'

&
$
%
Memento
matematic˘a
Jurcone Ramiro
'
&
$
%
'
&
$
%
Prefat ¸˘a
Prezenta lucrare are ca scop sintetizarea principalelor not ¸iuni de matematic˘a
din programa de liceu.
Motivul realiz˘arii lucr˘arii este necesitatea existent ¸ei ˆıntr-o singura carte a
formulelor de matematic˘a, metodelor de rezolvare ¸si a exercit ¸iilor tip, pentru
a caror g˘asire este necesar˘a altfel consultatea tutoror manualelor de liceu ¸si a
multor culegeri.
Lucrarea se dore¸ste a fi o prezentare succint˘a ¸si la obiect a principalelor
not ¸iuni, neavˆand pretent ¸ia de a ˆınlocui munca din culegeri specializate, din
manual sau din culegeri de probleme cu subiecte de examen. Mai degrab˘a
se dore¸ste a fi o introducere ˆın studiul matematicii de liceu pe de o parte ¸si
un manual de referint ¸˘a pentru consultarea operativa a principalelor formule ¸si
metode de rezolvare.
Lucrarea este format˘a din dou˘a p˘art ¸i:
Partea I Cont ¸ine prezentarea teoretic˘a a principalelor subiecte, cˆate un subiect
pe o fil˘a, adic˘a pe dou˘a pagini fat˘a/verso. Subiectele sunt notate dup˘a
sistemul Memo 1, Memo 2,... s.a.m.d.
Partea II Cont ¸ine fi¸se de exercit ¸ii, ˆın principiu fiecare fi¸sa de exercit ¸ii se poate
studia independent, o fi¸sa putˆand constitui in principiu obiectul unei lect ¸ii.
ˆ
In funct ¸ie de durata lect ¸iei ¸si de ritmul de lucru, este posibil studiul mai
multor fi¸se ˆıntr-o lectie. Fi¸sele sunt notate dupa sistemul Fi¸sa 1, Fi¸sa 2, ...
s.a.m.d. Fi¸sele sunt cˆate o fi¸sa pe o fil˘a, adic˘a pe dou˘a pagini fat˘a/verso.
Pentru efectuarea exercit ¸iilor prezente in fi¸sele din partea a II-a, uneori
este recomandabil s˘a fie studiate capitolele corespunz˘atoare din partea I
de teorie.
ˆ
In vederea sust ¸inerii diverselor examene, se recomand˘a ca dup˘a parcurgerea
prezentei lucr˘ari, s˘a se efectueze preg˘atire dup˘a o culegere de subiecte pentru
tipul respectiv de examen, ˆın vederea accentu˘arii deprinderilor specifice acelui
examen. Ca exemplu ˆın acest sens, pot fi utile subiectele de examen din anii
anteriori, respectiv culegeri editate ˆın vederea sust ¸inerii examenului din anul
respectiv.
3
'
&
$
%
4
'
&
$
%
Cuprins
Partea I = Teorie
Nr Cont ¸inut Clasa Pagina
1 Geometrie plan˘a IX 13
2 Formule de trigonometrie IX 15
3 Cercul trigonometric IX 17
4 Graficele funct ¸iilor trigonometrice X 19
5 Ecuat ¸ii ¸si inecuat ¸ii trigonometrice X 21
6 Numere complexe X 23
7 Formule de algebr˘a IX 25
8 Funct ¸ia de gradul II IX 27
9 Semnul funct ¸iei de gradul doi IX 29
10 Funct ¸ii injective, surjective, bijective IX 31
11 Progresii aritmetice ¸si geometrice IX 33
12 Funct ¸ia exponential˘a X 35
13 Logaritmi X 37
14 Analiz˘a combinatorie X 39
15 Binomul lui Newton X 41
16 Polinoame X 43
17 Ecuat ¸ii de grad superior X 45
18 Ecuat ¸ii de grad superior - Continuare X 47
19 Determinant ¸i XI 49
20 Matrici XI 51
21 Matricea invers˘a. Rangul unei matrici XI 53
22 Sisteme de ecuat ¸ii liniare XI 55
23 Compatibilitatea sistemelor de ecuat ¸ii liniare XI 57
24 Sisteme de ecuat ¸ii liniare particulare XI 59
25 Limite de ¸siruri XI 61
26 Limite de funct ¸ii XI 63
27 Aplicat ¸ii ale limitelor de funct ¸ii XI 65
28 Derivate XI 67
29 Aplicat ¸ii ale derivatelor XI 69
30 Interpretarea geometric˘a a derivatei XI 71
31 Integrale XII 73
32 Tabel derivate ¸si tabel integrale XII 75
33 Tabel derivate ¸si tabel integrale pe o pagin˘a XII 77
34 Structuri algebrice XII 79
35 Anex˘a 81
5
'
&
$
%
6
'
&
$
%
Cuprins
Partea a II-a = Exercit ¸ii
Nr Cont ¸inut Pagina
Clasa IX
1 Geometrie plan˘a 85
2 Geometrie ˆın spat ¸iu. Formule 87
3 Trigonometrie 89
4 Numere complexe 91
5 Aplicat ¸iile trigonometriei ˆın algebr˘a 83
6 Aplicat ¸iile trigonometriei ˆın geometrie 95
7 Vectori 97
8 Puteri ¸si radicali 99
9 Sisteme de ecuat ¸ii clasa a-IX-a 101
Clasa X
10 Funct ¸ia exponential˘a 103
11 Logaritmi = Exercit ¸ii Lect ¸ia 1 105
12 Logaritmi = Exercit ¸ii Lect ¸ia 2 107
13 Analiz˘a combinatorie Lect ¸ia 1 109
14 Analiz˘a combinatorie Lect ¸ia 2 111
15 Binomul lui Newton 113
16 Progresii aritmetice 115
17 Progresii geometrice 117
18 Polinoame 119
19 Teorema lui B´ezout. Rad˘acini multiple 121
20 Ecuat ¸ii de grad superior lui 2 123
21 Relat ¸iile lui Vi`ete 125
22 Induct ¸ia matematic˘a 127
23 Probleme reprezentative Algebr˘a clasa a IX-a 129
24 Probleme reprezentative Algebr˘a clasa a X-a 131
Clasa XI
25 Determinant ¸i 133
26 Matrici 135
27 Matricea invers˘a 137
28 Sisteme de ecuat ¸ii liniare. Lect ¸ia 1 139
29 Sisteme de ecuat ¸ii liniare. Lect ¸ia 2 141
30 Recapitulare Algebra XI. Fi¸sa 1 143
31 Recapitulare Algebra XI. Fi¸sa 2 145
32 Recapitulare Algebra XI. Fi¸sa 3 147
7
'
&
$
%
Nr Cont ¸inut Pagina
33 Geometrie analitic˘a. Dreapta. Teorie 149
34 Geometrie analitic˘a. Dreapta. Exercit ¸ii 151
35 Geometrie analitic˘a. Cercul. Teorie 153
36 Geometrie analitic˘a. Elipsa. Teorie 155
37 Geometrie analitic˘a. Hiperbola. Teorie 157
38 Geometrie analitic˘a. Parabola. Teorie 159
39 Geometrie analitic˘a. Exercit ¸ii 161
40 Limite de ¸siruri. Tipuri de baz˘a 163
41 Limite de ¸siruri. Exercit ¸ii tipurile 1,2,3,4,5 165
42 Limite de ¸siruri. Exercit ¸ii tipurile 1,2,3,4,5. Tem˘a 167
43 Limite de ¸siruri. Teorema cle¸ste 169
44 S¸iruri. Convergent ¸a sirurilor 171
45 Limite de funct ¸ii ( clasice, f˘ar˘a derivate ). Lect ¸ia 1 173
46 Limite de funct ¸ii ( clasice, f˘ar˘a derivate ). Lect ¸ia 2 175
47 Asimptote 177
48 Continuitate 179
49 Derivabilitate 181
50 Derivate 183
51 Teorema lui l’Hˆopital 185
52 Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy 187
53 Reprezentarea grafic˘a a functiilor 189
54 Aplicat ¸iile derivatelor. Exercit ¸ii 191
55 Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Recapitulare. Fi¸sa 1 193
56 Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Recapitulare. Fi¸sa 2 195
57 Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Recapitulare. Fi¸sa 2 197
58 Algebr˘a ¸si Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Tem˘a 199
Clasa XII
59 Algebr˘a clasa XII = Notiunea de grup 201
60 Algebr˘a clasa XII = Clase de resturi 203
61 Algebr˘a clasa XII = Morfism ¸si izomorfism 205
62 Algebr˘a clasa XII = Inel 207
63 Algebr˘a clasa XII = Probleme recapitulative 209
64 Analiz˘a clasa XII = Tabel integrale 211
65 Analiz˘a clasa XII = Metoda substitut ¸iei 213
66 Analiz˘a clasa XII =
_
1
gradI
,
_
1
grad2
,
_
grad1
grad2
215
67 Analiz˘a clasa XII = Metoda integr˘arii prin p˘art ¸i 217
68 Analiz˘a clasa XII = Integrarea funct ¸iilor rat ¸ionale 219
69 Analiz˘a clasa XII = Integrarea funct ¸iilor trigonometrice 221
70 Analiz˘a clasa XII = Substitut ¸iile lui Euler 223
71 Analiz˘a clasa XII = Substitut ¸iile lui Cebˆı¸sev 225
8
'
&
$
%
Nr Cont ¸inut Pagina
72 Analiz˘a clasa XII = Exercit ¸ii tip 227
73 Analiz˘a clasa XII = Recapitulare 1 229
74 Analiz˘a clasa XII = Recapitulare 2 231
75 Analiz˘a clasa XII = Ecuat ¸ii diferent ¸iale 233
Sintez˘a
76 Test 1 = Algebr˘a IX, X, XI 235
77 Test 2 = Algebr˘a IX-XII, Analiz˘a XI,XII 237
78 Test 3 = Matematic˘a IX-XII 239
79 Test 4 = Examen admitere facultate 241
80 Test 5 = Recapitulare teorie 243
9
'
&
$
%
10
'
&
$
%
PARTEA I
MEMENTO MATEMATIC
˘
A
- TEORIE -
11
'
&
$
%
12
'
&
$
%
Memo 1: Geometrie plana
Termeni utilizati:
- dreapta, semidreapta, segment, mediatoarea unui segment.
- drepte paralele, dreapta secant˘a, unghiuri alterne interne, unghiuri alterne
externe, unghiuri corespondente
- bisectoarea unui unghi
- simetric: simetricul unui punct fat ¸˘a de o dreapt˘a, simetrica unei drepte fat ¸˘a
de o dreapt˘a.
- unghiuri: ascut ¸ite, obtuze, complementare, suplementare
- triunghiul : triunghiul oarecare, isoscel, echilateral, dreptunghic, triunghiuri
egale (cazurile de egalitate),
- triunghiul : triunghiuri asemenea( cazurile de asem˘anare), teorema lui Thales.
- triunghiul : suma unghiurilor ˆıntr-un triunghi, unghi exterior unui triunghi(
ce este ¸si cum se calculeaz˘a),
- triunghiul : linia mijlocie( ce este ¸si cum se calculeaz˘a)
- triunghiul : Linii importante ˆın triunghi:
• Bisectoarea:
ˆ
Imparte un unghi in dou˘a p˘art ¸i egale. Orice punct de pe
bisectoare este egal dep˘artat de laturile unghiului. Bisectoarele triunghiului se
intersecteaz˘a ˆın centrul cercului ˆınscris triunghiului.
• Mediana: Une¸ste vˆarful unui triunghi cu mijlocul laturii opuse. Medianele
triunghiului se intersecteaz˘a ˆın centrul de greutate G al triunghiului. G se afl˘a
la dou˘a treimi de vˆarf ¸si la o treime de baz˘a.
• Mediatoarea: Este perpendicular˘a pe mijlocul unui segment. Orice punct
de pe mediatoare este egal dep˘artat de capetele segmentului. Mediatoarele
triunghiului se intersecteaz˘a ˆın centrul cercului circumscris triunghiului.

ˆ
Inaltimea : Este perpendiculara dus˘a dintr-un v˘arf al triunghiului pe
latura opus˘a.
ˆ
In˘alt ¸imile triunghiului se intersecteaz˘a ˆın ortocentrul triunghi-
ului (”Orto” ˆınseamn˘a drept ˆın greac˘a)
Suprafat ¸a unui triunghi oarecare:
(1) S=
baza∗ˆınaltimea
2
(2) S=
b∗c∗sin(A)
2
(3) S=
a∗b∗c
4∗R
, unde R= raza cerc circumscris triunghiului (intersect ¸ie medi-
atoare)
(4) S = r ∗p , unde r= raza cerc ˆınscris triunghiului (intersect ¸ie bisectoare),
p= semiperimetrul=
a+b+c
2
(5) S=
_
p ∗ (p −a) ∗ (p −b) ∗ (p −c), unde p=semiperimetrul . (Formula
lui Heron)
(6) Idee util˘a: Exprimarea suprafet ¸ei ˆın dou˘a moduri, ˆın probleme ¸si aflarea
necunoscutei
Teoreme ˆın triunghiul oarecare
Fie triunghiul oarecare ABC, AD= median˘a, AM= bisectoare
13
'
&
$
%
A
B C
a
b
c
M D
•Teorema sinusului:
a
sin(A)
=
b
sin(B)
=
c
sin(C)
= 2∗R, unde R=raza cercului
circumscris triunghiului •Teorema cosinusului: a
2
= b
2
+ c
2
−2 ∗ b ∗ c ∗ cos(A)
(Teorema lui Pitagora generalizat˘a)
Ment ¸iuni:- Pt. A=ascut ¸it, cos(A) > 0, deci −2∗b∗c∗cos(A)
este o cantitate negativ˘a
- Pt. A=obtuz, cos(A) < 0, deci −2∗b∗c∗cos(A)
este o cantitate pozitiv˘a
•Teorema medianei: AD
2
=
2∗(AB
2
+AC
2
)−BC
2
4
•Teorema bisectoarei:
BM
MC
=
AB
AC
Triunghiul dreptunghic Fie triunghiul dreptunghic ABC, A= 90

, AD
⊥ BC
A B
C
D
• Formulele pentru sin, cos, tg, ctg
• Valorile sin, cos, tg, ctg pentru 30, 60, 45 grade
• B=90-C, deci sin(B)=cos(C), cos(B)=sin(C), tg(B)=ctg(C), ctg(B)=tg(C),
samd.
• Teorema lui Pitagora: BC
2
= AB
2
+AC
2
• Teorema ˆınalt ¸imii: AD
2
= DB ∗ DC
• Teorema catetei: AB
2
= BC ∗ DB, respectiv AC
2
= BC ∗ DC
• Cateta ce se opune la 30 grade= jumatate din ipotenuz˘a
• S=
cateta∗cateta
2
Poligoane care se pot descompune in triunghiuri
• P˘atrat, dreptunghi, paralelogram, trapez, romb. Perimetre, suprafet ¸e,
propriet˘at ¸i.
Cercul
• Diametrul=2 ∗ R. Perimetrul P=2 ∗ π ∗ R . Suprafat ¸a S=π ∗ R
2
.
• Unghi a) pe cerc:
ˆ
A =
¯
CAB =
BC
2
b)exterior:
ˆ
D =
¯
EDF =
GH−EF
2
c)interior:
ˆ
M =
¯
KML =
IJ+KL
2
conform figurii:
A
B
C
D
E
F
G
H M
I
J
K
L
Patrulaterul inscriptibil Fie patrulaterul inscriptibil ABCD:
A
D
B
C
• Suma unghiurilor opuse este 180 grade, adica
ˆ
A +
ˆ
B = 180, respectiv
ˆ
C +
ˆ
D = 180.
• Unghiul format de o diagonal˘a cu una din laturi, este egal cu unghiul
format de cealalt˘a diagonal˘a cu latura opus˘a, adic˘a de exemplu
¯
CAB =
¯
CDB.
14
'
&
$
%
Memo 2: Formule de trigonometrie:
sin(x) =
cateta opus˘ a
ipotenuz˘ a
cos(x) =
cateta alaturat˘ a
ipotenuz˘ a
tg(x) =
cateta opus˘ a
cateta alaturat˘ a
ctg(x) =
cateta alaturat˘ a
cateta opus˘ a
tg(x) =
sin(x)
cos(x)
ctg(x) =
cos(x)
sin(x)
tg(x) =
1
ctg(x)
ctg(x) =
1
tg(x)
sin(x) = cos(
π
2
−x) cos(x) = sin(
π
2
−x) tg(x) = ctg(
π
2
−x) ctg(x) = tg(
π
2
−x)
Formula fundamental˘ a a trigonometriei :
sin
2
x +cos
2
x = 1
Utile: cos
2
(x) =
1
1+tg
2
(x)
sin
2
(x) =
tg
2
(x)
1+tg
2
(x)
Dac˘a not˘am tg
x
2
= t, atunci sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x) se pot exprima ˆın
funct ¸ie de tg
x
2
astfel:
sin(x) =
2t
1+t
2
cos(x) =
1−t
2
1+t
2
tg(x) =
sin(x)
cos(x)
=
2t
1−t
2
ctg(x) =
cos(x)
sin(x)
=
1−t
2
2t
sin(a +b) = sin(a) ∗ cos(b) +cos(a) ∗ sin(b)
sin(a −b) = sin(a) ∗ cos(b) −cos(a) ∗ sin(b)
cos(a +b) = cos(a) ∗ cos(b) −sin(a) ∗ sin(b)
cos(a −b) = cos(a) ∗ cos(b) +sin(a) ∗ sin(b)
sin(2a) = 2 ∗ sin(a) ∗ cos(a)
cos(2a) = cos
2
(a) −sin
2
(a)
cos(2a) = 2 ∗ cos
2
(a) −1
cos(2a) = 1 −2 ∗ sin
2
a
sin(3a) = sin(a + 2a) = s.a.m.d.
cos(3a) = cos(a + 2a) = s.a.m.d.
15
'
&
$
%
sin(
a
2
) = +−
_
1 −cos(a)
2
cos(
a
2
) = +−
_
1 +cos(a)
2
tg(
a
2
) = +−
¸
1 −cos(a)
1 +cos(a)
ctg(
a
2
) = +−
¸
1 +cos(a)
1 −cos(a)
tg(a +b) =
tg(a) +tg(b)
1 −tg(a) ∗ tg(b)
tg(a −b) =
tg(a) −tg(b)
1 +tg(a) ∗ tg(b)
ctg(a +b) =
ctg(a) ∗ ctg(b) −1
ctg(a) +ctg(b)
ctg(a −b) =
1 +ctg(a) ∗ ctg(b)
ctg(b) −ctg(a)
tg(a +b +c) = tg([a +b] +c) =
tg[a +b] +tg(c)
1 −tg[a +b] ∗ tg(c)
= s.a.m.d.
ctg(a +b +c) = ctg([a +b] +c) =
ctg[a +b] ∗ ctg(c) −1
ctg[a +b] +ctg(c)
= s.a.m.d.
sin(a) ∗ cos(b) =
sin(a +b) +sin(a −b)
2
cos(a) ∗ cos(b) =
cos(a +b) +cos(a −b)
2
cos(a) ∗ sin(b) =
sin(a +b) −sin(a −b)
2
sin(a) ∗ sin(b) =
cos(a −b) −cos(a +b)
2
sin(a) +sin(b) = 2 ∗ sin(
a +b
2
) ∗ cos(
a −b
2
)
sin(a) −sin(b) = 2 ∗ cos(
a +b
2
) ∗ sin(
a −b
2
)
cos(a) +cos(b) = 2 ∗ cos(
a +b
2
) ∗ cos(
a −b
2
)
cos(a) −cos(b) = −2 ∗ sin(
a +b
2
) ∗ sin(
a −b
2
)
Cercul trigonometric
Scriet ¸i sin(x),cos(x),tg(x),ctg(x) pentru x=30

, 45

, 60

si respectiv
0

, 90

, 180

, 260

, (360)

16
'
&
$
%
Memo 3: Cercul trigonometric
Definitie:
Cercul trigonometric este un cerc cu raza R egala cu 1
(egala cu unitatea)
Consecinta 1: Exprimare unghiuri in radieni
- Lungime cerc= 2π R = 2π*1= 2π
- Lungime cerc = parcurgerea intregului cerc, adica 360 grade
- Deci Lungime cerc = 2π = 360
- Prin urmare: 360 grade = 2π 180 grade = π 90 grade =
π
2
270
grade =

3
- se ajunge astfel la notiunea de radiani, calculabil prin regula de 3 simpla.
De exemplu ne intereseaza cati radieni inseamna 45 grade.
Se porneste de la : 180 grade .................. π 45 grade(exemplu)....... x
Se scoate x
Consecinta 2: Aflare sin, cos, tg, ctg pentru 0, 90, 180, 270, 360
grade Fie cercul trigonometric de mai jos, deci raza R=1.
sin(x)=
AB
OA
=
AB
R=1
= AB, deci segmentul AB inseamna sin(x)
cos(x)=
OB
OA
=
OB
R=1
=OB, deci segmentul OB inseamna cos(x)
O
A
B
0 = 360 = 2π
90 =
π
2
180 = π
270 =

2
1)Pentru x=0 grade, AB devine 0 iar OB devine 1( egal cu raza R=1),
deci sin(0)=0, cos(0)=1, tg(0) =
0
1
=0, ctg(0)=
1
0
=∞
2)Pentru x=90 grade, AB devine 1(egal cu R=1) iar OB devine 0,
deci sin(90)=1, cos(90)=0, tg(90) =
1
0
=∞, ctg(90)=
0
1
=0
3)Pentru x=180 grade, AB devine 0 iar OB devine -1( egal cu raza R=1
in sens negativ),
deci sin(180)=0, cos(180)=-1, tg(180) =
0
−1
=0, ctg(180)=
−1
0
=-∞
4)Pentru x=270 grade, AB devine -1(egala cu R=1 in sens negativ) iar
OB devine 0,
deci sin(270)=-1, cos(270)=0, tg(270) =
−1
0
=-∞, ctg(270)=
0
−1
=0
17
'
&
$
%
Consecinta 3: Valorile sin, cos, tg, ctg pentru unghiri mai mari de
360 grade
Se considera stiute din gimnaziu sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x) pentru x=30,
60, 45 grade:
Pentru x=30 sin(x)=
1
2
cos(x)=

3
2
rezulta tg=
sin(x)
cos(x)
si ctg=
cos(x)
sin(x)
Pentru x=60, deoarece 60=90-30, sin(60)=cos(30), cos(60)=sin(30), tg(60)=ctg(30),
ctg(60)= tg(30), adica pentru x=60, sin(x)=

3
2
cos(x)=
1
2
rezulta
tg=
sin(x)
cos(x)
si ctg=
cos(x)
sin(x)
Pentru x=45, deoarece triunghic dreptunghic este isoscel (catetele egale),
tg(x)=
cateta opusa
cateta alaturata
=1, ctg(x)=
1
tg(x)
=1, catetele fiind egale si ipotenuza
fiind aceeasi, sin(x)=cos(x) si anume egale cu

2
2
adica pentru x=45, sin(x)=

2
2
cos(x)=

2
2
, tg(x)=1 si
ctg(x)=1
Exemplul 1: Se cere sin(750)
Deoarece 360 grade inseamna o rotatie completa, , 750 grade inseamna
720(=360+360= doua rotatii si ajung tot la 0 grade)+30.
Prin urmare sin(720) inseamna ca punctul A este in aceeasi pozitie ca pentru
30 grade.
Adica sin(720)=sin(30)=
1
2
.
Identic si pentru cos(x), tg(x) , ctg(x), adica cos(750)=cos(30), tg(750)=tg(30),
ctg(750)=ctg(30).
Exemplul 2: Se cere sin(
13π
4
) Prima data se transforma
13π
4
in grade
pentru a judeca mai usor si obtinem 1125 grade, adica 1125=3* 360+45, adica
avem 3 rotatii complete si apoi inca 45 grade. Deci sin(
13π
4
)= sin(45)=

2
2
.
18
'
&
$
%
Memo 4 Graficele functiilor trigonometrice
sin(x) : R → [−1, +1]
1
-1
sin(x)
0
π
2 2 · π
Functia sin(x) are perioada 2 · π, este impara, este definita de R, ia valori
intre -1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [−
π
2
,
π
2
].
Deci restrictia bijectiva sin(x) : [−
π
2
,
π
2
] →[−1, +1] admite o functie inversa,
arcsin(x) : [−1, +1] → [−
π
2
,
π
2
], al carei grafic este simetric in raport cu sin(x)
fata de bisectoarea intai, y=x.
cos(x) : R → [−1, +1]
0
π
2
2 · π
cos(x)
1
-1
Functia cos(x) are perioada 2 · π, este para, este definita pe R, ia valori intre
-1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [0, π].
Deci restrictia bijectiva cos(x) : [0, π] → [−1, +1] admite o functie inversa,
arccos(x) : [−1, +1] →[0, π], al carei grafic este simetric in raport cu cos(x) fata
de bisectoarea intai, y=x.
19
'
&
$
%
tg(x) : R \ {
π
2
+k · π } → R
o
π
2
-
π
2
tgx
Functia tg(x) are perioada π, este impara, este definita pe
R \ {
π
2
+k · π }, ia valori intre -∞si +∞si este bijectiva pentru x ∈ (−
π
2
, +
π
2
).
Deci restrictia bijectiva tg(x) : (−
π
2
, +
π
2
) → (−∞, +∞) admite o functie
inversa, arctg(x) : (−∞, +∞) → (−
π
2
, +
π
2
) , al carei grafic este simetric in
raport cu tg(x) fata de bisectoarea intai, y=x.
ctg(x) : R \ { π +k · π } → R
0
π
2
π
ctg(x)
Functia ctg(x) are perioada π, este impara, este definita pe
R \ { π +k · π }, ia valori intre -∞ si +∞ si este bijectiva pentru x ∈ (0, π).
Deci restrictia bijectiva ctg(x) : (0, π) →(−∞, +∞) admite o functie inversa,
arctg(x) : (−∞, +∞) → (0, π) , al carei grafic este simetric in raport cu ctg(x)
fata de bisectoarea intai, y=x.
20
'
&
$
%
Memo 5 Ecuatii si inecuatii trigonometrice
1. Ecuatii trigonometrice elementare
Se considera cunoscute urmatoarele:
- Se considera cunoscute valorile pentru sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x), unde
x=30

, 45

, 60

si pentru 90

, 180

, 270

, precum si modul de transformare
din grade in radiani.
- Se considera cunoscut cercul trigonometric
- Se considera cunoscute graficele functiilor sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x)
- Se considera cunoscut faptul ca sin(x), tg(x), ctg(x) sunt impare iar cos(x)
este par. De asemenea se cunoaste faptul ca functiile pare sunt simetrice fata
de Oy, iar functiile impare sunt simetrice fata de origine
- Se considera cunoscut faptul ca sin(x) si cos(x) au perioada 2 · π iar tg(x) si
ctg(x) au perioada π
Se considera ecuatie trigonometrica elementara, o ecuatie care are una din
formele urmatoare:
sin(x)=a , unde a ∈ [-1,1]
cos(x)=b , unde b ∈ [-1,1]
tg(x) =c , unde c ∈ R
ctg(x)=d , unde d ∈ R
Capcana consta in faptul ca rezolvarea acestor ecuatii pare foarte simpla, dar
de fapt este complicata. De exemplu pentru sin(x)=1/2, prima tentatie este sa
se dea rapid raspunsul x= 30

. Raspunsul este corect dar incomplet, in sensul
ca mai exista o infinitate de solutii si anume: 30

, 150

(= 180-30) si pentru
fiecare dintre ele, +2πk, unde k ∈ Z si anume pentru k>0 inseamna rotatii in
sens trigonometric iar pentru k<0 inseamna rotatii in sens invers trigonometric.
Scriind rezultatul in radiani, solutia completa pentru ecuatia sin(x)=1/2 este
x∈{
π
6
+ 2kπ} U {
5·π
6
+ 2kπ}
Pentru a se evita efectuarea de fiecare data a rationamentelor anterioare, este
eficienta memorarea urmatoarelor formule:
sin(x)=a x=(−1)
k
· arcsin(a) + kπ, pentru a ∈ [0,1]
sin(x)=a x=(−1)
k+1
· arcsin|a|+kπ, pentru a ∈ [-1,0)
cos(x)=b x=± arccos(b)+2kπ, pentru b ∈ [0,1]
cos(x)=b x=± arccos|b|+(2k+1)π, pentru b ∈ [-1,0]
tg(x)=c x=arctg(c)+kπ
ctg(x)=d x=arcctg(d)+kπ
Formulele pentru tg(x)=c si ctg(x)=d sunt usor de retinut.
Pentru sin(x)=a si cos(x)=b formulele sunt mai dificil de memorat, eventual se
poate retine modul de deducere a acestora, utilizand cercul trigonometric.
21
'
&
$
%
2. Ecuatii de genul sin(x)=sin(y)
Pentru urmatoarele tipuri:
sin(x)=sin(y)
cos(x)=cos(y)
sin(x)=cos(y)
tg(x) = tg(y)
ctg(x)=ctg(y)
Pentru a se ajunge la ecuatii trigonometrice elementare, se recomanda transfor-
marea ecuatiei initiale, de exemplu:
Pentru sin(x) = sin(y) trecem totul intr-un membru, sin(x)-sin(y)=0 , transfor-
mam in produs si obtinem 2cos
x+y
2
sin
x−y
2
= 0, adica cos
x+y
2
= 0 si sin
x−y
2
= 0
adica am obtinut un sistem de doua ecuatii trigonometrice elementare pe care
il rezolvam.
Pentru sin(x)=cos(y), se scrie sin(x)=sin(
π
2
-y) si in continuare se procedeaza
similar cu problema anterioara.
3. Inecuatii trigonometrice elementare
Se considera inecuatie trigonometrica elementara, o inecuatie care are una
din formele urmatoare:
sin(x) > a
cos(x) > b
tg(x) > c
ctg(x) > d
Semnul poate fi > , < , >= ,<= , s.a.m.d.
Pentru a se evita memorarea altor formule, se recomanda rezolvarea acestor
inecuatii astfel:
• Pentru sin(x) > a si cos(x) > b se analizeaza cercul trigonometric , tinand
cont de rotatiile 2 · k · π, unde k ∈ Z.
• Pentru tg(x) > c si ctg(x) > d se analizeaza graficul functiei tg(x), re-
spectiv ctg(x), tinand cont ca tg(x) si ctg(x) au perioada π
4. Rezolvarea EFECTIVA a ecuatiilor trigonometrice
(respectiv a inecuatiilor trigonometrice)
In principiu se parcurg urmatorii pasi:
1. Se transforma ecuatia, respectiv inecuatia data pana se ajunge la o ecuatie
elementara, respectiv inecuatie elementara. Transformarea se face folosind
diverse artificii si formulele uzuale de trigonometrie. Dintre aceste formule,
sunt utile indeosebi: formula fundamentala a trigonometriei, exprimarea sin(x),
cos(x), tg(x), ctg(x) in functie de tg
x
2
, exprimarea lui sin(x) si cos(x) in functie
de tg(x), formulele unghiurilor pe jumatate, in care avem radicali, in cazul in
care in enunt exista functii la patrat si dorim sa scapam de patrate, s.a.m.d.
Este recomandabila stapanirea formulelor de trigonometrie.
2. Se rezolva ecuatia elementara, respectiv inecuatia elementara, conform
metodelor prezentate anterior.
22
'
&
$
%
Memo 6 Numere complexe
A. Forma algebrica a numerelor complexe
Totul incepe de la numarul i =

−1
• Calcule cu i:
i =

−1
i
2
= (

−1)
2
= −1
i
3
= i
2
· i = −1 · i = −i
i
4
= i
2
· i
2
= −1 · −1 = +1
Se observa ca i
4
=1, deci i la orice putere multiplu de 4 este egal cu 1. Aceasta
observatie este utila pentru calculul expresiilor care contin i
n
.
De exemplu i
30
= i
28
· i
2
= (i
4
)
7
· i
2
= 1 · i
2
= −1
• Termeni noi Fie un numar complex z=x+yi ( forma algebrica).
-x se numeste partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imagi-
nara a numarului complex.
-conjugatul lui z se noteaza cu ¯ z si se defineste ca fiind ¯ z=x-yi
B. Forma trigonometrica a numerelor complexe
Fie un numar complez z=x+yi ( forma algebrica).
Fie reprezentarea grafica urmatoare:
x
y
r
α
O
A
B
C Z
Se poate scrie :
sin(α) =
y
r
deci y=r·sin(α), respectiv
cos(α) =
x
r
deci x=r·cos(α)
z=x+yi= r·cos(α)+r·sin(α)·i= r[cos(α) +i · sin(α)]
• Forma z=x+yi se numeste forma algebrica a numarului complex. x se numeste
partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imaginara a numarului
complex.
• Forma z=r[cos(α) +i · sin(α)] se numeste forma trigonometrica a numarului
complex. r se numeste modulul numarului complex iar α se numeste argumentul
numarului complex.
23
'
&
$
%
C. Scrierea unui numar complex sub forma trigonometrica
Se da un numar complex z=x+yi . Scrieti numarul sub forma trigonometrica,
adica z=r(cosα +i sinα)
1. Se stabileste cadranul, in functie de semnele lui x si y
2. Se calculeaza r =
_
x
2
+y
2
3. Se calculeaza tgα

=
¸
¸
y
x
¸
¸
rezulta α

= arctg
¸
¸
y
x
¸
¸
, intotdeauna α

fiind un
unghi din cadranul intai, deoarece
y
x
se ia in modul.
4. Se calculeaza α pe baza lui α

si pe baza cadranului stabilit la punctul 1,
astfel:
Pt. cadranul 1, se ia α = α

Pt. cadranul 2, se ia α = π −α

Pt. cadranul 3, se ia α = π +α

Pt. cadranul 4, se ia α = 2π −α

5. Se scrie numarul complex sub forma trigonometrica,
adica z=r(cosα +i sinα)
D. Formule utile pt. numere complexe scrise trigonometric
Fie z
1
=r
1
(cosα
1
+i sinα
1
) , z
2
=r
2
(cosα
2
+i sinα
2
) , z=r(cosα +i sinα) ,
(1) Inmultire: z
1
· z
2
= r
1
· r
2
[cos(α
1

2
) +i · sin(α
1

2
)]
(2) Impartire:
z
1
z
2
=
r
1
r
2
[cos(α
1
−α
2
) +i · sin(α
1
−α
2
)]
Deoarece z
n
= z · z · z.... · z= r · r · ...r[cos(α+α+· · +α) +i · sin(α+α· · +α)]
obtinem:
(3) Putere: z
n
= r
n
[cos(n · α) +i · cos(n · α)]
(4) Radical:
n

z = z
1
n
=
n

r · (cos
α+2kπ
n
+i · sin
α+2kπ
n
)
24
'
&
$
%
Memo 7: Formule de algebra:
Formule pentru (a+b)
n
(a +b)
2
= a
2
+ 2 ∗ a ∗ b +b
2
(a −b)
2
= a
2
−2 ∗ a ∗ b +b
2
(a +b)
3
= a
3
+ 3 ∗ a
2
∗ b + 3 ∗ a ∗ b
2
+b
3
(a −b)
3
= a
3
−3 ∗ a
2
∗ b + 3 ∗ a ∗ b
2
−b
3
(a −b)
4
= (a −b)
3
∗ (a −b) s.a.m.d.
Formule pentru a
n
+b
n
a
2
−b
2
= (a −b) ∗ (a +b)
a
3
−b
3
= (a −b) ∗ (a
2
+a ∗ b +b
2
)
a
3
+b
3
= (a +b) ∗ (a
2
−a ∗ b +b
2
)
a
n
−b
n
= (a −b) ∗ (a
n−1
+a
n−2
∗ b
1
+a
n−3
∗ b
2
+.... +b
n−1
)
a
n
+b
n
= (a +b) ∗ (a
n−1
−a
n−2
∗ b
1
+a
n−3
∗ b
2
−.... +b
n−1
)
Sume
S
1
= 1 + 2 + 3 +· · · +n =
n∗(n+1)
2
S
1
se mai noteaza cu
n

k=1
k
S
2
= 1
2
+2
2
+3
2
+· · · +n
2
=
n∗(n+1)∗(2∗n+1)
6
S
2
se mai noteaza cu
n

k=1
k
2
S
3
= 1
3
+2
3
+3
3
+· · · +n
3
= S
2
1
= (
n∗(n+1)
2
)
2
S
3
se mai noteaza cu
n

k=1
k
3
Exemplu: Calculati suma S = 1 ∗ 2 + 2 ∗ 3 +..... +n ∗ (n + 1)
Rezolvare: S=
n

k=1
k ∗ (k + 1) =
n

k=1
k
2
+
n

k=1
= S
2
+ S
1
=
n∗(n+1)∗(2∗n+1)
6
+
n∗(n+1)
2
25
'
&
$
%
Puteri si radicali
(a ∗ b)
m
= a
m
∗ b
m
_
a
b
_
m
=
a
m
b
m
(a
m
)
n
= a
m∗n
a
m
a
n
= a
m−n
a
0
= 1
a
−m
=
1
a
m
m

a
n
= a
n
m
Formula radicalilor compusi:
_
A+

B =
_
A+C
2
+
_
A−C
2
, unde C = +

A
2
−B.
Exemplu: Calculati expresia E=
_
6 −

11.
Rezolvare: Calculez C=

6
2
−11 =

25 = 5, deci E=
_
6+5
2

_
6−5
2
=
_
11
2

_
1
2
26
'
&
$
%
Memo 8: Ecuatia de grad 2. Functia de grad 2
Ecuatia de gradul doi
a ∗ x
2
+b ∗ x +c = 0, unde a = 0
• Radacinile x
1,2
=
−b+


2∗a
unde ∆ =

b
2
−4 ∗ a ∗ c
• Pentru ∆ > 0 exista doua radacini reale, x
1
si x
2
, cu x
1
= x
2
• Pentru ∆ = 0 exista doua radacini reale, egale si confundate, x
1
= x
2
=
−b
2∗a
• Pentru ∆ < 0 exista nu exista radacini reale, sau altfel spus, exista doua
radacini imaginare x
1
si x
2
• Relatiile lui Vi`ete: S = x
1
+x
2
=
−b
a
P = x
1
∗ x
2
=
c
a
• Aflarea ecuatiei daca se cunoaste suma si produsul radacinilor (de exemplu
stim ca S=10 si P=20).
Ecuatia este: x
2
−S ∗ x +P = 0
Pentru exemplul anterior obtinem ecuatia : x
2
−10 ∗ x + 20 = 0
Functia de gradul doi
y = a ∗ x
2
+b ∗ x +c = 0, unde a = 0
• Graficul functiei de gradul doi este o parabola
• Semnul functiei de gradul doi :
Regula : Intre radacini semn contrar lui a, in afara radacinilor semnul lui
a, ˆın radacini egala cu zero.
Aplicarea regulii depinde de ∆ astfel :
- Pentru ∆ > 0 este exact dupa regula.
- Pentru ∆ = 0, NU exista zona intre radacini, deci functia va fi egala cu
zero in radacini, in rest va avea semnul lui a.
- Pentru ∆ < 0, NU exista nici radacini, nici zona dintre radacini, deci
functia va avea totdeauna semnul lui a.
• Reprezentarea grafica a functiei de gradul doi. Se urmeaza pasii:
1) Daca a > 0, functia are minim iar daca a < 0 are maxim.
2)Pentru minim si maxim se mai foloseste termenul de ”Varf” sau de
”extrem”. Acesta este un punct sa zicem V (x
v
, y
v
). El reprezinta cel mai de jos
punct al graficului in cazul minimului, respectiv cel mai de sus punct in cazul
maximului. Se calculeaza coordonatele varfului V (x
v
, y
v
) cu formula x
v
=
−b
2∗a
si y
v
=
−∆
4∗a
, deci practic se calculeaza varful V (
−b
2∗a
,
−∆
4∗a
).
3) Se afla intersectia cu axa Ox , facand y=0 in expresia y = a ∗ x
2
+
b ∗ x+c, adica practic se rezolva ecuatia a ∗ x
2
+b ∗ x+c = 0. Valorile obtinute
pentru x reprezinta intersectiile cu Ox. De exemplu daca obtinem doua valori
x
1
si x
2
, punctele de intersectie cu Ox vor fi (x
1
, 0) si (x
2
, 0).
27
'
&
$
%
4) Se afla intersectia cu axa Oy , facand x=0 in expresia y = a ∗ x
2
+
b ∗ x + c, adica se obtine y = a ∗ 0
2
+ b ∗ 0 + c, adica intotdeauna se obtine de
fapt y=c. Punctul (o,c) reprezinta intersectia graficului cu Ox.
5) Se traseaza graficul folosind datele anterioare, in ordinea urma-
toare: Se deseneaza axele XOY, se deseneaza varful V, se deseneaza forma
varfului(minim sau maxim), se deseneaza intersectiile cu Ox si intersectia cu
Oy si se unesc punctele obtinute. Se tine seama ca graficul este simetric fata de
varf.
• Monotonie:
- Functia este descrescatoare de la −∞ pana la x
varf
si crescatoare
in continuare, de la x
varf
pana la +∞ (daca Varful este minim, adica pentru
a > 0) .Respectiv,
- Functia este crescatoare de la −∞ pana la x
varf
si descrescatoare
in continuare, de la x
varf
pana la +∞ (daca Varful este maxim, adica pentru
a < 0) .
28
'
&
$
%
Memo 9 Semnul functiei de gradul doi
y=ax
2
+bx+c, a =0
Graficul functiei de gradul doi este o parabola. Daca a>0, graficul func-
tiei are minim, iar daca a<0, graficul functiei are maxim. Minimul, respectiv
maximul se numeste varf, respectiv punct de extrem. Varful are coordonatele
V(
−b
2a
,
−∆
4a
)
Exista trei situatii diferite, dupa cum ∆ > 0 sau ∆ = 0 sau ∆ < 0
1. Pentru ∆ > 0 , exista doua radacini reale, diferite, x
1
= x
2
,
x
1
, x
2
∈ R.
Graficul poate fi de genul urmator:
∆ > 0 si a > 0 ∆ > 0 si a < 0
x
y=ax
2
+bx+c
x1 x2
0 0 + + + - - - + + +
-∞ +∞
x1
x2
x1 x2
x
y=ax
2
+bx+x
x1 x2 -∞ +∞
0 0 + + + + + + - - -
Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Intre radacini functia de gradul doi are semn contrar lui a, iar in afara
radacinilor are semnul lui a. In radacini, functia este egala cu zero.
• Pentru ∆ > 0, functia nu are semn constant, fiind pozitiva pe anumite
intervale si negativa pe altele.
2. Pentru ∆ = 0 , exista doua radacini reale, egale, x
1
= x
2
, x
1
, x
2

R.
Graficul poate fi de genul urmator:
x
y=ax
2
+bx+c
0
-∞ +∞ x
y=ax
2
+bx+x
-∞ +∞
0
x1 = x2
x1 = x2
∆ = 0 si a > 0
∆ = 0 si a < 0
x1 = x2
+ + + + + +
x1 = x2
- - -
- - -
y >=0 y<= 0
29
'
&
$
%
Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Intervalul dintre radacini a disparut, radacinile fiind egale, respectiv con-
fundate, prin urmare functia de gradul doi are valoarea zero in radacini si in
rest semnul lui a.
• Pentru ∆ = 0, functia nu schimba semnul fiind pozitiva sau egala cu
zero pentru a > 0, respectiv negativa sau egala cu zero pentru a < 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y >= 0, se
pun conditiile ∆ = 0 si a > 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y <= 0, se
pun conditiile ∆ = 0 si a < 0.
3. Pentru ∆ < 0 , nu exista radacini reale
Graficul poate fi de genul urmator:
x
y=ax
2
+bx+c
-∞ +∞ x
y=ax
2
+bx+x
-∞ +∞
∆ = 0 si a > 0
∆ = 0 si a < 0
+ + + + + + + + + + + +
y>0 y<0
Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Functia de gradul doi are semnul lui a.
• Pentru ∆ < 0, functia nu schimba semnul fiind pozitiva pentru a > 0,
respectiv negativa pentru a < 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y > 0(strict),
se pun conditiile ∆ < 0 si a > 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y < 0(strict),
se pun conditiile ∆ < 0 si a < 0.
30
'
&
$
%
Memo 10 Functii injective, surjective, bijective
Injectivitate
Definitie Fie o functie f: A → B. Functia f este injectiva, daca
pentru x
1
= x
2
→ f(x
1
) = f(x
2
) , pentru orice x
1
, x
2
∈ A
Demonstrarea injectivitatii se poate face prin mai multe metode, alegerea
metodei depinzand de tipul de functie analizata. De exemplu:
1. Daca f(x) se poate reprezenta grafic, pentru ca f(x) sa fie injectiva,
trebuie ca orice paralela la Ox, dusa prin B, sa taie graficul functiei intr-
un punct sau niciunul. Cu alte cuvinte, orice paralela la Ox prin codomeniu,
trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel mult un punct.
2. Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama, de obicei pentru prob-
leme la care domeniul de definitie A este o multimi finita, functia nu este in-
jectiva daca exista valori in codomeniu, carora le corespund mai mult de un
element din domeniul de definitie.
3. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic, nici ca diagrama, se poate
incerca prin calcul algebric, adica se considera x
1
= x
2
si se incearca sa se
arate ca f(x
1
) = f(x
2
). Practic se porneste de la diferenta f(x
1
) −f(x
2
) si prin
diverse calcule se incearca se sa arate ca aceasta diferenta este diferita de zero.
Eventula se poate porni de la raportul
f(x
1
)
f(x
2
)
si se incearca sa se demonstreze ca
acest raport este diferit de 1.
4. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matemat-
ica, studiata in clasa a XI-a . Practic, pentru functia f(x) se calculeaza derivata
f’(x) si daca se arata ca f’(x) este tot timpul pozitiva pe domeniul de defini-
tie, inseamna ca functia f(x) este crescatoare. Daca functie este crescatoare,
inseamna automat ca functia este injectiva, deoarece x
1
= x
2
→f(x
1
) = f(x
2
).
Similar, daca in schimb se obtine f’(x) tot timpul negativa pe domeniul
de definitie, inseamna ca functia f(x) este descrescatoare. Daca functie este
descrescatoare, inseamna automat ca functia este injectiva, deoarece x
1
= x
2
→ f(x
1
) = f(x
2
).
Se observa ca s-a folosit proprietatea ca o functie monotona (indiferent daca
este crescatoare sau descrescatoare) este injectiva. Studiul monotoniei functiei s-
a realizat prin studiul semnului derivatei functiei. Faptul ca daca f’>0 inseamna
ca f=crescatoare, respectiv daca f’<0 inseamna ca f=descrescatoare, reprezinta
consecinte ale teoremei lui Lagrange.
Surjectivitate
Definitie Fie o functie f: A → B. Functia f este surjectiva, daca
pentru y ∈ B, exista x ∈ A, astfel incat y=f(x).
Demonstrarea surjectivitatii se poate face prin mai multe metode, alegerea
metodei depinzand de tipul de functie analizata. De exemplu:
1. Daca f(x) se poate reprezenta grafic, pentru ca f(x) sa fie surjectiva,
trebuie ca orice paralela la Ox, dusa prin B, sa taie graficul functiei
intr-un punct sau mai multe. Cu alte cuvinte, orice paralela la Ox prin
codomeniu, trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel putin un punct.
2. Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama, de obicei pentru prob-
leme la care domeniul de definitie A este o multimi finita, functia nu este surjec-
tiva daca exista valori in codomeniu, carora nu le corespunde niciun element
din domeniul de definitie.
31
'
&
$
%
3. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic, nici ca diagrama, se poate
incerca prin calcul algebric, adica se noteaza f(x) cu y se apoi scoate x in
functie de y. Din aceasta expresie a lui x in functie de y, se analizeaza daca
pentru orice y din codomeniu, exista x corespunzator din domeniul
de definitie.
De exemplu pentru f:R →R, f(x)=x
2
+1, se face y=x
2
+1 si se scoate x=±

y −1.
Pentru a exista radicalul trebuie ca y-1 >=0, adica y>=1, adica y ∈ [1,∞).
Codomeniul fiind R, inseamna ca pentru y ∈ (-∞,1) nu exista x ∈ R corespun-
zator, astfel incat y=f(x), deci functia nu este surjectiva.
4. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matem-
atica, studiata in clasa a XI-a . Se utilizeaza notiunea de continuitate a unei
functii si proprietatea lui Darboux. De exemplu pentru f(x)=2
x
+3
x
, deoarece
functia este continua, inseamna ca are proprietatea lui Darboux, prin urmare
este surjectiva. Se reaminteste proprietatea lui Darboux:
O functie are proprietatea lui Darboux, daca transforma un interval in alt
interval. Adica, pentru f: I →J, spunem ca f are proprietatea lui Darboux, daca
pentru domeniul de definitie I, fiind interval, se obtine prin functia f, codomeniul
J tot ca interval. Functiile continue au proprietatea lui Darboux. Prin urmare
daca I=interval, stabilirea surjectivitatii se reduce la studiul continuitatii func-
tiei si la invocarea implicatiei continuitatii asupra proprietatii lui Darboux.
Bijectivitate
Definitie Fie o functie f: A → B. Functia f este bijectiva, daca este
atat injectiva cat si surjectiva.
Studiul bijectivitatii se reduce la verificarea, pe rand, a injectivitatii si a
surjectivitatii conform metodelor prezentate anterior. Daca functia este atat
injectiva cat si surjectiva, se trage concluzia ca functia este bijectiva, in caz
contrar se trage concluzia ca functia nu este bijectiva.
Se pot face urmatoarele observatii:
1. In cazul in care se foloseste reprezentarea grafica, pentru ca o functie
sa fie bijectiva, adica atat injectiva cat si surjectiva, trebuie ca orice paralela
la Ox, dusa prin B, sa taie graficul functiei exact intr-un punct.
2. In cazul in care se foloseste reprezentarea ca diagrama, pentru ca o
functie sa fie bijectiva, adica atat injectiva cat si surjectiva, trebuie ca in dia-
grama sa fie corespondenta de 1 la 1, adica la orice element x ∈ A sa corespunda
exact un element y ∈ B si reciproc. Altfel spus, sa fie o corespondenta 1 la
1, care se mai numeste si corespondenta biunivoca.
Exemple
A B A
B A
B
Ox
Ox
Ox
f: R → R
Functii ne-surjective Functii ne-injective Functii bijective
32
'
&
$
%
Memo 11: Progresii aritmetice. Progresii geometrice
Progresii aritmetice
• Definitie: Progresie aritmetica = un sir a
1
, a
2
, ...., a
n
cu proprietatea ca
fiecare termen este egal cu termenul de dinainte plus ratia( notata r). Cu alte
cuvinte, a
2
− a
1
= r, a
3
− a
2
= r, s.a.m.d. Mai precis spus, a
n
− a
n−1
= r
pentru n >= 2 . Adica o P.A. este un sir a
1
, a
2
, ...., a
n
cu proprietatea ca
a
n
= a
n−1
+r
Aceasta este formula 1. Ratia poate fi sau pozitiva, sau negativa.
Trebuie ca n sa fie >= 2, deoarece a
1
nu are termen anterior.
• Formula 2 = Exprimare a
n
in functie de primul termen (a
1
) si ratie(r).
Deoarece a
1
= a
1
Deoarece a
2
= a
1
+r
Deoarece a
3
= a
2
+r = a
1
+ 2 ∗ r
Deoarece a
4
= a
3
+r = a
1
+ 3 ∗ r, s.a.m.d., se obtine formula:
a
n
= a
1
+ (n −1) ∗ r
• Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie aritmetica
Pentru a verifica daca numerele A, B, C sunt in P.A., se verifica daca este
indeplinita conditia:
B =
A+C
2
adica daca cel din mijloc e media aritmetica a vecinilor.
E firesc sa fie asa, deoarece A= B - r, C= B+r , deci A+C = 2 ∗ B
• Formula 4 = Suma unei progresii aritmetice
Pentru progresia aritmetica a
1
, a
2
, ...., a
n
, suma
S = a
1
+a
2
+.... +a
n
=
(a
1
+a
n
) ∗ n
2
Se retine usor dupa formularea S =
(PrimulTermen+UltimulTermen)∗n
2
Demonstratia este simpla si anume:
S=a
1
+a
2
+...+a
n
= a
1
+(a
1
+r)+(a
1
+2∗r)+(a
1
+3∗r)+....(a
1
+(n−1)∗r)
= (a
1
∗n+r +2∗r +3∗r +...(n−1) ∗r) = n∗a
1
+r ∗(1+2+... +(n−1)) =
= n ∗ a
1
+ r ∗
(n−1)(n−1+1)
2
= n ∗ a
1
+
r∗n∗(n−1)
2
=
2∗a
1
+(n−1)∗r
2
∗ n =
a
1
+a
1
+(n−1)∗r
2
∗ n
Deci S=
(a
1
+a
n
)∗n
2
• Formula 5 = Suma unei progresii aritmetice, alta formula
Daca se exprima a
n
= a
1
+ (n −1) ∗ r in formula anterioara, se obtine inca
o formula pentru S si anume:
S =
(2 ∗ a
1
+ (n −1) ∗ r) ∗ n
2
Recomandare : Daca in problema se cunoaste primul termen si ultimul, e
utila formula 4, iar daca se cunoaste primul termen si ratia, e utila formula 5.
In ambele situatii trebuie sa cunoastem numarul de termeni ai progresiei, notat
cu n.
33
'
&
$
%
Progresii geometrice
• Definitie: Progresie geometrica = un sir b
1
, b
2
, ...., b
n
cu proprietatea ca
fiecare termen este egal cu termenul de dinainte inmultit cu ratia( notata q).
Cu alte cuvinte, b
2
= b
1
∗ q, b
3
= b
2
∗ q, s.a.m.d. Mai precis spus, b
n
= b
n−1
∗ q
pentru n >= 2 . Adica o P.G. este un sir b
1
, b
2
, ...., b
n
cu proprietatea ca
b
n
= b
n−1
∗ q
Aceasta este formula 1. Ratia poate fi sau pozitiva, sau negativa.
Trebuie ca n sa fie >= 2, deoarece b
1
nu are termen anterior.
• Formula 2 = Exprimare b
n
in functie de primul termen (b
1
) si ratie(q).
Deoarece b
1
= b
1
Deoarece b
2
= b
1
∗ q
Deoarece b
3
= b
2
∗ q = b
1
∗ q
2
Deoarece b
4
= b
3
∗ q = b
1
∗ q
3
, s.a.m.d., se obtine formula:
b
n
= b
1
∗ q
n−1
• Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie geometrica
Pentru a verifica daca numerele A, B, C sunt in P.G., se verifica daca este
indeplinita conditia:
B =

A∗ C
adica daca cel din mijloc e media geometrica a vecinilor.
E firesc sa fie asa, deoarece A =
B
q
, C = B ∗ q , deci A ∗ C = B
2
, adica
B =

A∗ C
• Formula 4 = Suma unei progresii geometrice
Pentru progresia geometrica b
1
, b
2
, ...., b
n
, suma
S = b
1
+b
2
+.... +b
n
= b
1
∗ (
q
n
−1
q −1
)
Demonstratia este simpla si anume:
S=b
1
+b
2
+... +b
n
= b
1
+ (b
1
∗ q) + (b
1
∗ q
2
) + (b
1
∗ q
3
) +....(b
1
∗ q
n−1
)
= b
1
(1 +q +q
2
+q
3
+.... +q
n−1
) = b
1
∗ (
q
n
−1
q−1
) c.c.t.d
Am folosit formula x
n
− 1
n
= (x − 1) ∗ (x
n−1
+ x
n−2
+ x
n−3
+ ... + x + 1)
unde pe rol de x am folosit q si am scos pe (1 +x +x
2
+... +x
n−1
) =
x
n
−1
x−1
34
'
&
$
%
Memo 12 Functia exponentiala
y=a
x
, a >0 , a= 1
Exista doua situatii diferite, dupa cum a>1 sau a∈(0,1)
Argumentarea faptului ca a >0 , a= 1
Valoarea lui a nu poate avea urmatoarele valori:
-Nu trebuie ca a sa fie egal cu 0, deoarece 0 la orice putere este egal cu 0.
-Nu trebuie ca a sa fie egal cu 1, deoarece 1 la orice putere este egal cu 1.
-Nu trebuie ca a sa fie negativ. De exemplu daca avem a=-3 si x=
1
2
, am
obtine a
x
= (-3)
1
2
, adica a
x
=

−3, adica radical din numar negativ, care nu
apartine lui R.
Din valorile a ∈ R, daca eliminam a=0, a=1 si a<0, obtinem doua intervale
permise si anume a ∈ (0,1) si a ∈ (1,∞) , sau altfel spus, a>0 si a =1
Caz 1. a>1 Fie de exemplu y=2
x
. Trasam graficul functiei prin puncte,
dand valori lui x:
x | ... -3 -2 -1 0 1 2 3 ....
---|-----------------------------------------
y | 1/8 1/4 1/2 1 2 4 8
Se obtine graficul urmator:
y=a
x
, a>1
O
(0,1)
x
y
Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Functia y=a
x
, a> 1 este definita pe R si ia valori in (0,∞), adica
f: R → (0,∞), prin urmare domeniul de definitie este R, iar codomeniul este
(0,∞). Se observa ca orice paralela la axa Ox, dusa prin codomeniu intersecteaza
graficul functiei in exact un punct, prin urmare functia este bijectiva. Fiind
bijectiva, inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva. Datorita faptului
ca este injectiva, adica daca f(x
1
)=f(x
2
) inseamna ca x
1
=x
2
, in cazul in care
obtinem o ecuatie de forma a
f(x)
=a
g(x)
, putem trage concluzia ca f(x)=g(x).
• a
x
> 0 pentru orice x ∈ R. Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu 5
x
=-25
inseamna ca ecuatia nu are solutii, deoarece 5
x
este intotdeauna pozitiv.
• Functia a
x
, pentru a> 1 este crescatoare, adica daca x
1
< x
2
inseamna
ca f(x
1
) < f(x
2
) si reciproc. Daca obtinem o inecuatie de exemplu 2
x
<8,
putem trage concluzia ca x< 3.
• Deoarece a
0
=0, graficul functiei y=a
x
trece prin punctul (0,1) pentru orice
a> 1
35
'
&
$
%
Caz 2. a∈(0,1) Fie de exemplu y=(
1
2
)
x
. Trasam graficul functiei prin
puncte, dand valori lui x:
x | ... -3 -2 -1 0 1 2 3 ....
---|-----------------------------------------
y | 8 4 2 1 1/2 1/4 1/8
Se obtine graficul urmator:
x
y
o
(0,1)
y=a
x
, a ∈ (0,1)
Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Functia y=a
x
, a∈ (0,1) este definita pe R si ia valori in (0,∞), adica
f: R → (0,∞), prin urmare domeniul de definitie este R, iar codomeniul este
(0,∞). Se observa ca orice paralela la axa Ox, dusa prin codomeniu intersecteaza
graficul functiei in exact un punct, prin urmare functia este bijectiva. Fiind
bijectiva, inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva. Datorita faptului
ca este injectiva, adica daca f(x
1
)=f(x
2
) inseamna ca x
1
=x
2
, in cazul in care
obtinem o ecuatie de forma a
f(x)
=a
g(x)
, putem trage concluzia ca f(x)=g(x).
• a
x
> 0 pentru orice x ∈ R. Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu
(
1
5
)
x
=-(
1
25
) inseamna ca ecuatia nu are solutii, deoarece (
1
5
)
x
este intotdeauna
pozitiv.
• Functia a
x
, pentru a∈ (0,1) este descrescatoare , adica daca x
1
< x
2
inseamna ca f(x
1
) > f(x
2
) si reciproc. Daca obtinem o inecuatie de exemplu
(
1
2
)
x
<
1
8
, putem trage concluzia ca x> 3.
• Deoarece a
0
=0, graficul functiei y=a
x
trece prin punctul (0,1) pentru orice
a∈ (0,1).
• Practic la rezolvarea ecuatiilor exponentiale se incearca sa se ajunga
prin diverse artificii la o ecuatie de forma a
f(x)
=a
g(x)
, de unde se trage concluzia
ca f(x)=g(x).
• Practic la rezolvarea inecuatiilor exponentiale se incearca sa se
ajunga prin diverse artificii la o inecuatie de forma a
f(x)
< a
g(x)
, care se inter-
preteaza dupa valoarea lui a si anume daca a> 1 se pastreaza semnul inegalitatii
intre f(x) si g(x), respectiv daca a∈ (0,1), se inverseaza semnul inegalitatii intre
f(x) si g(x).
• Sunt utile de reamintit formulele de la puteri
(a
m
)
n
= a
m+n
,
a
m
a
n
= a
m−n
, a
0
=1, a
−m
=
1
a
m
,
m

a
n
= a
n
m
• Functia exponentiala y=a
x
: R →(0,∞) fiind bijectiva, admite o functie
inversa si anume functia logaritmica y=log
x
a
: (0,∞) →R, al carei grafic este
simetric fata de y=a
x
in raport cu bisectoarea intai, y=x. Bineinteles ca se
genereaza doua situatii pentru log
x
a
si anume pentru a>1 si pentru a∈(0,1).
36
'
&
$
%
Memo 13 Logaritmi
Formule:
1) Definitie: log
X
a
este un numar N, cu proprietatea ca,
daca log
X
a
= N, atunci X = a
N
De exemplu log
100
10
= 2 deoarece 100 = 10
2
2) log
A
a
+log
B
a
= log
A∗B
a
3) log
A
a
−log
B
a
= log
A
B
a
4) log
A
m
a
= m∗ log
A
a
5) log
a
a
= 1
6) log
X
a=veche
=
log
X
b=noua
log
a=veche
b=noua
7) log
X
a
m =
1
m
∗ log
X
a
8) log
a
m

X
n
= log
X
n
m
a
=
n
m
∗ log
X
a
Domeniul de definitie:
Pentru log
a
A este necesar ca
• A >0 → obtinem de exemplu x apartine interval I
1
• a >0 si a =1 → obtinem de exemplu x apartine interval I
2
Domeniul de definitie este I
1
intersectat cu I
2
Baza logaritmului:
• lg
X
inseamna log
X
10
adica logaritm zecimal
• ln
X
inseamna log
X
e
adica logaritm natural, unde e=2.7
Baza subunitara sau baza supraunitara.
Datorita conditiei de la domeniul de definitie , pentru log
X
a
, deoarece trebuie ca
a > 0 si a = 1, practic exista doua situatii pentru baza logaritmului:
-CAZ 1: a intre (0,1). In acest caz, functia logaritm este , descrescatoare,
de exemplu daca stim ca a este intre (0,1) si obtinem intr-o problema log
A
a
<
log
B
a
, putem trage concluzia ca A > B.
37
'
&
$
%
Graficul functiei logaritm, pentru baza subunitara este urmatorul:
(1,0)
x
y
log
x
a=subunitar
Se observa din grafic urmatoarele:
• log
X
a
: R →(0, ∞)
• functia este descrescatoare
• log
1
a
= 0
• functia este pozitiva pentru X intre (0,1)
• functia este nula pentru X=1
• functia este negativa pentru X>1.
- CAZ 2: a intre (1,∞) In acest caz, functia logaritm este , crescatoare,
de exemplu daca stim ca a este intre (1,∞) si obtinem intr-o problema log
A
a
<
log
B
a
, putem trage concluzia ca A < B. Graficul functiei logaritm, pentru baza
supraunitara este urmatorul:
x
y
log
x
a>1
(1,0)
Se observa din grafic urmatoarele:
• log
X
a
: R →(0, ∞)
• functia este crescatoare
• log
1
a
= 0
• functia este negativa pentru X intre (0,1)
• functia este nula pentru X=1
• functia este pozitiva pentru X>1.
Ambele cazuri se pot sintetiza intr-un singur grafic:
(1,0)
x
y
log
x
a
, a > 1
log
x
a
, a = subunitar
38
'
&
$
%
Memo 14 Analiza combinatorie
Factorialul, Permutari, Aranjamente, Combinari
Factorialul
• Prin definitie n factorial se noteaza cu n! si are urmatoarea formula de
calcul:
n! = 1 · 2 · 3 · .... · (n −1) · n
• Exemple:
a) 3!=1 · 2 · 3 = 6
b) 1!=1
c) 0!=1 (=surprinzator la prima vedere, se va explica ulterior)
• Rezulta urmatoarele formule:
n!=1 · 2 · 3 · .... · (n −1) · n, deci se poate scrie si astfel:
n!=(n-1)!·n
n!=(n-2)!·(n −1) · n
n!=(n-3)!·(n −2) · (n −1) · n , s.a.m.d.
Permutari
• Permutari de n elemente se noteaza cu P
n
si are urmatoarea formula
de calcul:
P
n
= n!
deci P
n
= n! = 1 · 2 · 3 · .... · (n −1) · n
• Exemplu:
a) P
3
= 3!=1 · 2 · 3 = 6
• Ce inseamna ”Permutari de n elemente”
Daca avem de exemplu un numar de n=3 elemente {a, b, c} , P
3
ne arata in
cate moduri pot ”permuta(= schimba intre ele cele 3 elemente)”, astfel incat
sa formeze ”echipe” care :
a) sa contina toate cele n elemente( atat a cat si b cat si c)
b) nici un element sa nu se repete.
Practic pot forma urmatoarele ”echipe” :
{abc} {acb} {bac} {bca} {cab} {cba}
Daca numaram ”echipele anterioare” se vede ca sunt 6 . Intradevar 6=
P
3
= 3! = 1 · 2 · 3. In concluzie cu P
n
pot afla numarul de ”echipe” care se
pot genera, deci ne da cate echipe sunt, nu care sunt aceste echipe.
39
'
&
$
%
Aranjamente
• Aranjamente de n elemente luate cate k se noteaza cu A
k
n
si are
urmatoarea formula de calcul:
A
k
n
= n · (n −1) · (n −2) · .... · (n −k + 1)
• Exemplu:
A
4
10
= 10 · 9...(10 −4 + 1) = 10 · 9 · 8 · 7 = 5040
• Ce inseamna A
k
n
:
Exemplul 1: De exemplu daca avem 30 de elevi si vrem sa ii grupam cate
2 in banca , numarul acestor grupari este dat de A
2
30
, si anume dupa formula
anterioara se poate calcula A
2
30
= 30 · 29 = 870 adica se pot ”aranja” in 870 de
moduri.
Exemplul 2: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a, b, c} si vrem
sa ”aranjam” aceste elemente in grupa de cate 2, obtinem:
{ab} {ac} {bc} {ba} {cb} {ca} Observam ca sunt 6 grupari, adica A
2
3
=
3 · 2 = 6. Se observa ca apare atat gruparea {ab} cat si gruparea {ba} adica
conteaza ordinea elementelor.
Practic A
k
n
seamana cu P
n
cu diferenta ca in ”echipa” nu intra toate cele
n elemente ci doar k (unde k ≤ n).
• Domeniul de definitie:
Pentru A
k
n
trebuie ca n, k ∈ N si n ≥ k
Se poate imagina absurditatea situatiilor pentru n < k sau pentru n, k
nenaturale( de exemplu negative, fractionare, s.a.m.d)
Combinari
• Combinari de n elemente luate cate k se noteaza cu C
k
n
si are
urmatoarea formula de calcul:
C
k
n
=
A
k
n
P
k
• Practic Se foloseste formula C
k
n
=
n!
k!(n−k)!
• Exemplu:
C
4
10
=
10!
4!·6!
=
6!·7·8·9·10
6!·1·2·3·4
= 210
• Ce inseamna C
k
n
:
Exemplul: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a, b, c} si vrem
sa ”combinam” aceste elemente in grupa de cate 2, obtinem:
{ab} {ac} {bc} Observam ca sunt 3 grupari, adica C
2
3
= 3. Se observa
ca apare apare gruparea {ab} dar nu si gruparea {ba} adica nu conteaza
ordinea elementelor.
Practic C
k
n
seamana cu A
k
n
cu diferenta ca in ”echipa” nu conteaza ordinea
elementelor, adica {a,b } se considera identic cu {b,a }, deci ”se numara” o
singura data . Se observa si din formula de definitie ca C
k
n
≤ A
k
n
• Domeniul de definitie:
Pentru C
k
n
trebuie ca n, k ∈ N si n ≥ k , ca si in cazul aranjamentelor.
40
'
&
$
%
Memo 15 Binomul lui Newton
1. Formula binomului lui Newton
Se observa ca urmatoarele formule au structura asemanatoare:
(a +b)
2
= a
2
+ 2ab +b
2
(a +b)
3
= a
3
+ 3a
2
b + 3ab
2
+b
3
, s.a.m.d.
In general pentru (a +b)
n
se observa urmatoarele:
Exista n+1 termeni, primul termen fiind a
n
, iar ultimul b
n
. Mai exact primul
este a
n
b
0
iar ultimul a
0
· b
n
, in general avem termeni de genul a
n−k
b
k
, unde k
ia valori de la 0 la n. Acesti termeni sunt fiecare inmultiti cu cate un coeficient.
Acesti coeficienti au formula C
k
n
.
Gruparea (a + b)
n
fiind formata din doi termeni, se numeste binom. Dupa
numele persoanei care a descoperit formula urmatoare, aceasta se numeste bi-
nomul lui Newton:
(a +b)
n
= C
0
n
· a
n−0
· b
0
+C
1
n
· a
n−1
· b
1
+C
2
n
· a
n−2
· b
2
+· · ·C
n
n
· a
n−n
· b
n
Se pot face urmatoarele observatii:
- Exista n+1 termeni, deoarece k ia valori intre 0 si n.
- Primul termen este de fapt egal cu a
n
, deoarece C
0
n
=1 si b
0
=1.
- Ultimul termen este de fapt egal cu b
n
, deoarece C
n
n
=1 si a
0
=1.
- Coeficientii C
0
n
, C
1
n
, · · · C
n
n
se numesc coeficienti binomiali.
- Coeficientii binomiali egal departati sunt egali, deoarece se poate
demonstra usor ca C
k
n
= C
n−k
n
.
- Binomul lui Newton se poate scrie concentrat sub forma urmatoare:
(a +b)
n
=
n

k=0
C
k
n
· a
n−k
· b
k
deci ca o suma avand termenul general
T
k+1
= C
k
n
· a
n−k
· b
k
Se observa ca primul termen T
1
are k=0, termenul al doilea T
2
are k=1,
s.a.m.d. deci intradevar este justificata notatia de T
k+1
pentru o valoare k.
- Daca binomul este o diferenta in loc de suma:
(a−b)
n
= (a+[−b])
n
= C
0
n
·a
n−0
·(−b)
0
+C
1
n
·a
n−1
·(−b)
1
+C
2
n
·a
n−2
·(−b)
2
+···C
n
n
·a
n−n
·(−b)
n
adica are loc o alternanta de semne incepand cu + apoi - s.a.m.d.
(a−b)
n
= (a+[−b])
n
= C
0
n
·a
n−0
·b
0
−C
1
n
·a
n−1
·b
1
+C
2
n
·a
n−2
·b
2
+···+(−1)
n
·C
n
n
·a
n−n
·(−b)
n
41
'
&
$
%
- Acum se poate scrie formula binomului lui Newton la modul cel mai general
general:
(a ±b)
n
=
n

k=0
(−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
deci ca o suma avand termenul general
T
k+1
= (−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
2. Formule utile
• Majoritatea problemelor cu binomul lui Newton se rezolva pornind de la
formula
T
k+1
= (−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
• Se dezvolta cu binomul lui Newton urmatoarele doua binoame:
(1 + 1)
n
= 2
n
= C
0
n
+C
1
n
+C
2
n
· · · C
n
n
(1)
(1 −1)
n
= 0 = C
0
n
−C
1
n
−C
2
n
· · · C
n
n
(2)
Adunand relatia (1) cu relatia (2) se obtine: C
0
n
+C
2
n
+C
4
n
· ·· = 2
n−1
Scazand relatiile (1) - (2) se obtine: C
1
n
+C
3
n
+C
5
n
· ·· = 2
n−1
In concluzie suma coeficientilor binomiali pari, este egala cu suma
coeficientilor binomiali impari si este egala cu 2
n−1
:
C
0
n
+C
2
n
+C
4
n
· ·· = C
1
n
+C
3
n
+C
5
n
· ·· = 2
n−1
• Pentru problemele la care se cere determinarea celui mai mare termen al
dezvoltarii, se porneste de la raportul
T
k+1
T
k+2
care se compara cu 1. Adica se
porneste de la
T
k+1
T
k+2
> 1 si din aceasta relatie se scoate k. Apoi se interpreteaza
k si se afla termenul maxim. Pentru un binom (a +b)
n
, raportul
T
k+1
T
k+1
=
n −k
k + 1
·
b
a
Formula fiind dificil de retinut, se recomanda sa se demonstreze ad-hoc, pornind
de la raportul
T
k+1
T
k+2
si exprimand termenii T
k+1
si T
k+2
cu formula obisnuita
T
k+1
= (−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
Exemple: Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii:
a) (1 + 0.1)
100
b) (
1
2
+
1
2
)
100
c) (
3
4
+
1
4
)
100
42
'
&
$
%
Memo 16 Polinoame
1. Impartirea polinoamelor
• Metoda 1 Metoda clasica de impartire a doua polinoame f(x) si g(x), dupa
metoda studiata in clasa a VIII a. Are avantajul ca impartitorul g(x) poate fi
de orice grad. Se recomanda efectuarea probei conform formulei:
Deimpartitul = Impartitorul × Catul + Restul
• Metoda 2 Folosind schema lui Horner pentru impartirea a doua polinoame
f(x) si g(x), unde g(x) este de forma (x-a). Are dezavantajul ca g(x) trebuie sa
fie de gradul I. Daca g(x) este de grad mai mare, se descompune g(x) in factori
de gradul I, de exemplu x
2
-25 =(x-5)(x-(-5)) si se imparte succesiv f la (x-5) si
apoi catul obtinut se imparte la x-(-5). Schema lui Horner are avantajul ca se
preteaza la prelucrare pe calculator.
2. Divizibilitatea polinoamelor
Pentru a determina cmmdc a doua polinoame, se foloseste algoritmul lui
Euclid si anume:
Se imparte f(x) la g(x) si se obtine un cat si un rest. In continuare se imparte
deimpartitul la restul obtinut. Se tot efectueaza impartiri ale deimpartiului la
rest, pana se obtine rest=0. Ultimul rest nenul este cmmdc(f,g).
Mentiune 1 Daca se cere cmmmc(f,g) se foloseste proprietatea ca
cmmmc(f,g) · cmmdc(f,g) = f · g
Practic, se calculeaza f ·g si apoi se calculeaza cmmdc(f,g) cu algoritmul lui
Euclid. In continuare se afla cmmmc(f,g)=
f·g
cmmdc(f,g)
Mentiune 2 Daca se cere sa se verifice daca f si g sunt prime intre ele se
foloseste proprietatea ca doua polinoame sunt prime daca au cmmdc=1.
Practic, se calculeaza cmmdc(f,g) cu algoritmul lui Euclid si daca se obtine
cmmdc(f,g)=1 se trage concluzia ca f si g sunt prime, altfel se trage concluzia
ca nu sunt prime.
3. Radacinile ecuatiilor de grad superior. Radacini multiple.
• Un polinom P
n
de gradul n, avand radacinile x
1
, x
2
, · · ·x
n
se poate scrie sub
forma:
P
n
= (x −x
1
) · (x −x
2
) · · · (x −x
n
)
• Daca un polinom P(X) admite radacina x=a, atunci P(a)=0 ( Teorema lui
B´ezout).
• Radacini multiple. O ecuatie poate avea radacini multiple ( duble, triple, etc),
in general de ordinul k de multiplicitate.
43
'
&
$
%
De exemplu x=α este radacina dubla daca x
1
=x
2
=α. In acest caz P(x)
apare de forma:
P(x)
n
= (x −α)
2
· (x −x
3
) · · · (x −x
n
)
Inseamna ca P(x) se imparte exact la (x-α)
2
, adica se imparte de exemplu cu
schema lui Horner la (x-α) si apoi catul obtinut se imparte tot exact la (x-α).
Alta abordare a problemei este sa se imparta P(x) la (x-a)
2
, adica la x
2
-2ax+a
2
prin metoda clasica de impartire de polinoame si sa se puna conditia ca restul
sa fie zero.
Cel mai operativ pentru radacini multiple, este sa se foloseasca urma-
toarea teorie:
Un polinom P(x) are radacina x=α ca radacina multipla de ordinul k de
multiplicitate, daca:
P(α) = 0
P

(α) = 0
P

(α) = 0
· · ·
P
k−1
(α) = 0
P
k
(α) = 0
4. Relatiile lui Vi`ete
Fie de exemplu ecuatia de gradul 3: ax
3
+ bx
2
+ cx + d = 0 avand radacinile
x
1
,x
2
,x
3
.
Se pot scrie urmatoarele sume, numite relatiile lui Vi`ete :
_
_
_
S
1
= x
1
+x
2
+x
3
= −
b
a
S
2
= x
1
· x
2
+x
1
· x
3
+x
2
· x
3
= +
c
a
S
3
= x
1
· x
2
· x
3
= −
d
a
In mod similar se pot scrie relatiile lui Vi`ete pentru orice grad n.
Daca se cunosc radacinile unei ecuatii , de exemplu y
1
,y
2
,y
3
· · · y
n
, si se
doreste aflarea ecuatiei care are acele radacini, se calculeaza sumele lui Vi`ete
S
1
,S
1
, · · · S
n
, apoi se scrie expresia ecuatiei care are acele radacini:
1 · Y
n
−S
1
· Y
n−1
+S
2
· Y
n−2
· · · S
n
= 0
5. Rezolvari avansate ale ecuatiilor de grad superior
In afara de metodele de rezolvare clasice a ecuatiilor de grad superior, se pot
folosi si metode avansate care utilizeaza derivatele, de exemplu:
• Folosind Sirul lui Rolle.
• Folosind reprezentarea grafica a functiilor care formeaza ecuatia.
44
'
&
$
%
Memo 17 ecuatii de grad superior
Partea a I-a
Tip 1. Ecuatii bipatrate
Exemplu: Rezolvati ecuatia x
4
−6x
2
+ 6 = 0
Idee: Se noteaza x
2
= y si se obtine ecuatie de gradul doi care se rezolva, apoi
se afla x
1
, x
2
, x
3
, x
4
.
Tip 2. Ecuatii reciproce de grad trei
Exemplu: Rezolvati ecuatia 5x
3
+ 31x
2
+ 31x
1
+ 5 = 0
Teorie 1: Se numeste ecuatie reciproca, o ecuatie care are coeficientii egal
departati, egali.
Teorie 2: Orice ecuatie reciproca de grad impar admite radacina x=-1.
Teorie 3: Un polinom P
n
de gradul n, avand radacinile x
1
, x
2
, · · ·x
n
se poate
scrie sub forma:
P
n
= (x −x
1
) · (x −x
2
) · · · (x −x
n
)
Teorie 4: Daca avem pentru o impartire Deimpartit, Impartitor, Cat, Rest, este
corecta relatia:
Deimpartitul = Catul · Impartitorul +Restul
Idee: Fie P
3
(x) expresia egala cu zero. Deoarece admite radacina x=-1, in-
seamna ca P
3
(x) se imparte la x-(-1) adica la x+1. Se efectueaza impartirea
P
3
(x) la (x+1) si obtinem Cat
2
(x) si rest=0. Deci P
3
(x) = (x + 1) · Cat
2
(x).
Rezolvam Cat
2
(x) = 0 si aflam celelalte doua radacini.
Tip 3. Ecuatii reciproce de grad patru
Exemplu: Rezolvati ecuatia 2x
4
+ 7x
3
+ 9x
2
+ 7x
1
+ 2 = 0
Idee: Se imparte ecuatia cu x
2
, dupa care se noteaza (x +
1
x
) = y. Se exprima
totul in y. Se rezolva ecuatia de gradul doi in y, apoi se afla x
1
, x
2
, x
3
, x
4
.
Tip 4. Ecuatii reciproce de grad cinci
Exemplu: Rezolvati ecuatia 20x
5
−81x
4
+ 62x
3
+ 62x
2
−81x
1
+ 20 = 0
Idee: Fiind ecuatie reciproca de grad impar, are radacina x=-1. Se procedeaza
ca in cazul ec. reciproce de grad trei si din P
5
(x) = (x+1)Q
4
(x), prin impartirea
lui P
5
(x) la (x+1) se obtine Q
4
(x) ca ecuatie reciproca de gradul 4, care se
rezolva ca orice ecuatie reciproca de gradul patru.
45
'
&
$
%
Tip 5. Ecuatii care admit radacina x = a +b · i
Exemplul 1: Rezolvati ecuatia ax
4
+ bx
3
+ cx
2
+ dx
1
+ e = 0 stiind ca admite
radacina x=1+i.
Teorie: Daca o ecuatie admite radacina x=a+bi, atunci admite si radacina
x=a-bi
Idee: Fie de exemplu polinomul P
4
(x) care stim ca admite radacina x
1
= a+bi.
Conform teoriei, x
2
= a −bi. Inseamna ca putem scrie
P
4
(x) = (x −x
1
) · (x −x
2
) · Q
2
(x)
Calculam (x − x
1
) · (x − x
2
) si scapam de i, notam forma obtinuta pentru
comoditatea scrierii cu R(x). Deci P
4
(x) = R(x) · Q
2
(x). Aflam pe Q
2
(x)
impartind pe P
4
(x) la Q
2
(x). Rezolvam Q
2
(x) = 0 si aflam de aici pe x
3
, x
4
. Pe
x
1
in cunoastem din enunt ca fiind x=a+bi, iar pe x
2
in cunoastem din teorie
ca fiind x=a-bi.
Exemplul 2: Determinati a si b, dupa care rezolvati ecuatia
x
4
−7x
3
+ 21x
2
+ax
1
+b = 0
stiind ca admite radacina x=1+2i
Teorie: Daca un polinom P(X) admite radacina x=a, atunci P(a)=0 ( Teorema
lui B´ezout).
Idee: Deoarece P(x) admite radacinile x=a si x=b, conform teoremei lui
B´ezout, putem scrie ca P(a)=0 si P(b)=0. Am obtinut un sistem pe doua
ecuatii cu doua necunoscute, pe care il rezolvam si aflam pe a si pe b. Acum
cunoastem forma lui P(x) si folosim teorie conform careia daca polinomul ad-
mite radacina x=1+2i, inseamna ca admite si radacina x=1-2i. Procedam ca si
in cazul problemei anterioare si aflam si celelalte radacini.
Tip 6. Ecuatii care admit radacina x = a +

b
Exemplu: Rezolvati ecuatia x
4
−4x
3
+x
2
+6x
1
+2 = 0 stiind ca admite radacina
x = 1 −

2.
Teorie: Daca o ecuatie admite radacina x = a +

b, atunci admite si radacina
x = a −

b
Idee: Similar cu problema anterioara. Fie de exemplu polinomul P
4
(x) care
stim ca admite radacina x
1
= a +

b. Conform teoriei, x
2
= a −

b. Inseamna
ca putem scrie
P
4
(x) = (x −x
1
) · (x −x
2
) · Q
2
(x)
Calculam (x − x
1
) · (x − x
2
) si scapam de

b, notam forma obtinuta pentru
comoditatea scrierii cu R(x). Deci P
4
(x) = R(x) · Q
2
(x). Aflam pe Q
2
(x)
impartind pe P
4
(x) la Q
2
(x). Rezolvam Q
2
(x) = 0 si aflam de aici pe x
3
, x
4
.
Pe x
1
in cunoastem din enunt ca fiind x = a +

b, iar pe x
2
in cunoastem din
teorie ca fiind x = a −

b.
46
'
&
$
%
Memo 18 Ecuatii de grad superior - Continuare
Partea a -II - a
Tip 7. Ecuatii cu coeficientul de grad maxim =1
Exemplu: Rezolvati ecuatia x
4
−2x
3
−5x
2
+ 8x + 4 = 0
Teorie: Radacinile intregi ale ecuatiei ar putea fi printre divizorii termenului
liber.
Idee: Se scot divizorii termenului liber, ex: +1,-1,+2,-2,+4,-4 si se verifica pe
rand daca sunt radacini cu teorema lui B´ezout. Adica se verifica daca P(+1)=0.
Daca este egal cu zero, inseamna ca este radacina, altfel nu este. Se fac verifi-
carile pt toti divizorii termenului liber. Daca gasim de exemplu doua radacini,
fie x
1
si x
2
, scriem P(x) = (x − x
1
)(x − x
2
)Q
2
(x). Calculam (x − x
1
)(x − x
2
)
si obtinem o ecuatie de gradul doi, o notam pt comoditatea scrierii cu R(x).
Impartim pe P(x) la R(x) si obtinem Q
2
(x). Rezolvam Q
2
(x) = 0 si aflam x
3
si x
4
.
Tip 8. Caz general=Ecuatii cu coeficient de grad maxim diferit de 1
(Valabil si pentru coeficient grad maxim egal cu 1 ca si caz particular)
Exemplu: Rezolvati ecuatia 6x
4
−17x
3
−x
2
+ 8x −2 = 0
Teorie: Radacinile ecuatiei ar putea fi de forma α =
p
q
, p=divizor al termenu-
lui liber , iar q=divizor al coeficientului de grad maxim.
Idee: Metoda implica multe calcule. Se scot divizorii termenului liber, ex: p=
+1,-1,+2,-2 si divizorii coeficientului de rang maxim ex: q=+1,-1,+2,-2,+3,-
3,+6,-6. Se formeaza toate combinatiile de tip α =
p
q
, si anume
+1
+1
,
+1
−1
,
+1
+2
· ·,
s.a.m.d. si se verifica cu teorema lui B´ezout daca P(α)=0. Daca se gasesc doua
solutii, se procedeaza mai departe ca in cazul problemei anterioare.
Tip 9. Ecuatii binome
Exemplu: Rezolvati ecuatia 3x
7
= 5
Teorie: Se aduce ecuatia la forma x
n
= a si se scrie numarul a ca numar
complex, de forma r(cos(α)+i·sin(α)). Se folosesc eventual formele 1 = cos(0)+
i· sin(0) , respectiv −1 = cos(π)+i· sin(π). Se obtine x
n
= r(cos(α)+i· sin(α))
si se aplica formula radicalului dintr-un numar complex si obtinem radacinile:
x
k
=
n

r(cos
α + 2kπ
n
+i · sin
α + 2kπ
n
), k = 0, 1 · · · k −1
De exemplu pentru 3x
7
= 5 se scrie x
7
=
5
3
· 1, adica x
7
=
5
3
· (cos(0) +i · sin(0))
deci
x
k
=
n
_
5
3
(cos
0 + 2kπ
5
+i · sin
0 + 2kπ
5
), k = 0, 1 · · · 4
47
'
&
$
%
Tip 10. Alte metode de rezolvare a ecuatiilor de grad superior
• Folosind teorema lui B´ezout, pentru radacini multiple(materie clasa X)
• Folosind relatiile lui Vi`ete(materie clasa X)
• Folosind sirul lui Rolle(materie de clasa XI, implica derivate )
• Rezolvare grafica(materie de clasa XI, uneori implica derivate )
48
'
&
$
%
Memo 19 Determinanti
1. Calculul determinantilor
a) Determinanti de ordin 1:
¸
¸
a
¸
¸
= a
b) Determinanti de ordin 2:
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
= a · d −b · c
c) Determinanti de ordin 3:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
g h i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= a · e · i +d · h · c +b · f · g −c · e · g −b · d · i −f · h · a
Aceasta metoda se numeste regula triunghiului
d) Determinanti de ordin >= 4:
Nu exista o regula de genul regulilor anterioare, ci se procedeaza astfel:
Fie de exemplu urmatorul determinant de ordin 4:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
m n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Se dezvolta determinantul dupa o linie sau dupa o coloana. De mentionat
ca se poate alege orice linie , respectiv orice coloana, rezultatul obtinut este
acelasi. Adica daca dezvoltam dupa linia 1 este ok, sau daca dupa linia 2 este
tot ok, daca dezvoltam dupa coloana 1 este ok, dupa coloana 2 este tot ok,
s.a.m.d.
Alegem de exemplu sa dezvoltam dupa linia 1. Dezvoltarea determinantului
dupa linia 1 este urmatoarea:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
m n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
(−1)
1+1
· a ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
f g h
j k l
n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
+ (−1)
1+2
· b ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e g h
i k l
m o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
+
(−1)
1+3
· c ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e f h
i j l
m n p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
+ (−1)
1+4
· d ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e f g
i j k
m n o
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Se observa ca pornind de la un determinant de ordin patru, am ajuns la de-
terminanti de ordin trei, pe care ii putem calcula. Practic am reusit sa coboram
49
'
&
$
%
gradul determinantului cu o unitate. In general, pentru a calcula un determi-
nant de ordin n , prin aceasta metoda se ajunge la determinanti de ordin n-1 ,
apoi aplicand metoda din nou, determinantii de ordin n-1 se reduc la determi-
nanti de ordin n-2 , s.a.m.d. pana se ajunge la determinanti de ordin 3, pentru
care avem metoda efectiva de calcul.
Acest determinant ”redus”, de exemplu
¸
¸
¸
¸
¸
¸
f g h
j k l
n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
pentru elementul aflat
la intersectia liniei 1 cu coloana 1, se numeste complement algebric, (sau
minor) si se noteaza cu Γ
11
. In general la intersectia liniei i cu coloana j,
se gaseste elementul a
ij
, avand complementul algebric Γ
ij
, (respectiv minorul
Γ
ij
). Dezvoltarea unui determinant dupa o anumita linie sau dupa o anumita
coloana, reprezinta de fapt o suma de grupari de genul (−1)
i+j
· a
ij
· Γ
ij
pentru
acea linie, respectiv coloana. Dezvoltarea unui determinant se poate exprima
pe scurt astfel:
d =

(−1)
i+j
· a
ij
· Γ
ij
2. Proprietati ale determinantilor
Se observa faptul ca un determinant este mai usor de calculat daca linia(
sau coloana ) dupa care se alege dezvoltarea are cat mai multe elemente egale
cu zero. Din acest motiv, este de preferat ca pentru calculul unui determinant
sa alegem o linie(sau coloana), sa facem cat mai multe zerouri pe acea linie(sau
coloana) si doar apoi sa dezvoltam determinantul. Pentru a face zerouri pe o
linie(sau coloana) se pot folosi urmatoarele proprietati:
a) Daca la un determinant se aduna o linie la alta linie, valoare determi-
nantului este aceeasi. Daca notam de exemplu linia i cu L
i
si linia j cu L
j
,
inseamna ca este corecta operatia L
i
= L
i
+L
j
b) Daca la un determinant se scade o linie din alta linie, valoare determi-
nantului este aceeasi, adica este corecta operatia L
i
= L
i
+L
j
c) Daca la un determinant se inmulteste o linie cu un numar intreg, de ex-
emplu α si apoi se aduna valoarea obtinuta la alta linie, valoare determinantului
este aceeasi, adica este corecta operatia L
i
= L
i
+α · L
j
. Se observa ca pentru
α = +1 se obtine cazul a) iar pentru α = −1 se obtine cazul b). De remarcat
ca α trebuie sa fie intreg, adica de exemplu α =
1
3
nu este ok.
In concluzie, de retinut ca sunt corecte urmatoarele relatii:
a) L
i
= L
i
+L
j
b) L
i
= L
i
−L
j
c) L
i
= L
i
+α · L
j
Similar si pentru coloane, adica notand coloana cu C, sunt corecte operatiile:
a) C
i
= C
i
+C
j
b) C
i
= C
i
−C
j
c) C
i
= C
i
+α · C
j
3. Din cele prezentate rezulta urmatoarele consecinte:
1) Un determinat are valoarea zero, daca are pe o linie (sau pe o coloana)
toate elementele egale cu zero.
2) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane)
identice.
3) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane)
proportionale.
4) Se poate scoate factor comun de pe o linie(sau coloana) a unui determi-
nant, adica de exemplu, este corecta urmatoarea operatiune:
¸
¸
¸
¸
α · a b
α · c d
¸
¸
¸
¸
= α·
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
50
'
&
$
%
Memo 20 Matrici
1. Notiunea de matrice
Definitie: O matrice reprezinta un tablou de elemente.
Fie de exemplu matricea X=
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
¸
¸
¸
¸
care are 2 linii si trei coloane, deci
putem spune ca X apartine multimii matricilor cu 2 linii si 3 coloane, adica X
∈ M
2,3
De mentionat ca primul indice reprezinta numarul de linii iar al doilea
indice reprezinta numarul de coloane. In general, multimea matricilor cu m linii
si n coloane se noteaza cu M
m,n
- Daca m=n, adica numarul de linii este egal cu numarul de coloane, ma-
tricea se numeste matrice patratica, iar multimea matricilor nu se scrie M
m,m
ci mai simplu, M
m
. Daca m este diferit de n, matricea se mai numeste matrice
dreptunghiulara.
- Daca m=1, adica matricea are o singura linie, matricea se numeste matrice
linie si se poate scrie de exemplu X ∈ M
1,n
.
- Daca n=1, adica matricea are o singura coloana, matricea se numeste
matrice coloana si se poate scrie de exemplu X ∈ M
m,1
.
- Se observa ca matricea linie si matricea coloana, reprezinta de fapt vectori.
2. Operatii cu matrici
Fie matricile:
A=
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
si B=
¸
¸
¸
¸
A B
C D
¸
¸
¸
¸
• Adunare matrici: A+B=
¸
¸
¸
¸
a +A b +B
c +C d +D
¸
¸
¸
¸
• Scadere matrici: A - B=
¸
¸
¸
¸
a −A b −B
c −C d −D
¸
¸
¸
¸
• Inmultire matrice cu un scalar: α· A=
¸
¸
¸
¸
α · a α · b
α · c α · d
¸
¸
¸
¸
, pt.α scalar.
• Inmultirea a doua matrici:
Fie matricile: A=
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
¸
¸
¸
¸
si B=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
A B C
D E F
G H I
¸
¸
¸
¸
¸
¸
A · B =
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
¸
¸
¸
¸
·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
A B C
D E F
G H I
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
=
¸
¸
¸
¸
aA+bD +cG aB +bE +cH aC +bF +cI
dA+eD +fG dB +eE +fH dC +eF +fI
¸
¸
¸
¸
Se poate retine mai usor privind in acest mod: A·B=
¸
¸
¸
¸
L
1
C
1
L
1
C
2
L
1
C
3
L
2
C
1
L
2
C
2
L
3
C
3
¸
¸
¸
¸
,
unde L
i
=linia i , iar C
j
=coloana j
Analizand algoritmul de inumltire a doua matrici, se observa ca daca se
inmulteste o matrice cu m linii si n coloane cu o alta matrice avand n linii si
p coloane, matricea rezultata va avea m linii si p coloane . Pentru a se putea
51
'
&
$
%
efectua inmultirea, este necesar ca numarul de linii a celei de a doua matrici sa
fie egal cu numarul de coloane a primei matrici.
De exemplu pentru inmultirea A · B = C (unde A are m linii si n coloane,
iar B are n linii si p coloane) se respecta regulile prezentate in urmatorul desen:
m
n
n
p
m
p
· =
A
B
C
Se observa ca inmultirea matricilor NU este COMUTATIVA
• Impartirea a doua matrici:
Nu exista impartire a doua matrici. Pentru ”simularea impartirii matricilor”
se foloseste notiunea de matrice inversa, notata cu A
−1
(pentru matricea initiala
A), care se va prezenta ulterior.
3. Matrici deosebite
Fie de exemplu matrici de 3 linii si 3 coloane, adica matrici din M
3
a) matricea nula. Pentru M
3
:
O
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
0 0 0
0 0 0
0 0 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
In general, matricea nula pentru M
n
, se noteaza cu O
n
si este o matrice
patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule .
Matricea nula are proprietatea ca este neutra in raport cu adunarea ma-
tricelor, adica A+O
n
= O
n
+A=A pentru orice A ∈ M
n
.
b) matricea unitate. Pentru M
3
:
I
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 0 0
0 1 0
0 0 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
In general, matricea unitate pentru M
n
, se noteaza cu I
n
si este o ma-
trice patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule cu exceptia
elementelor de pe diagonala principala care au toate valoarea 1.
Matricea unitate are proprietatea ca este neutra in raport cu inmultirea
matricelor, adica A · I
n
=I
n
· A= A pentru orice A ∈ M
n
.
52
'
&
$
%
Memo 21 Matricea inversa. Rangul unei matrici
1. Matricea inversa
Fie de exemplu matricea patrata de ordinul 3, A=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
g h i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Pentru a determina matricea inversa, notata cu A
−1
se procedeaza astfel:
1. Se calculeaza determinantul matricii A.
a) Daca det(A)=0, inseamna ca nu exista matricea inversa A
−1
, sau altfel
spus, matricea A nu este inversabila. In aceasta situatie, precesul se opreste
aici.
b) Daca det(A) diferit de zero, inseamna ca exista matricea inversa A
−1
,
sau altfel spus, matricea A este inversabila. Se continua cu pasul urmator.
2. Se formeaza matricea transpusa, notata cu A
t
, si anume linia 1 din A devine
coloana 1 din A
t
, linia 2 din A devine coloana 2 din A
t
, s.a.m.d. Deci se obtine:
A
t
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a d g
b e h
c f i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
3. Se formeaza matrice adjuncta (sau reciproca), notata cu A

, din A
t
, care
va avea tot atatea elemente ca si A
t
, si va avea urmatoarea forma:
A

=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
11
x
12
x
13
x
21
x
22
x
23
x
31
x
32
x
33
¸
¸
¸
¸
¸
¸
unde x
11
=(−1)
(1+1)
·
¸
¸
¸
¸
e h
f i
¸
¸
¸
¸
= 1 · (e · i −h · f) = ei −hf = numar.
x
12
=(−1)
(1+2)
·
¸
¸
¸
¸
b h
c i
¸
¸
¸
¸
= −1 · (b · i −h · c) = −bi +hc = numar, samd.
Atentie: A nu se confunda cu metoda de dezvoltare a unui determinant,
unde se folosea factorul generic (−1)
i+j
· a
ij
· Γ
ij
iar aici nu se foloseste a
ij
4. Se formeaza A
−1
cu formula:
A
−1
=
A

det(A)
=
1
det(A)
·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
11
x
12
x
13
x
21
x
22
x
23
x
31
x
32
x
33
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
11
det(A)
x
12
det(A)
x
13
det(A)
x
21
det(A)
x
22
det(A)
x
23
det(A)
x
31
det(A)
x
32
det(A)
x
33
det(A)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Se observa motivul pentru care la punctul 1 se concluziona ca nu exista A
−1
daca se obtinea det(A)=0.
5. Pas optional, dar recomandabil daca este timp si anume verificarea lui A
−1
.
Se efectueaza inmultirea A · A
−1
si se verifica daca intradevar se obtine matricea
unitate, in cazul exemplului prezentat I
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 0 0
0 1 0
0 0 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Pentru cazul general,
daca se obtine I
n
pentru o matrice patrata de ordinul n, inseamna ca A
−1
a fost
calculat corect, altfel inseamna ca s-a gresit si trebuie verificat calculul.
53
'
&
$
%
Mentiuni
1. Se observa ca daca se cere sa se verifice daca o matrice este inversabila
(sau altfel spus daca exista matrice inversa), problema se reduce la verificarea
determinantului matricii. Daca determinantul matricii este diferit de zero in-
seamna ca matricea este inversabila iar daca determinantul matricii este egal cu
zero inseamna ca matricea nu este inversabila.
2. Problemele care folosesc matricea inversa sunt in general de tipurile
urmatoare:
- Se da o matrice si se cere sa se determine matricea inversa.
- Se da o matrice si se cere sa se verifice daca matricea este inversabila.
- Rezolvarea ecuatiilor matriciale.
- Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare prin metoda matriciala.
2. Rangul unei matrici
Fie de exemplu urmatoarea matrice dreptunghiulara:
X =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Prin definitie, rangul unei matrici reprezinta ordinul celui mai
mare determinant patrat, diferit de zero, extras din matrice.
In cazul nostru, matricea fiind de tipul 3x4, ordinul maxim la care putem
spera este 3x3. Extragem din matrice un determinant de ordin 3x3 , il calculam
si verificam daca este diferit de zero. Daca este diferit de zero, atunci rangul
matricii este 3 si ne oprim. Daca determinantuld este egal cu zero, alegem alt
determinant de ordin 3x3 si procedam similar.
Daca toti determinantii de ordin 3x3 sunt egali cu zero, cobaram din pretentii
si incercam cu determinanti de ordin 2x2 in mod similar.
Daca toti determinantii de ordin 2x2 sunt egali cu zero, cobaram din pretentii
si incercam cu determinanti de ordin 1x1.
Se observa in cel mai rau caz vom gasi macar un determinant diferit de zero
de ordinul 1, cu exceptia situatiei in care matricea are toate elementele nule,
ceea ce ar insemna ca rangul ar fi egal cu zero. Din cele prezentate anterior se
poate sesiza ca algoritmul este finit.
Mentiuni
1. Se observa ca metoda prezentata porneste de la o abordare a matricii de
genul de sus in jos, in sensul ca se incepe cu determinantii patrati extrasi din
matrice, de rang maxim.
2. Trebuie avuta atentie sa se ia toti determinantii de o anumita dimensiune,
adica sa nu se scape din vedere unii determinanti.
3. Problemele care folosesc rangul unei matrici sunt in general de tipurile
urmatoare:
- Se da o matrice si se cere sa i se determine rangul.
- Se da o matrice si se cere sa se discute rangul in functie de un parametru.
- Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare.
54
'
&
$
%
Memo 22 Sisteme de ecuatii liniare
1. Sisteme de ecuatii rezolvate matricial
Fie de exemplu sistemul:
_
_
_
x +y +z = 7
3x + 7y + 5z = 2
6x −3y +z = 1
Rezolvarea matriciala a sistemului se face urmand urmatorii pasi:
- Se formeaza matricea coeficientilor sistemului, in cazul nostru A=
_
_
1 1 1
3 7 5
6 −3 1
_
_
- Se formeaza matricea coloana cu necunoscutele sistemului, X=
_
_
x
y
z
_
_
- Se formeaza matricea coloana cu termenii liberi ai sistemului, B=
_
_
7
2
1
_
_
- Sistemul este echivalent cu urmatoarea ecuatie matriciala:
A· X = B
- Se rezolva ecuatia matriciala anterioara in mod obisnuit, adica se calculeaza
A
−1
, se inmulteste ecuatia matriciala la stanga cu A
−1
si se obtine X=A
−1
· B.
Se obtine matricea coloana X, de unde se scoate x,y,z.
Mentiune Aceasta metoda se foloseste rar, eventual doar daca se solicita
in mod explicit prin enunt sa se rezolve prin aceasta metoda.
2. Regula lui Cramer
Fie de exemplu sistemul:
_
_
_
x +y +z = 7
3x + 7y + 5z = 2
6x −3y +z = 1
Se efectueaza urmatorii pasi:
- Se formeaza matricea coeficientilor sistemului, in cazul nostru A=
_
_
1 1 1
3 7 5
6 −3 1
_
_
- Se calculeaza determinantul matricii A, il notam de exemplu cu ∆ (delta).
• Daca ∆ =0 , inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui
Cramer si procesul se opreste aici.
• Daca ∆ = 0, inseamna ca sistemul se poate rezolva cu regula lui Cramer
si se continua cu etapa urmatoare.
- Se calculeaza ∆
x
, prin inlocuirea coloanei cu coeficientii lui x din matricea
sistemului, cu coloana termenilor liberi, adica se obtine: ∆
x
=
_
_
7 1 1
2 7 5
1 −3 1
_
_
- Se calculeaza ∆
y
si ∆
z
in mod similar.
- Se calculeaza x=

x

y=

y

z=

z

solutia sistemului fiind (x,y,z).
Se observa motivul pentru care un sistem avand ∆ = 0 nu se poate rezolva
cu regula lui Cramer si anume deoarece ∆ apare la numitor.
55
'
&
$
%
3. Studiul compatibilitatii sistemelor
Fie de exemplu sistemul:
_
_
_
3x +y + 2z = 8
2x −3y +z = 1
5x + 9y + 4z = 22
Se efectueaza urmatorii pasi:
- Se formeaza matricea coeficientilor sistemului, in cazul nostru A=
_
_
3 1 2
2 −3 1
5 9 4
_
_
- Se calculeaza determinantul matricii A, il notam de exemplu cu ∆ (delta).
• Daca ∆ = 0, inseamna ca sistemul este compatibil determinat, se
poate rezolva cu regula lui Cramer si nu este necesara prezenta metoda . Se
rezolva cu regula lui Cramer prezentata anterior si procesul se opreste aici.
• Daca ∆ =0 , inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui
Cramer si efectuam pasii urmatori. In cazul nostru din calcul obtinem ∆ =0.
- Se extrage din matricea sistemului, un determinant patrat de cel mai
mare ordin, diferit de zero , numit determinant principal, pe care il
notam de exemplu δ (delta mic).
De exemplu δ =
_
3 1
2 −3
_
= -9-2=-11 = 0
- Se stabilesc ecuatiile principale , in acest caz ecuatia 1 si ecuatia 2 si
ecuatiile secundare , in acest caz ecuatia 3. Se stabilesc necunoscutele
principale , in acest caz x si y si necunoscutele secundare , in acest caz z.
- Se formeaza determinantul caracteristic, notat cu ∆
c
, prin bordarea
determinantului principal δ cu o linie formata din coeficientii corespunzatori
din una dintre ecuatiile secundare si cu o coloana formata din termenii liberi
corespunzatori. Pentru cazul nostru, se obtine ∆
c
=
_
_
3 1 8
2 −3 1
5 9 22
_
_
- Se calculeaza ∆
c
, (in cazul nostru ∆
c
= 0) si se interpreteaza astfel:
• Daca ∆
c
= 0 se trage concluzia ca sistemul este incompatibil si procesul
se opreste aici.
• Daca ∆
c
= 0 se trage concluzia ca sistemul este compatibil nedeter-
minat (in cazul de fata, sistem compatibil simplu nederminat deoarece
avem o singura necunoscuta secundara) si se continua cu pasul urmator:
- Se rezolva sistemul format din ecuatiile principale si anume se
scot necunoscutele principale in functie de necunoscutele secundare.
Practic se scrie sistemul format din ecuatiile secundare, se trec necunoscutele
secundare in membrul cu termenii liberi si se scot necunoscutele principale
in functie de necunoscutele secundare. In cazul nostru, se rezolva sistemul
_
3x +y = 8 −2z
2x −3y = 1 −z
prin metode obisnuite (metoda reducerii sau substitu-
tiei sau chiar Cramer) si se scoate x=f(z) si y=f(z), z ∈ R. Concret obtinem
x=
25−7z
11
, y=
13−z
11
, z ∈ R. Observam ca intradevar sistemul este compatibil
(am putut obtine solutii pentru x si y) si simplu nederminat, deoarece x si y
depind de un singur parametru real z.
56
'
&
$
%
Memo 23 Compatibilitatea sistemelor de ecuatii prezentata grafic
Reprezentare grafica a etapelor de analizare a compatibilitatii unui
sistem cu n ecuatii si n necunoscute:
Start
Stop
Stop
Da Nu
Da
Nu
Calculul determinantului
sistemului ∆
∆ = 0

c
= 0
Sistem compatibil deter-
minat. Regula lui Cramer.
Calcul ∆
x
,∆
y
,∆
z
x =
∆x

, y =
∆y

,etc
Calcul determinant
principal δ
Ec. princip/sec, ne-
cunoscute princip/sec.
Sistem incompatibil
Stop
Sistem compatibil
nedeterminat
Rezolvare sistem format
din ec. principale
Calculul determinantu-
lui caracteristic ∆
c
Se recomanda analizarea sistemelor dupa modelul acesta, eventual cu adaptarea
ceruta de specificul problemei.
57
'
&
$
%
58
'
&
$
%
Memo 24 Sisteme de ecuatii particulare
1. Discutarea naturii unui sistem dupa parametrii reali
Se urmeaza etapele prezentate in graficul studiului compatibilitatii si se
trateaza pe cazuri, dupa valorile parametrilor. De exemplu daca avem un sis-
tem de 3 ecuatii cu 3 necunoscute, cu un parametru m. Calculam determinantul
sistemul si obtinem de exemplu ∆ = (m−5) · (m+ 7) . Se procedeaza astfel:
Caz 1 Pentru (m−5) · (m+ 7) = 0, adica pentru m= 5 si m= −7 sistemul
este compatibil determinat si se aplica regula lui Cramer. Se scot efectiv in
functie de m ∆ apoi ∆
x
, ∆
x
, ∆
x
etc apoi x,y,z.
Caz 2 Pentru m=5 se inlocuieste efectiv m=5 in sistemul initial, se
obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem
obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul
corespunzator.
Caz 3 Pentru m=-7 se inlocuieste efectiv m=-7 in sistemul initial, se
obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem
obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul
corespunzator.
Daca se va obtine ∆
c
in functie de parametru, ( de exemplu∆
c
= m−9 ) se
va separa din nou pe cazuri, adica:
Caz a) Pentru m−9 = 0 adica m = 9 , sistemul este incompatibil si stop.
Caz a) Pentru m−9 = 0 adica m = 9 , sistemul este compatibil si nedeter-
minat si se continua conform grafic compatibilitate, prin rezolvarea sistemului
format din ecuatiile principale.
Exemplu Discutati natura sistemului dupa valorile parametrului m si re-
zolvati sistemul :
_
_
_
x −my +z = 1
x −y +z = 1
mx +m
2
y −z = m
2
2. Sisteme omogene
Sistem omogen este prin definitie un sistem care are toti termenii
liberi egali cu zero.
Se pastreaza toate proprietatile si modul de lucru cunoscut de la sisteme,
singura noutate fiind faptul ca un sistem omogen admite intotdeauna solutia
x=y=z= · · · =0 numita solutie banala sau solutie nula.
Analizand graficul studiului compatibilitatii, se observa ca daca ∆ = 0
rezulta ca sistemul este compatibil determinat, adica admite solutie unica.
Deoarece sistemul omogen admite intotdeauna solutia banala, inseamna ca pen-
tru ∆ = 0, solutia banala este unica solutie. Prin urmare daca pentru un
sistem omogen se cere sa se puna conditia ca sistemul sa nu contina doar
solutia banala, trebuie pusa conditia ca ∆ = 0.
59
'
&
$
%
Exemplu Rezolvati urmatorul sistem omogen:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x + 2y +z +t = 0
2x +y +z + 2t = 0
x + 2y + 2z +t = 0
x +y +z +t = 0
3. Sisteme cu numar de ecuatii diferit de numarul de necunoscute
Poate aparea una dintre urmatoarele doua situatii:
a) Numarul de ecuatii este mai mic decat numarul de necunoscute.
Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :
_
_
_
x −2y +z +t = 1
x −2y +z −t = −1
x −2y +z + 5t = 6
b) Numarul de ecuatii este mai mare decat numarul de necunoscute.
Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :
_
_
_
x + 2y = 1
6x −8y = 1
5x + 2y = 3
Se recomanda ca exercitiu, analizarea graficului de studiu al compatibilitatii
sistemelor pentru fiecare din aceste situatii.
Ca recomandari generale:
• Pentru cazul a) sistemul chiar daca este compatibil nu poate fi si de-
terminat, deoarece suntem in situatia in care avem mai putine ecuatii decat
necunoscute.
• Pentru cazul b) avem mai multe ecuatii decat necunoscute, deci sistemul
ar putea fi determinat, dar trebuie de verificate solutiile obtinute pentru toate
ecuatiile pentru a fi sigur ca sistemul este compatibil.
60
'
&
$
%
Memo 25 Limite de siruri
Teorie
Se considera evidente urmatoarele:
a) lim
n→∞
n = ∞. In general, lim
n→∞
n
k
= ∞ pentru k > 0.
b) lim
n→∞
1
n
= 0. In general lim
n→∞
a
k
= 0 pentru a = subunitar .
c) lim
n→∞
(
2
3
)
n
= 0. In general, lim
n→∞
a
n
= 0 pentru a = subunitar.
Tipuri de limite de siruri
Tip 1 = Fractii simple
Exemple:
a) lim
n→∞
2n
4
+3n
2
+5n+1
4n
3
+2n
2
+3n+3
b) lim
n→∞
2n
4
+3n
2
+5n+1
4n
6
+2n
2
+3n+3
c) lim
n→∞
2n
4
+3n
2
+5n+1
4n
4
+2n
2
+3n+3
Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, n la
puterea cea mai mare.
Tip 2 = Sume consacrate
Exemple:
a) lim
n→∞
1+2+3+···n
3n
2
+2n+1
b) lim
n→∞
1
2
+2
2
+3
2
+···+n
3
3n
2
+2n+1
c) lim
n→∞
1·2+2·3+···n·(n+1)
4n
5
+5
Idee: Se restrange suma conform regulilor cunoscute, dupa care problema
devine de obicei de tipul 1.
Tip 3 = Radicali
Exemple:
a) lim
n→∞
(

n + 1−

n + 5) b) lim
n→∞
(

n + 1−3n) c) lim
n→∞
(
3

n + 1−
3

n + 2)
Idee: Se amplifica gruparea (

a −

b) cu (

a +

b) pentru a dispare
radicalul de la numarator, unde se va obtine a-b, problema devenind de obicei
de tipul 1. Similar, pentru gruparea (

a +

b), se amplifica cu (

a −

b).
Tip 4 = Puteri
Exemple:
a) lim
n→∞
4·5
n
+6·3
n
5
n
+3·2
n
b) lim
n→∞
4·7
n+3
+6·3
n+1
7
n+2
+4·3
n+4
c) lim
n→∞
4·5
n
+6·6
n
7
n
+3·8
n
Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, puterea
a
n
la puterea cea mai mare, de exemplu pentru exemplul a), la numarator se
scoate factor fortat 5
n
iar la numarator tot 5
n
.
61
'
&
$
%
Tip 5 = Gruparea gen (1 +
1
n
)
n
. Nedeterminarea 1

Exemple:
a) lim
n→∞
(1 +
3
n−2
)
n+1
b) lim
n→∞
(
n+1
n−5
)
n+2
c) lim
n→∞
(
n
2
+3
n
2
−n
)
2n+1
Idee: Se incearca sa se ajunga la formula lim
n→∞
(1 +
1
n
)
n
= e, respectiv
pentru cazul general, lim
n→∞
(1 +A)
1
A
= e, unde A →0 pentru n→∞.
Tip 6 = Teorema cleste
Exemple:
a) lim
n→∞
2
n
n!
b) lim
n→∞
1
n
2
· sin(n+7) c) lim
n→∞
1

1+n
2
+
1

2+n
2
+· · · +
1

n+n
2
Idee: Se foloseste teorema cleste:
Fie un sir a
n
si o limita l. Daca b
n
<= a
n
<= c
n
si atat sirul b
n
→l cat si
c
n
→l, atunci a
n
→l. Daca l=0, regula se mai numeste criteriul majorarii.
62
'
&
$
%
Memo 26 Limite de functii
Teorie
Se considera cunoscute urmatoarele:
a) Modul de calcul al limitelor de siruri
b) Descompunerea ax
2
+ bx + c = a(x −x
1
)(x −x
2
) si similar pentru orice
polinom de gradul n.
c) lim
n→∞
sin(x)
x
= 1
Limitele de functii se pot calcula prin doua mari metode: clasic, adica fara a
utiliza derivate si folosind metoda lui l’Hˆopital care implica folosirea derivatelor.
Unele probleme se rezolva mai usor prin o metoda, alte probleme prin cealalta.
Nu exista o reteta care sa indice care e cea mai potrivita metoda pentru o
anumita problema.
A) Tipuri de limite de functii clasice
( fara a folosi derivate )
Tip 1 = Limite cu x →±∞
Exemple:
a) lim
x→∞
5x
4
+4x
2
+2x+1
3x
2
+2x+1
b) lim
x→∞
(
x+3
x−5
)
2x+1
c) lim
x→−∞

x
2
+3+3x
2x+1
Idee: Se lucreaza asemanator cu limitele de siruri, unde aveam n →±∞.
Tip 2 = Limite cu x →x
0
si x −x
0
apare la numitor
Exemple:
a) lim
x→5
1
x−5
b) lim
x→7
−3(x
2
+2)
x−7
c) lim
x→3
2
5+
−6
x−3
Idee: Se face tabel si la final se obtine limita la stanga lui x
0
si limita la
dreapta lui x
0
.
Tip 3 = Limite din fractii de polinoame
Exemple:
a) lim
x→7
x
2
−49
x−7
b) lim
x→2
x
3
−8
x−2
c) lim
x→3
x
4
−81
x−3
Idee: Se incearca sa se descompuna atat numaratorul cat si numitorul
dupa formula de genul ax
2
+bx+c = a(x−x
1
)(x−x
2
) (corespunzator gradului
polinomului), sau eventual dupa alte formule, dupa care se incearca simplificarea
factorului x −x
0
.
Tip 4 = Limite de functii trigonometrice
Exemple:
a) lim
x→0
sin(7x)
3x
b) lim
x→0
tg(3x)
tg(7x)
c) lim
x→3
sin(x−3)
4(x−3)
Idee: Se foloseste formula lim
n→∞
sin(x)
x
= 1 si formulele obisnuite de la
trigonometrie. De avut in vedere ca sin(0)=0 si cos(0)=1.
Metodele prezentate anterior fac parte din categoria de calcul limite de
functii prin metoda clasica in sensul ca nu utilizeaza derivate. Limitele de
functii se pot calcula si cu utilizarea derivatelor, folosind regula lui l’Hˆopital,
prezentata in continuare.
63
'
&
$
%
B) Teorema lui l’Hˆopital
Limite de functii cu folosirea derivatelor
Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei
lui l’Hˆopital.
Teorema lui l’Hˆopital: Pentru nedeterminare de tipul


sau
0
0
este adevarata
relatia:
lim
x→x
0
f
g
= lim
x→x
0
f

g

Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul


sau
0
0
,
expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. Astfel se procedeaza
daca avem nedeterminari de tipul:
1. [0 · ∞]
2. [∞−∞]
3. [1

, ∞
0
, etc] in general nedeterminari de forma f
g
Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆopital, alteori este
mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate, adica fara l’Hˆopital).
Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai
usor cu o metoda sau alta.
Pentru nederminari diferite de


sau
0
0
, se procedeaza astfel:
1. Pentru nedeterminare [0 · ∞]
Fie de calculat lim
x→x
0
f · g, unde f →0 si g →∞.
Se rastoarna una dintre functii, de exemplu:
f · g =
g
1
f
[


] si acum se poate aplica regula lui l’Hˆopital:
lim
x→x
0
f
g
= lim
x→x
0
g
1
f
[


] = lim
x→x
0
g

(
1
f
)

2. Pentru nedeterminare [∞−∞]
Fie de calculat lim
x→x
0
(f −g), unde f →∞ si g →∞.
Se transforma astfel:
f −g = f · g
(f−g)
f·g
= f · g· (
f
fg

g
fg
) = f · g· (
1
g

1
f
) = [∞· 0] =
1
g

1
f
1
f·g
= [∞· ∞]
si acum se poate aplica regula lui l’Hˆopital:
lim
x→x
0
(f −g) = lim
x→x
0
1
g

1
f
1
f·g
= lim
x→x
0
(
1
g

1
f
)

(
1
f·g
)

3. Pentru nedeterminari de tipul f
g
. De exemplu 1

, ∞
0
, etc.
Se foloseste formula A = e
ln(A)
, si se ia A=f
g
.
64
'
&
$
%
Memo 27 Aplicatii ale limitelor de functii
Continuitate, Derivate, Derivabilitate, Asimptote
1. Functii continue
Orice functie elementara este continua pe interval.
Studiul continuitatii se pune in puncte, de exemplu in punctul x = x
0
. Se
procedeaza astfel:
1. - Se calculeaza limita la stanga in x
0
, l
s
|
x=x
0
= lim
x→x
0
(x<x
0
)
f(x)
2. - Se calculeaza limita la dreapta in x
0
, l
d
|
x=x
0
= lim
x→x
0
(x>x
0
)
f(x)
3. - Se calculeaza valoarea functiei in punctul x
0
, adica f(x
0
)
4. - Daca limita la stanga in x
0
este egala cu limita la dreapta in x
0
si este
egala cu f(x
0
), atunci functia f(x) este continua in punctul x
0
, altfel f(x) nu
este continua in punctul x
0
.
Pe scurt, conditia de continuitate intr-un punct x
0
este ca
l
s
|
x=x
0
= l
d
|
x=x
0
= f(x
0
)
Deoarece studiul continuitatii se face in puncte, problemele de continuitate apar
la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada, studiul efectuandu-se in
punctele in care functia isi schimba forma.
2. Definitia derivatei
Derivata functiei f(x) in punctul x
0
se noteaza cu f(x)

x=x
0
si se defineste
astfel:
f(x)

x=x
0
= lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Prin aplicarea formulei anterioare asupra functiile cunoscute, s-a obtinut tabelul
de derivare.
3. Functii derivabile
Functiile elementare sunt derivabile pe intervale.
Studiul derivabilitatii se pune in puncte, de exemplu in punctul x = x
0
. Se
procedeaza astfel:
Functia f(x) este derivabila in punctul x = x
0
, daca derivata la stanga in x
0
si
derivata la dreapta in x
0
sunt egale si finite.
a) Derivata la stanga in punctul x
0
se noteaza cu f

s
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f

(x)
b) Derivata la dreapta in punctul x
0
se noteaza cu f

d
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
65
'
&
$
%
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

d
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f

(x)
In concluzie, se calculeaza derivata la stanga punctului x
0
si derivata la dreapta
lui x
0
. Daca aceste doua sunt egale si finite, atunci functia f(x) este derivabila
in punctul x
0
, altfel f(x) nu este derivabila in punctul x
0
.
Deoarece studiul derivabilitatii se face in puncte, problemele de derivabilitate
apar la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada, studiul efectuandu-se
in punctele in care functia isi schimba forma.
4. Asimptote
Pot exista trei tipuri de asimptote:
• Asimptota orizontala Se numeste asimptota orizontala la +∞, o dreapta
orizontala y=a, daca lim
x→+∞
f(x) = a
Similar, se numeste asimptota orizontala la -∞, o dreapta orizontala y=b, daca
lim
x→−∞
f(x) = b
Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie, atunci sigur nu avem asimp-
tota orizontala la +∞. Similar pentru -∞.
• Asimptota verticala Este o dreapta verticala x=c, daca lim
x→c
f(x) =
+-∞
• Asimptota oblica Studiu la +∞:
Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie, atunci sigur nu avem asimp-
tota oblica la +∞. Daca +∞face parte din domeniul de definitie dar am stabilit
deja ca avem asimptota orizontala la +∞atunci sigur nu avem asimptota oblica
la +∞, deoarece functia nu poate avea simultan doua asimptote +∞. Daca +∞
apartine domeniului de definitie si lim
x→+∞
f(x) = +-∞inseamna ca la +∞nu
avem asimptota orizontala. In acest caz se verifica daca eventual exista asimp-
tota oblica la +∞. Se calculeaza m = lim
x→+∞
f(x)
x
Daca obtinem m finit ,
se continua cu calcularea lui n = lim
x→+∞
(f(x) − m· x) Daca si n este finit,
putem concluziona ca exista asimptota oblica la +∞ si anume dreapta oblica
y = m· x +n .
Se studiaza in mod similar existenta asimptotei oblice la -∞.
Practic se procedeaza astfel:
1. Se stabileste domeniul de definitie, care se scrie ca reuniune de intervale.
2. Se calculeaza valorile functiei, respectiv limitele functiei la capetele domeni-
ului de definitie.
3. Se stabilesc asimptotele analizand valorile functiei, respectiv valorile lim-
itelor obtinute si definitiile asimptotelor, prezentate anterior. Se observa ca
asimptotele orizontale si cele oblice pot apare la + ∞ sau la - ∞, iar asimp-
totele verticale pot apare la capete de intervale diferite de +- ∞. Unele functii
au asimptote, iar altele nu.
66
'
&
$
%
Memo 28 Derivate
1. Definitia derivatei
Derivata functiei f(x) in punctul x
0
se noteaza cu f(x)

x=x
0
si se defineste
astfel:
f(x)

x=x
0
= lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
2. Tabel derivate
Functia Derivata
k(=constanta) 0
x 1
x
n
n · x
n−1

x
1


x
ln(x)
1
x
a
x
a
x
· ln(a)
e
x
e
x
sin(x) cos(x)
cos(x) −sin(x)
tg(x)
1
cos(x)
2
ctg(x) −
1
sin(x)
2
arcsin(x)
1

1−x
2
arccos(x) −
1

1−x
2
arctg(x)
1
1+x
2
arcctg(x) −
1
1+x
2
67
'
&
$
%
3. Operatii cu derivate
(f +g)

= f

+g

(f −g)

= f

−g

(f · g)

= f

· g +f · g

(k · f)

= k · f

, unde k=constanta
(
f
g
)

=
f

·g−f·g

g
2
• Avansat (f
g
)

= f
g
· (g

· ln(f) +g ·
f

f
)
• Derivarea functiilor compuse: f(u(v(x)))

= f

(u(v(x)) · u

(v(x)) · v

(x) · x

4. Functii derivabile
Functia f(x) este derivabila in punctul x = x
0
, daca derivata la stanga in x
0
si
derivata la dreapta in x
0
sunt egale si finite.
a) Derivata la stanga in punctul x
0
se noteaza cu f

s
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f

(x)
b) Derivata la dreapta in punctul x
0
se noteaza cu f

d
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

d
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f

(x)
In concluzie, se calculeaza derivata la stanga punctului x
0
si derivata la dreapta
lui x
0
. Daca aceste doua sunt egale si finite, atunci functia f(x) este derivabila
in punctul x
0
, altfel f(x) nu este derivabila in punctul x
0
.
5. Principalele aplicatii ale derivatelor
• Teorema lui l’Hˆopital
• Teorema lui Lagrange
• Teorema lui Rolle, Teorema lui Cauchy
• Functii concave , convexe
• Reprezentarea grafica a functiilor
68
'
&
$
%
Memo 29 Aplicatii ale derivatelor
Teoremele lui l’Hˆopital, Rolle, Lagrange, Cauchy
Monotonie, Concavitate/Convexitate, Grafice de functii
1. Teorema lui l’Hˆopital
Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei
lui l’Hˆopital.
Teorema lui l’Hˆopital: Pentru nedeterminare de tipul


sau
0
0
este adevarata
relatia:
lim
x→x
0
f
g
= lim
x→x
0
f

g

Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul


sau
0
0
,
expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. Astfel se procedeaza
daca avem nedeterminari de tipul:
1. [0 · ∞]
2. [∞−∞]
3. [1

, ∞
0
, etc] in general nedeterminari de forma f
g
Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆopital, alteori este
mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate, adica fara l’Hˆopital).
Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai usor
cu o metoda sau alta.
2. Teorema lui Rolle
Fie o functie f(x), un interval I si doua numere a,b, unde a < b si a,b ∈ I.
Daca :
1. Functia f(x) este continua pentru x ∈ [a,b]
2. Functia f(x) este derivabila pentru x ∈ (a,b)
3. f(a)=f(b)
atunci exista cel putin un punct c intre a si b, astfel incat f ’(c)=0.
3. Teorema lui Lagrange
Fie o functie f(x), un interval I si doua numere a,b, unde a < b si a,b ∈ I.
Daca :
1. Functia f(x) este continua pentru orice x ∈ [a,b]
2. Functia f(x) este derivabila pentru orice x ∈ (a,b)
atunci exista un punct c intre a si b, astfel incat:
f(b) −f(a)
b −a
= f

(c)
69
'
&
$
%
Consecinte alte teoremei lui Lagrange:
1. Daca f’(x) > 0 pe un interval, atunci f(x) este crescatoare pe acel interval
2. Daca f’(x) < 0 pe un interval, atunci f(x) este descrescatoare pe acel
interval
3. Daca f’(x) = 0 pe un interval, atunci f(x) este constanta pe acel interval
Mentiuni:
a) Puncte de extrem: Prin studiul semnului lui f’(x) se poate analiza monotonia
functiei f(x) (crescatoare / descrescatoare) si pe baza monotoniei se pot stabili
punctele de extrem ale functiei (minim respectiv maxim).
b) Avansat: Interpretarea geometrica a teoremei lui Lagrange.
4. Teorema lui Cauchy
Fie functiile f(x) si g(x), un interval I si doua numere a,b, cu a<b si a,b ∈ I.
Daca :
1. Functiile f(x) si g(x) sunt continue pentru x ∈ [a,b]
2. Functiile f(x) si g(x) sunt derivabile pentru x ∈ (a,b)
3. Functia g’(x) = 0pentru x ∈ (a,b)
atunci exista un punct c intre a si b, astfel incat:
f(b) −f(a)
g(b) −g(a)
=
f

(c)
g

(c)
Se observa ca pentru cazul particular g(x)=x, se obtine teorema lui Lagrange.
5. Concavitate, convexitate
Notiuni noi :
- Functie convexa, functie concava.
- Punct de inflexiune, punct de intoarcere.
Teorie:
1. Daca f”(x) > 0 , atunci f(x)= convexa pe acel interval.
2. Daca f”(x) < 0 , atunci f(x)= concava pe acel interval.
6. Reprezentarea grafica a functiilor
1. Determinarea domeniului de definitie, scris ca reuniuni de intervale
2. Calcul valori functie(limite functie) la capetele domeniului de definitie
3. Determinare asimptote
4. Intersectie cu axa Ox ( se face y=0 si se scoate x)
5. Intersectie cu axa Oy ( se face x=0 si se scoate y)
6. Derivata intai : f’=0, rezolvare ecuatie, tabel, monotonie, puncte extrem
7. Derivata a doua:f”=0, rezolvare ecuatie, tabel, concavitate/convexitate
8. Tabel general
9. Trasare grafic
70
'
&
$
%
Memo 30 Interpretarea geometrica a derivatei
Interpretarea geometrica a derivatei:
• Se reaminteste ca derivata unei functii f(x) intr-un punct x
0
este prin definitie:
f

(x)
x=x
0
= f

(x
0
) = lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
• Derivata unei functii f(x) in punctul x
0
, notata cu f

(x
0
) , semnifica panta
dreptei tangente la curba f(x) in punctul x
0
,, unde panta unei drepte
reprezenta tangenta unghiului facut de acea dreapta cu axa Ox. Interpretarea
geometrica a derivatei reprezentata grafic:
x
0
α
dreapta tangenta la curba in x
0
O
x
y
f

(x
0
) = m = tg(α)
y=m·x+n
curba f(x)
f(x
0
)
Utile pentru exercitii
Se considera cunoscute urmatoarele:
1. Ecuatia unei drepte care trece printr-un punct (x
0
, y
0
) si are panta m, este:
y −y
0
= m· (x −x
0
)
2. Panta m a unei drepte de forma y = m· x+n, reprezinta tangenta unghiului
facut de dreapta cu axa Ox, deci m=tg(α), unde α reprezinta unghiului facut
de dreapta cu axa Ox.
3. Conditia ca doua drepte y
1
= m
1
· x +n
1
si y
2
= m
2
· x +n
2
sa fie paralalele
este ca dreptele sa aiba pante egale, adica m
1
= m
2
.
4. Conditia ca doua drepte y
1
= m
1
·x+n
1
si y
2
= m
2
·x+n
2
sa fie perpendiculare
este ca m
1
= −
1
m
2
.
71
'
&
$
%
Exercitii
1. Scrieti ecuatia tangentei la curba f(x)=ln(x)+x
2
-1 in punctul (e,e
2
).
2. Determinati un punct pe curba y=
x−1
x+1
, x= −1, in care tangenta sa fie
paralele cu dreapta y=
x
2
.
3. Determinati constantele α si β, astfel incat curbele de ecuatii:
y
1
= α · x
2
+β · x + 2 si y
2
=
x −a
x
, x = 0
sa fie tangente in punctul x=1.
4. Scrieti ecuatia normalei la parabola y = x
2
−4x+5 in punctele de intersectie
ale acesteia cu dreapta x-y+1=0.
72
'
&
$
%
Memo 31 Integrale
1. Notiunea de integrala
Integrala functiei f(x) se noteaza cu
_
f(x) · dx . Notatia
_
reprezinta un
S lungit , litera S provenind de la cuvantul Suprafata. Se va vedea in contin-
uare ca una dintre cele mai importante aplicatii ale integralelor este calculul de
suprafete.
2. Tabel integrale
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+ C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+ C
_
1
x
· dx = ln|x| + C
_
1
x+a
· dx = ln|x +a| + C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln|
x−a
x+a
| + C
_
1
x
2
+a
2
· dx =
1
a
· arctg
x
a
+ C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln|x +

x
2
+a
2
| + C
_
1

x
2
−a
2
· dx = ln|x +

x
2
−a
2
| + C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+ C
_
sin(x) · dx = −cos(x) + C
_
cos(x) · dx = sin(x) + C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) + C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) + C
_
tg(x) · dx = −ln|cos(x)| + C
_
ctg(x) · dx = ln|sin(x)| + C
3. Metode de calcul integrale
1) Metoda substitutiei: implica retete de rezolvare
2) Metoda integrarii prin parti:
_
f · g

· dx = f · g −
_
f

· g · dx
73
'
&
$
%
4. Integrale definite. Formula lui Leibnitz-Newton
- Fie F(x) primitiva functiei f(x), adica
_
f(x) · dx = F(x)
- Formula lui Leibnitz-Newton:
_
b
a
f(x) · dx = F(x)|
b
a
= F(b) −F(a)
5. Integrale definite. Metoda integrarii prin parti
_
b
a
f · g

· dx = f · g|
b
a

_
b
a
f

· g · dx
6. Operatii cu integrale
_
(f +g) · dx =
_
f · dx +
_
g · dx
_
(f −g) · dx =
_
f · dx −
_
g · dx
_
k · f · dx = k ·
_
f · dx , unde k= constanta
Formulele anterioare sunt valabile atat pentru integrale nedefinite cat si pentru
integrale definite.
7. Subtilitati privind integralele
• Sume Rieman, aplicatii la calcul de limite de siruri
• Sume Darboux
• Functii integrabile
8. Aplicatii ale integralelor definite
Fie o functie f(x), sistemul cartezian XOY, o dreapta x=a si o dreapta x=b
• Fie S = suprafata curbei marginite de f(x), x=a, x=b si Ox
S =
_
b
a
|f(x)| · dx
• Fie V = volumul corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x), x=a,
x=b in jurul axei Ox.
V = π ·
_
b
a
f
2
(x) · dx
• Fie l
c
= lungimea curbei f(x) , intre x=a si x=b
l
c
=
_
b
a
_
1 +f
2
(x) · dx
• Fie A = aria laterala a corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x),
x=a, x=b in jurul axei Ox.
A = 2 · π ·
_
b
a
|f(x)| ·
_
1 + (f

)
2
· dx
• Fie G(x
g
, y
g
) centrul de greutate al placii marginite de f(x), x=a, x=b, Ox.
Coordonatele centrului de greutate sunt:
x
g
=
_
b
a
x·f(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
y
g
=
1
2
·
_
b
a
x·f
2
(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
74
'
&
$
%
Memo 32 Tabel derivate si Tabel integrale
1. Tabel derivate
Functia Derivata
k(=constanta) 0
x 1
x
n
n · x
n−1

x
1


x
ln(x)
1
x
a
x
a
x
· ln(a)
e
x
e
x
sin(x) cos(x)
cos(x) −sin(x)
tg(x)
1
cos(x)
2
ctg(x) −
1
sin(x)
2
arcsin(x)
1

1−x
2
arccos(x) −
1

1−x
2
arctg(x)
1
1+x
2
arcctg(x) −
1
1+x
2
75
'
&
$
%
2. Tabel integrale
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+ C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+ C
_
1
x
· dx = ln|x| + C
_
1
x+a
· dx = ln|x +a| + C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln|
x−a
x+a
| + C
_
1
x
2
+a
2
· dx =
1
a
· arctg
x
a
+ C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln|x +

x
2
+a
2
| + C
_
1

x
2
−a
2
· dx = ln|x +

x
2
−a
2
| + C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+ C
_
sin(x) · dx = −cos(x) + C
_
cos(x) · dx = sin(x) + C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) + C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) + C
_
tg(x) · dx = −ln|cos(x)| + C
_
ctg(x) · dx = ln|sin(x)| + C
76
'
&
$
%
Memo 33 Tabel derivate si Tabel integrale pe o pagina
1. Tabel derivate
Functia Derivata
k(=constanta) 0
x 1
x
n
n · x
n−1

x
1


x
ln(x)
1
x
a
x
a
x
· ln(a)
e
x
e
x
sin(x) cos(x)
cos(x) −sin(x)
tg(x)
1
cos(x)
2
ctg(x) −
1
sin(x)
2
arcsin(x)
1

1−x
2
arccos(x) −
1

1−x
2
arctg(x)
1
1+x
2
arcctg(x) −
1
1+x
2
2. Tabel integrale
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+ C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+ C
_
1
x
· dx = ln|x| + C
_
1
x+a
· dx = ln|x +a| + C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln|
x−a
x+a
| + C
_
1
x
2
+a
2
· dx =
1
a
· arctg
x
a
+ C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln|x +

x
2
+a
2
| + C
_
1

x
2
−a
2
· dx = ln|x +

x
2
−a
2
| + C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+ C
_
sin(x) · dx = −cos(x) + C
_
cos(x) · dx = sin(x) + C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) + C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) + C
_
tg(x) · dx = −ln|cos(x)| + C
_
ctg(x) · dx = ln|sin(x)| + C
77
'
&
$
%
78
'
&
$
%
Memo 34 Structuri algebrice
Grup
Fie o multime A nevida si o operatie ∗
De exemplu A=R si ∗: R x R − > R, unde x∗y=x+y-xy
(A,∗) este grup daca sunt indeplinite conditiile de parte stabila, asociativ-
itate, element neutru, element simetric. Daca in plus este indeplinita si comu-
tativitatea, grupul se numeste grup comutativ sau grup abelian.
1. Parte stabila :
Pentru orice x ∈ A si x ∈ A → x∗y ∈ A
2. Asociativitate :
Pentru orice x,y,z ∈ A , avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z
3. Element neutru :
Pentru orice x ∈ A , exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x
4. Element simetric :
Pentru orice x ∈ A , exista un element x’ ∈ A astfel incat x∗x’=x’∗x=e
5. Comutativitate :
Pentru orice x,y ∈ A , x∗y=y∗x
Exemple de grupuri:
a) (R,+) Element neutru e=0. Simetric de exemplu pt x=7, este x’=-7
b) (R,.) Element neutru e=1. Simetric de exemplu pt x=7, este x’=
1
7
Monoid
Fie o multime A nevida si o operatie ∗
(A,∗) este monoid daca sunt indeplinite conditiile de asociativitate si ele-
ment neutru, adica:
1. Asociativitate :
Pentru orice x,y,z ∈ A , avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z
2. Element neutru :
Pentru orice x ∈ A , exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x
79
'
&
$
%
Inel
Fie o multime A nevida si doua operatii ∗ si ◦
(A,∗,◦) este inel daca sunt indeplinite conditiile:
1. (A,∗) este grup abelian, adica
(A,∗) = parte stabila
(A,∗) = asociativitate
(A,∗) = element neutru
(A,∗) = element simetric
(A,∗) = comutativitate
2. (A,◦) este monoid, adica
(A,◦) = asociativitate
(A,◦) = element neutru
3. Operatie ◦ (cea cu monoidul) este distributiva fata de ∗(cea cu
grupul) atat la stanga cat si la dreapta, adica:
a) x◦(y∗z)=(x◦y)∗(x◦z) ( distributivitatea lui ◦ la stanga fata de ∗)
b) (y∗z)◦x=(y◦x)∗(z◦x) ( distributivitatea lui ◦ la dreapta fata de ∗)
Exemplu de inel:
(R,+,·) Adunarea este pe rol de ∗ iar inmultirea este pe rol de ◦. Se observa
ca sunt verificare conditiile de distributivitate ale inmultirii fata de adunare:
a) x·(y+z)=(x·y)+(x·z) ( distributivitatea inmultirii la stanga fata de adunare)
b) (y+z)·x=(y·x)+(z·x) ( distributivitatea inmultirii la dreapta fata de adunare)
Mentiuni
1. Se numeste inel comutativ, un inel in care operatia ◦ este comutativa.
2. Se numeste corp, un inel in care orice element diferit de elementul neutru
al lui ∗(cea cu grupul) este inversabil. Daca operatia ◦(cea cu monoidul) este
comutativa, atunci corpul se numeste corp comutativ
Izomorfism
Fie (A,∗), (A,◦) si o functie f:A×A→ A
1. Se spune ca avem un morfism de la (A,∗) la (A,◦) prin functia f(x),
daca este indeplininta relatia:
f(x ∗ y) = f(x) ◦ f(y)
2. Daca in plus functia f(x) este bijectiva, se spune ca avem izomorfism.
Deci izomorfism=morfism + f(x) bijectiva
Se reaminteste ca o functie este bijectiva, daca este atat injectiva cat si
surjectiva.
80
'
&
$
%
Memo 35 Anexa
Capitole necontinute in lucrare:
Scopul lucrarii a fost sintetizarea principalelor instrumente de lucru din
matematica de liceu.
Principalul obiectiv a fost ca lucrarea sa fie scurta,
din acest motiv nu s-au tratat decat subiectele considerate strict necesare.
Nu au fost incluse capitole care indeplinesc una din urmatoarele caracteris-
tici: unele sunt prea usoare si se considera deja stiute, altele au fost deja tratate
in gimnaziu, unele se folosesc mai rar, altele sunt prea dificile, unele nu sunt
cerute de programa de examene, respectiv apar foarte rar sau deloc in subiectele
de examene, s.a.m.d.
Astfel de capitole netratate in lucrare sunt urmatoarele:
1. Geometrie plana in detaliu Geometrie IX
2. Vectori Geometrie IX
3. Geometrie in spatiu Geometrie IX
4. Geometrie analitica Geometrie XI
(dreapta, cercul, elipsa, hiperbola, parabola)
5. Functii trigonometrice inverse Trigonometrie X
6. Aplicatiile trigonometriei in geometrie Trigonometrie X
7. Modulul. Partea intreaga Algebra IX
8. Functia de gradul intai Algebra IX
9. Functii compuse, inversa unei functii Algebra IX
10. Discutia naturii si semnului ecuatiei de gradul doi Algebra IX
11. Pozitia radacinilor ecuatiei de gradul doi Algebra IX
12. Sisteme de ecuatii neliniare: omogene, simetrice Algebra IX
13. Inductia matematica Algebra IX
14. Cardinalul unei multimi. Probleme de numarare Algebra X
15. Probabilitati Algebra X
16. Matematici financiare: dobanzi, tva, statistica Algebra X
17. Permutari Algebra XI
18. Siruri: Teorema de convergenta cu epsilon Analiza XI
19. Siruri: Siruri recurente Analiza XI
20. Siruri: Teorema lui Stolz-Cesaro Analiza XI
21. Continuitate: Vecinatati Analiza XI
22. Aplicatii ale teoremei lui Lagrange Analiza XI
23. Grafice de functii in detaliu Analiza XI
81
'
&
$
%
24. Formula lui Taylor Analiza XI
25. Rezolvarea ecuatiilor cu sirul lui Rolle. Analiza XI
26. Aproximarea radacinilor ecuatiilor. Analiza XI
27. Clase de resturi Algebra XII
28. Morfisme si izomorfisme Algebra XII
29. Functii integrabile Analiza XII
30. Metode de integrare pentru functii rationale, Analiza XII
functii trigonometrice, integrare prin parti in detaliu,
formulele lui Euler, substitutiile lui Cebisev, etc.
31. Sume Riemann, sume Darboux, calcul de limite de Analiza XII
siruri cu ajutorul integralelor
32. Aplicatiile calculului integral in geometrie detaliat Analiza XII
Pentru realizare unei instruiri aprofundate este necesara si studierea acestor
capitole din carti adecvate, de exemplu culegerea de Lia Arama pentru Calcul
diferential si integral, culegerea de Chiriac pentru Algebra, culegerea de Tur-
toiu pentru Trigonometrie, din manual pentru vectori si geometrie analitica.
Eventual din manualele scolare sau alte surse.
Aceste subiecte netratate din fericire contin in general concepte compuse
care se bazeaza pe subiectele tratate. Din acest motiv, nefiind notiuni de
baza ci notiuni compuse se pot invata de sine statator, in mod izolat, dupa
stapanirea cunostintelor de baza. De asemenea apar mai rar in alte probleme
decat subiectele de baza.
82
'
&
$
%
PARTEA a II-a
FIS¸E MATEMATIC
˘
A
- EXERCIT¸II -
83
'
&
$
%
84
'
&
$
%
Fila 1 = Geometrie plana
Lectia 1
1) Un patrulater are masurile a trei unghiuri de 45, 70 si 100 grade.
Cate grade are al patrulea unghi?
2) ABD si BCD sunt triunghiuri dreptunghice isoscele cu ipotenuza BD. Aflati
masura unghiurilor patrulaterului ABCD.
3) La patrulaterul BCDA cunoastem m(<ADC)= m(<ABC)=80 si m(<DAB)=100
grade.
Ce fel de patrulater este BCDA ?
4) La paralelogramul ABMP avem m(<BAP)=50. Calculati masura unghiurilor
acestui paralelogram.
5) ABC este un triunghi, M si N mijloacele laturilor AB respectiv AC, AB=8cm,
MN=6cm, iar perimetrul triunghiului ABC este de 30 cm.
Aflati masurile laturilor BC si AC.
6) ABCD este un patrulater la care m(<BAC)=m(<BDC)=90 grade. Punctul
O este mijlocul laturii BC. Calculati perimetrul triunghiului AOD stiind ca
AD=5cm si BC=8cm.
85
'
&
$
%
86
'
&
$
%
Fila 2 = Geometrie in spatiu
Formule
1) Cubul = simplu
2) Paralelipipedul dreptunghic = simplu
3) Prisma
Sl=P · I, unde Sl=suprafata laterala, P=perimetrul bazei, I=inaltimea
St=Sl+2·Sb, unde St=suprafata totala, Sb=suprafata bazei
V=Sb ·I, unde V=volumul
4) Piramida regulata
Sl=
P·A
2
, unde Sl=suprafata laterala, P=perimetrul bazei, A=apotema
St=Sl+Sb, unde St=suprafata totala, Sb=suprafata bazei
V=
Sb·I
3
, unde V=volumul, Sb=suprafata bazei, I=inaltimea
5) Trunchiul de piramida
Fie P=perimetrul bazei mari, p=perimetrul bazei mici, A=apotema , I=inaltimea,
B=suprafata bazei mari, b=suprafata bazei mici
Sl=
(P+p)·A
2
St=Sl+B+b
V=
I·(B+b+

B·b)
3
6) Cilindrul circular drept
Fie R=raza bazei, G=generatoarea, I=inaltimea
Sl=2πRG
St=2πR(R +G)
V=πR
2
I
7) Conul circular drept
Sl=πRG
St=πR(R +G)
V=
πR
2
I
3
8) Trunchiul de con
Fie G=generatoarea, R=raza bazei mari, r=raza bazei mici, I=inaltimea
Sl=πG(R +r)
St=Sl+π(R
2
+r
2
)
V=
π·I·(R
2
+r
2
+Rr)
3
9) Sfera
Fie R=raza sferei, S=suprafata sferei, V=volumul sferei
S=4πR
2
V=
4πR
3
3
87
'
&
$
%
10) Zona sferica
Fie S=suprafata zonei sferice, R=raza sferei din care provine zona sferica,
I=distanta
dintre cele doua plane paralele care sectioneaza sfera si determina zona sfer-
ica(inaltimea zonei sferice)
S=2πRI
11) Calota sferica
Fie S=suprafata calotei sferice, R=raza sferei din care provine calota sferica,
I=distanta dintre cele planul care sectioneaza sfera si punctual de pe sfera(inaltimea
calotei)
S=2πRI
12) Sectorul sferic
Fie S=suprafata sector sferic, V=volumul, R=raza sferei din care provine sec-
torul sferic, I=similar cu I de la calota sferica.
S=2πRI +πRr
V=
2πR
2
I
3
13) Notiunea de unghi diedru
14) Teorema celor 3 perpendiculare
15) Notiuni de clasa XII
S=
_
b
a
|f(x)|dx, unde S=suprafata marginita de x=a, x=b si f(x)
V=π
_
b
a
f(x)
2
dx unde V= volumul marginit de x=a, x=b, generat de rotirea lui
f(x) in jurul axei Ox
Al=2π
_
b
a
|f(x)|
_
1 + (f

)
2
dx unde Al=aria laterala determinata de rotirea lui
f(x) in jurul axei Ox, marginita de x=a si x=b
16) Reamintire extragere radicali

53824 |232
4 2 x 2=4 43 x3=129
138 23x 2=46 462x2=924
129
924
924
88
'
&
$
%
Fila 3 = Trigonometrie
Lectia 1
1) Scrieti valorile sin(a), cos(a), tg(a), ctg(a) pentru a= 30, 60, 45
grade.
2) Completati tabelul urmator, utilizand cercul trigonometric:
Functia: 0 90 180 270
Sin
Cos
Tg
Ctg
3) Enuntati si demonstrati formula fundamentala a trigonometriei
4) Considerand cunoscute formulele:
sin(a+b)=sin(a) cos(b) + cos(a) sin(b) ($1)
sin(a-b)=sin(a) cos(b) - cos(a) sin(b) ($2)
cos(a+b)=cos(a) cos(b) - sin(a) sin(b) ($3)
cos(a-b)=cos(a) cos(b) + sin(a) sin(b) ($4)
demonstrati (calculati) urmatoarele formule:
a) sin2a = 2sin(a) cos(a)
b) cos2a = cos
2
a −sin
2
a
cos2a = 1-2 sin
2
a
cos2a = 2 cos
2
a −1
c) sin3a=. . . . . . ..
cos3a=. . . . . . .
d) sin
a
2
= ±
_
1−cos(a)
2
e) cos
a
2
= ±
_
1+cos(a)
2
f) ) tg
a
2
= ±
_
1−cos(a)
1+cos(a)
g) ) ctg
a
2
= ±
_
1+cos(a)
1−cos(a)
h)tg(a ±b) =
tg(a)±tg(b)
1∓tg(a)tg(b)
i) ctg(a ±b) =
ctg(a)ctg(b)∓1
ctg(b)±ctg(a)
j) tg2a=
2tg(a)
1−tg
2
a
j) ctg2a=
2ctg
2
a−1
2ctg(a)
k )tg(a+b+c)=. . . . . . . . . ..
89
'
&
$
%
5) Pe baza formulelor ($1),($2),($3),($4) demonstrati formulele de
transformare din produs in suma:
a) sin(a) cos(b)=. . . . . . ..
b) sin(b) cos(a)=. . . . . . ...
c) cos(a) cos(b)=. . . . . . ..
d) sin(a) sin(b)= . . . .. . . .
6) Pe baza formulelor ($1),($2),($3),($4)
demonstrati formulele de reducere la cadran pentru sin,cos,tg,ctg, pentru
unghiuri din cadranul 2 =(π −a), cadranul 3= (π +a), cadranul 4= (2π −a)
7) Pe baza formulelor ($1),($2),($3),($4)
demonstrati formulele unghiurilor complementare:
a) sin(
π
2
−a)=cos(a)
b) cos(
π
2
−a)=sin(a)
c) tg(
π
2
−a)=ctg(a)
d) ctg(
π
2
−a)=tg(a)
8) Demonstrati formulele anterioare ( 7a, 7b, 7c, 7d ) prin o alta metoda si
anume geometric, folosind un triunghi dreptunghic.
90
'
&
$
%
Fila 4 = Numere complexe
Lectia 1
1) Calculati:
a) E = i
6
+i
16
+i
26
+i
36
+i
46
b) E = (−i)
3
+ (−i)
13
+ (−i)
23
+ (−i)
33
+ (−i)
43
2) Calculati:
a) (2+i)(3-2i)
b) (-6+i)(5+2i)
c)
2+3i
1−i
d)
2i
2−i
e)
−2−5i
4+i

6−7i
4−i
Indicatie: la final z=x+y · i
3) Aflati x,y ∈ Rdin ecuatiile:
a) (5x+3yi)+(2y-xi)=3-i
b)
x−2
1−i
+
y−3
1+i
= 1 −3i
4) Demonstrati egalitatile:
a)
6−i
3+4i
=
13+41i
−25+25i
b)
2+i
3−i
=
13+4i
17−9i
5) Reprezentati in plan numerele complexe:
a) 3+5i
b) 4-i
c) -2-2i
d) 5i
e) 7
6) Scrieti conjugatele numerelor complexe:
a) 1+i
b) 2-3i
c) 5
d) 4i
e) 0
f) 2i-1
7) Determinati m real astfel incat numarul:
3i
3
−2mi
2
+ (1 −m)i + 5 sa fie:
a) real
b) imaginar
c) nenul
8) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie:
a) i
b)
1
2


3
2
i
c) –i
91
'
&
$
%
Indicatie: Se porneste de la z=x+yi
9) Determinati x,y reale, astfel incat:
(xi −y)
2
= 6 −8i + (x +yi)
2
10) Rezolvati ecuatiile:
a)x
3
=27
b) x
3
= −27
c)x
4
= −3
d)3x
4
= 5
11) Simplificati fractia:
12x
2
−x −1
3x
2
+ 5x −2
92
'
&
$
%
Fila 5 = Aplicatiile trigonometriei in algebra
Exercitii
1) Completati tabelul:
30 45 60 0 90 180 270 360
sin
cos
tg
ctg
2) De studiat teoria din fisa “Numere complexe”
3) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele:
a) z=1+i c) z=

3 +i
b) z=1+

3i d) z=1+

2i
4) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele :
a) z= 1-i d) z=

3 −i g) z= 1-

2i
b) z= -1-i e) z= -

3 −i h) z= -1-

2i
c)z= -1+i f) z= -

3 −i i) z= -1+

2i
5) Calculati:
a)
(1+i)
123
(1−i)
251
b)
(1−

3i)
100
·(−1+i)
283
(−1−i)
127
c)
(−1−

3i)
121
(1+

3i)
100
·(−1+i)
283
6) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele:
a) z= 1+i
b) z= -1+i
c) z= 1-i
d) z= -1-i
7) Calculati:
a)
_

3+i
1−i
_
9
b)
_
1−i

3
1−i
_
10
8) Rezolvati ecuatiile binome:
a) x
9
+ 1 = 0
b) 4x
9
+ 7 = 0
c) 4x
9
−7 = 0
d) x
8
−1 = 0
93
'
&
$
%
9) Scrieti sub forma trigonometrica urmatoarele expresii:
a) z= sin(a) - i cos(a)
b) z= cos(a) - i sin(a)
c) z= sin(a) + cos(a) +i (sin(a) - cos(a) )
94
'
&
$
%
Fila 6 = Aplicatiile trigonometriei in geometrie
Exercitii
1) Aratati ca daca A,B,C sunt unghiurile unui triunghi, avem:
a) cos(A)+cos(B)+cos(C)=1+4sin(
A
2
) sin(
B
2
) sin(
C
2
)
b) sin(2A)+sin(2B)+sin(2C)=4sin(A)sin(B)sin(C)
c) cos(2A)+cos(2B)+cos(2C)=1-4cos(A)cos(B)cos(C)
d) cos
2
(A) + cos
2
(B) + cos
2
(C) = 1 −2 cos(A) cos(B) cos(C)
e) sin
2
(A) + sin
2
(B) + sin
2
(C) = 2(1 + cos(A) cos(B) cos(C))
f) tg
A
2
· tg
B
2
+tg
B
2
tg
C
2
+tg
C
2
tg
A
2
= 1
Indicatii pentru 1a)= Se transforma in produs cos(A)+cos(B) si se tine cont
la cos(C) ca A+B+C=π, de unde C=π-(A+B) deci cos(C)=cos( π −(A+B)),
adica cos(C)= - cos(A+B). Se da factor comun ,etc
Punctele 1b,1c similar cu punctul 1a.
Indicatii pentru punctul 1d: Pentru a scapa de patrate se foloseste cos
X
2
=
±
_
1+cos(X)
2
, dupa care se folosesc 1a,1b sau 1c.
Pentru punctul 1e, similar, doar ca se foloseste sin
X
2
= ±
_
1−cos(X)
2
Indicatie pentru 1f ) Se foloseste A+B+C=π, deci
A+B+C
2
=
π
2
, la care
se aplica tg la ambii membrii. Deoarece tg
π
2
= ∞, inseamna ca numitorul este
zero, de unde rezulta relatia ceruta.
2) Demonstrati ca:
b· cos(C) −c · cos(B) =
b
2
−c
2
a
Indicatie: Din teorema cosinusului, se scoate cos(C) si cos(B) si se inlocuieste
3) Demonstrati ca intr-un triunghi oarecare avem:
a) sin
A
2
sin
B
2
sin
C
2
=
r
4R
b) cos
A
2
cos
B
2
cos
C
2
=
p
4R
Indicatii: Se folosesc formulele:
- sin
A
2
=
_
(p−b)(p−c)
bc
- cos
A
2
=
_
p(p−a)
bc
,
- formula lui Heron= se scoate (p-a)(p-b)(p-c) in functie de S
- formula S =
abc
4R
si se scoate abc in functie de S
4) Demonstrati ca:
27 R r ≤ 2 · p
2
Indicatie: Se inlocuieste R din S =
abc
4R
si apoi se aplica inecuatia mediilor
95
'
&
$
%
5) Demonstrati ca:
p ≥ 3 · R ·
3
_
sin(A) sin(B) sin(C)
Indicatie: Se ridica la puterea a III-a, se foloseste Teorema sinusului si apoi
inegalitatea mediilor
6) Determinati forma triunghiului ABC in care:
a) 8sin(A)sin(B)cos(C)+1=0
b)8cos(A)cos(B)cos(C)=1
Indicatie pentru 6a) Se transforma sin(A)sin(B) in produs, apoi se desface
paranteza, dupa care se observa ca 1=cos
2
(A−B) + sin
2
(A−B), util pentru
A restrange patrat perfect si se obtine [2 cos(C)+cos(A−B)]
2
+[sin(A−B)]
2
= 0,
Adica suma de patrate egala cu zero, deci fiecare patrat este egal cu zero. Se
obtine la final cos(C)=−
1
2
deci C=120 grade si A=B, deci A=B=30, C=120 si
anume triunghi isoscel. Pentru 6b) asemanator.
96
'
&
$
%
Fila 7 = Exercitii vectori
1) Teorie. Fie 3 puncte A, B, M, astfel:
M A B
x———————x——-x
unde
MA
MB
= t
Exista formulele:
XM=
X
A
−t·X
B
1−t
si YM=
Y
A
−t·Y
B
1−t
Pentru M=mijloc, adica
A M B
x———–x———–x avem
MA
MB
= −1, deci t= -1 si se obtine
XM=
X
A
+X
B
2
si YM=
Y
A
+Y
B
2
2) Teorie:
Fie A(2,4) . Inseamna ca
−→
OA = 2
− →
i + 4
−→
j
Fie B(-2,3). Inseamna ca
−−→
OB = −2
−→
i + 3
− →
j
Exercitiu: Fie
−→
u (2, 6)si
−→
v (−3, 5).
a) Calculati si desenati
−→
u +
−→
v
b) Calculati si desenati
−→
u −
− →
v
c) Calculati si desenati 3
− →
u +
−→
2v:
3) Exercitiu:
Fie punctele A(2,6), B(1,5) si punctul M astfel incat
MA
MB
=
1
4
a) Aflati coordonatele punctului M
b) Aflati coordonatele mijlocului lui AB.
97
'
&
$
%
98
'
&
$
%
Fila 8 = Puteri si radical
Exercitii
1) Teorie: Completati urmatoarele formule:
a
m
· a
n
(a
m
)
n
a
m
a
n
a
0
a
−m
m

a
n
2) Calculati:
a) (

50 −5

8 +

2 +
_
128)
b) (2

3 −3

2 +

6)(

6 −

2 −2

3)
3) Scrieti sub o forma mai simpla expresiile:
a)
_
5
3

625 b)
5
_
2
4
_
4 ·
3

8 c)
5
_
2
4
_
8

4
4) Rationalizati numitorii fractiilor:
a)
1−

2
1+

2
b)
12
3+

2−

5
c)
1

7
d)
1

5+

2
5) Calculati:
a)
_
6 −

20 b)
_
9 −

45 c)
_
5 + 2

6
6) Rezolvati ecuatiile:
a)

x + 1 = 2 b)

x −3 = x −3 c)
_
7 −

x −3 = 2
99
'
&
$
%
100
'
&
$
%
Fila 9 = Sisteme de ecuatii clasa a-IX-a
Metoda substitutiei. Sisteme simetrice. Sisteme omogene
1) Rezolvati urmatoarele sisteme prin metoda substitutiei
a)
_
x
2
−xy −y = 5
2x −3y = 3
b)
_
x
2
−xy+1
x−y
= 3
2x + 3y = 7
2) Rezolvati urmatoarele sisteme simetrice:
Teorie: Sisteme simetrice sunt sistemele la care daca se inlocuieste x cu y
si y cu x, se obtine acelasi sistem. In acest mod se recunosc sistemele simetrice.
Metoda de rezolvare consta in notarea sumei S=x+y si P=xy. Se exprima
totul in
functie de S si P si se rezolva sistemul, obtinand pe S si P. Apoi se afla x si y.
a)
_
x +xy +y = 11
x −xy +y = 1
b)
_
x
2
+y
2
= 8
1
x
+
1
y
= 1
c)
_
5x
2
−6xy + 5y
2
= 29
7x
2
−8xy + 7y
2
= 43
d)
_
x
3
+y
3
= 1
x +y = 1
3) Rezolvati urmatoarele sisteme omogene:
Teorie: Sisteme omogene sunt sistemele la care toate monoamele care apar(cu
exceptia termenului liber) sunt omogene de gradul doi, adica in toate monoamele
apar necunoscute sub forma x
2
sau y
2
sau x
1
y
1
. In acest mod se recunosc sis-
temele omogene.
Metoda de rezolvare consta in notarea lui y = t · x si se inlocuieste in sistem.
Se da factor comun x
2
in fiecare ecuatie dupa care se imparte ecuatia 1 la ecu-
atia 2 si se scoate t. Dupa aflarea lui t, se inlocuieste t si se scoate x si apoi y.
Exercitii:
a)
_
x
2
−3xy +y
2
= −1
3x
2
−xy + 3y
2
= 13
b)
_
2x
2
−3xy + 2y
2
= 5
x
2
−xy −y
2
= −2
101
'
&
$
%
102
'
&
$
%
Fila 10 = Functia exponentiala
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “FUNCTIA EXPONENTIALA”
B) Rezolvati ecuatiile :
1)5
x
= 125
2)4
x
= 1024
3)25
x
= 0.2
4)3
x
=
3

9
5)9
x
=
1
729
6)(
4
9
)
x
= (
3
2
)
−5
7)3
2x−1
= 81
8)a
(x−2)(x−3)
= 1
9)5
x
+ 5
x+1
= 3750
10)3
x−1
+ 3
x−2
+ 3
x−3
= 13
11)5
2x
−5
x
−600 = 0
12)9
x
−3
x
−6 = 0
13)3
2

x
−4 · 3

x
+ 3 = 0
14)2 · 25
x
= 10
x
+ 4
x
15)3 · 4
x
+ 2 · 9
x
= 5 · 6
x
16)3 · 2
x
= 2 · 3
x
17)11
x
= 17
x
18)a
x
= b
x
19)
_
_
2 +

3
_
x
+
_
_
2 −

3
_
x
= 4
20)7 · 2
x
= 5 · 3
x
C) Rezolvati inecuatiile :
1)3
x
≥ 729
2)3
x
< 3
3)2
x
≤ 0.25
4)
_√
2
_
x
· 2 >
1
8
5)
_
1
81
_
x
·

3 > 1
6)
_
1
5

0.5
_
x
<
1
4
7)32 ·
_
3

2
_
x
> 0.25
D) Rezolvati:
1)x + 2
x
+ log
x
2
= 7
2)3
x
+ 4
x
= 5
x
3)3
x
+ 4
x
> 5
x
4)
_
9
x+y
= 729
3
x−y−1
= 1
103
'
&
$
%
E) TEMA= Rezolvati ecuatiile:
1)3
x+1
+ 3
x
= 108
2)2
x+2
−2
x−1
= 28
3)5
2x+1
−5
2x−1
= 120
4)16
x+2
x−7
= 512 · 64
x+17
x−3
5)2 · 2
2x
−3 · 2
x
+ 1 = 0
6)2
x
+ 4
x
= 272
7)3
4

x
+ 2 · 3
2

x
−3 = 0
8)3
x
= 4
x
9)2
2x
−13 · 6
x−1
+ 9
x
= 0
104
'
&
$
%
Fila 11 = Logaritmi = Exercitii
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “LOGARITMI”
B) EXERCITII
Rezolvati ecuatiile:
1) lg
(x)
= lg
(2)
2) lg
(x)
= −lg
(2)
3) log
(x−1)
2
= log
(x
2
−x−16)
2
4)
2 lg(x)
lg(5x−4)
= 1
5) log
(x2−5x+7)
x−1
= 1
6) log
(2)
x
−log
(3)
x
= 2
7) log
(x+3)
x
= log
(x
2
+1)
x
8)
1
12
(lg x)
2
=
1
3

1
4
lg(x)
9) 3 lg
2
(x
2
) −lg
(x)
−1 = 0
10) 2 lg
2
(x
3
) −3 lg(x) −1 = 0
11) 4 log
2
3
(5x) −7 log
3
(15x) + 7 = 0
Rezolvati inecuatiile:
1) lg
(x
2
−3)
> lg
(x+3)
2) lg
2
(x) −2 lg
(x)
−8 ≤ 0
3) log
(9−2x)
2
> (3 −x)
Rezolvati si discutati dupa valorile parametrului a, inecuatiile:
1) log
(x)
a
−log
x
a
2 +log
x
a
4 ≥
3
4
2) log
(x)
a
+log
(x+5)
a
+log
(0.02)
a
< 0
Rezolvati sistemele :
1)
_
x −y = 90
lg(x) + lg(y) = 3
2)
_
x · y = 40
x
lg(y)
= 4
105
'
&
$
%
106
'
&
$
%
Fila 12 = Logaritmi = Exercitii
Lectia 2
A) Rezolvati inecuatiile:
1) log
x
2
x +log
x
2
> 0
2) log
x
a
+log
x
ax
≥ 0 , pentru a ∈ (0, 1)
3) log
x
m
+log
x
mx
+log
x
m
· log
x
m
x
> 0 , pentru m∈ (1, ∞)
4)
(log
x
a
)
2
+log
x
a
−2
(log
x
a
)
2
−log
x
a
−2
> 0, pentru a∈ (0, 1)
B) Rezolvati ecuatiile:
1) log
2
x
+log
x
2
= 2.5
2) log
x
3
· log
9
3x
= log
3
9x
3) log
x
3
+log
x

x
−log
x
1
3
= 6
4) x
lg(x)
= 100x
5) (x)
log
(x−1)
x
= 2
C) TEMA = Rezolvati ecuatiile:
1) log
2x
2
+5x+2
x+2
= 1
2) log
2
2
(x + 1) −4 log
x+1
2
+3 = 0
3) lg
(2x−1)
+lg
(2x+3)
= 2lg
(2x−2)
4) log
x
2
+3x−14
x−1
= 2
5) log
4
x
+2
x
−4
2
= x + 2
6) log
x

2
+2 log
x
0.5
−log
x
4
= 3
7) log
(x
2
−5x+11)
5
= log
(3x+11)
5
8) log
(2x
2
−x−1)
5
= 1
9) log
10
x+1
= 1
10) log
2x
2
+7x
x−2
= 2
11) log
x+2
x
= log
3−x
x
12) 3 lg
2
(x) −5 lg(x) + 2 = 0
13) lg(2x + 6) −2 lg(2x −3) = 1
14) 2 ln(x + 2) = ln(x + 14)
15) x
2
+ 2 log
x
3
= 11
107
'
&
$
%
108
'
&
$
%
Fila 13 = Analiza combinatorie
Factorialul, Permutari, Aranjamente, Combinari
Lectia 1
A) Teorie: Studiati fisa “ANALIZA COMBINATORIE”
B) Exercitii cu factoriale:
1) Simplificati expresiile:
a) 6!+7! b)
213!
210!
c)
n!
(n−2)!
d)
(n−3)!
(n−5)!
e)
(n−4)!
(n−2)!
2) Rezolvati ecuatiile:
a)
(n+2)!
n!
= 72 b)
12n!
(n−2)!
=
n!
(n−4)!
3) Rezolvati inecuatia:
(n−1)!
(n−3)!
< 72
C) Exercitii cu aranjamente:
4) Calculati:
A
6
n
+A
5
n
A
4
n
5) Aflati n, stiind ca:
a) A
5
n
= 18A
4
n−2
b)
A
10
n
−A
8
n
A
8
n
= 109
D) Exercitii cu combinari:
6) Calculati:
a) C
8
10
b) C
13
16
c) C
0
100
+C
99
100
7) Aflati n, stiind ca:
a) C
4
n
=
5n(n−3)
6
b) C
3
n
+C
4
n
= n(n −2) c) C
n+3
n+8
= 5A
3
n+6
109
'
&
$
%
8) Rezolvati inecuatiile:
a) C
5
n
< C
6
n
b) C
5
n
> C
7
n
c) C
k−1
20
< C
k
20
9) Rezolvati sistemul de ecuatii:
_
A
y
x
= 7A
y−1
x
6C
y
x
= 5C
y+1
x
110
'
&
$
%
Fila 14 = Analiza combinatorie
Factorialul, Permutari, Aranjamente, Combinari
Lectia 2=Exercitii
1) Rezolvati:
a)
(2n)!
(2n−3)!
=
20·n!
(n−2)!
b)
(2n−1)!
(2n−3)!
> 420
c)
(n−3)!
(n−5)!
< 306
2) Rezolvati in N:
A
4
n
· P
n−4
= 42 · P
n−2
3) Rezolvati ecuatiile:
a) 5C
3
n
= C
4
n+2
b) 3C
n−1
2n
= 5C
n
2n−1
c) C
n+1
n+3
= n
2
−4
4) Rezolvati inecuatiile:
a) C
7
2n
> C
5
2n
b) C
k−1
19
< C
k
19
5) Rezolvati sistemele:
a)
_
5A
y
x
= 2A
y
x+1
3C
y
x
= 2C
y−1
x
b)
_
A
y−2
2x
= 8A
y−3
2x
3C
y−2
2x
= 8C
y−3
2x
111
'
&
$
%
112
'
&
$
%
Fila 15 = Binomul lui Newton
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “BINOMUL LUI NEWTON”
B) EXERCITII:
1) Determinati termenul al optulea al dezvoltarii
_
x
2

1
x
_
11
2) Determinati termenul al cincilea al dezvoltarii
_

2a −

ab
_
7
3) Determinati termenul din mijloc al dezvoltarii
_√
x −

y
_
6
4) Determinati cei doi termini din mijloc ai dezvoltarii
_

a −
3

b
_
9
5) Determinati termenul din dezvoltarea (

x +y)
9
care il contine pe x
4
6) Determinati termenul din dezvoltarea
_

a
3
+
3
3

a
_
13
care il contine pe a
4
7) Determinati termenul care nu il contine pe x din dezvoltarea
_
5

x +
1

x
_
21
8) Determinati rangulul termenului din dezvoltarea
_
3
_
x

y
+
_
y
3

x
_
21
in care
x si y au puteri egale.
9) In dezvoltarea
_
a
4

a +
1

a
_
n
, suma coeficientilor binomiali de rang par este
egala cu 128. Gasiti termenul care il contine pe a
3
10) Determinati pe n, daca in dezvoltarea (1 +x)
n
, coeficientii lui x
5
si x
12
sunt
egali.
11) Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii:
a) (1 + 0.1)
100
b)
_
1
2
+
1
2
_
100
c)
_
3
4
+
1
4
_
100
Indicatii:
1. Se va folosi formula
T
k+2
T
k+1
=
n−k
k+1
·
b
a
, valabila pentru binomul (a +b)
n
.
2. Punctul 11a se va preda, iar 11b si 11c individual.
113
'
&
$
%
114
'
&
$
%
Fila 16 = Progresii aritmetice
Exercitii
A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEO-
METRICE”
B) EXERCITII:
1) Scrieti primii patru termeni ai unei progresiei arimetice stiind ca:
a) a
1
= 7, r = 2
b) a
1
= −3, r = 5
2) Determinati primii doi termini ai unei progresii aritmetice :
a) b
1
, b
2
, 15, 21, 27
b) b
1
, b
2
, −9, −2, 5
3) Determinati termenii c
9
, c
2
, c
15
stiind ca:
c
3
= 7 si c
5
= 13
4) Pentru o progresie aritmetica se cunosc :
a
1
= −2, r = 0.5, n = 12 Determinati a
n
5) Determinati primul termen si ratia unei progresii aritmetice stiind ca:
c
5
= 27 si c
27
= 60
6) Demonstrati ca urmatoarele numere sunt in progresie aritmetica:
a
x + 1
,
x +a −1
2x
,
x
2
+a −1
x(x + 1)
7) Determinati suma primilor 100 de termeni ai unei progresii aritmetice stiind
ca:
a) a
1
= 10, a
100
= 150
b) a
1
= 2, r = −5
8) Pentru o progresie aritmetica se cunosc sumele:
S
10
= 100 si S
30
= 900. Aflati S
50
9) Cunoscand suma S
n
a unei progresii aritmetice, determinati:
a) primii cinci termini ai progresiei aritmetice, daca S
n
=
n
2
4
−n
b) primul termen si ratia progresiei aritmetica, daca S
n
= 2n
2
+ 3n
10) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma S
n
are forma:
a) S
n
= n
2
−2n b) S
n
= 7n −1 c) S
n
= −4n
2
+ 11 d) S
n
= n
2
−n + 3
11) Demonstrati ca urmatoarele siruri sunt progresii aritmetice, stiind ca:
a) a
n
= 2n −5
b) a
n
= 10 −7n
115
'
&
$
%
116
'
&
$
%
Fila 17 = Progresii geometrice
Exercitii
A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEO-
METRICE”
B) EXERCITII:
1) Determinati primii cinci termeni ai unei progresii geometrice stiind ca:
b
1
= 6, q = 2
2) Determinati primii doi termeni ai unei progresii geometrice stiind ca:
a) y
1
, y
2
, 24, 36, 54
b) y
1
, y
2
, 225, −135, 81
3) Determinati termenii b
7
, b
9
, b
10
ai unei progresii geometrice stiind ca:
b
3
= 6, b
5
= 24
4) Determinati primul termen si ratia unei progresii geometrice stiind ca:
_
a
2
−a
1
= −4
a
3
−a
1
= 8
5) Calculati sumele:
a) 1 + 2 + 2
2
+ 2
3
+..... + 2
15
b) 1 −2 + 2
2
−2
3
+.......2
12
c)
1
3
+
1
3
2
+
1
3
3
+.....
1
3
12
d)
1
2

1
2
2
+
1
2
3
−..... −
1
2
16
e) 1 +x +x
2
+..... +x
100
6) Rezolvati ecuatia:
1 +x +x
2
+..... +x
99
= 0
7) Determinati x, astfel incat numerele a+x,b+x,c+x sa fie in progresie geomet-
rica.
8) Determina suma S
9
a unei progresii geometrice stiind ca:
S
3
= 40 si S
6
= 60
9) Fie o progresie geometrica astfel inacat suma primilor n termeni este
S
n
= 2(5
n
−1). Determinati S
4,
primul termen si al doilea termen.
10) Determinati daca este progresie geometrica sau nu, un sir pentru care suma
primilor n termeni are formula:
a) S
n
= n
2
−1 b) S
n
= 2
n
−1 c) S
n
= 3
n
+ 1
11) Determinati daca este progresie geometrica sau nu, un sir care are
urmatoarele proprietati:
a) a
1
= 5, a
n+1
= 2 · a
n
b) a
1
= 5, a
n+1
= 2 +a
n
117
'
&
$
%
118
'
&
$
%
Fila 18 = Polinoame
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME”
B) IMPARTIREA POLINOAMELOR
1) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) si apoi efecuati proba:
f(x)=2x
5
−5x
3
−8x + 1 g(x)=x
2
−3
2) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) folosind SCHEMA LUI HORNER:
f(x)=x
6
−x
5
+x
4
+ 2x
3
−x
2
−3 g(x)=x+1
Indicatie: exemplu pentru f(x)=2x
4
−5x
3
−8x + 1 g(x)=x-2
Deoarece g(x) este de forma (x-a), obtinem a=2. Intocmim schema lui Horner:
. x
4
x
3
x
2
x
1
x
0
(puteri f(x))
a=2 2 -5 0 -8 1 (coefic.f(x))
2 -5+2x2=-1 0+2x(-1)=-2 -8+2x(-2)=-12 1+2x(-12)=-23
Catul= 2x
3
−1x
2
−2x −12 Restul= -23
Proba: Deimpartitul = Catul · Impartitorul +Restul
C) Cmmdc, cmmmc, Polinoame prime
3) Notiuni introductive cmmmc, cmmdc
Fie numerele a=4, b=6
a) aflati cmmmc(a,b)
b) aflati cmmdc(a,b)
4) Determinati cmmdc al polinoamelor f(x) si g(x):
a) f(x)=(x −1)
5
(x + 1)
3
(x −3)
2
(x −4) g(x)=(x −1)
3
(x + 1)
2
(x −4)
5
b) f(x)=(x
2
−1)
2
(x
3
−1)(x −2) g(x)=(x −1)
4
(x −2)
5
c) f(x)=(x
4
−1)(x
2
−1)(x + 3)
2
g(x)=(x
2
+ 1)(x + 3)
4
(x −1)
5) Determinati cmmdc folosind algoritmul lui Euclid:
a) f(x) = x
4
+x
3
−2x
2
−4x + 4 g(x)=x
3
+x
2
+x −3
b) f(x) = x
3
−2x
2
+ 6x −5 g(x)=x
2
−1
6) Demonstrati ca polinoamele f(x) si g(x) sunt prime intre ele:
f(x)=x
4
+ 1 g(x)=x
3
−1
Indicatie: Doua polinoame sunt prime intre ele, daca au cmmdc=1
( ca si la numere). Practic, se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid si se
verifica daca este egal cu 1.
7) Determinati cmmmc al polinoamelor f(x) si g(x):
f(x)=2x
5
−3x
4
−5x
3
+x
2
+ 6x + 3 g(x)=x
4
−x
3
−x
2
+ 1
119
'
&
$
%
Indicatie: Se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid, apoi se foloseste
formula:
cmmdc · cmmmc = f · g,
de unde se scoate cmmmc.
D) Aplicatii ale impartirii polinoamelor:
8) Determinati un polinom de gradul trei, astfel incat impartit la x
2
− 3x
sa dea
restul 6x-15 si impartit la x
2
−5x + 8 sa dea restul 2x-7
9) Determinati parametrul real m, astfel incat polinomul f(x)=2x
4
−mx
3
+
x
2
−7
impartit la x+2 sa dea restul egal cu 4.
10) Determinati un polinom de grad cat mai mic, astfel incat impartit
la x+1 sa dea
restul -1 si impartit la x-1 sa dea restul 1.
120
'
&
$
%
Fila 19 = Teorema lui B´ezout. Radacini multiple
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME”
B) TEORIE:
Idee 1: Teorema lui B´ezout:
Numarul a este radacina a polinomului P(x) ⇔(x-a) divide pe P(x).
Practic, x=a este radacina a lui P(x) ⇔ P(a)=0
Idee 2: Un polinom P(x)=a
n
· x
n
+ a
n−1
· x
n−1
+ a
n−2
· x
n−2
+ ...a
1
· x
1
+ a
0
se poate
scrie sub forma P(x)=a
n
(x −x
1
)(x −x
2
).....(x −x
n
)
Idee 3: Radacini multiple: Exemple:
a) radacina dubla, insemna ca x
1
= x
2
= α, deci se poate scrie
P
n
(x) = a
n
(x −α)
2
· Q
n−2
(x)
b) radacina tripla, insemna ca x
1
= x
2
= x
3
= α, deci se poate scrie
P
n
(x) = a
n
(x −α)
3
· Q
n−3
(x)
Idee 4: Radacini multiple( se utilizeaza materie de clasa a XI, derivate):
Daca x = α este radacina multipla de ordinul k pentru P(x), atunci:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
P(α) = 0
P

(α) = 0
P

(α) = 0
.........
P
k−1
(α) = 0
P
k
(α) = 0
De exemplu pentru x=5 radacina tripla(k=3) avem relatiile:
P(5) = 0, P

(5) = 0, P

(5) = 0, P

(5) = 0
C)EXERCITII
1) Aplicand teorema lui B´ezout, determinati a si b, astfel incatP(x) = x
4

4x
3
+ 4x
2
+ax +b sa se divida cu x
2
−4x + 3. Aflati apoi catul impartirii.
2) Determinati radacinile pentru P(x)=x
3
−6x
2
+8x+m, stiind ca are radacina
α = 2.
3) Aflati a si b stiind ca P(x)=x
4
−5x
3
+8x
2
+ax+bare radacina dubla α = 1.
4) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic, ce are ca radacini numerele 1,2,-2.
5) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic, ce are radacina tripla = 1 si radacinile
simple 2 si -3.
6) Aratati ca 1 este radacina dubla pentru x
3n
−n · x
n+2
+n · x
n−1
−1
7) Determinati ordinal de multiplicitate al radacinii 2 pentru
x
6
−6x
5
+ 12x
4
−9x
3
+ 6x
2
−12x + 8
8) Aflati ordinal de multiplicitate al radacinii -1 pentru
x
5
+ 6x
4
+ 14x
3
+ 16x
2
+ 9x + 2, apoi aflati si celelalte radacini.
121
'
&
$
%
9) Aflati A si B astfel incat A· x
n+2
+B · x
n
+ 2sa fie divizibil cu (x −1)
2
10) Aratati ca P(x)=x
6n+5
+x
3n+4
+ 1 se divide la x
2
+x + 1.
11) Aratati ca P(x)=(x + 1)
12n+1
+x
3n+2
se divide la x
2
+x + 1.
122
'
&
$
%
Fila 20 = Ecuatii de grad superior lui 2
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Ecuatii de grad superior”
B) EXERCITII
1) Ecuatii bipatrate Rezolvati urmatoarele ecuatii:
a) x
4
−6x
2
+ 6 = 0 b) x
2
+
_
12
x
_
2
= 40
2) Ecuatii reciproce Rezolvati urmatoarele ecuatii :
a) 5x
3
+ 31x
2
+ 31x + 5 = 0
b) 2x
4
+ 7x
3
+ 9x
2
+ 7x + 2 = 0
c) 20x
5
−81x
4
+ 62x
3
+ 62x
2
−81x + 20 = 0
3) Determinati a si b, dupa care rezolvati ecuatia:
x
4
−7x
3
+ 21x
2
+ax +b = 0 stiind ca admite radacina 1+2i
4) Gasiti radacinile polinomului P(x) = x
4
−4x
3
+x
2
+ 6x + 2 stiind ca
admite radacina 1 −

2
5) Determinati radacinile polinomului P(x) = x
4
−2x
3
−5x
2
+ 8x + 4
Indicatie: divizorii termenului liber
6) Determinati radacinile polinomului P(x) = 6x
4
−17x
3
−x
2
+ 8x −2
Indicatie: radacini
α
β
, unde α= divizor termen liber, β=divizor coeficientului
termenului de rang maxim.
7) Rezolvati ecuatiile binome:
a) x
3
= 1 b) x
7
= 5 c) 4x
8
+ 6 = 0
123
'
&
$
%
124
'
&
$
%
Fila 21 = Relatiile lui Vi`ete
A) TEORIE
1) Pentru ecuatia de gradul II, ax
2
+ bx + c = 0, exista urmatoarele relatii,
numite relatiile lui Vi`ete :
S = x
1
+x
2
= −
b
a
P = x
1
· x
2
=
c
a
2) Pentru o ecuatie de gradul n:
a
n
· x
n
+a
n−1
· x
n−1
+a
n−2
· x
n−2
+...a
1
· x
1
+a
0
=0 exista urmatoarele relatii,
numite relatiile lui Vi`ete :
_
¸
¸
_
¸
¸
_
S
1
= x
1
+x
2
+x
3
+................... +x
n
= −
a
n−1
a
n
S
2
= x
1
· x
2
+x
1
· x3......... +x
n−1
· x
n
= +
a
n−2
a
n
S
3
= x
1
· x
2
· x
3
+.............................. = −
a
n−3
a
n
S
n
= x
1
· x
2
· x
3
· ....................... · x
n
= (−1)
n
·
a
0
a
n
3) Exercitiu: Scrieti relatiile lui Vi`ete pentru:
a) Ecuatia de gradul III : ax
3
+bx
2
+cx +d = 0
b) Ecuatia de gradul IV: ax
4
+bx
3
+cx
2
+dx +e = 0
B) PROBLEME:
1) Fie polinomul P(x)= x
3
−10x
2
+29x −20. Determinati radacinile x
1
, x
2
, x
3
stiind ca x
1
+x
2
= x
3
2) Fie polinomul P(x)=x
3
+ax
2
+bx +c. Notam S
n
= x
n
1
+x
n
2
+x
n
3
.
Determinati:
a) S
1
= x
1
+x
2
+x
3
b) S
2
= x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
c)S
3
= x
3
1
+x
3
2
+x
3
3
d) S
4
= x
4
1
+x
4
2
+x
4
3
C) Determinarea unei ecuatii care are anumite radacini
Teorie: Exemplu pentru ecuatia de grad II:
Determinati ecuatia care are radacinile x
1
= 3 si x
2
= 4
Calculam S = x
1
+x
2
= 7 si P = x
1
· x
2
= 12.
Ecuatia are forma X
2
−S · X +P = 0,
adica x
2
−7x + 12 = 0
In mod similar, ecuatia de gradul n care are radacinile x
1
, x
2
, ......x
n
este:
X
n
−S
1
· X
n−1
+S
2
· X
n−2
−S
3
· X
n−3
+.......(−1)
n
· S
n
= 0
Probleme:
1) Fie ecuatia x
3
−5x+1 = 0. Determinati ecuatia care are ca radacini dublul
radacinilor ecuatiei date.
2) Fie ecuatia x
3
− x
2
+ 7x + 1 = 0. Determinati ecuatia care are ca radacini
inversele radacinilor ecuatiei date
125
'
&
$
%
126
'
&
$
%
Fila 22= Inductia matematica
A) Teorie Pentru a demonstra adevarul unei propozitii P
n
prin metoda induc-
tiei matematice este necesar sa se efectueze urmatorii pasi:
1) Se defineste clar care este propozitia pe care dorim sa o demonstram, o notam
P
n
2) Se demonstreaza ca P(a)este adevarat, adica faptul ca propozitia
este adevarata pentru un caz particular ( pentru un numar a oarecare).
3) Se presupune propozitia P
n
ca fiind adevarata si se incearca sa
se arate ca bazat pe faptul ca P
n
= presupus adevarat, implica si
P
n+1
=adevarat.
4) Din faptul ca P(a) =adevarat si P
n
presupus adevarat implica faptul ca
P
n+1
=adevarat, se poate trage concluzia ( conform metodei inductiei matem-
atice) ca propozitia P
n
=adevarat.
B) Exercitii
1) Demonstrati urmatoarele egalitati:
a) 1 + 2 + 3 +.....n =
n(n+1)
2
b) 1
2
+ 2
2
+ 3
2
+.... +n
2
=
n(n+1)(2n+1)
6
c) 1 · 2 + 2 · 3 +....n · (n + 1) =
n(n+1)(n+2)
3
d)
1
1·4
+
1
4·7
+....... +
1
(3n−2)(3n+1)
=
n
3n+1
e)
7
1·8
+
7
8·15
+...... +
7
(7n−6)(7n+1)
+
1
7n+1
= 1
2) Calculati suma:
S
n
= 1 · 1! + 2 · 2! + 3 · 3! +.......n · n!
Indicatie: Deoarece nu se cunoaste cu cat este egala suma, se va incerca pentru
n=1,
apoi n=2, apoi n=3 , pana se banuieste care ar fi forma lui S
n
. Banuim ca este
de forma S
n
= (n+1)!-1. Aceasta vom demonstra prin inductie.
3) Demonstrati urmatoarele inegalitati:
a)

n < 1 +
1

2
+
1

3
+.... +
1

n
< 2

n, pentru n≥2
Indicatie: Se arata pe rand cele doua inegalitati implicate, adica:

n < 1 +
1

2
+
1

3
+.... +
1

n
si apoi ca 1 +
1

2
+
1

3
+.... +
1

n
< 2

n
b)
1
2
·
3
4
· ....... ·
2n−1
2n
<
1

2n+1
, pentru n≥1
Indicatie: Se foloseste tranzitivitatea, adica de genul: daca A< B si B<C,
atunci A< C
4) Demonstrati divizibilitatea urmatoarelor numere:
a) Demonstrati ca 7
n
−1 este divizibil cu 6
b) Demonstrati ca n
3
+ 11n este divizibil cu 6
127
'
&
$
%
Indicatie punct 4a : Se presupune propozitia P
n
= adevarata, adica 7
n
−1 =
k · 6.
Scopul este sa aratam ca P
n+1
este adevarat, adica faptul ca 7
n+1
−1 = Intreg·6.
Se scoate din expresia P
n
presupusa adevarata, 7
n
= k · 6 + 1 si se inlocuieste
in expresia lui P
n+1
Mentiuni: Metoda inductiei matematice se poate aplica la multe alte tipuri de
probleme.
De exemplu :
a) pentru algebra de clasa XI, se poate da o matrice A si se cere sa se calculeze
A
n
.
De avut in vedere a inmultirea matricilor nu este comutativa, formula de folosit
fiind A
n
= A
n−1
· A.
b) pentru analiza matematica de clasa a XI, se poate da o functie f(x) si se cere
sa se calculeze derivate de ordinul n a functiei, f
(n)
(x).
128
'
&
$
%
Fila 23 = Probleme reprezentative
Algebra clasa a IX-a
1) Fie x
1
, x
2
radacinile ecuatiei x
2
+ px + q = 0. Formati ecuatia de gradul doi
in y cu
radacinile y
1
=
x
1
x
2
si y
2
=
x
2
x
1
.
2) Determinati valorile parametrului m, astfel incat radacinile ecuatiei
x
2
+ (1 −m)x −m = 0 sa aiba:
a) acelasi semn
b) semen diferite
3) Fie ecuatia 4mx
2
+ 4(1 −2m)x + 3(m−1) = 0. Aflati m real astfel incat:
a) x
1
≤ x
2
< 1
b) 1 < x
1
≤ x
2
c) x
1
< 1 < x
2
4) Determinati multimile:
a) A=
_
x ∈ N|x =
4n
n+2
, n ∈ N
_
b) B =
_
x ∈ Z|x =
6n+7
3n+1
, n ∈ Z
_
5) Fie functiile f:R→R si g:R→R, unde:
f(x)=
_
2x −3, x ≤ 0
7x, x > 0
si g(x)=
_
x
2
, x ≤ −2
2x −1, x > −2
Determinati f◦g, g◦f si f◦f
6) Determinati m∈R, astfel incat inecuatia urmatoare sa fie verificata pentru
orice x∈R:
(m−1)x
2
−(m+ 1)x + (m+ 1) > 0
7) Fie familia de functii de gradul doi:
f
m
(x) = mx
2
+ 2(m+ 1)x +m+ 2, m ∈ R\ {0} .
Aratati ca varfurile parabolelor asociate acestor functii se gasesc pe dreapta
y=x+1.
8) Rezolvati sistemul :
_
x
2
−3xy +y
2
= −1
3x
2
−xy + 3y
2
= 13
9) Rezolvati sistemul:
_
xy +y +x = 11
x
2
y +y
2
x = 30
10) Rezolvati ecuatia:
129
'
&
$
%

x −3 = x −3
11) Transformati expresiile:
a)
_
5 + 2

6 b)
_
6 −

20
12) Transformati expresiile:
a)
_
5
3

625 b)
5
_
2
4
_
4
3

8
13) Calculati expresia
E=i
6
+i
16
+i
26
+ (−i)
36
+i
46
14) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie:
a) i
b)
1
2


3
2
i
15) Determinati numerele reale x, y din ecuatia:
x−2
1−i
+
y−3
1+i
= 1 −3i
130
'
&
$
%
Fila 24 = Probleme reprezentative
Algebra clasa a X-a
1) Rezolvati ecuatiile:
a) x + 2
x
+ log
x
2
= 7
b) 3
x
+ 4
x
= 5
x
c)
_
_
3 + 2

2
_
x

_
_
3 −2

2
_
x
=
3
2
2) Rezolvati inecuatiile:
a) 3
x
+ 4
x
> 5
x
b) log
x
2
x +log
x
2
> 0
3) Calculati suma S = 1 · 2 · 4 + 2 · 3 · 5 +...... +n(n + 1)(n + 3)
4) Demonstrati:
a)
1
2
·
3
4
· ........ ·
2n−1
2n
<
1

2n+1
, pentru n≥1.
b) 2
n
> n
2
pentru n≥5.
c) 7
n
−1 este divizibil cu 6.
5) In dezvoltarea
_
a
4

a +
1

a
_
n
, suma coeficientilor binomiali de rang par este
egala cu 128. Determinati termenul care il contine pe a
3
.
6) Determinati rangul celui mai mare termen al dezvoltarii
_
1
2
+
1
2
_
100
.
7) Cunoscand suma S
n
a unei progresii aritmetice, determinati primul termen si
ratia progresiei aritmetice, daca S
n
= 2n
2
+ 3n.
8) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma S
n
are forma:
S
n
= n
2
−2n.
9) Determinati x real astfel incat urmatoarele trei numere sa fie in progresie
artimetica:
1 +x
2
, (a +x)
2
, (a
2
+x)
2
10) Aflati A si B astfel incat A· x
n+2
+B · x
n
+ 2sa fie divizibil cu (x −1)
2
11) Aratati ca P(x)=(x + 1)
6n+1
+x
6n+2
se divide la x
2
+x + 1.
12) Fie polinomul P(x)=x
3
+ax
2
+bx +c. Notam S
n
= x
n
1
+x
n
2
+x
n
3
.
Determinati:
a) S
1
= x
1
+x
2
+x
3
b) S
2
= x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
c)S
3
= x
3
1
+x
3
2
+x
3
3
d) S
4
= x
4
1
+x
4
2
+x
4
3
13) Rezolvati ecuatiile:
131
'
&
$
%
a) x
4
−6x
2
+ 6 = 0
b) 4x
8
+ 6 = 0
c) 5x
3
+ 31x
2
+ 31x + 5 = 0
d) 2x
4
+ 7x
3
+ 9x
2
+ 7x + 2 = 0
14) Determinati radacinile polinomului
x
4
−3x
3
−x
2
+ 5x −18 stiind ca admite radacina 1 +i

3
15) Determinati radacinile polinomului P(x) = x
4
−2x
3
−5x
2
+ 8x + 4.
132
'
&
$
%
Fila 25 = Determinanti
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “Determinanti”
B) Exercitii:
1) Calculati urmatorii determinanti:
a)
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
b)
¸
¸
¸
¸
1 2
3 4
¸
¸
¸
¸
c)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
g h i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
d)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3
4 5 6
7 8 9
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
m n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
f)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3 4
5 6 7 8
9 10 11 12
13 14 15 16
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2) Calculati urmatorii determinanti Vandermonde:
a) gradul II :
¸
¸
¸
¸
1 1
a b
¸
¸
¸
¸
b) gradul III:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1
a b c
a
2
b
2
c
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
c) gradul IV:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1 1
a b c d
a
2
b
2
c
2
d
2
a
3
b
3
c
3
d
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
3) Calculati determinantii:
a)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2 1 1 1
1 2 1 1
1 1 2 1
1 1 1 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
b)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1 1
1 2 3 4
2 3 4 5
3 4 5 6
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
4) Verificati egalitatile:
a)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a +b b +c c +a
a
2
+b
2
b
2
+c
2
c
2
+a
2
a
3
+b
3
b
3
+c
3
c
3
+a
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=2abc(a-b)(b-c)(c-a)
b)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x y z
x
2
y
2
z
2
yz zx xy
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=(xy+yz+zx)(x-y)(y-z)(z-x)
5) Rezolvati ecuatia:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x a a a
a x a a
a a x a
a a a x
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
6) Calculati determinantul d=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
4
x
2
x
3
x
4
x
1
x
3
x
4
x
1
x
2
x
4
x
1
x
2
x
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
stiind ca x
1
, x
2
, x
3
, x
4
sunt
133
'
&
$
%
radacinile ecuatiei x
4
+px
2
+qx +r = 0.
7) Calculati determinantul d=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
2
x
3
x
1
x
3
x
1
x
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
stiind ca x
1
, x
2
, x
3
sunt radacinile
ecuatiei x
3
−2x
2
+ 2x + 17 = 0.
134
'
&
$
%
Fila 26 = Matrici
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “Matrici”
B) EXERCITII:
1) Operatii cu matrici:
Fie A=
_
_
−1 4
5 7
6 −2
_
_
si B=
_
_
0 8
6 2
−4 2
_
_
a) Calculati A+B
b) Calculati A-B
c) Calculati 7A
d) Calculati 3A-2B
2) Inmultirea matricilor:
Fie A=
_
_
−1 4 1
0 3 1
−2 2 −1
_
_
si B=
_
_
2 0 1
1 0 2
1 1 1
_
_
Calculati AB-BA
3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:
3 · X +
_
_
2 −3
−1 2
2 −3
_
_
= 2 ·
_
_
1 3
7 4
−2 6
_
_
+
_
_
−3 6
−9 3
3 0
_
_
4) Calcul A
n
Fie A=
_
1 0
1 1
_
. Calculati A
n
, pentru n≥1.
5) Calcul A
n
Fie A=
_
0 a
a 0
_
. Calculati A
n
, pentru n≥1.
6) Ecuatii matriciale:
Rezolvati ecuatia matriciala: X
2
=
_
1 12
−4 1
_
7) Calculati suma:
n

k=1
_
1 k k
2
k
3
−1 2 3 k(k + 1)
_
8) Daca ωeste radacina ecuatiei: x
2
+x + 1 = 0, calculati:
n

k=1
_

k

2k

3k

3k

k

2k
_
.
9) Termeni noi: Matrice linie, matrice coloana, matrice dreptunghiulara, ma-
trice nula, matrice unitate, diagonala principala, diagonala secundara.
135
'
&
$
%
136
'
&
$
%
Fila 27 = Matrici
Matricea inversa
A) TEORIE: Studiati fisa “Matricea inverse. Rangul unei matrici”
Fie de exemplu matricea A =
_
_
a b c
d e f
g h i
_
_
. Pasii determinarii matricei inverse
A
−1
sunt urmatorii:
1) Se calculeaza determinantul matricii.
a) daca det(A)=0, se trage concluzia ca matricea nu este inversabila si stop.
b) daca det(A)# 0, se trage concluzia ca matricea este inversabila si se continua.
2) Se calculeaza matricea transpusa A
t
, prima coloana din A
t
fiind prima
linie din A, a doua coloana din A
t
fiind prima a doua linie din A, s.a.m.d., de
exemplu:
A
t
=
_
_
a d g
b e h
c f i
_
_
3) Se formeaza matricea A

pe baza matricii transpuse, avand tot atatea
elemente ca si matricea transpusa, modul de calcul fiind urmatorul:
A

=
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
, unde de exemplu a
11
= (−1)
1+1
·
¸
¸
¸
¸
e h
f i
¸
¸
¸
¸
4) Se formeaza matrice inversa A
−1
cu formula
A
−1
=
A

det(A)
=
_
¸
_
a
11
det(A)
a
12
det(A)
a
13
det(A)
a
21
det(A)
a
22
det(A)
a
23
det(A)
a
31
det(A)
a
32
det(A)
a
33
det(A)
_
¸
_
5) Optional, se face proba A · A
−1
= I
n
, unde I
n
este matricea unitate
pentru dimensiunile matricii patratice A. In cazul nostru I
3
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
.
B) EXERCITII
1) Calculati matricea inversa A
−1
pentru
A =
_
_
1 2 3
0 1 2
−1 2 1
_
_
2) Rezolvati ecuatia matriciala:
X ·
_
_
1 2 3
0 1 2
−1 2 1
_
_
=
_
_
−1 5 3
2 1 −1
−3 4 −5
_
_
3) Rezolvati ecuatiile matriciale:
a)
_
2 1
2 3
_
· X =
_
5 6
6 8
_
137
'
&
$
%
b)
_
−1 2
−3 8
_
· X ·
_
4 6
5 8
_
=
_
8 18
−4 −7
_
138
'
&
$
%
Fila 28 = Sisteme de ecuatii liniare
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisele:
- Sisteme de ecuatii liniare
- Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic
- Sisteme de ecuatii liniare particulare
B) EXERCITII:
1) Rezolvati sistemul:
_
_
_
x +y +z = 3
x −y +z = 1
x +y −z = 1
2) Studiati compatibilitatea sistemelor urmatoare, iar daca sunt compatibile sa
le rezolvati:
a)
_
_
_
3x +y + 2z = 8
2x −3y +z = 1
5x + 9y + 4z = 22
b)
_
_
_
x −y +z = 1
x −y +z = −1
x +y −z = 1
c)
_
_
_
x +y +z = 1
x −y +z = −1
−x +y −z = 1
d)
_
_
_
2x −y + 2z = 1
x +y +z = 2
2x +y + 2z = 3
e)
_
_
_
x −y + 3z +t = −8
3x +y −z + 2t = −5
2x + 2y −4z +t = 3
3) Discutati sistemul urmator in functie de parametrul real m:
_
_
_
x −my +z = 1
x −y +z = −1
mx +m
2
y −z = m
2
4) Discutati sistemul urmator in functie de parametrii reali m si n:
_
_
_
x +y = 1
2x +z = n
mx +y +z = 4
139
'
&
$
%
140
'
&
$
%
Fila 29 = Sisteme de ecuatii liniare
Lectia 2
A) TEORIE: Studiati fisele:
- Sisteme de ecuatii liniare
- Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic
- Sisteme de ecuatii liniare particulare
B) EXERCITII:
1) Verificati daca sistemul urmator are solutii. In caz afirmativ, sa se rezolve:
_
_
_
x −y + 3z +t = −8
3x +y −z + 2t = −5
2x + 2y −4z +t = 3
2) Rezolvati sistemul:
_
_
_
x + 2y = 1
6x −8y = 1
5x + 2y = 3
3) Rezolvati sistemele omogene:
a)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x + 2y +z +t = 0
2x +y +z + 2t = 0
x + 2y + 2z +t = 0
x +y +z +t = 0
b)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x + 2y + 4z −3t = 0
3x + 5y + 6z −4t = 0
4x + 5y −2z + 3t = 0
3x + 8y + 24z −19t = 0
4) Determinati m real astfel incat sistemul urmator sa admita solutii nu toate
nule, dupa care rezolvati sistemul:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
2x + 5y +z −2t = 0
mx −6y −4z + 2t = 0
3x +y −3z + 4t = 0
2x −my −2z = 0
141
'
&
$
%
142
'
&
$
%
Fila 30 = Recapitulare Algebra XI
Fisa 1
1) Fie matricile:
A =
_
_
−1 4
5 7
6 −2
_
_
si B =
_
_
0 8
6 2
−4 2
_
_
Calculati:
a) A+B
b) A-B
c) 3A-2B
2) Fie matricile:
A =
_
1 2 3
4 5 6
_
si B =
_
_
10 20
30 40
50 60
_
_
Calculati:
a) A· B
b) B · A3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:
3 · X +
_
_
2 −3
−1 2
2 −3
_
_
= 2 ·
_
_
1 3
7 4
−2 6
_
_
+
_
_
−3 6
−9 3
3 0
_
_
4) Calculati urmatorii determinanti:
a)
¸
¸
¸
¸
1 2
3 4
¸
¸
¸
¸
b)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3
4 5 6
7 8 9
¸
¸
¸
¸
¸
¸
c)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3 4
5 6 7 8
9 10 11 12
13 14 15 16
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
d)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
0 1 2 3
−1 0 3 4
−2 −3 0 5
−3 −4 −5 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
5) Rezolvati sistemul:
_
_
_
x +y +z = 3
x −y +z = 1
x +y −z = 1
6) Rezolvati sistemul:
_
_
_
3x +y + 2z = 8
2x −3y +z = 1
5x + 9y + 4z = 22
7) Discutati dupa parametrul real m sistemul urmator si il rezolvati:
_
_
_
x +y +z = 2
2x −y −2z = −2
x + 4y +mz = 8
8) Rezolvati sistemele omogene:
143
'
&
$
%
a)
_
2x + 3y = 0
5x −6y = 0
b)
_
mx + 4y = 0
x +my = 0
144
'
&
$
%
Fila 31 = Recapitulare Algebra XI
Fisa 2
1) Rezolvati sistemele matriciale:
a)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
2 · A+ 3 · B =
_
1 0
0 1
_
4 · A−5 · B =
_
0 1
1 0
_
b)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
_
2 1
3 1
_
· A+
_
3 1
4 2
_
· B =
_
5
7
_
_
−1 1
2 2
_
· A+
_
2 1
5 5
_
=
_
5
3
_
2) Determinati inversa matricii A, pentru:
a) A =
_
−1 2
−3 8
_
b) A =
_
_
1 2 3
0 1 2
−1 2 1
_
_
3) Rezolvati ecuatiile matriciale:
a)
_
3 1
2 1
_
· X =
_
5 6
6 8
_
b)
_
1 0
0 2
_
· X ·
_
2 1
3 3
_
=
_
1 2
3 4
_
4) Fie matricea
A =
_
_
2 1 −1
0 2 1
1 0 m
_
_
.
Determinati m astfel incat matricea sa fie inversabila.
5) Determinati rangul matricilor:
a)
_
2 5
6 15
_
b)
_
¸
¸
_
1 −2 3
2 1 2
4 2 4
3 −6 9
_
¸
¸
_
6) Demonstrati urmatoarea identitate:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1
x y z
x
2
y
2
z
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= (y −x)(z −x)(z −y)
7) Determinati compatibilitatea sistemelor, iar daca sunt compatibile sa se re-
zolve:
145
'
&
$
%
a)
_
_
_
3x + 5y −2z = 11
x + 4y + 8z = 3
2x +y −10z = 5
b)
_
_
_
2x −y +z = 3
x + 2y −z = 2
4x +y + 3z = 11
8) Determinati m si n reali, astfel incat sistemul urmator sa fie compatibil
nedeterminat, apoi sa se rezolve sistemul:
_
_
_
2x +y −mz = −1
−2x + 3y + (1 −m)z = 0
2mx −2y +nz = n
146
'
&
$
%
Fila 32 = Recapitulare Algebra XI
Fisa 3
1) Rezolvati ecuatia matriciala:
X
2
=
_
0 1
2 3
_
2) Fie matricea A =
_
0 2
2 0
_
. Calculati A
n
3) Calculati suma:
n

k=1
_
2 k
2
−k
3 0 k
3
_
4) Determinati rangul matricei:
A =
_
_
1 2 n
n n + 1 3
1 2 5
_
_
, unde n=parametru real.
5) Rezolvati ecuatiile matriciale:
a)
_
3 1
2 1
_
· X ·
_
1 0
0 1
_
=
_
1 2
0 0
_
b)
_
_
1 2 0
0 1 2
2 1 3
_
_
· X =
_
_
1 0 0
0 0 0
1 0 1
_
_
6) Calculati determinantul:
d =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
2
x
3
x
1
x
3
x
1
x
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
,
stiind ca x
1
, x
2
, x
3
sunt radacinile ecuatiei 2x
3
−4x
2
+ 5x + 2 = 0
7) Rezolvati ecuatia cu determinant:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x 5 5 5
5 x 5 5
5 5 x 5
5 5 5 x
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
8) Fie sistemul
147
'
&
$
%
_
_
_
5x +y +z = 7
x + 5y +z = 7
x +y +a · z = b
unde a si b sunt parametri reali.
a) Pentru a=5, b=7 rezolvati sistemul.
b) Determinati a si b, astfel incat sistemul sa fie incompatibil.
148
'
&
$
%
Fila 33 = Geometrie analitica
Dreapta. Teorie
FORMULE:
Fie dreapta M
1
M
2
si M = mijlocul lui M
1
M
2
:
O
X
Y
x
m
x
2
y
1
y
m
y
2
x
1
M
M
1
M
2
α
1) Lungimea lui M
1
M
2
:
M
1
M
2
=
_
(x
2
−x
1
)
2
+ (y
2
−y
1
)
2
2) Mijlocul M al segmentului M
1
M
2
:
M(x
m
, y
m
), unde x
m
=
x
1
+x
2
2
, y
m
=
y
1
+y
2
2
3) Panta dreptei M
1
M
2
( se mai noteaza cu m si este egala cu tgα, unde α=
unghiul facut de dreapta cu axa Ox).
m =
y
2
−y
1
x
2
−x
1
4) Fie doua drepte d
1
si d
2
de pante m
1
si m
2
a) Daca d
1
este paralela cu d
2
↔ m
1
= m
2
b) Daca d
1
este perpendiculara pe d
2
↔ m
1
= −
1
m
2
5) Fie M un punt de coordinate (x
0
, y
0
). Ecuatia unei drepte care:
a) trece prin punctul (x
0
, y
0
) si (de exemplu prin punctul (1,2) )
b) are panta m (de exemplu panta m=7)
este:
y −y
0
= m(x −x
0
) ( de exemplu y-2=7(x-1) )
6) Fie trei puncte A(x
1
, y
1
), B(x
2
, y
2
), C(x
3
, y
3
). Conditia ca cele trei puncte,
A,B,C sa fie coliniare , este ca determinantul urmator sa fie egal cu zero:
d =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
y
1
1
x
2
y
2
1
x
3
y
3
1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
7) Fie doua drepte :
149
'
&
$
%
d
1
: y=m
1
x +n
1
( de panta m
1
, unde ϕ
1
= unghiul facut de d
1
cu Ox)
d
2
: y=m
2
x +n
2
( de panta m
2
unde ϕ
2
= unghiul facut de d
2
cu Ox)
Unghiul ϕ dintre aceste doua drepte se poate calcula cu formula:
tgϕ =
tgϕ
1
−tgϕ
2
1+tgϕ
1
·tgϕ
2
, sau altfel scris: m =
m
1
−m
2
1+m
1
·m
2
8) Fie o dreapta scrisa sub forma d: α · x +β · y +γ si un punct A(x
0
, y
0
).
Distanta de la punctul A(x
0
, y
0
)la dreapta d: α · x + β · y + γ se poate
calcula cu formula:
distanta(A,d)=
α·x
0
+β·y
0


α
2

2
9) Recapitulare pentru formulele de calcul a suprafetei unui triunghi:
a) S =
baza·inaltimea
2
b) S =
b·c·sin(A)
2
c)S =
_
p(p −a)(p −b)(p −c)
d) S = r · p e) S =
a·b·c
4·R
Recomandare: De studiat fisele “Geometrie plana” si “Formule trigonome-
trie”.
150
'
&
$
%
Fila 34 = Geometrie analitica
Dreapta. Exercitii
1) Fie punctele A(1,2) si B(3,8).
a) Calculati lungimea segmentului AB.
b) Determinati mijlocul segmentului AB.
c) Aflati unghiul pe care il face dreapta AB cu Ox.
d) Verificati daca dreapta AB este paralela cu dreapta y=3x+2
e) Verificati daca dreapta AB este perpendicular ape dreapta y=-3x+1
2) Scrieti ecuatia unei drepte care trece prin punctul M(2,3) si face cu axa Ox
un unghi de 60

.
3) Verificati daca punctele A(−
4
5
, 2), B(
2
5
, 4), C(1, 5) sunt coliniare.
4) Se da triunghiul ABC cu A(-1,3), B(2,-1), C(3,6). Determinati:
a) ecuatia dreptei AC.
b) ecuatia paralelei prin B la AC.
c) ecuatia mediatoarei segmentului AC.
d) ecuatia medianei din B.
e) ecuatia inaltimii din B.
5) Verificati daca triunghiul ABC, avand varfurile A(3,3), B(6,3), C(3,6) este
dreptunghic isoscel.
6) Se dau punctele A(8,0), B(3,6), C(0,3). Dreapta BC taie axa Ox in D, iar AB
taie axa Oy in E. Aratati ca mijloacele segmentelor OB, AC, DE sunt coliniare.
7) Fie dreptele
d
1
: y=4x+3 si
d
2
: 3x+5.
Determinati unghiul dintre dreptele d
1
si d
2
.
8) Fie dreptele:
d
1
: x −2y + 3 = 0
d
2
: 4x −y −9 = 0
d
3
: 2x + 3y −1 = 0
a) determinati coordonatele triunghiului ABC.
b) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile inaltimilor .
c) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile medianelor.
151
'
&
$
%
152
'
&
$
%
Fila 35 = Geometrie analitica
Cercul. Teorie
FORMULE:
Definitia cercului: Cercul este locul geometric al punctelor din plan, egal
departate de un punct, numit centrul cercului.
Fie un cerc avand centrul in punctul M(x
0
, y
0
) si o raza r:
O
x
y
x
0
y
0
M
d: α · x +β · y +γ = 0
O r
1) Ecuatia cercului cu centrul in punctul de coordinate (x
0
, y
0
) , de raza r:
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
= r
2
2) Ecuatia unui cerc cu centrul in origine. Se observa ca pentru x
0
= 0 si
y
0
= 0 se obtine ecuatia cercului cu centrul in origine:
x
2
+y
2
= r
2
3) Pozitia unei drepte fata de cerc. Fie o dreapta de ecuatie d: α · x +β ·
y + γ = 0 si cercul cu centrul in punctul M(x
0
, y
0
). Se poate calcula distanta
de la un punct la o dreapta cu formula obisnuta,
Valabila pentru orice punct si orice dreapta:
distanta(M,d)=
α·x
0
+β·y
0


α
2

2
Consecinte:
a) Daca distanta(M,d) > r, inseamna ca dreapta d este exterioara cercului.
b) Daca distanta(M,d) = r, inseamna ca dreapta d este tangenta cercului.
c) Daca distanta(M,d) < r, insemana ca dreapta d este secanta cercului.
4) Ecuatia tangentei la cerc. Tangenta in punctul A(x
1
, y
1
)la cercul de
centru M(x
0
, y
0
) si raza r are urmatoarea ecuatie:
153
'
&
$
%
(x
1
−x
0
)(x −x
0
) + (y
1
-y
0
)(y −y
0
) = r
2
(ecuatia prin dedublare)
5) Ecuatia normalei la cerc. Pentru determinarea ecuatiei normalei in punc-
tul A(x
1
, y
1
)la cercul de centru M(x
0
, y
0
) si raza r se procedeaza astfel:
a) se afla ecuatia tangentei folosind ecuatia prin dedublare si de aici se determina
panta tangentei.
b) se tine cont ca normala trece prin A(x
1
, y
1
) si este perpendiculara pe tangenta,
deci m
normalei
= −
1
m
tan gentei
c) se scrie ecuatia dreptei care trece prin punctul A(x
1
, y
1
) si are panta m
normalei:
y −y
1
= −
1
m
tan gentei
(x −x
1
)
154
'
&
$
%
Fila 36 = Geometrie analitica
Elipsa. Teorie
FORMULE:
1) Definitia elipsei: Fie doua puncte F si F

numite focare si un punct M
aflat pe elipsa. Elipsa reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc
relatia:
MF +MF

= 2a
Cu alte cuvinte, suma distantelor de la orice punct aflat pe elipsa la cele doua
focare este constanta si anume este egala cu lungimea axei mari.
2) Desenul: Fie urmatoarea elipsa:
O x
y
M
A(a,0) A’(-a,0)
B(0,b)
B’(0,-b)
F(c,0) F’(-c,0)
3) Termeni noi:
- F, F

= focarele elipsei
- dreapta FF

= axa focala
- FF

= distanta focala
A, A

, B, B

=varfurile elipsei
AA

=axa mare a elipsei
OA, OA

= semiaxele mari ale elipsei
BB

= axa mica a elipsei
OB, OB

=semiaxele mici ale elipsei.
Se observa ca pentru a=b , elipsa degenereaza intr-un cerc de raza a.
4) Formula elipsei:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, existand relatia: a
2
= b
2
+c
2
155
'
&
$
%
- Formula explicita a elipsei: Se scoate y din relatia anterioara:
→y
2
=
b
2
a
2
· (a
2
−x
2
) → se obtine:
a) y = +
b
a

a
2
−x
2
( partea elipsei de deasupra axei Ox)
b) y = −
b
a

a
2
−x
2
( partea elipsei de sub axa Ox)
5) Ecuatia tangentei la elipsa in punctul M(x
0
, y
0
) are ecuatia:
x · x
0
a
2
+
y · y
0
b
2
= 1
ecuatia prin dedublare
6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M(x
0
, y
0
).
Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la
elipsa.
156
'
&
$
%
Fila 37 = Geometrie analitica
Hiperbola. Teorie
FORMULE:
1) Definitia hiperbolei: Fie doua puncte F si F

numite focare si un punct
M aflat pe hiperbola. Hiperbola reprezinta locul geometric al punctelor M care
indeplinesc relatia:
|MF −MF

| = 2a
Cu alte cuvinte, modulul diferentei distantelor ( adica diferenta distantelor, fara
a conta semnul ) de la orice punct aflat pe hiperbola la cele doua focare este
constanta si anume este egala cu lungimea axei mari.
2) Desenul: Fie urmatoarea hiperbola:
O
x
y
F(c,0)
F’(-c,0)
A(a,0)
A’(-a,0)
y = +
b
a
· x
y = −
b
a
· x
3) Termeni noi:
- A, A

= varfurile hiperbolei
- OX = axa transversala
- OY = axa netransversala
- F, F

= focarele hiperbolei
- dreapta FF

= axa focala
- distanta FF

= distanta focala
- MF, MF

= razele focale ale punctului M.
-dreptele y = +
b
a
· x si y = −
b
a
· x se numesc asimptotele hiperbolei.
4) Formula hiperbolei:
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1, existand relatia: a
2
= b
2
+c
2
- Formula explicita a hiperbolei: Se scoate y din relatia anterioara:
157
'
&
$
%
→y
2
=
b
2
a
2
· (x
2
−a
2
) → se obtine:
a) y = +
b
a

x
2
−a
2
( partea hiperbolei de deasupra axei Ox)
b) y = −
b
a

x
2
−a
2
( partea hiperbolei de sub axa Ox)
5) Ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M(x
0
, y
0
) are ecuatia:
x · x
0
a
2

y · y
0
b
2
= 1
ecuatia prin dedublare
6) Ecuatia normalei la hiperbola in punctul M(x
0
, y
0
).
Indicatie: Se tine cont ca normala la hiperbola este perpendiculara pe tangenta
la hiperbola.
7) Intersectia dintre o dreapta d: α· x+β · y +γ=0 si hiperbola
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1
se determina rezolvand sistemul:
_
α · x +β · y +γ = 0
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1
Interpretare rezultate sistem:
a)Daca sistemul are 2 solutii, insemana ca dreapta este secanta hiperbolei.
b)Daca sistemul are 1 solutie, insemana ca dreapta este tangenta hiperbolei.
c)Daca sistemul nu are solutii, insemana ca dreapta nu intersecteaza hiperbola.
.
158
'
&
$
%
Fila 38 = Geometrie analitica
Parabola. Teorie
FORMULE:
1) Definitia parabolei:
a) Constructia parabolei:
Fie un punct F numit focarul parabolei si o dreapta h numita directoarea
parabolei.
- Se duce o perpendiculara din focarul F pe directoarea h. Punctul A reprezinta
intersectia dintre perpendiculara din F pe h.
- Punctul O, numit varful parabolei, se afla la jumatatea distantei dintre focarul
F si
punctul A de intersectie dintre perpendiculara din F pe directoarea h.
- Punctul O se considera ca origine a axelor.
Distanta FA se noteaza cu p. Deci FO=OA=
p
2
. Deoarece O se considera
ca origine a axelor, punctul F are coordonatele F(
p
2
, 0) iar A are coordonatele
A(−
p
2
, 0)
b) Definitia parabolei:
Parabola reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia:
distanta(M,h)=distanta(M,F)
Cu alte cuvinte, distanta de la orice punct aflat pe parabola pana la focar
(F), este egala cu distanta de la acel punct al parabolei la o dreapta numita
directoarea parabolei.(h)
2) Desenul: Fie urmatoarea parabola:
O
x
y
M
h
F(
p
2
, 0)
A(−
p
2
, 0)
De retinut: AF ⊥h si O= mijlocul lui AF.
3) Termeni noi:
F = focarul parabolei.
159
'
&
$
%
h = directoarea parabolei.
O= varful parabolei.
p = AF si este distanta dintre focarul F si intersectia lui h cu OX.
MF=raza focala a punctului M.
4) Formula parabolei:
y
2
= 2 · p · x
Exemplu: Ecuatia y
2
= x reprezinta ecuatia unei parabole, deoare ce poate
scrie
sub forma echivalenta y
2
= 2 ·
1
2
· x , de unde se observa ca p =
1
2
.
- Formula explicita a parabolei: Se scoate y din relatia anterioara si se obtine:
a) y = +

2 · p · x ( partea parabolei de deasupra axei Ox)
b) y = −

2 · p · x ( partea parabolei de sub axa Ox)
5) Ecuatia tangentei la parabola in punctul M(x
0
, y
0
) are ecuatia:
y · y
0
= 2 · p · (x +x
0
)
ecuatia prin dedublare
6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M(x
0
, y
0
).
Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la
elipsa.
7) Intersectia dintre o dreapta d: α · x + β · y + γ=0 si elipsa y
2
= 2px se
determina rezolvand sistemul:
_
α · x +β · y +γ = 0
y
2
= 2px
Interpretare rezultate sistem:
a) Orice dreapta paralela cu Ox, este secanta parabolei.
b)Daca sistemul are 1 solutie, insemana ca dreapta este tangenta parabolei.
c)Daca sistemul nu are solutii, insemana ca dreapta nu intersecteaza parabola.
160
'
&
$
%
Fila 39 = Geometrie analitica
Cerc, Elipsa, Hiperbola.Parabola
Exercitii
Cercul:
1) Scrieti ecuatia unui cerc, determinat prin:
a) Centrul M(2,-3) si raza r=7
b) Extremitatile diametrelor A(3,2) si B(1,6).
c) Punctele A(-1,5), B(-2,2), C(5,5) , stiind ca A,B,C apartin cercului.
2) a) Aratati ca ecuatia x
2
+y
2
−6x −4y + 8 = 0 reprezinta ecuatia unui cerc,
punand in evidenta centrul cercului si raza.
b) Scrieti ecuatia tangentei la cerc in punctul A(2,0).
3) Fie cercul (x −3)
2
+ (y −2)
2
= 9..
Aflati distanta de la centrul cercului la dreapta y=3x+2.
4) Verificati daca punctul A(2,3) apartine cercului (x −4)
2
+ (y −3)
2
= 16.
Elipsa:
5) Se da elipsa avand focarele F(1,0) si F

(-1,0) si semiaxa mare a=5.
a) Desenati elipsa
b) Scrieti ecuatia elipsei.
6) Se dau ecuatiile:
E
1
:
x
2
9
+
y
2
4
= 1
E
2
: 3x
2
+ 2y
2
= 12
Pentru fiecare elipsa, aflati varfurile, axele, focarele si faceti desenul elipsei.
Hiperbola:
7) Fie hiperbolele:
H
1
: x
2
−y
2
= 1
H
2
:
x
2
9

y
2
16
= 1
Pentru fiecare dintre hiperbole, aflati varfurile, focarele si asimptotele.
8) Fie hiperbola :
161
'
&
$
%
H: 2x
2
−5y
2
−10 = 0
a) aflati varfurile si asimptotele lui H.
b) scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul A(

10,

2).
c) scrieti ecuatia normalei la hiperbola in punctul A(

10,

2).
Parabola:
9) Se da parabola determinata prin varful O(0,0) si focarul F(2,0).
a) scrieti ecuatia parabolei.
b) desenati parabola
10) Se da parabola determinata prin ecuatia y
2
= 6x, avand focarul F(1,0).
Determinati varful parabolei si directoarea.
162
'
&
$
%
Fila 40 = Limite de siruri
Tipuri de baza
A) TEORIE: Se recomanda studierea fisei “Limite de siruri”
B) EXERCITII
1) Tipul 1 = Fractii
a) lim
n→∞
2n
3
+n
2
−1
2n
4
+2n
2
−2
b) lim
n→−∞

n
2
−2n+2−n
2n+1
2) Tipul 2 = Sume consacrate
a) lim
n→∞
1
2
+2
2
+3
2
···n
2
2n
2
−1
b) lim
n→∞
1
1·2
+
1
2·3
+· · · +
1
n(n+1)
3) Tipul 3 = Radicali
lim
n→∞
(

n
2
+ 3 −
_
n
2
−3)
4) Tipul 4 = Folosind formula
_
1 +
1
n
_
n
→e
lim
n→∞
_
n−2
n+3
_
n−1
5) Tipul 5 = Folosind a
n
→0, pentru a= subunitar
lim
n→∞
7
n+1
−5
n−2
2·7
n
+3·5
n+1
6) Tipul 6 = Teorema cleste
lim
n→∞
3
n
n!
163
'
&
$
%
164
'
&
$
%
Fila 41 = Limite de siruri
Exercitii tipurile 1,2,3,4,5
Calculati limitele urmatoarelor siruri, pentru n->∞
Tipul 1
1)a
n
=
−3n
5
+2n+3
−n
4
+n
3
+1
2)a
n
=
n
4
−2n
2
+1+n

1
3
n
2
+n
3)a
n
=
−2n+1
n
2
+2
4)a
n
=
2n+

5n
2
+3
3n+6
5)a
n
=
n
4


6n
6
+4
2n
7
+2n+3
6)a
n
=
5

n
10
−2n
4
+1+5n
2
4n
2
+3n+1
7)a
n
=
4n
3

3

n
11
−24n+3
3n
2
+1
Tipul 2
8)a
n
=
1+2+3+···+n
n+2

n
2
9)a
n
=
1
2
+2
2
+3
2
+···+(2n−1)
2
n
3
10)a
n
=
2
2
+4
2
+6
2
+···+(2n)
n
2
2
11)a
n
=
1·3+3·5+···+(2n−1)(2n+1)
n
3
12)a
n
=
1
1·2
+
1
2·3
+· · · +
1
n(n+1)
13)a
n
=
1
1·3
+
1
3·5
+· · · +
1
(2n−1)(2n+1)
14)a
n
=
1
1·3
+
1
2·4
+· · · +
1
n(n+2)
Tipul 3
15)a
n
=

n
2
+ 1 −

n
2
−1
16)a
n
= 2n −
3

8n
3
+n
2
+ 1
17)a
n
=

4n
2
+ 3n −1 −2n
18)a
n
= n(

n
2
+ 1 −n)
19)a
n
=
3

n
2
+n + 1 −
3

n
2
−n −1
20)a
n
=
3

n
2
· (
3

n + 1 −
3

n −1)
Tipul 4
165
'
&
$
%
21)a
n
=
_
3n+1
3n+3
_
n−1
22)
_
n
2
+n
n
2
−1
_ n
2
n+1
23)a
n
=
_
n+
3

n+1
n+
3

n+2
_
n
24)a
n
=
_
3n+2
3n+5
_
n
Tipul 5
25)a
n
=
3
n
+5
n
3
n+1
+5
n+1
26)a
n
=
α
n

n
α
n+1

n+1
166
'
&
$
%
Fila 42 = Limite de siruri
Exercitii tipurile 1,2,3,4,5
Tema
Calculati limitele urmatoarelor siruri, pentru n->∞
Tipul 1
1)a
n
=
5n
4
+2n
3
+1
−3n
3
+6
2)a
n
=
2n
3
+

n
2
+1
n
5
+3
3)a
n
=

3·n
2
+n+1

3

n+2
Tipul 2
4)a
n
=
1+2+3+···+n
3+12+···+3n
2
5)a
n
=
1·2+2·3+···+n(n+1)
4n
2
+5
Tipul 3
6)a
n
=

n · (

n + 1 −

n)
7)a
n
= n −

n
2
+n + 1
8)a
n
= n(

n
2
+ 1 −n)
9)a
n
= n

n · (

n + 1 +

n −1 −2

n)
10)a
n
= (

n + 1 −2

n + 2 +

n + 3)
11)a
n
=
3

n
2
+n + 1 −
3

n
2
−n −1
12)a
n
= 2n −
3

8n
3
+n
2
+ 1
13)a
n
=
5

n + 1 −
5

2n + 1
Tipul 4
14)a
n
=
_
n
2
+2n−2
n
2
−2
_

n
3
15)a
n
=
_
1 +
3n+5
4n
2
+8n+4
_
n
16)a
n
=
_
1 +
3
n−7
_
n+5
Tipul 5
17)a
n
=
7
n+2
−5
n−3
7
n+2
+5
n−2
18)a
n
=
3
n−2
+2
n−1
2
n+1
−3
n+1
19)a
n
=
2·α
n

n
3·α
n
+4·β
n
20)a
n
=
α
n
1+α
2n
167
'
&
$
%
168
'
&
$
%
Fila 43 = Limite de siruri
Teorema cleste
A) Teorie:
Teorema cleste: Fie un sir a
n
.
Daca b
n
≤ a
n
≤ c
n
si b
n
→l si c
n
→l, atunci si sirul a
n
→l
Caz particular : Pentru l=0, se mai numeste Criteriul majorarii, adica :
b
n
≤ a
n
≤ c
n
si b
n
→0 si c
n
→0, atunci si sirul a
n
→0.
B) Exercitii
1) Aratati ca lim
n→∞
2
n
n!
= 0
2) Calculati lim
n→∞
1!+2!+···n!
(2n)!
3) Calculati lim
n→∞
n
2
n!
4) Calculati lim
n→∞
_
1

n
2
+1
+
1

n
2
+2
+· · · +
1

n
2
+n
_
5) Calculati lim
n→∞
n
2
n
6) Aratati ca lim
n→∞
n · a
n
=0 pentru |a|<1.
7) Calculati lim
n→∞
sin(n!) ·
n
n
2
+1
8) Calculati lim
n→∞
n
5
n
169
'
&
$
%
170
'
&
$
%
Fila 44 = Siruri
Convergenta sirurilor
A) Teorie:
Fie sirul a
n
. Un sir este convergent daca este monoton si marginit.
In caz contrar, este divergent.
Pentru a studia convergenta, se studiaza :
a) Monotonia. Se incerca sa se arate ca sirul este crescator, adica a
n+1
≥ a
n
( respective descrescator, adica a
n+1
≤ a
n
). Se porneste de la diferenta
a
n+1
− a
n
care se compara cu zero, sau eventual de la raportul
a
n+1
a
n
care se
compara cu 1. De avut in vedere ca se poate folosi metoda de a porni de la
raportul
a
n+1
a
n
doar daca a
n
> 0. Dupa determinarea monotoniei se va trece la
determinarea marginirii.
Mentiuni:
- De remarcat ca pentru sirurile crescatoare, primul termen a
1
, care este
cunoscut, pentru n=1, reprezinta totodata si marginea inferioara a sir-
ului, deoarece
a
1
≤ a
2
≤ · · · ≤ a
n
, adica a
n
≥ a
1
.
- In mod similar, pentru sirurile descrescatoare, primul termen a
1
, care
este cunoscut, pentru n=1, reprezinta totodata si marginea superioara a
sirului, , deoarece a
1
≥ a
2
≥ · · · ≥ a
n
, adica a
n
≤ a
1
.
b) Marginirea:
Scopul este determinarea a doua numere α si β astfel incat sa avem α ≤ a
n
≤ β
unde α poate fi oricat de mic, iar β poate fi oricat de mare, dar sa fie finite.
Din studiul monotoniei, am aflat deja unul dintre capete ca fiind a
1
( pt sir
crescator, a
1
reprezinta α, iar daca sirul este descrescator, a
1
reprezinta β).
Ramane sa mai stabilim cel de al doilea capat.
Daca sirul este atat monoton cat si marginit, tragem concluzia ca este conver-
gent, in caz contrar tragem concluzia ca este divergent.
B) Exercitii:
171
'
&
$
%
Studiati convergenta urmatoarelor siruri:
1)a
n
=
n+1
n+2
2)a
n
=
n+1
n
3)a
n
=
2
n
n!
4)a
n
=
3
n
n!
4)a
n
=
1
2
·
3
4
·
5
6
· · ·
2n−1
2n
5)a
n
= −
n+1
n+3
6)a
n
=
n!
n
n
172
'
&
$
%
Fila 45 = Limite de functii ( clasice)
Exercitii
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “Limte de functii”
B) EXERCITII:
Calculati urmatoarele limite de functii, fara a folosi derivate:
Tipul 1 = limite cu x →∞ ( similar cu sirurile)
1) lim
x→∞
_
x+1
x−1
_
x
2) lim
x→−∞
_

x
2
+1
x+1
_
Tipul 2 = Rezolvare cu tabele: x →x
0
si x −x
0
apare la numitor
3) lim
x→5
3
x−5
4) lim
x→3
4
7+2
x−3
5) lim
x→0
1
e
1
x −e
Tipul 3 = Fractii de polinoame care se simplifica
6) lim
x→2
x
3
−x−6
x
2
−4
7) lim
x→3
x
2
−5x+6
x−3
Tipul 4 = Limite de functii trigonometrice: Idee lim
x→1
sin(x)
x
= 1
8) lim
x→0
sin 7x
sin 9x
9) lim
x→0
tg7x
tg3x
10) lim
x→0
sin 3x
x
11) lim
x→0
tg5x
8x
12) lim
x→0
cos x−cos 7x
cos 3x−cos 2x
13) lim
x→0
1−cos x
x
2
173
'
&
$
%
174
'
&
$
%
Fila 46 = Limite de functii ( clasice)
Exercitii.
Lectia 2
Calculati urmatoarele limite de functii:
1) lim
x→∞
x
3
+2x
2
+3x+1
x
6
+3x
2
+x+2
2) lim
x→−∞

x
2
+2x+5−x
x−1
3) lim
x→∞
_√
x
2
+ 3 −

x
2
−3
_
4) lim
x→∞
_
3x+1
3x+5
_
x
2
+1
5) lim
x→8
1
x−8
6) lim
x→4
2
1+e
3
x−4
7) lim
x→0
sin x−sin 7x
sin 3x−sin 2x
8) lim
x→0
1−cos x
4x
2
9) lim
x→0
7x
2
1−cos
3
x
10) lim
x→0
cos 3x−cos 5x
cos 3x−cos 9x
11) lim
x→0
1−cos
3
x
x·sin 2x
12) lim
x→a
_
sin x
sin a
_ 1
x−a
13) lim
x→∞
a
x
−1
x
14) lim
x→∞
5
3x
−1
4x
15) lim
x→∞
a
2x
−1
5x
175
'
&
$
%
176
'
&
$
%
Fila 47 = Asimptote
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatii ale limitelor de functii: continui-
tate, derivabilitatea, asimptote” si anume partea de “Asimptote”.
Pe scurt etapele sunt urmatoarele:
Pas1=Se stabileste domeniul de definitie.
Pas2=Se scrie domeniul de definitie ca si reuniune de intervale si se calculeaza
valorile functiei (respective limitele functiei daca este interval deschis) in capetele
de intervale.
Pas3= Se interpreteaza rezultatele de la Pasul2 ( conform teoriei din fisa
mentionata anterior) si se determina asimptotele in ordinea urmatoare:
1. asimptote orizontale
2. asimptote oblice
3. asimptote verticale.
B) EXERCITII
Stabiliti asimptotele urmatoarelor functii:
1)f(x) =
x
2
+2x+5
x
2
+6x
2)f(x) =
1
(x−3)(x−5)
3)f(x) =
(x+1)
3
x
2
−x+1
4)f(x) =
x
x
2
−1
5)f(x) =
3x
2
x
2
+1
6)f(x) =
1−x
2
1+x
2
7)f(x) =
x
2
+3x+1
x
2
−x+1
177
'
&
$
%
178
'
&
$
%
Fila 48 = Continuitate
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”, partea de
“Continuitate”
B) EXERCITII:
1) Studiati continuitatea functiei:
f:R → R, f(x) =
_
1
1+2
1
x+2
, x ∈ R\{−2}
0, x = −2
2) Fie functia
f : R →R, f(x) =
_
x + 1, x ∈ [0, 1]
3ax + 3, x ∈ (1, 2]
Determinati a real astfel incat f sa fie continua.
3) Studiati continuitatea functiei:
f:R→R, f(x) =
_
e

1
x
2
0, x = 0
, x = 0
4) Discutati in raport cu a∈R continuitatea functiei:
f:R→R, f(x) =
_
1
1+e
1
x−1
, x = 1
a, x = 1
5) Studiati continuitatea functiei:
f:R→R, f(x)=|x
2
−1|
6) Se considera functia
f:R→R, f(x) =
_
a · sin(x) + cos(x), x ∈ [0,
π
4
]
tg(x) + 2 · a · ctg(x), x ∈ (
π
4
,
π
2
)
Determinati a real, astfel incat functia sa fie continua in x=
π
4
.
7) Studiati continuitatea functiei:
f:R→R, f(x)=
_
x
n
−a
n
x−a
m, pentru x = a
, pentru x ∈ R\{a}
179
'
&
$
%
180
'
&
$
%
Fila 49 = Derivabilitate
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”, partea de
“Derivabilitate”
B) EXERCITII:
1) Studiati derivabilitatea functiei:
f:(−
1
2
, ∞)→R, f(x)=
_
ln(1 + 2x), −
1
2
< x ≤ 0
2x, x > 0
,
2) Studiati derivabilitatea functiei:
f:(0,∞)→R, f(x)=
_ √
x
2
+ 5x + 2, 0 < x ≤ 2
9
8
x +
7
4
, x > 2
3) Studiati derivabilitatea functiei:
f:R→R, f(x)=ln
|x+1|+1
|x−1|
181
'
&
$
%
182
'
&
$
%
Fila 50 = Derivate
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Derivate”
B) EXERCITII:
1) Derivati urmatoarele functii in punctele specificate:
a) f(x)=

5x + 1 in x=3
b) f(x)=ln(x
2
+ 5x) in x=1
c) f(x)=sin(2x
2
+ 1) in x=2.
2) Derivati urmatoarele functii:
a) x
7
+ ln(x) −5
x
b) f(x) =
3

x
5
+ 7
x
· sin(x)
c) f(x) = 7x
3
+ 2 · 5
x
+ cos(x)
d) f(x) = x · e
x
+ 7
x
· ln(x)
e) f(x) =
4

x
7
· 5
x

4
x
ln(x)
f) f(x) = tg(x) · 7
x
−3 · x
7
+ cos(x)
g) f(x) = 5
x
· x
7
−2 sin(x) · tg(x)
h) f(x) =
3
x
ln(x)
−5 ·
7
x
cos(x)
i) f(x) = log
x
3
·x
8
+x
5
·
3

x
j) f(x) =

x −2
3

x · 7
x
183
'
&
$
%
184
'
&
$
%
Fila 51 = Teorema lui l’Hˆopital
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile derivatelor” partea cu “Teo-
rema lui l’Hˆopital”
B) EXERCITII:
Calculati limitele urmatoarelor functii, folosind teorema lui l’Hˆopital:
1) Nedeterminare
_
0
0
¸
,
_


¸
a) lim
x→1
x
4
−1
x
3
−1
b) lim
x→−2
x
2
−4
x
2
+5x+6
c) lim
x→0
ln(1+x)
3x
2) Nedeterminare [0 · ∞]
a) lim
x→1
(x −1) · ln

x
2
+ 2x −3
b) lim
x→1
c) lim
x→∞
e
x
· ln(1 −
1
x
)
3) Nedeterminare [∞−∞]
a) lim
x→1
_
x
x−1

1
ln(x)
_
4) Nedeterminare tip [f
g
]
a) lim
x→1
x
1
x−1
b) lim
x→0
(sin x)
sin x
TEMA: Calculati limitele urmatoarelor functii, folosind teorema lui l’Hˆopital:
1) lim
x→1
1−x
1−x
5
2) lim
x→0
ln(sin 2x)
ln(sin 3x)
3) lim
x→∞
ln
2
x
2
x
4
4) lim
x→∞
e
x
−e
−x
e
x
+e
−x
5) lim
x→0
x
5
· ln(x)
6) lim
x→0
1−cos x
x
2
7) lim
x→0
1−cos
3
x
7x
2
8) lim
x→0
x
7x
9) lim
x→1
185
'
&
$
%
10) lim
x→∞
_
x−3
x+2
_
x
2
+1
186
'
&
$
%
Fila 52 = Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy”
B) EXERCITII
1) Studiati valabilitatea teoremei lui Rolle pentru functia:
f : [0, 2] →R, f(x) = |x −1|
2) Studiati aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functia:
f : [1, 3] →R, f(x) =
_
x, 1 ≤ x ≤ 2
x
2
4
+ 1, 2 < x ≤ 3
3) Determinati constanta ξ
care intervine in teorema lui Cauchy pentru functia:
f : [−2, 5] →R, f(x) =
_ √
x + 3, −2 ≤ x < 1
x
4
+
7
4
, 1 ≤ x ≤ 5
4) Demonstrati urmatoarele inegalitati folosind teorema lui Lagrange:
a) |sin(b)-sin(a)|≤|b-a|
b)
b−a
cos
2
a
< tg(b) −tg(a) <
b−a
cos
2
b
pentru 0 ≤ a < b <
π
2
5) Demonstrati egalitatea:
arccos
1−x
2
1+x
2
= 2 · arctg(x)
6) Fie f : [−1, 1] →R, f(x) = arcsin(x) si g : [−1, 1] →R, g(x) = −arccos(x).
Demonstrati ca f si g difera printr-o constanta.
7) Demonstrati inegalitatea:
x
1+x
2
< arctg(x), x ∈ (0, ∞)
Studiati fisa “Interpretarea geometrica a derivatei” si efectuati exerci-
tiile de la acea fisa.
187
'
&
$
%
188
'
&
$
%
Fila 53 = Reprezentarea grafica a functiilor
A) TEORIE:
Etapele pentru reprezentarea grafica a unei functii sunt urmatoarele:
1) Se stabileste domeniul de definitie
2) Se scrie domeniul de definitie ca reuniune de intervale si se cal-
culeaza valorile functiei in capetele de intervale (pentru intervale inchise) ,
respectiv limitele functiei in capetele de intervale (pentru intervale deschise)
3) Se stabilesc asimptotele prin interpretarea rezultatelor anterioare. Se
stabilesc prima data asimptotele orizontale, apoi cele oblice si apoi cele verticale.
4) Se fac intersectiile functiei cu axele de coordonate, adica
a) pentru axa Ox se face y=0 si se scoate x.
b) pentru axa Oy se face x=0 si se scoate y.
5) Studiul derivatei intai.
a) Se calculeaza f

b) Se rezolva ecuatia f

= 0 si se scot radacinile acestei ecuatii de ex: x1* si
x2*.
c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f

, de exemplu:
x x1* x2*
f’ + + + 0 - - - - 0 + + +
f(x) crescat. Maxim=(x1*,f(x1*) descresc. minim=(x2*.f(x2*) cresc.
Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de extreme local(minime si maxime).
6) Studiul derivatei a doua.
a) Se calculeaza f

b) Se rezolva ecuatia f

= 0 si se scot radacinile acestei
ecuatii de ex: x1** si x2**. c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f

, de
exemplu:
x x1** x2**
f’’ + + + 0 - - - - 0 + + +
f(x) convexa concava convexa
Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de inflexiune.
7) Se intocmeste tabelul final:
- Pe prima linie se scriu toate valorile importante obtinute pt x, exemplu
x

1
, x

2
, x
∗∗
1
, x
∗∗
2
, x = 0, etc
- Pe linia doi practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea primei derivate.
- Pe linia trei practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea derivate a doua.
- Pe ultima linie se scriu valorile functiei (respectiv limitele functiei) aferente
valorilor lui x din linia 1
189
'
&
$
%
x x1* x1** x2* x2**
f’ + + + 0 - - - - 0 + + +
f’’ + + + + 0 - - - - 0 + +
f(x) f(x1*) f(x1**) f(x2*) f(x2**)
8) Trasare grafic, in ordinea urmatoare:
a) trasare axe Xoy si domeniu de definitie
b) trasare asimptote
c) intersectii cu axele de coordonate
d) folosind tabelul final, se incepe de la stanga spre dreapta si se pune un
punct de tipul (x,f(x)) din tabel pe grafic. Se continua cu punctul urmator
(x,f(x)) si punctele se unesc conform indicatiilor primei derivate (crescator sau
descrescator) si indicatiilor date de a doua derivate ( convex sau concav).
Observatii:
1) Uneori nu este necesar studiul derivatei a doua
2) Avansat ( optional) : studiul periodicitatii si paritatii
B) EXERCITII:
Reprezentati grafic functiile:
a) f(x) = x
2
−5x
b) f(x) = x
3
+x
2
c) f(x) =
1
x
+
1
x
2
d) f(x) =
1
x(x−1)
190
'
&
$
%
Fila 54 = Aplicatiile derivatelor
Monotonie. Puncte de extrem
Grafice de functii
Exercitii
1) Studiati monotonia si aflati punctele de extreme pentru functiile:
a) f(x) = x · ln(x)
b) f(x) = arcsin
2

x
x+1
c) f(x) =
arcsin(x)

1−x
2
2) Reprezentati grafic functiile:
a) f(x) =
1
x(x−1)
b) f(x) = x + arcsin(x)
c) f(x) =
cos(x)
cos(x)−sin(x)
d) f(x) = arctg(ln(x))
e) f(x) = x −sin(x)
191
'
&
$
%
192
'
&
$
%
Fila 55 = Analiza a XI-a
Recapitulare
Fisa 1
1) Calculati urmatoarele limite de siruri:
a) lim
n→∞

n(

n + 1 −

n)
b) lim
n→∞
1·3+3·5+···(2n−1)(2n+1)
5n
4
c) lim
n→∞
_
4n+1
4n−2
_
n−5
2) Calculati urmatoarele limite de functii, fara a utiliza regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→3
x
2
−6x+9
x−3
b) lim
x→7
2
x−7
c) lim
x→∞
8
x+3
−5
x−2
8
x
+4
x
3) Calculati urmatoarele limite de functii, utilizand regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→1
1−x
3
1−x
4
b) lim
n→0
ln(sin 4x)
ln(sin 5x)
c) lim
n→0
x
3
· ln(x)
4) Verificati existenta asimptotelor pentru f : R →R, unde :
a) f(x) =
5x
2
x
2
+2
b) f(x) =
x
2
+x+5
6x
5) Studiati continuitatea functiilor:
a) f : R →R, f(x) = |x
2
−4|
b) f : R →R, f(x) =
_
1
1+2
1
x+2
, x ∈ R\{−2}
0, x = −2
6) Derivati urmatoarele functii:
a) f(x) =
x
3
·ln(x)
7·e
x
b) f(x) = ln(sin(4x
2
+ 3))
c) f(x) = sin(tg(7
2x
+ 5))
7) Studiati derivabilitatea functiei:
f : (0, ∞) →R, f(x) =
_ √
x
2
+ 5x + 2, 0 < x ≤ 2
9
8
· x +
7
4
, x > 2
8) Reprezentati grafic functiile:
a) f(x) = x
3
+x
2
193
'
&
$
%
b) f(x) =
5
x(x−2)
194
'
&
$
%
Fila 56 = Analiza a XI-a
Recapitulare
Fisa 2
1) Calculati urmatoarele limite de siruri:
a) lim
n→∞
1
3
+2
3
+···+n
3
n
3

n
4
b) lim
n→∞

n
k=1
1
k(k−1)
c) lim
n→∞
2
n
+3
n
3
n
+4
n
2) Studiati convergenta sirurilor:
a) a
n
=
n
3
n
b) a
n
=
5
n
n!
3) Calculati urmatoarele limite de functii, fara a utiliza formula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→1
x
2
−2x+1
x
2
−5x+4
b) lim
x→7
6x−2
x−7
c) lim
x→∞

x
2
+3−2
x−1
d) lim
x→−∞

x
2
−2+6
x+5
4) Calculati urmatoarele limite de functii, utilizand regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→∞
ln(1+x·3
x
)
2x
b) lim
x→0
tg(x)
ln(2x+1)
c) lim
n→∞
(ln x)
2
3x
2
d) lim
n→∞
x · e
−x
2
5) Studiati continuitatea urmatoarelor functii f : R →R, pentru:
a) f(x) =
_
x + 3, x ≤ 2
x
2
+ 1, x > 2
b) f(x) =
_
e
x
−1
x
, x = 0
1, x = 0
c) f(x) =
_
x
2
−4x+3
x−3
5, x = 3
, x = 3
d) f(x) =
_
2 · a · x + 1, x ≤ 1
a · x
2
+ 5a · x, x > 1
6) Studiati derivabilitatea functiei:
f : R →R, f(x) =
_
x
2
+x + 1, x ≤ 1
x
3
+ 2, x > 1
7) Se considera functia f(x) = (−1)
n
· e
−x
.
Demonstrati ca f
n
(x) = (−1)
n
· e
−x
8) Se da functia f : R →R, f(x) =
5x
4
+2x+1
x
4
a) Determinati asimptotele functiei.
b) Calculati f

(x) si determinati intervalele de monotonie ale functiei.
c) Trasati graficul functiei.
195
'
&
$
%
d) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x
0
= 1.
196
'
&
$
%
Fila 57 = Analiza a XI-a
Recapitulare
Fisa 3
1) Calculati urmatoarele limite de siruri:
a) lim
n→∞
6n
3
n!
b) lim
n→∞
_
3

3n
2
+1
+
3

3n
2
+2
+· · ·
3

3n
2
+n
_
c) lim
n→∞
4
n
n!
2) Fie sirul a
n
, unde a
n+1
= a
n
+ (−a)
n
.
a) aratati ca sirul nu este monoton.
b) determinati forma nerecursiva a sirului.
3) Determinati parametrul real m, astfel incat functia urmatoare sa aiba limita
in x
0
=2
f(x) =
_
sin 4(x−2)
5(x−2)
, x ∈ (0, 2)
1
5
·
tg3(x−2)
sin(x−2)
+m, x ∈ (2, 4)
4) Calculati urmatoarele limite de functii folosind regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→1
ln(3x−2)
x
3
−x
b) lim
x→∞
ln(x)
x
n
5) Determinati parametrul real m, astfel incat functiile urmatoare sa fie con-
tinue:
a) f : R →R, f(x) =
_
x
2
+2x−8
x−2
, x = 2
m, x = 2
b) f(x) =
_

x
2
+7−4
x
2
−2x−3
, x = 3
m, x = 3
6) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei f(x) = x · e
x
in punctul x
0
= 0.
7) Determinati a,b∈ R astfel incat f : R →R sa fie derivabila, unde
f(x) =
_
b · arctg
x
2
+a, x ≤ 2
a · x + 1, x > 2
8) Se da functia f : R →R, f(x) =
3

x
3
−3x
a) studiati variatia functiei
b) reprezentati grafic functia
b) scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x=0
c) discutati solutiile reale ale ecuatiei f(x) = m, m ∈ R.
197
'
&
$
%
198
'
&
$
%
Fila 58 = Algebra si Analiza a XI-a
Tema
A) ALGEBRA
1) Calculati A
−1
pentru matricea
A =
_
_
2 2 3
1 −1 1
−1 2 3
_
_
2) Rezolvati ecuatia matriciala:
X ·
_
−1 −2
5 8
_
=
_
7 2
−3 5
_
3) Calculati determinantul:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 −1 4
3 1 4 −5
2 0 1 −1
6 −5 4 −4
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
4) Determinati matricea X din ecuatia:
5 · X +
_
1 2
3 4
_
= 3 ·
_
1 0
0 2
_
+
_
−1 3
2 1
_
5) Determinati matricea A astfel incat:
a) A
2
= I
2
b) A
2
= O
2
B) ANALIZA
6) Calculati limitele urmatoarelor siruri:
a) a
n
=
_
2n−5
2n+1
_
n+6
b) a
n
=
_√
n
2
+ 7 −

n
2
−7
_
c) a
n
=

2n
2
−3n+1−5n
7n+2
d) a
n
=
9
n+1
+5
n−2
9
n+3
−5
n
7) Verificati convergenta urmatoarelor siruri:
a) a
n
=
n+3
n+4
b) a
n
=
3
n
(n+2)!
8) Calculati limitele urmatoarelor functii:
a) lim
x→5
3
x−5
b) lim
x→0
sin(7x)
sin(5x)
c) lim
x→0
tg(4x)
tg(7x)
9) Calculati asimptotele urmatoarelor functii:
a) f(x) =
3x
2
x
2
−2
b) f(x) =
x
2
+x+1
3x
10) Derivati urmatoarele functii:
a) f(x) =
x
3
·ln(x)
7·e
x
b) f(x) =
5

x · sin(x) +
1
5

x
· cos(x)
c) f(x) = ln(sin(x
2
+ 7))
199
'
&
$
%
200
'
&
$
%
Fila 59 = Algebra clasa XII
Lectia 1
1) Notiuni preliminare:
Intelegerea notiunilor de:
1. parte stabila
2. asociativitate
3. element neutru
4. element simetric
5. comutativitate.
2) Fie legea de compozitie:
Z x Z -> Z, x * y = x+y-xy
Verificati daca (Z,*) este grup.
3) Fie G intervalul G=(2,∞) .
Pentru orice x,y ∈G definim * : G x G -> G, x∗ y = x · y −2x −2y + 6
Aratati ca (G,*) este grup comutativ.
4) Fie H={0,1,2,3,4} ⊂Z si x * y = |x – y |
Verificati daca (H,*) este grup.
5) Fie Z
5
= {
ˆ
0,
ˆ
1,
ˆ
2,
ˆ
3,
ˆ
4}
a) Intocmiti tablele ⊕ si ⊗ in Z
5
b) Verificati daca (Z
5
, ⊕) este grup comutativ
c) Verificati daca (Z
5
, ⊗) este grup comutativ
201
'
&
$
%
202
'
&
$
%
Fila 60 = Algebra clasa XII
Exercitii cu clase de resturi
Lectia 2
1) Notiuni preliminare:
- Intocmirea de table de operatii in
ˆ
Z
n
- Demonstrarea faptului ca (
ˆ
Z
n
, +) si (
ˆ
Z
n
, •) sunt grupuri.
- Impartirea polinoamelor in
ˆ
Z
n
2) Rezolvati urmatoarea ecuatie in
ˆ
Z
5
:
ˆ
3 · ˆ x +
ˆ
2 =
ˆ
4
3) Rezolvati sistemul urmator in
ˆ
Z
6
:
_
ˆ
3 · x +
ˆ
5 · y =
ˆ
1
ˆ
5 · x +
ˆ
4 · y =
ˆ
0
4) Rezolvati sistemul urmator in
ˆ
Z
5
:
_
_
_
ˆ
3 · x +y +
ˆ
2 · z =
ˆ
3
x +
ˆ
2 · y +
ˆ
3 · z =
ˆ
1
ˆ
2 · x +
ˆ
3 · y +z =
ˆ
2
5) Aflati catul si restul impartirii lui f la g, unde:
f =
ˆ
3 · x
5
+
ˆ
4 · x
4
+
ˆ
3 · x
3
+
ˆ
3 · x
2
+
ˆ
2 · x +
ˆ
2
g =
ˆ
2 · x
2
+
ˆ
3 · x +
ˆ
1, in
ˆ
Z
5
. Efectuati apoi proba.
6) Determinati α astfel incat urmatoarea matrice sa fie inversabila:
A =
_
_
ˆ
2
ˆ
0 ˆ α
ˆ
1
ˆ
1
ˆ
0
ˆ
0 ˆ α
ˆ
1
_
_
in
ˆ
Z
3
7) Fie f si g in
ˆ
Z
5
Aflati catul si restul impartirii lui f la g, unde:
f =
ˆ
3 · x
5
+x
3
+
ˆ
2 · x +
ˆ
4
g =
ˆ
2 · x
3
+
ˆ
3 · x
2
+
ˆ
1 Efectuati apoi proba .
8) Rezolvati urmatorul sistem in Z
12
:
_
ˆ
3 · x +
ˆ
2 · y =
ˆ
4
ˆ
2 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
1
9) Fie operatiile :
x * y = x+y+3
x ◦ y = xy+3x+3y+6, unde x,y ∈Z.
203
'
&
$
%
Verificati daca (Z,*) este grup abelian
Verificati daca (Z,◦) este monoid comutativ.
10) Rezolvati in
ˆ
Z
9
ecuatia:
ˆ
7 · x +
ˆ
3 =
ˆ
2
11) Fie Z x Z -> Z, x * y = x+y-1.
Verificati daca (Z,*) este grup abelian.
204
'
&
$
%
Fila 61 = Algebra clasa XII
Exercitii cu morfisme, izomorfisme
Lectia 3
Notiuni preliminare: Morfism si izomorfism. Bijectivitate.
1) Aratati ca functia f: (0,∞) -> (-1,1), f(x)=
x−1
x+1
, ∀x ∈ (0, ∞) este un izomor-
fism de la grupul (R

, •) la grupul (G, ∗), unde (G, ∗) se defineste astfel: G=(-
1,1), si x * y=
x+y
1+xy
Mentiune: Examen Bacalaureat
2) Fie ε = −
1
2
+i·

3
2
si G={1, ε, ε
2
}⊂ C. a) Alcatuiti tabla (G, •) ( mentiune=•
inseamna inmultire) b) Aratati ca (G, •) este grup abelian c) Aratati ca grupul
(G, •) este izomorf cu grupul
3) Fie G=(-1,1) si pentru orice x,y ∈ G definim: x * y =
x+y
1+xy
Stiind ca (G,*) este grup, iar functia f:G -> R, definita prin
f(x) =
_
x
0
dt
1−t
2
Mentiune: Admitere ASE
4) Fie E=R\{0} si f
i
: E− > E, 1 <= i <= 4
f
1
(x) = x, f
2
(x) =
1
x
, f
3
(x) = −x, f
4
(x) = −
1
x
, ∀x ∈ E
a) Aratati ca multimea G={f
1
, f
2
, f
3
, f
4
} impreuna cu compunerea functiilor
formeaza un grup abelian.
b) Aratati ca (G, ◦) este izomorf cu grupul lui Klein.
Indicatie: Vezi grupul lui Klein, manual algebra XII, pag. 43
5) Rezolvati in
ˆ
Z
5
sistemul:
_
ˆ
4 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
2
ˆ
3 · x +
ˆ
2 · y =
ˆ
2
Mentiune: Examen Bacalaureat
205
'
&
$
%
206
'
&
$
%
Fila 62 = Algebra clasa XII
INEL
Lectia 4
Notiune de GRUP
Fie *:AxA->A, de exemplu x * y = x+y-xy
Se studiaza pentru (A,*) daca avem indeplinite:
1) Parte stabila: Daca pentru ∀x, y ∈ A →x ∗ y ∈ A
2) Asociativitate: Daca pentru ∀x, y, z ∈ A, x*(y*z)=(x*y)*z
3) Element neutru: Daca pentru ∀x ∈ A, ∃e ∈ A, astfel incat
x* e=e*x=x
4) Element simetric: Daca pentru ∀x ∈ A, ∃x

∈ A,astfel incat
x ∗ x

= x

∗ x = e
5) Comutativitate: Daca pentru ∀x, y ∈ A, x*y=y*x
Pentru 1,2,3,4 adevarate, inseamna ca (A,*) este grup.
Daca in plus este adevarat si 5, avem grup comutativ, sau grup abelian.
Notiunea de MONOID
Fie A o multime nevida si *:AxA->A, de exemplu x * y = x+y-xy
(A,*) este MONOID daca avem:
(A,*)=asociativ si
(A,*)= element neutru
207
'
&
$
%
INEL
Fie
- A=multime nevida si - 2 legi de compozitie, de exemplu notate cu * si

Avem (A,∗, •) = INEL, daca sunt indeplinite urmatoarele 3 conditii:
- 1) (A,*)= grup abelian(comutativ) adica:
- Parte stabile pentru (A,*)
- Asociativitate pentru (A,*)
- Element neutru pentru (A,*)
- Element simetric pentru (A,*)
- Comutativitate pentru (A,*)
2) (A,• )=monoid adica:
- Asociativitate pentru (A,•)
- Element neutru pentru (A,•)
3) Daca operatia • ( deci a doua operatie, cea cu monoidul) , este dis-
tributiva fata de * ( deci fata de prima operatie, cea cu grupul abelian), atat
la stanga cat si la dreapta, adica daca sunt indeplinite urmatoarele doua
egalitati:
a) x • (y ∗ z) = x • y ∗ x • z ( distribuitate la stanga a lui • fata de *)
b) (y ∗ z) • x = y • x ∗ z • x ( distribuitate la dreapta a lui • fata de *)
208
'
&
$
%
Fila 63 = Algebra clasa XII
Probleme recapitulative
Lectia 5
1) Fie A={0,1,2,3,4,5} si x*y=|x-y|. Verificati daca (A,*) este grup.
2) Fie
ˆ
Z
4
= {
ˆ
0,
ˆ
1,
ˆ
2,
ˆ
3} si operatia de adunare. Verificati daca (
ˆ
Z
4
, +) este
grup.
3) Fie multimea A=R\{1} si legea de compozitie *: A x A -> A, unde
x * y =
1
2
(1 +x +y −xy)
Aratati ca (A,*) este asociativa si aflati elementul neutru.
4) Fie multimea A={a,b,c} si operatia * definita prin tabla:
a b c
----------------
a a b c
b b c a
c c a b
Aratati ca grupul (A,*) este izomorf cu (
ˆ
Z
3
, +).
5) Fie G=(-1,1) si legea de compozitie *:G x G -> G, unde x * y =
x+y
1+xy
Stiind ca (G,*) este grup, se da functia f: G -> R, f(x)=ln
_
1+x
1−x
.
Aratati ca (G,*) si (R,+) sunt izomorfe.
6) Rezolvati in
ˆ
Z
5
sistemul:
_
ˆ
2 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
2
ˆ
3 · x + ˆ y =
ˆ
1
7) Demonstrati ca multimea matricilor patratice ( de exemplu de ordinul 3),
formeaza un inel in raport cu adunarea si inmultirea matricilor.
209
'
&
$
%
210
'
&
$
%
Fila 64 = Analiza clasa XII
Formule esentiale
Lectia 1
Tabel integrale nedefinite
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+C
_
1
x
· dx = ln |x| +C
_
1
x+a
· dx = ln |x +a| +C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln |
x−a
x+a
| +C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln(x +

x
2
+a
2
) +C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln(x +

x
2
+a
2
) +C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+C
_
sin(x) · dx = −cos(x) +C
_
cos(x) · dx = sin(x) +C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) +C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) +C
_
tg(x) = −ln | cos(x)| +C
_
ctg(x) · dx = ln | sin(x)| +C
Integrale-> Metode de calcul :
• Metoda substitutiei= implica retete de rezolvare
• Metoda integrarii prin parti :
_
f · g

= f · g −
_
f

· g
211
'
&
$
%
Integrale definite
a) Formula lui Leibnitz-Newton :
_
b
a
f(x) · dx = F(x)|
b
a
= F(b) −F(a)
b) Formula de integrare prin parti pt integrale definite :
_
b
a
f · g

· dx = f · g|
b
a

_
b
a
f

· g · dx
c) Operatii cu integrale :
_
b
a
(f ±g) · dx =
_
b
a
f · dx ±
_
b
a
g · dx
_
b
a
k · f(x) · dx = k ·
_
b
a
f(x) · dx, pentru ∀k ∈ R.
d) Subtilitati :
- Sume Rieman
- Sume Darboux
- Functii integrabile
4) Aplicatiile integralelor in geometrie :
Fie axa Ox, dreptele verticale x=a si x=b si graficul functiei f(x)
- Suprafata S=
_
b
a
|f(x)| · dx
- Volumul V= π ·
_
b
a
f
2
(x) · dx
- Lungime curba l=
_
b
a
_
1 +f(x)
2
· dx
- Arie laterala=2 · π ·
_
b
a
|f(x)| ·
_
1 + (f

)
2
· dx
- Fie centrul de greutate G(x
G
, y
G
) al suprafetei marginite de x=a. x=b, Ox si
f(x), unde x
G
=
_
b
a
x·f(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
si y
G
=
1
2
·
_
b
a
f
2
(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
212
'
&
$
%
Fila 65 = Analiza clasa XII
Metoda substitutiei
Lectia 2
A) Privire generala despre integrale:
Esenta integralelor:
a) Tabelul de integrale ( de copiat si invatat)
b) Integrale nedefinite :
Calculati
_ _
e
x
+x
3
+
1
x
_
· dx
c) Integrale definite :
Calculati
_ _
e
x
+x
5
+ 7x
2
_
· dx
d) Aplicatiile integralelor in geometrie :
Calculati suprafata marginita de x=4, x=6, axa Ox si functia f(x)=x
2
+3x+ln(x)
B) Metoda substitutiei
Calculati :
a)
_

ln(x)
x
· dx
b)
_
e
x
e
x
+1
· dx
c)
_
dx

1−25x
2
dx
d)
_
x
3

1−x
8
dx
Exercitii :
1)
_
_

ln(x)
x
+ 1
_
· dx
2)
_
3·e
x
2·e
x
−1
dx
3)
_
4·dx

7−x
2
· dx
4)
_
x
4

4−x
10
dx
5)
_
2
x
·dx

1−4
x
6)
_
1+x

1−x
2
dx
7)
_
x ·

1 +x
2
· dx
8)
_
x·dx

1+x
2
· dx
213
'
&
$
%
214
'
&
$
%
Fila 66 = Analiza clasa XII
Exercitii cu integrale de tipul
_
1
gradI
,
_
1
grad2
,
_
gradI
grad2
Lectia 3
1) Calculati :
a)
_
5
3x+2
dx d)
_
−3
−3+2x
dx
b)
_
4
1−3x
dx e)
_
6
5−7x
dx
c)
_
6
−3x+2
dx f)
_
−1
−x−4
dx
2) Calculati :
a)
_
6
x
2
−6x
dx d)
_
1
−x
2
+10x−25
dx
b)
_
−1
x
2
+25
dx e)
_
1
(x−1)(x+3)
dx
c)
_
1
x
2
+8x+16
dx
3) Calculati :
a)
_
1
x
2
+3x+11
dx d)
_
1
4x
2
+x+5
dx
b)
_
1
−x
2
+3x−7
dx e)
_
1
−2x
2
+x−7
dx
c)
_
1
3x
2
+2x+5
dx f)
_
1
3x
2
+x+7
dx
4) Calculati :
a)
_
2x+1
x
2
−7x
dx
b)
_
−3x+2
x
2
−64
dx
c)
_
−x
x
2
−2x+1
dx
215
'
&
$
%
216
'
&
$
%
Fila 67 = Analiza clasa XII
Metoda integrarii prin parti
Exercitii
Lectia 4
Calculati:
1)
_
x · e
x
· dx
2)
_
x
2
· e
x
· dx
3)
_ _
1 −e
x
· x
2
−2x
3
· e
x
_
dx
4)
_
x · sin(x) · dx
5)
_
x · cos(x) · dx
6)
_
x · ln(x) · dx
7)
_
x
2
· ln(x) · dx
8)
_
e
x
· sin(x) · dx
9)
_
e
α·x
· sin(β · x) · dx
10)
_
cos
2
(x) · dx
Indicatie: Se scrie
_
cos
2
(x) · dx =
_
cos(x) · cos(x) · dx
11)
_
sin
2
(x) · dx
12)
_ _
sin
3
(x) + 2 · cos
3
(x)
_
· dx
217
'
&
$
%
218
'
&
$
%
Fila 68 = Analiza clasa XII
Integrarea functiilor rationale
Exercitii
Lectia 5
Notiuni preliminare
Fie P(x) si Q(x) doua polinoame.
_
P
Q
dx abordeaza in functie de gradele lui P si Q, astfel :
Caz 1:Pentru grad( P ) >= grad (Q)
Se face impartirea polinomului P la Q si se obtine catut C si restul R, restul R
avand grad mai mic decat Q. Prin urmare
P = C · Q+R respectiv impartind cu Q se obtine :
P
Q
= C +
R
Q
. Integrand relatia se obtine :
_
P
Q
=
_
C +
_
R
Q
Calculul integralei
_
C este intotdeauna foarte simplu, problema fiind calculul
integralei
_
R
Q
, o integrala a unei fractii de doua polinoame, gradul numaratoru-
lui fiind mai mic decat gradul numitorului, adica se ajunge la Caz 2.
Caz 2:Pentru grad( P ) < grad (Q)
Se scrie
P
Q
=
P
(x−a)
α1
·(x−b)
αl2
......(mx
2
+nx+p)
β1
.....
si se descumpune folosind
metoda coeficientilor nedeterminati. Dupa descompunere, se integreaza
expresia anterioara. Pentru modele de rezolvare complete, vezi exercitiile urma-
toare.
Exercitii integrale rationale Calculati:
1)
_
x
2
−3x+2
x
3
+2x
2
+x
dx
_
x
2
−3x+2
x
3
+2x
2
+x
dx
2)
_
x
4
x
3
−1
dx
3)
_
x
2
(x+2)
2
·(x+4)
2
dx
4)
_
x
3
+x−1
(x
2
+2)
2
dx ( = Dificila: Model Lia Arama pag 306)
219
'
&
$
%
220
'
&
$
%
Fila 69 = Analiza clasa XII
Integrarea functiilor trigonometrice
Lectia 6
Metode de rezolvare.
Idee: Dupa substitutiile urmatoare, intotdeauna se obtine o expresie
rationala in t.
Fie o functie rationala in sin(x) si/sau cos(x), notata cu R(sin(x),cos(x))
Cazul 1 Daca R( - sin(x), cos(x) ) = - R( sin(x) , cos(x) )
( adica impar in sinus)
atunci se face substitutia cos(x)=t
Cazul 2 Daca R( sin(x), - cos(x) ) = - R( sin(x) , cos(x) )
( adica impar in cosinus)
atunci se face substitutia sin(x)=t
Cazul 3 Daca R( - sin(x), - cos(x) ) = R( sin(x) , cos(x) )
( adica par in sin si cos)
atunci se face substitutia tg(x)=t
Cazul 4 Daca NU se reuseste cu cazurile 1,2,3,
atunci se face substitutia tg
x
2
= t
De remarcat ca substitutia de la caz 4 este functionala in orice situatie, avan-
tajul substitutiilor 1,2,3 fiind ca de obicei genereaza calcule mai simple.
Din tg
x
2
= t se obtine
x
2
= arctg(t) -> x = 2 · arctg(t) -> dx =
2·dt
1+t
2
Se exprima toate functiile trigonometrice in functie de tg
x
2
= t conform for-
mulelor :
sin(x) =
2·t
1+t
2
cos(x)=
1−t
2
1+t
2
tg(x)=
2·t
1−t
2
ctg(x)=
1−t
2
2·t
Recomandari:
Pentru cazul 1, formule utile:
a) sin
2
(x) + cos
2
(x) = 1
b) Pentru cos(x)=t, avem ( cos(x) )’= - sin(x) -> dt = −sin(x) · dx
Pentru cazul 2, formule utile:
a) sin
2
(x) + cos
2
(x) = 1
b) Pentru sin(x)=t, avem ( sin(x) )’= cos(x) -> dt = cos(x) · dx
3) Pentru cazul 3, formule utile:
a) cos
2
(x) =
1
1+tg
2
(x)
, adica =
1
1+t
2
b) sin
2
(x) =
tg
2
(x)
1+tg
2
(x)
, adica =
t
2
1+t
2
B) Exercitii
1)
_
sin
3
(x) · dx
2)
_
sin
5
(x) · dx
3)
_
cos
3
(x) · dx
221
'
&
$
%
4)
_
sin
4
(x) · cos
2
(x) · dx
5)
_
tg
4
(x) · dx
6)
_
dx
5+4·sin(x)
7)
_
dx
2·sin(x)−cos(x)+5
8)
_
dx
1+tg(x)
9)
_
1
3+cos(x)
dx
10)
_
1
1+sin
2
(x)
dx
11)
_
sin(x)
1+sin(x)
dx
12)
_
2·tg(x)+3
sin
2
(x)+2·cos
2
(x)
dx
13)
_
1
cos
4
(x)·sin
2
(x)
dx
14)
_
1
cos
2
(x)+2·sin
2
(x)
dx
15)
_
1+sin(x)
sin(x)·(1+cos(x))
dx
222
'
&
$
%
Fila 70 = Analiza clasa XII
Substitutiile lui Euler
Lectia 7
Metoda de integrare folosind substitutiile lui Euler
Fie integrala dintr-o expresie rationala, notata cu R, care contine expresii ale
lui x si radical din functia de gradul doi, adica fie :
_
R(x,
_
a · x
2
+b · x +c) · dx
Substitutia efectuata este in functie de urmatoarele cazuri :
Pentru ∆ < 0 si a > 0
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c =

a · x +t
- Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t
- Se calculeaza dx in functie de t
- Se calculeaza

ax
2
+bx +c =

a · x +t in functie de t, inlocuind pe x
- Se exprima
_
R(x,

a · x
2
+b · x +c) · dx in functie de t, fiind garantat ca
intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t, care se rezolva
conform metodei de la integrarea functiilor rationale.
Pentru ∆ < 0 si c > 0
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c = t · x +

c
- Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t
- Se calculeaza dx in functie de t
- Se calculeaza

ax
2
+bx +c = t · x +

c in functie de t, inlocuind pe x
- Se exprima
_
R(x,

a · x
2
+b · x +c) · dx in functie de t, fiind garantat ca
intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t, care se rezolva
conform metodei de la integrarea functiilor rationale.
Pentru ∆ > 0
Daca ∆ > 0 inseamna ca exista doua radacini reale, fie x
1
= α si x
2
= β
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c = t · (x −α)
( sau in mod similar, notand

ax
2
+bx +c = t · (x −β) )
- Se scrie
_
a(x −α)(x −β) = t(x −α) unde (x −α) =
_
(x −α)
2
, deci
se obtine
_
a(x −α)(x −β) = t ·
_
(x −α)
2
- Se imparte cu

x −α si se obtine
223
'
&
$
%
_
a(x −β) = t ·
_
(x −α)
- Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t
- Se calculeaza dx in functie de t
- Se calculeaza

ax
2
+bx +c = t · (x −α) in functie de t, inlocuind pe x
- Se exprima
_
R(x,

a · x
2
+b · x +c) · dx in functie de t, fiind garantat ca
intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t, care se rezolva
conform metodei de la integrarea functiilor rationale
Pentru ∆ = 0
Daca ∆ = 0 inseamna ca exista doua radacini egale, fie x
1
= x
2
= α
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c = t · (x −α)
- Se scrie
_
a(x −α)(x −α) = t(x −α) unde (x −α) =
_
(x −α)
2
,
se obtine
_
a(x −α)(x −α) = t ·
_
(x −α)
2
Se imparte cu

x −α si asa mai departe, similar cu cazul ∆ > 0
B) Exercitii
1)
_
1
(1+x)

1+x+x
2
dx2)
_
dx
(x
2
+36)

36−x
2
3)
_
dx
1+

x
2
+2x+2
224
'
&
$
%
Fila 71 = Analiza clasa XII
Substitutiile lui Cebˆı¸sev
Lectia 8
Fie
_
x
m
· (a · x
n
+b)
p
· dx
unde a = 0, a · x
n
+b > 0, m,n,p=rationale
Integrala se poate reduce la calcul unei integrale rationale, doar in urma-
toarele trei cazuri ( stabilite de Cebˆı¸sev) :
1) Pentru p= intreg
Se va face substitutia
r

x = z, unde z este multiplu comun al numitorilor lui m
si n
2) Pentru
m+1
n
=intreg
Se va face substitutia a · x
n
+b = z
N
, unde N= numitorul lui p
3) Pentru
m+1
n
+p =intreg
Se va face substitutia a +b · x
−N
= z
N
, unde N= numitorul lui p
Exercitii:
1)
_
dx

3

x
2
+1
2)
_
dx
4

1+x
4
225
'
&
$
%
226
'
&
$
%
Fila 72 = Analiza clasa XII
Exercitii tip = integrale
Lectia 9
Calculati integralele:
1)
_
dx

x−
3

x
2)
_
1+

x+1
1+
3

x+1
dx
3)
_
(x −1) ·
_
x
x+1
· dx
4)
_
sin
2
(x) · cos
4
(x) · dx
5)
_
cos
5
(x) · dx
6)
_
cos
4
(x) · dx
7)
_
tg
5
(x) · dx
8)
_
1
sin
3
(x)
dx
9)
_
1
sin
2
(x)
dx
10)
_
sin(5x) · cos(7x) · dx
227
'
&
$
%
228
'
&
$
%
Fila 73 = Analiza clasa XII
Recapitulare 1 = integrale
Lectia 10
1) Calculati urmatoarele integrale:
a)
_
(7
x
+
3

x −cos(x)) · dx
b)
_
_
e
x
−6x +
1
6

x
_
· dx
2) Calculati urmatoarele integrale:
a)
_
7


ln(x)
· dx b)
_
5·e
x
1−e
x
dx c)
_
x
4

1−x
10
dx
3) Calculati integralele:
a)
_
x · cos(x) · dx b)
_
x · ln(x) · dx
4) Calculati:
a)
_
3
1
x ·

1 +x
2
· dx b)
_
10
2
5+x

1−x
2
dx
5) Calculati:
a)
_
2
1
4
6−3x
dx b)
_
2
1
1
2x
2
+3x+10
dx c)
_
2
1
2x−1
x
2
−6x+9
dx
6) Calculati:
a)
_
dx

5−4x
2
dx b)
_
5x
4
x
3
−1
dx
c)
_
dx
1+sin(x)
dx d)
_
5 · sin
3
(x) · dx
7) Calculati:
a)
_
dx
1+

x
2
+2x+2
dx b)
_
dx
(x
2
+9)·

9−x
2
dx
8) Calculati suprafata marginita de x=1, x=3, Ox si f(x) definita astfel:
a) f(x) = x
3
b) f(x) = x
4
c) f(x) =

9 −x
2
229
'
&
$
%
230
'
&
$
%
Fila 74 = Analiza clasa XII
Recapitulare 2 = integrale
Lectia 11
Calculati urmatoarele integrale:
1)
_
2
3x·
3

ln(x)
dx
2)
_
2−x

1+3x
dx
3)
_
4·e
x
5·e
x
−1
dx
4)
_
1
x
2
−14x+49
dx
5)
_
2x−1
2x
2
+x−7
· dx
6)
_
1
x
2
−5x
dx
7)
_
e
x
· cos(x) · dx
8)
_
x · ln(x)dx
9)
_
x · cos(x)dx
10)
_
x
6

4−x
14
dx
231
'
&
$
%
232
'
&
$
%
Fila 75 = Analiza clasa XII
Ecuatii diferentiale
Lectia 12
Ecuatii diferentiale cu variabile separabile:
y

= f(x) · g(y)
Se procedeaza astfel:
Se scrie dy(x) = y

· dx -> y

=
dy
dx
->
dy
dx
= f(x) · g(y) ->
dy
g(y)
= f(x) · dx Integram ambii membrii si obtinem:
_
1
g(y)
· dy =
_
f(x) · dx -> se rezolva si se scoate y
Exemplu:
Rezolvati ecuatia diferentiala y’=2x(1 +y
2
)
Rezolvare:
dy
dx
= 2x(1 + y
2
) ->
dy
1+y
2
= 2x · dx -> Integram ambii membrii si
obtinem
_
dy
1+y
2
=
_
2x· dx adica obtinem arctg(y)=x
2
+C Se aplica tg la ambii
membrii si se obtine y=tg(x
2
+C)
Ecuatii diferentiale de gradul II
Exemplu: Rezolvati ecuatia diferentiala:
y”+9y=0 cu conditiile f(
π
2
) = 1 si f

(
π
2
) = 3
Rezolvare: Se respecta urmatorii pasi:
1) Se noteaza y = e
r·x
2) Se scrie
_
y

= r · e
r·x
y

= r
2
· e
r·x
3) si se inlocuieste in ecuatia initiala:
r
2
· e
r·x
+ 9 · e
r·x
= 0
4) Se imparte cu e
r·x
si se obtine r
2
+ 9 = 0
5) Se rezolva ecuatia si se obtine r
1
= 3 · i si r
2
= −3 · i
6) Se scrie expresia lui y conform teoriei urmatoare:
Teorie (C1 si C2 sunt constante)
a) Pentru ∆ > 0 ⇒y = C
1
· e
r1·x
+C
2
· e
r2·x
, unde r1 si r2 sunt reali
b) Pentru ∆ = 0 ⇒y = (C
1
+C
2
) · e
r1·x
, unde r1=r2 = real
c) Pentru ∆ < 0 ⇒y = (C
1
· cos(β · x) +C
2
· cos(β · x)) · e
α·x
pt r = α ±i · β
In cazul nostru α = 0 si β = 3 deci y = (C
1
· cos 3x +C
2
· cos 3x) · e
0·x
adica
y = C
1
· cos 3x +C
2
· cos 3x
233
'
&
$
%
7) Se determina C
1
si C
2
din conditiile initiale, rezolvand sistemul de doua
ecuatii (aferent celor doua conditii initiale) si doua necunoscute (C1 si C2)
8) Se scrie forma finala a lui y in functie de C1 si C2 determinate anterior.
Exercitii : Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale:
1) y”-6y’+9y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2
2) y”-10y’+25y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2
3) y”-5y’ +6y=0 pentru f(1)=2 si f’(1)=1
4) y’=2x
3
pentru y(1)=4
5) y’=(2x+1)y
6) y’=x(1 +y
2
)
234
'
&
$
%
Fila 76 = Test 1
Algebra IX, X, XI
1) Determinati multimile:
A=
_
x ∈ N|x =
4n
n+2
, n ∈ N
_
B=
_
x ∈ Z|x =
6n+7
3n+1
, n ∈ Z
_
2) Fie familia functiilor de gradul II f
m
(x) = m · x
2
+ 2(m + 1)x + m + 2,
m∈ R\{0}. Aratati ca varfurile parabolelor acestor functii se gasesc pe dreapta
y=x+1.
3) Gasiti numerele complexe ale caror patrate sa fie :
a) i
b)
1
2


3
2
i
4) In dezvoltarea
_
a ·
4

a +
1

a
_
n
, suma coeficientilor binomiali de grad par
este 128. Aflati termenul care il contine pe a
3
.
5) Rezolvati inecuatia:
log
2
x(x) + log
2
(x) > 0
6) Determinati A si B, astfel incat polinomul A·X
n+2
+B·X
n
+2 sa fie divizibil
cu (x −1)
2
.
7) Fie A =
_
1 0
1 1
_
. Calculati A
n
pentru n>=1.
8) Calculati determinantul
d =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
2
x
3
x
1
x
3
x
1
x
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
,
unde x
1
, x
2
, x
3
sunt radacinile ecuatiei x
3
−2x
2
+ 2x + 17 = 0
9) Discutati natura sistemului:
_
_
_
x +y = 1
2x +z = n
mx +y +z = 4
dupa valorile parametrilor reali m si n.
235
'
&
$
%
236
'
&
$
%
Fila 77 = Test 2
Algebra IX-XII
ANALIZA XI-XII
1) Determinati termenii care il contin pe b
2
din dezvoltarea
_

a −
3

b
_
n
, stiind
ca n este cel mai mare numar natural care verifica inecuatia:
log1
3
(n) + logn
3
(n) > 0
2) Discutati si rezolvati sistemul:
_
_
_
x −my +z = 1
x −y +z = −1
mx +m
2
y −z = m
2
3) Fie (
ˆ
Z
5
, +). Alcatuiti tabla (
ˆ
Z
5
, +) si verificati daca (
ˆ
Z
5
, +) este grup
abelian.
4) Calculati limita sirului:
lim
n→∞
3
n
n!
5) Calculati integrala:
_
dx
(1 +x)

1 +x +x
2
237
'
&
$
%
238
'
&
$
%
Fila 78 = Test 3
Matematica IX-XII
1) Rezolvati ecuatia:
8 · A
5
x+1
= 3 · P
3
· A
5
x
2) Aratati ca polinomul (x + 1)
6n+1
+x
6n+2
se divide la x
2
+x + 1.
3) Scrieti urmatoarele numere complexe sub forma trigonometrica :
a) z=sin(α) −i · cos(α)
b) z=cos(α) −i · sin(α)
4) Reprezentati grafic functia:
f(x)=x-sin(x)
5) Calculati limita:
lim
x→∞
ln(5 +x · 3
x
)
7 · x
6) Studiati derivabilitatea functiei:
f : R →R, f(x) =
_
x
2
+x + 1, x <= 1
x
3
+ 2, x > 1
7) Determinati rangul matricii
A=
_
_
1 2 n
n n + 1 3
1 2 5
_
_
, unde n=parametru real.
8) Rezolvati sistemul omogen
_
m· x + 4 · y = 0
x +m· y = 0
9) Fie hiperbola
x
2
4

y
2
25
= 1
Scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M(a,b).
10) Stabiliti asimptotele functiei:
f(x) =
(x + 1)
3
x
2
−x + 1
11) Verificati daca (
ˆ
Z
5
, ◦) este grup comutativ, ( cu ◦ este notata inmultirea).
12) Rezolvati in
ˆ
Z
5
sistemul:
_
ˆ
4 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
2
ˆ
3 · x +
ˆ
2 · y =
ˆ
2
13) Calculati:
_
dx
1 +

x
2
+ 2x + 2
239
'
&
$
%
240
'
&
$
%
Fila 79 = Test 4
Examen admitere facultate
1) Rezolvati ecuatia:
_
2x −1
3
_
=
4x −3
3
2) Determinati a astfel incat polinomul
P(x) =
ˆ
2 · x
3
+ (a +
ˆ
2) · x + 1 ∈
ˆ
Z
3
[X] sa fie ireductibil.
3) Demostrati ca pentru orice n>=2 avem:
4
n
n + 1
<
(2n)!
(n!)
2
4) Demonstrati identitatea:
C
k
n
= C
k−1
n−1
+C
k−1
n−2
+........ +C
k−1
k−1
Indicatie: Se va folosi formula din manualul de clasa a X-a de la combinari:
C
k
n
= C
k
n−1
+C
k−1
n−1
241
'
&
$
%
242
'
&
$
%
Fila 80 = Test 5
Recapitulare teorie
1) Scrieti toate formulele cunoscute de la trigonometrie si formulele de calcul
ale suprafetei triunghiului.
2) Scrieti toate formulele cunoscute de la geometrie analitica :
a) puncte
b) dreapta
c) cercul
d) elipsa
e) hiperbola
f) parabola
Efectuati pentru fiecare situatie desenul figurii si scrieti definitia.
3) Scrieti metodele prin care se poate demonstra ca o functie este bijectiva.
4) Dati cate un exemplu simplu si mentionati ideea de rezolvare pentru toate
tipurile de ecuatii cunoscute. ( ecuatii bipatrate, reciproce, etc)
5) Scrieti etapele prin care se verifica faptul ca o functie este:
a) continua
b) derivabila
6) Enuntati teoremele:
a) Rolle
b) Lagrange
c) Cauchy
7) Enuntati teorema lui l’Hˆopital.
8) Scrieti etapele necesare pentru stabilirea asimptotelor.
9) Scrieti etapele necesare trasarii graficului unei functii.
10) Specificati etapele rezolvarii unei probleme folosind sirul lui Rolle.
11) Explicati metodele de rezolvare a integralelor nedefinite :
a) metoda substitutiei si metoda integrarii prin parti
b) integrarea functiilor rationale
c) integrarea functiilor irationale(substitutiile lui Euler)
d) integrarea functiilor trigonometrice
12) Explicati:
a) sume Rieman
b) sume Darboux
c) formula lui Leibnitz-Newton
13) Scrieti formulele de calculul cu integrale pentru:
a) Suprafata
b) Volumul de rotatie
c) Lungimea unei curbe
243
'
&
$
%
d) Centrul de greutate al unei placi
14) Scrieti etapele necesare aflarii inversei unei matrici
15) Scrieti etapele necesare determinarii rangului unei matrici.
16) Scrieti etapele necesare studiului compatibilitatii unui sistem de ecuatii
liniare.
17) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A,*) este grup :
a) Exemplificare pentru A=interval
b) Exemplificare pentru A=multime.
18) Scrieti etapele necesare verificarii izomorfismului de la (A,⊕) la (B, ⊗) prin
functia f(x).
19) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A, ⊕, ⊗) este inel.
244
'
&
$
%
Bibliografie
1) Manual algebr˘a clasa a IX-a
2) Manual de geometrie plan˘a ¸si trigonometrie clasa a IX-a
3) Manual de algebr˘a clasa a X-a
4) Manual de geometrie ˆın spatiu ¸si trigonometrie clasa a X-a
5) Manual de algebr˘a clasa a XI-a
6) Manual de analiz˘a matematic˘a clasa a XI-a
7) Manual de geometrie analitic˘a clasa a XI-a
8) Manual de algebr˘a clasa a XII-a
9) Manual de analiz˘a matematic˘a clasa a XII-a
10) Culegere de probleme de algebr˘a de Chiriac
11) Culegere de probleme de algebr˘a de N˘ast˘asescu
12) Culegere de probleme de analiz˘a matematic˘a de Lia Arama
13) Culegere de probleme de trigonometrie de Turtoiu
14) Formule matematice uzuale de Rogai
15) Subiecte pentru examenul de bacalaureat
16) Subiecte pentru examenul de admitere ˆın facultate
245

'

$

&

%

'

$

Prefat˘ ¸a

Prezenta lucrare are ca scop sintetizarea principalelor notiuni de matematic˘ ¸ a din programa de liceu. Motivul realiz˘rii lucr˘rii este necesitatea existentei ˆ a a ¸ ıntr-o singura carte a formulelor de matematic˘, metodelor de rezolvare ¸i a exercitiilor tip, pentru a s ¸ a caror g˘sire este necesar˘ altfel consultatea tutoror manualelor de liceu ¸i a a a s multor culegeri. Lucrarea se dore¸te a fi o prezentare succint˘ ¸i la obiect a principalelor s a s notiuni, neavˆnd pretentia de a ˆ ¸ a ¸ ınlocui munca din culegeri specializate, din manual sau din culegeri de probleme cu subiecte de examen. Mai degrab˘ a se dore¸te a fi o introducere ˆ studiul matematicii de liceu pe de o parte ¸i s ın s un manual de referint˘ pentru consultarea operativa a principalelor formule ¸i ¸a s metode de rezolvare. Lucrarea este format˘ din dou˘ p˘rti: a a a¸ Partea I Contine prezentarea teoretic˘ a principalelor subiecte, cˆte un subiect ¸ a a pe o fil˘, adic˘ pe dou˘ pagini fat˘/verso. Subiectele sunt notate dup˘ a a a a a sistemul Memo 1, Memo 2,... s.a.m.d. Partea II Contine fi¸e de exercitii, ˆ principiu fiecare fi¸a de exercitii se poate ¸ s ¸ ın s ¸ studia independent, o fi¸a putˆnd constitui in principiu obiectul unei lectii. s a ¸ ˆ functie de durata lectiei ¸i de ritmul de lucru, este posibil studiul mai In ¸ ¸ s multor fi¸e ˆ s ıntr-o lectie. Fi¸ele sunt notate dupa sistemul Fi¸a 1, Fi¸a 2, ... s s s s.a.m.d. Fi¸ele sunt cˆte o fi¸a pe o fil˘, adic˘ pe dou˘ pagini fat˘/verso. s a s a a a a Pentru efectuarea exercitiilor prezente in fi¸ele din partea a II-a, uneori ¸ s este recomandabil s˘ fie studiate capitolele corespunz˘toare din partea I a a de teorie. ˆ vederea sustinerii diverselor examene, se recomand˘ ca dup˘ parcurgerea In ¸ a a prezentei lucr˘ri, s˘ se efectueze preg˘tire dup˘ o culegere de subiecte pentru a a a a tipul respectiv de examen, ˆ vederea accentu˘rii deprinderilor specifice acelui ın a examen. Ca exemplu ˆ acest sens, pot fi utile subiectele de examen din anii ın anteriori, respectiv culegeri editate ˆ vederea sustinerii examenului din anul ın ¸ respectiv.

3

&

%

'

$

4

&

%

Continuare ¸ Determinanti ¸ Matrici Matricea invers˘. surjective. Rangul unei matrici a Sisteme de ecuatii liniare ¸ Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare ¸ Sisteme de ecuatii liniare particulare ¸ Limite de ¸iruri s Limite de functii ¸ Aplicatii ale limitelor de functii ¸ ¸ Derivate Aplicatii ale derivatelor ¸ Interpretarea geometric˘ a derivatei a Integrale Tabel derivate ¸i tabel integrale s Tabel derivate ¸i tabel integrale pe o pagin˘ s a Structuri algebrice Anex˘ a Clasa IX IX IX X X X IX IX IX IX IX X X X X X X X XI XI XI XI XI XI XI XI XI XI XI XI XII XII XII XII Pagina 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 63 65 67 69 71 73 75 77 79 81 5 & % .' $ Cuprins Partea I = Teorie Nr 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 Continut ¸ Geometrie plan˘ a Formule de trigonometrie Cercul trigonometric Graficele functiilor trigonometrice ¸ Ecuatii ¸i inecuatii trigonometrice ¸ s ¸ Numere complexe Formule de algebr˘ a Functia de gradul II ¸ Semnul functiei de gradul doi ¸ Functii injective. bijective ¸ Progresii aritmetice ¸i geometrice s Functia exponential˘ ¸ a Logaritmi Analiz˘ combinatorie a Binomul lui Newton Polinoame Ecuatii de grad superior ¸ Ecuatii de grad superior .

' $ 6 & % .

Fi¸a 3 s 85 87 89 91 83 95 97 99 101 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 103 105 107 109 111 113 115 117 119 121 123 125 127 129 131 25 26 27 28 29 30 31 32 133 135 137 139 141 143 145 147 7 & % . Lectia 2 ¸ ¸ Recapitulare Algebra XI. Fi¸a 2 s Recapitulare Algebra XI. Formule ın ¸ Trigonometrie Numere complexe Aplicatiile trigonometriei ˆ algebr˘ ¸ ın a Aplicatiile trigonometriei ˆ geometrie ¸ ın Vectori Puteri ¸i radicali s Sisteme de ecuatii clasa a-IX-a ¸ Clasa X Functia exponential˘ ¸ a Logaritmi = Exercitii Lectia 1 ¸ ¸ Logaritmi = Exercitii Lectia 2 ¸ ¸ Analiz˘ combinatorie Lectia 1 a ¸ Analiz˘ combinatorie Lectia 2 a ¸ Binomul lui Newton Progresii aritmetice Progresii geometrice Polinoame Teorema lui B´zout. Lectia 1 ¸ ¸ Sisteme de ecuatii liniare.' $ Cuprins Partea a II-a = Exercitii ¸ Nr Continut ¸ Pagina 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Clasa IX Geometrie plan˘ a Geometrie ˆ spatiu. Fi¸a 1 s Recapitulare Algebra XI. Rad˘cini multiple e a Ecuatii de grad superior lui 2 ¸ Relatiile lui Vi`te ¸ e Inductia matematic˘ ¸ a Probleme reprezentative Algebr˘ clasa a IX-a a Probleme reprezentative Algebr˘ clasa a X-a a Clasa XI Determinanti ¸ Matrici Matricea invers˘ a Sisteme de ecuatii liniare.

Lectia 1 ¸ aa ¸ Limite de functii ( clasice. Lectia 2 ¸ aa ¸ Asimptote Continuitate Derivabilitate Derivate Teorema lui l’Hˆpital o Teoremele lui Rolle. Elipsa.3. Dreapta.2. Recapitulare. Teorie a Geometrie analitic˘. Tem˘ s ¸ a Limite de ¸iruri. Dreapta. Parabola. Exercitii a ¸ Geometrie analitic˘. Cauchy Reprezentarea grafic˘ a functiilor a Aplicatiile derivatelor. Exercitii tipurile 1. Teorie a Geometrie analitic˘. Teorie a Geometrie analitic˘. Fi¸a 2 a a s Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a. Hiperbola.5. Teorema cle¸te s s Siruri. grad1 a grad2 Analiz˘ clasa XII = Metoda integr˘rii prin p˘rti a a a¸ Analiz˘ clasa XII = Integrarea functiilor rationale a ¸ ¸ Analiz˘ clasa XII = Integrarea functiilor trigonometrice a ¸ Analiz˘ clasa XII = Substitutiile lui Euler a ¸ Analiz˘ clasa XII = Substitutiile lui Cebˆsev a ¸ ı¸ 149 151 153 155 157 159 161 163 165 167 169 171 173 175 177 179 181 183 185 187 189 191 193 195 197 199 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 201 203 205 207 209 211 213 215 217 219 221 223 225 8 & % . f˘r˘ derivate ). Exercitii ¸ ¸ Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a. Recapitulare.5 s ¸ Limite de ¸iruri. Convergenta sirurilor ¸ ¸ Limite de functii ( clasice. Exercitii a ¸ Limite de ¸iruri. f˘r˘ derivate ). Exercitii tipurile 1. Fi¸a 1 a a s Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a. Teorie a Geometrie analitic˘. Teorie a Geometrie analitic˘. Cercul. Fi¸a 2 a a s Algebr˘ ¸i Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a.4.3.4. Recapitulare. grad2 .' $ Nr Continut ¸ Pagina 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 Geometrie analitic˘.2. Lagrange. Tipuri de baz˘ s a Limite de ¸iruri. Tem˘ as a a a Clasa XII Algebr˘ clasa XII = Notiunea de grup a Algebr˘ clasa XII = Clase de resturi a Algebr˘ clasa XII = Morfism ¸i izomorfism a s Algebr˘ clasa XII = Inel a Algebr˘ clasa XII = Probleme recapitulative a Analiz˘ clasa XII = Tabel integrale a Analiz˘ clasa XII = Metoda substitutiei a ¸ 1 1 Analiz˘ clasa XII = gradI .

X. XI a Algebr˘ IX-XII.' $ Nr Continut ¸ Pagina 72 73 74 75 Analiz˘ a Analiz˘ a Analiz˘ a Analiz˘ a clasa clasa clasa clasa XII XII XII XII = = = = Exercitii tip ¸ Recapitulare 1 Recapitulare 2 Ecuatii diferentiale ¸ ¸ 227 229 231 233 76 77 78 79 80 Sintez˘ a Test 1 = Test 2 = Test 3 = Test 4 = Test 5 = Algebr˘ IX. Analiz˘ XI.XII a a Matematic˘ IX-XII a Examen admitere facultate Recapitulare teorie 235 237 239 241 243 9 & % .

' $ 10 & % .

' $ PARTEA I ˘ MEMENTO MATEMATICA .TEORIE - 11 & % .

' $ 12 & % .

AD= median˘. obtuze. unghiuri alterne interne. unde 13 & % .triunghiul : triunghiuri asemenea( cazurile de asem˘nare). . . a ın ˆ • Inaltimea : Este perpendiculara dus˘ dintr-un v˘rf al triunghiului pe a a latura opus˘. unde r= raza cerc ˆ ınscris triunghiului (intersectie bisectoare). echilateral. Mediatoarele a triunghiului se intersecteaz˘ ˆ centrul cercului circumscris triunghiului. Bisectoarele triunghiului se a intersecteaz˘ ˆ centrul cercului ˆ a ın ınscris triunghiului.' $ Memo 1: Geometrie plana Termeni utilizati: .simetric: simetricul unui punct fat˘ de o dreapt˘.unghiuri: ascutite. ˆ probleme ¸i aflarea a ¸ ın a ın s necunoscutei Teoreme ˆ triunghiul oarecare ın Fie triunghiul oarecare ABC. suplementare ¸ . teorema lui Thales. G se afl˘ a ın a la dou˘ treimi de vˆrf ¸i la o treime de baz˘. dreptunghic. semidreapta. a . Medianele s a triunghiului se intersecteaz˘ ˆ centrul de greutate G al triunghiului. complementare.triunghiul : Linii importante ˆ triunghi: ın • Bisectoarea: ˆ Imparte un unghi in dou˘ p˘rti egale. ¸ p= semiperimetrul= a+b+c 2 (5) S= p ∗ (p − a) ∗ (p − b) ∗ (p − c). s a . unghiuri alterne a externe. a .bisectoarea unui unghi . segment. unghi exterior unui triunghi( ce este ¸i cum se calculeaz˘). • Mediana: Une¸te vˆrful unui triunghi cu mijlocul laturii opuse. a a s a • Mediatoarea: Este perpendicular˘ pe mijlocul unui segment.triunghiul : triunghiul oarecare. triunghiuri egale (cazurile de egalitate).drepte paralele. AM= bisectoare a b∗c∗sin(A) 2 a∗b∗c 4∗R . simetrica unei drepte fat˘ ¸a a ¸a de o dreapt˘. mediatoarea unui segment. isoscel. unde p=semiperimetrul . ˆ altimile triunghiului se intersecteaz˘ ˆ ortocentrul triunghia In˘ ¸ a ın ului (”Orto” ˆ ınseamn˘ drept ˆ greac˘) a ın a Suprafata unui triunghi oarecare: ¸ ınaltimea (1) S= baza∗ˆ 2 (2) S= (3) S= R= raza cerc circumscris triunghiului (intersectie medi¸ atoare) (4) S = r ∗ p . dreapta secant˘. Orice punct a de pe mediatoare este egal dep˘rtat de capetele segmentului.dreapta.triunghiul : suma unghiurilor ˆ ıntr-un triunghi. unghiuri corespondente . (Formula lui Heron) (6) Idee util˘: Exprimarea suprafetei ˆ dou˘ moduri. Orice punct de pe a a¸ bisectoare este egal dep˘rtat de laturile unghiului.triunghiul : linia mijlocie( ce este ¸i cum se calculeaz˘) s a .

dreptunghi. tg. Perimetre. deci sin(B)=cos(C). cos(B)=sin(C). A=obtuz. adic˘ de exemplu CAB = CDB. Perimetrul P=2 ∗ π ∗ R . suprafete. unde R=raza cercului circumscris triunghiului •Teorema cosinusului: a2 = b2 + c2 − 2 ∗ b ∗ c ∗ cos(A) (Teorema lui Pitagora generalizat˘) a Mentiuni:. 60.Pt. • Teorema lui Pitagora: BC 2 = AB 2 + AC 2 • Teorema ˆ ¸imii: ınalt AD2 = DB ∗ DC • Teorema catetei: AB 2 = BC ∗ DB. a a a a C 14 & % . cos. tg(B)=ctg(C). paralelogram. A=ascutit. deci −2∗b∗c∗cos(A) ¸ ¸ este o cantitate negativ˘ a . adica A + B = 180. cos(A) < 0. romb. deci −2∗b∗c∗cos(A) este o cantitate pozitiv˘ a •Teorema medianei: AD2 = •Teorema bisectoarei: Triunghiul dreptunghic Fie triunghiul dreptunghic ABC. respectiv AC 2 = BC ∗ DC • Cateta ce se opune la 30 grade= jumatate din ipotenuz˘ a • S= cateta∗cateta 2 Poligoane care se pot descompune in triunghiuri • P˘trat. tg. a ¸ propriet˘¸i. cos(A) > 0. respectiv ˆ ˆ C + D = 180.Pt. at Cercul • Diametrul=2 ∗ R. este egal cu unghiul a format de cealalt˘ diagonal˘ cu latura opus˘. A= 90◦ . ctg pentru 30. ctg • Valorile sin. trapez. ¸ ˆ ˆ • Unghi a) pe cerc: A = CAB = BC b)exterior: D = EDF = 2 B G I E A H K C F D D L GH−EF 2 J M ˆ c)interior: M = KM L = IJ+KL 2 conform figurii: A B Patrulaterul inscriptibil Fie patrulaterul inscriptibil ABCD: ˆ ˆ • Suma unghiurilor opuse este 180 grade. 45 grade • B=90-C. AD ⊥ BC C D 2∗(AB 2 +AC 2 )−BC 2 4 BM = AB MC AC A B • Formulele pentru sin. cos. ctg(B)=tg(C). samd. • Unghiul format de o diagonal˘ cu una din laturi.' $ A b c B a M D C a b c •Teorema sinusului: sin(A) = sin(B) = sin(C) = 2 ∗ R. Suprafata S=π ∗ R2 .

a. 15 & % .' $ Memo 2: Formule de trigonometrie: sin(x) = cos(x) = tg(x) = cateta opus˘ a ipotenuz˘ a cateta alaturat˘ a ipotenuz˘ a cateta opus˘ a cateta alaturat˘ a cateta alaturat˘ a ctg(x) = cateta opus˘ a tg(x) = ctg(x) = tg(x) = sin(x) cos(x) cos(x) sin(x) 1 ctg(x) 1 tg(x) π ctg(x) = tg( −x) 2 ctg(x) = π π π sin(x) = cos( −x) cos(x) = sin( −x) tg(x) = ctg( −x) 2 2 2 F ormula f undamental˘ a trigonometriei : a sin2 x + cos2 x = 1 Utile: cos2 (x) = 1 1+tg 2 (x) sin2 (x) = tg 2 (x) 1+tg 2 (x) Dac˘ not˘m tg x = t. tg(x).m.m. atunci sin(x). cos(x).a. ctg(x) se pot exprima ˆ a a ın 2 functie de tg x astfel: ¸ 2 sin(x) = 1−t2 2t 2t 1+t2 cos(x) = 1−t2 1+t2 tg(x) = sin(x) cos(x) = 2t 1−t2 ctg(x) = cos(x) sin(x) = sin(a + b) = sin(a) ∗ cos(b) + cos(a) ∗ sin(b) sin(a − b) = sin(a) ∗ cos(b) − cos(a) ∗ sin(b) cos(a + b) = cos(a) ∗ cos(b) − sin(a) ∗ sin(b) cos(a − b) = cos(a) ∗ cos(b) + sin(a) ∗ sin(b) sin(2a) = 2 ∗ sin(a) ∗ cos(a) cos(2a) = cos2 (a) − sin2 (a) cos(2a) = 2 ∗ cos2 (a) − 1 cos(2a) = 1 − 2 ∗ sin2 a sin(3a) = sin(a + 2a) = s.d. cos(3a) = cos(a + 2a) = s.d.

ctg[a + b] + ctg(c) tg(a + b + c) = tg([a + b] + c) = ctg(a + b + c) = ctg([a + b] + c) = sin(a + b) + sin(a − b) 2 cos(a + b) + cos(a − b) cos(a) ∗ cos(b) = 2 sin(a + b) − sin(a − b) cos(a) ∗ sin(b) = 2 cos(a − b) − cos(a + b) sin(a) ∗ sin(b) = 2 sin(a) ∗ cos(b) = a+b a−b ) ∗ cos( ) 2 2 a−b a+b ) ∗ sin( ) sin(a) − sin(b) = 2 ∗ cos( 2 2 a+b a−b cos(a) + cos(b) = 2 ∗ cos( ) ∗ cos( ) 2 2 a+b a−b cos(a) − cos(b) = −2 ∗ sin( ) ∗ sin( ) 2 2 sin(a) + sin(b) = 2 ∗ sin( Cercul trigonometric Scrieti sin(x). 260◦ . (360)◦ 16 & % .' $ a sin( ) = + − 2 a cos( ) = + − 2 a tg( ) = + − 2 a ctg( ) = + − 2 tg(a + b) = tg(a − b) = ctg(a + b) = ctg(a − b) = 1 − cos(a) 2 1 + cos(a) 2 1 − cos(a) 1 + cos(a) 1 + cos(a) 1 − cos(a) tg(a) + tg(b) 1 − tg(a) ∗ tg(b) tg(a) − tg(b) 1 + tg(a) ∗ tg(b) ctg(a) ∗ ctg(b) − 1 ctg(a) + ctg(b) 1 + ctg(a) ∗ ctg(b) ctg(b) − ctg(a) tg[a + b] + tg(c) = s.d.tg(x).cos(x). 180◦ . 60◦ si respectiv ¸ 0◦ .ctg(x) pentru x=30◦ .a.m.a. 90◦ .d.m. 1 − tg[a + b] ∗ tg(c) ctg[a + b] ∗ ctg(c) − 1 = s. 45◦ .

180..... AB devine 0 iar OB devine 1( egal cu raza R=1). ctg(180)= −1 =-∞ 0 4)Pentru x=270 grade...... 0 deci sin(270)=-1. cos(180)=-1.Lungime cerc = parcurgerea intregului cerc. De exemplu ne intereseaza cati radieni inseamna 45 grade... 90. cos(270)=0. tg(270) = −1 =-∞. cos.. ctg(90)= 0 =0 0 1 3)Pentru x=180 grade. tg. sin(x)= AB = OA cos(x)= OB = OA AB R=1 OB R=1 = AB. ctg(270)= −1 =0 0 17 & % .. AB devine -1(egala cu R=1 in sens negativ) iar OB devine 0. deci sin(90)=1.Deci Lungime cerc = 2π = 360 . AB devine 1(egal cu R=1) iar OB devine 0... tg(0) = 0 =0. Se porneste de la : 180 grade .... ctg pentru 0..Lungime cerc= 2π R = 2π*1= 2π . calculabil prin regula de 3 simpla. deci segmentul OB inseamna cos(x) 90 = π 2 A 180 = π O B 0 = 360 = 2π 270 = 3π 2 1)Pentru x=0 grade... 0 deci sin(180)=0. deci segmentul AB inseamna sin(x) =OB..se ajunge astfel la notiunea de radiani. 270. 360 grade Fie cercul trigonometric de mai jos.Prin urmare: 360 grade = 2π 180 grade = π 90 grade = π 270 2 2π grade = 3 . AB devine 0 iar OB devine -1( egal cu raza R=1 in sens negativ). cos(0)=1. tg(90) = 1 =∞. adica 360 grade .' $ Memo 3: Cercul trigonometric Definitie: Cercul trigonometric este un cerc cu raza R egala cu 1 (egala cu unitatea) Consecinta 1: Exprimare unghiuri in radieni .. cos(90)=0. x Se scoate x Consecinta 2: Aflare sin. deci raza R=1. ctg(0)= 1 =∞ 1 0 2)Pentru x=90 grade. tg(180) = −1 =0. π 45 grade(exemplu). deci sin(0)=0.

750 grade inseamna 720(=360+360= doua rotatii si ajung tot la 0 grade)+30.' $ Consecinta 3: Valorile sin. tg. Prin urmare sin(720) inseamna ca punctul A este in aceeasi pozitie ca pentru 30 grade. deoarece triunghic dreptunghic este isoscel (catetele egale). adica cos(750)=cos(30). sin(x)= 23 cos(x)= 1 rezulta 2 tg= sin(x) cos(x) cos(x) si ctg= sin(x) Pentru x=45. tg(x). ctg pentru unghiri mai mari de 360 grade Se considera stiute din gimnaziu sin(x). cos(60)=sin(30). cateta opusa 1 tg(x)= cateta alaturata =1. adica pentru x=60. ctg(x)= tg(x) =1. adica √ avem 3 rotatii complete si apoi inca 45 grade. catetele fiind egale si ipotenuza fiind aceeasi. sin(60)=cos(30). 45 grade: Pentru x=30 1 sin(x)= 2 cos(x)= √ 3 2 cos(x) rezulta tg= sin(x) si ctg= sin(x) cos(x) Pentru x=60. 1 Adica sin(720)=sin(30)= 2 . ctg(x)=1 Exemplul 1: Se cere sin(750) Deoarece 360 grade inseamna o rotatie completa. tg(750)=tg(30). sin(x)=cos(x) si anume egale cu adica pentru x=45. tg(x)=1 si in grade pentru a judeca mai usor si obtinem 1125 grade. . 4 18 & % . tg(60)=ctg(30). ctg(x). deoarece 60=90-30. cos(x). Exemplul 2: Se cere sin( 13π ) Prima data se transforma 4 13π 4 √ 2 2 sin(x)= √ 2 2 cos(x)= √ 2 2 . Deci sin( 13π )= sin(45)= 22 . adica 1125=3* 360+45. √ ctg(60)= tg(30). 60. ctg(750)=ctg(30). cos. tg(x) . ctg(x) pentru x=30. Identic si pentru cos(x).

este impara. π ]. cos(x) : R → [−1. +1] → [− π . +1] 1 sin(x) 0 π 2 2·π -1 Functia sin(x) are perioada 2 · π.' $ Memo 4 Graficele functiilor trigonometrice sin(x) : R → [−1. +1] admite o functie inversa. +1] admite o functie inversa. este definita pe R. ia valori intre -1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [0. arccos(x) : [−1. este definita de R. al carei grafic este simetric in raport cu cos(x) fata de bisectoarea intai. Deci restrictia bijectiva cos(x) : [0. 2 2 Deci restrictia bijectiva sin(x) : [− π . π] → [−1. ia valori intre -1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [− π . 2 2 arcsin(x) : [−1. este para. π ] → [−1. π]. 19 & % . y=x. π ]. π]. al carei grafic este simetric in raport cu sin(x) 2 2 fata de bisectoarea intai. +1] → [0. y=x. +1] 1 cos(x) 0 π 2 2·π -1 Functia cos(x) are perioada 2 · π.

ctg(x) : R \ { π + k · π } → R ctg(x) 0 π 2 π Functia ctg(x) are perioada π. 2 2 2 Deci restrictia bijectiva tg(x) : (− π . y=x.' $ tg(x) : R \ { π 2 +k·π } → R tgx -π 2 o π 2 Functia tg(x) are perioada π. este impara. π). y=x. +∞) admite o functie 2 2 inversa. +∞) admite o functie inversa. π) → (−∞. + π ) . este definita pe R \ { π + k · π }. arctg(x) : (−∞. π) . Deci restrictia bijectiva ctg(x) : (0. + π ). ia valori intre -∞ si +∞ si este bijectiva pentru x ∈ (0. ia valori intre -∞ si +∞ si este bijectiva pentru x ∈ (− π . 20 & % . arctg(x) : (−∞. +∞) → (− π . este impara. + π ) → (−∞. +∞) → (0. al carei grafic este simetric in raport cu ctg(x) fata de bisectoarea intai. al carei grafic este simetric in 2 2 raport cu tg(x) fata de bisectoarea intai. este definita pe R \ { π + k · π }.

.Se considera cunoscut faptul ca sin(x) si cos(x) au perioada 2 · π iar tg(x) si ctg(x) au perioada π Se considera ecuatie trigonometrica elementara. prima tentatie este sa se dea rapid raspunsul x= 30◦ . in sensul ca mai exista o infinitate de solutii si anume: 30◦ . ctg(x) .Se considera cunoscut cercul trigonometric . Scriind rezultatul in radiani. 60◦ si pentru 90◦ . +2πk.' $ Memo 5 Ecuatii si inecuatii trigonometrice 1. unde k ∈ Z si anume pentru k>0 inseamna rotatii in sens trigonometric iar pentru k<0 inseamna rotatii in sens invers trigonometric. 270◦ . iar functiile impare sunt simetrice fata de origine . unde a ∈ [-1.1] tg(x) =c . o ecuatie care are una din formele urmatoare: sin(x)=a . tg(x). unde x=30◦ . unde d ∈ R Capcana consta in faptul ca rezolvarea acestor ecuatii pare foarte simpla. utilizand cercul trigonometric. pentru a ∈ [0. cos(x). 150◦ (= 180-30) si pentru fiecare dintre ele.Se considera cunoscute graficele functiilor sin(x).Se considera cunoscut faptul ca sin(x). tg(x). solutia completa pentru ecuatia sin(x)=1/2 este x∈{ π + 2kπ} U { 5·π + 2kπ} 6 6 Pentru a se evita efectuarea de fiecare data a rationamentelor anterioare. unde c ∈ R ctg(x)=d . 21 & % .1] x=(−1)k+1 · arcsin|a|+kπ. este eficienta memorarea urmatoarelor formule: sin(x)=a sin(x)=a cos(x)=b cos(x)=b tg(x)=c ctg(x)=d x=(−1)k · arcsin(a) + kπ. precum si modul de transformare din grade in radiani.1] cos(x)=b .0] x=arctg(c)+kπ x=arcctg(d)+kπ Formulele pentru tg(x)=c si ctg(x)=d sunt usor de retinut.Se considera cunoscute valorile pentru sin(x). tg(x). dar de fapt este complicata. 45◦ . pentru a ∈ [-1. cos(x). De exemplu pentru sin(x)=1/2.0) x=± arccos(b)+2kπ. 180◦ . De asemenea se cunoaste faptul ca functiile pare sunt simetrice fata de Oy. pentru b ∈ [0. eventual se poate retine modul de deducere a acestora. Ecuatii trigonometrice elementare Se considera cunoscute urmatoarele: . pentru b ∈ [-1. unde b ∈ [-1. Pentru sin(x)=a si cos(x)=b formulele sunt mai dificil de memorat.1] x=± arccos|b|+(2k+1)π. ctg(x) sunt impare iar cos(x) este par. ctg(x). Raspunsul este corect dar incomplet.

' $ 2. Se transforma ecuatia. • Pentru tg(x) > c si ctg(x) > d se analizeaza graficul functiei tg(x). tg(x). ctg(x) in functie de tg x . respectiv ctg(x). Rezolvarea EFECTIVA a ecuatiilor trigonometrice (respectiv a inecuatiilor trigonometrice) In principiu se parcurg urmatorii pasi: 1. exprimarea lui sin(x) si cos(x) in functie 2 de tg(x). Este recomandabila stapanirea formulelor de trigonometrie. de exemplu: Pentru sin(x) = sin(y) trecem totul intr-un membru. in care avem radicali. respectiv inecuatia elementara. Pentru a se evita memorarea altor formule. sunt utile indeosebi: formula fundamentala a trigonometriei. adica cos x+y = 0 si sin x−y = 0 2 2 2 2 adica am obtinut un sistem de doua ecuatii trigonometrice elementare pe care il rezolvam.m. formulele unghiurilor pe jumatate. s. unde k ∈ Z.d. s. se recomanda transformarea ecuatiei initiale. tinand cont de rotatiile 2 · k · π. sin(x)-sin(y)=0 . in cazul in care in enunt exista functii la patrat si dorim sa scapam de patrate. se scrie sin(x)=sin( π -y) si in continuare se procedeaza 2 similar cu problema anterioara. cos(x). transformam in produs si obtinem 2cos x+y sin x−y = 0.m. Pentru sin(x)=cos(y). Se rezolva ecuatia elementara. 22 & % . se recomanda rezolvarea acestor inecuatii astfel: • Pentru sin(x) > a si cos(x) > b se analizeaza cercul trigonometric . Dintre aceste formule.d. Transformarea se face folosind diverse artificii si formulele uzuale de trigonometrie. o inecuatie care are una din formele urmatoare: sin(x) > a cos(x) > b tg(x) > c ctg(x) > d Semnul poate fi > . < . respectiv inecuatie elementara. tinand cont ca tg(x) si ctg(x) au perioada π 4. 3. Ecuatii de genul sin(x)=sin(y) Pentru urmatoarele tipuri: sin(x)=sin(y) cos(x)=cos(y) sin(x)=cos(y) tg(x) = tg(y) ctg(x)=ctg(y) Pentru a se ajunge la ecuatii trigonometrice elementare. respectiv inecuatia data pana se ajunge la o ecuatie elementara. Inecuatii trigonometrice elementare Se considera inecuatie trigonometrica elementara. exprimarea sin(x). conform metodelor prezentate anterior.<= .a.a. 2. >= .

-conjugatul lui z se noteaza cu z si se defineste ca fiind z =x-yi ¯ ¯ B. -x se numeste partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imaginara a numarului complex. Fie reprezentarea grafica urmatoare: C y A r α O x B Z Se poate scrie : sin(α) = y deci y=r·sin(α). 23 & % . deci i la orice putere multiplu de 4 este egal cu 1. De exemplu i30 = i28 · i2 = (i4 )7 · i2 = 1 · i2 = −1 • Termeni noi Fie un numar complex z=x+yi ( forma algebrica). r se numeste modulul numarului complex iar α se numeste argumentul numarului complex. • Forma z=r[cos(α) + i · sin(α)] se numeste forma trigonometrica a numarului complex. Aceasta observatie este utila pentru calculul expresiilor care contin in . Forma algebrica a numerelor complexe √ Totul incepe de la numarul i = −1 • Calcule cu i: √ i = −1 √ i2 = ( −1)2 = −1 i3 = i2 · i = −1 · i = −i i4 = i2 · i2 = −1 · −1 = +1 Se observa ca i4 =1. x se numeste partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imaginara a numarului complex. respectiv r cos(α) = x r deci x=r·cos(α) z=x+yi= r·cos(α)+r·sin(α)·i= r[cos(α) + i · sin(α)] • Forma z=x+yi se numeste forma algebrica a numarului complex.' $ Memo 6 Numere complexe A. Forma trigonometrica a numerelor complexe Fie un numar complez z=x+yi ( forma algebrica).

Se stabileste cadranul. (1) Inmultire: z1 · z2 = r1 · r2 [cos(α1 + α2 ) + i · sin(α1 + α2 )] (2) Impartire: n z1 z2 = r1 r2 [cos(α1 − α2 ) + i · sin(α1 − α2 )] Deoarece z = z · z · z. Pt. adica z=r(cosα +i sinα) D. deoarece x se ia in modul. se se se se ia ia ia ia α = α∗ α = π − α∗ α = π + α∗ α = 2π − α∗ 5. astfel: Pt.. Pt. 3. Se calculeaza tgα∗ = x rezulta α∗ = arctg x .. 2. z=r(cosα +i sinα) . numere complexe scrise trigonometric Fie z1 =r1 (cosα1 +i sinα1 ) . 4.r[cos(α + α + · · +α) + i · sin(α + α · · + α)] obtinem: (3) Putere: z n = rn [cos(n · α) + i · cos(n · α)] √ √ 1 (4) Radical: n z = z n = n r · (cos α+2kπ + i · sin α+2kπ ) n n 24 & % . Scrierea unui numar complex sub forma trigonometrica Se da un numar complex z=x+yi .' $ C... cadranul cadranul cadranul cadranul 1. Scrieti numarul sub forma trigonometrica. Formule utile pt. z2 =r2 (cosα2 +i sinα2 ) . · z= r · r · . 4. in functie de semnele lui x si y 2. intotdeauna α∗ fiind un y unghi din cadranul intai. adica z=r(cosα +i sinα) 1. Se calculeaza r = x2 + y 2 y y 3. Se calculeaza α pe baza lui α∗ si pe baza cadranului stabilit la punctul 1. Pt. Se scrie numarul complex sub forma trigonometrica..

a.. + bn−1 ) Sume S1 = 1 + 2 + 3 + · · · + n = n∗(n+1) 2 n∗(n+1)∗(2∗n+1) 6 S1 se mai noteaza cu S2 se mai noteaza cu n k=1 n k k2 k3 S2 = 12 + 22 + 32 + · · · + n2 = k=1 n k=1 2 S3 = 13 + 23 + 33 + · · · + n3 = S1 = ( n∗(n+1) )2 S3 se mai noteaza cu 2 Exemplu: Calculati suma S = 1 ∗ 2 + 2 ∗ 3 + ... + bn−1 ) an + bn = (a + b) ∗ (an−1 − an−2 ∗ b1 + an−3 ∗ b2 − .' $ Memo 7: Formule de algebra: Formule pentru (a+b)n (a + b)2 = a2 + 2 ∗ a ∗ b + b2 (a − b)2 = a2 − 2 ∗ a ∗ b + b2 (a + b)3 = a3 + 3 ∗ a2 ∗ b + 3 ∗ a ∗ b2 + b3 (a − b)3 = a3 − 3 ∗ a2 ∗ b + 3 ∗ a ∗ b2 − b3 (a − b)4 = (a − b)3 ∗ (a − b) s... + n ∗ (n + 1) Rezolvare: S= n∗(n+1) 2 n k=1 k ∗ (k + 1) = n k=1 k2 + n k=1 = S2 + S1 = n∗(n+1)∗(2∗n+1) 6 + 25 & % ......d.m. Formule pentru an +bn a2 − b2 = (a − b) ∗ (a + b) a3 − b3 = (a − b) ∗ (a2 + a ∗ b + b2 ) a3 + b3 = (a + b) ∗ (a2 − a ∗ b + b2 ) an − bn = (a − b) ∗ (an−1 + an−2 ∗ b1 + an−3 ∗ b2 + .

√ √ Rezolvare: Calculez C= 62 − 11 = 25 = 5.' $ Puteri si radicali (a ∗ b)m = am ∗ bm a b m = am bm (am )n = am∗n am = am−n an a0 = 1 1 a−m = m a √ n m n = am a Formula radicalilor compusi: √ √ A+ B = A+C + A−C . unde C = + A2 − B. 2 2 √ Exemplu: Calculati expresia E= 6 − 11. deci E= 11 2 6+5 2 − 6−5 2 = − 1 2 26 & % .

2)Pentru minim si maxim se mai foloseste termenul de ”Varf” sau de ”extrem”. nici zona dintre radacini. in afara radacinilor semnul lui a. Valorile obtinute pentru x reprezinta intersectiile cu Ox.Pentru ∆ < 0. ˆ radacini egala cu zero. . Acesta este un punct sa zicem V (xv . x1 si x2 . yv ). NU exista nici radacini. respectiv cel mai de sus punct in cazul −b maximului. yv ) cu formula xv = 2∗a −∆ −b −∆ si yv = 4∗a . ın Aplicarea regulii depinde de ∆ astfel : . • Reprezentarea grafica a functiei de gradul doi. deci practic se calculeaza varful V ( 2∗a . Functia de grad 2 Ecuatia de gradul doi a ∗ x2 + b ∗ x + c = 0. 27 & % . deci functia va fi egala cu zero in radacini. 0). cu x1 = x2 • Pentru ∆ = 0 exista doua radacini reale. functia are minim iar daca a < 0 are maxim. facand y=0 in expresia y = a ∗ x2 + b ∗ x + c. exista doua radacini imaginare x1 si x2 • Relatiile lui Vi`te: S = x1 + x2 = e −b a P = x1 ∗ x2 = c a • Aflarea ecuatiei daca se cunoaste suma si produsul radacinilor (de exemplu stim ca S=10 si P=20). NU exista zona intre radacini. deci functia va avea totdeauna semnul lui a. unde a = 0 √ √ −b+ ∆ = 2∗a unde ∆ = b2 − 4 ∗ a ∗ c −b 2∗a • Radacinile x1. . unde a = 0 • Graficul functiei de gradul doi este o parabola • Semnul functiei de gradul doi : Regula : Intre radacini semn contrar lui a. x1 = x2 = • Pentru ∆ < 0 exista nu exista radacini reale.Pentru ∆ > 0 este exact dupa regula. in rest va avea semnul lui a. sau altfel spus. egale si confundate. Se urmeaza pasii: 1) Daca a > 0. 4∗a ).2 • Pentru ∆ > 0 exista doua radacini reale. Se calculeaza coordonatele varfului V (xv . El reprezinta cel mai de jos punct al graficului in cazul minimului. adica practic se rezolva ecuatia a ∗ x2 + b ∗ x + c = 0. 0) si (x2 .' $ Memo 8: Ecuatia de grad 2.Pentru ∆ = 0. De exemplu daca obtinem doua valori x1 si x2 . Ecuatia este: x2 − S ∗ x + P = 0 Pentru exemplul anterior obtinem ecuatia : x2 − 10 ∗ x + 20 = 0 Functia de gradul doi y = a ∗ x2 + b ∗ x + c = 0. punctele de intersectie cu Ox vor fi (x1 . 3) Se afla intersectia cu axa Ox .

Functia este descrescatoare de la −∞ pana la xvarf si crescatoare in continuare. facand x=0 in expresia y = a ∗ x2 + b ∗ x + c.' $ 4) Se afla intersectia cu axa Oy . adica se obtine y = a ∗ 02 + b ∗ 0 + c. se deseneaza forma varfului(minim sau maxim). de la xvarf pana la +∞ (daca Varful este maxim. adica intotdeauna se obtine de fapt y=c.c) reprezinta intersectia graficului cu Ox. 28 & % . se deseneaza intersectiile cu Ox si intersectia cu Oy si se unesc punctele obtinute. Punctul (o. adica pentru a > 0) . Se tine seama ca graficul este simetric fata de varf. 5) Se traseaza graficul folosind datele anterioare.Respectiv. in ordinea urmatoare: Se deseneaza axele XOY.Functia este crescatoare de la −∞ pana la xvarf si descrescatoare in continuare. se deseneaza varful V. adica pentru a < 0) . • Monotonie: . . de la xvarf pana la +∞ (daca Varful este minim.

x2 ∈ R. functia este egala cu zero. respectiv maximul se numeste varf. Graficul poate fi de genul urmator: x1 = x2 x1 = x2 ∆ = 0 si a > 0 x y=ax2 +bx+c ∆ = 0 si a < 0 x y=ax2 +bx+x x1 = x2 0 - -∞ + + + x1 = x2 0 +∞ + + + -∞ - +∞ y >=0 y<= 0 29 & % . In radacini. x1 . Minimul. x1 = x2 .0 + + + y=ax2 +bx+x . egale. Varful are coordonatele V( −b . a =0 Graficul functiei de gradul doi este o parabola. x2 ∈ R. exista doua radacini reale. functia nu are semn constant. x1 . diferite. −∆ ) 2a 4a Exista trei situatii diferite. graficul functiei are minim. Graficul poate fi de genul urmator: x1 x2 x1 x2 ∆ > 0 si a > 0 x -∞ x1 x2 +∞ x ∆ > 0 si a < 0 -∞ + + + x1 0x2 +∞ y=ax2 +bx+c + + + 0 - . exista doua radacini reale.0 + + + Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii: • Intre radacini functia de gradul doi are semn contrar lui a. respectiv punct de extrem. • Pentru ∆ > 0. iar daca a<0. fiind pozitiva pe anumite intervale si negativa pe altele. 2. Pentru ∆ > 0 . Daca a>0. x1 = x2 .' $ Memo 9 Semnul functiei de gradul doi y=ax2 +bx+c. dupa cum ∆ > 0 sau ∆ = 0 sau ∆ < 0 1. Pentru ∆ = 0 . graficul functiei are maxim. iar in afara radacinilor are semnul lui a.

se pun conditiile ∆ < 0 si a < 0. 3. se pun conditiile ∆ = 0 si a < 0. • Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y > 0(strict). se pun conditiile ∆ < 0 si a > 0. • Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y <= 0. • Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y < 0(strict). prin urmare functia de gradul doi are valoarea zero in radacini si in rest semnul lui a. respectiv confundate. se pun conditiile ∆ = 0 si a > 0. radacinile fiind egale. 30 & % . • Pentru ∆ < 0. respectiv negativa pentru a < 0.' $ Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii: • Intervalul dintre radacini a disparut. respectiv negativa sau egala cu zero pentru a < 0. Pentru ∆ < 0 . functia nu schimba semnul fiind pozitiva sau egala cu zero pentru a > 0. • Pentru ∆ = 0. nu exista radacini reale Graficul poate fi de genul urmator: ∆ = 0 si a > 0 x y=ax2 +bx+c ∆ = 0 si a < 0 x y=ax2 +bx+x -∞ + + + + + + +∞ -∞ + + + + + + +∞ y>0 y<0 Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii: • Functia de gradul doi are semnul lui a. • Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y >= 0. functia nu schimba semnul fiind pozitiva pentru a > 0.

orice paralela la Ox prin codomeniu. De exemplu: 1. respectiv daca f’<0 inseamna ca f=descrescatoare. pentru functia f(x) se calculeaza derivata f’(x) si daca se arata ca f’(x) este tot timpul pozitiva pe domeniul de definitie. studiata in clasa a XI-a . nici ca diagrama. 2. Similar. dusa prin B. inseamna ca functia f(x) este crescatoare. functia nu este injectiva daca exista valori in codomeniu. sa taie graficul functiei intrun punct sau niciunul. 3.' $ Memo 10 Functii injective. Daca functie este descrescatoare. Practic se porneste de la diferenta f (x1 ) − f (x2 ) si prin diverse calcule se incearca se sa arate ca aceasta diferenta este diferita de zero. Practic. sa taie graficul functiei intr-un punct sau mai multe. pentru ca f(x) sa fie surjectiva. se poate incerca prin calcul algebric. adica se considera x1 = x2 si se incearca sa se arate ca f (x1 ) = f (x2 ). 2. Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama. de obicei pentru probleme la care domeniul de definitie A este o multimi finita. exista x ∈ A. orice paralela la Ox prin codomeniu. De exemplu: 1. trebuie ca orice paralela la Ox. inseamna ca functia f(x) este descrescatoare. astfel incat y=f(x). Se observa ca s-a folosit proprietatea ca o functie monotona (indiferent daca este crescatoare sau descrescatoare) este injectiva. daca in schimb se obtine f’(x) tot timpul negativa pe domeniul de definitie. deoarece x1 = x2 → f (x1 ) = f (x2 ). deoarece x1 = x2 → f (x1 ) = f (x2 ). de obicei pentru probleme la care domeniul de definitie A este o multimi finita. functia nu este surjectiva daca exista valori in codomeniu. Cu alte cuvinte. surjective. alegerea metodei depinzand de tipul de functie analizata. carora nu le corespunde niciun element din domeniul de definitie. Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama. Daca functie este crescatoare. dusa prin B. Functia f este injectiva. daca pentru x1 = x2 → f (x1 ) = f (x2 ) . Functia f este surjectiva. trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel mult un punct. trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel putin un punct. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matematica. Daca f(x) se poate reprezenta grafic. Daca f(x) se poate reprezenta grafic. bijective Injectivitate Definitie Fie o functie f: A → B. inseamna automat ca functia este injectiva. x2 ∈ A Demonstrarea injectivitatii se poate face prin mai multe metode. 4. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic. daca pentru y ∈ B. Faptul ca daca f’>0 inseamna ca f=crescatoare. trebuie ca orice paralela la Ox. Cu alte cuvinte. 31 & % . Studiul monotoniei functiei sa realizat prin studiul semnului derivatei functiei. pentru orice x1 . carora le corespund mai mult de un element din domeniul de definitie. Demonstrarea surjectivitatii se poate face prin mai multe metode. Eventula se poate porni de la raportul f (x1 ) si se incearca sa se demonstreze ca f (x2 ) acest raport este diferit de 1. reprezinta consecinte ale teoremei lui Lagrange. alegerea metodei depinzand de tipul de functie analizata. pentru ca f(x) sa fie injectiva. inseamna automat ca functia este injectiva. Surjectivitate Definitie Fie o functie f: A → B.

1) nu exista x ∈ R corespunzator. adica atat injectiva cat si surjectiva. inseamna ca are proprietatea lui Darboux. trebuie ca orice paralela la Ox. √ De exemplu pentru f:R → R. 4. 2. se face y=x2 +1 si se scoate x=± y − 1. se analizeaza daca pentru orice y din codomeniu. adica y ∈ [1. adica se noteaza f(x) cu y se apoi scoate x in functie de y. nici ca diagrama. Codomeniul fiind R. Daca functia este atat injectiva cat si surjectiva. Se pot face urmatoarele observatii: 1.' $ 3. daca este atat injectiva cat si surjectiva. deci functia nu este surjectiva. pentru f: I → J. pentru ca o functie sa fie bijectiva. De exemplu pentru f(x)=2x +3x . Bijectivitate Definitie Fie o functie f: A → B. pe rand. sa taie graficul functiei exact intr-un punct. care se mai numeste si corespondenta biunivoca. Altfel spus. adica y>=1. sa fie o corespondenta 1 la 1. prin urmare este surjectiva. daca pentru domeniul de definitie I. se trage concluzia ca functia este bijectiva. Se reaminteste proprietatea lui Darboux: O functie are proprietatea lui Darboux. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic. in caz contrar se trage concluzia ca functia nu este bijectiva. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matematica. Din aceasta expresie a lui x in functie de y. inseamna ca pentru y ∈ (-∞. a injectivitatii si a surjectivitatii conform metodelor prezentate anterior. trebuie ca in diagrama sa fie corespondenta de 1 la 1. Se utilizeaza notiunea de continuitate a unei functii si proprietatea lui Darboux. f(x)=x2 +1. studiata in clasa a XI-a . dusa prin B. Functia f este bijectiva. pentru ca o functie sa fie bijectiva. spunem ca f are proprietatea lui Darboux. se obtine prin functia f. deoarece functia este continua. Functiile continue au proprietatea lui Darboux. In cazul in care se foloseste reprezentarea ca diagrama. fiind interval. Exemple A B A B A B Ox Ox Ox f: R → R Functii ne-surjective Functii ne-injective Functii bijective 32 & % . codomeniul J tot ca interval. adica la orice element x ∈ A sa corespunda exact un element y ∈ B si reciproc. adica atat injectiva cat si surjectiva.∞). In cazul in care se foloseste reprezentarea grafica. daca transforma un interval in alt interval. stabilirea surjectivitatii se reduce la studiul continuitatii functiei si la invocarea implicatiei continuitatii asupra proprietatii lui Darboux. Studiul bijectivitatii se reduce la verificarea. Adica. exista x corespunzator din domeniul de definitie. se poate incerca prin calcul algebric. astfel incat y=f(x). Prin urmare daca I=interval. Pentru a exista radicalul trebuie ca y-1 >=0.

.+an = a1 +(a1 +r)+(a1 +2∗r)+(a1 +3∗r)+.. Adica o P. Progresii geometrice Progresii aritmetice • Definitie: Progresie aritmetica = un sir a1 . + an = Se retine usor dupa formularea S = (a1 + an ) ∗ n 2 (PrimulTermen+UltimulTermen)∗n 2 Demonstratia este simpla si anume: S=a1 +a2 +. an cu proprietatea ca an = an−1 + r Aceasta este formula 1.m... Ratia poate fi sau pozitiva. notat cu n. .. S= 33 & % ..d. a2 .(n − 1) ∗ r) = n ∗ a1 + r ∗ (1 + 2 + . Cu alte cuvinte.. se verifica daca este indeplinita conditia: A+C B= 2 adica daca cel din mijloc e media aritmetica a vecinilor.a. an .(a1 +(n−1)∗r) = (a1 ∗ n + r + 2 ∗ r + 3 ∗ r + . e utila formula 4.. deoarece a1 nu are termen anterior..A.. deci A + C = 2 ∗ B • Formula 4 = Suma unei progresii aritmetice Pentru progresia aritmetica a1 . deoarece A= B .. a2 . s.A. alta formula Daca se exprima an = a1 + (n − 1) ∗ r in formula anterioara..... Mai precis spus. In ambele situatii trebuie sa cunoastem numarul de termeni ai progresiei.. C= B+r . a3 − a2 = r. an − an−1 = r pentru n >= 2 ... C sunt in P. se obtine formula: an = a1 + (n − 1) ∗ r • Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie aritmetica Pentru a verifica daca numerele A. . este un sir a1 . sau negativa..d.. an cu proprietatea ca fiecare termen este egal cu termenul de dinainte plus ratia( notata r).. B.. + (n − 1)) = = n ∗ a1 + r ∗ (n−1)(n−1+1) = n ∗ a1 + r∗n∗(n−1) = 2∗a1 +(n−1)∗r ∗ n = 2 2 2 a1 +a1 +(n−1)∗r ∗n 2 Deci S= (a1 +an )∗n 2 • Formula 5 = Suma unei progresii aritmetice..m.. a2 . se obtine inca o formula pentru S si anume: (2 ∗ a1 + (n − 1) ∗ r) ∗ n 2 Recomandare : Daca in problema se cunoaste primul termen si ultimul. e utila formula 5. s. E firesc sa fie asa. iar daca se cunoaste primul termen si ratia. • Formula 2 = Exprimare an in functie de primul termen (a1 ) si ratie(r)...r. Trebuie ca n sa fie >= 2. suma S = a1 + a2 + .' $ Memo 11: Progresii aritmetice. a2 − a1 = r. Deoarece a1 = a1 Deoarece a2 = a1 + r Deoarece a3 = a2 + r = a1 + 2 ∗ r Deoarece a4 = a3 + r = a1 + 3 ∗ r..a.

s. • Formula 2 = Exprimare bn in functie de primul termen (b1 ) si ratie(q). C sunt in P.d Am folosit formula xn − 1n = (x − 1) ∗ (xn−1 + xn−2 + xn−3 + . b2 = b1 ∗ q. + bn = b1 + (b1 ∗ q) + (b1 ∗ q 2 ) + (b1 ∗ q 3 ) + . sau negativa..a. C = B ∗ q ....c.d. bn cu proprietatea ca bn = bn−1 ∗ q Aceasta este formula 1.... deci A ∗ C = B 2 .. bn cu proprietatea ca fiecare termen este egal cu termenul de dinainte inmultit cu ratia( notata q).. bn = bn−1 ∗ q pentru n >= 2 . suma S = b1 + b2 + .d. b2 . se obtine formula: bn = b1 ∗ qn−1 • Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie geometrica Pentru a verifica daca numerele A.(b1 ∗ q n−1 ) n −1 = b1 (1 + q + q 2 + q 3 + . adica q √ B = A∗C • Formula 4 = Suma unei progresii geometrice Pentru progresia geometrica b1 .t. .G. Deoarece b1 = b1 Deoarece b2 = b1 ∗ q Deoarece b3 = b2 ∗ q = b1 ∗ q 2 Deoarece b4 = b3 ∗ q = b1 ∗ q 3 ..m. b2 . s.. b2 . Trebuie ca n sa fie >= 2. deoarece A = B ... + xn−1 ) = x −1 x−1 34 & % . B. .. + q n−1 ) = b1 ∗ ( qq−1 ) c. este un sir b1 .... E firesc sa fie asa.. deoarece b1 nu are termen anterior.. Ratia poate fi sau pozitiva.. ... se verifica daca este indeplinita conditia: √ B= A∗C adica daca cel din mijloc e media geometrica a vecinilor. Cu alte cuvinte... + bn = b1 ∗ ( qn − 1 ) q−1 Demonstratia este simpla si anume: S=b1 + b2 + .' $ Progresii geometrice • Definitie: Progresie geometrica = un sir b1 . Adica o P..G. b3 = b2 ∗ q. Mai precis spus...a... bn .m. + x + 1) n unde pe rol de x am folosit q si am scos pe (1 + x + x2 + .

deoarece 5x este intotdeauna pozitiv. Trasam graficul functiei prin puncte. a= 1 Valoarea lui a nu poate avea urmatoarele valori: -Nu trebuie ca a sa fie egal cu 0. a>1 Fie de exemplu y=2x . adica f: R → (0..1) Argumentarea faptului ca a >0 . a>1 (0. dupa cum a>1 sau a∈(0. dusa prin codomeniu intersecteaza graficul functiei in exact un punct. adica ax = −3.' $ Memo 12 Functia exponentiala y=ax . -Nu trebuie ca a sa fie egal cu 1. pentru a> 1 este crescatoare. Fiind bijectiva. deoarece 0 la orice putere este egal cu 0. obtinem doua intervale permise si anume a ∈ (0. putem trage concluzia ca f(x)=g(x). putem trage concluzia ca x< 3. inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva. -3 -2 -1 0 1 2 3 . Din valorile a ∈ R. prin urmare domeniul de definitie este R.1) O x Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii: • Functia y=ax . Datorita faptului ca este injectiva. sau altfel spus.∞). a> 1 este definita pe R si ia valori in (0.1) si a ∈ (1. Daca obtinem o inecuatie de exemplu 2x <8. graficul functiei y=ax trece prin punctul (0. a>0 si a =1 Caz 1.∞). -Nu trebuie ca a sa fie negativ. ---|----------------------------------------y | 1/8 1/4 1/2 1 2 4 8 Se obtine graficul urmator: y y=ax .. adica daca f(x1 )=f(x2 ) inseamna ca x1 =x2 . De exemplu daca avem a=-3 si x= 1 . • ax > 0 pentru orice x ∈ R.. • Functia ax .∞) .1) pentru orice a> 1 35 & % . daca eliminam a=0. prin urmare functia este bijectiva. a=1 si a<0. deoarece 1 la orice putere este egal cu 1. Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu 5x =-25 inseamna ca ecuatia nu are solutii. a= 1 Exista doua situatii diferite. iar codomeniul este (0. dand valori lui x: x | . • Deoarece a0 =0. a >0 . Se observa ca orice paralela la axa Ox.. adica radical din numar negativ.. in cazul in care obtinem o ecuatie de forma af (x) =ag(x) . adica daca x1 < x2 inseamna ca f (x1 ) < f (x2 ) si reciproc. care nu apartine lui R.∞). am 2 √ 1 obtine ax = (-3) 2 .

y=x.1) y (0. a∈ (0. Datorita faptului ca este injectiva.. Trasam graficul functiei prin 2 puncte. a 36 & % . Daca obtinem o inecuatie de exemplu 1 ( 2 )x < 1 . Fiind bijectiva. iar codomeniul este (0. inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva. adica daca x1 < x2 inseamna ca f (x1 ) > f (x2 ) si reciproc.1) Fie de exemplu y=( 1 )x .1).. prin urmare domeniul de definitie este R..1) x o Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii: • Functia y=ax . de unde se trage concluzia ca f(x)=g(x). respectiv daca a∈ (0. • Practic la rezolvarea ecuatiilor exponentiale se incearca sa se ajunga prin diverse artificii la o ecuatie de forma af (x) =ag(x) . putem trage concluzia ca x> 3. ---|----------------------------------------y | 8 4 2 1 1/2 1/4 1/8 Se obtine graficul urmator: y=ax . a0 =1.1). al carei grafic este a simetric fata de y=ax in raport cu bisectoarea intai. a n = am−n .. Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu 1 x 1 ( 5 ) =-( 25 ) inseamna ca ecuatia nu are solutii. • Sunt utile de reamintit formulele de la puteri √ m n (am )n = am+n . dand valori lui x: x | . 8 • Deoarece a0 =0. putem trage concluzia ca f(x)=g(x). Bineinteles ca se genereaza doua situatii pentru logx si anume pentru a>1 si pentru a∈(0. a ∈ (0.∞).' $ Caz 2. in cazul in care obtinem o ecuatie de forma af (x) =ag(x) . a−m = a1 . m an = a m m a • Functia exponentiala y=ax : R → (0. graficul functiei y=ax trece prin punctul (0. Se observa ca orice paralela la axa Ox. dusa prin codomeniu intersecteaza graficul functiei in exact un punct. -3 -2 -1 0 1 2 3 .∞). • ax > 0 pentru orice x ∈ R. • Functia ax .. prin urmare functia este bijectiva.1). deoarece ( 1 )x este intotdeauna 5 pozitiv.∞) → R.1) pentru orice a∈ (0. se inverseaza semnul inegalitatii intre f(x) si g(x). care se interpreteaza dupa valoarea lui a si anume daca a> 1 se pastreaza semnul inegalitatii intre f(x) si g(x).1) este definita pe R si ia valori in (0. pentru a∈ (0.∞). adica daca f(x1 )=f(x2 ) inseamna ca x1 =x2 . adica f: R → (0.∞) fiind bijectiva. a∈(0. • Practic la rezolvarea inecuatiilor exponentiale se incearca sa se ajunga prin diverse artificii la o inecuatie de forma af (x) < ag(x) . admite o functie inversa si anume functia logaritmica y=logx : (0.1) este descrescatoare .

X daca loga = N. functia logaritm este . putem trage concluzia ca A > B. deoarece trebuie ca a > 0 si a = 1. A de exemplu daca stim ca a este intre (0. cu proprietatea ca. practic exista doua situatii pentru baza logaritmului: -CAZ 1: a intre (0.' $ Memo 13 Logaritmi Formule: X 1) Definitie: loga este un numar N. In acest caz. X Datorita conditiei de la domeniul de definitie . unde e=2. descrescatoare. pentru loga .7 Baza subunitara sau baza supraunitara.1) si obtinem intr-o problema loga < B loga . atunci X = aN 100 De exemplu log10 = 2 deoarece 100 = 102 A B A∗B 2) loga + loga = loga A B B 3) loga − loga = loga A A 4) loga = m ∗ loga a 5) loga = 1 X 6) loga=veche = X 7) logam = 1 m X logb=noua a=veche logb=noua m A X ∗ loga n 8) loga m √ X X n = loga m = n m X ∗ loga Domeniul de definitie: Pentru loga A este necesar ca • A >0 → obtinem de exemplu x apartine interval I1 • a >0 si a =1 → obtinem de exemplu x apartine interval I2 Domeniul de definitie este I1 intersectat cu I2 Baza logaritmului: X • lg X inseamna log10 adica logaritm zecimal X • lnX inseamna loge adica logaritm natural. 37 & % .1).

' $ Graficul functiei logaritm.0) Se observa din grafic urmatoarele: • • • • • • X loga : R → (0. putem trage concluzia ca A < B. pentru baza supraunitara este urmatorul: y x loga>1 x (1. a > 1 x (1.CAZ 2: a intre (1.∞) si obtinem intr-o problema loga < B loga . crescatoare. Graficul functiei logaritm. functia logaritm este . Ambele cazuri se pot sintetiza intr-un singur grafic: y x loga .0) x x loga=subunitar Se observa din grafic urmatoarele: • • • • • • X loga : R → (0. A de exemplu daca stim ca a este intre (1.1) functia este nula pentru X=1 functia este negativa pentru X>1. pentru baza subunitara este urmatorul: y (1.1) functia este nula pentru X=1 functia este pozitiva pentru X>1. a = subunitar 38 & % .∞) In acest caz. ∞) functia este descrescatoare 1 loga = 0 functia este pozitiva pentru X intre (0. ∞) functia este crescatoare 1 loga = 0 functia este negativa pentru X intre (0.0) x loga . .

· (n − 1) · n • Exemple: a) 3!=1 · 2 · 3 = 6 b) 1!=1 c) 0!=1 (=surprinzator la prima vedere.. se va explica ulterior) • Rezulta urmatoarele formule: n!=1 · 2 · 3 · . b. Practic pot forma urmatoarele ”echipe” : {abc} {acb} {bac} {bca} {cab} {cba} Daca numaram ”echipele anterioare” se vede ca sunt 6 . In concluzie cu Pn pot afla numarul de ”echipe” care se pot genera..a. Permutari. nu care sunt aceste echipe. deci se poate scrie si astfel: n!=(n-1)!·n n!=(n-2)!·(n − 1) · n n!=(n-3)!·(n − 2) · (n − 1) · n . astfel incat sa formeze ”echipe” care : a) sa contina toate cele n elemente( atat a cat si b cat si c) b) nici un element sa nu se repete. · (n − 1) · n. 39 & % . Aranjamente.' $ Memo 14 Analiza combinatorie Factorialul..d. Combinari Factorialul • Prin definitie n factorial se noteaza cu n! si are urmatoarea formula de calcul: n! = 1 · 2 · 3 · . deci ne da cate echipe sunt.. P3 ne arata in cate moduri pot ”permuta(= schimba intre ele cele 3 elemente)”.. c} .m. s.. Intradevar 6= P3 = 3! = 1 · 2 · 3.... Permutari • Permutari de n elemente se noteaza cu Pn si are urmatoarea formula de calcul: Pn = n! deci Pn = n! = 1 · 2 · 3 · . · (n − 1) · n • Exemplu: a) P3 = 3!=1 · 2 · 3 = 6 • Ce inseamna ”Permutari de n elemente” Daca avem de exemplu un numar de n=3 elemente {a.

Se observa ca apare atat gruparea {ab} cat si gruparea {ba} adica conteaza ordinea elementelor.a. b. Se observa ca apare apare gruparea {ab} dar nu si gruparea {ba} adica nu conteaza ordinea elementelor. adica A2 = 3 3 · 2 = 6. 40 & % . ca si in cazul aranjamentelor. obtinem: 2 {ab} {ac} {bc} Observam ca sunt 3 grupari.m. c} si vrem sa ”aranjam” aceste elemente in grupa de cate 2. · (n − k + 1) n • Exemplu: A4 = 10 · 9.b } se considera identic cu {b. numarul acestor grupari este dat de A2 . adica {a. k nenaturale( de exemplu negative. s. k ∈ N si n ≥ k n Se poate imagina absurditatea situatiilor pentru n < k sau pentru n. deci ”se numara” o k singura data . adica C3 = 3.. Exemplul 2: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a. k Practic Cn seamana cu Ak cu diferenta ca in ”echipa” nu conteaza ordinea n elementelor. k ∈ N si n ≥ k . c} si vrem sa ”combinam” aceste elemente in grupa de cate 2. Se observa si din formula de definitie ca Cn ≤ Ak n • Domeniul de definitie: k Pentru Cn trebuie ca n.' $ Aranjamente • Aranjamente de n elemente luate cate k se noteaza cu Ak si are n urmatoarea formula de calcul: Ak = n · (n − 1) · (n − 2) · . Practic Ak seamana cu Pn cu diferenta ca in ”echipa” nu intra toate cele n n elemente ci doar k (unde k ≤ n). obtinem: {ab} {ac} {bc} {ba} {cb} {ca} Observam ca sunt 6 grupari. b.a }. si anume dupa formula 30 anterioara se poate calcula A2 = 30 · 29 = 870 adica se pot ”aranja” in 870 de 30 moduri...(10 − 4 + 1) = 10 · 9 · 8 · 7 = 5040 10 • Ce inseamna Ak : n Exemplul 1: De exemplu daca avem 30 de elevi si vrem sa ii grupam cate 2 in banca .. • Domeniul de definitie: Pentru Ak trebuie ca n.. fractionare.d) Combinari k • Combinari de n elemente luate cate k se noteaza cu Cn urmatoarea formula de calcul: Ak k Cn = n Pk k • Practic Se foloseste formula Cn = n! k!(n−k)! si are • Exemplu: 10! 4 C10 = 4!·6! = 6!·7·8·9·10 = 210 6!·1·2·3·4 k • Ce inseamna Cn : Exemplul: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a.

unde k ia valori de la 0 la n. Acesti termeni sunt fiecare inmultiti cu cate un coeficient.m. . deoarece se poate k n−k demonstra usor ca Cn = Cn . in general avem termeni de genul an−k bk . s. . In general pentru (a + b)n se observa urmatoarele: Exista n+1 termeni.s.d. n . s.m.Primul termen este de fapt egal cu an .d. C1 .d.Exista n+1 termeni.Binomul lui Newton se poate scrie concentrat sub forma urmatoare: n (a + b)n = k=0 k Cn · an−k · bk deci ca o suma avand termenul general k Tk+1 = Cn · an−k · bk Se observa ca primul termen T1 are k=0. . Mai exact primul este an b0 iar ultimul a0 · bn .a.m. iar ultimul bn . se numeste binom. deoarece C0 =1 si b0 =1. n Gruparea (a + b)n fiind formata din doi termeni. Formula binomului lui Newton Se observa ca urmatoarele formule au structura asemanatoare: (a + b)2 = a2 + 2ab + b2 (a + b)3 = a3 + 3a2 b + 3ab2 + b3 .Coeficientii binomiali egal departati sunt egali. 0 1 2 n (a−b)n = (a+[−b])n = Cn ·an−0 ·b0 −Cn ·an−1 ·b1 +Cn ·an−2 ·b2 +···+(−1)n ·Cn ·an−n ·(−b)n 41 & % . · · · Cn se numesc coeficienti binomiali. deci intradevar este justificata notatia de Tk+1 pentru o valoare k. aceasta se numeste binomul lui Newton: 0 1 2 n (a + b)n = Cn · an−0 · b0 + Cn · an−1 · b1 + Cn · an−2 · b2 + · · ·Cn · an−n · bn Se pot face urmatoarele observatii: . Acesti coeficienti au formula Ck .a. deoarece k ia valori intre 0 si n.Coeficientii C0 . n n n .' $ Memo 15 Binomul lui Newton 1.Ultimul termen este de fapt egal cu bn .Daca binomul este o diferenta in loc de suma: 0 1 2 n (a−b)n = (a+[−b])n = Cn ·an−0 ·(−b)0 +Cn ·an−1 ·(−b)1 +Cn ·an−2 ·(−b)2 +···Cn ·an−n ·(−b)n adica are loc o alternanta de semne incepand cu + apoi .a. deoarece Cn =1 si a0 =1. Dupa numele persoanei care a descoperit formula urmatoare. n . termenul al doilea T2 are k=1. primul termen fiind an .

se porneste de la raportul Tk+1 care se compara cu 1.(2) se obtine: In concluzie suma coeficientilor binomiali pari. Pentru un binom (a + b)n .' $ . Formule utile • Majoritatea problemelor cu binomul lui Newton se rezolva pornind de la formula k Tk+1 = (−1)k · Cn · an−k · bk • Se dezvolta cu binomul lui Newton urmatoarele doua binoame: 0 1 2 n (1 + 1)n = 2n = Cn + Cn + Cn · · · Cn (1) (2) 1 3 5 Cn + Cn + Cn · ·· = 2n−1 (1 − 1) = 0 = n 0 Cn − 1 Cn − 2 Cn ··· n Cn 0 2 4 Adunand relatia (1) cu relatia (2) se obtine: Cn + Cn + Cn · ·· = 2n−1 Scazand relatiile (1) . pornind de la raportul Tk+1 si exprimand termenii Tk+1 si Tk+2 cu formula obisnuita Tk+2 k Tk+1 = (−1)k · Cn · an−k · bk Exemple: Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii: a) (1 + 0. Apoi se interpreteaza k si se afla termenul maxim. se recomanda sa se demonstreze ad-hoc. Adica se Tk+2 Tk+1 porneste de la Tk+2 > 1 si din aceasta relatie se scoate k.Acum se poate scrie formula binomului lui Newton la modul cel mai general general: n (a ± b)n = k (−1)k · Cn · an−k · bk k=0 deci ca o suma avand termenul general k Tk+1 = (−1)k · Cn · an−k · bk 2. este egala cu suma coeficientilor binomiali impari si este egala cu 2n−1 : 0 2 4 1 3 5 Cn + Cn + Cn · ·· = Cn + Cn + Cn · ·· = 2n−1 • Pentru problemele la care se cere determinarea celui mai mare termen al dezvoltarii. raportul n−k b Tk+1 = · Tk+1 k+1 a Formula fiind dificil de retinut.1)100 1 1 b) ( + )100 2 2 3 1 c) ( + )100 4 4 42 & % .

• Un polinom Pn de gradul n. altfel se trage concluzia ca nu sunt prime. Mentiune 1 Daca se cere cmmmc(f. 43 & % . se foloseste algoritmul lui Euclid si anume: Se imparte f(x) la g(x) si se obtine un cat si un rest.g)= cmmdc(f. triple. Daca g(x) este de grad mai mare.g) · cmmdc(f. se calculeaza cmmdc(f.g) cu algoritmul lui f·g Euclid.g) = f · g Practic. etc). e • Radacini multiple. Are dezavantajul ca g(x) trebuie sa fie de gradul I. In continuare se afla cmmmc(f. x2 . Impartirea polinoamelor • Metoda 1 Metoda clasica de impartire a doua polinoame f(x) si g(x).g) cu algoritmul lui Euclid si daca se obtine cmmdc(f. unde g(x) este de forma (x-a).g)=1 se trage concluzia ca f si g sunt prime. 2. Se recomanda efectuarea probei conform formulei: Deimpartitul = Impartitorul × Catul + Restul • Metoda 2 Folosind schema lui Horner pentru impartirea a doua polinoame f(x) si g(x). se calculeaza f ·g si apoi se calculeaza cmmdc(f. Divizibilitatea polinoamelor Pentru a determina cmmdc a doua polinoame. Radacinile ecuatiilor de grad superior.g) Mentiune 2 Daca se cere sa se verifice daca f si g sunt prime intre ele se foloseste proprietatea ca doua polinoame sunt prime daca au cmmdc=1.g). Se tot efectueaza impartiri ale deimpartiului la rest. Are avantajul ca impartitorul g(x) poate fi de orice grad. In continuare se imparte deimpartitul la restul obtinut. atunci P(a)=0 ( Teorema lui B´zout). in general de ordinul k de multiplicitate.' $ Memo 16 Polinoame 1. Schema lui Horner are avantajul ca se preteaza la prelucrare pe calculator.g) se foloseste proprietatea ca cmmmc(f. Radacini multiple. O ecuatie poate avea radacini multiple ( duble. Practic. de exemplu x2 -25 =(x-5)(x-(-5)) si se imparte succesiv f la (x-5) si apoi catul obtinut se imparte la x-(-5). 3. dupa metoda studiata in clasa a VIII a. se descompune g(x) in factori de gradul I. avand radacinile x1 . pana se obtine rest=0. Ultimul rest nenul este cmmdc(f. · · ·xn se poate scrie sub forma: Pn = (x − x1 ) · (x − x2 ) · · · (x − xn ) • Daca un polinom P(X) admite radacina x=a.

y2 .S1 .' $ De exemplu x=α este radacina dubla daca x1 =x2 =α. 44 & % . Se pot scrie urmatoarele sume. e Daca se cunosc radacinile unei ecuatii .y3 · · · yn . se calculeaza sumele lui Vi`te e S1 . se pot folosi si metode avansate care utilizeaza derivatele. de exemplu: • Folosind Sirul lui Rolle. · · · Sn . adica la x2 -2ax+a2 prin metoda clasica de impartire de polinoame si sa se puna conditia ca restul sa fie zero. adica se imparte de exemplu cu schema lui Horner la (x-α) si apoi catul obtinut se imparte tot exact la (x-α).x3 . Rezolvari avansate ale ecuatiilor de grad superior In afara de metodele de rezolvare clasice a ecuatiilor de grad superior. Cel mai operativ pentru radacini multiple. Alta abordare a problemei este sa se imparta P(x) la (x-a)2 . este sa se foloseasca urmatoarea teorie: Un polinom P(x) are radacina x=α ca radacina multipla de ordinul k de multiplicitate. Relatiile lui Vi`te e Fie de exemplu ecuatia de gradul 3: ax3 + bx2 + cx + d = 0 avand radacinile x1 . In acest caz P(x) apare de forma: P (x)n = (x − α)2 · (x − x3 ) · · · (x − xn ) Inseamna ca P(x) se imparte exact la (x-α)2 . apoi se scrie expresia ecuatiei care are acele radacini: 1 · Y n − S1 · Y n−1 + S2 · Y n−2 · · · Sn = 0 5. • Folosind reprezentarea grafica a functiilor care formeaza ecuatia. de exemplu y1 .x2 . daca: P (α) = 0 P (α) = 0 P (α) = 0 ··· P k−1 (α) = 0 P k (α) = 0 4. numite relatiile lui Vi`te : e  b x1 + x2 + x3 = −a  S1 = c S2 = x1 · x2 + x1 · x3 + x2 · x3 = + a  d S3 = x1 · x2 · x3 = −a In mod similar se pot scrie relatiile lui Vi`te pentru orice grad n. si se doreste aflarea ecuatiei care are acele radacini.

apoi se afla x1 . Tip 3. Se rezolva ecuatia de gradul doi in y. Se procedeaza ca in cazul ec. x3 . Tip 4. Cat. x2 . care se rezolva ca orice ecuatie reciproca de gradul patru. avand radacinile x1 . x4 . Impartitor.' $ Memo 17 ecuatii de grad superior Partea a I-a Tip 1. o ecuatie care are coeficientii egal departati. Teorie 2: Orice ecuatie reciproca de grad impar admite radacina x=-1. are radacina x=-1. este corecta relatia: Deimpartitul = Catul · Impartitorul + Restul Idee: Fie P3 (x) expresia egala cu zero. · · ·xn se poate scrie sub forma: Pn = (x − x1 ) · (x − x2 ) · · · (x − xn ) Teorie 4: Daca avem pentru o impartire Deimpartit. Rest. Rezolvam Cat2 (x) = 0 si aflam celelalte doua radacini. x2 . Ecuatii reciproce de grad trei Exemplu: Rezolvati ecuatia 5x3 + 31x2 + 31x1 + 5 = 0 Teorie 1: Se numeste ecuatie reciproca. dupa care se noteaza (x + x ) = y. inseamna ca P3 (x) se imparte la x-(-1) adica la x+1. Ecuatii bipatrate Exemplu: Rezolvati ecuatia x4 − 6x2 + 6 = 0 Idee: Se noteaza x2 = y si se obtine ecuatie de gradul doi care se rezolva. egali. x4 . apoi se afla x1 . Tip 2. Ecuatii reciproce de grad patru Exemplu: Rezolvati ecuatia 2x4 + 7x3 + 9x2 + 7x1 + 2 = 0 1 Idee: Se imparte ecuatia cu x2 . x2 . Se efectueaza impartirea P3 (x) la (x+1) si obtinem Cat2 (x) si rest=0. x3 . Se exprima totul in y. Teorie 3: Un polinom Pn de gradul n. Deoarece admite radacina x=-1. prin impartirea lui P5 (x) la (x+1) se obtine Q4 (x) ca ecuatie reciproca de gradul 4. reciproce de grad trei si din P5 (x) = (x+1)Q4 (x). 45 & % . Ecuatii reciproce de grad cinci Exemplu: Rezolvati ecuatia 20x5 − 81x4 + 62x3 + 62x2 − 81x1 + 20 = 0 Idee: Fiind ecuatie reciproca de grad impar. Deci P3 (x) = (x + 1) · Cat2 (x).

46 & % . Aflam pe Q2 (x) impartind pe P4 (x) la Q2 (x). Teorie: x=a-bi Daca o ecuatie admite radacina x=a+bi. atunci admite si radacina x=a− b Idee: Similar cu problema anterioara. dupa care rezolvati ecuatia x4 − 7x3 + 21x2 + ax1 + b = 0 stiind ca admite radacina x=1+2i Teorie: Daca un polinom P(X) admite radacina x=a. Conform teoriei. Am obtinut un sistem pe doua e ecuatii cu doua necunoscute. notam forma obtinuta pentru comoditatea scrierii cu R(x). Acum cunoastem forma lui P(x) si folosim teorie conform careia daca polinomul admite radacina x=1+2i. Fie de exemplu polinomul P4 (x) care √ √ stim ca admite radacina x1 = a + b. notam forma obtinuta pentru comoditatea scrierii cu R(x).' $ Tip 5. Rezolvam Q2 (x) = 0 si aflam de aici pe x3 . x2 = a − b. Procedam ca si in cazul problemei anterioare si aflam si celelalte radacini. Deci P4 (x) = R(x) · Q2 (x). Inseamna ca putem scrie P4 (x) = (x − x1 ) · (x − x2 ) · Q2 (x) Calculam (x − x1 ) · (x − x2 ) si scapam de i. Pe x1 in cunoastem din enunt ca fiind x=a+bi. iar pe x2 in cunoastem din teorie ca fiind x=a-bi. Tip 6. atunci P(a)=0 ( Teorema lui B´zout). Rezolvam Q2 (x)√ 0 si aflam de aici pe x3 . Ecuatii care admit radacina x = a + √ b Exemplu: Rezolvati ecuatia x4 −4x3 +x2 +6x1 +2 = 0 stiind ca admite radacina √ x = 1 − 2. x4 . atunci admite si radacina Idee: Fie de exemplu polinomul P4 (x) care stim ca admite radacina x1 = a+bi. √ Teorie: √ Daca o ecuatie admite radacina x = a + b. x4 . Deci P4 (x) = R(x) · Q2 (x). iar pe x2 in cunoastem din √ teorie ca fiind x = a − b. Exemplul 2: Determinati a si b. Conform teoriei. Inseamna ca putem scrie P4 (x) = (x − x1 ) · (x − x2 ) · Q2 (x) √ Calculam (x − x1 ) · (x − x2 ) si scapam de b. Aflam pe Q2 (x) impartind pe P4 (x) la Q2 (x). = Pe x1 in cunoastem din enunt ca fiind x = a + b. pe care il rezolvam si aflam pe a si pe b. x2 = a − bi. Ecuatii care admit radacina x = a + b · i Exemplul 1: Rezolvati ecuatia ax4 + bx3 + cx2 + dx1 + e = 0 stiind ca admite radacina x=1+i. inseamna ca admite si radacina x=1-2i. putem scrie ca P(a)=0 si P(b)=0. e Idee: Deoarece P(x) admite radacinile x=a si x=b. conform teoremei lui B´zout.

−1 .-6.' $ Memo 18 Ecuatii de grad superior .Continuare Partea a -II . 1 · · · 4 xk = 3 5 5 47 & % .-1. Se formeaza toate combinatiile de tip α = p . Idee: Metoda implica multe calcule. Rezolvam Q2 (x) = 0 si aflam x3 si x4 .-1. adica x7 = 3 · (cos(0) + i · sin(0)) 3 deci 0 + 2kπ 0 + 2kπ n 5 (cos + i · sin ).+6. Calculam (x − x1 )(x − x2 ) si obtinem o ecuatie de gradul doi.a Tip 7.-2. Adica se verifica daca P(+1)=0. Se folosesc eventual formele 1 = cos(0)+ i·sin(0) . Se obtine xn = r(cos(α)+i·sin(α)) si se aplica formula radicalului dintr-un numar complex si obtinem radacinile: xk = √ n r(cos α + 2kπ α + 2kπ + i · sin ).+3. q +1 s. k = 0. scriem P (x) = (x − x1 )(x − x2 )Q2 (x). fie x1 si x2 . o notam pt comoditatea scrierii cu R(x).-2.-4 si se verifica pe rand daca sunt radacini cu teorema lui B´zout. Caz general=Ecuatii cu coeficient de grad maxim diferit de 1 (Valabil si pentru coeficient grad maxim egal cu 1 ca si caz particular) Exemplu: Rezolvati ecuatia 6x4 − 17x3 − x2 + 8x − 2 = 0 Teorie: Radacinile ecuatiei ar putea fi de forma α = p . iar q=divizor al coeficientului de grad maxim.+2. Ecuatii cu coeficientul de grad maxim =1 Exemplu: Rezolvati ecuatia x4 − 2x3 − 5x2 + 8x + 4 = 0 Teorie: Radacinile intregi ale ecuatiei ar putea fi printre divizorii termenului liber. respectiv −1 = cos(π)+i·sin(π). Daca gasim de exemplu doua radacini. inseamna ca este radacina. e Daca este egal cu zero.+2. 1 · · · k − 1 n n 5 De exemplu pentru 3x7 = 5 se scrie x7 = 5 · 1. ex: p= +1. Impartim pe P(x) la R(x) si obtinem Q2 (x).+2. si anume +1 . Daca se gasesc doua e solutii. Se fac verificarile pt toti divizorii termenului liber. k = 0.a.m. p=divizor al termenuq lui liber .-2 si divizorii coeficientului de rang maxim ex: q=+1.+1 +1 3. Ecuatii binome Exemplu: Rezolvati ecuatia 3x7 = 5 Teorie: Se aduce ecuatia la forma xn = a si se scrie numarul a ca numar complex. de forma r(cos(α)+i·sin(α)).+4. si se verifica cu teorema lui B´zout daca P (α)=0. +2 · ·.d.-1. Idee: Se scot divizorii termenului liber. altfel nu este. se procedeaza mai departe ca in cazul problemei anterioare. ex: +1. Tip 8. Se scot divizorii termenului liber. Tip 9.

'

$

Tip 10. Alte metode de rezolvare a ecuatiilor de grad superior • Folosind teorema lui B´zout, pentru radacini multiple(materie clasa X) e • Folosind relatiile lui Vi`te(materie clasa X) e • Folosind sirul lui Rolle(materie de clasa XI, implica derivate ) • Rezolvare grafica(materie de clasa XI, uneori implica derivate )

48

&

%

'

$

Memo 19 Determinanti 1. Calculul determinantilor a) Determinanti de ordin 1: a b) Determinanti de ordin 2: a c c) Determinanti de ordin 3: a b c d e f g h i =a·e·i+d·h·c+b·f ·g−c·e·g−b·d·i−f ·h·a b d =a·d−b·c =a

Aceasta metoda se numeste regula triunghiului d) Determinanti de ordin >= 4: Nu exista o regula de genul regulilor anterioare, ci se procedeaza astfel: Fie de exemplu urmatorul determinant de ordin 4: a b e f i j m n c g k o d h l p

Se dezvolta determinantul dupa o linie sau dupa o coloana. De mentionat ca se poate alege orice linie , respectiv orice coloana, rezultatul obtinut este acelasi. Adica daca dezvoltam dupa linia 1 este ok, sau daca dupa linia 2 este tot ok, daca dezvoltam dupa coloana 1 este ok, dupa coloana 2 este tot ok, s.a.m.d. Alegem de exemplu sa dezvoltam dupa linia 1. Dezvoltarea determinantului dupa linia 1 este urmatoarea: a b e f i j m n (−1)1+1 · a · f g j k n o h l p c g k o d h l p

=

+ (−1)1+2 · b ·

e g i k m o e i m

h l p f g j k n o

+

(−1)1+3 · c ·

e f h i j l m n p

+ (−1)1+4 · d ·

Se observa ca pornind de la un determinant de ordin patru, am ajuns la determinanti de ordin trei, pe care ii putem calcula. Practic am reusit sa coboram 49

&

%

'

$

gradul determinantului cu o unitate. In general, pentru a calcula un determinant de ordin n , prin aceasta metoda se ajunge la determinanti de ordin n-1 , apoi aplicand metoda din nou, determinantii de ordin n-1 se reduc la determinanti de ordin n-2 , s.a.m.d. pana se ajunge la determinanti de ordin 3, pentru care avem metoda efectiva de calcul. f g h Acest determinant ”redus”, de exemplu j k l pentru elementul aflat n o p la intersectia liniei 1 cu coloana 1, se numeste complement algebric, (sau minor) si se noteaza cu Γ11 . In general la intersectia liniei i cu coloana j, se gaseste elementul aij , avand complementul algebric Γij , (respectiv minorul Γij ). Dezvoltarea unui determinant dupa o anumita linie sau dupa o anumita coloana, reprezinta de fapt o suma de grupari de genul (−1)i+j · aij · Γij pentru acea linie, respectiv coloana. Dezvoltarea unui determinant se poate exprima pe scurt astfel: d= (−1)i+j · aij · Γij 2. Proprietati ale determinantilor Se observa faptul ca un determinant este mai usor de calculat daca linia( sau coloana ) dupa care se alege dezvoltarea are cat mai multe elemente egale cu zero. Din acest motiv, este de preferat ca pentru calculul unui determinant sa alegem o linie(sau coloana), sa facem cat mai multe zerouri pe acea linie(sau coloana) si doar apoi sa dezvoltam determinantul. Pentru a face zerouri pe o linie(sau coloana) se pot folosi urmatoarele proprietati: a) Daca la un determinant se aduna o linie la alta linie, valoare determinantului este aceeasi. Daca notam de exemplu linia i cu Li si linia j cu Lj , inseamna ca este corecta operatia Li = Li + Lj b) Daca la un determinant se scade o linie din alta linie, valoare determinantului este aceeasi, adica este corecta operatia Li = Li + Lj c) Daca la un determinant se inmulteste o linie cu un numar intreg, de exemplu α si apoi se aduna valoarea obtinuta la alta linie, valoare determinantului este aceeasi, adica este corecta operatia Li = Li + α · Lj . Se observa ca pentru α = +1 se obtine cazul a) iar pentru α = −1 se obtine cazul b). De remarcat ca α trebuie sa fie intreg, adica de exemplu α = 1 nu este ok. 3 In concluzie, de retinut ca sunt corecte urmatoarele relatii: a) Li = Li + Lj b) Li = Li − Lj c) Li = Li + α · Lj Similar si pentru coloane, adica notand coloana cu C, sunt corecte operatiile: a) Ci = Ci + Cj b) Ci = Ci − Cj c) Ci = Ci + α · Cj 3. Din cele prezentate rezulta urmatoarele consecinte: 1) Un determinat are valoarea zero, daca are pe o linie (sau pe o coloana) toate elementele egale cu zero. 2) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane) identice. 3) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane) proportionale. 4) Se poate scoate factor comun de pe o linie(sau coloana) a unui determinant, adica de exemplu, este corecta urmatoarea operatiune: α·a b α·c d = α· a b c d

50 & %

'

$

Memo 20 Matrici

1. Notiunea de matrice Definitie: O matrice reprezinta un tablou de elemente. a b c care are 2 linii si trei coloane, deci d e f putem spune ca X apartine multimii matricilor cu 2 linii si 3 coloane, adica X ∈ M2,3 De mentionat ca primul indice reprezinta numarul de linii iar al doilea indice reprezinta numarul de coloane. In general, multimea matricilor cu m linii si n coloane se noteaza cu Mm,n Fie de exemplu matricea X= - Daca m=n, adica numarul de linii este egal cu numarul de coloane, matricea se numeste matrice patratica, iar multimea matricilor nu se scrie Mm,m ci mai simplu, Mm . Daca m este diferit de n, matricea se mai numeste matrice dreptunghiulara. - Daca m=1, adica matricea are o singura linie, matricea se numeste matrice linie si se poate scrie de exemplu X ∈ M1,n . - Daca n=1, adica matricea are o singura coloana, matricea se numeste matrice coloana si se poate scrie de exemplu X ∈ Mm,1 . - Se observa ca matricea linie si matricea coloana, reprezinta de fapt vectori. 2. Operatii cu matrici Fie matricile: a b A A= si B= c d C B D a+A b+B c+C d+D a−A b−B c−C d−D α·a α·b , pt.α scalar. α·c α·d C F I

• Adunare matrici: A+B= • Scadere matrici: A - B=

• Inmultire matrice cu un scalar: α· A= • Inmultirea a doua matrici: Fie matricile: A= a b d e A D G c f B E H A si B= D G C F I = B E H

A·B=

a b d e =

c f

·

aA + bD + cG dA + eD + f G

aB + bE + cH dB + eE + f H

aC + bF + cI dC + eF + f I L1 C1 L2 C1 L1 C2 L2 C2 L1 C3 L3 C3 ,

Se poate retine mai usor privind in acest mod: A·B= unde Li =linia i , iar Cj =coloana j

Analizand algoritmul de inumltire a doua matrici, se observa ca daca se inmulteste o matrice cu m linii si n coloane cu o alta matrice avand n linii si p coloane, matricea rezultata va avea m linii si p coloane . Pentru a se putea

51 & %

'

$

efectua inmultirea, este necesar ca numarul de linii a celei de a doua matrici sa fie egal cu numarul de coloane a primei matrici. De exemplu pentru inmultirea A · B = C (unde A are m linii si n coloane, iar B are n linii si p coloane) se respecta regulile prezentate in urmatorul desen:
n p p

m

· n A B

=

m

C

Se observa ca inmultirea matricilor NU este COMUTATIVA • Impartirea a doua matrici: Nu exista impartire a doua matrici. Pentru ”simularea impartirii matricilor” se foloseste notiunea de matrice inversa, notata cu A−1 (pentru matricea initiala A), care se va prezenta ulterior. 3. Matrici deosebite Fie de exemplu matrici de 3 linii si 3 coloane, adica matrici din M3 a) matricea nula. Pentru M3 : 0 0 0 O3 = 0 0 0 0 0 0 In general, matricea nula pentru Mn , se noteaza cu On si este o matrice patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule . Matricea nula are proprietatea ca este neutra in raport cu adunarea matricelor, adica A+On = On +A=A pentru orice A ∈ Mn . b) matricea unitate. Pentru M3 : 1 0 0 I3 = 0 1 0 0 0 1 In general, matricea unitate pentru Mn , se noteaza cu In si este o matrice patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule cu exceptia elementelor de pe diagonala principala care au toate valoarea 1. Matricea unitate are proprietatea ca este neutra in raport cu inmultirea matricelor, adica A · In =In · A= A pentru orice A ∈ Mn .

52 & %

Se continua cu pasul urmator. 0 0 1 daca se obtine In pentru o matrice patrata de ordinul n. b) Daca det(A) diferit de zero. matricea A este inversabila. A= d e f g h i Pentru a determina matricea inversa. 5. sau altfel spus. care va avea tot atatea elemente ca si At . Pas optional. Se formeaza matrice adjuncta (sau reciproca). notata cu A−1 se procedeaza astfel: 1. In aceasta situatie. precesul se opreste aici.a. altfel inseamna ca s-a gresit si trebuie verificat calculul. Se efectueaza inmultirea A · A−1 si se verifica daca intradevar se obtine matricea 1 0 0 unitate. linia 2 din A devine coloana 2 din At . in cazul exemplului prezentat I3 = 0 1 0 Pentru cazul general. Deci se obtine: At = a d b e c f g h i 3. inseamna ca exista matricea inversa A−1 .m. si va avea urmatoarea forma: A∗ = e f b h c i h i x11 x21 x31 x12 x22 x32 x13 x23 x33 unde x11 =(−1)(1+1) · x12 =(−1)(1+2) · = 1 · (e · i − h · f ) = ei − hf = numar. Se calculeaza determinantul matricii A. din At . 53 & % .' $ Memo 21 Matricea inversa.d. unde se folosea factorul generic (−1)i+j · aij · Γij iar aici nu se foloseste aij 4. inseamna ca A−1 a fost calculat corect. = −1 · (b · i − h · c) = −bi + hc = numar. Se formeaza matricea transpusa. samd. s. si anume linia 1 din A devine coloana 1 din At . inseamna ca nu exista matricea inversa A−1 . Atentie: A nu se confunda cu metoda de dezvoltare a unui determinant. dar recomandabil daca este timp si anume verificarea lui A−1 . Matricea inversa a b c Fie de exemplu matricea patrata de ordinul 3. a) Daca det(A)=0. sau altfel spus. matricea A nu este inversabila. 2. notata cu At . notata cu A∗ . Rangul unei matrici 1. Se formeaza A−1 cu formula: A A−1 = det(A) = ∗ 1 det(A) · x11 x21 x31 x12 x22 x32 x13 x23 x33 = x11 det(A) x21 det(A) x31 det(A) x12 det(A) x22 det(A) x32 det(A) x13 det(A) x23 det(A) x33 det(A) Se observa motivul pentru care la punctul 1 se concluziona ca nu exista A−1 daca se obtinea det(A)=0.

2. Daca toti determinantii de ordin 3x3 sunt egali cu zero. 54 & % . Se observa ca metoda prezentata porneste de la o abordare a matricii de genul de sus in jos. . ordinul maxim la care putem spera este 3x3. Daca determinantul matricii este diferit de zero inseamna ca matricea este inversabila iar daca determinantul matricii este egal cu zero inseamna ca matricea nu este inversabila. adica sa nu se scape din vedere unii determinanti. Se observa ca daca se cere sa se verifice daca o matrice este inversabila (sau altfel spus daca exista matrice inversa). Daca toti determinantii de ordin 2x2 sunt egali cu zero. Mentiuni 1. In cazul nostru. alegem alt determinant de ordin 3x3 si procedam similar.Rezolvarea ecuatiilor matriciale. diferit de zero. matricea fiind de tipul 3x4. . 3. cobaram din pretentii si incercam cu determinanti de ordin 1x1. 2. Problemele care folosesc matricea inversa sunt in general de tipurile urmatoare: .Se da o matrice si se cere sa i se determine rangul. Daca este diferit de zero.Se da o matrice si se cere sa se discute rangul in functie de un parametru. Din cele prezentate anterior se poate sesiza ca algoritmul este finit. . Daca determinantuld este egal cu zero. . problema se reduce la verificarea determinantului matricii.Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare. in sensul ca se incepe cu determinantii patrati extrasi din matrice.Se da o matrice si se cere sa se verifice daca matricea este inversabila. extras din matrice. cobaram din pretentii si incercam cu determinanti de ordin 2x2 in mod similar. Rangul unei matrici Fie de exemplu urmatoarea matrice dreptunghiulara: X= a b e f i j c g k d h l Prin definitie. Problemele care folosesc rangul unei matrici sunt in general de tipurile urmatoare: . 2.Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare prin metoda matriciala. . rangul unei matrici reprezinta ordinul celui mai mare determinant patrat. il calculam si verificam daca este diferit de zero.' $ Mentiuni 1. atunci rangul matricii este 3 si ne oprim. ceea ce ar insemna ca rangul ar fi egal cu zero.Se da o matrice si se cere sa se determine matricea inversa. de rang maxim. Se observa in cel mai rau caz vom gasi macar un determinant diferit de zero de ordinul 1. cu exceptia situatiei in care matricea are toate elementele nule. Extragem din matrice un determinant de ordin 3x3 . Trebuie avuta atentie sa se ia toti determinantii de o anumita dimensiune.

inseamna ca sistemul se poate rezolva cu regula lui Cramer si se continua cu etapa urmatoare. adica se obtine: ∆x = 2 7 5  1 −3 1 . de unde se scoate x. 55 & % . inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui Cramer si procesul se opreste aici.Se formeaza matricea coloana cu necunoscutele sistemului.Se calculeaza ∆x . in cazul nostru A= 3 7 5  6 −3 1   x .y. 2.' $ Memo 22 Sisteme de ecuatii liniare 1. cu coloana termenilor liberi.Se formeaza matricea coloana cu termenii liberi ai sistemului.Sistemul este echivalent cu urmatoarea ecuatie matriciala: A· X = B . Regula lui Cramer  =7  x+y+z 3x + 7y + 5z = 2 Fie de exemplu sistemul:  6x − 3y + z = 1 Se efectueaza urmatorii pasi: 1 . eventual doar daca se solicita in mod explicit prin enunt sa se rezolve prin aceasta metoda.z). adica se calculeaza A−1 . • Daca ∆ = 0. se inmulteste ecuatia matriciala la stanga cu A−1 si se obtine X=A−1 · B.Se calculeaza ∆y si ∆z in mod similar. Mentiune Aceasta metoda se foloseste rar. Se obtine matricea coloana X.y.Se calculeaza x= ∆x ∆ y= ∆y ∆ z= ∆z ∆ solutia sistemului fiind (x. Se observa motivul pentru care un sistem avand ∆ = 0 nu se poate rezolva cu regula lui Cramer si anume deoarece ∆ apare la numitor.Se rezolva ecuatia matriciala anterioara in mod obisnuit.Se formeaza matricea coeficientilor sistemului. . • Daca ∆ =0 .z. B= 2  1 .Se calculeaza determinantul matricii A. il notam de exemplu cu ∆ (delta). in cazul nostru A= 3 6   1 1 7 5  −3 1 . prin inlocuirea coloanei cu coeficientii lui x din matricea   7 1 1 sistemului. X= y  z   7 . Sisteme  ecuatii rezolvate matricial de =7  x+y+z 3x + 7y + 5z = 2 Fie de exemplu sistemul:  6x − 3y + z = 1 Rezolvarea matriciala a sistemului se face urmand urmatorii pasi:   1 1 1 . .Se formeaza matricea coeficientilor sistemului.

il notam de exemplu cu ∆ (delta). y= 13−z .Se calculeaza determinantul matricii A. diferit de zero . deoarece x si y depind de un singur parametru real z.Se extrage din matricea sistemului.' $ 3. In cazul nostru. z ∈ R. • Daca ∆c = 0 se trage concluzia ca sistemul este compatibil nedeterminat (in cazul de fata. in acest caz ecuatia 1 si ecuatia 2 si ecuatiile secundare . prin bordarea determinantului principal δ cu o linie formata din coeficientii corespunzatori din una dintre ecuatiile secundare si cu o coloana formata din termenii liberi  3 1 8 corespunzatori. .Se formeaza determinantul caracteristic. Concret obtinem x= 25−7z .Se stabilesc ecuatiile principale . se obtine ∆c = 2 −3 1  5 9 22 De exemplu δ = . inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui Cramer si efectuam pasii urmatori.Se formeaza matricea coeficientilor sistemului. numit determinant principal. Studiul compatibilitatii sistemelor  =8  3x + y + 2z 2x − 3y + z =1 Fie de exemplu sistemul:  5x + 9y + 4z = 22 Se efectueaza urmatorii pasi: 3 .Se rezolva sistemul format din ecuatiile principale si anume se scot necunoscutele principale in functie de necunoscutele secundare. in acest caz z. notat cu ∆c . • Daca ∆ = 0. Observam ca intradevar sistemul este compatibil 11 11 (am putut obtine solutii pentru x si y) si simplu nederminat. 56 & % . • Daca ∆ =0 . se rezolva sistemul 3x + y = 8 − 2z prin metode obisnuite (metoda reducerii sau substitu2x − 3y = 1 − z tiei sau chiar Cramer) si se scoate x=f(z) si y=f(z). Se stabilesc necunoscutele principale . In cazul nostru din calcul obtinem ∆ =0.Se calculeaza ∆c . in acest caz ecuatia 3. se poate rezolva cu regula lui Cramer si nu este necesara prezenta metoda . . pe care il notam de exemplu δ (delta mic). in cazul nostru A= 2 5   1 2 −3 1  9 4 . inseamna ca sistemul este compatibil determinat. se trec necunoscutele secundare in membrul cu termenii liberi si se scot necunoscutele principale in functie de necunoscutele secundare. 3 1 = -9-2=-11 = 0 2 −3 . Pentru cazul nostru. Practic se scrie sistemul format din ecuatiile secundare. z ∈ R. Se rezolva cu regula lui Cramer prezentata anterior si procesul se opreste aici. in acest caz x si y si necunoscutele secundare . sistem compatibil simplu nederminat deoarece avem o singura necunoscuta secundara) si se continua cu pasul urmator: . un determinant patrat de cel mai mare ordin. (in cazul nostru ∆c = 0) si se interpreteaza astfel: • Daca ∆c = 0 se trage concluzia ca sistemul este incompatibil si procesul se opreste aici.

' $ Memo 23 Compatibilitatea sistemelor de ecuatii prezentata grafic Reprezentare grafica a etapelor de analizare a compatibilitatii unui sistem cu n ecuatii si n necunoscute: Start Calculul determinantului sistemului ∆ Nu ∆=0 Da Calcul determinant principal δ Sistem compatibil determinat.∆z Calculul determinantului caracteristic ∆c x= ∆x ∆ . eventual cu adaptarea ceruta de specificul problemei. princip/sec. Ec. necunoscute princip/sec.etc Nu Da ∆c = 0 Sistem compatibil nedeterminat Sistem incompatibil Rezolvare sistem format din ec.∆y . 57 & % . y= ∆y ∆ . principale Stop Stop Stop Se recomanda analizarea sistemelor dupa modelul acesta. Regula lui Cramer. Calcul ∆x .

'

$

58 & %

'

$

Memo 24 Sisteme de ecuatii particulare 1. Discutarea naturii unui sistem dupa parametrii reali Se urmeaza etapele prezentate in graficul studiului compatibilitatii si se trateaza pe cazuri, dupa valorile parametrilor. De exemplu daca avem un sistem de 3 ecuatii cu 3 necunoscute, cu un parametru m. Calculam determinantul sistemul si obtinem de exemplu ∆ = (m − 5) · (m + 7) . Se procedeaza astfel: Caz 1 Pentru (m − 5) · (m + 7) = 0, adica pentru m= 5 si m= −7 sistemul este compatibil determinat si se aplica regula lui Cramer. Se scot efectiv in functie de m ∆ apoi ∆x , ∆x , ∆x etc apoi x,y,z. Caz 2 Pentru m=5 se inlocuieste efectiv m=5 in sistemul initial, se obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul corespunzator. Caz 3 Pentru m=-7 se inlocuieste efectiv m=-7 in sistemul initial, se obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul corespunzator. Daca se va obtine ∆c in functie de parametru, ( de exemplu∆c = m − 9 ) se va separa din nou pe cazuri, adica: Caz a) Pentru m − 9 = 0 adica m = 9 , sistemul este incompatibil si stop. Caz a) Pentru m − 9 = 0 adica m = 9 , sistemul este compatibil si nedeterminat si se continua conform grafic compatibilitate, prin rezolvarea sistemului format din ecuatiile principale. Exemplu Discutati natura sistemului dupa valorile parametrului m si rezolvati sistemul :   x − my + z x−y+z  mx + m2 y − z =1 =1 = m2

2. Sisteme omogene Sistem omogen este prin definitie un sistem care are toti termenii liberi egali cu zero. Se pastreaza toate proprietatile si modul de lucru cunoscut de la sisteme, singura noutate fiind faptul ca un sistem omogen admite intotdeauna solutia x=y=z= · · · =0 numita solutie banala sau solutie nula. Analizand graficul studiului compatibilitatii, se observa ca daca ∆ = 0 rezulta ca sistemul este compatibil determinat, adica admite solutie unica. Deoarece sistemul omogen admite intotdeauna solutia banala, inseamna ca pentru ∆ = 0, solutia banala este unica solutie. Prin urmare daca pentru un sistem omogen se cere sa se puna conditia ca sistemul sa nu contina doar solutia banala, trebuie pusa conditia ca ∆ = 0.

59 & %

'

$

Exemplu Rezolvati urmatorul sistem omogen:   x + 2y + z + t   2x + y + z + 2t  x + 2y + 2z + t   x+y+z+t =0 =0 =0 =0

3. Sisteme cu numar de ecuatii diferit de numarul de necunoscute Poate aparea una dintre urmatoarele doua situatii: a) Numarul de ecuatii este mai mic decat numarul de necunoscute. Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :  =1  x − 2y + z + t x − 2y + z − t = −1  x − 2y + z + 5t = 6 b) Numarul de ecuatii este mai mare decat numarul de necunoscute. Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :   x + 2y 6x − 8y  5x + 2y =1 =1 =3

Se recomanda ca exercitiu, analizarea graficului de studiu al compatibilitatii sistemelor pentru fiecare din aceste situatii. Ca recomandari generale: • Pentru cazul a) sistemul chiar daca este compatibil nu poate fi si determinat, deoarece suntem in situatia in care avem mai putine ecuatii decat necunoscute. • Pentru cazul b) avem mai multe ecuatii decat necunoscute, deci sistemul ar putea fi determinat, dar trebuie de verificate solutiile obtinute pentru toate ecuatiile pentru a fi sigur ca sistemul este compatibil.

60 & %

'

$

Memo 25 Limite de siruri

Teorie
Se considera evidente urmatoarele: a) lim n = ∞. In general, lim nk = ∞ pentru k > 0.
n→∞ n→∞

b) c)

lim 1 n→∞ n

= 0. In general lim ak = 0 pentru a = subunitar .
n→∞

lim ( 2 )n n→∞ 3

= 0. In general, lim an = 0 pentru a = subunitar.
n→∞

Tipuri de limite de siruri
Tip 1 = Fractii simple Exemple: a) lim
2n4 +3n2 +5n+1 3 2 n→∞ 4n +2n +3n+3 2n4 +3n2 +5n+1 6 2 n→∞ 4n +2n +3n+3 2n4 +3n2 +5n+1 4 2 n→∞ 4n +2n +3n+3

b) lim

c) lim

Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, n la puterea cea mai mare. Tip 2 = Sume consacrate Exemple: a) lim
1+2+3+···n 2 n→∞ 3n +2n+1 12 +22 +32 +···+n3 3n2 +2n+1 1·2+2·3+···n·(n+1) 4n5 +5

b) lim

n→∞

c) lim

n→∞

Idee: Se restrange suma conform regulilor cunoscute, dupa care problema devine de obicei de tipul 1. Tip 3 = Radicali Exemple: √ √ √ √ √ a) lim ( n + 1− n + 5) b) lim ( n + 1−3n) c) lim ( 3 n + 1− 3 n + 2) n→∞ n→∞ n→∞ √ √ √ √ Idee: Se amplifica gruparea ( a − b) cu ( a + b) pentru a dispare radicalul de la numarator, unde se va√ obtine a-b, problema devenind de obicei √ √ √ de tipul 1. Similar, pentru gruparea ( a + b), se amplifica cu ( a − b). Tip 4 = Puteri Exemple: a) lim
4·5n +6·3n n n n→∞ 5 +3·2 4·7n+3 +6·3n+1 n+2 +4·3n+4 n→∞ 7 4·5n +6·6n n n n→∞ 7 +3·8

b) lim

c) lim

Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, puterea an la puterea cea mai mare, de exemplu pentru exemplul a), la numarator se scoate factor fortat 5n iar la numarator tot 5n .

61 & %

respectiv pentru cazul general.' $ 1 Tip 5 = Gruparea gen (1 + n )n . Daca l=0. atunci an → l. regula se mai numeste criteriul majorarii. Nedeterminarea 1∞ Exemple: a) lim (1 + n→∞ 3 n+1 n−2 ) n+1 b) lim ( n−5 )n+2 n→∞ n +3 c) lim ( n2 −n )2n+1 n→∞ 1 n n) 2 Idee: Se incearca sa se ajunga la formula lim (1 + 1 A n→∞ = e. lim (1 + A) n→∞ = e. Daca bn <= an <= cn si atat sirul bn → l cat si cn → l. 62 & % . Tip 6 = Teorema cleste Exemple: a) lim 2n n→∞ n! 1 2 n→∞ n √ 1 1+n2 1 1 + √2+n2 + · · · + √n+n2 b) lim · sin(n + 7) c) lim n→∞ Idee: Se foloseste teorema cleste: Fie un sir an si o limita l. unde A →0 pentru n→ ∞.

Tip 3 = Limite din fractii de polinoame Exemple: a) lim x2 −49 x→7 x−7 b) lim x3 −8 x→2 x−2 c) lim x4 −81 x→3 x−3 Idee: Se incearca sa se descompuna atat numaratorul cat si numitorul dupa formula de genul ax2 + bx + c = a(x − x1 )(x − x2 ) (corespunzator gradului polinomului). A) Tipuri de limite de functii clasice ( fara a folosi derivate ) Tip 1 = Limite cu x → ±∞ Exemple: a) lim 5x4 +4x2 +2x+1 3x2 +2x+1 x→∞ x+3 b) lim ( x−5 )2x+1 x→∞ c) lim √ x→−∞ x2 +3+3x 2x+1 Idee: Se lucreaza asemanator cu limitele de siruri. folosind regula lui l’Hˆpital. o prezentata in continuare. c) lim n→∞ sin(x) x =1 Limitele de functii se pot calcula prin doua mari metode: clasic. unde aveam n → ±∞. De avut in vedere ca sin(0)=0 si cos(0)=1. Nu exista o reteta care sa indice care e cea mai potrivita metoda pentru o anumita problema. o Unele probleme se rezolva mai usor prin o metoda. Tip 4 = Limite de functii trigonometrice Exemple: a) lim Idee: x→0 sin(7x) 3x b) lim tg(3x) x→0 tg(7x) Se foloseste formula trigonometrie. adica fara a utiliza derivate si folosind metoda lui l’Hˆpital care implica folosirea derivatelor. sin(x−3) x→3 4(x−3) lim sin(x) = 1 si formulele x n→∞ c) lim obisnuite de la Metodele prezentate anterior fac parte din categoria de calcul limite de functii prin metoda clasica in sensul ca nu utilizeaza derivate. Tip 2 = Limite cu x → x0 si x − x0 apare la numitor Exemple: a) lim 1 x→5 x−5 b) lim −3(x2 +2) x−7 x→7 c) lim 2 −6 x→3 5+ x−3 Idee: Se face tabel si la final se obtine limita la stanga lui x0 si limita la dreapta lui x0 . sau eventual dupa alte formule. Limitele de functii se pot calcula si cu utilizarea derivatelor.' $ Memo 26 Limite de functii Teorie Se considera cunoscute urmatoarele: a) Modul de calcul al limitelor de siruri b) Descompunerea ax2 + bx + c = a(x − x1 )(x − x2 ) si similar pentru orice polinom de gradul n. 63 & % . alte probleme prin cealalta. dupa care se incearca simplificarea factorului x − x0 .

Pentru nedeterminare [0 · ∞] Fie de calculat lim f · g. etc] in general nedeterminari de forma f g Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆpital. se procedeaza astfel: ∞ 0 1. unde f → ∞ si g → ∞. [∞ − ∞] 3. ∞ expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. ∞0 . si se ia A=f g . alteori este o mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate. Se foloseste formula A = eln(A) . adica fara l’Hˆpital). x→x0 Se rastoarna una dintre functii. Pentru nedeterminari de tipul f g . o Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai usor cu o metoda sau alta. ∞0 . de exemplu: f · g = g [ ∞ ] si acum se poate aplica regula lui l’Hˆpital: o 1 ∞ f x→x0 lim f g ∞ g = lim 1 [ ] = lim 1 x→x0 x→x0 ( ) g ∞ f f 2. etc. x→x0 Se transforma astfel: 1 1 f − g = f · g (ff−g) = f · g · ( ffg − fgg ) = f · g · ( g − f ) = [∞· 0] = ·g si acum se poate aplica regula lui l’Hˆpital: o lim (f − g) = lim 1 g 1 1 g−f 1 f ·g = [∞· ∞] − 1 f ·g 1 f x→x0 x→x0 = lim 1 1 (g − f ) x→x0 ( f1 ) ·g 3. De exemplu 1∞ . [0 · ∞] 2. 64 & % . unde f → 0 si g → ∞. Pentru nedeterminare [∞ − ∞] Fie de calculat lim (f − g). o 0 Teorema lui l’Hˆpital: Pentru nedeterminare de tipul ∞ sau 0 este adevarata o ∞ relatia: lim f f = lim x→x0 g g x→x0 0 Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul ∞ sau 0 .' $ B) Teorema lui l’Hˆpital o Limite de functii cu folosirea derivatelor Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei lui l’Hˆpital. Pentru nederminari diferite de ∞ sau 0 . [1∞ . Astfel se procedeaza daca avem nedeterminari de tipul: 1.

x>x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 65 & % .Se calculeaza limita la dreapta in x0 . ls |x=x0 = limx→x0 (x<x0 ) f (x) 2.Se calculeaza valoarea functiei in punctul x0 . de exemplu in punctul x = x0 .Daca limita la stanga in x0 este egala cu limita la dreapta in x0 si este egala cu f (x0 ). adica f (x0 ) 4. Derivabilitate. 2. Derivate. daca derivata la stanga in x0 si derivata la dreapta in x0 sunt egale si finite. studiul efectuandu-se in punctele in care functia isi schimba forma. Pe scurt. altfel f(x) nu este continua in punctul x0 . . atunci functia f(x) este continua in punctul x0 .' $ Memo 27 Aplicatii ale limitelor de functii Continuitate. s-a obtinut tabelul de derivare. Se procedeaza astfel: Functia f(x) este derivabila in punctul x = x0 . conditia de continuitate intr-un punct x0 este ca ls |x=x0 = ld |x=x0 = f (x0 ) Deoarece studiul continuitatii se face in puncte.x<x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 0 0 Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)s (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 . Asimptote 1. Studiul derivabilitatii se pune in puncte. problemele de continuitate apar la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada. Definitia derivatei Derivata functiei f(x) in punctul x0 se noteaza cu f (x)x=x0 si se defineste astfel: f (x) − f (x0 ) f (x)x=x0 = lim x→x0 x − x0 Prin aplicarea formulei anterioare asupra functiile cunoscute. . Functii derivabile Functiile elementare sunt derivabile pe intervale. Studiul continuitatii se pune in puncte. Functii continue Orice functie elementara este continua pe interval. a) Derivata la stanga in punctul x0 se noteaza cu f s(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 . 3. .Se calculeaza limita la stanga in x0 . Se procedeaza astfel: 1.x<x0 si se b) Derivata la dreapta in punctul x0 se noteaza cu f d(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 . ld |x=x0 = limx→x0 (x>x0 ) f (x) 3. . de exemplu in punctul x = x0 .

Similar pentru -∞. prezentate anterior. Se calculeaza m = limx→+∞ f (x) Daca obtinem m finit . Asimptote Pot exista trei tipuri de asimptote: • Asimptota orizontala Se numeste asimptota orizontala la +∞. Se calculeaza valorile functiei. atunci functia f(x) este derivabila in punctul x0 . respectiv valorile limitelor obtinute si definitiile asimptotelor. care se scrie ca reuniune de intervale.' $ Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)d (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 . atunci sigur nu avem asimptota orizontala la +∞. studiul efectuandu-se in punctele in care functia isi schimba forma.∞. Se studiaza in mod similar existenta asimptotei oblice la -∞. Daca +∞ face parte din domeniul de definitie dar am stabilit deja ca avem asimptota orizontala la +∞ atunci sigur nu avem asimptota oblica la +∞. iar altele nu. 66 & % . Daca +∞ apartine domeniului de definitie si limx→+∞ f(x) = +-∞ inseamna ca la +∞ nu avem asimptota orizontala. Se stabileste domeniul de definitie.∞. Se stabilesc asimptotele analizand valorile functiei. se numeste asimptota orizontala la -∞. Deoarece studiul derivabilitatii se face in puncte. respectiv limitele functiei la capetele domeniului de definitie. se calculeaza derivata la stanga punctului x0 si derivata la dreapta lui x0 . putem concluziona ca exista asimptota oblica la +∞ si anume dreapta oblica y =m·x+n . o dreapta orizontala y=a. atunci sigur nu avem asimptota oblica la +∞. problemele de derivabilitate apar la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada. 2. 4. x se continua cu calcularea lui n = limx→+∞ (f (x) − m · x) Daca si n este finit. Se observa ca asimptotele orizontale si cele oblice pot apare la + ∞ sau la . Daca aceste doua sunt egale si finite. Practic se procedeaza astfel: 1. Unele functii au asimptote. daca limx→+∞ f(x) = a Similar. 3. In acest caz se verifica daca eventual exista asimptota oblica la +∞. daca limx→−∞ f(x) = b Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie. o dreapta orizontala y=b.x>x0 0 0 si se In concluzie. iar asimptotele verticale pot apare la capete de intervale diferite de +. daca limx→c f(x) = +-∞ • Asimptota oblica Studiu la +∞: Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie. altfel f(x) nu este derivabila in punctul x0 . • Asimptota verticala Este o dreapta verticala x=c. deoarece functia nu poate avea simultan doua asimptote +∞.

Definitia derivatei Derivata functiei f(x) in punctul x0 se noteaza cu f (x)x=x0 si se defineste astfel: f (x) − f (x0 ) f (x)x=x0 = lim x→x0 x − x0 2.' $ Memo 28 Derivate 1. Tabel derivate Functia Derivata k(=constanta) x xn √ x 0 1 n · xn−1 1 √ 2· x 1 x ln(x) ax ex sin(x) cos(x) tg(x) ctg(x) arcsin(x) arccos(x) arctg(x) arcctg(x) ax · ln(a) ex cos(x) −sin(x) 1 cos(x)2 1 − sin(x)2 √ 1 1−x2 1 − √1−x2 1 1+x2 1 − 1+x2 67 & % .

Teorema lui Cauchy • Functii concave . daca derivata la stanga in x0 si derivata la dreapta in x0 sunt egale si finite. atunci functia f(x) este derivabila in punctul x0 . Daca aceste doua sunt egale si finite. convexe • Reprezentarea grafica a functiilor 68 & % . unde k=constanta (f ) = g f ·g−f ·g g2 f f • Avansat (f g ) = f g · (g · ln(f ) + g · ) • Derivarea functiilor compuse: f (u(v(x))) = f (u(v(x)) · u (v(x)) · v (x) · x 4.x<x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 0 0 Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)s (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 . a) Derivata la stanga in punctul x0 se noteaza cu f s(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 . se calculeaza derivata la stanga punctului x0 si derivata la dreapta lui x0 . 5. Principalele aplicatii ale derivatelor • Teorema lui l’Hˆpital o • Teorema lui Lagrange • Teorema lui Rolle. altfel f(x) nu este derivabila in punctul x0 .x>x0 si se In concluzie. Operatii cu derivate (f + g) = f + g (f − g) = f − g (f · g) = f · g + f · g (k · f ) = k · f .x>x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 0 0 Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)d (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 .' $ 3. Functii derivabile Functia f(x) este derivabila in punctul x = x0 .x<x0 si se b) Derivata la dreapta in punctul x0 se noteaza cu f d(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 .

Cauchy o Monotonie. [1∞ .b) 3. Functia f(x) este continua pentru x ∈ [a. un interval I si doua numere a. Functia f(x) este derivabila pentru x ∈ (a. Functia f(x) este derivabila pentru orice x ∈ (a. 2. astfel incat: f (b) − f (a) = f (c) b−a 69 & % .b. o Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai usor cu o metoda sau alta. astfel incat f ’(c)=0.' $ Memo 29 Aplicatii ale derivatelor Teoremele lui l’Hˆpital. Teorema lui Rolle Fie o functie f(x). f(a)=f(b) atunci exista cel putin un punct c intre a si b. unde a < b si a. adica fara l’Hˆpital). Astfel se procedeaza daca avem nedeterminari de tipul: 1. Grafice de functii 1. Daca : 1. Teorema lui l’Hˆpital o Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei lui l’Hˆpital. 3. un interval I si doua numere a.b ∈ I.b] 2. Rolle.b] 2. ∞0 . Daca : 1. alteori este o mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate. Concavitate/Convexitate. unde a < b si a.b) atunci exista un punct c intre a si b.b. Teorema lui Lagrange Fie o functie f(x). o Teorema lui l’Hˆpital: Pentru nedeterminare de tipul o relatia: lim f f = lim x→x0 g g ∞ ∞ sau 0 0 este adevarata x→x0 0 Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul ∞ sau 0 . etc] in general nedeterminari de forma f g Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆpital. ∞ expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. Functia f(x) este continua pentru orice x ∈ [a. [∞ − ∞] 3. [0 · ∞] 2. Lagrange.b ∈ I.

atunci f(x) este constanta pe acel interval Mentiuni: a) Puncte de extrem: Prin studiul semnului lui f’(x) se poate analiza monotonia functiei f(x) (crescatoare / descrescatoare) si pe baza monotoniei se pot stabili punctele de extrem ale functiei (minim respectiv maxim). Functiile f(x) si g(x) sunt derivabile pentru x ∈ (a.b) 3. atunci f(x)= concava pe acel interval. Functiile f(x) si g(x) sunt continue pentru x ∈ [a. b) Avansat: Interpretarea geometrica a teoremei lui Lagrange. Teorie: 1. Daca f”(x) > 0 . convexitate Notiuni noi : . Daca f”(x) < 0 . 2. punct de intoarcere.b. Daca : 1. Derivata intai : f’=0. scris ca reuniuni de intervale 2.' $ Consecinte alte teoremei lui Lagrange: 1. tabel. atunci f(x) este crescatoare pe acel interval 2. 5. tabel. Daca f’(x) > 0 pe un interval. .b ∈ I. rezolvare ecuatie. Daca f’(x) < 0 pe un interval. Daca f’(x) = 0 pe un interval. Intersectie cu axa Oy ( se face x=0 si se scoate y) 6. 6. se obtine teorema lui Lagrange.Punct de inflexiune. rezolvare ecuatie. Trasare grafic 70 & % . astfel incat: f (b) − f (a) f (c) = g(b) − g(a) g (c) Se observa ca pentru cazul particular g(x)=x. atunci f(x) este descrescatoare pe acel interval 3.Functie convexa. Teorema lui Cauchy Fie functiile f(x) si g(x). cu a<b si a. Concavitate.b] 2. 4. un interval I si doua numere a. concavitate/convexitate 8. puncte extrem 7. Calcul valori functie(limite functie) la capetele domeniului de definitie 3. Reprezentarea grafica a functiilor 1. Determinare asimptote 4. Intersectie cu axa Ox ( se face y=0 si se scoate x) 5.b) atunci exista un punct c intre a si b. Determinarea domeniului de definitie. atunci f(x)= convexa pe acel interval. Derivata a doua:f”=0. functie concava. Functia g’(x) = 0pentru x ∈ (a. monotonie. Tabel general 9.

. Conditia ca doua drepte y1 = m1 ·x+n1 si y2 = m2 ·x+n2 sa fie perpendiculare 1 este ca m1 = − m2 . deci m=tg(α). unde panta unei drepte reprezenta tangenta unghiului facut de acea dreapta cu axa Ox. Ecuatia unei drepte care trece printr-un punct (x0 .' $ Memo 30 Interpretarea geometrica a derivatei Interpretarea geometrica a derivatei: • Se reaminteste ca derivata unei functii f(x) intr-un punct x0 este prin definitie: f (x)x=x0 = f (x0 ) = lim f (x) − f (x0 ) x − x0 x→x0 • Derivata unei functii f(x) in punctul x0 . 71 & % . adica m1 = m2 . Interpretarea geometrica a derivatei reprezentata grafic: y curba f(x) dreapta tangenta la curba in x0 f (x0 ) y=m·x+n α x O x0 f (x0 ) = m = tg(α) Utile pentru exercitii Se considera cunoscute urmatoarele: 1. 4. Panta m a unei drepte de forma y = m · x + n. reprezinta tangenta unghiului facut de dreapta cu axa Ox. unde α reprezinta unghiului facut de dreapta cu axa Ox. semnifica panta dreptei tangente la curba f(x) in punctul x0 . y0 ) si are panta m. este: y − y0 = m · (x − x0 ) 2. 3. Conditia ca doua drepte y1 = m1 · x + n1 si y2 = m2 · x + n2 sa fie paralalele este ca dreptele sa aiba pante egale. notata cu f (x0 ) .

si y2 = x−a . Determinati un punct pe curba y= x−1 .x = 0 x 72 & % . Determinati constantele α si β. 2 3. Scrieti ecuatia normalei la parabola y = x2 − 4x + 5 in punctele de intersectie ale acesteia cu dreapta x-y+1=0. Scrieti ecuatia tangentei la curba f(x)=ln(x)+x2 -1 in punctul (e. astfel incat curbele de ecuatii: y1 = α · x2 + β · x + 2 sa fie tangente in punctul x=1. x= −1.e2 ). 4. 2. in care tangenta sa fie x+1 paralele cu dreapta y= x .' $ Exercitii 1.

Se va vedea in continuare ca una dintre cele mai importante aplicatii ale integralelor este calculul de suprafete. Metode de calcul integrale 1) Metoda substitutiei: implica retete de rezolvare 2) Metoda integrarii prin parti: f · g · dx = f · g − f · g · dx 73 & % . litera S provenind de la cuvantul Suprafata.' $ Memo 31 Integrale 1. Notiunea de integrala Integrala functiei f(x) se noteaza cu f (x) · dx . Notatia reprezinta un S lungit . Tabel integrale xn · dx ax · dx 1 x = = = = = = = = = = = = = = = xn+1 n+1 ax ln(a) + C + C · dx · dx · dx · dx · dx · dx · dx ln|x| + C ln|x + a| + C 1 2·a 1 a 1 x+a 1 x2 −a2 1 x2 +a2 · ln| x−a | + C x+a · arctg x + C a √ √ x2 + a2 | + C x2 − a2 | + C √ 1 x2 +a2 √ 1 x2 −a2 √ 1 a2 −x2 ln|x + ln|x + arcsin x + C a −cos(x) + C sin(x) + C tg(x) + C −ctg(x) + C −ln|cos(x)| + C ln|sin(x)| + C sin(x) · dx cos(x) · dx 1 cos2 (x) 1 sin2 (x) · dx · dx tg(x) · dx ctg(x) · dx 3. 2.

x=b in jurul axei Ox. Integrale definite.' $ 4. Ox. sistemul cartezian XOY. x=b. aplicatii la calcul de limite de siruri • Sume Darboux • Functii integrabile 8. yg ) centrul de greutate al placii marginite de f(x). Formula lui Leibnitz-Newton . intre x=a si x=b lc = b a 1 + f 2 (x) · dx • Fie A = aria laterala a corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x). 7. x=b si Ox S= b a |f (x)| · dx • Fie V = volumul corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x). x=a. V =π· b a f 2 (x) · dx • Fie lc = lungimea curbei f(x) . Subtilitati privind integralele • Sume Rieman. unde k= constanta Formulele anterioare sunt valabile atat pentru integrale nedefinite cat si pentru integrale definite. A=2·π· b a |f (x)| · 1 + (f )2 · dx • Fie G(xg . x=a. adica .Formula lui Leibnitz-Newton: b a f (x) · dx = F (x) f (x) · dx = F (x)|b = F (b) − F (a) a 5. x=a. Metoda integrarii prin parti b a f · g · dx = f · g|b − a b f · g · dx a 6. Operatii cu integrale (f + g) · dx = (f − g) · dx = k · f · dx = k · f · dx + f · dx − g · dx g · dx f · dx . Integrale definite. Coordonatele centrului de greutate sunt: b xg = a x·f (x)·dx b a f (x)·dx yg = b 2 1 2 · a x·f (x)·dx b a f (x)·dx 74 & % . x=b in jurul axei Ox. x=a.Fie F(x) primitiva functiei f(x). Aplicatii ale integralelor definite Fie o functie f(x). o dreapta x=a si o dreapta x=b • Fie S = suprafata curbei marginite de f(x).

Tabel derivate Functia Derivata k(=constanta) x xn √ x 0 1 n · xn−1 1 √ 2· x 1 x ln(x) ax ex sin(x) cos(x) tg(x) ctg(x) arcsin(x) arccos(x) arctg(x) arcctg(x) ax · ln(a) ex cos(x) −sin(x) 1 cos(x)2 1 − sin(x)2 √ 1 1−x2 1 − √1−x2 1 1+x2 1 − 1+x2 75 & % .' $ Memo 32 Tabel derivate si Tabel integrale 1.

Tabel integrale xn · dx ax · dx 1 x = = = = = = = = = = = = = = = xn+1 n+1 ax ln(a) + C + C · dx · dx · dx · dx · dx · dx · dx ln|x| + C ln|x + a| + C 1 2·a 1 a 1 x+a 1 x2 −a2 1 x2 +a2 · ln| x−a | + C x+a · arctg x + C a √ √ x2 + a2 | + C x2 − a2 | + C √ 1 x2 +a2 √ 1 x2 −a2 √ 1 a2 −x2 ln|x + ln|x + arcsin x + C a −cos(x) + C sin(x) + C tg(x) + C −ctg(x) + C −ln|cos(x)| + C ln|sin(x)| + C sin(x) · dx cos(x) · dx 1 cos2 (x) 1 sin2 (x) · dx · dx tg(x) · dx ctg(x) · dx 76 & % .' $ 2.

' $ Memo 33 Tabel derivate si Tabel integrale pe o pagina 1. Tabel derivate Functia Derivata k(=constanta) x xn √ x ln(x) ax ex sin(x) cos(x) tg(x) ctg(x) arcsin(x) arccos(x) arctg(x) arcctg(x) 0 1 n · xn−1 1 √ 2· x 1 x ax · ln(a) ex cos(x) −sin(x) 1 cos(x)2 1 − sin(x)2 √ 1 1−x2 1 − √1−x2 1 1+x2 1 − 1+x2 2. Tabel integrale xn · dx ax · dx 1 x · dx 1 x+a · dx 1 x2 −a2 · dx 1 x2 +a2 · dx √ 1 · dx x2 +a2 √ 1 · dx x2 −a2 √ 1 · dx a2 −x2 sin(x) · dx cos(x) · dx 1 cos2 (x) · dx 1 sin2 (x) · dx tg(x) · dx ctg(x) · dx = = = = = = = = = = = = = = = + C + C ln|x| + C ln|x + a| + C 1 x−a 2·a · ln| x+a | + C 1 x a · arctg a + C √ ln|x + x2 + a2 | + C √ ln|x + x2 − a2 | + C arcsin x + C a −cos(x) + C sin(x) + C tg(x) + C −ctg(x) + C −ln|cos(x)| + C ln|sin(x)| + C xn+1 n+1 ax ln(a) 77 & % .

' $ 78 & % .

exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x 79 & % .' $ Memo 34 Structuri algebrice Grup Fie o multime A nevida si o operatie ∗ De exemplu A=R si ∗: R x R − > R.y. avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z 2. Asociativitate : Pentru orice x. element simetric. unde x∗y=x+y-xy (A.∗) este grup daca sunt indeplinite conditiile de parte stabila. avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z 3. Comutativitate : Pentru orice x. grupul se numeste grup comutativ sau grup abelian.+) Element neutru e=0. exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x 4.y. exista un element x’ ∈ A astfel incat x∗x’=x’∗x=e 5. Asociativitate : Pentru orice x. Simetric de exemplu pt x=7. este x’=-7 1 b) (R.) Element neutru e=1. 1.z ∈ A .∗) este monoid daca sunt indeplinite conditiile de asociativitate si element neutru.. Element simetric : Pentru orice x ∈ A . element neutru. Simetric de exemplu pt x=7. x∗y=y∗x Exemple de grupuri: a) (R. asociativitate. adica: 1. Daca in plus este indeplinita si comutativitatea. este x’= 7 Monoid Fie o multime A nevida si o operatie ∗ (A. Element neutru : Pentru orice x ∈ A .y ∈ A . Parte stabila : Pentru orice x ∈ A si x ∈ A → x∗y ∈ A 2. Element neutru : Pentru orice x ∈ A .z ∈ A .

' $ Inel Fie o multime A nevida si doua operatii ∗ si ◦ (A.◦) = asociativitate (A. adica (A. Operatie ◦ (cea cu monoidul) este distributiva fata de ∗(cea cu grupul) atat la stanga cat si la dreapta. (A.∗) = element neutru (A. (A.∗. daca este atat injectiva cat si surjectiva. Se numeste corp. 2. Deci izomorfism=morfism + f(x) bijectiva Se reaminteste ca o functie este bijectiva. Daca in plus functia f(x) este bijectiva.◦) = element neutru 3.∗) la (A.+. (A.∗) = comutativitate 2.∗) este grup abelian. Se spune ca avem un morfism de la (A. un inel in care operatia ◦ este comutativa. 80 & % . un inel in care orice element diferit de elementul neutru al lui ∗(cea cu grupul) este inversabil.◦) si o functie f:A×A→ A 1.∗) = parte stabila (A.∗) = element simetric (A. Se numeste inel comutativ. adica (A. Daca operatia ◦(cea cu monoidul) este comutativa.◦) este inel daca sunt indeplinite conditiile: 1.∗). daca este indeplininta relatia: f (x ∗ y) = f (x) ◦ f (y) 2.◦) prin functia f(x).◦) este monoid. Se observa ca sunt verificare conditiile de distributivitate ale inmultirii fata de adunare: a) x·(y+z)=(x·y)+(x·z) ( distributivitatea inmultirii la stanga fata de adunare) b) (y+z)·x=(y·x)+(z·x) ( distributivitatea inmultirii la dreapta fata de adunare) Mentiuni 1.∗) = asociativitate (A.·) Adunarea este pe rol de ∗ iar inmultirea este pe rol de ◦. se spune ca avem izomorfism. atunci corpul se numeste corp comutativ Izomorfism Fie (A. adica: a) x◦(y∗z)=(x◦y)∗(x◦z) ( distributivitatea lui ◦ la stanga fata de ∗) b) (y∗z)◦x=(y◦x)∗(z◦x) ( distributivitatea lui ◦ la dreapta fata de ∗) Exemplu de inel: (R.

a. 16. simetrice Inductia matematica Cardinalul unei multimi. din acest motiv nu s-au tratat decat subiectele considerate strict necesare. Nu au fost incluse capitole care indeplinesc una din urmatoarele caracteristici: unele sunt prea usoare si se considera deja stiute. 9. Principalul obiectiv a fost ca lucrarea sa fie scurta. 14. s. hiperbola. inversa unei functii Discutia naturii si semnului ecuatiei de gradul doi Pozitia radacinilor ecuatiei de gradul doi Sisteme de ecuatii neliniare: omogene. 20. unele se folosesc mai rar. altele au fost deja tratate in gimnaziu. 23. parabola) Functii trigonometrice inverse Aplicatiile trigonometriei in geometrie Modulul. 8. 17. Geometrie plana in detaliu Vectori Geometrie in spatiu Geometrie analitica (dreapta. 15. 12. tva. 22.' $ Memo 35 Anexa Capitole necontinute in lucrare: Scopul lucrarii a fost sintetizarea principalelor instrumente de lucru din matematica de liceu. 13.d. 11. altele sunt prea dificile. 19. cercul. 18. statistica Permutari Siruri: Teorema de convergenta cu epsilon Siruri: Siruri recurente Siruri: Teorema lui Stolz-Cesaro Continuitate: Vecinatati Aplicatii ale teoremei lui Lagrange Grafice de functii in detaliu Geometrie Geometrie Geometrie Geometrie IX IX IX XI 5. Partea intreaga Functia de gradul intai Functii compuse. 21. Astfel de capitole netratate in lucrare sunt urmatoarele: 1. 10. 6. Probleme de numarare Probabilitati Matematici financiare: dobanzi. respectiv apar foarte rar sau deloc in subiectele de examene.m. 4. Trigonometrie Trigonometrie Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Analiza Analiza Analiza Analiza Analiza Analiza X X IX IX IX IX IX IX IX X X X XI XI XI XI XI XI XI 81 & % . unele nu sunt cerute de programa de examene. 3. elipsa. 2. 7.

integrare prin parti in detaliu. De asemenea apar mai rar in alte probleme decat subiectele de baza. 27. Eventual din manualele scolare sau alte surse. etc. 30. 25. 32. nefiind notiuni de baza ci notiuni compuse se pot invata de sine statator. in mod izolat. culegerea de Chiriac pentru Algebra. functii trigonometrice. calcul de limite de siruri cu ajutorul integralelor Aplicatiile calculului integral in geometrie detaliat Analiza Analiza Analiza Algebra Algebra Analiza Analiza XI XI XI XII XII XII XII 31. sume Darboux. 28. Din acest motiv. Aproximarea radacinilor ecuatiilor. substitutiile lui Cebisev. dupa stapanirea cunostintelor de baza.' $ 24. Aceste subiecte netratate din fericire contin in general concepte compuse care se bazeaza pe subiectele tratate. culegerea de Turtoiu pentru Trigonometrie. 26. formulele lui Euler. Clase de resturi Morfisme si izomorfisme Functii integrabile Metode de integrare pentru functii rationale. 29. de exemplu culegerea de Lia Arama pentru Calcul diferential si integral. 82 & % . Formula lui Taylor Rezolvarea ecuatiilor cu sirul lui Rolle. din manual pentru vectori si geometrie analitica. Analiza Analiza XII XII Pentru realizare unei instruiri aprofundate este necesara si studierea acestor capitole din carti adecvate. Sume Riemann.

EXERCITII ¸ 83 & % .' $ PARTEA a II-a ˘ FISE MATEMATICA ¸ .

' $ 84 & % .

Calculati masura unghiurilor acestui paralelogram. Punctul O este mijlocul laturii BC. 70 si 100 grade. 3) La patrulaterul BCDA cunoastem m(< ADC)= m(<ABC)=80 si m(<DAB)=100 grade. Ce fel de patrulater este BCDA ? 4) La paralelogramul ABMP avem m(<BAP)=50. Aflati masurile laturilor BC si AC. 5) ABC este un triunghi. 85 & % . Aflati masura unghiurilor patrulaterului ABCD. M si N mijloacele laturilor AB respectiv AC.' $ Fila 1 = Geometrie plana Lectia 1 1) Un patrulater are masurile a trei unghiuri de 45. Cate grade are al patrulea unghi? 2) ABD si BCD sunt triunghiuri dreptunghice isoscele cu ipotenuza BD. 6) ABCD este un patrulater la care m(<BAC)=m(<BDC)=90 grade. MN=6cm. Calculati perimetrul triunghiului AOD stiind ca AD=5cm si BC=8cm. AB=8cm. iar perimetrul triunghiului ABC este de 30 cm.

' $ 86 & % .

G=generatoarea. I=inaltimea Sl=2πRG St=2πR(R + G) V=πR2 I 7) Conul circular drept Sl=πRG St=πR(R + G) V= πR 3 2 I 8) Trunchiul de con Fie G=generatoarea. A=apotema St=Sl+Sb. R=raza bazei mari. Sb=suprafata bazei V=Sb ·I. unde St=suprafata totala. r=raza bazei mici. unde V=volumul 4) Piramida regulata ·A Sl= P2 . p=perimetrul bazei mici. P=perimetrul bazei. B=suprafata bazei mari. unde St=suprafata totala. Sb=suprafata bazei V= Sb·I . I=inaltimea St=Sl+2·Sb. S=suprafata sferei. A=apotema . unde Sl=suprafata laterala. V=volumul sferei S=4πR2 V= 4πR 3 3 87 & % .' $ Fila 2 = Geometrie in spatiu Formule 1) Cubul = simplu 2) Paralelipipedul dreptunghic = simplu 3) Prisma Sl=P · I. unde Sl=suprafata laterala. Sb=suprafata bazei. I=inaltimea Sl=πG(R + r) St=Sl+π(R2 + r2 ) V= π·I·(R 2 +r 2 +Rr) 3 9) Sfera Fie R=raza sferei. b=suprafata bazei mici Sl= (P +p)·A 2 St=Sl+B+b √ I·(B+b+ B·b) V= 3 6) Cilindrul circular drept Fie R=raza bazei. unde V=volumul. I=inaltimea 3 5) Trunchiul de piramida Fie P=perimetrul bazei mari. P=perimetrul bazei. I=inaltimea.

' $ 10) Zona sferica Fie S=suprafata zonei sferice. S=2πRI + πRr V= 2πR 3 2 I 13) Notiunea de unghi diedru 14) Teorema celor 3 perpendiculare 15) Notiuni de clasa XII S= b a |f (x)|dx. unde S=suprafata marginita de x=a. I=distanta dintre cele doua plane paralele care sectioneaza sfera si determina zona sferica(inaltimea zonei sferice) S=2πRI 11) Calota sferica Fie S=suprafata calotei sferice. generat de rotirea lui b a f(x) in jurul axei Ox Al=2π |f (x)| 1 + (f )2 dx unde Al=aria laterala determinata de rotirea lui f(x) in jurul axei Ox. I=similar cu I de la calota sferica. V=volumul. marginita de x=a si x=b 16) Reamintire extragere radicali √ 53824 |232 4 138 129 924 924 2 x 2=4 43 x3=129 23x 2=46 462x2=924 88 & % . I=distanta dintre cele planul care sectioneaza sfera si punctual de pe sfera(inaltimea calotei) S=2πRI 12) Sectorul sferic Fie S=suprafata sector sferic. R=raza sferei din care provine zona sferica. R=raza sferei din care provine sectorul sferic. x=b. R=raza sferei din care provine calota sferica. x=b si f(x) b a V=π f (x)2 dx unde V= volumul marginit de x=a.

. .' $ Fila 3 = Trigonometrie Lectia 1 1) Scrieti valorile sin(a). . d) sin a = ± 1−cos(a) 2 2 e) cos a = ± 2 f) ) tg a = ± 2 g) ) ctg a = ± 2 1+cos(a) 2 1−cos(a) 1+cos(a) ($1) ($2) ($3) ($4) 1+cos(a) 1−cos(a) h)tg(a ± b) = 1tg(a)±tg(b) tg(a)tg(b) i) ctg(a ± b) = ctg(a)ctg(b) 1 ctg(b)±ctg(a) 2tg(a) j) tg2a= 1−tg2 a 2 j) ctg2a= 2ctg a−1 2ctg(a) k )tg(a+b+c)=. cos(a).cos(a) sin(b) cos(a+b)=cos(a) cos(b) . . . tg(a).. . . . . cos3a=. .sin(a) sin(b) cos(a-b)=cos(a) cos(b) + sin(a) sin(b) demonstrati (calculati) urmatoarele formule: a) sin2a = 2sin(a) cos(a) b) cos2a = cos2 a − sin2 a cos2a = 1-2 sin2 a cos2a = 2 cos2 a − 1 c) sin3a=. . . 2) Completati tabelul urmator. . . . . 45 grade. utilizand cercul trigonometric: Functia: 0 90 180 270 Sin Cos Tg Ctg 3) Enuntati si demonstrati formula fundamentala a trigonometriei 4) Considerand cunoscute formulele: sin(a+b)=sin(a) cos(b) + cos(a) sin(b) sin(a-b)=sin(a) cos(b) .. . 60. . ctg(a) pentru a= 30. . . . 89 & % .

. . . . . . .. .($3). c) cos(a) cos(b)=. cadranul 3= (π + a).($3). . 7b. .($2)..($2). .($4) demonstrati formulele de transformare din produs in suma: a) sin(a) cos(b)=.ctg. . 7d ) prin o alta metoda si anume geometric. cadranul 4= (2π − a) 7) Pe baza formulelor ($1).cos.. .($4) demonstrati formulele de reducere la cadran pentru sin. folosind un triunghi dreptunghic. . . .' $ 5) Pe baza formulelor ($1). . 7c. . . . . d) sin(a) sin(b)= . . 90 & % .($2).. . pentru unghiuri din cadranul 2 =(π − a). b) sin(b) cos(a)=. 6) Pe baza formulelor ($1). ..($3).($4) demonstrati formulele unghiurilor complementare: a) sin( π − a)=cos(a) 2 b) cos( π − a)=sin(a) 2 c) tg( π − a)=ctg(a) 2 d) ctg( π − a)=tg(a) 2 8) Demonstrati formulele anterioare ( 7a.tg.

y ∈ Rdin ecuatiile: a) (5x+3yi)+(2y-xi)=3-i b) x−2 + y−3 = 1 − 3i 1−i 1+i 4) Demonstrati egalitatile: 6−i 13+41i a) 3+4i = −25+25i 2+i 13+4i b) 3−i = 17−9i 5) Reprezentati in plan numerele complexe: a) 3+5i b) 4-i c) -2-2i d) 5i e) 7 6) Scrieti conjugatele numerelor complexe: a) 1+i b) 2-3i c) 5 d) 4i e) 0 f) 2i-1 7) Determinati m real astfel incat numarul: 3i3 − 2mi2 + (1 − m)i + 5 sa fie: a) real b) imaginar c) nenul 8) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie: a) i √ 1 b) 2 − 23 i c) –i 91 & % .' $ Fila 4 = Numere complexe Lectia 1 1) Calculati: a) E = i6 + i16 + i26 + i36 + i46 b) E = (−i)3 + (−i)13 + (−i)23 + (−i)33 + (−i)43 2) Calculati: a) (2+i)(3-2i) b) (-6+i)(5+2i) c) 2+3i 1−i 2i d) 2−i e) −2−5i − 6−7i 4+i 4−i Indicatie: la final z=x+y · i 3) Aflati x.

astfel incat: (xi − y)2 = 6 − 8i + (x + yi)2 10) Rezolvati ecuatiile: a)x3 =27 b) x3 = −27 c)x4 = −3 d)3x4 = 5 11) Simplificati fractia: 12x2 − x − 1 3x2 + 5x − 2 92 & % .y reale.' $ Indicatie: Se porneste de la z=x+yi 9) Determinati x.

2i √ √ c)z= -1+i f) z= .3 − i h) z= -1.3 − i i) z= -1+ 2i 5) Calculati: (1+i)123 a) (1−i)251 b) c) √ (1− 3i)100 ·(−1+i)283 (−1−i)127 √ (−1− 3i)121 √ (1+ 3i)100 ·(−1+i)283 6) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele: a) z= 1+i b) z= -1+i c) z= 1-i d) z= -1-i 7) Calculati: a) b) √ 3+i 1−i √ 1−i 3 1−i 9 10 8) Rezolvati ecuatiile binome: a) x9 + 1 = 0 b) 4x9 + 7 = 0 c) 4x9 − 7 = 0 d) x8 − 1 = 0 93 & % .' $ Fila 5 = Aplicatiile trigonometriei in algebra Exercitii 1) Completati tabelul: 30 45 sin cos tg ctg 60 0 90 180 270 360 2) De studiat teoria din fisa “Numere complexe” 3) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele: √ a) z=1+i c) z= 3 + i √ √ b) z=1+ 3i d) z=1+ 2i 4) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele : √ √ a) z= 1-i d) z= 3 − i g) z= 1.2i √ √ b) z= -1-i e) z= .

i cos(a) b) z= cos(a) .cos(a) ) 94 & % .' $ 9) Scrieti sub forma trigonometrica urmatoarele expresii: a) z= sin(a) .i sin(a) c) z= sin(a) + cos(a) +i (sin(a) .

Se da factor comun .sin A = 2 (p−b)(p−c) bc .C sunt unghiurile unui triunghi. 2) Demonstrati ca: 2 2 b· cos(C) − c · cos(B) = b −c a Indicatie: Din teorema cosinusului.B.etc Punctele 1b. doar ca se foloseste sin X = ± 2 Indicatie pentru 1f ) Se foloseste A+B+C=π. la care 2 2 se aplica tg la ambii membrii.formula S = abc si se scoate abc in functie de S 4R 4) Demonstrati ca: 27 R r ≤ 2 · p2 Indicatie: Se inlocuieste R din S = abc 4R si apoi se aplica inecuatia mediilor 95 & % . similar. de unde C=π-(A+B) deci cos(C)=cos( π − (A + B)).1b sau 1c. 2 bc . avem: a) cos(A)+cos(B)+cos(C)=1+4sin( A ) sin( B ) sin( C ) 2 2 2 b) sin(2A)+sin(2B)+sin(2C)=4sin(A)sin(B)sin(C) c) cos(2A)+cos(2B)+cos(2C)=1-4cos(A)cos(B)cos(C) d) cos2 (A) + cos2 (B) + cos2 (C) = 1 − 2 cos(A) cos(B) cos(C) e) sin2 (A) + sin2 (B) + sin2 (C) = 2(1 + cos(A) cos(B) cos(C)) f) tg A · tg B + tg B tg C + tg C tg A = 1 2 2 2 2 2 2 Indicatii pentru 1a)= Se transforma in produs cos(A)+cos(B) si se tine cont la cos(C) ca A+B+C=π.cos A = p(p−a) .' $ Fila 6 = Aplicatiile trigonometriei in geometrie Exercitii 1) Aratati ca daca A. Deoarece tg π = ∞. de unde rezulta relatia ceruta. se scoate cos(C) si cos(B) si se inlocuieste 3) Demonstrati ca intr-un triunghi oarecare avem: r a) sin A sin B sin C = 4R 2 2 2 p A B C b) cos 2 cos 2 cos 2 = 4R Indicatii: Se folosesc formulele: . inseamna ca numitorul este 2 zero. deci A+B+C = π .1c similar cu punctul 1a. 2 dupa care se folosesc 1a.formula lui Heron= se scoate (p-a)(p-b)(p-c) in functie de S . 1−cos(X) 2 Pentru punctul 1e. adica cos(C)= .cos(A+B). Indicatii pentru punctul 1d: Pentru a scapa de patrate se foloseste cos X = 2 ± 1+cos(X) .

util pentru A restrange patrat perfect si se obtine [2 cos(C)+cos(A−B)]2 +[sin(A−B)]2 = 0. Adica suma de patrate egala cu zero. deci A=B=30.' $ 5) Demonstrati ca: p≥3·R· 3 sin(A) sin(B) sin(C) Indicatie: Se ridica la puterea a III-a. apoi se desface paranteza. dupa care se observa ca 1=cos2 (A − B) + sin2 (A − B). Se obtine la final cos(C)=− 1 deci C=120 grade si A=B. C=120 si 2 anume triunghi isoscel. se foloseste Teorema sinusului si apoi inegalitatea mediilor 6) Determinati forma triunghiului ABC in care: a) 8sin(A)sin(B)cos(C)+1=0 b)8cos(A)cos(B)cos(C)=1 Indicatie pentru 6a) Se transforma sin(A)sin(B) in produs. 96 & % . deci fiecare patrat este egal cu zero. Pentru 6b) asemanator.

' $ Fila 7 = Exercitii vectori 1) Teorie.4) .3). B(1. Inseamna ca OB = −2 i + 3 j → → Exercitiu: Fie − (2. M. 5). 6)si − (−3. astfel: MAB x———————x——-x MA unde M B = t Exista formulele: −t·Y −t·X XM= XA1−t B si YM= YA1−t B Pentru M=mijloc.6). MA MB = 1 4 97 & % . deci t= -1 si se obtine XM= XA +XB si YM= YA +YB 2 2 2) Teorie: − → → − − → Fie A(2. B.5) si punctul M astfel incat a) Aflati coordonatele punctului M b) Aflati coordonatele mijlocului lui AB. Fie 3 puncte A. u v − +− → → a) Calculati si desenati u v → − b) Calculati si desenati − − → u v → →+− − 2v: c) Calculati si desenati 3 u 3) Exercitiu: Fie punctele A(2. Inseamna ca OA = 2 i + 4 j −→ − − → → − Fie B(-2. adica AMB MA x———–x———–x avem M B = −1.

' $ 98 & % .

' $ Fila 8 = Puteri si radical Exercitii 1) Teorie: Completati urmatoarele formule: am · an (am )n a −m a√ m an 2) Calculati: √ √ √ a) ( 50 − 5 8 + 2 + 128) √ √ √ √ √ √ b) (2 3 − 3 2 + 6)( 6 − 2 − 2 3) 3) Scrieti sub o forma mai simpla expresiile: √ √ √ 5 5 4 4 a) 5 3 625 b) 2 4 · 3 8 c) 2 8 4 4) Rationalizati numitorii fractiilor: √ 2 1 a) 1−√2 b) 3+√12 √5 c) √7 d) √ 1 √ 1+ 2− 5+ 2 am an 0 5) Calculati: √ a) 6 − 20 b) 9− √ 45 c) √ 5+2 6 √ 6) Rezolvati ecuatiile: √ √ a) x + 1 = 2 b) x − 3 = x − 3 c) 7− x−3=2 99 & % .

' $ 100 & % .

Dupa aflarea lui t. Se da factor comun x2 in fiecare ecuatie dupa care se imparte ecuatia 1 la ecuatia 2 si se scoate t. se obtine acelasi sistem. Exercitii: x2 − 3xy + y 2 = −1 a) 3x2 − xy + 3y 2 = 13 2x2 − 3xy + 2y 2 = 5 b) x2 − xy − y 2 = −2 101 & % . Metoda de rezolvare consta in notarea lui y = t · x si se inlocuieste in sistem. obtinand pe S si P. Metoda de rezolvare consta in notarea sumei S=x+y si P=xy. In acest mod se recunosc sistemele omogene. In acest mod se recunosc sistemele simetrice. se inlocuieste t si se scoate x si apoi y. Se exprima totul in functie de S si P si se rezolva sistemul. Sisteme simetrice. adica in toate monoamele apar necunoscute sub forma x2 sau y 2 sau x1 y 1 .' $ Fila 9 = Sisteme de ecuatii clasa a-IX-a Metoda substitutiei. x + xy + y = 11 a) x − xy + y = 1 x2 + y 2 = 8 b) 1 1 x + y =1 2 5x − 6xy + 5y 2 = 29 c) 7x2 − 8xy + 7y 2 = 43 x3 + y 3 = 1 d) x+y =1 3) Rezolvati urmatoarele sisteme omogene: Teorie: Sisteme omogene sunt sistemele la care toate monoamele care apar(cu exceptia termenului liber) sunt omogene de gradul doi. Apoi se afla x si y. Sisteme omogene 1) Rezolvati urmatoarele sisteme prin metoda substitutiei a) b) x2 − xy − y = 5 2x − 3y = 3 =3 2x + 3y = 7 x2 −xy+1 x−y 2) Rezolvati urmatoarele sisteme simetrice: Teorie: Sisteme simetrice sunt sistemele la care daca se inlocuieste x cu y si y cu x.

' $ 102 & % .

25 √ x 4) 2 · 2 > 1 √ 8 1 x 5) 81 · 3 > 1 6) √1 5 0.5 x x =4 7)32 · 2 > 0.2 √ 4)3x = 3 9 1 5)9x = 729 6)( 4 )x = ( 3 )−5 9 2 7)32x−1 = 81 8)a(x−2)(x−3) = 1 9)5x + 5x+1 = 3750 10)3x−1 + 3x−2 + 3x−3 = 13 11)52x − 5x − 600 = 0 12)9x√ 3x − 6 √ 0 − = 13)32 x − 4 · 3 x + 3 = 0 14)2 · 25x = 10x + 4x 15)3 · 4x + 2 · 9x = 5 · 6x 16)3 · 2x = 2 · 3x 17)11x = 17x 18)ax = bx √ x √ 19) 2+ 3 + 2− 3 20)7 · 2x = 5 · 3x C) Rezolvati inecuatiile : 1)3x ≥ 729 2)3x < 3 3)2x ≤ 0.' $ Fila 10 = Functia exponentiala Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “FUNCTIA EXPONENTIALA” B) Rezolvati ecuatiile : 1)5x = 125 2)4x = 1024 3)25x = 0.25 D) Rezolvati: 1)x + 2x + logx = 7 2 2)3x + 4x = 5x 3)3x + 4x > 5x 9x+y = 729 4) 3x−y−1 = 1 √ 3 < x 1 4 103 & % .

' $ E) TEMA= Rezolvati ecuatiile: 1)3x+1 + 3x = 108 2)2x+2 − 2x−1 = 28 3)52x+1 − 52x−1 = 120 x+2 x+17 4)16 x−7 = 512 · 64 x−3 5)2 · 22x − 3 · 2x + 1 = 0 6)2x√ 4x = 272 + √ 4 x 7)3 + 2 · 32 x − 3 = 0 8)3x = 4x 9)22x − 13 · 6x−1 + 9x = 0 104 & % .

' $ Fila 11 = Logaritmi = Exercitii Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “LOGARITMI” B) EXERCITII Rezolvati ecuatiile: 1) lg(x) = lg(2) 2) lg(x) = −lg (2) (x−1) (x2 −x−16) 3) log2 = log2 2 lg(x) 4) lg(5x−4) = 1 5) logx−1 =1 (3) (2) 6) logx −logx = 2 (x2 +1) 7) log(x+3) = logx x 2 1 8) 12 (lg x) = 1 − 1 lg(x) 3 4 2 2 9) 3 lg (x ) − lg(x) −1 = 0 10) 2 lg2 (x3 ) − 3 lg(x) − 1 = 0 11) 4 log2 (5x) − 7 log3 (15x) + 7 = 0 3 Rezolvati inecuatiile: 1) lg(x −3) > lg(x+3) 2) lg2 (x) − 2 lg(x) −8 ≤ 0 (9−2x) > (3 − x) 3) log2 Rezolvati si discutati dupa valorile parametrului a. inecuatiile: 3 1) log(x) − logx2 + logx4 ≥ 4 a a a (x) (x+5) (0.02) 2) loga + loga + loga <0 Rezolvati sistemele : 1) 2) x − y = 90 lg(x) + lg(y) = 3 x · y = 40 xlg(y) = 4 2 (x2−5x+7) 105 & % .

' $ 106 & % .

pentru a∈ (0. pentru m∈ (1. 1) a ax m 3) logx + logx + logx · logx > 0 . ∞) m mx m x a 4) (logx )2 −loga −2 > 0. 1) x a a B) Rezolvati ecuatiile: (logx )2 +logx −2 1) log2 + logx = 2.5 x 2 2) logx · log9 = log3 9x 3 3x √ 3) logx + logx x − logx = 6 1 3 4) xlg(x) = 100x (x−1) 5) (x)logx =2 3 C) TEMA = Rezolvati ecuatiile: 2 1) log2x +5x+2 = 1 x+2 2) log2 (x + 1) − 4 logx+1 +3 = 0 2 2 3) lg(2x−1) +lg (2x+3) = 2lg (2x−2) 2 4) logx +3x−14 = 2 x−1 x x 5) log4 +2 −4 = x + 2 2 √ 6) logx 2 +2 logx − logx = 3 0. pentru a ∈ (0.' $ Fila 12 = Logaritmi = Exercitii Lectia 2 A) Rezolvati inecuatiile: 1) logxx + logx > 0 2 2 2) logx + logx ≥ 0 .5 4 7) log5 (x2 −5x+11) (2x −x−1) 2 = log5 (3x+11) =1 8) log5 10 9) logx+1 = 1 10) 11) 12) 13) 14) 15) log2x +7x = 2 x−2 logx+2 = log3−x x x 3 lg2 (x) − 5 lg(x) + 2 = 0 lg(2x + 6) − 2 lg(2x − 3) = 1 2 ln(x + 2) = ln(x + 14) x2 + 2 logx = 11 3 2 107 & % .

' $ 108 & % .

stiind ca: 4 a) Cn = 5n(n−3) 6 n+3 3 4 b) Cn + Cn = n(n − 2) c) Cn+8 = 5A3 n+6 109 & % . Permutari. Aranjamente. Combinari Lectia 1 A) Teorie: Studiati fisa “ANALIZA COMBINATORIE” B) Exercitii cu factoriale: 1) Simplificati expresiile: a) 6!+7! b) 213! 210! c) n! (n−2)! d) (n−3)! (n−5)! e) (n−4)! (n−2)! 2) Rezolvati ecuatiile: a) (n+2)! n! = 72 b) 12n! (n−2)! = n! (n−4)! 3) Rezolvati inecuatia: (n−1)! (n−3)! < 72 C) Exercitii cu aranjamente: 4) Calculati: A6 +A5 n n A4 n 5) Aflati n. stiind ca: a) A5 = 18A4 n n−2 b) A10 −A8 n n A8 n = 109 D) Exercitii cu combinari: 6) Calculati: 13 0 99 8 a) C10 b) C16 c) C100 + C100 7) Aflati n.' $ Fila 13 = Analiza combinatorie Factorialul.

' $ 8) Rezolvati inecuatiile: k−1 5 6 5 7 k a) Cn < Cn b) Cn > Cn c) C20 < C20 9) Rezolvati sistemul de ecuatii: Ay = 7Ay−1 x x y y+1 6Cx = 5Cx 110 & % .

Combinari Lectia 2=Exercitii 1) Rezolvati: a) b) c) (2n)! (2n−3)! (2n−1)! (2n−3)! (n−3)! (n−5)! = 20·n! (n−2)! > 420 < 306 2) Rezolvati in N: A4 · Pn−4 = 42 · Pn−2 n 3) Rezolvati ecuatiile: 3 4 a) 5Cn = Cn+2 n−1 n b) 3C2n = 5C2n−1 n+1 c) Cn+3 = n2 − 4 4) Rezolvati inecuatiile: 5 7 a) C2n > C2n k−1 k b) C19 < C19 5) Rezolvati sistemele: a) b) 5Ay = 2Ay x x+1 y−1 y 3Cx = 2Cx Ay−2 = 8Ay−3 2x 2x y−2 y−3 3C2x = 8C2x 111 & % . Permutari. Aranjamente.' $ Fila 14 = Analiza combinatorie Factorialul.

' $ 112 & % .

113 & % . daca in dezvoltarea (1 + x) . Punctul 11a se va preda.1) 100 b) 1 + 1 2 2 c) 3 + 1 4 4 Indicatii: 100 1. n 2. coeficientii lui x5 si x12 sunt egali. Se va folosi formula Tk+2 Tk+1 = n−k k+1 b · a . Gasiti termenul care il contine pe a3 n 10) Determinati pe n. √ 9) In dezvoltarea a 4 a + 1 √ a n 3 x √ y + y √ 3 x in care . iar 11b si 11c individual. suma coeficientilor binomiali de rang par este egala cu 128. valabila pentru binomul (a + b) .' $ Fila 15 = Binomul lui Newton Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “BINOMUL LUI NEWTON” B) EXERCITII: 1 11 1) Determinati termenul al optulea al dezvoltarii x2 − x 7 √ √ 2) Determinati termenul al cincilea al dezvoltarii 2a − ab √ √ 6 3) Determinati termenul din mijloc al dezvoltarii x− y √ 9 √ 4) Determinati cei doi termini din mijloc ai dezvoltarii a− 3b √ 9 5) Determinati termenul din dezvoltarea ( x + y) care il contine pe x4 care il contine pe a4 √ 1 7) Determinati termenul care nu il contine pe x din dezvoltarea 5 x + √x 6) Determinati termenul din dezvoltarea + 21 √ a 3 3 √ 3 a 13 21 8) Determinati rangulul termenului din dezvoltarea x si y au puteri egale. 11) Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii: 100 a) (1 + 0.

' $ 114 & % .

b2 . daca Sn = n − n 4 b) primul termen si ratia progresiei aritmetica. r = 5 2) Determinati primii doi termini ai unei progresii aritmetice : a) b1 . c2 . x+1 2x x(x + 1) 7) Determinati suma primilor 100 de termeni ai unei progresii aritmetice stiind ca: a) a1 = 10. 5 3) Determinati termenii c9 .5. r = −5 8) Pentru o progresie aritmetica se cunosc sumele: S10 = 100 si S30 = 900. r = 0. 21. . daca Sn = 2n2 + 3n 10) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma Sn are forma: a) Sn = n2 − 2n b) Sn = 7n − 1 c) Sn = −4n2 + 11 d) Sn = n2 − n + 3 11) Demonstrati ca urmatoarele siruri sunt progresii aritmetice. a100 = 150 b) a1 = 2. 15. Aflati S50 9) Cunoscand suma Sn a unei progresii aritmetice. c15 stiind ca: c3 = 7 si c5 = 13 4) Pentru o progresie aritmetica se cunosc : a1 = −2. stiind ca: a) an = 2n − 5 b) an = 10 − 7n 115 & % . 27 b) b1 . n = 12 Determinati an 5) Determinati primul termen si ratia unei progresii aritmetice stiind ca: c5 = 27 si c27 = 60 6) Demonstrati ca urmatoarele numere sunt in progresie aritmetica: a x + a − 1 x2 + a − 1 . determinati: 2 a) primii cinci termini ai progresiei aritmetice. −9.' $ Fila 16 = Progresii aritmetice Exercitii A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEOMETRICE” B) EXERCITII: 1) Scrieti primii patru termeni ai unei progresiei arimetice stiind ca: a) a1 = 7. −2. r = 2 b) a1 = −3. b2 .

' $ 116 & % .

... b10 ai unei progresii geometrice stiind ca: b3 = 6.. 10) Determinati daca este progresie geometrica sau nu.. 36. un sir pentru care suma primilor n termeni are formula: a) Sn = n2 − 1 b) Sn = 2n − 1 c) Sn = 3n + 1 11) Determinati daca este progresie geometrica sau nu.. an+1 = 2 + an 117 & % ... primul termen si al doilea termen. + x100 6) Rezolvati ecuatia: 1 + x + x2 + ..' $ Fila 17 = Progresii geometrice Exercitii A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEOMETRICE” B) EXERCITII: 1) Determinati primii cinci termeni ai unei progresii geometrice stiind ca: b1 = 6. 81 3) Determinati termenii b7 . un sir care are urmatoarele proprietati: a) a1 = 5. b9 . 225. 54 b) y1 ...... −135. q = 2 2) Determinati primii doi termeni ai unei progresii geometrice stiind ca: a) y1 . y2 ..c+x sa fie in progresie geometrica. b5 = 24 4) Determinati primul termen si ratia unei progresii geometrice stiind ca: a2 − a1 = −4 a3 − a1 = 8 5) Calculati sumele: a) 1 + 2 + 22 + 23 + .... astfel incat numerele a+x.. y2 ..212 1 1 1 c) 3 + 32 + 33 + ..... 8) Determina suma S9 a unei progresii geometrice stiind ca: S3 = 40 si S6 = 60 9) Fie o progresie geometrica astfel inacat suma primilor n termeni este Sn = 2(5n − 1). an+1 = 2 · an b) a1 = 5. + x99 = 0 7) Determinati x. + 215 b) 1 − 2 + 22 − 23 + . 31 12 1 1 d) 1 − 22 + 23 − . − 21 16 2 e) 1 + x + x2 + ...b+x. 24. Determinati S4.

' $ 118 & % .

obtinem a=2. b=6 a) aflati cmmmc(a.' $ Fila 18 = Polinoame Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME” B) IMPARTIREA POLINOAMELOR 1) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) si apoi efecuati proba: f(x)=2x5 − 5x3 − 8x + 1 g(x)=x2 − 3 2) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) folosind SCHEMA LUI HORNER: f(x)=x6 − x5 + x4 + 2x3 − x2 − 3 g(x)=x+1 Indicatie: exemplu pentru f(x)=2x4 − 5x3 − 8x + 1 g(x)=x-2 Deoarece g(x) este de forma (x-a). Practic. Intocmim schema lui Horner: .b) 4) Determinati cmmdc al polinoamelor f(x) si g(x): a) f(x)=(x − 1)5 (x + 1)3 (x − 3)2 (x − 4) g(x)=(x − 1)3 (x + 1)2 (x − 4)5 b) f(x)=(x2 − 1)2 (x3 − 1)(x − 2) g(x)=(x − 1)4 (x − 2)5 c) f(x)=(x4 − 1)(x2 − 1)(x + 3)2 g(x)=(x2 + 1)(x + 3)4 (x − 1) 5) Determinati cmmdc folosind algoritmul lui Euclid: a) f (x) = x4 + x3 − 2x2 − 4x + 4 g(x)=x3 + x2 + x − 3 b) f (x) = x3 − 2x2 + 6x − 5 g(x)=x2 − 1 6) Demonstrati ca polinoamele f(x) si g(x) sunt prime intre ele: f(x)=x4 + 1 g(x)=x3 − 1 Indicatie: Doua polinoame sunt prime intre ele.f(x)) 1+2x(-12)=-23 Catul= 2x3 − 1x2 − 2x − 12 Restul= -23 Proba: Deimpartitul = Catul · Impartitorul + Restul C) Cmmdc. cmmmc. cmmdc Fie numerele a=4. daca au cmmdc=1 ( ca si la numere). se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid si se verifica daca este egal cu 1.b) b) aflati cmmdc(a. Polinoame prime 3) Notiuni introductive cmmmc. a=2 x4 x3 2 2 -5 -5+2x2=-1 x2 0 0+2x(-1)=-2 x1 -8 -8+2x(-2)=-12 x0 (puteri f(x)) 1 (coefic. 7) Determinati cmmmc al polinoamelor f(x) si g(x): f(x)=2x5 − 3x4 − 5x3 + x2 + 6x + 3 g(x)=x4 − x3 − x2 + 1 119 & % .

10) Determinati un polinom de grad cat mai mic. 120 & % . astfel incat impartit la x+1 sa dea restul -1 si impartit la x-1 sa dea restul 1.' $ Indicatie: Se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid. apoi se foloseste formula: cmmdc · cmmmc = f · g. astfel incat polinomul f(x)=2x4 −mx3 + x2 − 7 impartit la x+2 sa dea restul egal cu 4. de unde se scoate cmmmc. D) Aplicatii ale impartirii polinoamelor: 8) Determinati un polinom de gradul trei. astfel incat impartit la x2 − 3x sa dea restul 6x-15 si impartit la x2 − 5x + 8 sa dea restul 2x-7 9) Determinati parametrul real m.

astfel incatP (x) = x4 − e 4x3 + 4x2 + ax + b sa se divida cu x2 − 4x + 3. P (5) = 0 C)EXERCITII 1) Aplicand teorema lui B´zout.. atunci:   P (α) = 0    P (α) = 0    P (α) = 0  . Radacini multiple e Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME” B) TEORIE: Idee 1: Teorema lui B´zout: e Numarul a este radacina a polinomului P(x) ⇔(x-a) divide pe P(x).. deci se poate scrie Pn (x) = an (x − α)3 · Qn−3 (x) Idee 4: Radacini multiple( se utilizeaza materie de clasa a XI. insemna ca x1 = x2 = x3 = α. 3) Aflati a si b stiind ca P(x)=x4 − 5x3 + 8x2 + ax + bare radacina dubla α = 1. Aflati apoi catul impartirii.. P (5) = 0. determinati a si b..a1 · x1 + a0 se poate scrie sub forma P(x)=an (x − x1 )(x − x2 ).. 5) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic. apoi aflati si celelalte radacini. 121 & % . ce are ca radacini numerele 1. x=a este radacina a lui P(x) ⇔ P(a)=0 Idee 2: Un polinom P(x)=an · xn + an−1 · xn−1 + an−2 · xn−2 + .. 4) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic.....-2.. Practic. derivate): Daca x = α este radacina multipla de ordinul k pentru P(x).. deci se poate scrie Pn (x) = an (x − α)2 · Qn−2 (x) b) radacina tripla. 2) Determinati radacinile pentru P(x)=x3 − 6x2 + 8x + m. ce are radacina tripla = 1 si radacinile simple 2 si -3.. insemna ca x1 = x2 = α. 6) Aratati ca 1 este radacina dubla pentru x3n − n · xn+2 + n · xn−1 − 1 7) Determinati ordinal de multiplicitate al radacinii 2 pentru x6 − 6x5 + 12x4 − 9x3 + 6x2 − 12x + 8 8) Aflati ordinal de multiplicitate al radacinii -1 pentru x5 + 6x4 + 14x3 + 16x2 + 9x + 2.. P (5) = 0.   k−1  P  (α) = 0   k P (α) = 0 De exemplu pentru x=5 radacina tripla(k=3) avem relatiile: P (5) = 0.2.' $ Fila 19 = Teorema lui B´zout. stiind ca are radacina α = 2.(x − xn ) Idee 3: Radacini multiple: Exemple: a) radacina dubla.

11) Aratati ca P(x)=(x + 1)12n+1 + x3n+2 se divide la x2 + x + 1. 122 & % .' $ 9) Aflati A si B astfel incat A · xn+2 + B · xn + 2sa fie divizibil cu (x − 1)2 10) Aratati ca P(x)=x6n+5 + x3n+4 + 1 se divide la x2 + x + 1.

7) Rezolvati ecuatiile binome: a) x3 = 1 b) x7 = 5 c) 4x8 + 6 = 0 123 & % . unde α= divizor termen liber. dupa care rezolvati ecuatia: x4 − 7x3 + 21x2 + ax + b = 0 stiind ca admite radacina 1+2i 4) Gasiti radacinile polinomului P (x) = x4 − 4x3 + x2 + 6x + 2 stiind ca √ admite radacina 1 − 2 5) Determinati radacinile polinomului P (x) = x4 − 2x3 − 5x2 + 8x + 4 Indicatie: divizorii termenului liber 6) Determinati radacinile polinomului P (x) = 6x4 − 17x3 − x2 + 8x − 2 Indicatie: radacini α . β=divizor coeficientului β termenului de rang maxim.' $ Fila 20 = Ecuatii de grad superior lui 2 Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Ecuatii de grad superior” B) EXERCITII 1) Ecuatii bipatrate Rezolvati urmatoarele ecuatii: 2 a) x4 − 6x2 + 6 = 0 b) x2 + 12 = 40 x 2) Ecuatii reciproce Rezolvati urmatoarele ecuatii : a) 5x3 + 31x2 + 31x + 5 = 0 b) 2x4 + 7x3 + 9x2 + 7x + 2 = 0 c) 20x5 − 81x4 + 62x3 + 62x2 − 81x + 20 = 0 3) Determinati a si b.

' $ 124 & % .

...... 3 2 1 Determinati: a) S1 = x1 + x2 + x3 b) S2 = x2 + x2 + x2 3 2 1 c)S3 = x3 + x3 + x3 3 2 1 d) S4 = x4 + x4 + x4 3 1 2 C) Determinarea unei ecuatii care are anumite radacini Teorie: Exemplu pentru ecuatia de grad II: Determinati ecuatia care are radacinile x1 = 3 si x2 = 4 Calculam S = x1 + x2 = 7 si P = x1 · x2 = 12....xn este: X n − S1 · X n−1 + S2 · X n−2 − S3 · X n−3 + ........ adica x2 − 7x + 12 = 0 In mod similar.. Determinati radacinile x1 ............ ecuatia de gradul n care are radacinile x1 ... · xn = (−1)n · an 2 1 2 1 n−1 n an 3) Exercitiu: Scrieti relatiile lui Vi`te pentru: e a) Ecuatia de gradul III : ax3 + bx2 + cx + d = 0 b) Ecuatia de gradul IV: ax4 + bx3 + cx2 + dx + e = 0 B) PROBLEME: 1) Fie polinomul P(x)= x3 − 10x2 + 29x − 20.... Notam Sn = xn + xn + xn .......(−1)n · Sn = 0 Probleme: 1) Fie ecuatia x3 − 5x + 1 = 0......... x2 .. = − n−3 an   a0 Sn = x1 · x2 · x3 · ... + x · x = + an−2 a  S3 = x1 · x2 · x3 + .. + xn = − an   S = x · x + x · x3.. ..... x3 stiind ca x1 + x2 = x3 2) Fie polinomul P(x)=x3 + ax2 + bx + c.. Determinati ecuatia care are ca radacini inversele radacinilor ecuatiei date 125 & % ..... Determinati ecuatia care are ca radacini dublul radacinilor ecuatiei date........... exista urmatoarele relatii.. x2 .. ax2 + bx + c = 0.' $ Fila 21 = Relatiile lui Vi`te e A) TEORIE 1) Pentru ecuatia de gradul II...a1 · x1 + a0 =0 exista urmatoarele relatii... 2) Fie ecuatia x3 − x2 + 7x + 1 = 0........ numite relatiile lui Vi`te : e S = x1 + x2 = − c a b a P = x1 · x2 = 2) Pentru o ecuatie de gradul n: an · xn + an−1 · xn−1 + an−2 · xn−2 + ....... numite relatiile lui Vi`te : e  an−1  S1 = x1 + x2 + x3 + . Ecuatia are forma X 2 − S · X + P = 0.

' $ 126 & % .

n = n(n+1) 2 b) 12 + 22 + 32 + ...... apoi n=3 .. + (3n−2)(3n+1) = 3n+1 7 7 7 1 e) 1·8 + 8·15 + . atunci A< C 4) Demonstrati divizibilitatea urmatoarelor numere: a) Demonstrati ca 7n − 1 este divizibil cu 6 b) Demonstrati ca n3 + 11n este divizibil cu 6 127 & % ...' $ Fila 22= Inductia matematica A) Teorie Pentru a demonstra adevarul unei propozitii Pn prin metoda inductiei matematice este necesar sa se efectueze urmatorii pasi: 1) Se defineste clar care este propozitia pe care dorim sa o demonstram.n · (n + 1) = n(n+1)(n+2) 3 1 1 n 1 d) 1·4 + 4·7 + ..n · n! Indicatie: Deoarece nu se cunoaste cu cat este egala suma. implica si Pn+1 =adevarat. + √n < 2 n 1 b) 1 · 3 · . se poate trage concluzia ( conform metodei inductiei matematice) ca propozitia Pn =adevarat. 4) Din faptul ca P (a) =adevarat si Pn presupus adevarat implica faptul ca Pn+1 =adevarat.. adica de genul: daca A< B si B<C.... se va incerca pentru n=1. pana se banuieste care ar fi forma lui Sn . adica: √ √ 1 1 1 1 1 1 n < 1 + √2 + √3 + ...... + √n si apoi ca 1 + √2 + √3 + .. pentru n≥1 2 4 2n Indicatie: Se foloseste tranzitivitatea. + (7n−6)(7n+1) + 7n+1 = 1 2) Calculati suma: Sn = 1 · 1! + 2 · 2! + 3 · 3! + . Aceasta vom demonstra prin inductie. o notam Pn 2) Se demonstreaza ca P (a)este adevarat. pentru n≥2 Indicatie: Se arata pe rand cele doua inegalitati implicate. + √n < 2 n..... 3) Se presupune propozitia Pn ca fiind adevarata si se incearca sa se arate ca bazat pe faptul ca Pn = presupus adevarat. Banuim ca este de forma Sn = (n+1)!-1........ 3) Demonstrati urmatoarele inegalitati: √ √ 1 1 1 a) n < 1 + √2 + √3 + . apoi n=2..... + n2 = n(n+1)(2n+1) 6 c) 1 · 2 + 2 · 3 + .... adica faptul ca propozitia este adevarata pentru un caz particular ( pentru un numar a oarecare)..... B) Exercitii 1) Demonstrati urmatoarele egalitati: a) 1 + 2 + 3 + . · 2n−1 < √2n+1 ..

7n = k · 6 + 1 si se inlocuieste in expresia lui Pn+1 Mentiuni: Metoda inductiei matematice se poate aplica la multe alte tipuri de probleme. se poate da o matrice A si se cere sa se calculeze An . Se scoate din expresia Pn presupusa adevarata. adica faptul ca 7n+1 −1 = Intreg·6. formula de folosit fiind An = An−1 · A. b) pentru analiza matematica de clasa a XI. Scopul este sa aratam ca Pn+1 este adevarat. 128 & % . f (n) (x). De avut in vedere a inmultirea matricilor nu este comutativa. adica 7n − 1 = k · 6. se poate da o functie f(x) si se cere sa se calculeze derivate de ordinul n a functiei.' $ Indicatie punct 4a : Se presupune propozitia Pn = adevarata. De exemplu : a) pentru algebra de clasa XI.

x2 radacinile ecuatiei x2 + px + q = 0. x > 0 2x − 1. x > −2 Determinati f◦g. Aratati ca varfurile parabolelor asociate acestor functii se gasesc pe dreapta y=x+1. n ∈Z 5) Fie functiile f:R→R si g:R→R. Formati ecuatia de gradul doi in y cu x2 radacinile y1 = x1 si y2 = x1 . astfel incat radacinile ecuatiei x2 + (1 − m)x − m = 0 sa aiba: a) acelasi semn b) semen diferite 3) Fie ecuatia 4mx2 + 4(1 − 2m)x + 3(m − 1) = 0. g◦f si f◦f 6) Determinati m∈R.' $ Fila 23 = Probleme reprezentative Algebra clasa a IX-a 1) Fie x1 . 8) Rezolvati sistemul : x2 − 3xy + y 2 = −1 3x2 − xy + 3y 2 = 13 9) Rezolvati sistemul: xy + y + x = 11 x2 y + y 2 x = 30 10) Rezolvati ecuatia: 129 & % . astfel incat inecuatia urmatoare sa fie verificata pentru orice x∈R: (m − 1)x2 − (m + 1)x + (m + 1) > 0 7) Fie familia de functii de gradul doi: fm (x) = mx2 + 2(m + 1)x + m + 2. n ∈ N b) B = x ∈ Z|x = 6n+7 3n+1 . x2 2) Determinati valorile parametrului m. x ≤ 0 x2 . Aflati m real astfel incat: a) x1 ≤ x2 < 1 b) 1 < x1 ≤ x2 c) x1 < 1 < x2 4) Determinati multimile: 4n a) A= x ∈ N |x = n+2 . m ∈ R\ { 0} . unde: 2x − 3. x ≤ −2 f(x)= si g(x)= 7x.

y din ecuatia: y−3 x−2 1−i + 1+i = 1 − 3i 130 & % .' √ $ x−3=x−3 11) Transformati expresiile: √ √ a) 5 + 2 6 b) 6 − 20 12) Transformati expresiile: √ √ 5 4 a) 5 3 625 b) 2 4 3 8 13) Calculati expresia E=i6 + i16 + i26 + (−i)36 + i46 14) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie: a) i √ 1 b) 2 − 23 i 15) Determinati numerele reale x.

daca Sn = 2n2 + 3n... 8) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma Sn are forma: Sn = n2 − 2n.. 4 2n b) 2n > n2 pentru n≥5. Determinati termenul care il contine pe a3 . Notam Sn = xn + xn + xn .... 5) In dezvoltarea √ a4a+ 1 √ a n √ 3−2 2 x = 3 2 . suma coeficientilor binomiali de rang par este egala cu 128. 9) Determinati x real astfel incat urmatoarele trei numere sa fie in progresie artimetica: 1 + x2 . c) 7n − 1 este divizibil cu 6. + n(n + 1)(n + 3) 4) Demonstrati: 1 1 a) 2 · 3 · . pentru n≥1. determinati primul termen si ratia progresiei aritmetice. 6) Determinati rangul celui mai mare termen al dezvoltarii 1 2 + 1 100 .' $ Fila 24 = Probleme reprezentative Algebra clasa a X-a 1) Rezolvati ecuatiile: a) x + 2x + logx = 7 2 b) 3x + 4x = 5x √ x c) 3+2 2 − 2) Rezolvati inecuatiile: a) 3x + 4x > 5x b) logxx + logx > 0 2 2 3) Calculati suma S = 1 · 2 · 4 + 2 · 3 · 5 + . 2 7) Cunoscand suma Sn a unei progresii aritmetice.. 12) Fie polinomul P(x)=x3 + ax2 + bx + c... (a2 + x)2 10) Aflati A si B astfel incat A · xn+2 + B · xn + 2sa fie divizibil cu (x − 1)2 11) Aratati ca P(x)=(x + 1)6n+1 + x6n+2 se divide la x2 + x + 1. (a + x)2 . 1 2 3 Determinati: a) S1 = x1 + x2 + x3 b) S2 = x2 + x2 + x2 1 2 3 c)S3 = x3 + x3 + x3 1 2 3 d) S4 = x4 + x4 + x4 1 2 3 13) Rezolvati ecuatiile: 131 & % ... · 2n−1 < √2n+1 ..

132 & % .' $ a) x4 − 6x2 + 6 = 0 b) 4x8 + 6 = 0 c) 5x3 + 31x2 + 31x + 5 = 0 d) 2x4 + 7x3 + 9x2 + 7x + 2 = 0 14) Determinati radacinile polinomului √ x4 − 3x3 − x2 + 5x − 18 stiind ca admite radacina 1 + i 3 15) Determinati radacinile polinomului P (x) = x4 − 2x3 − 5x2 + 8x + 4.

x3 .' $ Fila 25 = Determinanti Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “Determinanti” B) Exercitii: 1) Calculati urmatorii determinanti: a) c) a b c d a d g a e i m b) 1 2 3 4 e) 1 2 3 b c e f d) 4 5 6 7 8 9 h i 1 2 3 4 b c d 5 6 7 8 f g h f) 9 10 11 12 j k l 13 14 15 16 n o p 2) Calculati urmatorii determinanti Vandermonde: a) gradul II : b) gradul III: 1 1 a b 1 1 1 a b c a2 b2 c2 1 1 1 1 a b c d a2 b2 c2 d2 a3 b3 c3 d3 c) gradul IV: 3) Calculati determinantii: 2 1 1 1 1 2 1 1 1 1 2 1 1 1 1 1 1 1 2 3 1 2 3 4 1 3 4 5 1 4 5 6 a) b) 4) Verificati egalitatile: a) a+b b+c c+a a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2 =2abc(a-b)(b-c)(c-a) a3 + b3 b3 + c3 c3 + a3 x y z x2 y 2 z 2 =(xy+yz+zx)(x-y)(y-z)(z-x) yz zx xy b) 5) Rezolvati ecuatia: x a a x a a a a x1 x 6) Calculati determinantul d= 2 x3 x4 a a x a x2 x3 x4 x1 133 & % a a a x x3 x4 x1 x2 =0 x4 x1 x2 x3 stiind ca x1 . x4 sunt . x2 .

x1 x2 x3 7) Calculati determinantul d= x2 x3 x1 x3 x1 x2 ecuatiei x3 − 2x2 + 2x + 17 = 0.' $ radacinile ecuatiei x4 + px2 + qx + r = 0. x2 . stiind ca x1 . x3 sunt radacinile 134 & % .

matrice nula. matrice coloana. calculati: n k=1 k 3k 2k k 3k 2k . .' $ Fila 26 = Matrici Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “Matrici” B) EXERCITII: 1) Operatii cu matrici:   −1 4 Fie A= 5 7  6 −2 a) Calculati A+B b) Calculati A-B c) Calculati 7A d) Calculati 3A-2B 2) Inmultirea matricilor:    2 0 −1 4 1 Fie A= 0 3 1  si B= 1 0 1 1 −2 2 −1 Calculati AB-BA  1 2  1    0 8 si B= 6 2 −4 2 3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:      2 −3 1 3 −3 6 3 · X +  −1 2  = 2 ·  7 4  +  −9 3 2 −3 −2 6 3 0 4) Calcul An 1 0 Fie A= 1 1 5) Calcul An 0 a Fie A= a 0   . 6) Ecuatii matriciale: Rezolvati ecuatia matriciala: X 2 = 7) Calculati suma: n k=1 1 12 −4 1 1 k k2 k3 −1 2 3 k(k + 1) 8) Daca ωeste radacina ecuatiei: x2 + x + 1 = 0. Calculati An . 9) Termeni noi: Matrice linie. Calculati An . diagonala principala. diagonala secundara. 135 & % . pentru n≥1. matrice unitate. matrice dreptunghiulara. pentru n≥1.

' $ 136 & % .

d. se trage concluzia ca matricea este inversabila si se continua. unde de exemplu a11 = (−1)1+1 · f i a31 a32 a33 4) Se formeaza matrice inversa A−1 cu formula  a a A−1 = A∗  = det(A) det(A) a21 det(A) a31 det(A) 11 det(A) a22 det(A) a32 det(A) 12 a13 det(A) a23 det(A) a33 det(A)    5) Optional. In cazul nostru I3 =  0 1 0 0 B) EXERCITII 1) Calculati matricea inversa A−1 pentru   1 2 3 A= 0 1 2  −1 2 1 2) Rezolvati ecuatia matriciala:    1 2 3 −1 5 X · 0 1 2 = 2 1 −1 2 1 −3 4 3) Rezolvati ecuatiile matriciale: 2 1 5 6 a) ·X = 2 3 6 8 137 & unitate  0 0 .. modul de calcul fiind urmatorul:  a11 a12 a13 e h A∗ =  a21 a22 a23 . b) daca det(A)# 0. unde In este matricea  1 0 pentru dimensiunile matricii patratice A. avand tot atatea elemente ca si matricea  transpusa. de exemplu:   a d g At =  b e h  c f i 3) Se formeaza matricea A∗ pe baza matricii transpuse.m. Pasii determinarii matricei inverse g h i −1 A sunt urmatorii: 1) Se calculeaza determinantul matricii. Rangul unei matrici” a b c Fie de exemplu matricea A =  d e f  . se face proba A · A−1 = In .' $ Fila 27 = Matrici Matricea inversa A) TEORIE: Studiati fisa“Matriceainverse. 1  3 −1  −5 % . se trage concluzia ca matricea nu este inversabila si stop. a doua coloana din At fiind prima a doua linie din A.a. a) daca det(A)=0. 2) Se calculeaza matricea transpusa At . prima coloana din At fiind prima linie din A. s.

' $ b) −1 2 −3 8 ·X · 4 6 5 8 = 8 −4 18 −7 138 & % .

Sisteme de ecuatii liniare .Sisteme de ecuatii liniare particulare B) EXERCITII: 1) Rezolvati sistemul:   x+y+z =3 x−y+z =1  x+y−z =1 2) Studiati compatibilitatea sistemelor urmatoare. iar daca sunt compatibile sa le rezolvati:   3x + y + 2z = 8 2x − 3y + z = 1 a)  5x + 9y + 4z = 22   x−y+z =1 x − y + z = −1 b)  x+y−z =1   x+y+z =1 x − y + z = −1 c)  −x + y − z = 1   2x − y + 2z = 1 x+y+z =2 d)  2x + y + 2z = 3   x − y + 3z + t = −8 3x + y − z + 2t = −5 e)  2x + 2y − 4z + t = 3 3) Discutati sistemul urmator in functie de parametrul real m:   x − my + z = 1 x − y + z = −1  mx + m2 y − z = m2 4) Discutati sistemul urmator in functie de parametrii reali m si n:   x+y =1 2x + z = n  mx + y + z = 4 139 & % .' $ Fila 28 = Sisteme de ecuatii liniare Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisele: .Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic .

' $ 140 & % .

Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic . sa se rezolve:   x − y + 3z + t = −8 3x + y − z + 2t = −5  2x + 2y − 4z + t = 3 2) Rezolvati sistemul:   x + 2y = 1 6x − 8y = 1  5x + 2y = 3 3)  Rezolvati sistemele omogene:   x + 2y + z + t = 0  2x + y + z + 2t = 0 a)   x + 2y + 2z + t = 0   x+y+z+t=0  x + 2y + 4z − 3t = 0   3x + 5y + 6z − 4t = 0 b)  4x + 5y − 2z + 3t = 0   3x + 8y + 24z − 19t = 0 4) Determinati m real astfel incat sistemul urmator sa admita solutii nu toate nule.Sisteme de ecuatii liniare particulare B) EXERCITII: 1) Verificati daca sistemul urmator are solutii. dupa care rezolvati sistemul:   2x + 5y + z − 2t = 0   mx − 6y − 4z + 2t = 0   3x + y − 3z + 4t = 0  2x − my − 2z = 0 141 & % .Sisteme de ecuatii liniare .' $ Fila 29 = Sisteme de ecuatii liniare Lectia 2 A) TEORIE: Studiati fisele: . In caz afirmativ.

' $ 142 & % .

' $ Fila 30 = Recapitulare Algebra XI Fisa 1 1) Fie matricile: −1 4 A= 5 7 6 −2 Calculati: a) A+B b) A-B c) 3A-2B 2) Fie matricile: A= 1 4 2 5 3 6 10 20 si B =  30 40 50 60      0 8  si B =  6 2 −4 2    Calculati: a) A · B b) B · A3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:      2 −3 1 3 −3 6 3 · X +  −1 2  = 2 ·  7 4  +  −9 3 2 −3 −2 6 3 0 4) Calculati urmatorii determinanti: 1 2 1 2 3 1 2 5 6 a) b) 4 5 6 c) 3 4 9 10 7 8 9 13 14 5) Rezolvati sistemul:   x+y+z =3 x−y+z =1  x+y−z =1 6) Rezolvati sistemul:   3x + y + 2z = 8 2x − 3y + z = 1  5x + 9y + 4z = 22 7) Discutati dupa parametrul real m sistemul urmator si il rezolvati:   x+y+z =2 2x − y − 2z = −2  x + 4y + mz = 8 8) Rezolvati sistemele omogene: 143 & %   3 7 11 15 4 8 12 16 d) 0 −1 −2 −3 1 0 −3 −4 2 3 3 4 0 5 −5 0 .

' $ a) b) 2x + 3y = 0 5x − 6y = 0 mx + 4y = 0 x + my = 0 144 & % .

pentru: a) A =  −1 −3 2 8  1 2 3 b) A =  0 1 2  −1 2 1 3) Rezolvati ecuatiile matriciale: a) b) 3 1 2 1 1 0 0 2 ·X = ·X · 2 3 5 6 6 8 1 3 = 1 2 3 4 4) Fie matricea 2 A= 0 1  1 2 0  −1 1 . iar daca sunt compatibile sa se rezolve: 145 & % . 5) Determinati rangul matricilor: 2 5 6 15 1 −2 3  2 1 2 b)   4 2 4 3 −6 9      a) 6) Demonstrati urmatoarea identitate: 1 x x2 1 y y2 1 z z2 = (y − x)(z − x)(z − y) 7) Determinati compatibilitatea sistemelor.' $ Fila 31 = Recapitulare Algebra XI Fisa 2 1) Rezolvati sistemele matriciale:    2·A+3·B = 1 0  0 1 0 1 a)    4·A−5·B = 1 0     b)    2 1 3 1 5 ·A+ ·B = 3 1 4 2 7 −1 1 2 1 5 ·A+ = 2 2 5 5 3 2) Determinati inversa matricii A. m Determinati m astfel incat matricea sa fie inversabila.

apoi sa se rezolve sistemul:   2x + y − mz = −1 −2x + 3y + (1 − m)z = 0  2mx − 2y + nz = n 146 & % .' $    3x + 5y − 2z = 11  2x − y + z = 3 x + 4y + 8z = 3 x + 2y − z = 2 a) b)   2x + y − 10z = 5 4x + y + 3z = 11 8) Determinati m si n reali. astfel incat sistemul urmator sa fie compatibil nedeterminat.

1 2 5 5) Rezolvati ecuatiile matriciale: a)  3 1 2 1 2 1 1 1 0 1 2 ·X · = 0 1 0 0    0 1 0 0 2 ·X = 0 0 0  3 1 0 1 1 b)  0 2 6) Calculati determinantul: x1 x2 x3 x2 x3 x1 x3 x1 x2 d= . unde n=parametru real.' $ Fila 32 = Recapitulare Algebra XI Fisa 3 1) Rezolvati ecuatia matriciala: X2 = 0 2 2 0 0 1 2 3 2) Fie matricea A = 3) Calculati suma: . Calculati An n k=1 2 k 2 −k 3 0 k3 4) Determinati rangul matricei:   1 2 n A =  n n + 1 3 . x3 sunt radacinile ecuatiei 2x3 − 4x2 + 5x + 2 = 0 7) Rezolvati ecuatia cu determinant: x 5 5 x 5 5 5 5 5 5 5 5 x 5 5 x =0 8) Fie sistemul 147 & % . x2 . stiind ca x1 .

b) Determinati a si b.' $   5x + y + z = 7 x + 5y + z = 7  x+y+a·z =b unde a si b sunt parametri reali. 148 & % . b=7 rezolvati sistemul. astfel incat sistemul sa fie incompatibil. a) Pentru a=5.

y1 ). A. unde xm = M1 M2 = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 2) Mijlocul M al segmentului M1 M2 : x1 +x2 . y2 ). este ca determinantul urmator sa fie egal cu zero: d= 7) Fie doua drepte : 149 & % x1 x2 x3 y1 y2 y3 1 1 1 =0 . Ecuatia unei drepte care: a) trece prin punctul (x0 . Conditia ca cele trei puncte. y0 ).C sa fie coliniare . Teorie FORMULE: Fie dreapta M1 M2 si M = mijlocul lui M1 M2 : Y y2 M2 ym α y1 M1 M O x1 xm x2 X 1) Lungimea lui M1 M2 : M (xm . 2 ym = y1 +y2 2 3) Panta dreptei M1 M2 ( se mai noteaza cu m si este egala cu tgα.2) ) b) are panta m (de exemplu panta m=7) este: y − y0 = m(x − x0 ) ( de exemplu y-2=7(x-1) ) 6) Fie trei puncte A(x1 . m= y2 − y1 x2 − x1 4) Fie doua drepte d1 si d2 de pante m1 si m2 a) Daca d1 este paralela cu d2 ↔ m1 = m2 1 b) Daca d1 este perpendiculara pe d2 ↔ m1 = − m2 5) Fie M un punt de coordinate (x0 . y0 ) si (de exemplu prin punctul (1. ym ). y3 ).B. C(x3 .' $ Fila 33 = Geometrie analitica Dreapta. unde α= unghiul facut de dreapta cu axa Ox). B(x2 .

d)= α·x0 +β·y02 α +β 9) Recapitulare pentru formulele de calcul a suprafetei unui triunghi: a) S = baza·inaltimea 2 b) S = b·c·sin(A) 2 c)S = p(p − a)(p − b)(p − c) d) S = r · p e) S = a·b·c 4·R Recomandare: De studiat fisele “Geometrie plana” si “Formule trigonometrie”. Distanta de la punctul A(x0 . y0 )la dreapta d: α · x + β · y + γ se poate calcula cu formula: √ 2 +γ distanta(A. y0 ).' $ d1 : y=m1 x + n1 ( de panta m1 . unde ϕ1 = unghiul facut de d1 cu Ox) d2 : y=m2 x + n2 ( de panta m2 unde ϕ2 = unghiul facut de d2 cu Ox) Unghiul ϕ dintre aceste doua drepte se poate calcula cu formula: tgϕ = tgϕ1 −tgϕ2 1+tgϕ1 ·tgϕ2 . 150 & % . sau altfel scris: m = m1 −m2 1+m1 ·m2 8) Fie o dreapta scrisa sub forma d: α · x + β · y + γ si un punct A(x0 .

DE sunt coliniare. 5 5 4) Se da triunghiul ABC cu A(-1. B(3. c) ecuatia mediatoarei segmentului AC. B(6.2) si B(3. C(0. 5) Verificati daca triunghiul ABC.' $ Fila 34 = Geometrie analitica Dreapta. C(3. Aratati ca mijloacele segmentelor OB. C(3.8). b) Determinati mijlocul segmentului AB.3). d) ecuatia medianei din B. b) ecuatia paralelei prin B la AC.6).6) este dreptunghic isoscel. Determinati unghiul dintre dreptele d1 si d2 . c) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile medianelor.3) si face cu axa Ox un unghi de 60◦ . B( 2 .3). Determinati: a) ecuatia dreptei AC. b) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile inaltimilor . c) Aflati unghiul pe care il face dreapta AB cu Ox. 7) Fie dreptele d1 : y=4x+3 si d2 : 3x+5. 3) Verificati daca punctele A(− 4 . a) Calculati lungimea segmentului AB.0). iar AB taie axa Oy in E.3). 6) Se dau punctele A(8. B(2. Dreapta BC taie axa Ox in D. 4). 8) Fie dreptele: d1 : x − 2y + 3 = 0 d2 : 4x − y − 9 = 0 d3 : 2x + 3y − 1 = 0 a) determinati coordonatele triunghiului ABC. 2). 151 & % . Exercitii 1) Fie punctele A(1.-1). AC. e) ecuatia inaltimii din B. 5) sunt coliniare.3). C(1. d) Verificati daca dreapta AB este paralela cu dreapta y=3x+2 e) Verificati daca dreapta AB este perpendicular ape dreapta y=-3x+1 2) Scrieti ecuatia unei drepte care trece prin punctul M(2. avand varfurile A(3.6).

' $ 152 & % .

d) < r. Teorie FORMULE: Definitia cercului: Cercul este locul geometric al punctelor din plan. Valabila pentru orice punct si orice dreapta: √ 2 +γ distanta(M. insemana ca dreapta d este secanta cercului. de raza r: (x − x0 )2 + (y − y0 )2 = r2 2) Ecuatia unui cerc cu centrul in origine. Se poate calcula distanta de la un punct la o dreapta cu formula obisnuta. y0 ) . y0 ) si raza r are urmatoarea ecuatie: 153 & % . Tangenta in punctul A(x1 . inseamna ca dreapta d este exterioara cercului.d)= α·x0 +β·y02 α +β Consecinte: a) Daca distanta(M. y0 ) si o raza r: y y0 O M r d: α · x + β · y + γ = 0 O x0 x 1) Ecuatia cercului cu centrul in punctul de coordinate (x0 . egal departate de un punct. Se observa ca pentru x0 = 0 si y0 = 0 se obtine ecuatia cercului cu centrul in origine: x2 + y 2 = r2 3) Pozitia unei drepte fata de cerc. Fie un cerc avand centrul in punctul M(x0 . c) Daca distanta(M. y0 ).' $ Fila 35 = Geometrie analitica Cercul. inseamna ca dreapta d este tangenta cercului. numit centrul cercului. b) Daca distanta(M.d) = r.d) > r. Fie o dreapta de ecuatie d: α · x + β · y + γ = 0 si cercul cu centrul in punctul M(x0 . y1 )la cercul de centru M(x0 . 4) Ecuatia tangentei la cerc.

y1 ) si are panta mnormalei: y − y1 = − 1 (x − x1 ) mtan gentei 154 & % . y1 ) si este perpendiculara pe tangenta.' $ (x1 − x0 )(x − x0 ) + (y1 -y0 )(y − y0 ) = r2 (ecuatia prin dedublare) 5) Ecuatia normalei la cerc. b) se tine cont ca normala trece prin A(x1 . y1 )la cercul de centru M(x0 . deci mnormalei = − mtan 1 gentei c) se scrie ecuatia dreptei care trece prin punctul A(x1 . Pentru determinarea ecuatiei normalei in punctul A(x1 . y0 ) si raza r se procedeaza astfel: a) se afla ecuatia tangentei folosind ecuatia prin dedublare si de aici se determina panta tangentei.

OB =semiaxele mici ale elipsei.F F = distanta focala A.0) O F(c.' $ Fila 36 = Geometrie analitica Elipsa.0) B’(0.0) F’(-c. OA = semiaxele mari ale elipsei BB = axa mica a elipsei OB.dreapta F F = axa focala .b) M A’(-a. A . Elipsa reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia: M F + M F = 2a Cu alte cuvinte. existand relatia: a2 = b2 + c2 155 & % . 4) Formula elipsei: x2 a2 + y2 b2 = 1. Se observa ca pentru a=b . F = focarele elipsei . 2) Desenul: Fie urmatoarea elipsa: y B(0.F. Teorie FORMULE: 1) Definitia elipsei: Fie doua puncte F si F numite focare si un punct M aflat pe elipsa.0) x A(a. elipsa degenereaza intr-un cerc de raza a.-b) 3) Termeni noi: . B. suma distantelor de la orice punct aflat pe elipsa la cele doua focare este constanta si anume este egala cu lungimea axei mari. B =varfurile elipsei AA =axa mare a elipsei OA.

y0 ). y0 ) are ecuatia: x · x0 y · y0 + 2 =1 a2 b ecuatia prin dedublare 6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M (x0 . Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la elipsa. b2 a2 156 & % .Formula explicita a elipsei: Se scoate y din relatia anterioara: → y2 = · (a2 − x2 ) → se obtine: √ b a) y = + a a2 − x2 ( partea elipsei de deasupra axei Ox) √ b b) y = − a a2 − x2 ( partea elipsei de sub axa Ox) 5) Ecuatia tangentei la elipsa in punctul M (x0 .' $ .

Hiperbola reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia: |M F − M F | = 2a Cu alte cuvinte.0) F’(-c. 2) Desenul: Fie urmatoarea hiperbola: y b y = −a · x b y = +a · x A’(-a.F. Teorie FORMULE: 1) Definitia hiperbolei: Fie doua puncte F si F numite focare si un punct M aflat pe hiperbola. fara a conta semnul ) de la orice punct aflat pe hiperbola la cele doua focare este constanta si anume este egala cu lungimea axei mari.OX = axa transversala . M F = razele focale ale punctului M.M F.0) x 3) Termeni noi: .0) O A(a.A. b b -dreptele y = + a · x si y = − a · x se numesc asimptotele hiperbolei.OY = axa netransversala .0) F(c.' $ Fila 37 = Geometrie analitica Hiperbola.Formula explicita a hiperbolei: Se scoate y din relatia anterioara: 157 & % . existand relatia: a2 = b2 + c2 .dreapta F F = axa focala .distanta F F = distanta focala . F = focarele hiperbolei . modulul diferentei distantelor ( adica diferenta distantelor. A = varfurile hiperbolei . 4) Formula hiperbolei: x2 a2 − y2 b2 = 1.

insemana ca dreapta nu intersecteaza hiperbola. y0 ) are ecuatia: x · x0 y · y0 − 2 =1 a2 b ecuatia prin dedublare 6) Ecuatia normalei la hiperbola in punctul M (x0 . insemana ca dreapta este secanta hiperbolei. Indicatie: Se tine cont ca normala la hiperbola este perpendiculara pe tangenta la hiperbola. y0 ). b)Daca sistemul are 1 solutie. 7) Intersectia dintre o dreapta d: α · x + β · y + γ=0 si hiperbola se determina rezolvand sistemul: α·x+β·y+γ =0 y2 x2 a2 − b2 = 1 Interpretare rezultate sistem: a)Daca sistemul are 2 solutii. c)Daca sistemul nu are solutii. . insemana ca dreapta este tangenta hiperbolei.' $ · (x2 − a2 ) → se obtine: √ b a) y = + a x2 − a2 ( partea hiperbolei de deasupra axei Ox) √ b b) y = − a x2 − a2 ( partea hiperbolei de sub axa Ox) 5) Ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M (x0 . x2 a2 → y2 = b2 a2 − y2 = 1 b 2 158 & % .

se afla la jumatatea distantei dintre focarul F si punctul A de intersectie dintre perpendiculara din F pe directoarea h. 0) 2 O F ( p . Deci FO=OA= p . Punctul A reprezinta intersectia dintre perpendiculara din F pe h.Punctul O.h)=distanta(M. Deoarece O se considera 2 ca origine a axelor.(h) 2) Desenul: Fie urmatoarea parabola: h y M A(− p . 159 & % .Se duce o perpendiculara din focarul F pe directoarea h. .' $ Fila 38 = Geometrie analitica Parabola. numit varful parabolei. Distanta FA se noteaza cu p. .F) Cu alte cuvinte. este egala cu distanta de la acel punct al parabolei la o dreapta numita directoarea parabolei. distanta de la orice punct aflat pe parabola pana la focar (F). 0) iar A are coordonatele 2 A(− p . 0) 2 x De retinut: AF ⊥h si O= mijlocul lui AF. Teorie FORMULE: 1) Definitia parabolei: a) Constructia parabolei: Fie un punct F numit focarul parabolei si o dreapta h numita directoarea parabolei. 3) Termeni noi: F = focarul parabolei. 0) 2 b) Definitia parabolei: Parabola reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia: distanta(M. .Punctul O se considera ca origine a axelor. punctul F are coordonatele F ( p .

este secanta parabolei. insemana ca dreapta nu intersecteaza parabola. b)Daca sistemul are 1 solutie. 4) Formula parabolei: y2 = 2 · p · x Exemplu: Ecuatia y 2 = x reprezinta ecuatia unei parabole. y0 ).Formula explicita a parabolei: Se scoate y din relatia anterioara si se obtine: √ a) y = + 2 · p · x ( partea parabolei de deasupra axei Ox) √ b) y = − 2 · p · x ( partea parabolei de sub axa Ox) 5) Ecuatia tangentei la parabola in punctul M (x0 . Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la elipsa. 7) Intersectia dintre o dreapta d: α · x + β · y + γ=0 si elipsa y 2 = 2px se determina rezolvand sistemul: α·x+β·y+γ =0 y 2 = 2px Interpretare rezultate sistem: a) Orice dreapta paralela cu Ox. MF=raza focala a punctului M. y0 ) are ecuatia: y · y0 = 2 · p · (x + x0 ) ecuatia prin dedublare 6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M (x0 . c)Daca sistemul nu are solutii. 2 . insemana ca dreapta este tangenta parabolei. deoare ce poate scrie sub forma echivalenta y 2 = 2 · 1 2 · x . de unde se observa ca p = 1 . p = AF si este distanta dintre focarul F si intersectia lui h cu OX.' $ h = directoarea parabolei. 160 & % . O= varful parabolei.

stiind ca A.-3) si raza r=7 b) Extremitatile diametrelor A(3. Hiperbola: 7) Fie hiperbolele: H1 : x2 − y 2 = 1 y2 x2 − =1 9 16 H2 : Pentru fiecare dintre hiperbole.2) si B(1.' $ Fila 39 = Geometrie analitica Cerc. 3) Fie cercul (x − 3)2 + (y − 2)2 = 9.3) apartine cercului (x − 4)2 + (y − 3)2 = 16. focarele si asimptotele. C(5. 6) Se dau ecuatiile: E1 : y2 x2 + =1 9 4 E2 : 3x2 + 2y 2 = 12 Pentru fiecare elipsa. a) Desenati elipsa b) Scrieti ecuatia elipsei. Aflati distanta de la centrul cercului la dreapta y=3x+2. aflati varfurile. b) Scrieti ecuatia tangentei la cerc in punctul A(2. aflati varfurile.B.0).2). determinat prin: a) Centrul M(2. Elipsa: 5) Se da elipsa avand focarele F(1. B(-2.0) si F (-1.5). focarele si faceti desenul elipsei.C apartin cercului.Parabola Exercitii Cercul: 1) Scrieti ecuatia unui cerc. c) Punctele A(-1. axele.6). Hiperbola. punand in evidenta centrul cercului si raza.0) si semiaxa mare a=5.5) . Elipsa.. 2) a) Aratati ca ecuatia x2 + y 2 − 6x − 4y + 8 = 0 reprezinta ecuatia unui cerc. 4) Verificati daca punctul A(2. 8) Fie hiperbola : 161 & % .

Determinati varful parabolei si directoarea.0). a) scrieti ecuatia parabolei. avand focarul F(1. Parabola: 9) Se da parabola determinata prin varful O(0. 2). 2). √ √ c) scrieti ecuatia normalei la hiperbola in punctul A( 10.' $ H: 2x2 − 5y 2 − 10 = 0 a) aflati varfurile si asimptotele lui H. 162 & % .0). b) desenati parabola 10) Se da parabola determinata prin ecuatia y 2 = 6x.0) si focarul F(2. √ √ b) scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul A( 10.

' $ Fila 40 = Limite de siruri Tipuri de baza A) TEORIE: Se recomanda studierea fisei “Limite de siruri” B) EXERCITII 1) Tipul 1 = Fractii a) lim b) 2n3 +n2 −1 2n4 +2n2 −2 n→∞ √ n2 −2n+2−n lim 2n+1 n→−∞ 2) Tipul 2 = Sume consacrate a) lim 12 +22 +32 ···n2 2n2 −1 n→∞ 1 n→∞ 1·2 b) lim + 1 2·3 +···+ 1 n(n+1) 3) Tipul 3 = Radicali √ lim ( n2 + 3 − n2 − 3) n→∞ 4) Tipul 4 = Folosind formula 1 + n→∞ 1 n n →e lim n−2 n+3 n−1 5) Tipul 5 = Folosind an → 0. pentru a= subunitar n+1 n−2 lim 7 n −5 n+1 n→∞ 2·7 +3·5 6) Tipul 6 = Teorema cleste n lim 3 n→∞ n! 163 & % .

' $ 164 & % .

' $ Fila 41 = Limite de siruri Exercitii tipurile 1.5 Calculati limitele urmatoarelor siruri.2. pentru n->∞ Tipul 1 1)an = 2)an = 3)an = 4)an = 5)an = 6)an = 7)an = Tipul 2 −3n5 +2n+3 −n4 +n3 +1 n4 −2n2 +1+n − 1 n2 +n 3 −2n+1 n2 +2 √ 2n+ 5n2 +3 3n+6 √ n4 − 6n6 +4 2n7 +2n+3 √ 5 10 n −2n4 +1+5n2 4n2 +3n+1 √ 4n3 − 3 n11 −24n+3 3n2 +1 8)an = 9)an = 1+2+3+···+n n+2 − n 2 12 +22 +32 +···+(2n−1)2 n3 2 22 +42 +62 +···+(2n) 10)an = n2 11)an = 12)an = 13)an = 14)an = Tipul 3 1·3+3·5+···+(2n−1)(2n+1) n3 1 1·2 1 1·3 1 1·3 + + + 1 2·3 1 3·5 1 2·4 +···+ +···+ +···+ 1 n(n+1) 1 (2n−1)(2n+1) 1 n(n+2) 15)an = 16)an 17)an 18)an 19)an 20)an Tipul 4 √ n2 + 1 − n2 − 1 √ = 2n − 3 8n3 + n2 + 1 √ = 4n2 + 3n − 1 − 2n √ = n( n2 + 1 − n) √ √ = 3 n2 + n + 1 − 3 n2 − n − 1 √ √ √ 3 = n2 · ( 3 n + 1 − 3 n − 1) √ 165 & % .3.4.

' n−1 $ 21)an = 22) n2 +n n2 −1 3n+1 3n+3 n2 n+1 23)an = 24)an = Tipul 5 25)an = 26)an = √ 3 n+ √n+1 n+ 3 n+2 n 3n+2 3n+5 n 3n +5n 3n+1 +5n+1 αn +β n αn+1 +β n+1 166 & % .

3.2.4.' $ Fila 42 = Limite de siruri Exercitii tipurile 1.5 Tema Calculati limitele urmatoarelor siruri. pentru n->∞ Tipul 1 1)an = 2)an = 3)an = Tipul 2 5n4 +2n3 +1 −3n3 +6 √ 2n3 + n2 +1 n5 +3 √ 3·n2 +n+1 √ 5· 3 n+2 4)an = 5)an = Tipul 3 1+2+3+···+n 3+12+···+3n2 1·2+2·3+···+n(n+1) 4n2 +5 √ √ n · ( n + 1 − n) √ 7)an = n − n2 + n + 1 √ 8)an = n( n2 + 1 − n) √ √ √ √ 9)an = n n · ( n + 1 + n − 1 − 2 n) √ √ √ 10)an = ( n + 1 − 2 n + 2 + n + 3) √ √ 11)an = 3 n2 + n + 1 − 3 n2 − n − 1 √ 12)an = 2n − 3 8n3 + n2 + 1 √ √ 13)an = 5 n + 1 − 5 2n + 1 6)an = √ Tipul 4 −n 3 n 14)an = n2 +2n−2 n2 −2 15)an = 1 + 16)an = 1 + Tipul 5 17)an = 18)an = 19)an = 20)an = 3n+5 4n2 +8n+4 n+5 3 n−7 7n+2 −5n−3 7n+2 +5n−2 3n−2 +2n−1 2n+1 −3n+1 2·αn +β n 3·αn +4·β n αn 1+α2n 167 & % .

' $ 168 & % .

Daca bn ≤ an ≤ cn si bn → l si cn → l.' $ Fila 43 = Limite de siruri Teorema cleste A) Teorie: Teorema cleste: Fie un sir an . atunci si sirul an → l Caz particular : Pentru l=0. atunci si sirul an → 0. se mai numeste Criteriul majorarii. adica : bn ≤ an ≤ cn si bn → 0 si cn → 0. B) Exercitii 1) Aratati ca lim 2) Calculati 3) Calculati 4) Calculati 5) Calculati 2n =0 n→∞ n! lim 1!+2!+···n! (2n)! n→∞ n2 lim n→∞ n! lim √n1 +1 + √n1 +2 2 2 n→∞ n lim n n→∞ 2 n→∞ +···+ √ 1 n2 +n 6) Aratati ca lim n · an =0 pentru |a|<1. 7) Calculati lim sin(n!) · n→∞ n n2 +1 8) Calculati lim n n n→∞ 5 169 & % .

' $ 170 & % .

deoarece a1 ≤ a2 ≤ · · · ≤ an . primul termen a1 . sau eventual de la raportul an+1 an care se compara cu 1. Un sir este convergent daca este monoton si marginit. pentru sirurile descrescatoare. Dupa determinarea monotoniei se va trece la determinarea marginirii. pentru n=1. in caz contrar tragem concluzia ca este divergent.In mod similar. B) Exercitii: 171 & % . Ramane sa mai stabilim cel de al doilea capat. care este cunoscut. dar sa fie finite. primul termen a1 . a1 reprezinta α. reprezinta totodata si marginea inferioara a sirului. De avut in vedere ca se poate folosi metoda de a porni de la raportul an+1 an doar daca an > 0.' $ Fila 44 = Siruri Convergenta sirurilor A) Teorie: Fie sirul an . In caz contrar. este divergent. adica an ≥ a1 . se studiaza : a) Monotonia. Se incerca sa se arate ca sirul este crescator. iar daca sirul este descrescator. adica an+1 ≥ an ( respective descrescator. care este cunoscut. . Mentiuni: . tragem concluzia ca este convergent. Din studiul monotoniei. pentru n=1. a1 reprezinta β). reprezinta totodata si marginea superioara a sirului. adica an ≤ a1 .De remarcat ca pentru sirurile crescatoare. b) Marginirea: Scopul este determinarea a doua numere α si β astfel incat sa avem α ≤ an ≤ β unde α poate fi oricat de mic. iar β poate fi oricat de mare. Pentru a studia convergenta. deoarece a1 ≥ a2 ≥ · · · ≥ an . am aflat deja unul dintre capete ca fiind a1 ( pt sir crescator. . Se porneste de la diferenta an+1 − an care se compara cu zero. adica an+1 ≤ an ). Daca sirul este atat monoton cat si marginit.

' $ Studiati convergenta urmatoarelor siruri: 1)an = 2)an = 3)an = 4)an = n+1 n+2 n+1 n 2n n! 4)an 1 2 = 3n n! 2n−1 2n · 3 4 · 5 6 ··· 5)an = − n+1 n+3 6)an = n! nn 172 & % .

fara a folosi derivate: Tipul 1 = limite cu x → ∞ ( similar cu sirurile) x x+1 x−1 x→∞ √ x2 +1 2) lim x+1 x→−∞ 1) lim Tipul 2 = Rezolvare cu tabele: x → x0 si x − x0 apare la numitor 3 x→5 x−5 4 4) lim 7+2x−3 x→3 5) lim 11 x→0 e x −e 3) lim Tipul 3 = Fractii de polinoame care se simplifica 6) lim 7) lim x→2 x→3 x3 −x−6 x2 −4 x2 −5x+6 x−3 x→1 sin(x) x Tipul 4 = Limite de functii trigonometrice: Idee lim sin 7x x→0 sin 9x 9) lim tg7x x→0 tg3x =1 8) lim 10) lim 11) lim x→0 sin 3x x tg5x x→0 8x cos x−cos 12) lim cos 3x−cos7x 2x x→0 13) lim x→0 1−cos x x2 173 & % .' $ Fila 45 = Limite de functii ( clasice) Exercitii Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “Limte de functii” B) EXERCITII: Calculati urmatoarele limite de functii.

' $ 174 & % .

' $ Fila 46 = Limite de functii ( clasice) Exercitii. Lectia 2 Calculati urmatoarele limite de functii: x3 +2x2 +3x+1 6 2 x→∞ x +3x +x+2 √ x2 +2x+5−x 2) lim x−1 x→−∞ 1) lim 3) lim √ x→∞ x→∞ x2 + 3 − x2 +1 √ x2 − 3 4) lim 5) lim 3x+1 3x+5 1 x→8 x−8 2 6) lim 3 x→4 1+e x−4 sin x−sin 7) lim sin 3x−sin7x 2x x→0 1−cos x 8) lim 4x2 x→0 7x2 9) lim 1−cos3 x x→0 10) lim cos 3x−cos 5x x→0 cos 3x−cos 9x 3 x 11) lim 1−cos2x x→0 x·sin 1 12) lim sin x x−a sin a x→a x −1 13) lim a x x→∞ 3x −1 14) lim 5 4x x→∞ 2x −1 15) lim a 5x x→∞ 175 & % .

' $ 176 & % .

B) EXERCITII Stabiliti asimptotele urmatoarelor functii: 1)f (x) = 2)f (x) = 3)f (x) = 4)f (x) = 5)f (x) = 6)f (x) = 7)f (x) = x2 +2x+5 x2 +6x 1 (x−3)(x−5) (x+1)3 x2 −x+1 x x2 −1 3x2 x2 +1 1−x2 1+x2 x2 +3x+1 x2 −x+1 177 & % . Pas3= Se interpreteaza rezultatele de la Pasul2 ( conform teoriei din fisa mentionata anterior) si se determina asimptotele in ordinea urmatoare: 1. Pas2=Se scrie domeniul de definitie ca si reuniune de intervale si se calculeaza valorile functiei (respective limitele functiei daca este interval deschis) in capetele de intervale. asimptote” si anume partea de “Asimptote”. asimptote orizontale 2. derivabilitatea. asimptote oblice 3.' $ Fila 47 = Asimptote Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatii ale limitelor de functii: continuitate. Pe scurt etapele sunt urmatoarele: Pas1=Se stabileste domeniul de definitie. asimptote verticale.

' $ 178 & % .

x = 1 5) Studiati continuitatea functiei: f:R→R.x = 1 1 1+e x−1 f:R→R. x=0 4) Discutati in raport cu a∈R continuitatea functiei: 1 . partea de “Continuitate” B) EXERCITII: 1) Studiati continuitatea functiei: 1 1 . pentru x ∈ R\{a} 179 & % . π ] 4 f:R→R. f(x)= m. x ∈ (1. x = −2 2) Fie functia f : R → R. f (x) = tg(x) + 2 · a · ctg(x). x ∈ ( π . x ∈ [0. f (x) = 0.x = 0 0. 3) Studiati continuitatea functiei: e− x2 . 1] 3ax + 3.' $ Fila 48 = Continuitate Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”. 2] Determinati a real astfel incat f sa fie continua. π ) 4 2 Determinati a real. f (x) = f:R→R. x ∈ R\{−2} 1+2 x+2 f:R → R. f (x) = a. f(x)=|x2 − 1| 6) Se considera functia a · sin(x) + cos(x). x ∈ [0. f (x) = x + 1. 4 7) Studiati continuitatea functiei: f:R→R. pentru xn −an x−a 1 x=a . astfel incat functia sa fie continua in x= π .

' $ 180 & % .

f:(− 1 . ∞)→R. 0 < x ≤ 2 f:(0.∞)→R. f(x)=ln |x+1|+1 |x−1| 181 & % . x > 0 2) Studiati derivabilitatea functiei: √ x2 + 5x + 2. f(x)= 9 7 8x + 4. f(x)= 2 2x. partea de “Derivabilitate” B) EXERCITII: 1) Studiati derivabilitatea functiei: ln(1 + 2x). x > 2 3) Studiati derivabilitatea functiei: f:R→R.' $ Fila 49 = Derivabilitate Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”. − 1 < x ≤ 0 2 .

' $ 182 & % .

' $ Fila 50 = Derivate Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Derivate” B) EXERCITII: 1) Derivati urmatoarele functii in punctele specificate: √ a) f(x)= 5x + 1 in x=3 b) f(x)=ln(x2 + 5x) in x=1 c) f(x)=sin(2x2 + 1) in x=2. 2) Derivati urmatoarele functii: a) x7 + ln(x) − 5x √ 3 b) f (x) = x5 + 7x · sin(x) c) f (x) = 7x3 + 2 · 5x + cos(x) d) f (x) = x · ex + 7x · ln(x) √ 4 4x e) f (x) = x7 · 5x − ln(x) f) f (x) = tg(x) · 7x − 3 · x7 + cos(x) g) f (x) = 5x · x7 − 2 sin(x) · tg(x) h) f (x) = √ i) f (x) = logx ·x8 + x5 · 3 x 3 √ √ j) f (x) = x − 2 3 x · 7x 3x ln(x) −5· 7x cos(x) 183 & % .

' $ 184 & % .

∞ ∞ c) lim x→0 2) Nedeterminare [0 · ∞] √ a) lim (x − 1) · ln x2 + 2x − 3 x→1 b) lim x→1 1 c) lim ex · ln(1 − x ) x→∞ 3) Nedeterminare [∞ − ∞] a) lim x→1 x x−1 − 1 ln(x) 4) Nedeterminare tip [f g ] a) lim x x−1 x→1 1 b) lim (sin x)sin x x→0 TEMA: Calculati limitele urmatoarelor functii. folosind teorema lui l’Hˆpital: o 1) Nedeterminare a) lim b) x4 −1 3 x→1 x −1 2 lim 2x −4 x→−2 x +5x+6 ln(1+x) 3x 0 0 . folosind teorema lui l’Hˆpital: o 1−x 5 x→1 1−x ln(sin 2x) 2) lim ln(sin 3x) x→0 1) lim 3) lim x→∞ ln2 x2 x4 4) lim x→0 x→0 x→0 x→0 x→1 ex −e−x x −x x→∞ e +e 5) lim x5 · ln(x) 6) lim 7) lim 1−cos x x2 1−cos3 x 7x2 8) lim x7x 9) lim 185 & % .' $ Fila 51 = Teorema lui l’Hˆpital o Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile derivatelor” partea cu “Teorema lui l’Hˆpital” o B) EXERCITII: Calculati limitele urmatoarelor functii.

' $ 10) lim x→∞ x−3 x+2 x2 +1 186 & % .

Lagrange. 1] → R. f (x) = x 7 4 + 4. care intervine in teorema lui Cauchy pentru functia: √ x + 3. 187 & % . ∞) Studiati fisa “Interpretarea geometrica a derivatei” si efectuati exercitiile de la acea fisa. Cauchy Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Teoremele lui Rolle. x ∈ (0. g(x) = − arccos(x). f (x) = arcsin(x) si g : [−1. 1 ≤ x ≤ 5 4) Demonstrati urmatoarele inegalitati folosind teorema lui Lagrange: a) |sin(b)-sin(a)|≤|b-a| b) b−a cos2 a < tg(b) − tg(a) < b−a cos2 b pentru 0 ≤ a < b < π 2 5) Demonstrati egalitatea: arccos 1−x2 = 2 · arctg(x) 1+x 6) Fie f : [−1. 1] → R. −2 ≤ x < 1 f : [−2. Cauchy” B) EXERCITII 1) Studiati valabilitatea teoremei lui Rolle pentru functia: f : [0. Lagrange. Demonstrati ca f si g difera printr-o constanta. 2] → R. 7) Demonstrati inegalitatea: x 1+x2 2 < arctg(x).' $ Fila 52 = Teoremele lui Rolle. 1≤x≤2 3) Determinati constanta ξ f : [1. f (x) = |x − 1| 2) Studiati aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functia: x. 3] → R. f (x) = x2 2<x≤3 4 + 1. 5] → R.

'

$

188 & %

'

$

Fila 53 = Reprezentarea grafica a functiilor
A) TEORIE: Etapele pentru reprezentarea grafica a unei functii sunt urmatoarele:

1) Se stabileste domeniul de definitie 2) Se scrie domeniul de definitie ca reuniune de intervale si se calculeaza valorile functiei in capetele de intervale (pentru intervale inchise) , respectiv limitele functiei in capetele de intervale (pentru intervale deschise) 3) Se stabilesc asimptotele prin interpretarea rezultatelor anterioare. Se stabilesc prima data asimptotele orizontale, apoi cele oblice si apoi cele verticale. 4) Se fac intersectiile functiei cu axele de coordonate, adica a) pentru axa Ox se face y=0 si se scoate x. b) pentru axa Oy se face x=0 si se scoate y. 5) Studiul derivatei intai. a) Se calculeaza f b) Se rezolva ecuatia f = 0 si se scot radacinile acestei ecuatii de ex: x1* si x2*. c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f , de exemplu: x f’ x1* 0 x2* 0 +

+

+

+

-

-

-

-

+

+

f(x) crescat. Maxim=(x1*,f(x1*) descresc.

minim=(x2*.f(x2*) cresc.

Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de extreme local(minime si maxime). 6) Studiul derivatei a doua. a) Se calculeaza f b) Se rezolva ecuatia f = 0 si se scot radacinile acestei ecuatii de ex: x1** si x2**. c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f , de exemplu: x f’’ + + + x1** 0 x2** 0 + + convexa +

f(x) convexa

concava

Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de inflexiune. 7) Se intocmeste tabelul final: - Pe prima linie se scriu toate valorile importante obtinute pt x, exemplu x∗ , x∗ , x∗∗ , x∗∗ , x = 0, etc 1 2 1 2 - Pe linia doi practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea primei derivate. - Pe linia trei practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea derivate a doua. - Pe ultima linie se scriu valorile functiei (respectiv limitele functiei) aferente valorilor lui x din linia 1 189 & %

'

$

x x1* x1** f’ + + + 0 f’’ + + + + 0 f(x) f(x1*) f(x1**) 8) Trasare grafic, in ordinea urmatoare: a) trasare axe Xoy si domeniu de definitie b) trasare asimptote c) intersectii cu axele de coordonate

-

x2* 0 + f(x2*)

x2** + + 0 + f(x2**)

+

d) folosind tabelul final, se incepe de la stanga spre dreapta si se pune un punct de tipul (x,f(x)) din tabel pe grafic. Se continua cu punctul urmator (x,f(x)) si punctele se unesc conform indicatiilor primei derivate (crescator sau descrescator) si indicatiilor date de a doua derivate ( convex sau concav). Observatii: 1) Uneori nu este necesar studiul derivatei a doua 2) Avansat ( optional) : studiul periodicitatii si paritatii B) EXERCITII: Reprezentati grafic functiile: a) f (x) = x2 − 5x b) f (x) = x3 + x2 c) f (x) = d) f (x) =
1 x

+

1 x2

1 x(x−1)

190 & %

'

$

Fila 54 = Aplicatiile derivatelor

Monotonie. Puncte de extrem Grafice de functii Exercitii
1) Studiati monotonia si aflati punctele de extreme pentru functiile: a) f (x) = x · ln(x) b) f (x) = arcsin 2 x x+1 c) f (x) =
arcsin(x) √ 1−x2 √

2) Reprezentati grafic functiile: a) f (x) =
1 x(x−1)

b) f (x) = x + arcsin(x) c) f (x) =
cos(x) cos(x)−sin(x)

d) f (x) = arctg(ln(x)) e) f (x) = x − sin(x)

191 & %

' $ 192 & % .

0 < x ≤ 2 f : (0. f (x) = 1+2 x+2 1 . utilizand regula lui l’Hˆpital: o a) lim 1−x3 4 x→1 1−x ln(sin 4x) n→0 ln(sin 5x) b) lim c) lim x3 · ln(x) n→0 4) Verificati existenta asimptotelor pentru f : R → R. x ∈ R\{−2} b) f (x) = ln(sin(4x2 + 3)) c) f (x) = sin(tg(72x + 5)) 7) Studiati derivabilitatea functiei: √ x2 + 5x + 2. x = −2 6) Derivati urmatoarele functii: a) f (x) = x3 ·ln(x) 7·ex b) f : R → R. f (x) = |x2 − 4| 1 0. f (x) = 9 7 8 · x + 4.' $ Fila 55 = Analiza a XI-a Recapitulare Fisa 1 1) Calculati urmatoarele limite de siruri: √ √ √ a) lim n( n + 1 − n) n→∞ b) lim c) 1·3+3·5+···(2n−1)(2n+1) 5n4 n−5 lim 4n+1 n→∞ 4n−2 n→∞ 2) Calculati urmatoarele limite de functii. fara a utiliza regula lui l’Hˆpital: o a) lim x2 −6x+9 x−3 x→3 2 x→7 x−7 8x+3 −5x−2 8x +4x b) lim c) lim x→∞ 3) Calculati urmatoarele limite de functii. x > 2 8) Reprezentati grafic functiile: a) f (x) = x3 + x2 193 & % . unde : a) f (x) = b) f (x) = 5x2 x2 +2 x2 +x+5 6x 5) Studiati continuitatea functiilor: a) f : R → R. ∞) → R.

' $ b) f (x) = 5 x(x−2) 194 & % .

f (x) = 7) Se considera functia f (x) = (−1)n · e−x . pentru: a) f (x) = b) f (x) = c) f (x) = d) f (x) = x + 3. x ≤ 1 a · x2 + 5a · x. 195 & % . x ≤ 2 x2 + 1.x = 0 1. b) Calculati f (x) si determinati intervalele de monotonie ale functiei. x = 3 2 · a · x + 1. fara a utiliza formula lui l’Hˆpital: o a) lim c) x2 −2x+1 b) lim 6x−2 2 x→1 x −5x+4 x→7 x−7 √ √ 2 +3−2 x2 −2+6 lim xx−1 d) lim x+5 x→∞ x→−∞ 4) Calculati urmatoarele limite de functii. x > 2 ex −1 x . x > 1 x2 −4x+3 x−3 6) Studiati derivabilitatea functiei: f : R → R. Demonstrati ca f n (x) = (−1)n · e−x 8) Se da functia f : R → R.x = 3 5. x > 1 x2 + x + 1. utilizand regula lui l’Hˆpital: o a) lim c) lim ln(1+x·3x ) 2x x→∞ b) lim tg(x) x→0 ln(2x+1) 2 (ln x)2 2 n→∞ 3x d) lim x · e−x n→∞ 5) Studiati continuitatea urmatoarelor functii f : R → R. f (x) = 5x4 +2x+1 x4 a) Determinati asimptotele functiei. c) Trasati graficul functiei. x = 0 .' $ Fila 56 = Analiza a XI-a Recapitulare Fisa 2 1) Calculati urmatoarele limite de siruri: a) lim n→∞ n→∞ 13 +23 +···+n3 n3 n 1 k=1 k(k−1) − n 4 b) lim c) lim 2n +3n n n n→∞ 3 +4 2) Studiati convergenta sirurilor: a) an = b) an = n 3n 5n n! 3) Calculati urmatoarele limite de functii. x ≤ 1 x3 + 2.

' $ d) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x0 = 1. 196 & % .

x ∈ 1 tg3(x−2) 5 · sin(x−2) + (0. unde f (x) = b · arctg x + a. astfel incat functia urmatoare sa aiba limita in x0 =2 f (x) = sin 4(x−2) 5(x−2) . f (x) = a) studiati variatia functiei b) reprezentati grafic functia √ 3 x3 − 3x b) scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x=0 c) discutati solutiile reale ale ecuatiei f (x) = m. 3) Determinati parametrul real m. f (x) = b) f (x) = √ x2 +7−4 x2 −2x−3 .' $ Fila 57 = Analiza a XI-a Recapitulare Fisa 3 1) Calculati urmatoarele limite de siruri: a) lim 6n3 n→∞ n! n→∞ √ 3 3n2 +1 b) lim c) lim + √ 3 3n2 +2 3 + · · · √3n2 +n 4n n→∞ n! 2) Fie sirul an . 4) 4) Calculati urmatoarele limite de functii folosind regula lui l’Hˆpital: o a) lim x→1 ln(3x−2) x3 −x b) lim ln(x) n x→∞ x 5) Determinati parametrul real m. x m. 197 & % . m ∈ R. unde an+1 = an + (−a)n . 7) Determinati a. b) determinati forma nerecursiva a sirului. x ∈ (2. x > 2 8) Se da functia f : R → R. a) aratati ca sirul nu este monoton. x = 2 =3 x2 +2x−8 x−2 . x = 3 6) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei f (x) = x · ex in punctul x0 = 0. 2) m. x =2 m. x ≤ 2 2 a · x + 1. astfel incat functiile urmatoare sa fie continue: a) f : R → R.b∈ R astfel incat f : R → R sa fie derivabila.

' $ 198 & % .

' $ Fila 58 = Algebra si Analiza a XI-a Tema A) ALGEBRA 1) Calculati A−1 pentru matricea   2 2 3 A =  1 −1 1  −1 2 3 2) Rezolvati ecuatia matriciala: X· −1 5 −2 8 = 7 2 −3 5 3) Calculati determinantul: 1 2 −1 4 3 1 4 −5 2 0 1 −1 6 −5 4 −4 4) Determinati matricea X din ecuatia: 5·X + 1 3 2 4 =3· 1 0 0 2 + −1 3 2 1 5) Determinati matricea A astfel incat: a) A2 = I2 b) A2 = O2 B) ANALIZA 6) Calculati limitele urmatoarelor siruri: n+6 √ √ a) an = 2n−5 b) an = n2 + 7 − n2 − 7 2n+1 c) an = √ 2n2 −3n+1−5n 7n+2 d) an = 9n+1 +5n−2 9n+3 −5n 7) Verificati convergenta urmatoarelor siruri: a) an = n+3 n+4 b) an = 3n (n+2)! 8) Calculati limitele urmatoarelor functii: a) lim 3 x→5 x−5 b) lim sin(7x) x→0 sin(5x) c) lim tg(4x) x→0 tg(7x) 9) Calculati asimptotele urmatoarelor functii: a) f (x) = 3x2 x2 −2 b) f (x) = x2 +x+1 3x 10) Derivati urmatoarele functii: a) f (x) = b) f (x) = x3 ·ln(x) 7·ex √ 5 x · sin(x) + 1 √ 5 x · cos(x) c) f (x) = ln(sin(x2 + 7)) 199 & % .

' $ 200 & % .

' $ Fila 59 = Algebra clasa XII Lectia 1 1) Notiuni preliminare: Intelegerea notiunilor de: 1. 4) Fie H={0. 5) Fie Z5 = {ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ 0. element neutru 4.1. x * y = x+y-xy Verificati daca (Z. 3) Fie G intervalul G=(2.4} ⊂Z si x * y = |x – y | Verificati daca (H. ⊕) este grup comutativ c) Verificati daca (Z5 .3.y ∈G definim * : G x G -> G. 1. ⊗) este grup comutativ 201 & % .2.∞) . element simetric 5. Pentru orice x. comutativitate. parte stabila 2. 2. x∗ y = x · y − 2x − 2y + 6 Aratati ca (G. asociativitate 3.*) este grup. 4} a) Intocmiti tablele ⊕ si ⊗ in Z5 b) Verificati daca (Z5 .*) este grup. 3. 2) Fie legea de compozitie: Z x Z -> Z.*) este grup comutativ.

' $ 202 & % .

Intocmirea de table de operatii in Zn ˆ ˆ . unde: f = ˆ · x5 + ˆ · x4 + ˆ · x3 + ˆ · x2 + ˆ · x + ˆ 3 4 3 3 2 2 ˆ g = ˆ · x2 + ˆ · x + ˆ in Z5 . 2 3 1 8) Rezolvati urmatorul sistem in Z12 : ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 2 4 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 2 3 1 9) Fie operatiile : x * y = x+y+3 x ◦ y = xy+3x+3y+6. 6) Determinati α astfel incat urmatoarea matrice sa fie inversabila:   ˆ ˆ α 2 0 ˆ ˆ A =  ˆ ˆ ˆ  in Z3 1 1 0 ˆ α ˆ 0 ˆ 1 ˆ 7) Fie f si g in Z5 Aflati catul si restul impartirii lui f la g.y ∈Z. 203 & % .Impartirea polinoamelor in Zn ˆ 2) Rezolvati urmatoarea ecuatie in Z5 : ˆ·x+ˆ=ˆ 3 ˆ 2 4 ˆ 3) Rezolvati sistemul urmator in Z6 : ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 5 1 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 5 4 0 ˆ 4)  Rezolvati sistemul urmator in Z5 : ˆ·x+y+ˆ·z =ˆ 2 3  3 x+ˆ·y+ˆ·z =ˆ 2 3 1  ˆ 2·x+ˆ·y+z =ˆ 3 2 5) Aflati catul si restul impartirii lui f la g. unde x. unde: f = ˆ · x5 + x3 + ˆ · x + ˆ 3 2 4 g = ˆ · x3 + ˆ · x2 + ˆ Efectuati apoi proba .' $ Fila 60 = Algebra clasa XII Exercitii cu clase de resturi Lectia 2 1) Notiuni preliminare: ˆ . Efectuati apoi proba. •) sunt grupuri. +) si (Zn .Demonstrarea faptului ca (Zn . 2 3 1. ˆ .

x * y = x+y-1.*) este grup abelian.' $ Verificati daca (Z. ˆ 10) Rezolvati in Z9 ecuatia: ˆ·x+ˆ=ˆ 7 3 2 11) Fie Z x Z -> Z. Verificati daca (Z.◦) este monoid comutativ. 204 & % .*) este grup abelian Verificati daca (Z.

Bijectivitate. f3 . f2 (x) = x . 1 <= i <= 4 1 1 f1 (x) = x. ε2 }⊂ C. •) la grupul (G. ◦) este izomorf cu grupul lui Klein. ∗) se defineste astfel: G=(x+y 1. f4 } impreuna cu compunerea functiilor formeaza un grup abelian. manual algebra XII. Indicatie: Vezi grupul lui Klein. •) este izomorf cu grupul 3) Fie G=(-1. •) este grup abelian c) Aratati ca grupul (G. b) Aratati ca (G. ∀x ∈ E a) Aratati ca multimea G={f1 .y ∈ G definim: x * y = x+y 1+xy Stiind ca (G.1). unde (G. f(x)= x−1 . ∗). pag. izomorfisme Lectia 3 Notiuni preliminare: Morfism si izomorfism. f4 (x) = − x .1) si pentru orice x. a) Alcatuiti tabla (G. ε. si x * y= 1+xy Mentiune: Examen Bacalaureat 2) Fie ε = − 1 +i· 2 √ 3 2 si G={1. f3 (x) = −x. ∞) este un izomorx+1 fism de la grupul (R∗ .*) este grup. •) ( mentiune=• inseamna inmultire) b) Aratati ca (G. 1) Aratati ca functia f: (0. 43 ˆ 5) Rezolvati in Z5 sistemul: ˆ ˆ 4·x+3·y =ˆ 2 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 2 2 Mentiune: Examen Bacalaureat 205 & % . f2 .' $ Fila 61 = Algebra clasa XII Exercitii cu morfisme.∞) -> (-1. iar functia f:G -> R. definita prin f (x) = x dt 0 1−t2 Mentiune: Admitere ASE 4) Fie E=R\{0} si fi : E− > E. ∀x ∈ (0.1).

' $ 206 & % .

*) daca avem indeplinite: 1) Parte stabila: Daca pentru ∀x.*)=asociativ si (A.*)= element neutru 207 & % .*) este MONOID daca avem: (A. avem grup comutativ. sau grup abelian. ∃e ∈ A. de exemplu x * y = x+y-xy Se studiaza pentru (A. x*y=y*x Pentru 1. astfel incat x* e=e*x=x 4) Element simetric: Daca pentru ∀x ∈ A.*) este grup. Notiunea de MONOID Fie A o multime nevida si *:AxA->A. de exemplu x * y = x+y-xy (A. ∃x ∈ A. Daca in plus este adevarat si 5.' $ Fila 62 = Algebra clasa XII INEL Lectia 4 Notiune de GRUP Fie *:AxA->A.3. z ∈ A.2. y ∈ A → x ∗ y ∈ A 2) Asociativitate: Daca pentru ∀x.4 adevarate. inseamna ca (A.astfel incat x∗x =x ∗x=e 5) Comutativitate: Daca pentru ∀x. y ∈ A. y. x*(y*z)=(x*y)*z 3) Element neutru: Daca pentru ∀x ∈ A.

1) (A.*) . adica daca sunt indeplinite urmatoarele doua egalitati: a) x • (y ∗ z) = x • y ∗ x • z ( distribuitate la stanga a lui • fata de *) b) (y ∗ z) • x = y • x ∗ z • x ( distribuitate la dreapta a lui • fata de *) .Element simetric pentru (A. atat la stanga cat si la dreapta. este distributiva fata de * ( deci fata de prima operatie.*) .Comutativitate pentru (A.*) 2) (A.• )=monoid adica: .•) 3) Daca operatia • ( deci a doua operatie.∗. daca sunt indeplinite urmatoarele 3 conditii: .' $ INEL Fie .*) . •) = INEL.Element neutru pentru (A.2 legi de compozitie.•) . de exemplu notate cu * si 208 & % .*) .A=multime nevida si • Avem (A.Element neutru pentru (A. cea cu monoidul) .Asociativitate pentru (A.Asociativitate pentru (A. cea cu grupul abelian).*)= grup abelian(comutativ) adica: .Parte stabile pentru (A.

c} si operatia * definita prin tabla: a b c ---------------a a b c b b c a c c a b ˆ Aratati ca grupul (A. unde x * y = 1+xy Stiind ca (G.2.*) si (R.5} si x*y=|x-y|. unde 1 x * y = 2 (1 + x + y − xy) Aratati ca (A.+) sunt izomorfe.1) si legea de compozitie *:G x G -> G. 3} grup.1. +). se da functia f: G -> R.3. formeaza un inel in raport cu adunarea si inmultirea matricilor.*) este izomorf cu (Z3 . 3) Fie multimea A=R\{1} si legea de compozitie *: A x A -> A. 1. 2. x+y 5) Fie G=(-1.' $ Fila 63 = Algebra clasa XII Probleme recapitulative Lectia 5 1) Fie A={0. Verificati daca (Z4 . +) este 0. ˆ ˆ 2) Fie Z4 = {ˆ ˆ ˆ ˆ si operatia de adunare.4.b. ˆ 6) Rezolvati in Z5 sistemul: ˆ ˆ ˆ 2·x+3·y =2 ˆ·x+y =ˆ 3 ˆ 1 7) Demonstrati ca multimea matricilor patratice ( de exemplu de ordinul 3). Verificati daca (A. f(x)=ln 1+x 1−x . 209 & % .*) este grup.*) este grup. 4) Fie multimea A={a.*) este asociativa si aflati elementul neutru. Aratati ca (G.

' $ 210 & % .

' $ Fila 64 = Analiza clasa XII Formule esentiale Lectia 1 Tabel integrale nedefinite xn · dx = a · dx = 1 x x xn+1 n+1 ax ln(a) +C +C · dx = ln |x| + C 1 x+a · dx = ln |x + a| + C 1 1 x−a x2 −a2 · dx = 2·a · ln | x+a | + C √ √ 1 · dx = ln(x + x2 + a2 ) x2 +a2 √ √ 1 · dx = ln(x + x2 + a2 ) x2 +a2 √ 1 · dx = arcsin x + C a a2 −x2 +C +C sin(x) · dx = − cos(x) + C cos(x) · dx = sin(x) + C 1 cos2 (x) 1 sin2 (x) · dx = tg(x) + C · dx = −ctg(x) + C tg(x) = − ln | cos(x)| + C ctg(x) · dx = ln | sin(x)| + C Integrale-> Metode de calcul : • Metoda substitutiei= implica retete de rezolvare • Metoda integrarii prin parti : f ·g =f ·g− f ·g 211 & % .

Sume Rieman . yG ) al suprafetei marginite de x=a. dreptele verticale x=a si x=b si graficul functiei f(x) .Suprafata S= b a |f (x)| · dx b a . pentru a ∀k ∈ R.Lungime curba l= 1 + f (x)2 · dx |f (x)| · 1 + (f )2 · dx b 1 2· a b a .' $ Integrale definite a) Formula lui Leibnitz-Newton : b a f (x) · dx = F (x)|b = F (b) − F (a) a f · g · dx = f · g|b − a b a b) Formula de integrare prin parti pt integrale definite : b a f · g · dx c) Operatii cu integrale : b b b (f ± g) · dx = a f · dx ± a g · dx a b b k · f (x) · dx = k · a f (x) · dx.Fie centrul de greutate G(xG .Functii integrabile 4) Aplicatiile integralelor in geometrie : Fie axa Ox. unde xG = a x·f (x)·dx b a f (x)·dx si yG = f 2 (x)·dx f (x)·dx 212 & % .Sume Darboux . d) Subtilitati : .Arie laterala=2 · π · b . x=b. Ox si f(x).Volumul V= π · f 2 (x) · dx b a b a .

x=6. axa Ox si functia f(x)=x2 +3x+ln(x) B) Metoda substitutiei Calculati : √ ln(x) · dx a) x b) c) d) ex ex +1 · dx √ dx dx 1−25x2 x3 √ dx 1−x8 Exercitii : √ 1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) ln(x) x + 1 · dx 3·e 2·ex −1 dx 4·dx √ · dx 7−x2 x4 √ dx 4−x10 x 2 √ ·dx 1−4x √1+x dx 1−x2 √ x · 1 + x2 x·dx √ 1+x2 x · dx · dx 213 & % .' $ Fila 65 = Analiza clasa XII Metoda substitutiei Lectia 2 A) Privire generala despre integrale: Esenta integralelor: a) Tabelul de integrale ( de copiat si invatat) b) Integrale nedefinite : Calculati Calculati ex + x 3 + 1 x · dx c) Integrale definite : ex + x5 + 7x2 · dx d) Aplicatiile integralelor in geometrie : Calculati suprafata marginita de x=4.

' $ 214 & % .

gradI 1 . grad2 gradI grad2 Lectia 3 1) Calculati : a) b) c) a) b) c) a) b) c) a) b) c) 5 3x+2 dx d) 4 1−3x dx e) 6 −3x+2 dx f) −3 −3+2x dx 6 5−7x dx −1 −x−4 dx 2) Calculati : 6 x2 −6x dx d) −1 x2 +25 dx e) 1 x2 +8x+16 dx 1 −x2 +10x−25 dx 1 (x−1)(x+3) dx 3) Calculati : 1 x2 +3x+11 dx d) 1 −x2 +3x−7 dx e) 1 3x2 +2x+5 dx f) 1 4x2 +x+5 dx 1 −2x2 +x−7 dx 1 3x2 +x+7 dx 4) Calculati : 2x+1 x2 −7x dx −3x+2 x2 −64 dx −x x2 −2x+1 dx 215 & % .' $ Fila 66 = Analiza clasa XII Exercitii cu integrale de tipul 1 .

' $ 216 & % .

' $ Fila 67 = Analiza clasa XII Metoda integrarii prin parti Exercitii Lectia 4 Calculati: 1) x · ex · dx 2) x2 · ex · dx 3) 1 − ex · x2 − 2x3 · ex dx 4) x · sin(x) · dx 5) x · cos(x) · dx 6) x · ln(x) · dx 7) x2 · ln(x) · dx 8) ex · sin(x) · dx 9) eα·x · sin(β · x) · dx 10) cos2 (x) · dx Indicatie: Se scrie 11) sin (x) · dx 12) sin3 (x) + 2 · cos3 (x) · dx 2 cos2 (x) · dx = cos(x) · cos(x) · dx 217 & % .

' $ 218 & % .

. Pentru modele de rezolvare complete.. R Q = Calculul integralei integralei C este intotdeauna foarte simplu. gradul numaratoru- lui fiind mai mic decat gradul numitorului. Caz 2:Pentru grad( P ) < grad (Q) Se scrie P Q = P (x−a)α1 ·(x−b)αl2 .. Prin urmare P = C · Q + R respectiv impartind cu Q se obtine : P Q =C+ P Q R Q . Integrand relatia se obtine : C+ R Q..(mx2 +nx+p)β1 . problema fiind calculul o integrala a unei fractii de doua polinoame. Exercitii integrale rationale Calculati: 1) 2) 3) 4) x2 −3x+2 x2 −3x+2 x3 +2x2 +x dx x3 +2x2 +x dx x4 x3 −1 dx x2 (x+2)2 ·(x+4)2 dx x3 +x−1 (x2 +2)2 dx ( = Dificila: Model Lia Arama pag 306) 219 & % . si se descumpune folosind metoda coeficientilor nedeterminati. Dupa descompunere......' $ Fila 68 = Analiza clasa XII Integrarea functiilor rationale Exercitii Lectia 5 Notiuni preliminare Fie P(x) si Q(x) doua polinoame. se integreaza expresia anterioara. astfel : Caz 1:Pentru grad( P ) >= grad (Q) Se face impartirea polinomului P la Q si se obtine catut C si restul R. adica se ajunge la Caz 2. vezi exercitiile urmatoare. P Q dx abordeaza in functie de gradele lui P si Q. restul R avand grad mai mic decat Q.

' $ 220 & % .

adica tg 2 (x) 1+tg 2 (x) . avantajul substitutiilor 1. cos(x) ) ( adica impar in sinus) atunci se face substitutia cos(x)=t Cazul 2 Daca R( sin(x).2. Fie o functie rationala in sin(x) si/sau cos(x). atunci se face substitutia tg x = t 2 De remarcat ca substitutia de la caz 4 este functionala in orice situatie. formule utile: a) sin2 (x) + cos2 (x) = 1 b) Pentru sin(x)=t. avem ( cos(x) )’= .cos(x) ) = .sin(x). adica = = 1 1+t2 t2 1+t2 B) Exercitii 1) sin3 (x) · dx 2) sin5 (x) · dx 3) cos3 (x) · dx 221 & % .3. cos(x) ) = . . cos(x) ) ( adica par in sin si cos) atunci se face substitutia tg(x)=t Cazul 4 Daca NU se reuseste cu cazurile 1.3 fiind ca de obicei genereaza calcule mai simple. Din tg x = t se obtine 2 mulelor : sin(x) = 2·t 1+t2 2·t cos(x)= 1−t2 tg(x)= 1−t2 ctg(x)= 1−t 1+t 2·t 2 2 x 2 = arctg(t) -> x = 2 · arctg(t) -> dx = 2·dt 1+t2 Se exprima toate functiile trigonometrice in functie de tg x = t conform for2 Recomandari: Pentru cazul 1.cos(x) ) = R( sin(x) . . Idee: Dupa substitutiile urmatoare. formule utile: a) sin2 (x) + cos2 (x) = 1 b) Pentru cos(x)=t. formule utile: a) cos2 (x) = b) sin2 (x) = 1 1+tg 2 (x) .2.R( sin(x) .' $ Fila 69 = Analiza clasa XII Integrarea functiilor trigonometrice Lectia 6 Metode de rezolvare.sin(x).sin(x) -> dt = − sin(x) · dx Pentru cazul 2. intotdeauna se obtine o expresie rationala in t.cos(x)) Cazul 1 Daca R( . cos(x) ) ( adica impar in cosinus) atunci se face substitutia sin(x)=t Cazul 3 Daca R( . notata cu R(sin(x). avem ( sin(x) )’= cos(x) -> dt = cos(x) · dx 3) Pentru cazul 3.R( sin(x) .

' $ 4) sin4 (x) · cos2 (x) · dx 5) tg 4 (x) · dx 6) 7) 8) 9) 10) 11) 12) 13) 14) 15) dx 5+4·sin(x) dx 2·sin(x)−cos(x)+5 dx 1+tg(x) 1 3+cos(x) dx 1 dx 1+sin2 (x) sin(x) 1+sin(x) dx 2·tg(x)+3 dx sin2 (x)+2·cos2 (x) 1 dx cos4 (x)·sin2 (x) 1 dx cos2 (x)+2·sin2 (x) 1+sin(x) sin(x)·(1+cos(x)) dx 222 & % .

Se scrie se obtine √ ax2 + bx + c = t · (x − β) ) (x − α)2 .Se imparte cu x − α si se obtine 223 & % . notand . deci √ c a(x − α)(x − β) = t(x − α) unde (x − α) = a(x − α)(x − β) = t · (x − α)2 √ . care contine expresii ale lui x si radical din functia de gradul doi.Se calculeaza dx in functie de t √ √ .Se calculeaza dx in functie de t √ √ . adica fie : R(x.Se exprima R(x. a · x2 + b · x + c) · dx in functie de t.Se calculeaza ax2 + bx + c = t · x + c in functie de t.Se exprima R(x.Se calculeaza ax2 + bx + c = a · x + t in functie de t. a · x2 + b · x + c) · dx Substitutia efectuata este in functie de urmatoarele cazuri : Pentru ∆ < 0 si a > 0 Se face substitutia: ax2 + bx + c = √ a·x+t .Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t . care se rezolva conform metodei de la integrarea functiilor rationale. Pentru ∆ > 0 Daca ∆ > 0 inseamna ca exista doua radacini reale. Pentru ∆ < 0 si c > 0 Se face substitutia: ax2 + bx + c = t · x + .' $ Fila 70 = Analiza clasa XII Substitutiile lui Euler Lectia 7 Metoda de integrare folosind substitutiile lui Euler Fie integrala dintr-o expresie rationala. notata cu R. fiind garantat ca intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t. care se rezolva conform metodei de la integrarea functiilor rationale. inlocuind pe x √ . inlocuind pe x √ .Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t . fiind garantat ca intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t. a · x2 + b · x + c) · dx in functie de t. fie x1 = α si x2 = β Se face substitutia: ax2 + bx + c = t · (x − α) ( sau in mod similar.

Se calculeaza dx in functie de t √ . inlocuind pe x √ . a(x − α)(x − α) = t · (x − α)2 √ Se imparte cu x − α si asa mai departe.' $ a(x − β) = t · (x − α) . fie x1 = x2 = α Se face substitutia: ax2 + bx + c = t · (x − α) . care se rezolva conform metodei de la integrarea functiilor rationale Pentru ∆ = 0 Daca ∆ = 0 inseamna ca exista doua radacini egale.Se scrie se obtine a(x − α)(x − α) = t(x − α) unde (x − α) = (x − α)2 .Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t . a · x2 + b · x + c) · dx in functie de t. similar cu cazul ∆ > 0 B) Exercitii 1) √1 dx2) (1+x) 1+x+x2 dx √ 3) (x2 +36) 36−x2 √ dx 1+ x2 +2x+2 224 & % .Se calculeaza ax2 + bx + c = t · (x − α) in functie de t.Se exprima R(x. fiind garantat ca intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t.

doar in urmatoarele trei cazuri ( stabilite de Cebˆsev) : ı¸ 1) Pentru p= intreg √ Se va face substitutia r x = z. a · xn + b > 0.p=rationale Integrala se poate reduce la calcul unei integrale rationale.' $ Fila 71 = Analiza clasa XII Substitutiile lui Cebˆsev ı¸ Lectia 8 Fie xm · (a · xn + b) · dx p unde a = 0.n. m. unde N= numitorul lui p 225 & % . unde N= numitorul lui p m+1 n Se va face substitutia a + b · x−N = z N . unde z este multiplu comun al numitorilor lui m si n 2) Pentru 3) Pentru Exercitii: 1) 2) x· dx √ 3 2 x +1 √ dx 4 1+x4 m+1 n =intreg + p =intreg Se va face substitutia a · xn + b = z N .

' $ 226 & % .

' $ Fila 72 = Analiza clasa XII Exercitii tip = integrale Lectia 9 Calculati integralele: 1) 2) √ dx√ x− 3 x √ 1+ √x+1 dx 1+ 3 x+1 x x+1 4 3) (x − 1) · · dx 4) sin2 (x) · cos (x) · dx 5) cos5 (x) · dx 6) cos4 (x) · dx 7) tg 5 (x) · dx 8) 9) 1 dx sin3 (x) 1 dx sin2 (x) 10) sin(5x) · cos(7x) · dx 227 & % .

' $ 228 & % .

x=3. Ox si f(x) definita astfel: a) f (x) = x3 b) f (x) = x4 √ c) f (x) = 9 − x2 229 & % .' $ Fila 73 = Analiza clasa XII Recapitulare 1 = integrale Lectia 10 1) Calculati urmatoarele integrale: a) b) (7x + x √ 3 x − cos(x)) · dx 1 √ 6 x e − 6x + · dx 2) Calculati urmatoarele integrale: a) x· √7 ln(x) · dx b) 5·ex 1−ex dx c) √ x dx 1−x10 4 3) Calculati integralele: a) x · cos(x) · dx b) x · ln(x) · dx 4) Calculati: √ 3 a) 1 x · 1 + x2 · dx b) 10 5+x √ dx 2 1−x2 5) Calculati: a) 2 4 dx 1 6−3x b) 2 1 dx 1 2x2 +3x+10 c) 2 2x−1 dx 1 x2 −6x+9 6) Calculati: a) c) √ dx dx 5−4x2 dx 1+sin(x) dx b) d) 5 · sin (x) · dx 5x4 x3 −1 dx 3 7) Calculati: a) √ dx dx 1+ x2 +2x+2 b) dx √ dx (x2 +9)· 9−x2 8) Calculati suprafata marginita de x=1.

' $ 230 & % .

' $ Fila 74 = Analiza clasa XII Recapitulare 2 = integrale Lectia 11 Calculati urmatoarele integrale: 1) 2) 3) 4) 5) 6) 2 √ dx 3x· 3 ln(x) 2−x √ dx 1+3x 4·ex 5·ex −1 dx 1 x2 −14x+49 dx 2x−1 2x2 +x−7 · dx 1 x2 −5x dx x 7) e · cos(x) · dx 8) x · ln(x)dx 9) x · cos(x)dx 10) √ x dx 4−x14 6 231 & % .

' $ 232 & % .

unde r1 si r2 sunt reali b) Pentru ∆ = 0 ⇒ y = (C1 + C2 ) · er1·x . unde r1=r2 = real c) Pentru ∆ < 0 ⇒ y = (C1 · cos(β · x) + C2 · cos(β · x)) · eα·x pt r = α ± i · β In cazul nostru α = 0 si β = 3 deci y = (C1 · cos 3x + C2 · cos 3x) · e0·x adica y = C1 · cos 3x + C2 · cos 3x 233 & % .' $ Fila 75 = Analiza clasa XII Ecuatii diferentiale Lectia 12 Ecuatii diferentiale cu variabile separabile: y = f (x) · g(y) Se procedeaza astfel: Se scrie dy(x) = y · dx -> y = dy g(y) = f (x) · 1 g(y) · dy = dy dx -> dy dx = f (x) · g(y) -> dx Integram ambii membrii si obtinem: f (x) · dx -> se rezolva si se scoate y Exemplu: Rezolvati ecuatia diferentiala y’=2x(1 + y 2 ) Rezolvare: obtinem dy dy 2 dx = 2x(1 + y ) -> 1+y 2 = 2x · dx -> Integram dy 2x · dx adica obtinem arctg(y)=x2 + C Se 1+y 2 = 2 ambii membrii si aplica tg la ambii membrii si se obtine y=tg(x + C) Ecuatii diferentiale de gradul II Exemplu: Rezolvati ecuatia diferentiala: y”+9y=0 cu conditiile f ( π ) = 1 si f ( π ) = 3 2 2 Rezolvare: Se respecta urmatorii pasi: 1) Se noteaza y = er·x y = r · er·x 2) Se scrie y = r2 · er·x 3) si se inlocuieste in ecuatia initiala: r2 · er·x + 9 · er·x = 0 4) Se imparte cu er·x si se obtine r2 + 9 = 0 5) Se rezolva ecuatia si se obtine r1 = 3 · i si r2 = −3 · i 6) Se scrie expresia lui y conform teoriei urmatoare: Teorie (C1 si C2 sunt constante) a) Pentru ∆ > 0 ⇒ y = C1 · er1·x + C2 · er2·x .

Exercitii : Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale: 1) y”-6y’+9y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2 2) y”-10y’+25y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2 3) y”-5y’ +6y=0 pentru f(1)=2 si f’(1)=1 4) y’=2x3 pentru y(1)=4 5) y’=(2x+1)y 6) y’=x(1 + y 2 ) 234 & % . rezolvand sistemul de doua ecuatii (aferent celor doua conditii initiale) si doua necunoscute (C1 si C2) 8) Se scrie forma finala a lui y in functie de C1 si C2 determinate anterior.' $ 7) Se determina C1 si C2 din conditiile initiale.

x2 . 3) Gasiti numerele complexe ale caror patrate sa fie : a) i b) 1 2 − √ 3 2 i 4) In dezvoltarea a· √ 4 a+ 1 √ a n . 1 1 8) Calculati determinantul 7) Fie A = d= x1 x2 x3 x2 x3 x1 x3 x1 x2 . n ∈N ∈Z 2) Fie familia functiilor de gradul II fm (x) = m · x2 + 2(m + 1)x + m + 2. m∈ R\{0}. X. 235 & % . 5) Rezolvati inecuatia: log2x (x) + log2 (x) > 0 6) Determinati A si B. XI 1) Determinati multimile: A= x ∈ N |x = B= x ∈ Z|x = 4n n+2 . suma coeficientilor binomiali de grad par este 128. 1 0 . astfel incat polinomul A·X n+2 +B ·X n +2 sa fie divizibil cu (x − 1)2 . unde x1 .' $ Fila 76 = Test 1 Algebra IX. n 6n+7 3n+1 . Aratati ca varfurile parabolelor acestor functii se gasesc pe dreapta y=x+1. Aflati termenul care il contine pe a3 . x3 sunt radacinile ecuatiei x3 − 2x2 + 2x + 17 = 0 9) Discutati natura sistemului:   x+y =1 2x + z = n  mx + y + z = 4 dupa valorile parametrilor reali m si n. Calculati An pentru n>=1.

' $ 236 & % .

+).' $ Fila 77 = Test 2 Algebra IX-XII ANALIZA XI-XII 1) Determinati termenii care il contin pe b2 din dezvoltarea log 1 (n) + log n (n) > 0 3 3 2) Discutati si rezolvati sistemul:   x − my + z = 1 x − y + z = −1  mx + m2 y − z = m2 ˆ 3) Fie (Z5 . abelian. stiind ca n este cel mai mare numar natural care verifica inecuatia: 237 & % . 4) Calculati limita sirului: 3n n→∞ n! lim 5) Calculati integrala: dx √ (1 + x) 1 + x + x2 ˆ ˆ Alcatuiti tabla (Z5 . +) este grup √ a− √ 3 b n . +) si verificati daca (Z5 .

' $ 238 & % .

( cu ◦ este notata inmultirea). x <= 1 x3 + 2. 3) Scrieti urmatoarele numere complexe sub forma trigonometrica : a) z=sin(α) − i · cos(α) b) z=cos(α) − i · sin(α) 4) Reprezentati grafic functia: f(x)=x-sin(x) 5) Calculati limita: ln(5 + x · 3x ) x→∞ 7·x lim 6) Studiati derivabilitatea functiei: f : R → R. ◦) este grup comutativ.b). 1 2 5 8) Rezolvati sistemul omogen m·x+4·y =0 x+m·y =0 9) Fie hiperbola y2 x2 − =1 4 25 Scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M(a. x > 1 7) Determinati rangul matricii   1 2 n A= n n + 1 3 .' $ Fila 78 = Test 3 Matematica IX-XII 1) Rezolvati ecuatia: 8 · A5 = 3 · P3 · A5 x x+1 2) Aratati ca polinomul (x + 1)6n+1 + x6n+2 se divide la x2 + x + 1. ˆ 12) Rezolvati in Z5 sistemul: ˆ·x+ˆ·y =ˆ 4 3 2 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 2 2 13) Calculati: √ dx + 2x + 2 1+ x2 239 & % . 10) Stabiliti asimptotele functiei: f (x) = (x + 1)3 x2 − x + 1 ˆ 11) Verificati daca (Z5 . unde n=parametru real. f (x) = x2 + x + 1.

' $ 240 & % .

..... 3) Demostrati ca pentru orice n>=2 avem: (2n)! 4n < n+1 (n!)2 4) Demonstrati identitatea: k−1 k−1 k−1 k Cn = Cn−1 + Cn−2 +.' $ Fila 79 = Test 4 Examen admitere facultate 1) Rezolvati ecuatia: 2x − 1 4x − 3 = 3 3 2) Determinati a astfel incat polinomul ˆ P (x) = ˆ · x3 + (a + ˆ · x + 1 2 2) ∈ Z3 [X] sa fie ireductibil. + Ck−1 Indicatie: Se va folosi formula din manualul de clasa a X-a de la combinari: k−1 k k Cn = Cn−1 + Cn−1 241 & % ...

' $ 242 & % .

9) Scrieti etapele necesare trasarii graficului unei functii. 2) Scrieti toate formulele cunoscute de la geometrie analitica : a) puncte b) dreapta c) cercul d) elipsa e) hiperbola f) parabola Efectuati pentru fiecare situatie desenul figurii si scrieti definitia. ( ecuatii bipatrate. o 8) Scrieti etapele necesare pentru stabilirea asimptotelor. 4) Dati cate un exemplu simplu si mentionati ideea de rezolvare pentru toate tipurile de ecuatii cunoscute.' $ Fila 80 = Test 5 Recapitulare teorie 1) Scrieti toate formulele cunoscute de la trigonometrie si formulele de calcul ale suprafetei triunghiului. reciproce. 10) Specificati etapele rezolvarii unei probleme folosind sirul lui Rolle. 11) Explicati metodele de rezolvare a integralelor nedefinite : a) metoda substitutiei si metoda integrarii prin parti b) integrarea functiilor rationale c) integrarea functiilor irationale(substitutiile lui Euler) d) integrarea functiilor trigonometrice 12) Explicati: a) sume Rieman b) sume Darboux c) formula lui Leibnitz-Newton 13) Scrieti formulele de calculul cu integrale pentru: a) Suprafata b) Volumul de rotatie c) Lungimea unei curbe 243 & % . 3) Scrieti metodele prin care se poate demonstra ca o functie este bijectiva. etc) 5) Scrieti etapele prin care se verifica faptul ca o functie este: a) continua b) derivabila 6) Enuntati teoremele: a) Rolle b) Lagrange c) Cauchy 7) Enuntati teorema lui l’Hˆpital.

16) Scrieti etapele necesare studiului compatibilitatii unui sistem de ecuatii liniare. ⊗) este inel.' $ d) Centrul de greutate al unei placi 14) Scrieti etapele necesare aflarii inversei unei matrici 15) Scrieti etapele necesare determinarii rangului unei matrici. 18) Scrieti etapele necesare verificarii izomorfismului de la (A. 244 & % .*) este grup : a) Exemplificare pentru A=interval b) Exemplificare pentru A=multime. ⊕. 19) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A. 17) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A. ⊗) prin functia f(x).⊕) la (B.

' $ Bibliografie 1) Manual algebr˘ clasa a IX-a a 2) Manual de geometrie plan˘ ¸i trigonometrie clasa a IX-a as 3) Manual de algebr˘ clasa a X-a a 4) Manual de geometrie ˆ spatiu ¸i trigonometrie clasa a X-a ın s 5) Manual de algebr˘ clasa a XI-a a 6) Manual de analiz˘ matematic˘ clasa a XI-a a a 7) Manual de geometrie analitic˘ clasa a XI-a a 8) Manual de algebr˘ clasa a XII-a a 9) Manual de analiz˘ matematic˘ clasa a XII-a a a 10) Culegere de probleme de algebr˘ de Chiriac a 11) Culegere de probleme de algebr˘ de N˘st˘sescu a a a 12) Culegere de probleme de analiz˘ matematic˘ de Lia Arama a a 13) Culegere de probleme de trigonometrie de Turtoiu 14) Formule matematice uzuale de Rogai 15) Subiecte pentru examenul de bacalaureat 16) Subiecte pentru examenul de admitere ˆ facultate ın 245 & % .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful