P. 1
Caiet de Formule MATE

Caiet de Formule MATE

|Views: 336|Likes:
Published by Giulia Marcu

More info:

Published by: Giulia Marcu on Sep 01, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/18/2014

pdf

text

original

'

&
$
%
Memento
matematic˘a
Jurcone Ramiro
'
&
$
%
'
&
$
%
Prefat ¸˘a
Prezenta lucrare are ca scop sintetizarea principalelor not ¸iuni de matematic˘a
din programa de liceu.
Motivul realiz˘arii lucr˘arii este necesitatea existent ¸ei ˆıntr-o singura carte a
formulelor de matematic˘a, metodelor de rezolvare ¸si a exercit ¸iilor tip, pentru
a caror g˘asire este necesar˘a altfel consultatea tutoror manualelor de liceu ¸si a
multor culegeri.
Lucrarea se dore¸ste a fi o prezentare succint˘a ¸si la obiect a principalelor
not ¸iuni, neavˆand pretent ¸ia de a ˆınlocui munca din culegeri specializate, din
manual sau din culegeri de probleme cu subiecte de examen. Mai degrab˘a
se dore¸ste a fi o introducere ˆın studiul matematicii de liceu pe de o parte ¸si
un manual de referint ¸˘a pentru consultarea operativa a principalelor formule ¸si
metode de rezolvare.
Lucrarea este format˘a din dou˘a p˘art ¸i:
Partea I Cont ¸ine prezentarea teoretic˘a a principalelor subiecte, cˆate un subiect
pe o fil˘a, adic˘a pe dou˘a pagini fat˘a/verso. Subiectele sunt notate dup˘a
sistemul Memo 1, Memo 2,... s.a.m.d.
Partea II Cont ¸ine fi¸se de exercit ¸ii, ˆın principiu fiecare fi¸sa de exercit ¸ii se poate
studia independent, o fi¸sa putˆand constitui in principiu obiectul unei lect ¸ii.
ˆ
In funct ¸ie de durata lect ¸iei ¸si de ritmul de lucru, este posibil studiul mai
multor fi¸se ˆıntr-o lectie. Fi¸sele sunt notate dupa sistemul Fi¸sa 1, Fi¸sa 2, ...
s.a.m.d. Fi¸sele sunt cˆate o fi¸sa pe o fil˘a, adic˘a pe dou˘a pagini fat˘a/verso.
Pentru efectuarea exercit ¸iilor prezente in fi¸sele din partea a II-a, uneori
este recomandabil s˘a fie studiate capitolele corespunz˘atoare din partea I
de teorie.
ˆ
In vederea sust ¸inerii diverselor examene, se recomand˘a ca dup˘a parcurgerea
prezentei lucr˘ari, s˘a se efectueze preg˘atire dup˘a o culegere de subiecte pentru
tipul respectiv de examen, ˆın vederea accentu˘arii deprinderilor specifice acelui
examen. Ca exemplu ˆın acest sens, pot fi utile subiectele de examen din anii
anteriori, respectiv culegeri editate ˆın vederea sust ¸inerii examenului din anul
respectiv.
3
'
&
$
%
4
'
&
$
%
Cuprins
Partea I = Teorie
Nr Cont ¸inut Clasa Pagina
1 Geometrie plan˘a IX 13
2 Formule de trigonometrie IX 15
3 Cercul trigonometric IX 17
4 Graficele funct ¸iilor trigonometrice X 19
5 Ecuat ¸ii ¸si inecuat ¸ii trigonometrice X 21
6 Numere complexe X 23
7 Formule de algebr˘a IX 25
8 Funct ¸ia de gradul II IX 27
9 Semnul funct ¸iei de gradul doi IX 29
10 Funct ¸ii injective, surjective, bijective IX 31
11 Progresii aritmetice ¸si geometrice IX 33
12 Funct ¸ia exponential˘a X 35
13 Logaritmi X 37
14 Analiz˘a combinatorie X 39
15 Binomul lui Newton X 41
16 Polinoame X 43
17 Ecuat ¸ii de grad superior X 45
18 Ecuat ¸ii de grad superior - Continuare X 47
19 Determinant ¸i XI 49
20 Matrici XI 51
21 Matricea invers˘a. Rangul unei matrici XI 53
22 Sisteme de ecuat ¸ii liniare XI 55
23 Compatibilitatea sistemelor de ecuat ¸ii liniare XI 57
24 Sisteme de ecuat ¸ii liniare particulare XI 59
25 Limite de ¸siruri XI 61
26 Limite de funct ¸ii XI 63
27 Aplicat ¸ii ale limitelor de funct ¸ii XI 65
28 Derivate XI 67
29 Aplicat ¸ii ale derivatelor XI 69
30 Interpretarea geometric˘a a derivatei XI 71
31 Integrale XII 73
32 Tabel derivate ¸si tabel integrale XII 75
33 Tabel derivate ¸si tabel integrale pe o pagin˘a XII 77
34 Structuri algebrice XII 79
35 Anex˘a 81
5
'
&
$
%
6
'
&
$
%
Cuprins
Partea a II-a = Exercit ¸ii
Nr Cont ¸inut Pagina
Clasa IX
1 Geometrie plan˘a 85
2 Geometrie ˆın spat ¸iu. Formule 87
3 Trigonometrie 89
4 Numere complexe 91
5 Aplicat ¸iile trigonometriei ˆın algebr˘a 83
6 Aplicat ¸iile trigonometriei ˆın geometrie 95
7 Vectori 97
8 Puteri ¸si radicali 99
9 Sisteme de ecuat ¸ii clasa a-IX-a 101
Clasa X
10 Funct ¸ia exponential˘a 103
11 Logaritmi = Exercit ¸ii Lect ¸ia 1 105
12 Logaritmi = Exercit ¸ii Lect ¸ia 2 107
13 Analiz˘a combinatorie Lect ¸ia 1 109
14 Analiz˘a combinatorie Lect ¸ia 2 111
15 Binomul lui Newton 113
16 Progresii aritmetice 115
17 Progresii geometrice 117
18 Polinoame 119
19 Teorema lui B´ezout. Rad˘acini multiple 121
20 Ecuat ¸ii de grad superior lui 2 123
21 Relat ¸iile lui Vi`ete 125
22 Induct ¸ia matematic˘a 127
23 Probleme reprezentative Algebr˘a clasa a IX-a 129
24 Probleme reprezentative Algebr˘a clasa a X-a 131
Clasa XI
25 Determinant ¸i 133
26 Matrici 135
27 Matricea invers˘a 137
28 Sisteme de ecuat ¸ii liniare. Lect ¸ia 1 139
29 Sisteme de ecuat ¸ii liniare. Lect ¸ia 2 141
30 Recapitulare Algebra XI. Fi¸sa 1 143
31 Recapitulare Algebra XI. Fi¸sa 2 145
32 Recapitulare Algebra XI. Fi¸sa 3 147
7
'
&
$
%
Nr Cont ¸inut Pagina
33 Geometrie analitic˘a. Dreapta. Teorie 149
34 Geometrie analitic˘a. Dreapta. Exercit ¸ii 151
35 Geometrie analitic˘a. Cercul. Teorie 153
36 Geometrie analitic˘a. Elipsa. Teorie 155
37 Geometrie analitic˘a. Hiperbola. Teorie 157
38 Geometrie analitic˘a. Parabola. Teorie 159
39 Geometrie analitic˘a. Exercit ¸ii 161
40 Limite de ¸siruri. Tipuri de baz˘a 163
41 Limite de ¸siruri. Exercit ¸ii tipurile 1,2,3,4,5 165
42 Limite de ¸siruri. Exercit ¸ii tipurile 1,2,3,4,5. Tem˘a 167
43 Limite de ¸siruri. Teorema cle¸ste 169
44 S¸iruri. Convergent ¸a sirurilor 171
45 Limite de funct ¸ii ( clasice, f˘ar˘a derivate ). Lect ¸ia 1 173
46 Limite de funct ¸ii ( clasice, f˘ar˘a derivate ). Lect ¸ia 2 175
47 Asimptote 177
48 Continuitate 179
49 Derivabilitate 181
50 Derivate 183
51 Teorema lui l’Hˆopital 185
52 Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy 187
53 Reprezentarea grafic˘a a functiilor 189
54 Aplicat ¸iile derivatelor. Exercit ¸ii 191
55 Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Recapitulare. Fi¸sa 1 193
56 Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Recapitulare. Fi¸sa 2 195
57 Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Recapitulare. Fi¸sa 2 197
58 Algebr˘a ¸si Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Tem˘a 199
Clasa XII
59 Algebr˘a clasa XII = Notiunea de grup 201
60 Algebr˘a clasa XII = Clase de resturi 203
61 Algebr˘a clasa XII = Morfism ¸si izomorfism 205
62 Algebr˘a clasa XII = Inel 207
63 Algebr˘a clasa XII = Probleme recapitulative 209
64 Analiz˘a clasa XII = Tabel integrale 211
65 Analiz˘a clasa XII = Metoda substitut ¸iei 213
66 Analiz˘a clasa XII =
_
1
gradI
,
_
1
grad2
,
_
grad1
grad2
215
67 Analiz˘a clasa XII = Metoda integr˘arii prin p˘art ¸i 217
68 Analiz˘a clasa XII = Integrarea funct ¸iilor rat ¸ionale 219
69 Analiz˘a clasa XII = Integrarea funct ¸iilor trigonometrice 221
70 Analiz˘a clasa XII = Substitut ¸iile lui Euler 223
71 Analiz˘a clasa XII = Substitut ¸iile lui Cebˆı¸sev 225
8
'
&
$
%
Nr Cont ¸inut Pagina
72 Analiz˘a clasa XII = Exercit ¸ii tip 227
73 Analiz˘a clasa XII = Recapitulare 1 229
74 Analiz˘a clasa XII = Recapitulare 2 231
75 Analiz˘a clasa XII = Ecuat ¸ii diferent ¸iale 233
Sintez˘a
76 Test 1 = Algebr˘a IX, X, XI 235
77 Test 2 = Algebr˘a IX-XII, Analiz˘a XI,XII 237
78 Test 3 = Matematic˘a IX-XII 239
79 Test 4 = Examen admitere facultate 241
80 Test 5 = Recapitulare teorie 243
9
'
&
$
%
10
'
&
$
%
PARTEA I
MEMENTO MATEMATIC
˘
A
- TEORIE -
11
'
&
$
%
12
'
&
$
%
Memo 1: Geometrie plana
Termeni utilizati:
- dreapta, semidreapta, segment, mediatoarea unui segment.
- drepte paralele, dreapta secant˘a, unghiuri alterne interne, unghiuri alterne
externe, unghiuri corespondente
- bisectoarea unui unghi
- simetric: simetricul unui punct fat ¸˘a de o dreapt˘a, simetrica unei drepte fat ¸˘a
de o dreapt˘a.
- unghiuri: ascut ¸ite, obtuze, complementare, suplementare
- triunghiul : triunghiul oarecare, isoscel, echilateral, dreptunghic, triunghiuri
egale (cazurile de egalitate),
- triunghiul : triunghiuri asemenea( cazurile de asem˘anare), teorema lui Thales.
- triunghiul : suma unghiurilor ˆıntr-un triunghi, unghi exterior unui triunghi(
ce este ¸si cum se calculeaz˘a),
- triunghiul : linia mijlocie( ce este ¸si cum se calculeaz˘a)
- triunghiul : Linii importante ˆın triunghi:
• Bisectoarea:
ˆ
Imparte un unghi in dou˘a p˘art ¸i egale. Orice punct de pe
bisectoare este egal dep˘artat de laturile unghiului. Bisectoarele triunghiului se
intersecteaz˘a ˆın centrul cercului ˆınscris triunghiului.
• Mediana: Une¸ste vˆarful unui triunghi cu mijlocul laturii opuse. Medianele
triunghiului se intersecteaz˘a ˆın centrul de greutate G al triunghiului. G se afl˘a
la dou˘a treimi de vˆarf ¸si la o treime de baz˘a.
• Mediatoarea: Este perpendicular˘a pe mijlocul unui segment. Orice punct
de pe mediatoare este egal dep˘artat de capetele segmentului. Mediatoarele
triunghiului se intersecteaz˘a ˆın centrul cercului circumscris triunghiului.

ˆ
Inaltimea : Este perpendiculara dus˘a dintr-un v˘arf al triunghiului pe
latura opus˘a.
ˆ
In˘alt ¸imile triunghiului se intersecteaz˘a ˆın ortocentrul triunghi-
ului (”Orto” ˆınseamn˘a drept ˆın greac˘a)
Suprafat ¸a unui triunghi oarecare:
(1) S=
baza∗ˆınaltimea
2
(2) S=
b∗c∗sin(A)
2
(3) S=
a∗b∗c
4∗R
, unde R= raza cerc circumscris triunghiului (intersect ¸ie medi-
atoare)
(4) S = r ∗p , unde r= raza cerc ˆınscris triunghiului (intersect ¸ie bisectoare),
p= semiperimetrul=
a+b+c
2
(5) S=
_
p ∗ (p −a) ∗ (p −b) ∗ (p −c), unde p=semiperimetrul . (Formula
lui Heron)
(6) Idee util˘a: Exprimarea suprafet ¸ei ˆın dou˘a moduri, ˆın probleme ¸si aflarea
necunoscutei
Teoreme ˆın triunghiul oarecare
Fie triunghiul oarecare ABC, AD= median˘a, AM= bisectoare
13
'
&
$
%
A
B C
a
b
c
M D
•Teorema sinusului:
a
sin(A)
=
b
sin(B)
=
c
sin(C)
= 2∗R, unde R=raza cercului
circumscris triunghiului •Teorema cosinusului: a
2
= b
2
+ c
2
−2 ∗ b ∗ c ∗ cos(A)
(Teorema lui Pitagora generalizat˘a)
Ment ¸iuni:- Pt. A=ascut ¸it, cos(A) > 0, deci −2∗b∗c∗cos(A)
este o cantitate negativ˘a
- Pt. A=obtuz, cos(A) < 0, deci −2∗b∗c∗cos(A)
este o cantitate pozitiv˘a
•Teorema medianei: AD
2
=
2∗(AB
2
+AC
2
)−BC
2
4
•Teorema bisectoarei:
BM
MC
=
AB
AC
Triunghiul dreptunghic Fie triunghiul dreptunghic ABC, A= 90

, AD
⊥ BC
A B
C
D
• Formulele pentru sin, cos, tg, ctg
• Valorile sin, cos, tg, ctg pentru 30, 60, 45 grade
• B=90-C, deci sin(B)=cos(C), cos(B)=sin(C), tg(B)=ctg(C), ctg(B)=tg(C),
samd.
• Teorema lui Pitagora: BC
2
= AB
2
+AC
2
• Teorema ˆınalt ¸imii: AD
2
= DB ∗ DC
• Teorema catetei: AB
2
= BC ∗ DB, respectiv AC
2
= BC ∗ DC
• Cateta ce se opune la 30 grade= jumatate din ipotenuz˘a
• S=
cateta∗cateta
2
Poligoane care se pot descompune in triunghiuri
• P˘atrat, dreptunghi, paralelogram, trapez, romb. Perimetre, suprafet ¸e,
propriet˘at ¸i.
Cercul
• Diametrul=2 ∗ R. Perimetrul P=2 ∗ π ∗ R . Suprafat ¸a S=π ∗ R
2
.
• Unghi a) pe cerc:
ˆ
A =
¯
CAB =
BC
2
b)exterior:
ˆ
D =
¯
EDF =
GH−EF
2
c)interior:
ˆ
M =
¯
KML =
IJ+KL
2
conform figurii:
A
B
C
D
E
F
G
H M
I
J
K
L
Patrulaterul inscriptibil Fie patrulaterul inscriptibil ABCD:
A
D
B
C
• Suma unghiurilor opuse este 180 grade, adica
ˆ
A +
ˆ
B = 180, respectiv
ˆ
C +
ˆ
D = 180.
• Unghiul format de o diagonal˘a cu una din laturi, este egal cu unghiul
format de cealalt˘a diagonal˘a cu latura opus˘a, adic˘a de exemplu
¯
CAB =
¯
CDB.
14
'
&
$
%
Memo 2: Formule de trigonometrie:
sin(x) =
cateta opus˘ a
ipotenuz˘ a
cos(x) =
cateta alaturat˘ a
ipotenuz˘ a
tg(x) =
cateta opus˘ a
cateta alaturat˘ a
ctg(x) =
cateta alaturat˘ a
cateta opus˘ a
tg(x) =
sin(x)
cos(x)
ctg(x) =
cos(x)
sin(x)
tg(x) =
1
ctg(x)
ctg(x) =
1
tg(x)
sin(x) = cos(
π
2
−x) cos(x) = sin(
π
2
−x) tg(x) = ctg(
π
2
−x) ctg(x) = tg(
π
2
−x)
Formula fundamental˘ a a trigonometriei :
sin
2
x +cos
2
x = 1
Utile: cos
2
(x) =
1
1+tg
2
(x)
sin
2
(x) =
tg
2
(x)
1+tg
2
(x)
Dac˘a not˘am tg
x
2
= t, atunci sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x) se pot exprima ˆın
funct ¸ie de tg
x
2
astfel:
sin(x) =
2t
1+t
2
cos(x) =
1−t
2
1+t
2
tg(x) =
sin(x)
cos(x)
=
2t
1−t
2
ctg(x) =
cos(x)
sin(x)
=
1−t
2
2t
sin(a +b) = sin(a) ∗ cos(b) +cos(a) ∗ sin(b)
sin(a −b) = sin(a) ∗ cos(b) −cos(a) ∗ sin(b)
cos(a +b) = cos(a) ∗ cos(b) −sin(a) ∗ sin(b)
cos(a −b) = cos(a) ∗ cos(b) +sin(a) ∗ sin(b)
sin(2a) = 2 ∗ sin(a) ∗ cos(a)
cos(2a) = cos
2
(a) −sin
2
(a)
cos(2a) = 2 ∗ cos
2
(a) −1
cos(2a) = 1 −2 ∗ sin
2
a
sin(3a) = sin(a + 2a) = s.a.m.d.
cos(3a) = cos(a + 2a) = s.a.m.d.
15
'
&
$
%
sin(
a
2
) = +−
_
1 −cos(a)
2
cos(
a
2
) = +−
_
1 +cos(a)
2
tg(
a
2
) = +−
¸
1 −cos(a)
1 +cos(a)
ctg(
a
2
) = +−
¸
1 +cos(a)
1 −cos(a)
tg(a +b) =
tg(a) +tg(b)
1 −tg(a) ∗ tg(b)
tg(a −b) =
tg(a) −tg(b)
1 +tg(a) ∗ tg(b)
ctg(a +b) =
ctg(a) ∗ ctg(b) −1
ctg(a) +ctg(b)
ctg(a −b) =
1 +ctg(a) ∗ ctg(b)
ctg(b) −ctg(a)
tg(a +b +c) = tg([a +b] +c) =
tg[a +b] +tg(c)
1 −tg[a +b] ∗ tg(c)
= s.a.m.d.
ctg(a +b +c) = ctg([a +b] +c) =
ctg[a +b] ∗ ctg(c) −1
ctg[a +b] +ctg(c)
= s.a.m.d.
sin(a) ∗ cos(b) =
sin(a +b) +sin(a −b)
2
cos(a) ∗ cos(b) =
cos(a +b) +cos(a −b)
2
cos(a) ∗ sin(b) =
sin(a +b) −sin(a −b)
2
sin(a) ∗ sin(b) =
cos(a −b) −cos(a +b)
2
sin(a) +sin(b) = 2 ∗ sin(
a +b
2
) ∗ cos(
a −b
2
)
sin(a) −sin(b) = 2 ∗ cos(
a +b
2
) ∗ sin(
a −b
2
)
cos(a) +cos(b) = 2 ∗ cos(
a +b
2
) ∗ cos(
a −b
2
)
cos(a) −cos(b) = −2 ∗ sin(
a +b
2
) ∗ sin(
a −b
2
)
Cercul trigonometric
Scriet ¸i sin(x),cos(x),tg(x),ctg(x) pentru x=30

, 45

, 60

si respectiv
0

, 90

, 180

, 260

, (360)

16
'
&
$
%
Memo 3: Cercul trigonometric
Definitie:
Cercul trigonometric este un cerc cu raza R egala cu 1
(egala cu unitatea)
Consecinta 1: Exprimare unghiuri in radieni
- Lungime cerc= 2π R = 2π*1= 2π
- Lungime cerc = parcurgerea intregului cerc, adica 360 grade
- Deci Lungime cerc = 2π = 360
- Prin urmare: 360 grade = 2π 180 grade = π 90 grade =
π
2
270
grade =

3
- se ajunge astfel la notiunea de radiani, calculabil prin regula de 3 simpla.
De exemplu ne intereseaza cati radieni inseamna 45 grade.
Se porneste de la : 180 grade .................. π 45 grade(exemplu)....... x
Se scoate x
Consecinta 2: Aflare sin, cos, tg, ctg pentru 0, 90, 180, 270, 360
grade Fie cercul trigonometric de mai jos, deci raza R=1.
sin(x)=
AB
OA
=
AB
R=1
= AB, deci segmentul AB inseamna sin(x)
cos(x)=
OB
OA
=
OB
R=1
=OB, deci segmentul OB inseamna cos(x)
O
A
B
0 = 360 = 2π
90 =
π
2
180 = π
270 =

2
1)Pentru x=0 grade, AB devine 0 iar OB devine 1( egal cu raza R=1),
deci sin(0)=0, cos(0)=1, tg(0) =
0
1
=0, ctg(0)=
1
0
=∞
2)Pentru x=90 grade, AB devine 1(egal cu R=1) iar OB devine 0,
deci sin(90)=1, cos(90)=0, tg(90) =
1
0
=∞, ctg(90)=
0
1
=0
3)Pentru x=180 grade, AB devine 0 iar OB devine -1( egal cu raza R=1
in sens negativ),
deci sin(180)=0, cos(180)=-1, tg(180) =
0
−1
=0, ctg(180)=
−1
0
=-∞
4)Pentru x=270 grade, AB devine -1(egala cu R=1 in sens negativ) iar
OB devine 0,
deci sin(270)=-1, cos(270)=0, tg(270) =
−1
0
=-∞, ctg(270)=
0
−1
=0
17
'
&
$
%
Consecinta 3: Valorile sin, cos, tg, ctg pentru unghiri mai mari de
360 grade
Se considera stiute din gimnaziu sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x) pentru x=30,
60, 45 grade:
Pentru x=30 sin(x)=
1
2
cos(x)=

3
2
rezulta tg=
sin(x)
cos(x)
si ctg=
cos(x)
sin(x)
Pentru x=60, deoarece 60=90-30, sin(60)=cos(30), cos(60)=sin(30), tg(60)=ctg(30),
ctg(60)= tg(30), adica pentru x=60, sin(x)=

3
2
cos(x)=
1
2
rezulta
tg=
sin(x)
cos(x)
si ctg=
cos(x)
sin(x)
Pentru x=45, deoarece triunghic dreptunghic este isoscel (catetele egale),
tg(x)=
cateta opusa
cateta alaturata
=1, ctg(x)=
1
tg(x)
=1, catetele fiind egale si ipotenuza
fiind aceeasi, sin(x)=cos(x) si anume egale cu

2
2
adica pentru x=45, sin(x)=

2
2
cos(x)=

2
2
, tg(x)=1 si
ctg(x)=1
Exemplul 1: Se cere sin(750)
Deoarece 360 grade inseamna o rotatie completa, , 750 grade inseamna
720(=360+360= doua rotatii si ajung tot la 0 grade)+30.
Prin urmare sin(720) inseamna ca punctul A este in aceeasi pozitie ca pentru
30 grade.
Adica sin(720)=sin(30)=
1
2
.
Identic si pentru cos(x), tg(x) , ctg(x), adica cos(750)=cos(30), tg(750)=tg(30),
ctg(750)=ctg(30).
Exemplul 2: Se cere sin(
13π
4
) Prima data se transforma
13π
4
in grade
pentru a judeca mai usor si obtinem 1125 grade, adica 1125=3* 360+45, adica
avem 3 rotatii complete si apoi inca 45 grade. Deci sin(
13π
4
)= sin(45)=

2
2
.
18
'
&
$
%
Memo 4 Graficele functiilor trigonometrice
sin(x) : R → [−1, +1]
1
-1
sin(x)
0
π
2 2 · π
Functia sin(x) are perioada 2 · π, este impara, este definita de R, ia valori
intre -1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [−
π
2
,
π
2
].
Deci restrictia bijectiva sin(x) : [−
π
2
,
π
2
] →[−1, +1] admite o functie inversa,
arcsin(x) : [−1, +1] → [−
π
2
,
π
2
], al carei grafic este simetric in raport cu sin(x)
fata de bisectoarea intai, y=x.
cos(x) : R → [−1, +1]
0
π
2
2 · π
cos(x)
1
-1
Functia cos(x) are perioada 2 · π, este para, este definita pe R, ia valori intre
-1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [0, π].
Deci restrictia bijectiva cos(x) : [0, π] → [−1, +1] admite o functie inversa,
arccos(x) : [−1, +1] →[0, π], al carei grafic este simetric in raport cu cos(x) fata
de bisectoarea intai, y=x.
19
'
&
$
%
tg(x) : R \ {
π
2
+k · π } → R
o
π
2
-
π
2
tgx
Functia tg(x) are perioada π, este impara, este definita pe
R \ {
π
2
+k · π }, ia valori intre -∞si +∞si este bijectiva pentru x ∈ (−
π
2
, +
π
2
).
Deci restrictia bijectiva tg(x) : (−
π
2
, +
π
2
) → (−∞, +∞) admite o functie
inversa, arctg(x) : (−∞, +∞) → (−
π
2
, +
π
2
) , al carei grafic este simetric in
raport cu tg(x) fata de bisectoarea intai, y=x.
ctg(x) : R \ { π +k · π } → R
0
π
2
π
ctg(x)
Functia ctg(x) are perioada π, este impara, este definita pe
R \ { π +k · π }, ia valori intre -∞ si +∞ si este bijectiva pentru x ∈ (0, π).
Deci restrictia bijectiva ctg(x) : (0, π) →(−∞, +∞) admite o functie inversa,
arctg(x) : (−∞, +∞) → (0, π) , al carei grafic este simetric in raport cu ctg(x)
fata de bisectoarea intai, y=x.
20
'
&
$
%
Memo 5 Ecuatii si inecuatii trigonometrice
1. Ecuatii trigonometrice elementare
Se considera cunoscute urmatoarele:
- Se considera cunoscute valorile pentru sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x), unde
x=30

, 45

, 60

si pentru 90

, 180

, 270

, precum si modul de transformare
din grade in radiani.
- Se considera cunoscut cercul trigonometric
- Se considera cunoscute graficele functiilor sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x)
- Se considera cunoscut faptul ca sin(x), tg(x), ctg(x) sunt impare iar cos(x)
este par. De asemenea se cunoaste faptul ca functiile pare sunt simetrice fata
de Oy, iar functiile impare sunt simetrice fata de origine
- Se considera cunoscut faptul ca sin(x) si cos(x) au perioada 2 · π iar tg(x) si
ctg(x) au perioada π
Se considera ecuatie trigonometrica elementara, o ecuatie care are una din
formele urmatoare:
sin(x)=a , unde a ∈ [-1,1]
cos(x)=b , unde b ∈ [-1,1]
tg(x) =c , unde c ∈ R
ctg(x)=d , unde d ∈ R
Capcana consta in faptul ca rezolvarea acestor ecuatii pare foarte simpla, dar
de fapt este complicata. De exemplu pentru sin(x)=1/2, prima tentatie este sa
se dea rapid raspunsul x= 30

. Raspunsul este corect dar incomplet, in sensul
ca mai exista o infinitate de solutii si anume: 30

, 150

(= 180-30) si pentru
fiecare dintre ele, +2πk, unde k ∈ Z si anume pentru k>0 inseamna rotatii in
sens trigonometric iar pentru k<0 inseamna rotatii in sens invers trigonometric.
Scriind rezultatul in radiani, solutia completa pentru ecuatia sin(x)=1/2 este
x∈{
π
6
+ 2kπ} U {
5·π
6
+ 2kπ}
Pentru a se evita efectuarea de fiecare data a rationamentelor anterioare, este
eficienta memorarea urmatoarelor formule:
sin(x)=a x=(−1)
k
· arcsin(a) + kπ, pentru a ∈ [0,1]
sin(x)=a x=(−1)
k+1
· arcsin|a|+kπ, pentru a ∈ [-1,0)
cos(x)=b x=± arccos(b)+2kπ, pentru b ∈ [0,1]
cos(x)=b x=± arccos|b|+(2k+1)π, pentru b ∈ [-1,0]
tg(x)=c x=arctg(c)+kπ
ctg(x)=d x=arcctg(d)+kπ
Formulele pentru tg(x)=c si ctg(x)=d sunt usor de retinut.
Pentru sin(x)=a si cos(x)=b formulele sunt mai dificil de memorat, eventual se
poate retine modul de deducere a acestora, utilizand cercul trigonometric.
21
'
&
$
%
2. Ecuatii de genul sin(x)=sin(y)
Pentru urmatoarele tipuri:
sin(x)=sin(y)
cos(x)=cos(y)
sin(x)=cos(y)
tg(x) = tg(y)
ctg(x)=ctg(y)
Pentru a se ajunge la ecuatii trigonometrice elementare, se recomanda transfor-
marea ecuatiei initiale, de exemplu:
Pentru sin(x) = sin(y) trecem totul intr-un membru, sin(x)-sin(y)=0 , transfor-
mam in produs si obtinem 2cos
x+y
2
sin
x−y
2
= 0, adica cos
x+y
2
= 0 si sin
x−y
2
= 0
adica am obtinut un sistem de doua ecuatii trigonometrice elementare pe care
il rezolvam.
Pentru sin(x)=cos(y), se scrie sin(x)=sin(
π
2
-y) si in continuare se procedeaza
similar cu problema anterioara.
3. Inecuatii trigonometrice elementare
Se considera inecuatie trigonometrica elementara, o inecuatie care are una
din formele urmatoare:
sin(x) > a
cos(x) > b
tg(x) > c
ctg(x) > d
Semnul poate fi > , < , >= ,<= , s.a.m.d.
Pentru a se evita memorarea altor formule, se recomanda rezolvarea acestor
inecuatii astfel:
• Pentru sin(x) > a si cos(x) > b se analizeaza cercul trigonometric , tinand
cont de rotatiile 2 · k · π, unde k ∈ Z.
• Pentru tg(x) > c si ctg(x) > d se analizeaza graficul functiei tg(x), re-
spectiv ctg(x), tinand cont ca tg(x) si ctg(x) au perioada π
4. Rezolvarea EFECTIVA a ecuatiilor trigonometrice
(respectiv a inecuatiilor trigonometrice)
In principiu se parcurg urmatorii pasi:
1. Se transforma ecuatia, respectiv inecuatia data pana se ajunge la o ecuatie
elementara, respectiv inecuatie elementara. Transformarea se face folosind
diverse artificii si formulele uzuale de trigonometrie. Dintre aceste formule,
sunt utile indeosebi: formula fundamentala a trigonometriei, exprimarea sin(x),
cos(x), tg(x), ctg(x) in functie de tg
x
2
, exprimarea lui sin(x) si cos(x) in functie
de tg(x), formulele unghiurilor pe jumatate, in care avem radicali, in cazul in
care in enunt exista functii la patrat si dorim sa scapam de patrate, s.a.m.d.
Este recomandabila stapanirea formulelor de trigonometrie.
2. Se rezolva ecuatia elementara, respectiv inecuatia elementara, conform
metodelor prezentate anterior.
22
'
&
$
%
Memo 6 Numere complexe
A. Forma algebrica a numerelor complexe
Totul incepe de la numarul i =

−1
• Calcule cu i:
i =

−1
i
2
= (

−1)
2
= −1
i
3
= i
2
· i = −1 · i = −i
i
4
= i
2
· i
2
= −1 · −1 = +1
Se observa ca i
4
=1, deci i la orice putere multiplu de 4 este egal cu 1. Aceasta
observatie este utila pentru calculul expresiilor care contin i
n
.
De exemplu i
30
= i
28
· i
2
= (i
4
)
7
· i
2
= 1 · i
2
= −1
• Termeni noi Fie un numar complex z=x+yi ( forma algebrica).
-x se numeste partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imagi-
nara a numarului complex.
-conjugatul lui z se noteaza cu ¯ z si se defineste ca fiind ¯ z=x-yi
B. Forma trigonometrica a numerelor complexe
Fie un numar complez z=x+yi ( forma algebrica).
Fie reprezentarea grafica urmatoare:
x
y
r
α
O
A
B
C Z
Se poate scrie :
sin(α) =
y
r
deci y=r·sin(α), respectiv
cos(α) =
x
r
deci x=r·cos(α)
z=x+yi= r·cos(α)+r·sin(α)·i= r[cos(α) +i · sin(α)]
• Forma z=x+yi se numeste forma algebrica a numarului complex. x se numeste
partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imaginara a numarului
complex.
• Forma z=r[cos(α) +i · sin(α)] se numeste forma trigonometrica a numarului
complex. r se numeste modulul numarului complex iar α se numeste argumentul
numarului complex.
23
'
&
$
%
C. Scrierea unui numar complex sub forma trigonometrica
Se da un numar complex z=x+yi . Scrieti numarul sub forma trigonometrica,
adica z=r(cosα +i sinα)
1. Se stabileste cadranul, in functie de semnele lui x si y
2. Se calculeaza r =
_
x
2
+y
2
3. Se calculeaza tgα

=
¸
¸
y
x
¸
¸
rezulta α

= arctg
¸
¸
y
x
¸
¸
, intotdeauna α

fiind un
unghi din cadranul intai, deoarece
y
x
se ia in modul.
4. Se calculeaza α pe baza lui α

si pe baza cadranului stabilit la punctul 1,
astfel:
Pt. cadranul 1, se ia α = α

Pt. cadranul 2, se ia α = π −α

Pt. cadranul 3, se ia α = π +α

Pt. cadranul 4, se ia α = 2π −α

5. Se scrie numarul complex sub forma trigonometrica,
adica z=r(cosα +i sinα)
D. Formule utile pt. numere complexe scrise trigonometric
Fie z
1
=r
1
(cosα
1
+i sinα
1
) , z
2
=r
2
(cosα
2
+i sinα
2
) , z=r(cosα +i sinα) ,
(1) Inmultire: z
1
· z
2
= r
1
· r
2
[cos(α
1

2
) +i · sin(α
1

2
)]
(2) Impartire:
z
1
z
2
=
r
1
r
2
[cos(α
1
−α
2
) +i · sin(α
1
−α
2
)]
Deoarece z
n
= z · z · z.... · z= r · r · ...r[cos(α+α+· · +α) +i · sin(α+α· · +α)]
obtinem:
(3) Putere: z
n
= r
n
[cos(n · α) +i · cos(n · α)]
(4) Radical:
n

z = z
1
n
=
n

r · (cos
α+2kπ
n
+i · sin
α+2kπ
n
)
24
'
&
$
%
Memo 7: Formule de algebra:
Formule pentru (a+b)
n
(a +b)
2
= a
2
+ 2 ∗ a ∗ b +b
2
(a −b)
2
= a
2
−2 ∗ a ∗ b +b
2
(a +b)
3
= a
3
+ 3 ∗ a
2
∗ b + 3 ∗ a ∗ b
2
+b
3
(a −b)
3
= a
3
−3 ∗ a
2
∗ b + 3 ∗ a ∗ b
2
−b
3
(a −b)
4
= (a −b)
3
∗ (a −b) s.a.m.d.
Formule pentru a
n
+b
n
a
2
−b
2
= (a −b) ∗ (a +b)
a
3
−b
3
= (a −b) ∗ (a
2
+a ∗ b +b
2
)
a
3
+b
3
= (a +b) ∗ (a
2
−a ∗ b +b
2
)
a
n
−b
n
= (a −b) ∗ (a
n−1
+a
n−2
∗ b
1
+a
n−3
∗ b
2
+.... +b
n−1
)
a
n
+b
n
= (a +b) ∗ (a
n−1
−a
n−2
∗ b
1
+a
n−3
∗ b
2
−.... +b
n−1
)
Sume
S
1
= 1 + 2 + 3 +· · · +n =
n∗(n+1)
2
S
1
se mai noteaza cu
n

k=1
k
S
2
= 1
2
+2
2
+3
2
+· · · +n
2
=
n∗(n+1)∗(2∗n+1)
6
S
2
se mai noteaza cu
n

k=1
k
2
S
3
= 1
3
+2
3
+3
3
+· · · +n
3
= S
2
1
= (
n∗(n+1)
2
)
2
S
3
se mai noteaza cu
n

k=1
k
3
Exemplu: Calculati suma S = 1 ∗ 2 + 2 ∗ 3 +..... +n ∗ (n + 1)
Rezolvare: S=
n

k=1
k ∗ (k + 1) =
n

k=1
k
2
+
n

k=1
= S
2
+ S
1
=
n∗(n+1)∗(2∗n+1)
6
+
n∗(n+1)
2
25
'
&
$
%
Puteri si radicali
(a ∗ b)
m
= a
m
∗ b
m
_
a
b
_
m
=
a
m
b
m
(a
m
)
n
= a
m∗n
a
m
a
n
= a
m−n
a
0
= 1
a
−m
=
1
a
m
m

a
n
= a
n
m
Formula radicalilor compusi:
_
A+

B =
_
A+C
2
+
_
A−C
2
, unde C = +

A
2
−B.
Exemplu: Calculati expresia E=
_
6 −

11.
Rezolvare: Calculez C=

6
2
−11 =

25 = 5, deci E=
_
6+5
2

_
6−5
2
=
_
11
2

_
1
2
26
'
&
$
%
Memo 8: Ecuatia de grad 2. Functia de grad 2
Ecuatia de gradul doi
a ∗ x
2
+b ∗ x +c = 0, unde a = 0
• Radacinile x
1,2
=
−b+


2∗a
unde ∆ =

b
2
−4 ∗ a ∗ c
• Pentru ∆ > 0 exista doua radacini reale, x
1
si x
2
, cu x
1
= x
2
• Pentru ∆ = 0 exista doua radacini reale, egale si confundate, x
1
= x
2
=
−b
2∗a
• Pentru ∆ < 0 exista nu exista radacini reale, sau altfel spus, exista doua
radacini imaginare x
1
si x
2
• Relatiile lui Vi`ete: S = x
1
+x
2
=
−b
a
P = x
1
∗ x
2
=
c
a
• Aflarea ecuatiei daca se cunoaste suma si produsul radacinilor (de exemplu
stim ca S=10 si P=20).
Ecuatia este: x
2
−S ∗ x +P = 0
Pentru exemplul anterior obtinem ecuatia : x
2
−10 ∗ x + 20 = 0
Functia de gradul doi
y = a ∗ x
2
+b ∗ x +c = 0, unde a = 0
• Graficul functiei de gradul doi este o parabola
• Semnul functiei de gradul doi :
Regula : Intre radacini semn contrar lui a, in afara radacinilor semnul lui
a, ˆın radacini egala cu zero.
Aplicarea regulii depinde de ∆ astfel :
- Pentru ∆ > 0 este exact dupa regula.
- Pentru ∆ = 0, NU exista zona intre radacini, deci functia va fi egala cu
zero in radacini, in rest va avea semnul lui a.
- Pentru ∆ < 0, NU exista nici radacini, nici zona dintre radacini, deci
functia va avea totdeauna semnul lui a.
• Reprezentarea grafica a functiei de gradul doi. Se urmeaza pasii:
1) Daca a > 0, functia are minim iar daca a < 0 are maxim.
2)Pentru minim si maxim se mai foloseste termenul de ”Varf” sau de
”extrem”. Acesta este un punct sa zicem V (x
v
, y
v
). El reprezinta cel mai de jos
punct al graficului in cazul minimului, respectiv cel mai de sus punct in cazul
maximului. Se calculeaza coordonatele varfului V (x
v
, y
v
) cu formula x
v
=
−b
2∗a
si y
v
=
−∆
4∗a
, deci practic se calculeaza varful V (
−b
2∗a
,
−∆
4∗a
).
3) Se afla intersectia cu axa Ox , facand y=0 in expresia y = a ∗ x
2
+
b ∗ x+c, adica practic se rezolva ecuatia a ∗ x
2
+b ∗ x+c = 0. Valorile obtinute
pentru x reprezinta intersectiile cu Ox. De exemplu daca obtinem doua valori
x
1
si x
2
, punctele de intersectie cu Ox vor fi (x
1
, 0) si (x
2
, 0).
27
'
&
$
%
4) Se afla intersectia cu axa Oy , facand x=0 in expresia y = a ∗ x
2
+
b ∗ x + c, adica se obtine y = a ∗ 0
2
+ b ∗ 0 + c, adica intotdeauna se obtine de
fapt y=c. Punctul (o,c) reprezinta intersectia graficului cu Ox.
5) Se traseaza graficul folosind datele anterioare, in ordinea urma-
toare: Se deseneaza axele XOY, se deseneaza varful V, se deseneaza forma
varfului(minim sau maxim), se deseneaza intersectiile cu Ox si intersectia cu
Oy si se unesc punctele obtinute. Se tine seama ca graficul este simetric fata de
varf.
• Monotonie:
- Functia este descrescatoare de la −∞ pana la x
varf
si crescatoare
in continuare, de la x
varf
pana la +∞ (daca Varful este minim, adica pentru
a > 0) .Respectiv,
- Functia este crescatoare de la −∞ pana la x
varf
si descrescatoare
in continuare, de la x
varf
pana la +∞ (daca Varful este maxim, adica pentru
a < 0) .
28
'
&
$
%
Memo 9 Semnul functiei de gradul doi
y=ax
2
+bx+c, a =0
Graficul functiei de gradul doi este o parabola. Daca a>0, graficul func-
tiei are minim, iar daca a<0, graficul functiei are maxim. Minimul, respectiv
maximul se numeste varf, respectiv punct de extrem. Varful are coordonatele
V(
−b
2a
,
−∆
4a
)
Exista trei situatii diferite, dupa cum ∆ > 0 sau ∆ = 0 sau ∆ < 0
1. Pentru ∆ > 0 , exista doua radacini reale, diferite, x
1
= x
2
,
x
1
, x
2
∈ R.
Graficul poate fi de genul urmator:
∆ > 0 si a > 0 ∆ > 0 si a < 0
x
y=ax
2
+bx+c
x1 x2
0 0 + + + - - - + + +
-∞ +∞
x1
x2
x1 x2
x
y=ax
2
+bx+x
x1 x2 -∞ +∞
0 0 + + + + + + - - -
Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Intre radacini functia de gradul doi are semn contrar lui a, iar in afara
radacinilor are semnul lui a. In radacini, functia este egala cu zero.
• Pentru ∆ > 0, functia nu are semn constant, fiind pozitiva pe anumite
intervale si negativa pe altele.
2. Pentru ∆ = 0 , exista doua radacini reale, egale, x
1
= x
2
, x
1
, x
2

R.
Graficul poate fi de genul urmator:
x
y=ax
2
+bx+c
0
-∞ +∞ x
y=ax
2
+bx+x
-∞ +∞
0
x1 = x2
x1 = x2
∆ = 0 si a > 0
∆ = 0 si a < 0
x1 = x2
+ + + + + +
x1 = x2
- - -
- - -
y >=0 y<= 0
29
'
&
$
%
Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Intervalul dintre radacini a disparut, radacinile fiind egale, respectiv con-
fundate, prin urmare functia de gradul doi are valoarea zero in radacini si in
rest semnul lui a.
• Pentru ∆ = 0, functia nu schimba semnul fiind pozitiva sau egala cu
zero pentru a > 0, respectiv negativa sau egala cu zero pentru a < 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y >= 0, se
pun conditiile ∆ = 0 si a > 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y <= 0, se
pun conditiile ∆ = 0 si a < 0.
3. Pentru ∆ < 0 , nu exista radacini reale
Graficul poate fi de genul urmator:
x
y=ax
2
+bx+c
-∞ +∞ x
y=ax
2
+bx+x
-∞ +∞
∆ = 0 si a > 0
∆ = 0 si a < 0
+ + + + + + + + + + + +
y>0 y<0
Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Functia de gradul doi are semnul lui a.
• Pentru ∆ < 0, functia nu schimba semnul fiind pozitiva pentru a > 0,
respectiv negativa pentru a < 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y > 0(strict),
se pun conditiile ∆ < 0 si a > 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y < 0(strict),
se pun conditiile ∆ < 0 si a < 0.
30
'
&
$
%
Memo 10 Functii injective, surjective, bijective
Injectivitate
Definitie Fie o functie f: A → B. Functia f este injectiva, daca
pentru x
1
= x
2
→ f(x
1
) = f(x
2
) , pentru orice x
1
, x
2
∈ A
Demonstrarea injectivitatii se poate face prin mai multe metode, alegerea
metodei depinzand de tipul de functie analizata. De exemplu:
1. Daca f(x) se poate reprezenta grafic, pentru ca f(x) sa fie injectiva,
trebuie ca orice paralela la Ox, dusa prin B, sa taie graficul functiei intr-
un punct sau niciunul. Cu alte cuvinte, orice paralela la Ox prin codomeniu,
trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel mult un punct.
2. Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama, de obicei pentru prob-
leme la care domeniul de definitie A este o multimi finita, functia nu este in-
jectiva daca exista valori in codomeniu, carora le corespund mai mult de un
element din domeniul de definitie.
3. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic, nici ca diagrama, se poate
incerca prin calcul algebric, adica se considera x
1
= x
2
si se incearca sa se
arate ca f(x
1
) = f(x
2
). Practic se porneste de la diferenta f(x
1
) −f(x
2
) si prin
diverse calcule se incearca se sa arate ca aceasta diferenta este diferita de zero.
Eventula se poate porni de la raportul
f(x
1
)
f(x
2
)
si se incearca sa se demonstreze ca
acest raport este diferit de 1.
4. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matemat-
ica, studiata in clasa a XI-a . Practic, pentru functia f(x) se calculeaza derivata
f’(x) si daca se arata ca f’(x) este tot timpul pozitiva pe domeniul de defini-
tie, inseamna ca functia f(x) este crescatoare. Daca functie este crescatoare,
inseamna automat ca functia este injectiva, deoarece x
1
= x
2
→f(x
1
) = f(x
2
).
Similar, daca in schimb se obtine f’(x) tot timpul negativa pe domeniul
de definitie, inseamna ca functia f(x) este descrescatoare. Daca functie este
descrescatoare, inseamna automat ca functia este injectiva, deoarece x
1
= x
2
→ f(x
1
) = f(x
2
).
Se observa ca s-a folosit proprietatea ca o functie monotona (indiferent daca
este crescatoare sau descrescatoare) este injectiva. Studiul monotoniei functiei s-
a realizat prin studiul semnului derivatei functiei. Faptul ca daca f’>0 inseamna
ca f=crescatoare, respectiv daca f’<0 inseamna ca f=descrescatoare, reprezinta
consecinte ale teoremei lui Lagrange.
Surjectivitate
Definitie Fie o functie f: A → B. Functia f este surjectiva, daca
pentru y ∈ B, exista x ∈ A, astfel incat y=f(x).
Demonstrarea surjectivitatii se poate face prin mai multe metode, alegerea
metodei depinzand de tipul de functie analizata. De exemplu:
1. Daca f(x) se poate reprezenta grafic, pentru ca f(x) sa fie surjectiva,
trebuie ca orice paralela la Ox, dusa prin B, sa taie graficul functiei
intr-un punct sau mai multe. Cu alte cuvinte, orice paralela la Ox prin
codomeniu, trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel putin un punct.
2. Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama, de obicei pentru prob-
leme la care domeniul de definitie A este o multimi finita, functia nu este surjec-
tiva daca exista valori in codomeniu, carora nu le corespunde niciun element
din domeniul de definitie.
31
'
&
$
%
3. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic, nici ca diagrama, se poate
incerca prin calcul algebric, adica se noteaza f(x) cu y se apoi scoate x in
functie de y. Din aceasta expresie a lui x in functie de y, se analizeaza daca
pentru orice y din codomeniu, exista x corespunzator din domeniul
de definitie.
De exemplu pentru f:R →R, f(x)=x
2
+1, se face y=x
2
+1 si se scoate x=±

y −1.
Pentru a exista radicalul trebuie ca y-1 >=0, adica y>=1, adica y ∈ [1,∞).
Codomeniul fiind R, inseamna ca pentru y ∈ (-∞,1) nu exista x ∈ R corespun-
zator, astfel incat y=f(x), deci functia nu este surjectiva.
4. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matem-
atica, studiata in clasa a XI-a . Se utilizeaza notiunea de continuitate a unei
functii si proprietatea lui Darboux. De exemplu pentru f(x)=2
x
+3
x
, deoarece
functia este continua, inseamna ca are proprietatea lui Darboux, prin urmare
este surjectiva. Se reaminteste proprietatea lui Darboux:
O functie are proprietatea lui Darboux, daca transforma un interval in alt
interval. Adica, pentru f: I →J, spunem ca f are proprietatea lui Darboux, daca
pentru domeniul de definitie I, fiind interval, se obtine prin functia f, codomeniul
J tot ca interval. Functiile continue au proprietatea lui Darboux. Prin urmare
daca I=interval, stabilirea surjectivitatii se reduce la studiul continuitatii func-
tiei si la invocarea implicatiei continuitatii asupra proprietatii lui Darboux.
Bijectivitate
Definitie Fie o functie f: A → B. Functia f este bijectiva, daca este
atat injectiva cat si surjectiva.
Studiul bijectivitatii se reduce la verificarea, pe rand, a injectivitatii si a
surjectivitatii conform metodelor prezentate anterior. Daca functia este atat
injectiva cat si surjectiva, se trage concluzia ca functia este bijectiva, in caz
contrar se trage concluzia ca functia nu este bijectiva.
Se pot face urmatoarele observatii:
1. In cazul in care se foloseste reprezentarea grafica, pentru ca o functie
sa fie bijectiva, adica atat injectiva cat si surjectiva, trebuie ca orice paralela
la Ox, dusa prin B, sa taie graficul functiei exact intr-un punct.
2. In cazul in care se foloseste reprezentarea ca diagrama, pentru ca o
functie sa fie bijectiva, adica atat injectiva cat si surjectiva, trebuie ca in dia-
grama sa fie corespondenta de 1 la 1, adica la orice element x ∈ A sa corespunda
exact un element y ∈ B si reciproc. Altfel spus, sa fie o corespondenta 1 la
1, care se mai numeste si corespondenta biunivoca.
Exemple
A B A
B A
B
Ox
Ox
Ox
f: R → R
Functii ne-surjective Functii ne-injective Functii bijective
32
'
&
$
%
Memo 11: Progresii aritmetice. Progresii geometrice
Progresii aritmetice
• Definitie: Progresie aritmetica = un sir a
1
, a
2
, ...., a
n
cu proprietatea ca
fiecare termen este egal cu termenul de dinainte plus ratia( notata r). Cu alte
cuvinte, a
2
− a
1
= r, a
3
− a
2
= r, s.a.m.d. Mai precis spus, a
n
− a
n−1
= r
pentru n >= 2 . Adica o P.A. este un sir a
1
, a
2
, ...., a
n
cu proprietatea ca
a
n
= a
n−1
+r
Aceasta este formula 1. Ratia poate fi sau pozitiva, sau negativa.
Trebuie ca n sa fie >= 2, deoarece a
1
nu are termen anterior.
• Formula 2 = Exprimare a
n
in functie de primul termen (a
1
) si ratie(r).
Deoarece a
1
= a
1
Deoarece a
2
= a
1
+r
Deoarece a
3
= a
2
+r = a
1
+ 2 ∗ r
Deoarece a
4
= a
3
+r = a
1
+ 3 ∗ r, s.a.m.d., se obtine formula:
a
n
= a
1
+ (n −1) ∗ r
• Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie aritmetica
Pentru a verifica daca numerele A, B, C sunt in P.A., se verifica daca este
indeplinita conditia:
B =
A+C
2
adica daca cel din mijloc e media aritmetica a vecinilor.
E firesc sa fie asa, deoarece A= B - r, C= B+r , deci A+C = 2 ∗ B
• Formula 4 = Suma unei progresii aritmetice
Pentru progresia aritmetica a
1
, a
2
, ...., a
n
, suma
S = a
1
+a
2
+.... +a
n
=
(a
1
+a
n
) ∗ n
2
Se retine usor dupa formularea S =
(PrimulTermen+UltimulTermen)∗n
2
Demonstratia este simpla si anume:
S=a
1
+a
2
+...+a
n
= a
1
+(a
1
+r)+(a
1
+2∗r)+(a
1
+3∗r)+....(a
1
+(n−1)∗r)
= (a
1
∗n+r +2∗r +3∗r +...(n−1) ∗r) = n∗a
1
+r ∗(1+2+... +(n−1)) =
= n ∗ a
1
+ r ∗
(n−1)(n−1+1)
2
= n ∗ a
1
+
r∗n∗(n−1)
2
=
2∗a
1
+(n−1)∗r
2
∗ n =
a
1
+a
1
+(n−1)∗r
2
∗ n
Deci S=
(a
1
+a
n
)∗n
2
• Formula 5 = Suma unei progresii aritmetice, alta formula
Daca se exprima a
n
= a
1
+ (n −1) ∗ r in formula anterioara, se obtine inca
o formula pentru S si anume:
S =
(2 ∗ a
1
+ (n −1) ∗ r) ∗ n
2
Recomandare : Daca in problema se cunoaste primul termen si ultimul, e
utila formula 4, iar daca se cunoaste primul termen si ratia, e utila formula 5.
In ambele situatii trebuie sa cunoastem numarul de termeni ai progresiei, notat
cu n.
33
'
&
$
%
Progresii geometrice
• Definitie: Progresie geometrica = un sir b
1
, b
2
, ...., b
n
cu proprietatea ca
fiecare termen este egal cu termenul de dinainte inmultit cu ratia( notata q).
Cu alte cuvinte, b
2
= b
1
∗ q, b
3
= b
2
∗ q, s.a.m.d. Mai precis spus, b
n
= b
n−1
∗ q
pentru n >= 2 . Adica o P.G. este un sir b
1
, b
2
, ...., b
n
cu proprietatea ca
b
n
= b
n−1
∗ q
Aceasta este formula 1. Ratia poate fi sau pozitiva, sau negativa.
Trebuie ca n sa fie >= 2, deoarece b
1
nu are termen anterior.
• Formula 2 = Exprimare b
n
in functie de primul termen (b
1
) si ratie(q).
Deoarece b
1
= b
1
Deoarece b
2
= b
1
∗ q
Deoarece b
3
= b
2
∗ q = b
1
∗ q
2
Deoarece b
4
= b
3
∗ q = b
1
∗ q
3
, s.a.m.d., se obtine formula:
b
n
= b
1
∗ q
n−1
• Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie geometrica
Pentru a verifica daca numerele A, B, C sunt in P.G., se verifica daca este
indeplinita conditia:
B =

A∗ C
adica daca cel din mijloc e media geometrica a vecinilor.
E firesc sa fie asa, deoarece A =
B
q
, C = B ∗ q , deci A ∗ C = B
2
, adica
B =

A∗ C
• Formula 4 = Suma unei progresii geometrice
Pentru progresia geometrica b
1
, b
2
, ...., b
n
, suma
S = b
1
+b
2
+.... +b
n
= b
1
∗ (
q
n
−1
q −1
)
Demonstratia este simpla si anume:
S=b
1
+b
2
+... +b
n
= b
1
+ (b
1
∗ q) + (b
1
∗ q
2
) + (b
1
∗ q
3
) +....(b
1
∗ q
n−1
)
= b
1
(1 +q +q
2
+q
3
+.... +q
n−1
) = b
1
∗ (
q
n
−1
q−1
) c.c.t.d
Am folosit formula x
n
− 1
n
= (x − 1) ∗ (x
n−1
+ x
n−2
+ x
n−3
+ ... + x + 1)
unde pe rol de x am folosit q si am scos pe (1 +x +x
2
+... +x
n−1
) =
x
n
−1
x−1
34
'
&
$
%
Memo 12 Functia exponentiala
y=a
x
, a >0 , a= 1
Exista doua situatii diferite, dupa cum a>1 sau a∈(0,1)
Argumentarea faptului ca a >0 , a= 1
Valoarea lui a nu poate avea urmatoarele valori:
-Nu trebuie ca a sa fie egal cu 0, deoarece 0 la orice putere este egal cu 0.
-Nu trebuie ca a sa fie egal cu 1, deoarece 1 la orice putere este egal cu 1.
-Nu trebuie ca a sa fie negativ. De exemplu daca avem a=-3 si x=
1
2
, am
obtine a
x
= (-3)
1
2
, adica a
x
=

−3, adica radical din numar negativ, care nu
apartine lui R.
Din valorile a ∈ R, daca eliminam a=0, a=1 si a<0, obtinem doua intervale
permise si anume a ∈ (0,1) si a ∈ (1,∞) , sau altfel spus, a>0 si a =1
Caz 1. a>1 Fie de exemplu y=2
x
. Trasam graficul functiei prin puncte,
dand valori lui x:
x | ... -3 -2 -1 0 1 2 3 ....
---|-----------------------------------------
y | 1/8 1/4 1/2 1 2 4 8
Se obtine graficul urmator:
y=a
x
, a>1
O
(0,1)
x
y
Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Functia y=a
x
, a> 1 este definita pe R si ia valori in (0,∞), adica
f: R → (0,∞), prin urmare domeniul de definitie este R, iar codomeniul este
(0,∞). Se observa ca orice paralela la axa Ox, dusa prin codomeniu intersecteaza
graficul functiei in exact un punct, prin urmare functia este bijectiva. Fiind
bijectiva, inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva. Datorita faptului
ca este injectiva, adica daca f(x
1
)=f(x
2
) inseamna ca x
1
=x
2
, in cazul in care
obtinem o ecuatie de forma a
f(x)
=a
g(x)
, putem trage concluzia ca f(x)=g(x).
• a
x
> 0 pentru orice x ∈ R. Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu 5
x
=-25
inseamna ca ecuatia nu are solutii, deoarece 5
x
este intotdeauna pozitiv.
• Functia a
x
, pentru a> 1 este crescatoare, adica daca x
1
< x
2
inseamna
ca f(x
1
) < f(x
2
) si reciproc. Daca obtinem o inecuatie de exemplu 2
x
<8,
putem trage concluzia ca x< 3.
• Deoarece a
0
=0, graficul functiei y=a
x
trece prin punctul (0,1) pentru orice
a> 1
35
'
&
$
%
Caz 2. a∈(0,1) Fie de exemplu y=(
1
2
)
x
. Trasam graficul functiei prin
puncte, dand valori lui x:
x | ... -3 -2 -1 0 1 2 3 ....
---|-----------------------------------------
y | 8 4 2 1 1/2 1/4 1/8
Se obtine graficul urmator:
x
y
o
(0,1)
y=a
x
, a ∈ (0,1)
Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Functia y=a
x
, a∈ (0,1) este definita pe R si ia valori in (0,∞), adica
f: R → (0,∞), prin urmare domeniul de definitie este R, iar codomeniul este
(0,∞). Se observa ca orice paralela la axa Ox, dusa prin codomeniu intersecteaza
graficul functiei in exact un punct, prin urmare functia este bijectiva. Fiind
bijectiva, inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva. Datorita faptului
ca este injectiva, adica daca f(x
1
)=f(x
2
) inseamna ca x
1
=x
2
, in cazul in care
obtinem o ecuatie de forma a
f(x)
=a
g(x)
, putem trage concluzia ca f(x)=g(x).
• a
x
> 0 pentru orice x ∈ R. Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu
(
1
5
)
x
=-(
1
25
) inseamna ca ecuatia nu are solutii, deoarece (
1
5
)
x
este intotdeauna
pozitiv.
• Functia a
x
, pentru a∈ (0,1) este descrescatoare , adica daca x
1
< x
2
inseamna ca f(x
1
) > f(x
2
) si reciproc. Daca obtinem o inecuatie de exemplu
(
1
2
)
x
<
1
8
, putem trage concluzia ca x> 3.
• Deoarece a
0
=0, graficul functiei y=a
x
trece prin punctul (0,1) pentru orice
a∈ (0,1).
• Practic la rezolvarea ecuatiilor exponentiale se incearca sa se ajunga
prin diverse artificii la o ecuatie de forma a
f(x)
=a
g(x)
, de unde se trage concluzia
ca f(x)=g(x).
• Practic la rezolvarea inecuatiilor exponentiale se incearca sa se
ajunga prin diverse artificii la o inecuatie de forma a
f(x)
< a
g(x)
, care se inter-
preteaza dupa valoarea lui a si anume daca a> 1 se pastreaza semnul inegalitatii
intre f(x) si g(x), respectiv daca a∈ (0,1), se inverseaza semnul inegalitatii intre
f(x) si g(x).
• Sunt utile de reamintit formulele de la puteri
(a
m
)
n
= a
m+n
,
a
m
a
n
= a
m−n
, a
0
=1, a
−m
=
1
a
m
,
m

a
n
= a
n
m
• Functia exponentiala y=a
x
: R →(0,∞) fiind bijectiva, admite o functie
inversa si anume functia logaritmica y=log
x
a
: (0,∞) →R, al carei grafic este
simetric fata de y=a
x
in raport cu bisectoarea intai, y=x. Bineinteles ca se
genereaza doua situatii pentru log
x
a
si anume pentru a>1 si pentru a∈(0,1).
36
'
&
$
%
Memo 13 Logaritmi
Formule:
1) Definitie: log
X
a
este un numar N, cu proprietatea ca,
daca log
X
a
= N, atunci X = a
N
De exemplu log
100
10
= 2 deoarece 100 = 10
2
2) log
A
a
+log
B
a
= log
A∗B
a
3) log
A
a
−log
B
a
= log
A
B
a
4) log
A
m
a
= m∗ log
A
a
5) log
a
a
= 1
6) log
X
a=veche
=
log
X
b=noua
log
a=veche
b=noua
7) log
X
a
m =
1
m
∗ log
X
a
8) log
a
m

X
n
= log
X
n
m
a
=
n
m
∗ log
X
a
Domeniul de definitie:
Pentru log
a
A este necesar ca
• A >0 → obtinem de exemplu x apartine interval I
1
• a >0 si a =1 → obtinem de exemplu x apartine interval I
2
Domeniul de definitie este I
1
intersectat cu I
2
Baza logaritmului:
• lg
X
inseamna log
X
10
adica logaritm zecimal
• ln
X
inseamna log
X
e
adica logaritm natural, unde e=2.7
Baza subunitara sau baza supraunitara.
Datorita conditiei de la domeniul de definitie , pentru log
X
a
, deoarece trebuie ca
a > 0 si a = 1, practic exista doua situatii pentru baza logaritmului:
-CAZ 1: a intre (0,1). In acest caz, functia logaritm este , descrescatoare,
de exemplu daca stim ca a este intre (0,1) si obtinem intr-o problema log
A
a
<
log
B
a
, putem trage concluzia ca A > B.
37
'
&
$
%
Graficul functiei logaritm, pentru baza subunitara este urmatorul:
(1,0)
x
y
log
x
a=subunitar
Se observa din grafic urmatoarele:
• log
X
a
: R →(0, ∞)
• functia este descrescatoare
• log
1
a
= 0
• functia este pozitiva pentru X intre (0,1)
• functia este nula pentru X=1
• functia este negativa pentru X>1.
- CAZ 2: a intre (1,∞) In acest caz, functia logaritm este , crescatoare,
de exemplu daca stim ca a este intre (1,∞) si obtinem intr-o problema log
A
a
<
log
B
a
, putem trage concluzia ca A < B. Graficul functiei logaritm, pentru baza
supraunitara este urmatorul:
x
y
log
x
a>1
(1,0)
Se observa din grafic urmatoarele:
• log
X
a
: R →(0, ∞)
• functia este crescatoare
• log
1
a
= 0
• functia este negativa pentru X intre (0,1)
• functia este nula pentru X=1
• functia este pozitiva pentru X>1.
Ambele cazuri se pot sintetiza intr-un singur grafic:
(1,0)
x
y
log
x
a
, a > 1
log
x
a
, a = subunitar
38
'
&
$
%
Memo 14 Analiza combinatorie
Factorialul, Permutari, Aranjamente, Combinari
Factorialul
• Prin definitie n factorial se noteaza cu n! si are urmatoarea formula de
calcul:
n! = 1 · 2 · 3 · .... · (n −1) · n
• Exemple:
a) 3!=1 · 2 · 3 = 6
b) 1!=1
c) 0!=1 (=surprinzator la prima vedere, se va explica ulterior)
• Rezulta urmatoarele formule:
n!=1 · 2 · 3 · .... · (n −1) · n, deci se poate scrie si astfel:
n!=(n-1)!·n
n!=(n-2)!·(n −1) · n
n!=(n-3)!·(n −2) · (n −1) · n , s.a.m.d.
Permutari
• Permutari de n elemente se noteaza cu P
n
si are urmatoarea formula
de calcul:
P
n
= n!
deci P
n
= n! = 1 · 2 · 3 · .... · (n −1) · n
• Exemplu:
a) P
3
= 3!=1 · 2 · 3 = 6
• Ce inseamna ”Permutari de n elemente”
Daca avem de exemplu un numar de n=3 elemente {a, b, c} , P
3
ne arata in
cate moduri pot ”permuta(= schimba intre ele cele 3 elemente)”, astfel incat
sa formeze ”echipe” care :
a) sa contina toate cele n elemente( atat a cat si b cat si c)
b) nici un element sa nu se repete.
Practic pot forma urmatoarele ”echipe” :
{abc} {acb} {bac} {bca} {cab} {cba}
Daca numaram ”echipele anterioare” se vede ca sunt 6 . Intradevar 6=
P
3
= 3! = 1 · 2 · 3. In concluzie cu P
n
pot afla numarul de ”echipe” care se
pot genera, deci ne da cate echipe sunt, nu care sunt aceste echipe.
39
'
&
$
%
Aranjamente
• Aranjamente de n elemente luate cate k se noteaza cu A
k
n
si are
urmatoarea formula de calcul:
A
k
n
= n · (n −1) · (n −2) · .... · (n −k + 1)
• Exemplu:
A
4
10
= 10 · 9...(10 −4 + 1) = 10 · 9 · 8 · 7 = 5040
• Ce inseamna A
k
n
:
Exemplul 1: De exemplu daca avem 30 de elevi si vrem sa ii grupam cate
2 in banca , numarul acestor grupari este dat de A
2
30
, si anume dupa formula
anterioara se poate calcula A
2
30
= 30 · 29 = 870 adica se pot ”aranja” in 870 de
moduri.
Exemplul 2: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a, b, c} si vrem
sa ”aranjam” aceste elemente in grupa de cate 2, obtinem:
{ab} {ac} {bc} {ba} {cb} {ca} Observam ca sunt 6 grupari, adica A
2
3
=
3 · 2 = 6. Se observa ca apare atat gruparea {ab} cat si gruparea {ba} adica
conteaza ordinea elementelor.
Practic A
k
n
seamana cu P
n
cu diferenta ca in ”echipa” nu intra toate cele
n elemente ci doar k (unde k ≤ n).
• Domeniul de definitie:
Pentru A
k
n
trebuie ca n, k ∈ N si n ≥ k
Se poate imagina absurditatea situatiilor pentru n < k sau pentru n, k
nenaturale( de exemplu negative, fractionare, s.a.m.d)
Combinari
• Combinari de n elemente luate cate k se noteaza cu C
k
n
si are
urmatoarea formula de calcul:
C
k
n
=
A
k
n
P
k
• Practic Se foloseste formula C
k
n
=
n!
k!(n−k)!
• Exemplu:
C
4
10
=
10!
4!·6!
=
6!·7·8·9·10
6!·1·2·3·4
= 210
• Ce inseamna C
k
n
:
Exemplul: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a, b, c} si vrem
sa ”combinam” aceste elemente in grupa de cate 2, obtinem:
{ab} {ac} {bc} Observam ca sunt 3 grupari, adica C
2
3
= 3. Se observa
ca apare apare gruparea {ab} dar nu si gruparea {ba} adica nu conteaza
ordinea elementelor.
Practic C
k
n
seamana cu A
k
n
cu diferenta ca in ”echipa” nu conteaza ordinea
elementelor, adica {a,b } se considera identic cu {b,a }, deci ”se numara” o
singura data . Se observa si din formula de definitie ca C
k
n
≤ A
k
n
• Domeniul de definitie:
Pentru C
k
n
trebuie ca n, k ∈ N si n ≥ k , ca si in cazul aranjamentelor.
40
'
&
$
%
Memo 15 Binomul lui Newton
1. Formula binomului lui Newton
Se observa ca urmatoarele formule au structura asemanatoare:
(a +b)
2
= a
2
+ 2ab +b
2
(a +b)
3
= a
3
+ 3a
2
b + 3ab
2
+b
3
, s.a.m.d.
In general pentru (a +b)
n
se observa urmatoarele:
Exista n+1 termeni, primul termen fiind a
n
, iar ultimul b
n
. Mai exact primul
este a
n
b
0
iar ultimul a
0
· b
n
, in general avem termeni de genul a
n−k
b
k
, unde k
ia valori de la 0 la n. Acesti termeni sunt fiecare inmultiti cu cate un coeficient.
Acesti coeficienti au formula C
k
n
.
Gruparea (a + b)
n
fiind formata din doi termeni, se numeste binom. Dupa
numele persoanei care a descoperit formula urmatoare, aceasta se numeste bi-
nomul lui Newton:
(a +b)
n
= C
0
n
· a
n−0
· b
0
+C
1
n
· a
n−1
· b
1
+C
2
n
· a
n−2
· b
2
+· · ·C
n
n
· a
n−n
· b
n
Se pot face urmatoarele observatii:
- Exista n+1 termeni, deoarece k ia valori intre 0 si n.
- Primul termen este de fapt egal cu a
n
, deoarece C
0
n
=1 si b
0
=1.
- Ultimul termen este de fapt egal cu b
n
, deoarece C
n
n
=1 si a
0
=1.
- Coeficientii C
0
n
, C
1
n
, · · · C
n
n
se numesc coeficienti binomiali.
- Coeficientii binomiali egal departati sunt egali, deoarece se poate
demonstra usor ca C
k
n
= C
n−k
n
.
- Binomul lui Newton se poate scrie concentrat sub forma urmatoare:
(a +b)
n
=
n

k=0
C
k
n
· a
n−k
· b
k
deci ca o suma avand termenul general
T
k+1
= C
k
n
· a
n−k
· b
k
Se observa ca primul termen T
1
are k=0, termenul al doilea T
2
are k=1,
s.a.m.d. deci intradevar este justificata notatia de T
k+1
pentru o valoare k.
- Daca binomul este o diferenta in loc de suma:
(a−b)
n
= (a+[−b])
n
= C
0
n
·a
n−0
·(−b)
0
+C
1
n
·a
n−1
·(−b)
1
+C
2
n
·a
n−2
·(−b)
2
+···C
n
n
·a
n−n
·(−b)
n
adica are loc o alternanta de semne incepand cu + apoi - s.a.m.d.
(a−b)
n
= (a+[−b])
n
= C
0
n
·a
n−0
·b
0
−C
1
n
·a
n−1
·b
1
+C
2
n
·a
n−2
·b
2
+···+(−1)
n
·C
n
n
·a
n−n
·(−b)
n
41
'
&
$
%
- Acum se poate scrie formula binomului lui Newton la modul cel mai general
general:
(a ±b)
n
=
n

k=0
(−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
deci ca o suma avand termenul general
T
k+1
= (−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
2. Formule utile
• Majoritatea problemelor cu binomul lui Newton se rezolva pornind de la
formula
T
k+1
= (−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
• Se dezvolta cu binomul lui Newton urmatoarele doua binoame:
(1 + 1)
n
= 2
n
= C
0
n
+C
1
n
+C
2
n
· · · C
n
n
(1)
(1 −1)
n
= 0 = C
0
n
−C
1
n
−C
2
n
· · · C
n
n
(2)
Adunand relatia (1) cu relatia (2) se obtine: C
0
n
+C
2
n
+C
4
n
· ·· = 2
n−1
Scazand relatiile (1) - (2) se obtine: C
1
n
+C
3
n
+C
5
n
· ·· = 2
n−1
In concluzie suma coeficientilor binomiali pari, este egala cu suma
coeficientilor binomiali impari si este egala cu 2
n−1
:
C
0
n
+C
2
n
+C
4
n
· ·· = C
1
n
+C
3
n
+C
5
n
· ·· = 2
n−1
• Pentru problemele la care se cere determinarea celui mai mare termen al
dezvoltarii, se porneste de la raportul
T
k+1
T
k+2
care se compara cu 1. Adica se
porneste de la
T
k+1
T
k+2
> 1 si din aceasta relatie se scoate k. Apoi se interpreteaza
k si se afla termenul maxim. Pentru un binom (a +b)
n
, raportul
T
k+1
T
k+1
=
n −k
k + 1
·
b
a
Formula fiind dificil de retinut, se recomanda sa se demonstreze ad-hoc, pornind
de la raportul
T
k+1
T
k+2
si exprimand termenii T
k+1
si T
k+2
cu formula obisnuita
T
k+1
= (−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
Exemple: Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii:
a) (1 + 0.1)
100
b) (
1
2
+
1
2
)
100
c) (
3
4
+
1
4
)
100
42
'
&
$
%
Memo 16 Polinoame
1. Impartirea polinoamelor
• Metoda 1 Metoda clasica de impartire a doua polinoame f(x) si g(x), dupa
metoda studiata in clasa a VIII a. Are avantajul ca impartitorul g(x) poate fi
de orice grad. Se recomanda efectuarea probei conform formulei:
Deimpartitul = Impartitorul × Catul + Restul
• Metoda 2 Folosind schema lui Horner pentru impartirea a doua polinoame
f(x) si g(x), unde g(x) este de forma (x-a). Are dezavantajul ca g(x) trebuie sa
fie de gradul I. Daca g(x) este de grad mai mare, se descompune g(x) in factori
de gradul I, de exemplu x
2
-25 =(x-5)(x-(-5)) si se imparte succesiv f la (x-5) si
apoi catul obtinut se imparte la x-(-5). Schema lui Horner are avantajul ca se
preteaza la prelucrare pe calculator.
2. Divizibilitatea polinoamelor
Pentru a determina cmmdc a doua polinoame, se foloseste algoritmul lui
Euclid si anume:
Se imparte f(x) la g(x) si se obtine un cat si un rest. In continuare se imparte
deimpartitul la restul obtinut. Se tot efectueaza impartiri ale deimpartiului la
rest, pana se obtine rest=0. Ultimul rest nenul este cmmdc(f,g).
Mentiune 1 Daca se cere cmmmc(f,g) se foloseste proprietatea ca
cmmmc(f,g) · cmmdc(f,g) = f · g
Practic, se calculeaza f ·g si apoi se calculeaza cmmdc(f,g) cu algoritmul lui
Euclid. In continuare se afla cmmmc(f,g)=
f·g
cmmdc(f,g)
Mentiune 2 Daca se cere sa se verifice daca f si g sunt prime intre ele se
foloseste proprietatea ca doua polinoame sunt prime daca au cmmdc=1.
Practic, se calculeaza cmmdc(f,g) cu algoritmul lui Euclid si daca se obtine
cmmdc(f,g)=1 se trage concluzia ca f si g sunt prime, altfel se trage concluzia
ca nu sunt prime.
3. Radacinile ecuatiilor de grad superior. Radacini multiple.
• Un polinom P
n
de gradul n, avand radacinile x
1
, x
2
, · · ·x
n
se poate scrie sub
forma:
P
n
= (x −x
1
) · (x −x
2
) · · · (x −x
n
)
• Daca un polinom P(X) admite radacina x=a, atunci P(a)=0 ( Teorema lui
B´ezout).
• Radacini multiple. O ecuatie poate avea radacini multiple ( duble, triple, etc),
in general de ordinul k de multiplicitate.
43
'
&
$
%
De exemplu x=α este radacina dubla daca x
1
=x
2
=α. In acest caz P(x)
apare de forma:
P(x)
n
= (x −α)
2
· (x −x
3
) · · · (x −x
n
)
Inseamna ca P(x) se imparte exact la (x-α)
2
, adica se imparte de exemplu cu
schema lui Horner la (x-α) si apoi catul obtinut se imparte tot exact la (x-α).
Alta abordare a problemei este sa se imparta P(x) la (x-a)
2
, adica la x
2
-2ax+a
2
prin metoda clasica de impartire de polinoame si sa se puna conditia ca restul
sa fie zero.
Cel mai operativ pentru radacini multiple, este sa se foloseasca urma-
toarea teorie:
Un polinom P(x) are radacina x=α ca radacina multipla de ordinul k de
multiplicitate, daca:
P(α) = 0
P

(α) = 0
P

(α) = 0
· · ·
P
k−1
(α) = 0
P
k
(α) = 0
4. Relatiile lui Vi`ete
Fie de exemplu ecuatia de gradul 3: ax
3
+ bx
2
+ cx + d = 0 avand radacinile
x
1
,x
2
,x
3
.
Se pot scrie urmatoarele sume, numite relatiile lui Vi`ete :
_
_
_
S
1
= x
1
+x
2
+x
3
= −
b
a
S
2
= x
1
· x
2
+x
1
· x
3
+x
2
· x
3
= +
c
a
S
3
= x
1
· x
2
· x
3
= −
d
a
In mod similar se pot scrie relatiile lui Vi`ete pentru orice grad n.
Daca se cunosc radacinile unei ecuatii , de exemplu y
1
,y
2
,y
3
· · · y
n
, si se
doreste aflarea ecuatiei care are acele radacini, se calculeaza sumele lui Vi`ete
S
1
,S
1
, · · · S
n
, apoi se scrie expresia ecuatiei care are acele radacini:
1 · Y
n
−S
1
· Y
n−1
+S
2
· Y
n−2
· · · S
n
= 0
5. Rezolvari avansate ale ecuatiilor de grad superior
In afara de metodele de rezolvare clasice a ecuatiilor de grad superior, se pot
folosi si metode avansate care utilizeaza derivatele, de exemplu:
• Folosind Sirul lui Rolle.
• Folosind reprezentarea grafica a functiilor care formeaza ecuatia.
44
'
&
$
%
Memo 17 ecuatii de grad superior
Partea a I-a
Tip 1. Ecuatii bipatrate
Exemplu: Rezolvati ecuatia x
4
−6x
2
+ 6 = 0
Idee: Se noteaza x
2
= y si se obtine ecuatie de gradul doi care se rezolva, apoi
se afla x
1
, x
2
, x
3
, x
4
.
Tip 2. Ecuatii reciproce de grad trei
Exemplu: Rezolvati ecuatia 5x
3
+ 31x
2
+ 31x
1
+ 5 = 0
Teorie 1: Se numeste ecuatie reciproca, o ecuatie care are coeficientii egal
departati, egali.
Teorie 2: Orice ecuatie reciproca de grad impar admite radacina x=-1.
Teorie 3: Un polinom P
n
de gradul n, avand radacinile x
1
, x
2
, · · ·x
n
se poate
scrie sub forma:
P
n
= (x −x
1
) · (x −x
2
) · · · (x −x
n
)
Teorie 4: Daca avem pentru o impartire Deimpartit, Impartitor, Cat, Rest, este
corecta relatia:
Deimpartitul = Catul · Impartitorul +Restul
Idee: Fie P
3
(x) expresia egala cu zero. Deoarece admite radacina x=-1, in-
seamna ca P
3
(x) se imparte la x-(-1) adica la x+1. Se efectueaza impartirea
P
3
(x) la (x+1) si obtinem Cat
2
(x) si rest=0. Deci P
3
(x) = (x + 1) · Cat
2
(x).
Rezolvam Cat
2
(x) = 0 si aflam celelalte doua radacini.
Tip 3. Ecuatii reciproce de grad patru
Exemplu: Rezolvati ecuatia 2x
4
+ 7x
3
+ 9x
2
+ 7x
1
+ 2 = 0
Idee: Se imparte ecuatia cu x
2
, dupa care se noteaza (x +
1
x
) = y. Se exprima
totul in y. Se rezolva ecuatia de gradul doi in y, apoi se afla x
1
, x
2
, x
3
, x
4
.
Tip 4. Ecuatii reciproce de grad cinci
Exemplu: Rezolvati ecuatia 20x
5
−81x
4
+ 62x
3
+ 62x
2
−81x
1
+ 20 = 0
Idee: Fiind ecuatie reciproca de grad impar, are radacina x=-1. Se procedeaza
ca in cazul ec. reciproce de grad trei si din P
5
(x) = (x+1)Q
4
(x), prin impartirea
lui P
5
(x) la (x+1) se obtine Q
4
(x) ca ecuatie reciproca de gradul 4, care se
rezolva ca orice ecuatie reciproca de gradul patru.
45
'
&
$
%
Tip 5. Ecuatii care admit radacina x = a +b · i
Exemplul 1: Rezolvati ecuatia ax
4
+ bx
3
+ cx
2
+ dx
1
+ e = 0 stiind ca admite
radacina x=1+i.
Teorie: Daca o ecuatie admite radacina x=a+bi, atunci admite si radacina
x=a-bi
Idee: Fie de exemplu polinomul P
4
(x) care stim ca admite radacina x
1
= a+bi.
Conform teoriei, x
2
= a −bi. Inseamna ca putem scrie
P
4
(x) = (x −x
1
) · (x −x
2
) · Q
2
(x)
Calculam (x − x
1
) · (x − x
2
) si scapam de i, notam forma obtinuta pentru
comoditatea scrierii cu R(x). Deci P
4
(x) = R(x) · Q
2
(x). Aflam pe Q
2
(x)
impartind pe P
4
(x) la Q
2
(x). Rezolvam Q
2
(x) = 0 si aflam de aici pe x
3
, x
4
. Pe
x
1
in cunoastem din enunt ca fiind x=a+bi, iar pe x
2
in cunoastem din teorie
ca fiind x=a-bi.
Exemplul 2: Determinati a si b, dupa care rezolvati ecuatia
x
4
−7x
3
+ 21x
2
+ax
1
+b = 0
stiind ca admite radacina x=1+2i
Teorie: Daca un polinom P(X) admite radacina x=a, atunci P(a)=0 ( Teorema
lui B´ezout).
Idee: Deoarece P(x) admite radacinile x=a si x=b, conform teoremei lui
B´ezout, putem scrie ca P(a)=0 si P(b)=0. Am obtinut un sistem pe doua
ecuatii cu doua necunoscute, pe care il rezolvam si aflam pe a si pe b. Acum
cunoastem forma lui P(x) si folosim teorie conform careia daca polinomul ad-
mite radacina x=1+2i, inseamna ca admite si radacina x=1-2i. Procedam ca si
in cazul problemei anterioare si aflam si celelalte radacini.
Tip 6. Ecuatii care admit radacina x = a +

b
Exemplu: Rezolvati ecuatia x
4
−4x
3
+x
2
+6x
1
+2 = 0 stiind ca admite radacina
x = 1 −

2.
Teorie: Daca o ecuatie admite radacina x = a +

b, atunci admite si radacina
x = a −

b
Idee: Similar cu problema anterioara. Fie de exemplu polinomul P
4
(x) care
stim ca admite radacina x
1
= a +

b. Conform teoriei, x
2
= a −

b. Inseamna
ca putem scrie
P
4
(x) = (x −x
1
) · (x −x
2
) · Q
2
(x)
Calculam (x − x
1
) · (x − x
2
) si scapam de

b, notam forma obtinuta pentru
comoditatea scrierii cu R(x). Deci P
4
(x) = R(x) · Q
2
(x). Aflam pe Q
2
(x)
impartind pe P
4
(x) la Q
2
(x). Rezolvam Q
2
(x) = 0 si aflam de aici pe x
3
, x
4
.
Pe x
1
in cunoastem din enunt ca fiind x = a +

b, iar pe x
2
in cunoastem din
teorie ca fiind x = a −

b.
46
'
&
$
%
Memo 18 Ecuatii de grad superior - Continuare
Partea a -II - a
Tip 7. Ecuatii cu coeficientul de grad maxim =1
Exemplu: Rezolvati ecuatia x
4
−2x
3
−5x
2
+ 8x + 4 = 0
Teorie: Radacinile intregi ale ecuatiei ar putea fi printre divizorii termenului
liber.
Idee: Se scot divizorii termenului liber, ex: +1,-1,+2,-2,+4,-4 si se verifica pe
rand daca sunt radacini cu teorema lui B´ezout. Adica se verifica daca P(+1)=0.
Daca este egal cu zero, inseamna ca este radacina, altfel nu este. Se fac verifi-
carile pt toti divizorii termenului liber. Daca gasim de exemplu doua radacini,
fie x
1
si x
2
, scriem P(x) = (x − x
1
)(x − x
2
)Q
2
(x). Calculam (x − x
1
)(x − x
2
)
si obtinem o ecuatie de gradul doi, o notam pt comoditatea scrierii cu R(x).
Impartim pe P(x) la R(x) si obtinem Q
2
(x). Rezolvam Q
2
(x) = 0 si aflam x
3
si x
4
.
Tip 8. Caz general=Ecuatii cu coeficient de grad maxim diferit de 1
(Valabil si pentru coeficient grad maxim egal cu 1 ca si caz particular)
Exemplu: Rezolvati ecuatia 6x
4
−17x
3
−x
2
+ 8x −2 = 0
Teorie: Radacinile ecuatiei ar putea fi de forma α =
p
q
, p=divizor al termenu-
lui liber , iar q=divizor al coeficientului de grad maxim.
Idee: Metoda implica multe calcule. Se scot divizorii termenului liber, ex: p=
+1,-1,+2,-2 si divizorii coeficientului de rang maxim ex: q=+1,-1,+2,-2,+3,-
3,+6,-6. Se formeaza toate combinatiile de tip α =
p
q
, si anume
+1
+1
,
+1
−1
,
+1
+2
· ·,
s.a.m.d. si se verifica cu teorema lui B´ezout daca P(α)=0. Daca se gasesc doua
solutii, se procedeaza mai departe ca in cazul problemei anterioare.
Tip 9. Ecuatii binome
Exemplu: Rezolvati ecuatia 3x
7
= 5
Teorie: Se aduce ecuatia la forma x
n
= a si se scrie numarul a ca numar
complex, de forma r(cos(α)+i·sin(α)). Se folosesc eventual formele 1 = cos(0)+
i· sin(0) , respectiv −1 = cos(π)+i· sin(π). Se obtine x
n
= r(cos(α)+i· sin(α))
si se aplica formula radicalului dintr-un numar complex si obtinem radacinile:
x
k
=
n

r(cos
α + 2kπ
n
+i · sin
α + 2kπ
n
), k = 0, 1 · · · k −1
De exemplu pentru 3x
7
= 5 se scrie x
7
=
5
3
· 1, adica x
7
=
5
3
· (cos(0) +i · sin(0))
deci
x
k
=
n
_
5
3
(cos
0 + 2kπ
5
+i · sin
0 + 2kπ
5
), k = 0, 1 · · · 4
47
'
&
$
%
Tip 10. Alte metode de rezolvare a ecuatiilor de grad superior
• Folosind teorema lui B´ezout, pentru radacini multiple(materie clasa X)
• Folosind relatiile lui Vi`ete(materie clasa X)
• Folosind sirul lui Rolle(materie de clasa XI, implica derivate )
• Rezolvare grafica(materie de clasa XI, uneori implica derivate )
48
'
&
$
%
Memo 19 Determinanti
1. Calculul determinantilor
a) Determinanti de ordin 1:
¸
¸
a
¸
¸
= a
b) Determinanti de ordin 2:
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
= a · d −b · c
c) Determinanti de ordin 3:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
g h i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= a · e · i +d · h · c +b · f · g −c · e · g −b · d · i −f · h · a
Aceasta metoda se numeste regula triunghiului
d) Determinanti de ordin >= 4:
Nu exista o regula de genul regulilor anterioare, ci se procedeaza astfel:
Fie de exemplu urmatorul determinant de ordin 4:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
m n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Se dezvolta determinantul dupa o linie sau dupa o coloana. De mentionat
ca se poate alege orice linie , respectiv orice coloana, rezultatul obtinut este
acelasi. Adica daca dezvoltam dupa linia 1 este ok, sau daca dupa linia 2 este
tot ok, daca dezvoltam dupa coloana 1 este ok, dupa coloana 2 este tot ok,
s.a.m.d.
Alegem de exemplu sa dezvoltam dupa linia 1. Dezvoltarea determinantului
dupa linia 1 este urmatoarea:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
m n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
(−1)
1+1
· a ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
f g h
j k l
n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
+ (−1)
1+2
· b ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e g h
i k l
m o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
+
(−1)
1+3
· c ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e f h
i j l
m n p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
+ (−1)
1+4
· d ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e f g
i j k
m n o
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Se observa ca pornind de la un determinant de ordin patru, am ajuns la de-
terminanti de ordin trei, pe care ii putem calcula. Practic am reusit sa coboram
49
'
&
$
%
gradul determinantului cu o unitate. In general, pentru a calcula un determi-
nant de ordin n , prin aceasta metoda se ajunge la determinanti de ordin n-1 ,
apoi aplicand metoda din nou, determinantii de ordin n-1 se reduc la determi-
nanti de ordin n-2 , s.a.m.d. pana se ajunge la determinanti de ordin 3, pentru
care avem metoda efectiva de calcul.
Acest determinant ”redus”, de exemplu
¸
¸
¸
¸
¸
¸
f g h
j k l
n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
pentru elementul aflat
la intersectia liniei 1 cu coloana 1, se numeste complement algebric, (sau
minor) si se noteaza cu Γ
11
. In general la intersectia liniei i cu coloana j,
se gaseste elementul a
ij
, avand complementul algebric Γ
ij
, (respectiv minorul
Γ
ij
). Dezvoltarea unui determinant dupa o anumita linie sau dupa o anumita
coloana, reprezinta de fapt o suma de grupari de genul (−1)
i+j
· a
ij
· Γ
ij
pentru
acea linie, respectiv coloana. Dezvoltarea unui determinant se poate exprima
pe scurt astfel:
d =

(−1)
i+j
· a
ij
· Γ
ij
2. Proprietati ale determinantilor
Se observa faptul ca un determinant este mai usor de calculat daca linia(
sau coloana ) dupa care se alege dezvoltarea are cat mai multe elemente egale
cu zero. Din acest motiv, este de preferat ca pentru calculul unui determinant
sa alegem o linie(sau coloana), sa facem cat mai multe zerouri pe acea linie(sau
coloana) si doar apoi sa dezvoltam determinantul. Pentru a face zerouri pe o
linie(sau coloana) se pot folosi urmatoarele proprietati:
a) Daca la un determinant se aduna o linie la alta linie, valoare determi-
nantului este aceeasi. Daca notam de exemplu linia i cu L
i
si linia j cu L
j
,
inseamna ca este corecta operatia L
i
= L
i
+L
j
b) Daca la un determinant se scade o linie din alta linie, valoare determi-
nantului este aceeasi, adica este corecta operatia L
i
= L
i
+L
j
c) Daca la un determinant se inmulteste o linie cu un numar intreg, de ex-
emplu α si apoi se aduna valoarea obtinuta la alta linie, valoare determinantului
este aceeasi, adica este corecta operatia L
i
= L
i
+α · L
j
. Se observa ca pentru
α = +1 se obtine cazul a) iar pentru α = −1 se obtine cazul b). De remarcat
ca α trebuie sa fie intreg, adica de exemplu α =
1
3
nu este ok.
In concluzie, de retinut ca sunt corecte urmatoarele relatii:
a) L
i
= L
i
+L
j
b) L
i
= L
i
−L
j
c) L
i
= L
i
+α · L
j
Similar si pentru coloane, adica notand coloana cu C, sunt corecte operatiile:
a) C
i
= C
i
+C
j
b) C
i
= C
i
−C
j
c) C
i
= C
i
+α · C
j
3. Din cele prezentate rezulta urmatoarele consecinte:
1) Un determinat are valoarea zero, daca are pe o linie (sau pe o coloana)
toate elementele egale cu zero.
2) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane)
identice.
3) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane)
proportionale.
4) Se poate scoate factor comun de pe o linie(sau coloana) a unui determi-
nant, adica de exemplu, este corecta urmatoarea operatiune:
¸
¸
¸
¸
α · a b
α · c d
¸
¸
¸
¸
= α·
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
50
'
&
$
%
Memo 20 Matrici
1. Notiunea de matrice
Definitie: O matrice reprezinta un tablou de elemente.
Fie de exemplu matricea X=
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
¸
¸
¸
¸
care are 2 linii si trei coloane, deci
putem spune ca X apartine multimii matricilor cu 2 linii si 3 coloane, adica X
∈ M
2,3
De mentionat ca primul indice reprezinta numarul de linii iar al doilea
indice reprezinta numarul de coloane. In general, multimea matricilor cu m linii
si n coloane se noteaza cu M
m,n
- Daca m=n, adica numarul de linii este egal cu numarul de coloane, ma-
tricea se numeste matrice patratica, iar multimea matricilor nu se scrie M
m,m
ci mai simplu, M
m
. Daca m este diferit de n, matricea se mai numeste matrice
dreptunghiulara.
- Daca m=1, adica matricea are o singura linie, matricea se numeste matrice
linie si se poate scrie de exemplu X ∈ M
1,n
.
- Daca n=1, adica matricea are o singura coloana, matricea se numeste
matrice coloana si se poate scrie de exemplu X ∈ M
m,1
.
- Se observa ca matricea linie si matricea coloana, reprezinta de fapt vectori.
2. Operatii cu matrici
Fie matricile:
A=
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
si B=
¸
¸
¸
¸
A B
C D
¸
¸
¸
¸
• Adunare matrici: A+B=
¸
¸
¸
¸
a +A b +B
c +C d +D
¸
¸
¸
¸
• Scadere matrici: A - B=
¸
¸
¸
¸
a −A b −B
c −C d −D
¸
¸
¸
¸
• Inmultire matrice cu un scalar: α· A=
¸
¸
¸
¸
α · a α · b
α · c α · d
¸
¸
¸
¸
, pt.α scalar.
• Inmultirea a doua matrici:
Fie matricile: A=
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
¸
¸
¸
¸
si B=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
A B C
D E F
G H I
¸
¸
¸
¸
¸
¸
A · B =
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
¸
¸
¸
¸
·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
A B C
D E F
G H I
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
=
¸
¸
¸
¸
aA+bD +cG aB +bE +cH aC +bF +cI
dA+eD +fG dB +eE +fH dC +eF +fI
¸
¸
¸
¸
Se poate retine mai usor privind in acest mod: A·B=
¸
¸
¸
¸
L
1
C
1
L
1
C
2
L
1
C
3
L
2
C
1
L
2
C
2
L
3
C
3
¸
¸
¸
¸
,
unde L
i
=linia i , iar C
j
=coloana j
Analizand algoritmul de inumltire a doua matrici, se observa ca daca se
inmulteste o matrice cu m linii si n coloane cu o alta matrice avand n linii si
p coloane, matricea rezultata va avea m linii si p coloane . Pentru a se putea
51
'
&
$
%
efectua inmultirea, este necesar ca numarul de linii a celei de a doua matrici sa
fie egal cu numarul de coloane a primei matrici.
De exemplu pentru inmultirea A · B = C (unde A are m linii si n coloane,
iar B are n linii si p coloane) se respecta regulile prezentate in urmatorul desen:
m
n
n
p
m
p
· =
A
B
C
Se observa ca inmultirea matricilor NU este COMUTATIVA
• Impartirea a doua matrici:
Nu exista impartire a doua matrici. Pentru ”simularea impartirii matricilor”
se foloseste notiunea de matrice inversa, notata cu A
−1
(pentru matricea initiala
A), care se va prezenta ulterior.
3. Matrici deosebite
Fie de exemplu matrici de 3 linii si 3 coloane, adica matrici din M
3
a) matricea nula. Pentru M
3
:
O
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
0 0 0
0 0 0
0 0 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
In general, matricea nula pentru M
n
, se noteaza cu O
n
si este o matrice
patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule .
Matricea nula are proprietatea ca este neutra in raport cu adunarea ma-
tricelor, adica A+O
n
= O
n
+A=A pentru orice A ∈ M
n
.
b) matricea unitate. Pentru M
3
:
I
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 0 0
0 1 0
0 0 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
In general, matricea unitate pentru M
n
, se noteaza cu I
n
si este o ma-
trice patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule cu exceptia
elementelor de pe diagonala principala care au toate valoarea 1.
Matricea unitate are proprietatea ca este neutra in raport cu inmultirea
matricelor, adica A · I
n
=I
n
· A= A pentru orice A ∈ M
n
.
52
'
&
$
%
Memo 21 Matricea inversa. Rangul unei matrici
1. Matricea inversa
Fie de exemplu matricea patrata de ordinul 3, A=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
g h i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Pentru a determina matricea inversa, notata cu A
−1
se procedeaza astfel:
1. Se calculeaza determinantul matricii A.
a) Daca det(A)=0, inseamna ca nu exista matricea inversa A
−1
, sau altfel
spus, matricea A nu este inversabila. In aceasta situatie, precesul se opreste
aici.
b) Daca det(A) diferit de zero, inseamna ca exista matricea inversa A
−1
,
sau altfel spus, matricea A este inversabila. Se continua cu pasul urmator.
2. Se formeaza matricea transpusa, notata cu A
t
, si anume linia 1 din A devine
coloana 1 din A
t
, linia 2 din A devine coloana 2 din A
t
, s.a.m.d. Deci se obtine:
A
t
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a d g
b e h
c f i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
3. Se formeaza matrice adjuncta (sau reciproca), notata cu A

, din A
t
, care
va avea tot atatea elemente ca si A
t
, si va avea urmatoarea forma:
A

=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
11
x
12
x
13
x
21
x
22
x
23
x
31
x
32
x
33
¸
¸
¸
¸
¸
¸
unde x
11
=(−1)
(1+1)
·
¸
¸
¸
¸
e h
f i
¸
¸
¸
¸
= 1 · (e · i −h · f) = ei −hf = numar.
x
12
=(−1)
(1+2)
·
¸
¸
¸
¸
b h
c i
¸
¸
¸
¸
= −1 · (b · i −h · c) = −bi +hc = numar, samd.
Atentie: A nu se confunda cu metoda de dezvoltare a unui determinant,
unde se folosea factorul generic (−1)
i+j
· a
ij
· Γ
ij
iar aici nu se foloseste a
ij
4. Se formeaza A
−1
cu formula:
A
−1
=
A

det(A)
=
1
det(A)
·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
11
x
12
x
13
x
21
x
22
x
23
x
31
x
32
x
33
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
11
det(A)
x
12
det(A)
x
13
det(A)
x
21
det(A)
x
22
det(A)
x
23
det(A)
x
31
det(A)
x
32
det(A)
x
33
det(A)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Se observa motivul pentru care la punctul 1 se concluziona ca nu exista A
−1
daca se obtinea det(A)=0.
5. Pas optional, dar recomandabil daca este timp si anume verificarea lui A
−1
.
Se efectueaza inmultirea A · A
−1
si se verifica daca intradevar se obtine matricea
unitate, in cazul exemplului prezentat I
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 0 0
0 1 0
0 0 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Pentru cazul general,
daca se obtine I
n
pentru o matrice patrata de ordinul n, inseamna ca A
−1
a fost
calculat corect, altfel inseamna ca s-a gresit si trebuie verificat calculul.
53
'
&
$
%
Mentiuni
1. Se observa ca daca se cere sa se verifice daca o matrice este inversabila
(sau altfel spus daca exista matrice inversa), problema se reduce la verificarea
determinantului matricii. Daca determinantul matricii este diferit de zero in-
seamna ca matricea este inversabila iar daca determinantul matricii este egal cu
zero inseamna ca matricea nu este inversabila.
2. Problemele care folosesc matricea inversa sunt in general de tipurile
urmatoare:
- Se da o matrice si se cere sa se determine matricea inversa.
- Se da o matrice si se cere sa se verifice daca matricea este inversabila.
- Rezolvarea ecuatiilor matriciale.
- Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare prin metoda matriciala.
2. Rangul unei matrici
Fie de exemplu urmatoarea matrice dreptunghiulara:
X =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Prin definitie, rangul unei matrici reprezinta ordinul celui mai
mare determinant patrat, diferit de zero, extras din matrice.
In cazul nostru, matricea fiind de tipul 3x4, ordinul maxim la care putem
spera este 3x3. Extragem din matrice un determinant de ordin 3x3 , il calculam
si verificam daca este diferit de zero. Daca este diferit de zero, atunci rangul
matricii este 3 si ne oprim. Daca determinantuld este egal cu zero, alegem alt
determinant de ordin 3x3 si procedam similar.
Daca toti determinantii de ordin 3x3 sunt egali cu zero, cobaram din pretentii
si incercam cu determinanti de ordin 2x2 in mod similar.
Daca toti determinantii de ordin 2x2 sunt egali cu zero, cobaram din pretentii
si incercam cu determinanti de ordin 1x1.
Se observa in cel mai rau caz vom gasi macar un determinant diferit de zero
de ordinul 1, cu exceptia situatiei in care matricea are toate elementele nule,
ceea ce ar insemna ca rangul ar fi egal cu zero. Din cele prezentate anterior se
poate sesiza ca algoritmul este finit.
Mentiuni
1. Se observa ca metoda prezentata porneste de la o abordare a matricii de
genul de sus in jos, in sensul ca se incepe cu determinantii patrati extrasi din
matrice, de rang maxim.
2. Trebuie avuta atentie sa se ia toti determinantii de o anumita dimensiune,
adica sa nu se scape din vedere unii determinanti.
3. Problemele care folosesc rangul unei matrici sunt in general de tipurile
urmatoare:
- Se da o matrice si se cere sa i se determine rangul.
- Se da o matrice si se cere sa se discute rangul in functie de un parametru.
- Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare.
54
'
&
$
%
Memo 22 Sisteme de ecuatii liniare
1. Sisteme de ecuatii rezolvate matricial
Fie de exemplu sistemul:
_
_
_
x +y +z = 7
3x + 7y + 5z = 2
6x −3y +z = 1
Rezolvarea matriciala a sistemului se face urmand urmatorii pasi:
- Se formeaza matricea coeficientilor sistemului, in cazul nostru A=
_
_
1 1 1
3 7 5
6 −3 1
_
_
- Se formeaza matricea coloana cu necunoscutele sistemului, X=
_
_
x
y
z
_
_
- Se formeaza matricea coloana cu termenii liberi ai sistemului, B=
_
_
7
2
1
_
_
- Sistemul este echivalent cu urmatoarea ecuatie matriciala:
A· X = B
- Se rezolva ecuatia matriciala anterioara in mod obisnuit, adica se calculeaza
A
−1
, se inmulteste ecuatia matriciala la stanga cu A
−1
si se obtine X=A
−1
· B.
Se obtine matricea coloana X, de unde se scoate x,y,z.
Mentiune Aceasta metoda se foloseste rar, eventual doar daca se solicita
in mod explicit prin enunt sa se rezolve prin aceasta metoda.
2. Regula lui Cramer
Fie de exemplu sistemul:
_
_
_
x +y +z = 7
3x + 7y + 5z = 2
6x −3y +z = 1
Se efectueaza urmatorii pasi:
- Se formeaza matricea coeficientilor sistemului, in cazul nostru A=
_
_
1 1 1
3 7 5
6 −3 1
_
_
- Se calculeaza determinantul matricii A, il notam de exemplu cu ∆ (delta).
• Daca ∆ =0 , inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui
Cramer si procesul se opreste aici.
• Daca ∆ = 0, inseamna ca sistemul se poate rezolva cu regula lui Cramer
si se continua cu etapa urmatoare.
- Se calculeaza ∆
x
, prin inlocuirea coloanei cu coeficientii lui x din matricea
sistemului, cu coloana termenilor liberi, adica se obtine: ∆
x
=
_
_
7 1 1
2 7 5
1 −3 1
_
_
- Se calculeaza ∆
y
si ∆
z
in mod similar.
- Se calculeaza x=

x

y=

y

z=

z

solutia sistemului fiind (x,y,z).
Se observa motivul pentru care un sistem avand ∆ = 0 nu se poate rezolva
cu regula lui Cramer si anume deoarece ∆ apare la numitor.
55
'
&
$
%
3. Studiul compatibilitatii sistemelor
Fie de exemplu sistemul:
_
_
_
3x +y + 2z = 8
2x −3y +z = 1
5x + 9y + 4z = 22
Se efectueaza urmatorii pasi:
- Se formeaza matricea coeficientilor sistemului, in cazul nostru A=
_
_
3 1 2
2 −3 1
5 9 4
_
_
- Se calculeaza determinantul matricii A, il notam de exemplu cu ∆ (delta).
• Daca ∆ = 0, inseamna ca sistemul este compatibil determinat, se
poate rezolva cu regula lui Cramer si nu este necesara prezenta metoda . Se
rezolva cu regula lui Cramer prezentata anterior si procesul se opreste aici.
• Daca ∆ =0 , inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui
Cramer si efectuam pasii urmatori. In cazul nostru din calcul obtinem ∆ =0.
- Se extrage din matricea sistemului, un determinant patrat de cel mai
mare ordin, diferit de zero , numit determinant principal, pe care il
notam de exemplu δ (delta mic).
De exemplu δ =
_
3 1
2 −3
_
= -9-2=-11 = 0
- Se stabilesc ecuatiile principale , in acest caz ecuatia 1 si ecuatia 2 si
ecuatiile secundare , in acest caz ecuatia 3. Se stabilesc necunoscutele
principale , in acest caz x si y si necunoscutele secundare , in acest caz z.
- Se formeaza determinantul caracteristic, notat cu ∆
c
, prin bordarea
determinantului principal δ cu o linie formata din coeficientii corespunzatori
din una dintre ecuatiile secundare si cu o coloana formata din termenii liberi
corespunzatori. Pentru cazul nostru, se obtine ∆
c
=
_
_
3 1 8
2 −3 1
5 9 22
_
_
- Se calculeaza ∆
c
, (in cazul nostru ∆
c
= 0) si se interpreteaza astfel:
• Daca ∆
c
= 0 se trage concluzia ca sistemul este incompatibil si procesul
se opreste aici.
• Daca ∆
c
= 0 se trage concluzia ca sistemul este compatibil nedeter-
minat (in cazul de fata, sistem compatibil simplu nederminat deoarece
avem o singura necunoscuta secundara) si se continua cu pasul urmator:
- Se rezolva sistemul format din ecuatiile principale si anume se
scot necunoscutele principale in functie de necunoscutele secundare.
Practic se scrie sistemul format din ecuatiile secundare, se trec necunoscutele
secundare in membrul cu termenii liberi si se scot necunoscutele principale
in functie de necunoscutele secundare. In cazul nostru, se rezolva sistemul
_
3x +y = 8 −2z
2x −3y = 1 −z
prin metode obisnuite (metoda reducerii sau substitu-
tiei sau chiar Cramer) si se scoate x=f(z) si y=f(z), z ∈ R. Concret obtinem
x=
25−7z
11
, y=
13−z
11
, z ∈ R. Observam ca intradevar sistemul este compatibil
(am putut obtine solutii pentru x si y) si simplu nederminat, deoarece x si y
depind de un singur parametru real z.
56
'
&
$
%
Memo 23 Compatibilitatea sistemelor de ecuatii prezentata grafic
Reprezentare grafica a etapelor de analizare a compatibilitatii unui
sistem cu n ecuatii si n necunoscute:
Start
Stop
Stop
Da Nu
Da
Nu
Calculul determinantului
sistemului ∆
∆ = 0

c
= 0
Sistem compatibil deter-
minat. Regula lui Cramer.
Calcul ∆
x
,∆
y
,∆
z
x =
∆x

, y =
∆y

,etc
Calcul determinant
principal δ
Ec. princip/sec, ne-
cunoscute princip/sec.
Sistem incompatibil
Stop
Sistem compatibil
nedeterminat
Rezolvare sistem format
din ec. principale
Calculul determinantu-
lui caracteristic ∆
c
Se recomanda analizarea sistemelor dupa modelul acesta, eventual cu adaptarea
ceruta de specificul problemei.
57
'
&
$
%
58
'
&
$
%
Memo 24 Sisteme de ecuatii particulare
1. Discutarea naturii unui sistem dupa parametrii reali
Se urmeaza etapele prezentate in graficul studiului compatibilitatii si se
trateaza pe cazuri, dupa valorile parametrilor. De exemplu daca avem un sis-
tem de 3 ecuatii cu 3 necunoscute, cu un parametru m. Calculam determinantul
sistemul si obtinem de exemplu ∆ = (m−5) · (m+ 7) . Se procedeaza astfel:
Caz 1 Pentru (m−5) · (m+ 7) = 0, adica pentru m= 5 si m= −7 sistemul
este compatibil determinat si se aplica regula lui Cramer. Se scot efectiv in
functie de m ∆ apoi ∆
x
, ∆
x
, ∆
x
etc apoi x,y,z.
Caz 2 Pentru m=5 se inlocuieste efectiv m=5 in sistemul initial, se
obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem
obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul
corespunzator.
Caz 3 Pentru m=-7 se inlocuieste efectiv m=-7 in sistemul initial, se
obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem
obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul
corespunzator.
Daca se va obtine ∆
c
in functie de parametru, ( de exemplu∆
c
= m−9 ) se
va separa din nou pe cazuri, adica:
Caz a) Pentru m−9 = 0 adica m = 9 , sistemul este incompatibil si stop.
Caz a) Pentru m−9 = 0 adica m = 9 , sistemul este compatibil si nedeter-
minat si se continua conform grafic compatibilitate, prin rezolvarea sistemului
format din ecuatiile principale.
Exemplu Discutati natura sistemului dupa valorile parametrului m si re-
zolvati sistemul :
_
_
_
x −my +z = 1
x −y +z = 1
mx +m
2
y −z = m
2
2. Sisteme omogene
Sistem omogen este prin definitie un sistem care are toti termenii
liberi egali cu zero.
Se pastreaza toate proprietatile si modul de lucru cunoscut de la sisteme,
singura noutate fiind faptul ca un sistem omogen admite intotdeauna solutia
x=y=z= · · · =0 numita solutie banala sau solutie nula.
Analizand graficul studiului compatibilitatii, se observa ca daca ∆ = 0
rezulta ca sistemul este compatibil determinat, adica admite solutie unica.
Deoarece sistemul omogen admite intotdeauna solutia banala, inseamna ca pen-
tru ∆ = 0, solutia banala este unica solutie. Prin urmare daca pentru un
sistem omogen se cere sa se puna conditia ca sistemul sa nu contina doar
solutia banala, trebuie pusa conditia ca ∆ = 0.
59
'
&
$
%
Exemplu Rezolvati urmatorul sistem omogen:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x + 2y +z +t = 0
2x +y +z + 2t = 0
x + 2y + 2z +t = 0
x +y +z +t = 0
3. Sisteme cu numar de ecuatii diferit de numarul de necunoscute
Poate aparea una dintre urmatoarele doua situatii:
a) Numarul de ecuatii este mai mic decat numarul de necunoscute.
Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :
_
_
_
x −2y +z +t = 1
x −2y +z −t = −1
x −2y +z + 5t = 6
b) Numarul de ecuatii este mai mare decat numarul de necunoscute.
Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :
_
_
_
x + 2y = 1
6x −8y = 1
5x + 2y = 3
Se recomanda ca exercitiu, analizarea graficului de studiu al compatibilitatii
sistemelor pentru fiecare din aceste situatii.
Ca recomandari generale:
• Pentru cazul a) sistemul chiar daca este compatibil nu poate fi si de-
terminat, deoarece suntem in situatia in care avem mai putine ecuatii decat
necunoscute.
• Pentru cazul b) avem mai multe ecuatii decat necunoscute, deci sistemul
ar putea fi determinat, dar trebuie de verificate solutiile obtinute pentru toate
ecuatiile pentru a fi sigur ca sistemul este compatibil.
60
'
&
$
%
Memo 25 Limite de siruri
Teorie
Se considera evidente urmatoarele:
a) lim
n→∞
n = ∞. In general, lim
n→∞
n
k
= ∞ pentru k > 0.
b) lim
n→∞
1
n
= 0. In general lim
n→∞
a
k
= 0 pentru a = subunitar .
c) lim
n→∞
(
2
3
)
n
= 0. In general, lim
n→∞
a
n
= 0 pentru a = subunitar.
Tipuri de limite de siruri
Tip 1 = Fractii simple
Exemple:
a) lim
n→∞
2n
4
+3n
2
+5n+1
4n
3
+2n
2
+3n+3
b) lim
n→∞
2n
4
+3n
2
+5n+1
4n
6
+2n
2
+3n+3
c) lim
n→∞
2n
4
+3n
2
+5n+1
4n
4
+2n
2
+3n+3
Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, n la
puterea cea mai mare.
Tip 2 = Sume consacrate
Exemple:
a) lim
n→∞
1+2+3+···n
3n
2
+2n+1
b) lim
n→∞
1
2
+2
2
+3
2
+···+n
3
3n
2
+2n+1
c) lim
n→∞
1·2+2·3+···n·(n+1)
4n
5
+5
Idee: Se restrange suma conform regulilor cunoscute, dupa care problema
devine de obicei de tipul 1.
Tip 3 = Radicali
Exemple:
a) lim
n→∞
(

n + 1−

n + 5) b) lim
n→∞
(

n + 1−3n) c) lim
n→∞
(
3

n + 1−
3

n + 2)
Idee: Se amplifica gruparea (

a −

b) cu (

a +

b) pentru a dispare
radicalul de la numarator, unde se va obtine a-b, problema devenind de obicei
de tipul 1. Similar, pentru gruparea (

a +

b), se amplifica cu (

a −

b).
Tip 4 = Puteri
Exemple:
a) lim
n→∞
4·5
n
+6·3
n
5
n
+3·2
n
b) lim
n→∞
4·7
n+3
+6·3
n+1
7
n+2
+4·3
n+4
c) lim
n→∞
4·5
n
+6·6
n
7
n
+3·8
n
Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, puterea
a
n
la puterea cea mai mare, de exemplu pentru exemplul a), la numarator se
scoate factor fortat 5
n
iar la numarator tot 5
n
.
61
'
&
$
%
Tip 5 = Gruparea gen (1 +
1
n
)
n
. Nedeterminarea 1

Exemple:
a) lim
n→∞
(1 +
3
n−2
)
n+1
b) lim
n→∞
(
n+1
n−5
)
n+2
c) lim
n→∞
(
n
2
+3
n
2
−n
)
2n+1
Idee: Se incearca sa se ajunga la formula lim
n→∞
(1 +
1
n
)
n
= e, respectiv
pentru cazul general, lim
n→∞
(1 +A)
1
A
= e, unde A →0 pentru n→∞.
Tip 6 = Teorema cleste
Exemple:
a) lim
n→∞
2
n
n!
b) lim
n→∞
1
n
2
· sin(n+7) c) lim
n→∞
1

1+n
2
+
1

2+n
2
+· · · +
1

n+n
2
Idee: Se foloseste teorema cleste:
Fie un sir a
n
si o limita l. Daca b
n
<= a
n
<= c
n
si atat sirul b
n
→l cat si
c
n
→l, atunci a
n
→l. Daca l=0, regula se mai numeste criteriul majorarii.
62
'
&
$
%
Memo 26 Limite de functii
Teorie
Se considera cunoscute urmatoarele:
a) Modul de calcul al limitelor de siruri
b) Descompunerea ax
2
+ bx + c = a(x −x
1
)(x −x
2
) si similar pentru orice
polinom de gradul n.
c) lim
n→∞
sin(x)
x
= 1
Limitele de functii se pot calcula prin doua mari metode: clasic, adica fara a
utiliza derivate si folosind metoda lui l’Hˆopital care implica folosirea derivatelor.
Unele probleme se rezolva mai usor prin o metoda, alte probleme prin cealalta.
Nu exista o reteta care sa indice care e cea mai potrivita metoda pentru o
anumita problema.
A) Tipuri de limite de functii clasice
( fara a folosi derivate )
Tip 1 = Limite cu x →±∞
Exemple:
a) lim
x→∞
5x
4
+4x
2
+2x+1
3x
2
+2x+1
b) lim
x→∞
(
x+3
x−5
)
2x+1
c) lim
x→−∞

x
2
+3+3x
2x+1
Idee: Se lucreaza asemanator cu limitele de siruri, unde aveam n →±∞.
Tip 2 = Limite cu x →x
0
si x −x
0
apare la numitor
Exemple:
a) lim
x→5
1
x−5
b) lim
x→7
−3(x
2
+2)
x−7
c) lim
x→3
2
5+
−6
x−3
Idee: Se face tabel si la final se obtine limita la stanga lui x
0
si limita la
dreapta lui x
0
.
Tip 3 = Limite din fractii de polinoame
Exemple:
a) lim
x→7
x
2
−49
x−7
b) lim
x→2
x
3
−8
x−2
c) lim
x→3
x
4
−81
x−3
Idee: Se incearca sa se descompuna atat numaratorul cat si numitorul
dupa formula de genul ax
2
+bx+c = a(x−x
1
)(x−x
2
) (corespunzator gradului
polinomului), sau eventual dupa alte formule, dupa care se incearca simplificarea
factorului x −x
0
.
Tip 4 = Limite de functii trigonometrice
Exemple:
a) lim
x→0
sin(7x)
3x
b) lim
x→0
tg(3x)
tg(7x)
c) lim
x→3
sin(x−3)
4(x−3)
Idee: Se foloseste formula lim
n→∞
sin(x)
x
= 1 si formulele obisnuite de la
trigonometrie. De avut in vedere ca sin(0)=0 si cos(0)=1.
Metodele prezentate anterior fac parte din categoria de calcul limite de
functii prin metoda clasica in sensul ca nu utilizeaza derivate. Limitele de
functii se pot calcula si cu utilizarea derivatelor, folosind regula lui l’Hˆopital,
prezentata in continuare.
63
'
&
$
%
B) Teorema lui l’Hˆopital
Limite de functii cu folosirea derivatelor
Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei
lui l’Hˆopital.
Teorema lui l’Hˆopital: Pentru nedeterminare de tipul


sau
0
0
este adevarata
relatia:
lim
x→x
0
f
g
= lim
x→x
0
f

g

Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul


sau
0
0
,
expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. Astfel se procedeaza
daca avem nedeterminari de tipul:
1. [0 · ∞]
2. [∞−∞]
3. [1

, ∞
0
, etc] in general nedeterminari de forma f
g
Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆopital, alteori este
mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate, adica fara l’Hˆopital).
Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai
usor cu o metoda sau alta.
Pentru nederminari diferite de


sau
0
0
, se procedeaza astfel:
1. Pentru nedeterminare [0 · ∞]
Fie de calculat lim
x→x
0
f · g, unde f →0 si g →∞.
Se rastoarna una dintre functii, de exemplu:
f · g =
g
1
f
[


] si acum se poate aplica regula lui l’Hˆopital:
lim
x→x
0
f
g
= lim
x→x
0
g
1
f
[


] = lim
x→x
0
g

(
1
f
)

2. Pentru nedeterminare [∞−∞]
Fie de calculat lim
x→x
0
(f −g), unde f →∞ si g →∞.
Se transforma astfel:
f −g = f · g
(f−g)
f·g
= f · g· (
f
fg

g
fg
) = f · g· (
1
g

1
f
) = [∞· 0] =
1
g

1
f
1
f·g
= [∞· ∞]
si acum se poate aplica regula lui l’Hˆopital:
lim
x→x
0
(f −g) = lim
x→x
0
1
g

1
f
1
f·g
= lim
x→x
0
(
1
g

1
f
)

(
1
f·g
)

3. Pentru nedeterminari de tipul f
g
. De exemplu 1

, ∞
0
, etc.
Se foloseste formula A = e
ln(A)
, si se ia A=f
g
.
64
'
&
$
%
Memo 27 Aplicatii ale limitelor de functii
Continuitate, Derivate, Derivabilitate, Asimptote
1. Functii continue
Orice functie elementara este continua pe interval.
Studiul continuitatii se pune in puncte, de exemplu in punctul x = x
0
. Se
procedeaza astfel:
1. - Se calculeaza limita la stanga in x
0
, l
s
|
x=x
0
= lim
x→x
0
(x<x
0
)
f(x)
2. - Se calculeaza limita la dreapta in x
0
, l
d
|
x=x
0
= lim
x→x
0
(x>x
0
)
f(x)
3. - Se calculeaza valoarea functiei in punctul x
0
, adica f(x
0
)
4. - Daca limita la stanga in x
0
este egala cu limita la dreapta in x
0
si este
egala cu f(x
0
), atunci functia f(x) este continua in punctul x
0
, altfel f(x) nu
este continua in punctul x
0
.
Pe scurt, conditia de continuitate intr-un punct x
0
este ca
l
s
|
x=x
0
= l
d
|
x=x
0
= f(x
0
)
Deoarece studiul continuitatii se face in puncte, problemele de continuitate apar
la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada, studiul efectuandu-se in
punctele in care functia isi schimba forma.
2. Definitia derivatei
Derivata functiei f(x) in punctul x
0
se noteaza cu f(x)

x=x
0
si se defineste
astfel:
f(x)

x=x
0
= lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Prin aplicarea formulei anterioare asupra functiile cunoscute, s-a obtinut tabelul
de derivare.
3. Functii derivabile
Functiile elementare sunt derivabile pe intervale.
Studiul derivabilitatii se pune in puncte, de exemplu in punctul x = x
0
. Se
procedeaza astfel:
Functia f(x) este derivabila in punctul x = x
0
, daca derivata la stanga in x
0
si
derivata la dreapta in x
0
sunt egale si finite.
a) Derivata la stanga in punctul x
0
se noteaza cu f

s
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f

(x)
b) Derivata la dreapta in punctul x
0
se noteaza cu f

d
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
65
'
&
$
%
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

d
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f

(x)
In concluzie, se calculeaza derivata la stanga punctului x
0
si derivata la dreapta
lui x
0
. Daca aceste doua sunt egale si finite, atunci functia f(x) este derivabila
in punctul x
0
, altfel f(x) nu este derivabila in punctul x
0
.
Deoarece studiul derivabilitatii se face in puncte, problemele de derivabilitate
apar la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada, studiul efectuandu-se
in punctele in care functia isi schimba forma.
4. Asimptote
Pot exista trei tipuri de asimptote:
• Asimptota orizontala Se numeste asimptota orizontala la +∞, o dreapta
orizontala y=a, daca lim
x→+∞
f(x) = a
Similar, se numeste asimptota orizontala la -∞, o dreapta orizontala y=b, daca
lim
x→−∞
f(x) = b
Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie, atunci sigur nu avem asimp-
tota orizontala la +∞. Similar pentru -∞.
• Asimptota verticala Este o dreapta verticala x=c, daca lim
x→c
f(x) =
+-∞
• Asimptota oblica Studiu la +∞:
Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie, atunci sigur nu avem asimp-
tota oblica la +∞. Daca +∞face parte din domeniul de definitie dar am stabilit
deja ca avem asimptota orizontala la +∞atunci sigur nu avem asimptota oblica
la +∞, deoarece functia nu poate avea simultan doua asimptote +∞. Daca +∞
apartine domeniului de definitie si lim
x→+∞
f(x) = +-∞inseamna ca la +∞nu
avem asimptota orizontala. In acest caz se verifica daca eventual exista asimp-
tota oblica la +∞. Se calculeaza m = lim
x→+∞
f(x)
x
Daca obtinem m finit ,
se continua cu calcularea lui n = lim
x→+∞
(f(x) − m· x) Daca si n este finit,
putem concluziona ca exista asimptota oblica la +∞ si anume dreapta oblica
y = m· x +n .
Se studiaza in mod similar existenta asimptotei oblice la -∞.
Practic se procedeaza astfel:
1. Se stabileste domeniul de definitie, care se scrie ca reuniune de intervale.
2. Se calculeaza valorile functiei, respectiv limitele functiei la capetele domeni-
ului de definitie.
3. Se stabilesc asimptotele analizand valorile functiei, respectiv valorile lim-
itelor obtinute si definitiile asimptotelor, prezentate anterior. Se observa ca
asimptotele orizontale si cele oblice pot apare la + ∞ sau la - ∞, iar asimp-
totele verticale pot apare la capete de intervale diferite de +- ∞. Unele functii
au asimptote, iar altele nu.
66
'
&
$
%
Memo 28 Derivate
1. Definitia derivatei
Derivata functiei f(x) in punctul x
0
se noteaza cu f(x)

x=x
0
si se defineste
astfel:
f(x)

x=x
0
= lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
2. Tabel derivate
Functia Derivata
k(=constanta) 0
x 1
x
n
n · x
n−1

x
1


x
ln(x)
1
x
a
x
a
x
· ln(a)
e
x
e
x
sin(x) cos(x)
cos(x) −sin(x)
tg(x)
1
cos(x)
2
ctg(x) −
1
sin(x)
2
arcsin(x)
1

1−x
2
arccos(x) −
1

1−x
2
arctg(x)
1
1+x
2
arcctg(x) −
1
1+x
2
67
'
&
$
%
3. Operatii cu derivate
(f +g)

= f

+g

(f −g)

= f

−g

(f · g)

= f

· g +f · g

(k · f)

= k · f

, unde k=constanta
(
f
g
)

=
f

·g−f·g

g
2
• Avansat (f
g
)

= f
g
· (g

· ln(f) +g ·
f

f
)
• Derivarea functiilor compuse: f(u(v(x)))

= f

(u(v(x)) · u

(v(x)) · v

(x) · x

4. Functii derivabile
Functia f(x) este derivabila in punctul x = x
0
, daca derivata la stanga in x
0
si
derivata la dreapta in x
0
sunt egale si finite.
a) Derivata la stanga in punctul x
0
se noteaza cu f

s
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f

(x)
b) Derivata la dreapta in punctul x
0
se noteaza cu f

d
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

d
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f

(x)
In concluzie, se calculeaza derivata la stanga punctului x
0
si derivata la dreapta
lui x
0
. Daca aceste doua sunt egale si finite, atunci functia f(x) este derivabila
in punctul x
0
, altfel f(x) nu este derivabila in punctul x
0
.
5. Principalele aplicatii ale derivatelor
• Teorema lui l’Hˆopital
• Teorema lui Lagrange
• Teorema lui Rolle, Teorema lui Cauchy
• Functii concave , convexe
• Reprezentarea grafica a functiilor
68
'
&
$
%
Memo 29 Aplicatii ale derivatelor
Teoremele lui l’Hˆopital, Rolle, Lagrange, Cauchy
Monotonie, Concavitate/Convexitate, Grafice de functii
1. Teorema lui l’Hˆopital
Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei
lui l’Hˆopital.
Teorema lui l’Hˆopital: Pentru nedeterminare de tipul


sau
0
0
este adevarata
relatia:
lim
x→x
0
f
g
= lim
x→x
0
f

g

Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul


sau
0
0
,
expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. Astfel se procedeaza
daca avem nedeterminari de tipul:
1. [0 · ∞]
2. [∞−∞]
3. [1

, ∞
0
, etc] in general nedeterminari de forma f
g
Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆopital, alteori este
mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate, adica fara l’Hˆopital).
Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai usor
cu o metoda sau alta.
2. Teorema lui Rolle
Fie o functie f(x), un interval I si doua numere a,b, unde a < b si a,b ∈ I.
Daca :
1. Functia f(x) este continua pentru x ∈ [a,b]
2. Functia f(x) este derivabila pentru x ∈ (a,b)
3. f(a)=f(b)
atunci exista cel putin un punct c intre a si b, astfel incat f ’(c)=0.
3. Teorema lui Lagrange
Fie o functie f(x), un interval I si doua numere a,b, unde a < b si a,b ∈ I.
Daca :
1. Functia f(x) este continua pentru orice x ∈ [a,b]
2. Functia f(x) este derivabila pentru orice x ∈ (a,b)
atunci exista un punct c intre a si b, astfel incat:
f(b) −f(a)
b −a
= f

(c)
69
'
&
$
%
Consecinte alte teoremei lui Lagrange:
1. Daca f’(x) > 0 pe un interval, atunci f(x) este crescatoare pe acel interval
2. Daca f’(x) < 0 pe un interval, atunci f(x) este descrescatoare pe acel
interval
3. Daca f’(x) = 0 pe un interval, atunci f(x) este constanta pe acel interval
Mentiuni:
a) Puncte de extrem: Prin studiul semnului lui f’(x) se poate analiza monotonia
functiei f(x) (crescatoare / descrescatoare) si pe baza monotoniei se pot stabili
punctele de extrem ale functiei (minim respectiv maxim).
b) Avansat: Interpretarea geometrica a teoremei lui Lagrange.
4. Teorema lui Cauchy
Fie functiile f(x) si g(x), un interval I si doua numere a,b, cu a<b si a,b ∈ I.
Daca :
1. Functiile f(x) si g(x) sunt continue pentru x ∈ [a,b]
2. Functiile f(x) si g(x) sunt derivabile pentru x ∈ (a,b)
3. Functia g’(x) = 0pentru x ∈ (a,b)
atunci exista un punct c intre a si b, astfel incat:
f(b) −f(a)
g(b) −g(a)
=
f

(c)
g

(c)
Se observa ca pentru cazul particular g(x)=x, se obtine teorema lui Lagrange.
5. Concavitate, convexitate
Notiuni noi :
- Functie convexa, functie concava.
- Punct de inflexiune, punct de intoarcere.
Teorie:
1. Daca f”(x) > 0 , atunci f(x)= convexa pe acel interval.
2. Daca f”(x) < 0 , atunci f(x)= concava pe acel interval.
6. Reprezentarea grafica a functiilor
1. Determinarea domeniului de definitie, scris ca reuniuni de intervale
2. Calcul valori functie(limite functie) la capetele domeniului de definitie
3. Determinare asimptote
4. Intersectie cu axa Ox ( se face y=0 si se scoate x)
5. Intersectie cu axa Oy ( se face x=0 si se scoate y)
6. Derivata intai : f’=0, rezolvare ecuatie, tabel, monotonie, puncte extrem
7. Derivata a doua:f”=0, rezolvare ecuatie, tabel, concavitate/convexitate
8. Tabel general
9. Trasare grafic
70
'
&
$
%
Memo 30 Interpretarea geometrica a derivatei
Interpretarea geometrica a derivatei:
• Se reaminteste ca derivata unei functii f(x) intr-un punct x
0
este prin definitie:
f

(x)
x=x
0
= f

(x
0
) = lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
• Derivata unei functii f(x) in punctul x
0
, notata cu f

(x
0
) , semnifica panta
dreptei tangente la curba f(x) in punctul x
0
,, unde panta unei drepte
reprezenta tangenta unghiului facut de acea dreapta cu axa Ox. Interpretarea
geometrica a derivatei reprezentata grafic:
x
0
α
dreapta tangenta la curba in x
0
O
x
y
f

(x
0
) = m = tg(α)
y=m·x+n
curba f(x)
f(x
0
)
Utile pentru exercitii
Se considera cunoscute urmatoarele:
1. Ecuatia unei drepte care trece printr-un punct (x
0
, y
0
) si are panta m, este:
y −y
0
= m· (x −x
0
)
2. Panta m a unei drepte de forma y = m· x+n, reprezinta tangenta unghiului
facut de dreapta cu axa Ox, deci m=tg(α), unde α reprezinta unghiului facut
de dreapta cu axa Ox.
3. Conditia ca doua drepte y
1
= m
1
· x +n
1
si y
2
= m
2
· x +n
2
sa fie paralalele
este ca dreptele sa aiba pante egale, adica m
1
= m
2
.
4. Conditia ca doua drepte y
1
= m
1
·x+n
1
si y
2
= m
2
·x+n
2
sa fie perpendiculare
este ca m
1
= −
1
m
2
.
71
'
&
$
%
Exercitii
1. Scrieti ecuatia tangentei la curba f(x)=ln(x)+x
2
-1 in punctul (e,e
2
).
2. Determinati un punct pe curba y=
x−1
x+1
, x= −1, in care tangenta sa fie
paralele cu dreapta y=
x
2
.
3. Determinati constantele α si β, astfel incat curbele de ecuatii:
y
1
= α · x
2
+β · x + 2 si y
2
=
x −a
x
, x = 0
sa fie tangente in punctul x=1.
4. Scrieti ecuatia normalei la parabola y = x
2
−4x+5 in punctele de intersectie
ale acesteia cu dreapta x-y+1=0.
72
'
&
$
%
Memo 31 Integrale
1. Notiunea de integrala
Integrala functiei f(x) se noteaza cu
_
f(x) · dx . Notatia
_
reprezinta un
S lungit , litera S provenind de la cuvantul Suprafata. Se va vedea in contin-
uare ca una dintre cele mai importante aplicatii ale integralelor este calculul de
suprafete.
2. Tabel integrale
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+ C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+ C
_
1
x
· dx = ln|x| + C
_
1
x+a
· dx = ln|x +a| + C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln|
x−a
x+a
| + C
_
1
x
2
+a
2
· dx =
1
a
· arctg
x
a
+ C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln|x +

x
2
+a
2
| + C
_
1

x
2
−a
2
· dx = ln|x +

x
2
−a
2
| + C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+ C
_
sin(x) · dx = −cos(x) + C
_
cos(x) · dx = sin(x) + C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) + C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) + C
_
tg(x) · dx = −ln|cos(x)| + C
_
ctg(x) · dx = ln|sin(x)| + C
3. Metode de calcul integrale
1) Metoda substitutiei: implica retete de rezolvare
2) Metoda integrarii prin parti:
_
f · g

· dx = f · g −
_
f

· g · dx
73
'
&
$
%
4. Integrale definite. Formula lui Leibnitz-Newton
- Fie F(x) primitiva functiei f(x), adica
_
f(x) · dx = F(x)
- Formula lui Leibnitz-Newton:
_
b
a
f(x) · dx = F(x)|
b
a
= F(b) −F(a)
5. Integrale definite. Metoda integrarii prin parti
_
b
a
f · g

· dx = f · g|
b
a

_
b
a
f

· g · dx
6. Operatii cu integrale
_
(f +g) · dx =
_
f · dx +
_
g · dx
_
(f −g) · dx =
_
f · dx −
_
g · dx
_
k · f · dx = k ·
_
f · dx , unde k= constanta
Formulele anterioare sunt valabile atat pentru integrale nedefinite cat si pentru
integrale definite.
7. Subtilitati privind integralele
• Sume Rieman, aplicatii la calcul de limite de siruri
• Sume Darboux
• Functii integrabile
8. Aplicatii ale integralelor definite
Fie o functie f(x), sistemul cartezian XOY, o dreapta x=a si o dreapta x=b
• Fie S = suprafata curbei marginite de f(x), x=a, x=b si Ox
S =
_
b
a
|f(x)| · dx
• Fie V = volumul corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x), x=a,
x=b in jurul axei Ox.
V = π ·
_
b
a
f
2
(x) · dx
• Fie l
c
= lungimea curbei f(x) , intre x=a si x=b
l
c
=
_
b
a
_
1 +f
2
(x) · dx
• Fie A = aria laterala a corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x),
x=a, x=b in jurul axei Ox.
A = 2 · π ·
_
b
a
|f(x)| ·
_
1 + (f

)
2
· dx
• Fie G(x
g
, y
g
) centrul de greutate al placii marginite de f(x), x=a, x=b, Ox.
Coordonatele centrului de greutate sunt:
x
g
=
_
b
a
x·f(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
y
g
=
1
2
·
_
b
a
x·f
2
(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
74
'
&
$
%
Memo 32 Tabel derivate si Tabel integrale
1. Tabel derivate
Functia Derivata
k(=constanta) 0
x 1
x
n
n · x
n−1

x
1


x
ln(x)
1
x
a
x
a
x
· ln(a)
e
x
e
x
sin(x) cos(x)
cos(x) −sin(x)
tg(x)
1
cos(x)
2
ctg(x) −
1
sin(x)
2
arcsin(x)
1

1−x
2
arccos(x) −
1

1−x
2
arctg(x)
1
1+x
2
arcctg(x) −
1
1+x
2
75
'
&
$
%
2. Tabel integrale
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+ C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+ C
_
1
x
· dx = ln|x| + C
_
1
x+a
· dx = ln|x +a| + C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln|
x−a
x+a
| + C
_
1
x
2
+a
2
· dx =
1
a
· arctg
x
a
+ C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln|x +

x
2
+a
2
| + C
_
1

x
2
−a
2
· dx = ln|x +

x
2
−a
2
| + C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+ C
_
sin(x) · dx = −cos(x) + C
_
cos(x) · dx = sin(x) + C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) + C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) + C
_
tg(x) · dx = −ln|cos(x)| + C
_
ctg(x) · dx = ln|sin(x)| + C
76
'
&
$
%
Memo 33 Tabel derivate si Tabel integrale pe o pagina
1. Tabel derivate
Functia Derivata
k(=constanta) 0
x 1
x
n
n · x
n−1

x
1


x
ln(x)
1
x
a
x
a
x
· ln(a)
e
x
e
x
sin(x) cos(x)
cos(x) −sin(x)
tg(x)
1
cos(x)
2
ctg(x) −
1
sin(x)
2
arcsin(x)
1

1−x
2
arccos(x) −
1

1−x
2
arctg(x)
1
1+x
2
arcctg(x) −
1
1+x
2
2. Tabel integrale
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+ C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+ C
_
1
x
· dx = ln|x| + C
_
1
x+a
· dx = ln|x +a| + C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln|
x−a
x+a
| + C
_
1
x
2
+a
2
· dx =
1
a
· arctg
x
a
+ C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln|x +

x
2
+a
2
| + C
_
1

x
2
−a
2
· dx = ln|x +

x
2
−a
2
| + C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+ C
_
sin(x) · dx = −cos(x) + C
_
cos(x) · dx = sin(x) + C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) + C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) + C
_
tg(x) · dx = −ln|cos(x)| + C
_
ctg(x) · dx = ln|sin(x)| + C
77
'
&
$
%
78
'
&
$
%
Memo 34 Structuri algebrice
Grup
Fie o multime A nevida si o operatie ∗
De exemplu A=R si ∗: R x R − > R, unde x∗y=x+y-xy
(A,∗) este grup daca sunt indeplinite conditiile de parte stabila, asociativ-
itate, element neutru, element simetric. Daca in plus este indeplinita si comu-
tativitatea, grupul se numeste grup comutativ sau grup abelian.
1. Parte stabila :
Pentru orice x ∈ A si x ∈ A → x∗y ∈ A
2. Asociativitate :
Pentru orice x,y,z ∈ A , avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z
3. Element neutru :
Pentru orice x ∈ A , exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x
4. Element simetric :
Pentru orice x ∈ A , exista un element x’ ∈ A astfel incat x∗x’=x’∗x=e
5. Comutativitate :
Pentru orice x,y ∈ A , x∗y=y∗x
Exemple de grupuri:
a) (R,+) Element neutru e=0. Simetric de exemplu pt x=7, este x’=-7
b) (R,.) Element neutru e=1. Simetric de exemplu pt x=7, este x’=
1
7
Monoid
Fie o multime A nevida si o operatie ∗
(A,∗) este monoid daca sunt indeplinite conditiile de asociativitate si ele-
ment neutru, adica:
1. Asociativitate :
Pentru orice x,y,z ∈ A , avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z
2. Element neutru :
Pentru orice x ∈ A , exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x
79
'
&
$
%
Inel
Fie o multime A nevida si doua operatii ∗ si ◦
(A,∗,◦) este inel daca sunt indeplinite conditiile:
1. (A,∗) este grup abelian, adica
(A,∗) = parte stabila
(A,∗) = asociativitate
(A,∗) = element neutru
(A,∗) = element simetric
(A,∗) = comutativitate
2. (A,◦) este monoid, adica
(A,◦) = asociativitate
(A,◦) = element neutru
3. Operatie ◦ (cea cu monoidul) este distributiva fata de ∗(cea cu
grupul) atat la stanga cat si la dreapta, adica:
a) x◦(y∗z)=(x◦y)∗(x◦z) ( distributivitatea lui ◦ la stanga fata de ∗)
b) (y∗z)◦x=(y◦x)∗(z◦x) ( distributivitatea lui ◦ la dreapta fata de ∗)
Exemplu de inel:
(R,+,·) Adunarea este pe rol de ∗ iar inmultirea este pe rol de ◦. Se observa
ca sunt verificare conditiile de distributivitate ale inmultirii fata de adunare:
a) x·(y+z)=(x·y)+(x·z) ( distributivitatea inmultirii la stanga fata de adunare)
b) (y+z)·x=(y·x)+(z·x) ( distributivitatea inmultirii la dreapta fata de adunare)
Mentiuni
1. Se numeste inel comutativ, un inel in care operatia ◦ este comutativa.
2. Se numeste corp, un inel in care orice element diferit de elementul neutru
al lui ∗(cea cu grupul) este inversabil. Daca operatia ◦(cea cu monoidul) este
comutativa, atunci corpul se numeste corp comutativ
Izomorfism
Fie (A,∗), (A,◦) si o functie f:A×A→ A
1. Se spune ca avem un morfism de la (A,∗) la (A,◦) prin functia f(x),
daca este indeplininta relatia:
f(x ∗ y) = f(x) ◦ f(y)
2. Daca in plus functia f(x) este bijectiva, se spune ca avem izomorfism.
Deci izomorfism=morfism + f(x) bijectiva
Se reaminteste ca o functie este bijectiva, daca este atat injectiva cat si
surjectiva.
80
'
&
$
%
Memo 35 Anexa
Capitole necontinute in lucrare:
Scopul lucrarii a fost sintetizarea principalelor instrumente de lucru din
matematica de liceu.
Principalul obiectiv a fost ca lucrarea sa fie scurta,
din acest motiv nu s-au tratat decat subiectele considerate strict necesare.
Nu au fost incluse capitole care indeplinesc una din urmatoarele caracteris-
tici: unele sunt prea usoare si se considera deja stiute, altele au fost deja tratate
in gimnaziu, unele se folosesc mai rar, altele sunt prea dificile, unele nu sunt
cerute de programa de examene, respectiv apar foarte rar sau deloc in subiectele
de examene, s.a.m.d.
Astfel de capitole netratate in lucrare sunt urmatoarele:
1. Geometrie plana in detaliu Geometrie IX
2. Vectori Geometrie IX
3. Geometrie in spatiu Geometrie IX
4. Geometrie analitica Geometrie XI
(dreapta, cercul, elipsa, hiperbola, parabola)
5. Functii trigonometrice inverse Trigonometrie X
6. Aplicatiile trigonometriei in geometrie Trigonometrie X
7. Modulul. Partea intreaga Algebra IX
8. Functia de gradul intai Algebra IX
9. Functii compuse, inversa unei functii Algebra IX
10. Discutia naturii si semnului ecuatiei de gradul doi Algebra IX
11. Pozitia radacinilor ecuatiei de gradul doi Algebra IX
12. Sisteme de ecuatii neliniare: omogene, simetrice Algebra IX
13. Inductia matematica Algebra IX
14. Cardinalul unei multimi. Probleme de numarare Algebra X
15. Probabilitati Algebra X
16. Matematici financiare: dobanzi, tva, statistica Algebra X
17. Permutari Algebra XI
18. Siruri: Teorema de convergenta cu epsilon Analiza XI
19. Siruri: Siruri recurente Analiza XI
20. Siruri: Teorema lui Stolz-Cesaro Analiza XI
21. Continuitate: Vecinatati Analiza XI
22. Aplicatii ale teoremei lui Lagrange Analiza XI
23. Grafice de functii in detaliu Analiza XI
81
'
&
$
%
24. Formula lui Taylor Analiza XI
25. Rezolvarea ecuatiilor cu sirul lui Rolle. Analiza XI
26. Aproximarea radacinilor ecuatiilor. Analiza XI
27. Clase de resturi Algebra XII
28. Morfisme si izomorfisme Algebra XII
29. Functii integrabile Analiza XII
30. Metode de integrare pentru functii rationale, Analiza XII
functii trigonometrice, integrare prin parti in detaliu,
formulele lui Euler, substitutiile lui Cebisev, etc.
31. Sume Riemann, sume Darboux, calcul de limite de Analiza XII
siruri cu ajutorul integralelor
32. Aplicatiile calculului integral in geometrie detaliat Analiza XII
Pentru realizare unei instruiri aprofundate este necesara si studierea acestor
capitole din carti adecvate, de exemplu culegerea de Lia Arama pentru Calcul
diferential si integral, culegerea de Chiriac pentru Algebra, culegerea de Tur-
toiu pentru Trigonometrie, din manual pentru vectori si geometrie analitica.
Eventual din manualele scolare sau alte surse.
Aceste subiecte netratate din fericire contin in general concepte compuse
care se bazeaza pe subiectele tratate. Din acest motiv, nefiind notiuni de
baza ci notiuni compuse se pot invata de sine statator, in mod izolat, dupa
stapanirea cunostintelor de baza. De asemenea apar mai rar in alte probleme
decat subiectele de baza.
82
'
&
$
%
PARTEA a II-a
FIS¸E MATEMATIC
˘
A
- EXERCIT¸II -
83
'
&
$
%
84
'
&
$
%
Fila 1 = Geometrie plana
Lectia 1
1) Un patrulater are masurile a trei unghiuri de 45, 70 si 100 grade.
Cate grade are al patrulea unghi?
2) ABD si BCD sunt triunghiuri dreptunghice isoscele cu ipotenuza BD. Aflati
masura unghiurilor patrulaterului ABCD.
3) La patrulaterul BCDA cunoastem m(<ADC)= m(<ABC)=80 si m(<DAB)=100
grade.
Ce fel de patrulater este BCDA ?
4) La paralelogramul ABMP avem m(<BAP)=50. Calculati masura unghiurilor
acestui paralelogram.
5) ABC este un triunghi, M si N mijloacele laturilor AB respectiv AC, AB=8cm,
MN=6cm, iar perimetrul triunghiului ABC este de 30 cm.
Aflati masurile laturilor BC si AC.
6) ABCD este un patrulater la care m(<BAC)=m(<BDC)=90 grade. Punctul
O este mijlocul laturii BC. Calculati perimetrul triunghiului AOD stiind ca
AD=5cm si BC=8cm.
85
'
&
$
%
86
'
&
$
%
Fila 2 = Geometrie in spatiu
Formule
1) Cubul = simplu
2) Paralelipipedul dreptunghic = simplu
3) Prisma
Sl=P · I, unde Sl=suprafata laterala, P=perimetrul bazei, I=inaltimea
St=Sl+2·Sb, unde St=suprafata totala, Sb=suprafata bazei
V=Sb ·I, unde V=volumul
4) Piramida regulata
Sl=
P·A
2
, unde Sl=suprafata laterala, P=perimetrul bazei, A=apotema
St=Sl+Sb, unde St=suprafata totala, Sb=suprafata bazei
V=
Sb·I
3
, unde V=volumul, Sb=suprafata bazei, I=inaltimea
5) Trunchiul de piramida
Fie P=perimetrul bazei mari, p=perimetrul bazei mici, A=apotema , I=inaltimea,
B=suprafata bazei mari, b=suprafata bazei mici
Sl=
(P+p)·A
2
St=Sl+B+b
V=
I·(B+b+

B·b)
3
6) Cilindrul circular drept
Fie R=raza bazei, G=generatoarea, I=inaltimea
Sl=2πRG
St=2πR(R +G)
V=πR
2
I
7) Conul circular drept
Sl=πRG
St=πR(R +G)
V=
πR
2
I
3
8) Trunchiul de con
Fie G=generatoarea, R=raza bazei mari, r=raza bazei mici, I=inaltimea
Sl=πG(R +r)
St=Sl+π(R
2
+r
2
)
V=
π·I·(R
2
+r
2
+Rr)
3
9) Sfera
Fie R=raza sferei, S=suprafata sferei, V=volumul sferei
S=4πR
2
V=
4πR
3
3
87
'
&
$
%
10) Zona sferica
Fie S=suprafata zonei sferice, R=raza sferei din care provine zona sferica,
I=distanta
dintre cele doua plane paralele care sectioneaza sfera si determina zona sfer-
ica(inaltimea zonei sferice)
S=2πRI
11) Calota sferica
Fie S=suprafata calotei sferice, R=raza sferei din care provine calota sferica,
I=distanta dintre cele planul care sectioneaza sfera si punctual de pe sfera(inaltimea
calotei)
S=2πRI
12) Sectorul sferic
Fie S=suprafata sector sferic, V=volumul, R=raza sferei din care provine sec-
torul sferic, I=similar cu I de la calota sferica.
S=2πRI +πRr
V=
2πR
2
I
3
13) Notiunea de unghi diedru
14) Teorema celor 3 perpendiculare
15) Notiuni de clasa XII
S=
_
b
a
|f(x)|dx, unde S=suprafata marginita de x=a, x=b si f(x)
V=π
_
b
a
f(x)
2
dx unde V= volumul marginit de x=a, x=b, generat de rotirea lui
f(x) in jurul axei Ox
Al=2π
_
b
a
|f(x)|
_
1 + (f

)
2
dx unde Al=aria laterala determinata de rotirea lui
f(x) in jurul axei Ox, marginita de x=a si x=b
16) Reamintire extragere radicali

53824 |232
4 2 x 2=4 43 x3=129
138 23x 2=46 462x2=924
129
924
924
88
'
&
$
%
Fila 3 = Trigonometrie
Lectia 1
1) Scrieti valorile sin(a), cos(a), tg(a), ctg(a) pentru a= 30, 60, 45
grade.
2) Completati tabelul urmator, utilizand cercul trigonometric:
Functia: 0 90 180 270
Sin
Cos
Tg
Ctg
3) Enuntati si demonstrati formula fundamentala a trigonometriei
4) Considerand cunoscute formulele:
sin(a+b)=sin(a) cos(b) + cos(a) sin(b) ($1)
sin(a-b)=sin(a) cos(b) - cos(a) sin(b) ($2)
cos(a+b)=cos(a) cos(b) - sin(a) sin(b) ($3)
cos(a-b)=cos(a) cos(b) + sin(a) sin(b) ($4)
demonstrati (calculati) urmatoarele formule:
a) sin2a = 2sin(a) cos(a)
b) cos2a = cos
2
a −sin
2
a
cos2a = 1-2 sin
2
a
cos2a = 2 cos
2
a −1
c) sin3a=. . . . . . ..
cos3a=. . . . . . .
d) sin
a
2
= ±
_
1−cos(a)
2
e) cos
a
2
= ±
_
1+cos(a)
2
f) ) tg
a
2
= ±
_
1−cos(a)
1+cos(a)
g) ) ctg
a
2
= ±
_
1+cos(a)
1−cos(a)
h)tg(a ±b) =
tg(a)±tg(b)
1∓tg(a)tg(b)
i) ctg(a ±b) =
ctg(a)ctg(b)∓1
ctg(b)±ctg(a)
j) tg2a=
2tg(a)
1−tg
2
a
j) ctg2a=
2ctg
2
a−1
2ctg(a)
k )tg(a+b+c)=. . . . . . . . . ..
89
'
&
$
%
5) Pe baza formulelor ($1),($2),($3),($4) demonstrati formulele de
transformare din produs in suma:
a) sin(a) cos(b)=. . . . . . ..
b) sin(b) cos(a)=. . . . . . ...
c) cos(a) cos(b)=. . . . . . ..
d) sin(a) sin(b)= . . . .. . . .
6) Pe baza formulelor ($1),($2),($3),($4)
demonstrati formulele de reducere la cadran pentru sin,cos,tg,ctg, pentru
unghiuri din cadranul 2 =(π −a), cadranul 3= (π +a), cadranul 4= (2π −a)
7) Pe baza formulelor ($1),($2),($3),($4)
demonstrati formulele unghiurilor complementare:
a) sin(
π
2
−a)=cos(a)
b) cos(
π
2
−a)=sin(a)
c) tg(
π
2
−a)=ctg(a)
d) ctg(
π
2
−a)=tg(a)
8) Demonstrati formulele anterioare ( 7a, 7b, 7c, 7d ) prin o alta metoda si
anume geometric, folosind un triunghi dreptunghic.
90
'
&
$
%
Fila 4 = Numere complexe
Lectia 1
1) Calculati:
a) E = i
6
+i
16
+i
26
+i
36
+i
46
b) E = (−i)
3
+ (−i)
13
+ (−i)
23
+ (−i)
33
+ (−i)
43
2) Calculati:
a) (2+i)(3-2i)
b) (-6+i)(5+2i)
c)
2+3i
1−i
d)
2i
2−i
e)
−2−5i
4+i

6−7i
4−i
Indicatie: la final z=x+y · i
3) Aflati x,y ∈ Rdin ecuatiile:
a) (5x+3yi)+(2y-xi)=3-i
b)
x−2
1−i
+
y−3
1+i
= 1 −3i
4) Demonstrati egalitatile:
a)
6−i
3+4i
=
13+41i
−25+25i
b)
2+i
3−i
=
13+4i
17−9i
5) Reprezentati in plan numerele complexe:
a) 3+5i
b) 4-i
c) -2-2i
d) 5i
e) 7
6) Scrieti conjugatele numerelor complexe:
a) 1+i
b) 2-3i
c) 5
d) 4i
e) 0
f) 2i-1
7) Determinati m real astfel incat numarul:
3i
3
−2mi
2
+ (1 −m)i + 5 sa fie:
a) real
b) imaginar
c) nenul
8) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie:
a) i
b)
1
2


3
2
i
c) –i
91
'
&
$
%
Indicatie: Se porneste de la z=x+yi
9) Determinati x,y reale, astfel incat:
(xi −y)
2
= 6 −8i + (x +yi)
2
10) Rezolvati ecuatiile:
a)x
3
=27
b) x
3
= −27
c)x
4
= −3
d)3x
4
= 5
11) Simplificati fractia:
12x
2
−x −1
3x
2
+ 5x −2
92
'
&
$
%
Fila 5 = Aplicatiile trigonometriei in algebra
Exercitii
1) Completati tabelul:
30 45 60 0 90 180 270 360
sin
cos
tg
ctg
2) De studiat teoria din fisa “Numere complexe”
3) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele:
a) z=1+i c) z=

3 +i
b) z=1+

3i d) z=1+

2i
4) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele :
a) z= 1-i d) z=

3 −i g) z= 1-

2i
b) z= -1-i e) z= -

3 −i h) z= -1-

2i
c)z= -1+i f) z= -

3 −i i) z= -1+

2i
5) Calculati:
a)
(1+i)
123
(1−i)
251
b)
(1−

3i)
100
·(−1+i)
283
(−1−i)
127
c)
(−1−

3i)
121
(1+

3i)
100
·(−1+i)
283
6) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele:
a) z= 1+i
b) z= -1+i
c) z= 1-i
d) z= -1-i
7) Calculati:
a)
_

3+i
1−i
_
9
b)
_
1−i

3
1−i
_
10
8) Rezolvati ecuatiile binome:
a) x
9
+ 1 = 0
b) 4x
9
+ 7 = 0
c) 4x
9
−7 = 0
d) x
8
−1 = 0
93
'
&
$
%
9) Scrieti sub forma trigonometrica urmatoarele expresii:
a) z= sin(a) - i cos(a)
b) z= cos(a) - i sin(a)
c) z= sin(a) + cos(a) +i (sin(a) - cos(a) )
94
'
&
$
%
Fila 6 = Aplicatiile trigonometriei in geometrie
Exercitii
1) Aratati ca daca A,B,C sunt unghiurile unui triunghi, avem:
a) cos(A)+cos(B)+cos(C)=1+4sin(
A
2
) sin(
B
2
) sin(
C
2
)
b) sin(2A)+sin(2B)+sin(2C)=4sin(A)sin(B)sin(C)
c) cos(2A)+cos(2B)+cos(2C)=1-4cos(A)cos(B)cos(C)
d) cos
2
(A) + cos
2
(B) + cos
2
(C) = 1 −2 cos(A) cos(B) cos(C)
e) sin
2
(A) + sin
2
(B) + sin
2
(C) = 2(1 + cos(A) cos(B) cos(C))
f) tg
A
2
· tg
B
2
+tg
B
2
tg
C
2
+tg
C
2
tg
A
2
= 1
Indicatii pentru 1a)= Se transforma in produs cos(A)+cos(B) si se tine cont
la cos(C) ca A+B+C=π, de unde C=π-(A+B) deci cos(C)=cos( π −(A+B)),
adica cos(C)= - cos(A+B). Se da factor comun ,etc
Punctele 1b,1c similar cu punctul 1a.
Indicatii pentru punctul 1d: Pentru a scapa de patrate se foloseste cos
X
2
=
±
_
1+cos(X)
2
, dupa care se folosesc 1a,1b sau 1c.
Pentru punctul 1e, similar, doar ca se foloseste sin
X
2
= ±
_
1−cos(X)
2
Indicatie pentru 1f ) Se foloseste A+B+C=π, deci
A+B+C
2
=
π
2
, la care
se aplica tg la ambii membrii. Deoarece tg
π
2
= ∞, inseamna ca numitorul este
zero, de unde rezulta relatia ceruta.
2) Demonstrati ca:
b· cos(C) −c · cos(B) =
b
2
−c
2
a
Indicatie: Din teorema cosinusului, se scoate cos(C) si cos(B) si se inlocuieste
3) Demonstrati ca intr-un triunghi oarecare avem:
a) sin
A
2
sin
B
2
sin
C
2
=
r
4R
b) cos
A
2
cos
B
2
cos
C
2
=
p
4R
Indicatii: Se folosesc formulele:
- sin
A
2
=
_
(p−b)(p−c)
bc
- cos
A
2
=
_
p(p−a)
bc
,
- formula lui Heron= se scoate (p-a)(p-b)(p-c) in functie de S
- formula S =
abc
4R
si se scoate abc in functie de S
4) Demonstrati ca:
27 R r ≤ 2 · p
2
Indicatie: Se inlocuieste R din S =
abc
4R
si apoi se aplica inecuatia mediilor
95
'
&
$
%
5) Demonstrati ca:
p ≥ 3 · R ·
3
_
sin(A) sin(B) sin(C)
Indicatie: Se ridica la puterea a III-a, se foloseste Teorema sinusului si apoi
inegalitatea mediilor
6) Determinati forma triunghiului ABC in care:
a) 8sin(A)sin(B)cos(C)+1=0
b)8cos(A)cos(B)cos(C)=1
Indicatie pentru 6a) Se transforma sin(A)sin(B) in produs, apoi se desface
paranteza, dupa care se observa ca 1=cos
2
(A−B) + sin
2
(A−B), util pentru
A restrange patrat perfect si se obtine [2 cos(C)+cos(A−B)]
2
+[sin(A−B)]
2
= 0,
Adica suma de patrate egala cu zero, deci fiecare patrat este egal cu zero. Se
obtine la final cos(C)=−
1
2
deci C=120 grade si A=B, deci A=B=30, C=120 si
anume triunghi isoscel. Pentru 6b) asemanator.
96
'
&
$
%
Fila 7 = Exercitii vectori
1) Teorie. Fie 3 puncte A, B, M, astfel:
M A B
x———————x——-x
unde
MA
MB
= t
Exista formulele:
XM=
X
A
−t·X
B
1−t
si YM=
Y
A
−t·Y
B
1−t
Pentru M=mijloc, adica
A M B
x———–x———–x avem
MA
MB
= −1, deci t= -1 si se obtine
XM=
X
A
+X
B
2
si YM=
Y
A
+Y
B
2
2) Teorie:
Fie A(2,4) . Inseamna ca
−→
OA = 2
− →
i + 4
−→
j
Fie B(-2,3). Inseamna ca
−−→
OB = −2
−→
i + 3
− →
j
Exercitiu: Fie
−→
u (2, 6)si
−→
v (−3, 5).
a) Calculati si desenati
−→
u +
−→
v
b) Calculati si desenati
−→
u −
− →
v
c) Calculati si desenati 3
− →
u +
−→
2v:
3) Exercitiu:
Fie punctele A(2,6), B(1,5) si punctul M astfel incat
MA
MB
=
1
4
a) Aflati coordonatele punctului M
b) Aflati coordonatele mijlocului lui AB.
97
'
&
$
%
98
'
&
$
%
Fila 8 = Puteri si radical
Exercitii
1) Teorie: Completati urmatoarele formule:
a
m
· a
n
(a
m
)
n
a
m
a
n
a
0
a
−m
m

a
n
2) Calculati:
a) (

50 −5

8 +

2 +
_
128)
b) (2

3 −3

2 +

6)(

6 −

2 −2

3)
3) Scrieti sub o forma mai simpla expresiile:
a)
_
5
3

625 b)
5
_
2
4
_
4 ·
3

8 c)
5
_
2
4
_
8

4
4) Rationalizati numitorii fractiilor:
a)
1−

2
1+

2
b)
12
3+

2−

5
c)
1

7
d)
1

5+

2
5) Calculati:
a)
_
6 −

20 b)
_
9 −

45 c)
_
5 + 2

6
6) Rezolvati ecuatiile:
a)

x + 1 = 2 b)

x −3 = x −3 c)
_
7 −

x −3 = 2
99
'
&
$
%
100
'
&
$
%
Fila 9 = Sisteme de ecuatii clasa a-IX-a
Metoda substitutiei. Sisteme simetrice. Sisteme omogene
1) Rezolvati urmatoarele sisteme prin metoda substitutiei
a)
_
x
2
−xy −y = 5
2x −3y = 3
b)
_
x
2
−xy+1
x−y
= 3
2x + 3y = 7
2) Rezolvati urmatoarele sisteme simetrice:
Teorie: Sisteme simetrice sunt sistemele la care daca se inlocuieste x cu y
si y cu x, se obtine acelasi sistem. In acest mod se recunosc sistemele simetrice.
Metoda de rezolvare consta in notarea sumei S=x+y si P=xy. Se exprima
totul in
functie de S si P si se rezolva sistemul, obtinand pe S si P. Apoi se afla x si y.
a)
_
x +xy +y = 11
x −xy +y = 1
b)
_
x
2
+y
2
= 8
1
x
+
1
y
= 1
c)
_
5x
2
−6xy + 5y
2
= 29
7x
2
−8xy + 7y
2
= 43
d)
_
x
3
+y
3
= 1
x +y = 1
3) Rezolvati urmatoarele sisteme omogene:
Teorie: Sisteme omogene sunt sistemele la care toate monoamele care apar(cu
exceptia termenului liber) sunt omogene de gradul doi, adica in toate monoamele
apar necunoscute sub forma x
2
sau y
2
sau x
1
y
1
. In acest mod se recunosc sis-
temele omogene.
Metoda de rezolvare consta in notarea lui y = t · x si se inlocuieste in sistem.
Se da factor comun x
2
in fiecare ecuatie dupa care se imparte ecuatia 1 la ecu-
atia 2 si se scoate t. Dupa aflarea lui t, se inlocuieste t si se scoate x si apoi y.
Exercitii:
a)
_
x
2
−3xy +y
2
= −1
3x
2
−xy + 3y
2
= 13
b)
_
2x
2
−3xy + 2y
2
= 5
x
2
−xy −y
2
= −2
101
'
&
$
%
102
'
&
$
%
Fila 10 = Functia exponentiala
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “FUNCTIA EXPONENTIALA”
B) Rezolvati ecuatiile :
1)5
x
= 125
2)4
x
= 1024
3)25
x
= 0.2
4)3
x
=
3

9
5)9
x
=
1
729
6)(
4
9
)
x
= (
3
2
)
−5
7)3
2x−1
= 81
8)a
(x−2)(x−3)
= 1
9)5
x
+ 5
x+1
= 3750
10)3
x−1
+ 3
x−2
+ 3
x−3
= 13
11)5
2x
−5
x
−600 = 0
12)9
x
−3
x
−6 = 0
13)3
2

x
−4 · 3

x
+ 3 = 0
14)2 · 25
x
= 10
x
+ 4
x
15)3 · 4
x
+ 2 · 9
x
= 5 · 6
x
16)3 · 2
x
= 2 · 3
x
17)11
x
= 17
x
18)a
x
= b
x
19)
_
_
2 +

3
_
x
+
_
_
2 −

3
_
x
= 4
20)7 · 2
x
= 5 · 3
x
C) Rezolvati inecuatiile :
1)3
x
≥ 729
2)3
x
< 3
3)2
x
≤ 0.25
4)
_√
2
_
x
· 2 >
1
8
5)
_
1
81
_
x
·

3 > 1
6)
_
1
5

0.5
_
x
<
1
4
7)32 ·
_
3

2
_
x
> 0.25
D) Rezolvati:
1)x + 2
x
+ log
x
2
= 7
2)3
x
+ 4
x
= 5
x
3)3
x
+ 4
x
> 5
x
4)
_
9
x+y
= 729
3
x−y−1
= 1
103
'
&
$
%
E) TEMA= Rezolvati ecuatiile:
1)3
x+1
+ 3
x
= 108
2)2
x+2
−2
x−1
= 28
3)5
2x+1
−5
2x−1
= 120
4)16
x+2
x−7
= 512 · 64
x+17
x−3
5)2 · 2
2x
−3 · 2
x
+ 1 = 0
6)2
x
+ 4
x
= 272
7)3
4

x
+ 2 · 3
2

x
−3 = 0
8)3
x
= 4
x
9)2
2x
−13 · 6
x−1
+ 9
x
= 0
104
'
&
$
%
Fila 11 = Logaritmi = Exercitii
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “LOGARITMI”
B) EXERCITII
Rezolvati ecuatiile:
1) lg
(x)
= lg
(2)
2) lg
(x)
= −lg
(2)
3) log
(x−1)
2
= log
(x
2
−x−16)
2
4)
2 lg(x)
lg(5x−4)
= 1
5) log
(x2−5x+7)
x−1
= 1
6) log
(2)
x
−log
(3)
x
= 2
7) log
(x+3)
x
= log
(x
2
+1)
x
8)
1
12
(lg x)
2
=
1
3

1
4
lg(x)
9) 3 lg
2
(x
2
) −lg
(x)
−1 = 0
10) 2 lg
2
(x
3
) −3 lg(x) −1 = 0
11) 4 log
2
3
(5x) −7 log
3
(15x) + 7 = 0
Rezolvati inecuatiile:
1) lg
(x
2
−3)
> lg
(x+3)
2) lg
2
(x) −2 lg
(x)
−8 ≤ 0
3) log
(9−2x)
2
> (3 −x)
Rezolvati si discutati dupa valorile parametrului a, inecuatiile:
1) log
(x)
a
−log
x
a
2 +log
x
a
4 ≥
3
4
2) log
(x)
a
+log
(x+5)
a
+log
(0.02)
a
< 0
Rezolvati sistemele :
1)
_
x −y = 90
lg(x) + lg(y) = 3
2)
_
x · y = 40
x
lg(y)
= 4
105
'
&
$
%
106
'
&
$
%
Fila 12 = Logaritmi = Exercitii
Lectia 2
A) Rezolvati inecuatiile:
1) log
x
2
x +log
x
2
> 0
2) log
x
a
+log
x
ax
≥ 0 , pentru a ∈ (0, 1)
3) log
x
m
+log
x
mx
+log
x
m
· log
x
m
x
> 0 , pentru m∈ (1, ∞)
4)
(log
x
a
)
2
+log
x
a
−2
(log
x
a
)
2
−log
x
a
−2
> 0, pentru a∈ (0, 1)
B) Rezolvati ecuatiile:
1) log
2
x
+log
x
2
= 2.5
2) log
x
3
· log
9
3x
= log
3
9x
3) log
x
3
+log
x

x
−log
x
1
3
= 6
4) x
lg(x)
= 100x
5) (x)
log
(x−1)
x
= 2
C) TEMA = Rezolvati ecuatiile:
1) log
2x
2
+5x+2
x+2
= 1
2) log
2
2
(x + 1) −4 log
x+1
2
+3 = 0
3) lg
(2x−1)
+lg
(2x+3)
= 2lg
(2x−2)
4) log
x
2
+3x−14
x−1
= 2
5) log
4
x
+2
x
−4
2
= x + 2
6) log
x

2
+2 log
x
0.5
−log
x
4
= 3
7) log
(x
2
−5x+11)
5
= log
(3x+11)
5
8) log
(2x
2
−x−1)
5
= 1
9) log
10
x+1
= 1
10) log
2x
2
+7x
x−2
= 2
11) log
x+2
x
= log
3−x
x
12) 3 lg
2
(x) −5 lg(x) + 2 = 0
13) lg(2x + 6) −2 lg(2x −3) = 1
14) 2 ln(x + 2) = ln(x + 14)
15) x
2
+ 2 log
x
3
= 11
107
'
&
$
%
108
'
&
$
%
Fila 13 = Analiza combinatorie
Factorialul, Permutari, Aranjamente, Combinari
Lectia 1
A) Teorie: Studiati fisa “ANALIZA COMBINATORIE”
B) Exercitii cu factoriale:
1) Simplificati expresiile:
a) 6!+7! b)
213!
210!
c)
n!
(n−2)!
d)
(n−3)!
(n−5)!
e)
(n−4)!
(n−2)!
2) Rezolvati ecuatiile:
a)
(n+2)!
n!
= 72 b)
12n!
(n−2)!
=
n!
(n−4)!
3) Rezolvati inecuatia:
(n−1)!
(n−3)!
< 72
C) Exercitii cu aranjamente:
4) Calculati:
A
6
n
+A
5
n
A
4
n
5) Aflati n, stiind ca:
a) A
5
n
= 18A
4
n−2
b)
A
10
n
−A
8
n
A
8
n
= 109
D) Exercitii cu combinari:
6) Calculati:
a) C
8
10
b) C
13
16
c) C
0
100
+C
99
100
7) Aflati n, stiind ca:
a) C
4
n
=
5n(n−3)
6
b) C
3
n
+C
4
n
= n(n −2) c) C
n+3
n+8
= 5A
3
n+6
109
'
&
$
%
8) Rezolvati inecuatiile:
a) C
5
n
< C
6
n
b) C
5
n
> C
7
n
c) C
k−1
20
< C
k
20
9) Rezolvati sistemul de ecuatii:
_
A
y
x
= 7A
y−1
x
6C
y
x
= 5C
y+1
x
110
'
&
$
%
Fila 14 = Analiza combinatorie
Factorialul, Permutari, Aranjamente, Combinari
Lectia 2=Exercitii
1) Rezolvati:
a)
(2n)!
(2n−3)!
=
20·n!
(n−2)!
b)
(2n−1)!
(2n−3)!
> 420
c)
(n−3)!
(n−5)!
< 306
2) Rezolvati in N:
A
4
n
· P
n−4
= 42 · P
n−2
3) Rezolvati ecuatiile:
a) 5C
3
n
= C
4
n+2
b) 3C
n−1
2n
= 5C
n
2n−1
c) C
n+1
n+3
= n
2
−4
4) Rezolvati inecuatiile:
a) C
7
2n
> C
5
2n
b) C
k−1
19
< C
k
19
5) Rezolvati sistemele:
a)
_
5A
y
x
= 2A
y
x+1
3C
y
x
= 2C
y−1
x
b)
_
A
y−2
2x
= 8A
y−3
2x
3C
y−2
2x
= 8C
y−3
2x
111
'
&
$
%
112
'
&
$
%
Fila 15 = Binomul lui Newton
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “BINOMUL LUI NEWTON”
B) EXERCITII:
1) Determinati termenul al optulea al dezvoltarii
_
x
2

1
x
_
11
2) Determinati termenul al cincilea al dezvoltarii
_

2a −

ab
_
7
3) Determinati termenul din mijloc al dezvoltarii
_√
x −

y
_
6
4) Determinati cei doi termini din mijloc ai dezvoltarii
_

a −
3

b
_
9
5) Determinati termenul din dezvoltarea (

x +y)
9
care il contine pe x
4
6) Determinati termenul din dezvoltarea
_

a
3
+
3
3

a
_
13
care il contine pe a
4
7) Determinati termenul care nu il contine pe x din dezvoltarea
_
5

x +
1

x
_
21
8) Determinati rangulul termenului din dezvoltarea
_
3
_
x

y
+
_
y
3

x
_
21
in care
x si y au puteri egale.
9) In dezvoltarea
_
a
4

a +
1

a
_
n
, suma coeficientilor binomiali de rang par este
egala cu 128. Gasiti termenul care il contine pe a
3
10) Determinati pe n, daca in dezvoltarea (1 +x)
n
, coeficientii lui x
5
si x
12
sunt
egali.
11) Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii:
a) (1 + 0.1)
100
b)
_
1
2
+
1
2
_
100
c)
_
3
4
+
1
4
_
100
Indicatii:
1. Se va folosi formula
T
k+2
T
k+1
=
n−k
k+1
·
b
a
, valabila pentru binomul (a +b)
n
.
2. Punctul 11a se va preda, iar 11b si 11c individual.
113
'
&
$
%
114
'
&
$
%
Fila 16 = Progresii aritmetice
Exercitii
A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEO-
METRICE”
B) EXERCITII:
1) Scrieti primii patru termeni ai unei progresiei arimetice stiind ca:
a) a
1
= 7, r = 2
b) a
1
= −3, r = 5
2) Determinati primii doi termini ai unei progresii aritmetice :
a) b
1
, b
2
, 15, 21, 27
b) b
1
, b
2
, −9, −2, 5
3) Determinati termenii c
9
, c
2
, c
15
stiind ca:
c
3
= 7 si c
5
= 13
4) Pentru o progresie aritmetica se cunosc :
a
1
= −2, r = 0.5, n = 12 Determinati a
n
5) Determinati primul termen si ratia unei progresii aritmetice stiind ca:
c
5
= 27 si c
27
= 60
6) Demonstrati ca urmatoarele numere sunt in progresie aritmetica:
a
x + 1
,
x +a −1
2x
,
x
2
+a −1
x(x + 1)
7) Determinati suma primilor 100 de termeni ai unei progresii aritmetice stiind
ca:
a) a
1
= 10, a
100
= 150
b) a
1
= 2, r = −5
8) Pentru o progresie aritmetica se cunosc sumele:
S
10
= 100 si S
30
= 900. Aflati S
50
9) Cunoscand suma S
n
a unei progresii aritmetice, determinati:
a) primii cinci termini ai progresiei aritmetice, daca S
n
=
n
2
4
−n
b) primul termen si ratia progresiei aritmetica, daca S
n
= 2n
2
+ 3n
10) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma S
n
are forma:
a) S
n
= n
2
−2n b) S
n
= 7n −1 c) S
n
= −4n
2
+ 11 d) S
n
= n
2
−n + 3
11) Demonstrati ca urmatoarele siruri sunt progresii aritmetice, stiind ca:
a) a
n
= 2n −5
b) a
n
= 10 −7n
115
'
&
$
%
116
'
&
$
%
Fila 17 = Progresii geometrice
Exercitii
A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEO-
METRICE”
B) EXERCITII:
1) Determinati primii cinci termeni ai unei progresii geometrice stiind ca:
b
1
= 6, q = 2
2) Determinati primii doi termeni ai unei progresii geometrice stiind ca:
a) y
1
, y
2
, 24, 36, 54
b) y
1
, y
2
, 225, −135, 81
3) Determinati termenii b
7
, b
9
, b
10
ai unei progresii geometrice stiind ca:
b
3
= 6, b
5
= 24
4) Determinati primul termen si ratia unei progresii geometrice stiind ca:
_
a
2
−a
1
= −4
a
3
−a
1
= 8
5) Calculati sumele:
a) 1 + 2 + 2
2
+ 2
3
+..... + 2
15
b) 1 −2 + 2
2
−2
3
+.......2
12
c)
1
3
+
1
3
2
+
1
3
3
+.....
1
3
12
d)
1
2

1
2
2
+
1
2
3
−..... −
1
2
16
e) 1 +x +x
2
+..... +x
100
6) Rezolvati ecuatia:
1 +x +x
2
+..... +x
99
= 0
7) Determinati x, astfel incat numerele a+x,b+x,c+x sa fie in progresie geomet-
rica.
8) Determina suma S
9
a unei progresii geometrice stiind ca:
S
3
= 40 si S
6
= 60
9) Fie o progresie geometrica astfel inacat suma primilor n termeni este
S
n
= 2(5
n
−1). Determinati S
4,
primul termen si al doilea termen.
10) Determinati daca este progresie geometrica sau nu, un sir pentru care suma
primilor n termeni are formula:
a) S
n
= n
2
−1 b) S
n
= 2
n
−1 c) S
n
= 3
n
+ 1
11) Determinati daca este progresie geometrica sau nu, un sir care are
urmatoarele proprietati:
a) a
1
= 5, a
n+1
= 2 · a
n
b) a
1
= 5, a
n+1
= 2 +a
n
117
'
&
$
%
118
'
&
$
%
Fila 18 = Polinoame
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME”
B) IMPARTIREA POLINOAMELOR
1) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) si apoi efecuati proba:
f(x)=2x
5
−5x
3
−8x + 1 g(x)=x
2
−3
2) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) folosind SCHEMA LUI HORNER:
f(x)=x
6
−x
5
+x
4
+ 2x
3
−x
2
−3 g(x)=x+1
Indicatie: exemplu pentru f(x)=2x
4
−5x
3
−8x + 1 g(x)=x-2
Deoarece g(x) este de forma (x-a), obtinem a=2. Intocmim schema lui Horner:
. x
4
x
3
x
2
x
1
x
0
(puteri f(x))
a=2 2 -5 0 -8 1 (coefic.f(x))
2 -5+2x2=-1 0+2x(-1)=-2 -8+2x(-2)=-12 1+2x(-12)=-23
Catul= 2x
3
−1x
2
−2x −12 Restul= -23
Proba: Deimpartitul = Catul · Impartitorul +Restul
C) Cmmdc, cmmmc, Polinoame prime
3) Notiuni introductive cmmmc, cmmdc
Fie numerele a=4, b=6
a) aflati cmmmc(a,b)
b) aflati cmmdc(a,b)
4) Determinati cmmdc al polinoamelor f(x) si g(x):
a) f(x)=(x −1)
5
(x + 1)
3
(x −3)
2
(x −4) g(x)=(x −1)
3
(x + 1)
2
(x −4)
5
b) f(x)=(x
2
−1)
2
(x
3
−1)(x −2) g(x)=(x −1)
4
(x −2)
5
c) f(x)=(x
4
−1)(x
2
−1)(x + 3)
2
g(x)=(x
2
+ 1)(x + 3)
4
(x −1)
5) Determinati cmmdc folosind algoritmul lui Euclid:
a) f(x) = x
4
+x
3
−2x
2
−4x + 4 g(x)=x
3
+x
2
+x −3
b) f(x) = x
3
−2x
2
+ 6x −5 g(x)=x
2
−1
6) Demonstrati ca polinoamele f(x) si g(x) sunt prime intre ele:
f(x)=x
4
+ 1 g(x)=x
3
−1
Indicatie: Doua polinoame sunt prime intre ele, daca au cmmdc=1
( ca si la numere). Practic, se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid si se
verifica daca este egal cu 1.
7) Determinati cmmmc al polinoamelor f(x) si g(x):
f(x)=2x
5
−3x
4
−5x
3
+x
2
+ 6x + 3 g(x)=x
4
−x
3
−x
2
+ 1
119
'
&
$
%
Indicatie: Se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid, apoi se foloseste
formula:
cmmdc · cmmmc = f · g,
de unde se scoate cmmmc.
D) Aplicatii ale impartirii polinoamelor:
8) Determinati un polinom de gradul trei, astfel incat impartit la x
2
− 3x
sa dea
restul 6x-15 si impartit la x
2
−5x + 8 sa dea restul 2x-7
9) Determinati parametrul real m, astfel incat polinomul f(x)=2x
4
−mx
3
+
x
2
−7
impartit la x+2 sa dea restul egal cu 4.
10) Determinati un polinom de grad cat mai mic, astfel incat impartit
la x+1 sa dea
restul -1 si impartit la x-1 sa dea restul 1.
120
'
&
$
%
Fila 19 = Teorema lui B´ezout. Radacini multiple
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME”
B) TEORIE:
Idee 1: Teorema lui B´ezout:
Numarul a este radacina a polinomului P(x) ⇔(x-a) divide pe P(x).
Practic, x=a este radacina a lui P(x) ⇔ P(a)=0
Idee 2: Un polinom P(x)=a
n
· x
n
+ a
n−1
· x
n−1
+ a
n−2
· x
n−2
+ ...a
1
· x
1
+ a
0
se poate
scrie sub forma P(x)=a
n
(x −x
1
)(x −x
2
).....(x −x
n
)
Idee 3: Radacini multiple: Exemple:
a) radacina dubla, insemna ca x
1
= x
2
= α, deci se poate scrie
P
n
(x) = a
n
(x −α)
2
· Q
n−2
(x)
b) radacina tripla, insemna ca x
1
= x
2
= x
3
= α, deci se poate scrie
P
n
(x) = a
n
(x −α)
3
· Q
n−3
(x)
Idee 4: Radacini multiple( se utilizeaza materie de clasa a XI, derivate):
Daca x = α este radacina multipla de ordinul k pentru P(x), atunci:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
P(α) = 0
P

(α) = 0
P

(α) = 0
.........
P
k−1
(α) = 0
P
k
(α) = 0
De exemplu pentru x=5 radacina tripla(k=3) avem relatiile:
P(5) = 0, P

(5) = 0, P

(5) = 0, P

(5) = 0
C)EXERCITII
1) Aplicand teorema lui B´ezout, determinati a si b, astfel incatP(x) = x
4

4x
3
+ 4x
2
+ax +b sa se divida cu x
2
−4x + 3. Aflati apoi catul impartirii.
2) Determinati radacinile pentru P(x)=x
3
−6x
2
+8x+m, stiind ca are radacina
α = 2.
3) Aflati a si b stiind ca P(x)=x
4
−5x
3
+8x
2
+ax+bare radacina dubla α = 1.
4) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic, ce are ca radacini numerele 1,2,-2.
5) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic, ce are radacina tripla = 1 si radacinile
simple 2 si -3.
6) Aratati ca 1 este radacina dubla pentru x
3n
−n · x
n+2
+n · x
n−1
−1
7) Determinati ordinal de multiplicitate al radacinii 2 pentru
x
6
−6x
5
+ 12x
4
−9x
3
+ 6x
2
−12x + 8
8) Aflati ordinal de multiplicitate al radacinii -1 pentru
x
5
+ 6x
4
+ 14x
3
+ 16x
2
+ 9x + 2, apoi aflati si celelalte radacini.
121
'
&
$
%
9) Aflati A si B astfel incat A· x
n+2
+B · x
n
+ 2sa fie divizibil cu (x −1)
2
10) Aratati ca P(x)=x
6n+5
+x
3n+4
+ 1 se divide la x
2
+x + 1.
11) Aratati ca P(x)=(x + 1)
12n+1
+x
3n+2
se divide la x
2
+x + 1.
122
'
&
$
%
Fila 20 = Ecuatii de grad superior lui 2
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Ecuatii de grad superior”
B) EXERCITII
1) Ecuatii bipatrate Rezolvati urmatoarele ecuatii:
a) x
4
−6x
2
+ 6 = 0 b) x
2
+
_
12
x
_
2
= 40
2) Ecuatii reciproce Rezolvati urmatoarele ecuatii :
a) 5x
3
+ 31x
2
+ 31x + 5 = 0
b) 2x
4
+ 7x
3
+ 9x
2
+ 7x + 2 = 0
c) 20x
5
−81x
4
+ 62x
3
+ 62x
2
−81x + 20 = 0
3) Determinati a si b, dupa care rezolvati ecuatia:
x
4
−7x
3
+ 21x
2
+ax +b = 0 stiind ca admite radacina 1+2i
4) Gasiti radacinile polinomului P(x) = x
4
−4x
3
+x
2
+ 6x + 2 stiind ca
admite radacina 1 −

2
5) Determinati radacinile polinomului P(x) = x
4
−2x
3
−5x
2
+ 8x + 4
Indicatie: divizorii termenului liber
6) Determinati radacinile polinomului P(x) = 6x
4
−17x
3
−x
2
+ 8x −2
Indicatie: radacini
α
β
, unde α= divizor termen liber, β=divizor coeficientului
termenului de rang maxim.
7) Rezolvati ecuatiile binome:
a) x
3
= 1 b) x
7
= 5 c) 4x
8
+ 6 = 0
123
'
&
$
%
124
'
&
$
%
Fila 21 = Relatiile lui Vi`ete
A) TEORIE
1) Pentru ecuatia de gradul II, ax
2
+ bx + c = 0, exista urmatoarele relatii,
numite relatiile lui Vi`ete :
S = x
1
+x
2
= −
b
a
P = x
1
· x
2
=
c
a
2) Pentru o ecuatie de gradul n:
a
n
· x
n
+a
n−1
· x
n−1
+a
n−2
· x
n−2
+...a
1
· x
1
+a
0
=0 exista urmatoarele relatii,
numite relatiile lui Vi`ete :
_
¸
¸
_
¸
¸
_
S
1
= x
1
+x
2
+x
3
+................... +x
n
= −
a
n−1
a
n
S
2
= x
1
· x
2
+x
1
· x3......... +x
n−1
· x
n
= +
a
n−2
a
n
S
3
= x
1
· x
2
· x
3
+.............................. = −
a
n−3
a
n
S
n
= x
1
· x
2
· x
3
· ....................... · x
n
= (−1)
n
·
a
0
a
n
3) Exercitiu: Scrieti relatiile lui Vi`ete pentru:
a) Ecuatia de gradul III : ax
3
+bx
2
+cx +d = 0
b) Ecuatia de gradul IV: ax
4
+bx
3
+cx
2
+dx +e = 0
B) PROBLEME:
1) Fie polinomul P(x)= x
3
−10x
2
+29x −20. Determinati radacinile x
1
, x
2
, x
3
stiind ca x
1
+x
2
= x
3
2) Fie polinomul P(x)=x
3
+ax
2
+bx +c. Notam S
n
= x
n
1
+x
n
2
+x
n
3
.
Determinati:
a) S
1
= x
1
+x
2
+x
3
b) S
2
= x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
c)S
3
= x
3
1
+x
3
2
+x
3
3
d) S
4
= x
4
1
+x
4
2
+x
4
3
C) Determinarea unei ecuatii care are anumite radacini
Teorie: Exemplu pentru ecuatia de grad II:
Determinati ecuatia care are radacinile x
1
= 3 si x
2
= 4
Calculam S = x
1
+x
2
= 7 si P = x
1
· x
2
= 12.
Ecuatia are forma X
2
−S · X +P = 0,
adica x
2
−7x + 12 = 0
In mod similar, ecuatia de gradul n care are radacinile x
1
, x
2
, ......x
n
este:
X
n
−S
1
· X
n−1
+S
2
· X
n−2
−S
3
· X
n−3
+.......(−1)
n
· S
n
= 0
Probleme:
1) Fie ecuatia x
3
−5x+1 = 0. Determinati ecuatia care are ca radacini dublul
radacinilor ecuatiei date.
2) Fie ecuatia x
3
− x
2
+ 7x + 1 = 0. Determinati ecuatia care are ca radacini
inversele radacinilor ecuatiei date
125
'
&
$
%
126
'
&
$
%
Fila 22= Inductia matematica
A) Teorie Pentru a demonstra adevarul unei propozitii P
n
prin metoda induc-
tiei matematice este necesar sa se efectueze urmatorii pasi:
1) Se defineste clar care este propozitia pe care dorim sa o demonstram, o notam
P
n
2) Se demonstreaza ca P(a)este adevarat, adica faptul ca propozitia
este adevarata pentru un caz particular ( pentru un numar a oarecare).
3) Se presupune propozitia P
n
ca fiind adevarata si se incearca sa
se arate ca bazat pe faptul ca P
n
= presupus adevarat, implica si
P
n+1
=adevarat.
4) Din faptul ca P(a) =adevarat si P
n
presupus adevarat implica faptul ca
P
n+1
=adevarat, se poate trage concluzia ( conform metodei inductiei matem-
atice) ca propozitia P
n
=adevarat.
B) Exercitii
1) Demonstrati urmatoarele egalitati:
a) 1 + 2 + 3 +.....n =
n(n+1)
2
b) 1
2
+ 2
2
+ 3
2
+.... +n
2
=
n(n+1)(2n+1)
6
c) 1 · 2 + 2 · 3 +....n · (n + 1) =
n(n+1)(n+2)
3
d)
1
1·4
+
1
4·7
+....... +
1
(3n−2)(3n+1)
=
n
3n+1
e)
7
1·8
+
7
8·15
+...... +
7
(7n−6)(7n+1)
+
1
7n+1
= 1
2) Calculati suma:
S
n
= 1 · 1! + 2 · 2! + 3 · 3! +.......n · n!
Indicatie: Deoarece nu se cunoaste cu cat este egala suma, se va incerca pentru
n=1,
apoi n=2, apoi n=3 , pana se banuieste care ar fi forma lui S
n
. Banuim ca este
de forma S
n
= (n+1)!-1. Aceasta vom demonstra prin inductie.
3) Demonstrati urmatoarele inegalitati:
a)

n < 1 +
1

2
+
1

3
+.... +
1

n
< 2

n, pentru n≥2
Indicatie: Se arata pe rand cele doua inegalitati implicate, adica:

n < 1 +
1

2
+
1

3
+.... +
1

n
si apoi ca 1 +
1

2
+
1

3
+.... +
1

n
< 2

n
b)
1
2
·
3
4
· ....... ·
2n−1
2n
<
1

2n+1
, pentru n≥1
Indicatie: Se foloseste tranzitivitatea, adica de genul: daca A< B si B<C,
atunci A< C
4) Demonstrati divizibilitatea urmatoarelor numere:
a) Demonstrati ca 7
n
−1 este divizibil cu 6
b) Demonstrati ca n
3
+ 11n este divizibil cu 6
127
'
&
$
%
Indicatie punct 4a : Se presupune propozitia P
n
= adevarata, adica 7
n
−1 =
k · 6.
Scopul este sa aratam ca P
n+1
este adevarat, adica faptul ca 7
n+1
−1 = Intreg·6.
Se scoate din expresia P
n
presupusa adevarata, 7
n
= k · 6 + 1 si se inlocuieste
in expresia lui P
n+1
Mentiuni: Metoda inductiei matematice se poate aplica la multe alte tipuri de
probleme.
De exemplu :
a) pentru algebra de clasa XI, se poate da o matrice A si se cere sa se calculeze
A
n
.
De avut in vedere a inmultirea matricilor nu este comutativa, formula de folosit
fiind A
n
= A
n−1
· A.
b) pentru analiza matematica de clasa a XI, se poate da o functie f(x) si se cere
sa se calculeze derivate de ordinul n a functiei, f
(n)
(x).
128
'
&
$
%
Fila 23 = Probleme reprezentative
Algebra clasa a IX-a
1) Fie x
1
, x
2
radacinile ecuatiei x
2
+ px + q = 0. Formati ecuatia de gradul doi
in y cu
radacinile y
1
=
x
1
x
2
si y
2
=
x
2
x
1
.
2) Determinati valorile parametrului m, astfel incat radacinile ecuatiei
x
2
+ (1 −m)x −m = 0 sa aiba:
a) acelasi semn
b) semen diferite
3) Fie ecuatia 4mx
2
+ 4(1 −2m)x + 3(m−1) = 0. Aflati m real astfel incat:
a) x
1
≤ x
2
< 1
b) 1 < x
1
≤ x
2
c) x
1
< 1 < x
2
4) Determinati multimile:
a) A=
_
x ∈ N|x =
4n
n+2
, n ∈ N
_
b) B =
_
x ∈ Z|x =
6n+7
3n+1
, n ∈ Z
_
5) Fie functiile f:R→R si g:R→R, unde:
f(x)=
_
2x −3, x ≤ 0
7x, x > 0
si g(x)=
_
x
2
, x ≤ −2
2x −1, x > −2
Determinati f◦g, g◦f si f◦f
6) Determinati m∈R, astfel incat inecuatia urmatoare sa fie verificata pentru
orice x∈R:
(m−1)x
2
−(m+ 1)x + (m+ 1) > 0
7) Fie familia de functii de gradul doi:
f
m
(x) = mx
2
+ 2(m+ 1)x +m+ 2, m ∈ R\ {0} .
Aratati ca varfurile parabolelor asociate acestor functii se gasesc pe dreapta
y=x+1.
8) Rezolvati sistemul :
_
x
2
−3xy +y
2
= −1
3x
2
−xy + 3y
2
= 13
9) Rezolvati sistemul:
_
xy +y +x = 11
x
2
y +y
2
x = 30
10) Rezolvati ecuatia:
129
'
&
$
%

x −3 = x −3
11) Transformati expresiile:
a)
_
5 + 2

6 b)
_
6 −

20
12) Transformati expresiile:
a)
_
5
3

625 b)
5
_
2
4
_
4
3

8
13) Calculati expresia
E=i
6
+i
16
+i
26
+ (−i)
36
+i
46
14) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie:
a) i
b)
1
2


3
2
i
15) Determinati numerele reale x, y din ecuatia:
x−2
1−i
+
y−3
1+i
= 1 −3i
130
'
&
$
%
Fila 24 = Probleme reprezentative
Algebra clasa a X-a
1) Rezolvati ecuatiile:
a) x + 2
x
+ log
x
2
= 7
b) 3
x
+ 4
x
= 5
x
c)
_
_
3 + 2

2
_
x

_
_
3 −2

2
_
x
=
3
2
2) Rezolvati inecuatiile:
a) 3
x
+ 4
x
> 5
x
b) log
x
2
x +log
x
2
> 0
3) Calculati suma S = 1 · 2 · 4 + 2 · 3 · 5 +...... +n(n + 1)(n + 3)
4) Demonstrati:
a)
1
2
·
3
4
· ........ ·
2n−1
2n
<
1

2n+1
, pentru n≥1.
b) 2
n
> n
2
pentru n≥5.
c) 7
n
−1 este divizibil cu 6.
5) In dezvoltarea
_
a
4

a +
1

a
_
n
, suma coeficientilor binomiali de rang par este
egala cu 128. Determinati termenul care il contine pe a
3
.
6) Determinati rangul celui mai mare termen al dezvoltarii
_
1
2
+
1
2
_
100
.
7) Cunoscand suma S
n
a unei progresii aritmetice, determinati primul termen si
ratia progresiei aritmetice, daca S
n
= 2n
2
+ 3n.
8) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma S
n
are forma:
S
n
= n
2
−2n.
9) Determinati x real astfel incat urmatoarele trei numere sa fie in progresie
artimetica:
1 +x
2
, (a +x)
2
, (a
2
+x)
2
10) Aflati A si B astfel incat A· x
n+2
+B · x
n
+ 2sa fie divizibil cu (x −1)
2
11) Aratati ca P(x)=(x + 1)
6n+1
+x
6n+2
se divide la x
2
+x + 1.
12) Fie polinomul P(x)=x
3
+ax
2
+bx +c. Notam S
n
= x
n
1
+x
n
2
+x
n
3
.
Determinati:
a) S
1
= x
1
+x
2
+x
3
b) S
2
= x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
c)S
3
= x
3
1
+x
3
2
+x
3
3
d) S
4
= x
4
1
+x
4
2
+x
4
3
13) Rezolvati ecuatiile:
131
'
&
$
%
a) x
4
−6x
2
+ 6 = 0
b) 4x
8
+ 6 = 0
c) 5x
3
+ 31x
2
+ 31x + 5 = 0
d) 2x
4
+ 7x
3
+ 9x
2
+ 7x + 2 = 0
14) Determinati radacinile polinomului
x
4
−3x
3
−x
2
+ 5x −18 stiind ca admite radacina 1 +i

3
15) Determinati radacinile polinomului P(x) = x
4
−2x
3
−5x
2
+ 8x + 4.
132
'
&
$
%
Fila 25 = Determinanti
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “Determinanti”
B) Exercitii:
1) Calculati urmatorii determinanti:
a)
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
b)
¸
¸
¸
¸
1 2
3 4
¸
¸
¸
¸
c)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
g h i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
d)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3
4 5 6
7 8 9
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
m n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
f)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3 4
5 6 7 8
9 10 11 12
13 14 15 16
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2) Calculati urmatorii determinanti Vandermonde:
a) gradul II :
¸
¸
¸
¸
1 1
a b
¸
¸
¸
¸
b) gradul III:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1
a b c
a
2
b
2
c
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
c) gradul IV:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1 1
a b c d
a
2
b
2
c
2
d
2
a
3
b
3
c
3
d
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
3) Calculati determinantii:
a)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2 1 1 1
1 2 1 1
1 1 2 1
1 1 1 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
b)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1 1
1 2 3 4
2 3 4 5
3 4 5 6
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
4) Verificati egalitatile:
a)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a +b b +c c +a
a
2
+b
2
b
2
+c
2
c
2
+a
2
a
3
+b
3
b
3
+c
3
c
3
+a
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=2abc(a-b)(b-c)(c-a)
b)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x y z
x
2
y
2
z
2
yz zx xy
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=(xy+yz+zx)(x-y)(y-z)(z-x)
5) Rezolvati ecuatia:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x a a a
a x a a
a a x a
a a a x
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
6) Calculati determinantul d=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
4
x
2
x
3
x
4
x
1
x
3
x
4
x
1
x
2
x
4
x
1
x
2
x
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
stiind ca x
1
, x
2
, x
3
, x
4
sunt
133
'
&
$
%
radacinile ecuatiei x
4
+px
2
+qx +r = 0.
7) Calculati determinantul d=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
2
x
3
x
1
x
3
x
1
x
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
stiind ca x
1
, x
2
, x
3
sunt radacinile
ecuatiei x
3
−2x
2
+ 2x + 17 = 0.
134
'
&
$
%
Fila 26 = Matrici
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “Matrici”
B) EXERCITII:
1) Operatii cu matrici:
Fie A=
_
_
−1 4
5 7
6 −2
_
_
si B=
_
_
0 8
6 2
−4 2
_
_
a) Calculati A+B
b) Calculati A-B
c) Calculati 7A
d) Calculati 3A-2B
2) Inmultirea matricilor:
Fie A=
_
_
−1 4 1
0 3 1
−2 2 −1
_
_
si B=
_
_
2 0 1
1 0 2
1 1 1
_
_
Calculati AB-BA
3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:
3 · X +
_
_
2 −3
−1 2
2 −3
_
_
= 2 ·
_
_
1 3
7 4
−2 6
_
_
+
_
_
−3 6
−9 3
3 0
_
_
4) Calcul A
n
Fie A=
_
1 0
1 1
_
. Calculati A
n
, pentru n≥1.
5) Calcul A
n
Fie A=
_
0 a
a 0
_
. Calculati A
n
, pentru n≥1.
6) Ecuatii matriciale:
Rezolvati ecuatia matriciala: X
2
=
_
1 12
−4 1
_
7) Calculati suma:
n

k=1
_
1 k k
2
k
3
−1 2 3 k(k + 1)
_
8) Daca ωeste radacina ecuatiei: x
2
+x + 1 = 0, calculati:
n

k=1
_

k

2k

3k

3k

k

2k
_
.
9) Termeni noi: Matrice linie, matrice coloana, matrice dreptunghiulara, ma-
trice nula, matrice unitate, diagonala principala, diagonala secundara.
135
'
&
$
%
136
'
&
$
%
Fila 27 = Matrici
Matricea inversa
A) TEORIE: Studiati fisa “Matricea inverse. Rangul unei matrici”
Fie de exemplu matricea A =
_
_
a b c
d e f
g h i
_
_
. Pasii determinarii matricei inverse
A
−1
sunt urmatorii:
1) Se calculeaza determinantul matricii.
a) daca det(A)=0, se trage concluzia ca matricea nu este inversabila si stop.
b) daca det(A)# 0, se trage concluzia ca matricea este inversabila si se continua.
2) Se calculeaza matricea transpusa A
t
, prima coloana din A
t
fiind prima
linie din A, a doua coloana din A
t
fiind prima a doua linie din A, s.a.m.d., de
exemplu:
A
t
=
_
_
a d g
b e h
c f i
_
_
3) Se formeaza matricea A

pe baza matricii transpuse, avand tot atatea
elemente ca si matricea transpusa, modul de calcul fiind urmatorul:
A

=
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
, unde de exemplu a
11
= (−1)
1+1
·
¸
¸
¸
¸
e h
f i
¸
¸
¸
¸
4) Se formeaza matrice inversa A
−1
cu formula
A
−1
=
A

det(A)
=
_
¸
_
a
11
det(A)
a
12
det(A)
a
13
det(A)
a
21
det(A)
a
22
det(A)
a
23
det(A)
a
31
det(A)
a
32
det(A)
a
33
det(A)
_
¸
_
5) Optional, se face proba A · A
−1
= I
n
, unde I
n
este matricea unitate
pentru dimensiunile matricii patratice A. In cazul nostru I
3
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
.
B) EXERCITII
1) Calculati matricea inversa A
−1
pentru
A =
_
_
1 2 3
0 1 2
−1 2 1
_
_
2) Rezolvati ecuatia matriciala:
X ·
_
_
1 2 3
0 1 2
−1 2 1
_
_
=
_
_
−1 5 3
2 1 −1
−3 4 −5
_
_
3) Rezolvati ecuatiile matriciale:
a)
_
2 1
2 3
_
· X =
_
5 6
6 8
_
137
'
&
$
%
b)
_
−1 2
−3 8
_
· X ·
_
4 6
5 8
_
=
_
8 18
−4 −7
_
138
'
&
$
%
Fila 28 = Sisteme de ecuatii liniare
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisele:
- Sisteme de ecuatii liniare
- Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic
- Sisteme de ecuatii liniare particulare
B) EXERCITII:
1) Rezolvati sistemul:
_
_
_
x +y +z = 3
x −y +z = 1
x +y −z = 1
2) Studiati compatibilitatea sistemelor urmatoare, iar daca sunt compatibile sa
le rezolvati:
a)
_
_
_
3x +y + 2z = 8
2x −3y +z = 1
5x + 9y + 4z = 22
b)
_
_
_
x −y +z = 1
x −y +z = −1
x +y −z = 1
c)
_
_
_
x +y +z = 1
x −y +z = −1
−x +y −z = 1
d)
_
_
_
2x −y + 2z = 1
x +y +z = 2
2x +y + 2z = 3
e)
_
_
_
x −y + 3z +t = −8
3x +y −z + 2t = −5
2x + 2y −4z +t = 3
3) Discutati sistemul urmator in functie de parametrul real m:
_
_
_
x −my +z = 1
x −y +z = −1
mx +m
2
y −z = m
2
4) Discutati sistemul urmator in functie de parametrii reali m si n:
_
_
_
x +y = 1
2x +z = n
mx +y +z = 4
139
'
&
$
%
140
'
&
$
%
Fila 29 = Sisteme de ecuatii liniare
Lectia 2
A) TEORIE: Studiati fisele:
- Sisteme de ecuatii liniare
- Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic
- Sisteme de ecuatii liniare particulare
B) EXERCITII:
1) Verificati daca sistemul urmator are solutii. In caz afirmativ, sa se rezolve:
_
_
_
x −y + 3z +t = −8
3x +y −z + 2t = −5
2x + 2y −4z +t = 3
2) Rezolvati sistemul:
_
_
_
x + 2y = 1
6x −8y = 1
5x + 2y = 3
3) Rezolvati sistemele omogene:
a)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x + 2y +z +t = 0
2x +y +z + 2t = 0
x + 2y + 2z +t = 0
x +y +z +t = 0
b)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x + 2y + 4z −3t = 0
3x + 5y + 6z −4t = 0
4x + 5y −2z + 3t = 0
3x + 8y + 24z −19t = 0
4) Determinati m real astfel incat sistemul urmator sa admita solutii nu toate
nule, dupa care rezolvati sistemul:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
2x + 5y +z −2t = 0
mx −6y −4z + 2t = 0
3x +y −3z + 4t = 0
2x −my −2z = 0
141
'
&
$
%
142
'
&
$
%
Fila 30 = Recapitulare Algebra XI
Fisa 1
1) Fie matricile:
A =
_
_
−1 4
5 7
6 −2
_
_
si B =
_
_
0 8
6 2
−4 2
_
_
Calculati:
a) A+B
b) A-B
c) 3A-2B
2) Fie matricile:
A =
_
1 2 3
4 5 6
_
si B =
_
_
10 20
30 40
50 60
_
_
Calculati:
a) A· B
b) B · A3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:
3 · X +
_
_
2 −3
−1 2
2 −3
_
_
= 2 ·
_
_
1 3
7 4
−2 6
_
_
+
_
_
−3 6
−9 3
3 0
_
_
4) Calculati urmatorii determinanti:
a)
¸
¸
¸
¸
1 2
3 4
¸
¸
¸
¸
b)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3
4 5 6
7 8 9
¸
¸
¸
¸
¸
¸
c)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3 4
5 6 7 8
9 10 11 12
13 14 15 16
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
d)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
0 1 2 3
−1 0 3 4
−2 −3 0 5
−3 −4 −5 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
5) Rezolvati sistemul:
_
_
_
x +y +z = 3
x −y +z = 1
x +y −z = 1
6) Rezolvati sistemul:
_
_
_
3x +y + 2z = 8
2x −3y +z = 1
5x + 9y + 4z = 22
7) Discutati dupa parametrul real m sistemul urmator si il rezolvati:
_
_
_
x +y +z = 2
2x −y −2z = −2
x + 4y +mz = 8
8) Rezolvati sistemele omogene:
143
'
&
$
%
a)
_
2x + 3y = 0
5x −6y = 0
b)
_
mx + 4y = 0
x +my = 0
144
'
&
$
%
Fila 31 = Recapitulare Algebra XI
Fisa 2
1) Rezolvati sistemele matriciale:
a)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
2 · A+ 3 · B =
_
1 0
0 1
_
4 · A−5 · B =
_
0 1
1 0
_
b)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
_
2 1
3 1
_
· A+
_
3 1
4 2
_
· B =
_
5
7
_
_
−1 1
2 2
_
· A+
_
2 1
5 5
_
=
_
5
3
_
2) Determinati inversa matricii A, pentru:
a) A =
_
−1 2
−3 8
_
b) A =
_
_
1 2 3
0 1 2
−1 2 1
_
_
3) Rezolvati ecuatiile matriciale:
a)
_
3 1
2 1
_
· X =
_
5 6
6 8
_
b)
_
1 0
0 2
_
· X ·
_
2 1
3 3
_
=
_
1 2
3 4
_
4) Fie matricea
A =
_
_
2 1 −1
0 2 1
1 0 m
_
_
.
Determinati m astfel incat matricea sa fie inversabila.
5) Determinati rangul matricilor:
a)
_
2 5
6 15
_
b)
_
¸
¸
_
1 −2 3
2 1 2
4 2 4
3 −6 9
_
¸
¸
_
6) Demonstrati urmatoarea identitate:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1
x y z
x
2
y
2
z
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= (y −x)(z −x)(z −y)
7) Determinati compatibilitatea sistemelor, iar daca sunt compatibile sa se re-
zolve:
145
'
&
$
%
a)
_
_
_
3x + 5y −2z = 11
x + 4y + 8z = 3
2x +y −10z = 5
b)
_
_
_
2x −y +z = 3
x + 2y −z = 2
4x +y + 3z = 11
8) Determinati m si n reali, astfel incat sistemul urmator sa fie compatibil
nedeterminat, apoi sa se rezolve sistemul:
_
_
_
2x +y −mz = −1
−2x + 3y + (1 −m)z = 0
2mx −2y +nz = n
146
'
&
$
%
Fila 32 = Recapitulare Algebra XI
Fisa 3
1) Rezolvati ecuatia matriciala:
X
2
=
_
0 1
2 3
_
2) Fie matricea A =
_
0 2
2 0
_
. Calculati A
n
3) Calculati suma:
n

k=1
_
2 k
2
−k
3 0 k
3
_
4) Determinati rangul matricei:
A =
_
_
1 2 n
n n + 1 3
1 2 5
_
_
, unde n=parametru real.
5) Rezolvati ecuatiile matriciale:
a)
_
3 1
2 1
_
· X ·
_
1 0
0 1
_
=
_
1 2
0 0
_
b)
_
_
1 2 0
0 1 2
2 1 3
_
_
· X =
_
_
1 0 0
0 0 0
1 0 1
_
_
6) Calculati determinantul:
d =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
2
x
3
x
1
x
3
x
1
x
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
,
stiind ca x
1
, x
2
, x
3
sunt radacinile ecuatiei 2x
3
−4x
2
+ 5x + 2 = 0
7) Rezolvati ecuatia cu determinant:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x 5 5 5
5 x 5 5
5 5 x 5
5 5 5 x
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
8) Fie sistemul
147
'
&
$
%
_
_
_
5x +y +z = 7
x + 5y +z = 7
x +y +a · z = b
unde a si b sunt parametri reali.
a) Pentru a=5, b=7 rezolvati sistemul.
b) Determinati a si b, astfel incat sistemul sa fie incompatibil.
148
'
&
$
%
Fila 33 = Geometrie analitica
Dreapta. Teorie
FORMULE:
Fie dreapta M
1
M
2
si M = mijlocul lui M
1
M
2
:
O
X
Y
x
m
x
2
y
1
y
m
y
2
x
1
M
M
1
M
2
α
1) Lungimea lui M
1
M
2
:
M
1
M
2
=
_
(x
2
−x
1
)
2
+ (y
2
−y
1
)
2
2) Mijlocul M al segmentului M
1
M
2
:
M(x
m
, y
m
), unde x
m
=
x
1
+x
2
2
, y
m
=
y
1
+y
2
2
3) Panta dreptei M
1
M
2
( se mai noteaza cu m si este egala cu tgα, unde α=
unghiul facut de dreapta cu axa Ox).
m =
y
2
−y
1
x
2
−x
1
4) Fie doua drepte d
1
si d
2
de pante m
1
si m
2
a) Daca d
1
este paralela cu d
2
↔ m
1
= m
2
b) Daca d
1
este perpendiculara pe d
2
↔ m
1
= −
1
m
2
5) Fie M un punt de coordinate (x
0
, y
0
). Ecuatia unei drepte care:
a) trece prin punctul (x
0
, y
0
) si (de exemplu prin punctul (1,2) )
b) are panta m (de exemplu panta m=7)
este:
y −y
0
= m(x −x
0
) ( de exemplu y-2=7(x-1) )
6) Fie trei puncte A(x
1
, y
1
), B(x
2
, y
2
), C(x
3
, y
3
). Conditia ca cele trei puncte,
A,B,C sa fie coliniare , este ca determinantul urmator sa fie egal cu zero:
d =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
y
1
1
x
2
y
2
1
x
3
y
3
1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
7) Fie doua drepte :
149
'
&
$
%
d
1
: y=m
1
x +n
1
( de panta m
1
, unde ϕ
1
= unghiul facut de d
1
cu Ox)
d
2
: y=m
2
x +n
2
( de panta m
2
unde ϕ
2
= unghiul facut de d
2
cu Ox)
Unghiul ϕ dintre aceste doua drepte se poate calcula cu formula:
tgϕ =
tgϕ
1
−tgϕ
2
1+tgϕ
1
·tgϕ
2
, sau altfel scris: m =
m
1
−m
2
1+m
1
·m
2
8) Fie o dreapta scrisa sub forma d: α · x +β · y +γ si un punct A(x
0
, y
0
).
Distanta de la punctul A(x
0
, y
0
)la dreapta d: α · x + β · y + γ se poate
calcula cu formula:
distanta(A,d)=
α·x
0
+β·y
0


α
2

2
9) Recapitulare pentru formulele de calcul a suprafetei unui triunghi:
a) S =
baza·inaltimea
2
b) S =
b·c·sin(A)
2
c)S =
_
p(p −a)(p −b)(p −c)
d) S = r · p e) S =
a·b·c
4·R
Recomandare: De studiat fisele “Geometrie plana” si “Formule trigonome-
trie”.
150
'
&
$
%
Fila 34 = Geometrie analitica
Dreapta. Exercitii
1) Fie punctele A(1,2) si B(3,8).
a) Calculati lungimea segmentului AB.
b) Determinati mijlocul segmentului AB.
c) Aflati unghiul pe care il face dreapta AB cu Ox.
d) Verificati daca dreapta AB este paralela cu dreapta y=3x+2
e) Verificati daca dreapta AB este perpendicular ape dreapta y=-3x+1
2) Scrieti ecuatia unei drepte care trece prin punctul M(2,3) si face cu axa Ox
un unghi de 60

.
3) Verificati daca punctele A(−
4
5
, 2), B(
2
5
, 4), C(1, 5) sunt coliniare.
4) Se da triunghiul ABC cu A(-1,3), B(2,-1), C(3,6). Determinati:
a) ecuatia dreptei AC.
b) ecuatia paralelei prin B la AC.
c) ecuatia mediatoarei segmentului AC.
d) ecuatia medianei din B.
e) ecuatia inaltimii din B.
5) Verificati daca triunghiul ABC, avand varfurile A(3,3), B(6,3), C(3,6) este
dreptunghic isoscel.
6) Se dau punctele A(8,0), B(3,6), C(0,3). Dreapta BC taie axa Ox in D, iar AB
taie axa Oy in E. Aratati ca mijloacele segmentelor OB, AC, DE sunt coliniare.
7) Fie dreptele
d
1
: y=4x+3 si
d
2
: 3x+5.
Determinati unghiul dintre dreptele d
1
si d
2
.
8) Fie dreptele:
d
1
: x −2y + 3 = 0
d
2
: 4x −y −9 = 0
d
3
: 2x + 3y −1 = 0
a) determinati coordonatele triunghiului ABC.
b) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile inaltimilor .
c) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile medianelor.
151
'
&
$
%
152
'
&
$
%
Fila 35 = Geometrie analitica
Cercul. Teorie
FORMULE:
Definitia cercului: Cercul este locul geometric al punctelor din plan, egal
departate de un punct, numit centrul cercului.
Fie un cerc avand centrul in punctul M(x
0
, y
0
) si o raza r:
O
x
y
x
0
y
0
M
d: α · x +β · y +γ = 0
O r
1) Ecuatia cercului cu centrul in punctul de coordinate (x
0
, y
0
) , de raza r:
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
= r
2
2) Ecuatia unui cerc cu centrul in origine. Se observa ca pentru x
0
= 0 si
y
0
= 0 se obtine ecuatia cercului cu centrul in origine:
x
2
+y
2
= r
2
3) Pozitia unei drepte fata de cerc. Fie o dreapta de ecuatie d: α · x +β ·
y + γ = 0 si cercul cu centrul in punctul M(x
0
, y
0
). Se poate calcula distanta
de la un punct la o dreapta cu formula obisnuta,
Valabila pentru orice punct si orice dreapta:
distanta(M,d)=
α·x
0
+β·y
0


α
2

2
Consecinte:
a) Daca distanta(M,d) > r, inseamna ca dreapta d este exterioara cercului.
b) Daca distanta(M,d) = r, inseamna ca dreapta d este tangenta cercului.
c) Daca distanta(M,d) < r, insemana ca dreapta d este secanta cercului.
4) Ecuatia tangentei la cerc. Tangenta in punctul A(x
1
, y
1
)la cercul de
centru M(x
0
, y
0
) si raza r are urmatoarea ecuatie:
153
'
&
$
%
(x
1
−x
0
)(x −x
0
) + (y
1
-y
0
)(y −y
0
) = r
2
(ecuatia prin dedublare)
5) Ecuatia normalei la cerc. Pentru determinarea ecuatiei normalei in punc-
tul A(x
1
, y
1
)la cercul de centru M(x
0
, y
0
) si raza r se procedeaza astfel:
a) se afla ecuatia tangentei folosind ecuatia prin dedublare si de aici se determina
panta tangentei.
b) se tine cont ca normala trece prin A(x
1
, y
1
) si este perpendiculara pe tangenta,
deci m
normalei
= −
1
m
tan gentei
c) se scrie ecuatia dreptei care trece prin punctul A(x
1
, y
1
) si are panta m
normalei:
y −y
1
= −
1
m
tan gentei
(x −x
1
)
154
'
&
$
%
Fila 36 = Geometrie analitica
Elipsa. Teorie
FORMULE:
1) Definitia elipsei: Fie doua puncte F si F

numite focare si un punct M
aflat pe elipsa. Elipsa reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc
relatia:
MF +MF

= 2a
Cu alte cuvinte, suma distantelor de la orice punct aflat pe elipsa la cele doua
focare este constanta si anume este egala cu lungimea axei mari.
2) Desenul: Fie urmatoarea elipsa:
O x
y
M
A(a,0) A’(-a,0)
B(0,b)
B’(0,-b)
F(c,0) F’(-c,0)
3) Termeni noi:
- F, F

= focarele elipsei
- dreapta FF

= axa focala
- FF

= distanta focala
A, A

, B, B

=varfurile elipsei
AA

=axa mare a elipsei
OA, OA

= semiaxele mari ale elipsei
BB

= axa mica a elipsei
OB, OB

=semiaxele mici ale elipsei.
Se observa ca pentru a=b , elipsa degenereaza intr-un cerc de raza a.
4) Formula elipsei:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, existand relatia: a
2
= b
2
+c
2
155
'
&
$
%
- Formula explicita a elipsei: Se scoate y din relatia anterioara:
→y
2
=
b
2
a
2
· (a
2
−x
2
) → se obtine:
a) y = +
b
a

a
2
−x
2
( partea elipsei de deasupra axei Ox)
b) y = −
b
a

a
2
−x
2
( partea elipsei de sub axa Ox)
5) Ecuatia tangentei la elipsa in punctul M(x
0
, y
0
) are ecuatia:
x · x
0
a
2
+
y · y
0
b
2
= 1
ecuatia prin dedublare
6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M(x
0
, y
0
).
Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la
elipsa.
156
'
&
$
%
Fila 37 = Geometrie analitica
Hiperbola. Teorie
FORMULE:
1) Definitia hiperbolei: Fie doua puncte F si F

numite focare si un punct
M aflat pe hiperbola. Hiperbola reprezinta locul geometric al punctelor M care
indeplinesc relatia:
|MF −MF

| = 2a
Cu alte cuvinte, modulul diferentei distantelor ( adica diferenta distantelor, fara
a conta semnul ) de la orice punct aflat pe hiperbola la cele doua focare este
constanta si anume este egala cu lungimea axei mari.
2) Desenul: Fie urmatoarea hiperbola:
O
x
y
F(c,0)
F’(-c,0)
A(a,0)
A’(-a,0)
y = +
b
a
· x
y = −
b
a
· x
3) Termeni noi:
- A, A

= varfurile hiperbolei
- OX = axa transversala
- OY = axa netransversala
- F, F

= focarele hiperbolei
- dreapta FF

= axa focala
- distanta FF

= distanta focala
- MF, MF

= razele focale ale punctului M.
-dreptele y = +
b
a
· x si y = −
b
a
· x se numesc asimptotele hiperbolei.
4) Formula hiperbolei:
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1, existand relatia: a
2
= b
2
+c
2
- Formula explicita a hiperbolei: Se scoate y din relatia anterioara:
157
'
&
$
%
→y
2
=
b
2
a
2
· (x
2
−a
2
) → se obtine:
a) y = +
b
a

x
2
−a
2
( partea hiperbolei de deasupra axei Ox)
b) y = −
b
a

x
2
−a
2
( partea hiperbolei de sub axa Ox)
5) Ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M(x
0
, y
0
) are ecuatia:
x · x
0
a
2

y · y
0
b
2
= 1
ecuatia prin dedublare
6) Ecuatia normalei la hiperbola in punctul M(x
0
, y
0
).
Indicatie: Se tine cont ca normala la hiperbola este perpendiculara pe tangenta
la hiperbola.
7) Intersectia dintre o dreapta d: α· x+β · y +γ=0 si hiperbola
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1
se determina rezolvand sistemul:
_
α · x +β · y +γ = 0
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1
Interpretare rezultate sistem:
a)Daca sistemul are 2 solutii, insemana ca dreapta este secanta hiperbolei.
b)Daca sistemul are 1 solutie, insemana ca dreapta este tangenta hiperbolei.
c)Daca sistemul nu are solutii, insemana ca dreapta nu intersecteaza hiperbola.
.
158
'
&
$
%
Fila 38 = Geometrie analitica
Parabola. Teorie
FORMULE:
1) Definitia parabolei:
a) Constructia parabolei:
Fie un punct F numit focarul parabolei si o dreapta h numita directoarea
parabolei.
- Se duce o perpendiculara din focarul F pe directoarea h. Punctul A reprezinta
intersectia dintre perpendiculara din F pe h.
- Punctul O, numit varful parabolei, se afla la jumatatea distantei dintre focarul
F si
punctul A de intersectie dintre perpendiculara din F pe directoarea h.
- Punctul O se considera ca origine a axelor.
Distanta FA se noteaza cu p. Deci FO=OA=
p
2
. Deoarece O se considera
ca origine a axelor, punctul F are coordonatele F(
p
2
, 0) iar A are coordonatele
A(−
p
2
, 0)
b) Definitia parabolei:
Parabola reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia:
distanta(M,h)=distanta(M,F)
Cu alte cuvinte, distanta de la orice punct aflat pe parabola pana la focar
(F), este egala cu distanta de la acel punct al parabolei la o dreapta numita
directoarea parabolei.(h)
2) Desenul: Fie urmatoarea parabola:
O
x
y
M
h
F(
p
2
, 0)
A(−
p
2
, 0)
De retinut: AF ⊥h si O= mijlocul lui AF.
3) Termeni noi:
F = focarul parabolei.
159
'
&
$
%
h = directoarea parabolei.
O= varful parabolei.
p = AF si este distanta dintre focarul F si intersectia lui h cu OX.
MF=raza focala a punctului M.
4) Formula parabolei:
y
2
= 2 · p · x
Exemplu: Ecuatia y
2
= x reprezinta ecuatia unei parabole, deoare ce poate
scrie
sub forma echivalenta y
2
= 2 ·
1
2
· x , de unde se observa ca p =
1
2
.
- Formula explicita a parabolei: Se scoate y din relatia anterioara si se obtine:
a) y = +

2 · p · x ( partea parabolei de deasupra axei Ox)
b) y = −

2 · p · x ( partea parabolei de sub axa Ox)
5) Ecuatia tangentei la parabola in punctul M(x
0
, y
0
) are ecuatia:
y · y
0
= 2 · p · (x +x
0
)
ecuatia prin dedublare
6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M(x
0
, y
0
).
Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la
elipsa.
7) Intersectia dintre o dreapta d: α · x + β · y + γ=0 si elipsa y
2
= 2px se
determina rezolvand sistemul:
_
α · x +β · y +γ = 0
y
2
= 2px
Interpretare rezultate sistem:
a) Orice dreapta paralela cu Ox, este secanta parabolei.
b)Daca sistemul are 1 solutie, insemana ca dreapta este tangenta parabolei.
c)Daca sistemul nu are solutii, insemana ca dreapta nu intersecteaza parabola.
160
'
&
$
%
Fila 39 = Geometrie analitica
Cerc, Elipsa, Hiperbola.Parabola
Exercitii
Cercul:
1) Scrieti ecuatia unui cerc, determinat prin:
a) Centrul M(2,-3) si raza r=7
b) Extremitatile diametrelor A(3,2) si B(1,6).
c) Punctele A(-1,5), B(-2,2), C(5,5) , stiind ca A,B,C apartin cercului.
2) a) Aratati ca ecuatia x
2
+y
2
−6x −4y + 8 = 0 reprezinta ecuatia unui cerc,
punand in evidenta centrul cercului si raza.
b) Scrieti ecuatia tangentei la cerc in punctul A(2,0).
3) Fie cercul (x −3)
2
+ (y −2)
2
= 9..
Aflati distanta de la centrul cercului la dreapta y=3x+2.
4) Verificati daca punctul A(2,3) apartine cercului (x −4)
2
+ (y −3)
2
= 16.
Elipsa:
5) Se da elipsa avand focarele F(1,0) si F

(-1,0) si semiaxa mare a=5.
a) Desenati elipsa
b) Scrieti ecuatia elipsei.
6) Se dau ecuatiile:
E
1
:
x
2
9
+
y
2
4
= 1
E
2
: 3x
2
+ 2y
2
= 12
Pentru fiecare elipsa, aflati varfurile, axele, focarele si faceti desenul elipsei.
Hiperbola:
7) Fie hiperbolele:
H
1
: x
2
−y
2
= 1
H
2
:
x
2
9

y
2
16
= 1
Pentru fiecare dintre hiperbole, aflati varfurile, focarele si asimptotele.
8) Fie hiperbola :
161
'
&
$
%
H: 2x
2
−5y
2
−10 = 0
a) aflati varfurile si asimptotele lui H.
b) scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul A(

10,

2).
c) scrieti ecuatia normalei la hiperbola in punctul A(

10,

2).
Parabola:
9) Se da parabola determinata prin varful O(0,0) si focarul F(2,0).
a) scrieti ecuatia parabolei.
b) desenati parabola
10) Se da parabola determinata prin ecuatia y
2
= 6x, avand focarul F(1,0).
Determinati varful parabolei si directoarea.
162
'
&
$
%
Fila 40 = Limite de siruri
Tipuri de baza
A) TEORIE: Se recomanda studierea fisei “Limite de siruri”
B) EXERCITII
1) Tipul 1 = Fractii
a) lim
n→∞
2n
3
+n
2
−1
2n
4
+2n
2
−2
b) lim
n→−∞

n
2
−2n+2−n
2n+1
2) Tipul 2 = Sume consacrate
a) lim
n→∞
1
2
+2
2
+3
2
···n
2
2n
2
−1
b) lim
n→∞
1
1·2
+
1
2·3
+· · · +
1
n(n+1)
3) Tipul 3 = Radicali
lim
n→∞
(

n
2
+ 3 −
_
n
2
−3)
4) Tipul 4 = Folosind formula
_
1 +
1
n
_
n
→e
lim
n→∞
_
n−2
n+3
_
n−1
5) Tipul 5 = Folosind a
n
→0, pentru a= subunitar
lim
n→∞
7
n+1
−5
n−2
2·7
n
+3·5
n+1
6) Tipul 6 = Teorema cleste
lim
n→∞
3
n
n!
163
'
&
$
%
164
'
&
$
%
Fila 41 = Limite de siruri
Exercitii tipurile 1,2,3,4,5
Calculati limitele urmatoarelor siruri, pentru n->∞
Tipul 1
1)a
n
=
−3n
5
+2n+3
−n
4
+n
3
+1
2)a
n
=
n
4
−2n
2
+1+n

1
3
n
2
+n
3)a
n
=
−2n+1
n
2
+2
4)a
n
=
2n+

5n
2
+3
3n+6
5)a
n
=
n
4


6n
6
+4
2n
7
+2n+3
6)a
n
=
5

n
10
−2n
4
+1+5n
2
4n
2
+3n+1
7)a
n
=
4n
3

3

n
11
−24n+3
3n
2
+1
Tipul 2
8)a
n
=
1+2+3+···+n
n+2

n
2
9)a
n
=
1
2
+2
2
+3
2
+···+(2n−1)
2
n
3
10)a
n
=
2
2
+4
2
+6
2
+···+(2n)
n
2
2
11)a
n
=
1·3+3·5+···+(2n−1)(2n+1)
n
3
12)a
n
=
1
1·2
+
1
2·3
+· · · +
1
n(n+1)
13)a
n
=
1
1·3
+
1
3·5
+· · · +
1
(2n−1)(2n+1)
14)a
n
=
1
1·3
+
1
2·4
+· · · +
1
n(n+2)
Tipul 3
15)a
n
=

n
2
+ 1 −

n
2
−1
16)a
n
= 2n −
3

8n
3
+n
2
+ 1
17)a
n
=

4n
2
+ 3n −1 −2n
18)a
n
= n(

n
2
+ 1 −n)
19)a
n
=
3

n
2
+n + 1 −
3

n
2
−n −1
20)a
n
=
3

n
2
· (
3

n + 1 −
3

n −1)
Tipul 4
165
'
&
$
%
21)a
n
=
_
3n+1
3n+3
_
n−1
22)
_
n
2
+n
n
2
−1
_ n
2
n+1
23)a
n
=
_
n+
3

n+1
n+
3

n+2
_
n
24)a
n
=
_
3n+2
3n+5
_
n
Tipul 5
25)a
n
=
3
n
+5
n
3
n+1
+5
n+1
26)a
n
=
α
n

n
α
n+1

n+1
166
'
&
$
%
Fila 42 = Limite de siruri
Exercitii tipurile 1,2,3,4,5
Tema
Calculati limitele urmatoarelor siruri, pentru n->∞
Tipul 1
1)a
n
=
5n
4
+2n
3
+1
−3n
3
+6
2)a
n
=
2n
3
+

n
2
+1
n
5
+3
3)a
n
=

3·n
2
+n+1

3

n+2
Tipul 2
4)a
n
=
1+2+3+···+n
3+12+···+3n
2
5)a
n
=
1·2+2·3+···+n(n+1)
4n
2
+5
Tipul 3
6)a
n
=

n · (

n + 1 −

n)
7)a
n
= n −

n
2
+n + 1
8)a
n
= n(

n
2
+ 1 −n)
9)a
n
= n

n · (

n + 1 +

n −1 −2

n)
10)a
n
= (

n + 1 −2

n + 2 +

n + 3)
11)a
n
=
3

n
2
+n + 1 −
3

n
2
−n −1
12)a
n
= 2n −
3

8n
3
+n
2
+ 1
13)a
n
=
5

n + 1 −
5

2n + 1
Tipul 4
14)a
n
=
_
n
2
+2n−2
n
2
−2
_

n
3
15)a
n
=
_
1 +
3n+5
4n
2
+8n+4
_
n
16)a
n
=
_
1 +
3
n−7
_
n+5
Tipul 5
17)a
n
=
7
n+2
−5
n−3
7
n+2
+5
n−2
18)a
n
=
3
n−2
+2
n−1
2
n+1
−3
n+1
19)a
n
=
2·α
n

n
3·α
n
+4·β
n
20)a
n
=
α
n
1+α
2n
167
'
&
$
%
168
'
&
$
%
Fila 43 = Limite de siruri
Teorema cleste
A) Teorie:
Teorema cleste: Fie un sir a
n
.
Daca b
n
≤ a
n
≤ c
n
si b
n
→l si c
n
→l, atunci si sirul a
n
→l
Caz particular : Pentru l=0, se mai numeste Criteriul majorarii, adica :
b
n
≤ a
n
≤ c
n
si b
n
→0 si c
n
→0, atunci si sirul a
n
→0.
B) Exercitii
1) Aratati ca lim
n→∞
2
n
n!
= 0
2) Calculati lim
n→∞
1!+2!+···n!
(2n)!
3) Calculati lim
n→∞
n
2
n!
4) Calculati lim
n→∞
_
1

n
2
+1
+
1

n
2
+2
+· · · +
1

n
2
+n
_
5) Calculati lim
n→∞
n
2
n
6) Aratati ca lim
n→∞
n · a
n
=0 pentru |a|<1.
7) Calculati lim
n→∞
sin(n!) ·
n
n
2
+1
8) Calculati lim
n→∞
n
5
n
169
'
&
$
%
170
'
&
$
%
Fila 44 = Siruri
Convergenta sirurilor
A) Teorie:
Fie sirul a
n
. Un sir este convergent daca este monoton si marginit.
In caz contrar, este divergent.
Pentru a studia convergenta, se studiaza :
a) Monotonia. Se incerca sa se arate ca sirul este crescator, adica a
n+1
≥ a
n
( respective descrescator, adica a
n+1
≤ a
n
). Se porneste de la diferenta
a
n+1
− a
n
care se compara cu zero, sau eventual de la raportul
a
n+1
a
n
care se
compara cu 1. De avut in vedere ca se poate folosi metoda de a porni de la
raportul
a
n+1
a
n
doar daca a
n
> 0. Dupa determinarea monotoniei se va trece la
determinarea marginirii.
Mentiuni:
- De remarcat ca pentru sirurile crescatoare, primul termen a
1
, care este
cunoscut, pentru n=1, reprezinta totodata si marginea inferioara a sir-
ului, deoarece
a
1
≤ a
2
≤ · · · ≤ a
n
, adica a
n
≥ a
1
.
- In mod similar, pentru sirurile descrescatoare, primul termen a
1
, care
este cunoscut, pentru n=1, reprezinta totodata si marginea superioara a
sirului, , deoarece a
1
≥ a
2
≥ · · · ≥ a
n
, adica a
n
≤ a
1
.
b) Marginirea:
Scopul este determinarea a doua numere α si β astfel incat sa avem α ≤ a
n
≤ β
unde α poate fi oricat de mic, iar β poate fi oricat de mare, dar sa fie finite.
Din studiul monotoniei, am aflat deja unul dintre capete ca fiind a
1
( pt sir
crescator, a
1
reprezinta α, iar daca sirul este descrescator, a
1
reprezinta β).
Ramane sa mai stabilim cel de al doilea capat.
Daca sirul este atat monoton cat si marginit, tragem concluzia ca este conver-
gent, in caz contrar tragem concluzia ca este divergent.
B) Exercitii:
171
'
&
$
%
Studiati convergenta urmatoarelor siruri:
1)a
n
=
n+1
n+2
2)a
n
=
n+1
n
3)a
n
=
2
n
n!
4)a
n
=
3
n
n!
4)a
n
=
1
2
·
3
4
·
5
6
· · ·
2n−1
2n
5)a
n
= −
n+1
n+3
6)a
n
=
n!
n
n
172
'
&
$
%
Fila 45 = Limite de functii ( clasice)
Exercitii
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “Limte de functii”
B) EXERCITII:
Calculati urmatoarele limite de functii, fara a folosi derivate:
Tipul 1 = limite cu x →∞ ( similar cu sirurile)
1) lim
x→∞
_
x+1
x−1
_
x
2) lim
x→−∞
_

x
2
+1
x+1
_
Tipul 2 = Rezolvare cu tabele: x →x
0
si x −x
0
apare la numitor
3) lim
x→5
3
x−5
4) lim
x→3
4
7+2
x−3
5) lim
x→0
1
e
1
x −e
Tipul 3 = Fractii de polinoame care se simplifica
6) lim
x→2
x
3
−x−6
x
2
−4
7) lim
x→3
x
2
−5x+6
x−3
Tipul 4 = Limite de functii trigonometrice: Idee lim
x→1
sin(x)
x
= 1
8) lim
x→0
sin 7x
sin 9x
9) lim
x→0
tg7x
tg3x
10) lim
x→0
sin 3x
x
11) lim
x→0
tg5x
8x
12) lim
x→0
cos x−cos 7x
cos 3x−cos 2x
13) lim
x→0
1−cos x
x
2
173
'
&
$
%
174
'
&
$
%
Fila 46 = Limite de functii ( clasice)
Exercitii.
Lectia 2
Calculati urmatoarele limite de functii:
1) lim
x→∞
x
3
+2x
2
+3x+1
x
6
+3x
2
+x+2
2) lim
x→−∞

x
2
+2x+5−x
x−1
3) lim
x→∞
_√
x
2
+ 3 −

x
2
−3
_
4) lim
x→∞
_
3x+1
3x+5
_
x
2
+1
5) lim
x→8
1
x−8
6) lim
x→4
2
1+e
3
x−4
7) lim
x→0
sin x−sin 7x
sin 3x−sin 2x
8) lim
x→0
1−cos x
4x
2
9) lim
x→0
7x
2
1−cos
3
x
10) lim
x→0
cos 3x−cos 5x
cos 3x−cos 9x
11) lim
x→0
1−cos
3
x
x·sin 2x
12) lim
x→a
_
sin x
sin a
_ 1
x−a
13) lim
x→∞
a
x
−1
x
14) lim
x→∞
5
3x
−1
4x
15) lim
x→∞
a
2x
−1
5x
175
'
&
$
%
176
'
&
$
%
Fila 47 = Asimptote
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatii ale limitelor de functii: continui-
tate, derivabilitatea, asimptote” si anume partea de “Asimptote”.
Pe scurt etapele sunt urmatoarele:
Pas1=Se stabileste domeniul de definitie.
Pas2=Se scrie domeniul de definitie ca si reuniune de intervale si se calculeaza
valorile functiei (respective limitele functiei daca este interval deschis) in capetele
de intervale.
Pas3= Se interpreteaza rezultatele de la Pasul2 ( conform teoriei din fisa
mentionata anterior) si se determina asimptotele in ordinea urmatoare:
1. asimptote orizontale
2. asimptote oblice
3. asimptote verticale.
B) EXERCITII
Stabiliti asimptotele urmatoarelor functii:
1)f(x) =
x
2
+2x+5
x
2
+6x
2)f(x) =
1
(x−3)(x−5)
3)f(x) =
(x+1)
3
x
2
−x+1
4)f(x) =
x
x
2
−1
5)f(x) =
3x
2
x
2
+1
6)f(x) =
1−x
2
1+x
2
7)f(x) =
x
2
+3x+1
x
2
−x+1
177
'
&
$
%
178
'
&
$
%
Fila 48 = Continuitate
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”, partea de
“Continuitate”
B) EXERCITII:
1) Studiati continuitatea functiei:
f:R → R, f(x) =
_
1
1+2
1
x+2
, x ∈ R\{−2}
0, x = −2
2) Fie functia
f : R →R, f(x) =
_
x + 1, x ∈ [0, 1]
3ax + 3, x ∈ (1, 2]
Determinati a real astfel incat f sa fie continua.
3) Studiati continuitatea functiei:
f:R→R, f(x) =
_
e

1
x
2
0, x = 0
, x = 0
4) Discutati in raport cu a∈R continuitatea functiei:
f:R→R, f(x) =
_
1
1+e
1
x−1
, x = 1
a, x = 1
5) Studiati continuitatea functiei:
f:R→R, f(x)=|x
2
−1|
6) Se considera functia
f:R→R, f(x) =
_
a · sin(x) + cos(x), x ∈ [0,
π
4
]
tg(x) + 2 · a · ctg(x), x ∈ (
π
4
,
π
2
)
Determinati a real, astfel incat functia sa fie continua in x=
π
4
.
7) Studiati continuitatea functiei:
f:R→R, f(x)=
_
x
n
−a
n
x−a
m, pentru x = a
, pentru x ∈ R\{a}
179
'
&
$
%
180
'
&
$
%
Fila 49 = Derivabilitate
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”, partea de
“Derivabilitate”
B) EXERCITII:
1) Studiati derivabilitatea functiei:
f:(−
1
2
, ∞)→R, f(x)=
_
ln(1 + 2x), −
1
2
< x ≤ 0
2x, x > 0
,
2) Studiati derivabilitatea functiei:
f:(0,∞)→R, f(x)=
_ √
x
2
+ 5x + 2, 0 < x ≤ 2
9
8
x +
7
4
, x > 2
3) Studiati derivabilitatea functiei:
f:R→R, f(x)=ln
|x+1|+1
|x−1|
181
'
&
$
%
182
'
&
$
%
Fila 50 = Derivate
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Derivate”
B) EXERCITII:
1) Derivati urmatoarele functii in punctele specificate:
a) f(x)=

5x + 1 in x=3
b) f(x)=ln(x
2
+ 5x) in x=1
c) f(x)=sin(2x
2
+ 1) in x=2.
2) Derivati urmatoarele functii:
a) x
7
+ ln(x) −5
x
b) f(x) =
3

x
5
+ 7
x
· sin(x)
c) f(x) = 7x
3
+ 2 · 5
x
+ cos(x)
d) f(x) = x · e
x
+ 7
x
· ln(x)
e) f(x) =
4

x
7
· 5
x

4
x
ln(x)
f) f(x) = tg(x) · 7
x
−3 · x
7
+ cos(x)
g) f(x) = 5
x
· x
7
−2 sin(x) · tg(x)
h) f(x) =
3
x
ln(x)
−5 ·
7
x
cos(x)
i) f(x) = log
x
3
·x
8
+x
5
·
3

x
j) f(x) =

x −2
3

x · 7
x
183
'
&
$
%
184
'
&
$
%
Fila 51 = Teorema lui l’Hˆopital
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile derivatelor” partea cu “Teo-
rema lui l’Hˆopital”
B) EXERCITII:
Calculati limitele urmatoarelor functii, folosind teorema lui l’Hˆopital:
1) Nedeterminare
_
0
0
¸
,
_


¸
a) lim
x→1
x
4
−1
x
3
−1
b) lim
x→−2
x
2
−4
x
2
+5x+6
c) lim
x→0
ln(1+x)
3x
2) Nedeterminare [0 · ∞]
a) lim
x→1
(x −1) · ln

x
2
+ 2x −3
b) lim
x→1
c) lim
x→∞
e
x
· ln(1 −
1
x
)
3) Nedeterminare [∞−∞]
a) lim
x→1
_
x
x−1

1
ln(x)
_
4) Nedeterminare tip [f
g
]
a) lim
x→1
x
1
x−1
b) lim
x→0
(sin x)
sin x
TEMA: Calculati limitele urmatoarelor functii, folosind teorema lui l’Hˆopital:
1) lim
x→1
1−x
1−x
5
2) lim
x→0
ln(sin 2x)
ln(sin 3x)
3) lim
x→∞
ln
2
x
2
x
4
4) lim
x→∞
e
x
−e
−x
e
x
+e
−x
5) lim
x→0
x
5
· ln(x)
6) lim
x→0
1−cos x
x
2
7) lim
x→0
1−cos
3
x
7x
2
8) lim
x→0
x
7x
9) lim
x→1
185
'
&
$
%
10) lim
x→∞
_
x−3
x+2
_
x
2
+1
186
'
&
$
%
Fila 52 = Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy”
B) EXERCITII
1) Studiati valabilitatea teoremei lui Rolle pentru functia:
f : [0, 2] →R, f(x) = |x −1|
2) Studiati aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functia:
f : [1, 3] →R, f(x) =
_
x, 1 ≤ x ≤ 2
x
2
4
+ 1, 2 < x ≤ 3
3) Determinati constanta ξ
care intervine in teorema lui Cauchy pentru functia:
f : [−2, 5] →R, f(x) =
_ √
x + 3, −2 ≤ x < 1
x
4
+
7
4
, 1 ≤ x ≤ 5
4) Demonstrati urmatoarele inegalitati folosind teorema lui Lagrange:
a) |sin(b)-sin(a)|≤|b-a|
b)
b−a
cos
2
a
< tg(b) −tg(a) <
b−a
cos
2
b
pentru 0 ≤ a < b <
π
2
5) Demonstrati egalitatea:
arccos
1−x
2
1+x
2
= 2 · arctg(x)
6) Fie f : [−1, 1] →R, f(x) = arcsin(x) si g : [−1, 1] →R, g(x) = −arccos(x).
Demonstrati ca f si g difera printr-o constanta.
7) Demonstrati inegalitatea:
x
1+x
2
< arctg(x), x ∈ (0, ∞)
Studiati fisa “Interpretarea geometrica a derivatei” si efectuati exerci-
tiile de la acea fisa.
187
'
&
$
%
188
'
&
$
%
Fila 53 = Reprezentarea grafica a functiilor
A) TEORIE:
Etapele pentru reprezentarea grafica a unei functii sunt urmatoarele:
1) Se stabileste domeniul de definitie
2) Se scrie domeniul de definitie ca reuniune de intervale si se cal-
culeaza valorile functiei in capetele de intervale (pentru intervale inchise) ,
respectiv limitele functiei in capetele de intervale (pentru intervale deschise)
3) Se stabilesc asimptotele prin interpretarea rezultatelor anterioare. Se
stabilesc prima data asimptotele orizontale, apoi cele oblice si apoi cele verticale.
4) Se fac intersectiile functiei cu axele de coordonate, adica
a) pentru axa Ox se face y=0 si se scoate x.
b) pentru axa Oy se face x=0 si se scoate y.
5) Studiul derivatei intai.
a) Se calculeaza f

b) Se rezolva ecuatia f

= 0 si se scot radacinile acestei ecuatii de ex: x1* si
x2*.
c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f

, de exemplu:
x x1* x2*
f’ + + + 0 - - - - 0 + + +
f(x) crescat. Maxim=(x1*,f(x1*) descresc. minim=(x2*.f(x2*) cresc.
Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de extreme local(minime si maxime).
6) Studiul derivatei a doua.
a) Se calculeaza f

b) Se rezolva ecuatia f

= 0 si se scot radacinile acestei
ecuatii de ex: x1** si x2**. c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f

, de
exemplu:
x x1** x2**
f’’ + + + 0 - - - - 0 + + +
f(x) convexa concava convexa
Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de inflexiune.
7) Se intocmeste tabelul final:
- Pe prima linie se scriu toate valorile importante obtinute pt x, exemplu
x

1
, x

2
, x
∗∗
1
, x
∗∗
2
, x = 0, etc
- Pe linia doi practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea primei derivate.
- Pe linia trei practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea derivate a doua.
- Pe ultima linie se scriu valorile functiei (respectiv limitele functiei) aferente
valorilor lui x din linia 1
189
'
&
$
%
x x1* x1** x2* x2**
f’ + + + 0 - - - - 0 + + +
f’’ + + + + 0 - - - - 0 + +
f(x) f(x1*) f(x1**) f(x2*) f(x2**)
8) Trasare grafic, in ordinea urmatoare:
a) trasare axe Xoy si domeniu de definitie
b) trasare asimptote
c) intersectii cu axele de coordonate
d) folosind tabelul final, se incepe de la stanga spre dreapta si se pune un
punct de tipul (x,f(x)) din tabel pe grafic. Se continua cu punctul urmator
(x,f(x)) si punctele se unesc conform indicatiilor primei derivate (crescator sau
descrescator) si indicatiilor date de a doua derivate ( convex sau concav).
Observatii:
1) Uneori nu este necesar studiul derivatei a doua
2) Avansat ( optional) : studiul periodicitatii si paritatii
B) EXERCITII:
Reprezentati grafic functiile:
a) f(x) = x
2
−5x
b) f(x) = x
3
+x
2
c) f(x) =
1
x
+
1
x
2
d) f(x) =
1
x(x−1)
190
'
&
$
%
Fila 54 = Aplicatiile derivatelor
Monotonie. Puncte de extrem
Grafice de functii
Exercitii
1) Studiati monotonia si aflati punctele de extreme pentru functiile:
a) f(x) = x · ln(x)
b) f(x) = arcsin
2

x
x+1
c) f(x) =
arcsin(x)

1−x
2
2) Reprezentati grafic functiile:
a) f(x) =
1
x(x−1)
b) f(x) = x + arcsin(x)
c) f(x) =
cos(x)
cos(x)−sin(x)
d) f(x) = arctg(ln(x))
e) f(x) = x −sin(x)
191
'
&
$
%
192
'
&
$
%
Fila 55 = Analiza a XI-a
Recapitulare
Fisa 1
1) Calculati urmatoarele limite de siruri:
a) lim
n→∞

n(

n + 1 −

n)
b) lim
n→∞
1·3+3·5+···(2n−1)(2n+1)
5n
4
c) lim
n→∞
_
4n+1
4n−2
_
n−5
2) Calculati urmatoarele limite de functii, fara a utiliza regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→3
x
2
−6x+9
x−3
b) lim
x→7
2
x−7
c) lim
x→∞
8
x+3
−5
x−2
8
x
+4
x
3) Calculati urmatoarele limite de functii, utilizand regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→1
1−x
3
1−x
4
b) lim
n→0
ln(sin 4x)
ln(sin 5x)
c) lim
n→0
x
3
· ln(x)
4) Verificati existenta asimptotelor pentru f : R →R, unde :
a) f(x) =
5x
2
x
2
+2
b) f(x) =
x
2
+x+5
6x
5) Studiati continuitatea functiilor:
a) f : R →R, f(x) = |x
2
−4|
b) f : R →R, f(x) =
_
1
1+2
1
x+2
, x ∈ R\{−2}
0, x = −2
6) Derivati urmatoarele functii:
a) f(x) =
x
3
·ln(x)
7·e
x
b) f(x) = ln(sin(4x
2
+ 3))
c) f(x) = sin(tg(7
2x
+ 5))
7) Studiati derivabilitatea functiei:
f : (0, ∞) →R, f(x) =
_ √
x
2
+ 5x + 2, 0 < x ≤ 2
9
8
· x +
7
4
, x > 2
8) Reprezentati grafic functiile:
a) f(x) = x
3
+x
2
193
'
&
$
%
b) f(x) =
5
x(x−2)
194
'
&
$
%
Fila 56 = Analiza a XI-a
Recapitulare
Fisa 2
1) Calculati urmatoarele limite de siruri:
a) lim
n→∞
1
3
+2
3
+···+n
3
n
3

n
4
b) lim
n→∞

n
k=1
1
k(k−1)
c) lim
n→∞
2
n
+3
n
3
n
+4
n
2) Studiati convergenta sirurilor:
a) a
n
=
n
3
n
b) a
n
=
5
n
n!
3) Calculati urmatoarele limite de functii, fara a utiliza formula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→1
x
2
−2x+1
x
2
−5x+4
b) lim
x→7
6x−2
x−7
c) lim
x→∞

x
2
+3−2
x−1
d) lim
x→−∞

x
2
−2+6
x+5
4) Calculati urmatoarele limite de functii, utilizand regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→∞
ln(1+x·3
x
)
2x
b) lim
x→0
tg(x)
ln(2x+1)
c) lim
n→∞
(ln x)
2
3x
2
d) lim
n→∞
x · e
−x
2
5) Studiati continuitatea urmatoarelor functii f : R →R, pentru:
a) f(x) =
_
x + 3, x ≤ 2
x
2
+ 1, x > 2
b) f(x) =
_
e
x
−1
x
, x = 0
1, x = 0
c) f(x) =
_
x
2
−4x+3
x−3
5, x = 3
, x = 3
d) f(x) =
_
2 · a · x + 1, x ≤ 1
a · x
2
+ 5a · x, x > 1
6) Studiati derivabilitatea functiei:
f : R →R, f(x) =
_
x
2
+x + 1, x ≤ 1
x
3
+ 2, x > 1
7) Se considera functia f(x) = (−1)
n
· e
−x
.
Demonstrati ca f
n
(x) = (−1)
n
· e
−x
8) Se da functia f : R →R, f(x) =
5x
4
+2x+1
x
4
a) Determinati asimptotele functiei.
b) Calculati f

(x) si determinati intervalele de monotonie ale functiei.
c) Trasati graficul functiei.
195
'
&
$
%
d) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x
0
= 1.
196
'
&
$
%
Fila 57 = Analiza a XI-a
Recapitulare
Fisa 3
1) Calculati urmatoarele limite de siruri:
a) lim
n→∞
6n
3
n!
b) lim
n→∞
_
3

3n
2
+1
+
3

3n
2
+2
+· · ·
3

3n
2
+n
_
c) lim
n→∞
4
n
n!
2) Fie sirul a
n
, unde a
n+1
= a
n
+ (−a)
n
.
a) aratati ca sirul nu este monoton.
b) determinati forma nerecursiva a sirului.
3) Determinati parametrul real m, astfel incat functia urmatoare sa aiba limita
in x
0
=2
f(x) =
_
sin 4(x−2)
5(x−2)
, x ∈ (0, 2)
1
5
·
tg3(x−2)
sin(x−2)
+m, x ∈ (2, 4)
4) Calculati urmatoarele limite de functii folosind regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→1
ln(3x−2)
x
3
−x
b) lim
x→∞
ln(x)
x
n
5) Determinati parametrul real m, astfel incat functiile urmatoare sa fie con-
tinue:
a) f : R →R, f(x) =
_
x
2
+2x−8
x−2
, x = 2
m, x = 2
b) f(x) =
_

x
2
+7−4
x
2
−2x−3
, x = 3
m, x = 3
6) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei f(x) = x · e
x
in punctul x
0
= 0.
7) Determinati a,b∈ R astfel incat f : R →R sa fie derivabila, unde
f(x) =
_
b · arctg
x
2
+a, x ≤ 2
a · x + 1, x > 2
8) Se da functia f : R →R, f(x) =
3

x
3
−3x
a) studiati variatia functiei
b) reprezentati grafic functia
b) scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x=0
c) discutati solutiile reale ale ecuatiei f(x) = m, m ∈ R.
197
'
&
$
%
198
'
&
$
%
Fila 58 = Algebra si Analiza a XI-a
Tema
A) ALGEBRA
1) Calculati A
−1
pentru matricea
A =
_
_
2 2 3
1 −1 1
−1 2 3
_
_
2) Rezolvati ecuatia matriciala:
X ·
_
−1 −2
5 8
_
=
_
7 2
−3 5
_
3) Calculati determinantul:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 −1 4
3 1 4 −5
2 0 1 −1
6 −5 4 −4
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
4) Determinati matricea X din ecuatia:
5 · X +
_
1 2
3 4
_
= 3 ·
_
1 0
0 2
_
+
_
−1 3
2 1
_
5) Determinati matricea A astfel incat:
a) A
2
= I
2
b) A
2
= O
2
B) ANALIZA
6) Calculati limitele urmatoarelor siruri:
a) a
n
=
_
2n−5
2n+1
_
n+6
b) a
n
=
_√
n
2
+ 7 −

n
2
−7
_
c) a
n
=

2n
2
−3n+1−5n
7n+2
d) a
n
=
9
n+1
+5
n−2
9
n+3
−5
n
7) Verificati convergenta urmatoarelor siruri:
a) a
n
=
n+3
n+4
b) a
n
=
3
n
(n+2)!
8) Calculati limitele urmatoarelor functii:
a) lim
x→5
3
x−5
b) lim
x→0
sin(7x)
sin(5x)
c) lim
x→0
tg(4x)
tg(7x)
9) Calculati asimptotele urmatoarelor functii:
a) f(x) =
3x
2
x
2
−2
b) f(x) =
x
2
+x+1
3x
10) Derivati urmatoarele functii:
a) f(x) =
x
3
·ln(x)
7·e
x
b) f(x) =
5

x · sin(x) +
1
5

x
· cos(x)
c) f(x) = ln(sin(x
2
+ 7))
199
'
&
$
%
200
'
&
$
%
Fila 59 = Algebra clasa XII
Lectia 1
1) Notiuni preliminare:
Intelegerea notiunilor de:
1. parte stabila
2. asociativitate
3. element neutru
4. element simetric
5. comutativitate.
2) Fie legea de compozitie:
Z x Z -> Z, x * y = x+y-xy
Verificati daca (Z,*) este grup.
3) Fie G intervalul G=(2,∞) .
Pentru orice x,y ∈G definim * : G x G -> G, x∗ y = x · y −2x −2y + 6
Aratati ca (G,*) este grup comutativ.
4) Fie H={0,1,2,3,4} ⊂Z si x * y = |x – y |
Verificati daca (H,*) este grup.
5) Fie Z
5
= {
ˆ
0,
ˆ
1,
ˆ
2,
ˆ
3,
ˆ
4}
a) Intocmiti tablele ⊕ si ⊗ in Z
5
b) Verificati daca (Z
5
, ⊕) este grup comutativ
c) Verificati daca (Z
5
, ⊗) este grup comutativ
201
'
&
$
%
202
'
&
$
%
Fila 60 = Algebra clasa XII
Exercitii cu clase de resturi
Lectia 2
1) Notiuni preliminare:
- Intocmirea de table de operatii in
ˆ
Z
n
- Demonstrarea faptului ca (
ˆ
Z
n
, +) si (
ˆ
Z
n
, •) sunt grupuri.
- Impartirea polinoamelor in
ˆ
Z
n
2) Rezolvati urmatoarea ecuatie in
ˆ
Z
5
:
ˆ
3 · ˆ x +
ˆ
2 =
ˆ
4
3) Rezolvati sistemul urmator in
ˆ
Z
6
:
_
ˆ
3 · x +
ˆ
5 · y =
ˆ
1
ˆ
5 · x +
ˆ
4 · y =
ˆ
0
4) Rezolvati sistemul urmator in
ˆ
Z
5
:
_
_
_
ˆ
3 · x +y +
ˆ
2 · z =
ˆ
3
x +
ˆ
2 · y +
ˆ
3 · z =
ˆ
1
ˆ
2 · x +
ˆ
3 · y +z =
ˆ
2
5) Aflati catul si restul impartirii lui f la g, unde:
f =
ˆ
3 · x
5
+
ˆ
4 · x
4
+
ˆ
3 · x
3
+
ˆ
3 · x
2
+
ˆ
2 · x +
ˆ
2
g =
ˆ
2 · x
2
+
ˆ
3 · x +
ˆ
1, in
ˆ
Z
5
. Efectuati apoi proba.
6) Determinati α astfel incat urmatoarea matrice sa fie inversabila:
A =
_
_
ˆ
2
ˆ
0 ˆ α
ˆ
1
ˆ
1
ˆ
0
ˆ
0 ˆ α
ˆ
1
_
_
in
ˆ
Z
3
7) Fie f si g in
ˆ
Z
5
Aflati catul si restul impartirii lui f la g, unde:
f =
ˆ
3 · x
5
+x
3
+
ˆ
2 · x +
ˆ
4
g =
ˆ
2 · x
3
+
ˆ
3 · x
2
+
ˆ
1 Efectuati apoi proba .
8) Rezolvati urmatorul sistem in Z
12
:
_
ˆ
3 · x +
ˆ
2 · y =
ˆ
4
ˆ
2 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
1
9) Fie operatiile :
x * y = x+y+3
x ◦ y = xy+3x+3y+6, unde x,y ∈Z.
203
'
&
$
%
Verificati daca (Z,*) este grup abelian
Verificati daca (Z,◦) este monoid comutativ.
10) Rezolvati in
ˆ
Z
9
ecuatia:
ˆ
7 · x +
ˆ
3 =
ˆ
2
11) Fie Z x Z -> Z, x * y = x+y-1.
Verificati daca (Z,*) este grup abelian.
204
'
&
$
%
Fila 61 = Algebra clasa XII
Exercitii cu morfisme, izomorfisme
Lectia 3
Notiuni preliminare: Morfism si izomorfism. Bijectivitate.
1) Aratati ca functia f: (0,∞) -> (-1,1), f(x)=
x−1
x+1
, ∀x ∈ (0, ∞) este un izomor-
fism de la grupul (R

, •) la grupul (G, ∗), unde (G, ∗) se defineste astfel: G=(-
1,1), si x * y=
x+y
1+xy
Mentiune: Examen Bacalaureat
2) Fie ε = −
1
2
+i·

3
2
si G={1, ε, ε
2
}⊂ C. a) Alcatuiti tabla (G, •) ( mentiune=•
inseamna inmultire) b) Aratati ca (G, •) este grup abelian c) Aratati ca grupul
(G, •) este izomorf cu grupul
3) Fie G=(-1,1) si pentru orice x,y ∈ G definim: x * y =
x+y
1+xy
Stiind ca (G,*) este grup, iar functia f:G -> R, definita prin
f(x) =
_
x
0
dt
1−t
2
Mentiune: Admitere ASE
4) Fie E=R\{0} si f
i
: E− > E, 1 <= i <= 4
f
1
(x) = x, f
2
(x) =
1
x
, f
3
(x) = −x, f
4
(x) = −
1
x
, ∀x ∈ E
a) Aratati ca multimea G={f
1
, f
2
, f
3
, f
4
} impreuna cu compunerea functiilor
formeaza un grup abelian.
b) Aratati ca (G, ◦) este izomorf cu grupul lui Klein.
Indicatie: Vezi grupul lui Klein, manual algebra XII, pag. 43
5) Rezolvati in
ˆ
Z
5
sistemul:
_
ˆ
4 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
2
ˆ
3 · x +
ˆ
2 · y =
ˆ
2
Mentiune: Examen Bacalaureat
205
'
&
$
%
206
'
&
$
%
Fila 62 = Algebra clasa XII
INEL
Lectia 4
Notiune de GRUP
Fie *:AxA->A, de exemplu x * y = x+y-xy
Se studiaza pentru (A,*) daca avem indeplinite:
1) Parte stabila: Daca pentru ∀x, y ∈ A →x ∗ y ∈ A
2) Asociativitate: Daca pentru ∀x, y, z ∈ A, x*(y*z)=(x*y)*z
3) Element neutru: Daca pentru ∀x ∈ A, ∃e ∈ A, astfel incat
x* e=e*x=x
4) Element simetric: Daca pentru ∀x ∈ A, ∃x

∈ A,astfel incat
x ∗ x

= x

∗ x = e
5) Comutativitate: Daca pentru ∀x, y ∈ A, x*y=y*x
Pentru 1,2,3,4 adevarate, inseamna ca (A,*) este grup.
Daca in plus este adevarat si 5, avem grup comutativ, sau grup abelian.
Notiunea de MONOID
Fie A o multime nevida si *:AxA->A, de exemplu x * y = x+y-xy
(A,*) este MONOID daca avem:
(A,*)=asociativ si
(A,*)= element neutru
207
'
&
$
%
INEL
Fie
- A=multime nevida si - 2 legi de compozitie, de exemplu notate cu * si

Avem (A,∗, •) = INEL, daca sunt indeplinite urmatoarele 3 conditii:
- 1) (A,*)= grup abelian(comutativ) adica:
- Parte stabile pentru (A,*)
- Asociativitate pentru (A,*)
- Element neutru pentru (A,*)
- Element simetric pentru (A,*)
- Comutativitate pentru (A,*)
2) (A,• )=monoid adica:
- Asociativitate pentru (A,•)
- Element neutru pentru (A,•)
3) Daca operatia • ( deci a doua operatie, cea cu monoidul) , este dis-
tributiva fata de * ( deci fata de prima operatie, cea cu grupul abelian), atat
la stanga cat si la dreapta, adica daca sunt indeplinite urmatoarele doua
egalitati:
a) x • (y ∗ z) = x • y ∗ x • z ( distribuitate la stanga a lui • fata de *)
b) (y ∗ z) • x = y • x ∗ z • x ( distribuitate la dreapta a lui • fata de *)
208
'
&
$
%
Fila 63 = Algebra clasa XII
Probleme recapitulative
Lectia 5
1) Fie A={0,1,2,3,4,5} si x*y=|x-y|. Verificati daca (A,*) este grup.
2) Fie
ˆ
Z
4
= {
ˆ
0,
ˆ
1,
ˆ
2,
ˆ
3} si operatia de adunare. Verificati daca (
ˆ
Z
4
, +) este
grup.
3) Fie multimea A=R\{1} si legea de compozitie *: A x A -> A, unde
x * y =
1
2
(1 +x +y −xy)
Aratati ca (A,*) este asociativa si aflati elementul neutru.
4) Fie multimea A={a,b,c} si operatia * definita prin tabla:
a b c
----------------
a a b c
b b c a
c c a b
Aratati ca grupul (A,*) este izomorf cu (
ˆ
Z
3
, +).
5) Fie G=(-1,1) si legea de compozitie *:G x G -> G, unde x * y =
x+y
1+xy
Stiind ca (G,*) este grup, se da functia f: G -> R, f(x)=ln
_
1+x
1−x
.
Aratati ca (G,*) si (R,+) sunt izomorfe.
6) Rezolvati in
ˆ
Z
5
sistemul:
_
ˆ
2 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
2
ˆ
3 · x + ˆ y =
ˆ
1
7) Demonstrati ca multimea matricilor patratice ( de exemplu de ordinul 3),
formeaza un inel in raport cu adunarea si inmultirea matricilor.
209
'
&
$
%
210
'
&
$
%
Fila 64 = Analiza clasa XII
Formule esentiale
Lectia 1
Tabel integrale nedefinite
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+C
_
1
x
· dx = ln |x| +C
_
1
x+a
· dx = ln |x +a| +C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln |
x−a
x+a
| +C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln(x +

x
2
+a
2
) +C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln(x +

x
2
+a
2
) +C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+C
_
sin(x) · dx = −cos(x) +C
_
cos(x) · dx = sin(x) +C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) +C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) +C
_
tg(x) = −ln | cos(x)| +C
_
ctg(x) · dx = ln | sin(x)| +C
Integrale-> Metode de calcul :
• Metoda substitutiei= implica retete de rezolvare
• Metoda integrarii prin parti :
_
f · g

= f · g −
_
f

· g
211
'
&
$
%
Integrale definite
a) Formula lui Leibnitz-Newton :
_
b
a
f(x) · dx = F(x)|
b
a
= F(b) −F(a)
b) Formula de integrare prin parti pt integrale definite :
_
b
a
f · g

· dx = f · g|
b
a

_
b
a
f

· g · dx
c) Operatii cu integrale :
_
b
a
(f ±g) · dx =
_
b
a
f · dx ±
_
b
a
g · dx
_
b
a
k · f(x) · dx = k ·
_
b
a
f(x) · dx, pentru ∀k ∈ R.
d) Subtilitati :
- Sume Rieman
- Sume Darboux
- Functii integrabile
4) Aplicatiile integralelor in geometrie :
Fie axa Ox, dreptele verticale x=a si x=b si graficul functiei f(x)
- Suprafata S=
_
b
a
|f(x)| · dx
- Volumul V= π ·
_
b
a
f
2
(x) · dx
- Lungime curba l=
_
b
a
_
1 +f(x)
2
· dx
- Arie laterala=2 · π ·
_
b
a
|f(x)| ·
_
1 + (f

)
2
· dx
- Fie centrul de greutate G(x
G
, y
G
) al suprafetei marginite de x=a. x=b, Ox si
f(x), unde x
G
=
_
b
a
x·f(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
si y
G
=
1
2
·
_
b
a
f
2
(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
212
'
&
$
%
Fila 65 = Analiza clasa XII
Metoda substitutiei
Lectia 2
A) Privire generala despre integrale:
Esenta integralelor:
a) Tabelul de integrale ( de copiat si invatat)
b) Integrale nedefinite :
Calculati
_ _
e
x
+x
3
+
1
x
_
· dx
c) Integrale definite :
Calculati
_ _
e
x
+x
5
+ 7x
2
_
· dx
d) Aplicatiile integralelor in geometrie :
Calculati suprafata marginita de x=4, x=6, axa Ox si functia f(x)=x
2
+3x+ln(x)
B) Metoda substitutiei
Calculati :
a)
_

ln(x)
x
· dx
b)
_
e
x
e
x
+1
· dx
c)
_
dx

1−25x
2
dx
d)
_
x
3

1−x
8
dx
Exercitii :
1)
_
_

ln(x)
x
+ 1
_
· dx
2)
_
3·e
x
2·e
x
−1
dx
3)
_
4·dx

7−x
2
· dx
4)
_
x
4

4−x
10
dx
5)
_
2
x
·dx

1−4
x
6)
_
1+x

1−x
2
dx
7)
_
x ·

1 +x
2
· dx
8)
_
x·dx

1+x
2
· dx
213
'
&
$
%
214
'
&
$
%
Fila 66 = Analiza clasa XII
Exercitii cu integrale de tipul
_
1
gradI
,
_
1
grad2
,
_
gradI
grad2
Lectia 3
1) Calculati :
a)
_
5
3x+2
dx d)
_
−3
−3+2x
dx
b)
_
4
1−3x
dx e)
_
6
5−7x
dx
c)
_
6
−3x+2
dx f)
_
−1
−x−4
dx
2) Calculati :
a)
_
6
x
2
−6x
dx d)
_
1
−x
2
+10x−25
dx
b)
_
−1
x
2
+25
dx e)
_
1
(x−1)(x+3)
dx
c)
_
1
x
2
+8x+16
dx
3) Calculati :
a)
_
1
x
2
+3x+11
dx d)
_
1
4x
2
+x+5
dx
b)
_
1
−x
2
+3x−7
dx e)
_
1
−2x
2
+x−7
dx
c)
_
1
3x
2
+2x+5
dx f)
_
1
3x
2
+x+7
dx
4) Calculati :
a)
_
2x+1
x
2
−7x
dx
b)
_
−3x+2
x
2
−64
dx
c)
_
−x
x
2
−2x+1
dx
215
'
&
$
%
216
'
&
$
%
Fila 67 = Analiza clasa XII
Metoda integrarii prin parti
Exercitii
Lectia 4
Calculati:
1)
_
x · e
x
· dx
2)
_
x
2
· e
x
· dx
3)
_ _
1 −e
x
· x
2
−2x
3
· e
x
_
dx
4)
_
x · sin(x) · dx
5)
_
x · cos(x) · dx
6)
_
x · ln(x) · dx
7)
_
x
2
· ln(x) · dx
8)
_
e
x
· sin(x) · dx
9)
_
e
α·x
· sin(β · x) · dx
10)
_
cos
2
(x) · dx
Indicatie: Se scrie
_
cos
2
(x) · dx =
_
cos(x) · cos(x) · dx
11)
_
sin
2
(x) · dx
12)
_ _
sin
3
(x) + 2 · cos
3
(x)
_
· dx
217
'
&
$
%
218
'
&
$
%
Fila 68 = Analiza clasa XII
Integrarea functiilor rationale
Exercitii
Lectia 5
Notiuni preliminare
Fie P(x) si Q(x) doua polinoame.
_
P
Q
dx abordeaza in functie de gradele lui P si Q, astfel :
Caz 1:Pentru grad( P ) >= grad (Q)
Se face impartirea polinomului P la Q si se obtine catut C si restul R, restul R
avand grad mai mic decat Q. Prin urmare
P = C · Q+R respectiv impartind cu Q se obtine :
P
Q
= C +
R
Q
. Integrand relatia se obtine :
_
P
Q
=
_
C +
_
R
Q
Calculul integralei
_
C este intotdeauna foarte simplu, problema fiind calculul
integralei
_
R
Q
, o integrala a unei fractii de doua polinoame, gradul numaratoru-
lui fiind mai mic decat gradul numitorului, adica se ajunge la Caz 2.
Caz 2:Pentru grad( P ) < grad (Q)
Se scrie
P
Q
=
P
(x−a)
α1
·(x−b)
αl2
......(mx
2
+nx+p)
β1
.....
si se descumpune folosind
metoda coeficientilor nedeterminati. Dupa descompunere, se integreaza
expresia anterioara. Pentru modele de rezolvare complete, vezi exercitiile urma-
toare.
Exercitii integrale rationale Calculati:
1)
_
x
2
−3x+2
x
3
+2x
2
+x
dx
_
x
2
−3x+2
x
3
+2x
2
+x
dx
2)
_
x
4
x
3
−1
dx
3)
_
x
2
(x+2)
2
·(x+4)
2
dx
4)
_
x
3
+x−1
(x
2
+2)
2
dx ( = Dificila: Model Lia Arama pag 306)
219
'
&
$
%
220
'
&
$
%
Fila 69 = Analiza clasa XII
Integrarea functiilor trigonometrice
Lectia 6
Metode de rezolvare.
Idee: Dupa substitutiile urmatoare, intotdeauna se obtine o expresie
rationala in t.
Fie o functie rationala in sin(x) si/sau cos(x), notata cu R(sin(x),cos(x))
Cazul 1 Daca R( - sin(x), cos(x) ) = - R( sin(x) , cos(x) )
( adica impar in sinus)
atunci se face substitutia cos(x)=t
Cazul 2 Daca R( sin(x), - cos(x) ) = - R( sin(x) , cos(x) )
( adica impar in cosinus)
atunci se face substitutia sin(x)=t
Cazul 3 Daca R( - sin(x), - cos(x) ) = R( sin(x) , cos(x) )
( adica par in sin si cos)
atunci se face substitutia tg(x)=t
Cazul 4 Daca NU se reuseste cu cazurile 1,2,3,
atunci se face substitutia tg
x
2
= t
De remarcat ca substitutia de la caz 4 este functionala in orice situatie, avan-
tajul substitutiilor 1,2,3 fiind ca de obicei genereaza calcule mai simple.
Din tg
x
2
= t se obtine
x
2
= arctg(t) -> x = 2 · arctg(t) -> dx =
2·dt
1+t
2
Se exprima toate functiile trigonometrice in functie de tg
x
2
= t conform for-
mulelor :
sin(x) =
2·t
1+t
2
cos(x)=
1−t
2
1+t
2
tg(x)=
2·t
1−t
2
ctg(x)=
1−t
2
2·t
Recomandari:
Pentru cazul 1, formule utile:
a) sin
2
(x) + cos
2
(x) = 1
b) Pentru cos(x)=t, avem ( cos(x) )’= - sin(x) -> dt = −sin(x) · dx
Pentru cazul 2, formule utile:
a) sin
2
(x) + cos
2
(x) = 1
b) Pentru sin(x)=t, avem ( sin(x) )’= cos(x) -> dt = cos(x) · dx
3) Pentru cazul 3, formule utile:
a) cos
2
(x) =
1
1+tg
2
(x)
, adica =
1
1+t
2
b) sin
2
(x) =
tg
2
(x)
1+tg
2
(x)
, adica =
t
2
1+t
2
B) Exercitii
1)
_
sin
3
(x) · dx
2)
_
sin
5
(x) · dx
3)
_
cos
3
(x) · dx
221
'
&
$
%
4)
_
sin
4
(x) · cos
2
(x) · dx
5)
_
tg
4
(x) · dx
6)
_
dx
5+4·sin(x)
7)
_
dx
2·sin(x)−cos(x)+5
8)
_
dx
1+tg(x)
9)
_
1
3+cos(x)
dx
10)
_
1
1+sin
2
(x)
dx
11)
_
sin(x)
1+sin(x)
dx
12)
_
2·tg(x)+3
sin
2
(x)+2·cos
2
(x)
dx
13)
_
1
cos
4
(x)·sin
2
(x)
dx
14)
_
1
cos
2
(x)+2·sin
2
(x)
dx
15)
_
1+sin(x)
sin(x)·(1+cos(x))
dx
222
'
&
$
%
Fila 70 = Analiza clasa XII
Substitutiile lui Euler
Lectia 7
Metoda de integrare folosind substitutiile lui Euler
Fie integrala dintr-o expresie rationala, notata cu R, care contine expresii ale
lui x si radical din functia de gradul doi, adica fie :
_
R(x,
_
a · x
2
+b · x +c) · dx
Substitutia efectuata este in functie de urmatoarele cazuri :
Pentru ∆ < 0 si a > 0
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c =

a · x +t
- Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t
- Se calculeaza dx in functie de t
- Se calculeaza

ax
2
+bx +c =

a · x +t in functie de t, inlocuind pe x
- Se exprima
_
R(x,

a · x
2
+b · x +c) · dx in functie de t, fiind garantat ca
intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t, care se rezolva
conform metodei de la integrarea functiilor rationale.
Pentru ∆ < 0 si c > 0
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c = t · x +

c
- Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t
- Se calculeaza dx in functie de t
- Se calculeaza

ax
2
+bx +c = t · x +

c in functie de t, inlocuind pe x
- Se exprima
_
R(x,

a · x
2
+b · x +c) · dx in functie de t, fiind garantat ca
intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t, care se rezolva
conform metodei de la integrarea functiilor rationale.
Pentru ∆ > 0
Daca ∆ > 0 inseamna ca exista doua radacini reale, fie x
1
= α si x
2
= β
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c = t · (x −α)
( sau in mod similar, notand

ax
2
+bx +c = t · (x −β) )
- Se scrie
_
a(x −α)(x −β) = t(x −α) unde (x −α) =
_
(x −α)
2
, deci
se obtine
_
a(x −α)(x −β) = t ·
_
(x −α)
2
- Se imparte cu

x −α si se obtine
223
'
&
$
%
_
a(x −β) = t ·
_
(x −α)
- Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t
- Se calculeaza dx in functie de t
- Se calculeaza

ax
2
+bx +c = t · (x −α) in functie de t, inlocuind pe x
- Se exprima
_
R(x,

a · x
2
+b · x +c) · dx in functie de t, fiind garantat ca
intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t, care se rezolva
conform metodei de la integrarea functiilor rationale
Pentru ∆ = 0
Daca ∆ = 0 inseamna ca exista doua radacini egale, fie x
1
= x
2
= α
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c = t · (x −α)
- Se scrie
_
a(x −α)(x −α) = t(x −α) unde (x −α) =
_
(x −α)
2
,
se obtine
_
a(x −α)(x −α) = t ·
_
(x −α)
2
Se imparte cu

x −α si asa mai departe, similar cu cazul ∆ > 0
B) Exercitii
1)
_
1
(1+x)

1+x+x
2
dx2)
_
dx
(x
2
+36)

36−x
2
3)
_
dx
1+

x
2
+2x+2
224
'
&
$
%
Fila 71 = Analiza clasa XII
Substitutiile lui Cebˆı¸sev
Lectia 8
Fie
_
x
m
· (a · x
n
+b)
p
· dx
unde a = 0, a · x
n
+b > 0, m,n,p=rationale
Integrala se poate reduce la calcul unei integrale rationale, doar in urma-
toarele trei cazuri ( stabilite de Cebˆı¸sev) :
1) Pentru p= intreg
Se va face substitutia
r

x = z, unde z este multiplu comun al numitorilor lui m
si n
2) Pentru
m+1
n
=intreg
Se va face substitutia a · x
n
+b = z
N
, unde N= numitorul lui p
3) Pentru
m+1
n
+p =intreg
Se va face substitutia a +b · x
−N
= z
N
, unde N= numitorul lui p
Exercitii:
1)
_
dx

3

x
2
+1
2)
_
dx
4

1+x
4
225
'
&
$
%
226
'
&
$
%
Fila 72 = Analiza clasa XII
Exercitii tip = integrale
Lectia 9
Calculati integralele:
1)
_
dx

x−
3

x
2)
_
1+

x+1
1+
3

x+1
dx
3)
_
(x −1) ·
_
x
x+1
· dx
4)
_
sin
2
(x) · cos
4
(x) · dx
5)
_
cos
5
(x) · dx
6)
_
cos
4
(x) · dx
7)
_
tg
5
(x) · dx
8)
_
1
sin
3
(x)
dx
9)
_
1
sin
2
(x)
dx
10)
_
sin(5x) · cos(7x) · dx
227
'
&
$
%
228
'
&
$
%
Fila 73 = Analiza clasa XII
Recapitulare 1 = integrale
Lectia 10
1) Calculati urmatoarele integrale:
a)
_
(7
x
+
3

x −cos(x)) · dx
b)
_
_
e
x
−6x +
1
6

x
_
· dx
2) Calculati urmatoarele integrale:
a)
_
7


ln(x)
· dx b)
_
5·e
x
1−e
x
dx c)
_
x
4

1−x
10
dx
3) Calculati integralele:
a)
_
x · cos(x) · dx b)
_
x · ln(x) · dx
4) Calculati:
a)
_
3
1
x ·

1 +x
2
· dx b)
_
10
2
5+x

1−x
2
dx
5) Calculati:
a)
_
2
1
4
6−3x
dx b)
_
2
1
1
2x
2
+3x+10
dx c)
_
2
1
2x−1
x
2
−6x+9
dx
6) Calculati:
a)
_
dx

5−4x
2
dx b)
_
5x
4
x
3
−1
dx
c)
_
dx
1+sin(x)
dx d)
_
5 · sin
3
(x) · dx
7) Calculati:
a)
_
dx
1+

x
2
+2x+2
dx b)
_
dx
(x
2
+9)·

9−x
2
dx
8) Calculati suprafata marginita de x=1, x=3, Ox si f(x) definita astfel:
a) f(x) = x
3
b) f(x) = x
4
c) f(x) =

9 −x
2
229
'
&
$
%
230
'
&
$
%
Fila 74 = Analiza clasa XII
Recapitulare 2 = integrale
Lectia 11
Calculati urmatoarele integrale:
1)
_
2
3x·
3

ln(x)
dx
2)
_
2−x

1+3x
dx
3)
_
4·e
x
5·e
x
−1
dx
4)
_
1
x
2
−14x+49
dx
5)
_
2x−1
2x
2
+x−7
· dx
6)
_
1
x
2
−5x
dx
7)
_
e
x
· cos(x) · dx
8)
_
x · ln(x)dx
9)
_
x · cos(x)dx
10)
_
x
6

4−x
14
dx
231
'
&
$
%
232
'
&
$
%
Fila 75 = Analiza clasa XII
Ecuatii diferentiale
Lectia 12
Ecuatii diferentiale cu variabile separabile:
y

= f(x) · g(y)
Se procedeaza astfel:
Se scrie dy(x) = y

· dx -> y

=
dy
dx
->
dy
dx
= f(x) · g(y) ->
dy
g(y)
= f(x) · dx Integram ambii membrii si obtinem:
_
1
g(y)
· dy =
_
f(x) · dx -> se rezolva si se scoate y
Exemplu:
Rezolvati ecuatia diferentiala y’=2x(1 +y
2
)
Rezolvare:
dy
dx
= 2x(1 + y
2
) ->
dy
1+y
2
= 2x · dx -> Integram ambii membrii si
obtinem
_
dy
1+y
2
=
_
2x· dx adica obtinem arctg(y)=x
2
+C Se aplica tg la ambii
membrii si se obtine y=tg(x
2
+C)
Ecuatii diferentiale de gradul II
Exemplu: Rezolvati ecuatia diferentiala:
y”+9y=0 cu conditiile f(
π
2
) = 1 si f

(
π
2
) = 3
Rezolvare: Se respecta urmatorii pasi:
1) Se noteaza y = e
r·x
2) Se scrie
_
y

= r · e
r·x
y

= r
2
· e
r·x
3) si se inlocuieste in ecuatia initiala:
r
2
· e
r·x
+ 9 · e
r·x
= 0
4) Se imparte cu e
r·x
si se obtine r
2
+ 9 = 0
5) Se rezolva ecuatia si se obtine r
1
= 3 · i si r
2
= −3 · i
6) Se scrie expresia lui y conform teoriei urmatoare:
Teorie (C1 si C2 sunt constante)
a) Pentru ∆ > 0 ⇒y = C
1
· e
r1·x
+C
2
· e
r2·x
, unde r1 si r2 sunt reali
b) Pentru ∆ = 0 ⇒y = (C
1
+C
2
) · e
r1·x
, unde r1=r2 = real
c) Pentru ∆ < 0 ⇒y = (C
1
· cos(β · x) +C
2
· cos(β · x)) · e
α·x
pt r = α ±i · β
In cazul nostru α = 0 si β = 3 deci y = (C
1
· cos 3x +C
2
· cos 3x) · e
0·x
adica
y = C
1
· cos 3x +C
2
· cos 3x
233
'
&
$
%
7) Se determina C
1
si C
2
din conditiile initiale, rezolvand sistemul de doua
ecuatii (aferent celor doua conditii initiale) si doua necunoscute (C1 si C2)
8) Se scrie forma finala a lui y in functie de C1 si C2 determinate anterior.
Exercitii : Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale:
1) y”-6y’+9y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2
2) y”-10y’+25y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2
3) y”-5y’ +6y=0 pentru f(1)=2 si f’(1)=1
4) y’=2x
3
pentru y(1)=4
5) y’=(2x+1)y
6) y’=x(1 +y
2
)
234
'
&
$
%
Fila 76 = Test 1
Algebra IX, X, XI
1) Determinati multimile:
A=
_
x ∈ N|x =
4n
n+2
, n ∈ N
_
B=
_
x ∈ Z|x =
6n+7
3n+1
, n ∈ Z
_
2) Fie familia functiilor de gradul II f
m
(x) = m · x
2
+ 2(m + 1)x + m + 2,
m∈ R\{0}. Aratati ca varfurile parabolelor acestor functii se gasesc pe dreapta
y=x+1.
3) Gasiti numerele complexe ale caror patrate sa fie :
a) i
b)
1
2


3
2
i
4) In dezvoltarea
_
a ·
4

a +
1

a
_
n
, suma coeficientilor binomiali de grad par
este 128. Aflati termenul care il contine pe a
3
.
5) Rezolvati inecuatia:
log
2
x(x) + log
2
(x) > 0
6) Determinati A si B, astfel incat polinomul A·X
n+2
+B·X
n
+2 sa fie divizibil
cu (x −1)
2
.
7) Fie A =
_
1 0
1 1
_
. Calculati A
n
pentru n>=1.
8) Calculati determinantul
d =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
2
x
3
x
1
x
3
x
1
x
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
,
unde x
1
, x
2
, x
3
sunt radacinile ecuatiei x
3
−2x
2
+ 2x + 17 = 0
9) Discutati natura sistemului:
_
_
_
x +y = 1
2x +z = n
mx +y +z = 4
dupa valorile parametrilor reali m si n.
235
'
&
$
%
236
'
&
$
%
Fila 77 = Test 2
Algebra IX-XII
ANALIZA XI-XII
1) Determinati termenii care il contin pe b
2
din dezvoltarea
_

a −
3

b
_
n
, stiind
ca n este cel mai mare numar natural care verifica inecuatia:
log1
3
(n) + logn
3
(n) > 0
2) Discutati si rezolvati sistemul:
_
_
_
x −my +z = 1
x −y +z = −1
mx +m
2
y −z = m
2
3) Fie (
ˆ
Z
5
, +). Alcatuiti tabla (
ˆ
Z
5
, +) si verificati daca (
ˆ
Z
5
, +) este grup
abelian.
4) Calculati limita sirului:
lim
n→∞
3
n
n!
5) Calculati integrala:
_
dx
(1 +x)

1 +x +x
2
237
'
&
$
%
238
'
&
$
%
Fila 78 = Test 3
Matematica IX-XII
1) Rezolvati ecuatia:
8 · A
5
x+1
= 3 · P
3
· A
5
x
2) Aratati ca polinomul (x + 1)
6n+1
+x
6n+2
se divide la x
2
+x + 1.
3) Scrieti urmatoarele numere complexe sub forma trigonometrica :
a) z=sin(α) −i · cos(α)
b) z=cos(α) −i · sin(α)
4) Reprezentati grafic functia:
f(x)=x-sin(x)
5) Calculati limita:
lim
x→∞
ln(5 +x · 3
x
)
7 · x
6) Studiati derivabilitatea functiei:
f : R →R, f(x) =
_
x
2
+x + 1, x <= 1
x
3
+ 2, x > 1
7) Determinati rangul matricii
A=
_
_
1 2 n
n n + 1 3
1 2 5
_
_
, unde n=parametru real.
8) Rezolvati sistemul omogen
_
m· x + 4 · y = 0
x +m· y = 0
9) Fie hiperbola
x
2
4

y
2
25
= 1
Scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M(a,b).
10) Stabiliti asimptotele functiei:
f(x) =
(x + 1)
3
x
2
−x + 1
11) Verificati daca (
ˆ
Z
5
, ◦) este grup comutativ, ( cu ◦ este notata inmultirea).
12) Rezolvati in
ˆ
Z
5
sistemul:
_
ˆ
4 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
2
ˆ
3 · x +
ˆ
2 · y =
ˆ
2
13) Calculati:
_
dx
1 +

x
2
+ 2x + 2
239
'
&
$
%
240
'
&
$
%
Fila 79 = Test 4
Examen admitere facultate
1) Rezolvati ecuatia:
_
2x −1
3
_
=
4x −3
3
2) Determinati a astfel incat polinomul
P(x) =
ˆ
2 · x
3
+ (a +
ˆ
2) · x + 1 ∈
ˆ
Z
3
[X] sa fie ireductibil.
3) Demostrati ca pentru orice n>=2 avem:
4
n
n + 1
<
(2n)!
(n!)
2
4) Demonstrati identitatea:
C
k
n
= C
k−1
n−1
+C
k−1
n−2
+........ +C
k−1
k−1
Indicatie: Se va folosi formula din manualul de clasa a X-a de la combinari:
C
k
n
= C
k
n−1
+C
k−1
n−1
241
'
&
$
%
242
'
&
$
%
Fila 80 = Test 5
Recapitulare teorie
1) Scrieti toate formulele cunoscute de la trigonometrie si formulele de calcul
ale suprafetei triunghiului.
2) Scrieti toate formulele cunoscute de la geometrie analitica :
a) puncte
b) dreapta
c) cercul
d) elipsa
e) hiperbola
f) parabola
Efectuati pentru fiecare situatie desenul figurii si scrieti definitia.
3) Scrieti metodele prin care se poate demonstra ca o functie este bijectiva.
4) Dati cate un exemplu simplu si mentionati ideea de rezolvare pentru toate
tipurile de ecuatii cunoscute. ( ecuatii bipatrate, reciproce, etc)
5) Scrieti etapele prin care se verifica faptul ca o functie este:
a) continua
b) derivabila
6) Enuntati teoremele:
a) Rolle
b) Lagrange
c) Cauchy
7) Enuntati teorema lui l’Hˆopital.
8) Scrieti etapele necesare pentru stabilirea asimptotelor.
9) Scrieti etapele necesare trasarii graficului unei functii.
10) Specificati etapele rezolvarii unei probleme folosind sirul lui Rolle.
11) Explicati metodele de rezolvare a integralelor nedefinite :
a) metoda substitutiei si metoda integrarii prin parti
b) integrarea functiilor rationale
c) integrarea functiilor irationale(substitutiile lui Euler)
d) integrarea functiilor trigonometrice
12) Explicati:
a) sume Rieman
b) sume Darboux
c) formula lui Leibnitz-Newton
13) Scrieti formulele de calculul cu integrale pentru:
a) Suprafata
b) Volumul de rotatie
c) Lungimea unei curbe
243
'
&
$
%
d) Centrul de greutate al unei placi
14) Scrieti etapele necesare aflarii inversei unei matrici
15) Scrieti etapele necesare determinarii rangului unei matrici.
16) Scrieti etapele necesare studiului compatibilitatii unui sistem de ecuatii
liniare.
17) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A,*) este grup :
a) Exemplificare pentru A=interval
b) Exemplificare pentru A=multime.
18) Scrieti etapele necesare verificarii izomorfismului de la (A,⊕) la (B, ⊗) prin
functia f(x).
19) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A, ⊕, ⊗) este inel.
244
'
&
$
%
Bibliografie
1) Manual algebr˘a clasa a IX-a
2) Manual de geometrie plan˘a ¸si trigonometrie clasa a IX-a
3) Manual de algebr˘a clasa a X-a
4) Manual de geometrie ˆın spatiu ¸si trigonometrie clasa a X-a
5) Manual de algebr˘a clasa a XI-a
6) Manual de analiz˘a matematic˘a clasa a XI-a
7) Manual de geometrie analitic˘a clasa a XI-a
8) Manual de algebr˘a clasa a XII-a
9) Manual de analiz˘a matematic˘a clasa a XII-a
10) Culegere de probleme de algebr˘a de Chiriac
11) Culegere de probleme de algebr˘a de N˘ast˘asescu
12) Culegere de probleme de analiz˘a matematic˘a de Lia Arama
13) Culegere de probleme de trigonometrie de Turtoiu
14) Formule matematice uzuale de Rogai
15) Subiecte pentru examenul de bacalaureat
16) Subiecte pentru examenul de admitere ˆın facultate
245

'

$

&

%

'

$

Prefat˘ ¸a

Prezenta lucrare are ca scop sintetizarea principalelor notiuni de matematic˘ ¸ a din programa de liceu. Motivul realiz˘rii lucr˘rii este necesitatea existentei ˆ a a ¸ ıntr-o singura carte a formulelor de matematic˘, metodelor de rezolvare ¸i a exercitiilor tip, pentru a s ¸ a caror g˘sire este necesar˘ altfel consultatea tutoror manualelor de liceu ¸i a a a s multor culegeri. Lucrarea se dore¸te a fi o prezentare succint˘ ¸i la obiect a principalelor s a s notiuni, neavˆnd pretentia de a ˆ ¸ a ¸ ınlocui munca din culegeri specializate, din manual sau din culegeri de probleme cu subiecte de examen. Mai degrab˘ a se dore¸te a fi o introducere ˆ studiul matematicii de liceu pe de o parte ¸i s ın s un manual de referint˘ pentru consultarea operativa a principalelor formule ¸i ¸a s metode de rezolvare. Lucrarea este format˘ din dou˘ p˘rti: a a a¸ Partea I Contine prezentarea teoretic˘ a principalelor subiecte, cˆte un subiect ¸ a a pe o fil˘, adic˘ pe dou˘ pagini fat˘/verso. Subiectele sunt notate dup˘ a a a a a sistemul Memo 1, Memo 2,... s.a.m.d. Partea II Contine fi¸e de exercitii, ˆ principiu fiecare fi¸a de exercitii se poate ¸ s ¸ ın s ¸ studia independent, o fi¸a putˆnd constitui in principiu obiectul unei lectii. s a ¸ ˆ functie de durata lectiei ¸i de ritmul de lucru, este posibil studiul mai In ¸ ¸ s multor fi¸e ˆ s ıntr-o lectie. Fi¸ele sunt notate dupa sistemul Fi¸a 1, Fi¸a 2, ... s s s s.a.m.d. Fi¸ele sunt cˆte o fi¸a pe o fil˘, adic˘ pe dou˘ pagini fat˘/verso. s a s a a a a Pentru efectuarea exercitiilor prezente in fi¸ele din partea a II-a, uneori ¸ s este recomandabil s˘ fie studiate capitolele corespunz˘toare din partea I a a de teorie. ˆ vederea sustinerii diverselor examene, se recomand˘ ca dup˘ parcurgerea In ¸ a a prezentei lucr˘ri, s˘ se efectueze preg˘tire dup˘ o culegere de subiecte pentru a a a a tipul respectiv de examen, ˆ vederea accentu˘rii deprinderilor specifice acelui ın a examen. Ca exemplu ˆ acest sens, pot fi utile subiectele de examen din anii ın anteriori, respectiv culegeri editate ˆ vederea sustinerii examenului din anul ın ¸ respectiv.

3

&

%

'

$

4

&

%

' $ Cuprins Partea I = Teorie Nr 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 Continut ¸ Geometrie plan˘ a Formule de trigonometrie Cercul trigonometric Graficele functiilor trigonometrice ¸ Ecuatii ¸i inecuatii trigonometrice ¸ s ¸ Numere complexe Formule de algebr˘ a Functia de gradul II ¸ Semnul functiei de gradul doi ¸ Functii injective. Rangul unei matrici a Sisteme de ecuatii liniare ¸ Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare ¸ Sisteme de ecuatii liniare particulare ¸ Limite de ¸iruri s Limite de functii ¸ Aplicatii ale limitelor de functii ¸ ¸ Derivate Aplicatii ale derivatelor ¸ Interpretarea geometric˘ a derivatei a Integrale Tabel derivate ¸i tabel integrale s Tabel derivate ¸i tabel integrale pe o pagin˘ s a Structuri algebrice Anex˘ a Clasa IX IX IX X X X IX IX IX IX IX X X X X X X X XI XI XI XI XI XI XI XI XI XI XI XI XII XII XII XII Pagina 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 63 65 67 69 71 73 75 77 79 81 5 & % .Continuare ¸ Determinanti ¸ Matrici Matricea invers˘. bijective ¸ Progresii aritmetice ¸i geometrice s Functia exponential˘ ¸ a Logaritmi Analiz˘ combinatorie a Binomul lui Newton Polinoame Ecuatii de grad superior ¸ Ecuatii de grad superior . surjective.

' $ 6 & % .

Rad˘cini multiple e a Ecuatii de grad superior lui 2 ¸ Relatiile lui Vi`te ¸ e Inductia matematic˘ ¸ a Probleme reprezentative Algebr˘ clasa a IX-a a Probleme reprezentative Algebr˘ clasa a X-a a Clasa XI Determinanti ¸ Matrici Matricea invers˘ a Sisteme de ecuatii liniare. Fi¸a 3 s 85 87 89 91 83 95 97 99 101 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 103 105 107 109 111 113 115 117 119 121 123 125 127 129 131 25 26 27 28 29 30 31 32 133 135 137 139 141 143 145 147 7 & % . Fi¸a 1 s Recapitulare Algebra XI. Formule ın ¸ Trigonometrie Numere complexe Aplicatiile trigonometriei ˆ algebr˘ ¸ ın a Aplicatiile trigonometriei ˆ geometrie ¸ ın Vectori Puteri ¸i radicali s Sisteme de ecuatii clasa a-IX-a ¸ Clasa X Functia exponential˘ ¸ a Logaritmi = Exercitii Lectia 1 ¸ ¸ Logaritmi = Exercitii Lectia 2 ¸ ¸ Analiz˘ combinatorie Lectia 1 a ¸ Analiz˘ combinatorie Lectia 2 a ¸ Binomul lui Newton Progresii aritmetice Progresii geometrice Polinoame Teorema lui B´zout. Fi¸a 2 s Recapitulare Algebra XI. Lectia 1 ¸ ¸ Sisteme de ecuatii liniare. Lectia 2 ¸ ¸ Recapitulare Algebra XI.' $ Cuprins Partea a II-a = Exercitii ¸ Nr Continut ¸ Pagina 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Clasa IX Geometrie plan˘ a Geometrie ˆ spatiu.

Dreapta. Fi¸a 2 a a s Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a. Recapitulare. Exercitii a ¸ Geometrie analitic˘.3. Parabola. Convergenta sirurilor ¸ ¸ Limite de functii ( clasice.4. Lectia 1 ¸ aa ¸ Limite de functii ( clasice.4. Cercul. Tipuri de baz˘ s a Limite de ¸iruri. Elipsa.5 s ¸ Limite de ¸iruri. Cauchy Reprezentarea grafic˘ a functiilor a Aplicatiile derivatelor. Teorie a Geometrie analitic˘. Teorie a Geometrie analitic˘. Tem˘ s ¸ a Limite de ¸iruri. Teorie a Geometrie analitic˘.5.' $ Nr Continut ¸ Pagina 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 Geometrie analitic˘. Fi¸a 1 a a s Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a. Dreapta. Fi¸a 2 a a s Algebr˘ ¸i Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a. f˘r˘ derivate ). Lectia 2 ¸ aa ¸ Asimptote Continuitate Derivabilitate Derivate Teorema lui l’Hˆpital o Teoremele lui Rolle. grad1 a grad2 Analiz˘ clasa XII = Metoda integr˘rii prin p˘rti a a a¸ Analiz˘ clasa XII = Integrarea functiilor rationale a ¸ ¸ Analiz˘ clasa XII = Integrarea functiilor trigonometrice a ¸ Analiz˘ clasa XII = Substitutiile lui Euler a ¸ Analiz˘ clasa XII = Substitutiile lui Cebˆsev a ¸ ı¸ 149 151 153 155 157 159 161 163 165 167 169 171 173 175 177 179 181 183 185 187 189 191 193 195 197 199 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 201 203 205 207 209 211 213 215 217 219 221 223 225 8 & % . Recapitulare.2. Exercitii tipurile 1. Teorie a Geometrie analitic˘. Recapitulare. f˘r˘ derivate ). Exercitii a ¸ Limite de ¸iruri. Teorie a Geometrie analitic˘. Lagrange. Exercitii tipurile 1. Exercitii ¸ ¸ Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a.2. Tem˘ as a a a Clasa XII Algebr˘ clasa XII = Notiunea de grup a Algebr˘ clasa XII = Clase de resturi a Algebr˘ clasa XII = Morfism ¸i izomorfism a s Algebr˘ clasa XII = Inel a Algebr˘ clasa XII = Probleme recapitulative a Analiz˘ clasa XII = Tabel integrale a Analiz˘ clasa XII = Metoda substitutiei a ¸ 1 1 Analiz˘ clasa XII = gradI . Teorema cle¸te s s Siruri. grad2 . Hiperbola.3.

Analiz˘ XI. X. XI a Algebr˘ IX-XII.XII a a Matematic˘ IX-XII a Examen admitere facultate Recapitulare teorie 235 237 239 241 243 9 & % .' $ Nr Continut ¸ Pagina 72 73 74 75 Analiz˘ a Analiz˘ a Analiz˘ a Analiz˘ a clasa clasa clasa clasa XII XII XII XII = = = = Exercitii tip ¸ Recapitulare 1 Recapitulare 2 Ecuatii diferentiale ¸ ¸ 227 229 231 233 76 77 78 79 80 Sintez˘ a Test 1 = Test 2 = Test 3 = Test 4 = Test 5 = Algebr˘ IX.

' $ 10 & % .

TEORIE - 11 & % .' $ PARTEA I ˘ MEMENTO MATEMATICA .

' $ 12 & % .

unghiuri corespondente . segment. . semidreapta. ˆ probleme ¸i aflarea a ¸ ın a ın s necunoscutei Teoreme ˆ triunghiul oarecare ın Fie triunghiul oarecare ABC.triunghiul : linia mijlocie( ce este ¸i cum se calculeaz˘) s a . ˆ altimile triunghiului se intersecteaz˘ ˆ ortocentrul triunghia In˘ ¸ a ın ului (”Orto” ˆ ınseamn˘ drept ˆ greac˘) a ın a Suprafata unui triunghi oarecare: ¸ ınaltimea (1) S= baza∗ˆ 2 (2) S= (3) S= R= raza cerc circumscris triunghiului (intersectie medi¸ atoare) (4) S = r ∗ p . triunghiuri egale (cazurile de egalitate). unghi exterior unui triunghi( ce este ¸i cum se calculeaz˘). AD= median˘. (Formula lui Heron) (6) Idee util˘: Exprimarea suprafetei ˆ dou˘ moduri. . complementare. AM= bisectoare a b∗c∗sin(A) 2 a∗b∗c 4∗R . • Mediana: Une¸te vˆrful unui triunghi cu mijlocul laturii opuse. teorema lui Thales.triunghiul : Linii importante ˆ triunghi: ın • Bisectoarea: ˆ Imparte un unghi in dou˘ p˘rti egale. a . unghiuri alterne a externe. Medianele s a triunghiului se intersecteaz˘ ˆ centrul de greutate G al triunghiului.drepte paralele. ¸ p= semiperimetrul= a+b+c 2 (5) S= p ∗ (p − a) ∗ (p − b) ∗ (p − c).triunghiul : triunghiul oarecare. G se afl˘ a ın a la dou˘ treimi de vˆrf ¸i la o treime de baz˘. dreptunghic. suplementare ¸ . isoscel. Orice punct a de pe mediatoare este egal dep˘rtat de capetele segmentului. mediatoarea unui segment.dreapta. obtuze. unde r= raza cerc ˆ ınscris triunghiului (intersectie bisectoare). unde p=semiperimetrul . a a s a • Mediatoarea: Este perpendicular˘ pe mijlocul unui segment. dreapta secant˘. simetrica unei drepte fat˘ ¸a a ¸a de o dreapt˘.triunghiul : triunghiuri asemenea( cazurile de asem˘nare). unde 13 & % . unghiuri alterne interne. a .unghiuri: ascutite.bisectoarea unui unghi . a ın ˆ • Inaltimea : Este perpendiculara dus˘ dintr-un v˘rf al triunghiului pe a a latura opus˘. Bisectoarele triunghiului se a intersecteaz˘ ˆ centrul cercului ˆ a ın ınscris triunghiului.simetric: simetricul unui punct fat˘ de o dreapt˘. echilateral. Mediatoarele a triunghiului se intersecteaz˘ ˆ centrul cercului circumscris triunghiului.triunghiul : suma unghiurilor ˆ ıntr-un triunghi.' $ Memo 1: Geometrie plana Termeni utilizati: . s a . Orice punct de pe a a¸ bisectoare este egal dep˘rtat de laturile unghiului.

a ¸ propriet˘¸i. respectiv AC 2 = BC ∗ DC • Cateta ce se opune la 30 grade= jumatate din ipotenuz˘ a • S= cateta∗cateta 2 Poligoane care se pot descompune in triunghiuri • P˘trat. trapez. tg. Perimetrul P=2 ∗ π ∗ R .' $ A b c B a M D C a b c •Teorema sinusului: sin(A) = sin(B) = sin(C) = 2 ∗ R. suprafete. A= 90◦ . Suprafata S=π ∗ R2 . • Unghiul format de o diagonal˘ cu una din laturi.Pt. romb. ctg(B)=tg(C). 60. AD ⊥ BC C D 2∗(AB 2 +AC 2 )−BC 2 4 BM = AB MC AC A B • Formulele pentru sin. adic˘ de exemplu CAB = CDB. • Teorema lui Pitagora: BC 2 = AB 2 + AC 2 • Teorema ˆ ¸imii: ınalt AD2 = DB ∗ DC • Teorema catetei: AB 2 = BC ∗ DB. respectiv ˆ ˆ C + D = 180. este egal cu unghiul a format de cealalt˘ diagonal˘ cu latura opus˘. A=ascutit. ctg • Valorile sin. tg. ¸ ˆ ˆ • Unghi a) pe cerc: A = CAB = BC b)exterior: D = EDF = 2 B G I E A H K C F D D L GH−EF 2 J M ˆ c)interior: M = KM L = IJ+KL 2 conform figurii: A B Patrulaterul inscriptibil Fie patrulaterul inscriptibil ABCD: ˆ ˆ • Suma unghiurilor opuse este 180 grade. cos(A) > 0. deci sin(B)=cos(C). deci −2∗b∗c∗cos(A) ¸ ¸ este o cantitate negativ˘ a . a a a a C 14 & % . cos. tg(B)=ctg(C). at Cercul • Diametrul=2 ∗ R. samd. 45 grade • B=90-C. cos(A) < 0. ctg pentru 30. unde R=raza cercului circumscris triunghiului •Teorema cosinusului: a2 = b2 + c2 − 2 ∗ b ∗ c ∗ cos(A) (Teorema lui Pitagora generalizat˘) a Mentiuni:. dreptunghi.Pt. cos(B)=sin(C). adica A + B = 180. A=obtuz. Perimetre. deci −2∗b∗c∗cos(A) este o cantitate pozitiv˘ a •Teorema medianei: AD2 = •Teorema bisectoarei: Triunghiul dreptunghic Fie triunghiul dreptunghic ABC. cos. paralelogram.

15 & % .' $ Memo 2: Formule de trigonometrie: sin(x) = cos(x) = tg(x) = cateta opus˘ a ipotenuz˘ a cateta alaturat˘ a ipotenuz˘ a cateta opus˘ a cateta alaturat˘ a cateta alaturat˘ a ctg(x) = cateta opus˘ a tg(x) = ctg(x) = tg(x) = sin(x) cos(x) cos(x) sin(x) 1 ctg(x) 1 tg(x) π ctg(x) = tg( −x) 2 ctg(x) = π π π sin(x) = cos( −x) cos(x) = sin( −x) tg(x) = ctg( −x) 2 2 2 F ormula f undamental˘ a trigonometriei : a sin2 x + cos2 x = 1 Utile: cos2 (x) = 1 1+tg 2 (x) sin2 (x) = tg 2 (x) 1+tg 2 (x) Dac˘ not˘m tg x = t.a. atunci sin(x).m.a. cos(3a) = cos(a + 2a) = s. cos(x). tg(x). ctg(x) se pot exprima ˆ a a ın 2 functie de tg x astfel: ¸ 2 sin(x) = 1−t2 2t 2t 1+t2 cos(x) = 1−t2 1+t2 tg(x) = sin(x) cos(x) = 2t 1−t2 ctg(x) = cos(x) sin(x) = sin(a + b) = sin(a) ∗ cos(b) + cos(a) ∗ sin(b) sin(a − b) = sin(a) ∗ cos(b) − cos(a) ∗ sin(b) cos(a + b) = cos(a) ∗ cos(b) − sin(a) ∗ sin(b) cos(a − b) = cos(a) ∗ cos(b) + sin(a) ∗ sin(b) sin(2a) = 2 ∗ sin(a) ∗ cos(a) cos(2a) = cos2 (a) − sin2 (a) cos(2a) = 2 ∗ cos2 (a) − 1 cos(2a) = 1 − 2 ∗ sin2 a sin(3a) = sin(a + 2a) = s.d.d.m.

ctg[a + b] + ctg(c) tg(a + b + c) = tg([a + b] + c) = ctg(a + b + c) = ctg([a + b] + c) = sin(a + b) + sin(a − b) 2 cos(a + b) + cos(a − b) cos(a) ∗ cos(b) = 2 sin(a + b) − sin(a − b) cos(a) ∗ sin(b) = 2 cos(a − b) − cos(a + b) sin(a) ∗ sin(b) = 2 sin(a) ∗ cos(b) = a+b a−b ) ∗ cos( ) 2 2 a−b a+b ) ∗ sin( ) sin(a) − sin(b) = 2 ∗ cos( 2 2 a+b a−b cos(a) + cos(b) = 2 ∗ cos( ) ∗ cos( ) 2 2 a+b a−b cos(a) − cos(b) = −2 ∗ sin( ) ∗ sin( ) 2 2 sin(a) + sin(b) = 2 ∗ sin( Cercul trigonometric Scrieti sin(x).cos(x). 180◦ . 60◦ si respectiv ¸ 0◦ . (360)◦ 16 & % .m.d.d.tg(x).a. 90◦ .ctg(x) pentru x=30◦ . 45◦ .' $ a sin( ) = + − 2 a cos( ) = + − 2 a tg( ) = + − 2 a ctg( ) = + − 2 tg(a + b) = tg(a − b) = ctg(a + b) = ctg(a − b) = 1 − cos(a) 2 1 + cos(a) 2 1 − cos(a) 1 + cos(a) 1 + cos(a) 1 − cos(a) tg(a) + tg(b) 1 − tg(a) ∗ tg(b) tg(a) − tg(b) 1 + tg(a) ∗ tg(b) ctg(a) ∗ ctg(b) − 1 ctg(a) + ctg(b) 1 + ctg(a) ∗ ctg(b) ctg(b) − ctg(a) tg[a + b] + tg(c) = s. 1 − tg[a + b] ∗ tg(c) ctg[a + b] ∗ ctg(c) − 1 = s.a.m. 260◦ .

0 deci sin(180)=0. 180.Lungime cerc = parcurgerea intregului cerc... tg(270) = −1 =-∞... adica 360 grade . π 45 grade(exemplu)..... AB devine 1(egal cu R=1) iar OB devine 0. tg(180) = −1 =0.. tg(90) = 1 =∞.se ajunge astfel la notiunea de radiani. cos(0)=1.. deci segmentul OB inseamna cos(x) 90 = π 2 A 180 = π O B 0 = 360 = 2π 270 = 3π 2 1)Pentru x=0 grade. tg(0) = 0 =0.Deci Lungime cerc = 2π = 360 .. cos(180)=-1. AB devine -1(egala cu R=1 in sens negativ) iar OB devine 0.. AB devine 0 iar OB devine -1( egal cu raza R=1 in sens negativ)... De exemplu ne intereseaza cati radieni inseamna 45 grade. tg. deci sin(90)=1. 360 grade Fie cercul trigonometric de mai jos.' $ Memo 3: Cercul trigonometric Definitie: Cercul trigonometric este un cerc cu raza R egala cu 1 (egala cu unitatea) Consecinta 1: Exprimare unghiuri in radieni . ctg(90)= 0 =0 0 1 3)Pentru x=180 grade.Lungime cerc= 2π R = 2π*1= 2π . cos. sin(x)= AB = OA cos(x)= OB = OA AB R=1 OB R=1 = AB.Prin urmare: 360 grade = 2π 180 grade = π 90 grade = π 270 2 2π grade = 3 . cos(90)=0. ctg(0)= 1 =∞ 1 0 2)Pentru x=90 grade... ctg pentru 0. Se porneste de la : 180 grade . calculabil prin regula de 3 simpla... 0 deci sin(270)=-1. deci sin(0)=0. 90... x Se scoate x Consecinta 2: Aflare sin.. deci raza R=1. ctg(270)= −1 =0 0 17 & % ... cos(270)=0. ctg(180)= −1 =-∞ 0 4)Pentru x=270 grade. AB devine 0 iar OB devine 1( egal cu raza R=1). 270. deci segmentul AB inseamna sin(x) =OB.

deoarece triunghic dreptunghic este isoscel (catetele egale). 750 grade inseamna 720(=360+360= doua rotatii si ajung tot la 0 grade)+30. tg. sin(60)=cos(30). catetele fiind egale si ipotenuza fiind aceeasi. cos(60)=sin(30). Identic si pentru cos(x). Prin urmare sin(720) inseamna ca punctul A este in aceeasi pozitie ca pentru 30 grade. tg(60)=ctg(30). ctg(x). √ ctg(60)= tg(30). ctg(x) pentru x=30. adica cos(750)=cos(30).' $ Consecinta 3: Valorile sin. Deci sin( 13π )= sin(45)= 22 . 60. ctg(x)=1 Exemplul 1: Se cere sin(750) Deoarece 360 grade inseamna o rotatie completa. cateta opusa 1 tg(x)= cateta alaturata =1. tg(x)=1 si in grade pentru a judeca mai usor si obtinem 1125 grade. sin(x)=cos(x) si anume egale cu adica pentru x=45. cos(x). 45 grade: Pentru x=30 1 sin(x)= 2 cos(x)= √ 3 2 cos(x) rezulta tg= sin(x) si ctg= sin(x) cos(x) Pentru x=60. tg(x). deoarece 60=90-30. cos. tg(750)=tg(30). . ctg(750)=ctg(30). Exemplul 2: Se cere sin( 13π ) Prima data se transforma 4 13π 4 √ 2 2 sin(x)= √ 2 2 cos(x)= √ 2 2 . adica 1125=3* 360+45. ctg(x)= tg(x) =1. adica pentru x=60. 1 Adica sin(720)=sin(30)= 2 . tg(x) . sin(x)= 23 cos(x)= 1 rezulta 2 tg= sin(x) cos(x) cos(x) si ctg= sin(x) Pentru x=45. 4 18 & % . adica √ avem 3 rotatii complete si apoi inca 45 grade. ctg pentru unghiri mai mari de 360 grade Se considera stiute din gimnaziu sin(x).

π]. y=x. π] → [−1. ia valori intre -1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [0. +1] → [0. +1] admite o functie inversa. Deci restrictia bijectiva cos(x) : [0. este definita pe R. este para. 19 & % . este impara. +1] 1 sin(x) 0 π 2 2·π -1 Functia sin(x) are perioada 2 · π. este definita de R. +1] → [− π . cos(x) : R → [−1. arccos(x) : [−1. π]. π ]. π ] → [−1. al carei grafic este simetric in raport cu cos(x) fata de bisectoarea intai. π ]. +1] admite o functie inversa. +1] 1 cos(x) 0 π 2 2·π -1 Functia cos(x) are perioada 2 · π. y=x. 2 2 Deci restrictia bijectiva sin(x) : [− π .' $ Memo 4 Graficele functiilor trigonometrice sin(x) : R → [−1. ia valori intre -1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [− π . 2 2 arcsin(x) : [−1. al carei grafic este simetric in raport cu sin(x) 2 2 fata de bisectoarea intai.

al carei grafic este simetric in 2 2 raport cu tg(x) fata de bisectoarea intai. 2 2 2 Deci restrictia bijectiva tg(x) : (− π . Deci restrictia bijectiva ctg(x) : (0. +∞) → (0.' $ tg(x) : R \ { π 2 +k·π } → R tgx -π 2 o π 2 Functia tg(x) are perioada π. + π ). +∞) admite o functie inversa. este impara. arctg(x) : (−∞. +∞) → (− π . este definita pe R \ { π + k · π }. al carei grafic este simetric in raport cu ctg(x) fata de bisectoarea intai. +∞) admite o functie 2 2 inversa. arctg(x) : (−∞. ia valori intre -∞ si +∞ si este bijectiva pentru x ∈ (− π . + π ) → (−∞. π) → (−∞. π). este impara. este definita pe R \ { π + k · π }. + π ) . ctg(x) : R \ { π + k · π } → R ctg(x) 0 π 2 π Functia ctg(x) are perioada π. π) . 20 & % . y=x. y=x. ia valori intre -∞ si +∞ si este bijectiva pentru x ∈ (0.

tg(x). De exemplu pentru sin(x)=1/2. iar functiile impare sunt simetrice fata de origine . dar de fapt este complicata. +2πk. tg(x). ctg(x). utilizand cercul trigonometric. unde a ∈ [-1. unde b ∈ [-1.1] cos(x)=b . in sensul ca mai exista o infinitate de solutii si anume: 30◦ . pentru b ∈ [0. De asemenea se cunoaste faptul ca functiile pare sunt simetrice fata de Oy. unde c ∈ R ctg(x)=d . . o ecuatie care are una din formele urmatoare: sin(x)=a . unde k ∈ Z si anume pentru k>0 inseamna rotatii in sens trigonometric iar pentru k<0 inseamna rotatii in sens invers trigonometric.0] x=arctg(c)+kπ x=arcctg(d)+kπ Formulele pentru tg(x)=c si ctg(x)=d sunt usor de retinut. 21 & % .1] x=(−1)k+1 · arcsin|a|+kπ. pentru b ∈ [-1.' $ Memo 5 Ecuatii si inecuatii trigonometrice 1. Raspunsul este corect dar incomplet.1] x=± arccos|b|+(2k+1)π.Se considera cunoscute graficele functiilor sin(x). 60◦ si pentru 90◦ . Scriind rezultatul in radiani. prima tentatie este sa se dea rapid raspunsul x= 30◦ . pentru a ∈ [0. cos(x).Se considera cunoscut faptul ca sin(x). ctg(x) .0) x=± arccos(b)+2kπ. solutia completa pentru ecuatia sin(x)=1/2 este x∈{ π + 2kπ} U { 5·π + 2kπ} 6 6 Pentru a se evita efectuarea de fiecare data a rationamentelor anterioare. unde d ∈ R Capcana consta in faptul ca rezolvarea acestor ecuatii pare foarte simpla. 150◦ (= 180-30) si pentru fiecare dintre ele. pentru a ∈ [-1. 45◦ . ctg(x) sunt impare iar cos(x) este par. cos(x). eventual se poate retine modul de deducere a acestora. unde x=30◦ .1] tg(x) =c . 180◦ . tg(x). Pentru sin(x)=a si cos(x)=b formulele sunt mai dificil de memorat. Ecuatii trigonometrice elementare Se considera cunoscute urmatoarele: . precum si modul de transformare din grade in radiani.Se considera cunoscut faptul ca sin(x) si cos(x) au perioada 2 · π iar tg(x) si ctg(x) au perioada π Se considera ecuatie trigonometrica elementara. 270◦ .Se considera cunoscute valorile pentru sin(x). este eficienta memorarea urmatoarelor formule: sin(x)=a sin(x)=a cos(x)=b cos(x)=b tg(x)=c ctg(x)=d x=(−1)k · arcsin(a) + kπ.Se considera cunoscut cercul trigonometric .

Se rezolva ecuatia elementara. in cazul in care in enunt exista functii la patrat si dorim sa scapam de patrate.d. se recomanda rezolvarea acestor inecuatii astfel: • Pentru sin(x) > a si cos(x) > b se analizeaza cercul trigonometric . Este recomandabila stapanirea formulelor de trigonometrie. tinand cont de rotatiile 2 · k · π. respectiv ctg(x). tinand cont ca tg(x) si ctg(x) au perioada π 4. Dintre aceste formule. respectiv inecuatie elementara. adica cos x+y = 0 si sin x−y = 0 2 2 2 2 adica am obtinut un sistem de doua ecuatii trigonometrice elementare pe care il rezolvam. formulele unghiurilor pe jumatate. exprimarea sin(x). respectiv inecuatia elementara. Transformarea se face folosind diverse artificii si formulele uzuale de trigonometrie. tg(x).' $ 2. ctg(x) in functie de tg x . Se transforma ecuatia. 2.a. o inecuatie care are una din formele urmatoare: sin(x) > a cos(x) > b tg(x) > c ctg(x) > d Semnul poate fi > . Rezolvarea EFECTIVA a ecuatiilor trigonometrice (respectiv a inecuatiilor trigonometrice) In principiu se parcurg urmatorii pasi: 1. >= . Inecuatii trigonometrice elementare Se considera inecuatie trigonometrica elementara. Pentru a se evita memorarea altor formule.m. s.a. Pentru sin(x)=cos(y). sin(x)-sin(y)=0 . se scrie sin(x)=sin( π -y) si in continuare se procedeaza 2 similar cu problema anterioara. transformam in produs si obtinem 2cos x+y sin x−y = 0. Ecuatii de genul sin(x)=sin(y) Pentru urmatoarele tipuri: sin(x)=sin(y) cos(x)=cos(y) sin(x)=cos(y) tg(x) = tg(y) ctg(x)=ctg(y) Pentru a se ajunge la ecuatii trigonometrice elementare. • Pentru tg(x) > c si ctg(x) > d se analizeaza graficul functiei tg(x). se recomanda transformarea ecuatiei initiale. sunt utile indeosebi: formula fundamentala a trigonometriei.d. respectiv inecuatia data pana se ajunge la o ecuatie elementara. s. in care avem radicali. 22 & % . conform metodelor prezentate anterior. cos(x).<= . de exemplu: Pentru sin(x) = sin(y) trecem totul intr-un membru. 3. < . exprimarea lui sin(x) si cos(x) in functie 2 de tg(x).m. unde k ∈ Z.

Forma trigonometrica a numerelor complexe Fie un numar complez z=x+yi ( forma algebrica). 23 & % . • Forma z=r[cos(α) + i · sin(α)] se numeste forma trigonometrica a numarului complex. Forma algebrica a numerelor complexe √ Totul incepe de la numarul i = −1 • Calcule cu i: √ i = −1 √ i2 = ( −1)2 = −1 i3 = i2 · i = −1 · i = −i i4 = i2 · i2 = −1 · −1 = +1 Se observa ca i4 =1. -conjugatul lui z se noteaza cu z si se defineste ca fiind z =x-yi ¯ ¯ B. Fie reprezentarea grafica urmatoare: C y A r α O x B Z Se poate scrie : sin(α) = y deci y=r·sin(α). Aceasta observatie este utila pentru calculul expresiilor care contin in . -x se numeste partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imaginara a numarului complex. r se numeste modulul numarului complex iar α se numeste argumentul numarului complex. De exemplu i30 = i28 · i2 = (i4 )7 · i2 = 1 · i2 = −1 • Termeni noi Fie un numar complex z=x+yi ( forma algebrica). deci i la orice putere multiplu de 4 este egal cu 1.' $ Memo 6 Numere complexe A. respectiv r cos(α) = x r deci x=r·cos(α) z=x+yi= r·cos(α)+r·sin(α)·i= r[cos(α) + i · sin(α)] • Forma z=x+yi se numeste forma algebrica a numarului complex. x se numeste partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imaginara a numarului complex.

(1) Inmultire: z1 · z2 = r1 · r2 [cos(α1 + α2 ) + i · sin(α1 + α2 )] (2) Impartire: n z1 z2 = r1 r2 [cos(α1 − α2 ) + i · sin(α1 − α2 )] Deoarece z = z · z · z. numere complexe scrise trigonometric Fie z1 =r1 (cosα1 +i sinα1 ) . Se calculeaza α pe baza lui α∗ si pe baza cadranului stabilit la punctul 1. 4. adica z=r(cosα +i sinα) 1. Pt. Scrierea unui numar complex sub forma trigonometrica Se da un numar complex z=x+yi . z=r(cosα +i sinα) . deoarece x se ia in modul.. cadranul cadranul cadranul cadranul 1. Se calculeaza r = x2 + y 2 y y 3..' $ C. 3.. in functie de semnele lui x si y 2. Se stabileste cadranul. Formule utile pt. se se se se ia ia ia ia α = α∗ α = π − α∗ α = π + α∗ α = 2π − α∗ 5. astfel: Pt.. Pt.r[cos(α + α + · · +α) + i · sin(α + α · · + α)] obtinem: (3) Putere: z n = rn [cos(n · α) + i · cos(n · α)] √ √ 1 (4) Radical: n z = z n = n r · (cos α+2kπ + i · sin α+2kπ ) n n 24 & % . · z= r · r · . Se scrie numarul complex sub forma trigonometrica. adica z=r(cosα +i sinα) D. intotdeauna α∗ fiind un y unghi din cadranul intai. Se calculeaza tgα∗ = x rezulta α∗ = arctg x . z2 =r2 (cosα2 +i sinα2 ) . Scrieti numarul sub forma trigonometrica. 2. Pt.. 4.

+ bn−1 ) an + bn = (a + b) ∗ (an−1 − an−2 ∗ b1 + an−3 ∗ b2 − .' $ Memo 7: Formule de algebra: Formule pentru (a+b)n (a + b)2 = a2 + 2 ∗ a ∗ b + b2 (a − b)2 = a2 − 2 ∗ a ∗ b + b2 (a + b)3 = a3 + 3 ∗ a2 ∗ b + 3 ∗ a ∗ b2 + b3 (a − b)3 = a3 − 3 ∗ a2 ∗ b + 3 ∗ a ∗ b2 − b3 (a − b)4 = (a − b)3 ∗ (a − b) s....d.... + n ∗ (n + 1) Rezolvare: S= n∗(n+1) 2 n k=1 k ∗ (k + 1) = n k=1 k2 + n k=1 = S2 + S1 = n∗(n+1)∗(2∗n+1) 6 + 25 & % .. Formule pentru an +bn a2 − b2 = (a − b) ∗ (a + b) a3 − b3 = (a − b) ∗ (a2 + a ∗ b + b2 ) a3 + b3 = (a + b) ∗ (a2 − a ∗ b + b2 ) an − bn = (a − b) ∗ (an−1 + an−2 ∗ b1 + an−3 ∗ b2 + ..a...m. + bn−1 ) Sume S1 = 1 + 2 + 3 + · · · + n = n∗(n+1) 2 n∗(n+1)∗(2∗n+1) 6 S1 se mai noteaza cu S2 se mai noteaza cu n k=1 n k k2 k3 S2 = 12 + 22 + 32 + · · · + n2 = k=1 n k=1 2 S3 = 13 + 23 + 33 + · · · + n3 = S1 = ( n∗(n+1) )2 S3 se mai noteaza cu 2 Exemplu: Calculati suma S = 1 ∗ 2 + 2 ∗ 3 + .

' $ Puteri si radicali (a ∗ b)m = am ∗ bm a b m = am bm (am )n = am∗n am = am−n an a0 = 1 1 a−m = m a √ n m n = am a Formula radicalilor compusi: √ √ A+ B = A+C + A−C . √ √ Rezolvare: Calculez C= 62 − 11 = 25 = 5. deci E= 11 2 6+5 2 − 6−5 2 = − 1 2 26 & % . unde C = + A2 − B. 2 2 √ Exemplu: Calculati expresia E= 6 − 11.

2)Pentru minim si maxim se mai foloseste termenul de ”Varf” sau de ”extrem”. 0). Se urmeaza pasii: 1) Daca a > 0. exista doua radacini imaginare x1 si x2 • Relatiile lui Vi`te: S = x1 + x2 = e −b a P = x1 ∗ x2 = c a • Aflarea ecuatiei daca se cunoaste suma si produsul radacinilor (de exemplu stim ca S=10 si P=20). yv ) cu formula xv = 2∗a −∆ −b −∆ si yv = 4∗a . x1 si x2 . NU exista zona intre radacini. 3) Se afla intersectia cu axa Ox . NU exista nici radacini. El reprezinta cel mai de jos punct al graficului in cazul minimului. deci functia va avea totdeauna semnul lui a. deci functia va fi egala cu zero in radacini. Valorile obtinute pentru x reprezinta intersectiile cu Ox. functia are minim iar daca a < 0 are maxim. facand y=0 in expresia y = a ∗ x2 + b ∗ x + c.Pentru ∆ < 0. egale si confundate. punctele de intersectie cu Ox vor fi (x1 . x1 = x2 = • Pentru ∆ < 0 exista nu exista radacini reale. unde a = 0 • Graficul functiei de gradul doi este o parabola • Semnul functiei de gradul doi : Regula : Intre radacini semn contrar lui a. respectiv cel mai de sus punct in cazul −b maximului. unde a = 0 √ √ −b+ ∆ = 2∗a unde ∆ = b2 − 4 ∗ a ∗ c −b 2∗a • Radacinile x1. 27 & % .2 • Pentru ∆ > 0 exista doua radacini reale. De exemplu daca obtinem doua valori x1 si x2 . Se calculeaza coordonatele varfului V (xv . Ecuatia este: x2 − S ∗ x + P = 0 Pentru exemplul anterior obtinem ecuatia : x2 − 10 ∗ x + 20 = 0 Functia de gradul doi y = a ∗ x2 + b ∗ x + c = 0. sau altfel spus. nici zona dintre radacini. . Functia de grad 2 Ecuatia de gradul doi a ∗ x2 + b ∗ x + c = 0. . deci practic se calculeaza varful V ( 2∗a .Pentru ∆ = 0. in afara radacinilor semnul lui a. 4∗a ). cu x1 = x2 • Pentru ∆ = 0 exista doua radacini reale. yv ). ın Aplicarea regulii depinde de ∆ astfel : . • Reprezentarea grafica a functiei de gradul doi. in rest va avea semnul lui a.Pentru ∆ > 0 este exact dupa regula. 0) si (x2 .' $ Memo 8: Ecuatia de grad 2. Acesta este un punct sa zicem V (xv . ˆ radacini egala cu zero. adica practic se rezolva ecuatia a ∗ x2 + b ∗ x + c = 0.

se deseneaza varful V. Se tine seama ca graficul este simetric fata de varf. adica pentru a < 0) .' $ 4) Se afla intersectia cu axa Oy . adica se obtine y = a ∗ 02 + b ∗ 0 + c. • Monotonie: . adica intotdeauna se obtine de fapt y=c. 28 & % . de la xvarf pana la +∞ (daca Varful este maxim. adica pentru a > 0) . se deseneaza intersectiile cu Ox si intersectia cu Oy si se unesc punctele obtinute.c) reprezinta intersectia graficului cu Ox. 5) Se traseaza graficul folosind datele anterioare. in ordinea urmatoare: Se deseneaza axele XOY.Respectiv. Punctul (o. .Functia este descrescatoare de la −∞ pana la xvarf si crescatoare in continuare. se deseneaza forma varfului(minim sau maxim).Functia este crescatoare de la −∞ pana la xvarf si descrescatoare in continuare. facand x=0 in expresia y = a ∗ x2 + b ∗ x + c. de la xvarf pana la +∞ (daca Varful este minim.

Graficul poate fi de genul urmator: x1 = x2 x1 = x2 ∆ = 0 si a > 0 x y=ax2 +bx+c ∆ = 0 si a < 0 x y=ax2 +bx+x x1 = x2 0 - -∞ + + + x1 = x2 0 +∞ + + + -∞ - +∞ y >=0 y<= 0 29 & % . iar in afara radacinilor are semnul lui a. Daca a>0. Graficul poate fi de genul urmator: x1 x2 x1 x2 ∆ > 0 si a > 0 x -∞ x1 x2 +∞ x ∆ > 0 si a < 0 -∞ + + + x1 0x2 +∞ y=ax2 +bx+c + + + 0 - . x1 = x2 . iar daca a<0. dupa cum ∆ > 0 sau ∆ = 0 sau ∆ < 0 1. 2. In radacini. x2 ∈ R. a =0 Graficul functiei de gradul doi este o parabola. diferite. graficul functiei are minim. x2 ∈ R. fiind pozitiva pe anumite intervale si negativa pe altele.0 + + + y=ax2 +bx+x . Pentru ∆ > 0 . x1 . exista doua radacini reale. functia nu are semn constant. exista doua radacini reale. Pentru ∆ = 0 . Minimul. respectiv maximul se numeste varf.0 + + + Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii: • Intre radacini functia de gradul doi are semn contrar lui a. −∆ ) 2a 4a Exista trei situatii diferite. graficul functiei are maxim. x1 = x2 . respectiv punct de extrem. functia este egala cu zero. x1 . • Pentru ∆ > 0.' $ Memo 9 Semnul functiei de gradul doi y=ax2 +bx+c. Varful are coordonatele V( −b . egale.

se pun conditiile ∆ = 0 si a < 0. respectiv negativa sau egala cu zero pentru a < 0. se pun conditiile ∆ = 0 si a > 0. • Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y >= 0. nu exista radacini reale Graficul poate fi de genul urmator: ∆ = 0 si a > 0 x y=ax2 +bx+c ∆ = 0 si a < 0 x y=ax2 +bx+x -∞ + + + + + + +∞ -∞ + + + + + + +∞ y>0 y<0 Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii: • Functia de gradul doi are semnul lui a. functia nu schimba semnul fiind pozitiva pentru a > 0. radacinile fiind egale. 3. • Pentru ∆ = 0.' $ Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii: • Intervalul dintre radacini a disparut. respectiv negativa pentru a < 0. • Pentru ∆ < 0. • Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y < 0(strict). 30 & % . • Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y > 0(strict). se pun conditiile ∆ < 0 si a > 0. Pentru ∆ < 0 . se pun conditiile ∆ < 0 si a < 0. functia nu schimba semnul fiind pozitiva sau egala cu zero pentru a > 0. respectiv confundate. • Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y <= 0. prin urmare functia de gradul doi are valoarea zero in radacini si in rest semnul lui a.

De exemplu: 1. inseamna ca functia f(x) este crescatoare. carora le corespund mai mult de un element din domeniul de definitie. nici ca diagrama. Daca f(x) se poate reprezenta grafic. pentru ca f(x) sa fie surjectiva. trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel mult un punct. 31 & % . 2. Functia f este injectiva. surjective. sa taie graficul functiei intrun punct sau niciunul. De exemplu: 1. inseamna automat ca functia este injectiva. dusa prin B. studiata in clasa a XI-a . Cu alte cuvinte. dusa prin B. Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama. astfel incat y=f(x). inseamna ca functia f(x) este descrescatoare. alegerea metodei depinzand de tipul de functie analizata. inseamna automat ca functia este injectiva. se poate incerca prin calcul algebric. deoarece x1 = x2 → f (x1 ) = f (x2 ). sa taie graficul functiei intr-un punct sau mai multe. 3. daca in schimb se obtine f’(x) tot timpul negativa pe domeniul de definitie. trebuie ca orice paralela la Ox. reprezinta consecinte ale teoremei lui Lagrange. pentru ca f(x) sa fie injectiva. trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel putin un punct. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matematica. respectiv daca f’<0 inseamna ca f=descrescatoare. Studiul monotoniei functiei sa realizat prin studiul semnului derivatei functiei. Similar. x2 ∈ A Demonstrarea injectivitatii se poate face prin mai multe metode. daca pentru x1 = x2 → f (x1 ) = f (x2 ) . bijective Injectivitate Definitie Fie o functie f: A → B. de obicei pentru probleme la care domeniul de definitie A este o multimi finita. pentru functia f(x) se calculeaza derivata f’(x) si daca se arata ca f’(x) este tot timpul pozitiva pe domeniul de definitie. Demonstrarea surjectivitatii se poate face prin mai multe metode. Practic se porneste de la diferenta f (x1 ) − f (x2 ) si prin diverse calcule se incearca se sa arate ca aceasta diferenta este diferita de zero. orice paralela la Ox prin codomeniu. Functia f este surjectiva. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic. 4. Cu alte cuvinte. trebuie ca orice paralela la Ox. alegerea metodei depinzand de tipul de functie analizata. Daca functie este descrescatoare. Practic. functia nu este injectiva daca exista valori in codomeniu. daca pentru y ∈ B. orice paralela la Ox prin codomeniu. Surjectivitate Definitie Fie o functie f: A → B. pentru orice x1 . deoarece x1 = x2 → f (x1 ) = f (x2 ). Daca f(x) se poate reprezenta grafic. functia nu este surjectiva daca exista valori in codomeniu. Daca functie este crescatoare. carora nu le corespunde niciun element din domeniul de definitie. Faptul ca daca f’>0 inseamna ca f=crescatoare. exista x ∈ A. adica se considera x1 = x2 si se incearca sa se arate ca f (x1 ) = f (x2 ). Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama. Se observa ca s-a folosit proprietatea ca o functie monotona (indiferent daca este crescatoare sau descrescatoare) este injectiva. 2. de obicei pentru probleme la care domeniul de definitie A este o multimi finita. Eventula se poate porni de la raportul f (x1 ) si se incearca sa se demonstreze ca f (x2 ) acest raport este diferit de 1.' $ Memo 10 Functii injective.

In cazul in care se foloseste reprezentarea ca diagrama. Studiul bijectivitatii se reduce la verificarea. inseamna ca are proprietatea lui Darboux. astfel incat y=f(x). pentru ca o functie sa fie bijectiva. adica se noteaza f(x) cu y se apoi scoate x in functie de y. daca pentru domeniul de definitie I. Pentru a exista radicalul trebuie ca y-1 >=0. se analizeaza daca pentru orice y din codomeniu. se trage concluzia ca functia este bijectiva. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matematica. dusa prin B. Adica. Altfel spus. prin urmare este surjectiva. trebuie ca in diagrama sa fie corespondenta de 1 la 1. daca este atat injectiva cat si surjectiva. adica y>=1. adica y ∈ [1. exista x corespunzator din domeniul de definitie. stabilirea surjectivitatii se reduce la studiul continuitatii functiei si la invocarea implicatiei continuitatii asupra proprietatii lui Darboux. adica atat injectiva cat si surjectiva. pe rand. f(x)=x2 +1. se face y=x2 +1 si se scoate x=± y − 1. Bijectivitate Definitie Fie o functie f: A → B. nici ca diagrama. pentru f: I → J. In cazul in care se foloseste reprezentarea grafica.' $ 3. a injectivitatii si a surjectivitatii conform metodelor prezentate anterior. sa taie graficul functiei exact intr-un punct. Se reaminteste proprietatea lui Darboux: O functie are proprietatea lui Darboux. spunem ca f are proprietatea lui Darboux. trebuie ca orice paralela la Ox. sa fie o corespondenta 1 la 1. Codomeniul fiind R. codomeniul J tot ca interval. deci functia nu este surjectiva. adica atat injectiva cat si surjectiva. Prin urmare daca I=interval. studiata in clasa a XI-a . inseamna ca pentru y ∈ (-∞. se obtine prin functia f. Se pot face urmatoarele observatii: 1. 2. adica la orice element x ∈ A sa corespunda exact un element y ∈ B si reciproc. Functia f este bijectiva. daca transforma un interval in alt interval.1) nu exista x ∈ R corespunzator. Exemple A B A B A B Ox Ox Ox f: R → R Functii ne-surjective Functii ne-injective Functii bijective 32 & % . Functiile continue au proprietatea lui Darboux. Din aceasta expresie a lui x in functie de y. De exemplu pentru f(x)=2x +3x . √ De exemplu pentru f:R → R. fiind interval. se poate incerca prin calcul algebric. Se utilizeaza notiunea de continuitate a unei functii si proprietatea lui Darboux.∞). pentru ca o functie sa fie bijectiva. in caz contrar se trage concluzia ca functia nu este bijectiva. deoarece functia este continua. Daca functia este atat injectiva cat si surjectiva. care se mai numeste si corespondenta biunivoca. 4. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic.

a2 . Progresii geometrice Progresii aritmetice • Definitie: Progresie aritmetica = un sir a1 ... suma S = a1 + a2 + . iar daca se cunoaste primul termen si ratia.. se obtine formula: an = a1 + (n − 1) ∗ r • Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie aritmetica Pentru a verifica daca numerele A.a.r. an − an−1 = r pentru n >= 2 . este un sir a1 . deoarece a1 nu are termen anterior.. deoarece A= B ..(n − 1) ∗ r) = n ∗ a1 + r ∗ (1 + 2 + .+an = a1 +(a1 +r)+(a1 +2∗r)+(a1 +3∗r)+. C sunt in P..m. notat cu n. alta formula Daca se exprima an = a1 + (n − 1) ∗ r in formula anterioara. an . se obtine inca o formula pentru S si anume: (2 ∗ a1 + (n − 1) ∗ r) ∗ n 2 Recomandare : Daca in problema se cunoaste primul termen si ultimul.. Ratia poate fi sau pozitiva. + (n − 1)) = = n ∗ a1 + r ∗ (n−1)(n−1+1) = n ∗ a1 + r∗n∗(n−1) = 2∗a1 +(n−1)∗r ∗ n = 2 2 2 a1 +a1 +(n−1)∗r ∗n 2 Deci S= (a1 +an )∗n 2 • Formula 5 = Suma unei progresii aritmetice.d.. . • Formula 2 = Exprimare an in functie de primul termen (a1 ) si ratie(r). e utila formula 5.A.. . Cu alte cuvinte.. C= B+r . s... B. a2 ... sau negativa. e utila formula 4.d. an cu proprietatea ca an = an−1 + r Aceasta este formula 1.(a1 +(n−1)∗r) = (a1 ∗ n + r + 2 ∗ r + 3 ∗ r + ... Adica o P. Mai precis spus... a2 . deci A + C = 2 ∗ B • Formula 4 = Suma unei progresii aritmetice Pentru progresia aritmetica a1 . a3 − a2 = r. s. a2 − a1 = r. E firesc sa fie asa. an cu proprietatea ca fiecare termen este egal cu termenul de dinainte plus ratia( notata r).A. se verifica daca este indeplinita conditia: A+C B= 2 adica daca cel din mijloc e media aritmetica a vecinilor.m. S= 33 & % ...' $ Memo 11: Progresii aritmetice. Trebuie ca n sa fie >= 2. ....a. + an = Se retine usor dupa formularea S = (a1 + an ) ∗ n 2 (PrimulTermen+UltimulTermen)∗n 2 Demonstratia este simpla si anume: S=a1 +a2 +. Deoarece a1 = a1 Deoarece a2 = a1 + r Deoarece a3 = a2 + r = a1 + 2 ∗ r Deoarece a4 = a3 + r = a1 + 3 ∗ r.... In ambele situatii trebuie sa cunoastem numarul de termeni ai progresiei.

.d Am folosit formula xn − 1n = (x − 1) ∗ (xn−1 + xn−2 + xn−3 + .m.... bn = bn−1 ∗ q pentru n >= 2 . + bn = b1 + (b1 ∗ q) + (b1 ∗ q 2 ) + (b1 ∗ q 3 ) + . b3 = b2 ∗ q.(b1 ∗ q n−1 ) n −1 = b1 (1 + q + q 2 + q 3 + . Trebuie ca n sa fie >= 2.. se obtine formula: bn = b1 ∗ qn−1 • Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie geometrica Pentru a verifica daca numerele A.G. + x + 1) n unde pe rol de x am folosit q si am scos pe (1 + x + x2 + . + xn−1 ) = x −1 x−1 34 & % . suma S = b1 + b2 + .. deci A ∗ C = B 2 . s...... b2 . bn . . b2 . E firesc sa fie asa.. Deoarece b1 = b1 Deoarece b2 = b1 ∗ q Deoarece b3 = b2 ∗ q = b1 ∗ q 2 Deoarece b4 = b3 ∗ q = b1 ∗ q 3 . Cu alte cuvinte. bn cu proprietatea ca bn = bn−1 ∗ q Aceasta este formula 1. C = B ∗ q . bn cu proprietatea ca fiecare termen este egal cu termenul de dinainte inmultit cu ratia( notata q).d..a.t. .. se verifica daca este indeplinita conditia: √ B= A∗C adica daca cel din mijloc e media geometrica a vecinilor. deoarece b1 nu are termen anterior.. Adica o P.' $ Progresii geometrice • Definitie: Progresie geometrica = un sir b1 .. . sau negativa... B.... Mai precis spus...m.G. + q n−1 ) = b1 ∗ ( qq−1 ) c. + bn = b1 ∗ ( qn − 1 ) q−1 Demonstratia este simpla si anume: S=b1 + b2 + . deoarece A = B .a.. Ratia poate fi sau pozitiva..d. adica q √ B = A∗C • Formula 4 = Suma unei progresii geometrice Pentru progresia geometrica b1 . b2 . C sunt in P.. s.c. este un sir b1 .. • Formula 2 = Exprimare bn in functie de primul termen (b1 ) si ratie(q).. b2 = b1 ∗ q..

dand valori lui x: x | . deoarece 1 la orice putere este egal cu 1. a>1 Fie de exemplu y=2x . am 2 √ 1 obtine ax = (-3) 2 .. in cazul in care obtinem o ecuatie de forma af (x) =ag(x) . a>0 si a =1 Caz 1. sau altfel spus. -3 -2 -1 0 1 2 3 . Se observa ca orice paralela la axa Ox.. pentru a> 1 este crescatoare.1) O x Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii: • Functia y=ax . inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva. adica f: R → (0. putem trage concluzia ca x< 3..∞).1) Argumentarea faptului ca a >0 . • Functia ax . adica radical din numar negativ. adica daca x1 < x2 inseamna ca f (x1 ) < f (x2 ) si reciproc. iar codomeniul este (0. Fiind bijectiva. • Deoarece a0 =0.∞).. adica daca f(x1 )=f(x2 ) inseamna ca x1 =x2 . • ax > 0 pentru orice x ∈ R. prin urmare functia este bijectiva. De exemplu daca avem a=-3 si x= 1 . a>1 (0. a> 1 este definita pe R si ia valori in (0. -Nu trebuie ca a sa fie egal cu 1. obtinem doua intervale permise si anume a ∈ (0. prin urmare domeniul de definitie este R. a >0 . Din valorile a ∈ R.∞). a= 1 Valoarea lui a nu poate avea urmatoarele valori: -Nu trebuie ca a sa fie egal cu 0. putem trage concluzia ca f(x)=g(x). Datorita faptului ca este injectiva. deoarece 5x este intotdeauna pozitiv.1) pentru orice a> 1 35 & % . daca eliminam a=0. deoarece 0 la orice putere este egal cu 0.1) si a ∈ (1. a=1 si a<0. dusa prin codomeniu intersecteaza graficul functiei in exact un punct. a= 1 Exista doua situatii diferite. graficul functiei y=ax trece prin punctul (0.' $ Memo 12 Functia exponentiala y=ax . dupa cum a>1 sau a∈(0.. Trasam graficul functiei prin puncte.∞) . Daca obtinem o inecuatie de exemplu 2x <8. adica ax = −3. ---|----------------------------------------y | 1/8 1/4 1/2 1 2 4 8 Se obtine graficul urmator: y y=ax . Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu 5x =-25 inseamna ca ecuatia nu are solutii. -Nu trebuie ca a sa fie negativ. care nu apartine lui R.

prin urmare functia este bijectiva. adica daca x1 < x2 inseamna ca f (x1 ) > f (x2 ) si reciproc. Daca obtinem o inecuatie de exemplu 1 ( 2 )x < 1 . Fiind bijectiva. Trasam graficul functiei prin 2 puncte.∞). putem trage concluzia ca x> 3. a0 =1.1).∞) fiind bijectiva. admite o functie inversa si anume functia logaritmica y=logx : (0. iar codomeniul este (0. a 36 & % . pentru a∈ (0. • Practic la rezolvarea inecuatiilor exponentiale se incearca sa se ajunga prin diverse artificii la o inecuatie de forma af (x) < ag(x) . • ax > 0 pentru orice x ∈ R. a n = am−n . • Functia ax ..' $ Caz 2. inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva. a−m = a1 ..∞). dusa prin codomeniu intersecteaza graficul functiei in exact un punct.1). Se observa ca orice paralela la axa Ox. in cazul in care obtinem o ecuatie de forma af (x) =ag(x) . care se interpreteaza dupa valoarea lui a si anume daca a> 1 se pastreaza semnul inegalitatii intre f(x) si g(x).∞) → R.1) y (0. ---|----------------------------------------y | 8 4 2 1 1/2 1/4 1/8 Se obtine graficul urmator: y=ax . a∈(0. al carei grafic este a simetric fata de y=ax in raport cu bisectoarea intai. dand valori lui x: x | . graficul functiei y=ax trece prin punctul (0... prin urmare domeniul de definitie este R. -3 -2 -1 0 1 2 3 . • Practic la rezolvarea ecuatiilor exponentiale se incearca sa se ajunga prin diverse artificii la o ecuatie de forma af (x) =ag(x) .∞).1) pentru orice a∈ (0. 8 • Deoarece a0 =0. se inverseaza semnul inegalitatii intre f(x) si g(x). • Sunt utile de reamintit formulele de la puteri √ m n (am )n = am+n . m an = a m m a • Functia exponentiala y=ax : R → (0. Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu 1 x 1 ( 5 ) =-( 25 ) inseamna ca ecuatia nu are solutii. deoarece ( 1 )x este intotdeauna 5 pozitiv. adica daca f(x1 )=f(x2 ) inseamna ca x1 =x2 . putem trage concluzia ca f(x)=g(x). de unde se trage concluzia ca f(x)=g(x). a ∈ (0. a∈ (0. adica f: R → (0. Datorita faptului ca este injectiva.1) Fie de exemplu y=( 1 )x .1) x o Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii: • Functia y=ax .1) este descrescatoare . respectiv daca a∈ (0. Bineinteles ca se genereaza doua situatii pentru logx si anume pentru a>1 si pentru a∈(0.1) este definita pe R si ia valori in (0. y=x.1)..

deoarece trebuie ca a > 0 si a = 1. cu proprietatea ca.7 Baza subunitara sau baza supraunitara. A de exemplu daca stim ca a este intre (0.1) si obtinem intr-o problema loga < B loga . functia logaritm este . X daca loga = N. putem trage concluzia ca A > B.1). X Datorita conditiei de la domeniul de definitie . atunci X = aN 100 De exemplu log10 = 2 deoarece 100 = 102 A B A∗B 2) loga + loga = loga A B B 3) loga − loga = loga A A 4) loga = m ∗ loga a 5) loga = 1 X 6) loga=veche = X 7) logam = 1 m X logb=noua a=veche logb=noua m A X ∗ loga n 8) loga m √ X X n = loga m = n m X ∗ loga Domeniul de definitie: Pentru loga A este necesar ca • A >0 → obtinem de exemplu x apartine interval I1 • a >0 si a =1 → obtinem de exemplu x apartine interval I2 Domeniul de definitie este I1 intersectat cu I2 Baza logaritmului: X • lg X inseamna log10 adica logaritm zecimal X • lnX inseamna loge adica logaritm natural. practic exista doua situatii pentru baza logaritmului: -CAZ 1: a intre (0. pentru loga . descrescatoare. unde e=2.' $ Memo 13 Logaritmi Formule: X 1) Definitie: loga este un numar N. 37 & % . In acest caz.

1) functia este nula pentru X=1 functia este negativa pentru X>1. functia logaritm este . ∞) functia este descrescatoare 1 loga = 0 functia este pozitiva pentru X intre (0.∞) si obtinem intr-o problema loga < B loga .1) functia este nula pentru X=1 functia este pozitiva pentru X>1.0) x x loga=subunitar Se observa din grafic urmatoarele: • • • • • • X loga : R → (0. . putem trage concluzia ca A < B. ∞) functia este crescatoare 1 loga = 0 functia este negativa pentru X intre (0.∞) In acest caz. pentru baza supraunitara este urmatorul: y x loga>1 x (1. a = subunitar 38 & % .' $ Graficul functiei logaritm. Ambele cazuri se pot sintetiza intr-un singur grafic: y x loga . Graficul functiei logaritm. a > 1 x (1. crescatoare. A de exemplu daca stim ca a este intre (1.CAZ 2: a intre (1. pentru baza subunitara este urmatorul: y (1.0) x loga .0) Se observa din grafic urmatoarele: • • • • • • X loga : R → (0.

. Intradevar 6= P3 = 3! = 1 · 2 · 3. c} . se va explica ulterior) • Rezulta urmatoarele formule: n!=1 · 2 · 3 · .' $ Memo 14 Analiza combinatorie Factorialul..m. 39 & % ... s. · (n − 1) · n. b. astfel incat sa formeze ”echipe” care : a) sa contina toate cele n elemente( atat a cat si b cat si c) b) nici un element sa nu se repete. Practic pot forma urmatoarele ”echipe” : {abc} {acb} {bac} {bca} {cab} {cba} Daca numaram ”echipele anterioare” se vede ca sunt 6 .. Aranjamente. Combinari Factorialul • Prin definitie n factorial se noteaza cu n! si are urmatoarea formula de calcul: n! = 1 · 2 · 3 · .d.a. Permutari • Permutari de n elemente se noteaza cu Pn si are urmatoarea formula de calcul: Pn = n! deci Pn = n! = 1 · 2 · 3 · .. deci se poate scrie si astfel: n!=(n-1)!·n n!=(n-2)!·(n − 1) · n n!=(n-3)!·(n − 2) · (n − 1) · n . nu care sunt aceste echipe... · (n − 1) · n • Exemple: a) 3!=1 · 2 · 3 = 6 b) 1!=1 c) 0!=1 (=surprinzator la prima vedere. Permutari. · (n − 1) · n • Exemplu: a) P3 = 3!=1 · 2 · 3 = 6 • Ce inseamna ”Permutari de n elemente” Daca avem de exemplu un numar de n=3 elemente {a. deci ne da cate echipe sunt. P3 ne arata in cate moduri pot ”permuta(= schimba intre ele cele 3 elemente)”. In concluzie cu Pn pot afla numarul de ”echipe” care se pot genera..

c} si vrem sa ”aranjam” aceste elemente in grupa de cate 2.d) Combinari k • Combinari de n elemente luate cate k se noteaza cu Cn urmatoarea formula de calcul: Ak k Cn = n Pk k • Practic Se foloseste formula Cn = n! k!(n−k)! si are • Exemplu: 10! 4 C10 = 4!·6! = 6!·7·8·9·10 = 210 6!·1·2·3·4 k • Ce inseamna Cn : Exemplul: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a. Se observa ca apare atat gruparea {ab} cat si gruparea {ba} adica conteaza ordinea elementelor. k ∈ N si n ≥ k . s. k nenaturale( de exemplu negative. · (n − k + 1) n • Exemplu: A4 = 10 · 9. fractionare. ca si in cazul aranjamentelor.. numarul acestor grupari este dat de A2 .m. Se observa ca apare apare gruparea {ab} dar nu si gruparea {ba} adica nu conteaza ordinea elementelor.. deci ”se numara” o k singura data .. obtinem: {ab} {ac} {bc} {ba} {cb} {ca} Observam ca sunt 6 grupari.. obtinem: 2 {ab} {ac} {bc} Observam ca sunt 3 grupari.(10 − 4 + 1) = 10 · 9 · 8 · 7 = 5040 10 • Ce inseamna Ak : n Exemplul 1: De exemplu daca avem 30 de elevi si vrem sa ii grupam cate 2 in banca .b } se considera identic cu {b. Practic Ak seamana cu Pn cu diferenta ca in ”echipa” nu intra toate cele n n elemente ci doar k (unde k ≤ n). • Domeniul de definitie: Pentru Ak trebuie ca n. b.a }. k ∈ N si n ≥ k n Se poate imagina absurditatea situatiilor pentru n < k sau pentru n..' $ Aranjamente • Aranjamente de n elemente luate cate k se noteaza cu Ak si are n urmatoarea formula de calcul: Ak = n · (n − 1) · (n − 2) · . Exemplul 2: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a. c} si vrem sa ”combinam” aceste elemente in grupa de cate 2. Se observa si din formula de definitie ca Cn ≤ Ak n • Domeniul de definitie: k Pentru Cn trebuie ca n. si anume dupa formula 30 anterioara se poate calcula A2 = 30 · 29 = 870 adica se pot ”aranja” in 870 de 30 moduri. adica A2 = 3 3 · 2 = 6. adica {a.a. adica C3 = 3. k Practic Cn seamana cu Ak cu diferenta ca in ”echipa” nu conteaza ordinea n elementelor. b. 40 & % .

Dupa numele persoanei care a descoperit formula urmatoare. n . se numeste binom.Ultimul termen este de fapt egal cu bn .Coeficientii C0 . deoarece se poate k n−k demonstra usor ca Cn = Cn . deoarece C0 =1 si b0 =1. Acesti coeficienti au formula Ck . n n n .d.a.a.s. Mai exact primul este an b0 iar ultimul a0 · bn .d. n .Primul termen este de fapt egal cu an . in general avem termeni de genul an−k bk . n Gruparea (a + b)n fiind formata din doi termeni. Acesti termeni sunt fiecare inmultiti cu cate un coeficient. unde k ia valori de la 0 la n. primul termen fiind an . termenul al doilea T2 are k=1.Exista n+1 termeni. 0 1 2 n (a−b)n = (a+[−b])n = Cn ·an−0 ·b0 −Cn ·an−1 ·b1 +Cn ·an−2 ·b2 +···+(−1)n ·Cn ·an−n ·(−b)n 41 & % .m. Formula binomului lui Newton Se observa ca urmatoarele formule au structura asemanatoare: (a + b)2 = a2 + 2ab + b2 (a + b)3 = a3 + 3a2 b + 3ab2 + b3 . deci intradevar este justificata notatia de Tk+1 pentru o valoare k. C1 .a. .m.' $ Memo 15 Binomul lui Newton 1. iar ultimul bn .Coeficientii binomiali egal departati sunt egali. s. s.Binomul lui Newton se poate scrie concentrat sub forma urmatoare: n (a + b)n = k=0 k Cn · an−k · bk deci ca o suma avand termenul general k Tk+1 = Cn · an−k · bk Se observa ca primul termen T1 are k=0. . deoarece k ia valori intre 0 si n.Daca binomul este o diferenta in loc de suma: 0 1 2 n (a−b)n = (a+[−b])n = Cn ·an−0 ·(−b)0 +Cn ·an−1 ·(−b)1 +Cn ·an−2 ·(−b)2 +···Cn ·an−n ·(−b)n adica are loc o alternanta de semne incepand cu + apoi .m. . In general pentru (a + b)n se observa urmatoarele: Exista n+1 termeni. · · · Cn se numesc coeficienti binomiali. deoarece Cn =1 si a0 =1. aceasta se numeste binomul lui Newton: 0 1 2 n (a + b)n = Cn · an−0 · b0 + Cn · an−1 · b1 + Cn · an−2 · b2 + · · ·Cn · an−n · bn Se pot face urmatoarele observatii: .d.

Pentru un binom (a + b)n .1)100 1 1 b) ( + )100 2 2 3 1 c) ( + )100 4 4 42 & % . Apoi se interpreteaza k si se afla termenul maxim.(2) se obtine: In concluzie suma coeficientilor binomiali pari.Acum se poate scrie formula binomului lui Newton la modul cel mai general general: n (a ± b)n = k (−1)k · Cn · an−k · bk k=0 deci ca o suma avand termenul general k Tk+1 = (−1)k · Cn · an−k · bk 2. se recomanda sa se demonstreze ad-hoc. Adica se Tk+2 Tk+1 porneste de la Tk+2 > 1 si din aceasta relatie se scoate k. Formule utile • Majoritatea problemelor cu binomul lui Newton se rezolva pornind de la formula k Tk+1 = (−1)k · Cn · an−k · bk • Se dezvolta cu binomul lui Newton urmatoarele doua binoame: 0 1 2 n (1 + 1)n = 2n = Cn + Cn + Cn · · · Cn (1) (2) 1 3 5 Cn + Cn + Cn · ·· = 2n−1 (1 − 1) = 0 = n 0 Cn − 1 Cn − 2 Cn ··· n Cn 0 2 4 Adunand relatia (1) cu relatia (2) se obtine: Cn + Cn + Cn · ·· = 2n−1 Scazand relatiile (1) . este egala cu suma coeficientilor binomiali impari si este egala cu 2n−1 : 0 2 4 1 3 5 Cn + Cn + Cn · ·· = Cn + Cn + Cn · ·· = 2n−1 • Pentru problemele la care se cere determinarea celui mai mare termen al dezvoltarii. se porneste de la raportul Tk+1 care se compara cu 1. pornind de la raportul Tk+1 si exprimand termenii Tk+1 si Tk+2 cu formula obisnuita Tk+2 k Tk+1 = (−1)k · Cn · an−k · bk Exemple: Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii: a) (1 + 0.' $ . raportul n−k b Tk+1 = · Tk+1 k+1 a Formula fiind dificil de retinut.

2. Are dezavantajul ca g(x) trebuie sa fie de gradul I. etc). • Un polinom Pn de gradul n. x2 . Practic. Impartirea polinoamelor • Metoda 1 Metoda clasica de impartire a doua polinoame f(x) si g(x). In continuare se imparte deimpartitul la restul obtinut. se descompune g(x) in factori de gradul I.' $ Memo 16 Polinoame 1. unde g(x) este de forma (x-a). In continuare se afla cmmmc(f.g). O ecuatie poate avea radacini multiple ( duble. Se tot efectueaza impartiri ale deimpartiului la rest. Ultimul rest nenul este cmmdc(f.g) cu algoritmul lui f·g Euclid. se calculeaza cmmdc(f.g)= cmmdc(f. 43 & % . triple. Se recomanda efectuarea probei conform formulei: Deimpartitul = Impartitorul × Catul + Restul • Metoda 2 Folosind schema lui Horner pentru impartirea a doua polinoame f(x) si g(x). atunci P(a)=0 ( Teorema lui B´zout). Mentiune 1 Daca se cere cmmmc(f.g) cu algoritmul lui Euclid si daca se obtine cmmdc(f.g) · cmmdc(f. se calculeaza f ·g si apoi se calculeaza cmmdc(f. Radacini multiple.g)=1 se trage concluzia ca f si g sunt prime.g) se foloseste proprietatea ca cmmmc(f. Schema lui Horner are avantajul ca se preteaza la prelucrare pe calculator. dupa metoda studiata in clasa a VIII a. e • Radacini multiple. Are avantajul ca impartitorul g(x) poate fi de orice grad. se foloseste algoritmul lui Euclid si anume: Se imparte f(x) la g(x) si se obtine un cat si un rest. Daca g(x) este de grad mai mare. 3. pana se obtine rest=0.g) = f · g Practic. avand radacinile x1 . in general de ordinul k de multiplicitate. Radacinile ecuatiilor de grad superior. altfel se trage concluzia ca nu sunt prime. Divizibilitatea polinoamelor Pentru a determina cmmdc a doua polinoame. de exemplu x2 -25 =(x-5)(x-(-5)) si se imparte succesiv f la (x-5) si apoi catul obtinut se imparte la x-(-5). · · ·xn se poate scrie sub forma: Pn = (x − x1 ) · (x − x2 ) · · · (x − xn ) • Daca un polinom P(X) admite radacina x=a.g) Mentiune 2 Daca se cere sa se verifice daca f si g sunt prime intre ele se foloseste proprietatea ca doua polinoame sunt prime daca au cmmdc=1.

' $ De exemplu x=α este radacina dubla daca x1 =x2 =α. Relatiile lui Vi`te e Fie de exemplu ecuatia de gradul 3: ax3 + bx2 + cx + d = 0 avand radacinile x1 .S1 . este sa se foloseasca urmatoarea teorie: Un polinom P(x) are radacina x=α ca radacina multipla de ordinul k de multiplicitate. adica se imparte de exemplu cu schema lui Horner la (x-α) si apoi catul obtinut se imparte tot exact la (x-α). adica la x2 -2ax+a2 prin metoda clasica de impartire de polinoame si sa se puna conditia ca restul sa fie zero. de exemplu: • Folosind Sirul lui Rolle. • Folosind reprezentarea grafica a functiilor care formeaza ecuatia. si se doreste aflarea ecuatiei care are acele radacini. In acest caz P(x) apare de forma: P (x)n = (x − α)2 · (x − x3 ) · · · (x − xn ) Inseamna ca P(x) se imparte exact la (x-α)2 . Rezolvari avansate ale ecuatiilor de grad superior In afara de metodele de rezolvare clasice a ecuatiilor de grad superior. apoi se scrie expresia ecuatiei care are acele radacini: 1 · Y n − S1 · Y n−1 + S2 · Y n−2 · · · Sn = 0 5. e Daca se cunosc radacinile unei ecuatii . Cel mai operativ pentru radacini multiple. Se pot scrie urmatoarele sume. numite relatiile lui Vi`te : e  b x1 + x2 + x3 = −a  S1 = c S2 = x1 · x2 + x1 · x3 + x2 · x3 = + a  d S3 = x1 · x2 · x3 = −a In mod similar se pot scrie relatiile lui Vi`te pentru orice grad n. 44 & % .y3 · · · yn .y2 . · · · Sn .x3 . se calculeaza sumele lui Vi`te e S1 . daca: P (α) = 0 P (α) = 0 P (α) = 0 ··· P k−1 (α) = 0 P k (α) = 0 4.x2 . de exemplu y1 . se pot folosi si metode avansate care utilizeaza derivatele. Alta abordare a problemei este sa se imparta P(x) la (x-a)2 .

x4 . Impartitor. Se efectueaza impartirea P3 (x) la (x+1) si obtinem Cat2 (x) si rest=0. apoi se afla x1 . Ecuatii reciproce de grad patru Exemplu: Rezolvati ecuatia 2x4 + 7x3 + 9x2 + 7x1 + 2 = 0 1 Idee: Se imparte ecuatia cu x2 . x3 . Teorie 2: Orice ecuatie reciproca de grad impar admite radacina x=-1. · · ·xn se poate scrie sub forma: Pn = (x − x1 ) · (x − x2 ) · · · (x − xn ) Teorie 4: Daca avem pentru o impartire Deimpartit. reciproce de grad trei si din P5 (x) = (x+1)Q4 (x). Rezolvam Cat2 (x) = 0 si aflam celelalte doua radacini. Deci P3 (x) = (x + 1) · Cat2 (x). Cat. Ecuatii reciproce de grad cinci Exemplu: Rezolvati ecuatia 20x5 − 81x4 + 62x3 + 62x2 − 81x1 + 20 = 0 Idee: Fiind ecuatie reciproca de grad impar. Tip 2. 45 & % . prin impartirea lui P5 (x) la (x+1) se obtine Q4 (x) ca ecuatie reciproca de gradul 4. x3 . Tip 3. x2 . Rest. Tip 4. x4 . egali. Ecuatii reciproce de grad trei Exemplu: Rezolvati ecuatia 5x3 + 31x2 + 31x1 + 5 = 0 Teorie 1: Se numeste ecuatie reciproca. este corecta relatia: Deimpartitul = Catul · Impartitorul + Restul Idee: Fie P3 (x) expresia egala cu zero. x2 . o ecuatie care are coeficientii egal departati. Deoarece admite radacina x=-1.' $ Memo 17 ecuatii de grad superior Partea a I-a Tip 1. Teorie 3: Un polinom Pn de gradul n. Se procedeaza ca in cazul ec. Se exprima totul in y. dupa care se noteaza (x + x ) = y. x2 . avand radacinile x1 . apoi se afla x1 . are radacina x=-1. care se rezolva ca orice ecuatie reciproca de gradul patru. Ecuatii bipatrate Exemplu: Rezolvati ecuatia x4 − 6x2 + 6 = 0 Idee: Se noteaza x2 = y si se obtine ecuatie de gradul doi care se rezolva. inseamna ca P3 (x) se imparte la x-(-1) adica la x+1. Se rezolva ecuatia de gradul doi in y.

dupa care rezolvati ecuatia x4 − 7x3 + 21x2 + ax1 + b = 0 stiind ca admite radacina x=1+2i Teorie: Daca un polinom P(X) admite radacina x=a. Pe x1 in cunoastem din enunt ca fiind x=a+bi. notam forma obtinuta pentru comoditatea scrierii cu R(x). atunci admite si radacina Idee: Fie de exemplu polinomul P4 (x) care stim ca admite radacina x1 = a+bi. inseamna ca admite si radacina x=1-2i. x2 = a − b. Conform teoriei. = Pe x1 in cunoastem din enunt ca fiind x = a + b. Rezolvam Q2 (x) = 0 si aflam de aici pe x3 . Inseamna ca putem scrie P4 (x) = (x − x1 ) · (x − x2 ) · Q2 (x) Calculam (x − x1 ) · (x − x2 ) si scapam de i. Ecuatii care admit radacina x = a + b · i Exemplul 1: Rezolvati ecuatia ax4 + bx3 + cx2 + dx1 + e = 0 stiind ca admite radacina x=1+i. Aflam pe Q2 (x) impartind pe P4 (x) la Q2 (x). Teorie: x=a-bi Daca o ecuatie admite radacina x=a+bi. x4 . √ Teorie: √ Daca o ecuatie admite radacina x = a + b. iar pe x2 in cunoastem din teorie ca fiind x=a-bi. atunci P(a)=0 ( Teorema lui B´zout). Tip 6. Ecuatii care admit radacina x = a + √ b Exemplu: Rezolvati ecuatia x4 −4x3 +x2 +6x1 +2 = 0 stiind ca admite radacina √ x = 1 − 2. e Idee: Deoarece P(x) admite radacinile x=a si x=b. iar pe x2 in cunoastem din √ teorie ca fiind x = a − b. notam forma obtinuta pentru comoditatea scrierii cu R(x). Acum cunoastem forma lui P(x) si folosim teorie conform careia daca polinomul admite radacina x=1+2i. Rezolvam Q2 (x)√ 0 si aflam de aici pe x3 . 46 & % . Deci P4 (x) = R(x) · Q2 (x). Am obtinut un sistem pe doua e ecuatii cu doua necunoscute. x2 = a − bi. putem scrie ca P(a)=0 si P(b)=0. atunci admite si radacina x=a− b Idee: Similar cu problema anterioara. Deci P4 (x) = R(x) · Q2 (x).' $ Tip 5. Inseamna ca putem scrie P4 (x) = (x − x1 ) · (x − x2 ) · Q2 (x) √ Calculam (x − x1 ) · (x − x2 ) si scapam de b. x4 . Procedam ca si in cazul problemei anterioare si aflam si celelalte radacini. Exemplul 2: Determinati a si b. Aflam pe Q2 (x) impartind pe P4 (x) la Q2 (x). conform teoremei lui B´zout. pe care il rezolvam si aflam pe a si pe b. Fie de exemplu polinomul P4 (x) care √ √ stim ca admite radacina x1 = a + b. Conform teoriei.

' $ Memo 18 Ecuatii de grad superior . Idee: Se scot divizorii termenului liber.+2.-2 si divizorii coeficientului de rang maxim ex: q=+1. Calculam (x − x1 )(x − x2 ) si obtinem o ecuatie de gradul doi. si anume +1 .+1 +1 3.-1. ex: +1.+2. 1 · · · 4 xk = 3 5 5 47 & % . Daca gasim de exemplu doua radacini. −1 .-2. o notam pt comoditatea scrierii cu R(x). scriem P (x) = (x − x1 )(x − x2 )Q2 (x). Rezolvam Q2 (x) = 0 si aflam x3 si x4 . Daca se gasesc doua e solutii. p=divizor al termenuq lui liber .+2.d. Tip 8. Se obtine xn = r(cos(α)+i·sin(α)) si se aplica formula radicalului dintr-un numar complex si obtinem radacinile: xk = √ n r(cos α + 2kπ α + 2kπ + i · sin ). k = 0. respectiv −1 = cos(π)+i·sin(π).+6.-2. Impartim pe P(x) la R(x) si obtinem Q2 (x). adica x7 = 3 · (cos(0) + i · sin(0)) 3 deci 0 + 2kπ 0 + 2kπ n 5 (cos + i · sin ). Ecuatii binome Exemplu: Rezolvati ecuatia 3x7 = 5 Teorie: Se aduce ecuatia la forma xn = a si se scrie numarul a ca numar complex. ex: p= +1. iar q=divizor al coeficientului de grad maxim. 1 · · · k − 1 n n 5 De exemplu pentru 3x7 = 5 se scrie x7 = 5 · 1.Continuare Partea a -II . Se fac verificarile pt toti divizorii termenului liber. Caz general=Ecuatii cu coeficient de grad maxim diferit de 1 (Valabil si pentru coeficient grad maxim egal cu 1 ca si caz particular) Exemplu: Rezolvati ecuatia 6x4 − 17x3 − x2 + 8x − 2 = 0 Teorie: Radacinile ecuatiei ar putea fi de forma α = p .-1. Se scot divizorii termenului liber.-1.a Tip 7. inseamna ca este radacina. k = 0. fie x1 si x2 . de forma r(cos(α)+i·sin(α)). altfel nu este.-4 si se verifica pe rand daca sunt radacini cu teorema lui B´zout.a. e Daca este egal cu zero.+4.-6. Tip 9. Se formeaza toate combinatiile de tip α = p . Adica se verifica daca P(+1)=0. Idee: Metoda implica multe calcule.m. se procedeaza mai departe ca in cazul problemei anterioare. Ecuatii cu coeficientul de grad maxim =1 Exemplu: Rezolvati ecuatia x4 − 2x3 − 5x2 + 8x + 4 = 0 Teorie: Radacinile intregi ale ecuatiei ar putea fi printre divizorii termenului liber. si se verifica cu teorema lui B´zout daca P (α)=0. +2 · ·.+3. q +1 s. Se folosesc eventual formele 1 = cos(0)+ i·sin(0) .

'

$

Tip 10. Alte metode de rezolvare a ecuatiilor de grad superior • Folosind teorema lui B´zout, pentru radacini multiple(materie clasa X) e • Folosind relatiile lui Vi`te(materie clasa X) e • Folosind sirul lui Rolle(materie de clasa XI, implica derivate ) • Rezolvare grafica(materie de clasa XI, uneori implica derivate )

48

&

%

'

$

Memo 19 Determinanti 1. Calculul determinantilor a) Determinanti de ordin 1: a b) Determinanti de ordin 2: a c c) Determinanti de ordin 3: a b c d e f g h i =a·e·i+d·h·c+b·f ·g−c·e·g−b·d·i−f ·h·a b d =a·d−b·c =a

Aceasta metoda se numeste regula triunghiului d) Determinanti de ordin >= 4: Nu exista o regula de genul regulilor anterioare, ci se procedeaza astfel: Fie de exemplu urmatorul determinant de ordin 4: a b e f i j m n c g k o d h l p

Se dezvolta determinantul dupa o linie sau dupa o coloana. De mentionat ca se poate alege orice linie , respectiv orice coloana, rezultatul obtinut este acelasi. Adica daca dezvoltam dupa linia 1 este ok, sau daca dupa linia 2 este tot ok, daca dezvoltam dupa coloana 1 este ok, dupa coloana 2 este tot ok, s.a.m.d. Alegem de exemplu sa dezvoltam dupa linia 1. Dezvoltarea determinantului dupa linia 1 este urmatoarea: a b e f i j m n (−1)1+1 · a · f g j k n o h l p c g k o d h l p

=

+ (−1)1+2 · b ·

e g i k m o e i m

h l p f g j k n o

+

(−1)1+3 · c ·

e f h i j l m n p

+ (−1)1+4 · d ·

Se observa ca pornind de la un determinant de ordin patru, am ajuns la determinanti de ordin trei, pe care ii putem calcula. Practic am reusit sa coboram 49

&

%

'

$

gradul determinantului cu o unitate. In general, pentru a calcula un determinant de ordin n , prin aceasta metoda se ajunge la determinanti de ordin n-1 , apoi aplicand metoda din nou, determinantii de ordin n-1 se reduc la determinanti de ordin n-2 , s.a.m.d. pana se ajunge la determinanti de ordin 3, pentru care avem metoda efectiva de calcul. f g h Acest determinant ”redus”, de exemplu j k l pentru elementul aflat n o p la intersectia liniei 1 cu coloana 1, se numeste complement algebric, (sau minor) si se noteaza cu Γ11 . In general la intersectia liniei i cu coloana j, se gaseste elementul aij , avand complementul algebric Γij , (respectiv minorul Γij ). Dezvoltarea unui determinant dupa o anumita linie sau dupa o anumita coloana, reprezinta de fapt o suma de grupari de genul (−1)i+j · aij · Γij pentru acea linie, respectiv coloana. Dezvoltarea unui determinant se poate exprima pe scurt astfel: d= (−1)i+j · aij · Γij 2. Proprietati ale determinantilor Se observa faptul ca un determinant este mai usor de calculat daca linia( sau coloana ) dupa care se alege dezvoltarea are cat mai multe elemente egale cu zero. Din acest motiv, este de preferat ca pentru calculul unui determinant sa alegem o linie(sau coloana), sa facem cat mai multe zerouri pe acea linie(sau coloana) si doar apoi sa dezvoltam determinantul. Pentru a face zerouri pe o linie(sau coloana) se pot folosi urmatoarele proprietati: a) Daca la un determinant se aduna o linie la alta linie, valoare determinantului este aceeasi. Daca notam de exemplu linia i cu Li si linia j cu Lj , inseamna ca este corecta operatia Li = Li + Lj b) Daca la un determinant se scade o linie din alta linie, valoare determinantului este aceeasi, adica este corecta operatia Li = Li + Lj c) Daca la un determinant se inmulteste o linie cu un numar intreg, de exemplu α si apoi se aduna valoarea obtinuta la alta linie, valoare determinantului este aceeasi, adica este corecta operatia Li = Li + α · Lj . Se observa ca pentru α = +1 se obtine cazul a) iar pentru α = −1 se obtine cazul b). De remarcat ca α trebuie sa fie intreg, adica de exemplu α = 1 nu este ok. 3 In concluzie, de retinut ca sunt corecte urmatoarele relatii: a) Li = Li + Lj b) Li = Li − Lj c) Li = Li + α · Lj Similar si pentru coloane, adica notand coloana cu C, sunt corecte operatiile: a) Ci = Ci + Cj b) Ci = Ci − Cj c) Ci = Ci + α · Cj 3. Din cele prezentate rezulta urmatoarele consecinte: 1) Un determinat are valoarea zero, daca are pe o linie (sau pe o coloana) toate elementele egale cu zero. 2) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane) identice. 3) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane) proportionale. 4) Se poate scoate factor comun de pe o linie(sau coloana) a unui determinant, adica de exemplu, este corecta urmatoarea operatiune: α·a b α·c d = α· a b c d

50 & %

'

$

Memo 20 Matrici

1. Notiunea de matrice Definitie: O matrice reprezinta un tablou de elemente. a b c care are 2 linii si trei coloane, deci d e f putem spune ca X apartine multimii matricilor cu 2 linii si 3 coloane, adica X ∈ M2,3 De mentionat ca primul indice reprezinta numarul de linii iar al doilea indice reprezinta numarul de coloane. In general, multimea matricilor cu m linii si n coloane se noteaza cu Mm,n Fie de exemplu matricea X= - Daca m=n, adica numarul de linii este egal cu numarul de coloane, matricea se numeste matrice patratica, iar multimea matricilor nu se scrie Mm,m ci mai simplu, Mm . Daca m este diferit de n, matricea se mai numeste matrice dreptunghiulara. - Daca m=1, adica matricea are o singura linie, matricea se numeste matrice linie si se poate scrie de exemplu X ∈ M1,n . - Daca n=1, adica matricea are o singura coloana, matricea se numeste matrice coloana si se poate scrie de exemplu X ∈ Mm,1 . - Se observa ca matricea linie si matricea coloana, reprezinta de fapt vectori. 2. Operatii cu matrici Fie matricile: a b A A= si B= c d C B D a+A b+B c+C d+D a−A b−B c−C d−D α·a α·b , pt.α scalar. α·c α·d C F I

• Adunare matrici: A+B= • Scadere matrici: A - B=

• Inmultire matrice cu un scalar: α· A= • Inmultirea a doua matrici: Fie matricile: A= a b d e A D G c f B E H A si B= D G C F I = B E H

A·B=

a b d e =

c f

·

aA + bD + cG dA + eD + f G

aB + bE + cH dB + eE + f H

aC + bF + cI dC + eF + f I L1 C1 L2 C1 L1 C2 L2 C2 L1 C3 L3 C3 ,

Se poate retine mai usor privind in acest mod: A·B= unde Li =linia i , iar Cj =coloana j

Analizand algoritmul de inumltire a doua matrici, se observa ca daca se inmulteste o matrice cu m linii si n coloane cu o alta matrice avand n linii si p coloane, matricea rezultata va avea m linii si p coloane . Pentru a se putea

51 & %

'

$

efectua inmultirea, este necesar ca numarul de linii a celei de a doua matrici sa fie egal cu numarul de coloane a primei matrici. De exemplu pentru inmultirea A · B = C (unde A are m linii si n coloane, iar B are n linii si p coloane) se respecta regulile prezentate in urmatorul desen:
n p p

m

· n A B

=

m

C

Se observa ca inmultirea matricilor NU este COMUTATIVA • Impartirea a doua matrici: Nu exista impartire a doua matrici. Pentru ”simularea impartirii matricilor” se foloseste notiunea de matrice inversa, notata cu A−1 (pentru matricea initiala A), care se va prezenta ulterior. 3. Matrici deosebite Fie de exemplu matrici de 3 linii si 3 coloane, adica matrici din M3 a) matricea nula. Pentru M3 : 0 0 0 O3 = 0 0 0 0 0 0 In general, matricea nula pentru Mn , se noteaza cu On si este o matrice patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule . Matricea nula are proprietatea ca este neutra in raport cu adunarea matricelor, adica A+On = On +A=A pentru orice A ∈ Mn . b) matricea unitate. Pentru M3 : 1 0 0 I3 = 0 1 0 0 0 1 In general, matricea unitate pentru Mn , se noteaza cu In si este o matrice patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule cu exceptia elementelor de pe diagonala principala care au toate valoarea 1. Matricea unitate are proprietatea ca este neutra in raport cu inmultirea matricelor, adica A · In =In · A= A pentru orice A ∈ Mn .

52 & %

a. Atentie: A nu se confunda cu metoda de dezvoltare a unui determinant. b) Daca det(A) diferit de zero. din At . inseamna ca exista matricea inversa A−1 . notata cu A∗ . sau altfel spus. in cazul exemplului prezentat I3 = 0 1 0 Pentru cazul general. Se formeaza A−1 cu formula: A A−1 = det(A) = ∗ 1 det(A) · x11 x21 x31 x12 x22 x32 x13 x23 x33 = x11 det(A) x21 det(A) x31 det(A) x12 det(A) x22 det(A) x32 det(A) x13 det(A) x23 det(A) x33 det(A) Se observa motivul pentru care la punctul 1 se concluziona ca nu exista A−1 daca se obtinea det(A)=0. Se continua cu pasul urmator. s. matricea A este inversabila. notata cu A−1 se procedeaza astfel: 1. In aceasta situatie. unde se folosea factorul generic (−1)i+j · aij · Γij iar aici nu se foloseste aij 4. Se efectueaza inmultirea A · A−1 si se verifica daca intradevar se obtine matricea 1 0 0 unitate. = −1 · (b · i − h · c) = −bi + hc = numar. Pas optional.m. sau altfel spus. 2. Rangul unei matrici 1. Se calculeaza determinantul matricii A. si va avea urmatoarea forma: A∗ = e f b h c i h i x11 x21 x31 x12 x22 x32 x13 x23 x33 unde x11 =(−1)(1+1) · x12 =(−1)(1+2) · = 1 · (e · i − h · f ) = ei − hf = numar. altfel inseamna ca s-a gresit si trebuie verificat calculul. inseamna ca nu exista matricea inversa A−1 . Se formeaza matricea transpusa. dar recomandabil daca este timp si anume verificarea lui A−1 .d. 0 0 1 daca se obtine In pentru o matrice patrata de ordinul n. si anume linia 1 din A devine coloana 1 din At . samd. Deci se obtine: At = a d b e c f g h i 3. 5. linia 2 din A devine coloana 2 din At . A= d e f g h i Pentru a determina matricea inversa. Matricea inversa a b c Fie de exemplu matricea patrata de ordinul 3. 53 & % . Se formeaza matrice adjuncta (sau reciproca).' $ Memo 21 Matricea inversa. matricea A nu este inversabila. notata cu At . care va avea tot atatea elemente ca si At . precesul se opreste aici. inseamna ca A−1 a fost calculat corect. a) Daca det(A)=0.

il calculam si verificam daca este diferit de zero. Daca toti determinantii de ordin 2x2 sunt egali cu zero. 2. . Din cele prezentate anterior se poate sesiza ca algoritmul este finit. 3. rangul unei matrici reprezinta ordinul celui mai mare determinant patrat. Se observa in cel mai rau caz vom gasi macar un determinant diferit de zero de ordinul 1. cobaram din pretentii si incercam cu determinanti de ordin 1x1.Se da o matrice si se cere sa se determine matricea inversa. Problemele care folosesc rangul unei matrici sunt in general de tipurile urmatoare: . Daca toti determinantii de ordin 3x3 sunt egali cu zero. 2. diferit de zero. 2. adica sa nu se scape din vedere unii determinanti.Se da o matrice si se cere sa se verifice daca matricea este inversabila. Daca determinantuld este egal cu zero. cobaram din pretentii si incercam cu determinanti de ordin 2x2 in mod similar. Mentiuni 1.' $ Mentiuni 1. alegem alt determinant de ordin 3x3 si procedam similar. cu exceptia situatiei in care matricea are toate elementele nule. Rangul unei matrici Fie de exemplu urmatoarea matrice dreptunghiulara: X= a b e f i j c g k d h l Prin definitie.Rezolvarea ecuatiilor matriciale. Daca este diferit de zero. . atunci rangul matricii este 3 si ne oprim. in sensul ca se incepe cu determinantii patrati extrasi din matrice. Se observa ca daca se cere sa se verifice daca o matrice este inversabila (sau altfel spus daca exista matrice inversa). 54 & % . Daca determinantul matricii este diferit de zero inseamna ca matricea este inversabila iar daca determinantul matricii este egal cu zero inseamna ca matricea nu este inversabila.Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare.Se da o matrice si se cere sa se discute rangul in functie de un parametru. Extragem din matrice un determinant de ordin 3x3 . Se observa ca metoda prezentata porneste de la o abordare a matricii de genul de sus in jos. ceea ce ar insemna ca rangul ar fi egal cu zero.Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare prin metoda matriciala. . de rang maxim. .Se da o matrice si se cere sa i se determine rangul. problema se reduce la verificarea determinantului matricii. matricea fiind de tipul 3x4. . In cazul nostru. Trebuie avuta atentie sa se ia toti determinantii de o anumita dimensiune. extras din matrice. Problemele care folosesc matricea inversa sunt in general de tipurile urmatoare: . ordinul maxim la care putem spera este 3x3.

Sisteme  ecuatii rezolvate matricial de =7  x+y+z 3x + 7y + 5z = 2 Fie de exemplu sistemul:  6x − 3y + z = 1 Rezolvarea matriciala a sistemului se face urmand urmatorii pasi:   1 1 1 . Regula lui Cramer  =7  x+y+z 3x + 7y + 5z = 2 Fie de exemplu sistemul:  6x − 3y + z = 1 Se efectueaza urmatorii pasi: 1 .Se calculeaza ∆y si ∆z in mod similar.Se formeaza matricea coloana cu termenii liberi ai sistemului.z. X= y  z   7 . se inmulteste ecuatia matriciala la stanga cu A−1 si se obtine X=A−1 · B.z). eventual doar daca se solicita in mod explicit prin enunt sa se rezolve prin aceasta metoda.y.Se formeaza matricea coeficientilor sistemului.' $ Memo 22 Sisteme de ecuatii liniare 1. • Daca ∆ = 0.Se calculeaza x= ∆x ∆ y= ∆y ∆ z= ∆z ∆ solutia sistemului fiind (x. Se obtine matricea coloana X. cu coloana termenilor liberi.Sistemul este echivalent cu urmatoarea ecuatie matriciala: A· X = B . Mentiune Aceasta metoda se foloseste rar. de unde se scoate x. in cazul nostru A= 3 7 5  6 −3 1   x . adica se obtine: ∆x = 2 7 5  1 −3 1 .Se formeaza matricea coeficientilor sistemului. • Daca ∆ =0 . . in cazul nostru A= 3 6   1 1 7 5  −3 1 .Se formeaza matricea coloana cu necunoscutele sistemului. 55 & % . Se observa motivul pentru care un sistem avand ∆ = 0 nu se poate rezolva cu regula lui Cramer si anume deoarece ∆ apare la numitor. il notam de exemplu cu ∆ (delta). inseamna ca sistemul se poate rezolva cu regula lui Cramer si se continua cu etapa urmatoare. prin inlocuirea coloanei cu coeficientii lui x din matricea   7 1 1 sistemului. inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui Cramer si procesul se opreste aici. B= 2  1 . 2.y. . adica se calculeaza A−1 .Se rezolva ecuatia matriciala anterioara in mod obisnuit.Se calculeaza determinantul matricii A.Se calculeaza ∆x .

3 1 = -9-2=-11 = 0 2 −3 . numit determinant principal. 56 & % . se obtine ∆c = 2 −3 1  5 9 22 De exemplu δ = . • Daca ∆ = 0.Se calculeaza determinantul matricii A.Se rezolva sistemul format din ecuatiile principale si anume se scot necunoscutele principale in functie de necunoscutele secundare. sistem compatibil simplu nederminat deoarece avem o singura necunoscuta secundara) si se continua cu pasul urmator: .Se calculeaza ∆c . inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui Cramer si efectuam pasii urmatori. Pentru cazul nostru. . Concret obtinem x= 25−7z .Se stabilesc ecuatiile principale . (in cazul nostru ∆c = 0) si se interpreteaza astfel: • Daca ∆c = 0 se trage concluzia ca sistemul este incompatibil si procesul se opreste aici. z ∈ R. z ∈ R. Se rezolva cu regula lui Cramer prezentata anterior si procesul se opreste aici. notat cu ∆c . pe care il notam de exemplu δ (delta mic). Se stabilesc necunoscutele principale . In cazul nostru. in acest caz z. inseamna ca sistemul este compatibil determinat. in cazul nostru A= 2 5   1 2 −3 1  9 4 . se trec necunoscutele secundare in membrul cu termenii liberi si se scot necunoscutele principale in functie de necunoscutele secundare. se poate rezolva cu regula lui Cramer si nu este necesara prezenta metoda . Practic se scrie sistemul format din ecuatiile secundare. • Daca ∆ =0 . prin bordarea determinantului principal δ cu o linie formata din coeficientii corespunzatori din una dintre ecuatiile secundare si cu o coloana formata din termenii liberi  3 1 8 corespunzatori.Se formeaza matricea coeficientilor sistemului. un determinant patrat de cel mai mare ordin. il notam de exemplu cu ∆ (delta). y= 13−z . in acest caz ecuatia 1 si ecuatia 2 si ecuatiile secundare . in acest caz x si y si necunoscutele secundare . in acest caz ecuatia 3. In cazul nostru din calcul obtinem ∆ =0. . diferit de zero . se rezolva sistemul 3x + y = 8 − 2z prin metode obisnuite (metoda reducerii sau substitu2x − 3y = 1 − z tiei sau chiar Cramer) si se scoate x=f(z) si y=f(z). deoarece x si y depind de un singur parametru real z.Se formeaza determinantul caracteristic.' $ 3.Se extrage din matricea sistemului. Observam ca intradevar sistemul este compatibil 11 11 (am putut obtine solutii pentru x si y) si simplu nederminat. Studiul compatibilitatii sistemelor  =8  3x + y + 2z 2x − 3y + z =1 Fie de exemplu sistemul:  5x + 9y + 4z = 22 Se efectueaza urmatorii pasi: 3 . • Daca ∆c = 0 se trage concluzia ca sistemul este compatibil nedeterminat (in cazul de fata.

Regula lui Cramer. Calcul ∆x . principale Stop Stop Stop Se recomanda analizarea sistemelor dupa modelul acesta.∆z Calculul determinantului caracteristic ∆c x= ∆x ∆ .∆y . Ec. necunoscute princip/sec. eventual cu adaptarea ceruta de specificul problemei.etc Nu Da ∆c = 0 Sistem compatibil nedeterminat Sistem incompatibil Rezolvare sistem format din ec. princip/sec.' $ Memo 23 Compatibilitatea sistemelor de ecuatii prezentata grafic Reprezentare grafica a etapelor de analizare a compatibilitatii unui sistem cu n ecuatii si n necunoscute: Start Calculul determinantului sistemului ∆ Nu ∆=0 Da Calcul determinant principal δ Sistem compatibil determinat. y= ∆y ∆ . 57 & % .

'

$

58 & %

'

$

Memo 24 Sisteme de ecuatii particulare 1. Discutarea naturii unui sistem dupa parametrii reali Se urmeaza etapele prezentate in graficul studiului compatibilitatii si se trateaza pe cazuri, dupa valorile parametrilor. De exemplu daca avem un sistem de 3 ecuatii cu 3 necunoscute, cu un parametru m. Calculam determinantul sistemul si obtinem de exemplu ∆ = (m − 5) · (m + 7) . Se procedeaza astfel: Caz 1 Pentru (m − 5) · (m + 7) = 0, adica pentru m= 5 si m= −7 sistemul este compatibil determinat si se aplica regula lui Cramer. Se scot efectiv in functie de m ∆ apoi ∆x , ∆x , ∆x etc apoi x,y,z. Caz 2 Pentru m=5 se inlocuieste efectiv m=5 in sistemul initial, se obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul corespunzator. Caz 3 Pentru m=-7 se inlocuieste efectiv m=-7 in sistemul initial, se obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul corespunzator. Daca se va obtine ∆c in functie de parametru, ( de exemplu∆c = m − 9 ) se va separa din nou pe cazuri, adica: Caz a) Pentru m − 9 = 0 adica m = 9 , sistemul este incompatibil si stop. Caz a) Pentru m − 9 = 0 adica m = 9 , sistemul este compatibil si nedeterminat si se continua conform grafic compatibilitate, prin rezolvarea sistemului format din ecuatiile principale. Exemplu Discutati natura sistemului dupa valorile parametrului m si rezolvati sistemul :   x − my + z x−y+z  mx + m2 y − z =1 =1 = m2

2. Sisteme omogene Sistem omogen este prin definitie un sistem care are toti termenii liberi egali cu zero. Se pastreaza toate proprietatile si modul de lucru cunoscut de la sisteme, singura noutate fiind faptul ca un sistem omogen admite intotdeauna solutia x=y=z= · · · =0 numita solutie banala sau solutie nula. Analizand graficul studiului compatibilitatii, se observa ca daca ∆ = 0 rezulta ca sistemul este compatibil determinat, adica admite solutie unica. Deoarece sistemul omogen admite intotdeauna solutia banala, inseamna ca pentru ∆ = 0, solutia banala este unica solutie. Prin urmare daca pentru un sistem omogen se cere sa se puna conditia ca sistemul sa nu contina doar solutia banala, trebuie pusa conditia ca ∆ = 0.

59 & %

'

$

Exemplu Rezolvati urmatorul sistem omogen:   x + 2y + z + t   2x + y + z + 2t  x + 2y + 2z + t   x+y+z+t =0 =0 =0 =0

3. Sisteme cu numar de ecuatii diferit de numarul de necunoscute Poate aparea una dintre urmatoarele doua situatii: a) Numarul de ecuatii este mai mic decat numarul de necunoscute. Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :  =1  x − 2y + z + t x − 2y + z − t = −1  x − 2y + z + 5t = 6 b) Numarul de ecuatii este mai mare decat numarul de necunoscute. Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :   x + 2y 6x − 8y  5x + 2y =1 =1 =3

Se recomanda ca exercitiu, analizarea graficului de studiu al compatibilitatii sistemelor pentru fiecare din aceste situatii. Ca recomandari generale: • Pentru cazul a) sistemul chiar daca este compatibil nu poate fi si determinat, deoarece suntem in situatia in care avem mai putine ecuatii decat necunoscute. • Pentru cazul b) avem mai multe ecuatii decat necunoscute, deci sistemul ar putea fi determinat, dar trebuie de verificate solutiile obtinute pentru toate ecuatiile pentru a fi sigur ca sistemul este compatibil.

60 & %

'

$

Memo 25 Limite de siruri

Teorie
Se considera evidente urmatoarele: a) lim n = ∞. In general, lim nk = ∞ pentru k > 0.
n→∞ n→∞

b) c)

lim 1 n→∞ n

= 0. In general lim ak = 0 pentru a = subunitar .
n→∞

lim ( 2 )n n→∞ 3

= 0. In general, lim an = 0 pentru a = subunitar.
n→∞

Tipuri de limite de siruri
Tip 1 = Fractii simple Exemple: a) lim
2n4 +3n2 +5n+1 3 2 n→∞ 4n +2n +3n+3 2n4 +3n2 +5n+1 6 2 n→∞ 4n +2n +3n+3 2n4 +3n2 +5n+1 4 2 n→∞ 4n +2n +3n+3

b) lim

c) lim

Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, n la puterea cea mai mare. Tip 2 = Sume consacrate Exemple: a) lim
1+2+3+···n 2 n→∞ 3n +2n+1 12 +22 +32 +···+n3 3n2 +2n+1 1·2+2·3+···n·(n+1) 4n5 +5

b) lim

n→∞

c) lim

n→∞

Idee: Se restrange suma conform regulilor cunoscute, dupa care problema devine de obicei de tipul 1. Tip 3 = Radicali Exemple: √ √ √ √ √ a) lim ( n + 1− n + 5) b) lim ( n + 1−3n) c) lim ( 3 n + 1− 3 n + 2) n→∞ n→∞ n→∞ √ √ √ √ Idee: Se amplifica gruparea ( a − b) cu ( a + b) pentru a dispare radicalul de la numarator, unde se va√ obtine a-b, problema devenind de obicei √ √ √ de tipul 1. Similar, pentru gruparea ( a + b), se amplifica cu ( a − b). Tip 4 = Puteri Exemple: a) lim
4·5n +6·3n n n n→∞ 5 +3·2 4·7n+3 +6·3n+1 n+2 +4·3n+4 n→∞ 7 4·5n +6·6n n n n→∞ 7 +3·8

b) lim

c) lim

Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, puterea an la puterea cea mai mare, de exemplu pentru exemplul a), la numarator se scoate factor fortat 5n iar la numarator tot 5n .

61 & %

Tip 6 = Teorema cleste Exemple: a) lim 2n n→∞ n! 1 2 n→∞ n √ 1 1+n2 1 1 + √2+n2 + · · · + √n+n2 b) lim · sin(n + 7) c) lim n→∞ Idee: Se foloseste teorema cleste: Fie un sir an si o limita l. unde A →0 pentru n→ ∞. Daca bn <= an <= cn si atat sirul bn → l cat si cn → l.' $ 1 Tip 5 = Gruparea gen (1 + n )n . Nedeterminarea 1∞ Exemple: a) lim (1 + n→∞ 3 n+1 n−2 ) n+1 b) lim ( n−5 )n+2 n→∞ n +3 c) lim ( n2 −n )2n+1 n→∞ 1 n n) 2 Idee: Se incearca sa se ajunga la formula lim (1 + 1 A n→∞ = e. 62 & % . lim (1 + A) n→∞ = e. Daca l=0. atunci an → l. respectiv pentru cazul general. regula se mai numeste criteriul majorarii.

63 & % . o prezentata in continuare. unde aveam n → ±∞. Nu exista o reteta care sa indice care e cea mai potrivita metoda pentru o anumita problema. adica fara a utiliza derivate si folosind metoda lui l’Hˆpital care implica folosirea derivatelor. dupa care se incearca simplificarea factorului x − x0 . o Unele probleme se rezolva mai usor prin o metoda. Limitele de functii se pot calcula si cu utilizarea derivatelor. Tip 3 = Limite din fractii de polinoame Exemple: a) lim x2 −49 x→7 x−7 b) lim x3 −8 x→2 x−2 c) lim x4 −81 x→3 x−3 Idee: Se incearca sa se descompuna atat numaratorul cat si numitorul dupa formula de genul ax2 + bx + c = a(x − x1 )(x − x2 ) (corespunzator gradului polinomului). A) Tipuri de limite de functii clasice ( fara a folosi derivate ) Tip 1 = Limite cu x → ±∞ Exemple: a) lim 5x4 +4x2 +2x+1 3x2 +2x+1 x→∞ x+3 b) lim ( x−5 )2x+1 x→∞ c) lim √ x→−∞ x2 +3+3x 2x+1 Idee: Se lucreaza asemanator cu limitele de siruri. c) lim n→∞ sin(x) x =1 Limitele de functii se pot calcula prin doua mari metode: clasic. Tip 2 = Limite cu x → x0 si x − x0 apare la numitor Exemple: a) lim 1 x→5 x−5 b) lim −3(x2 +2) x−7 x→7 c) lim 2 −6 x→3 5+ x−3 Idee: Se face tabel si la final se obtine limita la stanga lui x0 si limita la dreapta lui x0 . sin(x−3) x→3 4(x−3) lim sin(x) = 1 si formulele x n→∞ c) lim obisnuite de la Metodele prezentate anterior fac parte din categoria de calcul limite de functii prin metoda clasica in sensul ca nu utilizeaza derivate. folosind regula lui l’Hˆpital. Tip 4 = Limite de functii trigonometrice Exemple: a) lim Idee: x→0 sin(7x) 3x b) lim tg(3x) x→0 tg(7x) Se foloseste formula trigonometrie. sau eventual dupa alte formule.' $ Memo 26 Limite de functii Teorie Se considera cunoscute urmatoarele: a) Modul de calcul al limitelor de siruri b) Descompunerea ax2 + bx + c = a(x − x1 )(x − x2 ) si similar pentru orice polinom de gradul n. De avut in vedere ca sin(0)=0 si cos(0)=1. alte probleme prin cealalta.

adica fara l’Hˆpital). si se ia A=f g . [0 · ∞] 2. Se foloseste formula A = eln(A) . Pentru nedeterminare [∞ − ∞] Fie de calculat lim (f − g).' $ B) Teorema lui l’Hˆpital o Limite de functii cu folosirea derivatelor Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei lui l’Hˆpital. unde f → 0 si g → ∞. Pentru nedeterminare [0 · ∞] Fie de calculat lim f · g. [1∞ . etc] in general nedeterminari de forma f g Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆpital. alteori este o mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate. o Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai usor cu o metoda sau alta. x→x0 Se rastoarna una dintre functii. de exemplu: f · g = g [ ∞ ] si acum se poate aplica regula lui l’Hˆpital: o 1 ∞ f x→x0 lim f g ∞ g = lim 1 [ ] = lim 1 x→x0 x→x0 ( ) g ∞ f f 2. unde f → ∞ si g → ∞. ∞0 . [∞ − ∞] 3. se procedeaza astfel: ∞ 0 1. 64 & % . x→x0 Se transforma astfel: 1 1 f − g = f · g (ff−g) = f · g · ( ffg − fgg ) = f · g · ( g − f ) = [∞· 0] = ·g si acum se poate aplica regula lui l’Hˆpital: o lim (f − g) = lim 1 g 1 1 g−f 1 f ·g = [∞· ∞] − 1 f ·g 1 f x→x0 x→x0 = lim 1 1 (g − f ) x→x0 ( f1 ) ·g 3. De exemplu 1∞ . Astfel se procedeaza daca avem nedeterminari de tipul: 1. o 0 Teorema lui l’Hˆpital: Pentru nedeterminare de tipul ∞ sau 0 este adevarata o ∞ relatia: lim f f = lim x→x0 g g x→x0 0 Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul ∞ sau 0 . ∞ expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. Pentru nedeterminari de tipul f g . Pentru nederminari diferite de ∞ sau 0 . etc. ∞0 .

Daca limita la stanga in x0 este egala cu limita la dreapta in x0 si este egala cu f (x0 ). . 2. Studiul continuitatii se pune in puncte. 3. de exemplu in punctul x = x0 . . studiul efectuandu-se in punctele in care functia isi schimba forma.Se calculeaza valoarea functiei in punctul x0 .Se calculeaza limita la stanga in x0 . altfel f(x) nu este continua in punctul x0 . adica f (x0 ) 4. Pe scurt.' $ Memo 27 Aplicatii ale limitelor de functii Continuitate.x<x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 0 0 Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)s (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 . daca derivata la stanga in x0 si derivata la dreapta in x0 sunt egale si finite.x>x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 65 & % . Se procedeaza astfel: 1. Functii continue Orice functie elementara este continua pe interval. Studiul derivabilitatii se pune in puncte. . atunci functia f(x) este continua in punctul x0 . Se procedeaza astfel: Functia f(x) este derivabila in punctul x = x0 . ld |x=x0 = limx→x0 (x>x0 ) f (x) 3.Se calculeaza limita la dreapta in x0 . de exemplu in punctul x = x0 . Derivate. s-a obtinut tabelul de derivare.x<x0 si se b) Derivata la dreapta in punctul x0 se noteaza cu f d(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 . Functii derivabile Functiile elementare sunt derivabile pe intervale. Definitia derivatei Derivata functiei f(x) in punctul x0 se noteaza cu f (x)x=x0 si se defineste astfel: f (x) − f (x0 ) f (x)x=x0 = lim x→x0 x − x0 Prin aplicarea formulei anterioare asupra functiile cunoscute. conditia de continuitate intr-un punct x0 este ca ls |x=x0 = ld |x=x0 = f (x0 ) Deoarece studiul continuitatii se face in puncte. . ls |x=x0 = limx→x0 (x<x0 ) f (x) 2. a) Derivata la stanga in punctul x0 se noteaza cu f s(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 . Derivabilitate. Asimptote 1. problemele de continuitate apar la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada.

daca limx→−∞ f(x) = b Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie. Se studiaza in mod similar existenta asimptotei oblice la -∞. Se stabileste domeniul de definitie. Daca aceste doua sunt egale si finite. atunci sigur nu avem asimptota orizontala la +∞. x se continua cu calcularea lui n = limx→+∞ (f (x) − m · x) Daca si n este finit. atunci functia f(x) este derivabila in punctul x0 . Se calculeaza m = limx→+∞ f (x) Daca obtinem m finit . Similar pentru -∞. prezentate anterior. deoarece functia nu poate avea simultan doua asimptote +∞. In acest caz se verifica daca eventual exista asimptota oblica la +∞.∞. se calculeaza derivata la stanga punctului x0 si derivata la dreapta lui x0 . se numeste asimptota orizontala la -∞. iar asimptotele verticale pot apare la capete de intervale diferite de +. • Asimptota verticala Este o dreapta verticala x=c. o dreapta orizontala y=b. 3. daca limx→+∞ f(x) = a Similar. respectiv limitele functiei la capetele domeniului de definitie. Unele functii au asimptote. atunci sigur nu avem asimptota oblica la +∞. Daca +∞ face parte din domeniul de definitie dar am stabilit deja ca avem asimptota orizontala la +∞ atunci sigur nu avem asimptota oblica la +∞.' $ Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)d (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 . studiul efectuandu-se in punctele in care functia isi schimba forma. Daca +∞ apartine domeniului de definitie si limx→+∞ f(x) = +-∞ inseamna ca la +∞ nu avem asimptota orizontala. iar altele nu. Se observa ca asimptotele orizontale si cele oblice pot apare la + ∞ sau la .∞. respectiv valorile limitelor obtinute si definitiile asimptotelor. Se stabilesc asimptotele analizand valorile functiei. altfel f(x) nu este derivabila in punctul x0 . care se scrie ca reuniune de intervale. Deoarece studiul derivabilitatii se face in puncte. problemele de derivabilitate apar la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada. 2. daca limx→c f(x) = +-∞ • Asimptota oblica Studiu la +∞: Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie. Se calculeaza valorile functiei. Asimptote Pot exista trei tipuri de asimptote: • Asimptota orizontala Se numeste asimptota orizontala la +∞. 66 & % . putem concluziona ca exista asimptota oblica la +∞ si anume dreapta oblica y =m·x+n . Practic se procedeaza astfel: 1. 4. o dreapta orizontala y=a.x>x0 0 0 si se In concluzie.

' $ Memo 28 Derivate 1. Definitia derivatei Derivata functiei f(x) in punctul x0 se noteaza cu f (x)x=x0 si se defineste astfel: f (x) − f (x0 ) f (x)x=x0 = lim x→x0 x − x0 2. Tabel derivate Functia Derivata k(=constanta) x xn √ x 0 1 n · xn−1 1 √ 2· x 1 x ln(x) ax ex sin(x) cos(x) tg(x) ctg(x) arcsin(x) arccos(x) arctg(x) arcctg(x) ax · ln(a) ex cos(x) −sin(x) 1 cos(x)2 1 − sin(x)2 √ 1 1−x2 1 − √1−x2 1 1+x2 1 − 1+x2 67 & % .

x<x0 si se b) Derivata la dreapta in punctul x0 se noteaza cu f d(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 . a) Derivata la stanga in punctul x0 se noteaza cu f s(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 .x>x0 si se In concluzie. Principalele aplicatii ale derivatelor • Teorema lui l’Hˆpital o • Teorema lui Lagrange • Teorema lui Rolle. convexe • Reprezentarea grafica a functiilor 68 & % . altfel f(x) nu este derivabila in punctul x0 . Operatii cu derivate (f + g) = f + g (f − g) = f − g (f · g) = f · g + f · g (k · f ) = k · f . atunci functia f(x) este derivabila in punctul x0 . Functii derivabile Functia f(x) este derivabila in punctul x = x0 . se calculeaza derivata la stanga punctului x0 si derivata la dreapta lui x0 . Daca aceste doua sunt egale si finite.' $ 3. unde k=constanta (f ) = g f ·g−f ·g g2 f f • Avansat (f g ) = f g · (g · ln(f ) + g · ) • Derivarea functiilor compuse: f (u(v(x))) = f (u(v(x)) · u (v(x)) · v (x) · x 4.x>x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 0 0 Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)d (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 . Teorema lui Cauchy • Functii concave . daca derivata la stanga in x0 si derivata la dreapta in x0 sunt egale si finite.x<x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 0 0 Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)s (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 . 5.

[∞ − ∞] 3.b ∈ I. [0 · ∞] 2. etc] in general nedeterminari de forma f g Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆpital. astfel incat f ’(c)=0.b) atunci exista un punct c intre a si b. un interval I si doua numere a. unde a < b si a.b. o Teorema lui l’Hˆpital: Pentru nedeterminare de tipul o relatia: lim f f = lim x→x0 g g ∞ ∞ sau 0 0 este adevarata x→x0 0 Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul ∞ sau 0 . f(a)=f(b) atunci exista cel putin un punct c intre a si b. ∞0 .b] 2. Functia f(x) este derivabila pentru orice x ∈ (a. adica fara l’Hˆpital). Grafice de functii 1.b] 2.' $ Memo 29 Aplicatii ale derivatelor Teoremele lui l’Hˆpital. Functia f(x) este continua pentru x ∈ [a. astfel incat: f (b) − f (a) = f (c) b−a 69 & % . Daca : 1. o Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai usor cu o metoda sau alta. Cauchy o Monotonie. ∞ expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. Teorema lui l’Hˆpital o Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei lui l’Hˆpital. Concavitate/Convexitate. unde a < b si a.b. un interval I si doua numere a. Functia f(x) este derivabila pentru x ∈ (a. [1∞ . 2. Teorema lui Lagrange Fie o functie f(x). Lagrange. Rolle. Teorema lui Rolle Fie o functie f(x). Functia f(x) este continua pentru orice x ∈ [a.b ∈ I. alteori este o mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate. Daca : 1.b) 3. 3. Astfel se procedeaza daca avem nedeterminari de tipul: 1.

atunci f(x) este constanta pe acel interval Mentiuni: a) Puncte de extrem: Prin studiul semnului lui f’(x) se poate analiza monotonia functiei f(x) (crescatoare / descrescatoare) si pe baza monotoniei se pot stabili punctele de extrem ale functiei (minim respectiv maxim). Daca f”(x) < 0 .' $ Consecinte alte teoremei lui Lagrange: 1. atunci f(x) este descrescatoare pe acel interval 3. rezolvare ecuatie. . Functia g’(x) = 0pentru x ∈ (a. se obtine teorema lui Lagrange.b ∈ I. convexitate Notiuni noi : . Tabel general 9. b) Avansat: Interpretarea geometrica a teoremei lui Lagrange. Intersectie cu axa Ox ( se face y=0 si se scoate x) 5.b) atunci exista un punct c intre a si b. functie concava. 5.b] 2. concavitate/convexitate 8. monotonie. astfel incat: f (b) − f (a) f (c) = g(b) − g(a) g (c) Se observa ca pentru cazul particular g(x)=x. un interval I si doua numere a. punct de intoarcere. tabel. Derivata a doua:f”=0. Intersectie cu axa Oy ( se face x=0 si se scoate y) 6. Trasare grafic 70 & % .b) 3. Determinare asimptote 4. Daca f”(x) > 0 . Functiile f(x) si g(x) sunt derivabile pentru x ∈ (a. Teorema lui Cauchy Fie functiile f(x) si g(x). Daca f’(x) = 0 pe un interval. Functiile f(x) si g(x) sunt continue pentru x ∈ [a. Daca f’(x) < 0 pe un interval. Determinarea domeniului de definitie. Derivata intai : f’=0. Teorie: 1.Functie convexa. Reprezentarea grafica a functiilor 1. atunci f(x)= convexa pe acel interval. tabel. Daca : 1. Concavitate. Daca f’(x) > 0 pe un interval. 4. atunci f(x)= concava pe acel interval. 2. scris ca reuniuni de intervale 2. 6.b. rezolvare ecuatie.Punct de inflexiune. atunci f(x) este crescatoare pe acel interval 2. cu a<b si a. puncte extrem 7. Calcul valori functie(limite functie) la capetele domeniului de definitie 3.

Panta m a unei drepte de forma y = m · x + n. reprezinta tangenta unghiului facut de dreapta cu axa Ox. 4. Ecuatia unei drepte care trece printr-un punct (x0 . semnifica panta dreptei tangente la curba f(x) in punctul x0 . 71 & % . 3. notata cu f (x0 ) .' $ Memo 30 Interpretarea geometrica a derivatei Interpretarea geometrica a derivatei: • Se reaminteste ca derivata unei functii f(x) intr-un punct x0 este prin definitie: f (x)x=x0 = f (x0 ) = lim f (x) − f (x0 ) x − x0 x→x0 • Derivata unei functii f(x) in punctul x0 . deci m=tg(α). este: y − y0 = m · (x − x0 ) 2. adica m1 = m2 . Conditia ca doua drepte y1 = m1 · x + n1 si y2 = m2 · x + n2 sa fie paralalele este ca dreptele sa aiba pante egale.. unde α reprezinta unghiului facut de dreapta cu axa Ox. Conditia ca doua drepte y1 = m1 ·x+n1 si y2 = m2 ·x+n2 sa fie perpendiculare 1 este ca m1 = − m2 . Interpretarea geometrica a derivatei reprezentata grafic: y curba f(x) dreapta tangenta la curba in x0 f (x0 ) y=m·x+n α x O x0 f (x0 ) = m = tg(α) Utile pentru exercitii Se considera cunoscute urmatoarele: 1. y0 ) si are panta m. unde panta unei drepte reprezenta tangenta unghiului facut de acea dreapta cu axa Ox.

e2 ).x = 0 x 72 & % . astfel incat curbele de ecuatii: y1 = α · x2 + β · x + 2 sa fie tangente in punctul x=1. Scrieti ecuatia normalei la parabola y = x2 − 4x + 5 in punctele de intersectie ale acesteia cu dreapta x-y+1=0. x= −1. in care tangenta sa fie x+1 paralele cu dreapta y= x . Scrieti ecuatia tangentei la curba f(x)=ln(x)+x2 -1 in punctul (e. 2 3. 4.' $ Exercitii 1. 2. Determinati un punct pe curba y= x−1 . si y2 = x−a . Determinati constantele α si β.

Notiunea de integrala Integrala functiei f(x) se noteaza cu f (x) · dx . Se va vedea in continuare ca una dintre cele mai importante aplicatii ale integralelor este calculul de suprafete. 2.' $ Memo 31 Integrale 1. Tabel integrale xn · dx ax · dx 1 x = = = = = = = = = = = = = = = xn+1 n+1 ax ln(a) + C + C · dx · dx · dx · dx · dx · dx · dx ln|x| + C ln|x + a| + C 1 2·a 1 a 1 x+a 1 x2 −a2 1 x2 +a2 · ln| x−a | + C x+a · arctg x + C a √ √ x2 + a2 | + C x2 − a2 | + C √ 1 x2 +a2 √ 1 x2 −a2 √ 1 a2 −x2 ln|x + ln|x + arcsin x + C a −cos(x) + C sin(x) + C tg(x) + C −ctg(x) + C −ln|cos(x)| + C ln|sin(x)| + C sin(x) · dx cos(x) · dx 1 cos2 (x) 1 sin2 (x) · dx · dx tg(x) · dx ctg(x) · dx 3. Metode de calcul integrale 1) Metoda substitutiei: implica retete de rezolvare 2) Metoda integrarii prin parti: f · g · dx = f · g − f · g · dx 73 & % . Notatia reprezinta un S lungit . litera S provenind de la cuvantul Suprafata.

yg ) centrul de greutate al placii marginite de f(x). x=a. x=b si Ox S= b a |f (x)| · dx • Fie V = volumul corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x). sistemul cartezian XOY. Ox. 7. x=b in jurul axei Ox. Subtilitati privind integralele • Sume Rieman.Fie F(x) primitiva functiei f(x). aplicatii la calcul de limite de siruri • Sume Darboux • Functii integrabile 8. intre x=a si x=b lc = b a 1 + f 2 (x) · dx • Fie A = aria laterala a corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x). Aplicatii ale integralelor definite Fie o functie f(x). Integrale definite. Integrale definite. Coordonatele centrului de greutate sunt: b xg = a x·f (x)·dx b a f (x)·dx yg = b 2 1 2 · a x·f (x)·dx b a f (x)·dx 74 & % .Formula lui Leibnitz-Newton: b a f (x) · dx = F (x) f (x) · dx = F (x)|b = F (b) − F (a) a 5. x=b in jurul axei Ox. Metoda integrarii prin parti b a f · g · dx = f · g|b − a b f · g · dx a 6. x=a. Formula lui Leibnitz-Newton .' $ 4. adica . o dreapta x=a si o dreapta x=b • Fie S = suprafata curbei marginite de f(x). x=b. V =π· b a f 2 (x) · dx • Fie lc = lungimea curbei f(x) . unde k= constanta Formulele anterioare sunt valabile atat pentru integrale nedefinite cat si pentru integrale definite. Operatii cu integrale (f + g) · dx = (f − g) · dx = k · f · dx = k · f · dx + f · dx − g · dx g · dx f · dx . A=2·π· b a |f (x)| · 1 + (f )2 · dx • Fie G(xg . x=a. x=a.

' $ Memo 32 Tabel derivate si Tabel integrale 1. Tabel derivate Functia Derivata k(=constanta) x xn √ x 0 1 n · xn−1 1 √ 2· x 1 x ln(x) ax ex sin(x) cos(x) tg(x) ctg(x) arcsin(x) arccos(x) arctg(x) arcctg(x) ax · ln(a) ex cos(x) −sin(x) 1 cos(x)2 1 − sin(x)2 √ 1 1−x2 1 − √1−x2 1 1+x2 1 − 1+x2 75 & % .

Tabel integrale xn · dx ax · dx 1 x = = = = = = = = = = = = = = = xn+1 n+1 ax ln(a) + C + C · dx · dx · dx · dx · dx · dx · dx ln|x| + C ln|x + a| + C 1 2·a 1 a 1 x+a 1 x2 −a2 1 x2 +a2 · ln| x−a | + C x+a · arctg x + C a √ √ x2 + a2 | + C x2 − a2 | + C √ 1 x2 +a2 √ 1 x2 −a2 √ 1 a2 −x2 ln|x + ln|x + arcsin x + C a −cos(x) + C sin(x) + C tg(x) + C −ctg(x) + C −ln|cos(x)| + C ln|sin(x)| + C sin(x) · dx cos(x) · dx 1 cos2 (x) 1 sin2 (x) · dx · dx tg(x) · dx ctg(x) · dx 76 & % .' $ 2.

' $ Memo 33 Tabel derivate si Tabel integrale pe o pagina 1. Tabel derivate Functia Derivata k(=constanta) x xn √ x ln(x) ax ex sin(x) cos(x) tg(x) ctg(x) arcsin(x) arccos(x) arctg(x) arcctg(x) 0 1 n · xn−1 1 √ 2· x 1 x ax · ln(a) ex cos(x) −sin(x) 1 cos(x)2 1 − sin(x)2 √ 1 1−x2 1 − √1−x2 1 1+x2 1 − 1+x2 2. Tabel integrale xn · dx ax · dx 1 x · dx 1 x+a · dx 1 x2 −a2 · dx 1 x2 +a2 · dx √ 1 · dx x2 +a2 √ 1 · dx x2 −a2 √ 1 · dx a2 −x2 sin(x) · dx cos(x) · dx 1 cos2 (x) · dx 1 sin2 (x) · dx tg(x) · dx ctg(x) · dx = = = = = = = = = = = = = = = + C + C ln|x| + C ln|x + a| + C 1 x−a 2·a · ln| x+a | + C 1 x a · arctg a + C √ ln|x + x2 + a2 | + C √ ln|x + x2 − a2 | + C arcsin x + C a −cos(x) + C sin(x) + C tg(x) + C −ctg(x) + C −ln|cos(x)| + C ln|sin(x)| + C xn+1 n+1 ax ln(a) 77 & % .

' $ 78 & % .

Asociativitate : Pentru orice x. x∗y=y∗x Exemple de grupuri: a) (R. Element neutru : Pentru orice x ∈ A .∗) este monoid daca sunt indeplinite conditiile de asociativitate si element neutru.y. exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x 4. Simetric de exemplu pt x=7. element neutru. unde x∗y=x+y-xy (A. avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z 3. grupul se numeste grup comutativ sau grup abelian. 1.z ∈ A . element simetric.y ∈ A .. exista un element x’ ∈ A astfel incat x∗x’=x’∗x=e 5.) Element neutru e=1. asociativitate. Asociativitate : Pentru orice x. Parte stabila : Pentru orice x ∈ A si x ∈ A → x∗y ∈ A 2.+) Element neutru e=0. adica: 1. avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z 2. Daca in plus este indeplinita si comutativitatea. Element neutru : Pentru orice x ∈ A .' $ Memo 34 Structuri algebrice Grup Fie o multime A nevida si o operatie ∗ De exemplu A=R si ∗: R x R − > R.z ∈ A . Simetric de exemplu pt x=7. este x’=-7 1 b) (R.y.∗) este grup daca sunt indeplinite conditiile de parte stabila. exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x 79 & % . Element simetric : Pentru orice x ∈ A . este x’= 7 Monoid Fie o multime A nevida si o operatie ∗ (A. Comutativitate : Pentru orice x.

Daca operatia ◦(cea cu monoidul) este comutativa. Se numeste inel comutativ. daca este indeplininta relatia: f (x ∗ y) = f (x) ◦ f (y) 2.◦) prin functia f(x).∗) = asociativitate (A. adica (A.∗) la (A.∗) = comutativitate 2.◦) este inel daca sunt indeplinite conditiile: 1. Se spune ca avem un morfism de la (A.+. daca este atat injectiva cat si surjectiva. adica: a) x◦(y∗z)=(x◦y)∗(x◦z) ( distributivitatea lui ◦ la stanga fata de ∗) b) (y∗z)◦x=(y◦x)∗(z◦x) ( distributivitatea lui ◦ la dreapta fata de ∗) Exemplu de inel: (R. adica (A. Daca in plus functia f(x) este bijectiva. Operatie ◦ (cea cu monoidul) este distributiva fata de ∗(cea cu grupul) atat la stanga cat si la dreapta.∗.∗) = element neutru (A. (A.◦) si o functie f:A×A→ A 1.◦) este monoid.' $ Inel Fie o multime A nevida si doua operatii ∗ si ◦ (A.·) Adunarea este pe rol de ∗ iar inmultirea este pe rol de ◦. atunci corpul se numeste corp comutativ Izomorfism Fie (A. Se observa ca sunt verificare conditiile de distributivitate ale inmultirii fata de adunare: a) x·(y+z)=(x·y)+(x·z) ( distributivitatea inmultirii la stanga fata de adunare) b) (y+z)·x=(y·x)+(z·x) ( distributivitatea inmultirii la dreapta fata de adunare) Mentiuni 1.∗) = parte stabila (A. (A.∗). 2.◦) = asociativitate (A. 80 & % .◦) = element neutru 3. se spune ca avem izomorfism. (A. Deci izomorfism=morfism + f(x) bijectiva Se reaminteste ca o functie este bijectiva. Se numeste corp.∗) = element simetric (A.∗) este grup abelian. un inel in care operatia ◦ este comutativa. un inel in care orice element diferit de elementul neutru al lui ∗(cea cu grupul) este inversabil.

12. altele au fost deja tratate in gimnaziu. Partea intreaga Functia de gradul intai Functii compuse. Probleme de numarare Probabilitati Matematici financiare: dobanzi. respectiv apar foarte rar sau deloc in subiectele de examene. s. 4. Trigonometrie Trigonometrie Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Analiza Analiza Analiza Analiza Analiza Analiza X X IX IX IX IX IX IX IX X X X XI XI XI XI XI XI XI 81 & % .' $ Memo 35 Anexa Capitole necontinute in lucrare: Scopul lucrarii a fost sintetizarea principalelor instrumente de lucru din matematica de liceu. 8. unele se folosesc mai rar. 11. Nu au fost incluse capitole care indeplinesc una din urmatoarele caracteristici: unele sunt prea usoare si se considera deja stiute. 3. Geometrie plana in detaliu Vectori Geometrie in spatiu Geometrie analitica (dreapta. 20. cercul. 23.m. 13. 15. 18. 10. 16. Astfel de capitole netratate in lucrare sunt urmatoarele: 1. altele sunt prea dificile.d. 19. hiperbola. 22. Principalul obiectiv a fost ca lucrarea sa fie scurta. unele nu sunt cerute de programa de examene. inversa unei functii Discutia naturii si semnului ecuatiei de gradul doi Pozitia radacinilor ecuatiei de gradul doi Sisteme de ecuatii neliniare: omogene. 2. 14. statistica Permutari Siruri: Teorema de convergenta cu epsilon Siruri: Siruri recurente Siruri: Teorema lui Stolz-Cesaro Continuitate: Vecinatati Aplicatii ale teoremei lui Lagrange Grafice de functii in detaliu Geometrie Geometrie Geometrie Geometrie IX IX IX XI 5. 17. 7. din acest motiv nu s-au tratat decat subiectele considerate strict necesare. elipsa. 21. tva. 6.a. simetrice Inductia matematica Cardinalul unei multimi. parabola) Functii trigonometrice inverse Aplicatiile trigonometriei in geometrie Modulul. 9.

25. din manual pentru vectori si geometrie analitica.' $ 24. etc. nefiind notiuni de baza ci notiuni compuse se pot invata de sine statator. Eventual din manualele scolare sau alte surse. De asemenea apar mai rar in alte probleme decat subiectele de baza. sume Darboux. 26. functii trigonometrice. Sume Riemann. de exemplu culegerea de Lia Arama pentru Calcul diferential si integral. 27. dupa stapanirea cunostintelor de baza. calcul de limite de siruri cu ajutorul integralelor Aplicatiile calculului integral in geometrie detaliat Analiza Analiza Analiza Algebra Algebra Analiza Analiza XI XI XI XII XII XII XII 31. integrare prin parti in detaliu. formulele lui Euler. in mod izolat. Formula lui Taylor Rezolvarea ecuatiilor cu sirul lui Rolle. Clase de resturi Morfisme si izomorfisme Functii integrabile Metode de integrare pentru functii rationale. culegerea de Turtoiu pentru Trigonometrie. 29. culegerea de Chiriac pentru Algebra. Analiza Analiza XII XII Pentru realizare unei instruiri aprofundate este necesara si studierea acestor capitole din carti adecvate. 32. Aproximarea radacinilor ecuatiilor. 28. Aceste subiecte netratate din fericire contin in general concepte compuse care se bazeaza pe subiectele tratate. substitutiile lui Cebisev. Din acest motiv. 82 & % . 30.

EXERCITII ¸ 83 & % .' $ PARTEA a II-a ˘ FISE MATEMATICA ¸ .

' $ 84 & % .

Cate grade are al patrulea unghi? 2) ABD si BCD sunt triunghiuri dreptunghice isoscele cu ipotenuza BD. iar perimetrul triunghiului ABC este de 30 cm. AB=8cm. M si N mijloacele laturilor AB respectiv AC. 85 & % . 70 si 100 grade. 5) ABC este un triunghi. MN=6cm. Punctul O este mijlocul laturii BC. Calculati perimetrul triunghiului AOD stiind ca AD=5cm si BC=8cm. Aflati masura unghiurilor patrulaterului ABCD.' $ Fila 1 = Geometrie plana Lectia 1 1) Un patrulater are masurile a trei unghiuri de 45. Ce fel de patrulater este BCDA ? 4) La paralelogramul ABMP avem m(<BAP)=50. 3) La patrulaterul BCDA cunoastem m(< ADC)= m(<ABC)=80 si m(<DAB)=100 grade. Calculati masura unghiurilor acestui paralelogram. Aflati masurile laturilor BC si AC. 6) ABCD este un patrulater la care m(<BAC)=m(<BDC)=90 grade.

' $ 86 & % .

V=volumul sferei S=4πR2 V= 4πR 3 3 87 & % . unde St=suprafata totala. B=suprafata bazei mari. p=perimetrul bazei mici. I=inaltimea. unde V=volumul 4) Piramida regulata ·A Sl= P2 . unde V=volumul. P=perimetrul bazei. Sb=suprafata bazei V= Sb·I . unde Sl=suprafata laterala. r=raza bazei mici. I=inaltimea Sl=πG(R + r) St=Sl+π(R2 + r2 ) V= π·I·(R 2 +r 2 +Rr) 3 9) Sfera Fie R=raza sferei. Sb=suprafata bazei V=Sb ·I. unde Sl=suprafata laterala. S=suprafata sferei. A=apotema . unde St=suprafata totala. R=raza bazei mari. P=perimetrul bazei.' $ Fila 2 = Geometrie in spatiu Formule 1) Cubul = simplu 2) Paralelipipedul dreptunghic = simplu 3) Prisma Sl=P · I. I=inaltimea Sl=2πRG St=2πR(R + G) V=πR2 I 7) Conul circular drept Sl=πRG St=πR(R + G) V= πR 3 2 I 8) Trunchiul de con Fie G=generatoarea. I=inaltimea St=Sl+2·Sb. Sb=suprafata bazei. G=generatoarea. I=inaltimea 3 5) Trunchiul de piramida Fie P=perimetrul bazei mari. b=suprafata bazei mici Sl= (P +p)·A 2 St=Sl+B+b √ I·(B+b+ B·b) V= 3 6) Cilindrul circular drept Fie R=raza bazei. A=apotema St=Sl+Sb.

x=b. R=raza sferei din care provine zona sferica. I=distanta dintre cele doua plane paralele care sectioneaza sfera si determina zona sferica(inaltimea zonei sferice) S=2πRI 11) Calota sferica Fie S=suprafata calotei sferice. R=raza sferei din care provine calota sferica. unde S=suprafata marginita de x=a. I=distanta dintre cele planul care sectioneaza sfera si punctual de pe sfera(inaltimea calotei) S=2πRI 12) Sectorul sferic Fie S=suprafata sector sferic. V=volumul. x=b si f(x) b a V=π f (x)2 dx unde V= volumul marginit de x=a. generat de rotirea lui b a f(x) in jurul axei Ox Al=2π |f (x)| 1 + (f )2 dx unde Al=aria laterala determinata de rotirea lui f(x) in jurul axei Ox. S=2πRI + πRr V= 2πR 3 2 I 13) Notiunea de unghi diedru 14) Teorema celor 3 perpendiculare 15) Notiuni de clasa XII S= b a |f (x)|dx.' $ 10) Zona sferica Fie S=suprafata zonei sferice. I=similar cu I de la calota sferica. marginita de x=a si x=b 16) Reamintire extragere radicali √ 53824 |232 4 138 129 924 924 2 x 2=4 43 x3=129 23x 2=46 462x2=924 88 & % . R=raza sferei din care provine sectorul sferic.

. cos(a). 2) Completati tabelul urmator. . . . .' $ Fila 3 = Trigonometrie Lectia 1 1) Scrieti valorile sin(a). .. . . . . d) sin a = ± 1−cos(a) 2 2 e) cos a = ± 2 f) ) tg a = ± 2 g) ) ctg a = ± 2 1+cos(a) 2 1−cos(a) 1+cos(a) ($1) ($2) ($3) ($4) 1+cos(a) 1−cos(a) h)tg(a ± b) = 1tg(a)±tg(b) tg(a)tg(b) i) ctg(a ± b) = ctg(a)ctg(b) 1 ctg(b)±ctg(a) 2tg(a) j) tg2a= 1−tg2 a 2 j) ctg2a= 2ctg a−1 2ctg(a) k )tg(a+b+c)=. .. . . 45 grade. cos3a=. . ctg(a) pentru a= 30. . 89 & % . . utilizand cercul trigonometric: Functia: 0 90 180 270 Sin Cos Tg Ctg 3) Enuntati si demonstrati formula fundamentala a trigonometriei 4) Considerand cunoscute formulele: sin(a+b)=sin(a) cos(b) + cos(a) sin(b) sin(a-b)=sin(a) cos(b) .cos(a) sin(b) cos(a+b)=cos(a) cos(b) . . 60. . . tg(a). . .sin(a) sin(b) cos(a-b)=cos(a) cos(b) + sin(a) sin(b) demonstrati (calculati) urmatoarele formule: a) sin2a = 2sin(a) cos(a) b) cos2a = cos2 a − sin2 a cos2a = 1-2 sin2 a cos2a = 2 cos2 a − 1 c) sin3a=.

90 & % .($3).($2).' $ 5) Pe baza formulelor ($1). . .. . .($4) demonstrati formulele de reducere la cadran pentru sin. . cadranul 4= (2π − a) 7) Pe baza formulelor ($1). .. 7d ) prin o alta metoda si anume geometric. . . pentru unghiuri din cadranul 2 =(π − a)..($4) demonstrati formulele unghiurilor complementare: a) sin( π − a)=cos(a) 2 b) cos( π − a)=sin(a) 2 c) tg( π − a)=ctg(a) 2 d) ctg( π − a)=tg(a) 2 8) Demonstrati formulele anterioare ( 7a. cadranul 3= (π + a). 6) Pe baza formulelor ($1). .tg. . .ctg. 7c. .($2). 7b. .cos. . folosind un triunghi dreptunghic. .($2). . . . .. . .($3). .($3).. . b) sin(b) cos(a)=. . c) cos(a) cos(b)=.($4) demonstrati formulele de transformare din produs in suma: a) sin(a) cos(b)=. d) sin(a) sin(b)= .

' $ Fila 4 = Numere complexe Lectia 1 1) Calculati: a) E = i6 + i16 + i26 + i36 + i46 b) E = (−i)3 + (−i)13 + (−i)23 + (−i)33 + (−i)43 2) Calculati: a) (2+i)(3-2i) b) (-6+i)(5+2i) c) 2+3i 1−i 2i d) 2−i e) −2−5i − 6−7i 4+i 4−i Indicatie: la final z=x+y · i 3) Aflati x.y ∈ Rdin ecuatiile: a) (5x+3yi)+(2y-xi)=3-i b) x−2 + y−3 = 1 − 3i 1−i 1+i 4) Demonstrati egalitatile: 6−i 13+41i a) 3+4i = −25+25i 2+i 13+4i b) 3−i = 17−9i 5) Reprezentati in plan numerele complexe: a) 3+5i b) 4-i c) -2-2i d) 5i e) 7 6) Scrieti conjugatele numerelor complexe: a) 1+i b) 2-3i c) 5 d) 4i e) 0 f) 2i-1 7) Determinati m real astfel incat numarul: 3i3 − 2mi2 + (1 − m)i + 5 sa fie: a) real b) imaginar c) nenul 8) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie: a) i √ 1 b) 2 − 23 i c) –i 91 & % .

' $ Indicatie: Se porneste de la z=x+yi 9) Determinati x. astfel incat: (xi − y)2 = 6 − 8i + (x + yi)2 10) Rezolvati ecuatiile: a)x3 =27 b) x3 = −27 c)x4 = −3 d)3x4 = 5 11) Simplificati fractia: 12x2 − x − 1 3x2 + 5x − 2 92 & % .y reale.

3 − i h) z= -1.' $ Fila 5 = Aplicatiile trigonometriei in algebra Exercitii 1) Completati tabelul: 30 45 sin cos tg ctg 60 0 90 180 270 360 2) De studiat teoria din fisa “Numere complexe” 3) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele: √ a) z=1+i c) z= 3 + i √ √ b) z=1+ 3i d) z=1+ 2i 4) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele : √ √ a) z= 1-i d) z= 3 − i g) z= 1.2i √ √ c)z= -1+i f) z= .3 − i i) z= -1+ 2i 5) Calculati: (1+i)123 a) (1−i)251 b) c) √ (1− 3i)100 ·(−1+i)283 (−1−i)127 √ (−1− 3i)121 √ (1+ 3i)100 ·(−1+i)283 6) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele: a) z= 1+i b) z= -1+i c) z= 1-i d) z= -1-i 7) Calculati: a) b) √ 3+i 1−i √ 1−i 3 1−i 9 10 8) Rezolvati ecuatiile binome: a) x9 + 1 = 0 b) 4x9 + 7 = 0 c) 4x9 − 7 = 0 d) x8 − 1 = 0 93 & % .2i √ √ b) z= -1-i e) z= .

cos(a) ) 94 & % .i sin(a) c) z= sin(a) + cos(a) +i (sin(a) .' $ 9) Scrieti sub forma trigonometrica urmatoarele expresii: a) z= sin(a) .i cos(a) b) z= cos(a) .

se scoate cos(C) si cos(B) si se inlocuieste 3) Demonstrati ca intr-un triunghi oarecare avem: r a) sin A sin B sin C = 4R 2 2 2 p A B C b) cos 2 cos 2 cos 2 = 4R Indicatii: Se folosesc formulele: . la care 2 2 se aplica tg la ambii membrii.C sunt unghiurile unui triunghi. 2) Demonstrati ca: 2 2 b· cos(C) − c · cos(B) = b −c a Indicatie: Din teorema cosinusului. 1−cos(X) 2 Pentru punctul 1e.formula lui Heron= se scoate (p-a)(p-b)(p-c) in functie de S . doar ca se foloseste sin X = ± 2 Indicatie pentru 1f ) Se foloseste A+B+C=π. inseamna ca numitorul este 2 zero. Se da factor comun .B. de unde rezulta relatia ceruta. 2 dupa care se folosesc 1a. Indicatii pentru punctul 1d: Pentru a scapa de patrate se foloseste cos X = 2 ± 1+cos(X) . avem: a) cos(A)+cos(B)+cos(C)=1+4sin( A ) sin( B ) sin( C ) 2 2 2 b) sin(2A)+sin(2B)+sin(2C)=4sin(A)sin(B)sin(C) c) cos(2A)+cos(2B)+cos(2C)=1-4cos(A)cos(B)cos(C) d) cos2 (A) + cos2 (B) + cos2 (C) = 1 − 2 cos(A) cos(B) cos(C) e) sin2 (A) + sin2 (B) + sin2 (C) = 2(1 + cos(A) cos(B) cos(C)) f) tg A · tg B + tg B tg C + tg C tg A = 1 2 2 2 2 2 2 Indicatii pentru 1a)= Se transforma in produs cos(A)+cos(B) si se tine cont la cos(C) ca A+B+C=π. Deoarece tg π = ∞. de unde C=π-(A+B) deci cos(C)=cos( π − (A + B)).cos(A+B). similar.sin A = 2 (p−b)(p−c) bc .formula S = abc si se scoate abc in functie de S 4R 4) Demonstrati ca: 27 R r ≤ 2 · p2 Indicatie: Se inlocuieste R din S = abc 4R si apoi se aplica inecuatia mediilor 95 & % .1b sau 1c.' $ Fila 6 = Aplicatiile trigonometriei in geometrie Exercitii 1) Aratati ca daca A. deci A+B+C = π .1c similar cu punctul 1a. adica cos(C)= . 2 bc .etc Punctele 1b.cos A = p(p−a) .

Se obtine la final cos(C)=− 1 deci C=120 grade si A=B. 96 & % . deci A=B=30. apoi se desface paranteza. Adica suma de patrate egala cu zero. Pentru 6b) asemanator. se foloseste Teorema sinusului si apoi inegalitatea mediilor 6) Determinati forma triunghiului ABC in care: a) 8sin(A)sin(B)cos(C)+1=0 b)8cos(A)cos(B)cos(C)=1 Indicatie pentru 6a) Se transforma sin(A)sin(B) in produs. dupa care se observa ca 1=cos2 (A − B) + sin2 (A − B). deci fiecare patrat este egal cu zero. util pentru A restrange patrat perfect si se obtine [2 cos(C)+cos(A−B)]2 +[sin(A−B)]2 = 0.' $ 5) Demonstrati ca: p≥3·R· 3 sin(A) sin(B) sin(C) Indicatie: Se ridica la puterea a III-a. C=120 si 2 anume triunghi isoscel.

B(1. 5). M. MA MB = 1 4 97 & % .6). Inseamna ca OB = −2 i + 3 j → → Exercitiu: Fie − (2. deci t= -1 si se obtine XM= XA +XB si YM= YA +YB 2 2 2) Teorie: − → → − − → Fie A(2.3). Inseamna ca OA = 2 i + 4 j −→ − − → → − Fie B(-2.4) .' $ Fila 7 = Exercitii vectori 1) Teorie. Fie 3 puncte A. 6)si − (−3. astfel: MAB x———————x——-x MA unde M B = t Exista formulele: −t·Y −t·X XM= XA1−t B si YM= YA1−t B Pentru M=mijloc. u v − +− → → a) Calculati si desenati u v → − b) Calculati si desenati − − → u v → →+− − 2v: c) Calculati si desenati 3 u 3) Exercitiu: Fie punctele A(2.5) si punctul M astfel incat a) Aflati coordonatele punctului M b) Aflati coordonatele mijlocului lui AB. adica AMB MA x———–x———–x avem M B = −1. B.

' $ 98 & % .

' $ Fila 8 = Puteri si radical Exercitii 1) Teorie: Completati urmatoarele formule: am · an (am )n a −m a√ m an 2) Calculati: √ √ √ a) ( 50 − 5 8 + 2 + 128) √ √ √ √ √ √ b) (2 3 − 3 2 + 6)( 6 − 2 − 2 3) 3) Scrieti sub o forma mai simpla expresiile: √ √ √ 5 5 4 4 a) 5 3 625 b) 2 4 · 3 8 c) 2 8 4 4) Rationalizati numitorii fractiilor: √ 2 1 a) 1−√2 b) 3+√12 √5 c) √7 d) √ 1 √ 1+ 2− 5+ 2 am an 0 5) Calculati: √ a) 6 − 20 b) 9− √ 45 c) √ 5+2 6 √ 6) Rezolvati ecuatiile: √ √ a) x + 1 = 2 b) x − 3 = x − 3 c) 7− x−3=2 99 & % .

' $ 100 & % .

In acest mod se recunosc sistemele simetrice. adica in toate monoamele apar necunoscute sub forma x2 sau y 2 sau x1 y 1 . Metoda de rezolvare consta in notarea sumei S=x+y si P=xy. obtinand pe S si P. Sisteme simetrice. In acest mod se recunosc sistemele omogene.' $ Fila 9 = Sisteme de ecuatii clasa a-IX-a Metoda substitutiei. Se da factor comun x2 in fiecare ecuatie dupa care se imparte ecuatia 1 la ecuatia 2 si se scoate t. se obtine acelasi sistem. Exercitii: x2 − 3xy + y 2 = −1 a) 3x2 − xy + 3y 2 = 13 2x2 − 3xy + 2y 2 = 5 b) x2 − xy − y 2 = −2 101 & % . Apoi se afla x si y. x + xy + y = 11 a) x − xy + y = 1 x2 + y 2 = 8 b) 1 1 x + y =1 2 5x − 6xy + 5y 2 = 29 c) 7x2 − 8xy + 7y 2 = 43 x3 + y 3 = 1 d) x+y =1 3) Rezolvati urmatoarele sisteme omogene: Teorie: Sisteme omogene sunt sistemele la care toate monoamele care apar(cu exceptia termenului liber) sunt omogene de gradul doi. Metoda de rezolvare consta in notarea lui y = t · x si se inlocuieste in sistem. Sisteme omogene 1) Rezolvati urmatoarele sisteme prin metoda substitutiei a) b) x2 − xy − y = 5 2x − 3y = 3 =3 2x + 3y = 7 x2 −xy+1 x−y 2) Rezolvati urmatoarele sisteme simetrice: Teorie: Sisteme simetrice sunt sistemele la care daca se inlocuieste x cu y si y cu x. Dupa aflarea lui t. se inlocuieste t si se scoate x si apoi y. Se exprima totul in functie de S si P si se rezolva sistemul.

' $ 102 & % .

25 √ x 4) 2 · 2 > 1 √ 8 1 x 5) 81 · 3 > 1 6) √1 5 0.' $ Fila 10 = Functia exponentiala Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “FUNCTIA EXPONENTIALA” B) Rezolvati ecuatiile : 1)5x = 125 2)4x = 1024 3)25x = 0.5 x x =4 7)32 · 2 > 0.25 D) Rezolvati: 1)x + 2x + logx = 7 2 2)3x + 4x = 5x 3)3x + 4x > 5x 9x+y = 729 4) 3x−y−1 = 1 √ 3 < x 1 4 103 & % .2 √ 4)3x = 3 9 1 5)9x = 729 6)( 4 )x = ( 3 )−5 9 2 7)32x−1 = 81 8)a(x−2)(x−3) = 1 9)5x + 5x+1 = 3750 10)3x−1 + 3x−2 + 3x−3 = 13 11)52x − 5x − 600 = 0 12)9x√ 3x − 6 √ 0 − = 13)32 x − 4 · 3 x + 3 = 0 14)2 · 25x = 10x + 4x 15)3 · 4x + 2 · 9x = 5 · 6x 16)3 · 2x = 2 · 3x 17)11x = 17x 18)ax = bx √ x √ 19) 2+ 3 + 2− 3 20)7 · 2x = 5 · 3x C) Rezolvati inecuatiile : 1)3x ≥ 729 2)3x < 3 3)2x ≤ 0.

' $ E) TEMA= Rezolvati ecuatiile: 1)3x+1 + 3x = 108 2)2x+2 − 2x−1 = 28 3)52x+1 − 52x−1 = 120 x+2 x+17 4)16 x−7 = 512 · 64 x−3 5)2 · 22x − 3 · 2x + 1 = 0 6)2x√ 4x = 272 + √ 4 x 7)3 + 2 · 32 x − 3 = 0 8)3x = 4x 9)22x − 13 · 6x−1 + 9x = 0 104 & % .

inecuatiile: 3 1) log(x) − logx2 + logx4 ≥ 4 a a a (x) (x+5) (0.' $ Fila 11 = Logaritmi = Exercitii Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “LOGARITMI” B) EXERCITII Rezolvati ecuatiile: 1) lg(x) = lg(2) 2) lg(x) = −lg (2) (x−1) (x2 −x−16) 3) log2 = log2 2 lg(x) 4) lg(5x−4) = 1 5) logx−1 =1 (3) (2) 6) logx −logx = 2 (x2 +1) 7) log(x+3) = logx x 2 1 8) 12 (lg x) = 1 − 1 lg(x) 3 4 2 2 9) 3 lg (x ) − lg(x) −1 = 0 10) 2 lg2 (x3 ) − 3 lg(x) − 1 = 0 11) 4 log2 (5x) − 7 log3 (15x) + 7 = 0 3 Rezolvati inecuatiile: 1) lg(x −3) > lg(x+3) 2) lg2 (x) − 2 lg(x) −8 ≤ 0 (9−2x) > (3 − x) 3) log2 Rezolvati si discutati dupa valorile parametrului a.02) 2) loga + loga + loga <0 Rezolvati sistemele : 1) 2) x − y = 90 lg(x) + lg(y) = 3 x · y = 40 xlg(y) = 4 2 (x2−5x+7) 105 & % .

' $ 106 & % .

5 x 2 2) logx · log9 = log3 9x 3 3x √ 3) logx + logx x − logx = 6 1 3 4) xlg(x) = 100x (x−1) 5) (x)logx =2 3 C) TEMA = Rezolvati ecuatiile: 2 1) log2x +5x+2 = 1 x+2 2) log2 (x + 1) − 4 logx+1 +3 = 0 2 2 3) lg(2x−1) +lg (2x+3) = 2lg (2x−2) 2 4) logx +3x−14 = 2 x−1 x x 5) log4 +2 −4 = x + 2 2 √ 6) logx 2 +2 logx − logx = 3 0. 1) x a a B) Rezolvati ecuatiile: (logx )2 +logx −2 1) log2 + logx = 2. pentru a∈ (0. pentru a ∈ (0.5 4 7) log5 (x2 −5x+11) (2x −x−1) 2 = log5 (3x+11) =1 8) log5 10 9) logx+1 = 1 10) 11) 12) 13) 14) 15) log2x +7x = 2 x−2 logx+2 = log3−x x x 3 lg2 (x) − 5 lg(x) + 2 = 0 lg(2x + 6) − 2 lg(2x − 3) = 1 2 ln(x + 2) = ln(x + 14) x2 + 2 logx = 11 3 2 107 & % .' $ Fila 12 = Logaritmi = Exercitii Lectia 2 A) Rezolvati inecuatiile: 1) logxx + logx > 0 2 2 2) logx + logx ≥ 0 . 1) a ax m 3) logx + logx + logx · logx > 0 . ∞) m mx m x a 4) (logx )2 −loga −2 > 0. pentru m∈ (1.

' $ 108 & % .

Combinari Lectia 1 A) Teorie: Studiati fisa “ANALIZA COMBINATORIE” B) Exercitii cu factoriale: 1) Simplificati expresiile: a) 6!+7! b) 213! 210! c) n! (n−2)! d) (n−3)! (n−5)! e) (n−4)! (n−2)! 2) Rezolvati ecuatiile: a) (n+2)! n! = 72 b) 12n! (n−2)! = n! (n−4)! 3) Rezolvati inecuatia: (n−1)! (n−3)! < 72 C) Exercitii cu aranjamente: 4) Calculati: A6 +A5 n n A4 n 5) Aflati n. stiind ca: a) A5 = 18A4 n n−2 b) A10 −A8 n n A8 n = 109 D) Exercitii cu combinari: 6) Calculati: 13 0 99 8 a) C10 b) C16 c) C100 + C100 7) Aflati n. stiind ca: 4 a) Cn = 5n(n−3) 6 n+3 3 4 b) Cn + Cn = n(n − 2) c) Cn+8 = 5A3 n+6 109 & % . Permutari. Aranjamente.' $ Fila 13 = Analiza combinatorie Factorialul.

' $ 8) Rezolvati inecuatiile: k−1 5 6 5 7 k a) Cn < Cn b) Cn > Cn c) C20 < C20 9) Rezolvati sistemul de ecuatii: Ay = 7Ay−1 x x y y+1 6Cx = 5Cx 110 & % .

Permutari. Aranjamente.' $ Fila 14 = Analiza combinatorie Factorialul. Combinari Lectia 2=Exercitii 1) Rezolvati: a) b) c) (2n)! (2n−3)! (2n−1)! (2n−3)! (n−3)! (n−5)! = 20·n! (n−2)! > 420 < 306 2) Rezolvati in N: A4 · Pn−4 = 42 · Pn−2 n 3) Rezolvati ecuatiile: 3 4 a) 5Cn = Cn+2 n−1 n b) 3C2n = 5C2n−1 n+1 c) Cn+3 = n2 − 4 4) Rezolvati inecuatiile: 5 7 a) C2n > C2n k−1 k b) C19 < C19 5) Rezolvati sistemele: a) b) 5Ay = 2Ay x x+1 y−1 y 3Cx = 2Cx Ay−2 = 8Ay−3 2x 2x y−2 y−3 3C2x = 8C2x 111 & % .

' $ 112 & % .

valabila pentru binomul (a + b) . 113 & % . iar 11b si 11c individual. √ 9) In dezvoltarea a 4 a + 1 √ a n 3 x √ y + y √ 3 x in care .1) 100 b) 1 + 1 2 2 c) 3 + 1 4 4 Indicatii: 100 1. suma coeficientilor binomiali de rang par este egala cu 128. Gasiti termenul care il contine pe a3 n 10) Determinati pe n.' $ Fila 15 = Binomul lui Newton Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “BINOMUL LUI NEWTON” B) EXERCITII: 1 11 1) Determinati termenul al optulea al dezvoltarii x2 − x 7 √ √ 2) Determinati termenul al cincilea al dezvoltarii 2a − ab √ √ 6 3) Determinati termenul din mijloc al dezvoltarii x− y √ 9 √ 4) Determinati cei doi termini din mijloc ai dezvoltarii a− 3b √ 9 5) Determinati termenul din dezvoltarea ( x + y) care il contine pe x4 care il contine pe a4 √ 1 7) Determinati termenul care nu il contine pe x din dezvoltarea 5 x + √x 6) Determinati termenul din dezvoltarea + 21 √ a 3 3 √ 3 a 13 21 8) Determinati rangulul termenului din dezvoltarea x si y au puteri egale. 11) Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii: 100 a) (1 + 0. daca in dezvoltarea (1 + x) . coeficientii lui x5 si x12 sunt egali. Se va folosi formula Tk+2 Tk+1 = n−k k+1 b · a . Punctul 11a se va preda. n 2.

' $ 114 & % .

determinati: 2 a) primii cinci termini ai progresiei aritmetice. n = 12 Determinati an 5) Determinati primul termen si ratia unei progresii aritmetice stiind ca: c5 = 27 si c27 = 60 6) Demonstrati ca urmatoarele numere sunt in progresie aritmetica: a x + a − 1 x2 + a − 1 . r = 0. b2 . x+1 2x x(x + 1) 7) Determinati suma primilor 100 de termeni ai unei progresii aritmetice stiind ca: a) a1 = 10. −9. r = 2 b) a1 = −3. 5 3) Determinati termenii c9 .5. a100 = 150 b) a1 = 2. c2 . stiind ca: a) an = 2n − 5 b) an = 10 − 7n 115 & % . . −2.' $ Fila 16 = Progresii aritmetice Exercitii A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEOMETRICE” B) EXERCITII: 1) Scrieti primii patru termeni ai unei progresiei arimetice stiind ca: a) a1 = 7. Aflati S50 9) Cunoscand suma Sn a unei progresii aritmetice. b2 . daca Sn = 2n2 + 3n 10) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma Sn are forma: a) Sn = n2 − 2n b) Sn = 7n − 1 c) Sn = −4n2 + 11 d) Sn = n2 − n + 3 11) Demonstrati ca urmatoarele siruri sunt progresii aritmetice. r = −5 8) Pentru o progresie aritmetica se cunosc sumele: S10 = 100 si S30 = 900. c15 stiind ca: c3 = 7 si c5 = 13 4) Pentru o progresie aritmetica se cunosc : a1 = −2. 21. r = 5 2) Determinati primii doi termini ai unei progresii aritmetice : a) b1 . 27 b) b1 . daca Sn = n − n 4 b) primul termen si ratia progresiei aritmetica. 15.

' $ 116 & % .

212 1 1 1 c) 3 + 32 + 33 + .. 81 3) Determinati termenii b7 ... 225. un sir care are urmatoarele proprietati: a) a1 = 5... −135. an+1 = 2 · an b) a1 = 5. primul termen si al doilea termen.. − 21 16 2 e) 1 + x + x2 + .' $ Fila 17 = Progresii geometrice Exercitii A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEOMETRICE” B) EXERCITII: 1) Determinati primii cinci termeni ai unei progresii geometrice stiind ca: b1 = 6. q = 2 2) Determinati primii doi termeni ai unei progresii geometrice stiind ca: a) y1 .. 8) Determina suma S9 a unei progresii geometrice stiind ca: S3 = 40 si S6 = 60 9) Fie o progresie geometrica astfel inacat suma primilor n termeni este Sn = 2(5n − 1). Determinati S4... 36. b5 = 24 4) Determinati primul termen si ratia unei progresii geometrice stiind ca: a2 − a1 = −4 a3 − a1 = 8 5) Calculati sumele: a) 1 + 2 + 22 + 23 + ... y2 .... b9 ..c+x sa fie in progresie geometrica. 54 b) y1 . b10 ai unei progresii geometrice stiind ca: b3 = 6.... y2 .. + x99 = 0 7) Determinati x. 10) Determinati daca este progresie geometrica sau nu...b+x. astfel incat numerele a+x. + 215 b) 1 − 2 + 22 − 23 + .... un sir pentru care suma primilor n termeni are formula: a) Sn = n2 − 1 b) Sn = 2n − 1 c) Sn = 3n + 1 11) Determinati daca este progresie geometrica sau nu. 24. + x100 6) Rezolvati ecuatia: 1 + x + x2 + .. 31 12 1 1 d) 1 − 22 + 23 − .. an+1 = 2 + an 117 & % .

' $ 118 & % .

a=2 x4 x3 2 2 -5 -5+2x2=-1 x2 0 0+2x(-1)=-2 x1 -8 -8+2x(-2)=-12 x0 (puteri f(x)) 1 (coefic.b) b) aflati cmmdc(a. se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid si se verifica daca este egal cu 1. cmmmc.f(x)) 1+2x(-12)=-23 Catul= 2x3 − 1x2 − 2x − 12 Restul= -23 Proba: Deimpartitul = Catul · Impartitorul + Restul C) Cmmdc. b=6 a) aflati cmmmc(a.' $ Fila 18 = Polinoame Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME” B) IMPARTIREA POLINOAMELOR 1) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) si apoi efecuati proba: f(x)=2x5 − 5x3 − 8x + 1 g(x)=x2 − 3 2) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) folosind SCHEMA LUI HORNER: f(x)=x6 − x5 + x4 + 2x3 − x2 − 3 g(x)=x+1 Indicatie: exemplu pentru f(x)=2x4 − 5x3 − 8x + 1 g(x)=x-2 Deoarece g(x) este de forma (x-a). Polinoame prime 3) Notiuni introductive cmmmc. Intocmim schema lui Horner: . Practic.b) 4) Determinati cmmdc al polinoamelor f(x) si g(x): a) f(x)=(x − 1)5 (x + 1)3 (x − 3)2 (x − 4) g(x)=(x − 1)3 (x + 1)2 (x − 4)5 b) f(x)=(x2 − 1)2 (x3 − 1)(x − 2) g(x)=(x − 1)4 (x − 2)5 c) f(x)=(x4 − 1)(x2 − 1)(x + 3)2 g(x)=(x2 + 1)(x + 3)4 (x − 1) 5) Determinati cmmdc folosind algoritmul lui Euclid: a) f (x) = x4 + x3 − 2x2 − 4x + 4 g(x)=x3 + x2 + x − 3 b) f (x) = x3 − 2x2 + 6x − 5 g(x)=x2 − 1 6) Demonstrati ca polinoamele f(x) si g(x) sunt prime intre ele: f(x)=x4 + 1 g(x)=x3 − 1 Indicatie: Doua polinoame sunt prime intre ele. obtinem a=2. 7) Determinati cmmmc al polinoamelor f(x) si g(x): f(x)=2x5 − 3x4 − 5x3 + x2 + 6x + 3 g(x)=x4 − x3 − x2 + 1 119 & % . daca au cmmdc=1 ( ca si la numere). cmmdc Fie numerele a=4.

D) Aplicatii ale impartirii polinoamelor: 8) Determinati un polinom de gradul trei. astfel incat impartit la x2 − 3x sa dea restul 6x-15 si impartit la x2 − 5x + 8 sa dea restul 2x-7 9) Determinati parametrul real m. astfel incat impartit la x+1 sa dea restul -1 si impartit la x-1 sa dea restul 1. astfel incat polinomul f(x)=2x4 −mx3 + x2 − 7 impartit la x+2 sa dea restul egal cu 4. de unde se scoate cmmmc. 10) Determinati un polinom de grad cat mai mic. apoi se foloseste formula: cmmdc · cmmmc = f · g. 120 & % .' $ Indicatie: Se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid.

. P (5) = 0. 3) Aflati a si b stiind ca P(x)=x4 − 5x3 + 8x2 + ax + bare radacina dubla α = 1. astfel incatP (x) = x4 − e 4x3 + 4x2 + ax + b sa se divida cu x2 − 4x + 3.. stiind ca are radacina α = 2.(x − xn ) Idee 3: Radacini multiple: Exemple: a) radacina dubla. determinati a si b. 5) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic.   k−1  P  (α) = 0   k P (α) = 0 De exemplu pentru x=5 radacina tripla(k=3) avem relatiile: P (5) = 0.. P (5) = 0.. derivate): Daca x = α este radacina multipla de ordinul k pentru P(x).. insemna ca x1 = x2 = x3 = α. 4) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic. x=a este radacina a lui P(x) ⇔ P(a)=0 Idee 2: Un polinom P(x)=an · xn + an−1 · xn−1 + an−2 · xn−2 + ..a1 · x1 + a0 se poate scrie sub forma P(x)=an (x − x1 )(x − x2 )... ce are ca radacini numerele 1. insemna ca x1 = x2 = α. deci se poate scrie Pn (x) = an (x − α)2 · Qn−2 (x) b) radacina tripla. 2) Determinati radacinile pentru P(x)=x3 − 6x2 + 8x + m.' $ Fila 19 = Teorema lui B´zout. apoi aflati si celelalte radacini. 121 & % .2. atunci:   P (α) = 0    P (α) = 0    P (α) = 0  . P (5) = 0 C)EXERCITII 1) Aplicand teorema lui B´zout. Radacini multiple e Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME” B) TEORIE: Idee 1: Teorema lui B´zout: e Numarul a este radacina a polinomului P(x) ⇔(x-a) divide pe P(x)...-2.. ce are radacina tripla = 1 si radacinile simple 2 si -3. deci se poate scrie Pn (x) = an (x − α)3 · Qn−3 (x) Idee 4: Radacini multiple( se utilizeaza materie de clasa a XI. Practic.. 6) Aratati ca 1 este radacina dubla pentru x3n − n · xn+2 + n · xn−1 − 1 7) Determinati ordinal de multiplicitate al radacinii 2 pentru x6 − 6x5 + 12x4 − 9x3 + 6x2 − 12x + 8 8) Aflati ordinal de multiplicitate al radacinii -1 pentru x5 + 6x4 + 14x3 + 16x2 + 9x + 2... Aflati apoi catul impartirii.

122 & % .' $ 9) Aflati A si B astfel incat A · xn+2 + B · xn + 2sa fie divizibil cu (x − 1)2 10) Aratati ca P(x)=x6n+5 + x3n+4 + 1 se divide la x2 + x + 1. 11) Aratati ca P(x)=(x + 1)12n+1 + x3n+2 se divide la x2 + x + 1.

7) Rezolvati ecuatiile binome: a) x3 = 1 b) x7 = 5 c) 4x8 + 6 = 0 123 & % . dupa care rezolvati ecuatia: x4 − 7x3 + 21x2 + ax + b = 0 stiind ca admite radacina 1+2i 4) Gasiti radacinile polinomului P (x) = x4 − 4x3 + x2 + 6x + 2 stiind ca √ admite radacina 1 − 2 5) Determinati radacinile polinomului P (x) = x4 − 2x3 − 5x2 + 8x + 4 Indicatie: divizorii termenului liber 6) Determinati radacinile polinomului P (x) = 6x4 − 17x3 − x2 + 8x − 2 Indicatie: radacini α . unde α= divizor termen liber.' $ Fila 20 = Ecuatii de grad superior lui 2 Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Ecuatii de grad superior” B) EXERCITII 1) Ecuatii bipatrate Rezolvati urmatoarele ecuatii: 2 a) x4 − 6x2 + 6 = 0 b) x2 + 12 = 40 x 2) Ecuatii reciproce Rezolvati urmatoarele ecuatii : a) 5x3 + 31x2 + 31x + 5 = 0 b) 2x4 + 7x3 + 9x2 + 7x + 2 = 0 c) 20x5 − 81x4 + 62x3 + 62x2 − 81x + 20 = 0 3) Determinati a si b. β=divizor coeficientului β termenului de rang maxim.

' $ 124 & % .

ecuatia de gradul n care are radacinile x1 .......... ax2 + bx + c = 0. + x · x = + an−2 a  S3 = x1 · x2 · x3 + .... 2) Fie ecuatia x3 − x2 + 7x + 1 = 0...(−1)n · Sn = 0 Probleme: 1) Fie ecuatia x3 − 5x + 1 = 0.. x3 stiind ca x1 + x2 = x3 2) Fie polinomul P(x)=x3 + ax2 + bx + c. adica x2 − 7x + 12 = 0 In mod similar...' $ Fila 21 = Relatiile lui Vi`te e A) TEORIE 1) Pentru ecuatia de gradul II.......... exista urmatoarele relatii...... Determinati ecuatia care are ca radacini inversele radacinilor ecuatiei date 125 & % ...... numite relatiile lui Vi`te : e S = x1 + x2 = − c a b a P = x1 · x2 = 2) Pentru o ecuatie de gradul n: an · xn + an−1 · xn−1 + an−2 · xn−2 + ........ .......... Ecuatia are forma X 2 − S · X + P = 0. x2 ........xn este: X n − S1 · X n−1 + S2 · X n−2 − S3 · X n−3 + .a1 · x1 + a0 =0 exista urmatoarele relatii... x2 .... Determinati ecuatia care are ca radacini dublul radacinilor ecuatiei date.. 3 2 1 Determinati: a) S1 = x1 + x2 + x3 b) S2 = x2 + x2 + x2 3 2 1 c)S3 = x3 + x3 + x3 3 2 1 d) S4 = x4 + x4 + x4 3 1 2 C) Determinarea unei ecuatii care are anumite radacini Teorie: Exemplu pentru ecuatia de grad II: Determinati ecuatia care are radacinile x1 = 3 si x2 = 4 Calculam S = x1 + x2 = 7 si P = x1 · x2 = 12........... Notam Sn = xn + xn + xn ...... numite relatiile lui Vi`te : e  an−1  S1 = x1 + x2 + x3 + ...... + xn = − an   S = x · x + x · x3. = − n−3 an   a0 Sn = x1 · x2 · x3 · ... Determinati radacinile x1 ... · xn = (−1)n · an 2 1 2 1 n−1 n an 3) Exercitiu: Scrieti relatiile lui Vi`te pentru: e a) Ecuatia de gradul III : ax3 + bx2 + cx + d = 0 b) Ecuatia de gradul IV: ax4 + bx3 + cx2 + dx + e = 0 B) PROBLEME: 1) Fie polinomul P(x)= x3 − 10x2 + 29x − 20..

' $ 126 & % .

.. implica si Pn+1 =adevarat.... se poate trage concluzia ( conform metodei inductiei matematice) ca propozitia Pn =adevarat.. o notam Pn 2) Se demonstreaza ca P (a)este adevarat. + √n < 2 n 1 b) 1 · 3 · ...' $ Fila 22= Inductia matematica A) Teorie Pentru a demonstra adevarul unei propozitii Pn prin metoda inductiei matematice este necesar sa se efectueze urmatorii pasi: 1) Se defineste clar care este propozitia pe care dorim sa o demonstram. apoi n=2....n · n! Indicatie: Deoarece nu se cunoaste cu cat este egala suma. + n2 = n(n+1)(2n+1) 6 c) 1 · 2 + 2 · 3 + ...n = n(n+1) 2 b) 12 + 22 + 32 + ..... pana se banuieste care ar fi forma lui Sn .... Aceasta vom demonstra prin inductie. adica: √ √ 1 1 1 1 1 1 n < 1 + √2 + √3 + .n · (n + 1) = n(n+1)(n+2) 3 1 1 n 1 d) 1·4 + 4·7 + .. 3) Demonstrati urmatoarele inegalitati: √ √ 1 1 1 a) n < 1 + √2 + √3 + ... 3) Se presupune propozitia Pn ca fiind adevarata si se incearca sa se arate ca bazat pe faptul ca Pn = presupus adevarat... Banuim ca este de forma Sn = (n+1)!-1. B) Exercitii 1) Demonstrati urmatoarele egalitati: a) 1 + 2 + 3 + . apoi n=3 . 4) Din faptul ca P (a) =adevarat si Pn presupus adevarat implica faptul ca Pn+1 =adevarat.... adica de genul: daca A< B si B<C.. se va incerca pentru n=1. atunci A< C 4) Demonstrati divizibilitatea urmatoarelor numere: a) Demonstrati ca 7n − 1 este divizibil cu 6 b) Demonstrati ca n3 + 11n este divizibil cu 6 127 & % . pentru n≥1 2 4 2n Indicatie: Se foloseste tranzitivitatea.... pentru n≥2 Indicatie: Se arata pe rand cele doua inegalitati implicate.. + (7n−6)(7n+1) + 7n+1 = 1 2) Calculati suma: Sn = 1 · 1! + 2 · 2! + 3 · 3! + . + √n < 2 n.. · 2n−1 < √2n+1 ... + √n si apoi ca 1 + √2 + √3 + . adica faptul ca propozitia este adevarata pentru un caz particular ( pentru un numar a oarecare)..... + (3n−2)(3n+1) = 3n+1 7 7 7 1 e) 1·8 + 8·15 + ...

b) pentru analiza matematica de clasa a XI. formula de folosit fiind An = An−1 · A. Se scoate din expresia Pn presupusa adevarata. adica 7n − 1 = k · 6. Scopul este sa aratam ca Pn+1 este adevarat. 7n = k · 6 + 1 si se inlocuieste in expresia lui Pn+1 Mentiuni: Metoda inductiei matematice se poate aplica la multe alte tipuri de probleme. se poate da o functie f(x) si se cere sa se calculeze derivate de ordinul n a functiei.' $ Indicatie punct 4a : Se presupune propozitia Pn = adevarata. De avut in vedere a inmultirea matricilor nu este comutativa. se poate da o matrice A si se cere sa se calculeze An . adica faptul ca 7n+1 −1 = Intreg·6. De exemplu : a) pentru algebra de clasa XI. 128 & % . f (n) (x).

n ∈Z 5) Fie functiile f:R→R si g:R→R. 8) Rezolvati sistemul : x2 − 3xy + y 2 = −1 3x2 − xy + 3y 2 = 13 9) Rezolvati sistemul: xy + y + x = 11 x2 y + y 2 x = 30 10) Rezolvati ecuatia: 129 & % . n ∈ N b) B = x ∈ Z|x = 6n+7 3n+1 . Aratati ca varfurile parabolelor asociate acestor functii se gasesc pe dreapta y=x+1. unde: 2x − 3. g◦f si f◦f 6) Determinati m∈R. x ≤ 0 x2 .' $ Fila 23 = Probleme reprezentative Algebra clasa a IX-a 1) Fie x1 . Formati ecuatia de gradul doi in y cu x2 radacinile y1 = x1 si y2 = x1 . x2 radacinile ecuatiei x2 + px + q = 0. x ≤ −2 f(x)= si g(x)= 7x. x > −2 Determinati f◦g. x > 0 2x − 1. m ∈ R\ { 0} . astfel incat radacinile ecuatiei x2 + (1 − m)x − m = 0 sa aiba: a) acelasi semn b) semen diferite 3) Fie ecuatia 4mx2 + 4(1 − 2m)x + 3(m − 1) = 0. astfel incat inecuatia urmatoare sa fie verificata pentru orice x∈R: (m − 1)x2 − (m + 1)x + (m + 1) > 0 7) Fie familia de functii de gradul doi: fm (x) = mx2 + 2(m + 1)x + m + 2. x2 2) Determinati valorile parametrului m. Aflati m real astfel incat: a) x1 ≤ x2 < 1 b) 1 < x1 ≤ x2 c) x1 < 1 < x2 4) Determinati multimile: 4n a) A= x ∈ N |x = n+2 .

' √ $ x−3=x−3 11) Transformati expresiile: √ √ a) 5 + 2 6 b) 6 − 20 12) Transformati expresiile: √ √ 5 4 a) 5 3 625 b) 2 4 3 8 13) Calculati expresia E=i6 + i16 + i26 + (−i)36 + i46 14) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie: a) i √ 1 b) 2 − 23 i 15) Determinati numerele reale x. y din ecuatia: y−3 x−2 1−i + 1+i = 1 − 3i 130 & % .

4 2n b) 2n > n2 pentru n≥5. · 2n−1 < √2n+1 .. 9) Determinati x real astfel incat urmatoarele trei numere sa fie in progresie artimetica: 1 + x2 ... 8) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma Sn are forma: Sn = n2 − 2n. pentru n≥1. determinati primul termen si ratia progresiei aritmetice.. Notam Sn = xn + xn + xn . 1 2 3 Determinati: a) S1 = x1 + x2 + x3 b) S2 = x2 + x2 + x2 1 2 3 c)S3 = x3 + x3 + x3 1 2 3 d) S4 = x4 + x4 + x4 1 2 3 13) Rezolvati ecuatiile: 131 & % . suma coeficientilor binomiali de rang par este egala cu 128. Determinati termenul care il contine pe a3 ... 12) Fie polinomul P(x)=x3 + ax2 + bx + c.. (a + x)2 .. 2 7) Cunoscand suma Sn a unei progresii aritmetice. 6) Determinati rangul celui mai mare termen al dezvoltarii 1 2 + 1 100 . (a2 + x)2 10) Aflati A si B astfel incat A · xn+2 + B · xn + 2sa fie divizibil cu (x − 1)2 11) Aratati ca P(x)=(x + 1)6n+1 + x6n+2 se divide la x2 + x + 1. + n(n + 1)(n + 3) 4) Demonstrati: 1 1 a) 2 · 3 · . 5) In dezvoltarea √ a4a+ 1 √ a n √ 3−2 2 x = 3 2 . daca Sn = 2n2 + 3n... c) 7n − 1 este divizibil cu 6..' $ Fila 24 = Probleme reprezentative Algebra clasa a X-a 1) Rezolvati ecuatiile: a) x + 2x + logx = 7 2 b) 3x + 4x = 5x √ x c) 3+2 2 − 2) Rezolvati inecuatiile: a) 3x + 4x > 5x b) logxx + logx > 0 2 2 3) Calculati suma S = 1 · 2 · 4 + 2 · 3 · 5 + ..

' $ a) x4 − 6x2 + 6 = 0 b) 4x8 + 6 = 0 c) 5x3 + 31x2 + 31x + 5 = 0 d) 2x4 + 7x3 + 9x2 + 7x + 2 = 0 14) Determinati radacinile polinomului √ x4 − 3x3 − x2 + 5x − 18 stiind ca admite radacina 1 + i 3 15) Determinati radacinile polinomului P (x) = x4 − 2x3 − 5x2 + 8x + 4. 132 & % .

x3 . x4 sunt .' $ Fila 25 = Determinanti Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “Determinanti” B) Exercitii: 1) Calculati urmatorii determinanti: a) c) a b c d a d g a e i m b) 1 2 3 4 e) 1 2 3 b c e f d) 4 5 6 7 8 9 h i 1 2 3 4 b c d 5 6 7 8 f g h f) 9 10 11 12 j k l 13 14 15 16 n o p 2) Calculati urmatorii determinanti Vandermonde: a) gradul II : b) gradul III: 1 1 a b 1 1 1 a b c a2 b2 c2 1 1 1 1 a b c d a2 b2 c2 d2 a3 b3 c3 d3 c) gradul IV: 3) Calculati determinantii: 2 1 1 1 1 2 1 1 1 1 2 1 1 1 1 1 1 1 2 3 1 2 3 4 1 3 4 5 1 4 5 6 a) b) 4) Verificati egalitatile: a) a+b b+c c+a a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2 =2abc(a-b)(b-c)(c-a) a3 + b3 b3 + c3 c3 + a3 x y z x2 y 2 z 2 =(xy+yz+zx)(x-y)(y-z)(z-x) yz zx xy b) 5) Rezolvati ecuatia: x a a x a a a a x1 x 6) Calculati determinantul d= 2 x3 x4 a a x a x2 x3 x4 x1 133 & % a a a x x3 x4 x1 x2 =0 x4 x1 x2 x3 stiind ca x1 . x2 .

x1 x2 x3 7) Calculati determinantul d= x2 x3 x1 x3 x1 x2 ecuatiei x3 − 2x2 + 2x + 17 = 0. x2 . x3 sunt radacinile 134 & % .' $ radacinile ecuatiei x4 + px2 + qx + r = 0. stiind ca x1 .

pentru n≥1. 9) Termeni noi: Matrice linie. pentru n≥1. Calculati An . matrice unitate. matrice coloana. diagonala principala. . Calculati An . matrice dreptunghiulara.' $ Fila 26 = Matrici Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “Matrici” B) EXERCITII: 1) Operatii cu matrici:   −1 4 Fie A= 5 7  6 −2 a) Calculati A+B b) Calculati A-B c) Calculati 7A d) Calculati 3A-2B 2) Inmultirea matricilor:    2 0 −1 4 1 Fie A= 0 3 1  si B= 1 0 1 1 −2 2 −1 Calculati AB-BA  1 2  1    0 8 si B= 6 2 −4 2 3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:      2 −3 1 3 −3 6 3 · X +  −1 2  = 2 ·  7 4  +  −9 3 2 −3 −2 6 3 0 4) Calcul An 1 0 Fie A= 1 1 5) Calcul An 0 a Fie A= a 0   . 135 & % . 6) Ecuatii matriciale: Rezolvati ecuatia matriciala: X 2 = 7) Calculati suma: n k=1 1 12 −4 1 1 k k2 k3 −1 2 3 k(k + 1) 8) Daca ωeste radacina ecuatiei: x2 + x + 1 = 0. matrice nula. diagonala secundara. calculati: n k=1 k 3k 2k k 3k 2k .

' $ 136 & % .

avand tot atatea elemente ca si matricea  transpusa.m. a doua coloana din At fiind prima a doua linie din A. se face proba A · A−1 = In . Rangul unei matrici” a b c Fie de exemplu matricea A =  d e f  . b) daca det(A)# 0.d.a. In cazul nostru I3 =  0 1 0 0 B) EXERCITII 1) Calculati matricea inversa A−1 pentru   1 2 3 A= 0 1 2  −1 2 1 2) Rezolvati ecuatia matriciala:    1 2 3 −1 5 X · 0 1 2 = 2 1 −1 2 1 −3 4 3) Rezolvati ecuatiile matriciale: 2 1 5 6 a) ·X = 2 3 6 8 137 & unitate  0 0 .. a) daca det(A)=0. se trage concluzia ca matricea nu este inversabila si stop. unde de exemplu a11 = (−1)1+1 · f i a31 a32 a33 4) Se formeaza matrice inversa A−1 cu formula  a a A−1 = A∗  = det(A) det(A) a21 det(A) a31 det(A) 11 det(A) a22 det(A) a32 det(A) 12 a13 det(A) a23 det(A) a33 det(A)    5) Optional. 2) Se calculeaza matricea transpusa At . s. Pasii determinarii matricei inverse g h i −1 A sunt urmatorii: 1) Se calculeaza determinantul matricii. de exemplu:   a d g At =  b e h  c f i 3) Se formeaza matricea A∗ pe baza matricii transpuse. unde In este matricea  1 0 pentru dimensiunile matricii patratice A. 1  3 −1  −5 % . prima coloana din At fiind prima linie din A.' $ Fila 27 = Matrici Matricea inversa A) TEORIE: Studiati fisa“Matriceainverse. modul de calcul fiind urmatorul:  a11 a12 a13 e h A∗ =  a21 a22 a23 . se trage concluzia ca matricea este inversabila si se continua.

' $ b) −1 2 −3 8 ·X · 4 6 5 8 = 8 −4 18 −7 138 & % .

iar daca sunt compatibile sa le rezolvati:   3x + y + 2z = 8 2x − 3y + z = 1 a)  5x + 9y + 4z = 22   x−y+z =1 x − y + z = −1 b)  x+y−z =1   x+y+z =1 x − y + z = −1 c)  −x + y − z = 1   2x − y + 2z = 1 x+y+z =2 d)  2x + y + 2z = 3   x − y + 3z + t = −8 3x + y − z + 2t = −5 e)  2x + 2y − 4z + t = 3 3) Discutati sistemul urmator in functie de parametrul real m:   x − my + z = 1 x − y + z = −1  mx + m2 y − z = m2 4) Discutati sistemul urmator in functie de parametrii reali m si n:   x+y =1 2x + z = n  mx + y + z = 4 139 & % .Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic .Sisteme de ecuatii liniare .' $ Fila 28 = Sisteme de ecuatii liniare Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisele: .Sisteme de ecuatii liniare particulare B) EXERCITII: 1) Rezolvati sistemul:   x+y+z =3 x−y+z =1  x+y−z =1 2) Studiati compatibilitatea sistemelor urmatoare.

' $ 140 & % .

Sisteme de ecuatii liniare particulare B) EXERCITII: 1) Verificati daca sistemul urmator are solutii. dupa care rezolvati sistemul:   2x + 5y + z − 2t = 0   mx − 6y − 4z + 2t = 0   3x + y − 3z + 4t = 0  2x − my − 2z = 0 141 & % . sa se rezolve:   x − y + 3z + t = −8 3x + y − z + 2t = −5  2x + 2y − 4z + t = 3 2) Rezolvati sistemul:   x + 2y = 1 6x − 8y = 1  5x + 2y = 3 3)  Rezolvati sistemele omogene:   x + 2y + z + t = 0  2x + y + z + 2t = 0 a)   x + 2y + 2z + t = 0   x+y+z+t=0  x + 2y + 4z − 3t = 0   3x + 5y + 6z − 4t = 0 b)  4x + 5y − 2z + 3t = 0   3x + 8y + 24z − 19t = 0 4) Determinati m real astfel incat sistemul urmator sa admita solutii nu toate nule.' $ Fila 29 = Sisteme de ecuatii liniare Lectia 2 A) TEORIE: Studiati fisele: . In caz afirmativ.Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic .Sisteme de ecuatii liniare .

' $ 142 & % .

' $ Fila 30 = Recapitulare Algebra XI Fisa 1 1) Fie matricile: −1 4 A= 5 7 6 −2 Calculati: a) A+B b) A-B c) 3A-2B 2) Fie matricile: A= 1 4 2 5 3 6 10 20 si B =  30 40 50 60      0 8  si B =  6 2 −4 2    Calculati: a) A · B b) B · A3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:      2 −3 1 3 −3 6 3 · X +  −1 2  = 2 ·  7 4  +  −9 3 2 −3 −2 6 3 0 4) Calculati urmatorii determinanti: 1 2 1 2 3 1 2 5 6 a) b) 4 5 6 c) 3 4 9 10 7 8 9 13 14 5) Rezolvati sistemul:   x+y+z =3 x−y+z =1  x+y−z =1 6) Rezolvati sistemul:   3x + y + 2z = 8 2x − 3y + z = 1  5x + 9y + 4z = 22 7) Discutati dupa parametrul real m sistemul urmator si il rezolvati:   x+y+z =2 2x − y − 2z = −2  x + 4y + mz = 8 8) Rezolvati sistemele omogene: 143 & %   3 7 11 15 4 8 12 16 d) 0 −1 −2 −3 1 0 −3 −4 2 3 3 4 0 5 −5 0 .

' $ a) b) 2x + 3y = 0 5x − 6y = 0 mx + 4y = 0 x + my = 0 144 & % .

iar daca sunt compatibile sa se rezolve: 145 & % . pentru: a) A =  −1 −3 2 8  1 2 3 b) A =  0 1 2  −1 2 1 3) Rezolvati ecuatiile matriciale: a) b) 3 1 2 1 1 0 0 2 ·X = ·X · 2 3 5 6 6 8 1 3 = 1 2 3 4 4) Fie matricea 2 A= 0 1  1 2 0  −1 1 . m Determinati m astfel incat matricea sa fie inversabila. 5) Determinati rangul matricilor: 2 5 6 15 1 −2 3  2 1 2 b)   4 2 4 3 −6 9      a) 6) Demonstrati urmatoarea identitate: 1 x x2 1 y y2 1 z z2 = (y − x)(z − x)(z − y) 7) Determinati compatibilitatea sistemelor.' $ Fila 31 = Recapitulare Algebra XI Fisa 2 1) Rezolvati sistemele matriciale:    2·A+3·B = 1 0  0 1 0 1 a)    4·A−5·B = 1 0     b)    2 1 3 1 5 ·A+ ·B = 3 1 4 2 7 −1 1 2 1 5 ·A+ = 2 2 5 5 3 2) Determinati inversa matricii A.

astfel incat sistemul urmator sa fie compatibil nedeterminat. apoi sa se rezolve sistemul:   2x + y − mz = −1 −2x + 3y + (1 − m)z = 0  2mx − 2y + nz = n 146 & % .' $    3x + 5y − 2z = 11  2x − y + z = 3 x + 4y + 8z = 3 x + 2y − z = 2 a) b)   2x + y − 10z = 5 4x + y + 3z = 11 8) Determinati m si n reali.

x2 . Calculati An n k=1 2 k 2 −k 3 0 k3 4) Determinati rangul matricei:   1 2 n A =  n n + 1 3 . x3 sunt radacinile ecuatiei 2x3 − 4x2 + 5x + 2 = 0 7) Rezolvati ecuatia cu determinant: x 5 5 x 5 5 5 5 5 5 5 5 x 5 5 x =0 8) Fie sistemul 147 & % . stiind ca x1 . unde n=parametru real. 1 2 5 5) Rezolvati ecuatiile matriciale: a)  3 1 2 1 2 1 1 1 0 1 2 ·X · = 0 1 0 0    0 1 0 0 2 ·X = 0 0 0  3 1 0 1 1 b)  0 2 6) Calculati determinantul: x1 x2 x3 x2 x3 x1 x3 x1 x2 d= .' $ Fila 32 = Recapitulare Algebra XI Fisa 3 1) Rezolvati ecuatia matriciala: X2 = 0 2 2 0 0 1 2 3 2) Fie matricea A = 3) Calculati suma: .

a) Pentru a=5. b) Determinati a si b. b=7 rezolvati sistemul.' $   5x + y + z = 7 x + 5y + z = 7  x+y+a·z =b unde a si b sunt parametri reali. 148 & % . astfel incat sistemul sa fie incompatibil.

C sa fie coliniare . y0 ) si (de exemplu prin punctul (1. Teorie FORMULE: Fie dreapta M1 M2 si M = mijlocul lui M1 M2 : Y y2 M2 ym α y1 M1 M O x1 xm x2 X 1) Lungimea lui M1 M2 : M (xm .' $ Fila 33 = Geometrie analitica Dreapta. Ecuatia unei drepte care: a) trece prin punctul (x0 . unde xm = M1 M2 = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 2) Mijlocul M al segmentului M1 M2 : x1 +x2 . y2 ). unde α= unghiul facut de dreapta cu axa Ox). ym ). m= y2 − y1 x2 − x1 4) Fie doua drepte d1 si d2 de pante m1 si m2 a) Daca d1 este paralela cu d2 ↔ m1 = m2 1 b) Daca d1 este perpendiculara pe d2 ↔ m1 = − m2 5) Fie M un punt de coordinate (x0 . C(x3 . y0 ).2) ) b) are panta m (de exemplu panta m=7) este: y − y0 = m(x − x0 ) ( de exemplu y-2=7(x-1) ) 6) Fie trei puncte A(x1 . 2 ym = y1 +y2 2 3) Panta dreptei M1 M2 ( se mai noteaza cu m si este egala cu tgα.B. este ca determinantul urmator sa fie egal cu zero: d= 7) Fie doua drepte : 149 & % x1 x2 x3 y1 y2 y3 1 1 1 =0 . y3 ). Conditia ca cele trei puncte. y1 ). B(x2 . A.

y0 ).' $ d1 : y=m1 x + n1 ( de panta m1 . 150 & % .d)= α·x0 +β·y02 α +β 9) Recapitulare pentru formulele de calcul a suprafetei unui triunghi: a) S = baza·inaltimea 2 b) S = b·c·sin(A) 2 c)S = p(p − a)(p − b)(p − c) d) S = r · p e) S = a·b·c 4·R Recomandare: De studiat fisele “Geometrie plana” si “Formule trigonometrie”. y0 )la dreapta d: α · x + β · y + γ se poate calcula cu formula: √ 2 +γ distanta(A. Distanta de la punctul A(x0 . sau altfel scris: m = m1 −m2 1+m1 ·m2 8) Fie o dreapta scrisa sub forma d: α · x + β · y + γ si un punct A(x0 . unde ϕ1 = unghiul facut de d1 cu Ox) d2 : y=m2 x + n2 ( de panta m2 unde ϕ2 = unghiul facut de d2 cu Ox) Unghiul ϕ dintre aceste doua drepte se poate calcula cu formula: tgϕ = tgϕ1 −tgϕ2 1+tgϕ1 ·tgϕ2 .

iar AB taie axa Oy in E.' $ Fila 34 = Geometrie analitica Dreapta.6). B(3. Exercitii 1) Fie punctele A(1. 5) sunt coliniare. C(3. e) ecuatia inaltimii din B. B( 2 . 6) Se dau punctele A(8. 151 & % . Dreapta BC taie axa Ox in D.2) si B(3.3) si face cu axa Ox un unghi de 60◦ . DE sunt coliniare. 5) Verificati daca triunghiul ABC.8). 4). 5 5 4) Se da triunghiul ABC cu A(-1. c) ecuatia mediatoarei segmentului AC. C(1. d) ecuatia medianei din B.3).6) este dreptunghic isoscel. C(0.-1). b) ecuatia paralelei prin B la AC.3). B(2. a) Calculati lungimea segmentului AB. d) Verificati daca dreapta AB este paralela cu dreapta y=3x+2 e) Verificati daca dreapta AB este perpendicular ape dreapta y=-3x+1 2) Scrieti ecuatia unei drepte care trece prin punctul M(2. Determinati: a) ecuatia dreptei AC.3). b) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile inaltimilor . AC.3). b) Determinati mijlocul segmentului AB. c) Aflati unghiul pe care il face dreapta AB cu Ox.6). B(6.0). Determinati unghiul dintre dreptele d1 si d2 . Aratati ca mijloacele segmentelor OB. c) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile medianelor. 8) Fie dreptele: d1 : x − 2y + 3 = 0 d2 : 4x − y − 9 = 0 d3 : 2x + 3y − 1 = 0 a) determinati coordonatele triunghiului ABC. 2). C(3. 3) Verificati daca punctele A(− 4 . avand varfurile A(3. 7) Fie dreptele d1 : y=4x+3 si d2 : 3x+5.

' $ 152 & % .

Fie un cerc avand centrul in punctul M(x0 . c) Daca distanta(M.d)= α·x0 +β·y02 α +β Consecinte: a) Daca distanta(M. Se observa ca pentru x0 = 0 si y0 = 0 se obtine ecuatia cercului cu centrul in origine: x2 + y 2 = r2 3) Pozitia unei drepte fata de cerc. Valabila pentru orice punct si orice dreapta: √ 2 +γ distanta(M.d) = r. b) Daca distanta(M. inseamna ca dreapta d este tangenta cercului.d) < r. y0 ) si raza r are urmatoarea ecuatie: 153 & % . y0 ).d) > r. inseamna ca dreapta d este exterioara cercului. y0 ) si o raza r: y y0 O M r d: α · x + β · y + γ = 0 O x0 x 1) Ecuatia cercului cu centrul in punctul de coordinate (x0 . y1 )la cercul de centru M(x0 . de raza r: (x − x0 )2 + (y − y0 )2 = r2 2) Ecuatia unui cerc cu centrul in origine. Teorie FORMULE: Definitia cercului: Cercul este locul geometric al punctelor din plan. y0 ) . Fie o dreapta de ecuatie d: α · x + β · y + γ = 0 si cercul cu centrul in punctul M(x0 . Tangenta in punctul A(x1 . 4) Ecuatia tangentei la cerc. insemana ca dreapta d este secanta cercului. numit centrul cercului. Se poate calcula distanta de la un punct la o dreapta cu formula obisnuta. egal departate de un punct.' $ Fila 35 = Geometrie analitica Cercul.

b) se tine cont ca normala trece prin A(x1 . Pentru determinarea ecuatiei normalei in punctul A(x1 . y0 ) si raza r se procedeaza astfel: a) se afla ecuatia tangentei folosind ecuatia prin dedublare si de aici se determina panta tangentei. y1 ) si are panta mnormalei: y − y1 = − 1 (x − x1 ) mtan gentei 154 & % . deci mnormalei = − mtan 1 gentei c) se scrie ecuatia dreptei care trece prin punctul A(x1 .' $ (x1 − x0 )(x − x0 ) + (y1 -y0 )(y − y0 ) = r2 (ecuatia prin dedublare) 5) Ecuatia normalei la cerc. y1 ) si este perpendiculara pe tangenta. y1 )la cercul de centru M(x0 .

A . F = focarele elipsei .0) B’(0. existand relatia: a2 = b2 + c2 155 & % .F F = distanta focala A.b) M A’(-a.0) x A(a. B.dreapta F F = axa focala .' $ Fila 36 = Geometrie analitica Elipsa.F.0) O F(c. OB =semiaxele mici ale elipsei. Teorie FORMULE: 1) Definitia elipsei: Fie doua puncte F si F numite focare si un punct M aflat pe elipsa. 2) Desenul: Fie urmatoarea elipsa: y B(0.-b) 3) Termeni noi: . 4) Formula elipsei: x2 a2 + y2 b2 = 1. OA = semiaxele mari ale elipsei BB = axa mica a elipsei OB. Se observa ca pentru a=b .0) F’(-c. Elipsa reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia: M F + M F = 2a Cu alte cuvinte. suma distantelor de la orice punct aflat pe elipsa la cele doua focare este constanta si anume este egala cu lungimea axei mari. B =varfurile elipsei AA =axa mare a elipsei OA. elipsa degenereaza intr-un cerc de raza a.

' $ .Formula explicita a elipsei: Se scoate y din relatia anterioara: → y2 = · (a2 − x2 ) → se obtine: √ b a) y = + a a2 − x2 ( partea elipsei de deasupra axei Ox) √ b b) y = − a a2 − x2 ( partea elipsei de sub axa Ox) 5) Ecuatia tangentei la elipsa in punctul M (x0 . b2 a2 156 & % . y0 ) are ecuatia: x · x0 y · y0 + 2 =1 a2 b ecuatia prin dedublare 6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M (x0 . y0 ). Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la elipsa.

M F = razele focale ale punctului M. Teorie FORMULE: 1) Definitia hiperbolei: Fie doua puncte F si F numite focare si un punct M aflat pe hiperbola. fara a conta semnul ) de la orice punct aflat pe hiperbola la cele doua focare este constanta si anume este egala cu lungimea axei mari.F. 2) Desenul: Fie urmatoarea hiperbola: y b y = −a · x b y = +a · x A’(-a.M F. existand relatia: a2 = b2 + c2 .Formula explicita a hiperbolei: Se scoate y din relatia anterioara: 157 & % .0) F’(-c.A. b b -dreptele y = + a · x si y = − a · x se numesc asimptotele hiperbolei.OY = axa netransversala .0) F(c. Hiperbola reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia: |M F − M F | = 2a Cu alte cuvinte.OX = axa transversala .0) O A(a.distanta F F = distanta focala . modulul diferentei distantelor ( adica diferenta distantelor. A = varfurile hiperbolei .0) x 3) Termeni noi: . F = focarele hiperbolei .dreapta F F = axa focala .' $ Fila 37 = Geometrie analitica Hiperbola. 4) Formula hiperbolei: x2 a2 − y2 b2 = 1.

y0 ). c)Daca sistemul nu are solutii. Indicatie: Se tine cont ca normala la hiperbola este perpendiculara pe tangenta la hiperbola. insemana ca dreapta este tangenta hiperbolei. . insemana ca dreapta nu intersecteaza hiperbola. b)Daca sistemul are 1 solutie. x2 a2 → y2 = b2 a2 − y2 = 1 b 2 158 & % . y0 ) are ecuatia: x · x0 y · y0 − 2 =1 a2 b ecuatia prin dedublare 6) Ecuatia normalei la hiperbola in punctul M (x0 . insemana ca dreapta este secanta hiperbolei.' $ · (x2 − a2 ) → se obtine: √ b a) y = + a x2 − a2 ( partea hiperbolei de deasupra axei Ox) √ b b) y = − a x2 − a2 ( partea hiperbolei de sub axa Ox) 5) Ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M (x0 . 7) Intersectia dintre o dreapta d: α · x + β · y + γ=0 si hiperbola se determina rezolvand sistemul: α·x+β·y+γ =0 y2 x2 a2 − b2 = 1 Interpretare rezultate sistem: a)Daca sistemul are 2 solutii.

Punctul A reprezinta intersectia dintre perpendiculara din F pe h.h)=distanta(M.F) Cu alte cuvinte.' $ Fila 38 = Geometrie analitica Parabola.Punctul O se considera ca origine a axelor. distanta de la orice punct aflat pe parabola pana la focar (F). 159 & % . 0) 2 b) Definitia parabolei: Parabola reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia: distanta(M. 0) 2 O F ( p . se afla la jumatatea distantei dintre focarul F si punctul A de intersectie dintre perpendiculara din F pe directoarea h. punctul F are coordonatele F ( p .(h) 2) Desenul: Fie urmatoarea parabola: h y M A(− p . Deci FO=OA= p . Distanta FA se noteaza cu p.Punctul O. . Deoarece O se considera 2 ca origine a axelor. este egala cu distanta de la acel punct al parabolei la o dreapta numita directoarea parabolei. 0) 2 x De retinut: AF ⊥h si O= mijlocul lui AF. . Teorie FORMULE: 1) Definitia parabolei: a) Constructia parabolei: Fie un punct F numit focarul parabolei si o dreapta h numita directoarea parabolei. . 0) iar A are coordonatele 2 A(− p . 3) Termeni noi: F = focarul parabolei.Se duce o perpendiculara din focarul F pe directoarea h. numit varful parabolei.

4) Formula parabolei: y2 = 2 · p · x Exemplu: Ecuatia y 2 = x reprezinta ecuatia unei parabole. insemana ca dreapta nu intersecteaza parabola. de unde se observa ca p = 1 . deoare ce poate scrie sub forma echivalenta y 2 = 2 · 1 2 · x . y0 ). insemana ca dreapta este tangenta parabolei. O= varful parabolei. p = AF si este distanta dintre focarul F si intersectia lui h cu OX. c)Daca sistemul nu are solutii. y0 ) are ecuatia: y · y0 = 2 · p · (x + x0 ) ecuatia prin dedublare 6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M (x0 . 7) Intersectia dintre o dreapta d: α · x + β · y + γ=0 si elipsa y 2 = 2px se determina rezolvand sistemul: α·x+β·y+γ =0 y 2 = 2px Interpretare rezultate sistem: a) Orice dreapta paralela cu Ox. este secanta parabolei. 2 .' $ h = directoarea parabolei. 160 & % .Formula explicita a parabolei: Se scoate y din relatia anterioara si se obtine: √ a) y = + 2 · p · x ( partea parabolei de deasupra axei Ox) √ b) y = − 2 · p · x ( partea parabolei de sub axa Ox) 5) Ecuatia tangentei la parabola in punctul M (x0 . MF=raza focala a punctului M. b)Daca sistemul are 1 solutie. Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la elipsa.

3) apartine cercului (x − 4)2 + (y − 3)2 = 16. B(-2. Aflati distanta de la centrul cercului la dreapta y=3x+2. aflati varfurile.0) si semiaxa mare a=5. 6) Se dau ecuatiile: E1 : y2 x2 + =1 9 4 E2 : 3x2 + 2y 2 = 12 Pentru fiecare elipsa. focarele si asimptotele. 3) Fie cercul (x − 3)2 + (y − 2)2 = 9. stiind ca A. C(5.B.. c) Punctele A(-1.2).5) .0) si F (-1. Hiperbola.Parabola Exercitii Cercul: 1) Scrieti ecuatia unui cerc.-3) si raza r=7 b) Extremitatile diametrelor A(3. Elipsa: 5) Se da elipsa avand focarele F(1. b) Scrieti ecuatia tangentei la cerc in punctul A(2. axele. determinat prin: a) Centrul M(2.0). aflati varfurile. Elipsa. 4) Verificati daca punctul A(2. 8) Fie hiperbola : 161 & % . focarele si faceti desenul elipsei.' $ Fila 39 = Geometrie analitica Cerc.C apartin cercului. Hiperbola: 7) Fie hiperbolele: H1 : x2 − y 2 = 1 y2 x2 − =1 9 16 H2 : Pentru fiecare dintre hiperbole.2) si B(1. punand in evidenta centrul cercului si raza.6). 2) a) Aratati ca ecuatia x2 + y 2 − 6x − 4y + 8 = 0 reprezinta ecuatia unui cerc.5). a) Desenati elipsa b) Scrieti ecuatia elipsei.

2). Parabola: 9) Se da parabola determinata prin varful O(0. 162 & % .' $ H: 2x2 − 5y 2 − 10 = 0 a) aflati varfurile si asimptotele lui H. √ √ c) scrieti ecuatia normalei la hiperbola in punctul A( 10. a) scrieti ecuatia parabolei. b) desenati parabola 10) Se da parabola determinata prin ecuatia y 2 = 6x. 2). Determinati varful parabolei si directoarea.0) si focarul F(2.0). √ √ b) scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul A( 10.0). avand focarul F(1.

pentru a= subunitar n+1 n−2 lim 7 n −5 n+1 n→∞ 2·7 +3·5 6) Tipul 6 = Teorema cleste n lim 3 n→∞ n! 163 & % .' $ Fila 40 = Limite de siruri Tipuri de baza A) TEORIE: Se recomanda studierea fisei “Limite de siruri” B) EXERCITII 1) Tipul 1 = Fractii a) lim b) 2n3 +n2 −1 2n4 +2n2 −2 n→∞ √ n2 −2n+2−n lim 2n+1 n→−∞ 2) Tipul 2 = Sume consacrate a) lim 12 +22 +32 ···n2 2n2 −1 n→∞ 1 n→∞ 1·2 b) lim + 1 2·3 +···+ 1 n(n+1) 3) Tipul 3 = Radicali √ lim ( n2 + 3 − n2 − 3) n→∞ 4) Tipul 4 = Folosind formula 1 + n→∞ 1 n n →e lim n−2 n+3 n−1 5) Tipul 5 = Folosind an → 0.

' $ 164 & % .

' $ Fila 41 = Limite de siruri Exercitii tipurile 1.3.4.2.5 Calculati limitele urmatoarelor siruri. pentru n->∞ Tipul 1 1)an = 2)an = 3)an = 4)an = 5)an = 6)an = 7)an = Tipul 2 −3n5 +2n+3 −n4 +n3 +1 n4 −2n2 +1+n − 1 n2 +n 3 −2n+1 n2 +2 √ 2n+ 5n2 +3 3n+6 √ n4 − 6n6 +4 2n7 +2n+3 √ 5 10 n −2n4 +1+5n2 4n2 +3n+1 √ 4n3 − 3 n11 −24n+3 3n2 +1 8)an = 9)an = 1+2+3+···+n n+2 − n 2 12 +22 +32 +···+(2n−1)2 n3 2 22 +42 +62 +···+(2n) 10)an = n2 11)an = 12)an = 13)an = 14)an = Tipul 3 1·3+3·5+···+(2n−1)(2n+1) n3 1 1·2 1 1·3 1 1·3 + + + 1 2·3 1 3·5 1 2·4 +···+ +···+ +···+ 1 n(n+1) 1 (2n−1)(2n+1) 1 n(n+2) 15)an = 16)an 17)an 18)an 19)an 20)an Tipul 4 √ n2 + 1 − n2 − 1 √ = 2n − 3 8n3 + n2 + 1 √ = 4n2 + 3n − 1 − 2n √ = n( n2 + 1 − n) √ √ = 3 n2 + n + 1 − 3 n2 − n − 1 √ √ √ 3 = n2 · ( 3 n + 1 − 3 n − 1) √ 165 & % .

' n−1 $ 21)an = 22) n2 +n n2 −1 3n+1 3n+3 n2 n+1 23)an = 24)an = Tipul 5 25)an = 26)an = √ 3 n+ √n+1 n+ 3 n+2 n 3n+2 3n+5 n 3n +5n 3n+1 +5n+1 αn +β n αn+1 +β n+1 166 & % .

2.3.5 Tema Calculati limitele urmatoarelor siruri.4.' $ Fila 42 = Limite de siruri Exercitii tipurile 1. pentru n->∞ Tipul 1 1)an = 2)an = 3)an = Tipul 2 5n4 +2n3 +1 −3n3 +6 √ 2n3 + n2 +1 n5 +3 √ 3·n2 +n+1 √ 5· 3 n+2 4)an = 5)an = Tipul 3 1+2+3+···+n 3+12+···+3n2 1·2+2·3+···+n(n+1) 4n2 +5 √ √ n · ( n + 1 − n) √ 7)an = n − n2 + n + 1 √ 8)an = n( n2 + 1 − n) √ √ √ √ 9)an = n n · ( n + 1 + n − 1 − 2 n) √ √ √ 10)an = ( n + 1 − 2 n + 2 + n + 3) √ √ 11)an = 3 n2 + n + 1 − 3 n2 − n − 1 √ 12)an = 2n − 3 8n3 + n2 + 1 √ √ 13)an = 5 n + 1 − 5 2n + 1 6)an = √ Tipul 4 −n 3 n 14)an = n2 +2n−2 n2 −2 15)an = 1 + 16)an = 1 + Tipul 5 17)an = 18)an = 19)an = 20)an = 3n+5 4n2 +8n+4 n+5 3 n−7 7n+2 −5n−3 7n+2 +5n−2 3n−2 +2n−1 2n+1 −3n+1 2·αn +β n 3·αn +4·β n αn 1+α2n 167 & % .

' $ 168 & % .

7) Calculati lim sin(n!) · n→∞ n n2 +1 8) Calculati lim n n n→∞ 5 169 & % . Daca bn ≤ an ≤ cn si bn → l si cn → l. adica : bn ≤ an ≤ cn si bn → 0 si cn → 0.' $ Fila 43 = Limite de siruri Teorema cleste A) Teorie: Teorema cleste: Fie un sir an . atunci si sirul an → l Caz particular : Pentru l=0. atunci si sirul an → 0. B) Exercitii 1) Aratati ca lim 2) Calculati 3) Calculati 4) Calculati 5) Calculati 2n =0 n→∞ n! lim 1!+2!+···n! (2n)! n→∞ n2 lim n→∞ n! lim √n1 +1 + √n1 +2 2 2 n→∞ n lim n n→∞ 2 n→∞ +···+ √ 1 n2 +n 6) Aratati ca lim n · an =0 pentru |a|<1. se mai numeste Criteriul majorarii.

' $ 170 & % .

Din studiul monotoniei. Pentru a studia convergenta. adica an+1 ≥ an ( respective descrescator. Un sir este convergent daca este monoton si marginit. tragem concluzia ca este convergent. este divergent. b) Marginirea: Scopul este determinarea a doua numere α si β astfel incat sa avem α ≤ an ≤ β unde α poate fi oricat de mic. iar daca sirul este descrescator. reprezinta totodata si marginea inferioara a sirului.In mod similar. pentru n=1. a1 reprezinta α. De avut in vedere ca se poate folosi metoda de a porni de la raportul an+1 an doar daca an > 0. deoarece a1 ≥ a2 ≥ · · · ≥ an . adica an ≥ a1 . Mentiuni: . . primul termen a1 . Se porneste de la diferenta an+1 − an care se compara cu zero. In caz contrar. Ramane sa mai stabilim cel de al doilea capat. adica an+1 ≤ an ). Dupa determinarea monotoniei se va trece la determinarea marginirii. Se incerca sa se arate ca sirul este crescator. B) Exercitii: 171 & % .' $ Fila 44 = Siruri Convergenta sirurilor A) Teorie: Fie sirul an . primul termen a1 . care este cunoscut. pentru n=1. adica an ≤ a1 . dar sa fie finite. . deoarece a1 ≤ a2 ≤ · · · ≤ an . Daca sirul este atat monoton cat si marginit. reprezinta totodata si marginea superioara a sirului. care este cunoscut. se studiaza : a) Monotonia.De remarcat ca pentru sirurile crescatoare. a1 reprezinta β). iar β poate fi oricat de mare. in caz contrar tragem concluzia ca este divergent. pentru sirurile descrescatoare. sau eventual de la raportul an+1 an care se compara cu 1. am aflat deja unul dintre capete ca fiind a1 ( pt sir crescator.

' $ Studiati convergenta urmatoarelor siruri: 1)an = 2)an = 3)an = 4)an = n+1 n+2 n+1 n 2n n! 4)an 1 2 = 3n n! 2n−1 2n · 3 4 · 5 6 ··· 5)an = − n+1 n+3 6)an = n! nn 172 & % .

' $ Fila 45 = Limite de functii ( clasice) Exercitii Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “Limte de functii” B) EXERCITII: Calculati urmatoarele limite de functii. fara a folosi derivate: Tipul 1 = limite cu x → ∞ ( similar cu sirurile) x x+1 x−1 x→∞ √ x2 +1 2) lim x+1 x→−∞ 1) lim Tipul 2 = Rezolvare cu tabele: x → x0 si x − x0 apare la numitor 3 x→5 x−5 4 4) lim 7+2x−3 x→3 5) lim 11 x→0 e x −e 3) lim Tipul 3 = Fractii de polinoame care se simplifica 6) lim 7) lim x→2 x→3 x3 −x−6 x2 −4 x2 −5x+6 x−3 x→1 sin(x) x Tipul 4 = Limite de functii trigonometrice: Idee lim sin 7x x→0 sin 9x 9) lim tg7x x→0 tg3x =1 8) lim 10) lim 11) lim x→0 sin 3x x tg5x x→0 8x cos x−cos 12) lim cos 3x−cos7x 2x x→0 13) lim x→0 1−cos x x2 173 & % .

' $ 174 & % .

' $ Fila 46 = Limite de functii ( clasice) Exercitii. Lectia 2 Calculati urmatoarele limite de functii: x3 +2x2 +3x+1 6 2 x→∞ x +3x +x+2 √ x2 +2x+5−x 2) lim x−1 x→−∞ 1) lim 3) lim √ x→∞ x→∞ x2 + 3 − x2 +1 √ x2 − 3 4) lim 5) lim 3x+1 3x+5 1 x→8 x−8 2 6) lim 3 x→4 1+e x−4 sin x−sin 7) lim sin 3x−sin7x 2x x→0 1−cos x 8) lim 4x2 x→0 7x2 9) lim 1−cos3 x x→0 10) lim cos 3x−cos 5x x→0 cos 3x−cos 9x 3 x 11) lim 1−cos2x x→0 x·sin 1 12) lim sin x x−a sin a x→a x −1 13) lim a x x→∞ 3x −1 14) lim 5 4x x→∞ 2x −1 15) lim a 5x x→∞ 175 & % .

' $ 176 & % .

' $ Fila 47 = Asimptote Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatii ale limitelor de functii: continuitate. asimptote verticale. B) EXERCITII Stabiliti asimptotele urmatoarelor functii: 1)f (x) = 2)f (x) = 3)f (x) = 4)f (x) = 5)f (x) = 6)f (x) = 7)f (x) = x2 +2x+5 x2 +6x 1 (x−3)(x−5) (x+1)3 x2 −x+1 x x2 −1 3x2 x2 +1 1−x2 1+x2 x2 +3x+1 x2 −x+1 177 & % . Pe scurt etapele sunt urmatoarele: Pas1=Se stabileste domeniul de definitie. Pas2=Se scrie domeniul de definitie ca si reuniune de intervale si se calculeaza valorile functiei (respective limitele functiei daca este interval deschis) in capetele de intervale. derivabilitatea. asimptote oblice 3. asimptote orizontale 2. asimptote” si anume partea de “Asimptote”. Pas3= Se interpreteaza rezultatele de la Pasul2 ( conform teoriei din fisa mentionata anterior) si se determina asimptotele in ordinea urmatoare: 1.

' $ 178 & % .

x ∈ [0. x = −2 2) Fie functia f : R → R. π ) 4 2 Determinati a real. 4 7) Studiati continuitatea functiei: f:R→R. pentru x ∈ R\{a} 179 & % . f (x) = tg(x) + 2 · a · ctg(x). partea de “Continuitate” B) EXERCITII: 1) Studiati continuitatea functiei: 1 1 . 3) Studiati continuitatea functiei: e− x2 . x ∈ [0. x = 1 5) Studiati continuitatea functiei: f:R→R. f (x) = 0. f (x) = f:R→R. 1] 3ax + 3. pentru xn −an x−a 1 x=a . astfel incat functia sa fie continua in x= π . f (x) = x + 1. x ∈ R\{−2} 1+2 x+2 f:R → R. π ] 4 f:R→R. f (x) = a.' $ Fila 48 = Continuitate Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”. 2] Determinati a real astfel incat f sa fie continua. x ∈ (1.x = 0 0. x=0 4) Discutati in raport cu a∈R continuitatea functiei: 1 .x = 1 1 1+e x−1 f:R→R. x ∈ ( π . f(x)=|x2 − 1| 6) Se considera functia a · sin(x) + cos(x). f(x)= m.

' $ 180 & % .

∞)→R.' $ Fila 49 = Derivabilitate Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”. x > 0 2) Studiati derivabilitatea functiei: √ x2 + 5x + 2. f:(− 1 . f(x)=ln |x+1|+1 |x−1| 181 & % . − 1 < x ≤ 0 2 . f(x)= 9 7 8x + 4.∞)→R. x > 2 3) Studiati derivabilitatea functiei: f:R→R. f(x)= 2 2x. partea de “Derivabilitate” B) EXERCITII: 1) Studiati derivabilitatea functiei: ln(1 + 2x). 0 < x ≤ 2 f:(0.

' $ 182 & % .

2) Derivati urmatoarele functii: a) x7 + ln(x) − 5x √ 3 b) f (x) = x5 + 7x · sin(x) c) f (x) = 7x3 + 2 · 5x + cos(x) d) f (x) = x · ex + 7x · ln(x) √ 4 4x e) f (x) = x7 · 5x − ln(x) f) f (x) = tg(x) · 7x − 3 · x7 + cos(x) g) f (x) = 5x · x7 − 2 sin(x) · tg(x) h) f (x) = √ i) f (x) = logx ·x8 + x5 · 3 x 3 √ √ j) f (x) = x − 2 3 x · 7x 3x ln(x) −5· 7x cos(x) 183 & % .' $ Fila 50 = Derivate Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Derivate” B) EXERCITII: 1) Derivati urmatoarele functii in punctele specificate: √ a) f(x)= 5x + 1 in x=3 b) f(x)=ln(x2 + 5x) in x=1 c) f(x)=sin(2x2 + 1) in x=2.

' $ 184 & % .

∞ ∞ c) lim x→0 2) Nedeterminare [0 · ∞] √ a) lim (x − 1) · ln x2 + 2x − 3 x→1 b) lim x→1 1 c) lim ex · ln(1 − x ) x→∞ 3) Nedeterminare [∞ − ∞] a) lim x→1 x x−1 − 1 ln(x) 4) Nedeterminare tip [f g ] a) lim x x−1 x→1 1 b) lim (sin x)sin x x→0 TEMA: Calculati limitele urmatoarelor functii. folosind teorema lui l’Hˆpital: o 1−x 5 x→1 1−x ln(sin 2x) 2) lim ln(sin 3x) x→0 1) lim 3) lim x→∞ ln2 x2 x4 4) lim x→0 x→0 x→0 x→0 x→1 ex −e−x x −x x→∞ e +e 5) lim x5 · ln(x) 6) lim 7) lim 1−cos x x2 1−cos3 x 7x2 8) lim x7x 9) lim 185 & % . folosind teorema lui l’Hˆpital: o 1) Nedeterminare a) lim b) x4 −1 3 x→1 x −1 2 lim 2x −4 x→−2 x +5x+6 ln(1+x) 3x 0 0 .' $ Fila 51 = Teorema lui l’Hˆpital o Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile derivatelor” partea cu “Teorema lui l’Hˆpital” o B) EXERCITII: Calculati limitele urmatoarelor functii.

' $ 10) lim x→∞ x−3 x+2 x2 +1 186 & % .

x ∈ (0. 2] → R. 187 & % . 3] → R. Cauchy” B) EXERCITII 1) Studiati valabilitatea teoremei lui Rolle pentru functia: f : [0.' $ Fila 52 = Teoremele lui Rolle. f (x) = |x − 1| 2) Studiati aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functia: x. 7) Demonstrati inegalitatea: x 1+x2 2 < arctg(x). 1] → R. 1≤x≤2 3) Determinati constanta ξ f : [1. 5] → R. 1 ≤ x ≤ 5 4) Demonstrati urmatoarele inegalitati folosind teorema lui Lagrange: a) |sin(b)-sin(a)|≤|b-a| b) b−a cos2 a < tg(b) − tg(a) < b−a cos2 b pentru 0 ≤ a < b < π 2 5) Demonstrati egalitatea: arccos 1−x2 = 2 · arctg(x) 1+x 6) Fie f : [−1. Cauchy Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Teoremele lui Rolle. ∞) Studiati fisa “Interpretarea geometrica a derivatei” si efectuati exercitiile de la acea fisa. f (x) = x2 2<x≤3 4 + 1. f (x) = arcsin(x) si g : [−1. f (x) = x 7 4 + 4. Lagrange. −2 ≤ x < 1 f : [−2. g(x) = − arccos(x). care intervine in teorema lui Cauchy pentru functia: √ x + 3. Lagrange. Demonstrati ca f si g difera printr-o constanta. 1] → R.

'

$

188 & %

'

$

Fila 53 = Reprezentarea grafica a functiilor
A) TEORIE: Etapele pentru reprezentarea grafica a unei functii sunt urmatoarele:

1) Se stabileste domeniul de definitie 2) Se scrie domeniul de definitie ca reuniune de intervale si se calculeaza valorile functiei in capetele de intervale (pentru intervale inchise) , respectiv limitele functiei in capetele de intervale (pentru intervale deschise) 3) Se stabilesc asimptotele prin interpretarea rezultatelor anterioare. Se stabilesc prima data asimptotele orizontale, apoi cele oblice si apoi cele verticale. 4) Se fac intersectiile functiei cu axele de coordonate, adica a) pentru axa Ox se face y=0 si se scoate x. b) pentru axa Oy se face x=0 si se scoate y. 5) Studiul derivatei intai. a) Se calculeaza f b) Se rezolva ecuatia f = 0 si se scot radacinile acestei ecuatii de ex: x1* si x2*. c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f , de exemplu: x f’ x1* 0 x2* 0 +

+

+

+

-

-

-

-

+

+

f(x) crescat. Maxim=(x1*,f(x1*) descresc.

minim=(x2*.f(x2*) cresc.

Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de extreme local(minime si maxime). 6) Studiul derivatei a doua. a) Se calculeaza f b) Se rezolva ecuatia f = 0 si se scot radacinile acestei ecuatii de ex: x1** si x2**. c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f , de exemplu: x f’’ + + + x1** 0 x2** 0 + + convexa +

f(x) convexa

concava

Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de inflexiune. 7) Se intocmeste tabelul final: - Pe prima linie se scriu toate valorile importante obtinute pt x, exemplu x∗ , x∗ , x∗∗ , x∗∗ , x = 0, etc 1 2 1 2 - Pe linia doi practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea primei derivate. - Pe linia trei practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea derivate a doua. - Pe ultima linie se scriu valorile functiei (respectiv limitele functiei) aferente valorilor lui x din linia 1 189 & %

'

$

x x1* x1** f’ + + + 0 f’’ + + + + 0 f(x) f(x1*) f(x1**) 8) Trasare grafic, in ordinea urmatoare: a) trasare axe Xoy si domeniu de definitie b) trasare asimptote c) intersectii cu axele de coordonate

-

x2* 0 + f(x2*)

x2** + + 0 + f(x2**)

+

d) folosind tabelul final, se incepe de la stanga spre dreapta si se pune un punct de tipul (x,f(x)) din tabel pe grafic. Se continua cu punctul urmator (x,f(x)) si punctele se unesc conform indicatiilor primei derivate (crescator sau descrescator) si indicatiilor date de a doua derivate ( convex sau concav). Observatii: 1) Uneori nu este necesar studiul derivatei a doua 2) Avansat ( optional) : studiul periodicitatii si paritatii B) EXERCITII: Reprezentati grafic functiile: a) f (x) = x2 − 5x b) f (x) = x3 + x2 c) f (x) = d) f (x) =
1 x

+

1 x2

1 x(x−1)

190 & %

'

$

Fila 54 = Aplicatiile derivatelor

Monotonie. Puncte de extrem Grafice de functii Exercitii
1) Studiati monotonia si aflati punctele de extreme pentru functiile: a) f (x) = x · ln(x) b) f (x) = arcsin 2 x x+1 c) f (x) =
arcsin(x) √ 1−x2 √

2) Reprezentati grafic functiile: a) f (x) =
1 x(x−1)

b) f (x) = x + arcsin(x) c) f (x) =
cos(x) cos(x)−sin(x)

d) f (x) = arctg(ln(x)) e) f (x) = x − sin(x)

191 & %

' $ 192 & % .

x ∈ R\{−2} b) f (x) = ln(sin(4x2 + 3)) c) f (x) = sin(tg(72x + 5)) 7) Studiati derivabilitatea functiei: √ x2 + 5x + 2. fara a utiliza regula lui l’Hˆpital: o a) lim x2 −6x+9 x−3 x→3 2 x→7 x−7 8x+3 −5x−2 8x +4x b) lim c) lim x→∞ 3) Calculati urmatoarele limite de functii.' $ Fila 55 = Analiza a XI-a Recapitulare Fisa 1 1) Calculati urmatoarele limite de siruri: √ √ √ a) lim n( n + 1 − n) n→∞ b) lim c) 1·3+3·5+···(2n−1)(2n+1) 5n4 n−5 lim 4n+1 n→∞ 4n−2 n→∞ 2) Calculati urmatoarele limite de functii. f (x) = 9 7 8 · x + 4. f (x) = 1+2 x+2 1 . x > 2 8) Reprezentati grafic functiile: a) f (x) = x3 + x2 193 & % . utilizand regula lui l’Hˆpital: o a) lim 1−x3 4 x→1 1−x ln(sin 4x) n→0 ln(sin 5x) b) lim c) lim x3 · ln(x) n→0 4) Verificati existenta asimptotelor pentru f : R → R. ∞) → R. unde : a) f (x) = b) f (x) = 5x2 x2 +2 x2 +x+5 6x 5) Studiati continuitatea functiilor: a) f : R → R. x = −2 6) Derivati urmatoarele functii: a) f (x) = x3 ·ln(x) 7·ex b) f : R → R. f (x) = |x2 − 4| 1 0. 0 < x ≤ 2 f : (0.

' $ b) f (x) = 5 x(x−2) 194 & % .

x > 1 x2 −4x+3 x−3 6) Studiati derivabilitatea functiei: f : R → R. pentru: a) f (x) = b) f (x) = c) f (x) = d) f (x) = x + 3. f (x) = 5x4 +2x+1 x4 a) Determinati asimptotele functiei. Demonstrati ca f n (x) = (−1)n · e−x 8) Se da functia f : R → R. f (x) = 7) Se considera functia f (x) = (−1)n · e−x . b) Calculati f (x) si determinati intervalele de monotonie ale functiei. x ≤ 1 a · x2 + 5a · x.x = 3 5. utilizand regula lui l’Hˆpital: o a) lim c) lim ln(1+x·3x ) 2x x→∞ b) lim tg(x) x→0 ln(2x+1) 2 (ln x)2 2 n→∞ 3x d) lim x · e−x n→∞ 5) Studiati continuitatea urmatoarelor functii f : R → R. x > 1 x2 + x + 1.' $ Fila 56 = Analiza a XI-a Recapitulare Fisa 2 1) Calculati urmatoarele limite de siruri: a) lim n→∞ n→∞ 13 +23 +···+n3 n3 n 1 k=1 k(k−1) − n 4 b) lim c) lim 2n +3n n n n→∞ 3 +4 2) Studiati convergenta sirurilor: a) an = b) an = n 3n 5n n! 3) Calculati urmatoarele limite de functii. x = 3 2 · a · x + 1. x > 2 ex −1 x . x = 0 .x = 0 1. 195 & % . x ≤ 2 x2 + 1. fara a utiliza formula lui l’Hˆpital: o a) lim c) x2 −2x+1 b) lim 6x−2 2 x→1 x −5x+4 x→7 x−7 √ √ 2 +3−2 x2 −2+6 lim xx−1 d) lim x+5 x→∞ x→−∞ 4) Calculati urmatoarele limite de functii. c) Trasati graficul functiei. x ≤ 1 x3 + 2.

' $ d) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x0 = 1. 196 & % .

7) Determinati a. unde f (x) = b · arctg x + a. a) aratati ca sirul nu este monoton. astfel incat functia urmatoare sa aiba limita in x0 =2 f (x) = sin 4(x−2) 5(x−2) . x =2 m. 3) Determinati parametrul real m.b∈ R astfel incat f : R → R sa fie derivabila. 2) m. x > 2 8) Se da functia f : R → R.' $ Fila 57 = Analiza a XI-a Recapitulare Fisa 3 1) Calculati urmatoarele limite de siruri: a) lim 6n3 n→∞ n! n→∞ √ 3 3n2 +1 b) lim c) lim + √ 3 3n2 +2 3 + · · · √3n2 +n 4n n→∞ n! 2) Fie sirul an . x ≤ 2 2 a · x + 1. x = 2 =3 x2 +2x−8 x−2 . f (x) = b) f (x) = √ x2 +7−4 x2 −2x−3 . f (x) = a) studiati variatia functiei b) reprezentati grafic functia √ 3 x3 − 3x b) scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x=0 c) discutati solutiile reale ale ecuatiei f (x) = m. m ∈ R. x ∈ (2. b) determinati forma nerecursiva a sirului. 4) 4) Calculati urmatoarele limite de functii folosind regula lui l’Hˆpital: o a) lim x→1 ln(3x−2) x3 −x b) lim ln(x) n x→∞ x 5) Determinati parametrul real m. 197 & % . x m. x ∈ 1 tg3(x−2) 5 · sin(x−2) + (0. astfel incat functiile urmatoare sa fie continue: a) f : R → R. unde an+1 = an + (−a)n . x = 3 6) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei f (x) = x · ex in punctul x0 = 0.

' $ 198 & % .

' $ Fila 58 = Algebra si Analiza a XI-a Tema A) ALGEBRA 1) Calculati A−1 pentru matricea   2 2 3 A =  1 −1 1  −1 2 3 2) Rezolvati ecuatia matriciala: X· −1 5 −2 8 = 7 2 −3 5 3) Calculati determinantul: 1 2 −1 4 3 1 4 −5 2 0 1 −1 6 −5 4 −4 4) Determinati matricea X din ecuatia: 5·X + 1 3 2 4 =3· 1 0 0 2 + −1 3 2 1 5) Determinati matricea A astfel incat: a) A2 = I2 b) A2 = O2 B) ANALIZA 6) Calculati limitele urmatoarelor siruri: n+6 √ √ a) an = 2n−5 b) an = n2 + 7 − n2 − 7 2n+1 c) an = √ 2n2 −3n+1−5n 7n+2 d) an = 9n+1 +5n−2 9n+3 −5n 7) Verificati convergenta urmatoarelor siruri: a) an = n+3 n+4 b) an = 3n (n+2)! 8) Calculati limitele urmatoarelor functii: a) lim 3 x→5 x−5 b) lim sin(7x) x→0 sin(5x) c) lim tg(4x) x→0 tg(7x) 9) Calculati asimptotele urmatoarelor functii: a) f (x) = 3x2 x2 −2 b) f (x) = x2 +x+1 3x 10) Derivati urmatoarele functii: a) f (x) = b) f (x) = x3 ·ln(x) 7·ex √ 5 x · sin(x) + 1 √ 5 x · cos(x) c) f (x) = ln(sin(x2 + 7)) 199 & % .

' $ 200 & % .

3) Fie G intervalul G=(2. comutativitate. 4) Fie H={0. 4} a) Intocmiti tablele ⊕ si ⊗ in Z5 b) Verificati daca (Z5 . ⊗) este grup comutativ 201 & % . Pentru orice x. parte stabila 2.1.2. element simetric 5.*) este grup.*) este grup. 2) Fie legea de compozitie: Z x Z -> Z. x * y = x+y-xy Verificati daca (Z. element neutru 4.*) este grup comutativ.' $ Fila 59 = Algebra clasa XII Lectia 1 1) Notiuni preliminare: Intelegerea notiunilor de: 1. x∗ y = x · y − 2x − 2y + 6 Aratati ca (G. asociativitate 3. 3.4} ⊂Z si x * y = |x – y | Verificati daca (H. 1. ⊕) este grup comutativ c) Verificati daca (Z5 . 2.3. 5) Fie Z5 = {ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ 0.y ∈G definim * : G x G -> G.∞) .

' $ 202 & % .

Efectuati apoi proba. 2 3 1.Intocmirea de table de operatii in Zn ˆ ˆ . +) si (Zn . unde: f = ˆ · x5 + ˆ · x4 + ˆ · x3 + ˆ · x2 + ˆ · x + ˆ 3 4 3 3 2 2 ˆ g = ˆ · x2 + ˆ · x + ˆ in Z5 . 2 3 1 8) Rezolvati urmatorul sistem in Z12 : ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 2 4 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 2 3 1 9) Fie operatiile : x * y = x+y+3 x ◦ y = xy+3x+3y+6. unde x.Impartirea polinoamelor in Zn ˆ 2) Rezolvati urmatoarea ecuatie in Z5 : ˆ·x+ˆ=ˆ 3 ˆ 2 4 ˆ 3) Rezolvati sistemul urmator in Z6 : ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 5 1 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 5 4 0 ˆ 4)  Rezolvati sistemul urmator in Z5 : ˆ·x+y+ˆ·z =ˆ 2 3  3 x+ˆ·y+ˆ·z =ˆ 2 3 1  ˆ 2·x+ˆ·y+z =ˆ 3 2 5) Aflati catul si restul impartirii lui f la g. •) sunt grupuri.y ∈Z.' $ Fila 60 = Algebra clasa XII Exercitii cu clase de resturi Lectia 2 1) Notiuni preliminare: ˆ . ˆ . 6) Determinati α astfel incat urmatoarea matrice sa fie inversabila:   ˆ ˆ α 2 0 ˆ ˆ A =  ˆ ˆ ˆ  in Z3 1 1 0 ˆ α ˆ 0 ˆ 1 ˆ 7) Fie f si g in Z5 Aflati catul si restul impartirii lui f la g.Demonstrarea faptului ca (Zn . 203 & % . unde: f = ˆ · x5 + x3 + ˆ · x + ˆ 3 2 4 g = ˆ · x3 + ˆ · x2 + ˆ Efectuati apoi proba .

*) este grup abelian Verificati daca (Z.*) este grup abelian.' $ Verificati daca (Z. 204 & % .◦) este monoid comutativ. Verificati daca (Z. ˆ 10) Rezolvati in Z9 ecuatia: ˆ·x+ˆ=ˆ 7 3 2 11) Fie Z x Z -> Z. x * y = x+y-1.

f3 . izomorfisme Lectia 3 Notiuni preliminare: Morfism si izomorfism.1). f2 . ε. ε2 }⊂ C. •) este izomorf cu grupul 3) Fie G=(-1. Bijectivitate.1) si pentru orice x. ◦) este izomorf cu grupul lui Klein. definita prin f (x) = x dt 0 1−t2 Mentiune: Admitere ASE 4) Fie E=R\{0} si fi : E− > E. ∀x ∈ E a) Aratati ca multimea G={f1 .∞) -> (-1. a) Alcatuiti tabla (G.*) este grup. •) la grupul (G. unde (G. f4 (x) = − x . •) ( mentiune=• inseamna inmultire) b) Aratati ca (G. b) Aratati ca (G. manual algebra XII.y ∈ G definim: x * y = x+y 1+xy Stiind ca (G. f2 (x) = x . ∗).' $ Fila 61 = Algebra clasa XII Exercitii cu morfisme.1). f3 (x) = −x. f(x)= x−1 . pag. 1) Aratati ca functia f: (0. 43 ˆ 5) Rezolvati in Z5 sistemul: ˆ ˆ 4·x+3·y =ˆ 2 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 2 2 Mentiune: Examen Bacalaureat 205 & % . ∗) se defineste astfel: G=(x+y 1. iar functia f:G -> R. ∀x ∈ (0. si x * y= 1+xy Mentiune: Examen Bacalaureat 2) Fie ε = − 1 +i· 2 √ 3 2 si G={1. Indicatie: Vezi grupul lui Klein. •) este grup abelian c) Aratati ca grupul (G. 1 <= i <= 4 1 1 f1 (x) = x. ∞) este un izomorx+1 fism de la grupul (R∗ . f4 } impreuna cu compunerea functiilor formeaza un grup abelian.

' $ 206 & % .

inseamna ca (A. astfel incat x* e=e*x=x 4) Element simetric: Daca pentru ∀x ∈ A.*) este grup.*)= element neutru 207 & % . z ∈ A. avem grup comutativ. sau grup abelian. y ∈ A → x ∗ y ∈ A 2) Asociativitate: Daca pentru ∀x. Notiunea de MONOID Fie A o multime nevida si *:AxA->A. ∃x ∈ A.3.4 adevarate. Daca in plus este adevarat si 5.2. ∃e ∈ A.' $ Fila 62 = Algebra clasa XII INEL Lectia 4 Notiune de GRUP Fie *:AxA->A.*) daca avem indeplinite: 1) Parte stabila: Daca pentru ∀x. x*(y*z)=(x*y)*z 3) Element neutru: Daca pentru ∀x ∈ A. de exemplu x * y = x+y-xy Se studiaza pentru (A.astfel incat x∗x =x ∗x=e 5) Comutativitate: Daca pentru ∀x. y ∈ A.*)=asociativ si (A. y. de exemplu x * y = x+y-xy (A.*) este MONOID daca avem: (A. x*y=y*x Pentru 1.

atat la stanga cat si la dreapta.∗.1) (A.Element neutru pentru (A.Comutativitate pentru (A.•) 3) Daca operatia • ( deci a doua operatie.*) .2 legi de compozitie.' $ INEL Fie .• )=monoid adica: .*) 2) (A.Parte stabile pentru (A.*) . •) = INEL. cea cu monoidul) . este distributiva fata de * ( deci fata de prima operatie. daca sunt indeplinite urmatoarele 3 conditii: .•) . de exemplu notate cu * si 208 & % .Element neutru pentru (A.Element simetric pentru (A.A=multime nevida si • Avem (A.*)= grup abelian(comutativ) adica: .Asociativitate pentru (A.*) .*) . cea cu grupul abelian). adica daca sunt indeplinite urmatoarele doua egalitati: a) x • (y ∗ z) = x • y ∗ x • z ( distribuitate la stanga a lui • fata de *) b) (y ∗ z) • x = y • x ∗ z • x ( distribuitate la dreapta a lui • fata de *) .Asociativitate pentru (A.

3} grup.1) si legea de compozitie *:G x G -> G.1.4. ˆ ˆ 2) Fie Z4 = {ˆ ˆ ˆ ˆ si operatia de adunare.5} si x*y=|x-y|. f(x)=ln 1+x 1−x . Verificati daca (A. +) este 0. 209 & % . ˆ 6) Rezolvati in Z5 sistemul: ˆ ˆ ˆ 2·x+3·y =2 ˆ·x+y =ˆ 3 ˆ 1 7) Demonstrati ca multimea matricilor patratice ( de exemplu de ordinul 3).+) sunt izomorfe. se da functia f: G -> R. unde x * y = 1+xy Stiind ca (G.*) este asociativa si aflati elementul neutru. Verificati daca (Z4 .*) este grup. unde 1 x * y = 2 (1 + x + y − xy) Aratati ca (A.' $ Fila 63 = Algebra clasa XII Probleme recapitulative Lectia 5 1) Fie A={0.*) este grup. 3) Fie multimea A=R\{1} si legea de compozitie *: A x A -> A.3.2. 1. Aratati ca (G. formeaza un inel in raport cu adunarea si inmultirea matricilor. 4) Fie multimea A={a. 2.c} si operatia * definita prin tabla: a b c ---------------a a b c b b c a c c a b ˆ Aratati ca grupul (A. x+y 5) Fie G=(-1.*) este izomorf cu (Z3 . +).*) si (R.b.

' $ 210 & % .

' $ Fila 64 = Analiza clasa XII Formule esentiale Lectia 1 Tabel integrale nedefinite xn · dx = a · dx = 1 x x xn+1 n+1 ax ln(a) +C +C · dx = ln |x| + C 1 x+a · dx = ln |x + a| + C 1 1 x−a x2 −a2 · dx = 2·a · ln | x+a | + C √ √ 1 · dx = ln(x + x2 + a2 ) x2 +a2 √ √ 1 · dx = ln(x + x2 + a2 ) x2 +a2 √ 1 · dx = arcsin x + C a a2 −x2 +C +C sin(x) · dx = − cos(x) + C cos(x) · dx = sin(x) + C 1 cos2 (x) 1 sin2 (x) · dx = tg(x) + C · dx = −ctg(x) + C tg(x) = − ln | cos(x)| + C ctg(x) · dx = ln | sin(x)| + C Integrale-> Metode de calcul : • Metoda substitutiei= implica retete de rezolvare • Metoda integrarii prin parti : f ·g =f ·g− f ·g 211 & % .

Sume Rieman .Fie centrul de greutate G(xG .Lungime curba l= 1 + f (x)2 · dx |f (x)| · 1 + (f )2 · dx b 1 2· a b a .' $ Integrale definite a) Formula lui Leibnitz-Newton : b a f (x) · dx = F (x)|b = F (b) − F (a) a f · g · dx = f · g|b − a b a b) Formula de integrare prin parti pt integrale definite : b a f · g · dx c) Operatii cu integrale : b b b (f ± g) · dx = a f · dx ± a g · dx a b b k · f (x) · dx = k · a f (x) · dx. unde xG = a x·f (x)·dx b a f (x)·dx si yG = f 2 (x)·dx f (x)·dx 212 & % .Suprafata S= b a |f (x)| · dx b a .Sume Darboux .Functii integrabile 4) Aplicatiile integralelor in geometrie : Fie axa Ox.Volumul V= π · f 2 (x) · dx b a b a . pentru a ∀k ∈ R. yG ) al suprafetei marginite de x=a. Ox si f(x). x=b.Arie laterala=2 · π · b . d) Subtilitati : . dreptele verticale x=a si x=b si graficul functiei f(x) .

axa Ox si functia f(x)=x2 +3x+ln(x) B) Metoda substitutiei Calculati : √ ln(x) · dx a) x b) c) d) ex ex +1 · dx √ dx dx 1−25x2 x3 √ dx 1−x8 Exercitii : √ 1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) ln(x) x + 1 · dx 3·e 2·ex −1 dx 4·dx √ · dx 7−x2 x4 √ dx 4−x10 x 2 √ ·dx 1−4x √1+x dx 1−x2 √ x · 1 + x2 x·dx √ 1+x2 x · dx · dx 213 & % . x=6.' $ Fila 65 = Analiza clasa XII Metoda substitutiei Lectia 2 A) Privire generala despre integrale: Esenta integralelor: a) Tabelul de integrale ( de copiat si invatat) b) Integrale nedefinite : Calculati Calculati ex + x 3 + 1 x · dx c) Integrale definite : ex + x5 + 7x2 · dx d) Aplicatiile integralelor in geometrie : Calculati suprafata marginita de x=4.

' $ 214 & % .

' $ Fila 66 = Analiza clasa XII Exercitii cu integrale de tipul 1 . gradI 1 . grad2 gradI grad2 Lectia 3 1) Calculati : a) b) c) a) b) c) a) b) c) a) b) c) 5 3x+2 dx d) 4 1−3x dx e) 6 −3x+2 dx f) −3 −3+2x dx 6 5−7x dx −1 −x−4 dx 2) Calculati : 6 x2 −6x dx d) −1 x2 +25 dx e) 1 x2 +8x+16 dx 1 −x2 +10x−25 dx 1 (x−1)(x+3) dx 3) Calculati : 1 x2 +3x+11 dx d) 1 −x2 +3x−7 dx e) 1 3x2 +2x+5 dx f) 1 4x2 +x+5 dx 1 −2x2 +x−7 dx 1 3x2 +x+7 dx 4) Calculati : 2x+1 x2 −7x dx −3x+2 x2 −64 dx −x x2 −2x+1 dx 215 & % .

' $ 216 & % .

' $ Fila 67 = Analiza clasa XII Metoda integrarii prin parti Exercitii Lectia 4 Calculati: 1) x · ex · dx 2) x2 · ex · dx 3) 1 − ex · x2 − 2x3 · ex dx 4) x · sin(x) · dx 5) x · cos(x) · dx 6) x · ln(x) · dx 7) x2 · ln(x) · dx 8) ex · sin(x) · dx 9) eα·x · sin(β · x) · dx 10) cos2 (x) · dx Indicatie: Se scrie 11) sin (x) · dx 12) sin3 (x) + 2 · cos3 (x) · dx 2 cos2 (x) · dx = cos(x) · cos(x) · dx 217 & % .

' $ 218 & % .

P Q dx abordeaza in functie de gradele lui P si Q. si se descumpune folosind metoda coeficientilor nedeterminati. adica se ajunge la Caz 2. Integrand relatia se obtine : C+ R Q. Pentru modele de rezolvare complete.(mx2 +nx+p)β1 . Prin urmare P = C · Q + R respectiv impartind cu Q se obtine : P Q =C+ P Q R Q . R Q = Calculul integralei integralei C este intotdeauna foarte simplu. Caz 2:Pentru grad( P ) < grad (Q) Se scrie P Q = P (x−a)α1 ·(x−b)αl2 . Exercitii integrale rationale Calculati: 1) 2) 3) 4) x2 −3x+2 x2 −3x+2 x3 +2x2 +x dx x3 +2x2 +x dx x4 x3 −1 dx x2 (x+2)2 ·(x+4)2 dx x3 +x−1 (x2 +2)2 dx ( = Dificila: Model Lia Arama pag 306) 219 & % .. astfel : Caz 1:Pentru grad( P ) >= grad (Q) Se face impartirea polinomului P la Q si se obtine catut C si restul R. vezi exercitiile urmatoare.....' $ Fila 68 = Analiza clasa XII Integrarea functiilor rationale Exercitii Lectia 5 Notiuni preliminare Fie P(x) si Q(x) doua polinoame. Dupa descompunere. problema fiind calculul o integrala a unei fractii de doua polinoame.. gradul numaratoru- lui fiind mai mic decat gradul numitorului... restul R avand grad mai mic decat Q.. se integreaza expresia anterioara.

' $ 220 & % .

cos(x) ) ( adica impar in sinus) atunci se face substitutia cos(x)=t Cazul 2 Daca R( sin(x).R( sin(x) .2. adica tg 2 (x) 1+tg 2 (x) . intotdeauna se obtine o expresie rationala in t. formule utile: a) sin2 (x) + cos2 (x) = 1 b) Pentru cos(x)=t.sin(x). atunci se face substitutia tg x = t 2 De remarcat ca substitutia de la caz 4 este functionala in orice situatie.3 fiind ca de obicei genereaza calcule mai simple.' $ Fila 69 = Analiza clasa XII Integrarea functiilor trigonometrice Lectia 6 Metode de rezolvare. avantajul substitutiilor 1.cos(x)) Cazul 1 Daca R( .sin(x) -> dt = − sin(x) · dx Pentru cazul 2. formule utile: a) cos2 (x) = b) sin2 (x) = 1 1+tg 2 (x) . Din tg x = t se obtine 2 mulelor : sin(x) = 2·t 1+t2 2·t cos(x)= 1−t2 tg(x)= 1−t2 ctg(x)= 1−t 1+t 2·t 2 2 x 2 = arctg(t) -> x = 2 · arctg(t) -> dx = 2·dt 1+t2 Se exprima toate functiile trigonometrice in functie de tg x = t conform for2 Recomandari: Pentru cazul 1.sin(x).cos(x) ) = . . formule utile: a) sin2 (x) + cos2 (x) = 1 b) Pentru sin(x)=t. cos(x) ) = .cos(x) ) = R( sin(x) . adica = = 1 1+t2 t2 1+t2 B) Exercitii 1) sin3 (x) · dx 2) sin5 (x) · dx 3) cos3 (x) · dx 221 & % .3. avem ( cos(x) )’= . avem ( sin(x) )’= cos(x) -> dt = cos(x) · dx 3) Pentru cazul 3. Fie o functie rationala in sin(x) si/sau cos(x). cos(x) ) ( adica par in sin si cos) atunci se face substitutia tg(x)=t Cazul 4 Daca NU se reuseste cu cazurile 1.2. notata cu R(sin(x). . Idee: Dupa substitutiile urmatoare. cos(x) ) ( adica impar in cosinus) atunci se face substitutia sin(x)=t Cazul 3 Daca R( .R( sin(x) .

' $ 4) sin4 (x) · cos2 (x) · dx 5) tg 4 (x) · dx 6) 7) 8) 9) 10) 11) 12) 13) 14) 15) dx 5+4·sin(x) dx 2·sin(x)−cos(x)+5 dx 1+tg(x) 1 3+cos(x) dx 1 dx 1+sin2 (x) sin(x) 1+sin(x) dx 2·tg(x)+3 dx sin2 (x)+2·cos2 (x) 1 dx cos4 (x)·sin2 (x) 1 dx cos2 (x)+2·sin2 (x) 1+sin(x) sin(x)·(1+cos(x)) dx 222 & % .

Se calculeaza dx in functie de t √ √ . a · x2 + b · x + c) · dx in functie de t.Se exprima R(x. Pentru ∆ > 0 Daca ∆ > 0 inseamna ca exista doua radacini reale. inlocuind pe x √ .' $ Fila 70 = Analiza clasa XII Substitutiile lui Euler Lectia 7 Metoda de integrare folosind substitutiile lui Euler Fie integrala dintr-o expresie rationala. inlocuind pe x √ . deci √ c a(x − α)(x − β) = t(x − α) unde (x − α) = a(x − α)(x − β) = t · (x − α)2 √ . fiind garantat ca intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t. adica fie : R(x.Se scrie se obtine √ ax2 + bx + c = t · (x − β) ) (x − α)2 . fie x1 = α si x2 = β Se face substitutia: ax2 + bx + c = t · (x − α) ( sau in mod similar. fiind garantat ca intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t.Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t . a · x2 + b · x + c) · dx Substitutia efectuata este in functie de urmatoarele cazuri : Pentru ∆ < 0 si a > 0 Se face substitutia: ax2 + bx + c = √ a·x+t .Se calculeaza ax2 + bx + c = t · x + c in functie de t. care contine expresii ale lui x si radical din functia de gradul doi. notata cu R. care se rezolva conform metodei de la integrarea functiilor rationale.Se exprima R(x. care se rezolva conform metodei de la integrarea functiilor rationale.Se imparte cu x − α si se obtine 223 & % . a · x2 + b · x + c) · dx in functie de t. notand .Se calculeaza ax2 + bx + c = a · x + t in functie de t.Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t .Se calculeaza dx in functie de t √ √ . Pentru ∆ < 0 si c > 0 Se face substitutia: ax2 + bx + c = t · x + .

Se calculeaza ax2 + bx + c = t · (x − α) in functie de t. fie x1 = x2 = α Se face substitutia: ax2 + bx + c = t · (x − α) .Se calculeaza dx in functie de t √ . similar cu cazul ∆ > 0 B) Exercitii 1) √1 dx2) (1+x) 1+x+x2 dx √ 3) (x2 +36) 36−x2 √ dx 1+ x2 +2x+2 224 & % .' $ a(x − β) = t · (x − α) .Se exprima R(x. fiind garantat ca intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t. a(x − α)(x − α) = t · (x − α)2 √ Se imparte cu x − α si asa mai departe.Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t . inlocuind pe x √ . a · x2 + b · x + c) · dx in functie de t. care se rezolva conform metodei de la integrarea functiilor rationale Pentru ∆ = 0 Daca ∆ = 0 inseamna ca exista doua radacini egale.Se scrie se obtine a(x − α)(x − α) = t(x − α) unde (x − α) = (x − α)2 .

unde N= numitorul lui p m+1 n Se va face substitutia a + b · x−N = z N . unde z este multiplu comun al numitorilor lui m si n 2) Pentru 3) Pentru Exercitii: 1) 2) x· dx √ 3 2 x +1 √ dx 4 1+x4 m+1 n =intreg + p =intreg Se va face substitutia a · xn + b = z N .p=rationale Integrala se poate reduce la calcul unei integrale rationale. unde N= numitorul lui p 225 & % . m.' $ Fila 71 = Analiza clasa XII Substitutiile lui Cebˆsev ı¸ Lectia 8 Fie xm · (a · xn + b) · dx p unde a = 0. a · xn + b > 0.n. doar in urmatoarele trei cazuri ( stabilite de Cebˆsev) : ı¸ 1) Pentru p= intreg √ Se va face substitutia r x = z.

' $ 226 & % .

' $ Fila 72 = Analiza clasa XII Exercitii tip = integrale Lectia 9 Calculati integralele: 1) 2) √ dx√ x− 3 x √ 1+ √x+1 dx 1+ 3 x+1 x x+1 4 3) (x − 1) · · dx 4) sin2 (x) · cos (x) · dx 5) cos5 (x) · dx 6) cos4 (x) · dx 7) tg 5 (x) · dx 8) 9) 1 dx sin3 (x) 1 dx sin2 (x) 10) sin(5x) · cos(7x) · dx 227 & % .

' $ 228 & % .

' $ Fila 73 = Analiza clasa XII Recapitulare 1 = integrale Lectia 10 1) Calculati urmatoarele integrale: a) b) (7x + x √ 3 x − cos(x)) · dx 1 √ 6 x e − 6x + · dx 2) Calculati urmatoarele integrale: a) x· √7 ln(x) · dx b) 5·ex 1−ex dx c) √ x dx 1−x10 4 3) Calculati integralele: a) x · cos(x) · dx b) x · ln(x) · dx 4) Calculati: √ 3 a) 1 x · 1 + x2 · dx b) 10 5+x √ dx 2 1−x2 5) Calculati: a) 2 4 dx 1 6−3x b) 2 1 dx 1 2x2 +3x+10 c) 2 2x−1 dx 1 x2 −6x+9 6) Calculati: a) c) √ dx dx 5−4x2 dx 1+sin(x) dx b) d) 5 · sin (x) · dx 5x4 x3 −1 dx 3 7) Calculati: a) √ dx dx 1+ x2 +2x+2 b) dx √ dx (x2 +9)· 9−x2 8) Calculati suprafata marginita de x=1. x=3. Ox si f(x) definita astfel: a) f (x) = x3 b) f (x) = x4 √ c) f (x) = 9 − x2 229 & % .

' $ 230 & % .

' $ Fila 74 = Analiza clasa XII Recapitulare 2 = integrale Lectia 11 Calculati urmatoarele integrale: 1) 2) 3) 4) 5) 6) 2 √ dx 3x· 3 ln(x) 2−x √ dx 1+3x 4·ex 5·ex −1 dx 1 x2 −14x+49 dx 2x−1 2x2 +x−7 · dx 1 x2 −5x dx x 7) e · cos(x) · dx 8) x · ln(x)dx 9) x · cos(x)dx 10) √ x dx 4−x14 6 231 & % .

' $ 232 & % .

' $ Fila 75 = Analiza clasa XII Ecuatii diferentiale Lectia 12 Ecuatii diferentiale cu variabile separabile: y = f (x) · g(y) Se procedeaza astfel: Se scrie dy(x) = y · dx -> y = dy g(y) = f (x) · 1 g(y) · dy = dy dx -> dy dx = f (x) · g(y) -> dx Integram ambii membrii si obtinem: f (x) · dx -> se rezolva si se scoate y Exemplu: Rezolvati ecuatia diferentiala y’=2x(1 + y 2 ) Rezolvare: obtinem dy dy 2 dx = 2x(1 + y ) -> 1+y 2 = 2x · dx -> Integram dy 2x · dx adica obtinem arctg(y)=x2 + C Se 1+y 2 = 2 ambii membrii si aplica tg la ambii membrii si se obtine y=tg(x + C) Ecuatii diferentiale de gradul II Exemplu: Rezolvati ecuatia diferentiala: y”+9y=0 cu conditiile f ( π ) = 1 si f ( π ) = 3 2 2 Rezolvare: Se respecta urmatorii pasi: 1) Se noteaza y = er·x y = r · er·x 2) Se scrie y = r2 · er·x 3) si se inlocuieste in ecuatia initiala: r2 · er·x + 9 · er·x = 0 4) Se imparte cu er·x si se obtine r2 + 9 = 0 5) Se rezolva ecuatia si se obtine r1 = 3 · i si r2 = −3 · i 6) Se scrie expresia lui y conform teoriei urmatoare: Teorie (C1 si C2 sunt constante) a) Pentru ∆ > 0 ⇒ y = C1 · er1·x + C2 · er2·x . unde r1=r2 = real c) Pentru ∆ < 0 ⇒ y = (C1 · cos(β · x) + C2 · cos(β · x)) · eα·x pt r = α ± i · β In cazul nostru α = 0 si β = 3 deci y = (C1 · cos 3x + C2 · cos 3x) · e0·x adica y = C1 · cos 3x + C2 · cos 3x 233 & % . unde r1 si r2 sunt reali b) Pentru ∆ = 0 ⇒ y = (C1 + C2 ) · er1·x .

Exercitii : Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale: 1) y”-6y’+9y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2 2) y”-10y’+25y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2 3) y”-5y’ +6y=0 pentru f(1)=2 si f’(1)=1 4) y’=2x3 pentru y(1)=4 5) y’=(2x+1)y 6) y’=x(1 + y 2 ) 234 & % . rezolvand sistemul de doua ecuatii (aferent celor doua conditii initiale) si doua necunoscute (C1 si C2) 8) Se scrie forma finala a lui y in functie de C1 si C2 determinate anterior.' $ 7) Se determina C1 si C2 din conditiile initiale.

1 1 8) Calculati determinantul 7) Fie A = d= x1 x2 x3 x2 x3 x1 x3 x1 x2 . x3 sunt radacinile ecuatiei x3 − 2x2 + 2x + 17 = 0 9) Discutati natura sistemului:   x+y =1 2x + z = n  mx + y + z = 4 dupa valorile parametrilor reali m si n. n 6n+7 3n+1 .' $ Fila 76 = Test 1 Algebra IX. Aflati termenul care il contine pe a3 . 235 & % . 5) Rezolvati inecuatia: log2x (x) + log2 (x) > 0 6) Determinati A si B. 3) Gasiti numerele complexe ale caror patrate sa fie : a) i b) 1 2 − √ 3 2 i 4) In dezvoltarea a· √ 4 a+ 1 √ a n . XI 1) Determinati multimile: A= x ∈ N |x = B= x ∈ Z|x = 4n n+2 . unde x1 . astfel incat polinomul A·X n+2 +B ·X n +2 sa fie divizibil cu (x − 1)2 . m∈ R\{0}. 1 0 . suma coeficientilor binomiali de grad par este 128. Aratati ca varfurile parabolelor acestor functii se gasesc pe dreapta y=x+1. X. x2 . Calculati An pentru n>=1. n ∈N ∈Z 2) Fie familia functiilor de gradul II fm (x) = m · x2 + 2(m + 1)x + m + 2.

' $ 236 & % .

4) Calculati limita sirului: 3n n→∞ n! lim 5) Calculati integrala: dx √ (1 + x) 1 + x + x2 ˆ ˆ Alcatuiti tabla (Z5 .' $ Fila 77 = Test 2 Algebra IX-XII ANALIZA XI-XII 1) Determinati termenii care il contin pe b2 din dezvoltarea log 1 (n) + log n (n) > 0 3 3 2) Discutati si rezolvati sistemul:   x − my + z = 1 x − y + z = −1  mx + m2 y − z = m2 ˆ 3) Fie (Z5 . +) este grup √ a− √ 3 b n . +). +) si verificati daca (Z5 . stiind ca n este cel mai mare numar natural care verifica inecuatia: 237 & % . abelian.

' $ 238 & % .

◦) este grup comutativ. f (x) = x2 + x + 1.b). ( cu ◦ este notata inmultirea). x > 1 7) Determinati rangul matricii   1 2 n A= n n + 1 3 . 10) Stabiliti asimptotele functiei: f (x) = (x + 1)3 x2 − x + 1 ˆ 11) Verificati daca (Z5 . 1 2 5 8) Rezolvati sistemul omogen m·x+4·y =0 x+m·y =0 9) Fie hiperbola y2 x2 − =1 4 25 Scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M(a.' $ Fila 78 = Test 3 Matematica IX-XII 1) Rezolvati ecuatia: 8 · A5 = 3 · P3 · A5 x x+1 2) Aratati ca polinomul (x + 1)6n+1 + x6n+2 se divide la x2 + x + 1. 3) Scrieti urmatoarele numere complexe sub forma trigonometrica : a) z=sin(α) − i · cos(α) b) z=cos(α) − i · sin(α) 4) Reprezentati grafic functia: f(x)=x-sin(x) 5) Calculati limita: ln(5 + x · 3x ) x→∞ 7·x lim 6) Studiati derivabilitatea functiei: f : R → R. unde n=parametru real. x <= 1 x3 + 2. ˆ 12) Rezolvati in Z5 sistemul: ˆ·x+ˆ·y =ˆ 4 3 2 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 2 2 13) Calculati: √ dx + 2x + 2 1+ x2 239 & % .

' $ 240 & % .

.... 3) Demostrati ca pentru orice n>=2 avem: (2n)! 4n < n+1 (n!)2 4) Demonstrati identitatea: k−1 k−1 k−1 k Cn = Cn−1 + Cn−2 +... + Ck−1 Indicatie: Se va folosi formula din manualul de clasa a X-a de la combinari: k−1 k k Cn = Cn−1 + Cn−1 241 & % ..' $ Fila 79 = Test 4 Examen admitere facultate 1) Rezolvati ecuatia: 2x − 1 4x − 3 = 3 3 2) Determinati a astfel incat polinomul ˆ P (x) = ˆ · x3 + (a + ˆ · x + 1 2 2) ∈ Z3 [X] sa fie ireductibil.

' $ 242 & % .

3) Scrieti metodele prin care se poate demonstra ca o functie este bijectiva. o 8) Scrieti etapele necesare pentru stabilirea asimptotelor. 2) Scrieti toate formulele cunoscute de la geometrie analitica : a) puncte b) dreapta c) cercul d) elipsa e) hiperbola f) parabola Efectuati pentru fiecare situatie desenul figurii si scrieti definitia.' $ Fila 80 = Test 5 Recapitulare teorie 1) Scrieti toate formulele cunoscute de la trigonometrie si formulele de calcul ale suprafetei triunghiului. reciproce. ( ecuatii bipatrate. 9) Scrieti etapele necesare trasarii graficului unei functii. etc) 5) Scrieti etapele prin care se verifica faptul ca o functie este: a) continua b) derivabila 6) Enuntati teoremele: a) Rolle b) Lagrange c) Cauchy 7) Enuntati teorema lui l’Hˆpital. 4) Dati cate un exemplu simplu si mentionati ideea de rezolvare pentru toate tipurile de ecuatii cunoscute. 11) Explicati metodele de rezolvare a integralelor nedefinite : a) metoda substitutiei si metoda integrarii prin parti b) integrarea functiilor rationale c) integrarea functiilor irationale(substitutiile lui Euler) d) integrarea functiilor trigonometrice 12) Explicati: a) sume Rieman b) sume Darboux c) formula lui Leibnitz-Newton 13) Scrieti formulele de calculul cu integrale pentru: a) Suprafata b) Volumul de rotatie c) Lungimea unei curbe 243 & % . 10) Specificati etapele rezolvarii unei probleme folosind sirul lui Rolle.

*) este grup : a) Exemplificare pentru A=interval b) Exemplificare pentru A=multime. 19) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A. 18) Scrieti etapele necesare verificarii izomorfismului de la (A.⊕) la (B. 244 & % .' $ d) Centrul de greutate al unei placi 14) Scrieti etapele necesare aflarii inversei unei matrici 15) Scrieti etapele necesare determinarii rangului unei matrici. 17) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A. 16) Scrieti etapele necesare studiului compatibilitatii unui sistem de ecuatii liniare. ⊕. ⊗) este inel. ⊗) prin functia f(x).

' $ Bibliografie 1) Manual algebr˘ clasa a IX-a a 2) Manual de geometrie plan˘ ¸i trigonometrie clasa a IX-a as 3) Manual de algebr˘ clasa a X-a a 4) Manual de geometrie ˆ spatiu ¸i trigonometrie clasa a X-a ın s 5) Manual de algebr˘ clasa a XI-a a 6) Manual de analiz˘ matematic˘ clasa a XI-a a a 7) Manual de geometrie analitic˘ clasa a XI-a a 8) Manual de algebr˘ clasa a XII-a a 9) Manual de analiz˘ matematic˘ clasa a XII-a a a 10) Culegere de probleme de algebr˘ de Chiriac a 11) Culegere de probleme de algebr˘ de N˘st˘sescu a a a 12) Culegere de probleme de analiz˘ matematic˘ de Lia Arama a a 13) Culegere de probleme de trigonometrie de Turtoiu 14) Formule matematice uzuale de Rogai 15) Subiecte pentru examenul de bacalaureat 16) Subiecte pentru examenul de admitere ˆ facultate ın 245 & % .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->