Z,*) este grup abelian.
204
'
&
$
%
Fila 61 = Algebra clasa XII
Exercitii cu morfisme, izomorfisme
Lectia 3
Notiuni preliminare: Morfism si izomorfism. Bijectivitate.
1) Aratati ca functia f: (0,∞) -> (-1,1), f(x)=
x−1
x+1
, ∀x ∈ (0, ∞) este un izomor-
fism de la grupul (R

, •) la grupul (G, ∗), unde (G, ∗) se defineste astfel: G=(-
1,1), si x * y=
x+y
1+xy
Mentiune: Examen Bacalaureat
2) Fie ε = −
1
2
+i·

3
2
si G={1, ε, ε
2
}⊂ C. a) Alcatuiti tabla (G, •) ( mentiune=•
inseamna inmultire) b) Aratati ca (G, •) este grup abelian c) Aratati ca grupul
(G, •) este izomorf cu grupul
3) Fie G=(-1,1) si pentru orice x,y ∈ G definim: x * y =
x+y
1+xy
Stiind ca (G,*) este grup, iar functia f:G -> R, definita prin
f(x) =
_
x
0
dt
1−t
2
Mentiune: Admitere ASE
4) Fie E=R\{0} si f
i
: E− > E, 1 <= i <= 4
f
1
(x) = x, f
2
(x) =
1
x
, f
3
(x) = −x, f
4
(x) = −
1
x
, ∀x ∈ E
a) Aratati ca multimea G={f
1
, f
2
, f
3
, f
4
} impreuna cu compunerea functiilor
formeaza un grup abelian.
b) Aratati ca (G, ◦) este izomorf cu grupul lui Klein.
Indicatie: Vezi grupul lui Klein, manual algebra XII, pag. 43
5) Rezolvati in
ˆ
Z
5
sistemul:
_
ˆ
4 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
2
ˆ
3 · x +
ˆ
2 · y =
ˆ
2
Mentiune: Examen Bacalaureat
205
'
&
$
%
206
'
&
$
%
Fila 62 = Algebra clasa XII
INEL
Lectia 4
Notiune de GRUP
Fie *:AxA->A, de exemplu x * y = x+y-xy
Se studiaza pentru (A,*) daca avem indeplinite:
1) Parte stabila: Daca pentru ∀x, y ∈ A →x ∗ y ∈ A
2) Asociativitate: Daca pentru ∀x, y, z ∈ A, x*(y*z)=(x*y)*z
3) Element neutru: Daca pentru ∀x ∈ A, ∃e ∈ A, astfel incat
x* e=e*x=x
4) Element simetric: Daca pentru ∀x ∈ A, ∃x

∈ A,astfel incat
x ∗ x

= x

∗ x = e
5) Comutativitate: Daca pentru ∀x, y ∈ A, x*y=y*x
Pentru 1,2,3,4 adevarate, inseamna ca (A,*) este grup.
Daca in plus este adevarat si 5, avem grup comutativ, sau grup abelian.
Notiunea de MONOID
Fie A o multime nevida si *:AxA->A, de exemplu x * y = x+y-xy
(A,*) este MONOID daca avem:
(A,*)=asociativ si
(A,*)= element neutru
207
'
&
$
%
INEL
Fie
- A=multime nevida si - 2 legi de compozitie, de exemplu notate cu * si

Avem (A,∗, •) = INEL, daca sunt indeplinite urmatoarele 3 conditii:
- 1) (A,*)= grup abelian(comutativ) adica:
- Parte stabile pentru (A,*)
- Asociativitate pentru (A,*)
- Element neutru pentru (A,*)
- Element simetric pentru (A,*)
- Comutativitate pentru (A,*)
2) (A,• )=monoid adica:
- Asociativitate pentru (A,•)
- Element neutru pentru (A,•)
3) Daca operatia • ( deci a doua operatie, cea cu monoidul) , este dis-
tributiva fata de * ( deci fata de prima operatie, cea cu grupul abelian), atat
la stanga cat si la dreapta, adica daca sunt indeplinite urmatoarele doua
egalitati:
a) x • (y ∗ z) = x • y ∗ x • z ( distribuitate la stanga a lui • fata de *)
b) (y ∗ z) • x = y • x ∗ z • x ( distribuitate la dreapta a lui • fata de *)
208
'
&
$
%
Fila 63 = Algebra clasa XII
Probleme recapitulative
Lectia 5
1) Fie A={0,1,2,3,4,5} si x*y=|x-y|. Verificati daca (A,*) este grup.
2) Fie
ˆ
Z
4
= {
ˆ
0,
ˆ
1,
ˆ
2,
ˆ
3} si operatia de adunare. Verificati daca (
ˆ
Z
4
, +) este
grup.
3) Fie multimea A=R\{1} si legea de compozitie *: A x A -> A, unde
x * y =
1
2
(1 +x +y −xy)
Aratati ca (A,*) este asociativa si aflati elementul neutru.
4) Fie multimea A={a,b,c} si operatia * definita prin tabla:
a b c
----------------
a a b c
b b c a
c c a b
Aratati ca grupul (A,*) este izomorf cu (
ˆ
Z
3
, +).
5) Fie G=(-1,1) si legea de compozitie *:G x G -> G, unde x * y =
x+y
1+xy
Stiind ca (G,*) este grup, se da functia f: G -> R, f(x)=ln
_
1+x
1−x
.
Aratati ca (G,*) si (R,+) sunt izomorfe.
6) Rezolvati in
ˆ
Z
5
sistemul:
_
ˆ
2 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
2
ˆ
3 · x + ˆ y =
ˆ
1
7) Demonstrati ca multimea matricilor patratice ( de exemplu de ordinul 3),
formeaza un inel in raport cu adunarea si inmultirea matricilor.
209
'
&
$
%
210
'
&
$
%
Fila 64 = Analiza clasa XII
Formule esentiale
Lectia 1
Tabel integrale nedefinite
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+C
_
1
x
· dx = ln |x| +C
_
1
x+a
· dx = ln |x +a| +C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln |
x−a
x+a
| +C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln(x +

x
2
+a
2
) +C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln(x +

x
2
+a
2
) +C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+C
_
sin(x) · dx = −cos(x) +C
_
cos(x) · dx = sin(x) +C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) +C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) +C
_
tg(x) = −ln | cos(x)| +C
_
ctg(x) · dx = ln | sin(x)| +C
Integrale-> Metode de calcul :
• Metoda substitutiei= implica retete de rezolvare
• Metoda integrarii prin parti :
_
f · g

= f · g −
_
f

· g
211
'
&
$
%
Integrale definite
a) Formula lui Leibnitz-Newton :
_
b
a
f(x) · dx = F(x)|
b
a
= F(b) −F(a)
b) Formula de integrare prin parti pt integrale definite :
_
b
a
f · g

· dx = f · g|
b
a

_
b
a
f

· g · dx
c) Operatii cu integrale :
_
b
a
(f ±g) · dx =
_
b
a
f · dx ±
_
b
a
g · dx
_
b
a
k · f(x) · dx = k ·
_
b
a
f(x) · dx, pentru ∀k ∈ R.
d) Subtilitati :
- Sume Rieman
- Sume Darboux
- Functii integrabile
4) Aplicatiile integralelor in geometrie :
Fie axa Ox, dreptele verticale x=a si x=b si graficul functiei f(x)
- Suprafata S=
_
b
a
|f(x)| · dx
- Volumul V= π ·
_
b
a
f
2
(x) · dx
- Lungime curba l=
_
b
a
_
1 +f(x)
2
· dx
- Arie laterala=2 · π ·
_
b
a
|f(x)| ·
_
1 + (f

)
2
· dx
- Fie centrul de greutate G(x
G
, y
G
) al suprafetei marginite de x=a. x=b, Ox si
f(x), unde x
G
=
_
b
a
x·f(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
si y
G
=
1
2
·
_
b
a
f
2
(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
212
'
&
$
%
Fila 65 = Analiza clasa XII
Metoda substitutiei
Lectia 2
A) Privire generala despre integrale:
Esenta integralelor:
a) Tabelul de integrale ( de copiat si invatat)
b) Integrale nedefinite :
Calculati
_ _
e
x
+x
3
+
1
x
_
· dx
c) Integrale definite :
Calculati
_ _
e
x
+x
5
+ 7x
2
_
· dx
d) Aplicatiile integralelor in geometrie :
Calculati suprafata marginita de x=4, x=6, axa Ox si functia f(x)=x
2
+3x+ln(x)
B) Metoda substitutiei
Calculati :
a)
_

ln(x)
x
· dx
b)
_
e
x
e
x
+1
· dx
c)
_
dx

1−25x
2
dx
d)
_
x
3

1−x
8
dx
Exercitii :
1)
_
_

ln(x)
x
+ 1
_
· dx
2)
_
3·e
x
2·e
x
−1
dx
3)
_
4·dx

7−x
2
· dx
4)
_
x
4

4−x
10
dx
5)
_
2
x
·dx

1−4
x
6)
_
1+x

1−x
2
dx
7)
_
x ·

1 +x
2
· dx
8)
_
x·dx

1+x
2
· dx
213
'
&
$
%
214
'
&
$
%
Fila 66 = Analiza clasa XII
Exercitii cu integrale de tipul
_
1
gradI
,
_
1
grad2
,
_
gradI
grad2
Lectia 3
1) Calculati :
a)
_
5
3x+2
dx d)
_
−3
−3+2x
dx
b)
_
4
1−3x
dx e)
_
6
5−7x
dx
c)
_
6
−3x+2
dx f)
_
−1
−x−4
dx
2) Calculati :
a)
_
6
x
2
−6x
dx d)
_
1
−x
2
+10x−25
dx
b)
_
−1
x
2
+25
dx e)
_
1
(x−1)(x+3)
dx
c)
_
1
x
2
+8x+16
dx
3) Calculati :
a)
_
1
x
2
+3x+11
dx d)
_
1
4x
2
+x+5
dx
b)
_
1
−x
2
+3x−7
dx e)
_
1
−2x
2
+x−7
dx
c)
_
1
3x
2
+2x+5
dx f)
_
1
3x
2
+x+7
dx
4) Calculati :
a)
_
2x+1
x
2
−7x
dx
b)
_
−3x+2
x
2
−64
dx
c)
_
−x
x
2
−2x+1
dx
215
'
&
$
%
216
'
&
$
%
Fila 67 = Analiza clasa XII
Metoda integrarii prin parti
Exercitii
Lectia 4
Calculati:
1)
_
x · e
x
· dx
2)
_
x
2
· e
x
· dx
3)
_ _
1 −e
x
· x
2
−2x
3
· e
x
_
dx
4)
_
x · sin(x) · dx
5)
_
x · cos(x) · dx
6)
_
x · ln(x) · dx
7)
_
x
2
· ln(x) · dx
8)
_
e
x
· sin(x) · dx
9)
_
e
α·x
· sin(β · x) · dx
10)
_
cos
2
(x) · dx
Indicatie: Se scrie
_
cos
2
(x) · dx =
_
cos(x) · cos(x) · dx
11)
_
sin
2
(x) · dx
12)
_ _
sin
3
(x) + 2 · cos
3
(x)
_
· dx
217
'
&
$
%
218
'
&
$
%
Fila 68 = Analiza clasa XII
Integrarea functiilor rationale
Exercitii
Lectia 5
Notiuni preliminare
Fie P(x) si Q(x) doua polinoame.
_
P
Q
dx abordeaza in functie de gradele lui P si Q, astfel :
Caz 1:Pentru grad( P ) >= grad (Q)
Se face impartirea polinomului P la Q si se obtine catut C si restul R, restul R
avand grad mai mic decat Q. Prin urmare
P = C · Q+R respectiv impartind cu Q se obtine :
P
Q
= C +
R
Q
. Integrand relatia se obtine :
_
P
Q
=
_
C +
_
R
Q
Calculul integralei
_
C este intotdeauna foarte simplu, problema fiind calculul
integralei
_
R
Q
, o integrala a unei fractii de doua polinoame, gradul numaratoru-
lui fiind mai mic decat gradul numitorului, adica se ajunge la Caz 2.
Caz 2:Pentru grad( P ) < grad (Q)
Se scrie
P
Q
=
P
(x−a)
α1
·(x−b)
αl2
......(mx
2
+nx+p)
β1
.....
si se descumpune folosind
metoda coeficientilor nedeterminati. Dupa descompunere, se integreaza
expresia anterioara. Pentru modele de rezolvare complete, vezi exercitiile urma-
toare.
Exercitii integrale rationale Calculati:
1)
_
x
2
−3x+2
x
3
+2x
2
+x
dx
_
x
2
−3x+2
x
3
+2x
2
+x
dx
2)
_
x
4
x
3
−1
dx
3)
_
x
2
(x+2)
2
·(x+4)
2
dx
4)
_
x
3
+x−1
(x
2
+2)
2
dx ( = Dificila: Model Lia Arama pag 306)
219
'
&
$
%
220
'
&
$
%
Fila 69 = Analiza clasa XII
Integrarea functiilor trigonometrice
Lectia 6
Metode de rezolvare.
Idee: Dupa substitutiile urmatoare, intotdeauna se obtine o expresie
rationala in t.
Fie o functie rationala in sin(x) si/sau cos(x), notata cu R(sin(x),cos(x))
Cazul 1 Daca R( - sin(x), cos(x) ) = - R( sin(x) , cos(x) )
( adica impar in sinus)
atunci se face substitutia cos(x)=t
Cazul 2 Daca R( sin(x), - cos(x) ) = - R( sin(x) , cos(x) )
( adica impar in cosinus)
atunci se face substitutia sin(x)=t
Cazul 3 Daca R( - sin(x), - cos(x) ) = R( sin(x) , cos(x) )
( adica par in sin si cos)
atunci se face substitutia tg(x)=t
Cazul 4 Daca NU se reuseste cu cazurile 1,2,3,
atunci se face substitutia tg
x
2
= t
De remarcat ca substitutia de la caz 4 este functionala in orice situatie, avan-
tajul substitutiilor 1,2,3 fiind ca de obicei genereaza calcule mai simple.
Din tg
x
2
= t se obtine
x
2
= arctg(t) -> x = 2 · arctg(t) -> dx =
2·dt
1+t
2
Se exprima toate functiile trigonometrice in functie de tg
x
2
= t conform for-
mulelor :
sin(x) =
2·t
1+t
2
cos(x)=
1−t
2
1+t
2
tg(x)=
2·t
1−t
2
ctg(x)=
1−t
2
2·t
Recomandari:
Pentru cazul 1, formule utile:
a) sin
2
(x) + cos
2
(x) = 1
b) Pentru cos(x)=t, avem ( cos(x) )’= - sin(x) -> dt = −sin(x) · dx
Pentru cazul 2, formule utile:
a) sin
2
(x) + cos
2
(x) = 1
b) Pentru sin(x)=t, avem ( sin(x) )’= cos(x) -> dt = cos(x) · dx
3) Pentru cazul 3, formule utile:
a) cos
2
(x) =
1
1+tg
2
(x)
, adica =
1
1+t
2
b) sin
2
(x) =
tg
2
(x)
1+tg
2
(x)
, adica =
t
2
1+t
2
B) Exercitii
1)
_
sin
3
(x) · dx
2)
_
sin
5
(x) · dx
3)
_
cos
3
(x) · dx
221
'
&
$
%
4)
_
sin
4
(x) · cos
2
(x) · dx
5)
_
tg
4
(x) · dx
6)
_
dx
5+4·sin(x)
7)
_
dx
2·sin(x)−cos(x)+5
8)
_
dx
1+tg(x)
9)
_
1
3+cos(x)
dx
10)
_
1
1+sin
2
(x)
dx
11)
_
sin(x)
1+sin(x)
dx
12)
_
2·tg(x)+3
sin
2
(x)+2·cos
2
(x)
dx
13)
_
1
cos
4
(x)·sin
2
(x)
dx
14)
_
1
cos
2
(x)+2·sin
2
(x)
dx
15)
_
1+sin(x)
sin(x)·(1+cos(x))
dx
222
'
&
$
%
Fila 70 = Analiza clasa XII
Substitutiile lui Euler
Lectia 7
Metoda de integrare folosind substitutiile lui Euler
Fie integrala dintr-o expresie rationala, notata cu R, care contine expresii ale
lui x si radical din functia de gradul doi, adica fie :
_
R(x,
_
a · x
2
+b · x +c) · dx
Substitutia efectuata este in functie de urmatoarele cazuri :
Pentru ∆ < 0 si a > 0
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c =

a · x +t
- Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t
- Se calculeaza dx in functie de t
- Se calculeaza

ax
2
+bx +c =

a · x +t in functie de t, inlocuind pe x
- Se exprima
_
R(x,

a · x
2
+b · x +c) · dx in functie de t, fiind garantat ca
intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t, care se rezolva
conform metodei de la integrarea functiilor rationale.
Pentru ∆ < 0 si c > 0
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c = t · x +

c
- Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t
- Se calculeaza dx in functie de t
- Se calculeaza

ax
2
+bx +c = t · x +

c in functie de t, inlocuind pe x
- Se exprima
_
R(x,

a · x
2
+b · x +c) · dx in functie de t, fiind garantat ca
intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t, care se rezolva
conform metodei de la integrarea functiilor rationale.
Pentru ∆ > 0
Daca ∆ > 0 inseamna ca exista doua radacini reale, fie x
1
= α si x
2
= β
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c = t · (x −α)
( sau in mod similar, notand

ax
2
+bx +c = t · (x −β) )
- Se scrie
_
a(x −α)(x −β) = t(x −α) unde (x −α) =
_
(x −α)
2
, deci
se obtine
_
a(x −α)(x −β) = t ·
_
(x −α)
2
- Se imparte cu

x −α si se obtine
223
'
&
$
%
_
a(x −β) = t ·
_
(x −α)
- Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t
- Se calculeaza dx in functie de t
- Se calculeaza

ax
2
+bx +c = t · (x −α) in functie de t, inlocuind pe x
- Se exprima
_
R(x,

a · x
2
+b · x +c) · dx in functie de t, fiind garantat ca
intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t, care se rezolva
conform metodei de la integrarea functiilor rationale
Pentru ∆ = 0
Daca ∆ = 0 inseamna ca exista doua radacini egale, fie x
1
= x
2
= α
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c = t · (x −α)
- Se scrie
_
a(x −α)(x −α) = t(x −α) unde (x −α) =
_
(x −α)
2
,
se obtine
_
a(x −α)(x −α) = t ·
_
(x −α)
2
Se imparte cu

x −α si asa mai departe, similar cu cazul ∆ > 0
B) Exercitii
1)
_
1
(1+x)

1+x+x
2
dx2)
_
dx
(x
2
+36)

36−x
2
3)
_
dx
1+

x
2
+2x+2
224
'
&
$
%
Fila 71 = Analiza clasa XII
Substitutiile lui Cebˆı¸sev
Lectia 8
Fie
_
x
m
· (a · x
n
+b)
p
· dx
unde a = 0, a · x
n
+b > 0, m,n,p=rationale
Integrala se poate reduce la calcul unei integrale rationale, doar in urma-
toarele trei cazuri ( stabilite de Cebˆı¸sev) :
1) Pentru p= intreg
Se va face substitutia
r

x = z, unde z este multiplu comun al numitorilor lui m
si n
2) Pentru
m+1
n
=intreg
Se va face substitutia a · x
n
+b = z
N
, unde N= numitorul lui p
3) Pentru
m+1
n
+p =intreg
Se va face substitutia a +b · x
−N
= z
N
, unde N= numitorul lui p
Exercitii:
1)
_
dx

3

x
2
+1
2)
_
dx
4

1+x
4
225
'
&
$
%
226
'
&
$
%
Fila 72 = Analiza clasa XII
Exercitii tip = integrale
Lectia 9
Calculati integralele:
1)
_
dx

x−
3

x
2)
_
1+

x+1
1+
3

x+1
dx
3)
_
(x −1) ·
_
x
x+1
· dx
4)
_
sin
2
(x) · cos
4
(x) · dx
5)
_
cos
5
(x) · dx
6)
_
cos
4
(x) · dx
7)
_
tg
5
(x) · dx
8)
_
1
sin
3
(x)
dx
9)
_
1
sin
2
(x)
dx
10)
_
sin(5x) · cos(7x) · dx
227
'
&
$
%
228
'
&
$
%
Fila 73 = Analiza clasa XII
Recapitulare 1 = integrale
Lectia 10
1) Calculati urmatoarele integrale:
a)
_
(7
x
+
3

x −cos(x)) · dx
b)
_
_
e
x
−6x +
1
6

x
_
· dx
2) Calculati urmatoarele integrale:
a)
_
7


ln(x)
· dx b)
_
5·e
x
1−e
x
dx c)
_
x
4

1−x
10
dx
3) Calculati integralele:
a)
_
x · cos(x) · dx b)
_
x · ln(x) · dx
4) Calculati:
a)
_
3
1
x ·

1 +x
2
· dx b)
_
10
2
5+x

1−x
2
dx
5) Calculati:
a)
_
2
1
4
6−3x
dx b)
_
2
1
1
2x
2
+3x+10
dx c)
_
2
1
2x−1
x
2
−6x+9
dx
6) Calculati:
a)
_
dx

5−4x
2
dx b)
_
5x
4
x
3
−1
dx
c)
_
dx
1+sin(x)
dx d)
_
5 · sin
3
(x) · dx
7) Calculati:
a)
_
dx
1+

x
2
+2x+2
dx b)
_
dx
(x
2
+9)·

9−x
2
dx
8) Calculati suprafata marginita de x=1, x=3, Ox si f(x) definita astfel:
a) f(x) = x
3
b) f(x) = x
4
c) f(x) =

9 −x
2
229
'
&
$
%
230
'
&
$
%
Fila 74 = Analiza clasa XII
Recapitulare 2 = integrale
Lectia 11
Calculati urmatoarele integrale:
1)
_
2
3x·
3

ln(x)
dx
2)
_
2−x

1+3x
dx
3)
_
4·e
x
5·e
x
−1
dx
4)
_
1
x
2
−14x+49
dx
5)
_
2x−1
2x
2
+x−7
· dx
6)
_
1
x
2
−5x
dx
7)
_
e
x
· cos(x) · dx
8)
_
x · ln(x)dx
9)
_
x · cos(x)dx
10)
_
x
6

4−x
14
dx
231
'
&
$
%
232
'
&
$
%
Fila 75 = Analiza clasa XII
Ecuatii diferentiale
Lectia 12
Ecuatii diferentiale cu variabile separabile:
y

= f(x) · g(y)
Se procedeaza astfel:
Se scrie dy(x) = y

· dx -> y

=
dy
dx
->
dy
dx
= f(x) · g(y) ->
dy
g(y)
= f(x) · dx Integram ambii membrii si obtinem:
_
1
g(y)
· dy =
_
f(x) · dx -> se rezolva si se scoate y
Exemplu:
Rezolvati ecuatia diferentiala y’=2x(1 +y
2
)
Rezolvare:
dy
dx
= 2x(1 + y
2
) ->
dy
1+y
2
= 2x · dx -> Integram ambii membrii si
obtinem
_
dy
1+y
2
=
_
2x· dx adica obtinem arctg(y)=x
2
+C Se aplica tg la ambii
membrii si se obtine y=tg(x
2
+C)
Ecuatii diferentiale de gradul II
Exemplu: Rezolvati ecuatia diferentiala:
y”+9y=0 cu conditiile f(
π
2
) = 1 si f

(
π
2
) = 3
Rezolvare: Se respecta urmatorii pasi:
1) Se noteaza y = e
r·x
2) Se scrie
_
y

= r · e
r·x
y

= r
2
· e
r·x
3) si se inlocuieste in ecuatia initiala:
r
2
· e
r·x
+ 9 · e
r·x
= 0
4) Se imparte cu e
r·x
si se obtine r
2
+ 9 = 0
5) Se rezolva ecuatia si se obtine r
1
= 3 · i si r
2
= −3 · i
6) Se scrie expresia lui y conform teoriei urmatoare:
Teorie (C1 si C2 sunt constante)
a) Pentru ∆ > 0 ⇒y = C
1
· e
r1·x
+C
2
· e
r2·x
, unde r1 si r2 sunt reali
b) Pentru ∆ = 0 ⇒y = (C
1
+C
2
) · e
r1·x
, unde r1=r2 = real
c) Pentru ∆ < 0 ⇒y = (C
1
· cos(β · x) +C
2
· cos(β · x)) · e
α·x
pt r = α ±i · β
In cazul nostru α = 0 si β = 3 deci y = (C
1
· cos 3x +C
2
· cos 3x) · e
0·x
adica
y = C
1
· cos 3x +C
2
· cos 3x
233
'
&
$
%
7) Se determina C
1
si C
2
din conditiile initiale, rezolvand sistemul de doua
ecuatii (aferent celor doua conditii initiale) si doua necunoscute (C1 si C2)
8) Se scrie forma finala a lui y in functie de C1 si C2 determinate anterior.
Exercitii : Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale:
1) y”-6y’+9y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2
2) y”-10y’+25y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2
3) y”-5y’ +6y=0 pentru f(1)=2 si f’(1)=1
4) y’=2x
3
pentru y(1)=4
5) y’=(2x+1)y
6) y’=x(1 +y
2
)
234
'
&
$
%
Fila 76 = Test 1
Algebra IX, X, XI
1) Determinati multimile:
A=
_
x ∈ N|x =
4n
n+2
, n ∈ N
_
B=
_
x ∈ Z|x =
6n+7
3n+1
, n ∈ Z
_
2) Fie familia functiilor de gradul II f
m
(x) = m · x
2
+ 2(m + 1)x + m + 2,
m∈ R\{0}. Aratati ca varfurile parabolelor acestor functii se gasesc pe dreapta
y=x+1.
3) Gasiti numerele complexe ale caror patrate sa fie :
a) i
b)
1
2


3
2
i
4) In dezvoltarea
_
a ·
4

a +
1

a
_
n
, suma coeficientilor binomiali de grad par
este 128. Aflati termenul care il contine pe a
3
.
5) Rezolvati inecuatia:
log
2
x(x) + log
2
(x) > 0
6) Determinati A si B, astfel incat polinomul A·X
n+2
+B·X
n
+2 sa fie divizibil
cu (x −1)
2
.
7) Fie A =
_
1 0
1 1
_
. Calculati A
n
pentru n>=1.
8) Calculati determinantul
d =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
2
x
3
x
1
x
3
x
1
x
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
,
unde x
1
, x
2
, x
3
sunt radacinile ecuatiei x
3
−2x
2
+ 2x + 17 = 0
9) Discutati natura sistemului:
_
_
_
x +y = 1
2x +z = n
mx +y +z = 4
dupa valorile parametrilor reali m si n.
235
'
&
$
%
236
'
&
$
%
Fila 77 = Test 2
Algebra IX-XII
ANALIZA XI-XII
1) Determinati termenii care il contin pe b
2
din dezvoltarea
_

a −
3

b
_
n
, stiind
ca n este cel mai mare numar natural care verifica inecuatia:
log1
3
(n) + logn
3
(n) > 0
2) Discutati si rezolvati sistemul:
_
_
_
x −my +z = 1
x −y +z = −1
mx +m
2
y −z = m
2
3) Fie (
ˆ
Z
5
, +). Alcatuiti tabla (
ˆ
Z
5
, +) si verificati daca (
ˆ
Z
5
, +) este grup
abelian.
4) Calculati limita sirului:
lim
n→∞
3
n
n!
5) Calculati integrala:
_
dx
(1 +x)

1 +x +x
2
237
'
&
$
%
238
'
&
$
%
Fila 78 = Test 3
Matematica IX-XII
1) Rezolvati ecuatia:
8 · A
5
x+1
= 3 · P
3
· A
5
x
2) Aratati ca polinomul (x + 1)
6n+1
+x
6n+2
se divide la x
2
+x + 1.
3) Scrieti urmatoarele numere complexe sub forma trigonometrica :
a) z=sin(α) −i · cos(α)
b) z=cos(α) −i · sin(α)
4) Reprezentati grafic functia:
f(x)=x-sin(x)
5) Calculati limita:
lim
x→∞
ln(5 +x · 3
x
)
7 · x
6) Studiati derivabilitatea functiei:
f : R →R, f(x) =
_
x
2
+x + 1, x <= 1
x
3
+ 2, x > 1
7) Determinati rangul matricii
A=
_
_
1 2 n
n n + 1 3
1 2 5
_
_
, unde n=parametru real.
8) Rezolvati sistemul omogen
_
m· x + 4 · y = 0
x +m· y = 0
9) Fie hiperbola
x
2
4

y
2
25
= 1
Scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M(a,b).
10) Stabiliti asimptotele functiei:
f(x) =
(x + 1)
3
x
2
−x + 1
11) Verificati daca (
ˆ
Z
5
, ◦) este grup comutativ, ( cu ◦ este notata inmultirea).
12) Rezolvati in
ˆ
Z
5
sistemul:
_
ˆ
4 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
2
ˆ
3 · x +
ˆ
2 · y =
ˆ
2
13) Calculati:
_
dx
1 +

x
2
+ 2x + 2
239
'
&
$
%
240
'
&
$
%
Fila 79 = Test 4
Examen admitere facultate
1) Rezolvati ecuatia:
_
2x −1
3
_
=
4x −3
3
2) Determinati a astfel incat polinomul
P(x) =
ˆ
2 · x
3
+ (a +
ˆ
2) · x + 1 ∈
ˆ
Z
3
[X] sa fie ireductibil.
3) Demostrati ca pentru orice n>=2 avem:
4
n
n + 1
<
(2n)!
(n!)
2
4) Demonstrati identitatea:
C
k
n
= C
k−1
n−1
+C
k−1
n−2
+........ +C
k−1
k−1
Indicatie: Se va folosi formula din manualul de clasa a X-a de la combinari:
C
k
n
= C
k
n−1
+C
k−1
n−1
241
'
&
$
%
242
'
&
$
%
Fila 80 = Test 5
Recapitulare teorie
1) Scrieti toate formulele cunoscute de la trigonometrie si formulele de calcul
ale suprafetei triunghiului.
2) Scrieti toate formulele cunoscute de la geometrie analitica :
a) puncte
b) dreapta
c) cercul
d) elipsa
e) hiperbola
f) parabola
Efectuati pentru fiecare situatie desenul figurii si scrieti definitia.
3) Scrieti metodele prin care se poate demonstra ca o functie este bijectiva.
4) Dati cate un exemplu simplu si mentionati ideea de rezolvare pentru toate
tipurile de ecuatii cunoscute. ( ecuatii bipatrate, reciproce, etc)
5) Scrieti etapele prin care se verifica faptul ca o functie este:
a) continua
b) derivabila
6) Enuntati teoremele:
a) Rolle
b) Lagrange
c) Cauchy
7) Enuntati teorema lui l’Hˆopital.
8) Scrieti etapele necesare pentru stabilirea asimptotelor.
9) Scrieti etapele necesare trasarii graficului unei functii.
10) Specificati etapele rezolvarii unei probleme folosind sirul lui Rolle.
11) Explicati metodele de rezolvare a integralelor nedefinite :
a) metoda substitutiei si metoda integrarii prin parti
b) integrarea functiilor rationale
c) integrarea functiilor irationale(substitutiile lui Euler)
d) integrarea functiilor trigonometrice
12) Explicati:
a) sume Rieman
b) sume Darboux
c) formula lui Leibnitz-Newton
13) Scrieti formulele de calculul cu integrale pentru:
a) Suprafata
b) Volumul de rotatie
c) Lungimea unei curbe
243
'
&
$
%
d) Centrul de greutate al unei placi
14) Scrieti etapele necesare aflarii inversei unei matrici
15) Scrieti etapele necesare determinarii rangului unei matrici.
16) Scrieti etapele necesare studiului compatibilitatii unui sistem de ecuatii
liniare.
17) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A,*) este grup :
a) Exemplificare pentru A=interval
b) Exemplificare pentru A=multime.
18) Scrieti etapele necesare verificarii izomorfismului de la (A,⊕) la (B, ⊗) prin
functia f(x).
19) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A, ⊕, ⊗) este inel.
244
'
&
$
%
Bibliografie
1) Manual algebr˘a clasa a IX-a
2) Manual de geometrie plan˘a ¸si trigonometrie clasa a IX-a
3) Manual de algebr˘a clasa a X-a
4) Manual de geometrie ˆın spatiu ¸si trigonometrie clasa a X-a
5) Manual de algebr˘a clasa a XI-a
6) Manual de analiz˘a matematic˘a clasa a XI-a
7) Manual de geometrie analitic˘a clasa a XI-a
8) Manual de algebr˘a clasa a XII-a
9) Manual de analiz˘a matematic˘a clasa a XII-a
10) Culegere de probleme de algebr˘a de Chiriac
11) Culegere de probleme de algebr˘a de N˘ast˘asescu
12) Culegere de probleme de analiz˘a matematic˘a de Lia Arama
13) Culegere de probleme de trigonometrie de Turtoiu
14) Formule matematice uzuale de Rogai
15) Subiecte pentru examenul de bacalaureat
16) Subiecte pentru examenul de admitere ˆın facultate
245

'

$

&

%

'

$

Prefat˘ ¸a

Prezenta lucrare are ca scop sintetizarea principalelor notiuni de matematic˘ ¸ a din programa de liceu. Motivul realiz˘rii lucr˘rii este necesitatea existentei ˆ a a ¸ ıntr-o singura carte a formulelor de matematic˘, metodelor de rezolvare ¸i a exercitiilor tip, pentru a s ¸ a caror g˘sire este necesar˘ altfel consultatea tutoror manualelor de liceu ¸i a a a s multor culegeri. Lucrarea se dore¸te a fi o prezentare succint˘ ¸i la obiect a principalelor s a s notiuni, neavˆnd pretentia de a ˆ ¸ a ¸ ınlocui munca din culegeri specializate, din manual sau din culegeri de probleme cu subiecte de examen. Mai degrab˘ a se dore¸te a fi o introducere ˆ studiul matematicii de liceu pe de o parte ¸i s ın s un manual de referint˘ pentru consultarea operativa a principalelor formule ¸i ¸a s metode de rezolvare. Lucrarea este format˘ din dou˘ p˘rti: a a a¸ Partea I Contine prezentarea teoretic˘ a principalelor subiecte, cˆte un subiect ¸ a a pe o fil˘, adic˘ pe dou˘ pagini fat˘/verso. Subiectele sunt notate dup˘ a a a a a sistemul Memo 1, Memo 2,... s.a.m.d. Partea II Contine fi¸e de exercitii, ˆ principiu fiecare fi¸a de exercitii se poate ¸ s ¸ ın s ¸ studia independent, o fi¸a putˆnd constitui in principiu obiectul unei lectii. s a ¸ ˆ functie de durata lectiei ¸i de ritmul de lucru, este posibil studiul mai In ¸ ¸ s multor fi¸e ˆ s ıntr-o lectie. Fi¸ele sunt notate dupa sistemul Fi¸a 1, Fi¸a 2, ... s s s s.a.m.d. Fi¸ele sunt cˆte o fi¸a pe o fil˘, adic˘ pe dou˘ pagini fat˘/verso. s a s a a a a Pentru efectuarea exercitiilor prezente in fi¸ele din partea a II-a, uneori ¸ s este recomandabil s˘ fie studiate capitolele corespunz˘toare din partea I a a de teorie. ˆ vederea sustinerii diverselor examene, se recomand˘ ca dup˘ parcurgerea In ¸ a a prezentei lucr˘ri, s˘ se efectueze preg˘tire dup˘ o culegere de subiecte pentru a a a a tipul respectiv de examen, ˆ vederea accentu˘rii deprinderilor specifice acelui ın a examen. Ca exemplu ˆ acest sens, pot fi utile subiectele de examen din anii ın anteriori, respectiv culegeri editate ˆ vederea sustinerii examenului din anul ın ¸ respectiv.

3

&

%

'

$

4

&

%

surjective. bijective ¸ Progresii aritmetice ¸i geometrice s Functia exponential˘ ¸ a Logaritmi Analiz˘ combinatorie a Binomul lui Newton Polinoame Ecuatii de grad superior ¸ Ecuatii de grad superior .' $ Cuprins Partea I = Teorie Nr 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 Continut ¸ Geometrie plan˘ a Formule de trigonometrie Cercul trigonometric Graficele functiilor trigonometrice ¸ Ecuatii ¸i inecuatii trigonometrice ¸ s ¸ Numere complexe Formule de algebr˘ a Functia de gradul II ¸ Semnul functiei de gradul doi ¸ Functii injective. Rangul unei matrici a Sisteme de ecuatii liniare ¸ Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare ¸ Sisteme de ecuatii liniare particulare ¸ Limite de ¸iruri s Limite de functii ¸ Aplicatii ale limitelor de functii ¸ ¸ Derivate Aplicatii ale derivatelor ¸ Interpretarea geometric˘ a derivatei a Integrale Tabel derivate ¸i tabel integrale s Tabel derivate ¸i tabel integrale pe o pagin˘ s a Structuri algebrice Anex˘ a Clasa IX IX IX X X X IX IX IX IX IX X X X X X X X XI XI XI XI XI XI XI XI XI XI XI XI XII XII XII XII Pagina 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 63 65 67 69 71 73 75 77 79 81 5 & % .Continuare ¸ Determinanti ¸ Matrici Matricea invers˘.

' $ 6 & % .

Fi¸a 2 s Recapitulare Algebra XI. Fi¸a 1 s Recapitulare Algebra XI. Lectia 1 ¸ ¸ Sisteme de ecuatii liniare. Lectia 2 ¸ ¸ Recapitulare Algebra XI.' $ Cuprins Partea a II-a = Exercitii ¸ Nr Continut ¸ Pagina 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Clasa IX Geometrie plan˘ a Geometrie ˆ spatiu. Rad˘cini multiple e a Ecuatii de grad superior lui 2 ¸ Relatiile lui Vi`te ¸ e Inductia matematic˘ ¸ a Probleme reprezentative Algebr˘ clasa a IX-a a Probleme reprezentative Algebr˘ clasa a X-a a Clasa XI Determinanti ¸ Matrici Matricea invers˘ a Sisteme de ecuatii liniare. Fi¸a 3 s 85 87 89 91 83 95 97 99 101 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 103 105 107 109 111 113 115 117 119 121 123 125 127 129 131 25 26 27 28 29 30 31 32 133 135 137 139 141 143 145 147 7 & % . Formule ın ¸ Trigonometrie Numere complexe Aplicatiile trigonometriei ˆ algebr˘ ¸ ın a Aplicatiile trigonometriei ˆ geometrie ¸ ın Vectori Puteri ¸i radicali s Sisteme de ecuatii clasa a-IX-a ¸ Clasa X Functia exponential˘ ¸ a Logaritmi = Exercitii Lectia 1 ¸ ¸ Logaritmi = Exercitii Lectia 2 ¸ ¸ Analiz˘ combinatorie Lectia 1 a ¸ Analiz˘ combinatorie Lectia 2 a ¸ Binomul lui Newton Progresii aritmetice Progresii geometrice Polinoame Teorema lui B´zout.

Exercitii ¸ ¸ Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a. Exercitii tipurile 1. Teorie a Geometrie analitic˘. Tipuri de baz˘ s a Limite de ¸iruri. Hiperbola. Cercul. Recapitulare. Fi¸a 2 a a s Algebr˘ ¸i Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a. Convergenta sirurilor ¸ ¸ Limite de functii ( clasice.4.' $ Nr Continut ¸ Pagina 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 Geometrie analitic˘. Teorie a Geometrie analitic˘. Elipsa. Recapitulare. Teorie a Geometrie analitic˘. Lectia 2 ¸ aa ¸ Asimptote Continuitate Derivabilitate Derivate Teorema lui l’Hˆpital o Teoremele lui Rolle. Fi¸a 1 a a s Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a. Teorie a Geometrie analitic˘. Fi¸a 2 a a s Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a.4. Teorie a Geometrie analitic˘. Lectia 1 ¸ aa ¸ Limite de functii ( clasice. Dreapta.5 s ¸ Limite de ¸iruri. grad2 . Lagrange.2.5. Exercitii a ¸ Limite de ¸iruri. Tem˘ as a a a Clasa XII Algebr˘ clasa XII = Notiunea de grup a Algebr˘ clasa XII = Clase de resturi a Algebr˘ clasa XII = Morfism ¸i izomorfism a s Algebr˘ clasa XII = Inel a Algebr˘ clasa XII = Probleme recapitulative a Analiz˘ clasa XII = Tabel integrale a Analiz˘ clasa XII = Metoda substitutiei a ¸ 1 1 Analiz˘ clasa XII = gradI .3. Cauchy Reprezentarea grafic˘ a functiilor a Aplicatiile derivatelor. Teorema cle¸te s s Siruri. f˘r˘ derivate ). Recapitulare. Exercitii tipurile 1.2. Parabola.3. f˘r˘ derivate ). Tem˘ s ¸ a Limite de ¸iruri. Exercitii a ¸ Geometrie analitic˘. Dreapta. grad1 a grad2 Analiz˘ clasa XII = Metoda integr˘rii prin p˘rti a a a¸ Analiz˘ clasa XII = Integrarea functiilor rationale a ¸ ¸ Analiz˘ clasa XII = Integrarea functiilor trigonometrice a ¸ Analiz˘ clasa XII = Substitutiile lui Euler a ¸ Analiz˘ clasa XII = Substitutiile lui Cebˆsev a ¸ ı¸ 149 151 153 155 157 159 161 163 165 167 169 171 173 175 177 179 181 183 185 187 189 191 193 195 197 199 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 201 203 205 207 209 211 213 215 217 219 221 223 225 8 & % .

XI a Algebr˘ IX-XII. X. Analiz˘ XI.XII a a Matematic˘ IX-XII a Examen admitere facultate Recapitulare teorie 235 237 239 241 243 9 & % .' $ Nr Continut ¸ Pagina 72 73 74 75 Analiz˘ a Analiz˘ a Analiz˘ a Analiz˘ a clasa clasa clasa clasa XII XII XII XII = = = = Exercitii tip ¸ Recapitulare 1 Recapitulare 2 Ecuatii diferentiale ¸ ¸ 227 229 231 233 76 77 78 79 80 Sintez˘ a Test 1 = Test 2 = Test 3 = Test 4 = Test 5 = Algebr˘ IX.

' $ 10 & % .

TEORIE - 11 & % .' $ PARTEA I ˘ MEMENTO MATEMATICA .

' $ 12 & % .

AM= bisectoare a b∗c∗sin(A) 2 a∗b∗c 4∗R .drepte paralele.triunghiul : suma unghiurilor ˆ ıntr-un triunghi. . unghiuri alterne a externe.triunghiul : linia mijlocie( ce este ¸i cum se calculeaz˘) s a . complementare. G se afl˘ a ın a la dou˘ treimi de vˆrf ¸i la o treime de baz˘.simetric: simetricul unui punct fat˘ de o dreapt˘. dreapta secant˘.triunghiul : Linii importante ˆ triunghi: ın • Bisectoarea: ˆ Imparte un unghi in dou˘ p˘rti egale. echilateral. a . s a . dreptunghic.unghiuri: ascutite. unde r= raza cerc ˆ ınscris triunghiului (intersectie bisectoare).triunghiul : triunghiuri asemenea( cazurile de asem˘nare). . simetrica unei drepte fat˘ ¸a a ¸a de o dreapt˘. semidreapta. (Formula lui Heron) (6) Idee util˘: Exprimarea suprafetei ˆ dou˘ moduri. Mediatoarele a triunghiului se intersecteaz˘ ˆ centrul cercului circumscris triunghiului. suplementare ¸ . unde 13 & % . ˆ probleme ¸i aflarea a ¸ ın a ın s necunoscutei Teoreme ˆ triunghiul oarecare ın Fie triunghiul oarecare ABC. Medianele s a triunghiului se intersecteaz˘ ˆ centrul de greutate G al triunghiului. a a s a • Mediatoarea: Este perpendicular˘ pe mijlocul unui segment. ˆ altimile triunghiului se intersecteaz˘ ˆ ortocentrul triunghia In˘ ¸ a ın ului (”Orto” ˆ ınseamn˘ drept ˆ greac˘) a ın a Suprafata unui triunghi oarecare: ¸ ınaltimea (1) S= baza∗ˆ 2 (2) S= (3) S= R= raza cerc circumscris triunghiului (intersectie medi¸ atoare) (4) S = r ∗ p . unghiuri alterne interne. isoscel. mediatoarea unui segment. unghiuri corespondente . a . segment. AD= median˘. Orice punct de pe a a¸ bisectoare este egal dep˘rtat de laturile unghiului.dreapta. ¸ p= semiperimetrul= a+b+c 2 (5) S= p ∗ (p − a) ∗ (p − b) ∗ (p − c). teorema lui Thales. • Mediana: Une¸te vˆrful unui triunghi cu mijlocul laturii opuse.triunghiul : triunghiul oarecare.bisectoarea unui unghi . Orice punct a de pe mediatoare este egal dep˘rtat de capetele segmentului. unghi exterior unui triunghi( ce este ¸i cum se calculeaz˘). triunghiuri egale (cazurile de egalitate). unde p=semiperimetrul . Bisectoarele triunghiului se a intersecteaz˘ ˆ centrul cercului ˆ a ın ınscris triunghiului. obtuze. a ın ˆ • Inaltimea : Este perpendiculara dus˘ dintr-un v˘rf al triunghiului pe a a latura opus˘.' $ Memo 1: Geometrie plana Termeni utilizati: .

a a a a C 14 & % . respectiv ˆ ˆ C + D = 180. ctg pentru 30. cos(A) < 0.' $ A b c B a M D C a b c •Teorema sinusului: sin(A) = sin(B) = sin(C) = 2 ∗ R. cos(A) > 0. deci −2∗b∗c∗cos(A) este o cantitate pozitiv˘ a •Teorema medianei: AD2 = •Teorema bisectoarei: Triunghiul dreptunghic Fie triunghiul dreptunghic ABC. Perimetre. cos. ctg • Valorile sin. dreptunghi.Pt. trapez. A=obtuz. tg. ¸ ˆ ˆ • Unghi a) pe cerc: A = CAB = BC b)exterior: D = EDF = 2 B G I E A H K C F D D L GH−EF 2 J M ˆ c)interior: M = KM L = IJ+KL 2 conform figurii: A B Patrulaterul inscriptibil Fie patrulaterul inscriptibil ABCD: ˆ ˆ • Suma unghiurilor opuse este 180 grade. 45 grade • B=90-C. deci sin(B)=cos(C). Perimetrul P=2 ∗ π ∗ R . a ¸ propriet˘¸i. este egal cu unghiul a format de cealalt˘ diagonal˘ cu latura opus˘. respectiv AC 2 = BC ∗ DC • Cateta ce se opune la 30 grade= jumatate din ipotenuz˘ a • S= cateta∗cateta 2 Poligoane care se pot descompune in triunghiuri • P˘trat. tg(B)=ctg(C). A= 90◦ . AD ⊥ BC C D 2∗(AB 2 +AC 2 )−BC 2 4 BM = AB MC AC A B • Formulele pentru sin. • Unghiul format de o diagonal˘ cu una din laturi. paralelogram. • Teorema lui Pitagora: BC 2 = AB 2 + AC 2 • Teorema ˆ ¸imii: ınalt AD2 = DB ∗ DC • Teorema catetei: AB 2 = BC ∗ DB. cos. 60. adic˘ de exemplu CAB = CDB. Suprafata S=π ∗ R2 . romb.Pt. samd. unde R=raza cercului circumscris triunghiului •Teorema cosinusului: a2 = b2 + c2 − 2 ∗ b ∗ c ∗ cos(A) (Teorema lui Pitagora generalizat˘) a Mentiuni:. deci −2∗b∗c∗cos(A) ¸ ¸ este o cantitate negativ˘ a . A=ascutit. ctg(B)=tg(C). at Cercul • Diametrul=2 ∗ R. cos(B)=sin(C). adica A + B = 180. suprafete. tg.

cos(3a) = cos(a + 2a) = s.m.m.a. cos(x).a.d.d. 15 & % .' $ Memo 2: Formule de trigonometrie: sin(x) = cos(x) = tg(x) = cateta opus˘ a ipotenuz˘ a cateta alaturat˘ a ipotenuz˘ a cateta opus˘ a cateta alaturat˘ a cateta alaturat˘ a ctg(x) = cateta opus˘ a tg(x) = ctg(x) = tg(x) = sin(x) cos(x) cos(x) sin(x) 1 ctg(x) 1 tg(x) π ctg(x) = tg( −x) 2 ctg(x) = π π π sin(x) = cos( −x) cos(x) = sin( −x) tg(x) = ctg( −x) 2 2 2 F ormula f undamental˘ a trigonometriei : a sin2 x + cos2 x = 1 Utile: cos2 (x) = 1 1+tg 2 (x) sin2 (x) = tg 2 (x) 1+tg 2 (x) Dac˘ not˘m tg x = t. tg(x). atunci sin(x). ctg(x) se pot exprima ˆ a a ın 2 functie de tg x astfel: ¸ 2 sin(x) = 1−t2 2t 2t 1+t2 cos(x) = 1−t2 1+t2 tg(x) = sin(x) cos(x) = 2t 1−t2 ctg(x) = cos(x) sin(x) = sin(a + b) = sin(a) ∗ cos(b) + cos(a) ∗ sin(b) sin(a − b) = sin(a) ∗ cos(b) − cos(a) ∗ sin(b) cos(a + b) = cos(a) ∗ cos(b) − sin(a) ∗ sin(b) cos(a − b) = cos(a) ∗ cos(b) + sin(a) ∗ sin(b) sin(2a) = 2 ∗ sin(a) ∗ cos(a) cos(2a) = cos2 (a) − sin2 (a) cos(2a) = 2 ∗ cos2 (a) − 1 cos(2a) = 1 − 2 ∗ sin2 a sin(3a) = sin(a + 2a) = s.

m. 1 − tg[a + b] ∗ tg(c) ctg[a + b] ∗ ctg(c) − 1 = s.a. (360)◦ 16 & % .ctg(x) pentru x=30◦ . ctg[a + b] + ctg(c) tg(a + b + c) = tg([a + b] + c) = ctg(a + b + c) = ctg([a + b] + c) = sin(a + b) + sin(a − b) 2 cos(a + b) + cos(a − b) cos(a) ∗ cos(b) = 2 sin(a + b) − sin(a − b) cos(a) ∗ sin(b) = 2 cos(a − b) − cos(a + b) sin(a) ∗ sin(b) = 2 sin(a) ∗ cos(b) = a+b a−b ) ∗ cos( ) 2 2 a−b a+b ) ∗ sin( ) sin(a) − sin(b) = 2 ∗ cos( 2 2 a+b a−b cos(a) + cos(b) = 2 ∗ cos( ) ∗ cos( ) 2 2 a+b a−b cos(a) − cos(b) = −2 ∗ sin( ) ∗ sin( ) 2 2 sin(a) + sin(b) = 2 ∗ sin( Cercul trigonometric Scrieti sin(x).d.a. 45◦ . 260◦ . 90◦ .' $ a sin( ) = + − 2 a cos( ) = + − 2 a tg( ) = + − 2 a ctg( ) = + − 2 tg(a + b) = tg(a − b) = ctg(a + b) = ctg(a − b) = 1 − cos(a) 2 1 + cos(a) 2 1 − cos(a) 1 + cos(a) 1 + cos(a) 1 − cos(a) tg(a) + tg(b) 1 − tg(a) ∗ tg(b) tg(a) − tg(b) 1 + tg(a) ∗ tg(b) ctg(a) ∗ ctg(b) − 1 ctg(a) + ctg(b) 1 + ctg(a) ∗ ctg(b) ctg(b) − ctg(a) tg[a + b] + tg(c) = s. 180◦ .cos(x).d.tg(x).m. 60◦ si respectiv ¸ 0◦ .

tg. cos(0)=1.. ctg pentru 0. 0 deci sin(270)=-1.Lungime cerc = parcurgerea intregului cerc.se ajunge astfel la notiunea de radiani. deci raza R=1. adica 360 grade . sin(x)= AB = OA cos(x)= OB = OA AB R=1 OB R=1 = AB. 180. deci sin(0)=0.Prin urmare: 360 grade = 2π 180 grade = π 90 grade = π 270 2 2π grade = 3 .. 90.. ctg(0)= 1 =∞ 1 0 2)Pentru x=90 grade. cos(90)=0.. 270... cos(270)=0... cos(180)=-1. tg(180) = −1 =0. Se porneste de la : 180 grade . 0 deci sin(180)=0. tg(90) = 1 =∞. deci segmentul OB inseamna cos(x) 90 = π 2 A 180 = π O B 0 = 360 = 2π 270 = 3π 2 1)Pentru x=0 grade.. ctg(270)= −1 =0 0 17 & % . ctg(90)= 0 =0 0 1 3)Pentru x=180 grade. AB devine 0 iar OB devine -1( egal cu raza R=1 in sens negativ). cos..Lungime cerc= 2π R = 2π*1= 2π .' $ Memo 3: Cercul trigonometric Definitie: Cercul trigonometric este un cerc cu raza R egala cu 1 (egala cu unitatea) Consecinta 1: Exprimare unghiuri in radieni . AB devine 0 iar OB devine 1( egal cu raza R=1).. ctg(180)= −1 =-∞ 0 4)Pentru x=270 grade. De exemplu ne intereseaza cati radieni inseamna 45 grade. calculabil prin regula de 3 simpla... tg(270) = −1 =-∞. deci segmentul AB inseamna sin(x) =OB. x Se scoate x Consecinta 2: Aflare sin. π 45 grade(exemplu).. tg(0) = 0 =0. AB devine -1(egala cu R=1 in sens negativ) iar OB devine 0. AB devine 1(egal cu R=1) iar OB devine 0.....Deci Lungime cerc = 2π = 360 .. 360 grade Fie cercul trigonometric de mai jos... deci sin(90)=1...

Prin urmare sin(720) inseamna ca punctul A este in aceeasi pozitie ca pentru 30 grade. deoarece triunghic dreptunghic este isoscel (catetele egale). cateta opusa 1 tg(x)= cateta alaturata =1. adica 1125=3* 360+45.' $ Consecinta 3: Valorile sin. tg. Deci sin( 13π )= sin(45)= 22 . tg(x). ctg(x)= tg(x) =1. sin(60)=cos(30). Exemplul 2: Se cere sin( 13π ) Prima data se transforma 4 13π 4 √ 2 2 sin(x)= √ 2 2 cos(x)= √ 2 2 . 4 18 & % . 45 grade: Pentru x=30 1 sin(x)= 2 cos(x)= √ 3 2 cos(x) rezulta tg= sin(x) si ctg= sin(x) cos(x) Pentru x=60. . ctg pentru unghiri mai mari de 360 grade Se considera stiute din gimnaziu sin(x). √ ctg(60)= tg(30). 60. Identic si pentru cos(x). 750 grade inseamna 720(=360+360= doua rotatii si ajung tot la 0 grade)+30. cos(x). sin(x)= 23 cos(x)= 1 rezulta 2 tg= sin(x) cos(x) cos(x) si ctg= sin(x) Pentru x=45. ctg(750)=ctg(30). tg(x) . deoarece 60=90-30. 1 Adica sin(720)=sin(30)= 2 . tg(750)=tg(30). adica cos(750)=cos(30). sin(x)=cos(x) si anume egale cu adica pentru x=45. adica pentru x=60. tg(60)=ctg(30). ctg(x)=1 Exemplul 1: Se cere sin(750) Deoarece 360 grade inseamna o rotatie completa. ctg(x). ctg(x) pentru x=30. tg(x)=1 si in grade pentru a judeca mai usor si obtinem 1125 grade. cos. cos(60)=sin(30). catetele fiind egale si ipotenuza fiind aceeasi. adica √ avem 3 rotatii complete si apoi inca 45 grade.

arccos(x) : [−1. ia valori intre -1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [− π . y=x. π ]. 2 2 arcsin(x) : [−1. π ] → [−1. 2 2 Deci restrictia bijectiva sin(x) : [− π . al carei grafic este simetric in raport cu cos(x) fata de bisectoarea intai. +1] 1 cos(x) 0 π 2 2·π -1 Functia cos(x) are perioada 2 · π. al carei grafic este simetric in raport cu sin(x) 2 2 fata de bisectoarea intai. +1] admite o functie inversa. ia valori intre -1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [0. +1] 1 sin(x) 0 π 2 2·π -1 Functia sin(x) are perioada 2 · π. este definita pe R. y=x. π] → [−1. este impara. 19 & % . este para. π ]. Deci restrictia bijectiva cos(x) : [0. π]. cos(x) : R → [−1. este definita de R. +1] → [− π . +1] → [0. π]. +1] admite o functie inversa.' $ Memo 4 Graficele functiilor trigonometrice sin(x) : R → [−1.

+∞) → (− π . este definita pe R \ { π + k · π }. al carei grafic este simetric in 2 2 raport cu tg(x) fata de bisectoarea intai. π). + π ) . arctg(x) : (−∞. y=x. 20 & % . + π ). +∞) → (0.' $ tg(x) : R \ { π 2 +k·π } → R tgx -π 2 o π 2 Functia tg(x) are perioada π. este impara. ctg(x) : R \ { π + k · π } → R ctg(x) 0 π 2 π Functia ctg(x) are perioada π. este impara. y=x. Deci restrictia bijectiva ctg(x) : (0. +∞) admite o functie inversa. al carei grafic este simetric in raport cu ctg(x) fata de bisectoarea intai. este definita pe R \ { π + k · π }. ia valori intre -∞ si +∞ si este bijectiva pentru x ∈ (− π . ia valori intre -∞ si +∞ si este bijectiva pentru x ∈ (0. π) . +∞) admite o functie 2 2 inversa. π) → (−∞. arctg(x) : (−∞. 2 2 2 Deci restrictia bijectiva tg(x) : (− π . + π ) → (−∞.

cos(x). Scriind rezultatul in radiani. unde k ∈ Z si anume pentru k>0 inseamna rotatii in sens trigonometric iar pentru k<0 inseamna rotatii in sens invers trigonometric.0) x=± arccos(b)+2kπ.Se considera cunoscut faptul ca sin(x).1] cos(x)=b . unde a ∈ [-1. 21 & % . ctg(x). unde x=30◦ . tg(x). Pentru sin(x)=a si cos(x)=b formulele sunt mai dificil de memorat. +2πk.1] tg(x) =c . Ecuatii trigonometrice elementare Se considera cunoscute urmatoarele: . pentru b ∈ [0. iar functiile impare sunt simetrice fata de origine . De asemenea se cunoaste faptul ca functiile pare sunt simetrice fata de Oy.1] x=(−1)k+1 · arcsin|a|+kπ. De exemplu pentru sin(x)=1/2. pentru a ∈ [0. ctg(x) .Se considera cunoscut cercul trigonometric . pentru a ∈ [-1.Se considera cunoscute valorile pentru sin(x). o ecuatie care are una din formele urmatoare: sin(x)=a .0] x=arctg(c)+kπ x=arcctg(d)+kπ Formulele pentru tg(x)=c si ctg(x)=d sunt usor de retinut.1] x=± arccos|b|+(2k+1)π. 150◦ (= 180-30) si pentru fiecare dintre ele. unde d ∈ R Capcana consta in faptul ca rezolvarea acestor ecuatii pare foarte simpla. dar de fapt este complicata. 180◦ .Se considera cunoscut faptul ca sin(x) si cos(x) au perioada 2 · π iar tg(x) si ctg(x) au perioada π Se considera ecuatie trigonometrica elementara.Se considera cunoscute graficele functiilor sin(x). . eventual se poate retine modul de deducere a acestora. 270◦ . 45◦ . utilizand cercul trigonometric. pentru b ∈ [-1. cos(x). tg(x). 60◦ si pentru 90◦ . unde b ∈ [-1. precum si modul de transformare din grade in radiani. este eficienta memorarea urmatoarelor formule: sin(x)=a sin(x)=a cos(x)=b cos(x)=b tg(x)=c ctg(x)=d x=(−1)k · arcsin(a) + kπ. Raspunsul este corect dar incomplet. tg(x). ctg(x) sunt impare iar cos(x) este par. solutia completa pentru ecuatia sin(x)=1/2 este x∈{ π + 2kπ} U { 5·π + 2kπ} 6 6 Pentru a se evita efectuarea de fiecare data a rationamentelor anterioare.' $ Memo 5 Ecuatii si inecuatii trigonometrice 1. in sensul ca mai exista o infinitate de solutii si anume: 30◦ . unde c ∈ R ctg(x)=d . prima tentatie este sa se dea rapid raspunsul x= 30◦ .

m.' $ 2. tg(x). 22 & % .<= . se recomanda transformarea ecuatiei initiale. tinand cont ca tg(x) si ctg(x) au perioada π 4. adica cos x+y = 0 si sin x−y = 0 2 2 2 2 adica am obtinut un sistem de doua ecuatii trigonometrice elementare pe care il rezolvam. se scrie sin(x)=sin( π -y) si in continuare se procedeaza 2 similar cu problema anterioara. < . Se rezolva ecuatia elementara. respectiv inecuatie elementara. Este recomandabila stapanirea formulelor de trigonometrie. ctg(x) in functie de tg x . s. • Pentru tg(x) > c si ctg(x) > d se analizeaza graficul functiei tg(x). respectiv ctg(x). respectiv inecuatia data pana se ajunge la o ecuatie elementara. Se transforma ecuatia. 3. tinand cont de rotatiile 2 · k · π. respectiv inecuatia elementara. Dintre aceste formule. Rezolvarea EFECTIVA a ecuatiilor trigonometrice (respectiv a inecuatiilor trigonometrice) In principiu se parcurg urmatorii pasi: 1. conform metodelor prezentate anterior. se recomanda rezolvarea acestor inecuatii astfel: • Pentru sin(x) > a si cos(x) > b se analizeaza cercul trigonometric .a. unde k ∈ Z. in care avem radicali.a. Pentru a se evita memorarea altor formule. Transformarea se face folosind diverse artificii si formulele uzuale de trigonometrie. >= . o inecuatie care are una din formele urmatoare: sin(x) > a cos(x) > b tg(x) > c ctg(x) > d Semnul poate fi > . sunt utile indeosebi: formula fundamentala a trigonometriei.m. de exemplu: Pentru sin(x) = sin(y) trecem totul intr-un membru. exprimarea sin(x). in cazul in care in enunt exista functii la patrat si dorim sa scapam de patrate. Pentru sin(x)=cos(y).d. formulele unghiurilor pe jumatate. transformam in produs si obtinem 2cos x+y sin x−y = 0. Ecuatii de genul sin(x)=sin(y) Pentru urmatoarele tipuri: sin(x)=sin(y) cos(x)=cos(y) sin(x)=cos(y) tg(x) = tg(y) ctg(x)=ctg(y) Pentru a se ajunge la ecuatii trigonometrice elementare. sin(x)-sin(y)=0 . s. cos(x). 2.d. Inecuatii trigonometrice elementare Se considera inecuatie trigonometrica elementara. exprimarea lui sin(x) si cos(x) in functie 2 de tg(x).

-x se numeste partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imaginara a numarului complex. • Forma z=r[cos(α) + i · sin(α)] se numeste forma trigonometrica a numarului complex. deci i la orice putere multiplu de 4 este egal cu 1. Forma algebrica a numerelor complexe √ Totul incepe de la numarul i = −1 • Calcule cu i: √ i = −1 √ i2 = ( −1)2 = −1 i3 = i2 · i = −1 · i = −i i4 = i2 · i2 = −1 · −1 = +1 Se observa ca i4 =1. respectiv r cos(α) = x r deci x=r·cos(α) z=x+yi= r·cos(α)+r·sin(α)·i= r[cos(α) + i · sin(α)] • Forma z=x+yi se numeste forma algebrica a numarului complex. 23 & % . Fie reprezentarea grafica urmatoare: C y A r α O x B Z Se poate scrie : sin(α) = y deci y=r·sin(α). De exemplu i30 = i28 · i2 = (i4 )7 · i2 = 1 · i2 = −1 • Termeni noi Fie un numar complex z=x+yi ( forma algebrica). r se numeste modulul numarului complex iar α se numeste argumentul numarului complex. Forma trigonometrica a numerelor complexe Fie un numar complez z=x+yi ( forma algebrica).' $ Memo 6 Numere complexe A. x se numeste partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imaginara a numarului complex. Aceasta observatie este utila pentru calculul expresiilor care contin in . -conjugatul lui z se noteaza cu z si se defineste ca fiind z =x-yi ¯ ¯ B.

Se stabileste cadranul.. 4. Scrieti numarul sub forma trigonometrica. intotdeauna α∗ fiind un y unghi din cadranul intai. deoarece x se ia in modul. Pt.' $ C. (1) Inmultire: z1 · z2 = r1 · r2 [cos(α1 + α2 ) + i · sin(α1 + α2 )] (2) Impartire: n z1 z2 = r1 r2 [cos(α1 − α2 ) + i · sin(α1 − α2 )] Deoarece z = z · z · z.. Scrierea unui numar complex sub forma trigonometrica Se da un numar complex z=x+yi . Pt. Se calculeaza r = x2 + y 2 y y 3. in functie de semnele lui x si y 2. z2 =r2 (cosα2 +i sinα2 ) .. z=r(cosα +i sinα) . Pt. 3. se se se se ia ia ia ia α = α∗ α = π − α∗ α = π + α∗ α = 2π − α∗ 5. Se scrie numarul complex sub forma trigonometrica. adica z=r(cosα +i sinα) D. adica z=r(cosα +i sinα) 1. numere complexe scrise trigonometric Fie z1 =r1 (cosα1 +i sinα1 ) . Se calculeaza α pe baza lui α∗ si pe baza cadranului stabilit la punctul 1. 4. Se calculeaza tgα∗ = x rezulta α∗ = arctg x . astfel: Pt.r[cos(α + α + · · +α) + i · sin(α + α · · + α)] obtinem: (3) Putere: z n = rn [cos(n · α) + i · cos(n · α)] √ √ 1 (4) Radical: n z = z n = n r · (cos α+2kπ + i · sin α+2kπ ) n n 24 & % . · z= r · r · . cadranul cadranul cadranul cadranul 1.. 2.. Formule utile pt.

m. + bn−1 ) an + bn = (a + b) ∗ (an−1 − an−2 ∗ b1 + an−3 ∗ b2 − .' $ Memo 7: Formule de algebra: Formule pentru (a+b)n (a + b)2 = a2 + 2 ∗ a ∗ b + b2 (a − b)2 = a2 − 2 ∗ a ∗ b + b2 (a + b)3 = a3 + 3 ∗ a2 ∗ b + 3 ∗ a ∗ b2 + b3 (a − b)3 = a3 − 3 ∗ a2 ∗ b + 3 ∗ a ∗ b2 − b3 (a − b)4 = (a − b)3 ∗ (a − b) s. + n ∗ (n + 1) Rezolvare: S= n∗(n+1) 2 n k=1 k ∗ (k + 1) = n k=1 k2 + n k=1 = S2 + S1 = n∗(n+1)∗(2∗n+1) 6 + 25 & % .a.....d. Formule pentru an +bn a2 − b2 = (a − b) ∗ (a + b) a3 − b3 = (a − b) ∗ (a2 + a ∗ b + b2 ) a3 + b3 = (a + b) ∗ (a2 − a ∗ b + b2 ) an − bn = (a − b) ∗ (an−1 + an−2 ∗ b1 + an−3 ∗ b2 + ....... + bn−1 ) Sume S1 = 1 + 2 + 3 + · · · + n = n∗(n+1) 2 n∗(n+1)∗(2∗n+1) 6 S1 se mai noteaza cu S2 se mai noteaza cu n k=1 n k k2 k3 S2 = 12 + 22 + 32 + · · · + n2 = k=1 n k=1 2 S3 = 13 + 23 + 33 + · · · + n3 = S1 = ( n∗(n+1) )2 S3 se mai noteaza cu 2 Exemplu: Calculati suma S = 1 ∗ 2 + 2 ∗ 3 + .

√ √ Rezolvare: Calculez C= 62 − 11 = 25 = 5. deci E= 11 2 6+5 2 − 6−5 2 = − 1 2 26 & % . unde C = + A2 − B.' $ Puteri si radicali (a ∗ b)m = am ∗ bm a b m = am bm (am )n = am∗n am = am−n an a0 = 1 1 a−m = m a √ n m n = am a Formula radicalilor compusi: √ √ A+ B = A+C + A−C . 2 2 √ Exemplu: Calculati expresia E= 6 − 11.

facand y=0 in expresia y = a ∗ x2 + b ∗ x + c. adica practic se rezolva ecuatia a ∗ x2 + b ∗ x + c = 0. .2 • Pentru ∆ > 0 exista doua radacini reale.Pentru ∆ > 0 este exact dupa regula. El reprezinta cel mai de jos punct al graficului in cazul minimului. x1 si x2 . Se calculeaza coordonatele varfului V (xv . De exemplu daca obtinem doua valori x1 si x2 . 0). in afara radacinilor semnul lui a. . 4∗a ). respectiv cel mai de sus punct in cazul −b maximului. 2)Pentru minim si maxim se mai foloseste termenul de ”Varf” sau de ”extrem”. cu x1 = x2 • Pentru ∆ = 0 exista doua radacini reale. 0) si (x2 . ˆ radacini egala cu zero. in rest va avea semnul lui a. Se urmeaza pasii: 1) Daca a > 0. nici zona dintre radacini. Functia de grad 2 Ecuatia de gradul doi a ∗ x2 + b ∗ x + c = 0. deci functia va fi egala cu zero in radacini. 27 & % . x1 = x2 = • Pentru ∆ < 0 exista nu exista radacini reale. NU exista nici radacini. Acesta este un punct sa zicem V (xv . sau altfel spus. NU exista zona intre radacini. 3) Se afla intersectia cu axa Ox . ın Aplicarea regulii depinde de ∆ astfel : . yv ) cu formula xv = 2∗a −∆ −b −∆ si yv = 4∗a . functia are minim iar daca a < 0 are maxim. Valorile obtinute pentru x reprezinta intersectiile cu Ox. unde a = 0 √ √ −b+ ∆ = 2∗a unde ∆ = b2 − 4 ∗ a ∗ c −b 2∗a • Radacinile x1. egale si confundate. yv ). Ecuatia este: x2 − S ∗ x + P = 0 Pentru exemplul anterior obtinem ecuatia : x2 − 10 ∗ x + 20 = 0 Functia de gradul doi y = a ∗ x2 + b ∗ x + c = 0. • Reprezentarea grafica a functiei de gradul doi. deci practic se calculeaza varful V ( 2∗a . deci functia va avea totdeauna semnul lui a.Pentru ∆ < 0. unde a = 0 • Graficul functiei de gradul doi este o parabola • Semnul functiei de gradul doi : Regula : Intre radacini semn contrar lui a. punctele de intersectie cu Ox vor fi (x1 . exista doua radacini imaginare x1 si x2 • Relatiile lui Vi`te: S = x1 + x2 = e −b a P = x1 ∗ x2 = c a • Aflarea ecuatiei daca se cunoaste suma si produsul radacinilor (de exemplu stim ca S=10 si P=20).Pentru ∆ = 0.' $ Memo 8: Ecuatia de grad 2.

se deseneaza varful V. . adica pentru a < 0) . adica pentru a > 0) . adica se obtine y = a ∗ 02 + b ∗ 0 + c.Functia este crescatoare de la −∞ pana la xvarf si descrescatoare in continuare. se deseneaza forma varfului(minim sau maxim).c) reprezinta intersectia graficului cu Ox.Respectiv. de la xvarf pana la +∞ (daca Varful este maxim.' $ 4) Se afla intersectia cu axa Oy . • Monotonie: . 28 & % . Se tine seama ca graficul este simetric fata de varf. adica intotdeauna se obtine de fapt y=c. se deseneaza intersectiile cu Ox si intersectia cu Oy si se unesc punctele obtinute. Punctul (o. facand x=0 in expresia y = a ∗ x2 + b ∗ x + c.Functia este descrescatoare de la −∞ pana la xvarf si crescatoare in continuare. 5) Se traseaza graficul folosind datele anterioare. de la xvarf pana la +∞ (daca Varful este minim. in ordinea urmatoare: Se deseneaza axele XOY.

diferite. functia nu are semn constant.' $ Memo 9 Semnul functiei de gradul doi y=ax2 +bx+c. exista doua radacini reale. Graficul poate fi de genul urmator: x1 x2 x1 x2 ∆ > 0 si a > 0 x -∞ x1 x2 +∞ x ∆ > 0 si a < 0 -∞ + + + x1 0x2 +∞ y=ax2 +bx+c + + + 0 - . Daca a>0. exista doua radacini reale. functia este egala cu zero. x1 .0 + + + Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii: • Intre radacini functia de gradul doi are semn contrar lui a. x1 = x2 . 2. Varful are coordonatele V( −b . Pentru ∆ > 0 . x1 = x2 . fiind pozitiva pe anumite intervale si negativa pe altele. In radacini. dupa cum ∆ > 0 sau ∆ = 0 sau ∆ < 0 1. Graficul poate fi de genul urmator: x1 = x2 x1 = x2 ∆ = 0 si a > 0 x y=ax2 +bx+c ∆ = 0 si a < 0 x y=ax2 +bx+x x1 = x2 0 - -∞ + + + x1 = x2 0 +∞ + + + -∞ - +∞ y >=0 y<= 0 29 & % . x2 ∈ R. x2 ∈ R. Minimul. respectiv maximul se numeste varf. respectiv punct de extrem. egale. a =0 Graficul functiei de gradul doi este o parabola. graficul functiei are maxim. • Pentru ∆ > 0. x1 . Pentru ∆ = 0 . −∆ ) 2a 4a Exista trei situatii diferite. iar daca a<0. iar in afara radacinilor are semnul lui a.0 + + + y=ax2 +bx+x . graficul functiei are minim.

• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y > 0(strict). • Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y <= 0.' $ Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii: • Intervalul dintre radacini a disparut. Pentru ∆ < 0 . functia nu schimba semnul fiind pozitiva sau egala cu zero pentru a > 0. respectiv confundate. nu exista radacini reale Graficul poate fi de genul urmator: ∆ = 0 si a > 0 x y=ax2 +bx+c ∆ = 0 si a < 0 x y=ax2 +bx+x -∞ + + + + + + +∞ -∞ + + + + + + +∞ y>0 y<0 Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii: • Functia de gradul doi are semnul lui a. • Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y >= 0. • Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y < 0(strict). se pun conditiile ∆ = 0 si a > 0. functia nu schimba semnul fiind pozitiva pentru a > 0. se pun conditiile ∆ < 0 si a > 0. 3. 30 & % . • Pentru ∆ < 0. radacinile fiind egale. respectiv negativa pentru a < 0. se pun conditiile ∆ < 0 si a < 0. respectiv negativa sau egala cu zero pentru a < 0. prin urmare functia de gradul doi are valoarea zero in radacini si in rest semnul lui a. • Pentru ∆ = 0. se pun conditiile ∆ = 0 si a < 0.

orice paralela la Ox prin codomeniu. pentru ca f(x) sa fie injectiva. pentru functia f(x) se calculeaza derivata f’(x) si daca se arata ca f’(x) este tot timpul pozitiva pe domeniul de definitie. reprezinta consecinte ale teoremei lui Lagrange. Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama. daca pentru y ∈ B. 2. Daca f(x) se poate reprezenta grafic. trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel putin un punct. nici ca diagrama. inseamna ca functia f(x) este crescatoare. Daca functie este descrescatoare. Cu alte cuvinte. inseamna ca functia f(x) este descrescatoare. 2. orice paralela la Ox prin codomeniu. Functia f este injectiva. carora le corespund mai mult de un element din domeniul de definitie. dusa prin B. de obicei pentru probleme la care domeniul de definitie A este o multimi finita. trebuie ca orice paralela la Ox. respectiv daca f’<0 inseamna ca f=descrescatoare. alegerea metodei depinzand de tipul de functie analizata. Eventula se poate porni de la raportul f (x1 ) si se incearca sa se demonstreze ca f (x2 ) acest raport este diferit de 1. Daca functie este crescatoare. sa taie graficul functiei intrun punct sau niciunul. carora nu le corespunde niciun element din domeniul de definitie. Faptul ca daca f’>0 inseamna ca f=crescatoare. 4. 3. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic. inseamna automat ca functia este injectiva. astfel incat y=f(x). Daca f(x) se poate reprezenta grafic. surjective. deoarece x1 = x2 → f (x1 ) = f (x2 ). Similar. exista x ∈ A. adica se considera x1 = x2 si se incearca sa se arate ca f (x1 ) = f (x2 ). De exemplu: 1. sa taie graficul functiei intr-un punct sau mai multe. daca in schimb se obtine f’(x) tot timpul negativa pe domeniul de definitie. pentru ca f(x) sa fie surjectiva. daca pentru x1 = x2 → f (x1 ) = f (x2 ) . Practic se porneste de la diferenta f (x1 ) − f (x2 ) si prin diverse calcule se incearca se sa arate ca aceasta diferenta este diferita de zero. Studiul monotoniei functiei sa realizat prin studiul semnului derivatei functiei. Se observa ca s-a folosit proprietatea ca o functie monotona (indiferent daca este crescatoare sau descrescatoare) este injectiva. de obicei pentru probleme la care domeniul de definitie A este o multimi finita. Functia f este surjectiva. x2 ∈ A Demonstrarea injectivitatii se poate face prin mai multe metode. Practic. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matematica. trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel mult un punct. alegerea metodei depinzand de tipul de functie analizata. De exemplu: 1. studiata in clasa a XI-a . Demonstrarea surjectivitatii se poate face prin mai multe metode. Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama. trebuie ca orice paralela la Ox. dusa prin B. functia nu este injectiva daca exista valori in codomeniu. Surjectivitate Definitie Fie o functie f: A → B. se poate incerca prin calcul algebric. Cu alte cuvinte.' $ Memo 10 Functii injective. inseamna automat ca functia este injectiva. 31 & % . pentru orice x1 . functia nu este surjectiva daca exista valori in codomeniu. bijective Injectivitate Definitie Fie o functie f: A → B. deoarece x1 = x2 → f (x1 ) = f (x2 ).

care se mai numeste si corespondenta biunivoca. Se pot face urmatoarele observatii: 1. trebuie ca in diagrama sa fie corespondenta de 1 la 1. In cazul in care se foloseste reprezentarea ca diagrama. inseamna ca pentru y ∈ (-∞. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matematica. Se reaminteste proprietatea lui Darboux: O functie are proprietatea lui Darboux. inseamna ca are proprietatea lui Darboux. astfel incat y=f(x). 4. sa fie o corespondenta 1 la 1. adica la orice element x ∈ A sa corespunda exact un element y ∈ B si reciproc. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic. adica y>=1. stabilirea surjectivitatii se reduce la studiul continuitatii functiei si la invocarea implicatiei continuitatii asupra proprietatii lui Darboux. nici ca diagrama. Studiul bijectivitatii se reduce la verificarea.∞). adica se noteaza f(x) cu y se apoi scoate x in functie de y. pe rand. De exemplu pentru f(x)=2x +3x . trebuie ca orice paralela la Ox. Bijectivitate Definitie Fie o functie f: A → B. se face y=x2 +1 si se scoate x=± y − 1. se obtine prin functia f. adica y ∈ [1. prin urmare este surjectiva. exista x corespunzator din domeniul de definitie. daca transforma un interval in alt interval. pentru f: I → J. Adica. sa taie graficul functiei exact intr-un punct. pentru ca o functie sa fie bijectiva. Daca functia este atat injectiva cat si surjectiva. f(x)=x2 +1.' $ 3.1) nu exista x ∈ R corespunzator. adica atat injectiva cat si surjectiva. Se utilizeaza notiunea de continuitate a unei functii si proprietatea lui Darboux. dusa prin B. se analizeaza daca pentru orice y din codomeniu. se poate incerca prin calcul algebric. Codomeniul fiind R. Prin urmare daca I=interval. Altfel spus. In cazul in care se foloseste reprezentarea grafica. se trage concluzia ca functia este bijectiva. daca este atat injectiva cat si surjectiva. pentru ca o functie sa fie bijectiva. fiind interval. Pentru a exista radicalul trebuie ca y-1 >=0. studiata in clasa a XI-a . codomeniul J tot ca interval. adica atat injectiva cat si surjectiva. Din aceasta expresie a lui x in functie de y. 2. Functia f este bijectiva. deci functia nu este surjectiva. Exemple A B A B A B Ox Ox Ox f: R → R Functii ne-surjective Functii ne-injective Functii bijective 32 & % . spunem ca f are proprietatea lui Darboux. √ De exemplu pentru f:R → R. in caz contrar se trage concluzia ca functia nu este bijectiva. deoarece functia este continua. a injectivitatii si a surjectivitatii conform metodelor prezentate anterior. daca pentru domeniul de definitie I. Functiile continue au proprietatea lui Darboux.

• Formula 2 = Exprimare an in functie de primul termen (a1 ) si ratie(r). a3 − a2 = r.. an − an−1 = r pentru n >= 2 . sau negativa. E firesc sa fie asa.. e utila formula 4...A..d. + an = Se retine usor dupa formularea S = (a1 + an ) ∗ n 2 (PrimulTermen+UltimulTermen)∗n 2 Demonstratia este simpla si anume: S=a1 +a2 +. se obtine formula: an = a1 + (n − 1) ∗ r • Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie aritmetica Pentru a verifica daca numerele A. + (n − 1)) = = n ∗ a1 + r ∗ (n−1)(n−1+1) = n ∗ a1 + r∗n∗(n−1) = 2∗a1 +(n−1)∗r ∗ n = 2 2 2 a1 +a1 +(n−1)∗r ∗n 2 Deci S= (a1 +an )∗n 2 • Formula 5 = Suma unei progresii aritmetice. notat cu n. deoarece A= B .. an . Mai precis spus. Trebuie ca n sa fie >= 2. a2 . Cu alte cuvinte.. alta formula Daca se exprima an = a1 + (n − 1) ∗ r in formula anterioara. a2 .+an = a1 +(a1 +r)+(a1 +2∗r)+(a1 +3∗r)+. este un sir a1 ... . a2 .' $ Memo 11: Progresii aritmetice. Progresii geometrice Progresii aritmetice • Definitie: Progresie aritmetica = un sir a1 .m...d. an cu proprietatea ca fiecare termen este egal cu termenul de dinainte plus ratia( notata r). .. e utila formula 5. iar daca se cunoaste primul termen si ratia. C sunt in P.. se obtine inca o formula pentru S si anume: (2 ∗ a1 + (n − 1) ∗ r) ∗ n 2 Recomandare : Daca in problema se cunoaste primul termen si ultimul. a2 − a1 = r. Adica o P.... S= 33 & % ..a. Ratia poate fi sau pozitiva.A.(n − 1) ∗ r) = n ∗ a1 + r ∗ (1 + 2 + . B. suma S = a1 + a2 + .(a1 +(n−1)∗r) = (a1 ∗ n + r + 2 ∗ r + 3 ∗ r + . s..m. deoarece a1 nu are termen anterior.. Deoarece a1 = a1 Deoarece a2 = a1 + r Deoarece a3 = a2 + r = a1 + 2 ∗ r Deoarece a4 = a3 + r = a1 + 3 ∗ r... se verifica daca este indeplinita conditia: A+C B= 2 adica daca cel din mijloc e media aritmetica a vecinilor... deci A + C = 2 ∗ B • Formula 4 = Suma unei progresii aritmetice Pentru progresia aritmetica a1 . . s.r. C= B+r .. an cu proprietatea ca an = an−1 + r Aceasta este formula 1..a. In ambele situatii trebuie sa cunoastem numarul de termeni ai progresiei..

. suma S = b1 + b2 + .(b1 ∗ q n−1 ) n −1 = b1 (1 + q + q 2 + q 3 + .. .. C = B ∗ q . + bn = b1 + (b1 ∗ q) + (b1 ∗ q 2 ) + (b1 ∗ q 3 ) + . + q n−1 ) = b1 ∗ ( qq−1 ) c. se verifica daca este indeplinita conditia: √ B= A∗C adica daca cel din mijloc e media geometrica a vecinilor.t.. Deoarece b1 = b1 Deoarece b2 = b1 ∗ q Deoarece b3 = b2 ∗ q = b1 ∗ q 2 Deoarece b4 = b3 ∗ q = b1 ∗ q 3 . b2 . C sunt in P.. este un sir b1 . sau negativa. b2 ...a.. se obtine formula: bn = b1 ∗ qn−1 • Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie geometrica Pentru a verifica daca numerele A. Ratia poate fi sau pozitiva.. Cu alte cuvinte. . b2 = b1 ∗ q. deoarece b1 nu are termen anterior. bn cu proprietatea ca fiecare termen este egal cu termenul de dinainte inmultit cu ratia( notata q)..d. E firesc sa fie asa. bn = bn−1 ∗ q pentru n >= 2 . bn .G. + xn−1 ) = x −1 x−1 34 & % ... deoarece A = B . + x + 1) n unde pe rol de x am folosit q si am scos pe (1 + x + x2 + .... B. • Formula 2 = Exprimare bn in functie de primul termen (b1 ) si ratie(q).d..d Am folosit formula xn − 1n = (x − 1) ∗ (xn−1 + xn−2 + xn−3 + .. Mai precis spus. bn cu proprietatea ca bn = bn−1 ∗ q Aceasta este formula 1... b3 = b2 ∗ q..... deci A ∗ C = B 2 .c. b2 . s.. Adica o P. + bn = b1 ∗ ( qn − 1 ) q−1 Demonstratia este simpla si anume: S=b1 + b2 + .. Trebuie ca n sa fie >= 2.... s.m.' $ Progresii geometrice • Definitie: Progresie geometrica = un sir b1 . adica q √ B = A∗C • Formula 4 = Suma unei progresii geometrice Pentru progresia geometrica b1 .a.G.. .m.

graficul functiei y=ax trece prin punctul (0. daca eliminam a=0.' $ Memo 12 Functia exponentiala y=ax . adica f: R → (0. Din valorile a ∈ R.1) Argumentarea faptului ca a >0 . dand valori lui x: x | .∞). prin urmare functia este bijectiva. Trasam graficul functiei prin puncte.. Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu 5x =-25 inseamna ca ecuatia nu are solutii.∞).∞). putem trage concluzia ca f(x)=g(x).1) O x Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii: • Functia y=ax . inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva..∞) . deoarece 1 la orice putere este egal cu 1. a >0 . • ax > 0 pentru orice x ∈ R. -3 -2 -1 0 1 2 3 . sau altfel spus. obtinem doua intervale permise si anume a ∈ (0. Fiind bijectiva. care nu apartine lui R. -Nu trebuie ca a sa fie egal cu 1. Daca obtinem o inecuatie de exemplu 2x <8. deoarece 0 la orice putere este egal cu 0. a=1 si a<0. adica ax = −3. Datorita faptului ca este injectiva. putem trage concluzia ca x< 3. a> 1 este definita pe R si ia valori in (0. dupa cum a>1 sau a∈(0.. adica daca x1 < x2 inseamna ca f (x1 ) < f (x2 ) si reciproc. • Deoarece a0 =0. a= 1 Exista doua situatii diferite.1) pentru orice a> 1 35 & % . adica daca f(x1 )=f(x2 ) inseamna ca x1 =x2 . -Nu trebuie ca a sa fie negativ.1) si a ∈ (1. in cazul in care obtinem o ecuatie de forma af (x) =ag(x) . deoarece 5x este intotdeauna pozitiv. Se observa ca orice paralela la axa Ox. adica radical din numar negativ. prin urmare domeniul de definitie este R. De exemplu daca avem a=-3 si x= 1 . dusa prin codomeniu intersecteaza graficul functiei in exact un punct... a>0 si a =1 Caz 1. ---|----------------------------------------y | 1/8 1/4 1/2 1 2 4 8 Se obtine graficul urmator: y y=ax . am 2 √ 1 obtine ax = (-3) 2 . • Functia ax . a= 1 Valoarea lui a nu poate avea urmatoarele valori: -Nu trebuie ca a sa fie egal cu 0. pentru a> 1 este crescatoare. a>1 Fie de exemplu y=2x . iar codomeniul este (0. a>1 (0.

∞).1). adica f: R → (0. Datorita faptului ca este injectiva.1). a n = am−n . Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu 1 x 1 ( 5 ) =-( 25 ) inseamna ca ecuatia nu are solutii. • Practic la rezolvarea inecuatiilor exponentiale se incearca sa se ajunga prin diverse artificii la o inecuatie de forma af (x) < ag(x) .. 8 • Deoarece a0 =0. a ∈ (0. -3 -2 -1 0 1 2 3 .. Fiind bijectiva.' $ Caz 2. graficul functiei y=ax trece prin punctul (0.1) este definita pe R si ia valori in (0. Daca obtinem o inecuatie de exemplu 1 ( 2 )x < 1 . Trasam graficul functiei prin 2 puncte. a 36 & % . putem trage concluzia ca x> 3.. putem trage concluzia ca f(x)=g(x). respectiv daca a∈ (0. iar codomeniul este (0.1).∞) fiind bijectiva. a∈ (0. in cazul in care obtinem o ecuatie de forma af (x) =ag(x) . y=x.1) y (0.1) este descrescatoare . • Functia ax . Se observa ca orice paralela la axa Ox. • ax > 0 pentru orice x ∈ R. adica daca x1 < x2 inseamna ca f (x1 ) > f (x2 ) si reciproc. prin urmare functia este bijectiva. • Sunt utile de reamintit formulele de la puteri √ m n (am )n = am+n . a−m = a1 .1) x o Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii: • Functia y=ax . deoarece ( 1 )x este intotdeauna 5 pozitiv.1) Fie de exemplu y=( 1 )x .1) pentru orice a∈ (0. al carei grafic este a simetric fata de y=ax in raport cu bisectoarea intai. dand valori lui x: x | . a∈(0. • Practic la rezolvarea ecuatiilor exponentiale se incearca sa se ajunga prin diverse artificii la o ecuatie de forma af (x) =ag(x) . a0 =1. Bineinteles ca se genereaza doua situatii pentru logx si anume pentru a>1 si pentru a∈(0. admite o functie inversa si anume functia logaritmica y=logx : (0. ---|----------------------------------------y | 8 4 2 1 1/2 1/4 1/8 Se obtine graficul urmator: y=ax . inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva.. se inverseaza semnul inegalitatii intre f(x) si g(x). de unde se trage concluzia ca f(x)=g(x). prin urmare domeniul de definitie este R.∞) → R. m an = a m m a • Functia exponentiala y=ax : R → (0. adica daca f(x1 )=f(x2 ) inseamna ca x1 =x2 .∞). dusa prin codomeniu intersecteaza graficul functiei in exact un punct..∞). care se interpreteaza dupa valoarea lui a si anume daca a> 1 se pastreaza semnul inegalitatii intre f(x) si g(x). pentru a∈ (0.

37 & % . unde e=2. pentru loga . atunci X = aN 100 De exemplu log10 = 2 deoarece 100 = 102 A B A∗B 2) loga + loga = loga A B B 3) loga − loga = loga A A 4) loga = m ∗ loga a 5) loga = 1 X 6) loga=veche = X 7) logam = 1 m X logb=noua a=veche logb=noua m A X ∗ loga n 8) loga m √ X X n = loga m = n m X ∗ loga Domeniul de definitie: Pentru loga A este necesar ca • A >0 → obtinem de exemplu x apartine interval I1 • a >0 si a =1 → obtinem de exemplu x apartine interval I2 Domeniul de definitie este I1 intersectat cu I2 Baza logaritmului: X • lg X inseamna log10 adica logaritm zecimal X • lnX inseamna loge adica logaritm natural. practic exista doua situatii pentru baza logaritmului: -CAZ 1: a intre (0. putem trage concluzia ca A > B. X daca loga = N.7 Baza subunitara sau baza supraunitara. deoarece trebuie ca a > 0 si a = 1.' $ Memo 13 Logaritmi Formule: X 1) Definitie: loga este un numar N. A de exemplu daca stim ca a este intre (0. functia logaritm este .1) si obtinem intr-o problema loga < B loga . X Datorita conditiei de la domeniul de definitie . descrescatoare.1). In acest caz. cu proprietatea ca.

.0) x x loga=subunitar Se observa din grafic urmatoarele: • • • • • • X loga : R → (0. A de exemplu daca stim ca a este intre (1. crescatoare.1) functia este nula pentru X=1 functia este pozitiva pentru X>1. Ambele cazuri se pot sintetiza intr-un singur grafic: y x loga .0) Se observa din grafic urmatoarele: • • • • • • X loga : R → (0. putem trage concluzia ca A < B. pentru baza supraunitara este urmatorul: y x loga>1 x (1. functia logaritm este .∞) si obtinem intr-o problema loga < B loga . a = subunitar 38 & % . Graficul functiei logaritm. pentru baza subunitara este urmatorul: y (1.1) functia este nula pentru X=1 functia este negativa pentru X>1.∞) In acest caz.0) x loga .' $ Graficul functiei logaritm. ∞) functia este descrescatoare 1 loga = 0 functia este pozitiva pentru X intre (0.CAZ 2: a intre (1. a > 1 x (1. ∞) functia este crescatoare 1 loga = 0 functia este negativa pentru X intre (0.

Permutari • Permutari de n elemente se noteaza cu Pn si are urmatoarea formula de calcul: Pn = n! deci Pn = n! = 1 · 2 · 3 · . b. 39 & % .d. Practic pot forma urmatoarele ”echipe” : {abc} {acb} {bac} {bca} {cab} {cba} Daca numaram ”echipele anterioare” se vede ca sunt 6 . se va explica ulterior) • Rezulta urmatoarele formule: n!=1 · 2 · 3 · .a.. Combinari Factorialul • Prin definitie n factorial se noteaza cu n! si are urmatoarea formula de calcul: n! = 1 · 2 · 3 · . · (n − 1) · n • Exemple: a) 3!=1 · 2 · 3 = 6 b) 1!=1 c) 0!=1 (=surprinzator la prima vedere... Intradevar 6= P3 = 3! = 1 · 2 · 3.. s. Permutari. · (n − 1) · n • Exemplu: a) P3 = 3!=1 · 2 · 3 = 6 • Ce inseamna ”Permutari de n elemente” Daca avem de exemplu un numar de n=3 elemente {a. nu care sunt aceste echipe.' $ Memo 14 Analiza combinatorie Factorialul.. P3 ne arata in cate moduri pot ”permuta(= schimba intre ele cele 3 elemente)”. astfel incat sa formeze ”echipe” care : a) sa contina toate cele n elemente( atat a cat si b cat si c) b) nici un element sa nu se repete. Aranjamente... · (n − 1) · n. deci se poate scrie si astfel: n!=(n-1)!·n n!=(n-2)!·(n − 1) · n n!=(n-3)!·(n − 2) · (n − 1) · n . c} . deci ne da cate echipe sunt.. In concluzie cu Pn pot afla numarul de ”echipe” care se pot genera.m..

. k nenaturale( de exemplu negative. Se observa ca apare atat gruparea {ab} cat si gruparea {ba} adica conteaza ordinea elementelor.m. 40 & % . b. Se observa si din formula de definitie ca Cn ≤ Ak n • Domeniul de definitie: k Pentru Cn trebuie ca n.a }. fractionare. c} si vrem sa ”aranjam” aceste elemente in grupa de cate 2.a. · (n − k + 1) n • Exemplu: A4 = 10 · 9. s. Se observa ca apare apare gruparea {ab} dar nu si gruparea {ba} adica nu conteaza ordinea elementelor. b. obtinem: {ab} {ac} {bc} {ba} {cb} {ca} Observam ca sunt 6 grupari. • Domeniul de definitie: Pentru Ak trebuie ca n. adica {a.. deci ”se numara” o k singura data . Practic Ak seamana cu Pn cu diferenta ca in ”echipa” nu intra toate cele n n elemente ci doar k (unde k ≤ n).b } se considera identic cu {b. si anume dupa formula 30 anterioara se poate calcula A2 = 30 · 29 = 870 adica se pot ”aranja” in 870 de 30 moduri. ca si in cazul aranjamentelor.. obtinem: 2 {ab} {ac} {bc} Observam ca sunt 3 grupari. adica A2 = 3 3 · 2 = 6.(10 − 4 + 1) = 10 · 9 · 8 · 7 = 5040 10 • Ce inseamna Ak : n Exemplul 1: De exemplu daca avem 30 de elevi si vrem sa ii grupam cate 2 in banca . numarul acestor grupari este dat de A2 . k ∈ N si n ≥ k n Se poate imagina absurditatea situatiilor pentru n < k sau pentru n.d) Combinari k • Combinari de n elemente luate cate k se noteaza cu Cn urmatoarea formula de calcul: Ak k Cn = n Pk k • Practic Se foloseste formula Cn = n! k!(n−k)! si are • Exemplu: 10! 4 C10 = 4!·6! = 6!·7·8·9·10 = 210 6!·1·2·3·4 k • Ce inseamna Cn : Exemplul: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a.. k ∈ N si n ≥ k . k Practic Cn seamana cu Ak cu diferenta ca in ”echipa” nu conteaza ordinea n elementelor. Exemplul 2: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a. adica C3 = 3.' $ Aranjamente • Aranjamente de n elemente luate cate k se noteaza cu Ak si are n urmatoarea formula de calcul: Ak = n · (n − 1) · (n − 2) · . c} si vrem sa ”combinam” aceste elemente in grupa de cate 2..

d. Acesti coeficienti au formula Ck . n .Primul termen este de fapt egal cu an . unde k ia valori de la 0 la n.Exista n+1 termeni. · · · Cn se numesc coeficienti binomiali. deoarece k ia valori intre 0 si n. C1 . Dupa numele persoanei care a descoperit formula urmatoare.a. s.s. se numeste binom.Coeficientii binomiali egal departati sunt egali.m. iar ultimul bn . s. deoarece Cn =1 si a0 =1. n n n . .m.Daca binomul este o diferenta in loc de suma: 0 1 2 n (a−b)n = (a+[−b])n = Cn ·an−0 ·(−b)0 +Cn ·an−1 ·(−b)1 +Cn ·an−2 ·(−b)2 +···Cn ·an−n ·(−b)n adica are loc o alternanta de semne incepand cu + apoi . deoarece C0 =1 si b0 =1. n .a. Acesti termeni sunt fiecare inmultiti cu cate un coeficient.Binomul lui Newton se poate scrie concentrat sub forma urmatoare: n (a + b)n = k=0 k Cn · an−k · bk deci ca o suma avand termenul general k Tk+1 = Cn · an−k · bk Se observa ca primul termen T1 are k=0. aceasta se numeste binomul lui Newton: 0 1 2 n (a + b)n = Cn · an−0 · b0 + Cn · an−1 · b1 + Cn · an−2 · b2 + · · ·Cn · an−n · bn Se pot face urmatoarele observatii: .d.Coeficientii C0 . deci intradevar este justificata notatia de Tk+1 pentru o valoare k. In general pentru (a + b)n se observa urmatoarele: Exista n+1 termeni.m. deoarece se poate k n−k demonstra usor ca Cn = Cn .Ultimul termen este de fapt egal cu bn . Mai exact primul este an b0 iar ultimul a0 · bn . Formula binomului lui Newton Se observa ca urmatoarele formule au structura asemanatoare: (a + b)2 = a2 + 2ab + b2 (a + b)3 = a3 + 3a2 b + 3ab2 + b3 .d. . 0 1 2 n (a−b)n = (a+[−b])n = Cn ·an−0 ·b0 −Cn ·an−1 ·b1 +Cn ·an−2 ·b2 +···+(−1)n ·Cn ·an−n ·(−b)n 41 & % . primul termen fiind an .' $ Memo 15 Binomul lui Newton 1. n Gruparea (a + b)n fiind formata din doi termeni. in general avem termeni de genul an−k bk .a. . termenul al doilea T2 are k=1.

raportul n−k b Tk+1 = · Tk+1 k+1 a Formula fiind dificil de retinut. Apoi se interpreteaza k si se afla termenul maxim. Adica se Tk+2 Tk+1 porneste de la Tk+2 > 1 si din aceasta relatie se scoate k. se porneste de la raportul Tk+1 care se compara cu 1. pornind de la raportul Tk+1 si exprimand termenii Tk+1 si Tk+2 cu formula obisnuita Tk+2 k Tk+1 = (−1)k · Cn · an−k · bk Exemple: Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii: a) (1 + 0. Pentru un binom (a + b)n . este egala cu suma coeficientilor binomiali impari si este egala cu 2n−1 : 0 2 4 1 3 5 Cn + Cn + Cn · ·· = Cn + Cn + Cn · ·· = 2n−1 • Pentru problemele la care se cere determinarea celui mai mare termen al dezvoltarii.(2) se obtine: In concluzie suma coeficientilor binomiali pari. Formule utile • Majoritatea problemelor cu binomul lui Newton se rezolva pornind de la formula k Tk+1 = (−1)k · Cn · an−k · bk • Se dezvolta cu binomul lui Newton urmatoarele doua binoame: 0 1 2 n (1 + 1)n = 2n = Cn + Cn + Cn · · · Cn (1) (2) 1 3 5 Cn + Cn + Cn · ·· = 2n−1 (1 − 1) = 0 = n 0 Cn − 1 Cn − 2 Cn ··· n Cn 0 2 4 Adunand relatia (1) cu relatia (2) se obtine: Cn + Cn + Cn · ·· = 2n−1 Scazand relatiile (1) .' $ . se recomanda sa se demonstreze ad-hoc.1)100 1 1 b) ( + )100 2 2 3 1 c) ( + )100 4 4 42 & % .Acum se poate scrie formula binomului lui Newton la modul cel mai general general: n (a ± b)n = k (−1)k · Cn · an−k · bk k=0 deci ca o suma avand termenul general k Tk+1 = (−1)k · Cn · an−k · bk 2.

g) se foloseste proprietatea ca cmmmc(f. se calculeaza f ·g si apoi se calculeaza cmmdc(f. O ecuatie poate avea radacini multiple ( duble. Divizibilitatea polinoamelor Pentru a determina cmmdc a doua polinoame.g) = f · g Practic. Radacini multiple. se foloseste algoritmul lui Euclid si anume: Se imparte f(x) la g(x) si se obtine un cat si un rest. 2. se calculeaza cmmdc(f. 43 & % . x2 .g)= cmmdc(f. Schema lui Horner are avantajul ca se preteaza la prelucrare pe calculator. 3. de exemplu x2 -25 =(x-5)(x-(-5)) si se imparte succesiv f la (x-5) si apoi catul obtinut se imparte la x-(-5). Daca g(x) este de grad mai mare. Are dezavantajul ca g(x) trebuie sa fie de gradul I. Practic. se descompune g(x) in factori de gradul I. In continuare se imparte deimpartitul la restul obtinut. Radacinile ecuatiilor de grad superior. triple. Se tot efectueaza impartiri ale deimpartiului la rest. Are avantajul ca impartitorul g(x) poate fi de orice grad. · · ·xn se poate scrie sub forma: Pn = (x − x1 ) · (x − x2 ) · · · (x − xn ) • Daca un polinom P(X) admite radacina x=a. dupa metoda studiata in clasa a VIII a. Ultimul rest nenul este cmmdc(f.g) cu algoritmul lui Euclid si daca se obtine cmmdc(f.g)=1 se trage concluzia ca f si g sunt prime. etc). • Un polinom Pn de gradul n. Mentiune 1 Daca se cere cmmmc(f.g) cu algoritmul lui f·g Euclid. altfel se trage concluzia ca nu sunt prime. In continuare se afla cmmmc(f. unde g(x) este de forma (x-a).' $ Memo 16 Polinoame 1. in general de ordinul k de multiplicitate. Impartirea polinoamelor • Metoda 1 Metoda clasica de impartire a doua polinoame f(x) si g(x). pana se obtine rest=0.g) Mentiune 2 Daca se cere sa se verifice daca f si g sunt prime intre ele se foloseste proprietatea ca doua polinoame sunt prime daca au cmmdc=1. Se recomanda efectuarea probei conform formulei: Deimpartitul = Impartitorul × Catul + Restul • Metoda 2 Folosind schema lui Horner pentru impartirea a doua polinoame f(x) si g(x). atunci P(a)=0 ( Teorema lui B´zout).g).g) · cmmdc(f. e • Radacini multiple. avand radacinile x1 .

numite relatiile lui Vi`te : e  b x1 + x2 + x3 = −a  S1 = c S2 = x1 · x2 + x1 · x3 + x2 · x3 = + a  d S3 = x1 · x2 · x3 = −a In mod similar se pot scrie relatiile lui Vi`te pentru orice grad n. daca: P (α) = 0 P (α) = 0 P (α) = 0 ··· P k−1 (α) = 0 P k (α) = 0 4. adica se imparte de exemplu cu schema lui Horner la (x-α) si apoi catul obtinut se imparte tot exact la (x-α).y2 . Cel mai operativ pentru radacini multiple. Se pot scrie urmatoarele sume.' $ De exemplu x=α este radacina dubla daca x1 =x2 =α.x2 . 44 & % .S1 . adica la x2 -2ax+a2 prin metoda clasica de impartire de polinoame si sa se puna conditia ca restul sa fie zero. Relatiile lui Vi`te e Fie de exemplu ecuatia de gradul 3: ax3 + bx2 + cx + d = 0 avand radacinile x1 .x3 . • Folosind reprezentarea grafica a functiilor care formeaza ecuatia. Alta abordare a problemei este sa se imparta P(x) la (x-a)2 . se calculeaza sumele lui Vi`te e S1 . Rezolvari avansate ale ecuatiilor de grad superior In afara de metodele de rezolvare clasice a ecuatiilor de grad superior. este sa se foloseasca urmatoarea teorie: Un polinom P(x) are radacina x=α ca radacina multipla de ordinul k de multiplicitate. de exemplu: • Folosind Sirul lui Rolle. apoi se scrie expresia ecuatiei care are acele radacini: 1 · Y n − S1 · Y n−1 + S2 · Y n−2 · · · Sn = 0 5. si se doreste aflarea ecuatiei care are acele radacini.y3 · · · yn . se pot folosi si metode avansate care utilizeaza derivatele. e Daca se cunosc radacinile unei ecuatii . In acest caz P(x) apare de forma: P (x)n = (x − α)2 · (x − x3 ) · · · (x − xn ) Inseamna ca P(x) se imparte exact la (x-α)2 . de exemplu y1 . · · · Sn .

Ecuatii bipatrate Exemplu: Rezolvati ecuatia x4 − 6x2 + 6 = 0 Idee: Se noteaza x2 = y si se obtine ecuatie de gradul doi care se rezolva. are radacina x=-1. 45 & % . Deoarece admite radacina x=-1. este corecta relatia: Deimpartitul = Catul · Impartitorul + Restul Idee: Fie P3 (x) expresia egala cu zero. x3 . x3 . Se procedeaza ca in cazul ec. x4 . apoi se afla x1 . care se rezolva ca orice ecuatie reciproca de gradul patru. Cat. x2 . Tip 2. x2 . Tip 3. Se exprima totul in y. avand radacinile x1 . egali. inseamna ca P3 (x) se imparte la x-(-1) adica la x+1. Ecuatii reciproce de grad cinci Exemplu: Rezolvati ecuatia 20x5 − 81x4 + 62x3 + 62x2 − 81x1 + 20 = 0 Idee: Fiind ecuatie reciproca de grad impar. Ecuatii reciproce de grad patru Exemplu: Rezolvati ecuatia 2x4 + 7x3 + 9x2 + 7x1 + 2 = 0 1 Idee: Se imparte ecuatia cu x2 . apoi se afla x1 . o ecuatie care are coeficientii egal departati. prin impartirea lui P5 (x) la (x+1) se obtine Q4 (x) ca ecuatie reciproca de gradul 4. · · ·xn se poate scrie sub forma: Pn = (x − x1 ) · (x − x2 ) · · · (x − xn ) Teorie 4: Daca avem pentru o impartire Deimpartit. Rest. Teorie 3: Un polinom Pn de gradul n. Se efectueaza impartirea P3 (x) la (x+1) si obtinem Cat2 (x) si rest=0. x4 . Ecuatii reciproce de grad trei Exemplu: Rezolvati ecuatia 5x3 + 31x2 + 31x1 + 5 = 0 Teorie 1: Se numeste ecuatie reciproca. Rezolvam Cat2 (x) = 0 si aflam celelalte doua radacini. Se rezolva ecuatia de gradul doi in y. Deci P3 (x) = (x + 1) · Cat2 (x). x2 . Impartitor. dupa care se noteaza (x + x ) = y. reciproce de grad trei si din P5 (x) = (x+1)Q4 (x). Tip 4.' $ Memo 17 ecuatii de grad superior Partea a I-a Tip 1. Teorie 2: Orice ecuatie reciproca de grad impar admite radacina x=-1.

Pe x1 in cunoastem din enunt ca fiind x=a+bi. notam forma obtinuta pentru comoditatea scrierii cu R(x). putem scrie ca P(a)=0 si P(b)=0. √ Teorie: √ Daca o ecuatie admite radacina x = a + b. Inseamna ca putem scrie P4 (x) = (x − x1 ) · (x − x2 ) · Q2 (x) Calculam (x − x1 ) · (x − x2 ) si scapam de i. x4 . Deci P4 (x) = R(x) · Q2 (x). Fie de exemplu polinomul P4 (x) care √ √ stim ca admite radacina x1 = a + b. Aflam pe Q2 (x) impartind pe P4 (x) la Q2 (x). iar pe x2 in cunoastem din teorie ca fiind x=a-bi. = Pe x1 in cunoastem din enunt ca fiind x = a + b. atunci P(a)=0 ( Teorema lui B´zout). Deci P4 (x) = R(x) · Q2 (x). atunci admite si radacina x=a− b Idee: Similar cu problema anterioara. Procedam ca si in cazul problemei anterioare si aflam si celelalte radacini. Teorie: x=a-bi Daca o ecuatie admite radacina x=a+bi. x2 = a − bi. 46 & % . conform teoremei lui B´zout. Rezolvam Q2 (x)√ 0 si aflam de aici pe x3 . Acum cunoastem forma lui P(x) si folosim teorie conform careia daca polinomul admite radacina x=1+2i. Ecuatii care admit radacina x = a + √ b Exemplu: Rezolvati ecuatia x4 −4x3 +x2 +6x1 +2 = 0 stiind ca admite radacina √ x = 1 − 2. dupa care rezolvati ecuatia x4 − 7x3 + 21x2 + ax1 + b = 0 stiind ca admite radacina x=1+2i Teorie: Daca un polinom P(X) admite radacina x=a. atunci admite si radacina Idee: Fie de exemplu polinomul P4 (x) care stim ca admite radacina x1 = a+bi. e Idee: Deoarece P(x) admite radacinile x=a si x=b. Ecuatii care admit radacina x = a + b · i Exemplul 1: Rezolvati ecuatia ax4 + bx3 + cx2 + dx1 + e = 0 stiind ca admite radacina x=1+i.' $ Tip 5. Conform teoriei. iar pe x2 in cunoastem din √ teorie ca fiind x = a − b. x4 . x2 = a − b. notam forma obtinuta pentru comoditatea scrierii cu R(x). inseamna ca admite si radacina x=1-2i. Inseamna ca putem scrie P4 (x) = (x − x1 ) · (x − x2 ) · Q2 (x) √ Calculam (x − x1 ) · (x − x2 ) si scapam de b. Conform teoriei. pe care il rezolvam si aflam pe a si pe b. Exemplul 2: Determinati a si b. Aflam pe Q2 (x) impartind pe P4 (x) la Q2 (x). Rezolvam Q2 (x) = 0 si aflam de aici pe x3 . Tip 6. Am obtinut un sistem pe doua e ecuatii cu doua necunoscute.

-1. −1 .+4. altfel nu este.+6. si se verifica cu teorema lui B´zout daca P (α)=0.+2. Se fac verificarile pt toti divizorii termenului liber.Continuare Partea a -II . Calculam (x − x1 )(x − x2 ) si obtinem o ecuatie de gradul doi. de forma r(cos(α)+i·sin(α)). Se obtine xn = r(cos(α)+i·sin(α)) si se aplica formula radicalului dintr-un numar complex si obtinem radacinile: xk = √ n r(cos α + 2kπ α + 2kπ + i · sin ).+2. ex: +1. e Daca este egal cu zero. Idee: Metoda implica multe calcule. inseamna ca este radacina. fie x1 si x2 .-1.m.-6. Se folosesc eventual formele 1 = cos(0)+ i·sin(0) .-2.-2 si divizorii coeficientului de rang maxim ex: q=+1. k = 0.-4 si se verifica pe rand daca sunt radacini cu teorema lui B´zout. adica x7 = 3 · (cos(0) + i · sin(0)) 3 deci 0 + 2kπ 0 + 2kπ n 5 (cos + i · sin ). Idee: Se scot divizorii termenului liber. k = 0. o notam pt comoditatea scrierii cu R(x). Daca se gasesc doua e solutii. 1 · · · k − 1 n n 5 De exemplu pentru 3x7 = 5 se scrie x7 = 5 · 1. q +1 s. Tip 9. +2 · ·.+1 +1 3. ex: p= +1. Tip 8. respectiv −1 = cos(π)+i·sin(π). Impartim pe P(x) la R(x) si obtinem Q2 (x). Adica se verifica daca P(+1)=0.a Tip 7. si anume +1 . se procedeaza mai departe ca in cazul problemei anterioare. Ecuatii binome Exemplu: Rezolvati ecuatia 3x7 = 5 Teorie: Se aduce ecuatia la forma xn = a si se scrie numarul a ca numar complex. Daca gasim de exemplu doua radacini. p=divizor al termenuq lui liber .-1.-2. iar q=divizor al coeficientului de grad maxim. 1 · · · 4 xk = 3 5 5 47 & % .+3. scriem P (x) = (x − x1 )(x − x2 )Q2 (x). Caz general=Ecuatii cu coeficient de grad maxim diferit de 1 (Valabil si pentru coeficient grad maxim egal cu 1 ca si caz particular) Exemplu: Rezolvati ecuatia 6x4 − 17x3 − x2 + 8x − 2 = 0 Teorie: Radacinile ecuatiei ar putea fi de forma α = p . Se scot divizorii termenului liber. Rezolvam Q2 (x) = 0 si aflam x3 si x4 . Se formeaza toate combinatiile de tip α = p .d.a. Ecuatii cu coeficientul de grad maxim =1 Exemplu: Rezolvati ecuatia x4 − 2x3 − 5x2 + 8x + 4 = 0 Teorie: Radacinile intregi ale ecuatiei ar putea fi printre divizorii termenului liber.+2.' $ Memo 18 Ecuatii de grad superior .

'

$

Tip 10. Alte metode de rezolvare a ecuatiilor de grad superior • Folosind teorema lui B´zout, pentru radacini multiple(materie clasa X) e • Folosind relatiile lui Vi`te(materie clasa X) e • Folosind sirul lui Rolle(materie de clasa XI, implica derivate ) • Rezolvare grafica(materie de clasa XI, uneori implica derivate )

48

&

%

'

$

Memo 19 Determinanti 1. Calculul determinantilor a) Determinanti de ordin 1: a b) Determinanti de ordin 2: a c c) Determinanti de ordin 3: a b c d e f g h i =a·e·i+d·h·c+b·f ·g−c·e·g−b·d·i−f ·h·a b d =a·d−b·c =a

Aceasta metoda se numeste regula triunghiului d) Determinanti de ordin >= 4: Nu exista o regula de genul regulilor anterioare, ci se procedeaza astfel: Fie de exemplu urmatorul determinant de ordin 4: a b e f i j m n c g k o d h l p

Se dezvolta determinantul dupa o linie sau dupa o coloana. De mentionat ca se poate alege orice linie , respectiv orice coloana, rezultatul obtinut este acelasi. Adica daca dezvoltam dupa linia 1 este ok, sau daca dupa linia 2 este tot ok, daca dezvoltam dupa coloana 1 este ok, dupa coloana 2 este tot ok, s.a.m.d. Alegem de exemplu sa dezvoltam dupa linia 1. Dezvoltarea determinantului dupa linia 1 este urmatoarea: a b e f i j m n (−1)1+1 · a · f g j k n o h l p c g k o d h l p

=

+ (−1)1+2 · b ·

e g i k m o e i m

h l p f g j k n o

+

(−1)1+3 · c ·

e f h i j l m n p

+ (−1)1+4 · d ·

Se observa ca pornind de la un determinant de ordin patru, am ajuns la determinanti de ordin trei, pe care ii putem calcula. Practic am reusit sa coboram 49

&

%

'

$

gradul determinantului cu o unitate. In general, pentru a calcula un determinant de ordin n , prin aceasta metoda se ajunge la determinanti de ordin n-1 , apoi aplicand metoda din nou, determinantii de ordin n-1 se reduc la determinanti de ordin n-2 , s.a.m.d. pana se ajunge la determinanti de ordin 3, pentru care avem metoda efectiva de calcul. f g h Acest determinant ”redus”, de exemplu j k l pentru elementul aflat n o p la intersectia liniei 1 cu coloana 1, se numeste complement algebric, (sau minor) si se noteaza cu Γ11 . In general la intersectia liniei i cu coloana j, se gaseste elementul aij , avand complementul algebric Γij , (respectiv minorul Γij ). Dezvoltarea unui determinant dupa o anumita linie sau dupa o anumita coloana, reprezinta de fapt o suma de grupari de genul (−1)i+j · aij · Γij pentru acea linie, respectiv coloana. Dezvoltarea unui determinant se poate exprima pe scurt astfel: d= (−1)i+j · aij · Γij 2. Proprietati ale determinantilor Se observa faptul ca un determinant este mai usor de calculat daca linia( sau coloana ) dupa care se alege dezvoltarea are cat mai multe elemente egale cu zero. Din acest motiv, este de preferat ca pentru calculul unui determinant sa alegem o linie(sau coloana), sa facem cat mai multe zerouri pe acea linie(sau coloana) si doar apoi sa dezvoltam determinantul. Pentru a face zerouri pe o linie(sau coloana) se pot folosi urmatoarele proprietati: a) Daca la un determinant se aduna o linie la alta linie, valoare determinantului este aceeasi. Daca notam de exemplu linia i cu Li si linia j cu Lj , inseamna ca este corecta operatia Li = Li + Lj b) Daca la un determinant se scade o linie din alta linie, valoare determinantului este aceeasi, adica este corecta operatia Li = Li + Lj c) Daca la un determinant se inmulteste o linie cu un numar intreg, de exemplu α si apoi se aduna valoarea obtinuta la alta linie, valoare determinantului este aceeasi, adica este corecta operatia Li = Li + α · Lj . Se observa ca pentru α = +1 se obtine cazul a) iar pentru α = −1 se obtine cazul b). De remarcat ca α trebuie sa fie intreg, adica de exemplu α = 1 nu este ok. 3 In concluzie, de retinut ca sunt corecte urmatoarele relatii: a) Li = Li + Lj b) Li = Li − Lj c) Li = Li + α · Lj Similar si pentru coloane, adica notand coloana cu C, sunt corecte operatiile: a) Ci = Ci + Cj b) Ci = Ci − Cj c) Ci = Ci + α · Cj 3. Din cele prezentate rezulta urmatoarele consecinte: 1) Un determinat are valoarea zero, daca are pe o linie (sau pe o coloana) toate elementele egale cu zero. 2) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane) identice. 3) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane) proportionale. 4) Se poate scoate factor comun de pe o linie(sau coloana) a unui determinant, adica de exemplu, este corecta urmatoarea operatiune: α·a b α·c d = α· a b c d

50 & %

'

$

Memo 20 Matrici

1. Notiunea de matrice Definitie: O matrice reprezinta un tablou de elemente. a b c care are 2 linii si trei coloane, deci d e f putem spune ca X apartine multimii matricilor cu 2 linii si 3 coloane, adica X ∈ M2,3 De mentionat ca primul indice reprezinta numarul de linii iar al doilea indice reprezinta numarul de coloane. In general, multimea matricilor cu m linii si n coloane se noteaza cu Mm,n Fie de exemplu matricea X= - Daca m=n, adica numarul de linii este egal cu numarul de coloane, matricea se numeste matrice patratica, iar multimea matricilor nu se scrie Mm,m ci mai simplu, Mm . Daca m este diferit de n, matricea se mai numeste matrice dreptunghiulara. - Daca m=1, adica matricea are o singura linie, matricea se numeste matrice linie si se poate scrie de exemplu X ∈ M1,n . - Daca n=1, adica matricea are o singura coloana, matricea se numeste matrice coloana si se poate scrie de exemplu X ∈ Mm,1 . - Se observa ca matricea linie si matricea coloana, reprezinta de fapt vectori. 2. Operatii cu matrici Fie matricile: a b A A= si B= c d C B D a+A b+B c+C d+D a−A b−B c−C d−D α·a α·b , pt.α scalar. α·c α·d C F I

• Adunare matrici: A+B= • Scadere matrici: A - B=

• Inmultire matrice cu un scalar: α· A= • Inmultirea a doua matrici: Fie matricile: A= a b d e A D G c f B E H A si B= D G C F I = B E H

A·B=

a b d e =

c f

·

aA + bD + cG dA + eD + f G

aB + bE + cH dB + eE + f H

aC + bF + cI dC + eF + f I L1 C1 L2 C1 L1 C2 L2 C2 L1 C3 L3 C3 ,

Se poate retine mai usor privind in acest mod: A·B= unde Li =linia i , iar Cj =coloana j

Analizand algoritmul de inumltire a doua matrici, se observa ca daca se inmulteste o matrice cu m linii si n coloane cu o alta matrice avand n linii si p coloane, matricea rezultata va avea m linii si p coloane . Pentru a se putea

51 & %

'

$

efectua inmultirea, este necesar ca numarul de linii a celei de a doua matrici sa fie egal cu numarul de coloane a primei matrici. De exemplu pentru inmultirea A · B = C (unde A are m linii si n coloane, iar B are n linii si p coloane) se respecta regulile prezentate in urmatorul desen:
n p p

m

· n A B

=

m

C

Se observa ca inmultirea matricilor NU este COMUTATIVA • Impartirea a doua matrici: Nu exista impartire a doua matrici. Pentru ”simularea impartirii matricilor” se foloseste notiunea de matrice inversa, notata cu A−1 (pentru matricea initiala A), care se va prezenta ulterior. 3. Matrici deosebite Fie de exemplu matrici de 3 linii si 3 coloane, adica matrici din M3 a) matricea nula. Pentru M3 : 0 0 0 O3 = 0 0 0 0 0 0 In general, matricea nula pentru Mn , se noteaza cu On si este o matrice patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule . Matricea nula are proprietatea ca este neutra in raport cu adunarea matricelor, adica A+On = On +A=A pentru orice A ∈ Mn . b) matricea unitate. Pentru M3 : 1 0 0 I3 = 0 1 0 0 0 1 In general, matricea unitate pentru Mn , se noteaza cu In si este o matrice patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule cu exceptia elementelor de pe diagonala principala care au toate valoarea 1. Matricea unitate are proprietatea ca este neutra in raport cu inmultirea matricelor, adica A · In =In · A= A pentru orice A ∈ Mn .

52 & %

Se continua cu pasul urmator. Atentie: A nu se confunda cu metoda de dezvoltare a unui determinant. in cazul exemplului prezentat I3 = 0 1 0 Pentru cazul general. notata cu A∗ . s. sau altfel spus. 2. care va avea tot atatea elemente ca si At . din At . 5. altfel inseamna ca s-a gresit si trebuie verificat calculul. linia 2 din A devine coloana 2 din At . Se formeaza matrice adjuncta (sau reciproca).a. Rangul unei matrici 1. In aceasta situatie. notata cu At . Se efectueaza inmultirea A · A−1 si se verifica daca intradevar se obtine matricea 1 0 0 unitate. matricea A nu este inversabila. inseamna ca nu exista matricea inversa A−1 . si va avea urmatoarea forma: A∗ = e f b h c i h i x11 x21 x31 x12 x22 x32 x13 x23 x33 unde x11 =(−1)(1+1) · x12 =(−1)(1+2) · = 1 · (e · i − h · f ) = ei − hf = numar. Matricea inversa a b c Fie de exemplu matricea patrata de ordinul 3. Pas optional. Deci se obtine: At = a d b e c f g h i 3. a) Daca det(A)=0. dar recomandabil daca este timp si anume verificarea lui A−1 .d. 53 & % . 0 0 1 daca se obtine In pentru o matrice patrata de ordinul n. inseamna ca A−1 a fost calculat corect. inseamna ca exista matricea inversa A−1 .m. Se formeaza matricea transpusa. sau altfel spus. Se formeaza A−1 cu formula: A A−1 = det(A) = ∗ 1 det(A) · x11 x21 x31 x12 x22 x32 x13 x23 x33 = x11 det(A) x21 det(A) x31 det(A) x12 det(A) x22 det(A) x32 det(A) x13 det(A) x23 det(A) x33 det(A) Se observa motivul pentru care la punctul 1 se concluziona ca nu exista A−1 daca se obtinea det(A)=0. unde se folosea factorul generic (−1)i+j · aij · Γij iar aici nu se foloseste aij 4. = −1 · (b · i − h · c) = −bi + hc = numar. precesul se opreste aici. A= d e f g h i Pentru a determina matricea inversa. samd. notata cu A−1 se procedeaza astfel: 1. b) Daca det(A) diferit de zero.' $ Memo 21 Matricea inversa. matricea A este inversabila. Se calculeaza determinantul matricii A. si anume linia 1 din A devine coloana 1 din At .

. cu exceptia situatiei in care matricea are toate elementele nule.Rezolvarea ecuatiilor matriciale. ordinul maxim la care putem spera este 3x3. Din cele prezentate anterior se poate sesiza ca algoritmul este finit. rangul unei matrici reprezinta ordinul celui mai mare determinant patrat. Daca toti determinantii de ordin 2x2 sunt egali cu zero. 54 & % . cobaram din pretentii si incercam cu determinanti de ordin 1x1. Se observa ca daca se cere sa se verifice daca o matrice este inversabila (sau altfel spus daca exista matrice inversa). Daca determinantul matricii este diferit de zero inseamna ca matricea este inversabila iar daca determinantul matricii este egal cu zero inseamna ca matricea nu este inversabila. Trebuie avuta atentie sa se ia toti determinantii de o anumita dimensiune. il calculam si verificam daca este diferit de zero. atunci rangul matricii este 3 si ne oprim. de rang maxim. problema se reduce la verificarea determinantului matricii. 3. ceea ce ar insemna ca rangul ar fi egal cu zero. Problemele care folosesc matricea inversa sunt in general de tipurile urmatoare: . .Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare. Mentiuni 1. Se observa ca metoda prezentata porneste de la o abordare a matricii de genul de sus in jos. . Problemele care folosesc rangul unei matrici sunt in general de tipurile urmatoare: . cobaram din pretentii si incercam cu determinanti de ordin 2x2 in mod similar. matricea fiind de tipul 3x4. Rangul unei matrici Fie de exemplu urmatoarea matrice dreptunghiulara: X= a b e f i j c g k d h l Prin definitie.Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare prin metoda matriciala. In cazul nostru. in sensul ca se incepe cu determinantii patrati extrasi din matrice. Daca toti determinantii de ordin 3x3 sunt egali cu zero. diferit de zero. Daca determinantuld este egal cu zero.Se da o matrice si se cere sa se verifice daca matricea este inversabila.Se da o matrice si se cere sa se determine matricea inversa. Extragem din matrice un determinant de ordin 3x3 . 2. extras din matrice. adica sa nu se scape din vedere unii determinanti.' $ Mentiuni 1. 2. alegem alt determinant de ordin 3x3 si procedam similar. Se observa in cel mai rau caz vom gasi macar un determinant diferit de zero de ordinul 1.Se da o matrice si se cere sa se discute rangul in functie de un parametru. 2. . Daca este diferit de zero. .Se da o matrice si se cere sa i se determine rangul.

y. . • Daca ∆ = 0.Se calculeaza determinantul matricii A.' $ Memo 22 Sisteme de ecuatii liniare 1. Se observa motivul pentru care un sistem avand ∆ = 0 nu se poate rezolva cu regula lui Cramer si anume deoarece ∆ apare la numitor. adica se obtine: ∆x = 2 7 5  1 −3 1 . Mentiune Aceasta metoda se foloseste rar.Se rezolva ecuatia matriciala anterioara in mod obisnuit. Sisteme  ecuatii rezolvate matricial de =7  x+y+z 3x + 7y + 5z = 2 Fie de exemplu sistemul:  6x − 3y + z = 1 Rezolvarea matriciala a sistemului se face urmand urmatorii pasi:   1 1 1 . 55 & % . Se obtine matricea coloana X.z.Se formeaza matricea coeficientilor sistemului. in cazul nostru A= 3 6   1 1 7 5  −3 1 . B= 2  1 .Se calculeaza x= ∆x ∆ y= ∆y ∆ z= ∆z ∆ solutia sistemului fiind (x. se inmulteste ecuatia matriciala la stanga cu A−1 si se obtine X=A−1 · B. Regula lui Cramer  =7  x+y+z 3x + 7y + 5z = 2 Fie de exemplu sistemul:  6x − 3y + z = 1 Se efectueaza urmatorii pasi: 1 .Se calculeaza ∆x . cu coloana termenilor liberi. inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui Cramer si procesul se opreste aici. prin inlocuirea coloanei cu coeficientii lui x din matricea   7 1 1 sistemului.Se formeaza matricea coloana cu necunoscutele sistemului. . • Daca ∆ =0 . 2.z). X= y  z   7 .Se formeaza matricea coloana cu termenii liberi ai sistemului.Se formeaza matricea coeficientilor sistemului. eventual doar daca se solicita in mod explicit prin enunt sa se rezolve prin aceasta metoda. in cazul nostru A= 3 7 5  6 −3 1   x . adica se calculeaza A−1 . inseamna ca sistemul se poate rezolva cu regula lui Cramer si se continua cu etapa urmatoare. de unde se scoate x.y.Sistemul este echivalent cu urmatoarea ecuatie matriciala: A· X = B .Se calculeaza ∆y si ∆z in mod similar. il notam de exemplu cu ∆ (delta).

z ∈ R.Se formeaza matricea coeficientilor sistemului. inseamna ca sistemul este compatibil determinat. y= 13−z . • Daca ∆ = 0.Se extrage din matricea sistemului. In cazul nostru din calcul obtinem ∆ =0. 3 1 = -9-2=-11 = 0 2 −3 . In cazul nostru. Pentru cazul nostru. z ∈ R. 56 & % . se trec necunoscutele secundare in membrul cu termenii liberi si se scot necunoscutele principale in functie de necunoscutele secundare. in acest caz z. Se stabilesc necunoscutele principale . sistem compatibil simplu nederminat deoarece avem o singura necunoscuta secundara) si se continua cu pasul urmator: . se poate rezolva cu regula lui Cramer si nu este necesara prezenta metoda .Se rezolva sistemul format din ecuatiile principale si anume se scot necunoscutele principale in functie de necunoscutele secundare. pe care il notam de exemplu δ (delta mic). • Daca ∆c = 0 se trage concluzia ca sistemul este compatibil nedeterminat (in cazul de fata.Se formeaza determinantul caracteristic. . Studiul compatibilitatii sistemelor  =8  3x + y + 2z 2x − 3y + z =1 Fie de exemplu sistemul:  5x + 9y + 4z = 22 Se efectueaza urmatorii pasi: 3 . un determinant patrat de cel mai mare ordin. Concret obtinem x= 25−7z . Observam ca intradevar sistemul este compatibil 11 11 (am putut obtine solutii pentru x si y) si simplu nederminat. deoarece x si y depind de un singur parametru real z. il notam de exemplu cu ∆ (delta). .' $ 3.Se stabilesc ecuatiile principale . • Daca ∆ =0 . numit determinant principal. in cazul nostru A= 2 5   1 2 −3 1  9 4 . se obtine ∆c = 2 −3 1  5 9 22 De exemplu δ = . in acest caz x si y si necunoscutele secundare . notat cu ∆c . Se rezolva cu regula lui Cramer prezentata anterior si procesul se opreste aici.Se calculeaza determinantul matricii A. se rezolva sistemul 3x + y = 8 − 2z prin metode obisnuite (metoda reducerii sau substitu2x − 3y = 1 − z tiei sau chiar Cramer) si se scoate x=f(z) si y=f(z). inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui Cramer si efectuam pasii urmatori.Se calculeaza ∆c . in acest caz ecuatia 1 si ecuatia 2 si ecuatiile secundare . (in cazul nostru ∆c = 0) si se interpreteaza astfel: • Daca ∆c = 0 se trage concluzia ca sistemul este incompatibil si procesul se opreste aici. prin bordarea determinantului principal δ cu o linie formata din coeficientii corespunzatori din una dintre ecuatiile secundare si cu o coloana formata din termenii liberi  3 1 8 corespunzatori. Practic se scrie sistemul format din ecuatiile secundare. in acest caz ecuatia 3. diferit de zero .

Regula lui Cramer.etc Nu Da ∆c = 0 Sistem compatibil nedeterminat Sistem incompatibil Rezolvare sistem format din ec.' $ Memo 23 Compatibilitatea sistemelor de ecuatii prezentata grafic Reprezentare grafica a etapelor de analizare a compatibilitatii unui sistem cu n ecuatii si n necunoscute: Start Calculul determinantului sistemului ∆ Nu ∆=0 Da Calcul determinant principal δ Sistem compatibil determinat. Calcul ∆x . 57 & % . princip/sec. principale Stop Stop Stop Se recomanda analizarea sistemelor dupa modelul acesta. y= ∆y ∆ . necunoscute princip/sec. eventual cu adaptarea ceruta de specificul problemei.∆z Calculul determinantului caracteristic ∆c x= ∆x ∆ . Ec.∆y .

'

$

58 & %

'

$

Memo 24 Sisteme de ecuatii particulare 1. Discutarea naturii unui sistem dupa parametrii reali Se urmeaza etapele prezentate in graficul studiului compatibilitatii si se trateaza pe cazuri, dupa valorile parametrilor. De exemplu daca avem un sistem de 3 ecuatii cu 3 necunoscute, cu un parametru m. Calculam determinantul sistemul si obtinem de exemplu ∆ = (m − 5) · (m + 7) . Se procedeaza astfel: Caz 1 Pentru (m − 5) · (m + 7) = 0, adica pentru m= 5 si m= −7 sistemul este compatibil determinat si se aplica regula lui Cramer. Se scot efectiv in functie de m ∆ apoi ∆x , ∆x , ∆x etc apoi x,y,z. Caz 2 Pentru m=5 se inlocuieste efectiv m=5 in sistemul initial, se obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul corespunzator. Caz 3 Pentru m=-7 se inlocuieste efectiv m=-7 in sistemul initial, se obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul corespunzator. Daca se va obtine ∆c in functie de parametru, ( de exemplu∆c = m − 9 ) se va separa din nou pe cazuri, adica: Caz a) Pentru m − 9 = 0 adica m = 9 , sistemul este incompatibil si stop. Caz a) Pentru m − 9 = 0 adica m = 9 , sistemul este compatibil si nedeterminat si se continua conform grafic compatibilitate, prin rezolvarea sistemului format din ecuatiile principale. Exemplu Discutati natura sistemului dupa valorile parametrului m si rezolvati sistemul :   x − my + z x−y+z  mx + m2 y − z =1 =1 = m2

2. Sisteme omogene Sistem omogen este prin definitie un sistem care are toti termenii liberi egali cu zero. Se pastreaza toate proprietatile si modul de lucru cunoscut de la sisteme, singura noutate fiind faptul ca un sistem omogen admite intotdeauna solutia x=y=z= · · · =0 numita solutie banala sau solutie nula. Analizand graficul studiului compatibilitatii, se observa ca daca ∆ = 0 rezulta ca sistemul este compatibil determinat, adica admite solutie unica. Deoarece sistemul omogen admite intotdeauna solutia banala, inseamna ca pentru ∆ = 0, solutia banala este unica solutie. Prin urmare daca pentru un sistem omogen se cere sa se puna conditia ca sistemul sa nu contina doar solutia banala, trebuie pusa conditia ca ∆ = 0.

59 & %

'

$

Exemplu Rezolvati urmatorul sistem omogen:   x + 2y + z + t   2x + y + z + 2t  x + 2y + 2z + t   x+y+z+t =0 =0 =0 =0

3. Sisteme cu numar de ecuatii diferit de numarul de necunoscute Poate aparea una dintre urmatoarele doua situatii: a) Numarul de ecuatii este mai mic decat numarul de necunoscute. Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :  =1  x − 2y + z + t x − 2y + z − t = −1  x − 2y + z + 5t = 6 b) Numarul de ecuatii este mai mare decat numarul de necunoscute. Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :   x + 2y 6x − 8y  5x + 2y =1 =1 =3

Se recomanda ca exercitiu, analizarea graficului de studiu al compatibilitatii sistemelor pentru fiecare din aceste situatii. Ca recomandari generale: • Pentru cazul a) sistemul chiar daca este compatibil nu poate fi si determinat, deoarece suntem in situatia in care avem mai putine ecuatii decat necunoscute. • Pentru cazul b) avem mai multe ecuatii decat necunoscute, deci sistemul ar putea fi determinat, dar trebuie de verificate solutiile obtinute pentru toate ecuatiile pentru a fi sigur ca sistemul este compatibil.

60 & %

'

$

Memo 25 Limite de siruri

Teorie
Se considera evidente urmatoarele: a) lim n = ∞. In general, lim nk = ∞ pentru k > 0.
n→∞ n→∞

b) c)

lim 1 n→∞ n

= 0. In general lim ak = 0 pentru a = subunitar .
n→∞

lim ( 2 )n n→∞ 3

= 0. In general, lim an = 0 pentru a = subunitar.
n→∞

Tipuri de limite de siruri
Tip 1 = Fractii simple Exemple: a) lim
2n4 +3n2 +5n+1 3 2 n→∞ 4n +2n +3n+3 2n4 +3n2 +5n+1 6 2 n→∞ 4n +2n +3n+3 2n4 +3n2 +5n+1 4 2 n→∞ 4n +2n +3n+3

b) lim

c) lim

Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, n la puterea cea mai mare. Tip 2 = Sume consacrate Exemple: a) lim
1+2+3+···n 2 n→∞ 3n +2n+1 12 +22 +32 +···+n3 3n2 +2n+1 1·2+2·3+···n·(n+1) 4n5 +5

b) lim

n→∞

c) lim

n→∞

Idee: Se restrange suma conform regulilor cunoscute, dupa care problema devine de obicei de tipul 1. Tip 3 = Radicali Exemple: √ √ √ √ √ a) lim ( n + 1− n + 5) b) lim ( n + 1−3n) c) lim ( 3 n + 1− 3 n + 2) n→∞ n→∞ n→∞ √ √ √ √ Idee: Se amplifica gruparea ( a − b) cu ( a + b) pentru a dispare radicalul de la numarator, unde se va√ obtine a-b, problema devenind de obicei √ √ √ de tipul 1. Similar, pentru gruparea ( a + b), se amplifica cu ( a − b). Tip 4 = Puteri Exemple: a) lim
4·5n +6·3n n n n→∞ 5 +3·2 4·7n+3 +6·3n+1 n+2 +4·3n+4 n→∞ 7 4·5n +6·6n n n n→∞ 7 +3·8

b) lim

c) lim

Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, puterea an la puterea cea mai mare, de exemplu pentru exemplul a), la numarator se scoate factor fortat 5n iar la numarator tot 5n .

61 & %

Daca bn <= an <= cn si atat sirul bn → l cat si cn → l. unde A →0 pentru n→ ∞. Daca l=0. 62 & % . regula se mai numeste criteriul majorarii. atunci an → l. Tip 6 = Teorema cleste Exemple: a) lim 2n n→∞ n! 1 2 n→∞ n √ 1 1+n2 1 1 + √2+n2 + · · · + √n+n2 b) lim · sin(n + 7) c) lim n→∞ Idee: Se foloseste teorema cleste: Fie un sir an si o limita l.' $ 1 Tip 5 = Gruparea gen (1 + n )n . respectiv pentru cazul general. lim (1 + A) n→∞ = e. Nedeterminarea 1∞ Exemple: a) lim (1 + n→∞ 3 n+1 n−2 ) n+1 b) lim ( n−5 )n+2 n→∞ n +3 c) lim ( n2 −n )2n+1 n→∞ 1 n n) 2 Idee: Se incearca sa se ajunga la formula lim (1 + 1 A n→∞ = e.

A) Tipuri de limite de functii clasice ( fara a folosi derivate ) Tip 1 = Limite cu x → ±∞ Exemple: a) lim 5x4 +4x2 +2x+1 3x2 +2x+1 x→∞ x+3 b) lim ( x−5 )2x+1 x→∞ c) lim √ x→−∞ x2 +3+3x 2x+1 Idee: Se lucreaza asemanator cu limitele de siruri. adica fara a utiliza derivate si folosind metoda lui l’Hˆpital care implica folosirea derivatelor. dupa care se incearca simplificarea factorului x − x0 . o Unele probleme se rezolva mai usor prin o metoda. unde aveam n → ±∞. 63 & % . Tip 3 = Limite din fractii de polinoame Exemple: a) lim x2 −49 x→7 x−7 b) lim x3 −8 x→2 x−2 c) lim x4 −81 x→3 x−3 Idee: Se incearca sa se descompuna atat numaratorul cat si numitorul dupa formula de genul ax2 + bx + c = a(x − x1 )(x − x2 ) (corespunzator gradului polinomului). sin(x−3) x→3 4(x−3) lim sin(x) = 1 si formulele x n→∞ c) lim obisnuite de la Metodele prezentate anterior fac parte din categoria de calcul limite de functii prin metoda clasica in sensul ca nu utilizeaza derivate. De avut in vedere ca sin(0)=0 si cos(0)=1. o prezentata in continuare. Nu exista o reteta care sa indice care e cea mai potrivita metoda pentru o anumita problema. sau eventual dupa alte formule.' $ Memo 26 Limite de functii Teorie Se considera cunoscute urmatoarele: a) Modul de calcul al limitelor de siruri b) Descompunerea ax2 + bx + c = a(x − x1 )(x − x2 ) si similar pentru orice polinom de gradul n. folosind regula lui l’Hˆpital. Limitele de functii se pot calcula si cu utilizarea derivatelor. c) lim n→∞ sin(x) x =1 Limitele de functii se pot calcula prin doua mari metode: clasic. Tip 4 = Limite de functii trigonometrice Exemple: a) lim Idee: x→0 sin(7x) 3x b) lim tg(3x) x→0 tg(7x) Se foloseste formula trigonometrie. Tip 2 = Limite cu x → x0 si x − x0 apare la numitor Exemple: a) lim 1 x→5 x−5 b) lim −3(x2 +2) x−7 x→7 c) lim 2 −6 x→3 5+ x−3 Idee: Se face tabel si la final se obtine limita la stanga lui x0 si limita la dreapta lui x0 . alte probleme prin cealalta.

[1∞ . Se foloseste formula A = eln(A) . Pentru nedeterminare [∞ − ∞] Fie de calculat lim (f − g). unde f → 0 si g → ∞. alteori este o mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate. etc] in general nedeterminari de forma f g Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆpital. x→x0 Se transforma astfel: 1 1 f − g = f · g (ff−g) = f · g · ( ffg − fgg ) = f · g · ( g − f ) = [∞· 0] = ·g si acum se poate aplica regula lui l’Hˆpital: o lim (f − g) = lim 1 g 1 1 g−f 1 f ·g = [∞· ∞] − 1 f ·g 1 f x→x0 x→x0 = lim 1 1 (g − f ) x→x0 ( f1 ) ·g 3. o 0 Teorema lui l’Hˆpital: Pentru nedeterminare de tipul ∞ sau 0 este adevarata o ∞ relatia: lim f f = lim x→x0 g g x→x0 0 Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul ∞ sau 0 . o Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai usor cu o metoda sau alta. Astfel se procedeaza daca avem nedeterminari de tipul: 1. [0 · ∞] 2. ∞ expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. de exemplu: f · g = g [ ∞ ] si acum se poate aplica regula lui l’Hˆpital: o 1 ∞ f x→x0 lim f g ∞ g = lim 1 [ ] = lim 1 x→x0 x→x0 ( ) g ∞ f f 2. ∞0 . Pentru nederminari diferite de ∞ sau 0 . ∞0 .' $ B) Teorema lui l’Hˆpital o Limite de functii cu folosirea derivatelor Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei lui l’Hˆpital. etc. unde f → ∞ si g → ∞. Pentru nedeterminari de tipul f g . adica fara l’Hˆpital). x→x0 Se rastoarna una dintre functii. Pentru nedeterminare [0 · ∞] Fie de calculat lim f · g. De exemplu 1∞ . se procedeaza astfel: ∞ 0 1. [∞ − ∞] 3. si se ia A=f g . 64 & % .

a) Derivata la stanga in punctul x0 se noteaza cu f s(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 . Derivabilitate. . Se procedeaza astfel: Functia f(x) este derivabila in punctul x = x0 . daca derivata la stanga in x0 si derivata la dreapta in x0 sunt egale si finite. s-a obtinut tabelul de derivare. . Functii derivabile Functiile elementare sunt derivabile pe intervale. Se procedeaza astfel: 1. adica f (x0 ) 4. Definitia derivatei Derivata functiei f(x) in punctul x0 se noteaza cu f (x)x=x0 si se defineste astfel: f (x) − f (x0 ) f (x)x=x0 = lim x→x0 x − x0 Prin aplicarea formulei anterioare asupra functiile cunoscute. Studiul continuitatii se pune in puncte. Studiul derivabilitatii se pune in puncte.x>x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 65 & % .Daca limita la stanga in x0 este egala cu limita la dreapta in x0 si este egala cu f (x0 ).x<x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 0 0 Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)s (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 . Asimptote 1. Functii continue Orice functie elementara este continua pe interval.Se calculeaza limita la stanga in x0 . Pe scurt.Se calculeaza valoarea functiei in punctul x0 .x<x0 si se b) Derivata la dreapta in punctul x0 se noteaza cu f d(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 . de exemplu in punctul x = x0 . ld |x=x0 = limx→x0 (x>x0 ) f (x) 3.Se calculeaza limita la dreapta in x0 . 2. problemele de continuitate apar la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada. . ls |x=x0 = limx→x0 (x<x0 ) f (x) 2. 3. atunci functia f(x) este continua in punctul x0 . de exemplu in punctul x = x0 . .' $ Memo 27 Aplicatii ale limitelor de functii Continuitate. Derivate. studiul efectuandu-se in punctele in care functia isi schimba forma. altfel f(x) nu este continua in punctul x0 . conditia de continuitate intr-un punct x0 este ca ls |x=x0 = ld |x=x0 = f (x0 ) Deoarece studiul continuitatii se face in puncte.

Se calculeaza valorile functiei. iar altele nu.∞. iar asimptotele verticale pot apare la capete de intervale diferite de +. Deoarece studiul derivabilitatii se face in puncte. deoarece functia nu poate avea simultan doua asimptote +∞. 2. Daca aceste doua sunt egale si finite. daca limx→c f(x) = +-∞ • Asimptota oblica Studiu la +∞: Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie. • Asimptota verticala Este o dreapta verticala x=c. studiul efectuandu-se in punctele in care functia isi schimba forma. Asimptote Pot exista trei tipuri de asimptote: • Asimptota orizontala Se numeste asimptota orizontala la +∞. o dreapta orizontala y=a. Unele functii au asimptote. 66 & % . altfel f(x) nu este derivabila in punctul x0 . 3. atunci sigur nu avem asimptota orizontala la +∞. Daca +∞ apartine domeniului de definitie si limx→+∞ f(x) = +-∞ inseamna ca la +∞ nu avem asimptota orizontala. se numeste asimptota orizontala la -∞. daca limx→−∞ f(x) = b Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie. atunci sigur nu avem asimptota oblica la +∞.∞. care se scrie ca reuniune de intervale. In acest caz se verifica daca eventual exista asimptota oblica la +∞.' $ Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)d (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 . Se calculeaza m = limx→+∞ f (x) Daca obtinem m finit . atunci functia f(x) este derivabila in punctul x0 . prezentate anterior. Se stabileste domeniul de definitie. 4. Similar pentru -∞. x se continua cu calcularea lui n = limx→+∞ (f (x) − m · x) Daca si n este finit. Se studiaza in mod similar existenta asimptotei oblice la -∞. se calculeaza derivata la stanga punctului x0 si derivata la dreapta lui x0 . Daca +∞ face parte din domeniul de definitie dar am stabilit deja ca avem asimptota orizontala la +∞ atunci sigur nu avem asimptota oblica la +∞. daca limx→+∞ f(x) = a Similar. Practic se procedeaza astfel: 1. respectiv valorile limitelor obtinute si definitiile asimptotelor. problemele de derivabilitate apar la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada. putem concluziona ca exista asimptota oblica la +∞ si anume dreapta oblica y =m·x+n . o dreapta orizontala y=b. respectiv limitele functiei la capetele domeniului de definitie. Se stabilesc asimptotele analizand valorile functiei.x>x0 0 0 si se In concluzie. Se observa ca asimptotele orizontale si cele oblice pot apare la + ∞ sau la .

Definitia derivatei Derivata functiei f(x) in punctul x0 se noteaza cu f (x)x=x0 si se defineste astfel: f (x) − f (x0 ) f (x)x=x0 = lim x→x0 x − x0 2. Tabel derivate Functia Derivata k(=constanta) x xn √ x 0 1 n · xn−1 1 √ 2· x 1 x ln(x) ax ex sin(x) cos(x) tg(x) ctg(x) arcsin(x) arccos(x) arctg(x) arcctg(x) ax · ln(a) ex cos(x) −sin(x) 1 cos(x)2 1 − sin(x)2 √ 1 1−x2 1 − √1−x2 1 1+x2 1 − 1+x2 67 & % .' $ Memo 28 Derivate 1.

5. unde k=constanta (f ) = g f ·g−f ·g g2 f f • Avansat (f g ) = f g · (g · ln(f ) + g · ) • Derivarea functiilor compuse: f (u(v(x))) = f (u(v(x)) · u (v(x)) · v (x) · x 4.x>x0 si se In concluzie. Daca aceste doua sunt egale si finite. convexe • Reprezentarea grafica a functiilor 68 & % . Functii derivabile Functia f(x) este derivabila in punctul x = x0 .' $ 3.x<x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 0 0 Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)s (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 . atunci functia f(x) este derivabila in punctul x0 . Principalele aplicatii ale derivatelor • Teorema lui l’Hˆpital o • Teorema lui Lagrange • Teorema lui Rolle. Teorema lui Cauchy • Functii concave . daca derivata la stanga in x0 si derivata la dreapta in x0 sunt egale si finite. se calculeaza derivata la stanga punctului x0 si derivata la dreapta lui x0 . altfel f(x) nu este derivabila in punctul x0 .x>x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 0 0 Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)d (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 . Operatii cu derivate (f + g) = f + g (f − g) = f − g (f · g) = f · g + f · g (k · f ) = k · f . a) Derivata la stanga in punctul x0 se noteaza cu f s(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 .x<x0 si se b) Derivata la dreapta in punctul x0 se noteaza cu f d(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 .

[1∞ . unde a < b si a.b] 2. 3. Astfel se procedeaza daca avem nedeterminari de tipul: 1. ∞0 .b ∈ I. Concavitate/Convexitate. astfel incat f ’(c)=0. Daca : 1. Functia f(x) este derivabila pentru x ∈ (a.b. Cauchy o Monotonie. Grafice de functii 1. Daca : 1.b) atunci exista un punct c intre a si b.' $ Memo 29 Aplicatii ale derivatelor Teoremele lui l’Hˆpital. [0 · ∞] 2. [∞ − ∞] 3. adica fara l’Hˆpital). un interval I si doua numere a. ∞ expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. Teorema lui Lagrange Fie o functie f(x). o Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai usor cu o metoda sau alta. Rolle. Teorema lui Rolle Fie o functie f(x). alteori este o mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate. un interval I si doua numere a. o Teorema lui l’Hˆpital: Pentru nedeterminare de tipul o relatia: lim f f = lim x→x0 g g ∞ ∞ sau 0 0 este adevarata x→x0 0 Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul ∞ sau 0 . Lagrange. unde a < b si a. Teorema lui l’Hˆpital o Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei lui l’Hˆpital. 2. Functia f(x) este derivabila pentru orice x ∈ (a.b ∈ I.b. Functia f(x) este continua pentru x ∈ [a. astfel incat: f (b) − f (a) = f (c) b−a 69 & % .b) 3. Functia f(x) este continua pentru orice x ∈ [a.b] 2. etc] in general nedeterminari de forma f g Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆpital. f(a)=f(b) atunci exista cel putin un punct c intre a si b.

punct de intoarcere. 5. rezolvare ecuatie. se obtine teorema lui Lagrange. Teorema lui Cauchy Fie functiile f(x) si g(x). Daca : 1. Trasare grafic 70 & % . astfel incat: f (b) − f (a) f (c) = g(b) − g(a) g (c) Se observa ca pentru cazul particular g(x)=x. Intersectie cu axa Oy ( se face x=0 si se scoate y) 6. Derivata intai : f’=0. tabel. Intersectie cu axa Ox ( se face y=0 si se scoate x) 5.Punct de inflexiune.Functie convexa. atunci f(x)= concava pe acel interval.b. scris ca reuniuni de intervale 2. Daca f’(x) = 0 pe un interval. Reprezentarea grafica a functiilor 1.b) atunci exista un punct c intre a si b. . 2.b) 3. Calcul valori functie(limite functie) la capetele domeniului de definitie 3. Daca f”(x) > 0 .b ∈ I.b] 2. Concavitate. b) Avansat: Interpretarea geometrica a teoremei lui Lagrange. Daca f”(x) < 0 . atunci f(x) este descrescatoare pe acel interval 3. atunci f(x) este constanta pe acel interval Mentiuni: a) Puncte de extrem: Prin studiul semnului lui f’(x) se poate analiza monotonia functiei f(x) (crescatoare / descrescatoare) si pe baza monotoniei se pot stabili punctele de extrem ale functiei (minim respectiv maxim). tabel. Functiile f(x) si g(x) sunt continue pentru x ∈ [a. Daca f’(x) > 0 pe un interval. Functiile f(x) si g(x) sunt derivabile pentru x ∈ (a. Determinarea domeniului de definitie. 6. Functia g’(x) = 0pentru x ∈ (a. atunci f(x) este crescatoare pe acel interval 2. Derivata a doua:f”=0. convexitate Notiuni noi : . Daca f’(x) < 0 pe un interval. un interval I si doua numere a. cu a<b si a. Determinare asimptote 4. Tabel general 9.' $ Consecinte alte teoremei lui Lagrange: 1. concavitate/convexitate 8. functie concava. Teorie: 1. monotonie. atunci f(x)= convexa pe acel interval. rezolvare ecuatie. puncte extrem 7. 4.

71 & % . unde panta unei drepte reprezenta tangenta unghiului facut de acea dreapta cu axa Ox. Panta m a unei drepte de forma y = m · x + n. y0 ) si are panta m. Ecuatia unei drepte care trece printr-un punct (x0 . adica m1 = m2 . unde α reprezinta unghiului facut de dreapta cu axa Ox. Interpretarea geometrica a derivatei reprezentata grafic: y curba f(x) dreapta tangenta la curba in x0 f (x0 ) y=m·x+n α x O x0 f (x0 ) = m = tg(α) Utile pentru exercitii Se considera cunoscute urmatoarele: 1. deci m=tg(α).' $ Memo 30 Interpretarea geometrica a derivatei Interpretarea geometrica a derivatei: • Se reaminteste ca derivata unei functii f(x) intr-un punct x0 este prin definitie: f (x)x=x0 = f (x0 ) = lim f (x) − f (x0 ) x − x0 x→x0 • Derivata unei functii f(x) in punctul x0 . semnifica panta dreptei tangente la curba f(x) in punctul x0 . 3. Conditia ca doua drepte y1 = m1 ·x+n1 si y2 = m2 ·x+n2 sa fie perpendiculare 1 este ca m1 = − m2 . este: y − y0 = m · (x − x0 ) 2. 4. Conditia ca doua drepte y1 = m1 · x + n1 si y2 = m2 · x + n2 sa fie paralalele este ca dreptele sa aiba pante egale. reprezinta tangenta unghiului facut de dreapta cu axa Ox.. notata cu f (x0 ) .

Scrieti ecuatia tangentei la curba f(x)=ln(x)+x2 -1 in punctul (e. x= −1. Determinati constantele α si β. 2 3.e2 ).x = 0 x 72 & % . in care tangenta sa fie x+1 paralele cu dreapta y= x . Determinati un punct pe curba y= x−1 . Scrieti ecuatia normalei la parabola y = x2 − 4x + 5 in punctele de intersectie ale acesteia cu dreapta x-y+1=0. si y2 = x−a .' $ Exercitii 1. 2. 4. astfel incat curbele de ecuatii: y1 = α · x2 + β · x + 2 sa fie tangente in punctul x=1.

' $ Memo 31 Integrale 1. Notatia reprezinta un S lungit . Metode de calcul integrale 1) Metoda substitutiei: implica retete de rezolvare 2) Metoda integrarii prin parti: f · g · dx = f · g − f · g · dx 73 & % . litera S provenind de la cuvantul Suprafata. Notiunea de integrala Integrala functiei f(x) se noteaza cu f (x) · dx . Tabel integrale xn · dx ax · dx 1 x = = = = = = = = = = = = = = = xn+1 n+1 ax ln(a) + C + C · dx · dx · dx · dx · dx · dx · dx ln|x| + C ln|x + a| + C 1 2·a 1 a 1 x+a 1 x2 −a2 1 x2 +a2 · ln| x−a | + C x+a · arctg x + C a √ √ x2 + a2 | + C x2 − a2 | + C √ 1 x2 +a2 √ 1 x2 −a2 √ 1 a2 −x2 ln|x + ln|x + arcsin x + C a −cos(x) + C sin(x) + C tg(x) + C −ctg(x) + C −ln|cos(x)| + C ln|sin(x)| + C sin(x) · dx cos(x) · dx 1 cos2 (x) 1 sin2 (x) · dx · dx tg(x) · dx ctg(x) · dx 3. Se va vedea in continuare ca una dintre cele mai importante aplicatii ale integralelor este calculul de suprafete. 2.

x=b. Integrale definite. x=b in jurul axei Ox. Integrale definite.Fie F(x) primitiva functiei f(x). x=a. x=a. o dreapta x=a si o dreapta x=b • Fie S = suprafata curbei marginite de f(x). yg ) centrul de greutate al placii marginite de f(x).' $ 4. V =π· b a f 2 (x) · dx • Fie lc = lungimea curbei f(x) . Subtilitati privind integralele • Sume Rieman. Ox. intre x=a si x=b lc = b a 1 + f 2 (x) · dx • Fie A = aria laterala a corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x). A=2·π· b a |f (x)| · 1 + (f )2 · dx • Fie G(xg . x=b in jurul axei Ox. 7. adica . x=a. Aplicatii ale integralelor definite Fie o functie f(x). x=a.Formula lui Leibnitz-Newton: b a f (x) · dx = F (x) f (x) · dx = F (x)|b = F (b) − F (a) a 5. x=b si Ox S= b a |f (x)| · dx • Fie V = volumul corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x). Formula lui Leibnitz-Newton . Metoda integrarii prin parti b a f · g · dx = f · g|b − a b f · g · dx a 6. unde k= constanta Formulele anterioare sunt valabile atat pentru integrale nedefinite cat si pentru integrale definite. Coordonatele centrului de greutate sunt: b xg = a x·f (x)·dx b a f (x)·dx yg = b 2 1 2 · a x·f (x)·dx b a f (x)·dx 74 & % . sistemul cartezian XOY. Operatii cu integrale (f + g) · dx = (f − g) · dx = k · f · dx = k · f · dx + f · dx − g · dx g · dx f · dx . aplicatii la calcul de limite de siruri • Sume Darboux • Functii integrabile 8.

' $ Memo 32 Tabel derivate si Tabel integrale 1. Tabel derivate Functia Derivata k(=constanta) x xn √ x 0 1 n · xn−1 1 √ 2· x 1 x ln(x) ax ex sin(x) cos(x) tg(x) ctg(x) arcsin(x) arccos(x) arctg(x) arcctg(x) ax · ln(a) ex cos(x) −sin(x) 1 cos(x)2 1 − sin(x)2 √ 1 1−x2 1 − √1−x2 1 1+x2 1 − 1+x2 75 & % .

' $ 2. Tabel integrale xn · dx ax · dx 1 x = = = = = = = = = = = = = = = xn+1 n+1 ax ln(a) + C + C · dx · dx · dx · dx · dx · dx · dx ln|x| + C ln|x + a| + C 1 2·a 1 a 1 x+a 1 x2 −a2 1 x2 +a2 · ln| x−a | + C x+a · arctg x + C a √ √ x2 + a2 | + C x2 − a2 | + C √ 1 x2 +a2 √ 1 x2 −a2 √ 1 a2 −x2 ln|x + ln|x + arcsin x + C a −cos(x) + C sin(x) + C tg(x) + C −ctg(x) + C −ln|cos(x)| + C ln|sin(x)| + C sin(x) · dx cos(x) · dx 1 cos2 (x) 1 sin2 (x) · dx · dx tg(x) · dx ctg(x) · dx 76 & % .

Tabel derivate Functia Derivata k(=constanta) x xn √ x ln(x) ax ex sin(x) cos(x) tg(x) ctg(x) arcsin(x) arccos(x) arctg(x) arcctg(x) 0 1 n · xn−1 1 √ 2· x 1 x ax · ln(a) ex cos(x) −sin(x) 1 cos(x)2 1 − sin(x)2 √ 1 1−x2 1 − √1−x2 1 1+x2 1 − 1+x2 2.' $ Memo 33 Tabel derivate si Tabel integrale pe o pagina 1. Tabel integrale xn · dx ax · dx 1 x · dx 1 x+a · dx 1 x2 −a2 · dx 1 x2 +a2 · dx √ 1 · dx x2 +a2 √ 1 · dx x2 −a2 √ 1 · dx a2 −x2 sin(x) · dx cos(x) · dx 1 cos2 (x) · dx 1 sin2 (x) · dx tg(x) · dx ctg(x) · dx = = = = = = = = = = = = = = = + C + C ln|x| + C ln|x + a| + C 1 x−a 2·a · ln| x+a | + C 1 x a · arctg a + C √ ln|x + x2 + a2 | + C √ ln|x + x2 − a2 | + C arcsin x + C a −cos(x) + C sin(x) + C tg(x) + C −ctg(x) + C −ln|cos(x)| + C ln|sin(x)| + C xn+1 n+1 ax ln(a) 77 & % .

' $ 78 & % .

+) Element neutru e=0. exista un element x’ ∈ A astfel incat x∗x’=x’∗x=e 5.y ∈ A . 1. exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x 79 & % . Element simetric : Pentru orice x ∈ A . asociativitate. element neutru. Element neutru : Pentru orice x ∈ A . Comutativitate : Pentru orice x. x∗y=y∗x Exemple de grupuri: a) (R. Daca in plus este indeplinita si comutativitatea.y.∗) este monoid daca sunt indeplinite conditiile de asociativitate si element neutru. element simetric. este x’= 7 Monoid Fie o multime A nevida si o operatie ∗ (A. Element neutru : Pentru orice x ∈ A . unde x∗y=x+y-xy (A. grupul se numeste grup comutativ sau grup abelian. adica: 1.' $ Memo 34 Structuri algebrice Grup Fie o multime A nevida si o operatie ∗ De exemplu A=R si ∗: R x R − > R. avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z 3. Parte stabila : Pentru orice x ∈ A si x ∈ A → x∗y ∈ A 2.) Element neutru e=1. Asociativitate : Pentru orice x. exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x 4.z ∈ A .y. Asociativitate : Pentru orice x. Simetric de exemplu pt x=7.∗) este grup daca sunt indeplinite conditiile de parte stabila. avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z 2. este x’=-7 1 b) (R.. Simetric de exemplu pt x=7.z ∈ A .

se spune ca avem izomorfism. Se observa ca sunt verificare conditiile de distributivitate ale inmultirii fata de adunare: a) x·(y+z)=(x·y)+(x·z) ( distributivitatea inmultirii la stanga fata de adunare) b) (y+z)·x=(y·x)+(z·x) ( distributivitatea inmultirii la dreapta fata de adunare) Mentiuni 1. un inel in care operatia ◦ este comutativa.◦) este monoid.∗) = comutativitate 2.∗) este grup abelian.∗) = element simetric (A. adica (A.◦) = element neutru 3.∗.◦) este inel daca sunt indeplinite conditiile: 1. daca este indeplininta relatia: f (x ∗ y) = f (x) ◦ f (y) 2. Deci izomorfism=morfism + f(x) bijectiva Se reaminteste ca o functie este bijectiva.·) Adunarea este pe rol de ∗ iar inmultirea este pe rol de ◦. 80 & % . adica (A. daca este atat injectiva cat si surjectiva. Se numeste corp.+.◦) prin functia f(x). (A.◦) si o functie f:A×A→ A 1.◦) = asociativitate (A. un inel in care orice element diferit de elementul neutru al lui ∗(cea cu grupul) este inversabil. atunci corpul se numeste corp comutativ Izomorfism Fie (A. Se spune ca avem un morfism de la (A. 2. Operatie ◦ (cea cu monoidul) este distributiva fata de ∗(cea cu grupul) atat la stanga cat si la dreapta.∗) = parte stabila (A. (A.∗). Se numeste inel comutativ. Daca operatia ◦(cea cu monoidul) este comutativa.∗) = asociativitate (A.' $ Inel Fie o multime A nevida si doua operatii ∗ si ◦ (A. adica: a) x◦(y∗z)=(x◦y)∗(x◦z) ( distributivitatea lui ◦ la stanga fata de ∗) b) (y∗z)◦x=(y◦x)∗(z◦x) ( distributivitatea lui ◦ la dreapta fata de ∗) Exemplu de inel: (R.∗) = element neutru (A. (A. Daca in plus functia f(x) este bijectiva.∗) la (A.

a. 15. din acest motiv nu s-au tratat decat subiectele considerate strict necesare. tva. 22. Nu au fost incluse capitole care indeplinesc una din urmatoarele caracteristici: unele sunt prea usoare si se considera deja stiute. 17. unele nu sunt cerute de programa de examene. s. 18. 2. 19. 10. Geometrie plana in detaliu Vectori Geometrie in spatiu Geometrie analitica (dreapta. 23. 20. statistica Permutari Siruri: Teorema de convergenta cu epsilon Siruri: Siruri recurente Siruri: Teorema lui Stolz-Cesaro Continuitate: Vecinatati Aplicatii ale teoremei lui Lagrange Grafice de functii in detaliu Geometrie Geometrie Geometrie Geometrie IX IX IX XI 5. 8. Probleme de numarare Probabilitati Matematici financiare: dobanzi.m. inversa unei functii Discutia naturii si semnului ecuatiei de gradul doi Pozitia radacinilor ecuatiei de gradul doi Sisteme de ecuatii neliniare: omogene. Principalul obiectiv a fost ca lucrarea sa fie scurta. unele se folosesc mai rar. 12.d. hiperbola. respectiv apar foarte rar sau deloc in subiectele de examene. Partea intreaga Functia de gradul intai Functii compuse. 21.' $ Memo 35 Anexa Capitole necontinute in lucrare: Scopul lucrarii a fost sintetizarea principalelor instrumente de lucru din matematica de liceu. 14. Trigonometrie Trigonometrie Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Analiza Analiza Analiza Analiza Analiza Analiza X X IX IX IX IX IX IX IX X X X XI XI XI XI XI XI XI 81 & % . cercul. 16. simetrice Inductia matematica Cardinalul unei multimi. 9. 7. 4. altele au fost deja tratate in gimnaziu. 6. 11. Astfel de capitole netratate in lucrare sunt urmatoarele: 1. parabola) Functii trigonometrice inverse Aplicatiile trigonometriei in geometrie Modulul. elipsa. 3. altele sunt prea dificile. 13.

etc. culegerea de Chiriac pentru Algebra. 29. Formula lui Taylor Rezolvarea ecuatiilor cu sirul lui Rolle. culegerea de Turtoiu pentru Trigonometrie. Sume Riemann. sume Darboux. Eventual din manualele scolare sau alte surse. Clase de resturi Morfisme si izomorfisme Functii integrabile Metode de integrare pentru functii rationale. functii trigonometrice. nefiind notiuni de baza ci notiuni compuse se pot invata de sine statator. 28. in mod izolat. Din acest motiv. din manual pentru vectori si geometrie analitica. calcul de limite de siruri cu ajutorul integralelor Aplicatiile calculului integral in geometrie detaliat Analiza Analiza Analiza Algebra Algebra Analiza Analiza XI XI XI XII XII XII XII 31. formulele lui Euler. De asemenea apar mai rar in alte probleme decat subiectele de baza. dupa stapanirea cunostintelor de baza. Aceste subiecte netratate din fericire contin in general concepte compuse care se bazeaza pe subiectele tratate. Aproximarea radacinilor ecuatiilor. 32. 82 & % . integrare prin parti in detaliu. 27. de exemplu culegerea de Lia Arama pentru Calcul diferential si integral. 30. 25. 26. substitutiile lui Cebisev.' $ 24. Analiza Analiza XII XII Pentru realizare unei instruiri aprofundate este necesara si studierea acestor capitole din carti adecvate.

EXERCITII ¸ 83 & % .' $ PARTEA a II-a ˘ FISE MATEMATICA ¸ .

' $ 84 & % .

Cate grade are al patrulea unghi? 2) ABD si BCD sunt triunghiuri dreptunghice isoscele cu ipotenuza BD. 5) ABC este un triunghi. 85 & % .' $ Fila 1 = Geometrie plana Lectia 1 1) Un patrulater are masurile a trei unghiuri de 45. M si N mijloacele laturilor AB respectiv AC. 6) ABCD este un patrulater la care m(<BAC)=m(<BDC)=90 grade. iar perimetrul triunghiului ABC este de 30 cm. 3) La patrulaterul BCDA cunoastem m(< ADC)= m(<ABC)=80 si m(<DAB)=100 grade. 70 si 100 grade. Punctul O este mijlocul laturii BC. Ce fel de patrulater este BCDA ? 4) La paralelogramul ABMP avem m(<BAP)=50. Calculati perimetrul triunghiului AOD stiind ca AD=5cm si BC=8cm. MN=6cm. Aflati masurile laturilor BC si AC. Calculati masura unghiurilor acestui paralelogram. Aflati masura unghiurilor patrulaterului ABCD. AB=8cm.

' $ 86 & % .

unde St=suprafata totala. unde Sl=suprafata laterala. Sb=suprafata bazei.' $ Fila 2 = Geometrie in spatiu Formule 1) Cubul = simplu 2) Paralelipipedul dreptunghic = simplu 3) Prisma Sl=P · I. A=apotema St=Sl+Sb. Sb=suprafata bazei V= Sb·I . I=inaltimea Sl=πG(R + r) St=Sl+π(R2 + r2 ) V= π·I·(R 2 +r 2 +Rr) 3 9) Sfera Fie R=raza sferei. unde Sl=suprafata laterala. S=suprafata sferei. R=raza bazei mari. G=generatoarea. I=inaltimea 3 5) Trunchiul de piramida Fie P=perimetrul bazei mari. unde St=suprafata totala. p=perimetrul bazei mici. I=inaltimea St=Sl+2·Sb. A=apotema . unde V=volumul. P=perimetrul bazei. unde V=volumul 4) Piramida regulata ·A Sl= P2 . r=raza bazei mici. I=inaltimea Sl=2πRG St=2πR(R + G) V=πR2 I 7) Conul circular drept Sl=πRG St=πR(R + G) V= πR 3 2 I 8) Trunchiul de con Fie G=generatoarea. V=volumul sferei S=4πR2 V= 4πR 3 3 87 & % . I=inaltimea. Sb=suprafata bazei V=Sb ·I. b=suprafata bazei mici Sl= (P +p)·A 2 St=Sl+B+b √ I·(B+b+ B·b) V= 3 6) Cilindrul circular drept Fie R=raza bazei. P=perimetrul bazei. B=suprafata bazei mari.

x=b si f(x) b a V=π f (x)2 dx unde V= volumul marginit de x=a. I=distanta dintre cele planul care sectioneaza sfera si punctual de pe sfera(inaltimea calotei) S=2πRI 12) Sectorul sferic Fie S=suprafata sector sferic. I=distanta dintre cele doua plane paralele care sectioneaza sfera si determina zona sferica(inaltimea zonei sferice) S=2πRI 11) Calota sferica Fie S=suprafata calotei sferice. unde S=suprafata marginita de x=a. S=2πRI + πRr V= 2πR 3 2 I 13) Notiunea de unghi diedru 14) Teorema celor 3 perpendiculare 15) Notiuni de clasa XII S= b a |f (x)|dx. R=raza sferei din care provine calota sferica. R=raza sferei din care provine zona sferica. R=raza sferei din care provine sectorul sferic. x=b. marginita de x=a si x=b 16) Reamintire extragere radicali √ 53824 |232 4 138 129 924 924 2 x 2=4 43 x3=129 23x 2=46 462x2=924 88 & % . V=volumul. generat de rotirea lui b a f(x) in jurul axei Ox Al=2π |f (x)| 1 + (f )2 dx unde Al=aria laterala determinata de rotirea lui f(x) in jurul axei Ox.' $ 10) Zona sferica Fie S=suprafata zonei sferice. I=similar cu I de la calota sferica.

. .. . .. . . . . . . cos(a). 2) Completati tabelul urmator. . 89 & % . 45 grade. . . . 60.' $ Fila 3 = Trigonometrie Lectia 1 1) Scrieti valorile sin(a). . . . . . . cos3a=.cos(a) sin(b) cos(a+b)=cos(a) cos(b) . utilizand cercul trigonometric: Functia: 0 90 180 270 Sin Cos Tg Ctg 3) Enuntati si demonstrati formula fundamentala a trigonometriei 4) Considerand cunoscute formulele: sin(a+b)=sin(a) cos(b) + cos(a) sin(b) sin(a-b)=sin(a) cos(b) . tg(a). d) sin a = ± 1−cos(a) 2 2 e) cos a = ± 2 f) ) tg a = ± 2 g) ) ctg a = ± 2 1+cos(a) 2 1−cos(a) 1+cos(a) ($1) ($2) ($3) ($4) 1+cos(a) 1−cos(a) h)tg(a ± b) = 1tg(a)±tg(b) tg(a)tg(b) i) ctg(a ± b) = ctg(a)ctg(b) 1 ctg(b)±ctg(a) 2tg(a) j) tg2a= 1−tg2 a 2 j) ctg2a= 2ctg a−1 2ctg(a) k )tg(a+b+c)=. ctg(a) pentru a= 30.sin(a) sin(b) cos(a-b)=cos(a) cos(b) + sin(a) sin(b) demonstrati (calculati) urmatoarele formule: a) sin2a = 2sin(a) cos(a) b) cos2a = cos2 a − sin2 a cos2a = 1-2 sin2 a cos2a = 2 cos2 a − 1 c) sin3a=. .

($3). . ..($4) demonstrati formulele unghiurilor complementare: a) sin( π − a)=cos(a) 2 b) cos( π − a)=sin(a) 2 c) tg( π − a)=ctg(a) 2 d) ctg( π − a)=tg(a) 2 8) Demonstrati formulele anterioare ( 7a.. .cos. 90 & % . .($4) demonstrati formulele de transformare din produs in suma: a) sin(a) cos(b)=. 6) Pe baza formulelor ($1). 7b. .($3).($2). . . . . .. b) sin(b) cos(a)=.' $ 5) Pe baza formulelor ($1). 7d ) prin o alta metoda si anume geometric. . . . cadranul 3= (π + a).($2). .($3). cadranul 4= (2π − a) 7) Pe baza formulelor ($1). 7c. . . . . . folosind un triunghi dreptunghic.. .ctg. . . .($2). c) cos(a) cos(b)=. . d) sin(a) sin(b)= ..tg. pentru unghiuri din cadranul 2 =(π − a).($4) demonstrati formulele de reducere la cadran pentru sin.

' $ Fila 4 = Numere complexe Lectia 1 1) Calculati: a) E = i6 + i16 + i26 + i36 + i46 b) E = (−i)3 + (−i)13 + (−i)23 + (−i)33 + (−i)43 2) Calculati: a) (2+i)(3-2i) b) (-6+i)(5+2i) c) 2+3i 1−i 2i d) 2−i e) −2−5i − 6−7i 4+i 4−i Indicatie: la final z=x+y · i 3) Aflati x.y ∈ Rdin ecuatiile: a) (5x+3yi)+(2y-xi)=3-i b) x−2 + y−3 = 1 − 3i 1−i 1+i 4) Demonstrati egalitatile: 6−i 13+41i a) 3+4i = −25+25i 2+i 13+4i b) 3−i = 17−9i 5) Reprezentati in plan numerele complexe: a) 3+5i b) 4-i c) -2-2i d) 5i e) 7 6) Scrieti conjugatele numerelor complexe: a) 1+i b) 2-3i c) 5 d) 4i e) 0 f) 2i-1 7) Determinati m real astfel incat numarul: 3i3 − 2mi2 + (1 − m)i + 5 sa fie: a) real b) imaginar c) nenul 8) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie: a) i √ 1 b) 2 − 23 i c) –i 91 & % .

' $ Indicatie: Se porneste de la z=x+yi 9) Determinati x. astfel incat: (xi − y)2 = 6 − 8i + (x + yi)2 10) Rezolvati ecuatiile: a)x3 =27 b) x3 = −27 c)x4 = −3 d)3x4 = 5 11) Simplificati fractia: 12x2 − x − 1 3x2 + 5x − 2 92 & % .y reale.

2i √ √ c)z= -1+i f) z= .3 − i i) z= -1+ 2i 5) Calculati: (1+i)123 a) (1−i)251 b) c) √ (1− 3i)100 ·(−1+i)283 (−1−i)127 √ (−1− 3i)121 √ (1+ 3i)100 ·(−1+i)283 6) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele: a) z= 1+i b) z= -1+i c) z= 1-i d) z= -1-i 7) Calculati: a) b) √ 3+i 1−i √ 1−i 3 1−i 9 10 8) Rezolvati ecuatiile binome: a) x9 + 1 = 0 b) 4x9 + 7 = 0 c) 4x9 − 7 = 0 d) x8 − 1 = 0 93 & % .3 − i h) z= -1.2i √ √ b) z= -1-i e) z= .' $ Fila 5 = Aplicatiile trigonometriei in algebra Exercitii 1) Completati tabelul: 30 45 sin cos tg ctg 60 0 90 180 270 360 2) De studiat teoria din fisa “Numere complexe” 3) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele: √ a) z=1+i c) z= 3 + i √ √ b) z=1+ 3i d) z=1+ 2i 4) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele : √ √ a) z= 1-i d) z= 3 − i g) z= 1.

i cos(a) b) z= cos(a) .cos(a) ) 94 & % .i sin(a) c) z= sin(a) + cos(a) +i (sin(a) .' $ 9) Scrieti sub forma trigonometrica urmatoarele expresii: a) z= sin(a) .

Se da factor comun . Indicatii pentru punctul 1d: Pentru a scapa de patrate se foloseste cos X = 2 ± 1+cos(X) .formula S = abc si se scoate abc in functie de S 4R 4) Demonstrati ca: 27 R r ≤ 2 · p2 Indicatie: Se inlocuieste R din S = abc 4R si apoi se aplica inecuatia mediilor 95 & % .C sunt unghiurile unui triunghi. doar ca se foloseste sin X = ± 2 Indicatie pentru 1f ) Se foloseste A+B+C=π.B. inseamna ca numitorul este 2 zero.etc Punctele 1b.' $ Fila 6 = Aplicatiile trigonometriei in geometrie Exercitii 1) Aratati ca daca A.1c similar cu punctul 1a. similar.sin A = 2 (p−b)(p−c) bc . de unde C=π-(A+B) deci cos(C)=cos( π − (A + B)). 2 dupa care se folosesc 1a. adica cos(C)= . avem: a) cos(A)+cos(B)+cos(C)=1+4sin( A ) sin( B ) sin( C ) 2 2 2 b) sin(2A)+sin(2B)+sin(2C)=4sin(A)sin(B)sin(C) c) cos(2A)+cos(2B)+cos(2C)=1-4cos(A)cos(B)cos(C) d) cos2 (A) + cos2 (B) + cos2 (C) = 1 − 2 cos(A) cos(B) cos(C) e) sin2 (A) + sin2 (B) + sin2 (C) = 2(1 + cos(A) cos(B) cos(C)) f) tg A · tg B + tg B tg C + tg C tg A = 1 2 2 2 2 2 2 Indicatii pentru 1a)= Se transforma in produs cos(A)+cos(B) si se tine cont la cos(C) ca A+B+C=π. 2) Demonstrati ca: 2 2 b· cos(C) − c · cos(B) = b −c a Indicatie: Din teorema cosinusului.1b sau 1c.cos A = p(p−a) .formula lui Heron= se scoate (p-a)(p-b)(p-c) in functie de S . la care 2 2 se aplica tg la ambii membrii. Deoarece tg π = ∞. deci A+B+C = π . 2 bc . se scoate cos(C) si cos(B) si se inlocuieste 3) Demonstrati ca intr-un triunghi oarecare avem: r a) sin A sin B sin C = 4R 2 2 2 p A B C b) cos 2 cos 2 cos 2 = 4R Indicatii: Se folosesc formulele: . de unde rezulta relatia ceruta.cos(A+B). 1−cos(X) 2 Pentru punctul 1e.

Se obtine la final cos(C)=− 1 deci C=120 grade si A=B. deci fiecare patrat este egal cu zero. Pentru 6b) asemanator. C=120 si 2 anume triunghi isoscel. dupa care se observa ca 1=cos2 (A − B) + sin2 (A − B). deci A=B=30. se foloseste Teorema sinusului si apoi inegalitatea mediilor 6) Determinati forma triunghiului ABC in care: a) 8sin(A)sin(B)cos(C)+1=0 b)8cos(A)cos(B)cos(C)=1 Indicatie pentru 6a) Se transforma sin(A)sin(B) in produs. util pentru A restrange patrat perfect si se obtine [2 cos(C)+cos(A−B)]2 +[sin(A−B)]2 = 0. apoi se desface paranteza. 96 & % . Adica suma de patrate egala cu zero.' $ 5) Demonstrati ca: p≥3·R· 3 sin(A) sin(B) sin(C) Indicatie: Se ridica la puterea a III-a.

Fie 3 puncte A.' $ Fila 7 = Exercitii vectori 1) Teorie. Inseamna ca OA = 2 i + 4 j −→ − − → → − Fie B(-2. B. adica AMB MA x———–x———–x avem M B = −1. Inseamna ca OB = −2 i + 3 j → → Exercitiu: Fie − (2. 6)si − (−3. M. u v − +− → → a) Calculati si desenati u v → − b) Calculati si desenati − − → u v → →+− − 2v: c) Calculati si desenati 3 u 3) Exercitiu: Fie punctele A(2.4) . B(1. MA MB = 1 4 97 & % .6).3). deci t= -1 si se obtine XM= XA +XB si YM= YA +YB 2 2 2) Teorie: − → → − − → Fie A(2. astfel: MAB x———————x——-x MA unde M B = t Exista formulele: −t·Y −t·X XM= XA1−t B si YM= YA1−t B Pentru M=mijloc. 5).5) si punctul M astfel incat a) Aflati coordonatele punctului M b) Aflati coordonatele mijlocului lui AB.

' $ 98 & % .

' $ Fila 8 = Puteri si radical Exercitii 1) Teorie: Completati urmatoarele formule: am · an (am )n a −m a√ m an 2) Calculati: √ √ √ a) ( 50 − 5 8 + 2 + 128) √ √ √ √ √ √ b) (2 3 − 3 2 + 6)( 6 − 2 − 2 3) 3) Scrieti sub o forma mai simpla expresiile: √ √ √ 5 5 4 4 a) 5 3 625 b) 2 4 · 3 8 c) 2 8 4 4) Rationalizati numitorii fractiilor: √ 2 1 a) 1−√2 b) 3+√12 √5 c) √7 d) √ 1 √ 1+ 2− 5+ 2 am an 0 5) Calculati: √ a) 6 − 20 b) 9− √ 45 c) √ 5+2 6 √ 6) Rezolvati ecuatiile: √ √ a) x + 1 = 2 b) x − 3 = x − 3 c) 7− x−3=2 99 & % .

' $ 100 & % .

se inlocuieste t si se scoate x si apoi y. x + xy + y = 11 a) x − xy + y = 1 x2 + y 2 = 8 b) 1 1 x + y =1 2 5x − 6xy + 5y 2 = 29 c) 7x2 − 8xy + 7y 2 = 43 x3 + y 3 = 1 d) x+y =1 3) Rezolvati urmatoarele sisteme omogene: Teorie: Sisteme omogene sunt sistemele la care toate monoamele care apar(cu exceptia termenului liber) sunt omogene de gradul doi. Sisteme omogene 1) Rezolvati urmatoarele sisteme prin metoda substitutiei a) b) x2 − xy − y = 5 2x − 3y = 3 =3 2x + 3y = 7 x2 −xy+1 x−y 2) Rezolvati urmatoarele sisteme simetrice: Teorie: Sisteme simetrice sunt sistemele la care daca se inlocuieste x cu y si y cu x. Apoi se afla x si y. Dupa aflarea lui t. Sisteme simetrice. Metoda de rezolvare consta in notarea lui y = t · x si se inlocuieste in sistem. In acest mod se recunosc sistemele simetrice. adica in toate monoamele apar necunoscute sub forma x2 sau y 2 sau x1 y 1 . se obtine acelasi sistem. Se da factor comun x2 in fiecare ecuatie dupa care se imparte ecuatia 1 la ecuatia 2 si se scoate t. In acest mod se recunosc sistemele omogene. Metoda de rezolvare consta in notarea sumei S=x+y si P=xy.' $ Fila 9 = Sisteme de ecuatii clasa a-IX-a Metoda substitutiei. Se exprima totul in functie de S si P si se rezolva sistemul. obtinand pe S si P. Exercitii: x2 − 3xy + y 2 = −1 a) 3x2 − xy + 3y 2 = 13 2x2 − 3xy + 2y 2 = 5 b) x2 − xy − y 2 = −2 101 & % .

' $ 102 & % .

25 D) Rezolvati: 1)x + 2x + logx = 7 2 2)3x + 4x = 5x 3)3x + 4x > 5x 9x+y = 729 4) 3x−y−1 = 1 √ 3 < x 1 4 103 & % .2 √ 4)3x = 3 9 1 5)9x = 729 6)( 4 )x = ( 3 )−5 9 2 7)32x−1 = 81 8)a(x−2)(x−3) = 1 9)5x + 5x+1 = 3750 10)3x−1 + 3x−2 + 3x−3 = 13 11)52x − 5x − 600 = 0 12)9x√ 3x − 6 √ 0 − = 13)32 x − 4 · 3 x + 3 = 0 14)2 · 25x = 10x + 4x 15)3 · 4x + 2 · 9x = 5 · 6x 16)3 · 2x = 2 · 3x 17)11x = 17x 18)ax = bx √ x √ 19) 2+ 3 + 2− 3 20)7 · 2x = 5 · 3x C) Rezolvati inecuatiile : 1)3x ≥ 729 2)3x < 3 3)2x ≤ 0.5 x x =4 7)32 · 2 > 0.' $ Fila 10 = Functia exponentiala Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “FUNCTIA EXPONENTIALA” B) Rezolvati ecuatiile : 1)5x = 125 2)4x = 1024 3)25x = 0.25 √ x 4) 2 · 2 > 1 √ 8 1 x 5) 81 · 3 > 1 6) √1 5 0.

' $ E) TEMA= Rezolvati ecuatiile: 1)3x+1 + 3x = 108 2)2x+2 − 2x−1 = 28 3)52x+1 − 52x−1 = 120 x+2 x+17 4)16 x−7 = 512 · 64 x−3 5)2 · 22x − 3 · 2x + 1 = 0 6)2x√ 4x = 272 + √ 4 x 7)3 + 2 · 32 x − 3 = 0 8)3x = 4x 9)22x − 13 · 6x−1 + 9x = 0 104 & % .

' $ Fila 11 = Logaritmi = Exercitii Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “LOGARITMI” B) EXERCITII Rezolvati ecuatiile: 1) lg(x) = lg(2) 2) lg(x) = −lg (2) (x−1) (x2 −x−16) 3) log2 = log2 2 lg(x) 4) lg(5x−4) = 1 5) logx−1 =1 (3) (2) 6) logx −logx = 2 (x2 +1) 7) log(x+3) = logx x 2 1 8) 12 (lg x) = 1 − 1 lg(x) 3 4 2 2 9) 3 lg (x ) − lg(x) −1 = 0 10) 2 lg2 (x3 ) − 3 lg(x) − 1 = 0 11) 4 log2 (5x) − 7 log3 (15x) + 7 = 0 3 Rezolvati inecuatiile: 1) lg(x −3) > lg(x+3) 2) lg2 (x) − 2 lg(x) −8 ≤ 0 (9−2x) > (3 − x) 3) log2 Rezolvati si discutati dupa valorile parametrului a.02) 2) loga + loga + loga <0 Rezolvati sistemele : 1) 2) x − y = 90 lg(x) + lg(y) = 3 x · y = 40 xlg(y) = 4 2 (x2−5x+7) 105 & % . inecuatiile: 3 1) log(x) − logx2 + logx4 ≥ 4 a a a (x) (x+5) (0.

' $ 106 & % .

5 x 2 2) logx · log9 = log3 9x 3 3x √ 3) logx + logx x − logx = 6 1 3 4) xlg(x) = 100x (x−1) 5) (x)logx =2 3 C) TEMA = Rezolvati ecuatiile: 2 1) log2x +5x+2 = 1 x+2 2) log2 (x + 1) − 4 logx+1 +3 = 0 2 2 3) lg(2x−1) +lg (2x+3) = 2lg (2x−2) 2 4) logx +3x−14 = 2 x−1 x x 5) log4 +2 −4 = x + 2 2 √ 6) logx 2 +2 logx − logx = 3 0.5 4 7) log5 (x2 −5x+11) (2x −x−1) 2 = log5 (3x+11) =1 8) log5 10 9) logx+1 = 1 10) 11) 12) 13) 14) 15) log2x +7x = 2 x−2 logx+2 = log3−x x x 3 lg2 (x) − 5 lg(x) + 2 = 0 lg(2x + 6) − 2 lg(2x − 3) = 1 2 ln(x + 2) = ln(x + 14) x2 + 2 logx = 11 3 2 107 & % .' $ Fila 12 = Logaritmi = Exercitii Lectia 2 A) Rezolvati inecuatiile: 1) logxx + logx > 0 2 2 2) logx + logx ≥ 0 . pentru a∈ (0. ∞) m mx m x a 4) (logx )2 −loga −2 > 0. 1) x a a B) Rezolvati ecuatiile: (logx )2 +logx −2 1) log2 + logx = 2. pentru a ∈ (0. pentru m∈ (1. 1) a ax m 3) logx + logx + logx · logx > 0 .

' $ 108 & % .

Aranjamente. Permutari.' $ Fila 13 = Analiza combinatorie Factorialul. Combinari Lectia 1 A) Teorie: Studiati fisa “ANALIZA COMBINATORIE” B) Exercitii cu factoriale: 1) Simplificati expresiile: a) 6!+7! b) 213! 210! c) n! (n−2)! d) (n−3)! (n−5)! e) (n−4)! (n−2)! 2) Rezolvati ecuatiile: a) (n+2)! n! = 72 b) 12n! (n−2)! = n! (n−4)! 3) Rezolvati inecuatia: (n−1)! (n−3)! < 72 C) Exercitii cu aranjamente: 4) Calculati: A6 +A5 n n A4 n 5) Aflati n. stiind ca: a) A5 = 18A4 n n−2 b) A10 −A8 n n A8 n = 109 D) Exercitii cu combinari: 6) Calculati: 13 0 99 8 a) C10 b) C16 c) C100 + C100 7) Aflati n. stiind ca: 4 a) Cn = 5n(n−3) 6 n+3 3 4 b) Cn + Cn = n(n − 2) c) Cn+8 = 5A3 n+6 109 & % .

' $ 8) Rezolvati inecuatiile: k−1 5 6 5 7 k a) Cn < Cn b) Cn > Cn c) C20 < C20 9) Rezolvati sistemul de ecuatii: Ay = 7Ay−1 x x y y+1 6Cx = 5Cx 110 & % .

Combinari Lectia 2=Exercitii 1) Rezolvati: a) b) c) (2n)! (2n−3)! (2n−1)! (2n−3)! (n−3)! (n−5)! = 20·n! (n−2)! > 420 < 306 2) Rezolvati in N: A4 · Pn−4 = 42 · Pn−2 n 3) Rezolvati ecuatiile: 3 4 a) 5Cn = Cn+2 n−1 n b) 3C2n = 5C2n−1 n+1 c) Cn+3 = n2 − 4 4) Rezolvati inecuatiile: 5 7 a) C2n > C2n k−1 k b) C19 < C19 5) Rezolvati sistemele: a) b) 5Ay = 2Ay x x+1 y−1 y 3Cx = 2Cx Ay−2 = 8Ay−3 2x 2x y−2 y−3 3C2x = 8C2x 111 & % . Permutari. Aranjamente.' $ Fila 14 = Analiza combinatorie Factorialul.

' $ 112 & % .

n 2. Punctul 11a se va preda. Se va folosi formula Tk+2 Tk+1 = n−k k+1 b · a . √ 9) In dezvoltarea a 4 a + 1 √ a n 3 x √ y + y √ 3 x in care . coeficientii lui x5 si x12 sunt egali. valabila pentru binomul (a + b) .1) 100 b) 1 + 1 2 2 c) 3 + 1 4 4 Indicatii: 100 1. daca in dezvoltarea (1 + x) . suma coeficientilor binomiali de rang par este egala cu 128. iar 11b si 11c individual. 11) Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii: 100 a) (1 + 0. Gasiti termenul care il contine pe a3 n 10) Determinati pe n. 113 & % .' $ Fila 15 = Binomul lui Newton Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “BINOMUL LUI NEWTON” B) EXERCITII: 1 11 1) Determinati termenul al optulea al dezvoltarii x2 − x 7 √ √ 2) Determinati termenul al cincilea al dezvoltarii 2a − ab √ √ 6 3) Determinati termenul din mijloc al dezvoltarii x− y √ 9 √ 4) Determinati cei doi termini din mijloc ai dezvoltarii a− 3b √ 9 5) Determinati termenul din dezvoltarea ( x + y) care il contine pe x4 care il contine pe a4 √ 1 7) Determinati termenul care nu il contine pe x din dezvoltarea 5 x + √x 6) Determinati termenul din dezvoltarea + 21 √ a 3 3 √ 3 a 13 21 8) Determinati rangulul termenului din dezvoltarea x si y au puteri egale.

' $ 114 & % .

−9. b2 . r = 5 2) Determinati primii doi termini ai unei progresii aritmetice : a) b1 . b2 .5. r = 2 b) a1 = −3. 5 3) Determinati termenii c9 . c15 stiind ca: c3 = 7 si c5 = 13 4) Pentru o progresie aritmetica se cunosc : a1 = −2. r = 0. daca Sn = 2n2 + 3n 10) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma Sn are forma: a) Sn = n2 − 2n b) Sn = 7n − 1 c) Sn = −4n2 + 11 d) Sn = n2 − n + 3 11) Demonstrati ca urmatoarele siruri sunt progresii aritmetice. 21. stiind ca: a) an = 2n − 5 b) an = 10 − 7n 115 & % . −2. . Aflati S50 9) Cunoscand suma Sn a unei progresii aritmetice. 27 b) b1 . n = 12 Determinati an 5) Determinati primul termen si ratia unei progresii aritmetice stiind ca: c5 = 27 si c27 = 60 6) Demonstrati ca urmatoarele numere sunt in progresie aritmetica: a x + a − 1 x2 + a − 1 . a100 = 150 b) a1 = 2. r = −5 8) Pentru o progresie aritmetica se cunosc sumele: S10 = 100 si S30 = 900. daca Sn = n − n 4 b) primul termen si ratia progresiei aritmetica. c2 .' $ Fila 16 = Progresii aritmetice Exercitii A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEOMETRICE” B) EXERCITII: 1) Scrieti primii patru termeni ai unei progresiei arimetice stiind ca: a) a1 = 7. 15. x+1 2x x(x + 1) 7) Determinati suma primilor 100 de termeni ai unei progresii aritmetice stiind ca: a) a1 = 10. determinati: 2 a) primii cinci termini ai progresiei aritmetice.

' $ 116 & % .

225.... 24. b5 = 24 4) Determinati primul termen si ratia unei progresii geometrice stiind ca: a2 − a1 = −4 a3 − a1 = 8 5) Calculati sumele: a) 1 + 2 + 22 + 23 + .212 1 1 1 c) 3 + 32 + 33 + . 31 12 1 1 d) 1 − 22 + 23 − .. q = 2 2) Determinati primii doi termeni ai unei progresii geometrice stiind ca: a) y1 ... + x100 6) Rezolvati ecuatia: 1 + x + x2 + .. b10 ai unei progresii geometrice stiind ca: b3 = 6. + 215 b) 1 − 2 + 22 − 23 + ..c+x sa fie in progresie geometrica. − 21 16 2 e) 1 + x + x2 + . 81 3) Determinati termenii b7 .. 36. y2 . 8) Determina suma S9 a unei progresii geometrice stiind ca: S3 = 40 si S6 = 60 9) Fie o progresie geometrica astfel inacat suma primilor n termeni este Sn = 2(5n − 1)..... astfel incat numerele a+x. y2 . 54 b) y1 .. un sir pentru care suma primilor n termeni are formula: a) Sn = n2 − 1 b) Sn = 2n − 1 c) Sn = 3n + 1 11) Determinati daca este progresie geometrica sau nu...... b9 ..' $ Fila 17 = Progresii geometrice Exercitii A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEOMETRICE” B) EXERCITII: 1) Determinati primii cinci termeni ai unei progresii geometrice stiind ca: b1 = 6. −135. 10) Determinati daca este progresie geometrica sau nu... an+1 = 2 + an 117 & % . un sir care are urmatoarele proprietati: a) a1 = 5..b+x.. Determinati S4... + x99 = 0 7) Determinati x. an+1 = 2 · an b) a1 = 5. primul termen si al doilea termen.

' $ 118 & % .

a=2 x4 x3 2 2 -5 -5+2x2=-1 x2 0 0+2x(-1)=-2 x1 -8 -8+2x(-2)=-12 x0 (puteri f(x)) 1 (coefic. Polinoame prime 3) Notiuni introductive cmmmc. b=6 a) aflati cmmmc(a. daca au cmmdc=1 ( ca si la numere).f(x)) 1+2x(-12)=-23 Catul= 2x3 − 1x2 − 2x − 12 Restul= -23 Proba: Deimpartitul = Catul · Impartitorul + Restul C) Cmmdc.b) b) aflati cmmdc(a.b) 4) Determinati cmmdc al polinoamelor f(x) si g(x): a) f(x)=(x − 1)5 (x + 1)3 (x − 3)2 (x − 4) g(x)=(x − 1)3 (x + 1)2 (x − 4)5 b) f(x)=(x2 − 1)2 (x3 − 1)(x − 2) g(x)=(x − 1)4 (x − 2)5 c) f(x)=(x4 − 1)(x2 − 1)(x + 3)2 g(x)=(x2 + 1)(x + 3)4 (x − 1) 5) Determinati cmmdc folosind algoritmul lui Euclid: a) f (x) = x4 + x3 − 2x2 − 4x + 4 g(x)=x3 + x2 + x − 3 b) f (x) = x3 − 2x2 + 6x − 5 g(x)=x2 − 1 6) Demonstrati ca polinoamele f(x) si g(x) sunt prime intre ele: f(x)=x4 + 1 g(x)=x3 − 1 Indicatie: Doua polinoame sunt prime intre ele. Practic. cmmdc Fie numerele a=4.' $ Fila 18 = Polinoame Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME” B) IMPARTIREA POLINOAMELOR 1) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) si apoi efecuati proba: f(x)=2x5 − 5x3 − 8x + 1 g(x)=x2 − 3 2) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) folosind SCHEMA LUI HORNER: f(x)=x6 − x5 + x4 + 2x3 − x2 − 3 g(x)=x+1 Indicatie: exemplu pentru f(x)=2x4 − 5x3 − 8x + 1 g(x)=x-2 Deoarece g(x) este de forma (x-a). 7) Determinati cmmmc al polinoamelor f(x) si g(x): f(x)=2x5 − 3x4 − 5x3 + x2 + 6x + 3 g(x)=x4 − x3 − x2 + 1 119 & % . obtinem a=2. se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid si se verifica daca este egal cu 1. cmmmc. Intocmim schema lui Horner: .

astfel incat impartit la x+1 sa dea restul -1 si impartit la x-1 sa dea restul 1. astfel incat polinomul f(x)=2x4 −mx3 + x2 − 7 impartit la x+2 sa dea restul egal cu 4. 120 & % . apoi se foloseste formula: cmmdc · cmmmc = f · g. D) Aplicatii ale impartirii polinoamelor: 8) Determinati un polinom de gradul trei.' $ Indicatie: Se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid. de unde se scoate cmmmc. 10) Determinati un polinom de grad cat mai mic. astfel incat impartit la x2 − 3x sa dea restul 6x-15 si impartit la x2 − 5x + 8 sa dea restul 2x-7 9) Determinati parametrul real m.

. ce are ca radacini numerele 1. 6) Aratati ca 1 este radacina dubla pentru x3n − n · xn+2 + n · xn−1 − 1 7) Determinati ordinal de multiplicitate al radacinii 2 pentru x6 − 6x5 + 12x4 − 9x3 + 6x2 − 12x + 8 8) Aflati ordinal de multiplicitate al radacinii -1 pentru x5 + 6x4 + 14x3 + 16x2 + 9x + 2.-2.. P (5) = 0 C)EXERCITII 1) Aplicand teorema lui B´zout.. 5) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic. insemna ca x1 = x2 = α. apoi aflati si celelalte radacini. deci se poate scrie Pn (x) = an (x − α)3 · Qn−3 (x) Idee 4: Radacini multiple( se utilizeaza materie de clasa a XI...a1 · x1 + a0 se poate scrie sub forma P(x)=an (x − x1 )(x − x2 ). 2) Determinati radacinile pentru P(x)=x3 − 6x2 + 8x + m. astfel incatP (x) = x4 − e 4x3 + 4x2 + ax + b sa se divida cu x2 − 4x + 3.2. insemna ca x1 = x2 = x3 = α. P (5) = 0...   k−1  P  (α) = 0   k P (α) = 0 De exemplu pentru x=5 radacina tripla(k=3) avem relatiile: P (5) = 0...(x − xn ) Idee 3: Radacini multiple: Exemple: a) radacina dubla. Aflati apoi catul impartirii.' $ Fila 19 = Teorema lui B´zout. x=a este radacina a lui P(x) ⇔ P(a)=0 Idee 2: Un polinom P(x)=an · xn + an−1 · xn−1 + an−2 · xn−2 + . Radacini multiple e Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME” B) TEORIE: Idee 1: Teorema lui B´zout: e Numarul a este radacina a polinomului P(x) ⇔(x-a) divide pe P(x). 121 & % . determinati a si b. 3) Aflati a si b stiind ca P(x)=x4 − 5x3 + 8x2 + ax + bare radacina dubla α = 1.. P (5) = 0. deci se poate scrie Pn (x) = an (x − α)2 · Qn−2 (x) b) radacina tripla. derivate): Daca x = α este radacina multipla de ordinul k pentru P(x). stiind ca are radacina α = 2. atunci:   P (α) = 0    P (α) = 0    P (α) = 0  ... 4) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic.. Practic.. ce are radacina tripla = 1 si radacinile simple 2 si -3.

122 & % .' $ 9) Aflati A si B astfel incat A · xn+2 + B · xn + 2sa fie divizibil cu (x − 1)2 10) Aratati ca P(x)=x6n+5 + x3n+4 + 1 se divide la x2 + x + 1. 11) Aratati ca P(x)=(x + 1)12n+1 + x3n+2 se divide la x2 + x + 1.

unde α= divizor termen liber. 7) Rezolvati ecuatiile binome: a) x3 = 1 b) x7 = 5 c) 4x8 + 6 = 0 123 & % .' $ Fila 20 = Ecuatii de grad superior lui 2 Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Ecuatii de grad superior” B) EXERCITII 1) Ecuatii bipatrate Rezolvati urmatoarele ecuatii: 2 a) x4 − 6x2 + 6 = 0 b) x2 + 12 = 40 x 2) Ecuatii reciproce Rezolvati urmatoarele ecuatii : a) 5x3 + 31x2 + 31x + 5 = 0 b) 2x4 + 7x3 + 9x2 + 7x + 2 = 0 c) 20x5 − 81x4 + 62x3 + 62x2 − 81x + 20 = 0 3) Determinati a si b. dupa care rezolvati ecuatia: x4 − 7x3 + 21x2 + ax + b = 0 stiind ca admite radacina 1+2i 4) Gasiti radacinile polinomului P (x) = x4 − 4x3 + x2 + 6x + 2 stiind ca √ admite radacina 1 − 2 5) Determinati radacinile polinomului P (x) = x4 − 2x3 − 5x2 + 8x + 4 Indicatie: divizorii termenului liber 6) Determinati radacinile polinomului P (x) = 6x4 − 17x3 − x2 + 8x − 2 Indicatie: radacini α . β=divizor coeficientului β termenului de rang maxim.

' $ 124 & % .

............. 3 2 1 Determinati: a) S1 = x1 + x2 + x3 b) S2 = x2 + x2 + x2 3 2 1 c)S3 = x3 + x3 + x3 3 2 1 d) S4 = x4 + x4 + x4 3 1 2 C) Determinarea unei ecuatii care are anumite radacini Teorie: Exemplu pentru ecuatia de grad II: Determinati ecuatia care are radacinile x1 = 3 si x2 = 4 Calculam S = x1 + x2 = 7 si P = x1 · x2 = 12..... x2 .. exista urmatoarele relatii.. Determinati radacinile x1 ..... Notam Sn = xn + xn + xn . · xn = (−1)n · an 2 1 2 1 n−1 n an 3) Exercitiu: Scrieti relatiile lui Vi`te pentru: e a) Ecuatia de gradul III : ax3 + bx2 + cx + d = 0 b) Ecuatia de gradul IV: ax4 + bx3 + cx2 + dx + e = 0 B) PROBLEME: 1) Fie polinomul P(x)= x3 − 10x2 + 29x − 20......... + x · x = + an−2 a  S3 = x1 · x2 · x3 + . Determinati ecuatia care are ca radacini dublul radacinilor ecuatiei date.. numite relatiile lui Vi`te : e S = x1 + x2 = − c a b a P = x1 · x2 = 2) Pentru o ecuatie de gradul n: an · xn + an−1 · xn−1 + an−2 · xn−2 + ........... 2) Fie ecuatia x3 − x2 + 7x + 1 = 0.. = − n−3 an   a0 Sn = x1 · x2 · x3 · ..(−1)n · Sn = 0 Probleme: 1) Fie ecuatia x3 − 5x + 1 = 0.a1 · x1 + a0 =0 exista urmatoarele relatii......... x3 stiind ca x1 + x2 = x3 2) Fie polinomul P(x)=x3 + ax2 + bx + c..... ecuatia de gradul n care are radacinile x1 .. Ecuatia are forma X 2 − S · X + P = 0......... x2 ...... adica x2 − 7x + 12 = 0 In mod similar..xn este: X n − S1 · X n−1 + S2 · X n−2 − S3 · X n−3 + .' $ Fila 21 = Relatiile lui Vi`te e A) TEORIE 1) Pentru ecuatia de gradul II. .. ax2 + bx + c = 0..... + xn = − an   S = x · x + x · x3..... numite relatiile lui Vi`te : e  an−1  S1 = x1 + x2 + x3 + .......... Determinati ecuatia care are ca radacini inversele radacinilor ecuatiei date 125 & % ..

' $ 126 & % .

implica si Pn+1 =adevarat.. pana se banuieste care ar fi forma lui Sn ..n · (n + 1) = n(n+1)(n+2) 3 1 1 n 1 d) 1·4 + 4·7 + ... 4) Din faptul ca P (a) =adevarat si Pn presupus adevarat implica faptul ca Pn+1 =adevarat.. + n2 = n(n+1)(2n+1) 6 c) 1 · 2 + 2 · 3 + .... + (7n−6)(7n+1) + 7n+1 = 1 2) Calculati suma: Sn = 1 · 1! + 2 · 2! + 3 · 3! + .. + √n < 2 n. se poate trage concluzia ( conform metodei inductiei matematice) ca propozitia Pn =adevarat. Aceasta vom demonstra prin inductie. · 2n−1 < √2n+1 .. + √n < 2 n 1 b) 1 · 3 · ... apoi n=2....n = n(n+1) 2 b) 12 + 22 + 32 + .. adica: √ √ 1 1 1 1 1 1 n < 1 + √2 + √3 + .. 3) Demonstrati urmatoarele inegalitati: √ √ 1 1 1 a) n < 1 + √2 + √3 + ........' $ Fila 22= Inductia matematica A) Teorie Pentru a demonstra adevarul unei propozitii Pn prin metoda inductiei matematice este necesar sa se efectueze urmatorii pasi: 1) Se defineste clar care este propozitia pe care dorim sa o demonstram.... se va incerca pentru n=1. atunci A< C 4) Demonstrati divizibilitatea urmatoarelor numere: a) Demonstrati ca 7n − 1 este divizibil cu 6 b) Demonstrati ca n3 + 11n este divizibil cu 6 127 & % .n · n! Indicatie: Deoarece nu se cunoaste cu cat este egala suma.... + √n si apoi ca 1 + √2 + √3 + . pentru n≥2 Indicatie: Se arata pe rand cele doua inegalitati implicate. apoi n=3 . pentru n≥1 2 4 2n Indicatie: Se foloseste tranzitivitatea... o notam Pn 2) Se demonstreaza ca P (a)este adevarat.. Banuim ca este de forma Sn = (n+1)!-1.... adica faptul ca propozitia este adevarata pentru un caz particular ( pentru un numar a oarecare).. B) Exercitii 1) Demonstrati urmatoarele egalitati: a) 1 + 2 + 3 + . + (3n−2)(3n+1) = 3n+1 7 7 7 1 e) 1·8 + 8·15 + . 3) Se presupune propozitia Pn ca fiind adevarata si se incearca sa se arate ca bazat pe faptul ca Pn = presupus adevarat...... adica de genul: daca A< B si B<C.

De avut in vedere a inmultirea matricilor nu este comutativa. adica 7n − 1 = k · 6. se poate da o matrice A si se cere sa se calculeze An . adica faptul ca 7n+1 −1 = Intreg·6. formula de folosit fiind An = An−1 · A. 7n = k · 6 + 1 si se inlocuieste in expresia lui Pn+1 Mentiuni: Metoda inductiei matematice se poate aplica la multe alte tipuri de probleme. De exemplu : a) pentru algebra de clasa XI. se poate da o functie f(x) si se cere sa se calculeze derivate de ordinul n a functiei. Scopul este sa aratam ca Pn+1 este adevarat.' $ Indicatie punct 4a : Se presupune propozitia Pn = adevarata. Se scoate din expresia Pn presupusa adevarata. b) pentru analiza matematica de clasa a XI. f (n) (x). 128 & % .

x2 2) Determinati valorile parametrului m. n ∈ N b) B = x ∈ Z|x = 6n+7 3n+1 . astfel incat inecuatia urmatoare sa fie verificata pentru orice x∈R: (m − 1)x2 − (m + 1)x + (m + 1) > 0 7) Fie familia de functii de gradul doi: fm (x) = mx2 + 2(m + 1)x + m + 2. x > −2 Determinati f◦g. n ∈Z 5) Fie functiile f:R→R si g:R→R. Aflati m real astfel incat: a) x1 ≤ x2 < 1 b) 1 < x1 ≤ x2 c) x1 < 1 < x2 4) Determinati multimile: 4n a) A= x ∈ N |x = n+2 . x ≤ 0 x2 . unde: 2x − 3. Aratati ca varfurile parabolelor asociate acestor functii se gasesc pe dreapta y=x+1. astfel incat radacinile ecuatiei x2 + (1 − m)x − m = 0 sa aiba: a) acelasi semn b) semen diferite 3) Fie ecuatia 4mx2 + 4(1 − 2m)x + 3(m − 1) = 0. x > 0 2x − 1. m ∈ R\ { 0} . Formati ecuatia de gradul doi in y cu x2 radacinile y1 = x1 si y2 = x1 . g◦f si f◦f 6) Determinati m∈R.' $ Fila 23 = Probleme reprezentative Algebra clasa a IX-a 1) Fie x1 . x ≤ −2 f(x)= si g(x)= 7x. x2 radacinile ecuatiei x2 + px + q = 0. 8) Rezolvati sistemul : x2 − 3xy + y 2 = −1 3x2 − xy + 3y 2 = 13 9) Rezolvati sistemul: xy + y + x = 11 x2 y + y 2 x = 30 10) Rezolvati ecuatia: 129 & % .

' √ $ x−3=x−3 11) Transformati expresiile: √ √ a) 5 + 2 6 b) 6 − 20 12) Transformati expresiile: √ √ 5 4 a) 5 3 625 b) 2 4 3 8 13) Calculati expresia E=i6 + i16 + i26 + (−i)36 + i46 14) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie: a) i √ 1 b) 2 − 23 i 15) Determinati numerele reale x. y din ecuatia: y−3 x−2 1−i + 1+i = 1 − 3i 130 & % .

4 2n b) 2n > n2 pentru n≥5.. 8) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma Sn are forma: Sn = n2 − 2n. (a2 + x)2 10) Aflati A si B astfel incat A · xn+2 + B · xn + 2sa fie divizibil cu (x − 1)2 11) Aratati ca P(x)=(x + 1)6n+1 + x6n+2 se divide la x2 + x + 1. 6) Determinati rangul celui mai mare termen al dezvoltarii 1 2 + 1 100 . · 2n−1 < √2n+1 . + n(n + 1)(n + 3) 4) Demonstrati: 1 1 a) 2 · 3 · . 1 2 3 Determinati: a) S1 = x1 + x2 + x3 b) S2 = x2 + x2 + x2 1 2 3 c)S3 = x3 + x3 + x3 1 2 3 d) S4 = x4 + x4 + x4 1 2 3 13) Rezolvati ecuatiile: 131 & % . (a + x)2 . 9) Determinati x real astfel incat urmatoarele trei numere sa fie in progresie artimetica: 1 + x2 . 5) In dezvoltarea √ a4a+ 1 √ a n √ 3−2 2 x = 3 2 .....' $ Fila 24 = Probleme reprezentative Algebra clasa a X-a 1) Rezolvati ecuatiile: a) x + 2x + logx = 7 2 b) 3x + 4x = 5x √ x c) 3+2 2 − 2) Rezolvati inecuatiile: a) 3x + 4x > 5x b) logxx + logx > 0 2 2 3) Calculati suma S = 1 · 2 · 4 + 2 · 3 · 5 + . pentru n≥1. Notam Sn = xn + xn + xn .. daca Sn = 2n2 + 3n. 2 7) Cunoscand suma Sn a unei progresii aritmetice. 12) Fie polinomul P(x)=x3 + ax2 + bx + c... determinati primul termen si ratia progresiei aritmetice..... Determinati termenul care il contine pe a3 . c) 7n − 1 este divizibil cu 6. suma coeficientilor binomiali de rang par este egala cu 128.

132 & % .' $ a) x4 − 6x2 + 6 = 0 b) 4x8 + 6 = 0 c) 5x3 + 31x2 + 31x + 5 = 0 d) 2x4 + 7x3 + 9x2 + 7x + 2 = 0 14) Determinati radacinile polinomului √ x4 − 3x3 − x2 + 5x − 18 stiind ca admite radacina 1 + i 3 15) Determinati radacinile polinomului P (x) = x4 − 2x3 − 5x2 + 8x + 4.

x3 . x2 .' $ Fila 25 = Determinanti Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “Determinanti” B) Exercitii: 1) Calculati urmatorii determinanti: a) c) a b c d a d g a e i m b) 1 2 3 4 e) 1 2 3 b c e f d) 4 5 6 7 8 9 h i 1 2 3 4 b c d 5 6 7 8 f g h f) 9 10 11 12 j k l 13 14 15 16 n o p 2) Calculati urmatorii determinanti Vandermonde: a) gradul II : b) gradul III: 1 1 a b 1 1 1 a b c a2 b2 c2 1 1 1 1 a b c d a2 b2 c2 d2 a3 b3 c3 d3 c) gradul IV: 3) Calculati determinantii: 2 1 1 1 1 2 1 1 1 1 2 1 1 1 1 1 1 1 2 3 1 2 3 4 1 3 4 5 1 4 5 6 a) b) 4) Verificati egalitatile: a) a+b b+c c+a a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2 =2abc(a-b)(b-c)(c-a) a3 + b3 b3 + c3 c3 + a3 x y z x2 y 2 z 2 =(xy+yz+zx)(x-y)(y-z)(z-x) yz zx xy b) 5) Rezolvati ecuatia: x a a x a a a a x1 x 6) Calculati determinantul d= 2 x3 x4 a a x a x2 x3 x4 x1 133 & % a a a x x3 x4 x1 x2 =0 x4 x1 x2 x3 stiind ca x1 . x4 sunt .

x2 . x3 sunt radacinile 134 & % . stiind ca x1 . x1 x2 x3 7) Calculati determinantul d= x2 x3 x1 x3 x1 x2 ecuatiei x3 − 2x2 + 2x + 17 = 0.' $ radacinile ecuatiei x4 + px2 + qx + r = 0.

matrice unitate. diagonala secundara. matrice coloana. . diagonala principala. calculati: n k=1 k 3k 2k k 3k 2k . 9) Termeni noi: Matrice linie.' $ Fila 26 = Matrici Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “Matrici” B) EXERCITII: 1) Operatii cu matrici:   −1 4 Fie A= 5 7  6 −2 a) Calculati A+B b) Calculati A-B c) Calculati 7A d) Calculati 3A-2B 2) Inmultirea matricilor:    2 0 −1 4 1 Fie A= 0 3 1  si B= 1 0 1 1 −2 2 −1 Calculati AB-BA  1 2  1    0 8 si B= 6 2 −4 2 3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:      2 −3 1 3 −3 6 3 · X +  −1 2  = 2 ·  7 4  +  −9 3 2 −3 −2 6 3 0 4) Calcul An 1 0 Fie A= 1 1 5) Calcul An 0 a Fie A= a 0   . pentru n≥1. matrice dreptunghiulara. Calculati An . 6) Ecuatii matriciale: Rezolvati ecuatia matriciala: X 2 = 7) Calculati suma: n k=1 1 12 −4 1 1 k k2 k3 −1 2 3 k(k + 1) 8) Daca ωeste radacina ecuatiei: x2 + x + 1 = 0. matrice nula. Calculati An . 135 & % . pentru n≥1.

' $ 136 & % .

prima coloana din At fiind prima linie din A. de exemplu:   a d g At =  b e h  c f i 3) Se formeaza matricea A∗ pe baza matricii transpuse. 2) Se calculeaza matricea transpusa At . se trage concluzia ca matricea este inversabila si se continua.. se trage concluzia ca matricea nu este inversabila si stop. unde de exemplu a11 = (−1)1+1 · f i a31 a32 a33 4) Se formeaza matrice inversa A−1 cu formula  a a A−1 = A∗  = det(A) det(A) a21 det(A) a31 det(A) 11 det(A) a22 det(A) a32 det(A) 12 a13 det(A) a23 det(A) a33 det(A)    5) Optional. unde In este matricea  1 0 pentru dimensiunile matricii patratice A. Pasii determinarii matricei inverse g h i −1 A sunt urmatorii: 1) Se calculeaza determinantul matricii. se face proba A · A−1 = In .m. In cazul nostru I3 =  0 1 0 0 B) EXERCITII 1) Calculati matricea inversa A−1 pentru   1 2 3 A= 0 1 2  −1 2 1 2) Rezolvati ecuatia matriciala:    1 2 3 −1 5 X · 0 1 2 = 2 1 −1 2 1 −3 4 3) Rezolvati ecuatiile matriciale: 2 1 5 6 a) ·X = 2 3 6 8 137 & unitate  0 0 . s. a) daca det(A)=0. Rangul unei matrici” a b c Fie de exemplu matricea A =  d e f  . 1  3 −1  −5 % . b) daca det(A)# 0.' $ Fila 27 = Matrici Matricea inversa A) TEORIE: Studiati fisa“Matriceainverse. avand tot atatea elemente ca si matricea  transpusa. modul de calcul fiind urmatorul:  a11 a12 a13 e h A∗ =  a21 a22 a23 . a doua coloana din At fiind prima a doua linie din A.a.d.

' $ b) −1 2 −3 8 ·X · 4 6 5 8 = 8 −4 18 −7 138 & % .

' $ Fila 28 = Sisteme de ecuatii liniare Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisele: .Sisteme de ecuatii liniare particulare B) EXERCITII: 1) Rezolvati sistemul:   x+y+z =3 x−y+z =1  x+y−z =1 2) Studiati compatibilitatea sistemelor urmatoare.Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic . iar daca sunt compatibile sa le rezolvati:   3x + y + 2z = 8 2x − 3y + z = 1 a)  5x + 9y + 4z = 22   x−y+z =1 x − y + z = −1 b)  x+y−z =1   x+y+z =1 x − y + z = −1 c)  −x + y − z = 1   2x − y + 2z = 1 x+y+z =2 d)  2x + y + 2z = 3   x − y + 3z + t = −8 3x + y − z + 2t = −5 e)  2x + 2y − 4z + t = 3 3) Discutati sistemul urmator in functie de parametrul real m:   x − my + z = 1 x − y + z = −1  mx + m2 y − z = m2 4) Discutati sistemul urmator in functie de parametrii reali m si n:   x+y =1 2x + z = n  mx + y + z = 4 139 & % .Sisteme de ecuatii liniare .

' $ 140 & % .

In caz afirmativ. dupa care rezolvati sistemul:   2x + 5y + z − 2t = 0   mx − 6y − 4z + 2t = 0   3x + y − 3z + 4t = 0  2x − my − 2z = 0 141 & % .' $ Fila 29 = Sisteme de ecuatii liniare Lectia 2 A) TEORIE: Studiati fisele: .Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic .Sisteme de ecuatii liniare particulare B) EXERCITII: 1) Verificati daca sistemul urmator are solutii.Sisteme de ecuatii liniare . sa se rezolve:   x − y + 3z + t = −8 3x + y − z + 2t = −5  2x + 2y − 4z + t = 3 2) Rezolvati sistemul:   x + 2y = 1 6x − 8y = 1  5x + 2y = 3 3)  Rezolvati sistemele omogene:   x + 2y + z + t = 0  2x + y + z + 2t = 0 a)   x + 2y + 2z + t = 0   x+y+z+t=0  x + 2y + 4z − 3t = 0   3x + 5y + 6z − 4t = 0 b)  4x + 5y − 2z + 3t = 0   3x + 8y + 24z − 19t = 0 4) Determinati m real astfel incat sistemul urmator sa admita solutii nu toate nule.

' $ 142 & % .

' $ Fila 30 = Recapitulare Algebra XI Fisa 1 1) Fie matricile: −1 4 A= 5 7 6 −2 Calculati: a) A+B b) A-B c) 3A-2B 2) Fie matricile: A= 1 4 2 5 3 6 10 20 si B =  30 40 50 60      0 8  si B =  6 2 −4 2    Calculati: a) A · B b) B · A3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:      2 −3 1 3 −3 6 3 · X +  −1 2  = 2 ·  7 4  +  −9 3 2 −3 −2 6 3 0 4) Calculati urmatorii determinanti: 1 2 1 2 3 1 2 5 6 a) b) 4 5 6 c) 3 4 9 10 7 8 9 13 14 5) Rezolvati sistemul:   x+y+z =3 x−y+z =1  x+y−z =1 6) Rezolvati sistemul:   3x + y + 2z = 8 2x − 3y + z = 1  5x + 9y + 4z = 22 7) Discutati dupa parametrul real m sistemul urmator si il rezolvati:   x+y+z =2 2x − y − 2z = −2  x + 4y + mz = 8 8) Rezolvati sistemele omogene: 143 & %   3 7 11 15 4 8 12 16 d) 0 −1 −2 −3 1 0 −3 −4 2 3 3 4 0 5 −5 0 .

' $ a) b) 2x + 3y = 0 5x − 6y = 0 mx + 4y = 0 x + my = 0 144 & % .

m Determinati m astfel incat matricea sa fie inversabila. 5) Determinati rangul matricilor: 2 5 6 15 1 −2 3  2 1 2 b)   4 2 4 3 −6 9      a) 6) Demonstrati urmatoarea identitate: 1 x x2 1 y y2 1 z z2 = (y − x)(z − x)(z − y) 7) Determinati compatibilitatea sistemelor. iar daca sunt compatibile sa se rezolve: 145 & % . pentru: a) A =  −1 −3 2 8  1 2 3 b) A =  0 1 2  −1 2 1 3) Rezolvati ecuatiile matriciale: a) b) 3 1 2 1 1 0 0 2 ·X = ·X · 2 3 5 6 6 8 1 3 = 1 2 3 4 4) Fie matricea 2 A= 0 1  1 2 0  −1 1 .' $ Fila 31 = Recapitulare Algebra XI Fisa 2 1) Rezolvati sistemele matriciale:    2·A+3·B = 1 0  0 1 0 1 a)    4·A−5·B = 1 0     b)    2 1 3 1 5 ·A+ ·B = 3 1 4 2 7 −1 1 2 1 5 ·A+ = 2 2 5 5 3 2) Determinati inversa matricii A.

' $    3x + 5y − 2z = 11  2x − y + z = 3 x + 4y + 8z = 3 x + 2y − z = 2 a) b)   2x + y − 10z = 5 4x + y + 3z = 11 8) Determinati m si n reali. apoi sa se rezolve sistemul:   2x + y − mz = −1 −2x + 3y + (1 − m)z = 0  2mx − 2y + nz = n 146 & % . astfel incat sistemul urmator sa fie compatibil nedeterminat.

Calculati An n k=1 2 k 2 −k 3 0 k3 4) Determinati rangul matricei:   1 2 n A =  n n + 1 3 .' $ Fila 32 = Recapitulare Algebra XI Fisa 3 1) Rezolvati ecuatia matriciala: X2 = 0 2 2 0 0 1 2 3 2) Fie matricea A = 3) Calculati suma: . 1 2 5 5) Rezolvati ecuatiile matriciale: a)  3 1 2 1 2 1 1 1 0 1 2 ·X · = 0 1 0 0    0 1 0 0 2 ·X = 0 0 0  3 1 0 1 1 b)  0 2 6) Calculati determinantul: x1 x2 x3 x2 x3 x1 x3 x1 x2 d= . stiind ca x1 . x2 . unde n=parametru real. x3 sunt radacinile ecuatiei 2x3 − 4x2 + 5x + 2 = 0 7) Rezolvati ecuatia cu determinant: x 5 5 x 5 5 5 5 5 5 5 5 x 5 5 x =0 8) Fie sistemul 147 & % .

b) Determinati a si b. a) Pentru a=5. astfel incat sistemul sa fie incompatibil.' $   5x + y + z = 7 x + 5y + z = 7  x+y+a·z =b unde a si b sunt parametri reali. 148 & % . b=7 rezolvati sistemul.

y1 ). y0 ). C(x3 . Teorie FORMULE: Fie dreapta M1 M2 si M = mijlocul lui M1 M2 : Y y2 M2 ym α y1 M1 M O x1 xm x2 X 1) Lungimea lui M1 M2 : M (xm .B. unde α= unghiul facut de dreapta cu axa Ox). unde xm = M1 M2 = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 2) Mijlocul M al segmentului M1 M2 : x1 +x2 .' $ Fila 33 = Geometrie analitica Dreapta. y2 ). m= y2 − y1 x2 − x1 4) Fie doua drepte d1 si d2 de pante m1 si m2 a) Daca d1 este paralela cu d2 ↔ m1 = m2 1 b) Daca d1 este perpendiculara pe d2 ↔ m1 = − m2 5) Fie M un punt de coordinate (x0 .2) ) b) are panta m (de exemplu panta m=7) este: y − y0 = m(x − x0 ) ( de exemplu y-2=7(x-1) ) 6) Fie trei puncte A(x1 . y3 ). A.C sa fie coliniare . 2 ym = y1 +y2 2 3) Panta dreptei M1 M2 ( se mai noteaza cu m si este egala cu tgα. B(x2 . Ecuatia unei drepte care: a) trece prin punctul (x0 . este ca determinantul urmator sa fie egal cu zero: d= 7) Fie doua drepte : 149 & % x1 x2 x3 y1 y2 y3 1 1 1 =0 . Conditia ca cele trei puncte. y0 ) si (de exemplu prin punctul (1. ym ).

150 & % .' $ d1 : y=m1 x + n1 ( de panta m1 . Distanta de la punctul A(x0 . unde ϕ1 = unghiul facut de d1 cu Ox) d2 : y=m2 x + n2 ( de panta m2 unde ϕ2 = unghiul facut de d2 cu Ox) Unghiul ϕ dintre aceste doua drepte se poate calcula cu formula: tgϕ = tgϕ1 −tgϕ2 1+tgϕ1 ·tgϕ2 . y0 )la dreapta d: α · x + β · y + γ se poate calcula cu formula: √ 2 +γ distanta(A. sau altfel scris: m = m1 −m2 1+m1 ·m2 8) Fie o dreapta scrisa sub forma d: α · x + β · y + γ si un punct A(x0 . y0 ).d)= α·x0 +β·y02 α +β 9) Recapitulare pentru formulele de calcul a suprafetei unui triunghi: a) S = baza·inaltimea 2 b) S = b·c·sin(A) 2 c)S = p(p − a)(p − b)(p − c) d) S = r · p e) S = a·b·c 4·R Recomandare: De studiat fisele “Geometrie plana” si “Formule trigonometrie”.

Aratati ca mijloacele segmentelor OB. C(0.3). c) Aflati unghiul pe care il face dreapta AB cu Ox. e) ecuatia inaltimii din B. B(6. 5) Verificati daca triunghiul ABC. iar AB taie axa Oy in E. avand varfurile A(3. B(3. 8) Fie dreptele: d1 : x − 2y + 3 = 0 d2 : 4x − y − 9 = 0 d3 : 2x + 3y − 1 = 0 a) determinati coordonatele triunghiului ABC.3). b) ecuatia paralelei prin B la AC. d) Verificati daca dreapta AB este paralela cu dreapta y=3x+2 e) Verificati daca dreapta AB este perpendicular ape dreapta y=-3x+1 2) Scrieti ecuatia unei drepte care trece prin punctul M(2.6) este dreptunghic isoscel. 6) Se dau punctele A(8. 151 & % .3) si face cu axa Ox un unghi de 60◦ . b) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile inaltimilor . a) Calculati lungimea segmentului AB.8). 7) Fie dreptele d1 : y=4x+3 si d2 : 3x+5.' $ Fila 34 = Geometrie analitica Dreapta. 2). B( 2 . DE sunt coliniare. 5 5 4) Se da triunghiul ABC cu A(-1.-1). b) Determinati mijlocul segmentului AB. d) ecuatia medianei din B. 3) Verificati daca punctele A(− 4 . C(1. 5) sunt coliniare.6).3). B(2. Dreapta BC taie axa Ox in D.0). Exercitii 1) Fie punctele A(1.3). C(3. AC. C(3. c) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile medianelor.2) si B(3. Determinati: a) ecuatia dreptei AC. Determinati unghiul dintre dreptele d1 si d2 . c) ecuatia mediatoarei segmentului AC. 4).6).

' $ 152 & % .

y1 )la cercul de centru M(x0 . inseamna ca dreapta d este exterioara cercului. numit centrul cercului. y0 ). c) Daca distanta(M. 4) Ecuatia tangentei la cerc. Valabila pentru orice punct si orice dreapta: √ 2 +γ distanta(M. egal departate de un punct. Se observa ca pentru x0 = 0 si y0 = 0 se obtine ecuatia cercului cu centrul in origine: x2 + y 2 = r2 3) Pozitia unei drepte fata de cerc.' $ Fila 35 = Geometrie analitica Cercul. b) Daca distanta(M.d) = r. Se poate calcula distanta de la un punct la o dreapta cu formula obisnuta. y0 ) . Teorie FORMULE: Definitia cercului: Cercul este locul geometric al punctelor din plan. Fie o dreapta de ecuatie d: α · x + β · y + γ = 0 si cercul cu centrul in punctul M(x0 . y0 ) si raza r are urmatoarea ecuatie: 153 & % . insemana ca dreapta d este secanta cercului.d) > r.d)= α·x0 +β·y02 α +β Consecinte: a) Daca distanta(M.d) < r. de raza r: (x − x0 )2 + (y − y0 )2 = r2 2) Ecuatia unui cerc cu centrul in origine. Tangenta in punctul A(x1 . Fie un cerc avand centrul in punctul M(x0 . inseamna ca dreapta d este tangenta cercului. y0 ) si o raza r: y y0 O M r d: α · x + β · y + γ = 0 O x0 x 1) Ecuatia cercului cu centrul in punctul de coordinate (x0 .

deci mnormalei = − mtan 1 gentei c) se scrie ecuatia dreptei care trece prin punctul A(x1 . b) se tine cont ca normala trece prin A(x1 . y1 )la cercul de centru M(x0 . y1 ) si este perpendiculara pe tangenta. y0 ) si raza r se procedeaza astfel: a) se afla ecuatia tangentei folosind ecuatia prin dedublare si de aici se determina panta tangentei. y1 ) si are panta mnormalei: y − y1 = − 1 (x − x1 ) mtan gentei 154 & % . Pentru determinarea ecuatiei normalei in punctul A(x1 .' $ (x1 − x0 )(x − x0 ) + (y1 -y0 )(y − y0 ) = r2 (ecuatia prin dedublare) 5) Ecuatia normalei la cerc.

dreapta F F = axa focala .F F = distanta focala A.0) x A(a. Elipsa reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia: M F + M F = 2a Cu alte cuvinte. Se observa ca pentru a=b . elipsa degenereaza intr-un cerc de raza a.' $ Fila 36 = Geometrie analitica Elipsa.b) M A’(-a.-b) 3) Termeni noi: . existand relatia: a2 = b2 + c2 155 & % . OA = semiaxele mari ale elipsei BB = axa mica a elipsei OB. 4) Formula elipsei: x2 a2 + y2 b2 = 1. 2) Desenul: Fie urmatoarea elipsa: y B(0. A . OB =semiaxele mici ale elipsei. suma distantelor de la orice punct aflat pe elipsa la cele doua focare este constanta si anume este egala cu lungimea axei mari.0) F’(-c. F = focarele elipsei . B. B =varfurile elipsei AA =axa mare a elipsei OA. Teorie FORMULE: 1) Definitia elipsei: Fie doua puncte F si F numite focare si un punct M aflat pe elipsa.0) B’(0.0) O F(c.F.

Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la elipsa.Formula explicita a elipsei: Se scoate y din relatia anterioara: → y2 = · (a2 − x2 ) → se obtine: √ b a) y = + a a2 − x2 ( partea elipsei de deasupra axei Ox) √ b b) y = − a a2 − x2 ( partea elipsei de sub axa Ox) 5) Ecuatia tangentei la elipsa in punctul M (x0 . y0 ) are ecuatia: x · x0 y · y0 + 2 =1 a2 b ecuatia prin dedublare 6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M (x0 . y0 ). b2 a2 156 & % .' $ .

0) x 3) Termeni noi: .0) O A(a. M F = razele focale ale punctului M. 2) Desenul: Fie urmatoarea hiperbola: y b y = −a · x b y = +a · x A’(-a. fara a conta semnul ) de la orice punct aflat pe hiperbola la cele doua focare este constanta si anume este egala cu lungimea axei mari.F. Teorie FORMULE: 1) Definitia hiperbolei: Fie doua puncte F si F numite focare si un punct M aflat pe hiperbola. A = varfurile hiperbolei .A.0) F(c. b b -dreptele y = + a · x si y = − a · x se numesc asimptotele hiperbolei.' $ Fila 37 = Geometrie analitica Hiperbola. Hiperbola reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia: |M F − M F | = 2a Cu alte cuvinte.M F. 4) Formula hiperbolei: x2 a2 − y2 b2 = 1.dreapta F F = axa focala .Formula explicita a hiperbolei: Se scoate y din relatia anterioara: 157 & % .OX = axa transversala . modulul diferentei distantelor ( adica diferenta distantelor.0) F’(-c. existand relatia: a2 = b2 + c2 . F = focarele hiperbolei .OY = axa netransversala .distanta F F = distanta focala .

x2 a2 → y2 = b2 a2 − y2 = 1 b 2 158 & % . c)Daca sistemul nu are solutii. b)Daca sistemul are 1 solutie. y0 ) are ecuatia: x · x0 y · y0 − 2 =1 a2 b ecuatia prin dedublare 6) Ecuatia normalei la hiperbola in punctul M (x0 . insemana ca dreapta nu intersecteaza hiperbola. . 7) Intersectia dintre o dreapta d: α · x + β · y + γ=0 si hiperbola se determina rezolvand sistemul: α·x+β·y+γ =0 y2 x2 a2 − b2 = 1 Interpretare rezultate sistem: a)Daca sistemul are 2 solutii.' $ · (x2 − a2 ) → se obtine: √ b a) y = + a x2 − a2 ( partea hiperbolei de deasupra axei Ox) √ b b) y = − a x2 − a2 ( partea hiperbolei de sub axa Ox) 5) Ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M (x0 . Indicatie: Se tine cont ca normala la hiperbola este perpendiculara pe tangenta la hiperbola. y0 ). insemana ca dreapta este tangenta hiperbolei. insemana ca dreapta este secanta hiperbolei.

F) Cu alte cuvinte. Deoarece O se considera 2 ca origine a axelor. 3) Termeni noi: F = focarul parabolei. Deci FO=OA= p . Teorie FORMULE: 1) Definitia parabolei: a) Constructia parabolei: Fie un punct F numit focarul parabolei si o dreapta h numita directoarea parabolei. numit varful parabolei.(h) 2) Desenul: Fie urmatoarea parabola: h y M A(− p . 0) iar A are coordonatele 2 A(− p . 159 & % .Punctul O. . se afla la jumatatea distantei dintre focarul F si punctul A de intersectie dintre perpendiculara din F pe directoarea h.' $ Fila 38 = Geometrie analitica Parabola.Punctul O se considera ca origine a axelor. 0) 2 b) Definitia parabolei: Parabola reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia: distanta(M. 0) 2 x De retinut: AF ⊥h si O= mijlocul lui AF. . 0) 2 O F ( p .h)=distanta(M.Se duce o perpendiculara din focarul F pe directoarea h. . Punctul A reprezinta intersectia dintre perpendiculara din F pe h. distanta de la orice punct aflat pe parabola pana la focar (F). este egala cu distanta de la acel punct al parabolei la o dreapta numita directoarea parabolei. Distanta FA se noteaza cu p. punctul F are coordonatele F ( p .

c)Daca sistemul nu are solutii.' $ h = directoarea parabolei. y0 ) are ecuatia: y · y0 = 2 · p · (x + x0 ) ecuatia prin dedublare 6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M (x0 . y0 ). insemana ca dreapta nu intersecteaza parabola. 2 . de unde se observa ca p = 1 . b)Daca sistemul are 1 solutie. deoare ce poate scrie sub forma echivalenta y 2 = 2 · 1 2 · x . MF=raza focala a punctului M.Formula explicita a parabolei: Se scoate y din relatia anterioara si se obtine: √ a) y = + 2 · p · x ( partea parabolei de deasupra axei Ox) √ b) y = − 2 · p · x ( partea parabolei de sub axa Ox) 5) Ecuatia tangentei la parabola in punctul M (x0 . 160 & % . O= varful parabolei. p = AF si este distanta dintre focarul F si intersectia lui h cu OX. Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la elipsa. 4) Formula parabolei: y2 = 2 · p · x Exemplu: Ecuatia y 2 = x reprezinta ecuatia unei parabole. insemana ca dreapta este tangenta parabolei. este secanta parabolei. 7) Intersectia dintre o dreapta d: α · x + β · y + γ=0 si elipsa y 2 = 2px se determina rezolvand sistemul: α·x+β·y+γ =0 y 2 = 2px Interpretare rezultate sistem: a) Orice dreapta paralela cu Ox.

punand in evidenta centrul cercului si raza. Hiperbola: 7) Fie hiperbolele: H1 : x2 − y 2 = 1 y2 x2 − =1 9 16 H2 : Pentru fiecare dintre hiperbole. 4) Verificati daca punctul A(2.Parabola Exercitii Cercul: 1) Scrieti ecuatia unui cerc.B. determinat prin: a) Centrul M(2. Hiperbola. c) Punctele A(-1. a) Desenati elipsa b) Scrieti ecuatia elipsei. Elipsa: 5) Se da elipsa avand focarele F(1.2) si B(1. focarele si asimptotele.-3) si raza r=7 b) Extremitatile diametrelor A(3.2).6). aflati varfurile.0) si semiaxa mare a=5. stiind ca A. focarele si faceti desenul elipsei.5). aflati varfurile. b) Scrieti ecuatia tangentei la cerc in punctul A(2.0). B(-2. 3) Fie cercul (x − 3)2 + (y − 2)2 = 9.5) . C(5. Elipsa.3) apartine cercului (x − 4)2 + (y − 3)2 = 16. 6) Se dau ecuatiile: E1 : y2 x2 + =1 9 4 E2 : 3x2 + 2y 2 = 12 Pentru fiecare elipsa. Aflati distanta de la centrul cercului la dreapta y=3x+2.0) si F (-1. 8) Fie hiperbola : 161 & % . axele.' $ Fila 39 = Geometrie analitica Cerc.. 2) a) Aratati ca ecuatia x2 + y 2 − 6x − 4y + 8 = 0 reprezinta ecuatia unui cerc.C apartin cercului.

162 & % . √ √ c) scrieti ecuatia normalei la hiperbola in punctul A( 10. Parabola: 9) Se da parabola determinata prin varful O(0. Determinati varful parabolei si directoarea. b) desenati parabola 10) Se da parabola determinata prin ecuatia y 2 = 6x. a) scrieti ecuatia parabolei. 2).0).0).' $ H: 2x2 − 5y 2 − 10 = 0 a) aflati varfurile si asimptotele lui H. avand focarul F(1. √ √ b) scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul A( 10.0) si focarul F(2. 2).

pentru a= subunitar n+1 n−2 lim 7 n −5 n+1 n→∞ 2·7 +3·5 6) Tipul 6 = Teorema cleste n lim 3 n→∞ n! 163 & % .' $ Fila 40 = Limite de siruri Tipuri de baza A) TEORIE: Se recomanda studierea fisei “Limite de siruri” B) EXERCITII 1) Tipul 1 = Fractii a) lim b) 2n3 +n2 −1 2n4 +2n2 −2 n→∞ √ n2 −2n+2−n lim 2n+1 n→−∞ 2) Tipul 2 = Sume consacrate a) lim 12 +22 +32 ···n2 2n2 −1 n→∞ 1 n→∞ 1·2 b) lim + 1 2·3 +···+ 1 n(n+1) 3) Tipul 3 = Radicali √ lim ( n2 + 3 − n2 − 3) n→∞ 4) Tipul 4 = Folosind formula 1 + n→∞ 1 n n →e lim n−2 n+3 n−1 5) Tipul 5 = Folosind an → 0.

' $ 164 & % .

4.3.' $ Fila 41 = Limite de siruri Exercitii tipurile 1. pentru n->∞ Tipul 1 1)an = 2)an = 3)an = 4)an = 5)an = 6)an = 7)an = Tipul 2 −3n5 +2n+3 −n4 +n3 +1 n4 −2n2 +1+n − 1 n2 +n 3 −2n+1 n2 +2 √ 2n+ 5n2 +3 3n+6 √ n4 − 6n6 +4 2n7 +2n+3 √ 5 10 n −2n4 +1+5n2 4n2 +3n+1 √ 4n3 − 3 n11 −24n+3 3n2 +1 8)an = 9)an = 1+2+3+···+n n+2 − n 2 12 +22 +32 +···+(2n−1)2 n3 2 22 +42 +62 +···+(2n) 10)an = n2 11)an = 12)an = 13)an = 14)an = Tipul 3 1·3+3·5+···+(2n−1)(2n+1) n3 1 1·2 1 1·3 1 1·3 + + + 1 2·3 1 3·5 1 2·4 +···+ +···+ +···+ 1 n(n+1) 1 (2n−1)(2n+1) 1 n(n+2) 15)an = 16)an 17)an 18)an 19)an 20)an Tipul 4 √ n2 + 1 − n2 − 1 √ = 2n − 3 8n3 + n2 + 1 √ = 4n2 + 3n − 1 − 2n √ = n( n2 + 1 − n) √ √ = 3 n2 + n + 1 − 3 n2 − n − 1 √ √ √ 3 = n2 · ( 3 n + 1 − 3 n − 1) √ 165 & % .5 Calculati limitele urmatoarelor siruri.2.

' n−1 $ 21)an = 22) n2 +n n2 −1 3n+1 3n+3 n2 n+1 23)an = 24)an = Tipul 5 25)an = 26)an = √ 3 n+ √n+1 n+ 3 n+2 n 3n+2 3n+5 n 3n +5n 3n+1 +5n+1 αn +β n αn+1 +β n+1 166 & % .

' $ Fila 42 = Limite de siruri Exercitii tipurile 1.2.3.5 Tema Calculati limitele urmatoarelor siruri. pentru n->∞ Tipul 1 1)an = 2)an = 3)an = Tipul 2 5n4 +2n3 +1 −3n3 +6 √ 2n3 + n2 +1 n5 +3 √ 3·n2 +n+1 √ 5· 3 n+2 4)an = 5)an = Tipul 3 1+2+3+···+n 3+12+···+3n2 1·2+2·3+···+n(n+1) 4n2 +5 √ √ n · ( n + 1 − n) √ 7)an = n − n2 + n + 1 √ 8)an = n( n2 + 1 − n) √ √ √ √ 9)an = n n · ( n + 1 + n − 1 − 2 n) √ √ √ 10)an = ( n + 1 − 2 n + 2 + n + 3) √ √ 11)an = 3 n2 + n + 1 − 3 n2 − n − 1 √ 12)an = 2n − 3 8n3 + n2 + 1 √ √ 13)an = 5 n + 1 − 5 2n + 1 6)an = √ Tipul 4 −n 3 n 14)an = n2 +2n−2 n2 −2 15)an = 1 + 16)an = 1 + Tipul 5 17)an = 18)an = 19)an = 20)an = 3n+5 4n2 +8n+4 n+5 3 n−7 7n+2 −5n−3 7n+2 +5n−2 3n−2 +2n−1 2n+1 −3n+1 2·αn +β n 3·αn +4·β n αn 1+α2n 167 & % .4.

' $ 168 & % .

B) Exercitii 1) Aratati ca lim 2) Calculati 3) Calculati 4) Calculati 5) Calculati 2n =0 n→∞ n! lim 1!+2!+···n! (2n)! n→∞ n2 lim n→∞ n! lim √n1 +1 + √n1 +2 2 2 n→∞ n lim n n→∞ 2 n→∞ +···+ √ 1 n2 +n 6) Aratati ca lim n · an =0 pentru |a|<1. adica : bn ≤ an ≤ cn si bn → 0 si cn → 0. Daca bn ≤ an ≤ cn si bn → l si cn → l. atunci si sirul an → l Caz particular : Pentru l=0.' $ Fila 43 = Limite de siruri Teorema cleste A) Teorie: Teorema cleste: Fie un sir an . atunci si sirul an → 0. se mai numeste Criteriul majorarii. 7) Calculati lim sin(n!) · n→∞ n n2 +1 8) Calculati lim n n n→∞ 5 169 & % .

' $ 170 & % .

pentru n=1. adica an+1 ≤ an ). B) Exercitii: 171 & % . a1 reprezinta β). am aflat deja unul dintre capete ca fiind a1 ( pt sir crescator. pentru n=1. pentru sirurile descrescatoare. adica an ≤ a1 . reprezinta totodata si marginea superioara a sirului. se studiaza : a) Monotonia. deoarece a1 ≥ a2 ≥ · · · ≥ an . reprezinta totodata si marginea inferioara a sirului. primul termen a1 . Un sir este convergent daca este monoton si marginit. primul termen a1 . adica an ≥ a1 . Se porneste de la diferenta an+1 − an care se compara cu zero.' $ Fila 44 = Siruri Convergenta sirurilor A) Teorie: Fie sirul an . iar daca sirul este descrescator. care este cunoscut. in caz contrar tragem concluzia ca este divergent. Dupa determinarea monotoniei se va trece la determinarea marginirii. In caz contrar. Din studiul monotoniei. a1 reprezinta α. sau eventual de la raportul an+1 an care se compara cu 1. dar sa fie finite. adica an+1 ≥ an ( respective descrescator. iar β poate fi oricat de mare. Ramane sa mai stabilim cel de al doilea capat. este divergent. tragem concluzia ca este convergent. care este cunoscut. deoarece a1 ≤ a2 ≤ · · · ≤ an . Daca sirul este atat monoton cat si marginit. . b) Marginirea: Scopul este determinarea a doua numere α si β astfel incat sa avem α ≤ an ≤ β unde α poate fi oricat de mic. De avut in vedere ca se poate folosi metoda de a porni de la raportul an+1 an doar daca an > 0.In mod similar. . Pentru a studia convergenta. Mentiuni: . Se incerca sa se arate ca sirul este crescator.De remarcat ca pentru sirurile crescatoare.

' $ Studiati convergenta urmatoarelor siruri: 1)an = 2)an = 3)an = 4)an = n+1 n+2 n+1 n 2n n! 4)an 1 2 = 3n n! 2n−1 2n · 3 4 · 5 6 ··· 5)an = − n+1 n+3 6)an = n! nn 172 & % .

fara a folosi derivate: Tipul 1 = limite cu x → ∞ ( similar cu sirurile) x x+1 x−1 x→∞ √ x2 +1 2) lim x+1 x→−∞ 1) lim Tipul 2 = Rezolvare cu tabele: x → x0 si x − x0 apare la numitor 3 x→5 x−5 4 4) lim 7+2x−3 x→3 5) lim 11 x→0 e x −e 3) lim Tipul 3 = Fractii de polinoame care se simplifica 6) lim 7) lim x→2 x→3 x3 −x−6 x2 −4 x2 −5x+6 x−3 x→1 sin(x) x Tipul 4 = Limite de functii trigonometrice: Idee lim sin 7x x→0 sin 9x 9) lim tg7x x→0 tg3x =1 8) lim 10) lim 11) lim x→0 sin 3x x tg5x x→0 8x cos x−cos 12) lim cos 3x−cos7x 2x x→0 13) lim x→0 1−cos x x2 173 & % .' $ Fila 45 = Limite de functii ( clasice) Exercitii Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “Limte de functii” B) EXERCITII: Calculati urmatoarele limite de functii.

' $ 174 & % .

Lectia 2 Calculati urmatoarele limite de functii: x3 +2x2 +3x+1 6 2 x→∞ x +3x +x+2 √ x2 +2x+5−x 2) lim x−1 x→−∞ 1) lim 3) lim √ x→∞ x→∞ x2 + 3 − x2 +1 √ x2 − 3 4) lim 5) lim 3x+1 3x+5 1 x→8 x−8 2 6) lim 3 x→4 1+e x−4 sin x−sin 7) lim sin 3x−sin7x 2x x→0 1−cos x 8) lim 4x2 x→0 7x2 9) lim 1−cos3 x x→0 10) lim cos 3x−cos 5x x→0 cos 3x−cos 9x 3 x 11) lim 1−cos2x x→0 x·sin 1 12) lim sin x x−a sin a x→a x −1 13) lim a x x→∞ 3x −1 14) lim 5 4x x→∞ 2x −1 15) lim a 5x x→∞ 175 & % .' $ Fila 46 = Limite de functii ( clasice) Exercitii.

' $ 176 & % .

asimptote verticale. Pas2=Se scrie domeniul de definitie ca si reuniune de intervale si se calculeaza valorile functiei (respective limitele functiei daca este interval deschis) in capetele de intervale. asimptote oblice 3. B) EXERCITII Stabiliti asimptotele urmatoarelor functii: 1)f (x) = 2)f (x) = 3)f (x) = 4)f (x) = 5)f (x) = 6)f (x) = 7)f (x) = x2 +2x+5 x2 +6x 1 (x−3)(x−5) (x+1)3 x2 −x+1 x x2 −1 3x2 x2 +1 1−x2 1+x2 x2 +3x+1 x2 −x+1 177 & % . Pas3= Se interpreteaza rezultatele de la Pasul2 ( conform teoriei din fisa mentionata anterior) si se determina asimptotele in ordinea urmatoare: 1. derivabilitatea. asimptote orizontale 2. Pe scurt etapele sunt urmatoarele: Pas1=Se stabileste domeniul de definitie. asimptote” si anume partea de “Asimptote”.' $ Fila 47 = Asimptote Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatii ale limitelor de functii: continuitate.

' $ 178 & % .

f (x) = 0.x = 1 1 1+e x−1 f:R→R. x ∈ [0. 3) Studiati continuitatea functiei: e− x2 . x = −2 2) Fie functia f : R → R. x ∈ [0.x = 0 0. f (x) = x + 1. partea de “Continuitate” B) EXERCITII: 1) Studiati continuitatea functiei: 1 1 . π ] 4 f:R→R.' $ Fila 48 = Continuitate Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”. f (x) = a. pentru x ∈ R\{a} 179 & % . x ∈ ( π . f (x) = tg(x) + 2 · a · ctg(x). 2] Determinati a real astfel incat f sa fie continua. x ∈ (1. pentru xn −an x−a 1 x=a . astfel incat functia sa fie continua in x= π . f(x)= m. x ∈ R\{−2} 1+2 x+2 f:R → R. f(x)=|x2 − 1| 6) Se considera functia a · sin(x) + cos(x). x = 1 5) Studiati continuitatea functiei: f:R→R. 4 7) Studiati continuitatea functiei: f:R→R. f (x) = f:R→R. x=0 4) Discutati in raport cu a∈R continuitatea functiei: 1 . π ) 4 2 Determinati a real. 1] 3ax + 3.

' $ 180 & % .

f:(− 1 . f(x)=ln |x+1|+1 |x−1| 181 & % . ∞)→R. x > 0 2) Studiati derivabilitatea functiei: √ x2 + 5x + 2. partea de “Derivabilitate” B) EXERCITII: 1) Studiati derivabilitatea functiei: ln(1 + 2x). f(x)= 9 7 8x + 4.' $ Fila 49 = Derivabilitate Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”.∞)→R. 0 < x ≤ 2 f:(0. f(x)= 2 2x. − 1 < x ≤ 0 2 . x > 2 3) Studiati derivabilitatea functiei: f:R→R.

' $ 182 & % .

' $ Fila 50 = Derivate Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Derivate” B) EXERCITII: 1) Derivati urmatoarele functii in punctele specificate: √ a) f(x)= 5x + 1 in x=3 b) f(x)=ln(x2 + 5x) in x=1 c) f(x)=sin(2x2 + 1) in x=2. 2) Derivati urmatoarele functii: a) x7 + ln(x) − 5x √ 3 b) f (x) = x5 + 7x · sin(x) c) f (x) = 7x3 + 2 · 5x + cos(x) d) f (x) = x · ex + 7x · ln(x) √ 4 4x e) f (x) = x7 · 5x − ln(x) f) f (x) = tg(x) · 7x − 3 · x7 + cos(x) g) f (x) = 5x · x7 − 2 sin(x) · tg(x) h) f (x) = √ i) f (x) = logx ·x8 + x5 · 3 x 3 √ √ j) f (x) = x − 2 3 x · 7x 3x ln(x) −5· 7x cos(x) 183 & % .

' $ 184 & % .

∞ ∞ c) lim x→0 2) Nedeterminare [0 · ∞] √ a) lim (x − 1) · ln x2 + 2x − 3 x→1 b) lim x→1 1 c) lim ex · ln(1 − x ) x→∞ 3) Nedeterminare [∞ − ∞] a) lim x→1 x x−1 − 1 ln(x) 4) Nedeterminare tip [f g ] a) lim x x−1 x→1 1 b) lim (sin x)sin x x→0 TEMA: Calculati limitele urmatoarelor functii. folosind teorema lui l’Hˆpital: o 1) Nedeterminare a) lim b) x4 −1 3 x→1 x −1 2 lim 2x −4 x→−2 x +5x+6 ln(1+x) 3x 0 0 . folosind teorema lui l’Hˆpital: o 1−x 5 x→1 1−x ln(sin 2x) 2) lim ln(sin 3x) x→0 1) lim 3) lim x→∞ ln2 x2 x4 4) lim x→0 x→0 x→0 x→0 x→1 ex −e−x x −x x→∞ e +e 5) lim x5 · ln(x) 6) lim 7) lim 1−cos x x2 1−cos3 x 7x2 8) lim x7x 9) lim 185 & % .' $ Fila 51 = Teorema lui l’Hˆpital o Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile derivatelor” partea cu “Teorema lui l’Hˆpital” o B) EXERCITII: Calculati limitele urmatoarelor functii.

' $ 10) lim x→∞ x−3 x+2 x2 +1 186 & % .

f (x) = x2 2<x≤3 4 + 1. 2] → R. 187 & % . care intervine in teorema lui Cauchy pentru functia: √ x + 3. 1] → R. f (x) = arcsin(x) si g : [−1. 1] → R. −2 ≤ x < 1 f : [−2. 5] → R. 1 ≤ x ≤ 5 4) Demonstrati urmatoarele inegalitati folosind teorema lui Lagrange: a) |sin(b)-sin(a)|≤|b-a| b) b−a cos2 a < tg(b) − tg(a) < b−a cos2 b pentru 0 ≤ a < b < π 2 5) Demonstrati egalitatea: arccos 1−x2 = 2 · arctg(x) 1+x 6) Fie f : [−1. ∞) Studiati fisa “Interpretarea geometrica a derivatei” si efectuati exercitiile de la acea fisa.' $ Fila 52 = Teoremele lui Rolle. 1≤x≤2 3) Determinati constanta ξ f : [1. Demonstrati ca f si g difera printr-o constanta. x ∈ (0. Lagrange. f (x) = x 7 4 + 4. Cauchy Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Teoremele lui Rolle. Lagrange. f (x) = |x − 1| 2) Studiati aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functia: x. g(x) = − arccos(x). Cauchy” B) EXERCITII 1) Studiati valabilitatea teoremei lui Rolle pentru functia: f : [0. 3] → R. 7) Demonstrati inegalitatea: x 1+x2 2 < arctg(x).

'

$

188 & %

'

$

Fila 53 = Reprezentarea grafica a functiilor
A) TEORIE: Etapele pentru reprezentarea grafica a unei functii sunt urmatoarele:

1) Se stabileste domeniul de definitie 2) Se scrie domeniul de definitie ca reuniune de intervale si se calculeaza valorile functiei in capetele de intervale (pentru intervale inchise) , respectiv limitele functiei in capetele de intervale (pentru intervale deschise) 3) Se stabilesc asimptotele prin interpretarea rezultatelor anterioare. Se stabilesc prima data asimptotele orizontale, apoi cele oblice si apoi cele verticale. 4) Se fac intersectiile functiei cu axele de coordonate, adica a) pentru axa Ox se face y=0 si se scoate x. b) pentru axa Oy se face x=0 si se scoate y. 5) Studiul derivatei intai. a) Se calculeaza f b) Se rezolva ecuatia f = 0 si se scot radacinile acestei ecuatii de ex: x1* si x2*. c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f , de exemplu: x f’ x1* 0 x2* 0 +

+

+

+

-

-

-

-

+

+

f(x) crescat. Maxim=(x1*,f(x1*) descresc.

minim=(x2*.f(x2*) cresc.

Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de extreme local(minime si maxime). 6) Studiul derivatei a doua. a) Se calculeaza f b) Se rezolva ecuatia f = 0 si se scot radacinile acestei ecuatii de ex: x1** si x2**. c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f , de exemplu: x f’’ + + + x1** 0 x2** 0 + + convexa +

f(x) convexa

concava

Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de inflexiune. 7) Se intocmeste tabelul final: - Pe prima linie se scriu toate valorile importante obtinute pt x, exemplu x∗ , x∗ , x∗∗ , x∗∗ , x = 0, etc 1 2 1 2 - Pe linia doi practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea primei derivate. - Pe linia trei practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea derivate a doua. - Pe ultima linie se scriu valorile functiei (respectiv limitele functiei) aferente valorilor lui x din linia 1 189 & %

'

$

x x1* x1** f’ + + + 0 f’’ + + + + 0 f(x) f(x1*) f(x1**) 8) Trasare grafic, in ordinea urmatoare: a) trasare axe Xoy si domeniu de definitie b) trasare asimptote c) intersectii cu axele de coordonate

-

x2* 0 + f(x2*)

x2** + + 0 + f(x2**)

+

d) folosind tabelul final, se incepe de la stanga spre dreapta si se pune un punct de tipul (x,f(x)) din tabel pe grafic. Se continua cu punctul urmator (x,f(x)) si punctele se unesc conform indicatiilor primei derivate (crescator sau descrescator) si indicatiilor date de a doua derivate ( convex sau concav). Observatii: 1) Uneori nu este necesar studiul derivatei a doua 2) Avansat ( optional) : studiul periodicitatii si paritatii B) EXERCITII: Reprezentati grafic functiile: a) f (x) = x2 − 5x b) f (x) = x3 + x2 c) f (x) = d) f (x) =
1 x

+

1 x2

1 x(x−1)

190 & %

'

$

Fila 54 = Aplicatiile derivatelor

Monotonie. Puncte de extrem Grafice de functii Exercitii
1) Studiati monotonia si aflati punctele de extreme pentru functiile: a) f (x) = x · ln(x) b) f (x) = arcsin 2 x x+1 c) f (x) =
arcsin(x) √ 1−x2 √

2) Reprezentati grafic functiile: a) f (x) =
1 x(x−1)

b) f (x) = x + arcsin(x) c) f (x) =
cos(x) cos(x)−sin(x)

d) f (x) = arctg(ln(x)) e) f (x) = x − sin(x)

191 & %

' $ 192 & % .

f (x) = |x2 − 4| 1 0. fara a utiliza regula lui l’Hˆpital: o a) lim x2 −6x+9 x−3 x→3 2 x→7 x−7 8x+3 −5x−2 8x +4x b) lim c) lim x→∞ 3) Calculati urmatoarele limite de functii. 0 < x ≤ 2 f : (0. utilizand regula lui l’Hˆpital: o a) lim 1−x3 4 x→1 1−x ln(sin 4x) n→0 ln(sin 5x) b) lim c) lim x3 · ln(x) n→0 4) Verificati existenta asimptotelor pentru f : R → R. f (x) = 9 7 8 · x + 4. x = −2 6) Derivati urmatoarele functii: a) f (x) = x3 ·ln(x) 7·ex b) f : R → R. unde : a) f (x) = b) f (x) = 5x2 x2 +2 x2 +x+5 6x 5) Studiati continuitatea functiilor: a) f : R → R. ∞) → R. f (x) = 1+2 x+2 1 . x > 2 8) Reprezentati grafic functiile: a) f (x) = x3 + x2 193 & % . x ∈ R\{−2} b) f (x) = ln(sin(4x2 + 3)) c) f (x) = sin(tg(72x + 5)) 7) Studiati derivabilitatea functiei: √ x2 + 5x + 2.' $ Fila 55 = Analiza a XI-a Recapitulare Fisa 1 1) Calculati urmatoarele limite de siruri: √ √ √ a) lim n( n + 1 − n) n→∞ b) lim c) 1·3+3·5+···(2n−1)(2n+1) 5n4 n−5 lim 4n+1 n→∞ 4n−2 n→∞ 2) Calculati urmatoarele limite de functii.

' $ b) f (x) = 5 x(x−2) 194 & % .

fara a utiliza formula lui l’Hˆpital: o a) lim c) x2 −2x+1 b) lim 6x−2 2 x→1 x −5x+4 x→7 x−7 √ √ 2 +3−2 x2 −2+6 lim xx−1 d) lim x+5 x→∞ x→−∞ 4) Calculati urmatoarele limite de functii. x ≤ 1 a · x2 + 5a · x. utilizand regula lui l’Hˆpital: o a) lim c) lim ln(1+x·3x ) 2x x→∞ b) lim tg(x) x→0 ln(2x+1) 2 (ln x)2 2 n→∞ 3x d) lim x · e−x n→∞ 5) Studiati continuitatea urmatoarelor functii f : R → R. x = 0 . Demonstrati ca f n (x) = (−1)n · e−x 8) Se da functia f : R → R. pentru: a) f (x) = b) f (x) = c) f (x) = d) f (x) = x + 3. f (x) = 7) Se considera functia f (x) = (−1)n · e−x . x ≤ 2 x2 + 1.' $ Fila 56 = Analiza a XI-a Recapitulare Fisa 2 1) Calculati urmatoarele limite de siruri: a) lim n→∞ n→∞ 13 +23 +···+n3 n3 n 1 k=1 k(k−1) − n 4 b) lim c) lim 2n +3n n n n→∞ 3 +4 2) Studiati convergenta sirurilor: a) an = b) an = n 3n 5n n! 3) Calculati urmatoarele limite de functii. b) Calculati f (x) si determinati intervalele de monotonie ale functiei. x > 2 ex −1 x . x > 1 x2 −4x+3 x−3 6) Studiati derivabilitatea functiei: f : R → R. f (x) = 5x4 +2x+1 x4 a) Determinati asimptotele functiei. x > 1 x2 + x + 1. 195 & % .x = 0 1.x = 3 5. x ≤ 1 x3 + 2. c) Trasati graficul functiei. x = 3 2 · a · x + 1.

' $ d) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x0 = 1. 196 & % .

astfel incat functia urmatoare sa aiba limita in x0 =2 f (x) = sin 4(x−2) 5(x−2) . a) aratati ca sirul nu este monoton. unde an+1 = an + (−a)n . 197 & % . unde f (x) = b · arctg x + a. f (x) = b) f (x) = √ x2 +7−4 x2 −2x−3 . b) determinati forma nerecursiva a sirului.b∈ R astfel incat f : R → R sa fie derivabila. m ∈ R. x ∈ (2. x ≤ 2 2 a · x + 1.' $ Fila 57 = Analiza a XI-a Recapitulare Fisa 3 1) Calculati urmatoarele limite de siruri: a) lim 6n3 n→∞ n! n→∞ √ 3 3n2 +1 b) lim c) lim + √ 3 3n2 +2 3 + · · · √3n2 +n 4n n→∞ n! 2) Fie sirul an . x =2 m. x > 2 8) Se da functia f : R → R. astfel incat functiile urmatoare sa fie continue: a) f : R → R. x = 2 =3 x2 +2x−8 x−2 . x = 3 6) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei f (x) = x · ex in punctul x0 = 0. f (x) = a) studiati variatia functiei b) reprezentati grafic functia √ 3 x3 − 3x b) scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x=0 c) discutati solutiile reale ale ecuatiei f (x) = m. x ∈ 1 tg3(x−2) 5 · sin(x−2) + (0. 4) 4) Calculati urmatoarele limite de functii folosind regula lui l’Hˆpital: o a) lim x→1 ln(3x−2) x3 −x b) lim ln(x) n x→∞ x 5) Determinati parametrul real m. 2) m. 3) Determinati parametrul real m. x m. 7) Determinati a.

' $ 198 & % .

' $ Fila 58 = Algebra si Analiza a XI-a Tema A) ALGEBRA 1) Calculati A−1 pentru matricea   2 2 3 A =  1 −1 1  −1 2 3 2) Rezolvati ecuatia matriciala: X· −1 5 −2 8 = 7 2 −3 5 3) Calculati determinantul: 1 2 −1 4 3 1 4 −5 2 0 1 −1 6 −5 4 −4 4) Determinati matricea X din ecuatia: 5·X + 1 3 2 4 =3· 1 0 0 2 + −1 3 2 1 5) Determinati matricea A astfel incat: a) A2 = I2 b) A2 = O2 B) ANALIZA 6) Calculati limitele urmatoarelor siruri: n+6 √ √ a) an = 2n−5 b) an = n2 + 7 − n2 − 7 2n+1 c) an = √ 2n2 −3n+1−5n 7n+2 d) an = 9n+1 +5n−2 9n+3 −5n 7) Verificati convergenta urmatoarelor siruri: a) an = n+3 n+4 b) an = 3n (n+2)! 8) Calculati limitele urmatoarelor functii: a) lim 3 x→5 x−5 b) lim sin(7x) x→0 sin(5x) c) lim tg(4x) x→0 tg(7x) 9) Calculati asimptotele urmatoarelor functii: a) f (x) = 3x2 x2 −2 b) f (x) = x2 +x+1 3x 10) Derivati urmatoarele functii: a) f (x) = b) f (x) = x3 ·ln(x) 7·ex √ 5 x · sin(x) + 1 √ 5 x · cos(x) c) f (x) = ln(sin(x2 + 7)) 199 & % .

' $ 200 & % .

x∗ y = x · y − 2x − 2y + 6 Aratati ca (G. 5) Fie Z5 = {ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ 0.*) este grup.' $ Fila 59 = Algebra clasa XII Lectia 1 1) Notiuni preliminare: Intelegerea notiunilor de: 1. 3) Fie G intervalul G=(2. 2) Fie legea de compozitie: Z x Z -> Z. ⊗) este grup comutativ 201 & % . x * y = x+y-xy Verificati daca (Z. 1. asociativitate 3.2. 4} a) Intocmiti tablele ⊕ si ⊗ in Z5 b) Verificati daca (Z5 . element neutru 4.*) este grup comutativ. comutativitate.∞) .4} ⊂Z si x * y = |x – y | Verificati daca (H.1. element simetric 5.y ∈G definim * : G x G -> G.*) este grup. Pentru orice x.3. 3. ⊕) este grup comutativ c) Verificati daca (Z5 . 2. parte stabila 2. 4) Fie H={0.

' $ 202 & % .

+) si (Zn .Impartirea polinoamelor in Zn ˆ 2) Rezolvati urmatoarea ecuatie in Z5 : ˆ·x+ˆ=ˆ 3 ˆ 2 4 ˆ 3) Rezolvati sistemul urmator in Z6 : ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 5 1 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 5 4 0 ˆ 4)  Rezolvati sistemul urmator in Z5 : ˆ·x+y+ˆ·z =ˆ 2 3  3 x+ˆ·y+ˆ·z =ˆ 2 3 1  ˆ 2·x+ˆ·y+z =ˆ 3 2 5) Aflati catul si restul impartirii lui f la g. ˆ . unde: f = ˆ · x5 + ˆ · x4 + ˆ · x3 + ˆ · x2 + ˆ · x + ˆ 3 4 3 3 2 2 ˆ g = ˆ · x2 + ˆ · x + ˆ in Z5 . 203 & % . 6) Determinati α astfel incat urmatoarea matrice sa fie inversabila:   ˆ ˆ α 2 0 ˆ ˆ A =  ˆ ˆ ˆ  in Z3 1 1 0 ˆ α ˆ 0 ˆ 1 ˆ 7) Fie f si g in Z5 Aflati catul si restul impartirii lui f la g.Demonstrarea faptului ca (Zn .Intocmirea de table de operatii in Zn ˆ ˆ .' $ Fila 60 = Algebra clasa XII Exercitii cu clase de resturi Lectia 2 1) Notiuni preliminare: ˆ . 2 3 1 8) Rezolvati urmatorul sistem in Z12 : ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 2 4 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 2 3 1 9) Fie operatiile : x * y = x+y+3 x ◦ y = xy+3x+3y+6. •) sunt grupuri. 2 3 1.y ∈Z. unde x. Efectuati apoi proba. unde: f = ˆ · x5 + x3 + ˆ · x + ˆ 3 2 4 g = ˆ · x3 + ˆ · x2 + ˆ Efectuati apoi proba .

*) este grup abelian Verificati daca (Z. x * y = x+y-1. Verificati daca (Z.*) este grup abelian.' $ Verificati daca (Z. ˆ 10) Rezolvati in Z9 ecuatia: ˆ·x+ˆ=ˆ 7 3 2 11) Fie Z x Z -> Z.◦) este monoid comutativ. 204 & % .

f3 (x) = −x. f3 . ∀x ∈ E a) Aratati ca multimea G={f1 .∞) -> (-1. f4 (x) = − x . ∗) se defineste astfel: G=(x+y 1. Indicatie: Vezi grupul lui Klein. Bijectivitate. ◦) este izomorf cu grupul lui Klein. ε. •) ( mentiune=• inseamna inmultire) b) Aratati ca (G. •) la grupul (G. unde (G. f2 . 1) Aratati ca functia f: (0. ∀x ∈ (0. ε2 }⊂ C.1). ∗). f4 } impreuna cu compunerea functiilor formeaza un grup abelian. manual algebra XII. 43 ˆ 5) Rezolvati in Z5 sistemul: ˆ ˆ 4·x+3·y =ˆ 2 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 2 2 Mentiune: Examen Bacalaureat 205 & % .1). si x * y= 1+xy Mentiune: Examen Bacalaureat 2) Fie ε = − 1 +i· 2 √ 3 2 si G={1.' $ Fila 61 = Algebra clasa XII Exercitii cu morfisme. f(x)= x−1 . definita prin f (x) = x dt 0 1−t2 Mentiune: Admitere ASE 4) Fie E=R\{0} si fi : E− > E. pag. ∞) este un izomorx+1 fism de la grupul (R∗ . b) Aratati ca (G. f2 (x) = x . 1 <= i <= 4 1 1 f1 (x) = x. iar functia f:G -> R. •) este izomorf cu grupul 3) Fie G=(-1. a) Alcatuiti tabla (G.y ∈ G definim: x * y = x+y 1+xy Stiind ca (G. •) este grup abelian c) Aratati ca grupul (G. izomorfisme Lectia 3 Notiuni preliminare: Morfism si izomorfism.*) este grup.1) si pentru orice x.

' $ 206 & % .

y ∈ A. inseamna ca (A.*) este MONOID daca avem: (A. y ∈ A → x ∗ y ∈ A 2) Asociativitate: Daca pentru ∀x.4 adevarate.*) este grup.3. ∃e ∈ A. de exemplu x * y = x+y-xy Se studiaza pentru (A. astfel incat x* e=e*x=x 4) Element simetric: Daca pentru ∀x ∈ A. Notiunea de MONOID Fie A o multime nevida si *:AxA->A. ∃x ∈ A. x*(y*z)=(x*y)*z 3) Element neutru: Daca pentru ∀x ∈ A.2.*) daca avem indeplinite: 1) Parte stabila: Daca pentru ∀x.*)=asociativ si (A. y. avem grup comutativ. de exemplu x * y = x+y-xy (A. sau grup abelian.' $ Fila 62 = Algebra clasa XII INEL Lectia 4 Notiune de GRUP Fie *:AxA->A.astfel incat x∗x =x ∗x=e 5) Comutativitate: Daca pentru ∀x. z ∈ A.*)= element neutru 207 & % . Daca in plus este adevarat si 5. x*y=y*x Pentru 1.

de exemplu notate cu * si 208 & % .•) .*) 2) (A. cea cu grupul abelian).*)= grup abelian(comutativ) adica: .Element neutru pentru (A.*) .Asociativitate pentru (A.' $ INEL Fie .*) . atat la stanga cat si la dreapta.∗. este distributiva fata de * ( deci fata de prima operatie.•) 3) Daca operatia • ( deci a doua operatie. adica daca sunt indeplinite urmatoarele doua egalitati: a) x • (y ∗ z) = x • y ∗ x • z ( distribuitate la stanga a lui • fata de *) b) (y ∗ z) • x = y • x ∗ z • x ( distribuitate la dreapta a lui • fata de *) .• )=monoid adica: .Element simetric pentru (A.A=multime nevida si • Avem (A.*) . cea cu monoidul) .Element neutru pentru (A.Comutativitate pentru (A.2 legi de compozitie.*) .1) (A. daca sunt indeplinite urmatoarele 3 conditii: .Parte stabile pentru (A.Asociativitate pentru (A. •) = INEL.

4. ˆ ˆ 2) Fie Z4 = {ˆ ˆ ˆ ˆ si operatia de adunare.' $ Fila 63 = Algebra clasa XII Probleme recapitulative Lectia 5 1) Fie A={0.5} si x*y=|x-y|. 3) Fie multimea A=R\{1} si legea de compozitie *: A x A -> A. 209 & % .1.*) este grup.*) este grup. +).*) este izomorf cu (Z3 .1) si legea de compozitie *:G x G -> G. f(x)=ln 1+x 1−x . se da functia f: G -> R. Aratati ca (G. 4) Fie multimea A={a. 1.3. ˆ 6) Rezolvati in Z5 sistemul: ˆ ˆ ˆ 2·x+3·y =2 ˆ·x+y =ˆ 3 ˆ 1 7) Demonstrati ca multimea matricilor patratice ( de exemplu de ordinul 3).c} si operatia * definita prin tabla: a b c ---------------a a b c b b c a c c a b ˆ Aratati ca grupul (A. Verificati daca (A.b. +) este 0.2.+) sunt izomorfe. unde 1 x * y = 2 (1 + x + y − xy) Aratati ca (A. 2. x+y 5) Fie G=(-1. Verificati daca (Z4 . 3} grup.*) si (R. formeaza un inel in raport cu adunarea si inmultirea matricilor.*) este asociativa si aflati elementul neutru. unde x * y = 1+xy Stiind ca (G.

' $ 210 & % .

' $ Fila 64 = Analiza clasa XII Formule esentiale Lectia 1 Tabel integrale nedefinite xn · dx = a · dx = 1 x x xn+1 n+1 ax ln(a) +C +C · dx = ln |x| + C 1 x+a · dx = ln |x + a| + C 1 1 x−a x2 −a2 · dx = 2·a · ln | x+a | + C √ √ 1 · dx = ln(x + x2 + a2 ) x2 +a2 √ √ 1 · dx = ln(x + x2 + a2 ) x2 +a2 √ 1 · dx = arcsin x + C a a2 −x2 +C +C sin(x) · dx = − cos(x) + C cos(x) · dx = sin(x) + C 1 cos2 (x) 1 sin2 (x) · dx = tg(x) + C · dx = −ctg(x) + C tg(x) = − ln | cos(x)| + C ctg(x) · dx = ln | sin(x)| + C Integrale-> Metode de calcul : • Metoda substitutiei= implica retete de rezolvare • Metoda integrarii prin parti : f ·g =f ·g− f ·g 211 & % .

x=b. Ox si f(x). unde xG = a x·f (x)·dx b a f (x)·dx si yG = f 2 (x)·dx f (x)·dx 212 & % .Arie laterala=2 · π · b . pentru a ∀k ∈ R.Fie centrul de greutate G(xG . d) Subtilitati : .' $ Integrale definite a) Formula lui Leibnitz-Newton : b a f (x) · dx = F (x)|b = F (b) − F (a) a f · g · dx = f · g|b − a b a b) Formula de integrare prin parti pt integrale definite : b a f · g · dx c) Operatii cu integrale : b b b (f ± g) · dx = a f · dx ± a g · dx a b b k · f (x) · dx = k · a f (x) · dx.Volumul V= π · f 2 (x) · dx b a b a . yG ) al suprafetei marginite de x=a.Sume Rieman .Suprafata S= b a |f (x)| · dx b a .Sume Darboux . dreptele verticale x=a si x=b si graficul functiei f(x) .Functii integrabile 4) Aplicatiile integralelor in geometrie : Fie axa Ox.Lungime curba l= 1 + f (x)2 · dx |f (x)| · 1 + (f )2 · dx b 1 2· a b a .

x=6.' $ Fila 65 = Analiza clasa XII Metoda substitutiei Lectia 2 A) Privire generala despre integrale: Esenta integralelor: a) Tabelul de integrale ( de copiat si invatat) b) Integrale nedefinite : Calculati Calculati ex + x 3 + 1 x · dx c) Integrale definite : ex + x5 + 7x2 · dx d) Aplicatiile integralelor in geometrie : Calculati suprafata marginita de x=4. axa Ox si functia f(x)=x2 +3x+ln(x) B) Metoda substitutiei Calculati : √ ln(x) · dx a) x b) c) d) ex ex +1 · dx √ dx dx 1−25x2 x3 √ dx 1−x8 Exercitii : √ 1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) ln(x) x + 1 · dx 3·e 2·ex −1 dx 4·dx √ · dx 7−x2 x4 √ dx 4−x10 x 2 √ ·dx 1−4x √1+x dx 1−x2 √ x · 1 + x2 x·dx √ 1+x2 x · dx · dx 213 & % .

' $ 214 & % .

' $ Fila 66 = Analiza clasa XII Exercitii cu integrale de tipul 1 . grad2 gradI grad2 Lectia 3 1) Calculati : a) b) c) a) b) c) a) b) c) a) b) c) 5 3x+2 dx d) 4 1−3x dx e) 6 −3x+2 dx f) −3 −3+2x dx 6 5−7x dx −1 −x−4 dx 2) Calculati : 6 x2 −6x dx d) −1 x2 +25 dx e) 1 x2 +8x+16 dx 1 −x2 +10x−25 dx 1 (x−1)(x+3) dx 3) Calculati : 1 x2 +3x+11 dx d) 1 −x2 +3x−7 dx e) 1 3x2 +2x+5 dx f) 1 4x2 +x+5 dx 1 −2x2 +x−7 dx 1 3x2 +x+7 dx 4) Calculati : 2x+1 x2 −7x dx −3x+2 x2 −64 dx −x x2 −2x+1 dx 215 & % . gradI 1 .

' $ 216 & % .

' $ Fila 67 = Analiza clasa XII Metoda integrarii prin parti Exercitii Lectia 4 Calculati: 1) x · ex · dx 2) x2 · ex · dx 3) 1 − ex · x2 − 2x3 · ex dx 4) x · sin(x) · dx 5) x · cos(x) · dx 6) x · ln(x) · dx 7) x2 · ln(x) · dx 8) ex · sin(x) · dx 9) eα·x · sin(β · x) · dx 10) cos2 (x) · dx Indicatie: Se scrie 11) sin (x) · dx 12) sin3 (x) + 2 · cos3 (x) · dx 2 cos2 (x) · dx = cos(x) · cos(x) · dx 217 & % .

' $ 218 & % .

Exercitii integrale rationale Calculati: 1) 2) 3) 4) x2 −3x+2 x2 −3x+2 x3 +2x2 +x dx x3 +2x2 +x dx x4 x3 −1 dx x2 (x+2)2 ·(x+4)2 dx x3 +x−1 (x2 +2)2 dx ( = Dificila: Model Lia Arama pag 306) 219 & % .. Integrand relatia se obtine : C+ R Q.(mx2 +nx+p)β1 . Prin urmare P = C · Q + R respectiv impartind cu Q se obtine : P Q =C+ P Q R Q . gradul numaratoru- lui fiind mai mic decat gradul numitorului. si se descumpune folosind metoda coeficientilor nedeterminati. se integreaza expresia anterioara.. adica se ajunge la Caz 2. Dupa descompunere. problema fiind calculul o integrala a unei fractii de doua polinoame. astfel : Caz 1:Pentru grad( P ) >= grad (Q) Se face impartirea polinomului P la Q si se obtine catut C si restul R.. restul R avand grad mai mic decat Q. P Q dx abordeaza in functie de gradele lui P si Q.. R Q = Calculul integralei integralei C este intotdeauna foarte simplu.. vezi exercitiile urmatoare. Caz 2:Pentru grad( P ) < grad (Q) Se scrie P Q = P (x−a)α1 ·(x−b)αl2 ...' $ Fila 68 = Analiza clasa XII Integrarea functiilor rationale Exercitii Lectia 5 Notiuni preliminare Fie P(x) si Q(x) doua polinoame. Pentru modele de rezolvare complete...

' $ 220 & % .

sin(x). . intotdeauna se obtine o expresie rationala in t.cos(x) ) = R( sin(x) .2. cos(x) ) ( adica impar in cosinus) atunci se face substitutia sin(x)=t Cazul 3 Daca R( .sin(x). formule utile: a) sin2 (x) + cos2 (x) = 1 b) Pentru sin(x)=t. notata cu R(sin(x). Din tg x = t se obtine 2 mulelor : sin(x) = 2·t 1+t2 2·t cos(x)= 1−t2 tg(x)= 1−t2 ctg(x)= 1−t 1+t 2·t 2 2 x 2 = arctg(t) -> x = 2 · arctg(t) -> dx = 2·dt 1+t2 Se exprima toate functiile trigonometrice in functie de tg x = t conform for2 Recomandari: Pentru cazul 1.3 fiind ca de obicei genereaza calcule mai simple. adica tg 2 (x) 1+tg 2 (x) .R( sin(x) . cos(x) ) ( adica impar in sinus) atunci se face substitutia cos(x)=t Cazul 2 Daca R( sin(x).cos(x)) Cazul 1 Daca R( .cos(x) ) = . adica = = 1 1+t2 t2 1+t2 B) Exercitii 1) sin3 (x) · dx 2) sin5 (x) · dx 3) cos3 (x) · dx 221 & % . cos(x) ) = .' $ Fila 69 = Analiza clasa XII Integrarea functiilor trigonometrice Lectia 6 Metode de rezolvare. Fie o functie rationala in sin(x) si/sau cos(x). formule utile: a) cos2 (x) = b) sin2 (x) = 1 1+tg 2 (x) . avem ( cos(x) )’= .R( sin(x) . . avem ( sin(x) )’= cos(x) -> dt = cos(x) · dx 3) Pentru cazul 3. atunci se face substitutia tg x = t 2 De remarcat ca substitutia de la caz 4 este functionala in orice situatie. avantajul substitutiilor 1. Idee: Dupa substitutiile urmatoare.2. cos(x) ) ( adica par in sin si cos) atunci se face substitutia tg(x)=t Cazul 4 Daca NU se reuseste cu cazurile 1.sin(x) -> dt = − sin(x) · dx Pentru cazul 2.3. formule utile: a) sin2 (x) + cos2 (x) = 1 b) Pentru cos(x)=t.

' $ 4) sin4 (x) · cos2 (x) · dx 5) tg 4 (x) · dx 6) 7) 8) 9) 10) 11) 12) 13) 14) 15) dx 5+4·sin(x) dx 2·sin(x)−cos(x)+5 dx 1+tg(x) 1 3+cos(x) dx 1 dx 1+sin2 (x) sin(x) 1+sin(x) dx 2·tg(x)+3 dx sin2 (x)+2·cos2 (x) 1 dx cos4 (x)·sin2 (x) 1 dx cos2 (x)+2·sin2 (x) 1+sin(x) sin(x)·(1+cos(x)) dx 222 & % .

a · x2 + b · x + c) · dx in functie de t. fiind garantat ca intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t. fie x1 = α si x2 = β Se face substitutia: ax2 + bx + c = t · (x − α) ( sau in mod similar. inlocuind pe x √ .Se calculeaza dx in functie de t √ √ . care se rezolva conform metodei de la integrarea functiilor rationale.Se calculeaza ax2 + bx + c = t · x + c in functie de t. fiind garantat ca intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t.Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t . deci √ c a(x − α)(x − β) = t(x − α) unde (x − α) = a(x − α)(x − β) = t · (x − α)2 √ .' $ Fila 70 = Analiza clasa XII Substitutiile lui Euler Lectia 7 Metoda de integrare folosind substitutiile lui Euler Fie integrala dintr-o expresie rationala. a · x2 + b · x + c) · dx Substitutia efectuata este in functie de urmatoarele cazuri : Pentru ∆ < 0 si a > 0 Se face substitutia: ax2 + bx + c = √ a·x+t .Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t .Se exprima R(x.Se exprima R(x. adica fie : R(x.Se calculeaza dx in functie de t √ √ . care contine expresii ale lui x si radical din functia de gradul doi. Pentru ∆ < 0 si c > 0 Se face substitutia: ax2 + bx + c = t · x + . care se rezolva conform metodei de la integrarea functiilor rationale. a · x2 + b · x + c) · dx in functie de t. Pentru ∆ > 0 Daca ∆ > 0 inseamna ca exista doua radacini reale.Se scrie se obtine √ ax2 + bx + c = t · (x − β) ) (x − α)2 . notand .Se calculeaza ax2 + bx + c = a · x + t in functie de t. inlocuind pe x √ . notata cu R.Se imparte cu x − α si se obtine 223 & % .

Se scrie se obtine a(x − α)(x − α) = t(x − α) unde (x − α) = (x − α)2 . fie x1 = x2 = α Se face substitutia: ax2 + bx + c = t · (x − α) .Se calculeaza dx in functie de t √ .Se exprima R(x. a(x − α)(x − α) = t · (x − α)2 √ Se imparte cu x − α si asa mai departe. inlocuind pe x √ . care se rezolva conform metodei de la integrarea functiilor rationale Pentru ∆ = 0 Daca ∆ = 0 inseamna ca exista doua radacini egale.Se calculeaza ax2 + bx + c = t · (x − α) in functie de t. similar cu cazul ∆ > 0 B) Exercitii 1) √1 dx2) (1+x) 1+x+x2 dx √ 3) (x2 +36) 36−x2 √ dx 1+ x2 +2x+2 224 & % . fiind garantat ca intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t.Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t . a · x2 + b · x + c) · dx in functie de t.' $ a(x − β) = t · (x − α) .

p=rationale Integrala se poate reduce la calcul unei integrale rationale. unde N= numitorul lui p 225 & % . unde N= numitorul lui p m+1 n Se va face substitutia a + b · x−N = z N .' $ Fila 71 = Analiza clasa XII Substitutiile lui Cebˆsev ı¸ Lectia 8 Fie xm · (a · xn + b) · dx p unde a = 0. unde z este multiplu comun al numitorilor lui m si n 2) Pentru 3) Pentru Exercitii: 1) 2) x· dx √ 3 2 x +1 √ dx 4 1+x4 m+1 n =intreg + p =intreg Se va face substitutia a · xn + b = z N .n. m. a · xn + b > 0. doar in urmatoarele trei cazuri ( stabilite de Cebˆsev) : ı¸ 1) Pentru p= intreg √ Se va face substitutia r x = z.

' $ 226 & % .

' $ Fila 72 = Analiza clasa XII Exercitii tip = integrale Lectia 9 Calculati integralele: 1) 2) √ dx√ x− 3 x √ 1+ √x+1 dx 1+ 3 x+1 x x+1 4 3) (x − 1) · · dx 4) sin2 (x) · cos (x) · dx 5) cos5 (x) · dx 6) cos4 (x) · dx 7) tg 5 (x) · dx 8) 9) 1 dx sin3 (x) 1 dx sin2 (x) 10) sin(5x) · cos(7x) · dx 227 & % .

' $ 228 & % .

x=3.' $ Fila 73 = Analiza clasa XII Recapitulare 1 = integrale Lectia 10 1) Calculati urmatoarele integrale: a) b) (7x + x √ 3 x − cos(x)) · dx 1 √ 6 x e − 6x + · dx 2) Calculati urmatoarele integrale: a) x· √7 ln(x) · dx b) 5·ex 1−ex dx c) √ x dx 1−x10 4 3) Calculati integralele: a) x · cos(x) · dx b) x · ln(x) · dx 4) Calculati: √ 3 a) 1 x · 1 + x2 · dx b) 10 5+x √ dx 2 1−x2 5) Calculati: a) 2 4 dx 1 6−3x b) 2 1 dx 1 2x2 +3x+10 c) 2 2x−1 dx 1 x2 −6x+9 6) Calculati: a) c) √ dx dx 5−4x2 dx 1+sin(x) dx b) d) 5 · sin (x) · dx 5x4 x3 −1 dx 3 7) Calculati: a) √ dx dx 1+ x2 +2x+2 b) dx √ dx (x2 +9)· 9−x2 8) Calculati suprafata marginita de x=1. Ox si f(x) definita astfel: a) f (x) = x3 b) f (x) = x4 √ c) f (x) = 9 − x2 229 & % .

' $ 230 & % .

' $ Fila 74 = Analiza clasa XII Recapitulare 2 = integrale Lectia 11 Calculati urmatoarele integrale: 1) 2) 3) 4) 5) 6) 2 √ dx 3x· 3 ln(x) 2−x √ dx 1+3x 4·ex 5·ex −1 dx 1 x2 −14x+49 dx 2x−1 2x2 +x−7 · dx 1 x2 −5x dx x 7) e · cos(x) · dx 8) x · ln(x)dx 9) x · cos(x)dx 10) √ x dx 4−x14 6 231 & % .

' $ 232 & % .

' $ Fila 75 = Analiza clasa XII Ecuatii diferentiale Lectia 12 Ecuatii diferentiale cu variabile separabile: y = f (x) · g(y) Se procedeaza astfel: Se scrie dy(x) = y · dx -> y = dy g(y) = f (x) · 1 g(y) · dy = dy dx -> dy dx = f (x) · g(y) -> dx Integram ambii membrii si obtinem: f (x) · dx -> se rezolva si se scoate y Exemplu: Rezolvati ecuatia diferentiala y’=2x(1 + y 2 ) Rezolvare: obtinem dy dy 2 dx = 2x(1 + y ) -> 1+y 2 = 2x · dx -> Integram dy 2x · dx adica obtinem arctg(y)=x2 + C Se 1+y 2 = 2 ambii membrii si aplica tg la ambii membrii si se obtine y=tg(x + C) Ecuatii diferentiale de gradul II Exemplu: Rezolvati ecuatia diferentiala: y”+9y=0 cu conditiile f ( π ) = 1 si f ( π ) = 3 2 2 Rezolvare: Se respecta urmatorii pasi: 1) Se noteaza y = er·x y = r · er·x 2) Se scrie y = r2 · er·x 3) si se inlocuieste in ecuatia initiala: r2 · er·x + 9 · er·x = 0 4) Se imparte cu er·x si se obtine r2 + 9 = 0 5) Se rezolva ecuatia si se obtine r1 = 3 · i si r2 = −3 · i 6) Se scrie expresia lui y conform teoriei urmatoare: Teorie (C1 si C2 sunt constante) a) Pentru ∆ > 0 ⇒ y = C1 · er1·x + C2 · er2·x . unde r1=r2 = real c) Pentru ∆ < 0 ⇒ y = (C1 · cos(β · x) + C2 · cos(β · x)) · eα·x pt r = α ± i · β In cazul nostru α = 0 si β = 3 deci y = (C1 · cos 3x + C2 · cos 3x) · e0·x adica y = C1 · cos 3x + C2 · cos 3x 233 & % . unde r1 si r2 sunt reali b) Pentru ∆ = 0 ⇒ y = (C1 + C2 ) · er1·x .

' $ 7) Se determina C1 si C2 din conditiile initiale. rezolvand sistemul de doua ecuatii (aferent celor doua conditii initiale) si doua necunoscute (C1 si C2) 8) Se scrie forma finala a lui y in functie de C1 si C2 determinate anterior. Exercitii : Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale: 1) y”-6y’+9y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2 2) y”-10y’+25y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2 3) y”-5y’ +6y=0 pentru f(1)=2 si f’(1)=1 4) y’=2x3 pentru y(1)=4 5) y’=(2x+1)y 6) y’=x(1 + y 2 ) 234 & % .

3) Gasiti numerele complexe ale caror patrate sa fie : a) i b) 1 2 − √ 3 2 i 4) In dezvoltarea a· √ 4 a+ 1 √ a n . astfel incat polinomul A·X n+2 +B ·X n +2 sa fie divizibil cu (x − 1)2 . 235 & % . x2 . Calculati An pentru n>=1. unde x1 . X. 5) Rezolvati inecuatia: log2x (x) + log2 (x) > 0 6) Determinati A si B. 1 0 . suma coeficientilor binomiali de grad par este 128. XI 1) Determinati multimile: A= x ∈ N |x = B= x ∈ Z|x = 4n n+2 . 1 1 8) Calculati determinantul 7) Fie A = d= x1 x2 x3 x2 x3 x1 x3 x1 x2 . n 6n+7 3n+1 . m∈ R\{0}. x3 sunt radacinile ecuatiei x3 − 2x2 + 2x + 17 = 0 9) Discutati natura sistemului:   x+y =1 2x + z = n  mx + y + z = 4 dupa valorile parametrilor reali m si n. Aflati termenul care il contine pe a3 . n ∈N ∈Z 2) Fie familia functiilor de gradul II fm (x) = m · x2 + 2(m + 1)x + m + 2. Aratati ca varfurile parabolelor acestor functii se gasesc pe dreapta y=x+1.' $ Fila 76 = Test 1 Algebra IX.

' $ 236 & % .

stiind ca n este cel mai mare numar natural care verifica inecuatia: 237 & % . 4) Calculati limita sirului: 3n n→∞ n! lim 5) Calculati integrala: dx √ (1 + x) 1 + x + x2 ˆ ˆ Alcatuiti tabla (Z5 .' $ Fila 77 = Test 2 Algebra IX-XII ANALIZA XI-XII 1) Determinati termenii care il contin pe b2 din dezvoltarea log 1 (n) + log n (n) > 0 3 3 2) Discutati si rezolvati sistemul:   x − my + z = 1 x − y + z = −1  mx + m2 y − z = m2 ˆ 3) Fie (Z5 . abelian. +). +) este grup √ a− √ 3 b n . +) si verificati daca (Z5 .

' $ 238 & % .

1 2 5 8) Rezolvati sistemul omogen m·x+4·y =0 x+m·y =0 9) Fie hiperbola y2 x2 − =1 4 25 Scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M(a. x <= 1 x3 + 2. unde n=parametru real. x > 1 7) Determinati rangul matricii   1 2 n A= n n + 1 3 .' $ Fila 78 = Test 3 Matematica IX-XII 1) Rezolvati ecuatia: 8 · A5 = 3 · P3 · A5 x x+1 2) Aratati ca polinomul (x + 1)6n+1 + x6n+2 se divide la x2 + x + 1. 10) Stabiliti asimptotele functiei: f (x) = (x + 1)3 x2 − x + 1 ˆ 11) Verificati daca (Z5 . ◦) este grup comutativ. 3) Scrieti urmatoarele numere complexe sub forma trigonometrica : a) z=sin(α) − i · cos(α) b) z=cos(α) − i · sin(α) 4) Reprezentati grafic functia: f(x)=x-sin(x) 5) Calculati limita: ln(5 + x · 3x ) x→∞ 7·x lim 6) Studiati derivabilitatea functiei: f : R → R. ˆ 12) Rezolvati in Z5 sistemul: ˆ·x+ˆ·y =ˆ 4 3 2 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 2 2 13) Calculati: √ dx + 2x + 2 1+ x2 239 & % . f (x) = x2 + x + 1.b). ( cu ◦ este notata inmultirea).

' $ 240 & % .

. + Ck−1 Indicatie: Se va folosi formula din manualul de clasa a X-a de la combinari: k−1 k k Cn = Cn−1 + Cn−1 241 & % . 3) Demostrati ca pentru orice n>=2 avem: (2n)! 4n < n+1 (n!)2 4) Demonstrati identitatea: k−1 k−1 k−1 k Cn = Cn−1 + Cn−2 +.....' $ Fila 79 = Test 4 Examen admitere facultate 1) Rezolvati ecuatia: 2x − 1 4x − 3 = 3 3 2) Determinati a astfel incat polinomul ˆ P (x) = ˆ · x3 + (a + ˆ · x + 1 2 2) ∈ Z3 [X] sa fie ireductibil...

' $ 242 & % .

o 8) Scrieti etapele necesare pentru stabilirea asimptotelor.' $ Fila 80 = Test 5 Recapitulare teorie 1) Scrieti toate formulele cunoscute de la trigonometrie si formulele de calcul ale suprafetei triunghiului. 2) Scrieti toate formulele cunoscute de la geometrie analitica : a) puncte b) dreapta c) cercul d) elipsa e) hiperbola f) parabola Efectuati pentru fiecare situatie desenul figurii si scrieti definitia. 11) Explicati metodele de rezolvare a integralelor nedefinite : a) metoda substitutiei si metoda integrarii prin parti b) integrarea functiilor rationale c) integrarea functiilor irationale(substitutiile lui Euler) d) integrarea functiilor trigonometrice 12) Explicati: a) sume Rieman b) sume Darboux c) formula lui Leibnitz-Newton 13) Scrieti formulele de calculul cu integrale pentru: a) Suprafata b) Volumul de rotatie c) Lungimea unei curbe 243 & % . 9) Scrieti etapele necesare trasarii graficului unei functii. ( ecuatii bipatrate. 10) Specificati etapele rezolvarii unei probleme folosind sirul lui Rolle. 3) Scrieti metodele prin care se poate demonstra ca o functie este bijectiva. 4) Dati cate un exemplu simplu si mentionati ideea de rezolvare pentru toate tipurile de ecuatii cunoscute. reciproce. etc) 5) Scrieti etapele prin care se verifica faptul ca o functie este: a) continua b) derivabila 6) Enuntati teoremele: a) Rolle b) Lagrange c) Cauchy 7) Enuntati teorema lui l’Hˆpital.

16) Scrieti etapele necesare studiului compatibilitatii unui sistem de ecuatii liniare. ⊗) prin functia f(x). 244 & % . 17) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A. ⊗) este inel.⊕) la (B.' $ d) Centrul de greutate al unei placi 14) Scrieti etapele necesare aflarii inversei unei matrici 15) Scrieti etapele necesare determinarii rangului unei matrici. 19) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A. 18) Scrieti etapele necesare verificarii izomorfismului de la (A. ⊕.*) este grup : a) Exemplificare pentru A=interval b) Exemplificare pentru A=multime.

' $ Bibliografie 1) Manual algebr˘ clasa a IX-a a 2) Manual de geometrie plan˘ ¸i trigonometrie clasa a IX-a as 3) Manual de algebr˘ clasa a X-a a 4) Manual de geometrie ˆ spatiu ¸i trigonometrie clasa a X-a ın s 5) Manual de algebr˘ clasa a XI-a a 6) Manual de analiz˘ matematic˘ clasa a XI-a a a 7) Manual de geometrie analitic˘ clasa a XI-a a 8) Manual de algebr˘ clasa a XII-a a 9) Manual de analiz˘ matematic˘ clasa a XII-a a a 10) Culegere de probleme de algebr˘ de Chiriac a 11) Culegere de probleme de algebr˘ de N˘st˘sescu a a a 12) Culegere de probleme de analiz˘ matematic˘ de Lia Arama a a 13) Culegere de probleme de trigonometrie de Turtoiu 14) Formule matematice uzuale de Rogai 15) Subiecte pentru examenul de bacalaureat 16) Subiecte pentru examenul de admitere ˆ facultate ın 245 & % .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful