'

&
$
%
Memento
matematic˘a
Jurcone Ramiro
'
&
$
%
'
&
$
%
Prefat ¸˘a
Prezenta lucrare are ca scop sintetizarea principalelor not ¸iuni de matematic˘a
din programa de liceu.
Motivul realiz˘arii lucr˘arii este necesitatea existent ¸ei ˆıntr-o singura carte a
formulelor de matematic˘a, metodelor de rezolvare ¸si a exercit ¸iilor tip, pentru
a caror g˘asire este necesar˘a altfel consultatea tutoror manualelor de liceu ¸si a
multor culegeri.
Lucrarea se dore¸ste a fi o prezentare succint˘a ¸si la obiect a principalelor
not ¸iuni, neavˆand pretent ¸ia de a ˆınlocui munca din culegeri specializate, din
manual sau din culegeri de probleme cu subiecte de examen. Mai degrab˘a
se dore¸ste a fi o introducere ˆın studiul matematicii de liceu pe de o parte ¸si
un manual de referint ¸˘a pentru consultarea operativa a principalelor formule ¸si
metode de rezolvare.
Lucrarea este format˘a din dou˘a p˘art ¸i:
Partea I Cont ¸ine prezentarea teoretic˘a a principalelor subiecte, cˆate un subiect
pe o fil˘a, adic˘a pe dou˘a pagini fat˘a/verso. Subiectele sunt notate dup˘a
sistemul Memo 1, Memo 2,... s.a.m.d.
Partea II Cont ¸ine fi¸se de exercit ¸ii, ˆın principiu fiecare fi¸sa de exercit ¸ii se poate
studia independent, o fi¸sa putˆand constitui in principiu obiectul unei lect ¸ii.
ˆ
In funct ¸ie de durata lect ¸iei ¸si de ritmul de lucru, este posibil studiul mai
multor fi¸se ˆıntr-o lectie. Fi¸sele sunt notate dupa sistemul Fi¸sa 1, Fi¸sa 2, ...
s.a.m.d. Fi¸sele sunt cˆate o fi¸sa pe o fil˘a, adic˘a pe dou˘a pagini fat˘a/verso.
Pentru efectuarea exercit ¸iilor prezente in fi¸sele din partea a II-a, uneori
este recomandabil s˘a fie studiate capitolele corespunz˘atoare din partea I
de teorie.
ˆ
In vederea sust ¸inerii diverselor examene, se recomand˘a ca dup˘a parcurgerea
prezentei lucr˘ari, s˘a se efectueze preg˘atire dup˘a o culegere de subiecte pentru
tipul respectiv de examen, ˆın vederea accentu˘arii deprinderilor specifice acelui
examen. Ca exemplu ˆın acest sens, pot fi utile subiectele de examen din anii
anteriori, respectiv culegeri editate ˆın vederea sust ¸inerii examenului din anul
respectiv.
3
'
&
$
%
4
'
&
$
%
Cuprins
Partea I = Teorie
Nr Cont ¸inut Clasa Pagina
1 Geometrie plan˘a IX 13
2 Formule de trigonometrie IX 15
3 Cercul trigonometric IX 17
4 Graficele funct ¸iilor trigonometrice X 19
5 Ecuat ¸ii ¸si inecuat ¸ii trigonometrice X 21
6 Numere complexe X 23
7 Formule de algebr˘a IX 25
8 Funct ¸ia de gradul II IX 27
9 Semnul funct ¸iei de gradul doi IX 29
10 Funct ¸ii injective, surjective, bijective IX 31
11 Progresii aritmetice ¸si geometrice IX 33
12 Funct ¸ia exponential˘a X 35
13 Logaritmi X 37
14 Analiz˘a combinatorie X 39
15 Binomul lui Newton X 41
16 Polinoame X 43
17 Ecuat ¸ii de grad superior X 45
18 Ecuat ¸ii de grad superior - Continuare X 47
19 Determinant ¸i XI 49
20 Matrici XI 51
21 Matricea invers˘a. Rangul unei matrici XI 53
22 Sisteme de ecuat ¸ii liniare XI 55
23 Compatibilitatea sistemelor de ecuat ¸ii liniare XI 57
24 Sisteme de ecuat ¸ii liniare particulare XI 59
25 Limite de ¸siruri XI 61
26 Limite de funct ¸ii XI 63
27 Aplicat ¸ii ale limitelor de funct ¸ii XI 65
28 Derivate XI 67
29 Aplicat ¸ii ale derivatelor XI 69
30 Interpretarea geometric˘a a derivatei XI 71
31 Integrale XII 73
32 Tabel derivate ¸si tabel integrale XII 75
33 Tabel derivate ¸si tabel integrale pe o pagin˘a XII 77
34 Structuri algebrice XII 79
35 Anex˘a 81
5
'
&
$
%
6
'
&
$
%
Cuprins
Partea a II-a = Exercit ¸ii
Nr Cont ¸inut Pagina
Clasa IX
1 Geometrie plan˘a 85
2 Geometrie ˆın spat ¸iu. Formule 87
3 Trigonometrie 89
4 Numere complexe 91
5 Aplicat ¸iile trigonometriei ˆın algebr˘a 83
6 Aplicat ¸iile trigonometriei ˆın geometrie 95
7 Vectori 97
8 Puteri ¸si radicali 99
9 Sisteme de ecuat ¸ii clasa a-IX-a 101
Clasa X
10 Funct ¸ia exponential˘a 103
11 Logaritmi = Exercit ¸ii Lect ¸ia 1 105
12 Logaritmi = Exercit ¸ii Lect ¸ia 2 107
13 Analiz˘a combinatorie Lect ¸ia 1 109
14 Analiz˘a combinatorie Lect ¸ia 2 111
15 Binomul lui Newton 113
16 Progresii aritmetice 115
17 Progresii geometrice 117
18 Polinoame 119
19 Teorema lui B´ezout. Rad˘acini multiple 121
20 Ecuat ¸ii de grad superior lui 2 123
21 Relat ¸iile lui Vi`ete 125
22 Induct ¸ia matematic˘a 127
23 Probleme reprezentative Algebr˘a clasa a IX-a 129
24 Probleme reprezentative Algebr˘a clasa a X-a 131
Clasa XI
25 Determinant ¸i 133
26 Matrici 135
27 Matricea invers˘a 137
28 Sisteme de ecuat ¸ii liniare. Lect ¸ia 1 139
29 Sisteme de ecuat ¸ii liniare. Lect ¸ia 2 141
30 Recapitulare Algebra XI. Fi¸sa 1 143
31 Recapitulare Algebra XI. Fi¸sa 2 145
32 Recapitulare Algebra XI. Fi¸sa 3 147
7
'
&
$
%
Nr Cont ¸inut Pagina
33 Geometrie analitic˘a. Dreapta. Teorie 149
34 Geometrie analitic˘a. Dreapta. Exercit ¸ii 151
35 Geometrie analitic˘a. Cercul. Teorie 153
36 Geometrie analitic˘a. Elipsa. Teorie 155
37 Geometrie analitic˘a. Hiperbola. Teorie 157
38 Geometrie analitic˘a. Parabola. Teorie 159
39 Geometrie analitic˘a. Exercit ¸ii 161
40 Limite de ¸siruri. Tipuri de baz˘a 163
41 Limite de ¸siruri. Exercit ¸ii tipurile 1,2,3,4,5 165
42 Limite de ¸siruri. Exercit ¸ii tipurile 1,2,3,4,5. Tem˘a 167
43 Limite de ¸siruri. Teorema cle¸ste 169
44 S¸iruri. Convergent ¸a sirurilor 171
45 Limite de funct ¸ii ( clasice, f˘ar˘a derivate ). Lect ¸ia 1 173
46 Limite de funct ¸ii ( clasice, f˘ar˘a derivate ). Lect ¸ia 2 175
47 Asimptote 177
48 Continuitate 179
49 Derivabilitate 181
50 Derivate 183
51 Teorema lui l’Hˆopital 185
52 Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy 187
53 Reprezentarea grafic˘a a functiilor 189
54 Aplicat ¸iile derivatelor. Exercit ¸ii 191
55 Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Recapitulare. Fi¸sa 1 193
56 Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Recapitulare. Fi¸sa 2 195
57 Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Recapitulare. Fi¸sa 2 197
58 Algebr˘a ¸si Analiz˘a matematic˘a = clasa a XI-a. Tem˘a 199
Clasa XII
59 Algebr˘a clasa XII = Notiunea de grup 201
60 Algebr˘a clasa XII = Clase de resturi 203
61 Algebr˘a clasa XII = Morfism ¸si izomorfism 205
62 Algebr˘a clasa XII = Inel 207
63 Algebr˘a clasa XII = Probleme recapitulative 209
64 Analiz˘a clasa XII = Tabel integrale 211
65 Analiz˘a clasa XII = Metoda substitut ¸iei 213
66 Analiz˘a clasa XII =
_
1
gradI
,
_
1
grad2
,
_
grad1
grad2
215
67 Analiz˘a clasa XII = Metoda integr˘arii prin p˘art ¸i 217
68 Analiz˘a clasa XII = Integrarea funct ¸iilor rat ¸ionale 219
69 Analiz˘a clasa XII = Integrarea funct ¸iilor trigonometrice 221
70 Analiz˘a clasa XII = Substitut ¸iile lui Euler 223
71 Analiz˘a clasa XII = Substitut ¸iile lui Cebˆı¸sev 225
8
'
&
$
%
Nr Cont ¸inut Pagina
72 Analiz˘a clasa XII = Exercit ¸ii tip 227
73 Analiz˘a clasa XII = Recapitulare 1 229
74 Analiz˘a clasa XII = Recapitulare 2 231
75 Analiz˘a clasa XII = Ecuat ¸ii diferent ¸iale 233
Sintez˘a
76 Test 1 = Algebr˘a IX, X, XI 235
77 Test 2 = Algebr˘a IX-XII, Analiz˘a XI,XII 237
78 Test 3 = Matematic˘a IX-XII 239
79 Test 4 = Examen admitere facultate 241
80 Test 5 = Recapitulare teorie 243
9
'
&
$
%
10
'
&
$
%
PARTEA I
MEMENTO MATEMATIC
˘
A
- TEORIE -
11
'
&
$
%
12
'
&
$
%
Memo 1: Geometrie plana
Termeni utilizati:
- dreapta, semidreapta, segment, mediatoarea unui segment.
- drepte paralele, dreapta secant˘a, unghiuri alterne interne, unghiuri alterne
externe, unghiuri corespondente
- bisectoarea unui unghi
- simetric: simetricul unui punct fat ¸˘a de o dreapt˘a, simetrica unei drepte fat ¸˘a
de o dreapt˘a.
- unghiuri: ascut ¸ite, obtuze, complementare, suplementare
- triunghiul : triunghiul oarecare, isoscel, echilateral, dreptunghic, triunghiuri
egale (cazurile de egalitate),
- triunghiul : triunghiuri asemenea( cazurile de asem˘anare), teorema lui Thales.
- triunghiul : suma unghiurilor ˆıntr-un triunghi, unghi exterior unui triunghi(
ce este ¸si cum se calculeaz˘a),
- triunghiul : linia mijlocie( ce este ¸si cum se calculeaz˘a)
- triunghiul : Linii importante ˆın triunghi:
• Bisectoarea:
ˆ
Imparte un unghi in dou˘a p˘art ¸i egale. Orice punct de pe
bisectoare este egal dep˘artat de laturile unghiului. Bisectoarele triunghiului se
intersecteaz˘a ˆın centrul cercului ˆınscris triunghiului.
• Mediana: Une¸ste vˆarful unui triunghi cu mijlocul laturii opuse. Medianele
triunghiului se intersecteaz˘a ˆın centrul de greutate G al triunghiului. G se afl˘a
la dou˘a treimi de vˆarf ¸si la o treime de baz˘a.
• Mediatoarea: Este perpendicular˘a pe mijlocul unui segment. Orice punct
de pe mediatoare este egal dep˘artat de capetele segmentului. Mediatoarele
triunghiului se intersecteaz˘a ˆın centrul cercului circumscris triunghiului.

ˆ
Inaltimea : Este perpendiculara dus˘a dintr-un v˘arf al triunghiului pe
latura opus˘a.
ˆ
In˘alt ¸imile triunghiului se intersecteaz˘a ˆın ortocentrul triunghi-
ului (”Orto” ˆınseamn˘a drept ˆın greac˘a)
Suprafat ¸a unui triunghi oarecare:
(1) S=
baza∗ˆınaltimea
2
(2) S=
b∗c∗sin(A)
2
(3) S=
a∗b∗c
4∗R
, unde R= raza cerc circumscris triunghiului (intersect ¸ie medi-
atoare)
(4) S = r ∗p , unde r= raza cerc ˆınscris triunghiului (intersect ¸ie bisectoare),
p= semiperimetrul=
a+b+c
2
(5) S=
_
p ∗ (p −a) ∗ (p −b) ∗ (p −c), unde p=semiperimetrul . (Formula
lui Heron)
(6) Idee util˘a: Exprimarea suprafet ¸ei ˆın dou˘a moduri, ˆın probleme ¸si aflarea
necunoscutei
Teoreme ˆın triunghiul oarecare
Fie triunghiul oarecare ABC, AD= median˘a, AM= bisectoare
13
'
&
$
%
A
B C
a
b
c
M D
•Teorema sinusului:
a
sin(A)
=
b
sin(B)
=
c
sin(C)
= 2∗R, unde R=raza cercului
circumscris triunghiului •Teorema cosinusului: a
2
= b
2
+ c
2
−2 ∗ b ∗ c ∗ cos(A)
(Teorema lui Pitagora generalizat˘a)
Ment ¸iuni:- Pt. A=ascut ¸it, cos(A) > 0, deci −2∗b∗c∗cos(A)
este o cantitate negativ˘a
- Pt. A=obtuz, cos(A) < 0, deci −2∗b∗c∗cos(A)
este o cantitate pozitiv˘a
•Teorema medianei: AD
2
=
2∗(AB
2
+AC
2
)−BC
2
4
•Teorema bisectoarei:
BM
MC
=
AB
AC
Triunghiul dreptunghic Fie triunghiul dreptunghic ABC, A= 90

, AD
⊥ BC
A B
C
D
• Formulele pentru sin, cos, tg, ctg
• Valorile sin, cos, tg, ctg pentru 30, 60, 45 grade
• B=90-C, deci sin(B)=cos(C), cos(B)=sin(C), tg(B)=ctg(C), ctg(B)=tg(C),
samd.
• Teorema lui Pitagora: BC
2
= AB
2
+AC
2
• Teorema ˆınalt ¸imii: AD
2
= DB ∗ DC
• Teorema catetei: AB
2
= BC ∗ DB, respectiv AC
2
= BC ∗ DC
• Cateta ce se opune la 30 grade= jumatate din ipotenuz˘a
• S=
cateta∗cateta
2
Poligoane care se pot descompune in triunghiuri
• P˘atrat, dreptunghi, paralelogram, trapez, romb. Perimetre, suprafet ¸e,
propriet˘at ¸i.
Cercul
• Diametrul=2 ∗ R. Perimetrul P=2 ∗ π ∗ R . Suprafat ¸a S=π ∗ R
2
.
• Unghi a) pe cerc:
ˆ
A =
¯
CAB =
BC
2
b)exterior:
ˆ
D =
¯
EDF =
GH−EF
2
c)interior:
ˆ
M =
¯
KML =
IJ+KL
2
conform figurii:
A
B
C
D
E
F
G
H M
I
J
K
L
Patrulaterul inscriptibil Fie patrulaterul inscriptibil ABCD:
A
D
B
C
• Suma unghiurilor opuse este 180 grade, adica
ˆ
A +
ˆ
B = 180, respectiv
ˆ
C +
ˆ
D = 180.
• Unghiul format de o diagonal˘a cu una din laturi, este egal cu unghiul
format de cealalt˘a diagonal˘a cu latura opus˘a, adic˘a de exemplu
¯
CAB =
¯
CDB.
14
'
&
$
%
Memo 2: Formule de trigonometrie:
sin(x) =
cateta opus˘ a
ipotenuz˘ a
cos(x) =
cateta alaturat˘ a
ipotenuz˘ a
tg(x) =
cateta opus˘ a
cateta alaturat˘ a
ctg(x) =
cateta alaturat˘ a
cateta opus˘ a
tg(x) =
sin(x)
cos(x)
ctg(x) =
cos(x)
sin(x)
tg(x) =
1
ctg(x)
ctg(x) =
1
tg(x)
sin(x) = cos(
π
2
−x) cos(x) = sin(
π
2
−x) tg(x) = ctg(
π
2
−x) ctg(x) = tg(
π
2
−x)
Formula fundamental˘ a a trigonometriei :
sin
2
x +cos
2
x = 1
Utile: cos
2
(x) =
1
1+tg
2
(x)
sin
2
(x) =
tg
2
(x)
1+tg
2
(x)
Dac˘a not˘am tg
x
2
= t, atunci sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x) se pot exprima ˆın
funct ¸ie de tg
x
2
astfel:
sin(x) =
2t
1+t
2
cos(x) =
1−t
2
1+t
2
tg(x) =
sin(x)
cos(x)
=
2t
1−t
2
ctg(x) =
cos(x)
sin(x)
=
1−t
2
2t
sin(a +b) = sin(a) ∗ cos(b) +cos(a) ∗ sin(b)
sin(a −b) = sin(a) ∗ cos(b) −cos(a) ∗ sin(b)
cos(a +b) = cos(a) ∗ cos(b) −sin(a) ∗ sin(b)
cos(a −b) = cos(a) ∗ cos(b) +sin(a) ∗ sin(b)
sin(2a) = 2 ∗ sin(a) ∗ cos(a)
cos(2a) = cos
2
(a) −sin
2
(a)
cos(2a) = 2 ∗ cos
2
(a) −1
cos(2a) = 1 −2 ∗ sin
2
a
sin(3a) = sin(a + 2a) = s.a.m.d.
cos(3a) = cos(a + 2a) = s.a.m.d.
15
'
&
$
%
sin(
a
2
) = +−
_
1 −cos(a)
2
cos(
a
2
) = +−
_
1 +cos(a)
2
tg(
a
2
) = +−
¸
1 −cos(a)
1 +cos(a)
ctg(
a
2
) = +−
¸
1 +cos(a)
1 −cos(a)
tg(a +b) =
tg(a) +tg(b)
1 −tg(a) ∗ tg(b)
tg(a −b) =
tg(a) −tg(b)
1 +tg(a) ∗ tg(b)
ctg(a +b) =
ctg(a) ∗ ctg(b) −1
ctg(a) +ctg(b)
ctg(a −b) =
1 +ctg(a) ∗ ctg(b)
ctg(b) −ctg(a)
tg(a +b +c) = tg([a +b] +c) =
tg[a +b] +tg(c)
1 −tg[a +b] ∗ tg(c)
= s.a.m.d.
ctg(a +b +c) = ctg([a +b] +c) =
ctg[a +b] ∗ ctg(c) −1
ctg[a +b] +ctg(c)
= s.a.m.d.
sin(a) ∗ cos(b) =
sin(a +b) +sin(a −b)
2
cos(a) ∗ cos(b) =
cos(a +b) +cos(a −b)
2
cos(a) ∗ sin(b) =
sin(a +b) −sin(a −b)
2
sin(a) ∗ sin(b) =
cos(a −b) −cos(a +b)
2
sin(a) +sin(b) = 2 ∗ sin(
a +b
2
) ∗ cos(
a −b
2
)
sin(a) −sin(b) = 2 ∗ cos(
a +b
2
) ∗ sin(
a −b
2
)
cos(a) +cos(b) = 2 ∗ cos(
a +b
2
) ∗ cos(
a −b
2
)
cos(a) −cos(b) = −2 ∗ sin(
a +b
2
) ∗ sin(
a −b
2
)
Cercul trigonometric
Scriet ¸i sin(x),cos(x),tg(x),ctg(x) pentru x=30

, 45

, 60

si respectiv
0

, 90

, 180

, 260

, (360)

16
'
&
$
%
Memo 3: Cercul trigonometric
Definitie:
Cercul trigonometric este un cerc cu raza R egala cu 1
(egala cu unitatea)
Consecinta 1: Exprimare unghiuri in radieni
- Lungime cerc= 2π R = 2π*1= 2π
- Lungime cerc = parcurgerea intregului cerc, adica 360 grade
- Deci Lungime cerc = 2π = 360
- Prin urmare: 360 grade = 2π 180 grade = π 90 grade =
π
2
270
grade =

3
- se ajunge astfel la notiunea de radiani, calculabil prin regula de 3 simpla.
De exemplu ne intereseaza cati radieni inseamna 45 grade.
Se porneste de la : 180 grade .................. π 45 grade(exemplu)....... x
Se scoate x
Consecinta 2: Aflare sin, cos, tg, ctg pentru 0, 90, 180, 270, 360
grade Fie cercul trigonometric de mai jos, deci raza R=1.
sin(x)=
AB
OA
=
AB
R=1
= AB, deci segmentul AB inseamna sin(x)
cos(x)=
OB
OA
=
OB
R=1
=OB, deci segmentul OB inseamna cos(x)
O
A
B
0 = 360 = 2π
90 =
π
2
180 = π
270 =

2
1)Pentru x=0 grade, AB devine 0 iar OB devine 1( egal cu raza R=1),
deci sin(0)=0, cos(0)=1, tg(0) =
0
1
=0, ctg(0)=
1
0
=∞
2)Pentru x=90 grade, AB devine 1(egal cu R=1) iar OB devine 0,
deci sin(90)=1, cos(90)=0, tg(90) =
1
0
=∞, ctg(90)=
0
1
=0
3)Pentru x=180 grade, AB devine 0 iar OB devine -1( egal cu raza R=1
in sens negativ),
deci sin(180)=0, cos(180)=-1, tg(180) =
0
−1
=0, ctg(180)=
−1
0
=-∞
4)Pentru x=270 grade, AB devine -1(egala cu R=1 in sens negativ) iar
OB devine 0,
deci sin(270)=-1, cos(270)=0, tg(270) =
−1
0
=-∞, ctg(270)=
0
−1
=0
17
'
&
$
%
Consecinta 3: Valorile sin, cos, tg, ctg pentru unghiri mai mari de
360 grade
Se considera stiute din gimnaziu sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x) pentru x=30,
60, 45 grade:
Pentru x=30 sin(x)=
1
2
cos(x)=

3
2
rezulta tg=
sin(x)
cos(x)
si ctg=
cos(x)
sin(x)
Pentru x=60, deoarece 60=90-30, sin(60)=cos(30), cos(60)=sin(30), tg(60)=ctg(30),
ctg(60)= tg(30), adica pentru x=60, sin(x)=

3
2
cos(x)=
1
2
rezulta
tg=
sin(x)
cos(x)
si ctg=
cos(x)
sin(x)
Pentru x=45, deoarece triunghic dreptunghic este isoscel (catetele egale),
tg(x)=
cateta opusa
cateta alaturata
=1, ctg(x)=
1
tg(x)
=1, catetele fiind egale si ipotenuza
fiind aceeasi, sin(x)=cos(x) si anume egale cu

2
2
adica pentru x=45, sin(x)=

2
2
cos(x)=

2
2
, tg(x)=1 si
ctg(x)=1
Exemplul 1: Se cere sin(750)
Deoarece 360 grade inseamna o rotatie completa, , 750 grade inseamna
720(=360+360= doua rotatii si ajung tot la 0 grade)+30.
Prin urmare sin(720) inseamna ca punctul A este in aceeasi pozitie ca pentru
30 grade.
Adica sin(720)=sin(30)=
1
2
.
Identic si pentru cos(x), tg(x) , ctg(x), adica cos(750)=cos(30), tg(750)=tg(30),
ctg(750)=ctg(30).
Exemplul 2: Se cere sin(
13π
4
) Prima data se transforma
13π
4
in grade
pentru a judeca mai usor si obtinem 1125 grade, adica 1125=3* 360+45, adica
avem 3 rotatii complete si apoi inca 45 grade. Deci sin(
13π
4
)= sin(45)=

2
2
.
18
'
&
$
%
Memo 4 Graficele functiilor trigonometrice
sin(x) : R → [−1, +1]
1
-1
sin(x)
0
π
2 2 · π
Functia sin(x) are perioada 2 · π, este impara, este definita de R, ia valori
intre -1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [−
π
2
,
π
2
].
Deci restrictia bijectiva sin(x) : [−
π
2
,
π
2
] →[−1, +1] admite o functie inversa,
arcsin(x) : [−1, +1] → [−
π
2
,
π
2
], al carei grafic este simetric in raport cu sin(x)
fata de bisectoarea intai, y=x.
cos(x) : R → [−1, +1]
0
π
2
2 · π
cos(x)
1
-1
Functia cos(x) are perioada 2 · π, este para, este definita pe R, ia valori intre
-1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [0, π].
Deci restrictia bijectiva cos(x) : [0, π] → [−1, +1] admite o functie inversa,
arccos(x) : [−1, +1] →[0, π], al carei grafic este simetric in raport cu cos(x) fata
de bisectoarea intai, y=x.
19
'
&
$
%
tg(x) : R \ {
π
2
+k · π } → R
o
π
2
-
π
2
tgx
Functia tg(x) are perioada π, este impara, este definita pe
R \ {
π
2
+k · π }, ia valori intre -∞si +∞si este bijectiva pentru x ∈ (−
π
2
, +
π
2
).
Deci restrictia bijectiva tg(x) : (−
π
2
, +
π
2
) → (−∞, +∞) admite o functie
inversa, arctg(x) : (−∞, +∞) → (−
π
2
, +
π
2
) , al carei grafic este simetric in
raport cu tg(x) fata de bisectoarea intai, y=x.
ctg(x) : R \ { π +k · π } → R
0
π
2
π
ctg(x)
Functia ctg(x) are perioada π, este impara, este definita pe
R \ { π +k · π }, ia valori intre -∞ si +∞ si este bijectiva pentru x ∈ (0, π).
Deci restrictia bijectiva ctg(x) : (0, π) →(−∞, +∞) admite o functie inversa,
arctg(x) : (−∞, +∞) → (0, π) , al carei grafic este simetric in raport cu ctg(x)
fata de bisectoarea intai, y=x.
20
'
&
$
%
Memo 5 Ecuatii si inecuatii trigonometrice
1. Ecuatii trigonometrice elementare
Se considera cunoscute urmatoarele:
- Se considera cunoscute valorile pentru sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x), unde
x=30

, 45

, 60

si pentru 90

, 180

, 270

, precum si modul de transformare
din grade in radiani.
- Se considera cunoscut cercul trigonometric
- Se considera cunoscute graficele functiilor sin(x), cos(x), tg(x), ctg(x)
- Se considera cunoscut faptul ca sin(x), tg(x), ctg(x) sunt impare iar cos(x)
este par. De asemenea se cunoaste faptul ca functiile pare sunt simetrice fata
de Oy, iar functiile impare sunt simetrice fata de origine
- Se considera cunoscut faptul ca sin(x) si cos(x) au perioada 2 · π iar tg(x) si
ctg(x) au perioada π
Se considera ecuatie trigonometrica elementara, o ecuatie care are una din
formele urmatoare:
sin(x)=a , unde a ∈ [-1,1]
cos(x)=b , unde b ∈ [-1,1]
tg(x) =c , unde c ∈ R
ctg(x)=d , unde d ∈ R
Capcana consta in faptul ca rezolvarea acestor ecuatii pare foarte simpla, dar
de fapt este complicata. De exemplu pentru sin(x)=1/2, prima tentatie este sa
se dea rapid raspunsul x= 30

. Raspunsul este corect dar incomplet, in sensul
ca mai exista o infinitate de solutii si anume: 30

, 150

(= 180-30) si pentru
fiecare dintre ele, +2πk, unde k ∈ Z si anume pentru k>0 inseamna rotatii in
sens trigonometric iar pentru k<0 inseamna rotatii in sens invers trigonometric.
Scriind rezultatul in radiani, solutia completa pentru ecuatia sin(x)=1/2 este
x∈{
π
6
+ 2kπ} U {
5·π
6
+ 2kπ}
Pentru a se evita efectuarea de fiecare data a rationamentelor anterioare, este
eficienta memorarea urmatoarelor formule:
sin(x)=a x=(−1)
k
· arcsin(a) + kπ, pentru a ∈ [0,1]
sin(x)=a x=(−1)
k+1
· arcsin|a|+kπ, pentru a ∈ [-1,0)
cos(x)=b x=± arccos(b)+2kπ, pentru b ∈ [0,1]
cos(x)=b x=± arccos|b|+(2k+1)π, pentru b ∈ [-1,0]
tg(x)=c x=arctg(c)+kπ
ctg(x)=d x=arcctg(d)+kπ
Formulele pentru tg(x)=c si ctg(x)=d sunt usor de retinut.
Pentru sin(x)=a si cos(x)=b formulele sunt mai dificil de memorat, eventual se
poate retine modul de deducere a acestora, utilizand cercul trigonometric.
21
'
&
$
%
2. Ecuatii de genul sin(x)=sin(y)
Pentru urmatoarele tipuri:
sin(x)=sin(y)
cos(x)=cos(y)
sin(x)=cos(y)
tg(x) = tg(y)
ctg(x)=ctg(y)
Pentru a se ajunge la ecuatii trigonometrice elementare, se recomanda transfor-
marea ecuatiei initiale, de exemplu:
Pentru sin(x) = sin(y) trecem totul intr-un membru, sin(x)-sin(y)=0 , transfor-
mam in produs si obtinem 2cos
x+y
2
sin
x−y
2
= 0, adica cos
x+y
2
= 0 si sin
x−y
2
= 0
adica am obtinut un sistem de doua ecuatii trigonometrice elementare pe care
il rezolvam.
Pentru sin(x)=cos(y), se scrie sin(x)=sin(
π
2
-y) si in continuare se procedeaza
similar cu problema anterioara.
3. Inecuatii trigonometrice elementare
Se considera inecuatie trigonometrica elementara, o inecuatie care are una
din formele urmatoare:
sin(x) > a
cos(x) > b
tg(x) > c
ctg(x) > d
Semnul poate fi > , < , >= ,<= , s.a.m.d.
Pentru a se evita memorarea altor formule, se recomanda rezolvarea acestor
inecuatii astfel:
• Pentru sin(x) > a si cos(x) > b se analizeaza cercul trigonometric , tinand
cont de rotatiile 2 · k · π, unde k ∈ Z.
• Pentru tg(x) > c si ctg(x) > d se analizeaza graficul functiei tg(x), re-
spectiv ctg(x), tinand cont ca tg(x) si ctg(x) au perioada π
4. Rezolvarea EFECTIVA a ecuatiilor trigonometrice
(respectiv a inecuatiilor trigonometrice)
In principiu se parcurg urmatorii pasi:
1. Se transforma ecuatia, respectiv inecuatia data pana se ajunge la o ecuatie
elementara, respectiv inecuatie elementara. Transformarea se face folosind
diverse artificii si formulele uzuale de trigonometrie. Dintre aceste formule,
sunt utile indeosebi: formula fundamentala a trigonometriei, exprimarea sin(x),
cos(x), tg(x), ctg(x) in functie de tg
x
2
, exprimarea lui sin(x) si cos(x) in functie
de tg(x), formulele unghiurilor pe jumatate, in care avem radicali, in cazul in
care in enunt exista functii la patrat si dorim sa scapam de patrate, s.a.m.d.
Este recomandabila stapanirea formulelor de trigonometrie.
2. Se rezolva ecuatia elementara, respectiv inecuatia elementara, conform
metodelor prezentate anterior.
22
'
&
$
%
Memo 6 Numere complexe
A. Forma algebrica a numerelor complexe
Totul incepe de la numarul i =

−1
• Calcule cu i:
i =

−1
i
2
= (

−1)
2
= −1
i
3
= i
2
· i = −1 · i = −i
i
4
= i
2
· i
2
= −1 · −1 = +1
Se observa ca i
4
=1, deci i la orice putere multiplu de 4 este egal cu 1. Aceasta
observatie este utila pentru calculul expresiilor care contin i
n
.
De exemplu i
30
= i
28
· i
2
= (i
4
)
7
· i
2
= 1 · i
2
= −1
• Termeni noi Fie un numar complex z=x+yi ( forma algebrica).
-x se numeste partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imagi-
nara a numarului complex.
-conjugatul lui z se noteaza cu ¯ z si se defineste ca fiind ¯ z=x-yi
B. Forma trigonometrica a numerelor complexe
Fie un numar complez z=x+yi ( forma algebrica).
Fie reprezentarea grafica urmatoare:
x
y
r
α
O
A
B
C Z
Se poate scrie :
sin(α) =
y
r
deci y=r·sin(α), respectiv
cos(α) =
x
r
deci x=r·cos(α)
z=x+yi= r·cos(α)+r·sin(α)·i= r[cos(α) +i · sin(α)]
• Forma z=x+yi se numeste forma algebrica a numarului complex. x se numeste
partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imaginara a numarului
complex.
• Forma z=r[cos(α) +i · sin(α)] se numeste forma trigonometrica a numarului
complex. r se numeste modulul numarului complex iar α se numeste argumentul
numarului complex.
23
'
&
$
%
C. Scrierea unui numar complex sub forma trigonometrica
Se da un numar complex z=x+yi . Scrieti numarul sub forma trigonometrica,
adica z=r(cosα +i sinα)
1. Se stabileste cadranul, in functie de semnele lui x si y
2. Se calculeaza r =
_
x
2
+y
2
3. Se calculeaza tgα

=
¸
¸
y
x
¸
¸
rezulta α

= arctg
¸
¸
y
x
¸
¸
, intotdeauna α

fiind un
unghi din cadranul intai, deoarece
y
x
se ia in modul.
4. Se calculeaza α pe baza lui α

si pe baza cadranului stabilit la punctul 1,
astfel:
Pt. cadranul 1, se ia α = α

Pt. cadranul 2, se ia α = π −α

Pt. cadranul 3, se ia α = π +α

Pt. cadranul 4, se ia α = 2π −α

5. Se scrie numarul complex sub forma trigonometrica,
adica z=r(cosα +i sinα)
D. Formule utile pt. numere complexe scrise trigonometric
Fie z
1
=r
1
(cosα
1
+i sinα
1
) , z
2
=r
2
(cosα
2
+i sinα
2
) , z=r(cosα +i sinα) ,
(1) Inmultire: z
1
· z
2
= r
1
· r
2
[cos(α
1

2
) +i · sin(α
1

2
)]
(2) Impartire:
z
1
z
2
=
r
1
r
2
[cos(α
1
−α
2
) +i · sin(α
1
−α
2
)]
Deoarece z
n
= z · z · z.... · z= r · r · ...r[cos(α+α+· · +α) +i · sin(α+α· · +α)]
obtinem:
(3) Putere: z
n
= r
n
[cos(n · α) +i · cos(n · α)]
(4) Radical:
n

z = z
1
n
=
n

r · (cos
α+2kπ
n
+i · sin
α+2kπ
n
)
24
'
&
$
%
Memo 7: Formule de algebra:
Formule pentru (a+b)
n
(a +b)
2
= a
2
+ 2 ∗ a ∗ b +b
2
(a −b)
2
= a
2
−2 ∗ a ∗ b +b
2
(a +b)
3
= a
3
+ 3 ∗ a
2
∗ b + 3 ∗ a ∗ b
2
+b
3
(a −b)
3
= a
3
−3 ∗ a
2
∗ b + 3 ∗ a ∗ b
2
−b
3
(a −b)
4
= (a −b)
3
∗ (a −b) s.a.m.d.
Formule pentru a
n
+b
n
a
2
−b
2
= (a −b) ∗ (a +b)
a
3
−b
3
= (a −b) ∗ (a
2
+a ∗ b +b
2
)
a
3
+b
3
= (a +b) ∗ (a
2
−a ∗ b +b
2
)
a
n
−b
n
= (a −b) ∗ (a
n−1
+a
n−2
∗ b
1
+a
n−3
∗ b
2
+.... +b
n−1
)
a
n
+b
n
= (a +b) ∗ (a
n−1
−a
n−2
∗ b
1
+a
n−3
∗ b
2
−.... +b
n−1
)
Sume
S
1
= 1 + 2 + 3 +· · · +n =
n∗(n+1)
2
S
1
se mai noteaza cu
n

k=1
k
S
2
= 1
2
+2
2
+3
2
+· · · +n
2
=
n∗(n+1)∗(2∗n+1)
6
S
2
se mai noteaza cu
n

k=1
k
2
S
3
= 1
3
+2
3
+3
3
+· · · +n
3
= S
2
1
= (
n∗(n+1)
2
)
2
S
3
se mai noteaza cu
n

k=1
k
3
Exemplu: Calculati suma S = 1 ∗ 2 + 2 ∗ 3 +..... +n ∗ (n + 1)
Rezolvare: S=
n

k=1
k ∗ (k + 1) =
n

k=1
k
2
+
n

k=1
= S
2
+ S
1
=
n∗(n+1)∗(2∗n+1)
6
+
n∗(n+1)
2
25
'
&
$
%
Puteri si radicali
(a ∗ b)
m
= a
m
∗ b
m
_
a
b
_
m
=
a
m
b
m
(a
m
)
n
= a
m∗n
a
m
a
n
= a
m−n
a
0
= 1
a
−m
=
1
a
m
m

a
n
= a
n
m
Formula radicalilor compusi:
_
A+

B =
_
A+C
2
+
_
A−C
2
, unde C = +

A
2
−B.
Exemplu: Calculati expresia E=
_
6 −

11.
Rezolvare: Calculez C=

6
2
−11 =

25 = 5, deci E=
_
6+5
2

_
6−5
2
=
_
11
2

_
1
2
26
'
&
$
%
Memo 8: Ecuatia de grad 2. Functia de grad 2
Ecuatia de gradul doi
a ∗ x
2
+b ∗ x +c = 0, unde a = 0
• Radacinile x
1,2
=
−b+


2∗a
unde ∆ =

b
2
−4 ∗ a ∗ c
• Pentru ∆ > 0 exista doua radacini reale, x
1
si x
2
, cu x
1
= x
2
• Pentru ∆ = 0 exista doua radacini reale, egale si confundate, x
1
= x
2
=
−b
2∗a
• Pentru ∆ < 0 exista nu exista radacini reale, sau altfel spus, exista doua
radacini imaginare x
1
si x
2
• Relatiile lui Vi`ete: S = x
1
+x
2
=
−b
a
P = x
1
∗ x
2
=
c
a
• Aflarea ecuatiei daca se cunoaste suma si produsul radacinilor (de exemplu
stim ca S=10 si P=20).
Ecuatia este: x
2
−S ∗ x +P = 0
Pentru exemplul anterior obtinem ecuatia : x
2
−10 ∗ x + 20 = 0
Functia de gradul doi
y = a ∗ x
2
+b ∗ x +c = 0, unde a = 0
• Graficul functiei de gradul doi este o parabola
• Semnul functiei de gradul doi :
Regula : Intre radacini semn contrar lui a, in afara radacinilor semnul lui
a, ˆın radacini egala cu zero.
Aplicarea regulii depinde de ∆ astfel :
- Pentru ∆ > 0 este exact dupa regula.
- Pentru ∆ = 0, NU exista zona intre radacini, deci functia va fi egala cu
zero in radacini, in rest va avea semnul lui a.
- Pentru ∆ < 0, NU exista nici radacini, nici zona dintre radacini, deci
functia va avea totdeauna semnul lui a.
• Reprezentarea grafica a functiei de gradul doi. Se urmeaza pasii:
1) Daca a > 0, functia are minim iar daca a < 0 are maxim.
2)Pentru minim si maxim se mai foloseste termenul de ”Varf” sau de
”extrem”. Acesta este un punct sa zicem V (x
v
, y
v
). El reprezinta cel mai de jos
punct al graficului in cazul minimului, respectiv cel mai de sus punct in cazul
maximului. Se calculeaza coordonatele varfului V (x
v
, y
v
) cu formula x
v
=
−b
2∗a
si y
v
=
−∆
4∗a
, deci practic se calculeaza varful V (
−b
2∗a
,
−∆
4∗a
).
3) Se afla intersectia cu axa Ox , facand y=0 in expresia y = a ∗ x
2
+
b ∗ x+c, adica practic se rezolva ecuatia a ∗ x
2
+b ∗ x+c = 0. Valorile obtinute
pentru x reprezinta intersectiile cu Ox. De exemplu daca obtinem doua valori
x
1
si x
2
, punctele de intersectie cu Ox vor fi (x
1
, 0) si (x
2
, 0).
27
'
&
$
%
4) Se afla intersectia cu axa Oy , facand x=0 in expresia y = a ∗ x
2
+
b ∗ x + c, adica se obtine y = a ∗ 0
2
+ b ∗ 0 + c, adica intotdeauna se obtine de
fapt y=c. Punctul (o,c) reprezinta intersectia graficului cu Ox.
5) Se traseaza graficul folosind datele anterioare, in ordinea urma-
toare: Se deseneaza axele XOY, se deseneaza varful V, se deseneaza forma
varfului(minim sau maxim), se deseneaza intersectiile cu Ox si intersectia cu
Oy si se unesc punctele obtinute. Se tine seama ca graficul este simetric fata de
varf.
• Monotonie:
- Functia este descrescatoare de la −∞ pana la x
varf
si crescatoare
in continuare, de la x
varf
pana la +∞ (daca Varful este minim, adica pentru
a > 0) .Respectiv,
- Functia este crescatoare de la −∞ pana la x
varf
si descrescatoare
in continuare, de la x
varf
pana la +∞ (daca Varful este maxim, adica pentru
a < 0) .
28
'
&
$
%
Memo 9 Semnul functiei de gradul doi
y=ax
2
+bx+c, a =0
Graficul functiei de gradul doi este o parabola. Daca a>0, graficul func-
tiei are minim, iar daca a<0, graficul functiei are maxim. Minimul, respectiv
maximul se numeste varf, respectiv punct de extrem. Varful are coordonatele
V(
−b
2a
,
−∆
4a
)
Exista trei situatii diferite, dupa cum ∆ > 0 sau ∆ = 0 sau ∆ < 0
1. Pentru ∆ > 0 , exista doua radacini reale, diferite, x
1
= x
2
,
x
1
, x
2
∈ R.
Graficul poate fi de genul urmator:
∆ > 0 si a > 0 ∆ > 0 si a < 0
x
y=ax
2
+bx+c
x1 x2
0 0 + + + - - - + + +
-∞ +∞
x1
x2
x1 x2
x
y=ax
2
+bx+x
x1 x2 -∞ +∞
0 0 + + + + + + - - -
Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Intre radacini functia de gradul doi are semn contrar lui a, iar in afara
radacinilor are semnul lui a. In radacini, functia este egala cu zero.
• Pentru ∆ > 0, functia nu are semn constant, fiind pozitiva pe anumite
intervale si negativa pe altele.
2. Pentru ∆ = 0 , exista doua radacini reale, egale, x
1
= x
2
, x
1
, x
2

R.
Graficul poate fi de genul urmator:
x
y=ax
2
+bx+c
0
-∞ +∞ x
y=ax
2
+bx+x
-∞ +∞
0
x1 = x2
x1 = x2
∆ = 0 si a > 0
∆ = 0 si a < 0
x1 = x2
+ + + + + +
x1 = x2
- - -
- - -
y >=0 y<= 0
29
'
&
$
%
Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Intervalul dintre radacini a disparut, radacinile fiind egale, respectiv con-
fundate, prin urmare functia de gradul doi are valoarea zero in radacini si in
rest semnul lui a.
• Pentru ∆ = 0, functia nu schimba semnul fiind pozitiva sau egala cu
zero pentru a > 0, respectiv negativa sau egala cu zero pentru a < 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y >= 0, se
pun conditiile ∆ = 0 si a > 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y <= 0, se
pun conditiile ∆ = 0 si a < 0.
3. Pentru ∆ < 0 , nu exista radacini reale
Graficul poate fi de genul urmator:
x
y=ax
2
+bx+c
-∞ +∞ x
y=ax
2
+bx+x
-∞ +∞
∆ = 0 si a > 0
∆ = 0 si a < 0
+ + + + + + + + + + + +
y>0 y<0
Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Functia de gradul doi are semnul lui a.
• Pentru ∆ < 0, functia nu schimba semnul fiind pozitiva pentru a > 0,
respectiv negativa pentru a < 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y > 0(strict),
se pun conditiile ∆ < 0 si a > 0.
• Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y < 0(strict),
se pun conditiile ∆ < 0 si a < 0.
30
'
&
$
%
Memo 10 Functii injective, surjective, bijective
Injectivitate
Definitie Fie o functie f: A → B. Functia f este injectiva, daca
pentru x
1
= x
2
→ f(x
1
) = f(x
2
) , pentru orice x
1
, x
2
∈ A
Demonstrarea injectivitatii se poate face prin mai multe metode, alegerea
metodei depinzand de tipul de functie analizata. De exemplu:
1. Daca f(x) se poate reprezenta grafic, pentru ca f(x) sa fie injectiva,
trebuie ca orice paralela la Ox, dusa prin B, sa taie graficul functiei intr-
un punct sau niciunul. Cu alte cuvinte, orice paralela la Ox prin codomeniu,
trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel mult un punct.
2. Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama, de obicei pentru prob-
leme la care domeniul de definitie A este o multimi finita, functia nu este in-
jectiva daca exista valori in codomeniu, carora le corespund mai mult de un
element din domeniul de definitie.
3. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic, nici ca diagrama, se poate
incerca prin calcul algebric, adica se considera x
1
= x
2
si se incearca sa se
arate ca f(x
1
) = f(x
2
). Practic se porneste de la diferenta f(x
1
) −f(x
2
) si prin
diverse calcule se incearca se sa arate ca aceasta diferenta este diferita de zero.
Eventula se poate porni de la raportul
f(x
1
)
f(x
2
)
si se incearca sa se demonstreze ca
acest raport este diferit de 1.
4. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matemat-
ica, studiata in clasa a XI-a . Practic, pentru functia f(x) se calculeaza derivata
f’(x) si daca se arata ca f’(x) este tot timpul pozitiva pe domeniul de defini-
tie, inseamna ca functia f(x) este crescatoare. Daca functie este crescatoare,
inseamna automat ca functia este injectiva, deoarece x
1
= x
2
→f(x
1
) = f(x
2
).
Similar, daca in schimb se obtine f’(x) tot timpul negativa pe domeniul
de definitie, inseamna ca functia f(x) este descrescatoare. Daca functie este
descrescatoare, inseamna automat ca functia este injectiva, deoarece x
1
= x
2
→ f(x
1
) = f(x
2
).
Se observa ca s-a folosit proprietatea ca o functie monotona (indiferent daca
este crescatoare sau descrescatoare) este injectiva. Studiul monotoniei functiei s-
a realizat prin studiul semnului derivatei functiei. Faptul ca daca f’>0 inseamna
ca f=crescatoare, respectiv daca f’<0 inseamna ca f=descrescatoare, reprezinta
consecinte ale teoremei lui Lagrange.
Surjectivitate
Definitie Fie o functie f: A → B. Functia f este surjectiva, daca
pentru y ∈ B, exista x ∈ A, astfel incat y=f(x).
Demonstrarea surjectivitatii se poate face prin mai multe metode, alegerea
metodei depinzand de tipul de functie analizata. De exemplu:
1. Daca f(x) se poate reprezenta grafic, pentru ca f(x) sa fie surjectiva,
trebuie ca orice paralela la Ox, dusa prin B, sa taie graficul functiei
intr-un punct sau mai multe. Cu alte cuvinte, orice paralela la Ox prin
codomeniu, trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel putin un punct.
2. Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama, de obicei pentru prob-
leme la care domeniul de definitie A este o multimi finita, functia nu este surjec-
tiva daca exista valori in codomeniu, carora nu le corespunde niciun element
din domeniul de definitie.
31
'
&
$
%
3. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic, nici ca diagrama, se poate
incerca prin calcul algebric, adica se noteaza f(x) cu y se apoi scoate x in
functie de y. Din aceasta expresie a lui x in functie de y, se analizeaza daca
pentru orice y din codomeniu, exista x corespunzator din domeniul
de definitie.
De exemplu pentru f:R →R, f(x)=x
2
+1, se face y=x
2
+1 si se scoate x=±

y −1.
Pentru a exista radicalul trebuie ca y-1 >=0, adica y>=1, adica y ∈ [1,∞).
Codomeniul fiind R, inseamna ca pentru y ∈ (-∞,1) nu exista x ∈ R corespun-
zator, astfel incat y=f(x), deci functia nu este surjectiva.
4. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matem-
atica, studiata in clasa a XI-a . Se utilizeaza notiunea de continuitate a unei
functii si proprietatea lui Darboux. De exemplu pentru f(x)=2
x
+3
x
, deoarece
functia este continua, inseamna ca are proprietatea lui Darboux, prin urmare
este surjectiva. Se reaminteste proprietatea lui Darboux:
O functie are proprietatea lui Darboux, daca transforma un interval in alt
interval. Adica, pentru f: I →J, spunem ca f are proprietatea lui Darboux, daca
pentru domeniul de definitie I, fiind interval, se obtine prin functia f, codomeniul
J tot ca interval. Functiile continue au proprietatea lui Darboux. Prin urmare
daca I=interval, stabilirea surjectivitatii se reduce la studiul continuitatii func-
tiei si la invocarea implicatiei continuitatii asupra proprietatii lui Darboux.
Bijectivitate
Definitie Fie o functie f: A → B. Functia f este bijectiva, daca este
atat injectiva cat si surjectiva.
Studiul bijectivitatii se reduce la verificarea, pe rand, a injectivitatii si a
surjectivitatii conform metodelor prezentate anterior. Daca functia este atat
injectiva cat si surjectiva, se trage concluzia ca functia este bijectiva, in caz
contrar se trage concluzia ca functia nu este bijectiva.
Se pot face urmatoarele observatii:
1. In cazul in care se foloseste reprezentarea grafica, pentru ca o functie
sa fie bijectiva, adica atat injectiva cat si surjectiva, trebuie ca orice paralela
la Ox, dusa prin B, sa taie graficul functiei exact intr-un punct.
2. In cazul in care se foloseste reprezentarea ca diagrama, pentru ca o
functie sa fie bijectiva, adica atat injectiva cat si surjectiva, trebuie ca in dia-
grama sa fie corespondenta de 1 la 1, adica la orice element x ∈ A sa corespunda
exact un element y ∈ B si reciproc. Altfel spus, sa fie o corespondenta 1 la
1, care se mai numeste si corespondenta biunivoca.
Exemple
A B A
B A
B
Ox
Ox
Ox
f: R → R
Functii ne-surjective Functii ne-injective Functii bijective
32
'
&
$
%
Memo 11: Progresii aritmetice. Progresii geometrice
Progresii aritmetice
• Definitie: Progresie aritmetica = un sir a
1
, a
2
, ...., a
n
cu proprietatea ca
fiecare termen este egal cu termenul de dinainte plus ratia( notata r). Cu alte
cuvinte, a
2
− a
1
= r, a
3
− a
2
= r, s.a.m.d. Mai precis spus, a
n
− a
n−1
= r
pentru n >= 2 . Adica o P.A. este un sir a
1
, a
2
, ...., a
n
cu proprietatea ca
a
n
= a
n−1
+r
Aceasta este formula 1. Ratia poate fi sau pozitiva, sau negativa.
Trebuie ca n sa fie >= 2, deoarece a
1
nu are termen anterior.
• Formula 2 = Exprimare a
n
in functie de primul termen (a
1
) si ratie(r).
Deoarece a
1
= a
1
Deoarece a
2
= a
1
+r
Deoarece a
3
= a
2
+r = a
1
+ 2 ∗ r
Deoarece a
4
= a
3
+r = a
1
+ 3 ∗ r, s.a.m.d., se obtine formula:
a
n
= a
1
+ (n −1) ∗ r
• Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie aritmetica
Pentru a verifica daca numerele A, B, C sunt in P.A., se verifica daca este
indeplinita conditia:
B =
A+C
2
adica daca cel din mijloc e media aritmetica a vecinilor.
E firesc sa fie asa, deoarece A= B - r, C= B+r , deci A+C = 2 ∗ B
• Formula 4 = Suma unei progresii aritmetice
Pentru progresia aritmetica a
1
, a
2
, ...., a
n
, suma
S = a
1
+a
2
+.... +a
n
=
(a
1
+a
n
) ∗ n
2
Se retine usor dupa formularea S =
(PrimulTermen+UltimulTermen)∗n
2
Demonstratia este simpla si anume:
S=a
1
+a
2
+...+a
n
= a
1
+(a
1
+r)+(a
1
+2∗r)+(a
1
+3∗r)+....(a
1
+(n−1)∗r)
= (a
1
∗n+r +2∗r +3∗r +...(n−1) ∗r) = n∗a
1
+r ∗(1+2+... +(n−1)) =
= n ∗ a
1
+ r ∗
(n−1)(n−1+1)
2
= n ∗ a
1
+
r∗n∗(n−1)
2
=
2∗a
1
+(n−1)∗r
2
∗ n =
a
1
+a
1
+(n−1)∗r
2
∗ n
Deci S=
(a
1
+a
n
)∗n
2
• Formula 5 = Suma unei progresii aritmetice, alta formula
Daca se exprima a
n
= a
1
+ (n −1) ∗ r in formula anterioara, se obtine inca
o formula pentru S si anume:
S =
(2 ∗ a
1
+ (n −1) ∗ r) ∗ n
2
Recomandare : Daca in problema se cunoaste primul termen si ultimul, e
utila formula 4, iar daca se cunoaste primul termen si ratia, e utila formula 5.
In ambele situatii trebuie sa cunoastem numarul de termeni ai progresiei, notat
cu n.
33
'
&
$
%
Progresii geometrice
• Definitie: Progresie geometrica = un sir b
1
, b
2
, ...., b
n
cu proprietatea ca
fiecare termen este egal cu termenul de dinainte inmultit cu ratia( notata q).
Cu alte cuvinte, b
2
= b
1
∗ q, b
3
= b
2
∗ q, s.a.m.d. Mai precis spus, b
n
= b
n−1
∗ q
pentru n >= 2 . Adica o P.G. este un sir b
1
, b
2
, ...., b
n
cu proprietatea ca
b
n
= b
n−1
∗ q
Aceasta este formula 1. Ratia poate fi sau pozitiva, sau negativa.
Trebuie ca n sa fie >= 2, deoarece b
1
nu are termen anterior.
• Formula 2 = Exprimare b
n
in functie de primul termen (b
1
) si ratie(q).
Deoarece b
1
= b
1
Deoarece b
2
= b
1
∗ q
Deoarece b
3
= b
2
∗ q = b
1
∗ q
2
Deoarece b
4
= b
3
∗ q = b
1
∗ q
3
, s.a.m.d., se obtine formula:
b
n
= b
1
∗ q
n−1
• Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie geometrica
Pentru a verifica daca numerele A, B, C sunt in P.G., se verifica daca este
indeplinita conditia:
B =

A∗ C
adica daca cel din mijloc e media geometrica a vecinilor.
E firesc sa fie asa, deoarece A =
B
q
, C = B ∗ q , deci A ∗ C = B
2
, adica
B =

A∗ C
• Formula 4 = Suma unei progresii geometrice
Pentru progresia geometrica b
1
, b
2
, ...., b
n
, suma
S = b
1
+b
2
+.... +b
n
= b
1
∗ (
q
n
−1
q −1
)
Demonstratia este simpla si anume:
S=b
1
+b
2
+... +b
n
= b
1
+ (b
1
∗ q) + (b
1
∗ q
2
) + (b
1
∗ q
3
) +....(b
1
∗ q
n−1
)
= b
1
(1 +q +q
2
+q
3
+.... +q
n−1
) = b
1
∗ (
q
n
−1
q−1
) c.c.t.d
Am folosit formula x
n
− 1
n
= (x − 1) ∗ (x
n−1
+ x
n−2
+ x
n−3
+ ... + x + 1)
unde pe rol de x am folosit q si am scos pe (1 +x +x
2
+... +x
n−1
) =
x
n
−1
x−1
34
'
&
$
%
Memo 12 Functia exponentiala
y=a
x
, a >0 , a= 1
Exista doua situatii diferite, dupa cum a>1 sau a∈(0,1)
Argumentarea faptului ca a >0 , a= 1
Valoarea lui a nu poate avea urmatoarele valori:
-Nu trebuie ca a sa fie egal cu 0, deoarece 0 la orice putere este egal cu 0.
-Nu trebuie ca a sa fie egal cu 1, deoarece 1 la orice putere este egal cu 1.
-Nu trebuie ca a sa fie negativ. De exemplu daca avem a=-3 si x=
1
2
, am
obtine a
x
= (-3)
1
2
, adica a
x
=

−3, adica radical din numar negativ, care nu
apartine lui R.
Din valorile a ∈ R, daca eliminam a=0, a=1 si a<0, obtinem doua intervale
permise si anume a ∈ (0,1) si a ∈ (1,∞) , sau altfel spus, a>0 si a =1
Caz 1. a>1 Fie de exemplu y=2
x
. Trasam graficul functiei prin puncte,
dand valori lui x:
x | ... -3 -2 -1 0 1 2 3 ....
---|-----------------------------------------
y | 1/8 1/4 1/2 1 2 4 8
Se obtine graficul urmator:
y=a
x
, a>1
O
(0,1)
x
y
Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Functia y=a
x
, a> 1 este definita pe R si ia valori in (0,∞), adica
f: R → (0,∞), prin urmare domeniul de definitie este R, iar codomeniul este
(0,∞). Se observa ca orice paralela la axa Ox, dusa prin codomeniu intersecteaza
graficul functiei in exact un punct, prin urmare functia este bijectiva. Fiind
bijectiva, inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva. Datorita faptului
ca este injectiva, adica daca f(x
1
)=f(x
2
) inseamna ca x
1
=x
2
, in cazul in care
obtinem o ecuatie de forma a
f(x)
=a
g(x)
, putem trage concluzia ca f(x)=g(x).
• a
x
> 0 pentru orice x ∈ R. Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu 5
x
=-25
inseamna ca ecuatia nu are solutii, deoarece 5
x
este intotdeauna pozitiv.
• Functia a
x
, pentru a> 1 este crescatoare, adica daca x
1
< x
2
inseamna
ca f(x
1
) < f(x
2
) si reciproc. Daca obtinem o inecuatie de exemplu 2
x
<8,
putem trage concluzia ca x< 3.
• Deoarece a
0
=0, graficul functiei y=a
x
trece prin punctul (0,1) pentru orice
a> 1
35
'
&
$
%
Caz 2. a∈(0,1) Fie de exemplu y=(
1
2
)
x
. Trasam graficul functiei prin
puncte, dand valori lui x:
x | ... -3 -2 -1 0 1 2 3 ....
---|-----------------------------------------
y | 8 4 2 1 1/2 1/4 1/8
Se obtine graficul urmator:
x
y
o
(0,1)
y=a
x
, a ∈ (0,1)
Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii:
• Functia y=a
x
, a∈ (0,1) este definita pe R si ia valori in (0,∞), adica
f: R → (0,∞), prin urmare domeniul de definitie este R, iar codomeniul este
(0,∞). Se observa ca orice paralela la axa Ox, dusa prin codomeniu intersecteaza
graficul functiei in exact un punct, prin urmare functia este bijectiva. Fiind
bijectiva, inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva. Datorita faptului
ca este injectiva, adica daca f(x
1
)=f(x
2
) inseamna ca x
1
=x
2
, in cazul in care
obtinem o ecuatie de forma a
f(x)
=a
g(x)
, putem trage concluzia ca f(x)=g(x).
• a
x
> 0 pentru orice x ∈ R. Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu
(
1
5
)
x
=-(
1
25
) inseamna ca ecuatia nu are solutii, deoarece (
1
5
)
x
este intotdeauna
pozitiv.
• Functia a
x
, pentru a∈ (0,1) este descrescatoare , adica daca x
1
< x
2
inseamna ca f(x
1
) > f(x
2
) si reciproc. Daca obtinem o inecuatie de exemplu
(
1
2
)
x
<
1
8
, putem trage concluzia ca x> 3.
• Deoarece a
0
=0, graficul functiei y=a
x
trece prin punctul (0,1) pentru orice
a∈ (0,1).
• Practic la rezolvarea ecuatiilor exponentiale se incearca sa se ajunga
prin diverse artificii la o ecuatie de forma a
f(x)
=a
g(x)
, de unde se trage concluzia
ca f(x)=g(x).
• Practic la rezolvarea inecuatiilor exponentiale se incearca sa se
ajunga prin diverse artificii la o inecuatie de forma a
f(x)
< a
g(x)
, care se inter-
preteaza dupa valoarea lui a si anume daca a> 1 se pastreaza semnul inegalitatii
intre f(x) si g(x), respectiv daca a∈ (0,1), se inverseaza semnul inegalitatii intre
f(x) si g(x).
• Sunt utile de reamintit formulele de la puteri
(a
m
)
n
= a
m+n
,
a
m
a
n
= a
m−n
, a
0
=1, a
−m
=
1
a
m
,
m

a
n
= a
n
m
• Functia exponentiala y=a
x
: R →(0,∞) fiind bijectiva, admite o functie
inversa si anume functia logaritmica y=log
x
a
: (0,∞) →R, al carei grafic este
simetric fata de y=a
x
in raport cu bisectoarea intai, y=x. Bineinteles ca se
genereaza doua situatii pentru log
x
a
si anume pentru a>1 si pentru a∈(0,1).
36
'
&
$
%
Memo 13 Logaritmi
Formule:
1) Definitie: log
X
a
este un numar N, cu proprietatea ca,
daca log
X
a
= N, atunci X = a
N
De exemplu log
100
10
= 2 deoarece 100 = 10
2
2) log
A
a
+log
B
a
= log
A∗B
a
3) log
A
a
−log
B
a
= log
A
B
a
4) log
A
m
a
= m∗ log
A
a
5) log
a
a
= 1
6) log
X
a=veche
=
log
X
b=noua
log
a=veche
b=noua
7) log
X
a
m =
1
m
∗ log
X
a
8) log
a
m

X
n
= log
X
n
m
a
=
n
m
∗ log
X
a
Domeniul de definitie:
Pentru log
a
A este necesar ca
• A >0 → obtinem de exemplu x apartine interval I
1
• a >0 si a =1 → obtinem de exemplu x apartine interval I
2
Domeniul de definitie este I
1
intersectat cu I
2
Baza logaritmului:
• lg
X
inseamna log
X
10
adica logaritm zecimal
• ln
X
inseamna log
X
e
adica logaritm natural, unde e=2.7
Baza subunitara sau baza supraunitara.
Datorita conditiei de la domeniul de definitie , pentru log
X
a
, deoarece trebuie ca
a > 0 si a = 1, practic exista doua situatii pentru baza logaritmului:
-CAZ 1: a intre (0,1). In acest caz, functia logaritm este , descrescatoare,
de exemplu daca stim ca a este intre (0,1) si obtinem intr-o problema log
A
a
<
log
B
a
, putem trage concluzia ca A > B.
37
'
&
$
%
Graficul functiei logaritm, pentru baza subunitara este urmatorul:
(1,0)
x
y
log
x
a=subunitar
Se observa din grafic urmatoarele:
• log
X
a
: R →(0, ∞)
• functia este descrescatoare
• log
1
a
= 0
• functia este pozitiva pentru X intre (0,1)
• functia este nula pentru X=1
• functia este negativa pentru X>1.
- CAZ 2: a intre (1,∞) In acest caz, functia logaritm este , crescatoare,
de exemplu daca stim ca a este intre (1,∞) si obtinem intr-o problema log
A
a
<
log
B
a
, putem trage concluzia ca A < B. Graficul functiei logaritm, pentru baza
supraunitara este urmatorul:
x
y
log
x
a>1
(1,0)
Se observa din grafic urmatoarele:
• log
X
a
: R →(0, ∞)
• functia este crescatoare
• log
1
a
= 0
• functia este negativa pentru X intre (0,1)
• functia este nula pentru X=1
• functia este pozitiva pentru X>1.
Ambele cazuri se pot sintetiza intr-un singur grafic:
(1,0)
x
y
log
x
a
, a > 1
log
x
a
, a = subunitar
38
'
&
$
%
Memo 14 Analiza combinatorie
Factorialul, Permutari, Aranjamente, Combinari
Factorialul
• Prin definitie n factorial se noteaza cu n! si are urmatoarea formula de
calcul:
n! = 1 · 2 · 3 · .... · (n −1) · n
• Exemple:
a) 3!=1 · 2 · 3 = 6
b) 1!=1
c) 0!=1 (=surprinzator la prima vedere, se va explica ulterior)
• Rezulta urmatoarele formule:
n!=1 · 2 · 3 · .... · (n −1) · n, deci se poate scrie si astfel:
n!=(n-1)!·n
n!=(n-2)!·(n −1) · n
n!=(n-3)!·(n −2) · (n −1) · n , s.a.m.d.
Permutari
• Permutari de n elemente se noteaza cu P
n
si are urmatoarea formula
de calcul:
P
n
= n!
deci P
n
= n! = 1 · 2 · 3 · .... · (n −1) · n
• Exemplu:
a) P
3
= 3!=1 · 2 · 3 = 6
• Ce inseamna ”Permutari de n elemente”
Daca avem de exemplu un numar de n=3 elemente {a, b, c} , P
3
ne arata in
cate moduri pot ”permuta(= schimba intre ele cele 3 elemente)”, astfel incat
sa formeze ”echipe” care :
a) sa contina toate cele n elemente( atat a cat si b cat si c)
b) nici un element sa nu se repete.
Practic pot forma urmatoarele ”echipe” :
{abc} {acb} {bac} {bca} {cab} {cba}
Daca numaram ”echipele anterioare” se vede ca sunt 6 . Intradevar 6=
P
3
= 3! = 1 · 2 · 3. In concluzie cu P
n
pot afla numarul de ”echipe” care se
pot genera, deci ne da cate echipe sunt, nu care sunt aceste echipe.
39
'
&
$
%
Aranjamente
• Aranjamente de n elemente luate cate k se noteaza cu A
k
n
si are
urmatoarea formula de calcul:
A
k
n
= n · (n −1) · (n −2) · .... · (n −k + 1)
• Exemplu:
A
4
10
= 10 · 9...(10 −4 + 1) = 10 · 9 · 8 · 7 = 5040
• Ce inseamna A
k
n
:
Exemplul 1: De exemplu daca avem 30 de elevi si vrem sa ii grupam cate
2 in banca , numarul acestor grupari este dat de A
2
30
, si anume dupa formula
anterioara se poate calcula A
2
30
= 30 · 29 = 870 adica se pot ”aranja” in 870 de
moduri.
Exemplul 2: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a, b, c} si vrem
sa ”aranjam” aceste elemente in grupa de cate 2, obtinem:
{ab} {ac} {bc} {ba} {cb} {ca} Observam ca sunt 6 grupari, adica A
2
3
=
3 · 2 = 6. Se observa ca apare atat gruparea {ab} cat si gruparea {ba} adica
conteaza ordinea elementelor.
Practic A
k
n
seamana cu P
n
cu diferenta ca in ”echipa” nu intra toate cele
n elemente ci doar k (unde k ≤ n).
• Domeniul de definitie:
Pentru A
k
n
trebuie ca n, k ∈ N si n ≥ k
Se poate imagina absurditatea situatiilor pentru n < k sau pentru n, k
nenaturale( de exemplu negative, fractionare, s.a.m.d)
Combinari
• Combinari de n elemente luate cate k se noteaza cu C
k
n
si are
urmatoarea formula de calcul:
C
k
n
=
A
k
n
P
k
• Practic Se foloseste formula C
k
n
=
n!
k!(n−k)!
• Exemplu:
C
4
10
=
10!
4!·6!
=
6!·7·8·9·10
6!·1·2·3·4
= 210
• Ce inseamna C
k
n
:
Exemplul: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a, b, c} si vrem
sa ”combinam” aceste elemente in grupa de cate 2, obtinem:
{ab} {ac} {bc} Observam ca sunt 3 grupari, adica C
2
3
= 3. Se observa
ca apare apare gruparea {ab} dar nu si gruparea {ba} adica nu conteaza
ordinea elementelor.
Practic C
k
n
seamana cu A
k
n
cu diferenta ca in ”echipa” nu conteaza ordinea
elementelor, adica {a,b } se considera identic cu {b,a }, deci ”se numara” o
singura data . Se observa si din formula de definitie ca C
k
n
≤ A
k
n
• Domeniul de definitie:
Pentru C
k
n
trebuie ca n, k ∈ N si n ≥ k , ca si in cazul aranjamentelor.
40
'
&
$
%
Memo 15 Binomul lui Newton
1. Formula binomului lui Newton
Se observa ca urmatoarele formule au structura asemanatoare:
(a +b)
2
= a
2
+ 2ab +b
2
(a +b)
3
= a
3
+ 3a
2
b + 3ab
2
+b
3
, s.a.m.d.
In general pentru (a +b)
n
se observa urmatoarele:
Exista n+1 termeni, primul termen fiind a
n
, iar ultimul b
n
. Mai exact primul
este a
n
b
0
iar ultimul a
0
· b
n
, in general avem termeni de genul a
n−k
b
k
, unde k
ia valori de la 0 la n. Acesti termeni sunt fiecare inmultiti cu cate un coeficient.
Acesti coeficienti au formula C
k
n
.
Gruparea (a + b)
n
fiind formata din doi termeni, se numeste binom. Dupa
numele persoanei care a descoperit formula urmatoare, aceasta se numeste bi-
nomul lui Newton:
(a +b)
n
= C
0
n
· a
n−0
· b
0
+C
1
n
· a
n−1
· b
1
+C
2
n
· a
n−2
· b
2
+· · ·C
n
n
· a
n−n
· b
n
Se pot face urmatoarele observatii:
- Exista n+1 termeni, deoarece k ia valori intre 0 si n.
- Primul termen este de fapt egal cu a
n
, deoarece C
0
n
=1 si b
0
=1.
- Ultimul termen este de fapt egal cu b
n
, deoarece C
n
n
=1 si a
0
=1.
- Coeficientii C
0
n
, C
1
n
, · · · C
n
n
se numesc coeficienti binomiali.
- Coeficientii binomiali egal departati sunt egali, deoarece se poate
demonstra usor ca C
k
n
= C
n−k
n
.
- Binomul lui Newton se poate scrie concentrat sub forma urmatoare:
(a +b)
n
=
n

k=0
C
k
n
· a
n−k
· b
k
deci ca o suma avand termenul general
T
k+1
= C
k
n
· a
n−k
· b
k
Se observa ca primul termen T
1
are k=0, termenul al doilea T
2
are k=1,
s.a.m.d. deci intradevar este justificata notatia de T
k+1
pentru o valoare k.
- Daca binomul este o diferenta in loc de suma:
(a−b)
n
= (a+[−b])
n
= C
0
n
·a
n−0
·(−b)
0
+C
1
n
·a
n−1
·(−b)
1
+C
2
n
·a
n−2
·(−b)
2
+···C
n
n
·a
n−n
·(−b)
n
adica are loc o alternanta de semne incepand cu + apoi - s.a.m.d.
(a−b)
n
= (a+[−b])
n
= C
0
n
·a
n−0
·b
0
−C
1
n
·a
n−1
·b
1
+C
2
n
·a
n−2
·b
2
+···+(−1)
n
·C
n
n
·a
n−n
·(−b)
n
41
'
&
$
%
- Acum se poate scrie formula binomului lui Newton la modul cel mai general
general:
(a ±b)
n
=
n

k=0
(−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
deci ca o suma avand termenul general
T
k+1
= (−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
2. Formule utile
• Majoritatea problemelor cu binomul lui Newton se rezolva pornind de la
formula
T
k+1
= (−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
• Se dezvolta cu binomul lui Newton urmatoarele doua binoame:
(1 + 1)
n
= 2
n
= C
0
n
+C
1
n
+C
2
n
· · · C
n
n
(1)
(1 −1)
n
= 0 = C
0
n
−C
1
n
−C
2
n
· · · C
n
n
(2)
Adunand relatia (1) cu relatia (2) se obtine: C
0
n
+C
2
n
+C
4
n
· ·· = 2
n−1
Scazand relatiile (1) - (2) se obtine: C
1
n
+C
3
n
+C
5
n
· ·· = 2
n−1
In concluzie suma coeficientilor binomiali pari, este egala cu suma
coeficientilor binomiali impari si este egala cu 2
n−1
:
C
0
n
+C
2
n
+C
4
n
· ·· = C
1
n
+C
3
n
+C
5
n
· ·· = 2
n−1
• Pentru problemele la care se cere determinarea celui mai mare termen al
dezvoltarii, se porneste de la raportul
T
k+1
T
k+2
care se compara cu 1. Adica se
porneste de la
T
k+1
T
k+2
> 1 si din aceasta relatie se scoate k. Apoi se interpreteaza
k si se afla termenul maxim. Pentru un binom (a +b)
n
, raportul
T
k+1
T
k+1
=
n −k
k + 1
·
b
a
Formula fiind dificil de retinut, se recomanda sa se demonstreze ad-hoc, pornind
de la raportul
T
k+1
T
k+2
si exprimand termenii T
k+1
si T
k+2
cu formula obisnuita
T
k+1
= (−1)
k
· C
k
n
· a
n−k
· b
k
Exemple: Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii:
a) (1 + 0.1)
100
b) (
1
2
+
1
2
)
100
c) (
3
4
+
1
4
)
100
42
'
&
$
%
Memo 16 Polinoame
1. Impartirea polinoamelor
• Metoda 1 Metoda clasica de impartire a doua polinoame f(x) si g(x), dupa
metoda studiata in clasa a VIII a. Are avantajul ca impartitorul g(x) poate fi
de orice grad. Se recomanda efectuarea probei conform formulei:
Deimpartitul = Impartitorul × Catul + Restul
• Metoda 2 Folosind schema lui Horner pentru impartirea a doua polinoame
f(x) si g(x), unde g(x) este de forma (x-a). Are dezavantajul ca g(x) trebuie sa
fie de gradul I. Daca g(x) este de grad mai mare, se descompune g(x) in factori
de gradul I, de exemplu x
2
-25 =(x-5)(x-(-5)) si se imparte succesiv f la (x-5) si
apoi catul obtinut se imparte la x-(-5). Schema lui Horner are avantajul ca se
preteaza la prelucrare pe calculator.
2. Divizibilitatea polinoamelor
Pentru a determina cmmdc a doua polinoame, se foloseste algoritmul lui
Euclid si anume:
Se imparte f(x) la g(x) si se obtine un cat si un rest. In continuare se imparte
deimpartitul la restul obtinut. Se tot efectueaza impartiri ale deimpartiului la
rest, pana se obtine rest=0. Ultimul rest nenul este cmmdc(f,g).
Mentiune 1 Daca se cere cmmmc(f,g) se foloseste proprietatea ca
cmmmc(f,g) · cmmdc(f,g) = f · g
Practic, se calculeaza f ·g si apoi se calculeaza cmmdc(f,g) cu algoritmul lui
Euclid. In continuare se afla cmmmc(f,g)=
f·g
cmmdc(f,g)
Mentiune 2 Daca se cere sa se verifice daca f si g sunt prime intre ele se
foloseste proprietatea ca doua polinoame sunt prime daca au cmmdc=1.
Practic, se calculeaza cmmdc(f,g) cu algoritmul lui Euclid si daca se obtine
cmmdc(f,g)=1 se trage concluzia ca f si g sunt prime, altfel se trage concluzia
ca nu sunt prime.
3. Radacinile ecuatiilor de grad superior. Radacini multiple.
• Un polinom P
n
de gradul n, avand radacinile x
1
, x
2
, · · ·x
n
se poate scrie sub
forma:
P
n
= (x −x
1
) · (x −x
2
) · · · (x −x
n
)
• Daca un polinom P(X) admite radacina x=a, atunci P(a)=0 ( Teorema lui
B´ezout).
• Radacini multiple. O ecuatie poate avea radacini multiple ( duble, triple, etc),
in general de ordinul k de multiplicitate.
43
'
&
$
%
De exemplu x=α este radacina dubla daca x
1
=x
2
=α. In acest caz P(x)
apare de forma:
P(x)
n
= (x −α)
2
· (x −x
3
) · · · (x −x
n
)
Inseamna ca P(x) se imparte exact la (x-α)
2
, adica se imparte de exemplu cu
schema lui Horner la (x-α) si apoi catul obtinut se imparte tot exact la (x-α).
Alta abordare a problemei este sa se imparta P(x) la (x-a)
2
, adica la x
2
-2ax+a
2
prin metoda clasica de impartire de polinoame si sa se puna conditia ca restul
sa fie zero.
Cel mai operativ pentru radacini multiple, este sa se foloseasca urma-
toarea teorie:
Un polinom P(x) are radacina x=α ca radacina multipla de ordinul k de
multiplicitate, daca:
P(α) = 0
P

(α) = 0
P

(α) = 0
· · ·
P
k−1
(α) = 0
P
k
(α) = 0
4. Relatiile lui Vi`ete
Fie de exemplu ecuatia de gradul 3: ax
3
+ bx
2
+ cx + d = 0 avand radacinile
x
1
,x
2
,x
3
.
Se pot scrie urmatoarele sume, numite relatiile lui Vi`ete :
_
_
_
S
1
= x
1
+x
2
+x
3
= −
b
a
S
2
= x
1
· x
2
+x
1
· x
3
+x
2
· x
3
= +
c
a
S
3
= x
1
· x
2
· x
3
= −
d
a
In mod similar se pot scrie relatiile lui Vi`ete pentru orice grad n.
Daca se cunosc radacinile unei ecuatii , de exemplu y
1
,y
2
,y
3
· · · y
n
, si se
doreste aflarea ecuatiei care are acele radacini, se calculeaza sumele lui Vi`ete
S
1
,S
1
, · · · S
n
, apoi se scrie expresia ecuatiei care are acele radacini:
1 · Y
n
−S
1
· Y
n−1
+S
2
· Y
n−2
· · · S
n
= 0
5. Rezolvari avansate ale ecuatiilor de grad superior
In afara de metodele de rezolvare clasice a ecuatiilor de grad superior, se pot
folosi si metode avansate care utilizeaza derivatele, de exemplu:
• Folosind Sirul lui Rolle.
• Folosind reprezentarea grafica a functiilor care formeaza ecuatia.
44
'
&
$
%
Memo 17 ecuatii de grad superior
Partea a I-a
Tip 1. Ecuatii bipatrate
Exemplu: Rezolvati ecuatia x
4
−6x
2
+ 6 = 0
Idee: Se noteaza x
2
= y si se obtine ecuatie de gradul doi care se rezolva, apoi
se afla x
1
, x
2
, x
3
, x
4
.
Tip 2. Ecuatii reciproce de grad trei
Exemplu: Rezolvati ecuatia 5x
3
+ 31x
2
+ 31x
1
+ 5 = 0
Teorie 1: Se numeste ecuatie reciproca, o ecuatie care are coeficientii egal
departati, egali.
Teorie 2: Orice ecuatie reciproca de grad impar admite radacina x=-1.
Teorie 3: Un polinom P
n
de gradul n, avand radacinile x
1
, x
2
, · · ·x
n
se poate
scrie sub forma:
P
n
= (x −x
1
) · (x −x
2
) · · · (x −x
n
)
Teorie 4: Daca avem pentru o impartire Deimpartit, Impartitor, Cat, Rest, este
corecta relatia:
Deimpartitul = Catul · Impartitorul +Restul
Idee: Fie P
3
(x) expresia egala cu zero. Deoarece admite radacina x=-1, in-
seamna ca P
3
(x) se imparte la x-(-1) adica la x+1. Se efectueaza impartirea
P
3
(x) la (x+1) si obtinem Cat
2
(x) si rest=0. Deci P
3
(x) = (x + 1) · Cat
2
(x).
Rezolvam Cat
2
(x) = 0 si aflam celelalte doua radacini.
Tip 3. Ecuatii reciproce de grad patru
Exemplu: Rezolvati ecuatia 2x
4
+ 7x
3
+ 9x
2
+ 7x
1
+ 2 = 0
Idee: Se imparte ecuatia cu x
2
, dupa care se noteaza (x +
1
x
) = y. Se exprima
totul in y. Se rezolva ecuatia de gradul doi in y, apoi se afla x
1
, x
2
, x
3
, x
4
.
Tip 4. Ecuatii reciproce de grad cinci
Exemplu: Rezolvati ecuatia 20x
5
−81x
4
+ 62x
3
+ 62x
2
−81x
1
+ 20 = 0
Idee: Fiind ecuatie reciproca de grad impar, are radacina x=-1. Se procedeaza
ca in cazul ec. reciproce de grad trei si din P
5
(x) = (x+1)Q
4
(x), prin impartirea
lui P
5
(x) la (x+1) se obtine Q
4
(x) ca ecuatie reciproca de gradul 4, care se
rezolva ca orice ecuatie reciproca de gradul patru.
45
'
&
$
%
Tip 5. Ecuatii care admit radacina x = a +b · i
Exemplul 1: Rezolvati ecuatia ax
4
+ bx
3
+ cx
2
+ dx
1
+ e = 0 stiind ca admite
radacina x=1+i.
Teorie: Daca o ecuatie admite radacina x=a+bi, atunci admite si radacina
x=a-bi
Idee: Fie de exemplu polinomul P
4
(x) care stim ca admite radacina x
1
= a+bi.
Conform teoriei, x
2
= a −bi. Inseamna ca putem scrie
P
4
(x) = (x −x
1
) · (x −x
2
) · Q
2
(x)
Calculam (x − x
1
) · (x − x
2
) si scapam de i, notam forma obtinuta pentru
comoditatea scrierii cu R(x). Deci P
4
(x) = R(x) · Q
2
(x). Aflam pe Q
2
(x)
impartind pe P
4
(x) la Q
2
(x). Rezolvam Q
2
(x) = 0 si aflam de aici pe x
3
, x
4
. Pe
x
1
in cunoastem din enunt ca fiind x=a+bi, iar pe x
2
in cunoastem din teorie
ca fiind x=a-bi.
Exemplul 2: Determinati a si b, dupa care rezolvati ecuatia
x
4
−7x
3
+ 21x
2
+ax
1
+b = 0
stiind ca admite radacina x=1+2i
Teorie: Daca un polinom P(X) admite radacina x=a, atunci P(a)=0 ( Teorema
lui B´ezout).
Idee: Deoarece P(x) admite radacinile x=a si x=b, conform teoremei lui
B´ezout, putem scrie ca P(a)=0 si P(b)=0. Am obtinut un sistem pe doua
ecuatii cu doua necunoscute, pe care il rezolvam si aflam pe a si pe b. Acum
cunoastem forma lui P(x) si folosim teorie conform careia daca polinomul ad-
mite radacina x=1+2i, inseamna ca admite si radacina x=1-2i. Procedam ca si
in cazul problemei anterioare si aflam si celelalte radacini.
Tip 6. Ecuatii care admit radacina x = a +

b
Exemplu: Rezolvati ecuatia x
4
−4x
3
+x
2
+6x
1
+2 = 0 stiind ca admite radacina
x = 1 −

2.
Teorie: Daca o ecuatie admite radacina x = a +

b, atunci admite si radacina
x = a −

b
Idee: Similar cu problema anterioara. Fie de exemplu polinomul P
4
(x) care
stim ca admite radacina x
1
= a +

b. Conform teoriei, x
2
= a −

b. Inseamna
ca putem scrie
P
4
(x) = (x −x
1
) · (x −x
2
) · Q
2
(x)
Calculam (x − x
1
) · (x − x
2
) si scapam de

b, notam forma obtinuta pentru
comoditatea scrierii cu R(x). Deci P
4
(x) = R(x) · Q
2
(x). Aflam pe Q
2
(x)
impartind pe P
4
(x) la Q
2
(x). Rezolvam Q
2
(x) = 0 si aflam de aici pe x
3
, x
4
.
Pe x
1
in cunoastem din enunt ca fiind x = a +

b, iar pe x
2
in cunoastem din
teorie ca fiind x = a −

b.
46
'
&
$
%
Memo 18 Ecuatii de grad superior - Continuare
Partea a -II - a
Tip 7. Ecuatii cu coeficientul de grad maxim =1
Exemplu: Rezolvati ecuatia x
4
−2x
3
−5x
2
+ 8x + 4 = 0
Teorie: Radacinile intregi ale ecuatiei ar putea fi printre divizorii termenului
liber.
Idee: Se scot divizorii termenului liber, ex: +1,-1,+2,-2,+4,-4 si se verifica pe
rand daca sunt radacini cu teorema lui B´ezout. Adica se verifica daca P(+1)=0.
Daca este egal cu zero, inseamna ca este radacina, altfel nu este. Se fac verifi-
carile pt toti divizorii termenului liber. Daca gasim de exemplu doua radacini,
fie x
1
si x
2
, scriem P(x) = (x − x
1
)(x − x
2
)Q
2
(x). Calculam (x − x
1
)(x − x
2
)
si obtinem o ecuatie de gradul doi, o notam pt comoditatea scrierii cu R(x).
Impartim pe P(x) la R(x) si obtinem Q
2
(x). Rezolvam Q
2
(x) = 0 si aflam x
3
si x
4
.
Tip 8. Caz general=Ecuatii cu coeficient de grad maxim diferit de 1
(Valabil si pentru coeficient grad maxim egal cu 1 ca si caz particular)
Exemplu: Rezolvati ecuatia 6x
4
−17x
3
−x
2
+ 8x −2 = 0
Teorie: Radacinile ecuatiei ar putea fi de forma α =
p
q
, p=divizor al termenu-
lui liber , iar q=divizor al coeficientului de grad maxim.
Idee: Metoda implica multe calcule. Se scot divizorii termenului liber, ex: p=
+1,-1,+2,-2 si divizorii coeficientului de rang maxim ex: q=+1,-1,+2,-2,+3,-
3,+6,-6. Se formeaza toate combinatiile de tip α =
p
q
, si anume
+1
+1
,
+1
−1
,
+1
+2
· ·,
s.a.m.d. si se verifica cu teorema lui B´ezout daca P(α)=0. Daca se gasesc doua
solutii, se procedeaza mai departe ca in cazul problemei anterioare.
Tip 9. Ecuatii binome
Exemplu: Rezolvati ecuatia 3x
7
= 5
Teorie: Se aduce ecuatia la forma x
n
= a si se scrie numarul a ca numar
complex, de forma r(cos(α)+i·sin(α)). Se folosesc eventual formele 1 = cos(0)+
i· sin(0) , respectiv −1 = cos(π)+i· sin(π). Se obtine x
n
= r(cos(α)+i· sin(α))
si se aplica formula radicalului dintr-un numar complex si obtinem radacinile:
x
k
=
n

r(cos
α + 2kπ
n
+i · sin
α + 2kπ
n
), k = 0, 1 · · · k −1
De exemplu pentru 3x
7
= 5 se scrie x
7
=
5
3
· 1, adica x
7
=
5
3
· (cos(0) +i · sin(0))
deci
x
k
=
n
_
5
3
(cos
0 + 2kπ
5
+i · sin
0 + 2kπ
5
), k = 0, 1 · · · 4
47
'
&
$
%
Tip 10. Alte metode de rezolvare a ecuatiilor de grad superior
• Folosind teorema lui B´ezout, pentru radacini multiple(materie clasa X)
• Folosind relatiile lui Vi`ete(materie clasa X)
• Folosind sirul lui Rolle(materie de clasa XI, implica derivate )
• Rezolvare grafica(materie de clasa XI, uneori implica derivate )
48
'
&
$
%
Memo 19 Determinanti
1. Calculul determinantilor
a) Determinanti de ordin 1:
¸
¸
a
¸
¸
= a
b) Determinanti de ordin 2:
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
= a · d −b · c
c) Determinanti de ordin 3:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
g h i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= a · e · i +d · h · c +b · f · g −c · e · g −b · d · i −f · h · a
Aceasta metoda se numeste regula triunghiului
d) Determinanti de ordin >= 4:
Nu exista o regula de genul regulilor anterioare, ci se procedeaza astfel:
Fie de exemplu urmatorul determinant de ordin 4:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
m n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Se dezvolta determinantul dupa o linie sau dupa o coloana. De mentionat
ca se poate alege orice linie , respectiv orice coloana, rezultatul obtinut este
acelasi. Adica daca dezvoltam dupa linia 1 este ok, sau daca dupa linia 2 este
tot ok, daca dezvoltam dupa coloana 1 este ok, dupa coloana 2 este tot ok,
s.a.m.d.
Alegem de exemplu sa dezvoltam dupa linia 1. Dezvoltarea determinantului
dupa linia 1 este urmatoarea:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
m n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
(−1)
1+1
· a ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
f g h
j k l
n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
+ (−1)
1+2
· b ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e g h
i k l
m o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
+
(−1)
1+3
· c ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e f h
i j l
m n p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
+ (−1)
1+4
· d ·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e f g
i j k
m n o
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Se observa ca pornind de la un determinant de ordin patru, am ajuns la de-
terminanti de ordin trei, pe care ii putem calcula. Practic am reusit sa coboram
49
'
&
$
%
gradul determinantului cu o unitate. In general, pentru a calcula un determi-
nant de ordin n , prin aceasta metoda se ajunge la determinanti de ordin n-1 ,
apoi aplicand metoda din nou, determinantii de ordin n-1 se reduc la determi-
nanti de ordin n-2 , s.a.m.d. pana se ajunge la determinanti de ordin 3, pentru
care avem metoda efectiva de calcul.
Acest determinant ”redus”, de exemplu
¸
¸
¸
¸
¸
¸
f g h
j k l
n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
pentru elementul aflat
la intersectia liniei 1 cu coloana 1, se numeste complement algebric, (sau
minor) si se noteaza cu Γ
11
. In general la intersectia liniei i cu coloana j,
se gaseste elementul a
ij
, avand complementul algebric Γ
ij
, (respectiv minorul
Γ
ij
). Dezvoltarea unui determinant dupa o anumita linie sau dupa o anumita
coloana, reprezinta de fapt o suma de grupari de genul (−1)
i+j
· a
ij
· Γ
ij
pentru
acea linie, respectiv coloana. Dezvoltarea unui determinant se poate exprima
pe scurt astfel:
d =

(−1)
i+j
· a
ij
· Γ
ij
2. Proprietati ale determinantilor
Se observa faptul ca un determinant este mai usor de calculat daca linia(
sau coloana ) dupa care se alege dezvoltarea are cat mai multe elemente egale
cu zero. Din acest motiv, este de preferat ca pentru calculul unui determinant
sa alegem o linie(sau coloana), sa facem cat mai multe zerouri pe acea linie(sau
coloana) si doar apoi sa dezvoltam determinantul. Pentru a face zerouri pe o
linie(sau coloana) se pot folosi urmatoarele proprietati:
a) Daca la un determinant se aduna o linie la alta linie, valoare determi-
nantului este aceeasi. Daca notam de exemplu linia i cu L
i
si linia j cu L
j
,
inseamna ca este corecta operatia L
i
= L
i
+L
j
b) Daca la un determinant se scade o linie din alta linie, valoare determi-
nantului este aceeasi, adica este corecta operatia L
i
= L
i
+L
j
c) Daca la un determinant se inmulteste o linie cu un numar intreg, de ex-
emplu α si apoi se aduna valoarea obtinuta la alta linie, valoare determinantului
este aceeasi, adica este corecta operatia L
i
= L
i
+α · L
j
. Se observa ca pentru
α = +1 se obtine cazul a) iar pentru α = −1 se obtine cazul b). De remarcat
ca α trebuie sa fie intreg, adica de exemplu α =
1
3
nu este ok.
In concluzie, de retinut ca sunt corecte urmatoarele relatii:
a) L
i
= L
i
+L
j
b) L
i
= L
i
−L
j
c) L
i
= L
i
+α · L
j
Similar si pentru coloane, adica notand coloana cu C, sunt corecte operatiile:
a) C
i
= C
i
+C
j
b) C
i
= C
i
−C
j
c) C
i
= C
i
+α · C
j
3. Din cele prezentate rezulta urmatoarele consecinte:
1) Un determinat are valoarea zero, daca are pe o linie (sau pe o coloana)
toate elementele egale cu zero.
2) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane)
identice.
3) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane)
proportionale.
4) Se poate scoate factor comun de pe o linie(sau coloana) a unui determi-
nant, adica de exemplu, este corecta urmatoarea operatiune:
¸
¸
¸
¸
α · a b
α · c d
¸
¸
¸
¸
= α·
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
50
'
&
$
%
Memo 20 Matrici
1. Notiunea de matrice
Definitie: O matrice reprezinta un tablou de elemente.
Fie de exemplu matricea X=
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
¸
¸
¸
¸
care are 2 linii si trei coloane, deci
putem spune ca X apartine multimii matricilor cu 2 linii si 3 coloane, adica X
∈ M
2,3
De mentionat ca primul indice reprezinta numarul de linii iar al doilea
indice reprezinta numarul de coloane. In general, multimea matricilor cu m linii
si n coloane se noteaza cu M
m,n
- Daca m=n, adica numarul de linii este egal cu numarul de coloane, ma-
tricea se numeste matrice patratica, iar multimea matricilor nu se scrie M
m,m
ci mai simplu, M
m
. Daca m este diferit de n, matricea se mai numeste matrice
dreptunghiulara.
- Daca m=1, adica matricea are o singura linie, matricea se numeste matrice
linie si se poate scrie de exemplu X ∈ M
1,n
.
- Daca n=1, adica matricea are o singura coloana, matricea se numeste
matrice coloana si se poate scrie de exemplu X ∈ M
m,1
.
- Se observa ca matricea linie si matricea coloana, reprezinta de fapt vectori.
2. Operatii cu matrici
Fie matricile:
A=
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
si B=
¸
¸
¸
¸
A B
C D
¸
¸
¸
¸
• Adunare matrici: A+B=
¸
¸
¸
¸
a +A b +B
c +C d +D
¸
¸
¸
¸
• Scadere matrici: A - B=
¸
¸
¸
¸
a −A b −B
c −C d −D
¸
¸
¸
¸
• Inmultire matrice cu un scalar: α· A=
¸
¸
¸
¸
α · a α · b
α · c α · d
¸
¸
¸
¸
, pt.α scalar.
• Inmultirea a doua matrici:
Fie matricile: A=
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
¸
¸
¸
¸
si B=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
A B C
D E F
G H I
¸
¸
¸
¸
¸
¸
A · B =
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
¸
¸
¸
¸
·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
A B C
D E F
G H I
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
=
¸
¸
¸
¸
aA+bD +cG aB +bE +cH aC +bF +cI
dA+eD +fG dB +eE +fH dC +eF +fI
¸
¸
¸
¸
Se poate retine mai usor privind in acest mod: A·B=
¸
¸
¸
¸
L
1
C
1
L
1
C
2
L
1
C
3
L
2
C
1
L
2
C
2
L
3
C
3
¸
¸
¸
¸
,
unde L
i
=linia i , iar C
j
=coloana j
Analizand algoritmul de inumltire a doua matrici, se observa ca daca se
inmulteste o matrice cu m linii si n coloane cu o alta matrice avand n linii si
p coloane, matricea rezultata va avea m linii si p coloane . Pentru a se putea
51
'
&
$
%
efectua inmultirea, este necesar ca numarul de linii a celei de a doua matrici sa
fie egal cu numarul de coloane a primei matrici.
De exemplu pentru inmultirea A · B = C (unde A are m linii si n coloane,
iar B are n linii si p coloane) se respecta regulile prezentate in urmatorul desen:
m
n
n
p
m
p
· =
A
B
C
Se observa ca inmultirea matricilor NU este COMUTATIVA
• Impartirea a doua matrici:
Nu exista impartire a doua matrici. Pentru ”simularea impartirii matricilor”
se foloseste notiunea de matrice inversa, notata cu A
−1
(pentru matricea initiala
A), care se va prezenta ulterior.
3. Matrici deosebite
Fie de exemplu matrici de 3 linii si 3 coloane, adica matrici din M
3
a) matricea nula. Pentru M
3
:
O
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
0 0 0
0 0 0
0 0 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
In general, matricea nula pentru M
n
, se noteaza cu O
n
si este o matrice
patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule .
Matricea nula are proprietatea ca este neutra in raport cu adunarea ma-
tricelor, adica A+O
n
= O
n
+A=A pentru orice A ∈ M
n
.
b) matricea unitate. Pentru M
3
:
I
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 0 0
0 1 0
0 0 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
In general, matricea unitate pentru M
n
, se noteaza cu I
n
si este o ma-
trice patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule cu exceptia
elementelor de pe diagonala principala care au toate valoarea 1.
Matricea unitate are proprietatea ca este neutra in raport cu inmultirea
matricelor, adica A · I
n
=I
n
· A= A pentru orice A ∈ M
n
.
52
'
&
$
%
Memo 21 Matricea inversa. Rangul unei matrici
1. Matricea inversa
Fie de exemplu matricea patrata de ordinul 3, A=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
g h i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Pentru a determina matricea inversa, notata cu A
−1
se procedeaza astfel:
1. Se calculeaza determinantul matricii A.
a) Daca det(A)=0, inseamna ca nu exista matricea inversa A
−1
, sau altfel
spus, matricea A nu este inversabila. In aceasta situatie, precesul se opreste
aici.
b) Daca det(A) diferit de zero, inseamna ca exista matricea inversa A
−1
,
sau altfel spus, matricea A este inversabila. Se continua cu pasul urmator.
2. Se formeaza matricea transpusa, notata cu A
t
, si anume linia 1 din A devine
coloana 1 din A
t
, linia 2 din A devine coloana 2 din A
t
, s.a.m.d. Deci se obtine:
A
t
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a d g
b e h
c f i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
3. Se formeaza matrice adjuncta (sau reciproca), notata cu A

, din A
t
, care
va avea tot atatea elemente ca si A
t
, si va avea urmatoarea forma:
A

=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
11
x
12
x
13
x
21
x
22
x
23
x
31
x
32
x
33
¸
¸
¸
¸
¸
¸
unde x
11
=(−1)
(1+1)
·
¸
¸
¸
¸
e h
f i
¸
¸
¸
¸
= 1 · (e · i −h · f) = ei −hf = numar.
x
12
=(−1)
(1+2)
·
¸
¸
¸
¸
b h
c i
¸
¸
¸
¸
= −1 · (b · i −h · c) = −bi +hc = numar, samd.
Atentie: A nu se confunda cu metoda de dezvoltare a unui determinant,
unde se folosea factorul generic (−1)
i+j
· a
ij
· Γ
ij
iar aici nu se foloseste a
ij
4. Se formeaza A
−1
cu formula:
A
−1
=
A

det(A)
=
1
det(A)
·
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
11
x
12
x
13
x
21
x
22
x
23
x
31
x
32
x
33
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
11
det(A)
x
12
det(A)
x
13
det(A)
x
21
det(A)
x
22
det(A)
x
23
det(A)
x
31
det(A)
x
32
det(A)
x
33
det(A)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Se observa motivul pentru care la punctul 1 se concluziona ca nu exista A
−1
daca se obtinea det(A)=0.
5. Pas optional, dar recomandabil daca este timp si anume verificarea lui A
−1
.
Se efectueaza inmultirea A · A
−1
si se verifica daca intradevar se obtine matricea
unitate, in cazul exemplului prezentat I
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 0 0
0 1 0
0 0 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Pentru cazul general,
daca se obtine I
n
pentru o matrice patrata de ordinul n, inseamna ca A
−1
a fost
calculat corect, altfel inseamna ca s-a gresit si trebuie verificat calculul.
53
'
&
$
%
Mentiuni
1. Se observa ca daca se cere sa se verifice daca o matrice este inversabila
(sau altfel spus daca exista matrice inversa), problema se reduce la verificarea
determinantului matricii. Daca determinantul matricii este diferit de zero in-
seamna ca matricea este inversabila iar daca determinantul matricii este egal cu
zero inseamna ca matricea nu este inversabila.
2. Problemele care folosesc matricea inversa sunt in general de tipurile
urmatoare:
- Se da o matrice si se cere sa se determine matricea inversa.
- Se da o matrice si se cere sa se verifice daca matricea este inversabila.
- Rezolvarea ecuatiilor matriciale.
- Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare prin metoda matriciala.
2. Rangul unei matrici
Fie de exemplu urmatoarea matrice dreptunghiulara:
X =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Prin definitie, rangul unei matrici reprezinta ordinul celui mai
mare determinant patrat, diferit de zero, extras din matrice.
In cazul nostru, matricea fiind de tipul 3x4, ordinul maxim la care putem
spera este 3x3. Extragem din matrice un determinant de ordin 3x3 , il calculam
si verificam daca este diferit de zero. Daca este diferit de zero, atunci rangul
matricii este 3 si ne oprim. Daca determinantuld este egal cu zero, alegem alt
determinant de ordin 3x3 si procedam similar.
Daca toti determinantii de ordin 3x3 sunt egali cu zero, cobaram din pretentii
si incercam cu determinanti de ordin 2x2 in mod similar.
Daca toti determinantii de ordin 2x2 sunt egali cu zero, cobaram din pretentii
si incercam cu determinanti de ordin 1x1.
Se observa in cel mai rau caz vom gasi macar un determinant diferit de zero
de ordinul 1, cu exceptia situatiei in care matricea are toate elementele nule,
ceea ce ar insemna ca rangul ar fi egal cu zero. Din cele prezentate anterior se
poate sesiza ca algoritmul este finit.
Mentiuni
1. Se observa ca metoda prezentata porneste de la o abordare a matricii de
genul de sus in jos, in sensul ca se incepe cu determinantii patrati extrasi din
matrice, de rang maxim.
2. Trebuie avuta atentie sa se ia toti determinantii de o anumita dimensiune,
adica sa nu se scape din vedere unii determinanti.
3. Problemele care folosesc rangul unei matrici sunt in general de tipurile
urmatoare:
- Se da o matrice si se cere sa i se determine rangul.
- Se da o matrice si se cere sa se discute rangul in functie de un parametru.
- Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare.
54
'
&
$
%
Memo 22 Sisteme de ecuatii liniare
1. Sisteme de ecuatii rezolvate matricial
Fie de exemplu sistemul:
_
_
_
x +y +z = 7
3x + 7y + 5z = 2
6x −3y +z = 1
Rezolvarea matriciala a sistemului se face urmand urmatorii pasi:
- Se formeaza matricea coeficientilor sistemului, in cazul nostru A=
_
_
1 1 1
3 7 5
6 −3 1
_
_
- Se formeaza matricea coloana cu necunoscutele sistemului, X=
_
_
x
y
z
_
_
- Se formeaza matricea coloana cu termenii liberi ai sistemului, B=
_
_
7
2
1
_
_
- Sistemul este echivalent cu urmatoarea ecuatie matriciala:
A· X = B
- Se rezolva ecuatia matriciala anterioara in mod obisnuit, adica se calculeaza
A
−1
, se inmulteste ecuatia matriciala la stanga cu A
−1
si se obtine X=A
−1
· B.
Se obtine matricea coloana X, de unde se scoate x,y,z.
Mentiune Aceasta metoda se foloseste rar, eventual doar daca se solicita
in mod explicit prin enunt sa se rezolve prin aceasta metoda.
2. Regula lui Cramer
Fie de exemplu sistemul:
_
_
_
x +y +z = 7
3x + 7y + 5z = 2
6x −3y +z = 1
Se efectueaza urmatorii pasi:
- Se formeaza matricea coeficientilor sistemului, in cazul nostru A=
_
_
1 1 1
3 7 5
6 −3 1
_
_
- Se calculeaza determinantul matricii A, il notam de exemplu cu ∆ (delta).
• Daca ∆ =0 , inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui
Cramer si procesul se opreste aici.
• Daca ∆ = 0, inseamna ca sistemul se poate rezolva cu regula lui Cramer
si se continua cu etapa urmatoare.
- Se calculeaza ∆
x
, prin inlocuirea coloanei cu coeficientii lui x din matricea
sistemului, cu coloana termenilor liberi, adica se obtine: ∆
x
=
_
_
7 1 1
2 7 5
1 −3 1
_
_
- Se calculeaza ∆
y
si ∆
z
in mod similar.
- Se calculeaza x=

x

y=

y

z=

z

solutia sistemului fiind (x,y,z).
Se observa motivul pentru care un sistem avand ∆ = 0 nu se poate rezolva
cu regula lui Cramer si anume deoarece ∆ apare la numitor.
55
'
&
$
%
3. Studiul compatibilitatii sistemelor
Fie de exemplu sistemul:
_
_
_
3x +y + 2z = 8
2x −3y +z = 1
5x + 9y + 4z = 22
Se efectueaza urmatorii pasi:
- Se formeaza matricea coeficientilor sistemului, in cazul nostru A=
_
_
3 1 2
2 −3 1
5 9 4
_
_
- Se calculeaza determinantul matricii A, il notam de exemplu cu ∆ (delta).
• Daca ∆ = 0, inseamna ca sistemul este compatibil determinat, se
poate rezolva cu regula lui Cramer si nu este necesara prezenta metoda . Se
rezolva cu regula lui Cramer prezentata anterior si procesul se opreste aici.
• Daca ∆ =0 , inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui
Cramer si efectuam pasii urmatori. In cazul nostru din calcul obtinem ∆ =0.
- Se extrage din matricea sistemului, un determinant patrat de cel mai
mare ordin, diferit de zero , numit determinant principal, pe care il
notam de exemplu δ (delta mic).
De exemplu δ =
_
3 1
2 −3
_
= -9-2=-11 = 0
- Se stabilesc ecuatiile principale , in acest caz ecuatia 1 si ecuatia 2 si
ecuatiile secundare , in acest caz ecuatia 3. Se stabilesc necunoscutele
principale , in acest caz x si y si necunoscutele secundare , in acest caz z.
- Se formeaza determinantul caracteristic, notat cu ∆
c
, prin bordarea
determinantului principal δ cu o linie formata din coeficientii corespunzatori
din una dintre ecuatiile secundare si cu o coloana formata din termenii liberi
corespunzatori. Pentru cazul nostru, se obtine ∆
c
=
_
_
3 1 8
2 −3 1
5 9 22
_
_
- Se calculeaza ∆
c
, (in cazul nostru ∆
c
= 0) si se interpreteaza astfel:
• Daca ∆
c
= 0 se trage concluzia ca sistemul este incompatibil si procesul
se opreste aici.
• Daca ∆
c
= 0 se trage concluzia ca sistemul este compatibil nedeter-
minat (in cazul de fata, sistem compatibil simplu nederminat deoarece
avem o singura necunoscuta secundara) si se continua cu pasul urmator:
- Se rezolva sistemul format din ecuatiile principale si anume se
scot necunoscutele principale in functie de necunoscutele secundare.
Practic se scrie sistemul format din ecuatiile secundare, se trec necunoscutele
secundare in membrul cu termenii liberi si se scot necunoscutele principale
in functie de necunoscutele secundare. In cazul nostru, se rezolva sistemul
_
3x +y = 8 −2z
2x −3y = 1 −z
prin metode obisnuite (metoda reducerii sau substitu-
tiei sau chiar Cramer) si se scoate x=f(z) si y=f(z), z ∈ R. Concret obtinem
x=
25−7z
11
, y=
13−z
11
, z ∈ R. Observam ca intradevar sistemul este compatibil
(am putut obtine solutii pentru x si y) si simplu nederminat, deoarece x si y
depind de un singur parametru real z.
56
'
&
$
%
Memo 23 Compatibilitatea sistemelor de ecuatii prezentata grafic
Reprezentare grafica a etapelor de analizare a compatibilitatii unui
sistem cu n ecuatii si n necunoscute:
Start
Stop
Stop
Da Nu
Da
Nu
Calculul determinantului
sistemului ∆
∆ = 0

c
= 0
Sistem compatibil deter-
minat. Regula lui Cramer.
Calcul ∆
x
,∆
y
,∆
z
x =
∆x

, y =
∆y

,etc
Calcul determinant
principal δ
Ec. princip/sec, ne-
cunoscute princip/sec.
Sistem incompatibil
Stop
Sistem compatibil
nedeterminat
Rezolvare sistem format
din ec. principale
Calculul determinantu-
lui caracteristic ∆
c
Se recomanda analizarea sistemelor dupa modelul acesta, eventual cu adaptarea
ceruta de specificul problemei.
57
'
&
$
%
58
'
&
$
%
Memo 24 Sisteme de ecuatii particulare
1. Discutarea naturii unui sistem dupa parametrii reali
Se urmeaza etapele prezentate in graficul studiului compatibilitatii si se
trateaza pe cazuri, dupa valorile parametrilor. De exemplu daca avem un sis-
tem de 3 ecuatii cu 3 necunoscute, cu un parametru m. Calculam determinantul
sistemul si obtinem de exemplu ∆ = (m−5) · (m+ 7) . Se procedeaza astfel:
Caz 1 Pentru (m−5) · (m+ 7) = 0, adica pentru m= 5 si m= −7 sistemul
este compatibil determinat si se aplica regula lui Cramer. Se scot efectiv in
functie de m ∆ apoi ∆
x
, ∆
x
, ∆
x
etc apoi x,y,z.
Caz 2 Pentru m=5 se inlocuieste efectiv m=5 in sistemul initial, se
obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem
obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul
corespunzator.
Caz 3 Pentru m=-7 se inlocuieste efectiv m=-7 in sistemul initial, se
obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem
obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul
corespunzator.
Daca se va obtine ∆
c
in functie de parametru, ( de exemplu∆
c
= m−9 ) se
va separa din nou pe cazuri, adica:
Caz a) Pentru m−9 = 0 adica m = 9 , sistemul este incompatibil si stop.
Caz a) Pentru m−9 = 0 adica m = 9 , sistemul este compatibil si nedeter-
minat si se continua conform grafic compatibilitate, prin rezolvarea sistemului
format din ecuatiile principale.
Exemplu Discutati natura sistemului dupa valorile parametrului m si re-
zolvati sistemul :
_
_
_
x −my +z = 1
x −y +z = 1
mx +m
2
y −z = m
2
2. Sisteme omogene
Sistem omogen este prin definitie un sistem care are toti termenii
liberi egali cu zero.
Se pastreaza toate proprietatile si modul de lucru cunoscut de la sisteme,
singura noutate fiind faptul ca un sistem omogen admite intotdeauna solutia
x=y=z= · · · =0 numita solutie banala sau solutie nula.
Analizand graficul studiului compatibilitatii, se observa ca daca ∆ = 0
rezulta ca sistemul este compatibil determinat, adica admite solutie unica.
Deoarece sistemul omogen admite intotdeauna solutia banala, inseamna ca pen-
tru ∆ = 0, solutia banala este unica solutie. Prin urmare daca pentru un
sistem omogen se cere sa se puna conditia ca sistemul sa nu contina doar
solutia banala, trebuie pusa conditia ca ∆ = 0.
59
'
&
$
%
Exemplu Rezolvati urmatorul sistem omogen:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x + 2y +z +t = 0
2x +y +z + 2t = 0
x + 2y + 2z +t = 0
x +y +z +t = 0
3. Sisteme cu numar de ecuatii diferit de numarul de necunoscute
Poate aparea una dintre urmatoarele doua situatii:
a) Numarul de ecuatii este mai mic decat numarul de necunoscute.
Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :
_
_
_
x −2y +z +t = 1
x −2y +z −t = −1
x −2y +z + 5t = 6
b) Numarul de ecuatii este mai mare decat numarul de necunoscute.
Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :
_
_
_
x + 2y = 1
6x −8y = 1
5x + 2y = 3
Se recomanda ca exercitiu, analizarea graficului de studiu al compatibilitatii
sistemelor pentru fiecare din aceste situatii.
Ca recomandari generale:
• Pentru cazul a) sistemul chiar daca este compatibil nu poate fi si de-
terminat, deoarece suntem in situatia in care avem mai putine ecuatii decat
necunoscute.
• Pentru cazul b) avem mai multe ecuatii decat necunoscute, deci sistemul
ar putea fi determinat, dar trebuie de verificate solutiile obtinute pentru toate
ecuatiile pentru a fi sigur ca sistemul este compatibil.
60
'
&
$
%
Memo 25 Limite de siruri
Teorie
Se considera evidente urmatoarele:
a) lim
n→∞
n = ∞. In general, lim
n→∞
n
k
= ∞ pentru k > 0.
b) lim
n→∞
1
n
= 0. In general lim
n→∞
a
k
= 0 pentru a = subunitar .
c) lim
n→∞
(
2
3
)
n
= 0. In general, lim
n→∞
a
n
= 0 pentru a = subunitar.
Tipuri de limite de siruri
Tip 1 = Fractii simple
Exemple:
a) lim
n→∞
2n
4
+3n
2
+5n+1
4n
3
+2n
2
+3n+3
b) lim
n→∞
2n
4
+3n
2
+5n+1
4n
6
+2n
2
+3n+3
c) lim
n→∞
2n
4
+3n
2
+5n+1
4n
4
+2n
2
+3n+3
Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, n la
puterea cea mai mare.
Tip 2 = Sume consacrate
Exemple:
a) lim
n→∞
1+2+3+···n
3n
2
+2n+1
b) lim
n→∞
1
2
+2
2
+3
2
+···+n
3
3n
2
+2n+1
c) lim
n→∞
1·2+2·3+···n·(n+1)
4n
5
+5
Idee: Se restrange suma conform regulilor cunoscute, dupa care problema
devine de obicei de tipul 1.
Tip 3 = Radicali
Exemple:
a) lim
n→∞
(

n + 1−

n + 5) b) lim
n→∞
(

n + 1−3n) c) lim
n→∞
(
3

n + 1−
3

n + 2)
Idee: Se amplifica gruparea (

a −

b) cu (

a +

b) pentru a dispare
radicalul de la numarator, unde se va obtine a-b, problema devenind de obicei
de tipul 1. Similar, pentru gruparea (

a +

b), se amplifica cu (

a −

b).
Tip 4 = Puteri
Exemple:
a) lim
n→∞
4·5
n
+6·3
n
5
n
+3·2
n
b) lim
n→∞
4·7
n+3
+6·3
n+1
7
n+2
+4·3
n+4
c) lim
n→∞
4·5
n
+6·6
n
7
n
+3·8
n
Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, puterea
a
n
la puterea cea mai mare, de exemplu pentru exemplul a), la numarator se
scoate factor fortat 5
n
iar la numarator tot 5
n
.
61
'
&
$
%
Tip 5 = Gruparea gen (1 +
1
n
)
n
. Nedeterminarea 1

Exemple:
a) lim
n→∞
(1 +
3
n−2
)
n+1
b) lim
n→∞
(
n+1
n−5
)
n+2
c) lim
n→∞
(
n
2
+3
n
2
−n
)
2n+1
Idee: Se incearca sa se ajunga la formula lim
n→∞
(1 +
1
n
)
n
= e, respectiv
pentru cazul general, lim
n→∞
(1 +A)
1
A
= e, unde A →0 pentru n→∞.
Tip 6 = Teorema cleste
Exemple:
a) lim
n→∞
2
n
n!
b) lim
n→∞
1
n
2
· sin(n+7) c) lim
n→∞
1

1+n
2
+
1

2+n
2
+· · · +
1

n+n
2
Idee: Se foloseste teorema cleste:
Fie un sir a
n
si o limita l. Daca b
n
<= a
n
<= c
n
si atat sirul b
n
→l cat si
c
n
→l, atunci a
n
→l. Daca l=0, regula se mai numeste criteriul majorarii.
62
'
&
$
%
Memo 26 Limite de functii
Teorie
Se considera cunoscute urmatoarele:
a) Modul de calcul al limitelor de siruri
b) Descompunerea ax
2
+ bx + c = a(x −x
1
)(x −x
2
) si similar pentru orice
polinom de gradul n.
c) lim
n→∞
sin(x)
x
= 1
Limitele de functii se pot calcula prin doua mari metode: clasic, adica fara a
utiliza derivate si folosind metoda lui l’Hˆopital care implica folosirea derivatelor.
Unele probleme se rezolva mai usor prin o metoda, alte probleme prin cealalta.
Nu exista o reteta care sa indice care e cea mai potrivita metoda pentru o
anumita problema.
A) Tipuri de limite de functii clasice
( fara a folosi derivate )
Tip 1 = Limite cu x →±∞
Exemple:
a) lim
x→∞
5x
4
+4x
2
+2x+1
3x
2
+2x+1
b) lim
x→∞
(
x+3
x−5
)
2x+1
c) lim
x→−∞

x
2
+3+3x
2x+1
Idee: Se lucreaza asemanator cu limitele de siruri, unde aveam n →±∞.
Tip 2 = Limite cu x →x
0
si x −x
0
apare la numitor
Exemple:
a) lim
x→5
1
x−5
b) lim
x→7
−3(x
2
+2)
x−7
c) lim
x→3
2
5+
−6
x−3
Idee: Se face tabel si la final se obtine limita la stanga lui x
0
si limita la
dreapta lui x
0
.
Tip 3 = Limite din fractii de polinoame
Exemple:
a) lim
x→7
x
2
−49
x−7
b) lim
x→2
x
3
−8
x−2
c) lim
x→3
x
4
−81
x−3
Idee: Se incearca sa se descompuna atat numaratorul cat si numitorul
dupa formula de genul ax
2
+bx+c = a(x−x
1
)(x−x
2
) (corespunzator gradului
polinomului), sau eventual dupa alte formule, dupa care se incearca simplificarea
factorului x −x
0
.
Tip 4 = Limite de functii trigonometrice
Exemple:
a) lim
x→0
sin(7x)
3x
b) lim
x→0
tg(3x)
tg(7x)
c) lim
x→3
sin(x−3)
4(x−3)
Idee: Se foloseste formula lim
n→∞
sin(x)
x
= 1 si formulele obisnuite de la
trigonometrie. De avut in vedere ca sin(0)=0 si cos(0)=1.
Metodele prezentate anterior fac parte din categoria de calcul limite de
functii prin metoda clasica in sensul ca nu utilizeaza derivate. Limitele de
functii se pot calcula si cu utilizarea derivatelor, folosind regula lui l’Hˆopital,
prezentata in continuare.
63
'
&
$
%
B) Teorema lui l’Hˆopital
Limite de functii cu folosirea derivatelor
Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei
lui l’Hˆopital.
Teorema lui l’Hˆopital: Pentru nedeterminare de tipul


sau
0
0
este adevarata
relatia:
lim
x→x
0
f
g
= lim
x→x
0
f

g

Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul


sau
0
0
,
expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. Astfel se procedeaza
daca avem nedeterminari de tipul:
1. [0 · ∞]
2. [∞−∞]
3. [1

, ∞
0
, etc] in general nedeterminari de forma f
g
Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆopital, alteori este
mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate, adica fara l’Hˆopital).
Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai
usor cu o metoda sau alta.
Pentru nederminari diferite de


sau
0
0
, se procedeaza astfel:
1. Pentru nedeterminare [0 · ∞]
Fie de calculat lim
x→x
0
f · g, unde f →0 si g →∞.
Se rastoarna una dintre functii, de exemplu:
f · g =
g
1
f
[


] si acum se poate aplica regula lui l’Hˆopital:
lim
x→x
0
f
g
= lim
x→x
0
g
1
f
[


] = lim
x→x
0
g

(
1
f
)

2. Pentru nedeterminare [∞−∞]
Fie de calculat lim
x→x
0
(f −g), unde f →∞ si g →∞.
Se transforma astfel:
f −g = f · g
(f−g)
f·g
= f · g· (
f
fg

g
fg
) = f · g· (
1
g

1
f
) = [∞· 0] =
1
g

1
f
1
f·g
= [∞· ∞]
si acum se poate aplica regula lui l’Hˆopital:
lim
x→x
0
(f −g) = lim
x→x
0
1
g

1
f
1
f·g
= lim
x→x
0
(
1
g

1
f
)

(
1
f·g
)

3. Pentru nedeterminari de tipul f
g
. De exemplu 1

, ∞
0
, etc.
Se foloseste formula A = e
ln(A)
, si se ia A=f
g
.
64
'
&
$
%
Memo 27 Aplicatii ale limitelor de functii
Continuitate, Derivate, Derivabilitate, Asimptote
1. Functii continue
Orice functie elementara este continua pe interval.
Studiul continuitatii se pune in puncte, de exemplu in punctul x = x
0
. Se
procedeaza astfel:
1. - Se calculeaza limita la stanga in x
0
, l
s
|
x=x
0
= lim
x→x
0
(x<x
0
)
f(x)
2. - Se calculeaza limita la dreapta in x
0
, l
d
|
x=x
0
= lim
x→x
0
(x>x
0
)
f(x)
3. - Se calculeaza valoarea functiei in punctul x
0
, adica f(x
0
)
4. - Daca limita la stanga in x
0
este egala cu limita la dreapta in x
0
si este
egala cu f(x
0
), atunci functia f(x) este continua in punctul x
0
, altfel f(x) nu
este continua in punctul x
0
.
Pe scurt, conditia de continuitate intr-un punct x
0
este ca
l
s
|
x=x
0
= l
d
|
x=x
0
= f(x
0
)
Deoarece studiul continuitatii se face in puncte, problemele de continuitate apar
la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada, studiul efectuandu-se in
punctele in care functia isi schimba forma.
2. Definitia derivatei
Derivata functiei f(x) in punctul x
0
se noteaza cu f(x)

x=x
0
si se defineste
astfel:
f(x)

x=x
0
= lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Prin aplicarea formulei anterioare asupra functiile cunoscute, s-a obtinut tabelul
de derivare.
3. Functii derivabile
Functiile elementare sunt derivabile pe intervale.
Studiul derivabilitatii se pune in puncte, de exemplu in punctul x = x
0
. Se
procedeaza astfel:
Functia f(x) este derivabila in punctul x = x
0
, daca derivata la stanga in x
0
si
derivata la dreapta in x
0
sunt egale si finite.
a) Derivata la stanga in punctul x
0
se noteaza cu f

s
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f

(x)
b) Derivata la dreapta in punctul x
0
se noteaza cu f

d
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
65
'
&
$
%
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

d
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f

(x)
In concluzie, se calculeaza derivata la stanga punctului x
0
si derivata la dreapta
lui x
0
. Daca aceste doua sunt egale si finite, atunci functia f(x) este derivabila
in punctul x
0
, altfel f(x) nu este derivabila in punctul x
0
.
Deoarece studiul derivabilitatii se face in puncte, problemele de derivabilitate
apar la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada, studiul efectuandu-se
in punctele in care functia isi schimba forma.
4. Asimptote
Pot exista trei tipuri de asimptote:
• Asimptota orizontala Se numeste asimptota orizontala la +∞, o dreapta
orizontala y=a, daca lim
x→+∞
f(x) = a
Similar, se numeste asimptota orizontala la -∞, o dreapta orizontala y=b, daca
lim
x→−∞
f(x) = b
Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie, atunci sigur nu avem asimp-
tota orizontala la +∞. Similar pentru -∞.
• Asimptota verticala Este o dreapta verticala x=c, daca lim
x→c
f(x) =
+-∞
• Asimptota oblica Studiu la +∞:
Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie, atunci sigur nu avem asimp-
tota oblica la +∞. Daca +∞face parte din domeniul de definitie dar am stabilit
deja ca avem asimptota orizontala la +∞atunci sigur nu avem asimptota oblica
la +∞, deoarece functia nu poate avea simultan doua asimptote +∞. Daca +∞
apartine domeniului de definitie si lim
x→+∞
f(x) = +-∞inseamna ca la +∞nu
avem asimptota orizontala. In acest caz se verifica daca eventual exista asimp-
tota oblica la +∞. Se calculeaza m = lim
x→+∞
f(x)
x
Daca obtinem m finit ,
se continua cu calcularea lui n = lim
x→+∞
(f(x) − m· x) Daca si n este finit,
putem concluziona ca exista asimptota oblica la +∞ si anume dreapta oblica
y = m· x +n .
Se studiaza in mod similar existenta asimptotei oblice la -∞.
Practic se procedeaza astfel:
1. Se stabileste domeniul de definitie, care se scrie ca reuniune de intervale.
2. Se calculeaza valorile functiei, respectiv limitele functiei la capetele domeni-
ului de definitie.
3. Se stabilesc asimptotele analizand valorile functiei, respectiv valorile lim-
itelor obtinute si definitiile asimptotelor, prezentate anterior. Se observa ca
asimptotele orizontale si cele oblice pot apare la + ∞ sau la - ∞, iar asimp-
totele verticale pot apare la capete de intervale diferite de +- ∞. Unele functii
au asimptote, iar altele nu.
66
'
&
$
%
Memo 28 Derivate
1. Definitia derivatei
Derivata functiei f(x) in punctul x
0
se noteaza cu f(x)

x=x
0
si se defineste
astfel:
f(x)

x=x
0
= lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
2. Tabel derivate
Functia Derivata
k(=constanta) 0
x 1
x
n
n · x
n−1

x
1


x
ln(x)
1
x
a
x
a
x
· ln(a)
e
x
e
x
sin(x) cos(x)
cos(x) −sin(x)
tg(x)
1
cos(x)
2
ctg(x) −
1
sin(x)
2
arcsin(x)
1

1−x
2
arccos(x) −
1

1−x
2
arctg(x)
1
1+x
2
arcctg(x) −
1
1+x
2
67
'
&
$
%
3. Operatii cu derivate
(f +g)

= f

+g

(f −g)

= f

−g

(f · g)

= f

· g +f · g

(k · f)

= k · f

, unde k=constanta
(
f
g
)

=
f

·g−f·g

g
2
• Avansat (f
g
)

= f
g
· (g

· ln(f) +g ·
f

f
)
• Derivarea functiilor compuse: f(u(v(x)))

= f

(u(v(x)) · u

(v(x)) · v

(x) · x

4. Functii derivabile
Functia f(x) este derivabila in punctul x = x
0
, daca derivata la stanga in x
0
si
derivata la dreapta in x
0
sunt egale si finite.
a) Derivata la stanga in punctul x
0
se noteaza cu f

s
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x<x
0
f

(x)
b) Derivata la dreapta in punctul x
0
se noteaza cu f

d
(x=x
0
)
si se calculeaza cu
formula de definitie a derivatei:
f(x)

s
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
Se poate calcula cu regula lui l’Hˆopital deoarece exista nedeterminare
0
0
si se
obtine
f(x)

d
(x = x
0
) = lim
x→x
0
,x>x
0
f

(x)
In concluzie, se calculeaza derivata la stanga punctului x
0
si derivata la dreapta
lui x
0
. Daca aceste doua sunt egale si finite, atunci functia f(x) este derivabila
in punctul x
0
, altfel f(x) nu este derivabila in punctul x
0
.
5. Principalele aplicatii ale derivatelor
• Teorema lui l’Hˆopital
• Teorema lui Lagrange
• Teorema lui Rolle, Teorema lui Cauchy
• Functii concave , convexe
• Reprezentarea grafica a functiilor
68
'
&
$
%
Memo 29 Aplicatii ale derivatelor
Teoremele lui l’Hˆopital, Rolle, Lagrange, Cauchy
Monotonie, Concavitate/Convexitate, Grafice de functii
1. Teorema lui l’Hˆopital
Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei
lui l’Hˆopital.
Teorema lui l’Hˆopital: Pentru nedeterminare de tipul


sau
0
0
este adevarata
relatia:
lim
x→x
0
f
g
= lim
x→x
0
f

g

Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul


sau
0
0
,
expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. Astfel se procedeaza
daca avem nedeterminari de tipul:
1. [0 · ∞]
2. [∞−∞]
3. [1

, ∞
0
, etc] in general nedeterminari de forma f
g
Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆopital, alteori este
mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate, adica fara l’Hˆopital).
Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai usor
cu o metoda sau alta.
2. Teorema lui Rolle
Fie o functie f(x), un interval I si doua numere a,b, unde a < b si a,b ∈ I.
Daca :
1. Functia f(x) este continua pentru x ∈ [a,b]
2. Functia f(x) este derivabila pentru x ∈ (a,b)
3. f(a)=f(b)
atunci exista cel putin un punct c intre a si b, astfel incat f ’(c)=0.
3. Teorema lui Lagrange
Fie o functie f(x), un interval I si doua numere a,b, unde a < b si a,b ∈ I.
Daca :
1. Functia f(x) este continua pentru orice x ∈ [a,b]
2. Functia f(x) este derivabila pentru orice x ∈ (a,b)
atunci exista un punct c intre a si b, astfel incat:
f(b) −f(a)
b −a
= f

(c)
69
'
&
$
%
Consecinte alte teoremei lui Lagrange:
1. Daca f’(x) > 0 pe un interval, atunci f(x) este crescatoare pe acel interval
2. Daca f’(x) < 0 pe un interval, atunci f(x) este descrescatoare pe acel
interval
3. Daca f’(x) = 0 pe un interval, atunci f(x) este constanta pe acel interval
Mentiuni:
a) Puncte de extrem: Prin studiul semnului lui f’(x) se poate analiza monotonia
functiei f(x) (crescatoare / descrescatoare) si pe baza monotoniei se pot stabili
punctele de extrem ale functiei (minim respectiv maxim).
b) Avansat: Interpretarea geometrica a teoremei lui Lagrange.
4. Teorema lui Cauchy
Fie functiile f(x) si g(x), un interval I si doua numere a,b, cu a<b si a,b ∈ I.
Daca :
1. Functiile f(x) si g(x) sunt continue pentru x ∈ [a,b]
2. Functiile f(x) si g(x) sunt derivabile pentru x ∈ (a,b)
3. Functia g’(x) = 0pentru x ∈ (a,b)
atunci exista un punct c intre a si b, astfel incat:
f(b) −f(a)
g(b) −g(a)
=
f

(c)
g

(c)
Se observa ca pentru cazul particular g(x)=x, se obtine teorema lui Lagrange.
5. Concavitate, convexitate
Notiuni noi :
- Functie convexa, functie concava.
- Punct de inflexiune, punct de intoarcere.
Teorie:
1. Daca f”(x) > 0 , atunci f(x)= convexa pe acel interval.
2. Daca f”(x) < 0 , atunci f(x)= concava pe acel interval.
6. Reprezentarea grafica a functiilor
1. Determinarea domeniului de definitie, scris ca reuniuni de intervale
2. Calcul valori functie(limite functie) la capetele domeniului de definitie
3. Determinare asimptote
4. Intersectie cu axa Ox ( se face y=0 si se scoate x)
5. Intersectie cu axa Oy ( se face x=0 si se scoate y)
6. Derivata intai : f’=0, rezolvare ecuatie, tabel, monotonie, puncte extrem
7. Derivata a doua:f”=0, rezolvare ecuatie, tabel, concavitate/convexitate
8. Tabel general
9. Trasare grafic
70
'
&
$
%
Memo 30 Interpretarea geometrica a derivatei
Interpretarea geometrica a derivatei:
• Se reaminteste ca derivata unei functii f(x) intr-un punct x
0
este prin definitie:
f

(x)
x=x
0
= f

(x
0
) = lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
• Derivata unei functii f(x) in punctul x
0
, notata cu f

(x
0
) , semnifica panta
dreptei tangente la curba f(x) in punctul x
0
,, unde panta unei drepte
reprezenta tangenta unghiului facut de acea dreapta cu axa Ox. Interpretarea
geometrica a derivatei reprezentata grafic:
x
0
α
dreapta tangenta la curba in x
0
O
x
y
f

(x
0
) = m = tg(α)
y=m·x+n
curba f(x)
f(x
0
)
Utile pentru exercitii
Se considera cunoscute urmatoarele:
1. Ecuatia unei drepte care trece printr-un punct (x
0
, y
0
) si are panta m, este:
y −y
0
= m· (x −x
0
)
2. Panta m a unei drepte de forma y = m· x+n, reprezinta tangenta unghiului
facut de dreapta cu axa Ox, deci m=tg(α), unde α reprezinta unghiului facut
de dreapta cu axa Ox.
3. Conditia ca doua drepte y
1
= m
1
· x +n
1
si y
2
= m
2
· x +n
2
sa fie paralalele
este ca dreptele sa aiba pante egale, adica m
1
= m
2
.
4. Conditia ca doua drepte y
1
= m
1
·x+n
1
si y
2
= m
2
·x+n
2
sa fie perpendiculare
este ca m
1
= −
1
m
2
.
71
'
&
$
%
Exercitii
1. Scrieti ecuatia tangentei la curba f(x)=ln(x)+x
2
-1 in punctul (e,e
2
).
2. Determinati un punct pe curba y=
x−1
x+1
, x= −1, in care tangenta sa fie
paralele cu dreapta y=
x
2
.
3. Determinati constantele α si β, astfel incat curbele de ecuatii:
y
1
= α · x
2
+β · x + 2 si y
2
=
x −a
x
, x = 0
sa fie tangente in punctul x=1.
4. Scrieti ecuatia normalei la parabola y = x
2
−4x+5 in punctele de intersectie
ale acesteia cu dreapta x-y+1=0.
72
'
&
$
%
Memo 31 Integrale
1. Notiunea de integrala
Integrala functiei f(x) se noteaza cu
_
f(x) · dx . Notatia
_
reprezinta un
S lungit , litera S provenind de la cuvantul Suprafata. Se va vedea in contin-
uare ca una dintre cele mai importante aplicatii ale integralelor este calculul de
suprafete.
2. Tabel integrale
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+ C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+ C
_
1
x
· dx = ln|x| + C
_
1
x+a
· dx = ln|x +a| + C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln|
x−a
x+a
| + C
_
1
x
2
+a
2
· dx =
1
a
· arctg
x
a
+ C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln|x +

x
2
+a
2
| + C
_
1

x
2
−a
2
· dx = ln|x +

x
2
−a
2
| + C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+ C
_
sin(x) · dx = −cos(x) + C
_
cos(x) · dx = sin(x) + C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) + C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) + C
_
tg(x) · dx = −ln|cos(x)| + C
_
ctg(x) · dx = ln|sin(x)| + C
3. Metode de calcul integrale
1) Metoda substitutiei: implica retete de rezolvare
2) Metoda integrarii prin parti:
_
f · g

· dx = f · g −
_
f

· g · dx
73
'
&
$
%
4. Integrale definite. Formula lui Leibnitz-Newton
- Fie F(x) primitiva functiei f(x), adica
_
f(x) · dx = F(x)
- Formula lui Leibnitz-Newton:
_
b
a
f(x) · dx = F(x)|
b
a
= F(b) −F(a)
5. Integrale definite. Metoda integrarii prin parti
_
b
a
f · g

· dx = f · g|
b
a

_
b
a
f

· g · dx
6. Operatii cu integrale
_
(f +g) · dx =
_
f · dx +
_
g · dx
_
(f −g) · dx =
_
f · dx −
_
g · dx
_
k · f · dx = k ·
_
f · dx , unde k= constanta
Formulele anterioare sunt valabile atat pentru integrale nedefinite cat si pentru
integrale definite.
7. Subtilitati privind integralele
• Sume Rieman, aplicatii la calcul de limite de siruri
• Sume Darboux
• Functii integrabile
8. Aplicatii ale integralelor definite
Fie o functie f(x), sistemul cartezian XOY, o dreapta x=a si o dreapta x=b
• Fie S = suprafata curbei marginite de f(x), x=a, x=b si Ox
S =
_
b
a
|f(x)| · dx
• Fie V = volumul corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x), x=a,
x=b in jurul axei Ox.
V = π ·
_
b
a
f
2
(x) · dx
• Fie l
c
= lungimea curbei f(x) , intre x=a si x=b
l
c
=
_
b
a
_
1 +f
2
(x) · dx
• Fie A = aria laterala a corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x),
x=a, x=b in jurul axei Ox.
A = 2 · π ·
_
b
a
|f(x)| ·
_
1 + (f

)
2
· dx
• Fie G(x
g
, y
g
) centrul de greutate al placii marginite de f(x), x=a, x=b, Ox.
Coordonatele centrului de greutate sunt:
x
g
=
_
b
a
x·f(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
y
g
=
1
2
·
_
b
a
x·f
2
(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
74
'
&
$
%
Memo 32 Tabel derivate si Tabel integrale
1. Tabel derivate
Functia Derivata
k(=constanta) 0
x 1
x
n
n · x
n−1

x
1


x
ln(x)
1
x
a
x
a
x
· ln(a)
e
x
e
x
sin(x) cos(x)
cos(x) −sin(x)
tg(x)
1
cos(x)
2
ctg(x) −
1
sin(x)
2
arcsin(x)
1

1−x
2
arccos(x) −
1

1−x
2
arctg(x)
1
1+x
2
arcctg(x) −
1
1+x
2
75
'
&
$
%
2. Tabel integrale
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+ C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+ C
_
1
x
· dx = ln|x| + C
_
1
x+a
· dx = ln|x +a| + C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln|
x−a
x+a
| + C
_
1
x
2
+a
2
· dx =
1
a
· arctg
x
a
+ C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln|x +

x
2
+a
2
| + C
_
1

x
2
−a
2
· dx = ln|x +

x
2
−a
2
| + C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+ C
_
sin(x) · dx = −cos(x) + C
_
cos(x) · dx = sin(x) + C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) + C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) + C
_
tg(x) · dx = −ln|cos(x)| + C
_
ctg(x) · dx = ln|sin(x)| + C
76
'
&
$
%
Memo 33 Tabel derivate si Tabel integrale pe o pagina
1. Tabel derivate
Functia Derivata
k(=constanta) 0
x 1
x
n
n · x
n−1

x
1


x
ln(x)
1
x
a
x
a
x
· ln(a)
e
x
e
x
sin(x) cos(x)
cos(x) −sin(x)
tg(x)
1
cos(x)
2
ctg(x) −
1
sin(x)
2
arcsin(x)
1

1−x
2
arccos(x) −
1

1−x
2
arctg(x)
1
1+x
2
arcctg(x) −
1
1+x
2
2. Tabel integrale
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+ C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+ C
_
1
x
· dx = ln|x| + C
_
1
x+a
· dx = ln|x +a| + C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln|
x−a
x+a
| + C
_
1
x
2
+a
2
· dx =
1
a
· arctg
x
a
+ C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln|x +

x
2
+a
2
| + C
_
1

x
2
−a
2
· dx = ln|x +

x
2
−a
2
| + C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+ C
_
sin(x) · dx = −cos(x) + C
_
cos(x) · dx = sin(x) + C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) + C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) + C
_
tg(x) · dx = −ln|cos(x)| + C
_
ctg(x) · dx = ln|sin(x)| + C
77
'
&
$
%
78
'
&
$
%
Memo 34 Structuri algebrice
Grup
Fie o multime A nevida si o operatie ∗
De exemplu A=R si ∗: R x R − > R, unde x∗y=x+y-xy
(A,∗) este grup daca sunt indeplinite conditiile de parte stabila, asociativ-
itate, element neutru, element simetric. Daca in plus este indeplinita si comu-
tativitatea, grupul se numeste grup comutativ sau grup abelian.
1. Parte stabila :
Pentru orice x ∈ A si x ∈ A → x∗y ∈ A
2. Asociativitate :
Pentru orice x,y,z ∈ A , avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z
3. Element neutru :
Pentru orice x ∈ A , exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x
4. Element simetric :
Pentru orice x ∈ A , exista un element x’ ∈ A astfel incat x∗x’=x’∗x=e
5. Comutativitate :
Pentru orice x,y ∈ A , x∗y=y∗x
Exemple de grupuri:
a) (R,+) Element neutru e=0. Simetric de exemplu pt x=7, este x’=-7
b) (R,.) Element neutru e=1. Simetric de exemplu pt x=7, este x’=
1
7
Monoid
Fie o multime A nevida si o operatie ∗
(A,∗) este monoid daca sunt indeplinite conditiile de asociativitate si ele-
ment neutru, adica:
1. Asociativitate :
Pentru orice x,y,z ∈ A , avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z
2. Element neutru :
Pentru orice x ∈ A , exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x
79
'
&
$
%
Inel
Fie o multime A nevida si doua operatii ∗ si ◦
(A,∗,◦) este inel daca sunt indeplinite conditiile:
1. (A,∗) este grup abelian, adica
(A,∗) = parte stabila
(A,∗) = asociativitate
(A,∗) = element neutru
(A,∗) = element simetric
(A,∗) = comutativitate
2. (A,◦) este monoid, adica
(A,◦) = asociativitate
(A,◦) = element neutru
3. Operatie ◦ (cea cu monoidul) este distributiva fata de ∗(cea cu
grupul) atat la stanga cat si la dreapta, adica:
a) x◦(y∗z)=(x◦y)∗(x◦z) ( distributivitatea lui ◦ la stanga fata de ∗)
b) (y∗z)◦x=(y◦x)∗(z◦x) ( distributivitatea lui ◦ la dreapta fata de ∗)
Exemplu de inel:
(R,+,·) Adunarea este pe rol de ∗ iar inmultirea este pe rol de ◦. Se observa
ca sunt verificare conditiile de distributivitate ale inmultirii fata de adunare:
a) x·(y+z)=(x·y)+(x·z) ( distributivitatea inmultirii la stanga fata de adunare)
b) (y+z)·x=(y·x)+(z·x) ( distributivitatea inmultirii la dreapta fata de adunare)
Mentiuni
1. Se numeste inel comutativ, un inel in care operatia ◦ este comutativa.
2. Se numeste corp, un inel in care orice element diferit de elementul neutru
al lui ∗(cea cu grupul) este inversabil. Daca operatia ◦(cea cu monoidul) este
comutativa, atunci corpul se numeste corp comutativ
Izomorfism
Fie (A,∗), (A,◦) si o functie f:A×A→ A
1. Se spune ca avem un morfism de la (A,∗) la (A,◦) prin functia f(x),
daca este indeplininta relatia:
f(x ∗ y) = f(x) ◦ f(y)
2. Daca in plus functia f(x) este bijectiva, se spune ca avem izomorfism.
Deci izomorfism=morfism + f(x) bijectiva
Se reaminteste ca o functie este bijectiva, daca este atat injectiva cat si
surjectiva.
80
'
&
$
%
Memo 35 Anexa
Capitole necontinute in lucrare:
Scopul lucrarii a fost sintetizarea principalelor instrumente de lucru din
matematica de liceu.
Principalul obiectiv a fost ca lucrarea sa fie scurta,
din acest motiv nu s-au tratat decat subiectele considerate strict necesare.
Nu au fost incluse capitole care indeplinesc una din urmatoarele caracteris-
tici: unele sunt prea usoare si se considera deja stiute, altele au fost deja tratate
in gimnaziu, unele se folosesc mai rar, altele sunt prea dificile, unele nu sunt
cerute de programa de examene, respectiv apar foarte rar sau deloc in subiectele
de examene, s.a.m.d.
Astfel de capitole netratate in lucrare sunt urmatoarele:
1. Geometrie plana in detaliu Geometrie IX
2. Vectori Geometrie IX
3. Geometrie in spatiu Geometrie IX
4. Geometrie analitica Geometrie XI
(dreapta, cercul, elipsa, hiperbola, parabola)
5. Functii trigonometrice inverse Trigonometrie X
6. Aplicatiile trigonometriei in geometrie Trigonometrie X
7. Modulul. Partea intreaga Algebra IX
8. Functia de gradul intai Algebra IX
9. Functii compuse, inversa unei functii Algebra IX
10. Discutia naturii si semnului ecuatiei de gradul doi Algebra IX
11. Pozitia radacinilor ecuatiei de gradul doi Algebra IX
12. Sisteme de ecuatii neliniare: omogene, simetrice Algebra IX
13. Inductia matematica Algebra IX
14. Cardinalul unei multimi. Probleme de numarare Algebra X
15. Probabilitati Algebra X
16. Matematici financiare: dobanzi, tva, statistica Algebra X
17. Permutari Algebra XI
18. Siruri: Teorema de convergenta cu epsilon Analiza XI
19. Siruri: Siruri recurente Analiza XI
20. Siruri: Teorema lui Stolz-Cesaro Analiza XI
21. Continuitate: Vecinatati Analiza XI
22. Aplicatii ale teoremei lui Lagrange Analiza XI
23. Grafice de functii in detaliu Analiza XI
81
'
&
$
%
24. Formula lui Taylor Analiza XI
25. Rezolvarea ecuatiilor cu sirul lui Rolle. Analiza XI
26. Aproximarea radacinilor ecuatiilor. Analiza XI
27. Clase de resturi Algebra XII
28. Morfisme si izomorfisme Algebra XII
29. Functii integrabile Analiza XII
30. Metode de integrare pentru functii rationale, Analiza XII
functii trigonometrice, integrare prin parti in detaliu,
formulele lui Euler, substitutiile lui Cebisev, etc.
31. Sume Riemann, sume Darboux, calcul de limite de Analiza XII
siruri cu ajutorul integralelor
32. Aplicatiile calculului integral in geometrie detaliat Analiza XII
Pentru realizare unei instruiri aprofundate este necesara si studierea acestor
capitole din carti adecvate, de exemplu culegerea de Lia Arama pentru Calcul
diferential si integral, culegerea de Chiriac pentru Algebra, culegerea de Tur-
toiu pentru Trigonometrie, din manual pentru vectori si geometrie analitica.
Eventual din manualele scolare sau alte surse.
Aceste subiecte netratate din fericire contin in general concepte compuse
care se bazeaza pe subiectele tratate. Din acest motiv, nefiind notiuni de
baza ci notiuni compuse se pot invata de sine statator, in mod izolat, dupa
stapanirea cunostintelor de baza. De asemenea apar mai rar in alte probleme
decat subiectele de baza.
82
'
&
$
%
PARTEA a II-a
FIS¸E MATEMATIC
˘
A
- EXERCIT¸II -
83
'
&
$
%
84
'
&
$
%
Fila 1 = Geometrie plana
Lectia 1
1) Un patrulater are masurile a trei unghiuri de 45, 70 si 100 grade.
Cate grade are al patrulea unghi?
2) ABD si BCD sunt triunghiuri dreptunghice isoscele cu ipotenuza BD. Aflati
masura unghiurilor patrulaterului ABCD.
3) La patrulaterul BCDA cunoastem m(<ADC)= m(<ABC)=80 si m(<DAB)=100
grade.
Ce fel de patrulater este BCDA ?
4) La paralelogramul ABMP avem m(<BAP)=50. Calculati masura unghiurilor
acestui paralelogram.
5) ABC este un triunghi, M si N mijloacele laturilor AB respectiv AC, AB=8cm,
MN=6cm, iar perimetrul triunghiului ABC este de 30 cm.
Aflati masurile laturilor BC si AC.
6) ABCD este un patrulater la care m(<BAC)=m(<BDC)=90 grade. Punctul
O este mijlocul laturii BC. Calculati perimetrul triunghiului AOD stiind ca
AD=5cm si BC=8cm.
85
'
&
$
%
86
'
&
$
%
Fila 2 = Geometrie in spatiu
Formule
1) Cubul = simplu
2) Paralelipipedul dreptunghic = simplu
3) Prisma
Sl=P · I, unde Sl=suprafata laterala, P=perimetrul bazei, I=inaltimea
St=Sl+2·Sb, unde St=suprafata totala, Sb=suprafata bazei
V=Sb ·I, unde V=volumul
4) Piramida regulata
Sl=
P·A
2
, unde Sl=suprafata laterala, P=perimetrul bazei, A=apotema
St=Sl+Sb, unde St=suprafata totala, Sb=suprafata bazei
V=
Sb·I
3
, unde V=volumul, Sb=suprafata bazei, I=inaltimea
5) Trunchiul de piramida
Fie P=perimetrul bazei mari, p=perimetrul bazei mici, A=apotema , I=inaltimea,
B=suprafata bazei mari, b=suprafata bazei mici
Sl=
(P+p)·A
2
St=Sl+B+b
V=
I·(B+b+

B·b)
3
6) Cilindrul circular drept
Fie R=raza bazei, G=generatoarea, I=inaltimea
Sl=2πRG
St=2πR(R +G)
V=πR
2
I
7) Conul circular drept
Sl=πRG
St=πR(R +G)
V=
πR
2
I
3
8) Trunchiul de con
Fie G=generatoarea, R=raza bazei mari, r=raza bazei mici, I=inaltimea
Sl=πG(R +r)
St=Sl+π(R
2
+r
2
)
V=
π·I·(R
2
+r
2
+Rr)
3
9) Sfera
Fie R=raza sferei, S=suprafata sferei, V=volumul sferei
S=4πR
2
V=
4πR
3
3
87
'
&
$
%
10) Zona sferica
Fie S=suprafata zonei sferice, R=raza sferei din care provine zona sferica,
I=distanta
dintre cele doua plane paralele care sectioneaza sfera si determina zona sfer-
ica(inaltimea zonei sferice)
S=2πRI
11) Calota sferica
Fie S=suprafata calotei sferice, R=raza sferei din care provine calota sferica,
I=distanta dintre cele planul care sectioneaza sfera si punctual de pe sfera(inaltimea
calotei)
S=2πRI
12) Sectorul sferic
Fie S=suprafata sector sferic, V=volumul, R=raza sferei din care provine sec-
torul sferic, I=similar cu I de la calota sferica.
S=2πRI +πRr
V=
2πR
2
I
3
13) Notiunea de unghi diedru
14) Teorema celor 3 perpendiculare
15) Notiuni de clasa XII
S=
_
b
a
|f(x)|dx, unde S=suprafata marginita de x=a, x=b si f(x)
V=π
_
b
a
f(x)
2
dx unde V= volumul marginit de x=a, x=b, generat de rotirea lui
f(x) in jurul axei Ox
Al=2π
_
b
a
|f(x)|
_
1 + (f

)
2
dx unde Al=aria laterala determinata de rotirea lui
f(x) in jurul axei Ox, marginita de x=a si x=b
16) Reamintire extragere radicali

53824 |232
4 2 x 2=4 43 x3=129
138 23x 2=46 462x2=924
129
924
924
88
'
&
$
%
Fila 3 = Trigonometrie
Lectia 1
1) Scrieti valorile sin(a), cos(a), tg(a), ctg(a) pentru a= 30, 60, 45
grade.
2) Completati tabelul urmator, utilizand cercul trigonometric:
Functia: 0 90 180 270
Sin
Cos
Tg
Ctg
3) Enuntati si demonstrati formula fundamentala a trigonometriei
4) Considerand cunoscute formulele:
sin(a+b)=sin(a) cos(b) + cos(a) sin(b) ($1)
sin(a-b)=sin(a) cos(b) - cos(a) sin(b) ($2)
cos(a+b)=cos(a) cos(b) - sin(a) sin(b) ($3)
cos(a-b)=cos(a) cos(b) + sin(a) sin(b) ($4)
demonstrati (calculati) urmatoarele formule:
a) sin2a = 2sin(a) cos(a)
b) cos2a = cos
2
a −sin
2
a
cos2a = 1-2 sin
2
a
cos2a = 2 cos
2
a −1
c) sin3a=. . . . . . ..
cos3a=. . . . . . .
d) sin
a
2
= ±
_
1−cos(a)
2
e) cos
a
2
= ±
_
1+cos(a)
2
f) ) tg
a
2
= ±
_
1−cos(a)
1+cos(a)
g) ) ctg
a
2
= ±
_
1+cos(a)
1−cos(a)
h)tg(a ±b) =
tg(a)±tg(b)
1∓tg(a)tg(b)
i) ctg(a ±b) =
ctg(a)ctg(b)∓1
ctg(b)±ctg(a)
j) tg2a=
2tg(a)
1−tg
2
a
j) ctg2a=
2ctg
2
a−1
2ctg(a)
k )tg(a+b+c)=. . . . . . . . . ..
89
'
&
$
%
5) Pe baza formulelor ($1),($2),($3),($4) demonstrati formulele de
transformare din produs in suma:
a) sin(a) cos(b)=. . . . . . ..
b) sin(b) cos(a)=. . . . . . ...
c) cos(a) cos(b)=. . . . . . ..
d) sin(a) sin(b)= . . . .. . . .
6) Pe baza formulelor ($1),($2),($3),($4)
demonstrati formulele de reducere la cadran pentru sin,cos,tg,ctg, pentru
unghiuri din cadranul 2 =(π −a), cadranul 3= (π +a), cadranul 4= (2π −a)
7) Pe baza formulelor ($1),($2),($3),($4)
demonstrati formulele unghiurilor complementare:
a) sin(
π
2
−a)=cos(a)
b) cos(
π
2
−a)=sin(a)
c) tg(
π
2
−a)=ctg(a)
d) ctg(
π
2
−a)=tg(a)
8) Demonstrati formulele anterioare ( 7a, 7b, 7c, 7d ) prin o alta metoda si
anume geometric, folosind un triunghi dreptunghic.
90
'
&
$
%
Fila 4 = Numere complexe
Lectia 1
1) Calculati:
a) E = i
6
+i
16
+i
26
+i
36
+i
46
b) E = (−i)
3
+ (−i)
13
+ (−i)
23
+ (−i)
33
+ (−i)
43
2) Calculati:
a) (2+i)(3-2i)
b) (-6+i)(5+2i)
c)
2+3i
1−i
d)
2i
2−i
e)
−2−5i
4+i

6−7i
4−i
Indicatie: la final z=x+y · i
3) Aflati x,y ∈ Rdin ecuatiile:
a) (5x+3yi)+(2y-xi)=3-i
b)
x−2
1−i
+
y−3
1+i
= 1 −3i
4) Demonstrati egalitatile:
a)
6−i
3+4i
=
13+41i
−25+25i
b)
2+i
3−i
=
13+4i
17−9i
5) Reprezentati in plan numerele complexe:
a) 3+5i
b) 4-i
c) -2-2i
d) 5i
e) 7
6) Scrieti conjugatele numerelor complexe:
a) 1+i
b) 2-3i
c) 5
d) 4i
e) 0
f) 2i-1
7) Determinati m real astfel incat numarul:
3i
3
−2mi
2
+ (1 −m)i + 5 sa fie:
a) real
b) imaginar
c) nenul
8) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie:
a) i
b)
1
2


3
2
i
c) –i
91
'
&
$
%
Indicatie: Se porneste de la z=x+yi
9) Determinati x,y reale, astfel incat:
(xi −y)
2
= 6 −8i + (x +yi)
2
10) Rezolvati ecuatiile:
a)x
3
=27
b) x
3
= −27
c)x
4
= −3
d)3x
4
= 5
11) Simplificati fractia:
12x
2
−x −1
3x
2
+ 5x −2
92
'
&
$
%
Fila 5 = Aplicatiile trigonometriei in algebra
Exercitii
1) Completati tabelul:
30 45 60 0 90 180 270 360
sin
cos
tg
ctg
2) De studiat teoria din fisa “Numere complexe”
3) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele:
a) z=1+i c) z=

3 +i
b) z=1+

3i d) z=1+

2i
4) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele :
a) z= 1-i d) z=

3 −i g) z= 1-

2i
b) z= -1-i e) z= -

3 −i h) z= -1-

2i
c)z= -1+i f) z= -

3 −i i) z= -1+

2i
5) Calculati:
a)
(1+i)
123
(1−i)
251
b)
(1−

3i)
100
·(−1+i)
283
(−1−i)
127
c)
(−1−

3i)
121
(1+

3i)
100
·(−1+i)
283
6) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele:
a) z= 1+i
b) z= -1+i
c) z= 1-i
d) z= -1-i
7) Calculati:
a)
_

3+i
1−i
_
9
b)
_
1−i

3
1−i
_
10
8) Rezolvati ecuatiile binome:
a) x
9
+ 1 = 0
b) 4x
9
+ 7 = 0
c) 4x
9
−7 = 0
d) x
8
−1 = 0
93
'
&
$
%
9) Scrieti sub forma trigonometrica urmatoarele expresii:
a) z= sin(a) - i cos(a)
b) z= cos(a) - i sin(a)
c) z= sin(a) + cos(a) +i (sin(a) - cos(a) )
94
'
&
$
%
Fila 6 = Aplicatiile trigonometriei in geometrie
Exercitii
1) Aratati ca daca A,B,C sunt unghiurile unui triunghi, avem:
a) cos(A)+cos(B)+cos(C)=1+4sin(
A
2
) sin(
B
2
) sin(
C
2
)
b) sin(2A)+sin(2B)+sin(2C)=4sin(A)sin(B)sin(C)
c) cos(2A)+cos(2B)+cos(2C)=1-4cos(A)cos(B)cos(C)
d) cos
2
(A) + cos
2
(B) + cos
2
(C) = 1 −2 cos(A) cos(B) cos(C)
e) sin
2
(A) + sin
2
(B) + sin
2
(C) = 2(1 + cos(A) cos(B) cos(C))
f) tg
A
2
· tg
B
2
+tg
B
2
tg
C
2
+tg
C
2
tg
A
2
= 1
Indicatii pentru 1a)= Se transforma in produs cos(A)+cos(B) si se tine cont
la cos(C) ca A+B+C=π, de unde C=π-(A+B) deci cos(C)=cos( π −(A+B)),
adica cos(C)= - cos(A+B). Se da factor comun ,etc
Punctele 1b,1c similar cu punctul 1a.
Indicatii pentru punctul 1d: Pentru a scapa de patrate se foloseste cos
X
2
=
±
_
1+cos(X)
2
, dupa care se folosesc 1a,1b sau 1c.
Pentru punctul 1e, similar, doar ca se foloseste sin
X
2
= ±
_
1−cos(X)
2
Indicatie pentru 1f ) Se foloseste A+B+C=π, deci
A+B+C
2
=
π
2
, la care
se aplica tg la ambii membrii. Deoarece tg
π
2
= ∞, inseamna ca numitorul este
zero, de unde rezulta relatia ceruta.
2) Demonstrati ca:
b· cos(C) −c · cos(B) =
b
2
−c
2
a
Indicatie: Din teorema cosinusului, se scoate cos(C) si cos(B) si se inlocuieste
3) Demonstrati ca intr-un triunghi oarecare avem:
a) sin
A
2
sin
B
2
sin
C
2
=
r
4R
b) cos
A
2
cos
B
2
cos
C
2
=
p
4R
Indicatii: Se folosesc formulele:
- sin
A
2
=
_
(p−b)(p−c)
bc
- cos
A
2
=
_
p(p−a)
bc
,
- formula lui Heron= se scoate (p-a)(p-b)(p-c) in functie de S
- formula S =
abc
4R
si se scoate abc in functie de S
4) Demonstrati ca:
27 R r ≤ 2 · p
2
Indicatie: Se inlocuieste R din S =
abc
4R
si apoi se aplica inecuatia mediilor
95
'
&
$
%
5) Demonstrati ca:
p ≥ 3 · R ·
3
_
sin(A) sin(B) sin(C)
Indicatie: Se ridica la puterea a III-a, se foloseste Teorema sinusului si apoi
inegalitatea mediilor
6) Determinati forma triunghiului ABC in care:
a) 8sin(A)sin(B)cos(C)+1=0
b)8cos(A)cos(B)cos(C)=1
Indicatie pentru 6a) Se transforma sin(A)sin(B) in produs, apoi se desface
paranteza, dupa care se observa ca 1=cos
2
(A−B) + sin
2
(A−B), util pentru
A restrange patrat perfect si se obtine [2 cos(C)+cos(A−B)]
2
+[sin(A−B)]
2
= 0,
Adica suma de patrate egala cu zero, deci fiecare patrat este egal cu zero. Se
obtine la final cos(C)=−
1
2
deci C=120 grade si A=B, deci A=B=30, C=120 si
anume triunghi isoscel. Pentru 6b) asemanator.
96
'
&
$
%
Fila 7 = Exercitii vectori
1) Teorie. Fie 3 puncte A, B, M, astfel:
M A B
x———————x——-x
unde
MA
MB
= t
Exista formulele:
XM=
X
A
−t·X
B
1−t
si YM=
Y
A
−t·Y
B
1−t
Pentru M=mijloc, adica
A M B
x———–x———–x avem
MA
MB
= −1, deci t= -1 si se obtine
XM=
X
A
+X
B
2
si YM=
Y
A
+Y
B
2
2) Teorie:
Fie A(2,4) . Inseamna ca
−→
OA = 2
− →
i + 4
−→
j
Fie B(-2,3). Inseamna ca
−−→
OB = −2
−→
i + 3
− →
j
Exercitiu: Fie
−→
u (2, 6)si
−→
v (−3, 5).
a) Calculati si desenati
−→
u +
−→
v
b) Calculati si desenati
−→
u −
− →
v
c) Calculati si desenati 3
− →
u +
−→
2v:
3) Exercitiu:
Fie punctele A(2,6), B(1,5) si punctul M astfel incat
MA
MB
=
1
4
a) Aflati coordonatele punctului M
b) Aflati coordonatele mijlocului lui AB.
97
'
&
$
%
98
'
&
$
%
Fila 8 = Puteri si radical
Exercitii
1) Teorie: Completati urmatoarele formule:
a
m
· a
n
(a
m
)
n
a
m
a
n
a
0
a
−m
m

a
n
2) Calculati:
a) (

50 −5

8 +

2 +
_
128)
b) (2

3 −3

2 +

6)(

6 −

2 −2

3)
3) Scrieti sub o forma mai simpla expresiile:
a)
_
5
3

625 b)
5
_
2
4
_
4 ·
3

8 c)
5
_
2
4
_
8

4
4) Rationalizati numitorii fractiilor:
a)
1−

2
1+

2
b)
12
3+

2−

5
c)
1

7
d)
1

5+

2
5) Calculati:
a)
_
6 −

20 b)
_
9 −

45 c)
_
5 + 2

6
6) Rezolvati ecuatiile:
a)

x + 1 = 2 b)

x −3 = x −3 c)
_
7 −

x −3 = 2
99
'
&
$
%
100
'
&
$
%
Fila 9 = Sisteme de ecuatii clasa a-IX-a
Metoda substitutiei. Sisteme simetrice. Sisteme omogene
1) Rezolvati urmatoarele sisteme prin metoda substitutiei
a)
_
x
2
−xy −y = 5
2x −3y = 3
b)
_
x
2
−xy+1
x−y
= 3
2x + 3y = 7
2) Rezolvati urmatoarele sisteme simetrice:
Teorie: Sisteme simetrice sunt sistemele la care daca se inlocuieste x cu y
si y cu x, se obtine acelasi sistem. In acest mod se recunosc sistemele simetrice.
Metoda de rezolvare consta in notarea sumei S=x+y si P=xy. Se exprima
totul in
functie de S si P si se rezolva sistemul, obtinand pe S si P. Apoi se afla x si y.
a)
_
x +xy +y = 11
x −xy +y = 1
b)
_
x
2
+y
2
= 8
1
x
+
1
y
= 1
c)
_
5x
2
−6xy + 5y
2
= 29
7x
2
−8xy + 7y
2
= 43
d)
_
x
3
+y
3
= 1
x +y = 1
3) Rezolvati urmatoarele sisteme omogene:
Teorie: Sisteme omogene sunt sistemele la care toate monoamele care apar(cu
exceptia termenului liber) sunt omogene de gradul doi, adica in toate monoamele
apar necunoscute sub forma x
2
sau y
2
sau x
1
y
1
. In acest mod se recunosc sis-
temele omogene.
Metoda de rezolvare consta in notarea lui y = t · x si se inlocuieste in sistem.
Se da factor comun x
2
in fiecare ecuatie dupa care se imparte ecuatia 1 la ecu-
atia 2 si se scoate t. Dupa aflarea lui t, se inlocuieste t si se scoate x si apoi y.
Exercitii:
a)
_
x
2
−3xy +y
2
= −1
3x
2
−xy + 3y
2
= 13
b)
_
2x
2
−3xy + 2y
2
= 5
x
2
−xy −y
2
= −2
101
'
&
$
%
102
'
&
$
%
Fila 10 = Functia exponentiala
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “FUNCTIA EXPONENTIALA”
B) Rezolvati ecuatiile :
1)5
x
= 125
2)4
x
= 1024
3)25
x
= 0.2
4)3
x
=
3

9
5)9
x
=
1
729
6)(
4
9
)
x
= (
3
2
)
−5
7)3
2x−1
= 81
8)a
(x−2)(x−3)
= 1
9)5
x
+ 5
x+1
= 3750
10)3
x−1
+ 3
x−2
+ 3
x−3
= 13
11)5
2x
−5
x
−600 = 0
12)9
x
−3
x
−6 = 0
13)3
2

x
−4 · 3

x
+ 3 = 0
14)2 · 25
x
= 10
x
+ 4
x
15)3 · 4
x
+ 2 · 9
x
= 5 · 6
x
16)3 · 2
x
= 2 · 3
x
17)11
x
= 17
x
18)a
x
= b
x
19)
_
_
2 +

3
_
x
+
_
_
2 −

3
_
x
= 4
20)7 · 2
x
= 5 · 3
x
C) Rezolvati inecuatiile :
1)3
x
≥ 729
2)3
x
< 3
3)2
x
≤ 0.25
4)
_√
2
_
x
· 2 >
1
8
5)
_
1
81
_
x
·

3 > 1
6)
_
1
5

0.5
_
x
<
1
4
7)32 ·
_
3

2
_
x
> 0.25
D) Rezolvati:
1)x + 2
x
+ log
x
2
= 7
2)3
x
+ 4
x
= 5
x
3)3
x
+ 4
x
> 5
x
4)
_
9
x+y
= 729
3
x−y−1
= 1
103
'
&
$
%
E) TEMA= Rezolvati ecuatiile:
1)3
x+1
+ 3
x
= 108
2)2
x+2
−2
x−1
= 28
3)5
2x+1
−5
2x−1
= 120
4)16
x+2
x−7
= 512 · 64
x+17
x−3
5)2 · 2
2x
−3 · 2
x
+ 1 = 0
6)2
x
+ 4
x
= 272
7)3
4

x
+ 2 · 3
2

x
−3 = 0
8)3
x
= 4
x
9)2
2x
−13 · 6
x−1
+ 9
x
= 0
104
'
&
$
%
Fila 11 = Logaritmi = Exercitii
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “LOGARITMI”
B) EXERCITII
Rezolvati ecuatiile:
1) lg
(x)
= lg
(2)
2) lg
(x)
= −lg
(2)
3) log
(x−1)
2
= log
(x
2
−x−16)
2
4)
2 lg(x)
lg(5x−4)
= 1
5) log
(x2−5x+7)
x−1
= 1
6) log
(2)
x
−log
(3)
x
= 2
7) log
(x+3)
x
= log
(x
2
+1)
x
8)
1
12
(lg x)
2
=
1
3

1
4
lg(x)
9) 3 lg
2
(x
2
) −lg
(x)
−1 = 0
10) 2 lg
2
(x
3
) −3 lg(x) −1 = 0
11) 4 log
2
3
(5x) −7 log
3
(15x) + 7 = 0
Rezolvati inecuatiile:
1) lg
(x
2
−3)
> lg
(x+3)
2) lg
2
(x) −2 lg
(x)
−8 ≤ 0
3) log
(9−2x)
2
> (3 −x)
Rezolvati si discutati dupa valorile parametrului a, inecuatiile:
1) log
(x)
a
−log
x
a
2 +log
x
a
4 ≥
3
4
2) log
(x)
a
+log
(x+5)
a
+log
(0.02)
a
< 0
Rezolvati sistemele :
1)
_
x −y = 90
lg(x) + lg(y) = 3
2)
_
x · y = 40
x
lg(y)
= 4
105
'
&
$
%
106
'
&
$
%
Fila 12 = Logaritmi = Exercitii
Lectia 2
A) Rezolvati inecuatiile:
1) log
x
2
x +log
x
2
> 0
2) log
x
a
+log
x
ax
≥ 0 , pentru a ∈ (0, 1)
3) log
x
m
+log
x
mx
+log
x
m
· log
x
m
x
> 0 , pentru m∈ (1, ∞)
4)
(log
x
a
)
2
+log
x
a
−2
(log
x
a
)
2
−log
x
a
−2
> 0, pentru a∈ (0, 1)
B) Rezolvati ecuatiile:
1) log
2
x
+log
x
2
= 2.5
2) log
x
3
· log
9
3x
= log
3
9x
3) log
x
3
+log
x

x
−log
x
1
3
= 6
4) x
lg(x)
= 100x
5) (x)
log
(x−1)
x
= 2
C) TEMA = Rezolvati ecuatiile:
1) log
2x
2
+5x+2
x+2
= 1
2) log
2
2
(x + 1) −4 log
x+1
2
+3 = 0
3) lg
(2x−1)
+lg
(2x+3)
= 2lg
(2x−2)
4) log
x
2
+3x−14
x−1
= 2
5) log
4
x
+2
x
−4
2
= x + 2
6) log
x

2
+2 log
x
0.5
−log
x
4
= 3
7) log
(x
2
−5x+11)
5
= log
(3x+11)
5
8) log
(2x
2
−x−1)
5
= 1
9) log
10
x+1
= 1
10) log
2x
2
+7x
x−2
= 2
11) log
x+2
x
= log
3−x
x
12) 3 lg
2
(x) −5 lg(x) + 2 = 0
13) lg(2x + 6) −2 lg(2x −3) = 1
14) 2 ln(x + 2) = ln(x + 14)
15) x
2
+ 2 log
x
3
= 11
107
'
&
$
%
108
'
&
$
%
Fila 13 = Analiza combinatorie
Factorialul, Permutari, Aranjamente, Combinari
Lectia 1
A) Teorie: Studiati fisa “ANALIZA COMBINATORIE”
B) Exercitii cu factoriale:
1) Simplificati expresiile:
a) 6!+7! b)
213!
210!
c)
n!
(n−2)!
d)
(n−3)!
(n−5)!
e)
(n−4)!
(n−2)!
2) Rezolvati ecuatiile:
a)
(n+2)!
n!
= 72 b)
12n!
(n−2)!
=
n!
(n−4)!
3) Rezolvati inecuatia:
(n−1)!
(n−3)!
< 72
C) Exercitii cu aranjamente:
4) Calculati:
A
6
n
+A
5
n
A
4
n
5) Aflati n, stiind ca:
a) A
5
n
= 18A
4
n−2
b)
A
10
n
−A
8
n
A
8
n
= 109
D) Exercitii cu combinari:
6) Calculati:
a) C
8
10
b) C
13
16
c) C
0
100
+C
99
100
7) Aflati n, stiind ca:
a) C
4
n
=
5n(n−3)
6
b) C
3
n
+C
4
n
= n(n −2) c) C
n+3
n+8
= 5A
3
n+6
109
'
&
$
%
8) Rezolvati inecuatiile:
a) C
5
n
< C
6
n
b) C
5
n
> C
7
n
c) C
k−1
20
< C
k
20
9) Rezolvati sistemul de ecuatii:
_
A
y
x
= 7A
y−1
x
6C
y
x
= 5C
y+1
x
110
'
&
$
%
Fila 14 = Analiza combinatorie
Factorialul, Permutari, Aranjamente, Combinari
Lectia 2=Exercitii
1) Rezolvati:
a)
(2n)!
(2n−3)!
=
20·n!
(n−2)!
b)
(2n−1)!
(2n−3)!
> 420
c)
(n−3)!
(n−5)!
< 306
2) Rezolvati in N:
A
4
n
· P
n−4
= 42 · P
n−2
3) Rezolvati ecuatiile:
a) 5C
3
n
= C
4
n+2
b) 3C
n−1
2n
= 5C
n
2n−1
c) C
n+1
n+3
= n
2
−4
4) Rezolvati inecuatiile:
a) C
7
2n
> C
5
2n
b) C
k−1
19
< C
k
19
5) Rezolvati sistemele:
a)
_
5A
y
x
= 2A
y
x+1
3C
y
x
= 2C
y−1
x
b)
_
A
y−2
2x
= 8A
y−3
2x
3C
y−2
2x
= 8C
y−3
2x
111
'
&
$
%
112
'
&
$
%
Fila 15 = Binomul lui Newton
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “BINOMUL LUI NEWTON”
B) EXERCITII:
1) Determinati termenul al optulea al dezvoltarii
_
x
2

1
x
_
11
2) Determinati termenul al cincilea al dezvoltarii
_

2a −

ab
_
7
3) Determinati termenul din mijloc al dezvoltarii
_√
x −

y
_
6
4) Determinati cei doi termini din mijloc ai dezvoltarii
_

a −
3

b
_
9
5) Determinati termenul din dezvoltarea (

x +y)
9
care il contine pe x
4
6) Determinati termenul din dezvoltarea
_

a
3
+
3
3

a
_
13
care il contine pe a
4
7) Determinati termenul care nu il contine pe x din dezvoltarea
_
5

x +
1

x
_
21
8) Determinati rangulul termenului din dezvoltarea
_
3
_
x

y
+
_
y
3

x
_
21
in care
x si y au puteri egale.
9) In dezvoltarea
_
a
4

a +
1

a
_
n
, suma coeficientilor binomiali de rang par este
egala cu 128. Gasiti termenul care il contine pe a
3
10) Determinati pe n, daca in dezvoltarea (1 +x)
n
, coeficientii lui x
5
si x
12
sunt
egali.
11) Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii:
a) (1 + 0.1)
100
b)
_
1
2
+
1
2
_
100
c)
_
3
4
+
1
4
_
100
Indicatii:
1. Se va folosi formula
T
k+2
T
k+1
=
n−k
k+1
·
b
a
, valabila pentru binomul (a +b)
n
.
2. Punctul 11a se va preda, iar 11b si 11c individual.
113
'
&
$
%
114
'
&
$
%
Fila 16 = Progresii aritmetice
Exercitii
A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEO-
METRICE”
B) EXERCITII:
1) Scrieti primii patru termeni ai unei progresiei arimetice stiind ca:
a) a
1
= 7, r = 2
b) a
1
= −3, r = 5
2) Determinati primii doi termini ai unei progresii aritmetice :
a) b
1
, b
2
, 15, 21, 27
b) b
1
, b
2
, −9, −2, 5
3) Determinati termenii c
9
, c
2
, c
15
stiind ca:
c
3
= 7 si c
5
= 13
4) Pentru o progresie aritmetica se cunosc :
a
1
= −2, r = 0.5, n = 12 Determinati a
n
5) Determinati primul termen si ratia unei progresii aritmetice stiind ca:
c
5
= 27 si c
27
= 60
6) Demonstrati ca urmatoarele numere sunt in progresie aritmetica:
a
x + 1
,
x +a −1
2x
,
x
2
+a −1
x(x + 1)
7) Determinati suma primilor 100 de termeni ai unei progresii aritmetice stiind
ca:
a) a
1
= 10, a
100
= 150
b) a
1
= 2, r = −5
8) Pentru o progresie aritmetica se cunosc sumele:
S
10
= 100 si S
30
= 900. Aflati S
50
9) Cunoscand suma S
n
a unei progresii aritmetice, determinati:
a) primii cinci termini ai progresiei aritmetice, daca S
n
=
n
2
4
−n
b) primul termen si ratia progresiei aritmetica, daca S
n
= 2n
2
+ 3n
10) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma S
n
are forma:
a) S
n
= n
2
−2n b) S
n
= 7n −1 c) S
n
= −4n
2
+ 11 d) S
n
= n
2
−n + 3
11) Demonstrati ca urmatoarele siruri sunt progresii aritmetice, stiind ca:
a) a
n
= 2n −5
b) a
n
= 10 −7n
115
'
&
$
%
116
'
&
$
%
Fila 17 = Progresii geometrice
Exercitii
A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEO-
METRICE”
B) EXERCITII:
1) Determinati primii cinci termeni ai unei progresii geometrice stiind ca:
b
1
= 6, q = 2
2) Determinati primii doi termeni ai unei progresii geometrice stiind ca:
a) y
1
, y
2
, 24, 36, 54
b) y
1
, y
2
, 225, −135, 81
3) Determinati termenii b
7
, b
9
, b
10
ai unei progresii geometrice stiind ca:
b
3
= 6, b
5
= 24
4) Determinati primul termen si ratia unei progresii geometrice stiind ca:
_
a
2
−a
1
= −4
a
3
−a
1
= 8
5) Calculati sumele:
a) 1 + 2 + 2
2
+ 2
3
+..... + 2
15
b) 1 −2 + 2
2
−2
3
+.......2
12
c)
1
3
+
1
3
2
+
1
3
3
+.....
1
3
12
d)
1
2

1
2
2
+
1
2
3
−..... −
1
2
16
e) 1 +x +x
2
+..... +x
100
6) Rezolvati ecuatia:
1 +x +x
2
+..... +x
99
= 0
7) Determinati x, astfel incat numerele a+x,b+x,c+x sa fie in progresie geomet-
rica.
8) Determina suma S
9
a unei progresii geometrice stiind ca:
S
3
= 40 si S
6
= 60
9) Fie o progresie geometrica astfel inacat suma primilor n termeni este
S
n
= 2(5
n
−1). Determinati S
4,
primul termen si al doilea termen.
10) Determinati daca este progresie geometrica sau nu, un sir pentru care suma
primilor n termeni are formula:
a) S
n
= n
2
−1 b) S
n
= 2
n
−1 c) S
n
= 3
n
+ 1
11) Determinati daca este progresie geometrica sau nu, un sir care are
urmatoarele proprietati:
a) a
1
= 5, a
n+1
= 2 · a
n
b) a
1
= 5, a
n+1
= 2 +a
n
117
'
&
$
%
118
'
&
$
%
Fila 18 = Polinoame
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME”
B) IMPARTIREA POLINOAMELOR
1) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) si apoi efecuati proba:
f(x)=2x
5
−5x
3
−8x + 1 g(x)=x
2
−3
2) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) folosind SCHEMA LUI HORNER:
f(x)=x
6
−x
5
+x
4
+ 2x
3
−x
2
−3 g(x)=x+1
Indicatie: exemplu pentru f(x)=2x
4
−5x
3
−8x + 1 g(x)=x-2
Deoarece g(x) este de forma (x-a), obtinem a=2. Intocmim schema lui Horner:
. x
4
x
3
x
2
x
1
x
0
(puteri f(x))
a=2 2 -5 0 -8 1 (coefic.f(x))
2 -5+2x2=-1 0+2x(-1)=-2 -8+2x(-2)=-12 1+2x(-12)=-23
Catul= 2x
3
−1x
2
−2x −12 Restul= -23
Proba: Deimpartitul = Catul · Impartitorul +Restul
C) Cmmdc, cmmmc, Polinoame prime
3) Notiuni introductive cmmmc, cmmdc
Fie numerele a=4, b=6
a) aflati cmmmc(a,b)
b) aflati cmmdc(a,b)
4) Determinati cmmdc al polinoamelor f(x) si g(x):
a) f(x)=(x −1)
5
(x + 1)
3
(x −3)
2
(x −4) g(x)=(x −1)
3
(x + 1)
2
(x −4)
5
b) f(x)=(x
2
−1)
2
(x
3
−1)(x −2) g(x)=(x −1)
4
(x −2)
5
c) f(x)=(x
4
−1)(x
2
−1)(x + 3)
2
g(x)=(x
2
+ 1)(x + 3)
4
(x −1)
5) Determinati cmmdc folosind algoritmul lui Euclid:
a) f(x) = x
4
+x
3
−2x
2
−4x + 4 g(x)=x
3
+x
2
+x −3
b) f(x) = x
3
−2x
2
+ 6x −5 g(x)=x
2
−1
6) Demonstrati ca polinoamele f(x) si g(x) sunt prime intre ele:
f(x)=x
4
+ 1 g(x)=x
3
−1
Indicatie: Doua polinoame sunt prime intre ele, daca au cmmdc=1
( ca si la numere). Practic, se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid si se
verifica daca este egal cu 1.
7) Determinati cmmmc al polinoamelor f(x) si g(x):
f(x)=2x
5
−3x
4
−5x
3
+x
2
+ 6x + 3 g(x)=x
4
−x
3
−x
2
+ 1
119
'
&
$
%
Indicatie: Se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid, apoi se foloseste
formula:
cmmdc · cmmmc = f · g,
de unde se scoate cmmmc.
D) Aplicatii ale impartirii polinoamelor:
8) Determinati un polinom de gradul trei, astfel incat impartit la x
2
− 3x
sa dea
restul 6x-15 si impartit la x
2
−5x + 8 sa dea restul 2x-7
9) Determinati parametrul real m, astfel incat polinomul f(x)=2x
4
−mx
3
+
x
2
−7
impartit la x+2 sa dea restul egal cu 4.
10) Determinati un polinom de grad cat mai mic, astfel incat impartit
la x+1 sa dea
restul -1 si impartit la x-1 sa dea restul 1.
120
'
&
$
%
Fila 19 = Teorema lui B´ezout. Radacini multiple
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME”
B) TEORIE:
Idee 1: Teorema lui B´ezout:
Numarul a este radacina a polinomului P(x) ⇔(x-a) divide pe P(x).
Practic, x=a este radacina a lui P(x) ⇔ P(a)=0
Idee 2: Un polinom P(x)=a
n
· x
n
+ a
n−1
· x
n−1
+ a
n−2
· x
n−2
+ ...a
1
· x
1
+ a
0
se poate
scrie sub forma P(x)=a
n
(x −x
1
)(x −x
2
).....(x −x
n
)
Idee 3: Radacini multiple: Exemple:
a) radacina dubla, insemna ca x
1
= x
2
= α, deci se poate scrie
P
n
(x) = a
n
(x −α)
2
· Q
n−2
(x)
b) radacina tripla, insemna ca x
1
= x
2
= x
3
= α, deci se poate scrie
P
n
(x) = a
n
(x −α)
3
· Q
n−3
(x)
Idee 4: Radacini multiple( se utilizeaza materie de clasa a XI, derivate):
Daca x = α este radacina multipla de ordinul k pentru P(x), atunci:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
P(α) = 0
P

(α) = 0
P

(α) = 0
.........
P
k−1
(α) = 0
P
k
(α) = 0
De exemplu pentru x=5 radacina tripla(k=3) avem relatiile:
P(5) = 0, P

(5) = 0, P

(5) = 0, P

(5) = 0
C)EXERCITII
1) Aplicand teorema lui B´ezout, determinati a si b, astfel incatP(x) = x
4

4x
3
+ 4x
2
+ax +b sa se divida cu x
2
−4x + 3. Aflati apoi catul impartirii.
2) Determinati radacinile pentru P(x)=x
3
−6x
2
+8x+m, stiind ca are radacina
α = 2.
3) Aflati a si b stiind ca P(x)=x
4
−5x
3
+8x
2
+ax+bare radacina dubla α = 1.
4) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic, ce are ca radacini numerele 1,2,-2.
5) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic, ce are radacina tripla = 1 si radacinile
simple 2 si -3.
6) Aratati ca 1 este radacina dubla pentru x
3n
−n · x
n+2
+n · x
n−1
−1
7) Determinati ordinal de multiplicitate al radacinii 2 pentru
x
6
−6x
5
+ 12x
4
−9x
3
+ 6x
2
−12x + 8
8) Aflati ordinal de multiplicitate al radacinii -1 pentru
x
5
+ 6x
4
+ 14x
3
+ 16x
2
+ 9x + 2, apoi aflati si celelalte radacini.
121
'
&
$
%
9) Aflati A si B astfel incat A· x
n+2
+B · x
n
+ 2sa fie divizibil cu (x −1)
2
10) Aratati ca P(x)=x
6n+5
+x
3n+4
+ 1 se divide la x
2
+x + 1.
11) Aratati ca P(x)=(x + 1)
12n+1
+x
3n+2
se divide la x
2
+x + 1.
122
'
&
$
%
Fila 20 = Ecuatii de grad superior lui 2
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Ecuatii de grad superior”
B) EXERCITII
1) Ecuatii bipatrate Rezolvati urmatoarele ecuatii:
a) x
4
−6x
2
+ 6 = 0 b) x
2
+
_
12
x
_
2
= 40
2) Ecuatii reciproce Rezolvati urmatoarele ecuatii :
a) 5x
3
+ 31x
2
+ 31x + 5 = 0
b) 2x
4
+ 7x
3
+ 9x
2
+ 7x + 2 = 0
c) 20x
5
−81x
4
+ 62x
3
+ 62x
2
−81x + 20 = 0
3) Determinati a si b, dupa care rezolvati ecuatia:
x
4
−7x
3
+ 21x
2
+ax +b = 0 stiind ca admite radacina 1+2i
4) Gasiti radacinile polinomului P(x) = x
4
−4x
3
+x
2
+ 6x + 2 stiind ca
admite radacina 1 −

2
5) Determinati radacinile polinomului P(x) = x
4
−2x
3
−5x
2
+ 8x + 4
Indicatie: divizorii termenului liber
6) Determinati radacinile polinomului P(x) = 6x
4
−17x
3
−x
2
+ 8x −2
Indicatie: radacini
α
β
, unde α= divizor termen liber, β=divizor coeficientului
termenului de rang maxim.
7) Rezolvati ecuatiile binome:
a) x
3
= 1 b) x
7
= 5 c) 4x
8
+ 6 = 0
123
'
&
$
%
124
'
&
$
%
Fila 21 = Relatiile lui Vi`ete
A) TEORIE
1) Pentru ecuatia de gradul II, ax
2
+ bx + c = 0, exista urmatoarele relatii,
numite relatiile lui Vi`ete :
S = x
1
+x
2
= −
b
a
P = x
1
· x
2
=
c
a
2) Pentru o ecuatie de gradul n:
a
n
· x
n
+a
n−1
· x
n−1
+a
n−2
· x
n−2
+...a
1
· x
1
+a
0
=0 exista urmatoarele relatii,
numite relatiile lui Vi`ete :
_
¸
¸
_
¸
¸
_
S
1
= x
1
+x
2
+x
3
+................... +x
n
= −
a
n−1
a
n
S
2
= x
1
· x
2
+x
1
· x3......... +x
n−1
· x
n
= +
a
n−2
a
n
S
3
= x
1
· x
2
· x
3
+.............................. = −
a
n−3
a
n
S
n
= x
1
· x
2
· x
3
· ....................... · x
n
= (−1)
n
·
a
0
a
n
3) Exercitiu: Scrieti relatiile lui Vi`ete pentru:
a) Ecuatia de gradul III : ax
3
+bx
2
+cx +d = 0
b) Ecuatia de gradul IV: ax
4
+bx
3
+cx
2
+dx +e = 0
B) PROBLEME:
1) Fie polinomul P(x)= x
3
−10x
2
+29x −20. Determinati radacinile x
1
, x
2
, x
3
stiind ca x
1
+x
2
= x
3
2) Fie polinomul P(x)=x
3
+ax
2
+bx +c. Notam S
n
= x
n
1
+x
n
2
+x
n
3
.
Determinati:
a) S
1
= x
1
+x
2
+x
3
b) S
2
= x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
c)S
3
= x
3
1
+x
3
2
+x
3
3
d) S
4
= x
4
1
+x
4
2
+x
4
3
C) Determinarea unei ecuatii care are anumite radacini
Teorie: Exemplu pentru ecuatia de grad II:
Determinati ecuatia care are radacinile x
1
= 3 si x
2
= 4
Calculam S = x
1
+x
2
= 7 si P = x
1
· x
2
= 12.
Ecuatia are forma X
2
−S · X +P = 0,
adica x
2
−7x + 12 = 0
In mod similar, ecuatia de gradul n care are radacinile x
1
, x
2
, ......x
n
este:
X
n
−S
1
· X
n−1
+S
2
· X
n−2
−S
3
· X
n−3
+.......(−1)
n
· S
n
= 0
Probleme:
1) Fie ecuatia x
3
−5x+1 = 0. Determinati ecuatia care are ca radacini dublul
radacinilor ecuatiei date.
2) Fie ecuatia x
3
− x
2
+ 7x + 1 = 0. Determinati ecuatia care are ca radacini
inversele radacinilor ecuatiei date
125
'
&
$
%
126
'
&
$
%
Fila 22= Inductia matematica
A) Teorie Pentru a demonstra adevarul unei propozitii P
n
prin metoda induc-
tiei matematice este necesar sa se efectueze urmatorii pasi:
1) Se defineste clar care este propozitia pe care dorim sa o demonstram, o notam
P
n
2) Se demonstreaza ca P(a)este adevarat, adica faptul ca propozitia
este adevarata pentru un caz particular ( pentru un numar a oarecare).
3) Se presupune propozitia P
n
ca fiind adevarata si se incearca sa
se arate ca bazat pe faptul ca P
n
= presupus adevarat, implica si
P
n+1
=adevarat.
4) Din faptul ca P(a) =adevarat si P
n
presupus adevarat implica faptul ca
P
n+1
=adevarat, se poate trage concluzia ( conform metodei inductiei matem-
atice) ca propozitia P
n
=adevarat.
B) Exercitii
1) Demonstrati urmatoarele egalitati:
a) 1 + 2 + 3 +.....n =
n(n+1)
2
b) 1
2
+ 2
2
+ 3
2
+.... +n
2
=
n(n+1)(2n+1)
6
c) 1 · 2 + 2 · 3 +....n · (n + 1) =
n(n+1)(n+2)
3
d)
1
1·4
+
1
4·7
+....... +
1
(3n−2)(3n+1)
=
n
3n+1
e)
7
1·8
+
7
8·15
+...... +
7
(7n−6)(7n+1)
+
1
7n+1
= 1
2) Calculati suma:
S
n
= 1 · 1! + 2 · 2! + 3 · 3! +.......n · n!
Indicatie: Deoarece nu se cunoaste cu cat este egala suma, se va incerca pentru
n=1,
apoi n=2, apoi n=3 , pana se banuieste care ar fi forma lui S
n
. Banuim ca este
de forma S
n
= (n+1)!-1. Aceasta vom demonstra prin inductie.
3) Demonstrati urmatoarele inegalitati:
a)

n < 1 +
1

2
+
1

3
+.... +
1

n
< 2

n, pentru n≥2
Indicatie: Se arata pe rand cele doua inegalitati implicate, adica:

n < 1 +
1

2
+
1

3
+.... +
1

n
si apoi ca 1 +
1

2
+
1

3
+.... +
1

n
< 2

n
b)
1
2
·
3
4
· ....... ·
2n−1
2n
<
1

2n+1
, pentru n≥1
Indicatie: Se foloseste tranzitivitatea, adica de genul: daca A< B si B<C,
atunci A< C
4) Demonstrati divizibilitatea urmatoarelor numere:
a) Demonstrati ca 7
n
−1 este divizibil cu 6
b) Demonstrati ca n
3
+ 11n este divizibil cu 6
127
'
&
$
%
Indicatie punct 4a : Se presupune propozitia P
n
= adevarata, adica 7
n
−1 =
k · 6.
Scopul este sa aratam ca P
n+1
este adevarat, adica faptul ca 7
n+1
−1 = Intreg·6.
Se scoate din expresia P
n
presupusa adevarata, 7
n
= k · 6 + 1 si se inlocuieste
in expresia lui P
n+1
Mentiuni: Metoda inductiei matematice se poate aplica la multe alte tipuri de
probleme.
De exemplu :
a) pentru algebra de clasa XI, se poate da o matrice A si se cere sa se calculeze
A
n
.
De avut in vedere a inmultirea matricilor nu este comutativa, formula de folosit
fiind A
n
= A
n−1
· A.
b) pentru analiza matematica de clasa a XI, se poate da o functie f(x) si se cere
sa se calculeze derivate de ordinul n a functiei, f
(n)
(x).
128
'
&
$
%
Fila 23 = Probleme reprezentative
Algebra clasa a IX-a
1) Fie x
1
, x
2
radacinile ecuatiei x
2
+ px + q = 0. Formati ecuatia de gradul doi
in y cu
radacinile y
1
=
x
1
x
2
si y
2
=
x
2
x
1
.
2) Determinati valorile parametrului m, astfel incat radacinile ecuatiei
x
2
+ (1 −m)x −m = 0 sa aiba:
a) acelasi semn
b) semen diferite
3) Fie ecuatia 4mx
2
+ 4(1 −2m)x + 3(m−1) = 0. Aflati m real astfel incat:
a) x
1
≤ x
2
< 1
b) 1 < x
1
≤ x
2
c) x
1
< 1 < x
2
4) Determinati multimile:
a) A=
_
x ∈ N|x =
4n
n+2
, n ∈ N
_
b) B =
_
x ∈ Z|x =
6n+7
3n+1
, n ∈ Z
_
5) Fie functiile f:R→R si g:R→R, unde:
f(x)=
_
2x −3, x ≤ 0
7x, x > 0
si g(x)=
_
x
2
, x ≤ −2
2x −1, x > −2
Determinati f◦g, g◦f si f◦f
6) Determinati m∈R, astfel incat inecuatia urmatoare sa fie verificata pentru
orice x∈R:
(m−1)x
2
−(m+ 1)x + (m+ 1) > 0
7) Fie familia de functii de gradul doi:
f
m
(x) = mx
2
+ 2(m+ 1)x +m+ 2, m ∈ R\ {0} .
Aratati ca varfurile parabolelor asociate acestor functii se gasesc pe dreapta
y=x+1.
8) Rezolvati sistemul :
_
x
2
−3xy +y
2
= −1
3x
2
−xy + 3y
2
= 13
9) Rezolvati sistemul:
_
xy +y +x = 11
x
2
y +y
2
x = 30
10) Rezolvati ecuatia:
129
'
&
$
%

x −3 = x −3
11) Transformati expresiile:
a)
_
5 + 2

6 b)
_
6 −

20
12) Transformati expresiile:
a)
_
5
3

625 b)
5
_
2
4
_
4
3

8
13) Calculati expresia
E=i
6
+i
16
+i
26
+ (−i)
36
+i
46
14) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie:
a) i
b)
1
2


3
2
i
15) Determinati numerele reale x, y din ecuatia:
x−2
1−i
+
y−3
1+i
= 1 −3i
130
'
&
$
%
Fila 24 = Probleme reprezentative
Algebra clasa a X-a
1) Rezolvati ecuatiile:
a) x + 2
x
+ log
x
2
= 7
b) 3
x
+ 4
x
= 5
x
c)
_
_
3 + 2

2
_
x

_
_
3 −2

2
_
x
=
3
2
2) Rezolvati inecuatiile:
a) 3
x
+ 4
x
> 5
x
b) log
x
2
x +log
x
2
> 0
3) Calculati suma S = 1 · 2 · 4 + 2 · 3 · 5 +...... +n(n + 1)(n + 3)
4) Demonstrati:
a)
1
2
·
3
4
· ........ ·
2n−1
2n
<
1

2n+1
, pentru n≥1.
b) 2
n
> n
2
pentru n≥5.
c) 7
n
−1 este divizibil cu 6.
5) In dezvoltarea
_
a
4

a +
1

a
_
n
, suma coeficientilor binomiali de rang par este
egala cu 128. Determinati termenul care il contine pe a
3
.
6) Determinati rangul celui mai mare termen al dezvoltarii
_
1
2
+
1
2
_
100
.
7) Cunoscand suma S
n
a unei progresii aritmetice, determinati primul termen si
ratia progresiei aritmetice, daca S
n
= 2n
2
+ 3n.
8) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma S
n
are forma:
S
n
= n
2
−2n.
9) Determinati x real astfel incat urmatoarele trei numere sa fie in progresie
artimetica:
1 +x
2
, (a +x)
2
, (a
2
+x)
2
10) Aflati A si B astfel incat A· x
n+2
+B · x
n
+ 2sa fie divizibil cu (x −1)
2
11) Aratati ca P(x)=(x + 1)
6n+1
+x
6n+2
se divide la x
2
+x + 1.
12) Fie polinomul P(x)=x
3
+ax
2
+bx +c. Notam S
n
= x
n
1
+x
n
2
+x
n
3
.
Determinati:
a) S
1
= x
1
+x
2
+x
3
b) S
2
= x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
c)S
3
= x
3
1
+x
3
2
+x
3
3
d) S
4
= x
4
1
+x
4
2
+x
4
3
13) Rezolvati ecuatiile:
131
'
&
$
%
a) x
4
−6x
2
+ 6 = 0
b) 4x
8
+ 6 = 0
c) 5x
3
+ 31x
2
+ 31x + 5 = 0
d) 2x
4
+ 7x
3
+ 9x
2
+ 7x + 2 = 0
14) Determinati radacinile polinomului
x
4
−3x
3
−x
2
+ 5x −18 stiind ca admite radacina 1 +i

3
15) Determinati radacinile polinomului P(x) = x
4
−2x
3
−5x
2
+ 8x + 4.
132
'
&
$
%
Fila 25 = Determinanti
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “Determinanti”
B) Exercitii:
1) Calculati urmatorii determinanti:
a)
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
b)
¸
¸
¸
¸
1 2
3 4
¸
¸
¸
¸
c)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c
d e f
g h i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
d)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3
4 5 6
7 8 9
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c d
e f g h
i j k l
m n o p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
f)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3 4
5 6 7 8
9 10 11 12
13 14 15 16
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2) Calculati urmatorii determinanti Vandermonde:
a) gradul II :
¸
¸
¸
¸
1 1
a b
¸
¸
¸
¸
b) gradul III:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1
a b c
a
2
b
2
c
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
c) gradul IV:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1 1
a b c d
a
2
b
2
c
2
d
2
a
3
b
3
c
3
d
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
3) Calculati determinantii:
a)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2 1 1 1
1 2 1 1
1 1 2 1
1 1 1 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
b)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1 1
1 2 3 4
2 3 4 5
3 4 5 6
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
4) Verificati egalitatile:
a)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a +b b +c c +a
a
2
+b
2
b
2
+c
2
c
2
+a
2
a
3
+b
3
b
3
+c
3
c
3
+a
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=2abc(a-b)(b-c)(c-a)
b)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x y z
x
2
y
2
z
2
yz zx xy
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=(xy+yz+zx)(x-y)(y-z)(z-x)
5) Rezolvati ecuatia:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x a a a
a x a a
a a x a
a a a x
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
6) Calculati determinantul d=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
4
x
2
x
3
x
4
x
1
x
3
x
4
x
1
x
2
x
4
x
1
x
2
x
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
stiind ca x
1
, x
2
, x
3
, x
4
sunt
133
'
&
$
%
radacinile ecuatiei x
4
+px
2
+qx +r = 0.
7) Calculati determinantul d=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
2
x
3
x
1
x
3
x
1
x
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
stiind ca x
1
, x
2
, x
3
sunt radacinile
ecuatiei x
3
−2x
2
+ 2x + 17 = 0.
134
'
&
$
%
Fila 26 = Matrici
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “Matrici”
B) EXERCITII:
1) Operatii cu matrici:
Fie A=
_
_
−1 4
5 7
6 −2
_
_
si B=
_
_
0 8
6 2
−4 2
_
_
a) Calculati A+B
b) Calculati A-B
c) Calculati 7A
d) Calculati 3A-2B
2) Inmultirea matricilor:
Fie A=
_
_
−1 4 1
0 3 1
−2 2 −1
_
_
si B=
_
_
2 0 1
1 0 2
1 1 1
_
_
Calculati AB-BA
3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:
3 · X +
_
_
2 −3
−1 2
2 −3
_
_
= 2 ·
_
_
1 3
7 4
−2 6
_
_
+
_
_
−3 6
−9 3
3 0
_
_
4) Calcul A
n
Fie A=
_
1 0
1 1
_
. Calculati A
n
, pentru n≥1.
5) Calcul A
n
Fie A=
_
0 a
a 0
_
. Calculati A
n
, pentru n≥1.
6) Ecuatii matriciale:
Rezolvati ecuatia matriciala: X
2
=
_
1 12
−4 1
_
7) Calculati suma:
n

k=1
_
1 k k
2
k
3
−1 2 3 k(k + 1)
_
8) Daca ωeste radacina ecuatiei: x
2
+x + 1 = 0, calculati:
n

k=1
_

k

2k

3k

3k

k

2k
_
.
9) Termeni noi: Matrice linie, matrice coloana, matrice dreptunghiulara, ma-
trice nula, matrice unitate, diagonala principala, diagonala secundara.
135
'
&
$
%
136
'
&
$
%
Fila 27 = Matrici
Matricea inversa
A) TEORIE: Studiati fisa “Matricea inverse. Rangul unei matrici”
Fie de exemplu matricea A =
_
_
a b c
d e f
g h i
_
_
. Pasii determinarii matricei inverse
A
−1
sunt urmatorii:
1) Se calculeaza determinantul matricii.
a) daca det(A)=0, se trage concluzia ca matricea nu este inversabila si stop.
b) daca det(A)# 0, se trage concluzia ca matricea este inversabila si se continua.
2) Se calculeaza matricea transpusa A
t
, prima coloana din A
t
fiind prima
linie din A, a doua coloana din A
t
fiind prima a doua linie din A, s.a.m.d., de
exemplu:
A
t
=
_
_
a d g
b e h
c f i
_
_
3) Se formeaza matricea A

pe baza matricii transpuse, avand tot atatea
elemente ca si matricea transpusa, modul de calcul fiind urmatorul:
A

=
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
, unde de exemplu a
11
= (−1)
1+1
·
¸
¸
¸
¸
e h
f i
¸
¸
¸
¸
4) Se formeaza matrice inversa A
−1
cu formula
A
−1
=
A

det(A)
=
_
¸
_
a
11
det(A)
a
12
det(A)
a
13
det(A)
a
21
det(A)
a
22
det(A)
a
23
det(A)
a
31
det(A)
a
32
det(A)
a
33
det(A)
_
¸
_
5) Optional, se face proba A · A
−1
= I
n
, unde I
n
este matricea unitate
pentru dimensiunile matricii patratice A. In cazul nostru I
3
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
.
B) EXERCITII
1) Calculati matricea inversa A
−1
pentru
A =
_
_
1 2 3
0 1 2
−1 2 1
_
_
2) Rezolvati ecuatia matriciala:
X ·
_
_
1 2 3
0 1 2
−1 2 1
_
_
=
_
_
−1 5 3
2 1 −1
−3 4 −5
_
_
3) Rezolvati ecuatiile matriciale:
a)
_
2 1
2 3
_
· X =
_
5 6
6 8
_
137
'
&
$
%
b)
_
−1 2
−3 8
_
· X ·
_
4 6
5 8
_
=
_
8 18
−4 −7
_
138
'
&
$
%
Fila 28 = Sisteme de ecuatii liniare
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisele:
- Sisteme de ecuatii liniare
- Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic
- Sisteme de ecuatii liniare particulare
B) EXERCITII:
1) Rezolvati sistemul:
_
_
_
x +y +z = 3
x −y +z = 1
x +y −z = 1
2) Studiati compatibilitatea sistemelor urmatoare, iar daca sunt compatibile sa
le rezolvati:
a)
_
_
_
3x +y + 2z = 8
2x −3y +z = 1
5x + 9y + 4z = 22
b)
_
_
_
x −y +z = 1
x −y +z = −1
x +y −z = 1
c)
_
_
_
x +y +z = 1
x −y +z = −1
−x +y −z = 1
d)
_
_
_
2x −y + 2z = 1
x +y +z = 2
2x +y + 2z = 3
e)
_
_
_
x −y + 3z +t = −8
3x +y −z + 2t = −5
2x + 2y −4z +t = 3
3) Discutati sistemul urmator in functie de parametrul real m:
_
_
_
x −my +z = 1
x −y +z = −1
mx +m
2
y −z = m
2
4) Discutati sistemul urmator in functie de parametrii reali m si n:
_
_
_
x +y = 1
2x +z = n
mx +y +z = 4
139
'
&
$
%
140
'
&
$
%
Fila 29 = Sisteme de ecuatii liniare
Lectia 2
A) TEORIE: Studiati fisele:
- Sisteme de ecuatii liniare
- Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic
- Sisteme de ecuatii liniare particulare
B) EXERCITII:
1) Verificati daca sistemul urmator are solutii. In caz afirmativ, sa se rezolve:
_
_
_
x −y + 3z +t = −8
3x +y −z + 2t = −5
2x + 2y −4z +t = 3
2) Rezolvati sistemul:
_
_
_
x + 2y = 1
6x −8y = 1
5x + 2y = 3
3) Rezolvati sistemele omogene:
a)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x + 2y +z +t = 0
2x +y +z + 2t = 0
x + 2y + 2z +t = 0
x +y +z +t = 0
b)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x + 2y + 4z −3t = 0
3x + 5y + 6z −4t = 0
4x + 5y −2z + 3t = 0
3x + 8y + 24z −19t = 0
4) Determinati m real astfel incat sistemul urmator sa admita solutii nu toate
nule, dupa care rezolvati sistemul:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
2x + 5y +z −2t = 0
mx −6y −4z + 2t = 0
3x +y −3z + 4t = 0
2x −my −2z = 0
141
'
&
$
%
142
'
&
$
%
Fila 30 = Recapitulare Algebra XI
Fisa 1
1) Fie matricile:
A =
_
_
−1 4
5 7
6 −2
_
_
si B =
_
_
0 8
6 2
−4 2
_
_
Calculati:
a) A+B
b) A-B
c) 3A-2B
2) Fie matricile:
A =
_
1 2 3
4 5 6
_
si B =
_
_
10 20
30 40
50 60
_
_
Calculati:
a) A· B
b) B · A3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:
3 · X +
_
_
2 −3
−1 2
2 −3
_
_
= 2 ·
_
_
1 3
7 4
−2 6
_
_
+
_
_
−3 6
−9 3
3 0
_
_
4) Calculati urmatorii determinanti:
a)
¸
¸
¸
¸
1 2
3 4
¸
¸
¸
¸
b)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3
4 5 6
7 8 9
¸
¸
¸
¸
¸
¸
c)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3 4
5 6 7 8
9 10 11 12
13 14 15 16
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
d)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
0 1 2 3
−1 0 3 4
−2 −3 0 5
−3 −4 −5 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
5) Rezolvati sistemul:
_
_
_
x +y +z = 3
x −y +z = 1
x +y −z = 1
6) Rezolvati sistemul:
_
_
_
3x +y + 2z = 8
2x −3y +z = 1
5x + 9y + 4z = 22
7) Discutati dupa parametrul real m sistemul urmator si il rezolvati:
_
_
_
x +y +z = 2
2x −y −2z = −2
x + 4y +mz = 8
8) Rezolvati sistemele omogene:
143
'
&
$
%
a)
_
2x + 3y = 0
5x −6y = 0
b)
_
mx + 4y = 0
x +my = 0
144
'
&
$
%
Fila 31 = Recapitulare Algebra XI
Fisa 2
1) Rezolvati sistemele matriciale:
a)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
2 · A+ 3 · B =
_
1 0
0 1
_
4 · A−5 · B =
_
0 1
1 0
_
b)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
_
2 1
3 1
_
· A+
_
3 1
4 2
_
· B =
_
5
7
_
_
−1 1
2 2
_
· A+
_
2 1
5 5
_
=
_
5
3
_
2) Determinati inversa matricii A, pentru:
a) A =
_
−1 2
−3 8
_
b) A =
_
_
1 2 3
0 1 2
−1 2 1
_
_
3) Rezolvati ecuatiile matriciale:
a)
_
3 1
2 1
_
· X =
_
5 6
6 8
_
b)
_
1 0
0 2
_
· X ·
_
2 1
3 3
_
=
_
1 2
3 4
_
4) Fie matricea
A =
_
_
2 1 −1
0 2 1
1 0 m
_
_
.
Determinati m astfel incat matricea sa fie inversabila.
5) Determinati rangul matricilor:
a)
_
2 5
6 15
_
b)
_
¸
¸
_
1 −2 3
2 1 2
4 2 4
3 −6 9
_
¸
¸
_
6) Demonstrati urmatoarea identitate:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1
x y z
x
2
y
2
z
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= (y −x)(z −x)(z −y)
7) Determinati compatibilitatea sistemelor, iar daca sunt compatibile sa se re-
zolve:
145
'
&
$
%
a)
_
_
_
3x + 5y −2z = 11
x + 4y + 8z = 3
2x +y −10z = 5
b)
_
_
_
2x −y +z = 3
x + 2y −z = 2
4x +y + 3z = 11
8) Determinati m si n reali, astfel incat sistemul urmator sa fie compatibil
nedeterminat, apoi sa se rezolve sistemul:
_
_
_
2x +y −mz = −1
−2x + 3y + (1 −m)z = 0
2mx −2y +nz = n
146
'
&
$
%
Fila 32 = Recapitulare Algebra XI
Fisa 3
1) Rezolvati ecuatia matriciala:
X
2
=
_
0 1
2 3
_
2) Fie matricea A =
_
0 2
2 0
_
. Calculati A
n
3) Calculati suma:
n

k=1
_
2 k
2
−k
3 0 k
3
_
4) Determinati rangul matricei:
A =
_
_
1 2 n
n n + 1 3
1 2 5
_
_
, unde n=parametru real.
5) Rezolvati ecuatiile matriciale:
a)
_
3 1
2 1
_
· X ·
_
1 0
0 1
_
=
_
1 2
0 0
_
b)
_
_
1 2 0
0 1 2
2 1 3
_
_
· X =
_
_
1 0 0
0 0 0
1 0 1
_
_
6) Calculati determinantul:
d =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
2
x
3
x
1
x
3
x
1
x
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
,
stiind ca x
1
, x
2
, x
3
sunt radacinile ecuatiei 2x
3
−4x
2
+ 5x + 2 = 0
7) Rezolvati ecuatia cu determinant:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x 5 5 5
5 x 5 5
5 5 x 5
5 5 5 x
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
8) Fie sistemul
147
'
&
$
%
_
_
_
5x +y +z = 7
x + 5y +z = 7
x +y +a · z = b
unde a si b sunt parametri reali.
a) Pentru a=5, b=7 rezolvati sistemul.
b) Determinati a si b, astfel incat sistemul sa fie incompatibil.
148
'
&
$
%
Fila 33 = Geometrie analitica
Dreapta. Teorie
FORMULE:
Fie dreapta M
1
M
2
si M = mijlocul lui M
1
M
2
:
O
X
Y
x
m
x
2
y
1
y
m
y
2
x
1
M
M
1
M
2
α
1) Lungimea lui M
1
M
2
:
M
1
M
2
=
_
(x
2
−x
1
)
2
+ (y
2
−y
1
)
2
2) Mijlocul M al segmentului M
1
M
2
:
M(x
m
, y
m
), unde x
m
=
x
1
+x
2
2
, y
m
=
y
1
+y
2
2
3) Panta dreptei M
1
M
2
( se mai noteaza cu m si este egala cu tgα, unde α=
unghiul facut de dreapta cu axa Ox).
m =
y
2
−y
1
x
2
−x
1
4) Fie doua drepte d
1
si d
2
de pante m
1
si m
2
a) Daca d
1
este paralela cu d
2
↔ m
1
= m
2
b) Daca d
1
este perpendiculara pe d
2
↔ m
1
= −
1
m
2
5) Fie M un punt de coordinate (x
0
, y
0
). Ecuatia unei drepte care:
a) trece prin punctul (x
0
, y
0
) si (de exemplu prin punctul (1,2) )
b) are panta m (de exemplu panta m=7)
este:
y −y
0
= m(x −x
0
) ( de exemplu y-2=7(x-1) )
6) Fie trei puncte A(x
1
, y
1
), B(x
2
, y
2
), C(x
3
, y
3
). Conditia ca cele trei puncte,
A,B,C sa fie coliniare , este ca determinantul urmator sa fie egal cu zero:
d =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
y
1
1
x
2
y
2
1
x
3
y
3
1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
7) Fie doua drepte :
149
'
&
$
%
d
1
: y=m
1
x +n
1
( de panta m
1
, unde ϕ
1
= unghiul facut de d
1
cu Ox)
d
2
: y=m
2
x +n
2
( de panta m
2
unde ϕ
2
= unghiul facut de d
2
cu Ox)
Unghiul ϕ dintre aceste doua drepte se poate calcula cu formula:
tgϕ =
tgϕ
1
−tgϕ
2
1+tgϕ
1
·tgϕ
2
, sau altfel scris: m =
m
1
−m
2
1+m
1
·m
2
8) Fie o dreapta scrisa sub forma d: α · x +β · y +γ si un punct A(x
0
, y
0
).
Distanta de la punctul A(x
0
, y
0
)la dreapta d: α · x + β · y + γ se poate
calcula cu formula:
distanta(A,d)=
α·x
0
+β·y
0


α
2

2
9) Recapitulare pentru formulele de calcul a suprafetei unui triunghi:
a) S =
baza·inaltimea
2
b) S =
b·c·sin(A)
2
c)S =
_
p(p −a)(p −b)(p −c)
d) S = r · p e) S =
a·b·c
4·R
Recomandare: De studiat fisele “Geometrie plana” si “Formule trigonome-
trie”.
150
'
&
$
%
Fila 34 = Geometrie analitica
Dreapta. Exercitii
1) Fie punctele A(1,2) si B(3,8).
a) Calculati lungimea segmentului AB.
b) Determinati mijlocul segmentului AB.
c) Aflati unghiul pe care il face dreapta AB cu Ox.
d) Verificati daca dreapta AB este paralela cu dreapta y=3x+2
e) Verificati daca dreapta AB este perpendicular ape dreapta y=-3x+1
2) Scrieti ecuatia unei drepte care trece prin punctul M(2,3) si face cu axa Ox
un unghi de 60

.
3) Verificati daca punctele A(−
4
5
, 2), B(
2
5
, 4), C(1, 5) sunt coliniare.
4) Se da triunghiul ABC cu A(-1,3), B(2,-1), C(3,6). Determinati:
a) ecuatia dreptei AC.
b) ecuatia paralelei prin B la AC.
c) ecuatia mediatoarei segmentului AC.
d) ecuatia medianei din B.
e) ecuatia inaltimii din B.
5) Verificati daca triunghiul ABC, avand varfurile A(3,3), B(6,3), C(3,6) este
dreptunghic isoscel.
6) Se dau punctele A(8,0), B(3,6), C(0,3). Dreapta BC taie axa Ox in D, iar AB
taie axa Oy in E. Aratati ca mijloacele segmentelor OB, AC, DE sunt coliniare.
7) Fie dreptele
d
1
: y=4x+3 si
d
2
: 3x+5.
Determinati unghiul dintre dreptele d
1
si d
2
.
8) Fie dreptele:
d
1
: x −2y + 3 = 0
d
2
: 4x −y −9 = 0
d
3
: 2x + 3y −1 = 0
a) determinati coordonatele triunghiului ABC.
b) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile inaltimilor .
c) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile medianelor.
151
'
&
$
%
152
'
&
$
%
Fila 35 = Geometrie analitica
Cercul. Teorie
FORMULE:
Definitia cercului: Cercul este locul geometric al punctelor din plan, egal
departate de un punct, numit centrul cercului.
Fie un cerc avand centrul in punctul M(x
0
, y
0
) si o raza r:
O
x
y
x
0
y
0
M
d: α · x +β · y +γ = 0
O r
1) Ecuatia cercului cu centrul in punctul de coordinate (x
0
, y
0
) , de raza r:
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
= r
2
2) Ecuatia unui cerc cu centrul in origine. Se observa ca pentru x
0
= 0 si
y
0
= 0 se obtine ecuatia cercului cu centrul in origine:
x
2
+y
2
= r
2
3) Pozitia unei drepte fata de cerc. Fie o dreapta de ecuatie d: α · x +β ·
y + γ = 0 si cercul cu centrul in punctul M(x
0
, y
0
). Se poate calcula distanta
de la un punct la o dreapta cu formula obisnuta,
Valabila pentru orice punct si orice dreapta:
distanta(M,d)=
α·x
0
+β·y
0


α
2

2
Consecinte:
a) Daca distanta(M,d) > r, inseamna ca dreapta d este exterioara cercului.
b) Daca distanta(M,d) = r, inseamna ca dreapta d este tangenta cercului.
c) Daca distanta(M,d) < r, insemana ca dreapta d este secanta cercului.
4) Ecuatia tangentei la cerc. Tangenta in punctul A(x
1
, y
1
)la cercul de
centru M(x
0
, y
0
) si raza r are urmatoarea ecuatie:
153
'
&
$
%
(x
1
−x
0
)(x −x
0
) + (y
1
-y
0
)(y −y
0
) = r
2
(ecuatia prin dedublare)
5) Ecuatia normalei la cerc. Pentru determinarea ecuatiei normalei in punc-
tul A(x
1
, y
1
)la cercul de centru M(x
0
, y
0
) si raza r se procedeaza astfel:
a) se afla ecuatia tangentei folosind ecuatia prin dedublare si de aici se determina
panta tangentei.
b) se tine cont ca normala trece prin A(x
1
, y
1
) si este perpendiculara pe tangenta,
deci m
normalei
= −
1
m
tan gentei
c) se scrie ecuatia dreptei care trece prin punctul A(x
1
, y
1
) si are panta m
normalei:
y −y
1
= −
1
m
tan gentei
(x −x
1
)
154
'
&
$
%
Fila 36 = Geometrie analitica
Elipsa. Teorie
FORMULE:
1) Definitia elipsei: Fie doua puncte F si F

numite focare si un punct M
aflat pe elipsa. Elipsa reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc
relatia:
MF +MF

= 2a
Cu alte cuvinte, suma distantelor de la orice punct aflat pe elipsa la cele doua
focare este constanta si anume este egala cu lungimea axei mari.
2) Desenul: Fie urmatoarea elipsa:
O x
y
M
A(a,0) A’(-a,0)
B(0,b)
B’(0,-b)
F(c,0) F’(-c,0)
3) Termeni noi:
- F, F

= focarele elipsei
- dreapta FF

= axa focala
- FF

= distanta focala
A, A

, B, B

=varfurile elipsei
AA

=axa mare a elipsei
OA, OA

= semiaxele mari ale elipsei
BB

= axa mica a elipsei
OB, OB

=semiaxele mici ale elipsei.
Se observa ca pentru a=b , elipsa degenereaza intr-un cerc de raza a.
4) Formula elipsei:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, existand relatia: a
2
= b
2
+c
2
155
'
&
$
%
- Formula explicita a elipsei: Se scoate y din relatia anterioara:
→y
2
=
b
2
a
2
· (a
2
−x
2
) → se obtine:
a) y = +
b
a

a
2
−x
2
( partea elipsei de deasupra axei Ox)
b) y = −
b
a

a
2
−x
2
( partea elipsei de sub axa Ox)
5) Ecuatia tangentei la elipsa in punctul M(x
0
, y
0
) are ecuatia:
x · x
0
a
2
+
y · y
0
b
2
= 1
ecuatia prin dedublare
6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M(x
0
, y
0
).
Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la
elipsa.
156
'
&
$
%
Fila 37 = Geometrie analitica
Hiperbola. Teorie
FORMULE:
1) Definitia hiperbolei: Fie doua puncte F si F

numite focare si un punct
M aflat pe hiperbola. Hiperbola reprezinta locul geometric al punctelor M care
indeplinesc relatia:
|MF −MF

| = 2a
Cu alte cuvinte, modulul diferentei distantelor ( adica diferenta distantelor, fara
a conta semnul ) de la orice punct aflat pe hiperbola la cele doua focare este
constanta si anume este egala cu lungimea axei mari.
2) Desenul: Fie urmatoarea hiperbola:
O
x
y
F(c,0)
F’(-c,0)
A(a,0)
A’(-a,0)
y = +
b
a
· x
y = −
b
a
· x
3) Termeni noi:
- A, A

= varfurile hiperbolei
- OX = axa transversala
- OY = axa netransversala
- F, F

= focarele hiperbolei
- dreapta FF

= axa focala
- distanta FF

= distanta focala
- MF, MF

= razele focale ale punctului M.
-dreptele y = +
b
a
· x si y = −
b
a
· x se numesc asimptotele hiperbolei.
4) Formula hiperbolei:
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1, existand relatia: a
2
= b
2
+c
2
- Formula explicita a hiperbolei: Se scoate y din relatia anterioara:
157
'
&
$
%
→y
2
=
b
2
a
2
· (x
2
−a
2
) → se obtine:
a) y = +
b
a

x
2
−a
2
( partea hiperbolei de deasupra axei Ox)
b) y = −
b
a

x
2
−a
2
( partea hiperbolei de sub axa Ox)
5) Ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M(x
0
, y
0
) are ecuatia:
x · x
0
a
2

y · y
0
b
2
= 1
ecuatia prin dedublare
6) Ecuatia normalei la hiperbola in punctul M(x
0
, y
0
).
Indicatie: Se tine cont ca normala la hiperbola este perpendiculara pe tangenta
la hiperbola.
7) Intersectia dintre o dreapta d: α· x+β · y +γ=0 si hiperbola
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1
se determina rezolvand sistemul:
_
α · x +β · y +γ = 0
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1
Interpretare rezultate sistem:
a)Daca sistemul are 2 solutii, insemana ca dreapta este secanta hiperbolei.
b)Daca sistemul are 1 solutie, insemana ca dreapta este tangenta hiperbolei.
c)Daca sistemul nu are solutii, insemana ca dreapta nu intersecteaza hiperbola.
.
158
'
&
$
%
Fila 38 = Geometrie analitica
Parabola. Teorie
FORMULE:
1) Definitia parabolei:
a) Constructia parabolei:
Fie un punct F numit focarul parabolei si o dreapta h numita directoarea
parabolei.
- Se duce o perpendiculara din focarul F pe directoarea h. Punctul A reprezinta
intersectia dintre perpendiculara din F pe h.
- Punctul O, numit varful parabolei, se afla la jumatatea distantei dintre focarul
F si
punctul A de intersectie dintre perpendiculara din F pe directoarea h.
- Punctul O se considera ca origine a axelor.
Distanta FA se noteaza cu p. Deci FO=OA=
p
2
. Deoarece O se considera
ca origine a axelor, punctul F are coordonatele F(
p
2
, 0) iar A are coordonatele
A(−
p
2
, 0)
b) Definitia parabolei:
Parabola reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia:
distanta(M,h)=distanta(M,F)
Cu alte cuvinte, distanta de la orice punct aflat pe parabola pana la focar
(F), este egala cu distanta de la acel punct al parabolei la o dreapta numita
directoarea parabolei.(h)
2) Desenul: Fie urmatoarea parabola:
O
x
y
M
h
F(
p
2
, 0)
A(−
p
2
, 0)
De retinut: AF ⊥h si O= mijlocul lui AF.
3) Termeni noi:
F = focarul parabolei.
159
'
&
$
%
h = directoarea parabolei.
O= varful parabolei.
p = AF si este distanta dintre focarul F si intersectia lui h cu OX.
MF=raza focala a punctului M.
4) Formula parabolei:
y
2
= 2 · p · x
Exemplu: Ecuatia y
2
= x reprezinta ecuatia unei parabole, deoare ce poate
scrie
sub forma echivalenta y
2
= 2 ·
1
2
· x , de unde se observa ca p =
1
2
.
- Formula explicita a parabolei: Se scoate y din relatia anterioara si se obtine:
a) y = +

2 · p · x ( partea parabolei de deasupra axei Ox)
b) y = −

2 · p · x ( partea parabolei de sub axa Ox)
5) Ecuatia tangentei la parabola in punctul M(x
0
, y
0
) are ecuatia:
y · y
0
= 2 · p · (x +x
0
)
ecuatia prin dedublare
6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M(x
0
, y
0
).
Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la
elipsa.
7) Intersectia dintre o dreapta d: α · x + β · y + γ=0 si elipsa y
2
= 2px se
determina rezolvand sistemul:
_
α · x +β · y +γ = 0
y
2
= 2px
Interpretare rezultate sistem:
a) Orice dreapta paralela cu Ox, este secanta parabolei.
b)Daca sistemul are 1 solutie, insemana ca dreapta este tangenta parabolei.
c)Daca sistemul nu are solutii, insemana ca dreapta nu intersecteaza parabola.
160
'
&
$
%
Fila 39 = Geometrie analitica
Cerc, Elipsa, Hiperbola.Parabola
Exercitii
Cercul:
1) Scrieti ecuatia unui cerc, determinat prin:
a) Centrul M(2,-3) si raza r=7
b) Extremitatile diametrelor A(3,2) si B(1,6).
c) Punctele A(-1,5), B(-2,2), C(5,5) , stiind ca A,B,C apartin cercului.
2) a) Aratati ca ecuatia x
2
+y
2
−6x −4y + 8 = 0 reprezinta ecuatia unui cerc,
punand in evidenta centrul cercului si raza.
b) Scrieti ecuatia tangentei la cerc in punctul A(2,0).
3) Fie cercul (x −3)
2
+ (y −2)
2
= 9..
Aflati distanta de la centrul cercului la dreapta y=3x+2.
4) Verificati daca punctul A(2,3) apartine cercului (x −4)
2
+ (y −3)
2
= 16.
Elipsa:
5) Se da elipsa avand focarele F(1,0) si F

(-1,0) si semiaxa mare a=5.
a) Desenati elipsa
b) Scrieti ecuatia elipsei.
6) Se dau ecuatiile:
E
1
:
x
2
9
+
y
2
4
= 1
E
2
: 3x
2
+ 2y
2
= 12
Pentru fiecare elipsa, aflati varfurile, axele, focarele si faceti desenul elipsei.
Hiperbola:
7) Fie hiperbolele:
H
1
: x
2
−y
2
= 1
H
2
:
x
2
9

y
2
16
= 1
Pentru fiecare dintre hiperbole, aflati varfurile, focarele si asimptotele.
8) Fie hiperbola :
161
'
&
$
%
H: 2x
2
−5y
2
−10 = 0
a) aflati varfurile si asimptotele lui H.
b) scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul A(

10,

2).
c) scrieti ecuatia normalei la hiperbola in punctul A(

10,

2).
Parabola:
9) Se da parabola determinata prin varful O(0,0) si focarul F(2,0).
a) scrieti ecuatia parabolei.
b) desenati parabola
10) Se da parabola determinata prin ecuatia y
2
= 6x, avand focarul F(1,0).
Determinati varful parabolei si directoarea.
162
'
&
$
%
Fila 40 = Limite de siruri
Tipuri de baza
A) TEORIE: Se recomanda studierea fisei “Limite de siruri”
B) EXERCITII
1) Tipul 1 = Fractii
a) lim
n→∞
2n
3
+n
2
−1
2n
4
+2n
2
−2
b) lim
n→−∞

n
2
−2n+2−n
2n+1
2) Tipul 2 = Sume consacrate
a) lim
n→∞
1
2
+2
2
+3
2
···n
2
2n
2
−1
b) lim
n→∞
1
1·2
+
1
2·3
+· · · +
1
n(n+1)
3) Tipul 3 = Radicali
lim
n→∞
(

n
2
+ 3 −
_
n
2
−3)
4) Tipul 4 = Folosind formula
_
1 +
1
n
_
n
→e
lim
n→∞
_
n−2
n+3
_
n−1
5) Tipul 5 = Folosind a
n
→0, pentru a= subunitar
lim
n→∞
7
n+1
−5
n−2
2·7
n
+3·5
n+1
6) Tipul 6 = Teorema cleste
lim
n→∞
3
n
n!
163
'
&
$
%
164
'
&
$
%
Fila 41 = Limite de siruri
Exercitii tipurile 1,2,3,4,5
Calculati limitele urmatoarelor siruri, pentru n->∞
Tipul 1
1)a
n
=
−3n
5
+2n+3
−n
4
+n
3
+1
2)a
n
=
n
4
−2n
2
+1+n

1
3
n
2
+n
3)a
n
=
−2n+1
n
2
+2
4)a
n
=
2n+

5n
2
+3
3n+6
5)a
n
=
n
4


6n
6
+4
2n
7
+2n+3
6)a
n
=
5

n
10
−2n
4
+1+5n
2
4n
2
+3n+1
7)a
n
=
4n
3

3

n
11
−24n+3
3n
2
+1
Tipul 2
8)a
n
=
1+2+3+···+n
n+2

n
2
9)a
n
=
1
2
+2
2
+3
2
+···+(2n−1)
2
n
3
10)a
n
=
2
2
+4
2
+6
2
+···+(2n)
n
2
2
11)a
n
=
1·3+3·5+···+(2n−1)(2n+1)
n
3
12)a
n
=
1
1·2
+
1
2·3
+· · · +
1
n(n+1)
13)a
n
=
1
1·3
+
1
3·5
+· · · +
1
(2n−1)(2n+1)
14)a
n
=
1
1·3
+
1
2·4
+· · · +
1
n(n+2)
Tipul 3
15)a
n
=

n
2
+ 1 −

n
2
−1
16)a
n
= 2n −
3

8n
3
+n
2
+ 1
17)a
n
=

4n
2
+ 3n −1 −2n
18)a
n
= n(

n
2
+ 1 −n)
19)a
n
=
3

n
2
+n + 1 −
3

n
2
−n −1
20)a
n
=
3

n
2
· (
3

n + 1 −
3

n −1)
Tipul 4
165
'
&
$
%
21)a
n
=
_
3n+1
3n+3
_
n−1
22)
_
n
2
+n
n
2
−1
_ n
2
n+1
23)a
n
=
_
n+
3

n+1
n+
3

n+2
_
n
24)a
n
=
_
3n+2
3n+5
_
n
Tipul 5
25)a
n
=
3
n
+5
n
3
n+1
+5
n+1
26)a
n
=
α
n

n
α
n+1

n+1
166
'
&
$
%
Fila 42 = Limite de siruri
Exercitii tipurile 1,2,3,4,5
Tema
Calculati limitele urmatoarelor siruri, pentru n->∞
Tipul 1
1)a
n
=
5n
4
+2n
3
+1
−3n
3
+6
2)a
n
=
2n
3
+

n
2
+1
n
5
+3
3)a
n
=

3·n
2
+n+1

3

n+2
Tipul 2
4)a
n
=
1+2+3+···+n
3+12+···+3n
2
5)a
n
=
1·2+2·3+···+n(n+1)
4n
2
+5
Tipul 3
6)a
n
=

n · (

n + 1 −

n)
7)a
n
= n −

n
2
+n + 1
8)a
n
= n(

n
2
+ 1 −n)
9)a
n
= n

n · (

n + 1 +

n −1 −2

n)
10)a
n
= (

n + 1 −2

n + 2 +

n + 3)
11)a
n
=
3

n
2
+n + 1 −
3

n
2
−n −1
12)a
n
= 2n −
3

8n
3
+n
2
+ 1
13)a
n
=
5

n + 1 −
5

2n + 1
Tipul 4
14)a
n
=
_
n
2
+2n−2
n
2
−2
_

n
3
15)a
n
=
_
1 +
3n+5
4n
2
+8n+4
_
n
16)a
n
=
_
1 +
3
n−7
_
n+5
Tipul 5
17)a
n
=
7
n+2
−5
n−3
7
n+2
+5
n−2
18)a
n
=
3
n−2
+2
n−1
2
n+1
−3
n+1
19)a
n
=
2·α
n

n
3·α
n
+4·β
n
20)a
n
=
α
n
1+α
2n
167
'
&
$
%
168
'
&
$
%
Fila 43 = Limite de siruri
Teorema cleste
A) Teorie:
Teorema cleste: Fie un sir a
n
.
Daca b
n
≤ a
n
≤ c
n
si b
n
→l si c
n
→l, atunci si sirul a
n
→l
Caz particular : Pentru l=0, se mai numeste Criteriul majorarii, adica :
b
n
≤ a
n
≤ c
n
si b
n
→0 si c
n
→0, atunci si sirul a
n
→0.
B) Exercitii
1) Aratati ca lim
n→∞
2
n
n!
= 0
2) Calculati lim
n→∞
1!+2!+···n!
(2n)!
3) Calculati lim
n→∞
n
2
n!
4) Calculati lim
n→∞
_
1

n
2
+1
+
1

n
2
+2
+· · · +
1

n
2
+n
_
5) Calculati lim
n→∞
n
2
n
6) Aratati ca lim
n→∞
n · a
n
=0 pentru |a|<1.
7) Calculati lim
n→∞
sin(n!) ·
n
n
2
+1
8) Calculati lim
n→∞
n
5
n
169
'
&
$
%
170
'
&
$
%
Fila 44 = Siruri
Convergenta sirurilor
A) Teorie:
Fie sirul a
n
. Un sir este convergent daca este monoton si marginit.
In caz contrar, este divergent.
Pentru a studia convergenta, se studiaza :
a) Monotonia. Se incerca sa se arate ca sirul este crescator, adica a
n+1
≥ a
n
( respective descrescator, adica a
n+1
≤ a
n
). Se porneste de la diferenta
a
n+1
− a
n
care se compara cu zero, sau eventual de la raportul
a
n+1
a
n
care se
compara cu 1. De avut in vedere ca se poate folosi metoda de a porni de la
raportul
a
n+1
a
n
doar daca a
n
> 0. Dupa determinarea monotoniei se va trece la
determinarea marginirii.
Mentiuni:
- De remarcat ca pentru sirurile crescatoare, primul termen a
1
, care este
cunoscut, pentru n=1, reprezinta totodata si marginea inferioara a sir-
ului, deoarece
a
1
≤ a
2
≤ · · · ≤ a
n
, adica a
n
≥ a
1
.
- In mod similar, pentru sirurile descrescatoare, primul termen a
1
, care
este cunoscut, pentru n=1, reprezinta totodata si marginea superioara a
sirului, , deoarece a
1
≥ a
2
≥ · · · ≥ a
n
, adica a
n
≤ a
1
.
b) Marginirea:
Scopul este determinarea a doua numere α si β astfel incat sa avem α ≤ a
n
≤ β
unde α poate fi oricat de mic, iar β poate fi oricat de mare, dar sa fie finite.
Din studiul monotoniei, am aflat deja unul dintre capete ca fiind a
1
( pt sir
crescator, a
1
reprezinta α, iar daca sirul este descrescator, a
1
reprezinta β).
Ramane sa mai stabilim cel de al doilea capat.
Daca sirul este atat monoton cat si marginit, tragem concluzia ca este conver-
gent, in caz contrar tragem concluzia ca este divergent.
B) Exercitii:
171
'
&
$
%
Studiati convergenta urmatoarelor siruri:
1)a
n
=
n+1
n+2
2)a
n
=
n+1
n
3)a
n
=
2
n
n!
4)a
n
=
3
n
n!
4)a
n
=
1
2
·
3
4
·
5
6
· · ·
2n−1
2n
5)a
n
= −
n+1
n+3
6)a
n
=
n!
n
n
172
'
&
$
%
Fila 45 = Limite de functii ( clasice)
Exercitii
Lectia 1
A) TEORIE: Studiati fisa “Limte de functii”
B) EXERCITII:
Calculati urmatoarele limite de functii, fara a folosi derivate:
Tipul 1 = limite cu x →∞ ( similar cu sirurile)
1) lim
x→∞
_
x+1
x−1
_
x
2) lim
x→−∞
_

x
2
+1
x+1
_
Tipul 2 = Rezolvare cu tabele: x →x
0
si x −x
0
apare la numitor
3) lim
x→5
3
x−5
4) lim
x→3
4
7+2
x−3
5) lim
x→0
1
e
1
x −e
Tipul 3 = Fractii de polinoame care se simplifica
6) lim
x→2
x
3
−x−6
x
2
−4
7) lim
x→3
x
2
−5x+6
x−3
Tipul 4 = Limite de functii trigonometrice: Idee lim
x→1
sin(x)
x
= 1
8) lim
x→0
sin 7x
sin 9x
9) lim
x→0
tg7x
tg3x
10) lim
x→0
sin 3x
x
11) lim
x→0
tg5x
8x
12) lim
x→0
cos x−cos 7x
cos 3x−cos 2x
13) lim
x→0
1−cos x
x
2
173
'
&
$
%
174
'
&
$
%
Fila 46 = Limite de functii ( clasice)
Exercitii.
Lectia 2
Calculati urmatoarele limite de functii:
1) lim
x→∞
x
3
+2x
2
+3x+1
x
6
+3x
2
+x+2
2) lim
x→−∞

x
2
+2x+5−x
x−1
3) lim
x→∞
_√
x
2
+ 3 −

x
2
−3
_
4) lim
x→∞
_
3x+1
3x+5
_
x
2
+1
5) lim
x→8
1
x−8
6) lim
x→4
2
1+e
3
x−4
7) lim
x→0
sin x−sin 7x
sin 3x−sin 2x
8) lim
x→0
1−cos x
4x
2
9) lim
x→0
7x
2
1−cos
3
x
10) lim
x→0
cos 3x−cos 5x
cos 3x−cos 9x
11) lim
x→0
1−cos
3
x
x·sin 2x
12) lim
x→a
_
sin x
sin a
_ 1
x−a
13) lim
x→∞
a
x
−1
x
14) lim
x→∞
5
3x
−1
4x
15) lim
x→∞
a
2x
−1
5x
175
'
&
$
%
176
'
&
$
%
Fila 47 = Asimptote
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatii ale limitelor de functii: continui-
tate, derivabilitatea, asimptote” si anume partea de “Asimptote”.
Pe scurt etapele sunt urmatoarele:
Pas1=Se stabileste domeniul de definitie.
Pas2=Se scrie domeniul de definitie ca si reuniune de intervale si se calculeaza
valorile functiei (respective limitele functiei daca este interval deschis) in capetele
de intervale.
Pas3= Se interpreteaza rezultatele de la Pasul2 ( conform teoriei din fisa
mentionata anterior) si se determina asimptotele in ordinea urmatoare:
1. asimptote orizontale
2. asimptote oblice
3. asimptote verticale.
B) EXERCITII
Stabiliti asimptotele urmatoarelor functii:
1)f(x) =
x
2
+2x+5
x
2
+6x
2)f(x) =
1
(x−3)(x−5)
3)f(x) =
(x+1)
3
x
2
−x+1
4)f(x) =
x
x
2
−1
5)f(x) =
3x
2
x
2
+1
6)f(x) =
1−x
2
1+x
2
7)f(x) =
x
2
+3x+1
x
2
−x+1
177
'
&
$
%
178
'
&
$
%
Fila 48 = Continuitate
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”, partea de
“Continuitate”
B) EXERCITII:
1) Studiati continuitatea functiei:
f:R → R, f(x) =
_
1
1+2
1
x+2
, x ∈ R\{−2}
0, x = −2
2) Fie functia
f : R →R, f(x) =
_
x + 1, x ∈ [0, 1]
3ax + 3, x ∈ (1, 2]
Determinati a real astfel incat f sa fie continua.
3) Studiati continuitatea functiei:
f:R→R, f(x) =
_
e

1
x
2
0, x = 0
, x = 0
4) Discutati in raport cu a∈R continuitatea functiei:
f:R→R, f(x) =
_
1
1+e
1
x−1
, x = 1
a, x = 1
5) Studiati continuitatea functiei:
f:R→R, f(x)=|x
2
−1|
6) Se considera functia
f:R→R, f(x) =
_
a · sin(x) + cos(x), x ∈ [0,
π
4
]
tg(x) + 2 · a · ctg(x), x ∈ (
π
4
,
π
2
)
Determinati a real, astfel incat functia sa fie continua in x=
π
4
.
7) Studiati continuitatea functiei:
f:R→R, f(x)=
_
x
n
−a
n
x−a
m, pentru x = a
, pentru x ∈ R\{a}
179
'
&
$
%
180
'
&
$
%
Fila 49 = Derivabilitate
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”, partea de
“Derivabilitate”
B) EXERCITII:
1) Studiati derivabilitatea functiei:
f:(−
1
2
, ∞)→R, f(x)=
_
ln(1 + 2x), −
1
2
< x ≤ 0
2x, x > 0
,
2) Studiati derivabilitatea functiei:
f:(0,∞)→R, f(x)=
_ √
x
2
+ 5x + 2, 0 < x ≤ 2
9
8
x +
7
4
, x > 2
3) Studiati derivabilitatea functiei:
f:R→R, f(x)=ln
|x+1|+1
|x−1|
181
'
&
$
%
182
'
&
$
%
Fila 50 = Derivate
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Derivate”
B) EXERCITII:
1) Derivati urmatoarele functii in punctele specificate:
a) f(x)=

5x + 1 in x=3
b) f(x)=ln(x
2
+ 5x) in x=1
c) f(x)=sin(2x
2
+ 1) in x=2.
2) Derivati urmatoarele functii:
a) x
7
+ ln(x) −5
x
b) f(x) =
3

x
5
+ 7
x
· sin(x)
c) f(x) = 7x
3
+ 2 · 5
x
+ cos(x)
d) f(x) = x · e
x
+ 7
x
· ln(x)
e) f(x) =
4

x
7
· 5
x

4
x
ln(x)
f) f(x) = tg(x) · 7
x
−3 · x
7
+ cos(x)
g) f(x) = 5
x
· x
7
−2 sin(x) · tg(x)
h) f(x) =
3
x
ln(x)
−5 ·
7
x
cos(x)
i) f(x) = log
x
3
·x
8
+x
5
·
3

x
j) f(x) =

x −2
3

x · 7
x
183
'
&
$
%
184
'
&
$
%
Fila 51 = Teorema lui l’Hˆopital
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile derivatelor” partea cu “Teo-
rema lui l’Hˆopital”
B) EXERCITII:
Calculati limitele urmatoarelor functii, folosind teorema lui l’Hˆopital:
1) Nedeterminare
_
0
0
¸
,
_


¸
a) lim
x→1
x
4
−1
x
3
−1
b) lim
x→−2
x
2
−4
x
2
+5x+6
c) lim
x→0
ln(1+x)
3x
2) Nedeterminare [0 · ∞]
a) lim
x→1
(x −1) · ln

x
2
+ 2x −3
b) lim
x→1
c) lim
x→∞
e
x
· ln(1 −
1
x
)
3) Nedeterminare [∞−∞]
a) lim
x→1
_
x
x−1

1
ln(x)
_
4) Nedeterminare tip [f
g
]
a) lim
x→1
x
1
x−1
b) lim
x→0
(sin x)
sin x
TEMA: Calculati limitele urmatoarelor functii, folosind teorema lui l’Hˆopital:
1) lim
x→1
1−x
1−x
5
2) lim
x→0
ln(sin 2x)
ln(sin 3x)
3) lim
x→∞
ln
2
x
2
x
4
4) lim
x→∞
e
x
−e
−x
e
x
+e
−x
5) lim
x→0
x
5
· ln(x)
6) lim
x→0
1−cos x
x
2
7) lim
x→0
1−cos
3
x
7x
2
8) lim
x→0
x
7x
9) lim
x→1
185
'
&
$
%
10) lim
x→∞
_
x−3
x+2
_
x
2
+1
186
'
&
$
%
Fila 52 = Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy
Exercitii
A) TEORIE: Studiati fisa “Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy”
B) EXERCITII
1) Studiati valabilitatea teoremei lui Rolle pentru functia:
f : [0, 2] →R, f(x) = |x −1|
2) Studiati aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functia:
f : [1, 3] →R, f(x) =
_
x, 1 ≤ x ≤ 2
x
2
4
+ 1, 2 < x ≤ 3
3) Determinati constanta ξ
care intervine in teorema lui Cauchy pentru functia:
f : [−2, 5] →R, f(x) =
_ √
x + 3, −2 ≤ x < 1
x
4
+
7
4
, 1 ≤ x ≤ 5
4) Demonstrati urmatoarele inegalitati folosind teorema lui Lagrange:
a) |sin(b)-sin(a)|≤|b-a|
b)
b−a
cos
2
a
< tg(b) −tg(a) <
b−a
cos
2
b
pentru 0 ≤ a < b <
π
2
5) Demonstrati egalitatea:
arccos
1−x
2
1+x
2
= 2 · arctg(x)
6) Fie f : [−1, 1] →R, f(x) = arcsin(x) si g : [−1, 1] →R, g(x) = −arccos(x).
Demonstrati ca f si g difera printr-o constanta.
7) Demonstrati inegalitatea:
x
1+x
2
< arctg(x), x ∈ (0, ∞)
Studiati fisa “Interpretarea geometrica a derivatei” si efectuati exerci-
tiile de la acea fisa.
187
'
&
$
%
188
'
&
$
%
Fila 53 = Reprezentarea grafica a functiilor
A) TEORIE:
Etapele pentru reprezentarea grafica a unei functii sunt urmatoarele:
1) Se stabileste domeniul de definitie
2) Se scrie domeniul de definitie ca reuniune de intervale si se cal-
culeaza valorile functiei in capetele de intervale (pentru intervale inchise) ,
respectiv limitele functiei in capetele de intervale (pentru intervale deschise)
3) Se stabilesc asimptotele prin interpretarea rezultatelor anterioare. Se
stabilesc prima data asimptotele orizontale, apoi cele oblice si apoi cele verticale.
4) Se fac intersectiile functiei cu axele de coordonate, adica
a) pentru axa Ox se face y=0 si se scoate x.
b) pentru axa Oy se face x=0 si se scoate y.
5) Studiul derivatei intai.
a) Se calculeaza f

b) Se rezolva ecuatia f

= 0 si se scot radacinile acestei ecuatii de ex: x1* si
x2*.
c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f

, de exemplu:
x x1* x2*
f’ + + + 0 - - - - 0 + + +
f(x) crescat. Maxim=(x1*,f(x1*) descresc. minim=(x2*.f(x2*) cresc.
Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de extreme local(minime si maxime).
6) Studiul derivatei a doua.
a) Se calculeaza f

b) Se rezolva ecuatia f

= 0 si se scot radacinile acestei
ecuatii de ex: x1** si x2**. c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f

, de
exemplu:
x x1** x2**
f’’ + + + 0 - - - - 0 + + +
f(x) convexa concava convexa
Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de inflexiune.
7) Se intocmeste tabelul final:
- Pe prima linie se scriu toate valorile importante obtinute pt x, exemplu
x

1
, x

2
, x
∗∗
1
, x
∗∗
2
, x = 0, etc
- Pe linia doi practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea primei derivate.
- Pe linia trei practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea derivate a doua.
- Pe ultima linie se scriu valorile functiei (respectiv limitele functiei) aferente
valorilor lui x din linia 1
189
'
&
$
%
x x1* x1** x2* x2**
f’ + + + 0 - - - - 0 + + +
f’’ + + + + 0 - - - - 0 + +
f(x) f(x1*) f(x1**) f(x2*) f(x2**)
8) Trasare grafic, in ordinea urmatoare:
a) trasare axe Xoy si domeniu de definitie
b) trasare asimptote
c) intersectii cu axele de coordonate
d) folosind tabelul final, se incepe de la stanga spre dreapta si se pune un
punct de tipul (x,f(x)) din tabel pe grafic. Se continua cu punctul urmator
(x,f(x)) si punctele se unesc conform indicatiilor primei derivate (crescator sau
descrescator) si indicatiilor date de a doua derivate ( convex sau concav).
Observatii:
1) Uneori nu este necesar studiul derivatei a doua
2) Avansat ( optional) : studiul periodicitatii si paritatii
B) EXERCITII:
Reprezentati grafic functiile:
a) f(x) = x
2
−5x
b) f(x) = x
3
+x
2
c) f(x) =
1
x
+
1
x
2
d) f(x) =
1
x(x−1)
190
'
&
$
%
Fila 54 = Aplicatiile derivatelor
Monotonie. Puncte de extrem
Grafice de functii
Exercitii
1) Studiati monotonia si aflati punctele de extreme pentru functiile:
a) f(x) = x · ln(x)
b) f(x) = arcsin
2

x
x+1
c) f(x) =
arcsin(x)

1−x
2
2) Reprezentati grafic functiile:
a) f(x) =
1
x(x−1)
b) f(x) = x + arcsin(x)
c) f(x) =
cos(x)
cos(x)−sin(x)
d) f(x) = arctg(ln(x))
e) f(x) = x −sin(x)
191
'
&
$
%
192
'
&
$
%
Fila 55 = Analiza a XI-a
Recapitulare
Fisa 1
1) Calculati urmatoarele limite de siruri:
a) lim
n→∞

n(

n + 1 −

n)
b) lim
n→∞
1·3+3·5+···(2n−1)(2n+1)
5n
4
c) lim
n→∞
_
4n+1
4n−2
_
n−5
2) Calculati urmatoarele limite de functii, fara a utiliza regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→3
x
2
−6x+9
x−3
b) lim
x→7
2
x−7
c) lim
x→∞
8
x+3
−5
x−2
8
x
+4
x
3) Calculati urmatoarele limite de functii, utilizand regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→1
1−x
3
1−x
4
b) lim
n→0
ln(sin 4x)
ln(sin 5x)
c) lim
n→0
x
3
· ln(x)
4) Verificati existenta asimptotelor pentru f : R →R, unde :
a) f(x) =
5x
2
x
2
+2
b) f(x) =
x
2
+x+5
6x
5) Studiati continuitatea functiilor:
a) f : R →R, f(x) = |x
2
−4|
b) f : R →R, f(x) =
_
1
1+2
1
x+2
, x ∈ R\{−2}
0, x = −2
6) Derivati urmatoarele functii:
a) f(x) =
x
3
·ln(x)
7·e
x
b) f(x) = ln(sin(4x
2
+ 3))
c) f(x) = sin(tg(7
2x
+ 5))
7) Studiati derivabilitatea functiei:
f : (0, ∞) →R, f(x) =
_ √
x
2
+ 5x + 2, 0 < x ≤ 2
9
8
· x +
7
4
, x > 2
8) Reprezentati grafic functiile:
a) f(x) = x
3
+x
2
193
'
&
$
%
b) f(x) =
5
x(x−2)
194
'
&
$
%
Fila 56 = Analiza a XI-a
Recapitulare
Fisa 2
1) Calculati urmatoarele limite de siruri:
a) lim
n→∞
1
3
+2
3
+···+n
3
n
3

n
4
b) lim
n→∞

n
k=1
1
k(k−1)
c) lim
n→∞
2
n
+3
n
3
n
+4
n
2) Studiati convergenta sirurilor:
a) a
n
=
n
3
n
b) a
n
=
5
n
n!
3) Calculati urmatoarele limite de functii, fara a utiliza formula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→1
x
2
−2x+1
x
2
−5x+4
b) lim
x→7
6x−2
x−7
c) lim
x→∞

x
2
+3−2
x−1
d) lim
x→−∞

x
2
−2+6
x+5
4) Calculati urmatoarele limite de functii, utilizand regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→∞
ln(1+x·3
x
)
2x
b) lim
x→0
tg(x)
ln(2x+1)
c) lim
n→∞
(ln x)
2
3x
2
d) lim
n→∞
x · e
−x
2
5) Studiati continuitatea urmatoarelor functii f : R →R, pentru:
a) f(x) =
_
x + 3, x ≤ 2
x
2
+ 1, x > 2
b) f(x) =
_
e
x
−1
x
, x = 0
1, x = 0
c) f(x) =
_
x
2
−4x+3
x−3
5, x = 3
, x = 3
d) f(x) =
_
2 · a · x + 1, x ≤ 1
a · x
2
+ 5a · x, x > 1
6) Studiati derivabilitatea functiei:
f : R →R, f(x) =
_
x
2
+x + 1, x ≤ 1
x
3
+ 2, x > 1
7) Se considera functia f(x) = (−1)
n
· e
−x
.
Demonstrati ca f
n
(x) = (−1)
n
· e
−x
8) Se da functia f : R →R, f(x) =
5x
4
+2x+1
x
4
a) Determinati asimptotele functiei.
b) Calculati f

(x) si determinati intervalele de monotonie ale functiei.
c) Trasati graficul functiei.
195
'
&
$
%
d) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x
0
= 1.
196
'
&
$
%
Fila 57 = Analiza a XI-a
Recapitulare
Fisa 3
1) Calculati urmatoarele limite de siruri:
a) lim
n→∞
6n
3
n!
b) lim
n→∞
_
3

3n
2
+1
+
3

3n
2
+2
+· · ·
3

3n
2
+n
_
c) lim
n→∞
4
n
n!
2) Fie sirul a
n
, unde a
n+1
= a
n
+ (−a)
n
.
a) aratati ca sirul nu este monoton.
b) determinati forma nerecursiva a sirului.
3) Determinati parametrul real m, astfel incat functia urmatoare sa aiba limita
in x
0
=2
f(x) =
_
sin 4(x−2)
5(x−2)
, x ∈ (0, 2)
1
5
·
tg3(x−2)
sin(x−2)
+m, x ∈ (2, 4)
4) Calculati urmatoarele limite de functii folosind regula lui l’Hˆopital:
a) lim
x→1
ln(3x−2)
x
3
−x
b) lim
x→∞
ln(x)
x
n
5) Determinati parametrul real m, astfel incat functiile urmatoare sa fie con-
tinue:
a) f : R →R, f(x) =
_
x
2
+2x−8
x−2
, x = 2
m, x = 2
b) f(x) =
_

x
2
+7−4
x
2
−2x−3
, x = 3
m, x = 3
6) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei f(x) = x · e
x
in punctul x
0
= 0.
7) Determinati a,b∈ R astfel incat f : R →R sa fie derivabila, unde
f(x) =
_
b · arctg
x
2
+a, x ≤ 2
a · x + 1, x > 2
8) Se da functia f : R →R, f(x) =
3

x
3
−3x
a) studiati variatia functiei
b) reprezentati grafic functia
b) scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x=0
c) discutati solutiile reale ale ecuatiei f(x) = m, m ∈ R.
197
'
&
$
%
198
'
&
$
%
Fila 58 = Algebra si Analiza a XI-a
Tema
A) ALGEBRA
1) Calculati A
−1
pentru matricea
A =
_
_
2 2 3
1 −1 1
−1 2 3
_
_
2) Rezolvati ecuatia matriciala:
X ·
_
−1 −2
5 8
_
=
_
7 2
−3 5
_
3) Calculati determinantul:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 −1 4
3 1 4 −5
2 0 1 −1
6 −5 4 −4
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
4) Determinati matricea X din ecuatia:
5 · X +
_
1 2
3 4
_
= 3 ·
_
1 0
0 2
_
+
_
−1 3
2 1
_
5) Determinati matricea A astfel incat:
a) A
2
= I
2
b) A
2
= O
2
B) ANALIZA
6) Calculati limitele urmatoarelor siruri:
a) a
n
=
_
2n−5
2n+1
_
n+6
b) a
n
=
_√
n
2
+ 7 −

n
2
−7
_
c) a
n
=

2n
2
−3n+1−5n
7n+2
d) a
n
=
9
n+1
+5
n−2
9
n+3
−5
n
7) Verificati convergenta urmatoarelor siruri:
a) a
n
=
n+3
n+4
b) a
n
=
3
n
(n+2)!
8) Calculati limitele urmatoarelor functii:
a) lim
x→5
3
x−5
b) lim
x→0
sin(7x)
sin(5x)
c) lim
x→0
tg(4x)
tg(7x)
9) Calculati asimptotele urmatoarelor functii:
a) f(x) =
3x
2
x
2
−2
b) f(x) =
x
2
+x+1
3x
10) Derivati urmatoarele functii:
a) f(x) =
x
3
·ln(x)
7·e
x
b) f(x) =
5

x · sin(x) +
1
5

x
· cos(x)
c) f(x) = ln(sin(x
2
+ 7))
199
'
&
$
%
200
'
&
$
%
Fila 59 = Algebra clasa XII
Lectia 1
1) Notiuni preliminare:
Intelegerea notiunilor de:
1. parte stabila
2. asociativitate
3. element neutru
4. element simetric
5. comutativitate.
2) Fie legea de compozitie:
Z x Z -> Z, x * y = x+y-xy
Verificati daca (Z,*) este grup.
3) Fie G intervalul G=(2,∞) .
Pentru orice x,y ∈G definim * : G x G -> G, x∗ y = x · y −2x −2y + 6
Aratati ca (G,*) este grup comutativ.
4) Fie H={0,1,2,3,4} ⊂Z si x * y = |x – y |
Verificati daca (H,*) este grup.
5) Fie Z
5
= {
ˆ
0,
ˆ
1,
ˆ
2,
ˆ
3,
ˆ
4}
a) Intocmiti tablele ⊕ si ⊗ in Z
5
b) Verificati daca (Z
5
, ⊕) este grup comutativ
c) Verificati daca (Z
5
, ⊗) este grup comutativ
201
'
&
$
%
202
'
&
$
%
Fila 60 = Algebra clasa XII
Exercitii cu clase de resturi
Lectia 2
1) Notiuni preliminare:
- Intocmirea de table de operatii in
ˆ
Z
n
- Demonstrarea faptului ca (
ˆ
Z
n
, +) si (
ˆ
Z
n
, •) sunt grupuri.
- Impartirea polinoamelor in
ˆ
Z
n
2) Rezolvati urmatoarea ecuatie in
ˆ
Z
5
:
ˆ
3 · ˆ x +
ˆ
2 =
ˆ
4
3) Rezolvati sistemul urmator in
ˆ
Z
6
:
_
ˆ
3 · x +
ˆ
5 · y =
ˆ
1
ˆ
5 · x +
ˆ
4 · y =
ˆ
0
4) Rezolvati sistemul urmator in
ˆ
Z
5
:
_
_
_
ˆ
3 · x +y +
ˆ
2 · z =
ˆ
3
x +
ˆ
2 · y +
ˆ
3 · z =
ˆ
1
ˆ
2 · x +
ˆ
3 · y +z =
ˆ
2
5) Aflati catul si restul impartirii lui f la g, unde:
f =
ˆ
3 · x
5
+
ˆ
4 · x
4
+
ˆ
3 · x
3
+
ˆ
3 · x
2
+
ˆ
2 · x +
ˆ
2
g =
ˆ
2 · x
2
+
ˆ
3 · x +
ˆ
1, in
ˆ
Z
5
. Efectuati apoi proba.
6) Determinati α astfel incat urmatoarea matrice sa fie inversabila:
A =
_
_
ˆ
2
ˆ
0 ˆ α
ˆ
1
ˆ
1
ˆ
0
ˆ
0 ˆ α
ˆ
1
_
_
in
ˆ
Z
3
7) Fie f si g in
ˆ
Z
5
Aflati catul si restul impartirii lui f la g, unde:
f =
ˆ
3 · x
5
+x
3
+
ˆ
2 · x +
ˆ
4
g =
ˆ
2 · x
3
+
ˆ
3 · x
2
+
ˆ
1 Efectuati apoi proba .
8) Rezolvati urmatorul sistem in Z
12
:
_
ˆ
3 · x +
ˆ
2 · y =
ˆ
4
ˆ
2 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
1
9) Fie operatiile :
x * y = x+y+3
x ◦ y = xy+3x+3y+6, unde x,y ∈Z.
203
'
&
$
%
Verificati daca (Z,*) este grup abelian
Verificati daca (Z,◦) este monoid comutativ.
10) Rezolvati in
ˆ
Z
9
ecuatia:
ˆ
7 · x +
ˆ
3 =
ˆ
2
11) Fie Z x Z -> Z, x * y = x+y-1.
Verificati daca (Z,*) este grup abelian.
204
'
&
$
%
Fila 61 = Algebra clasa XII
Exercitii cu morfisme, izomorfisme
Lectia 3
Notiuni preliminare: Morfism si izomorfism. Bijectivitate.
1) Aratati ca functia f: (0,∞) -> (-1,1), f(x)=
x−1
x+1
, ∀x ∈ (0, ∞) este un izomor-
fism de la grupul (R

, •) la grupul (G, ∗), unde (G, ∗) se defineste astfel: G=(-
1,1), si x * y=
x+y
1+xy
Mentiune: Examen Bacalaureat
2) Fie ε = −
1
2
+i·

3
2
si G={1, ε, ε
2
}⊂ C. a) Alcatuiti tabla (G, •) ( mentiune=•
inseamna inmultire) b) Aratati ca (G, •) este grup abelian c) Aratati ca grupul
(G, •) este izomorf cu grupul
3) Fie G=(-1,1) si pentru orice x,y ∈ G definim: x * y =
x+y
1+xy
Stiind ca (G,*) este grup, iar functia f:G -> R, definita prin
f(x) =
_
x
0
dt
1−t
2
Mentiune: Admitere ASE
4) Fie E=R\{0} si f
i
: E− > E, 1 <= i <= 4
f
1
(x) = x, f
2
(x) =
1
x
, f
3
(x) = −x, f
4
(x) = −
1
x
, ∀x ∈ E
a) Aratati ca multimea G={f
1
, f
2
, f
3
, f
4
} impreuna cu compunerea functiilor
formeaza un grup abelian.
b) Aratati ca (G, ◦) este izomorf cu grupul lui Klein.
Indicatie: Vezi grupul lui Klein, manual algebra XII, pag. 43
5) Rezolvati in
ˆ
Z
5
sistemul:
_
ˆ
4 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
2
ˆ
3 · x +
ˆ
2 · y =
ˆ
2
Mentiune: Examen Bacalaureat
205
'
&
$
%
206
'
&
$
%
Fila 62 = Algebra clasa XII
INEL
Lectia 4
Notiune de GRUP
Fie *:AxA->A, de exemplu x * y = x+y-xy
Se studiaza pentru (A,*) daca avem indeplinite:
1) Parte stabila: Daca pentru ∀x, y ∈ A →x ∗ y ∈ A
2) Asociativitate: Daca pentru ∀x, y, z ∈ A, x*(y*z)=(x*y)*z
3) Element neutru: Daca pentru ∀x ∈ A, ∃e ∈ A, astfel incat
x* e=e*x=x
4) Element simetric: Daca pentru ∀x ∈ A, ∃x

∈ A,astfel incat
x ∗ x

= x

∗ x = e
5) Comutativitate: Daca pentru ∀x, y ∈ A, x*y=y*x
Pentru 1,2,3,4 adevarate, inseamna ca (A,*) este grup.
Daca in plus este adevarat si 5, avem grup comutativ, sau grup abelian.
Notiunea de MONOID
Fie A o multime nevida si *:AxA->A, de exemplu x * y = x+y-xy
(A,*) este MONOID daca avem:
(A,*)=asociativ si
(A,*)= element neutru
207
'
&
$
%
INEL
Fie
- A=multime nevida si - 2 legi de compozitie, de exemplu notate cu * si

Avem (A,∗, •) = INEL, daca sunt indeplinite urmatoarele 3 conditii:
- 1) (A,*)= grup abelian(comutativ) adica:
- Parte stabile pentru (A,*)
- Asociativitate pentru (A,*)
- Element neutru pentru (A,*)
- Element simetric pentru (A,*)
- Comutativitate pentru (A,*)
2) (A,• )=monoid adica:
- Asociativitate pentru (A,•)
- Element neutru pentru (A,•)
3) Daca operatia • ( deci a doua operatie, cea cu monoidul) , este dis-
tributiva fata de * ( deci fata de prima operatie, cea cu grupul abelian), atat
la stanga cat si la dreapta, adica daca sunt indeplinite urmatoarele doua
egalitati:
a) x • (y ∗ z) = x • y ∗ x • z ( distribuitate la stanga a lui • fata de *)
b) (y ∗ z) • x = y • x ∗ z • x ( distribuitate la dreapta a lui • fata de *)
208
'
&
$
%
Fila 63 = Algebra clasa XII
Probleme recapitulative
Lectia 5
1) Fie A={0,1,2,3,4,5} si x*y=|x-y|. Verificati daca (A,*) este grup.
2) Fie
ˆ
Z
4
= {
ˆ
0,
ˆ
1,
ˆ
2,
ˆ
3} si operatia de adunare. Verificati daca (
ˆ
Z
4
, +) este
grup.
3) Fie multimea A=R\{1} si legea de compozitie *: A x A -> A, unde
x * y =
1
2
(1 +x +y −xy)
Aratati ca (A,*) este asociativa si aflati elementul neutru.
4) Fie multimea A={a,b,c} si operatia * definita prin tabla:
a b c
----------------
a a b c
b b c a
c c a b
Aratati ca grupul (A,*) este izomorf cu (
ˆ
Z
3
, +).
5) Fie G=(-1,1) si legea de compozitie *:G x G -> G, unde x * y =
x+y
1+xy
Stiind ca (G,*) este grup, se da functia f: G -> R, f(x)=ln
_
1+x
1−x
.
Aratati ca (G,*) si (R,+) sunt izomorfe.
6) Rezolvati in
ˆ
Z
5
sistemul:
_
ˆ
2 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
2
ˆ
3 · x + ˆ y =
ˆ
1
7) Demonstrati ca multimea matricilor patratice ( de exemplu de ordinul 3),
formeaza un inel in raport cu adunarea si inmultirea matricilor.
209
'
&
$
%
210
'
&
$
%
Fila 64 = Analiza clasa XII
Formule esentiale
Lectia 1
Tabel integrale nedefinite
_
x
n
· dx =
x
n+1
n+1
+C
_
a
x
· dx =
a
x
ln(a)
+C
_
1
x
· dx = ln |x| +C
_
1
x+a
· dx = ln |x +a| +C
_
1
x
2
−a
2
· dx =
1
2·a
· ln |
x−a
x+a
| +C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln(x +

x
2
+a
2
) +C
_
1

x
2
+a
2
· dx = ln(x +

x
2
+a
2
) +C
_
1

a
2
−x
2
· dx = arcsin
x
a
+C
_
sin(x) · dx = −cos(x) +C
_
cos(x) · dx = sin(x) +C
_
1
cos
2
(x)
· dx = tg(x) +C
_
1
sin
2
(x)
· dx = −ctg(x) +C
_
tg(x) = −ln | cos(x)| +C
_
ctg(x) · dx = ln | sin(x)| +C
Integrale-> Metode de calcul :
• Metoda substitutiei= implica retete de rezolvare
• Metoda integrarii prin parti :
_
f · g

= f · g −
_
f

· g
211
'
&
$
%
Integrale definite
a) Formula lui Leibnitz-Newton :
_
b
a
f(x) · dx = F(x)|
b
a
= F(b) −F(a)
b) Formula de integrare prin parti pt integrale definite :
_
b
a
f · g

· dx = f · g|
b
a

_
b
a
f

· g · dx
c) Operatii cu integrale :
_
b
a
(f ±g) · dx =
_
b
a
f · dx ±
_
b
a
g · dx
_
b
a
k · f(x) · dx = k ·
_
b
a
f(x) · dx, pentru ∀k ∈ R.
d) Subtilitati :
- Sume Rieman
- Sume Darboux
- Functii integrabile
4) Aplicatiile integralelor in geometrie :
Fie axa Ox, dreptele verticale x=a si x=b si graficul functiei f(x)
- Suprafata S=
_
b
a
|f(x)| · dx
- Volumul V= π ·
_
b
a
f
2
(x) · dx
- Lungime curba l=
_
b
a
_
1 +f(x)
2
· dx
- Arie laterala=2 · π ·
_
b
a
|f(x)| ·
_
1 + (f

)
2
· dx
- Fie centrul de greutate G(x
G
, y
G
) al suprafetei marginite de x=a. x=b, Ox si
f(x), unde x
G
=
_
b
a
x·f(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
si y
G
=
1
2
·
_
b
a
f
2
(x)·dx
_
b
a
f(x)·dx
212
'
&
$
%
Fila 65 = Analiza clasa XII
Metoda substitutiei
Lectia 2
A) Privire generala despre integrale:
Esenta integralelor:
a) Tabelul de integrale ( de copiat si invatat)
b) Integrale nedefinite :
Calculati
_ _
e
x
+x
3
+
1
x
_
· dx
c) Integrale definite :
Calculati
_ _
e
x
+x
5
+ 7x
2
_
· dx
d) Aplicatiile integralelor in geometrie :
Calculati suprafata marginita de x=4, x=6, axa Ox si functia f(x)=x
2
+3x+ln(x)
B) Metoda substitutiei
Calculati :
a)
_

ln(x)
x
· dx
b)
_
e
x
e
x
+1
· dx
c)
_
dx

1−25x
2
dx
d)
_
x
3

1−x
8
dx
Exercitii :
1)
_
_

ln(x)
x
+ 1
_
· dx
2)
_
3·e
x
2·e
x
−1
dx
3)
_
4·dx

7−x
2
· dx
4)
_
x
4

4−x
10
dx
5)
_
2
x
·dx

1−4
x
6)
_
1+x

1−x
2
dx
7)
_
x ·

1 +x
2
· dx
8)
_
x·dx

1+x
2
· dx
213
'
&
$
%
214
'
&
$
%
Fila 66 = Analiza clasa XII
Exercitii cu integrale de tipul
_
1
gradI
,
_
1
grad2
,
_
gradI
grad2
Lectia 3
1) Calculati :
a)
_
5
3x+2
dx d)
_
−3
−3+2x
dx
b)
_
4
1−3x
dx e)
_
6
5−7x
dx
c)
_
6
−3x+2
dx f)
_
−1
−x−4
dx
2) Calculati :
a)
_
6
x
2
−6x
dx d)
_
1
−x
2
+10x−25
dx
b)
_
−1
x
2
+25
dx e)
_
1
(x−1)(x+3)
dx
c)
_
1
x
2
+8x+16
dx
3) Calculati :
a)
_
1
x
2
+3x+11
dx d)
_
1
4x
2
+x+5
dx
b)
_
1
−x
2
+3x−7
dx e)
_
1
−2x
2
+x−7
dx
c)
_
1
3x
2
+2x+5
dx f)
_
1
3x
2
+x+7
dx
4) Calculati :
a)
_
2x+1
x
2
−7x
dx
b)
_
−3x+2
x
2
−64
dx
c)
_
−x
x
2
−2x+1
dx
215
'
&
$
%
216
'
&
$
%
Fila 67 = Analiza clasa XII
Metoda integrarii prin parti
Exercitii
Lectia 4
Calculati:
1)
_
x · e
x
· dx
2)
_
x
2
· e
x
· dx
3)
_ _
1 −e
x
· x
2
−2x
3
· e
x
_
dx
4)
_
x · sin(x) · dx
5)
_
x · cos(x) · dx
6)
_
x · ln(x) · dx
7)
_
x
2
· ln(x) · dx
8)
_
e
x
· sin(x) · dx
9)
_
e
α·x
· sin(β · x) · dx
10)
_
cos
2
(x) · dx
Indicatie: Se scrie
_
cos
2
(x) · dx =
_
cos(x) · cos(x) · dx
11)
_
sin
2
(x) · dx
12)
_ _
sin
3
(x) + 2 · cos
3
(x)
_
· dx
217
'
&
$
%
218
'
&
$
%
Fila 68 = Analiza clasa XII
Integrarea functiilor rationale
Exercitii
Lectia 5
Notiuni preliminare
Fie P(x) si Q(x) doua polinoame.
_
P
Q
dx abordeaza in functie de gradele lui P si Q, astfel :
Caz 1:Pentru grad( P ) >= grad (Q)
Se face impartirea polinomului P la Q si se obtine catut C si restul R, restul R
avand grad mai mic decat Q. Prin urmare
P = C · Q+R respectiv impartind cu Q se obtine :
P
Q
= C +
R
Q
. Integrand relatia se obtine :
_
P
Q
=
_
C +
_
R
Q
Calculul integralei
_
C este intotdeauna foarte simplu, problema fiind calculul
integralei
_
R
Q
, o integrala a unei fractii de doua polinoame, gradul numaratoru-
lui fiind mai mic decat gradul numitorului, adica se ajunge la Caz 2.
Caz 2:Pentru grad( P ) < grad (Q)
Se scrie
P
Q
=
P
(x−a)
α1
·(x−b)
αl2
......(mx
2
+nx+p)
β1
.....
si se descumpune folosind
metoda coeficientilor nedeterminati. Dupa descompunere, se integreaza
expresia anterioara. Pentru modele de rezolvare complete, vezi exercitiile urma-
toare.
Exercitii integrale rationale Calculati:
1)
_
x
2
−3x+2
x
3
+2x
2
+x
dx
_
x
2
−3x+2
x
3
+2x
2
+x
dx
2)
_
x
4
x
3
−1
dx
3)
_
x
2
(x+2)
2
·(x+4)
2
dx
4)
_
x
3
+x−1
(x
2
+2)
2
dx ( = Dificila: Model Lia Arama pag 306)
219
'
&
$
%
220
'
&
$
%
Fila 69 = Analiza clasa XII
Integrarea functiilor trigonometrice
Lectia 6
Metode de rezolvare.
Idee: Dupa substitutiile urmatoare, intotdeauna se obtine o expresie
rationala in t.
Fie o functie rationala in sin(x) si/sau cos(x), notata cu R(sin(x),cos(x))
Cazul 1 Daca R( - sin(x), cos(x) ) = - R( sin(x) , cos(x) )
( adica impar in sinus)
atunci se face substitutia cos(x)=t
Cazul 2 Daca R( sin(x), - cos(x) ) = - R( sin(x) , cos(x) )
( adica impar in cosinus)
atunci se face substitutia sin(x)=t
Cazul 3 Daca R( - sin(x), - cos(x) ) = R( sin(x) , cos(x) )
( adica par in sin si cos)
atunci se face substitutia tg(x)=t
Cazul 4 Daca NU se reuseste cu cazurile 1,2,3,
atunci se face substitutia tg
x
2
= t
De remarcat ca substitutia de la caz 4 este functionala in orice situatie, avan-
tajul substitutiilor 1,2,3 fiind ca de obicei genereaza calcule mai simple.
Din tg
x
2
= t se obtine
x
2
= arctg(t) -> x = 2 · arctg(t) -> dx =
2·dt
1+t
2
Se exprima toate functiile trigonometrice in functie de tg
x
2
= t conform for-
mulelor :
sin(x) =
2·t
1+t
2
cos(x)=
1−t
2
1+t
2
tg(x)=
2·t
1−t
2
ctg(x)=
1−t
2
2·t
Recomandari:
Pentru cazul 1, formule utile:
a) sin
2
(x) + cos
2
(x) = 1
b) Pentru cos(x)=t, avem ( cos(x) )’= - sin(x) -> dt = −sin(x) · dx
Pentru cazul 2, formule utile:
a) sin
2
(x) + cos
2
(x) = 1
b) Pentru sin(x)=t, avem ( sin(x) )’= cos(x) -> dt = cos(x) · dx
3) Pentru cazul 3, formule utile:
a) cos
2
(x) =
1
1+tg
2
(x)
, adica =
1
1+t
2
b) sin
2
(x) =
tg
2
(x)
1+tg
2
(x)
, adica =
t
2
1+t
2
B) Exercitii
1)
_
sin
3
(x) · dx
2)
_
sin
5
(x) · dx
3)
_
cos
3
(x) · dx
221
'
&
$
%
4)
_
sin
4
(x) · cos
2
(x) · dx
5)
_
tg
4
(x) · dx
6)
_
dx
5+4·sin(x)
7)
_
dx
2·sin(x)−cos(x)+5
8)
_
dx
1+tg(x)
9)
_
1
3+cos(x)
dx
10)
_
1
1+sin
2
(x)
dx
11)
_
sin(x)
1+sin(x)
dx
12)
_
2·tg(x)+3
sin
2
(x)+2·cos
2
(x)
dx
13)
_
1
cos
4
(x)·sin
2
(x)
dx
14)
_
1
cos
2
(x)+2·sin
2
(x)
dx
15)
_
1+sin(x)
sin(x)·(1+cos(x))
dx
222
'
&
$
%
Fila 70 = Analiza clasa XII
Substitutiile lui Euler
Lectia 7
Metoda de integrare folosind substitutiile lui Euler
Fie integrala dintr-o expresie rationala, notata cu R, care contine expresii ale
lui x si radical din functia de gradul doi, adica fie :
_
R(x,
_
a · x
2
+b · x +c) · dx
Substitutia efectuata este in functie de urmatoarele cazuri :
Pentru ∆ < 0 si a > 0
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c =

a · x +t
- Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t
- Se calculeaza dx in functie de t
- Se calculeaza

ax
2
+bx +c =

a · x +t in functie de t, inlocuind pe x
- Se exprima
_
R(x,

a · x
2
+b · x +c) · dx in functie de t, fiind garantat ca
intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t, care se rezolva
conform metodei de la integrarea functiilor rationale.
Pentru ∆ < 0 si c > 0
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c = t · x +

c
- Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t
- Se calculeaza dx in functie de t
- Se calculeaza

ax
2
+bx +c = t · x +

c in functie de t, inlocuind pe x
- Se exprima
_
R(x,

a · x
2
+b · x +c) · dx in functie de t, fiind garantat ca
intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t, care se rezolva
conform metodei de la integrarea functiilor rationale.
Pentru ∆ > 0
Daca ∆ > 0 inseamna ca exista doua radacini reale, fie x
1
= α si x
2
= β
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c = t · (x −α)
( sau in mod similar, notand

ax
2
+bx +c = t · (x −β) )
- Se scrie
_
a(x −α)(x −β) = t(x −α) unde (x −α) =
_
(x −α)
2
, deci
se obtine
_
a(x −α)(x −β) = t ·
_
(x −α)
2
- Se imparte cu

x −α si se obtine
223
'
&
$
%
_
a(x −β) = t ·
_
(x −α)
- Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t
- Se calculeaza dx in functie de t
- Se calculeaza

ax
2
+bx +c = t · (x −α) in functie de t, inlocuind pe x
- Se exprima
_
R(x,

a · x
2
+b · x +c) · dx in functie de t, fiind garantat ca
intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t, care se rezolva
conform metodei de la integrarea functiilor rationale
Pentru ∆ = 0
Daca ∆ = 0 inseamna ca exista doua radacini egale, fie x
1
= x
2
= α
Se face substitutia:
_
ax
2
+bx +c = t · (x −α)
- Se scrie
_
a(x −α)(x −α) = t(x −α) unde (x −α) =
_
(x −α)
2
,
se obtine
_
a(x −α)(x −α) = t ·
_
(x −α)
2
Se imparte cu

x −α si asa mai departe, similar cu cazul ∆ > 0
B) Exercitii
1)
_
1
(1+x)

1+x+x
2
dx2)
_
dx
(x
2
+36)

36−x
2
3)
_
dx
1+

x
2
+2x+2
224
'
&
$
%
Fila 71 = Analiza clasa XII
Substitutiile lui Cebˆı¸sev
Lectia 8
Fie
_
x
m
· (a · x
n
+b)
p
· dx
unde a = 0, a · x
n
+b > 0, m,n,p=rationale
Integrala se poate reduce la calcul unei integrale rationale, doar in urma-
toarele trei cazuri ( stabilite de Cebˆı¸sev) :
1) Pentru p= intreg
Se va face substitutia
r

x = z, unde z este multiplu comun al numitorilor lui m
si n
2) Pentru
m+1
n
=intreg
Se va face substitutia a · x
n
+b = z
N
, unde N= numitorul lui p
3) Pentru
m+1
n
+p =intreg
Se va face substitutia a +b · x
−N
= z
N
, unde N= numitorul lui p
Exercitii:
1)
_
dx

3

x
2
+1
2)
_
dx
4

1+x
4
225
'
&
$
%
226
'
&
$
%
Fila 72 = Analiza clasa XII
Exercitii tip = integrale
Lectia 9
Calculati integralele:
1)
_
dx

x−
3

x
2)
_
1+

x+1
1+
3

x+1
dx
3)
_
(x −1) ·
_
x
x+1
· dx
4)
_
sin
2
(x) · cos
4
(x) · dx
5)
_
cos
5
(x) · dx
6)
_
cos
4
(x) · dx
7)
_
tg
5
(x) · dx
8)
_
1
sin
3
(x)
dx
9)
_
1
sin
2
(x)
dx
10)
_
sin(5x) · cos(7x) · dx
227
'
&
$
%
228
'
&
$
%
Fila 73 = Analiza clasa XII
Recapitulare 1 = integrale
Lectia 10
1) Calculati urmatoarele integrale:
a)
_
(7
x
+
3

x −cos(x)) · dx
b)
_
_
e
x
−6x +
1
6

x
_
· dx
2) Calculati urmatoarele integrale:
a)
_
7


ln(x)
· dx b)
_
5·e
x
1−e
x
dx c)
_
x
4

1−x
10
dx
3) Calculati integralele:
a)
_
x · cos(x) · dx b)
_
x · ln(x) · dx
4) Calculati:
a)
_
3
1
x ·

1 +x
2
· dx b)
_
10
2
5+x

1−x
2
dx
5) Calculati:
a)
_
2
1
4
6−3x
dx b)
_
2
1
1
2x
2
+3x+10
dx c)
_
2
1
2x−1
x
2
−6x+9
dx
6) Calculati:
a)
_
dx

5−4x
2
dx b)
_
5x
4
x
3
−1
dx
c)
_
dx
1+sin(x)
dx d)
_
5 · sin
3
(x) · dx
7) Calculati:
a)
_
dx
1+

x
2
+2x+2
dx b)
_
dx
(x
2
+9)·

9−x
2
dx
8) Calculati suprafata marginita de x=1, x=3, Ox si f(x) definita astfel:
a) f(x) = x
3
b) f(x) = x
4
c) f(x) =

9 −x
2
229
'
&
$
%
230
'
&
$
%
Fila 74 = Analiza clasa XII
Recapitulare 2 = integrale
Lectia 11
Calculati urmatoarele integrale:
1)
_
2
3x·
3

ln(x)
dx
2)
_
2−x

1+3x
dx
3)
_
4·e
x
5·e
x
−1
dx
4)
_
1
x
2
−14x+49
dx
5)
_
2x−1
2x
2
+x−7
· dx
6)
_
1
x
2
−5x
dx
7)
_
e
x
· cos(x) · dx
8)
_
x · ln(x)dx
9)
_
x · cos(x)dx
10)
_
x
6

4−x
14
dx
231
'
&
$
%
232
'
&
$
%
Fila 75 = Analiza clasa XII
Ecuatii diferentiale
Lectia 12
Ecuatii diferentiale cu variabile separabile:
y

= f(x) · g(y)
Se procedeaza astfel:
Se scrie dy(x) = y

· dx -> y

=
dy
dx
->
dy
dx
= f(x) · g(y) ->
dy
g(y)
= f(x) · dx Integram ambii membrii si obtinem:
_
1
g(y)
· dy =
_
f(x) · dx -> se rezolva si se scoate y
Exemplu:
Rezolvati ecuatia diferentiala y’=2x(1 +y
2
)
Rezolvare:
dy
dx
= 2x(1 + y
2
) ->
dy
1+y
2
= 2x · dx -> Integram ambii membrii si
obtinem
_
dy
1+y
2
=
_
2x· dx adica obtinem arctg(y)=x
2
+C Se aplica tg la ambii
membrii si se obtine y=tg(x
2
+C)
Ecuatii diferentiale de gradul II
Exemplu: Rezolvati ecuatia diferentiala:
y”+9y=0 cu conditiile f(
π
2
) = 1 si f

(
π
2
) = 3
Rezolvare: Se respecta urmatorii pasi:
1) Se noteaza y = e
r·x
2) Se scrie
_
y

= r · e
r·x
y

= r
2
· e
r·x
3) si se inlocuieste in ecuatia initiala:
r
2
· e
r·x
+ 9 · e
r·x
= 0
4) Se imparte cu e
r·x
si se obtine r
2
+ 9 = 0
5) Se rezolva ecuatia si se obtine r
1
= 3 · i si r
2
= −3 · i
6) Se scrie expresia lui y conform teoriei urmatoare:
Teorie (C1 si C2 sunt constante)
a) Pentru ∆ > 0 ⇒y = C
1
· e
r1·x
+C
2
· e
r2·x
, unde r1 si r2 sunt reali
b) Pentru ∆ = 0 ⇒y = (C
1
+C
2
) · e
r1·x
, unde r1=r2 = real
c) Pentru ∆ < 0 ⇒y = (C
1
· cos(β · x) +C
2
· cos(β · x)) · e
α·x
pt r = α ±i · β
In cazul nostru α = 0 si β = 3 deci y = (C
1
· cos 3x +C
2
· cos 3x) · e
0·x
adica
y = C
1
· cos 3x +C
2
· cos 3x
233
'
&
$
%
7) Se determina C
1
si C
2
din conditiile initiale, rezolvand sistemul de doua
ecuatii (aferent celor doua conditii initiale) si doua necunoscute (C1 si C2)
8) Se scrie forma finala a lui y in functie de C1 si C2 determinate anterior.
Exercitii : Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale:
1) y”-6y’+9y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2
2) y”-10y’+25y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2
3) y”-5y’ +6y=0 pentru f(1)=2 si f’(1)=1
4) y’=2x
3
pentru y(1)=4
5) y’=(2x+1)y
6) y’=x(1 +y
2
)
234
'
&
$
%
Fila 76 = Test 1
Algebra IX, X, XI
1) Determinati multimile:
A=
_
x ∈ N|x =
4n
n+2
, n ∈ N
_
B=
_
x ∈ Z|x =
6n+7
3n+1
, n ∈ Z
_
2) Fie familia functiilor de gradul II f
m
(x) = m · x
2
+ 2(m + 1)x + m + 2,
m∈ R\{0}. Aratati ca varfurile parabolelor acestor functii se gasesc pe dreapta
y=x+1.
3) Gasiti numerele complexe ale caror patrate sa fie :
a) i
b)
1
2


3
2
i
4) In dezvoltarea
_
a ·
4

a +
1

a
_
n
, suma coeficientilor binomiali de grad par
este 128. Aflati termenul care il contine pe a
3
.
5) Rezolvati inecuatia:
log
2
x(x) + log
2
(x) > 0
6) Determinati A si B, astfel incat polinomul A·X
n+2
+B·X
n
+2 sa fie divizibil
cu (x −1)
2
.
7) Fie A =
_
1 0
1 1
_
. Calculati A
n
pentru n>=1.
8) Calculati determinantul
d =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
x
2
x
3
x
1
x
3
x
1
x
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
,
unde x
1
, x
2
, x
3
sunt radacinile ecuatiei x
3
−2x
2
+ 2x + 17 = 0
9) Discutati natura sistemului:
_
_
_
x +y = 1
2x +z = n
mx +y +z = 4
dupa valorile parametrilor reali m si n.
235
'
&
$
%
236
'
&
$
%
Fila 77 = Test 2
Algebra IX-XII
ANALIZA XI-XII
1) Determinati termenii care il contin pe b
2
din dezvoltarea
_

a −
3

b
_
n
, stiind
ca n este cel mai mare numar natural care verifica inecuatia:
log1
3
(n) + logn
3
(n) > 0
2) Discutati si rezolvati sistemul:
_
_
_
x −my +z = 1
x −y +z = −1
mx +m
2
y −z = m
2
3) Fie (
ˆ
Z
5
, +). Alcatuiti tabla (
ˆ
Z
5
, +) si verificati daca (
ˆ
Z
5
, +) este grup
abelian.
4) Calculati limita sirului:
lim
n→∞
3
n
n!
5) Calculati integrala:
_
dx
(1 +x)

1 +x +x
2
237
'
&
$
%
238
'
&
$
%
Fila 78 = Test 3
Matematica IX-XII
1) Rezolvati ecuatia:
8 · A
5
x+1
= 3 · P
3
· A
5
x
2) Aratati ca polinomul (x + 1)
6n+1
+x
6n+2
se divide la x
2
+x + 1.
3) Scrieti urmatoarele numere complexe sub forma trigonometrica :
a) z=sin(α) −i · cos(α)
b) z=cos(α) −i · sin(α)
4) Reprezentati grafic functia:
f(x)=x-sin(x)
5) Calculati limita:
lim
x→∞
ln(5 +x · 3
x
)
7 · x
6) Studiati derivabilitatea functiei:
f : R →R, f(x) =
_
x
2
+x + 1, x <= 1
x
3
+ 2, x > 1
7) Determinati rangul matricii
A=
_
_
1 2 n
n n + 1 3
1 2 5
_
_
, unde n=parametru real.
8) Rezolvati sistemul omogen
_
m· x + 4 · y = 0
x +m· y = 0
9) Fie hiperbola
x
2
4

y
2
25
= 1
Scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M(a,b).
10) Stabiliti asimptotele functiei:
f(x) =
(x + 1)
3
x
2
−x + 1
11) Verificati daca (
ˆ
Z
5
, ◦) este grup comutativ, ( cu ◦ este notata inmultirea).
12) Rezolvati in
ˆ
Z
5
sistemul:
_
ˆ
4 · x +
ˆ
3 · y =
ˆ
2
ˆ
3 · x +
ˆ
2 · y =
ˆ
2
13) Calculati:
_
dx
1 +

x
2
+ 2x + 2
239
'
&
$
%
240
'
&
$
%
Fila 79 = Test 4
Examen admitere facultate
1) Rezolvati ecuatia:
_
2x −1
3
_
=
4x −3
3
2) Determinati a astfel incat polinomul
P(x) =
ˆ
2 · x
3
+ (a +
ˆ
2) · x + 1 ∈
ˆ
Z
3
[X] sa fie ireductibil.
3) Demostrati ca pentru orice n>=2 avem:
4
n
n + 1
<
(2n)!
(n!)
2
4) Demonstrati identitatea:
C
k
n
= C
k−1
n−1
+C
k−1
n−2
+........ +C
k−1
k−1
Indicatie: Se va folosi formula din manualul de clasa a X-a de la combinari:
C
k
n
= C
k
n−1
+C
k−1
n−1
241
'
&
$
%
242
'
&
$
%
Fila 80 = Test 5
Recapitulare teorie
1) Scrieti toate formulele cunoscute de la trigonometrie si formulele de calcul
ale suprafetei triunghiului.
2) Scrieti toate formulele cunoscute de la geometrie analitica :
a) puncte
b) dreapta
c) cercul
d) elipsa
e) hiperbola
f) parabola
Efectuati pentru fiecare situatie desenul figurii si scrieti definitia.
3) Scrieti metodele prin care se poate demonstra ca o functie este bijectiva.
4) Dati cate un exemplu simplu si mentionati ideea de rezolvare pentru toate
tipurile de ecuatii cunoscute. ( ecuatii bipatrate, reciproce, etc)
5) Scrieti etapele prin care se verifica faptul ca o functie este:
a) continua
b) derivabila
6) Enuntati teoremele:
a) Rolle
b) Lagrange
c) Cauchy
7) Enuntati teorema lui l’Hˆopital.
8) Scrieti etapele necesare pentru stabilirea asimptotelor.
9) Scrieti etapele necesare trasarii graficului unei functii.
10) Specificati etapele rezolvarii unei probleme folosind sirul lui Rolle.
11) Explicati metodele de rezolvare a integralelor nedefinite :
a) metoda substitutiei si metoda integrarii prin parti
b) integrarea functiilor rationale
c) integrarea functiilor irationale(substitutiile lui Euler)
d) integrarea functiilor trigonometrice
12) Explicati:
a) sume Rieman
b) sume Darboux
c) formula lui Leibnitz-Newton
13) Scrieti formulele de calculul cu integrale pentru:
a) Suprafata
b) Volumul de rotatie
c) Lungimea unei curbe
243
'
&
$
%
d) Centrul de greutate al unei placi
14) Scrieti etapele necesare aflarii inversei unei matrici
15) Scrieti etapele necesare determinarii rangului unei matrici.
16) Scrieti etapele necesare studiului compatibilitatii unui sistem de ecuatii
liniare.
17) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A,*) este grup :
a) Exemplificare pentru A=interval
b) Exemplificare pentru A=multime.
18) Scrieti etapele necesare verificarii izomorfismului de la (A,⊕) la (B, ⊗) prin
functia f(x).
19) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A, ⊕, ⊗) este inel.
244
'
&
$
%
Bibliografie
1) Manual algebr˘a clasa a IX-a
2) Manual de geometrie plan˘a ¸si trigonometrie clasa a IX-a
3) Manual de algebr˘a clasa a X-a
4) Manual de geometrie ˆın spatiu ¸si trigonometrie clasa a X-a
5) Manual de algebr˘a clasa a XI-a
6) Manual de analiz˘a matematic˘a clasa a XI-a
7) Manual de geometrie analitic˘a clasa a XI-a
8) Manual de algebr˘a clasa a XII-a
9) Manual de analiz˘a matematic˘a clasa a XII-a
10) Culegere de probleme de algebr˘a de Chiriac
11) Culegere de probleme de algebr˘a de N˘ast˘asescu
12) Culegere de probleme de analiz˘a matematic˘a de Lia Arama
13) Culegere de probleme de trigonometrie de Turtoiu
14) Formule matematice uzuale de Rogai
15) Subiecte pentru examenul de bacalaureat
16) Subiecte pentru examenul de admitere ˆın facultate
245

'

$

&

%

'

$

Prefat˘ ¸a

Prezenta lucrare are ca scop sintetizarea principalelor notiuni de matematic˘ ¸ a din programa de liceu. Motivul realiz˘rii lucr˘rii este necesitatea existentei ˆ a a ¸ ıntr-o singura carte a formulelor de matematic˘, metodelor de rezolvare ¸i a exercitiilor tip, pentru a s ¸ a caror g˘sire este necesar˘ altfel consultatea tutoror manualelor de liceu ¸i a a a s multor culegeri. Lucrarea se dore¸te a fi o prezentare succint˘ ¸i la obiect a principalelor s a s notiuni, neavˆnd pretentia de a ˆ ¸ a ¸ ınlocui munca din culegeri specializate, din manual sau din culegeri de probleme cu subiecte de examen. Mai degrab˘ a se dore¸te a fi o introducere ˆ studiul matematicii de liceu pe de o parte ¸i s ın s un manual de referint˘ pentru consultarea operativa a principalelor formule ¸i ¸a s metode de rezolvare. Lucrarea este format˘ din dou˘ p˘rti: a a a¸ Partea I Contine prezentarea teoretic˘ a principalelor subiecte, cˆte un subiect ¸ a a pe o fil˘, adic˘ pe dou˘ pagini fat˘/verso. Subiectele sunt notate dup˘ a a a a a sistemul Memo 1, Memo 2,... s.a.m.d. Partea II Contine fi¸e de exercitii, ˆ principiu fiecare fi¸a de exercitii se poate ¸ s ¸ ın s ¸ studia independent, o fi¸a putˆnd constitui in principiu obiectul unei lectii. s a ¸ ˆ functie de durata lectiei ¸i de ritmul de lucru, este posibil studiul mai In ¸ ¸ s multor fi¸e ˆ s ıntr-o lectie. Fi¸ele sunt notate dupa sistemul Fi¸a 1, Fi¸a 2, ... s s s s.a.m.d. Fi¸ele sunt cˆte o fi¸a pe o fil˘, adic˘ pe dou˘ pagini fat˘/verso. s a s a a a a Pentru efectuarea exercitiilor prezente in fi¸ele din partea a II-a, uneori ¸ s este recomandabil s˘ fie studiate capitolele corespunz˘toare din partea I a a de teorie. ˆ vederea sustinerii diverselor examene, se recomand˘ ca dup˘ parcurgerea In ¸ a a prezentei lucr˘ri, s˘ se efectueze preg˘tire dup˘ o culegere de subiecte pentru a a a a tipul respectiv de examen, ˆ vederea accentu˘rii deprinderilor specifice acelui ın a examen. Ca exemplu ˆ acest sens, pot fi utile subiectele de examen din anii ın anteriori, respectiv culegeri editate ˆ vederea sustinerii examenului din anul ın ¸ respectiv.

3

&

%

'

$

4

&

%

' $ Cuprins Partea I = Teorie Nr 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 Continut ¸ Geometrie plan˘ a Formule de trigonometrie Cercul trigonometric Graficele functiilor trigonometrice ¸ Ecuatii ¸i inecuatii trigonometrice ¸ s ¸ Numere complexe Formule de algebr˘ a Functia de gradul II ¸ Semnul functiei de gradul doi ¸ Functii injective. surjective. Rangul unei matrici a Sisteme de ecuatii liniare ¸ Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare ¸ Sisteme de ecuatii liniare particulare ¸ Limite de ¸iruri s Limite de functii ¸ Aplicatii ale limitelor de functii ¸ ¸ Derivate Aplicatii ale derivatelor ¸ Interpretarea geometric˘ a derivatei a Integrale Tabel derivate ¸i tabel integrale s Tabel derivate ¸i tabel integrale pe o pagin˘ s a Structuri algebrice Anex˘ a Clasa IX IX IX X X X IX IX IX IX IX X X X X X X X XI XI XI XI XI XI XI XI XI XI XI XI XII XII XII XII Pagina 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 63 65 67 69 71 73 75 77 79 81 5 & % . bijective ¸ Progresii aritmetice ¸i geometrice s Functia exponential˘ ¸ a Logaritmi Analiz˘ combinatorie a Binomul lui Newton Polinoame Ecuatii de grad superior ¸ Ecuatii de grad superior .Continuare ¸ Determinanti ¸ Matrici Matricea invers˘.

' $ 6 & % .

Fi¸a 3 s 85 87 89 91 83 95 97 99 101 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 103 105 107 109 111 113 115 117 119 121 123 125 127 129 131 25 26 27 28 29 30 31 32 133 135 137 139 141 143 145 147 7 & % . Fi¸a 1 s Recapitulare Algebra XI. Lectia 1 ¸ ¸ Sisteme de ecuatii liniare. Rad˘cini multiple e a Ecuatii de grad superior lui 2 ¸ Relatiile lui Vi`te ¸ e Inductia matematic˘ ¸ a Probleme reprezentative Algebr˘ clasa a IX-a a Probleme reprezentative Algebr˘ clasa a X-a a Clasa XI Determinanti ¸ Matrici Matricea invers˘ a Sisteme de ecuatii liniare.' $ Cuprins Partea a II-a = Exercitii ¸ Nr Continut ¸ Pagina 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Clasa IX Geometrie plan˘ a Geometrie ˆ spatiu. Formule ın ¸ Trigonometrie Numere complexe Aplicatiile trigonometriei ˆ algebr˘ ¸ ın a Aplicatiile trigonometriei ˆ geometrie ¸ ın Vectori Puteri ¸i radicali s Sisteme de ecuatii clasa a-IX-a ¸ Clasa X Functia exponential˘ ¸ a Logaritmi = Exercitii Lectia 1 ¸ ¸ Logaritmi = Exercitii Lectia 2 ¸ ¸ Analiz˘ combinatorie Lectia 1 a ¸ Analiz˘ combinatorie Lectia 2 a ¸ Binomul lui Newton Progresii aritmetice Progresii geometrice Polinoame Teorema lui B´zout. Lectia 2 ¸ ¸ Recapitulare Algebra XI. Fi¸a 2 s Recapitulare Algebra XI.

2. Recapitulare. grad1 a grad2 Analiz˘ clasa XII = Metoda integr˘rii prin p˘rti a a a¸ Analiz˘ clasa XII = Integrarea functiilor rationale a ¸ ¸ Analiz˘ clasa XII = Integrarea functiilor trigonometrice a ¸ Analiz˘ clasa XII = Substitutiile lui Euler a ¸ Analiz˘ clasa XII = Substitutiile lui Cebˆsev a ¸ ı¸ 149 151 153 155 157 159 161 163 165 167 169 171 173 175 177 179 181 183 185 187 189 191 193 195 197 199 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 201 203 205 207 209 211 213 215 217 219 221 223 225 8 & % .4. Dreapta. grad2 . Exercitii tipurile 1.5. Tem˘ as a a a Clasa XII Algebr˘ clasa XII = Notiunea de grup a Algebr˘ clasa XII = Clase de resturi a Algebr˘ clasa XII = Morfism ¸i izomorfism a s Algebr˘ clasa XII = Inel a Algebr˘ clasa XII = Probleme recapitulative a Analiz˘ clasa XII = Tabel integrale a Analiz˘ clasa XII = Metoda substitutiei a ¸ 1 1 Analiz˘ clasa XII = gradI .2.3.4. Teorie a Geometrie analitic˘. Cercul. Cauchy Reprezentarea grafic˘ a functiilor a Aplicatiile derivatelor. Convergenta sirurilor ¸ ¸ Limite de functii ( clasice. Lectia 1 ¸ aa ¸ Limite de functii ( clasice. Teorie a Geometrie analitic˘. Teorie a Geometrie analitic˘. Fi¸a 1 a a s Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a. Fi¸a 2 a a s Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a. f˘r˘ derivate ). Dreapta. Parabola. Hiperbola.' $ Nr Continut ¸ Pagina 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 Geometrie analitic˘. Exercitii a ¸ Limite de ¸iruri. Exercitii a ¸ Geometrie analitic˘. Exercitii tipurile 1. Tipuri de baz˘ s a Limite de ¸iruri. Recapitulare. Fi¸a 2 a a s Algebr˘ ¸i Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a. Elipsa. Teorie a Geometrie analitic˘. Recapitulare. f˘r˘ derivate ). Exercitii ¸ ¸ Analiz˘ matematic˘ = clasa a XI-a. Lectia 2 ¸ aa ¸ Asimptote Continuitate Derivabilitate Derivate Teorema lui l’Hˆpital o Teoremele lui Rolle.5 s ¸ Limite de ¸iruri. Lagrange. Tem˘ s ¸ a Limite de ¸iruri. Teorie a Geometrie analitic˘.3. Teorema cle¸te s s Siruri.

X.' $ Nr Continut ¸ Pagina 72 73 74 75 Analiz˘ a Analiz˘ a Analiz˘ a Analiz˘ a clasa clasa clasa clasa XII XII XII XII = = = = Exercitii tip ¸ Recapitulare 1 Recapitulare 2 Ecuatii diferentiale ¸ ¸ 227 229 231 233 76 77 78 79 80 Sintez˘ a Test 1 = Test 2 = Test 3 = Test 4 = Test 5 = Algebr˘ IX. XI a Algebr˘ IX-XII. Analiz˘ XI.XII a a Matematic˘ IX-XII a Examen admitere facultate Recapitulare teorie 235 237 239 241 243 9 & % .

' $ 10 & % .

TEORIE - 11 & % .' $ PARTEA I ˘ MEMENTO MATEMATICA .

' $ 12 & % .

G se afl˘ a ın a la dou˘ treimi de vˆrf ¸i la o treime de baz˘. AM= bisectoare a b∗c∗sin(A) 2 a∗b∗c 4∗R . unghiuri alterne a externe. a . semidreapta.bisectoarea unui unghi . Orice punct a de pe mediatoare este egal dep˘rtat de capetele segmentului.triunghiul : triunghiul oarecare. teorema lui Thales. echilateral. a a s a • Mediatoarea: Este perpendicular˘ pe mijlocul unui segment.simetric: simetricul unui punct fat˘ de o dreapt˘. Orice punct de pe a a¸ bisectoare este egal dep˘rtat de laturile unghiului.triunghiul : linia mijlocie( ce este ¸i cum se calculeaz˘) s a . unde p=semiperimetrul . ˆ probleme ¸i aflarea a ¸ ın a ın s necunoscutei Teoreme ˆ triunghiul oarecare ın Fie triunghiul oarecare ABC. Medianele s a triunghiului se intersecteaz˘ ˆ centrul de greutate G al triunghiului. isoscel. a . . a ın ˆ • Inaltimea : Este perpendiculara dus˘ dintr-un v˘rf al triunghiului pe a a latura opus˘.dreapta. dreptunghic. Bisectoarele triunghiului se a intersecteaz˘ ˆ centrul cercului ˆ a ın ınscris triunghiului. unghiuri corespondente .drepte paralele.triunghiul : triunghiuri asemenea( cazurile de asem˘nare).unghiuri: ascutite. suplementare ¸ . triunghiuri egale (cazurile de egalitate). obtuze.triunghiul : suma unghiurilor ˆ ıntr-un triunghi. complementare. (Formula lui Heron) (6) Idee util˘: Exprimarea suprafetei ˆ dou˘ moduri. mediatoarea unui segment. AD= median˘. simetrica unei drepte fat˘ ¸a a ¸a de o dreapt˘. ˆ altimile triunghiului se intersecteaz˘ ˆ ortocentrul triunghia In˘ ¸ a ın ului (”Orto” ˆ ınseamn˘ drept ˆ greac˘) a ın a Suprafata unui triunghi oarecare: ¸ ınaltimea (1) S= baza∗ˆ 2 (2) S= (3) S= R= raza cerc circumscris triunghiului (intersectie medi¸ atoare) (4) S = r ∗ p . . unde 13 & % . Mediatoarele a triunghiului se intersecteaz˘ ˆ centrul cercului circumscris triunghiului. s a . • Mediana: Une¸te vˆrful unui triunghi cu mijlocul laturii opuse. dreapta secant˘. ¸ p= semiperimetrul= a+b+c 2 (5) S= p ∗ (p − a) ∗ (p − b) ∗ (p − c).' $ Memo 1: Geometrie plana Termeni utilizati: . segment. unde r= raza cerc ˆ ınscris triunghiului (intersectie bisectoare).triunghiul : Linii importante ˆ triunghi: ın • Bisectoarea: ˆ Imparte un unghi in dou˘ p˘rti egale. unghi exterior unui triunghi( ce este ¸i cum se calculeaz˘). unghiuri alterne interne.

paralelogram. este egal cu unghiul a format de cealalt˘ diagonal˘ cu latura opus˘.Pt.Pt. cos. respectiv AC 2 = BC ∗ DC • Cateta ce se opune la 30 grade= jumatate din ipotenuz˘ a • S= cateta∗cateta 2 Poligoane care se pot descompune in triunghiuri • P˘trat. deci −2∗b∗c∗cos(A) ¸ ¸ este o cantitate negativ˘ a . adica A + B = 180. A=obtuz. suprafete. deci sin(B)=cos(C). • Teorema lui Pitagora: BC 2 = AB 2 + AC 2 • Teorema ˆ ¸imii: ınalt AD2 = DB ∗ DC • Teorema catetei: AB 2 = BC ∗ DB. at Cercul • Diametrul=2 ∗ R. Perimetrul P=2 ∗ π ∗ R . respectiv ˆ ˆ C + D = 180. tg. 45 grade • B=90-C. cos. cos(A) > 0. tg(B)=ctg(C). a a a a C 14 & % . AD ⊥ BC C D 2∗(AB 2 +AC 2 )−BC 2 4 BM = AB MC AC A B • Formulele pentru sin. A=ascutit. dreptunghi. Suprafata S=π ∗ R2 . romb. • Unghiul format de o diagonal˘ cu una din laturi. ¸ ˆ ˆ • Unghi a) pe cerc: A = CAB = BC b)exterior: D = EDF = 2 B G I E A H K C F D D L GH−EF 2 J M ˆ c)interior: M = KM L = IJ+KL 2 conform figurii: A B Patrulaterul inscriptibil Fie patrulaterul inscriptibil ABCD: ˆ ˆ • Suma unghiurilor opuse este 180 grade. a ¸ propriet˘¸i. ctg(B)=tg(C). adic˘ de exemplu CAB = CDB. unde R=raza cercului circumscris triunghiului •Teorema cosinusului: a2 = b2 + c2 − 2 ∗ b ∗ c ∗ cos(A) (Teorema lui Pitagora generalizat˘) a Mentiuni:. ctg pentru 30. tg. ctg • Valorile sin. A= 90◦ . Perimetre. trapez. cos(B)=sin(C).' $ A b c B a M D C a b c •Teorema sinusului: sin(A) = sin(B) = sin(C) = 2 ∗ R. cos(A) < 0. 60. deci −2∗b∗c∗cos(A) este o cantitate pozitiv˘ a •Teorema medianei: AD2 = •Teorema bisectoarei: Triunghiul dreptunghic Fie triunghiul dreptunghic ABC. samd.

cos(x). atunci sin(x). ctg(x) se pot exprima ˆ a a ın 2 functie de tg x astfel: ¸ 2 sin(x) = 1−t2 2t 2t 1+t2 cos(x) = 1−t2 1+t2 tg(x) = sin(x) cos(x) = 2t 1−t2 ctg(x) = cos(x) sin(x) = sin(a + b) = sin(a) ∗ cos(b) + cos(a) ∗ sin(b) sin(a − b) = sin(a) ∗ cos(b) − cos(a) ∗ sin(b) cos(a + b) = cos(a) ∗ cos(b) − sin(a) ∗ sin(b) cos(a − b) = cos(a) ∗ cos(b) + sin(a) ∗ sin(b) sin(2a) = 2 ∗ sin(a) ∗ cos(a) cos(2a) = cos2 (a) − sin2 (a) cos(2a) = 2 ∗ cos2 (a) − 1 cos(2a) = 1 − 2 ∗ sin2 a sin(3a) = sin(a + 2a) = s. cos(3a) = cos(a + 2a) = s.' $ Memo 2: Formule de trigonometrie: sin(x) = cos(x) = tg(x) = cateta opus˘ a ipotenuz˘ a cateta alaturat˘ a ipotenuz˘ a cateta opus˘ a cateta alaturat˘ a cateta alaturat˘ a ctg(x) = cateta opus˘ a tg(x) = ctg(x) = tg(x) = sin(x) cos(x) cos(x) sin(x) 1 ctg(x) 1 tg(x) π ctg(x) = tg( −x) 2 ctg(x) = π π π sin(x) = cos( −x) cos(x) = sin( −x) tg(x) = ctg( −x) 2 2 2 F ormula f undamental˘ a trigonometriei : a sin2 x + cos2 x = 1 Utile: cos2 (x) = 1 1+tg 2 (x) sin2 (x) = tg 2 (x) 1+tg 2 (x) Dac˘ not˘m tg x = t.a.a.d. 15 & % .m. tg(x).m.d.

ctg[a + b] + ctg(c) tg(a + b + c) = tg([a + b] + c) = ctg(a + b + c) = ctg([a + b] + c) = sin(a + b) + sin(a − b) 2 cos(a + b) + cos(a − b) cos(a) ∗ cos(b) = 2 sin(a + b) − sin(a − b) cos(a) ∗ sin(b) = 2 cos(a − b) − cos(a + b) sin(a) ∗ sin(b) = 2 sin(a) ∗ cos(b) = a+b a−b ) ∗ cos( ) 2 2 a−b a+b ) ∗ sin( ) sin(a) − sin(b) = 2 ∗ cos( 2 2 a+b a−b cos(a) + cos(b) = 2 ∗ cos( ) ∗ cos( ) 2 2 a+b a−b cos(a) − cos(b) = −2 ∗ sin( ) ∗ sin( ) 2 2 sin(a) + sin(b) = 2 ∗ sin( Cercul trigonometric Scrieti sin(x).d.m.tg(x).' $ a sin( ) = + − 2 a cos( ) = + − 2 a tg( ) = + − 2 a ctg( ) = + − 2 tg(a + b) = tg(a − b) = ctg(a + b) = ctg(a − b) = 1 − cos(a) 2 1 + cos(a) 2 1 − cos(a) 1 + cos(a) 1 + cos(a) 1 − cos(a) tg(a) + tg(b) 1 − tg(a) ∗ tg(b) tg(a) − tg(b) 1 + tg(a) ∗ tg(b) ctg(a) ∗ ctg(b) − 1 ctg(a) + ctg(b) 1 + ctg(a) ∗ ctg(b) ctg(b) − ctg(a) tg[a + b] + tg(c) = s.a.m. 180◦ . 1 − tg[a + b] ∗ tg(c) ctg[a + b] ∗ ctg(c) − 1 = s. 90◦ .cos(x). 45◦ . 260◦ . 60◦ si respectiv ¸ 0◦ .d.ctg(x) pentru x=30◦ . (360)◦ 16 & % .a.

cos(0)=1. cos(90)=0.. 90..se ajunge astfel la notiunea de radiani.. cos(180)=-1. x Se scoate x Consecinta 2: Aflare sin.. AB devine 0 iar OB devine 1( egal cu raza R=1)... deci raza R=1.Lungime cerc = parcurgerea intregului cerc. ctg(270)= −1 =0 0 17 & % . cos(270)=0... tg(0) = 0 =0.. π 45 grade(exemplu). adica 360 grade . sin(x)= AB = OA cos(x)= OB = OA AB R=1 OB R=1 = AB. tg.' $ Memo 3: Cercul trigonometric Definitie: Cercul trigonometric este un cerc cu raza R egala cu 1 (egala cu unitatea) Consecinta 1: Exprimare unghiuri in radieni .Deci Lungime cerc = 2π = 360 .. deci segmentul OB inseamna cos(x) 90 = π 2 A 180 = π O B 0 = 360 = 2π 270 = 3π 2 1)Pentru x=0 grade... AB devine 1(egal cu R=1) iar OB devine 0. De exemplu ne intereseaza cati radieni inseamna 45 grade. deci segmentul AB inseamna sin(x) =OB.. 270. ctg(90)= 0 =0 0 1 3)Pentru x=180 grade.Lungime cerc= 2π R = 2π*1= 2π . 0 deci sin(270)=-1.. ctg(0)= 1 =∞ 1 0 2)Pentru x=90 grade..Prin urmare: 360 grade = 2π 180 grade = π 90 grade = π 270 2 2π grade = 3 . AB devine -1(egala cu R=1 in sens negativ) iar OB devine 0..... cos. deci sin(90)=1. tg(90) = 1 =∞.. ctg pentru 0. tg(270) = −1 =-∞. deci sin(0)=0... Se porneste de la : 180 grade . 0 deci sin(180)=0.. calculabil prin regula de 3 simpla. ctg(180)= −1 =-∞ 0 4)Pentru x=270 grade. 180. AB devine 0 iar OB devine -1( egal cu raza R=1 in sens negativ). tg(180) = −1 =0. 360 grade Fie cercul trigonometric de mai jos.

adica 1125=3* 360+45. ctg(x) pentru x=30. adica cos(750)=cos(30). ctg(x)= tg(x) =1. cateta opusa 1 tg(x)= cateta alaturata =1. cos(60)=sin(30). 750 grade inseamna 720(=360+360= doua rotatii si ajung tot la 0 grade)+30. 60. sin(60)=cos(30). adica √ avem 3 rotatii complete si apoi inca 45 grade. 4 18 & % . ctg pentru unghiri mai mari de 360 grade Se considera stiute din gimnaziu sin(x). ctg(x)=1 Exemplul 1: Se cere sin(750) Deoarece 360 grade inseamna o rotatie completa. . deoarece triunghic dreptunghic este isoscel (catetele egale). cos. tg(60)=ctg(30). Deci sin( 13π )= sin(45)= 22 . sin(x)=cos(x) si anume egale cu adica pentru x=45. Exemplul 2: Se cere sin( 13π ) Prima data se transforma 4 13π 4 √ 2 2 sin(x)= √ 2 2 cos(x)= √ 2 2 . tg(x) . ctg(x). deoarece 60=90-30. tg(x). tg(x)=1 si in grade pentru a judeca mai usor si obtinem 1125 grade. adica pentru x=60. √ ctg(60)= tg(30). 45 grade: Pentru x=30 1 sin(x)= 2 cos(x)= √ 3 2 cos(x) rezulta tg= sin(x) si ctg= sin(x) cos(x) Pentru x=60. 1 Adica sin(720)=sin(30)= 2 . Prin urmare sin(720) inseamna ca punctul A este in aceeasi pozitie ca pentru 30 grade.' $ Consecinta 3: Valorile sin. catetele fiind egale si ipotenuza fiind aceeasi. ctg(750)=ctg(30). tg. tg(750)=tg(30). cos(x). sin(x)= 23 cos(x)= 1 rezulta 2 tg= sin(x) cos(x) cos(x) si ctg= sin(x) Pentru x=45. Identic si pentru cos(x).

este para. +1] admite o functie inversa. 2 2 arcsin(x) : [−1. y=x. este definita pe R. al carei grafic este simetric in raport cu sin(x) 2 2 fata de bisectoarea intai. y=x. este impara. este definita de R. 2 2 Deci restrictia bijectiva sin(x) : [− π . ia valori intre -1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [− π . +1] → [0. Deci restrictia bijectiva cos(x) : [0. 19 & % . +1] 1 sin(x) 0 π 2 2·π -1 Functia sin(x) are perioada 2 · π. +1] 1 cos(x) 0 π 2 2·π -1 Functia cos(x) are perioada 2 · π.' $ Memo 4 Graficele functiilor trigonometrice sin(x) : R → [−1. π ]. π] → [−1. +1] admite o functie inversa. cos(x) : R → [−1. π]. arccos(x) : [−1. +1] → [− π . al carei grafic este simetric in raport cu cos(x) fata de bisectoarea intai. ia valori intre -1 si +1 si este bijectiva pentru x ∈ [0. π ]. π]. π ] → [−1.

+∞) admite o functie inversa. este impara. al carei grafic este simetric in raport cu ctg(x) fata de bisectoarea intai. al carei grafic este simetric in 2 2 raport cu tg(x) fata de bisectoarea intai. ia valori intre -∞ si +∞ si este bijectiva pentru x ∈ (0. 20 & % . este impara. +∞) → (− π . + π ). Deci restrictia bijectiva ctg(x) : (0. +∞) admite o functie 2 2 inversa. y=x. π) . arctg(x) : (−∞. ctg(x) : R \ { π + k · π } → R ctg(x) 0 π 2 π Functia ctg(x) are perioada π. ia valori intre -∞ si +∞ si este bijectiva pentru x ∈ (− π . + π ) . este definita pe R \ { π + k · π }. + π ) → (−∞. arctg(x) : (−∞. y=x.' $ tg(x) : R \ { π 2 +k·π } → R tgx -π 2 o π 2 Functia tg(x) are perioada π. π). este definita pe R \ { π + k · π }. π) → (−∞. 2 2 2 Deci restrictia bijectiva tg(x) : (− π . +∞) → (0.

60◦ si pentru 90◦ . precum si modul de transformare din grade in radiani. unde a ∈ [-1. 21 & % . unde d ∈ R Capcana consta in faptul ca rezolvarea acestor ecuatii pare foarte simpla. unde c ∈ R ctg(x)=d . dar de fapt este complicata. ctg(x) . pentru a ∈ [0. eventual se poate retine modul de deducere a acestora. ctg(x) sunt impare iar cos(x) este par. Ecuatii trigonometrice elementare Se considera cunoscute urmatoarele: . solutia completa pentru ecuatia sin(x)=1/2 este x∈{ π + 2kπ} U { 5·π + 2kπ} 6 6 Pentru a se evita efectuarea de fiecare data a rationamentelor anterioare. in sensul ca mai exista o infinitate de solutii si anume: 30◦ . tg(x).Se considera cunoscut faptul ca sin(x) si cos(x) au perioada 2 · π iar tg(x) si ctg(x) au perioada π Se considera ecuatie trigonometrica elementara.Se considera cunoscute valorile pentru sin(x). iar functiile impare sunt simetrice fata de origine . . 150◦ (= 180-30) si pentru fiecare dintre ele. cos(x).Se considera cunoscut cercul trigonometric . +2πk. De asemenea se cunoaste faptul ca functiile pare sunt simetrice fata de Oy.1] cos(x)=b . De exemplu pentru sin(x)=1/2.' $ Memo 5 Ecuatii si inecuatii trigonometrice 1.1] tg(x) =c . pentru b ∈ [0. tg(x). 180◦ . o ecuatie care are una din formele urmatoare: sin(x)=a . tg(x). cos(x).0] x=arctg(c)+kπ x=arcctg(d)+kπ Formulele pentru tg(x)=c si ctg(x)=d sunt usor de retinut.Se considera cunoscut faptul ca sin(x). Scriind rezultatul in radiani. 270◦ .1] x=(−1)k+1 · arcsin|a|+kπ. prima tentatie este sa se dea rapid raspunsul x= 30◦ . unde x=30◦ . pentru a ∈ [-1. pentru b ∈ [-1. este eficienta memorarea urmatoarelor formule: sin(x)=a sin(x)=a cos(x)=b cos(x)=b tg(x)=c ctg(x)=d x=(−1)k · arcsin(a) + kπ. Raspunsul este corect dar incomplet.1] x=± arccos|b|+(2k+1)π. ctg(x). unde k ∈ Z si anume pentru k>0 inseamna rotatii in sens trigonometric iar pentru k<0 inseamna rotatii in sens invers trigonometric.Se considera cunoscute graficele functiilor sin(x). utilizand cercul trigonometric. 45◦ . unde b ∈ [-1.0) x=± arccos(b)+2kπ. Pentru sin(x)=a si cos(x)=b formulele sunt mai dificil de memorat.

adica cos x+y = 0 si sin x−y = 0 2 2 2 2 adica am obtinut un sistem de doua ecuatii trigonometrice elementare pe care il rezolvam. conform metodelor prezentate anterior. 2. transformam in produs si obtinem 2cos x+y sin x−y = 0. tinand cont de rotatiile 2 · k · π. formulele unghiurilor pe jumatate.a. respectiv inecuatia data pana se ajunge la o ecuatie elementara. < . exprimarea sin(x). Rezolvarea EFECTIVA a ecuatiilor trigonometrice (respectiv a inecuatiilor trigonometrice) In principiu se parcurg urmatorii pasi: 1. 22 & % .m. Se transforma ecuatia. Inecuatii trigonometrice elementare Se considera inecuatie trigonometrica elementara. cos(x). ctg(x) in functie de tg x . in care avem radicali. tinand cont ca tg(x) si ctg(x) au perioada π 4. Pentru a se evita memorarea altor formule. Ecuatii de genul sin(x)=sin(y) Pentru urmatoarele tipuri: sin(x)=sin(y) cos(x)=cos(y) sin(x)=cos(y) tg(x) = tg(y) ctg(x)=ctg(y) Pentru a se ajunge la ecuatii trigonometrice elementare.' $ 2. unde k ∈ Z. s. exprimarea lui sin(x) si cos(x) in functie 2 de tg(x). Se rezolva ecuatia elementara. respectiv inecuatie elementara. se recomanda rezolvarea acestor inecuatii astfel: • Pentru sin(x) > a si cos(x) > b se analizeaza cercul trigonometric . Transformarea se face folosind diverse artificii si formulele uzuale de trigonometrie. 3. o inecuatie care are una din formele urmatoare: sin(x) > a cos(x) > b tg(x) > c ctg(x) > d Semnul poate fi > .a.<= . sunt utile indeosebi: formula fundamentala a trigonometriei. • Pentru tg(x) > c si ctg(x) > d se analizeaza graficul functiei tg(x). s. Pentru sin(x)=cos(y). tg(x). respectiv ctg(x). sin(x)-sin(y)=0 . respectiv inecuatia elementara. se scrie sin(x)=sin( π -y) si in continuare se procedeaza 2 similar cu problema anterioara. de exemplu: Pentru sin(x) = sin(y) trecem totul intr-un membru.m.d. Dintre aceste formule. se recomanda transformarea ecuatiei initiale. in cazul in care in enunt exista functii la patrat si dorim sa scapam de patrate.d. >= . Este recomandabila stapanirea formulelor de trigonometrie.

respectiv r cos(α) = x r deci x=r·cos(α) z=x+yi= r·cos(α)+r·sin(α)·i= r[cos(α) + i · sin(α)] • Forma z=x+yi se numeste forma algebrica a numarului complex. x se numeste partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imaginara a numarului complex. De exemplu i30 = i28 · i2 = (i4 )7 · i2 = 1 · i2 = −1 • Termeni noi Fie un numar complex z=x+yi ( forma algebrica). Forma trigonometrica a numerelor complexe Fie un numar complez z=x+yi ( forma algebrica).' $ Memo 6 Numere complexe A. Fie reprezentarea grafica urmatoare: C y A r α O x B Z Se poate scrie : sin(α) = y deci y=r·sin(α). • Forma z=r[cos(α) + i · sin(α)] se numeste forma trigonometrica a numarului complex. Aceasta observatie este utila pentru calculul expresiilor care contin in . -conjugatul lui z se noteaza cu z si se defineste ca fiind z =x-yi ¯ ¯ B. -x se numeste partea reala a numarului complex iar y se numeste partea imaginara a numarului complex. Forma algebrica a numerelor complexe √ Totul incepe de la numarul i = −1 • Calcule cu i: √ i = −1 √ i2 = ( −1)2 = −1 i3 = i2 · i = −1 · i = −i i4 = i2 · i2 = −1 · −1 = +1 Se observa ca i4 =1. 23 & % . r se numeste modulul numarului complex iar α se numeste argumentul numarului complex. deci i la orice putere multiplu de 4 este egal cu 1.

astfel: Pt.. 4. Se stabileste cadranul. (1) Inmultire: z1 · z2 = r1 · r2 [cos(α1 + α2 ) + i · sin(α1 + α2 )] (2) Impartire: n z1 z2 = r1 r2 [cos(α1 − α2 ) + i · sin(α1 − α2 )] Deoarece z = z · z · z. Se scrie numarul complex sub forma trigonometrica. intotdeauna α∗ fiind un y unghi din cadranul intai. adica z=r(cosα +i sinα) D. numere complexe scrise trigonometric Fie z1 =r1 (cosα1 +i sinα1 ) . Pt. 2. adica z=r(cosα +i sinα) 1. z=r(cosα +i sinα) . Pt.. Formule utile pt.r[cos(α + α + · · +α) + i · sin(α + α · · + α)] obtinem: (3) Putere: z n = rn [cos(n · α) + i · cos(n · α)] √ √ 1 (4) Radical: n z = z n = n r · (cos α+2kπ + i · sin α+2kπ ) n n 24 & % . Pt. deoarece x se ia in modul. 4.. cadranul cadranul cadranul cadranul 1. z2 =r2 (cosα2 +i sinα2 ) . · z= r · r · .' $ C... 3. se se se se ia ia ia ia α = α∗ α = π − α∗ α = π + α∗ α = 2π − α∗ 5. Scrieti numarul sub forma trigonometrica. Se calculeaza r = x2 + y 2 y y 3. in functie de semnele lui x si y 2. Se calculeaza tgα∗ = x rezulta α∗ = arctg x . Scrierea unui numar complex sub forma trigonometrica Se da un numar complex z=x+yi . Se calculeaza α pe baza lui α∗ si pe baza cadranului stabilit la punctul 1.

+ n ∗ (n + 1) Rezolvare: S= n∗(n+1) 2 n k=1 k ∗ (k + 1) = n k=1 k2 + n k=1 = S2 + S1 = n∗(n+1)∗(2∗n+1) 6 + 25 & % ...... Formule pentru an +bn a2 − b2 = (a − b) ∗ (a + b) a3 − b3 = (a − b) ∗ (a2 + a ∗ b + b2 ) a3 + b3 = (a + b) ∗ (a2 − a ∗ b + b2 ) an − bn = (a − b) ∗ (an−1 + an−2 ∗ b1 + an−3 ∗ b2 + ...m.d. + bn−1 ) an + bn = (a + b) ∗ (an−1 − an−2 ∗ b1 + an−3 ∗ b2 − ..' $ Memo 7: Formule de algebra: Formule pentru (a+b)n (a + b)2 = a2 + 2 ∗ a ∗ b + b2 (a − b)2 = a2 − 2 ∗ a ∗ b + b2 (a + b)3 = a3 + 3 ∗ a2 ∗ b + 3 ∗ a ∗ b2 + b3 (a − b)3 = a3 − 3 ∗ a2 ∗ b + 3 ∗ a ∗ b2 − b3 (a − b)4 = (a − b)3 ∗ (a − b) s..a. + bn−1 ) Sume S1 = 1 + 2 + 3 + · · · + n = n∗(n+1) 2 n∗(n+1)∗(2∗n+1) 6 S1 se mai noteaza cu S2 se mai noteaza cu n k=1 n k k2 k3 S2 = 12 + 22 + 32 + · · · + n2 = k=1 n k=1 2 S3 = 13 + 23 + 33 + · · · + n3 = S1 = ( n∗(n+1) )2 S3 se mai noteaza cu 2 Exemplu: Calculati suma S = 1 ∗ 2 + 2 ∗ 3 + ..

unde C = + A2 − B.' $ Puteri si radicali (a ∗ b)m = am ∗ bm a b m = am bm (am )n = am∗n am = am−n an a0 = 1 1 a−m = m a √ n m n = am a Formula radicalilor compusi: √ √ A+ B = A+C + A−C . 2 2 √ Exemplu: Calculati expresia E= 6 − 11. deci E= 11 2 6+5 2 − 6−5 2 = − 1 2 26 & % . √ √ Rezolvare: Calculez C= 62 − 11 = 25 = 5.

0). ın Aplicarea regulii depinde de ∆ astfel : .Pentru ∆ > 0 este exact dupa regula.Pentru ∆ < 0. 4∗a ). facand y=0 in expresia y = a ∗ x2 + b ∗ x + c. yv ). yv ) cu formula xv = 2∗a −∆ −b −∆ si yv = 4∗a . egale si confundate. x1 = x2 = • Pentru ∆ < 0 exista nu exista radacini reale. NU exista nici radacini. ˆ radacini egala cu zero. unde a = 0 • Graficul functiei de gradul doi este o parabola • Semnul functiei de gradul doi : Regula : Intre radacini semn contrar lui a. . deci functia va avea totdeauna semnul lui a. 3) Se afla intersectia cu axa Ox . De exemplu daca obtinem doua valori x1 si x2 . in afara radacinilor semnul lui a. cu x1 = x2 • Pentru ∆ = 0 exista doua radacini reale. deci practic se calculeaza varful V ( 2∗a . El reprezinta cel mai de jos punct al graficului in cazul minimului. • Reprezentarea grafica a functiei de gradul doi. sau altfel spus.' $ Memo 8: Ecuatia de grad 2. respectiv cel mai de sus punct in cazul −b maximului. Se calculeaza coordonatele varfului V (xv . adica practic se rezolva ecuatia a ∗ x2 + b ∗ x + c = 0. . exista doua radacini imaginare x1 si x2 • Relatiile lui Vi`te: S = x1 + x2 = e −b a P = x1 ∗ x2 = c a • Aflarea ecuatiei daca se cunoaste suma si produsul radacinilor (de exemplu stim ca S=10 si P=20). 2)Pentru minim si maxim se mai foloseste termenul de ”Varf” sau de ”extrem”. deci functia va fi egala cu zero in radacini. punctele de intersectie cu Ox vor fi (x1 .2 • Pentru ∆ > 0 exista doua radacini reale. Se urmeaza pasii: 1) Daca a > 0. unde a = 0 √ √ −b+ ∆ = 2∗a unde ∆ = b2 − 4 ∗ a ∗ c −b 2∗a • Radacinile x1. 27 & % . 0) si (x2 . Valorile obtinute pentru x reprezinta intersectiile cu Ox. NU exista zona intre radacini. nici zona dintre radacini. x1 si x2 . functia are minim iar daca a < 0 are maxim.Pentru ∆ = 0. Ecuatia este: x2 − S ∗ x + P = 0 Pentru exemplul anterior obtinem ecuatia : x2 − 10 ∗ x + 20 = 0 Functia de gradul doi y = a ∗ x2 + b ∗ x + c = 0. Acesta este un punct sa zicem V (xv . Functia de grad 2 Ecuatia de gradul doi a ∗ x2 + b ∗ x + c = 0. in rest va avea semnul lui a.

Punctul (o. se deseneaza intersectiile cu Ox si intersectia cu Oy si se unesc punctele obtinute. Se tine seama ca graficul este simetric fata de varf. facand x=0 in expresia y = a ∗ x2 + b ∗ x + c. 5) Se traseaza graficul folosind datele anterioare. 28 & % . in ordinea urmatoare: Se deseneaza axele XOY. se deseneaza forma varfului(minim sau maxim). • Monotonie: . adica se obtine y = a ∗ 02 + b ∗ 0 + c. adica pentru a < 0) . de la xvarf pana la +∞ (daca Varful este minim. se deseneaza varful V. adica pentru a > 0) . .Functia este crescatoare de la −∞ pana la xvarf si descrescatoare in continuare.Respectiv. adica intotdeauna se obtine de fapt y=c.' $ 4) Se afla intersectia cu axa Oy . de la xvarf pana la +∞ (daca Varful este maxim.Functia este descrescatoare de la −∞ pana la xvarf si crescatoare in continuare.c) reprezinta intersectia graficului cu Ox.

respectiv punct de extrem. exista doua radacini reale. Daca a>0. Pentru ∆ > 0 . egale. diferite. Graficul poate fi de genul urmator: x1 x2 x1 x2 ∆ > 0 si a > 0 x -∞ x1 x2 +∞ x ∆ > 0 si a < 0 -∞ + + + x1 0x2 +∞ y=ax2 +bx+c + + + 0 - .0 + + + y=ax2 +bx+x . Varful are coordonatele V( −b . functia este egala cu zero. −∆ ) 2a 4a Exista trei situatii diferite. x2 ∈ R. x1 = x2 . Minimul. x2 ∈ R. 2. In radacini. x1 .0 + + + Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii: • Intre radacini functia de gradul doi are semn contrar lui a. x1 = x2 . Pentru ∆ = 0 . graficul functiei are maxim. iar in afara radacinilor are semnul lui a. x1 . graficul functiei are minim. fiind pozitiva pe anumite intervale si negativa pe altele. exista doua radacini reale. iar daca a<0. • Pentru ∆ > 0. dupa cum ∆ > 0 sau ∆ = 0 sau ∆ < 0 1. a =0 Graficul functiei de gradul doi este o parabola. Graficul poate fi de genul urmator: x1 = x2 x1 = x2 ∆ = 0 si a > 0 x y=ax2 +bx+c ∆ = 0 si a < 0 x y=ax2 +bx+x x1 = x2 0 - -∞ + + + x1 = x2 0 +∞ + + + -∞ - +∞ y >=0 y<= 0 29 & % . functia nu are semn constant.' $ Memo 9 Semnul functiei de gradul doi y=ax2 +bx+c. respectiv maximul se numeste varf.

respectiv negativa sau egala cu zero pentru a < 0. • Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y <= 0. • Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y > 0(strict). respectiv negativa pentru a < 0. • Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y < 0(strict). Pentru ∆ < 0 . • Pentru ∆ < 0. radacinile fiind egale. se pun conditiile ∆ < 0 si a > 0. prin urmare functia de gradul doi are valoarea zero in radacini si in rest semnul lui a. se pun conditiile ∆ < 0 si a < 0. • Pentru ∆ = 0. 30 & % . respectiv confundate. nu exista radacini reale Graficul poate fi de genul urmator: ∆ = 0 si a > 0 x y=ax2 +bx+c ∆ = 0 si a < 0 x y=ax2 +bx+x -∞ + + + + + + +∞ -∞ + + + + + + +∞ y>0 y<0 Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii: • Functia de gradul doi are semnul lui a. functia nu schimba semnul fiind pozitiva pentru a > 0. se pun conditiile ∆ = 0 si a < 0.' $ Din analiza graficelor se pot desprinde urmatoarele observatii: • Intervalul dintre radacini a disparut. functia nu schimba semnul fiind pozitiva sau egala cu zero pentru a > 0. se pun conditiile ∆ = 0 si a > 0. • Daca intr-o problema este necesar sa se puna conditia pentru y >= 0. 3.

respectiv daca f’<0 inseamna ca f=descrescatoare. astfel incat y=f(x). Daca f(x) se poate reprezenta grafic. dusa prin B. inseamna ca functia f(x) este crescatoare. functia nu este injectiva daca exista valori in codomeniu. 3. Daca functie este descrescatoare. carora le corespund mai mult de un element din domeniul de definitie. studiata in clasa a XI-a . De exemplu: 1. de obicei pentru probleme la care domeniul de definitie A este o multimi finita. exista x ∈ A. de obicei pentru probleme la care domeniul de definitie A este o multimi finita. Daca functie este crescatoare. Demonstrarea surjectivitatii se poate face prin mai multe metode. inseamna ca functia f(x) este descrescatoare. sa taie graficul functiei intrun punct sau niciunul. functia nu este surjectiva daca exista valori in codomeniu. Functia f este surjectiva. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic. nici ca diagrama. x2 ∈ A Demonstrarea injectivitatii se poate face prin mai multe metode. De exemplu: 1. 2. Cu alte cuvinte. daca pentru x1 = x2 → f (x1 ) = f (x2 ) . deoarece x1 = x2 → f (x1 ) = f (x2 ). Cu alte cuvinte. pentru ca f(x) sa fie injectiva. Faptul ca daca f’>0 inseamna ca f=crescatoare. pentru ca f(x) sa fie surjectiva. 2. 4. inseamna automat ca functia este injectiva. Practic se porneste de la diferenta f (x1 ) − f (x2 ) si prin diverse calcule se incearca se sa arate ca aceasta diferenta este diferita de zero. Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama. pentru orice x1 . trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel mult un punct. dusa prin B. trebuie ca orice paralela la Ox.' $ Memo 10 Functii injective. daca in schimb se obtine f’(x) tot timpul negativa pe domeniul de definitie. alegerea metodei depinzand de tipul de functie analizata. Practic. carora nu le corespunde niciun element din domeniul de definitie. Eventula se poate porni de la raportul f (x1 ) si se incearca sa se demonstreze ca f (x2 ) acest raport este diferit de 1. trebuie ca orice paralela la Ox. Similar. reprezinta consecinte ale teoremei lui Lagrange. Daca f(x) se poate reprezenta ca o diagrama. surjective. Functia f este injectiva. adica se considera x1 = x2 si se incearca sa se arate ca f (x1 ) = f (x2 ). trebuie sa intersecteze graficul functiei in cel putin un punct. Studiul monotoniei functiei sa realizat prin studiul semnului derivatei functiei. orice paralela la Ox prin codomeniu. deoarece x1 = x2 → f (x1 ) = f (x2 ). alegerea metodei depinzand de tipul de functie analizata. 31 & % . bijective Injectivitate Definitie Fie o functie f: A → B. Se observa ca s-a folosit proprietatea ca o functie monotona (indiferent daca este crescatoare sau descrescatoare) este injectiva. inseamna automat ca functia este injectiva. se poate incerca prin calcul algebric. pentru functia f(x) se calculeaza derivata f’(x) si daca se arata ca f’(x) este tot timpul pozitiva pe domeniul de definitie. orice paralela la Ox prin codomeniu. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matematica. sa taie graficul functiei intr-un punct sau mai multe. daca pentru y ∈ B. Surjectivitate Definitie Fie o functie f: A → B. Daca f(x) se poate reprezenta grafic.

adica atat injectiva cat si surjectiva. se face y=x2 +1 si se scoate x=± y − 1. Se utilizeaza notiunea de continuitate a unei functii si proprietatea lui Darboux. Altfel spus. astfel incat y=f(x). nici ca diagrama. deoarece functia este continua. codomeniul J tot ca interval. Se reaminteste proprietatea lui Darboux: O functie are proprietatea lui Darboux. a injectivitatii si a surjectivitatii conform metodelor prezentate anterior. Din aceasta expresie a lui x in functie de y. in caz contrar se trage concluzia ca functia nu este bijectiva. In cazul in care se foloseste reprezentarea grafica. prin urmare este surjectiva. Codomeniul fiind R.1) nu exista x ∈ R corespunzator. √ De exemplu pentru f:R → R. inseamna ca pentru y ∈ (-∞. Prin urmare daca I=interval. Studiul bijectivitatii se reduce la verificarea. Adica. trebuie ca orice paralela la Ox. adica y>=1. Functiile continue au proprietatea lui Darboux. Daca f(x) nu se poate nici reprezenta grafic. adica atat injectiva cat si surjectiva. daca este atat injectiva cat si surjectiva. sa taie graficul functiei exact intr-un punct. In cazul in care se foloseste reprezentarea ca diagrama. pe rand. Daca functia este atat injectiva cat si surjectiva. pentru ca o functie sa fie bijectiva. spunem ca f are proprietatea lui Darboux. Injectivitatea se poate verifica si utilizand materie de analiza matematica. care se mai numeste si corespondenta biunivoca. Functia f este bijectiva. trebuie ca in diagrama sa fie corespondenta de 1 la 1. stabilirea surjectivitatii se reduce la studiul continuitatii functiei si la invocarea implicatiei continuitatii asupra proprietatii lui Darboux. 4. Se pot face urmatoarele observatii: 1. adica y ∈ [1. daca transforma un interval in alt interval. daca pentru domeniul de definitie I. pentru f: I → J. se poate incerca prin calcul algebric.∞).' $ 3. se obtine prin functia f. De exemplu pentru f(x)=2x +3x . Bijectivitate Definitie Fie o functie f: A → B. pentru ca o functie sa fie bijectiva. Pentru a exista radicalul trebuie ca y-1 >=0. 2. fiind interval. sa fie o corespondenta 1 la 1. studiata in clasa a XI-a . dusa prin B. deci functia nu este surjectiva. adica se noteaza f(x) cu y se apoi scoate x in functie de y. Exemple A B A B A B Ox Ox Ox f: R → R Functii ne-surjective Functii ne-injective Functii bijective 32 & % . f(x)=x2 +1. inseamna ca are proprietatea lui Darboux. se trage concluzia ca functia este bijectiva. exista x corespunzator din domeniul de definitie. adica la orice element x ∈ A sa corespunda exact un element y ∈ B si reciproc. se analizeaza daca pentru orice y din codomeniu.

Adica o P.. .. se obtine formula: an = a1 + (n − 1) ∗ r • Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie aritmetica Pentru a verifica daca numerele A.r..a.. C= B+r ..(n − 1) ∗ r) = n ∗ a1 + r ∗ (1 + 2 + . Progresii geometrice Progresii aritmetice • Definitie: Progresie aritmetica = un sir a1 . S= 33 & % . In ambele situatii trebuie sa cunoastem numarul de termeni ai progresiei. e utila formula 5.. sau negativa. + (n − 1)) = = n ∗ a1 + r ∗ (n−1)(n−1+1) = n ∗ a1 + r∗n∗(n−1) = 2∗a1 +(n−1)∗r ∗ n = 2 2 2 a1 +a1 +(n−1)∗r ∗n 2 Deci S= (a1 +an )∗n 2 • Formula 5 = Suma unei progresii aritmetice. s.. an . an cu proprietatea ca fiecare termen este egal cu termenul de dinainte plus ratia( notata r).' $ Memo 11: Progresii aritmetice.a.. a2 . s.. B. Cu alte cuvinte... an − an−1 = r pentru n >= 2 . Trebuie ca n sa fie >= 2. alta formula Daca se exprima an = a1 + (n − 1) ∗ r in formula anterioara... .d. • Formula 2 = Exprimare an in functie de primul termen (a1 ) si ratie(r). an cu proprietatea ca an = an−1 + r Aceasta este formula 1. Deoarece a1 = a1 Deoarece a2 = a1 + r Deoarece a3 = a2 + r = a1 + 2 ∗ r Deoarece a4 = a3 + r = a1 + 3 ∗ r. este un sir a1 .m. suma S = a1 + a2 + . Ratia poate fi sau pozitiva...A.d. Mai precis spus.+an = a1 +(a1 +r)+(a1 +2∗r)+(a1 +3∗r)+.A. E firesc sa fie asa. notat cu n. deoarece a1 nu are termen anterior.. + an = Se retine usor dupa formularea S = (a1 + an ) ∗ n 2 (PrimulTermen+UltimulTermen)∗n 2 Demonstratia este simpla si anume: S=a1 +a2 +. C sunt in P.. a2 − a1 = r.. deoarece A= B . deci A + C = 2 ∗ B • Formula 4 = Suma unei progresii aritmetice Pentru progresia aritmetica a1 .m. .(a1 +(n−1)∗r) = (a1 ∗ n + r + 2 ∗ r + 3 ∗ r + ... e utila formula 4.. a2 .. a2 ... a3 − a2 = r. iar daca se cunoaste primul termen si ratia. se obtine inca o formula pentru S si anume: (2 ∗ a1 + (n − 1) ∗ r) ∗ n 2 Recomandare : Daca in problema se cunoaste primul termen si ultimul.. se verifica daca este indeplinita conditia: A+C B= 2 adica daca cel din mijloc e media aritmetica a vecinilor..

Deoarece b1 = b1 Deoarece b2 = b1 ∗ q Deoarece b3 = b2 ∗ q = b1 ∗ q 2 Deoarece b4 = b3 ∗ q = b1 ∗ q 3 .... b2 . . C = B ∗ q . .. s. Trebuie ca n sa fie >= 2. B..' $ Progresii geometrice • Definitie: Progresie geometrica = un sir b1 .. • Formula 2 = Exprimare bn in functie de primul termen (b1 ) si ratie(q). b2 = b1 ∗ q. este un sir b1 . + xn−1 ) = x −1 x−1 34 & % . bn ..a. bn cu proprietatea ca bn = bn−1 ∗ q Aceasta este formula 1. Ratia poate fi sau pozitiva.d Am folosit formula xn − 1n = (x − 1) ∗ (xn−1 + xn−2 + xn−3 + . s. bn = bn−1 ∗ q pentru n >= 2 . C sunt in P.t.. sau negativa..d. + bn = b1 ∗ ( qn − 1 ) q−1 Demonstratia este simpla si anume: S=b1 + b2 + . Adica o P. + bn = b1 + (b1 ∗ q) + (b1 ∗ q 2 ) + (b1 ∗ q 3 ) + .. b3 = b2 ∗ q. se obtine formula: bn = b1 ∗ qn−1 • Formula 3 = Verificare daca trei numere sunt in progresie geometrica Pentru a verifica daca numerele A. b2 .G. Mai precis spus.(b1 ∗ q n−1 ) n −1 = b1 (1 + q + q 2 + q 3 + . adica q √ B = A∗C • Formula 4 = Suma unei progresii geometrice Pentru progresia geometrica b1 ..... se verifica daca este indeplinita conditia: √ B= A∗C adica daca cel din mijloc e media geometrica a vecinilor..c.. bn cu proprietatea ca fiecare termen este egal cu termenul de dinainte inmultit cu ratia( notata q).G. Cu alte cuvinte. + q n−1 ) = b1 ∗ ( qq−1 ) c...... b2 ... .m.. E firesc sa fie asa. deci A ∗ C = B 2 .. suma S = b1 + b2 + ..a... deoarece A = B . + x + 1) n unde pe rol de x am folosit q si am scos pe (1 + x + x2 + . deoarece b1 nu are termen anterior.m..d.

Trasam graficul functiei prin puncte. a>1 Fie de exemplu y=2x . De exemplu daca avem a=-3 si x= 1 . in cazul in care obtinem o ecuatie de forma af (x) =ag(x) .. a >0 . care nu apartine lui R.1) Argumentarea faptului ca a >0 . adica radical din numar negativ. -3 -2 -1 0 1 2 3 ..1) pentru orice a> 1 35 & % . Se observa ca orice paralela la axa Ox. pentru a> 1 este crescatoare.∞). adica ax = −3. deoarece 5x este intotdeauna pozitiv. deoarece 0 la orice putere este egal cu 0.' $ Memo 12 Functia exponentiala y=ax . a= 1 Exista doua situatii diferite. a>1 (0.. daca eliminam a=0. obtinem doua intervale permise si anume a ∈ (0. Fiind bijectiva. inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva. -Nu trebuie ca a sa fie negativ.. ---|----------------------------------------y | 1/8 1/4 1/2 1 2 4 8 Se obtine graficul urmator: y y=ax . deoarece 1 la orice putere este egal cu 1. adica daca f(x1 )=f(x2 ) inseamna ca x1 =x2 . putem trage concluzia ca f(x)=g(x). a> 1 este definita pe R si ia valori in (0. putem trage concluzia ca x< 3. • ax > 0 pentru orice x ∈ R. dusa prin codomeniu intersecteaza graficul functiei in exact un punct. a>0 si a =1 Caz 1. -Nu trebuie ca a sa fie egal cu 1. a=1 si a<0..1) si a ∈ (1. Din valorile a ∈ R. Datorita faptului ca este injectiva. a= 1 Valoarea lui a nu poate avea urmatoarele valori: -Nu trebuie ca a sa fie egal cu 0. • Deoarece a0 =0.∞). prin urmare functia este bijectiva. Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu 5x =-25 inseamna ca ecuatia nu are solutii. sau altfel spus. adica f: R → (0.1) O x Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii: • Functia y=ax . dand valori lui x: x | . graficul functiei y=ax trece prin punctul (0. adica daca x1 < x2 inseamna ca f (x1 ) < f (x2 ) si reciproc. am 2 √ 1 obtine ax = (-3) 2 .∞) . • Functia ax .∞). Daca obtinem o inecuatie de exemplu 2x <8. prin urmare domeniul de definitie este R. dupa cum a>1 sau a∈(0. iar codomeniul este (0.

a ∈ (0.. admite o functie inversa si anume functia logaritmica y=logx : (0. a∈(0.1). y=x. prin urmare functia este bijectiva.' $ Caz 2. m an = a m m a • Functia exponentiala y=ax : R → (0. se inverseaza semnul inegalitatii intre f(x) si g(x). putem trage concluzia ca x> 3.1) x o Din analiza graficului se pot desprinde urmatoarele observatii: • Functia y=ax . Se observa ca orice paralela la axa Ox. • Practic la rezolvarea ecuatiilor exponentiale se incearca sa se ajunga prin diverse artificii la o ecuatie de forma af (x) =ag(x) . Deci daca se obtine o ecuatie de exemplu 1 x 1 ( 5 ) =-( 25 ) inseamna ca ecuatia nu are solutii.1) este descrescatoare .∞) fiind bijectiva. adica f: R → (0. Fiind bijectiva. Daca obtinem o inecuatie de exemplu 1 ( 2 )x < 1 . ---|----------------------------------------y | 8 4 2 1 1/2 1/4 1/8 Se obtine graficul urmator: y=ax .1). • Sunt utile de reamintit formulele de la puteri √ m n (am )n = am+n ..∞). a0 =1. • Practic la rezolvarea inecuatiilor exponentiale se incearca sa se ajunga prin diverse artificii la o inecuatie de forma af (x) < ag(x) . -3 -2 -1 0 1 2 3 . Datorita faptului ca este injectiva. a−m = a1 . Trasam graficul functiei prin 2 puncte. prin urmare domeniul de definitie este R. adica daca f(x1 )=f(x2 ) inseamna ca x1 =x2 . a∈ (0. al carei grafic este a simetric fata de y=ax in raport cu bisectoarea intai. inseamna ca este atat surjectiva cat si injectiva. 8 • Deoarece a0 =0. deoarece ( 1 )x este intotdeauna 5 pozitiv. • ax > 0 pentru orice x ∈ R.∞). • Functia ax . a n = am−n .1) este definita pe R si ia valori in (0. graficul functiei y=ax trece prin punctul (0.1). pentru a∈ (0. de unde se trage concluzia ca f(x)=g(x).. adica daca x1 < x2 inseamna ca f (x1 ) > f (x2 ) si reciproc.∞) → R.∞). dusa prin codomeniu intersecteaza graficul functiei in exact un punct. putem trage concluzia ca f(x)=g(x).. respectiv daca a∈ (0. iar codomeniul este (0.1) pentru orice a∈ (0. care se interpreteaza dupa valoarea lui a si anume daca a> 1 se pastreaza semnul inegalitatii intre f(x) si g(x). dand valori lui x: x | .1) y (0. in cazul in care obtinem o ecuatie de forma af (x) =ag(x) .. a 36 & % . Bineinteles ca se genereaza doua situatii pentru logx si anume pentru a>1 si pentru a∈(0.1) Fie de exemplu y=( 1 )x .

unde e=2. 37 & % . A de exemplu daca stim ca a este intre (0.1) si obtinem intr-o problema loga < B loga . descrescatoare. deoarece trebuie ca a > 0 si a = 1.1).' $ Memo 13 Logaritmi Formule: X 1) Definitie: loga este un numar N. practic exista doua situatii pentru baza logaritmului: -CAZ 1: a intre (0. X daca loga = N. cu proprietatea ca. functia logaritm este . atunci X = aN 100 De exemplu log10 = 2 deoarece 100 = 102 A B A∗B 2) loga + loga = loga A B B 3) loga − loga = loga A A 4) loga = m ∗ loga a 5) loga = 1 X 6) loga=veche = X 7) logam = 1 m X logb=noua a=veche logb=noua m A X ∗ loga n 8) loga m √ X X n = loga m = n m X ∗ loga Domeniul de definitie: Pentru loga A este necesar ca • A >0 → obtinem de exemplu x apartine interval I1 • a >0 si a =1 → obtinem de exemplu x apartine interval I2 Domeniul de definitie este I1 intersectat cu I2 Baza logaritmului: X • lg X inseamna log10 adica logaritm zecimal X • lnX inseamna loge adica logaritm natural. X Datorita conditiei de la domeniul de definitie . In acest caz. pentru loga .7 Baza subunitara sau baza supraunitara. putem trage concluzia ca A > B.

∞) si obtinem intr-o problema loga < B loga .1) functia este nula pentru X=1 functia este pozitiva pentru X>1. a > 1 x (1.1) functia este nula pentru X=1 functia este negativa pentru X>1. pentru baza subunitara este urmatorul: y (1.∞) In acest caz. Ambele cazuri se pot sintetiza intr-un singur grafic: y x loga . putem trage concluzia ca A < B. . a = subunitar 38 & % . ∞) functia este crescatoare 1 loga = 0 functia este negativa pentru X intre (0. Graficul functiei logaritm. ∞) functia este descrescatoare 1 loga = 0 functia este pozitiva pentru X intre (0. A de exemplu daca stim ca a este intre (1.' $ Graficul functiei logaritm.0) Se observa din grafic urmatoarele: • • • • • • X loga : R → (0. pentru baza supraunitara este urmatorul: y x loga>1 x (1.0) x loga . functia logaritm este . crescatoare.0) x x loga=subunitar Se observa din grafic urmatoarele: • • • • • • X loga : R → (0.CAZ 2: a intre (1.

. · (n − 1) · n • Exemple: a) 3!=1 · 2 · 3 = 6 b) 1!=1 c) 0!=1 (=surprinzator la prima vedere. P3 ne arata in cate moduri pot ”permuta(= schimba intre ele cele 3 elemente)”. s. nu care sunt aceste echipe. Permutari. Combinari Factorialul • Prin definitie n factorial se noteaza cu n! si are urmatoarea formula de calcul: n! = 1 · 2 · 3 · . se va explica ulterior) • Rezulta urmatoarele formule: n!=1 · 2 · 3 · . deci se poate scrie si astfel: n!=(n-1)!·n n!=(n-2)!·(n − 1) · n n!=(n-3)!·(n − 2) · (n − 1) · n ... c} . · (n − 1) · n. · (n − 1) · n • Exemplu: a) P3 = 3!=1 · 2 · 3 = 6 • Ce inseamna ”Permutari de n elemente” Daca avem de exemplu un numar de n=3 elemente {a. astfel incat sa formeze ”echipe” care : a) sa contina toate cele n elemente( atat a cat si b cat si c) b) nici un element sa nu se repete. Practic pot forma urmatoarele ”echipe” : {abc} {acb} {bac} {bca} {cab} {cba} Daca numaram ”echipele anterioare” se vede ca sunt 6 . 39 & % .d... Permutari • Permutari de n elemente se noteaza cu Pn si are urmatoarea formula de calcul: Pn = n! deci Pn = n! = 1 · 2 · 3 · .a. In concluzie cu Pn pot afla numarul de ”echipe” care se pot genera.. Aranjamente.' $ Memo 14 Analiza combinatorie Factorialul..m. b... Intradevar 6= P3 = 3! = 1 · 2 · 3. deci ne da cate echipe sunt.

Exemplul 2: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a. k Practic Cn seamana cu Ak cu diferenta ca in ”echipa” nu conteaza ordinea n elementelor. k nenaturale( de exemplu negative. Practic Ak seamana cu Pn cu diferenta ca in ”echipa” nu intra toate cele n n elemente ci doar k (unde k ≤ n).a }.d) Combinari k • Combinari de n elemente luate cate k se noteaza cu Cn urmatoarea formula de calcul: Ak k Cn = n Pk k • Practic Se foloseste formula Cn = n! k!(n−k)! si are • Exemplu: 10! 4 C10 = 4!·6! = 6!·7·8·9·10 = 210 6!·1·2·3·4 k • Ce inseamna Cn : Exemplul: Daca avem n=3 elemente de exemplu multimea {a.. · (n − k + 1) n • Exemplu: A4 = 10 · 9. Se observa ca apare atat gruparea {ab} cat si gruparea {ba} adica conteaza ordinea elementelor. fractionare.b } se considera identic cu {b. adica {a. s.m. Se observa si din formula de definitie ca Cn ≤ Ak n • Domeniul de definitie: k Pentru Cn trebuie ca n. si anume dupa formula 30 anterioara se poate calcula A2 = 30 · 29 = 870 adica se pot ”aranja” in 870 de 30 moduri. adica C3 = 3. k ∈ N si n ≥ k n Se poate imagina absurditatea situatiilor pentru n < k sau pentru n. Se observa ca apare apare gruparea {ab} dar nu si gruparea {ba} adica nu conteaza ordinea elementelor.a. • Domeniul de definitie: Pentru Ak trebuie ca n. b.. c} si vrem sa ”combinam” aceste elemente in grupa de cate 2. obtinem: {ab} {ac} {bc} {ba} {cb} {ca} Observam ca sunt 6 grupari. numarul acestor grupari este dat de A2 .(10 − 4 + 1) = 10 · 9 · 8 · 7 = 5040 10 • Ce inseamna Ak : n Exemplul 1: De exemplu daca avem 30 de elevi si vrem sa ii grupam cate 2 in banca ... adica A2 = 3 3 · 2 = 6. deci ”se numara” o k singura data . obtinem: 2 {ab} {ac} {bc} Observam ca sunt 3 grupari. k ∈ N si n ≥ k . 40 & % .. c} si vrem sa ”aranjam” aceste elemente in grupa de cate 2. ca si in cazul aranjamentelor.' $ Aranjamente • Aranjamente de n elemente luate cate k se noteaza cu Ak si are n urmatoarea formula de calcul: Ak = n · (n − 1) · (n − 2) · . b.

deoarece k ia valori intre 0 si n.Ultimul termen este de fapt egal cu bn . deoarece Cn =1 si a0 =1. Acesti termeni sunt fiecare inmultiti cu cate un coeficient. se numeste binom.a. .s.Primul termen este de fapt egal cu an . 0 1 2 n (a−b)n = (a+[−b])n = Cn ·an−0 ·b0 −Cn ·an−1 ·b1 +Cn ·an−2 ·b2 +···+(−1)n ·Cn ·an−n ·(−b)n 41 & % . n Gruparea (a + b)n fiind formata din doi termeni. deoarece se poate k n−k demonstra usor ca Cn = Cn . deci intradevar este justificata notatia de Tk+1 pentru o valoare k. termenul al doilea T2 are k=1. s. primul termen fiind an . Dupa numele persoanei care a descoperit formula urmatoare. Acesti coeficienti au formula Ck . In general pentru (a + b)n se observa urmatoarele: Exista n+1 termeni.Coeficientii binomiali egal departati sunt egali. n . · · · Cn se numesc coeficienti binomiali. in general avem termeni de genul an−k bk .Coeficientii C0 . unde k ia valori de la 0 la n. . s.d.Binomul lui Newton se poate scrie concentrat sub forma urmatoare: n (a + b)n = k=0 k Cn · an−k · bk deci ca o suma avand termenul general k Tk+1 = Cn · an−k · bk Se observa ca primul termen T1 are k=0.a.' $ Memo 15 Binomul lui Newton 1.m.d. Formula binomului lui Newton Se observa ca urmatoarele formule au structura asemanatoare: (a + b)2 = a2 + 2ab + b2 (a + b)3 = a3 + 3a2 b + 3ab2 + b3 .d. n .Exista n+1 termeni.m. n n n . Mai exact primul este an b0 iar ultimul a0 · bn .a.Daca binomul este o diferenta in loc de suma: 0 1 2 n (a−b)n = (a+[−b])n = Cn ·an−0 ·(−b)0 +Cn ·an−1 ·(−b)1 +Cn ·an−2 ·(−b)2 +···Cn ·an−n ·(−b)n adica are loc o alternanta de semne incepand cu + apoi . deoarece C0 =1 si b0 =1. aceasta se numeste binomul lui Newton: 0 1 2 n (a + b)n = Cn · an−0 · b0 + Cn · an−1 · b1 + Cn · an−2 · b2 + · · ·Cn · an−n · bn Se pot face urmatoarele observatii: . C1 . .m. iar ultimul bn .

este egala cu suma coeficientilor binomiali impari si este egala cu 2n−1 : 0 2 4 1 3 5 Cn + Cn + Cn · ·· = Cn + Cn + Cn · ·· = 2n−1 • Pentru problemele la care se cere determinarea celui mai mare termen al dezvoltarii. Adica se Tk+2 Tk+1 porneste de la Tk+2 > 1 si din aceasta relatie se scoate k. raportul n−k b Tk+1 = · Tk+1 k+1 a Formula fiind dificil de retinut. Pentru un binom (a + b)n .Acum se poate scrie formula binomului lui Newton la modul cel mai general general: n (a ± b)n = k (−1)k · Cn · an−k · bk k=0 deci ca o suma avand termenul general k Tk+1 = (−1)k · Cn · an−k · bk 2. Apoi se interpreteaza k si se afla termenul maxim. Formule utile • Majoritatea problemelor cu binomul lui Newton se rezolva pornind de la formula k Tk+1 = (−1)k · Cn · an−k · bk • Se dezvolta cu binomul lui Newton urmatoarele doua binoame: 0 1 2 n (1 + 1)n = 2n = Cn + Cn + Cn · · · Cn (1) (2) 1 3 5 Cn + Cn + Cn · ·· = 2n−1 (1 − 1) = 0 = n 0 Cn − 1 Cn − 2 Cn ··· n Cn 0 2 4 Adunand relatia (1) cu relatia (2) se obtine: Cn + Cn + Cn · ·· = 2n−1 Scazand relatiile (1) . se porneste de la raportul Tk+1 care se compara cu 1.1)100 1 1 b) ( + )100 2 2 3 1 c) ( + )100 4 4 42 & % . pornind de la raportul Tk+1 si exprimand termenii Tk+1 si Tk+2 cu formula obisnuita Tk+2 k Tk+1 = (−1)k · Cn · an−k · bk Exemple: Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii: a) (1 + 0. se recomanda sa se demonstreze ad-hoc.(2) se obtine: In concluzie suma coeficientilor binomiali pari.' $ .

In continuare se afla cmmmc(f.g) = f · g Practic. Divizibilitatea polinoamelor Pentru a determina cmmdc a doua polinoame. Schema lui Horner are avantajul ca se preteaza la prelucrare pe calculator. dupa metoda studiata in clasa a VIII a. 2. etc).g)= cmmdc(f. de exemplu x2 -25 =(x-5)(x-(-5)) si se imparte succesiv f la (x-5) si apoi catul obtinut se imparte la x-(-5). • Un polinom Pn de gradul n. Impartirea polinoamelor • Metoda 1 Metoda clasica de impartire a doua polinoame f(x) si g(x).g) Mentiune 2 Daca se cere sa se verifice daca f si g sunt prime intre ele se foloseste proprietatea ca doua polinoame sunt prime daca au cmmdc=1. altfel se trage concluzia ca nu sunt prime. 43 & % . e • Radacini multiple. Radacini multiple. Se recomanda efectuarea probei conform formulei: Deimpartitul = Impartitorul × Catul + Restul • Metoda 2 Folosind schema lui Horner pentru impartirea a doua polinoame f(x) si g(x).g). se descompune g(x) in factori de gradul I. Daca g(x) este de grad mai mare. Practic. Ultimul rest nenul este cmmdc(f.' $ Memo 16 Polinoame 1. Se tot efectueaza impartiri ale deimpartiului la rest. · · ·xn se poate scrie sub forma: Pn = (x − x1 ) · (x − x2 ) · · · (x − xn ) • Daca un polinom P(X) admite radacina x=a. se calculeaza f ·g si apoi se calculeaza cmmdc(f. 3.g) · cmmdc(f. Mentiune 1 Daca se cere cmmmc(f. atunci P(a)=0 ( Teorema lui B´zout). Are avantajul ca impartitorul g(x) poate fi de orice grad. se foloseste algoritmul lui Euclid si anume: Se imparte f(x) la g(x) si se obtine un cat si un rest. triple.g)=1 se trage concluzia ca f si g sunt prime. O ecuatie poate avea radacini multiple ( duble. avand radacinile x1 . in general de ordinul k de multiplicitate. pana se obtine rest=0.g) se foloseste proprietatea ca cmmmc(f.g) cu algoritmul lui f·g Euclid. Radacinile ecuatiilor de grad superior.g) cu algoritmul lui Euclid si daca se obtine cmmdc(f. unde g(x) este de forma (x-a). x2 . In continuare se imparte deimpartitul la restul obtinut. Are dezavantajul ca g(x) trebuie sa fie de gradul I. se calculeaza cmmdc(f.

· · · Sn . apoi se scrie expresia ecuatiei care are acele radacini: 1 · Y n − S1 · Y n−1 + S2 · Y n−2 · · · Sn = 0 5.x3 . Rezolvari avansate ale ecuatiilor de grad superior In afara de metodele de rezolvare clasice a ecuatiilor de grad superior. si se doreste aflarea ecuatiei care are acele radacini.' $ De exemplu x=α este radacina dubla daca x1 =x2 =α. de exemplu: • Folosind Sirul lui Rolle. In acest caz P(x) apare de forma: P (x)n = (x − α)2 · (x − x3 ) · · · (x − xn ) Inseamna ca P(x) se imparte exact la (x-α)2 . Relatiile lui Vi`te e Fie de exemplu ecuatia de gradul 3: ax3 + bx2 + cx + d = 0 avand radacinile x1 . de exemplu y1 . e Daca se cunosc radacinile unei ecuatii . • Folosind reprezentarea grafica a functiilor care formeaza ecuatia.y3 · · · yn . daca: P (α) = 0 P (α) = 0 P (α) = 0 ··· P k−1 (α) = 0 P k (α) = 0 4. se calculeaza sumele lui Vi`te e S1 . Cel mai operativ pentru radacini multiple. Se pot scrie urmatoarele sume. Alta abordare a problemei este sa se imparta P(x) la (x-a)2 .y2 . numite relatiile lui Vi`te : e  b x1 + x2 + x3 = −a  S1 = c S2 = x1 · x2 + x1 · x3 + x2 · x3 = + a  d S3 = x1 · x2 · x3 = −a In mod similar se pot scrie relatiile lui Vi`te pentru orice grad n. 44 & % .x2 . este sa se foloseasca urmatoarea teorie: Un polinom P(x) are radacina x=α ca radacina multipla de ordinul k de multiplicitate. adica la x2 -2ax+a2 prin metoda clasica de impartire de polinoame si sa se puna conditia ca restul sa fie zero. se pot folosi si metode avansate care utilizeaza derivatele. adica se imparte de exemplu cu schema lui Horner la (x-α) si apoi catul obtinut se imparte tot exact la (x-α).S1 .

Rezolvam Cat2 (x) = 0 si aflam celelalte doua radacini. x2 . Se rezolva ecuatia de gradul doi in y. Tip 4. x2 . apoi se afla x1 . Tip 2. dupa care se noteaza (x + x ) = y. Teorie 2: Orice ecuatie reciproca de grad impar admite radacina x=-1. Ecuatii reciproce de grad patru Exemplu: Rezolvati ecuatia 2x4 + 7x3 + 9x2 + 7x1 + 2 = 0 1 Idee: Se imparte ecuatia cu x2 . x4 . Ecuatii reciproce de grad trei Exemplu: Rezolvati ecuatia 5x3 + 31x2 + 31x1 + 5 = 0 Teorie 1: Se numeste ecuatie reciproca. Ecuatii bipatrate Exemplu: Rezolvati ecuatia x4 − 6x2 + 6 = 0 Idee: Se noteaza x2 = y si se obtine ecuatie de gradul doi care se rezolva. este corecta relatia: Deimpartitul = Catul · Impartitorul + Restul Idee: Fie P3 (x) expresia egala cu zero. x2 . Deci P3 (x) = (x + 1) · Cat2 (x). x3 . are radacina x=-1. prin impartirea lui P5 (x) la (x+1) se obtine Q4 (x) ca ecuatie reciproca de gradul 4. Tip 3. · · ·xn se poate scrie sub forma: Pn = (x − x1 ) · (x − x2 ) · · · (x − xn ) Teorie 4: Daca avem pentru o impartire Deimpartit. o ecuatie care are coeficientii egal departati. Se exprima totul in y. avand radacinile x1 .' $ Memo 17 ecuatii de grad superior Partea a I-a Tip 1. Ecuatii reciproce de grad cinci Exemplu: Rezolvati ecuatia 20x5 − 81x4 + 62x3 + 62x2 − 81x1 + 20 = 0 Idee: Fiind ecuatie reciproca de grad impar. Rest. reciproce de grad trei si din P5 (x) = (x+1)Q4 (x). Se efectueaza impartirea P3 (x) la (x+1) si obtinem Cat2 (x) si rest=0. x3 . apoi se afla x1 . Cat. egali. Se procedeaza ca in cazul ec. inseamna ca P3 (x) se imparte la x-(-1) adica la x+1. care se rezolva ca orice ecuatie reciproca de gradul patru. Deoarece admite radacina x=-1. Impartitor. x4 . Teorie 3: Un polinom Pn de gradul n. 45 & % .

Aflam pe Q2 (x) impartind pe P4 (x) la Q2 (x). atunci admite si radacina x=a− b Idee: Similar cu problema anterioara. = Pe x1 in cunoastem din enunt ca fiind x = a + b. conform teoremei lui B´zout. e Idee: Deoarece P(x) admite radacinile x=a si x=b. Ecuatii care admit radacina x = a + √ b Exemplu: Rezolvati ecuatia x4 −4x3 +x2 +6x1 +2 = 0 stiind ca admite radacina √ x = 1 − 2. iar pe x2 in cunoastem din √ teorie ca fiind x = a − b. pe care il rezolvam si aflam pe a si pe b. putem scrie ca P(a)=0 si P(b)=0. Tip 6. x4 . atunci admite si radacina Idee: Fie de exemplu polinomul P4 (x) care stim ca admite radacina x1 = a+bi. Conform teoriei. notam forma obtinuta pentru comoditatea scrierii cu R(x). Inseamna ca putem scrie P4 (x) = (x − x1 ) · (x − x2 ) · Q2 (x) Calculam (x − x1 ) · (x − x2 ) si scapam de i. Deci P4 (x) = R(x) · Q2 (x). x2 = a − b. atunci P(a)=0 ( Teorema lui B´zout). √ Teorie: √ Daca o ecuatie admite radacina x = a + b. Fie de exemplu polinomul P4 (x) care √ √ stim ca admite radacina x1 = a + b. Exemplul 2: Determinati a si b. dupa care rezolvati ecuatia x4 − 7x3 + 21x2 + ax1 + b = 0 stiind ca admite radacina x=1+2i Teorie: Daca un polinom P(X) admite radacina x=a. Ecuatii care admit radacina x = a + b · i Exemplul 1: Rezolvati ecuatia ax4 + bx3 + cx2 + dx1 + e = 0 stiind ca admite radacina x=1+i. Acum cunoastem forma lui P(x) si folosim teorie conform careia daca polinomul admite radacina x=1+2i. iar pe x2 in cunoastem din teorie ca fiind x=a-bi. Inseamna ca putem scrie P4 (x) = (x − x1 ) · (x − x2 ) · Q2 (x) √ Calculam (x − x1 ) · (x − x2 ) si scapam de b. Am obtinut un sistem pe doua e ecuatii cu doua necunoscute. Teorie: x=a-bi Daca o ecuatie admite radacina x=a+bi. Rezolvam Q2 (x) = 0 si aflam de aici pe x3 . Procedam ca si in cazul problemei anterioare si aflam si celelalte radacini. x4 . x2 = a − bi. Deci P4 (x) = R(x) · Q2 (x).' $ Tip 5. Aflam pe Q2 (x) impartind pe P4 (x) la Q2 (x). notam forma obtinuta pentru comoditatea scrierii cu R(x). inseamna ca admite si radacina x=1-2i. 46 & % . Rezolvam Q2 (x)√ 0 si aflam de aici pe x3 . Pe x1 in cunoastem din enunt ca fiind x=a+bi. Conform teoriei.

1 · · · 4 xk = 3 5 5 47 & % . Impartim pe P(x) la R(x) si obtinem Q2 (x). si anume +1 . k = 0. ex: p= +1.-6. k = 0. Idee: Metoda implica multe calcule.+2. ex: +1. fie x1 si x2 .Continuare Partea a -II . Ecuatii cu coeficientul de grad maxim =1 Exemplu: Rezolvati ecuatia x4 − 2x3 − 5x2 + 8x + 4 = 0 Teorie: Radacinile intregi ale ecuatiei ar putea fi printre divizorii termenului liber. Se obtine xn = r(cos(α)+i·sin(α)) si se aplica formula radicalului dintr-un numar complex si obtinem radacinile: xk = √ n r(cos α + 2kπ α + 2kπ + i · sin ).+6. Tip 8.-2.-2. 1 · · · k − 1 n n 5 De exemplu pentru 3x7 = 5 se scrie x7 = 5 · 1. Daca gasim de exemplu doua radacini. de forma r(cos(α)+i·sin(α)). Calculam (x − x1 )(x − x2 ) si obtinem o ecuatie de gradul doi.-1. Se scot divizorii termenului liber.m. Ecuatii binome Exemplu: Rezolvati ecuatia 3x7 = 5 Teorie: Se aduce ecuatia la forma xn = a si se scrie numarul a ca numar complex. Idee: Se scot divizorii termenului liber. Adica se verifica daca P(+1)=0. Se fac verificarile pt toti divizorii termenului liber. si se verifica cu teorema lui B´zout daca P (α)=0.-2 si divizorii coeficientului de rang maxim ex: q=+1. inseamna ca este radacina. q +1 s. Rezolvam Q2 (x) = 0 si aflam x3 si x4 .+2.-1.-1.' $ Memo 18 Ecuatii de grad superior . Tip 9.d. iar q=divizor al coeficientului de grad maxim.a.-4 si se verifica pe rand daca sunt radacini cu teorema lui B´zout.+4.+2. +2 · ·. Daca se gasesc doua e solutii. se procedeaza mai departe ca in cazul problemei anterioare. p=divizor al termenuq lui liber . −1 .+3. altfel nu este. Caz general=Ecuatii cu coeficient de grad maxim diferit de 1 (Valabil si pentru coeficient grad maxim egal cu 1 ca si caz particular) Exemplu: Rezolvati ecuatia 6x4 − 17x3 − x2 + 8x − 2 = 0 Teorie: Radacinile ecuatiei ar putea fi de forma α = p . e Daca este egal cu zero.+1 +1 3. o notam pt comoditatea scrierii cu R(x).a Tip 7. Se formeaza toate combinatiile de tip α = p . Se folosesc eventual formele 1 = cos(0)+ i·sin(0) . scriem P (x) = (x − x1 )(x − x2 )Q2 (x). respectiv −1 = cos(π)+i·sin(π). adica x7 = 3 · (cos(0) + i · sin(0)) 3 deci 0 + 2kπ 0 + 2kπ n 5 (cos + i · sin ).

'

$

Tip 10. Alte metode de rezolvare a ecuatiilor de grad superior • Folosind teorema lui B´zout, pentru radacini multiple(materie clasa X) e • Folosind relatiile lui Vi`te(materie clasa X) e • Folosind sirul lui Rolle(materie de clasa XI, implica derivate ) • Rezolvare grafica(materie de clasa XI, uneori implica derivate )

48

&

%

'

$

Memo 19 Determinanti 1. Calculul determinantilor a) Determinanti de ordin 1: a b) Determinanti de ordin 2: a c c) Determinanti de ordin 3: a b c d e f g h i =a·e·i+d·h·c+b·f ·g−c·e·g−b·d·i−f ·h·a b d =a·d−b·c =a

Aceasta metoda se numeste regula triunghiului d) Determinanti de ordin >= 4: Nu exista o regula de genul regulilor anterioare, ci se procedeaza astfel: Fie de exemplu urmatorul determinant de ordin 4: a b e f i j m n c g k o d h l p

Se dezvolta determinantul dupa o linie sau dupa o coloana. De mentionat ca se poate alege orice linie , respectiv orice coloana, rezultatul obtinut este acelasi. Adica daca dezvoltam dupa linia 1 este ok, sau daca dupa linia 2 este tot ok, daca dezvoltam dupa coloana 1 este ok, dupa coloana 2 este tot ok, s.a.m.d. Alegem de exemplu sa dezvoltam dupa linia 1. Dezvoltarea determinantului dupa linia 1 este urmatoarea: a b e f i j m n (−1)1+1 · a · f g j k n o h l p c g k o d h l p

=

+ (−1)1+2 · b ·

e g i k m o e i m

h l p f g j k n o

+

(−1)1+3 · c ·

e f h i j l m n p

+ (−1)1+4 · d ·

Se observa ca pornind de la un determinant de ordin patru, am ajuns la determinanti de ordin trei, pe care ii putem calcula. Practic am reusit sa coboram 49

&

%

'

$

gradul determinantului cu o unitate. In general, pentru a calcula un determinant de ordin n , prin aceasta metoda se ajunge la determinanti de ordin n-1 , apoi aplicand metoda din nou, determinantii de ordin n-1 se reduc la determinanti de ordin n-2 , s.a.m.d. pana se ajunge la determinanti de ordin 3, pentru care avem metoda efectiva de calcul. f g h Acest determinant ”redus”, de exemplu j k l pentru elementul aflat n o p la intersectia liniei 1 cu coloana 1, se numeste complement algebric, (sau minor) si se noteaza cu Γ11 . In general la intersectia liniei i cu coloana j, se gaseste elementul aij , avand complementul algebric Γij , (respectiv minorul Γij ). Dezvoltarea unui determinant dupa o anumita linie sau dupa o anumita coloana, reprezinta de fapt o suma de grupari de genul (−1)i+j · aij · Γij pentru acea linie, respectiv coloana. Dezvoltarea unui determinant se poate exprima pe scurt astfel: d= (−1)i+j · aij · Γij 2. Proprietati ale determinantilor Se observa faptul ca un determinant este mai usor de calculat daca linia( sau coloana ) dupa care se alege dezvoltarea are cat mai multe elemente egale cu zero. Din acest motiv, este de preferat ca pentru calculul unui determinant sa alegem o linie(sau coloana), sa facem cat mai multe zerouri pe acea linie(sau coloana) si doar apoi sa dezvoltam determinantul. Pentru a face zerouri pe o linie(sau coloana) se pot folosi urmatoarele proprietati: a) Daca la un determinant se aduna o linie la alta linie, valoare determinantului este aceeasi. Daca notam de exemplu linia i cu Li si linia j cu Lj , inseamna ca este corecta operatia Li = Li + Lj b) Daca la un determinant se scade o linie din alta linie, valoare determinantului este aceeasi, adica este corecta operatia Li = Li + Lj c) Daca la un determinant se inmulteste o linie cu un numar intreg, de exemplu α si apoi se aduna valoarea obtinuta la alta linie, valoare determinantului este aceeasi, adica este corecta operatia Li = Li + α · Lj . Se observa ca pentru α = +1 se obtine cazul a) iar pentru α = −1 se obtine cazul b). De remarcat ca α trebuie sa fie intreg, adica de exemplu α = 1 nu este ok. 3 In concluzie, de retinut ca sunt corecte urmatoarele relatii: a) Li = Li + Lj b) Li = Li − Lj c) Li = Li + α · Lj Similar si pentru coloane, adica notand coloana cu C, sunt corecte operatiile: a) Ci = Ci + Cj b) Ci = Ci − Cj c) Ci = Ci + α · Cj 3. Din cele prezentate rezulta urmatoarele consecinte: 1) Un determinat are valoarea zero, daca are pe o linie (sau pe o coloana) toate elementele egale cu zero. 2) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane) identice. 3) Un determinant are valoarea zero, daca are doua linii (sau doua coloane) proportionale. 4) Se poate scoate factor comun de pe o linie(sau coloana) a unui determinant, adica de exemplu, este corecta urmatoarea operatiune: α·a b α·c d = α· a b c d

50 & %

'

$

Memo 20 Matrici

1. Notiunea de matrice Definitie: O matrice reprezinta un tablou de elemente. a b c care are 2 linii si trei coloane, deci d e f putem spune ca X apartine multimii matricilor cu 2 linii si 3 coloane, adica X ∈ M2,3 De mentionat ca primul indice reprezinta numarul de linii iar al doilea indice reprezinta numarul de coloane. In general, multimea matricilor cu m linii si n coloane se noteaza cu Mm,n Fie de exemplu matricea X= - Daca m=n, adica numarul de linii este egal cu numarul de coloane, matricea se numeste matrice patratica, iar multimea matricilor nu se scrie Mm,m ci mai simplu, Mm . Daca m este diferit de n, matricea se mai numeste matrice dreptunghiulara. - Daca m=1, adica matricea are o singura linie, matricea se numeste matrice linie si se poate scrie de exemplu X ∈ M1,n . - Daca n=1, adica matricea are o singura coloana, matricea se numeste matrice coloana si se poate scrie de exemplu X ∈ Mm,1 . - Se observa ca matricea linie si matricea coloana, reprezinta de fapt vectori. 2. Operatii cu matrici Fie matricile: a b A A= si B= c d C B D a+A b+B c+C d+D a−A b−B c−C d−D α·a α·b , pt.α scalar. α·c α·d C F I

• Adunare matrici: A+B= • Scadere matrici: A - B=

• Inmultire matrice cu un scalar: α· A= • Inmultirea a doua matrici: Fie matricile: A= a b d e A D G c f B E H A si B= D G C F I = B E H

A·B=

a b d e =

c f

·

aA + bD + cG dA + eD + f G

aB + bE + cH dB + eE + f H

aC + bF + cI dC + eF + f I L1 C1 L2 C1 L1 C2 L2 C2 L1 C3 L3 C3 ,

Se poate retine mai usor privind in acest mod: A·B= unde Li =linia i , iar Cj =coloana j

Analizand algoritmul de inumltire a doua matrici, se observa ca daca se inmulteste o matrice cu m linii si n coloane cu o alta matrice avand n linii si p coloane, matricea rezultata va avea m linii si p coloane . Pentru a se putea

51 & %

'

$

efectua inmultirea, este necesar ca numarul de linii a celei de a doua matrici sa fie egal cu numarul de coloane a primei matrici. De exemplu pentru inmultirea A · B = C (unde A are m linii si n coloane, iar B are n linii si p coloane) se respecta regulile prezentate in urmatorul desen:
n p p

m

· n A B

=

m

C

Se observa ca inmultirea matricilor NU este COMUTATIVA • Impartirea a doua matrici: Nu exista impartire a doua matrici. Pentru ”simularea impartirii matricilor” se foloseste notiunea de matrice inversa, notata cu A−1 (pentru matricea initiala A), care se va prezenta ulterior. 3. Matrici deosebite Fie de exemplu matrici de 3 linii si 3 coloane, adica matrici din M3 a) matricea nula. Pentru M3 : 0 0 0 O3 = 0 0 0 0 0 0 In general, matricea nula pentru Mn , se noteaza cu On si este o matrice patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule . Matricea nula are proprietatea ca este neutra in raport cu adunarea matricelor, adica A+On = On +A=A pentru orice A ∈ Mn . b) matricea unitate. Pentru M3 : 1 0 0 I3 = 0 1 0 0 0 1 In general, matricea unitate pentru Mn , se noteaza cu In si este o matrice patrata, cu n linii si n coloane, avand toate elementele nule cu exceptia elementelor de pe diagonala principala care au toate valoarea 1. Matricea unitate are proprietatea ca este neutra in raport cu inmultirea matricelor, adica A · In =In · A= A pentru orice A ∈ Mn .

52 & %

Se continua cu pasul urmator. Se formeaza A−1 cu formula: A A−1 = det(A) = ∗ 1 det(A) · x11 x21 x31 x12 x22 x32 x13 x23 x33 = x11 det(A) x21 det(A) x31 det(A) x12 det(A) x22 det(A) x32 det(A) x13 det(A) x23 det(A) x33 det(A) Se observa motivul pentru care la punctul 1 se concluziona ca nu exista A−1 daca se obtinea det(A)=0. care va avea tot atatea elemente ca si At . sau altfel spus. din At . matricea A nu este inversabila. notata cu A−1 se procedeaza astfel: 1. inseamna ca A−1 a fost calculat corect. matricea A este inversabila. unde se folosea factorul generic (−1)i+j · aij · Γij iar aici nu se foloseste aij 4. = −1 · (b · i − h · c) = −bi + hc = numar. Atentie: A nu se confunda cu metoda de dezvoltare a unui determinant. Matricea inversa a b c Fie de exemplu matricea patrata de ordinul 3. dar recomandabil daca este timp si anume verificarea lui A−1 .m. 5. 0 0 1 daca se obtine In pentru o matrice patrata de ordinul n. si anume linia 1 din A devine coloana 1 din At . b) Daca det(A) diferit de zero.' $ Memo 21 Matricea inversa. Rangul unei matrici 1. inseamna ca nu exista matricea inversa A−1 . Se calculeaza determinantul matricii A. linia 2 din A devine coloana 2 din At . 53 & % . Pas optional. Se formeaza matricea transpusa. inseamna ca exista matricea inversa A−1 . sau altfel spus. A= d e f g h i Pentru a determina matricea inversa. notata cu At .a. Deci se obtine: At = a d b e c f g h i 3. a) Daca det(A)=0. in cazul exemplului prezentat I3 = 0 1 0 Pentru cazul general. Se formeaza matrice adjuncta (sau reciproca). 2. si va avea urmatoarea forma: A∗ = e f b h c i h i x11 x21 x31 x12 x22 x32 x13 x23 x33 unde x11 =(−1)(1+1) · x12 =(−1)(1+2) · = 1 · (e · i − h · f ) = ei − hf = numar. notata cu A∗ . altfel inseamna ca s-a gresit si trebuie verificat calculul. precesul se opreste aici. Se efectueaza inmultirea A · A−1 si se verifica daca intradevar se obtine matricea 1 0 0 unitate. samd. s. In aceasta situatie.d.

. il calculam si verificam daca este diferit de zero. Se observa ca metoda prezentata porneste de la o abordare a matricii de genul de sus in jos. Daca toti determinantii de ordin 2x2 sunt egali cu zero. Extragem din matrice un determinant de ordin 3x3 . Daca determinantuld este egal cu zero. Daca determinantul matricii este diferit de zero inseamna ca matricea este inversabila iar daca determinantul matricii este egal cu zero inseamna ca matricea nu este inversabila. In cazul nostru. rangul unei matrici reprezinta ordinul celui mai mare determinant patrat. Trebuie avuta atentie sa se ia toti determinantii de o anumita dimensiune. Problemele care folosesc rangul unei matrici sunt in general de tipurile urmatoare: . Problemele care folosesc matricea inversa sunt in general de tipurile urmatoare: .Rezolvarea ecuatiilor matriciale. de rang maxim. ordinul maxim la care putem spera este 3x3. Din cele prezentate anterior se poate sesiza ca algoritmul este finit. 2. matricea fiind de tipul 3x4.Se da o matrice si se cere sa se verifice daca matricea este inversabila. alegem alt determinant de ordin 3x3 si procedam similar. atunci rangul matricii este 3 si ne oprim. in sensul ca se incepe cu determinantii patrati extrasi din matrice. Daca este diferit de zero.Se da o matrice si se cere sa i se determine rangul. .Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare prin metoda matriciala. . Se observa ca daca se cere sa se verifice daca o matrice este inversabila (sau altfel spus daca exista matrice inversa). cobaram din pretentii si incercam cu determinanti de ordin 1x1. cu exceptia situatiei in care matricea are toate elementele nule. diferit de zero.Se da o matrice si se cere sa se discute rangul in functie de un parametru.Se da o matrice si se cere sa se determine matricea inversa. cobaram din pretentii si incercam cu determinanti de ordin 2x2 in mod similar. . 2. problema se reduce la verificarea determinantului matricii. Rangul unei matrici Fie de exemplu urmatoarea matrice dreptunghiulara: X= a b e f i j c g k d h l Prin definitie. 3.Rezolvarea sistemelor de ecuatii liniare. 54 & % . . adica sa nu se scape din vedere unii determinanti. Mentiuni 1.' $ Mentiuni 1. extras din matrice. 2. Se observa in cel mai rau caz vom gasi macar un determinant diferit de zero de ordinul 1. Daca toti determinantii de ordin 3x3 sunt egali cu zero. ceea ce ar insemna ca rangul ar fi egal cu zero.

.Se rezolva ecuatia matriciala anterioara in mod obisnuit. Sisteme  ecuatii rezolvate matricial de =7  x+y+z 3x + 7y + 5z = 2 Fie de exemplu sistemul:  6x − 3y + z = 1 Rezolvarea matriciala a sistemului se face urmand urmatorii pasi:   1 1 1 . Mentiune Aceasta metoda se foloseste rar. eventual doar daca se solicita in mod explicit prin enunt sa se rezolve prin aceasta metoda. prin inlocuirea coloanei cu coeficientii lui x din matricea   7 1 1 sistemului.Se formeaza matricea coloana cu necunoscutele sistemului. cu coloana termenilor liberi. inseamna ca sistemul se poate rezolva cu regula lui Cramer si se continua cu etapa urmatoare. Regula lui Cramer  =7  x+y+z 3x + 7y + 5z = 2 Fie de exemplu sistemul:  6x − 3y + z = 1 Se efectueaza urmatorii pasi: 1 .Se calculeaza x= ∆x ∆ y= ∆y ∆ z= ∆z ∆ solutia sistemului fiind (x.Se calculeaza ∆y si ∆z in mod similar.Se formeaza matricea coloana cu termenii liberi ai sistemului.Sistemul este echivalent cu urmatoarea ecuatie matriciala: A· X = B . 2.' $ Memo 22 Sisteme de ecuatii liniare 1.Se calculeaza ∆x . Se obtine matricea coloana X.y.Se formeaza matricea coeficientilor sistemului. 55 & % . • Daca ∆ = 0. inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui Cramer si procesul se opreste aici.Se formeaza matricea coeficientilor sistemului.y. Se observa motivul pentru care un sistem avand ∆ = 0 nu se poate rezolva cu regula lui Cramer si anume deoarece ∆ apare la numitor. de unde se scoate x. B= 2  1 . il notam de exemplu cu ∆ (delta). .z. in cazul nostru A= 3 7 5  6 −3 1   x . in cazul nostru A= 3 6   1 1 7 5  −3 1 . se inmulteste ecuatia matriciala la stanga cu A−1 si se obtine X=A−1 · B.z). • Daca ∆ =0 . adica se calculeaza A−1 . X= y  z   7 . adica se obtine: ∆x = 2 7 5  1 −3 1 .Se calculeaza determinantul matricii A.

• Daca ∆c = 0 se trage concluzia ca sistemul este compatibil nedeterminat (in cazul de fata.Se rezolva sistemul format din ecuatiile principale si anume se scot necunoscutele principale in functie de necunoscutele secundare. sistem compatibil simplu nederminat deoarece avem o singura necunoscuta secundara) si se continua cu pasul urmator: . Se rezolva cu regula lui Cramer prezentata anterior si procesul se opreste aici.Se formeaza matricea coeficientilor sistemului. prin bordarea determinantului principal δ cu o linie formata din coeficientii corespunzatori din una dintre ecuatiile secundare si cu o coloana formata din termenii liberi  3 1 8 corespunzatori. z ∈ R. Observam ca intradevar sistemul este compatibil 11 11 (am putut obtine solutii pentru x si y) si simplu nederminat. notat cu ∆c . se rezolva sistemul 3x + y = 8 − 2z prin metode obisnuite (metoda reducerii sau substitu2x − 3y = 1 − z tiei sau chiar Cramer) si se scoate x=f(z) si y=f(z). Concret obtinem x= 25−7z . se trec necunoscutele secundare in membrul cu termenii liberi si se scot necunoscutele principale in functie de necunoscutele secundare.Se extrage din matricea sistemului. . in acest caz z. in cazul nostru A= 2 5   1 2 −3 1  9 4 . il notam de exemplu cu ∆ (delta).' $ 3.Se stabilesc ecuatiile principale . y= 13−z .Se calculeaza ∆c . In cazul nostru. deoarece x si y depind de un singur parametru real z. Studiul compatibilitatii sistemelor  =8  3x + y + 2z 2x − 3y + z =1 Fie de exemplu sistemul:  5x + 9y + 4z = 22 Se efectueaza urmatorii pasi: 3 .Se calculeaza determinantul matricii A. • Daca ∆ =0 . In cazul nostru din calcul obtinem ∆ =0. z ∈ R. (in cazul nostru ∆c = 0) si se interpreteaza astfel: • Daca ∆c = 0 se trage concluzia ca sistemul este incompatibil si procesul se opreste aici. Practic se scrie sistemul format din ecuatiile secundare. un determinant patrat de cel mai mare ordin. 3 1 = -9-2=-11 = 0 2 −3 . in acest caz ecuatia 1 si ecuatia 2 si ecuatiile secundare . pe care il notam de exemplu δ (delta mic). in acest caz x si y si necunoscutele secundare . diferit de zero . inseamna ca sistemul este compatibil determinat. in acest caz ecuatia 3. se obtine ∆c = 2 −3 1  5 9 22 De exemplu δ = . inseamna ca sistemul nu se poate rezolva cu regula lui Cramer si efectuam pasii urmatori. se poate rezolva cu regula lui Cramer si nu este necesara prezenta metoda . • Daca ∆ = 0. . 56 & % . Se stabilesc necunoscutele principale .Se formeaza determinantul caracteristic. numit determinant principal. Pentru cazul nostru.

Regula lui Cramer.∆z Calculul determinantului caracteristic ∆c x= ∆x ∆ . necunoscute princip/sec. 57 & % .' $ Memo 23 Compatibilitatea sistemelor de ecuatii prezentata grafic Reprezentare grafica a etapelor de analizare a compatibilitatii unui sistem cu n ecuatii si n necunoscute: Start Calculul determinantului sistemului ∆ Nu ∆=0 Da Calcul determinant principal δ Sistem compatibil determinat.etc Nu Da ∆c = 0 Sistem compatibil nedeterminat Sistem incompatibil Rezolvare sistem format din ec. Calcul ∆x . eventual cu adaptarea ceruta de specificul problemei. princip/sec. Ec.∆y . principale Stop Stop Stop Se recomanda analizarea sistemelor dupa modelul acesta. y= ∆y ∆ .

'

$

58 & %

'

$

Memo 24 Sisteme de ecuatii particulare 1. Discutarea naturii unui sistem dupa parametrii reali Se urmeaza etapele prezentate in graficul studiului compatibilitatii si se trateaza pe cazuri, dupa valorile parametrilor. De exemplu daca avem un sistem de 3 ecuatii cu 3 necunoscute, cu un parametru m. Calculam determinantul sistemul si obtinem de exemplu ∆ = (m − 5) · (m + 7) . Se procedeaza astfel: Caz 1 Pentru (m − 5) · (m + 7) = 0, adica pentru m= 5 si m= −7 sistemul este compatibil determinat si se aplica regula lui Cramer. Se scot efectiv in functie de m ∆ apoi ∆x , ∆x , ∆x etc apoi x,y,z. Caz 2 Pentru m=5 se inlocuieste efectiv m=5 in sistemul initial, se obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul corespunzator. Caz 3 Pentru m=-7 se inlocuieste efectiv m=-7 in sistemul initial, se obtine un sistem fara parametrii , care se rezolva absolut obisnuit ca orice sistem obisnuit fara parametrii. Bineintetes ca se va obtine ∆ = 0 si se va urma traseul corespunzator. Daca se va obtine ∆c in functie de parametru, ( de exemplu∆c = m − 9 ) se va separa din nou pe cazuri, adica: Caz a) Pentru m − 9 = 0 adica m = 9 , sistemul este incompatibil si stop. Caz a) Pentru m − 9 = 0 adica m = 9 , sistemul este compatibil si nedeterminat si se continua conform grafic compatibilitate, prin rezolvarea sistemului format din ecuatiile principale. Exemplu Discutati natura sistemului dupa valorile parametrului m si rezolvati sistemul :   x − my + z x−y+z  mx + m2 y − z =1 =1 = m2

2. Sisteme omogene Sistem omogen este prin definitie un sistem care are toti termenii liberi egali cu zero. Se pastreaza toate proprietatile si modul de lucru cunoscut de la sisteme, singura noutate fiind faptul ca un sistem omogen admite intotdeauna solutia x=y=z= · · · =0 numita solutie banala sau solutie nula. Analizand graficul studiului compatibilitatii, se observa ca daca ∆ = 0 rezulta ca sistemul este compatibil determinat, adica admite solutie unica. Deoarece sistemul omogen admite intotdeauna solutia banala, inseamna ca pentru ∆ = 0, solutia banala este unica solutie. Prin urmare daca pentru un sistem omogen se cere sa se puna conditia ca sistemul sa nu contina doar solutia banala, trebuie pusa conditia ca ∆ = 0.

59 & %

'

$

Exemplu Rezolvati urmatorul sistem omogen:   x + 2y + z + t   2x + y + z + 2t  x + 2y + 2z + t   x+y+z+t =0 =0 =0 =0

3. Sisteme cu numar de ecuatii diferit de numarul de necunoscute Poate aparea una dintre urmatoarele doua situatii: a) Numarul de ecuatii este mai mic decat numarul de necunoscute. Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :  =1  x − 2y + z + t x − 2y + z − t = −1  x − 2y + z + 5t = 6 b) Numarul de ecuatii este mai mare decat numarul de necunoscute. Exemplu Rezolvati urmatorul sistem :   x + 2y 6x − 8y  5x + 2y =1 =1 =3

Se recomanda ca exercitiu, analizarea graficului de studiu al compatibilitatii sistemelor pentru fiecare din aceste situatii. Ca recomandari generale: • Pentru cazul a) sistemul chiar daca este compatibil nu poate fi si determinat, deoarece suntem in situatia in care avem mai putine ecuatii decat necunoscute. • Pentru cazul b) avem mai multe ecuatii decat necunoscute, deci sistemul ar putea fi determinat, dar trebuie de verificate solutiile obtinute pentru toate ecuatiile pentru a fi sigur ca sistemul este compatibil.

60 & %

'

$

Memo 25 Limite de siruri

Teorie
Se considera evidente urmatoarele: a) lim n = ∞. In general, lim nk = ∞ pentru k > 0.
n→∞ n→∞

b) c)

lim 1 n→∞ n

= 0. In general lim ak = 0 pentru a = subunitar .
n→∞

lim ( 2 )n n→∞ 3

= 0. In general, lim an = 0 pentru a = subunitar.
n→∞

Tipuri de limite de siruri
Tip 1 = Fractii simple Exemple: a) lim
2n4 +3n2 +5n+1 3 2 n→∞ 4n +2n +3n+3 2n4 +3n2 +5n+1 6 2 n→∞ 4n +2n +3n+3 2n4 +3n2 +5n+1 4 2 n→∞ 4n +2n +3n+3

b) lim

c) lim

Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, n la puterea cea mai mare. Tip 2 = Sume consacrate Exemple: a) lim
1+2+3+···n 2 n→∞ 3n +2n+1 12 +22 +32 +···+n3 3n2 +2n+1 1·2+2·3+···n·(n+1) 4n5 +5

b) lim

n→∞

c) lim

n→∞

Idee: Se restrange suma conform regulilor cunoscute, dupa care problema devine de obicei de tipul 1. Tip 3 = Radicali Exemple: √ √ √ √ √ a) lim ( n + 1− n + 5) b) lim ( n + 1−3n) c) lim ( 3 n + 1− 3 n + 2) n→∞ n→∞ n→∞ √ √ √ √ Idee: Se amplifica gruparea ( a − b) cu ( a + b) pentru a dispare radicalul de la numarator, unde se va√ obtine a-b, problema devenind de obicei √ √ √ de tipul 1. Similar, pentru gruparea ( a + b), se amplifica cu ( a − b). Tip 4 = Puteri Exemple: a) lim
4·5n +6·3n n n n→∞ 5 +3·2 4·7n+3 +6·3n+1 n+2 +4·3n+4 n→∞ 7 4·5n +6·6n n n n→∞ 7 +3·8

b) lim

c) lim

Idee: Se scoate factor fortat, atat la numitor cat si la numarator, puterea an la puterea cea mai mare, de exemplu pentru exemplul a), la numarator se scoate factor fortat 5n iar la numarator tot 5n .

61 & %

lim (1 + A) n→∞ = e. Daca bn <= an <= cn si atat sirul bn → l cat si cn → l. regula se mai numeste criteriul majorarii. 62 & % . Nedeterminarea 1∞ Exemple: a) lim (1 + n→∞ 3 n+1 n−2 ) n+1 b) lim ( n−5 )n+2 n→∞ n +3 c) lim ( n2 −n )2n+1 n→∞ 1 n n) 2 Idee: Se incearca sa se ajunga la formula lim (1 + 1 A n→∞ = e. unde A →0 pentru n→ ∞.' $ 1 Tip 5 = Gruparea gen (1 + n )n . Daca l=0. respectiv pentru cazul general. Tip 6 = Teorema cleste Exemple: a) lim 2n n→∞ n! 1 2 n→∞ n √ 1 1+n2 1 1 + √2+n2 + · · · + √n+n2 b) lim · sin(n + 7) c) lim n→∞ Idee: Se foloseste teorema cleste: Fie un sir an si o limita l. atunci an → l.

o prezentata in continuare. 63 & % . Tip 2 = Limite cu x → x0 si x − x0 apare la numitor Exemple: a) lim 1 x→5 x−5 b) lim −3(x2 +2) x−7 x→7 c) lim 2 −6 x→3 5+ x−3 Idee: Se face tabel si la final se obtine limita la stanga lui x0 si limita la dreapta lui x0 . dupa care se incearca simplificarea factorului x − x0 . sau eventual dupa alte formule. alte probleme prin cealalta.' $ Memo 26 Limite de functii Teorie Se considera cunoscute urmatoarele: a) Modul de calcul al limitelor de siruri b) Descompunerea ax2 + bx + c = a(x − x1 )(x − x2 ) si similar pentru orice polinom de gradul n. Limitele de functii se pot calcula si cu utilizarea derivatelor. De avut in vedere ca sin(0)=0 si cos(0)=1. sin(x−3) x→3 4(x−3) lim sin(x) = 1 si formulele x n→∞ c) lim obisnuite de la Metodele prezentate anterior fac parte din categoria de calcul limite de functii prin metoda clasica in sensul ca nu utilizeaza derivate. unde aveam n → ±∞. Nu exista o reteta care sa indice care e cea mai potrivita metoda pentru o anumita problema. Tip 3 = Limite din fractii de polinoame Exemple: a) lim x2 −49 x→7 x−7 b) lim x3 −8 x→2 x−2 c) lim x4 −81 x→3 x−3 Idee: Se incearca sa se descompuna atat numaratorul cat si numitorul dupa formula de genul ax2 + bx + c = a(x − x1 )(x − x2 ) (corespunzator gradului polinomului). adica fara a utiliza derivate si folosind metoda lui l’Hˆpital care implica folosirea derivatelor. Tip 4 = Limite de functii trigonometrice Exemple: a) lim Idee: x→0 sin(7x) 3x b) lim tg(3x) x→0 tg(7x) Se foloseste formula trigonometrie. c) lim n→∞ sin(x) x =1 Limitele de functii se pot calcula prin doua mari metode: clasic. folosind regula lui l’Hˆpital. o Unele probleme se rezolva mai usor prin o metoda. A) Tipuri de limite de functii clasice ( fara a folosi derivate ) Tip 1 = Limite cu x → ±∞ Exemple: a) lim 5x4 +4x2 +2x+1 3x2 +2x+1 x→∞ x+3 b) lim ( x−5 )2x+1 x→∞ c) lim √ x→−∞ x2 +3+3x 2x+1 Idee: Se lucreaza asemanator cu limitele de siruri.

unde f → ∞ si g → ∞. x→x0 Se rastoarna una dintre functii. de exemplu: f · g = g [ ∞ ] si acum se poate aplica regula lui l’Hˆpital: o 1 ∞ f x→x0 lim f g ∞ g = lim 1 [ ] = lim 1 x→x0 x→x0 ( ) g ∞ f f 2. etc. o Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai usor cu o metoda sau alta. De exemplu 1∞ . x→x0 Se transforma astfel: 1 1 f − g = f · g (ff−g) = f · g · ( ffg − fgg ) = f · g · ( g − f ) = [∞· 0] = ·g si acum se poate aplica regula lui l’Hˆpital: o lim (f − g) = lim 1 g 1 1 g−f 1 f ·g = [∞· ∞] − 1 f ·g 1 f x→x0 x→x0 = lim 1 1 (g − f ) x→x0 ( f1 ) ·g 3. o 0 Teorema lui l’Hˆpital: Pentru nedeterminare de tipul ∞ sau 0 este adevarata o ∞ relatia: lim f f = lim x→x0 g g x→x0 0 Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul ∞ sau 0 . Pentru nedeterminari de tipul f g . Pentru nedeterminare [∞ − ∞] Fie de calculat lim (f − g). se procedeaza astfel: ∞ 0 1. ∞ expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. etc] in general nedeterminari de forma f g Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆpital. adica fara l’Hˆpital). Pentru nederminari diferite de ∞ sau 0 . alteori este o mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate. unde f → 0 si g → ∞. ∞0 . si se ia A=f g . [∞ − ∞] 3. [0 · ∞] 2. Se foloseste formula A = eln(A) . Pentru nedeterminare [0 · ∞] Fie de calculat lim f · g. 64 & % .' $ B) Teorema lui l’Hˆpital o Limite de functii cu folosirea derivatelor Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei lui l’Hˆpital. Astfel se procedeaza daca avem nedeterminari de tipul: 1. [1∞ . ∞0 .

. Se procedeaza astfel: 1. de exemplu in punctul x = x0 . studiul efectuandu-se in punctele in care functia isi schimba forma. s-a obtinut tabelul de derivare.Se calculeaza limita la dreapta in x0 . conditia de continuitate intr-un punct x0 este ca ls |x=x0 = ld |x=x0 = f (x0 ) Deoarece studiul continuitatii se face in puncte. ld |x=x0 = limx→x0 (x>x0 ) f (x) 3. Functii derivabile Functiile elementare sunt derivabile pe intervale. .Se calculeaza limita la stanga in x0 .' $ Memo 27 Aplicatii ale limitelor de functii Continuitate. Pe scurt. Derivabilitate. adica f (x0 ) 4. Derivate. atunci functia f(x) este continua in punctul x0 . . .x<x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 0 0 Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)s (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 . Definitia derivatei Derivata functiei f(x) in punctul x0 se noteaza cu f (x)x=x0 si se defineste astfel: f (x) − f (x0 ) f (x)x=x0 = lim x→x0 x − x0 Prin aplicarea formulei anterioare asupra functiile cunoscute.Se calculeaza valoarea functiei in punctul x0 . Studiul derivabilitatii se pune in puncte.x>x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 65 & % . ls |x=x0 = limx→x0 (x<x0 ) f (x) 2. 3. altfel f(x) nu este continua in punctul x0 .x<x0 si se b) Derivata la dreapta in punctul x0 se noteaza cu f d(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 . problemele de continuitate apar la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada. Se procedeaza astfel: Functia f(x) este derivabila in punctul x = x0 . Functii continue Orice functie elementara este continua pe interval. a) Derivata la stanga in punctul x0 se noteaza cu f s(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 . Studiul continuitatii se pune in puncte. 2. Asimptote 1. daca derivata la stanga in x0 si derivata la dreapta in x0 sunt egale si finite. de exemplu in punctul x = x0 .Daca limita la stanga in x0 este egala cu limita la dreapta in x0 si este egala cu f (x0 ).

3. Unele functii au asimptote. respectiv valorile limitelor obtinute si definitiile asimptotelor. Similar pentru -∞. se numeste asimptota orizontala la -∞. Se observa ca asimptotele orizontale si cele oblice pot apare la + ∞ sau la . iar altele nu. putem concluziona ca exista asimptota oblica la +∞ si anume dreapta oblica y =m·x+n . In acest caz se verifica daca eventual exista asimptota oblica la +∞. Se stabilesc asimptotele analizand valorile functiei. daca limx→−∞ f(x) = b Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie. iar asimptotele verticale pot apare la capete de intervale diferite de +. respectiv limitele functiei la capetele domeniului de definitie. altfel f(x) nu este derivabila in punctul x0 .x>x0 0 0 si se In concluzie. prezentate anterior. atunci sigur nu avem asimptota oblica la +∞. daca limx→c f(x) = +-∞ • Asimptota oblica Studiu la +∞: Daca +∞ nu face parte din domeniul de definitie. daca limx→+∞ f(x) = a Similar. se calculeaza derivata la stanga punctului x0 si derivata la dreapta lui x0 .' $ Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)d (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 . Asimptote Pot exista trei tipuri de asimptote: • Asimptota orizontala Se numeste asimptota orizontala la +∞. Deoarece studiul derivabilitatii se face in puncte. studiul efectuandu-se in punctele in care functia isi schimba forma. 2. deoarece functia nu poate avea simultan doua asimptote +∞. care se scrie ca reuniune de intervale. atunci functia f(x) este derivabila in punctul x0 . o dreapta orizontala y=a.∞. Se studiaza in mod similar existenta asimptotei oblice la -∞. Se calculeaza valorile functiei. x se continua cu calcularea lui n = limx→+∞ (f (x) − m · x) Daca si n este finit. Practic se procedeaza astfel: 1. Se stabileste domeniul de definitie. o dreapta orizontala y=b. • Asimptota verticala Este o dreapta verticala x=c. 66 & % . Se calculeaza m = limx→+∞ f (x) Daca obtinem m finit .∞. problemele de derivabilitate apar la probleme la care f(x) se da sub forma de acolada. Daca +∞ apartine domeniului de definitie si limx→+∞ f(x) = +-∞ inseamna ca la +∞ nu avem asimptota orizontala. Daca +∞ face parte din domeniul de definitie dar am stabilit deja ca avem asimptota orizontala la +∞ atunci sigur nu avem asimptota oblica la +∞. 4. Daca aceste doua sunt egale si finite. atunci sigur nu avem asimptota orizontala la +∞.

Definitia derivatei Derivata functiei f(x) in punctul x0 se noteaza cu f (x)x=x0 si se defineste astfel: f (x) − f (x0 ) f (x)x=x0 = lim x→x0 x − x0 2. Tabel derivate Functia Derivata k(=constanta) x xn √ x 0 1 n · xn−1 1 √ 2· x 1 x ln(x) ax ex sin(x) cos(x) tg(x) ctg(x) arcsin(x) arccos(x) arctg(x) arcctg(x) ax · ln(a) ex cos(x) −sin(x) 1 cos(x)2 1 − sin(x)2 √ 1 1−x2 1 − √1−x2 1 1+x2 1 − 1+x2 67 & % .' $ Memo 28 Derivate 1.

daca derivata la stanga in x0 si derivata la dreapta in x0 sunt egale si finite.x<x0 si se b) Derivata la dreapta in punctul x0 se noteaza cu f d(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 . atunci functia f(x) este derivabila in punctul x0 .x>x0 si se In concluzie. Teorema lui Cauchy • Functii concave . se calculeaza derivata la stanga punctului x0 si derivata la dreapta lui x0 .' $ 3.x>x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 0 0 Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)d (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 . 5. unde k=constanta (f ) = g f ·g−f ·g g2 f f • Avansat (f g ) = f g · (g · ln(f ) + g · ) • Derivarea functiilor compuse: f (u(v(x))) = f (u(v(x)) · u (v(x)) · v (x) · x 4. altfel f(x) nu este derivabila in punctul x0 . Functii derivabile Functia f(x) este derivabila in punctul x = x0 . Operatii cu derivate (f + g) = f + g (f − g) = f − g (f · g) = f · g + f · g (k · f ) = k · f . Daca aceste doua sunt egale si finite. convexe • Reprezentarea grafica a functiilor 68 & % . Principalele aplicatii ale derivatelor • Teorema lui l’Hˆpital o • Teorema lui Lagrange • Teorema lui Rolle. a) Derivata la stanga in punctul x0 se noteaza cu f s(x=x0 ) si se calculeaza cu formula de definitie a derivatei: f (x)s (x = x0 ) = x→x0 .x<x0 lim f (x) − f (x0 ) x − x0 0 0 Se poate calcula cu regula lui l’Hˆpital deoarece exista nedeterminare o obtine f (x)s (x = x0 ) = lim f (x) x→x0 .

b] 2. un interval I si doua numere a. Grafice de functii 1. Teorema lui l’Hˆpital o Calculul limitelor de functii se poate uneori simplifica prin utilizarea teoremei lui l’Hˆpital. astfel incat f ’(c)=0. o Teorema lui l’Hˆpital: Pentru nedeterminare de tipul o relatia: lim f f = lim x→x0 g g ∞ ∞ sau 0 0 este adevarata x→x0 0 Cazuri particulare In cazul in care nedeterminarea nu este de tipul ∞ sau 0 . un interval I si doua numere a. o Nu exista o reteta care sa recomande pentru o expresie oarecare daca e mai usor cu o metoda sau alta.b ∈ I. [1∞ . Teorema lui Lagrange Fie o functie f(x). Functia f(x) este continua pentru orice x ∈ [a. 2. Cauchy o Monotonie. [∞ − ∞] 3. Rolle. Functia f(x) este derivabila pentru x ∈ (a. Daca : 1.b. unde a < b si a. alteori este o mai simplu prin metode clasice ( clasic adica fara derivate. Concavitate/Convexitate. astfel incat: f (b) − f (a) = f (c) b−a 69 & % .b ∈ I. ∞0 . Functia f(x) este continua pentru x ∈ [a.b) 3.b. Functia f(x) este derivabila pentru orice x ∈ (a. [0 · ∞] 2. Teorema lui Rolle Fie o functie f(x). unde a < b si a.' $ Memo 29 Aplicatii ale derivatelor Teoremele lui l’Hˆpital. etc] in general nedeterminari de forma f g Uneori este mai simplu de calculat o limita de functie prin l’Hˆpital.b] 2. 3. ∞ expresia data trebuie transformata in una din aceste forme. Astfel se procedeaza daca avem nedeterminari de tipul: 1. Lagrange.b) atunci exista un punct c intre a si b. f(a)=f(b) atunci exista cel putin un punct c intre a si b. Daca : 1. adica fara l’Hˆpital).

Intersectie cu axa Oy ( se face x=0 si se scoate y) 6. Concavitate. Daca f”(x) > 0 . punct de intoarcere. Daca f’(x) < 0 pe un interval.b] 2.b) 3. Daca f’(x) > 0 pe un interval. monotonie. atunci f(x) este constanta pe acel interval Mentiuni: a) Puncte de extrem: Prin studiul semnului lui f’(x) se poate analiza monotonia functiei f(x) (crescatoare / descrescatoare) si pe baza monotoniei se pot stabili punctele de extrem ale functiei (minim respectiv maxim).' $ Consecinte alte teoremei lui Lagrange: 1. tabel. Determinarea domeniului de definitie. Teorema lui Cauchy Fie functiile f(x) si g(x).Functie convexa. . rezolvare ecuatie.b ∈ I. Trasare grafic 70 & % . cu a<b si a. Teorie: 1. se obtine teorema lui Lagrange. Functiile f(x) si g(x) sunt derivabile pentru x ∈ (a. b) Avansat: Interpretarea geometrica a teoremei lui Lagrange. convexitate Notiuni noi : . 5. functie concava. 6. Derivata a doua:f”=0. astfel incat: f (b) − f (a) f (c) = g(b) − g(a) g (c) Se observa ca pentru cazul particular g(x)=x.b) atunci exista un punct c intre a si b. atunci f(x)= convexa pe acel interval.b. puncte extrem 7. tabel. Intersectie cu axa Ox ( se face y=0 si se scoate x) 5. 4. Tabel general 9. Derivata intai : f’=0. un interval I si doua numere a. atunci f(x)= concava pe acel interval. Daca : 1. rezolvare ecuatie. Daca f’(x) = 0 pe un interval. Reprezentarea grafica a functiilor 1. concavitate/convexitate 8. Calcul valori functie(limite functie) la capetele domeniului de definitie 3. 2. Functia g’(x) = 0pentru x ∈ (a. Functiile f(x) si g(x) sunt continue pentru x ∈ [a.Punct de inflexiune. atunci f(x) este descrescatoare pe acel interval 3. atunci f(x) este crescatoare pe acel interval 2. scris ca reuniuni de intervale 2. Determinare asimptote 4. Daca f”(x) < 0 .

Conditia ca doua drepte y1 = m1 · x + n1 si y2 = m2 · x + n2 sa fie paralalele este ca dreptele sa aiba pante egale. Interpretarea geometrica a derivatei reprezentata grafic: y curba f(x) dreapta tangenta la curba in x0 f (x0 ) y=m·x+n α x O x0 f (x0 ) = m = tg(α) Utile pentru exercitii Se considera cunoscute urmatoarele: 1. semnifica panta dreptei tangente la curba f(x) in punctul x0 . y0 ) si are panta m. Panta m a unei drepte de forma y = m · x + n. reprezinta tangenta unghiului facut de dreapta cu axa Ox. adica m1 = m2 . unde α reprezinta unghiului facut de dreapta cu axa Ox. 3. notata cu f (x0 ) . unde panta unei drepte reprezenta tangenta unghiului facut de acea dreapta cu axa Ox. Conditia ca doua drepte y1 = m1 ·x+n1 si y2 = m2 ·x+n2 sa fie perpendiculare 1 este ca m1 = − m2 . Ecuatia unei drepte care trece printr-un punct (x0 .. 71 & % .' $ Memo 30 Interpretarea geometrica a derivatei Interpretarea geometrica a derivatei: • Se reaminteste ca derivata unei functii f(x) intr-un punct x0 este prin definitie: f (x)x=x0 = f (x0 ) = lim f (x) − f (x0 ) x − x0 x→x0 • Derivata unei functii f(x) in punctul x0 . este: y − y0 = m · (x − x0 ) 2. deci m=tg(α). 4.

e2 ).' $ Exercitii 1. si y2 = x−a . Determinati un punct pe curba y= x−1 . astfel incat curbele de ecuatii: y1 = α · x2 + β · x + 2 sa fie tangente in punctul x=1.x = 0 x 72 & % . Scrieti ecuatia tangentei la curba f(x)=ln(x)+x2 -1 in punctul (e. in care tangenta sa fie x+1 paralele cu dreapta y= x . 2 3. x= −1. Determinati constantele α si β. 2. 4. Scrieti ecuatia normalei la parabola y = x2 − 4x + 5 in punctele de intersectie ale acesteia cu dreapta x-y+1=0.

litera S provenind de la cuvantul Suprafata. Se va vedea in continuare ca una dintre cele mai importante aplicatii ale integralelor este calculul de suprafete. Notiunea de integrala Integrala functiei f(x) se noteaza cu f (x) · dx . Notatia reprezinta un S lungit . Tabel integrale xn · dx ax · dx 1 x = = = = = = = = = = = = = = = xn+1 n+1 ax ln(a) + C + C · dx · dx · dx · dx · dx · dx · dx ln|x| + C ln|x + a| + C 1 2·a 1 a 1 x+a 1 x2 −a2 1 x2 +a2 · ln| x−a | + C x+a · arctg x + C a √ √ x2 + a2 | + C x2 − a2 | + C √ 1 x2 +a2 √ 1 x2 −a2 √ 1 a2 −x2 ln|x + ln|x + arcsin x + C a −cos(x) + C sin(x) + C tg(x) + C −ctg(x) + C −ln|cos(x)| + C ln|sin(x)| + C sin(x) · dx cos(x) · dx 1 cos2 (x) 1 sin2 (x) · dx · dx tg(x) · dx ctg(x) · dx 3. Metode de calcul integrale 1) Metoda substitutiei: implica retete de rezolvare 2) Metoda integrarii prin parti: f · g · dx = f · g − f · g · dx 73 & % . 2.' $ Memo 31 Integrale 1.

yg ) centrul de greutate al placii marginite de f(x).' $ 4. Coordonatele centrului de greutate sunt: b xg = a x·f (x)·dx b a f (x)·dx yg = b 2 1 2 · a x·f (x)·dx b a f (x)·dx 74 & % . Integrale definite. aplicatii la calcul de limite de siruri • Sume Darboux • Functii integrabile 8. sistemul cartezian XOY. Operatii cu integrale (f + g) · dx = (f − g) · dx = k · f · dx = k · f · dx + f · dx − g · dx g · dx f · dx . x=b in jurul axei Ox. x=b. Integrale definite. V =π· b a f 2 (x) · dx • Fie lc = lungimea curbei f(x) . Formula lui Leibnitz-Newton . x=b in jurul axei Ox. Metoda integrarii prin parti b a f · g · dx = f · g|b − a b f · g · dx a 6. x=b si Ox S= b a |f (x)| · dx • Fie V = volumul corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x). intre x=a si x=b lc = b a 1 + f 2 (x) · dx • Fie A = aria laterala a corpului obtinut prin rotirea curbei marginite de f(x). Aplicatii ale integralelor definite Fie o functie f(x). x=a. Subtilitati privind integralele • Sume Rieman. o dreapta x=a si o dreapta x=b • Fie S = suprafata curbei marginite de f(x). x=a. A=2·π· b a |f (x)| · 1 + (f )2 · dx • Fie G(xg . unde k= constanta Formulele anterioare sunt valabile atat pentru integrale nedefinite cat si pentru integrale definite. Ox.Fie F(x) primitiva functiei f(x). x=a. adica . 7. x=a.Formula lui Leibnitz-Newton: b a f (x) · dx = F (x) f (x) · dx = F (x)|b = F (b) − F (a) a 5.

Tabel derivate Functia Derivata k(=constanta) x xn √ x 0 1 n · xn−1 1 √ 2· x 1 x ln(x) ax ex sin(x) cos(x) tg(x) ctg(x) arcsin(x) arccos(x) arctg(x) arcctg(x) ax · ln(a) ex cos(x) −sin(x) 1 cos(x)2 1 − sin(x)2 √ 1 1−x2 1 − √1−x2 1 1+x2 1 − 1+x2 75 & % .' $ Memo 32 Tabel derivate si Tabel integrale 1.

Tabel integrale xn · dx ax · dx 1 x = = = = = = = = = = = = = = = xn+1 n+1 ax ln(a) + C + C · dx · dx · dx · dx · dx · dx · dx ln|x| + C ln|x + a| + C 1 2·a 1 a 1 x+a 1 x2 −a2 1 x2 +a2 · ln| x−a | + C x+a · arctg x + C a √ √ x2 + a2 | + C x2 − a2 | + C √ 1 x2 +a2 √ 1 x2 −a2 √ 1 a2 −x2 ln|x + ln|x + arcsin x + C a −cos(x) + C sin(x) + C tg(x) + C −ctg(x) + C −ln|cos(x)| + C ln|sin(x)| + C sin(x) · dx cos(x) · dx 1 cos2 (x) 1 sin2 (x) · dx · dx tg(x) · dx ctg(x) · dx 76 & % .' $ 2.

' $ Memo 33 Tabel derivate si Tabel integrale pe o pagina 1. Tabel derivate Functia Derivata k(=constanta) x xn √ x ln(x) ax ex sin(x) cos(x) tg(x) ctg(x) arcsin(x) arccos(x) arctg(x) arcctg(x) 0 1 n · xn−1 1 √ 2· x 1 x ax · ln(a) ex cos(x) −sin(x) 1 cos(x)2 1 − sin(x)2 √ 1 1−x2 1 − √1−x2 1 1+x2 1 − 1+x2 2. Tabel integrale xn · dx ax · dx 1 x · dx 1 x+a · dx 1 x2 −a2 · dx 1 x2 +a2 · dx √ 1 · dx x2 +a2 √ 1 · dx x2 −a2 √ 1 · dx a2 −x2 sin(x) · dx cos(x) · dx 1 cos2 (x) · dx 1 sin2 (x) · dx tg(x) · dx ctg(x) · dx = = = = = = = = = = = = = = = + C + C ln|x| + C ln|x + a| + C 1 x−a 2·a · ln| x+a | + C 1 x a · arctg a + C √ ln|x + x2 + a2 | + C √ ln|x + x2 − a2 | + C arcsin x + C a −cos(x) + C sin(x) + C tg(x) + C −ctg(x) + C −ln|cos(x)| + C ln|sin(x)| + C xn+1 n+1 ax ln(a) 77 & % .

' $ 78 & % .

avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z 2. adica: 1. Element neutru : Pentru orice x ∈ A . unde x∗y=x+y-xy (A. Asociativitate : Pentru orice x. avem x∗(y∗z)=(x∗y)∗z 3. asociativitate.y ∈ A . Simetric de exemplu pt x=7.z ∈ A .y. Simetric de exemplu pt x=7. Element neutru : Pentru orice x ∈ A . grupul se numeste grup comutativ sau grup abelian.. Parte stabila : Pentru orice x ∈ A si x ∈ A → x∗y ∈ A 2. este x’= 7 Monoid Fie o multime A nevida si o operatie ∗ (A. exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x 4.) Element neutru e=1. element neutru. Asociativitate : Pentru orice x. este x’=-7 1 b) (R. Element simetric : Pentru orice x ∈ A .z ∈ A . Daca in plus este indeplinita si comutativitatea. 1. x∗y=y∗x Exemple de grupuri: a) (R.y. element simetric. exista un element e ∈ A astfel incat x∗e=e∗x=x 79 & % . exista un element x’ ∈ A astfel incat x∗x’=x’∗x=e 5.∗) este grup daca sunt indeplinite conditiile de parte stabila.+) Element neutru e=0.∗) este monoid daca sunt indeplinite conditiile de asociativitate si element neutru. Comutativitate : Pentru orice x.' $ Memo 34 Structuri algebrice Grup Fie o multime A nevida si o operatie ∗ De exemplu A=R si ∗: R x R − > R.

Daca in plus functia f(x) este bijectiva. daca este atat injectiva cat si surjectiva.◦) = asociativitate (A.∗) la (A.∗). Se observa ca sunt verificare conditiile de distributivitate ale inmultirii fata de adunare: a) x·(y+z)=(x·y)+(x·z) ( distributivitatea inmultirii la stanga fata de adunare) b) (y+z)·x=(y·x)+(z·x) ( distributivitatea inmultirii la dreapta fata de adunare) Mentiuni 1. 2.∗) = comutativitate 2. adica (A. Daca operatia ◦(cea cu monoidul) este comutativa.·) Adunarea este pe rol de ∗ iar inmultirea este pe rol de ◦. adica: a) x◦(y∗z)=(x◦y)∗(x◦z) ( distributivitatea lui ◦ la stanga fata de ∗) b) (y∗z)◦x=(y◦x)∗(z◦x) ( distributivitatea lui ◦ la dreapta fata de ∗) Exemplu de inel: (R.∗) = element simetric (A. se spune ca avem izomorfism. (A. Se spune ca avem un morfism de la (A.∗) este grup abelian.+. 80 & % .∗.◦) este inel daca sunt indeplinite conditiile: 1.' $ Inel Fie o multime A nevida si doua operatii ∗ si ◦ (A. Se numeste corp. (A.◦) prin functia f(x).∗) = parte stabila (A.◦) este monoid. Operatie ◦ (cea cu monoidul) este distributiva fata de ∗(cea cu grupul) atat la stanga cat si la dreapta. un inel in care orice element diferit de elementul neutru al lui ∗(cea cu grupul) este inversabil. atunci corpul se numeste corp comutativ Izomorfism Fie (A.◦) = element neutru 3.∗) = asociativitate (A.∗) = element neutru (A. un inel in care operatia ◦ este comutativa. Se numeste inel comutativ. adica (A.◦) si o functie f:A×A→ A 1. daca este indeplininta relatia: f (x ∗ y) = f (x) ◦ f (y) 2. (A. Deci izomorfism=morfism + f(x) bijectiva Se reaminteste ca o functie este bijectiva.

10. 11. 9. 6. simetrice Inductia matematica Cardinalul unei multimi. 4. 16.d. inversa unei functii Discutia naturii si semnului ecuatiei de gradul doi Pozitia radacinilor ecuatiei de gradul doi Sisteme de ecuatii neliniare: omogene. unele nu sunt cerute de programa de examene. elipsa. Principalul obiectiv a fost ca lucrarea sa fie scurta. 20. Nu au fost incluse capitole care indeplinesc una din urmatoarele caracteristici: unele sunt prea usoare si se considera deja stiute. 18. parabola) Functii trigonometrice inverse Aplicatiile trigonometriei in geometrie Modulul. 3. Astfel de capitole netratate in lucrare sunt urmatoarele: 1. cercul. altele au fost deja tratate in gimnaziu. tva. 8. hiperbola. altele sunt prea dificile. unele se folosesc mai rar.m. din acest motiv nu s-au tratat decat subiectele considerate strict necesare. 23. respectiv apar foarte rar sau deloc in subiectele de examene. 2.' $ Memo 35 Anexa Capitole necontinute in lucrare: Scopul lucrarii a fost sintetizarea principalelor instrumente de lucru din matematica de liceu. 13. Trigonometrie Trigonometrie Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Algebra Analiza Analiza Analiza Analiza Analiza Analiza X X IX IX IX IX IX IX IX X X X XI XI XI XI XI XI XI 81 & % . 15. 17. s. Geometrie plana in detaliu Vectori Geometrie in spatiu Geometrie analitica (dreapta. 21. 14. 22.a. 19. Probleme de numarare Probabilitati Matematici financiare: dobanzi. 12. 7. statistica Permutari Siruri: Teorema de convergenta cu epsilon Siruri: Siruri recurente Siruri: Teorema lui Stolz-Cesaro Continuitate: Vecinatati Aplicatii ale teoremei lui Lagrange Grafice de functii in detaliu Geometrie Geometrie Geometrie Geometrie IX IX IX XI 5. Partea intreaga Functia de gradul intai Functii compuse.

Aceste subiecte netratate din fericire contin in general concepte compuse care se bazeaza pe subiectele tratate. Sume Riemann. Eventual din manualele scolare sau alte surse. etc. Aproximarea radacinilor ecuatiilor. Formula lui Taylor Rezolvarea ecuatiilor cu sirul lui Rolle. formulele lui Euler. De asemenea apar mai rar in alte probleme decat subiectele de baza. 30. culegerea de Chiriac pentru Algebra. Din acest motiv. 27. dupa stapanirea cunostintelor de baza. 32. Clase de resturi Morfisme si izomorfisme Functii integrabile Metode de integrare pentru functii rationale. in mod izolat. 25. sume Darboux. integrare prin parti in detaliu.' $ 24. din manual pentru vectori si geometrie analitica. 28. 29. 82 & % . calcul de limite de siruri cu ajutorul integralelor Aplicatiile calculului integral in geometrie detaliat Analiza Analiza Analiza Algebra Algebra Analiza Analiza XI XI XI XII XII XII XII 31. 26. substitutiile lui Cebisev. de exemplu culegerea de Lia Arama pentru Calcul diferential si integral. nefiind notiuni de baza ci notiuni compuse se pot invata de sine statator. functii trigonometrice. culegerea de Turtoiu pentru Trigonometrie. Analiza Analiza XII XII Pentru realizare unei instruiri aprofundate este necesara si studierea acestor capitole din carti adecvate.

EXERCITII ¸ 83 & % .' $ PARTEA a II-a ˘ FISE MATEMATICA ¸ .

' $ 84 & % .

5) ABC este un triunghi. AB=8cm. Aflati masurile laturilor BC si AC. 85 & % . Calculati masura unghiurilor acestui paralelogram. Calculati perimetrul triunghiului AOD stiind ca AD=5cm si BC=8cm. Cate grade are al patrulea unghi? 2) ABD si BCD sunt triunghiuri dreptunghice isoscele cu ipotenuza BD. Punctul O este mijlocul laturii BC. MN=6cm. Ce fel de patrulater este BCDA ? 4) La paralelogramul ABMP avem m(<BAP)=50. Aflati masura unghiurilor patrulaterului ABCD. 3) La patrulaterul BCDA cunoastem m(< ADC)= m(<ABC)=80 si m(<DAB)=100 grade. 70 si 100 grade. iar perimetrul triunghiului ABC este de 30 cm. 6) ABCD este un patrulater la care m(<BAC)=m(<BDC)=90 grade. M si N mijloacele laturilor AB respectiv AC.' $ Fila 1 = Geometrie plana Lectia 1 1) Un patrulater are masurile a trei unghiuri de 45.

' $ 86 & % .

unde Sl=suprafata laterala. I=inaltimea Sl=2πRG St=2πR(R + G) V=πR2 I 7) Conul circular drept Sl=πRG St=πR(R + G) V= πR 3 2 I 8) Trunchiul de con Fie G=generatoarea. I=inaltimea Sl=πG(R + r) St=Sl+π(R2 + r2 ) V= π·I·(R 2 +r 2 +Rr) 3 9) Sfera Fie R=raza sferei. b=suprafata bazei mici Sl= (P +p)·A 2 St=Sl+B+b √ I·(B+b+ B·b) V= 3 6) Cilindrul circular drept Fie R=raza bazei. S=suprafata sferei. unde Sl=suprafata laterala. G=generatoarea. P=perimetrul bazei. r=raza bazei mici. unde V=volumul 4) Piramida regulata ·A Sl= P2 . I=inaltimea 3 5) Trunchiul de piramida Fie P=perimetrul bazei mari. unde V=volumul. unde St=suprafata totala. Sb=suprafata bazei V= Sb·I . A=apotema . I=inaltimea St=Sl+2·Sb. p=perimetrul bazei mici. A=apotema St=Sl+Sb. I=inaltimea. R=raza bazei mari. B=suprafata bazei mari. Sb=suprafata bazei V=Sb ·I. P=perimetrul bazei.' $ Fila 2 = Geometrie in spatiu Formule 1) Cubul = simplu 2) Paralelipipedul dreptunghic = simplu 3) Prisma Sl=P · I. unde St=suprafata totala. V=volumul sferei S=4πR2 V= 4πR 3 3 87 & % . Sb=suprafata bazei.

V=volumul. I=similar cu I de la calota sferica. R=raza sferei din care provine sectorul sferic. I=distanta dintre cele doua plane paralele care sectioneaza sfera si determina zona sferica(inaltimea zonei sferice) S=2πRI 11) Calota sferica Fie S=suprafata calotei sferice. marginita de x=a si x=b 16) Reamintire extragere radicali √ 53824 |232 4 138 129 924 924 2 x 2=4 43 x3=129 23x 2=46 462x2=924 88 & % . generat de rotirea lui b a f(x) in jurul axei Ox Al=2π |f (x)| 1 + (f )2 dx unde Al=aria laterala determinata de rotirea lui f(x) in jurul axei Ox. R=raza sferei din care provine zona sferica. I=distanta dintre cele planul care sectioneaza sfera si punctual de pe sfera(inaltimea calotei) S=2πRI 12) Sectorul sferic Fie S=suprafata sector sferic. S=2πRI + πRr V= 2πR 3 2 I 13) Notiunea de unghi diedru 14) Teorema celor 3 perpendiculare 15) Notiuni de clasa XII S= b a |f (x)|dx. unde S=suprafata marginita de x=a. R=raza sferei din care provine calota sferica. x=b.' $ 10) Zona sferica Fie S=suprafata zonei sferice. x=b si f(x) b a V=π f (x)2 dx unde V= volumul marginit de x=a.

. cos3a=. d) sin a = ± 1−cos(a) 2 2 e) cos a = ± 2 f) ) tg a = ± 2 g) ) ctg a = ± 2 1+cos(a) 2 1−cos(a) 1+cos(a) ($1) ($2) ($3) ($4) 1+cos(a) 1−cos(a) h)tg(a ± b) = 1tg(a)±tg(b) tg(a)tg(b) i) ctg(a ± b) = ctg(a)ctg(b) 1 ctg(b)±ctg(a) 2tg(a) j) tg2a= 1−tg2 a 2 j) ctg2a= 2ctg a−1 2ctg(a) k )tg(a+b+c)=. . 60. 2) Completati tabelul urmator. . . . . utilizand cercul trigonometric: Functia: 0 90 180 270 Sin Cos Tg Ctg 3) Enuntati si demonstrati formula fundamentala a trigonometriei 4) Considerand cunoscute formulele: sin(a+b)=sin(a) cos(b) + cos(a) sin(b) sin(a-b)=sin(a) cos(b) .sin(a) sin(b) cos(a-b)=cos(a) cos(b) + sin(a) sin(b) demonstrati (calculati) urmatoarele formule: a) sin2a = 2sin(a) cos(a) b) cos2a = cos2 a − sin2 a cos2a = 1-2 sin2 a cos2a = 2 cos2 a − 1 c) sin3a=. . ctg(a) pentru a= 30. . . .. . . . .cos(a) sin(b) cos(a+b)=cos(a) cos(b) .. .' $ Fila 3 = Trigonometrie Lectia 1 1) Scrieti valorile sin(a). . 89 & % . cos(a). . . . tg(a). . . 45 grade.

. .cos. 6) Pe baza formulelor ($1).($3). b) sin(b) cos(a)=. 7c. folosind un triunghi dreptunghic. . cadranul 4= (2π − a) 7) Pe baza formulelor ($1).. c) cos(a) cos(b)=.($2). . pentru unghiuri din cadranul 2 =(π − a). . 7d ) prin o alta metoda si anume geometric. . . . . 90 & % . .($2). . . . . d) sin(a) sin(b)= .($2). .' $ 5) Pe baza formulelor ($1). .. .. ..($3).($4) demonstrati formulele de reducere la cadran pentru sin. 7b. .($4) demonstrati formulele de transformare din produs in suma: a) sin(a) cos(b)=.($4) demonstrati formulele unghiurilor complementare: a) sin( π − a)=cos(a) 2 b) cos( π − a)=sin(a) 2 c) tg( π − a)=ctg(a) 2 d) ctg( π − a)=tg(a) 2 8) Demonstrati formulele anterioare ( 7a.($3). cadranul 3= (π + a).tg. .ctg. .. . . .

' $ Fila 4 = Numere complexe Lectia 1 1) Calculati: a) E = i6 + i16 + i26 + i36 + i46 b) E = (−i)3 + (−i)13 + (−i)23 + (−i)33 + (−i)43 2) Calculati: a) (2+i)(3-2i) b) (-6+i)(5+2i) c) 2+3i 1−i 2i d) 2−i e) −2−5i − 6−7i 4+i 4−i Indicatie: la final z=x+y · i 3) Aflati x.y ∈ Rdin ecuatiile: a) (5x+3yi)+(2y-xi)=3-i b) x−2 + y−3 = 1 − 3i 1−i 1+i 4) Demonstrati egalitatile: 6−i 13+41i a) 3+4i = −25+25i 2+i 13+4i b) 3−i = 17−9i 5) Reprezentati in plan numerele complexe: a) 3+5i b) 4-i c) -2-2i d) 5i e) 7 6) Scrieti conjugatele numerelor complexe: a) 1+i b) 2-3i c) 5 d) 4i e) 0 f) 2i-1 7) Determinati m real astfel incat numarul: 3i3 − 2mi2 + (1 − m)i + 5 sa fie: a) real b) imaginar c) nenul 8) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie: a) i √ 1 b) 2 − 23 i c) –i 91 & % .

y reale. astfel incat: (xi − y)2 = 6 − 8i + (x + yi)2 10) Rezolvati ecuatiile: a)x3 =27 b) x3 = −27 c)x4 = −3 d)3x4 = 5 11) Simplificati fractia: 12x2 − x − 1 3x2 + 5x − 2 92 & % .' $ Indicatie: Se porneste de la z=x+yi 9) Determinati x.

2i √ √ b) z= -1-i e) z= .2i √ √ c)z= -1+i f) z= .3 − i h) z= -1.' $ Fila 5 = Aplicatiile trigonometriei in algebra Exercitii 1) Completati tabelul: 30 45 sin cos tg ctg 60 0 90 180 270 360 2) De studiat teoria din fisa “Numere complexe” 3) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele: √ a) z=1+i c) z= 3 + i √ √ b) z=1+ 3i d) z=1+ 2i 4) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele : √ √ a) z= 1-i d) z= 3 − i g) z= 1.3 − i i) z= -1+ 2i 5) Calculati: (1+i)123 a) (1−i)251 b) c) √ (1− 3i)100 ·(−1+i)283 (−1−i)127 √ (−1− 3i)121 √ (1+ 3i)100 ·(−1+i)283 6) Reprezentati sub forma trigonometrica numerele: a) z= 1+i b) z= -1+i c) z= 1-i d) z= -1-i 7) Calculati: a) b) √ 3+i 1−i √ 1−i 3 1−i 9 10 8) Rezolvati ecuatiile binome: a) x9 + 1 = 0 b) 4x9 + 7 = 0 c) 4x9 − 7 = 0 d) x8 − 1 = 0 93 & % .

i cos(a) b) z= cos(a) .i sin(a) c) z= sin(a) + cos(a) +i (sin(a) .' $ 9) Scrieti sub forma trigonometrica urmatoarele expresii: a) z= sin(a) .cos(a) ) 94 & % .

similar. se scoate cos(C) si cos(B) si se inlocuieste 3) Demonstrati ca intr-un triunghi oarecare avem: r a) sin A sin B sin C = 4R 2 2 2 p A B C b) cos 2 cos 2 cos 2 = 4R Indicatii: Se folosesc formulele: . 2 bc . deci A+B+C = π .1b sau 1c.formula S = abc si se scoate abc in functie de S 4R 4) Demonstrati ca: 27 R r ≤ 2 · p2 Indicatie: Se inlocuieste R din S = abc 4R si apoi se aplica inecuatia mediilor 95 & % .1c similar cu punctul 1a. Deoarece tg π = ∞. 1−cos(X) 2 Pentru punctul 1e.C sunt unghiurile unui triunghi. de unde C=π-(A+B) deci cos(C)=cos( π − (A + B)). la care 2 2 se aplica tg la ambii membrii.sin A = 2 (p−b)(p−c) bc . doar ca se foloseste sin X = ± 2 Indicatie pentru 1f ) Se foloseste A+B+C=π. de unde rezulta relatia ceruta.cos(A+B). Se da factor comun . Indicatii pentru punctul 1d: Pentru a scapa de patrate se foloseste cos X = 2 ± 1+cos(X) . adica cos(C)= .etc Punctele 1b.' $ Fila 6 = Aplicatiile trigonometriei in geometrie Exercitii 1) Aratati ca daca A. inseamna ca numitorul este 2 zero. avem: a) cos(A)+cos(B)+cos(C)=1+4sin( A ) sin( B ) sin( C ) 2 2 2 b) sin(2A)+sin(2B)+sin(2C)=4sin(A)sin(B)sin(C) c) cos(2A)+cos(2B)+cos(2C)=1-4cos(A)cos(B)cos(C) d) cos2 (A) + cos2 (B) + cos2 (C) = 1 − 2 cos(A) cos(B) cos(C) e) sin2 (A) + sin2 (B) + sin2 (C) = 2(1 + cos(A) cos(B) cos(C)) f) tg A · tg B + tg B tg C + tg C tg A = 1 2 2 2 2 2 2 Indicatii pentru 1a)= Se transforma in produs cos(A)+cos(B) si se tine cont la cos(C) ca A+B+C=π.B. 2) Demonstrati ca: 2 2 b· cos(C) − c · cos(B) = b −c a Indicatie: Din teorema cosinusului. 2 dupa care se folosesc 1a.formula lui Heron= se scoate (p-a)(p-b)(p-c) in functie de S .cos A = p(p−a) .

' $ 5) Demonstrati ca: p≥3·R· 3 sin(A) sin(B) sin(C) Indicatie: Se ridica la puterea a III-a. apoi se desface paranteza. C=120 si 2 anume triunghi isoscel. Adica suma de patrate egala cu zero. dupa care se observa ca 1=cos2 (A − B) + sin2 (A − B). deci A=B=30. 96 & % . se foloseste Teorema sinusului si apoi inegalitatea mediilor 6) Determinati forma triunghiului ABC in care: a) 8sin(A)sin(B)cos(C)+1=0 b)8cos(A)cos(B)cos(C)=1 Indicatie pentru 6a) Se transforma sin(A)sin(B) in produs. Se obtine la final cos(C)=− 1 deci C=120 grade si A=B. util pentru A restrange patrat perfect si se obtine [2 cos(C)+cos(A−B)]2 +[sin(A−B)]2 = 0. deci fiecare patrat este egal cu zero. Pentru 6b) asemanator.

astfel: MAB x———————x——-x MA unde M B = t Exista formulele: −t·Y −t·X XM= XA1−t B si YM= YA1−t B Pentru M=mijloc. adica AMB MA x———–x———–x avem M B = −1. Inseamna ca OA = 2 i + 4 j −→ − − → → − Fie B(-2.6). MA MB = 1 4 97 & % . deci t= -1 si se obtine XM= XA +XB si YM= YA +YB 2 2 2) Teorie: − → → − − → Fie A(2.3). B(1. B.4) . 6)si − (−3.' $ Fila 7 = Exercitii vectori 1) Teorie. u v − +− → → a) Calculati si desenati u v → − b) Calculati si desenati − − → u v → →+− − 2v: c) Calculati si desenati 3 u 3) Exercitiu: Fie punctele A(2.5) si punctul M astfel incat a) Aflati coordonatele punctului M b) Aflati coordonatele mijlocului lui AB. Fie 3 puncte A. Inseamna ca OB = −2 i + 3 j → → Exercitiu: Fie − (2. 5). M.

' $ 98 & % .

' $ Fila 8 = Puteri si radical Exercitii 1) Teorie: Completati urmatoarele formule: am · an (am )n a −m a√ m an 2) Calculati: √ √ √ a) ( 50 − 5 8 + 2 + 128) √ √ √ √ √ √ b) (2 3 − 3 2 + 6)( 6 − 2 − 2 3) 3) Scrieti sub o forma mai simpla expresiile: √ √ √ 5 5 4 4 a) 5 3 625 b) 2 4 · 3 8 c) 2 8 4 4) Rationalizati numitorii fractiilor: √ 2 1 a) 1−√2 b) 3+√12 √5 c) √7 d) √ 1 √ 1+ 2− 5+ 2 am an 0 5) Calculati: √ a) 6 − 20 b) 9− √ 45 c) √ 5+2 6 √ 6) Rezolvati ecuatiile: √ √ a) x + 1 = 2 b) x − 3 = x − 3 c) 7− x−3=2 99 & % .

' $ 100 & % .

adica in toate monoamele apar necunoscute sub forma x2 sau y 2 sau x1 y 1 . Metoda de rezolvare consta in notarea lui y = t · x si se inlocuieste in sistem. Dupa aflarea lui t.' $ Fila 9 = Sisteme de ecuatii clasa a-IX-a Metoda substitutiei. Sisteme omogene 1) Rezolvati urmatoarele sisteme prin metoda substitutiei a) b) x2 − xy − y = 5 2x − 3y = 3 =3 2x + 3y = 7 x2 −xy+1 x−y 2) Rezolvati urmatoarele sisteme simetrice: Teorie: Sisteme simetrice sunt sistemele la care daca se inlocuieste x cu y si y cu x. x + xy + y = 11 a) x − xy + y = 1 x2 + y 2 = 8 b) 1 1 x + y =1 2 5x − 6xy + 5y 2 = 29 c) 7x2 − 8xy + 7y 2 = 43 x3 + y 3 = 1 d) x+y =1 3) Rezolvati urmatoarele sisteme omogene: Teorie: Sisteme omogene sunt sistemele la care toate monoamele care apar(cu exceptia termenului liber) sunt omogene de gradul doi. Metoda de rezolvare consta in notarea sumei S=x+y si P=xy. Apoi se afla x si y. Sisteme simetrice. Se exprima totul in functie de S si P si se rezolva sistemul. In acest mod se recunosc sistemele omogene. Exercitii: x2 − 3xy + y 2 = −1 a) 3x2 − xy + 3y 2 = 13 2x2 − 3xy + 2y 2 = 5 b) x2 − xy − y 2 = −2 101 & % . se obtine acelasi sistem. In acest mod se recunosc sistemele simetrice. se inlocuieste t si se scoate x si apoi y. obtinand pe S si P. Se da factor comun x2 in fiecare ecuatie dupa care se imparte ecuatia 1 la ecuatia 2 si se scoate t.

' $ 102 & % .

25 D) Rezolvati: 1)x + 2x + logx = 7 2 2)3x + 4x = 5x 3)3x + 4x > 5x 9x+y = 729 4) 3x−y−1 = 1 √ 3 < x 1 4 103 & % .2 √ 4)3x = 3 9 1 5)9x = 729 6)( 4 )x = ( 3 )−5 9 2 7)32x−1 = 81 8)a(x−2)(x−3) = 1 9)5x + 5x+1 = 3750 10)3x−1 + 3x−2 + 3x−3 = 13 11)52x − 5x − 600 = 0 12)9x√ 3x − 6 √ 0 − = 13)32 x − 4 · 3 x + 3 = 0 14)2 · 25x = 10x + 4x 15)3 · 4x + 2 · 9x = 5 · 6x 16)3 · 2x = 2 · 3x 17)11x = 17x 18)ax = bx √ x √ 19) 2+ 3 + 2− 3 20)7 · 2x = 5 · 3x C) Rezolvati inecuatiile : 1)3x ≥ 729 2)3x < 3 3)2x ≤ 0.5 x x =4 7)32 · 2 > 0.' $ Fila 10 = Functia exponentiala Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “FUNCTIA EXPONENTIALA” B) Rezolvati ecuatiile : 1)5x = 125 2)4x = 1024 3)25x = 0.25 √ x 4) 2 · 2 > 1 √ 8 1 x 5) 81 · 3 > 1 6) √1 5 0.

' $ E) TEMA= Rezolvati ecuatiile: 1)3x+1 + 3x = 108 2)2x+2 − 2x−1 = 28 3)52x+1 − 52x−1 = 120 x+2 x+17 4)16 x−7 = 512 · 64 x−3 5)2 · 22x − 3 · 2x + 1 = 0 6)2x√ 4x = 272 + √ 4 x 7)3 + 2 · 32 x − 3 = 0 8)3x = 4x 9)22x − 13 · 6x−1 + 9x = 0 104 & % .

' $ Fila 11 = Logaritmi = Exercitii Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “LOGARITMI” B) EXERCITII Rezolvati ecuatiile: 1) lg(x) = lg(2) 2) lg(x) = −lg (2) (x−1) (x2 −x−16) 3) log2 = log2 2 lg(x) 4) lg(5x−4) = 1 5) logx−1 =1 (3) (2) 6) logx −logx = 2 (x2 +1) 7) log(x+3) = logx x 2 1 8) 12 (lg x) = 1 − 1 lg(x) 3 4 2 2 9) 3 lg (x ) − lg(x) −1 = 0 10) 2 lg2 (x3 ) − 3 lg(x) − 1 = 0 11) 4 log2 (5x) − 7 log3 (15x) + 7 = 0 3 Rezolvati inecuatiile: 1) lg(x −3) > lg(x+3) 2) lg2 (x) − 2 lg(x) −8 ≤ 0 (9−2x) > (3 − x) 3) log2 Rezolvati si discutati dupa valorile parametrului a.02) 2) loga + loga + loga <0 Rezolvati sistemele : 1) 2) x − y = 90 lg(x) + lg(y) = 3 x · y = 40 xlg(y) = 4 2 (x2−5x+7) 105 & % . inecuatiile: 3 1) log(x) − logx2 + logx4 ≥ 4 a a a (x) (x+5) (0.

' $ 106 & % .

pentru m∈ (1. 1) x a a B) Rezolvati ecuatiile: (logx )2 +logx −2 1) log2 + logx = 2. 1) a ax m 3) logx + logx + logx · logx > 0 .5 4 7) log5 (x2 −5x+11) (2x −x−1) 2 = log5 (3x+11) =1 8) log5 10 9) logx+1 = 1 10) 11) 12) 13) 14) 15) log2x +7x = 2 x−2 logx+2 = log3−x x x 3 lg2 (x) − 5 lg(x) + 2 = 0 lg(2x + 6) − 2 lg(2x − 3) = 1 2 ln(x + 2) = ln(x + 14) x2 + 2 logx = 11 3 2 107 & % .' $ Fila 12 = Logaritmi = Exercitii Lectia 2 A) Rezolvati inecuatiile: 1) logxx + logx > 0 2 2 2) logx + logx ≥ 0 . pentru a∈ (0. pentru a ∈ (0. ∞) m mx m x a 4) (logx )2 −loga −2 > 0.5 x 2 2) logx · log9 = log3 9x 3 3x √ 3) logx + logx x − logx = 6 1 3 4) xlg(x) = 100x (x−1) 5) (x)logx =2 3 C) TEMA = Rezolvati ecuatiile: 2 1) log2x +5x+2 = 1 x+2 2) log2 (x + 1) − 4 logx+1 +3 = 0 2 2 3) lg(2x−1) +lg (2x+3) = 2lg (2x−2) 2 4) logx +3x−14 = 2 x−1 x x 5) log4 +2 −4 = x + 2 2 √ 6) logx 2 +2 logx − logx = 3 0.

' $ 108 & % .

stiind ca: a) A5 = 18A4 n n−2 b) A10 −A8 n n A8 n = 109 D) Exercitii cu combinari: 6) Calculati: 13 0 99 8 a) C10 b) C16 c) C100 + C100 7) Aflati n. Combinari Lectia 1 A) Teorie: Studiati fisa “ANALIZA COMBINATORIE” B) Exercitii cu factoriale: 1) Simplificati expresiile: a) 6!+7! b) 213! 210! c) n! (n−2)! d) (n−3)! (n−5)! e) (n−4)! (n−2)! 2) Rezolvati ecuatiile: a) (n+2)! n! = 72 b) 12n! (n−2)! = n! (n−4)! 3) Rezolvati inecuatia: (n−1)! (n−3)! < 72 C) Exercitii cu aranjamente: 4) Calculati: A6 +A5 n n A4 n 5) Aflati n. stiind ca: 4 a) Cn = 5n(n−3) 6 n+3 3 4 b) Cn + Cn = n(n − 2) c) Cn+8 = 5A3 n+6 109 & % . Aranjamente. Permutari.' $ Fila 13 = Analiza combinatorie Factorialul.

' $ 8) Rezolvati inecuatiile: k−1 5 6 5 7 k a) Cn < Cn b) Cn > Cn c) C20 < C20 9) Rezolvati sistemul de ecuatii: Ay = 7Ay−1 x x y y+1 6Cx = 5Cx 110 & % .

' $ Fila 14 = Analiza combinatorie Factorialul. Combinari Lectia 2=Exercitii 1) Rezolvati: a) b) c) (2n)! (2n−3)! (2n−1)! (2n−3)! (n−3)! (n−5)! = 20·n! (n−2)! > 420 < 306 2) Rezolvati in N: A4 · Pn−4 = 42 · Pn−2 n 3) Rezolvati ecuatiile: 3 4 a) 5Cn = Cn+2 n−1 n b) 3C2n = 5C2n−1 n+1 c) Cn+3 = n2 − 4 4) Rezolvati inecuatiile: 5 7 a) C2n > C2n k−1 k b) C19 < C19 5) Rezolvati sistemele: a) b) 5Ay = 2Ay x x+1 y−1 y 3Cx = 2Cx Ay−2 = 8Ay−3 2x 2x y−2 y−3 3C2x = 8C2x 111 & % . Permutari. Aranjamente.

' $ 112 & % .

113 & % . iar 11b si 11c individual. coeficientii lui x5 si x12 sunt egali. Se va folosi formula Tk+2 Tk+1 = n−k k+1 b · a . n 2. suma coeficientilor binomiali de rang par este egala cu 128. Punctul 11a se va preda. √ 9) In dezvoltarea a 4 a + 1 √ a n 3 x √ y + y √ 3 x in care . 11) Gasiti rangul celui mai mare termen al dezvoltarii: 100 a) (1 + 0. valabila pentru binomul (a + b) .1) 100 b) 1 + 1 2 2 c) 3 + 1 4 4 Indicatii: 100 1. Gasiti termenul care il contine pe a3 n 10) Determinati pe n. daca in dezvoltarea (1 + x) .' $ Fila 15 = Binomul lui Newton Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “BINOMUL LUI NEWTON” B) EXERCITII: 1 11 1) Determinati termenul al optulea al dezvoltarii x2 − x 7 √ √ 2) Determinati termenul al cincilea al dezvoltarii 2a − ab √ √ 6 3) Determinati termenul din mijloc al dezvoltarii x− y √ 9 √ 4) Determinati cei doi termini din mijloc ai dezvoltarii a− 3b √ 9 5) Determinati termenul din dezvoltarea ( x + y) care il contine pe x4 care il contine pe a4 √ 1 7) Determinati termenul care nu il contine pe x din dezvoltarea 5 x + √x 6) Determinati termenul din dezvoltarea + 21 √ a 3 3 √ 3 a 13 21 8) Determinati rangulul termenului din dezvoltarea x si y au puteri egale.

' $ 114 & % .

c2 . −2. daca Sn = 2n2 + 3n 10) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma Sn are forma: a) Sn = n2 − 2n b) Sn = 7n − 1 c) Sn = −4n2 + 11 d) Sn = n2 − n + 3 11) Demonstrati ca urmatoarele siruri sunt progresii aritmetice. r = 5 2) Determinati primii doi termini ai unei progresii aritmetice : a) b1 . r = 2 b) a1 = −3. x+1 2x x(x + 1) 7) Determinati suma primilor 100 de termeni ai unei progresii aritmetice stiind ca: a) a1 = 10. c15 stiind ca: c3 = 7 si c5 = 13 4) Pentru o progresie aritmetica se cunosc : a1 = −2. stiind ca: a) an = 2n − 5 b) an = 10 − 7n 115 & % . n = 12 Determinati an 5) Determinati primul termen si ratia unei progresii aritmetice stiind ca: c5 = 27 si c27 = 60 6) Demonstrati ca urmatoarele numere sunt in progresie aritmetica: a x + a − 1 x2 + a − 1 .' $ Fila 16 = Progresii aritmetice Exercitii A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEOMETRICE” B) EXERCITII: 1) Scrieti primii patru termeni ai unei progresiei arimetice stiind ca: a) a1 = 7. Aflati S50 9) Cunoscand suma Sn a unei progresii aritmetice. 5 3) Determinati termenii c9 . b2 . daca Sn = n − n 4 b) primul termen si ratia progresiei aritmetica. . 15. r = 0. −9. determinati: 2 a) primii cinci termini ai progresiei aritmetice. b2 . a100 = 150 b) a1 = 2. r = −5 8) Pentru o progresie aritmetica se cunosc sumele: S10 = 100 si S30 = 900.5. 21. 27 b) b1 .

' $ 116 & % .

. b5 = 24 4) Determinati primul termen si ratia unei progresii geometrice stiind ca: a2 − a1 = −4 a3 − a1 = 8 5) Calculati sumele: a) 1 + 2 + 22 + 23 + ... an+1 = 2 + an 117 & % .b+x. + x100 6) Rezolvati ecuatia: 1 + x + x2 + ....c+x sa fie in progresie geometrica.. 225. astfel incat numerele a+x. − 21 16 2 e) 1 + x + x2 + . 54 b) y1 ... an+1 = 2 · an b) a1 = 5. 24.. un sir pentru care suma primilor n termeni are formula: a) Sn = n2 − 1 b) Sn = 2n − 1 c) Sn = 3n + 1 11) Determinati daca este progresie geometrica sau nu..... + 215 b) 1 − 2 + 22 − 23 + . q = 2 2) Determinati primii doi termeni ai unei progresii geometrice stiind ca: a) y1 ... 8) Determina suma S9 a unei progresii geometrice stiind ca: S3 = 40 si S6 = 60 9) Fie o progresie geometrica astfel inacat suma primilor n termeni este Sn = 2(5n − 1)... 10) Determinati daca este progresie geometrica sau nu. −135. 36. Determinati S4.. y2 ...' $ Fila 17 = Progresii geometrice Exercitii A) TEORIE: studiati fisa “PROGRESII ARITMETICE SI GEOMETRICE” B) EXERCITII: 1) Determinati primii cinci termeni ai unei progresii geometrice stiind ca: b1 = 6.. + x99 = 0 7) Determinati x. un sir care are urmatoarele proprietati: a) a1 = 5. primul termen si al doilea termen.212 1 1 1 c) 3 + 32 + 33 + .. 31 12 1 1 d) 1 − 22 + 23 − ... b10 ai unei progresii geometrice stiind ca: b3 = 6. y2 . b9 .. 81 3) Determinati termenii b7 .

' $ 118 & % .

7) Determinati cmmmc al polinoamelor f(x) si g(x): f(x)=2x5 − 3x4 − 5x3 + x2 + 6x + 3 g(x)=x4 − x3 − x2 + 1 119 & % . a=2 x4 x3 2 2 -5 -5+2x2=-1 x2 0 0+2x(-1)=-2 x1 -8 -8+2x(-2)=-12 x0 (puteri f(x)) 1 (coefic. obtinem a=2. b=6 a) aflati cmmmc(a.' $ Fila 18 = Polinoame Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME” B) IMPARTIREA POLINOAMELOR 1) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) si apoi efecuati proba: f(x)=2x5 − 5x3 − 8x + 1 g(x)=x2 − 3 2) Impartiti polinoamul f(x) la g(x) folosind SCHEMA LUI HORNER: f(x)=x6 − x5 + x4 + 2x3 − x2 − 3 g(x)=x+1 Indicatie: exemplu pentru f(x)=2x4 − 5x3 − 8x + 1 g(x)=x-2 Deoarece g(x) este de forma (x-a). Polinoame prime 3) Notiuni introductive cmmmc. cmmdc Fie numerele a=4. se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid si se verifica daca este egal cu 1. Practic.b) 4) Determinati cmmdc al polinoamelor f(x) si g(x): a) f(x)=(x − 1)5 (x + 1)3 (x − 3)2 (x − 4) g(x)=(x − 1)3 (x + 1)2 (x − 4)5 b) f(x)=(x2 − 1)2 (x3 − 1)(x − 2) g(x)=(x − 1)4 (x − 2)5 c) f(x)=(x4 − 1)(x2 − 1)(x + 3)2 g(x)=(x2 + 1)(x + 3)4 (x − 1) 5) Determinati cmmdc folosind algoritmul lui Euclid: a) f (x) = x4 + x3 − 2x2 − 4x + 4 g(x)=x3 + x2 + x − 3 b) f (x) = x3 − 2x2 + 6x − 5 g(x)=x2 − 1 6) Demonstrati ca polinoamele f(x) si g(x) sunt prime intre ele: f(x)=x4 + 1 g(x)=x3 − 1 Indicatie: Doua polinoame sunt prime intre ele.b) b) aflati cmmdc(a.f(x)) 1+2x(-12)=-23 Catul= 2x3 − 1x2 − 2x − 12 Restul= -23 Proba: Deimpartitul = Catul · Impartitorul + Restul C) Cmmdc. cmmmc. daca au cmmdc=1 ( ca si la numere). Intocmim schema lui Horner: .

' $ Indicatie: Se determina cmmdc cu algoritmul lui Euclid. 10) Determinati un polinom de grad cat mai mic. D) Aplicatii ale impartirii polinoamelor: 8) Determinati un polinom de gradul trei. 120 & % . astfel incat impartit la x2 − 3x sa dea restul 6x-15 si impartit la x2 − 5x + 8 sa dea restul 2x-7 9) Determinati parametrul real m. apoi se foloseste formula: cmmdc · cmmmc = f · g. astfel incat polinomul f(x)=2x4 −mx3 + x2 − 7 impartit la x+2 sa dea restul egal cu 4. astfel incat impartit la x+1 sa dea restul -1 si impartit la x-1 sa dea restul 1. de unde se scoate cmmmc.

..a1 · x1 + a0 se poate scrie sub forma P(x)=an (x − x1 )(x − x2 ). astfel incatP (x) = x4 − e 4x3 + 4x2 + ax + b sa se divida cu x2 − 4x + 3.' $ Fila 19 = Teorema lui B´zout. 5) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic. insemna ca x1 = x2 = α. Radacini multiple e Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “POLINOAME” B) TEORIE: Idee 1: Teorema lui B´zout: e Numarul a este radacina a polinomului P(x) ⇔(x-a) divide pe P(x). ce are ca radacini numerele 1. P (5) = 0 C)EXERCITII 1) Aplicand teorema lui B´zout... 121 & % . Practic. insemna ca x1 = x2 = x3 = α.....   k−1  P  (α) = 0   k P (α) = 0 De exemplu pentru x=5 radacina tripla(k=3) avem relatiile: P (5) = 0. apoi aflati si celelalte radacini.. 6) Aratati ca 1 este radacina dubla pentru x3n − n · xn+2 + n · xn−1 − 1 7) Determinati ordinal de multiplicitate al radacinii 2 pentru x6 − 6x5 + 12x4 − 9x3 + 6x2 − 12x + 8 8) Aflati ordinal de multiplicitate al radacinii -1 pentru x5 + 6x4 + 14x3 + 16x2 + 9x + 2. P (5) = 0. derivate): Daca x = α este radacina multipla de ordinul k pentru P(x).-2. deci se poate scrie Pn (x) = an (x − α)3 · Qn−3 (x) Idee 4: Radacini multiple( se utilizeaza materie de clasa a XI..2. deci se poate scrie Pn (x) = an (x − α)2 · Qn−2 (x) b) radacina tripla. stiind ca are radacina α = 2.. 2) Determinati radacinile pentru P(x)=x3 − 6x2 + 8x + m. P (5) = 0. x=a este radacina a lui P(x) ⇔ P(a)=0 Idee 2: Un polinom P(x)=an · xn + an−1 · xn−1 + an−2 · xn−2 + . ce are radacina tripla = 1 si radacinile simple 2 si -3.. 3) Aflati a si b stiind ca P(x)=x4 − 5x3 + 8x2 + ax + bare radacina dubla α = 1. determinati a si b. atunci:   P (α) = 0    P (α) = 0    P (α) = 0  . 4) Aflati ecuatia de gradul cel mai mic.(x − xn ) Idee 3: Radacini multiple: Exemple: a) radacina dubla... Aflati apoi catul impartirii.

11) Aratati ca P(x)=(x + 1)12n+1 + x3n+2 se divide la x2 + x + 1.' $ 9) Aflati A si B astfel incat A · xn+2 + B · xn + 2sa fie divizibil cu (x − 1)2 10) Aratati ca P(x)=x6n+5 + x3n+4 + 1 se divide la x2 + x + 1. 122 & % .

7) Rezolvati ecuatiile binome: a) x3 = 1 b) x7 = 5 c) 4x8 + 6 = 0 123 & % . unde α= divizor termen liber.' $ Fila 20 = Ecuatii de grad superior lui 2 Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Ecuatii de grad superior” B) EXERCITII 1) Ecuatii bipatrate Rezolvati urmatoarele ecuatii: 2 a) x4 − 6x2 + 6 = 0 b) x2 + 12 = 40 x 2) Ecuatii reciproce Rezolvati urmatoarele ecuatii : a) 5x3 + 31x2 + 31x + 5 = 0 b) 2x4 + 7x3 + 9x2 + 7x + 2 = 0 c) 20x5 − 81x4 + 62x3 + 62x2 − 81x + 20 = 0 3) Determinati a si b. β=divizor coeficientului β termenului de rang maxim. dupa care rezolvati ecuatia: x4 − 7x3 + 21x2 + ax + b = 0 stiind ca admite radacina 1+2i 4) Gasiti radacinile polinomului P (x) = x4 − 4x3 + x2 + 6x + 2 stiind ca √ admite radacina 1 − 2 5) Determinati radacinile polinomului P (x) = x4 − 2x3 − 5x2 + 8x + 4 Indicatie: divizorii termenului liber 6) Determinati radacinile polinomului P (x) = 6x4 − 17x3 − x2 + 8x − 2 Indicatie: radacini α .

' $ 124 & % .

numite relatiile lui Vi`te : e S = x1 + x2 = − c a b a P = x1 · x2 = 2) Pentru o ecuatie de gradul n: an · xn + an−1 · xn−1 + an−2 · xn−2 + .......... x2 ....... + xn = − an   S = x · x + x · x3......... · xn = (−1)n · an 2 1 2 1 n−1 n an 3) Exercitiu: Scrieti relatiile lui Vi`te pentru: e a) Ecuatia de gradul III : ax3 + bx2 + cx + d = 0 b) Ecuatia de gradul IV: ax4 + bx3 + cx2 + dx + e = 0 B) PROBLEME: 1) Fie polinomul P(x)= x3 − 10x2 + 29x − 20.. . Notam Sn = xn + xn + xn ... Determinati radacinile x1 ........... Determinati ecuatia care are ca radacini inversele radacinilor ecuatiei date 125 & % ... adica x2 − 7x + 12 = 0 In mod similar........ exista urmatoarele relatii.. 3 2 1 Determinati: a) S1 = x1 + x2 + x3 b) S2 = x2 + x2 + x2 3 2 1 c)S3 = x3 + x3 + x3 3 2 1 d) S4 = x4 + x4 + x4 3 1 2 C) Determinarea unei ecuatii care are anumite radacini Teorie: Exemplu pentru ecuatia de grad II: Determinati ecuatia care are radacinile x1 = 3 si x2 = 4 Calculam S = x1 + x2 = 7 si P = x1 · x2 = 12..... = − n−3 an   a0 Sn = x1 · x2 · x3 · .....(−1)n · Sn = 0 Probleme: 1) Fie ecuatia x3 − 5x + 1 = 0....... 2) Fie ecuatia x3 − x2 + 7x + 1 = 0....... numite relatiile lui Vi`te : e  an−1  S1 = x1 + x2 + x3 + . ecuatia de gradul n care are radacinile x1 ....... Determinati ecuatia care are ca radacini dublul radacinilor ecuatiei date. x2 ...... ax2 + bx + c = 0.......xn este: X n − S1 · X n−1 + S2 · X n−2 − S3 · X n−3 + ...a1 · x1 + a0 =0 exista urmatoarele relatii. x3 stiind ca x1 + x2 = x3 2) Fie polinomul P(x)=x3 + ax2 + bx + c..... + x · x = + an−2 a  S3 = x1 · x2 · x3 + .' $ Fila 21 = Relatiile lui Vi`te e A) TEORIE 1) Pentru ecuatia de gradul II.. Ecuatia are forma X 2 − S · X + P = 0.

' $ 126 & % .

.... apoi n=2...' $ Fila 22= Inductia matematica A) Teorie Pentru a demonstra adevarul unei propozitii Pn prin metoda inductiei matematice este necesar sa se efectueze urmatorii pasi: 1) Se defineste clar care este propozitia pe care dorim sa o demonstram... + √n < 2 n.. 4) Din faptul ca P (a) =adevarat si Pn presupus adevarat implica faptul ca Pn+1 =adevarat. + (7n−6)(7n+1) + 7n+1 = 1 2) Calculati suma: Sn = 1 · 1! + 2 · 2! + 3 · 3! + . pentru n≥2 Indicatie: Se arata pe rand cele doua inegalitati implicate. se va incerca pentru n=1. · 2n−1 < √2n+1 .. apoi n=3 ........ se poate trage concluzia ( conform metodei inductiei matematice) ca propozitia Pn =adevarat...n · n! Indicatie: Deoarece nu se cunoaste cu cat este egala suma.. atunci A< C 4) Demonstrati divizibilitatea urmatoarelor numere: a) Demonstrati ca 7n − 1 este divizibil cu 6 b) Demonstrati ca n3 + 11n este divizibil cu 6 127 & % ...n = n(n+1) 2 b) 12 + 22 + 32 + .. adica de genul: daca A< B si B<C... 3) Demonstrati urmatoarele inegalitati: √ √ 1 1 1 a) n < 1 + √2 + √3 + .... Banuim ca este de forma Sn = (n+1)!-1. + (3n−2)(3n+1) = 3n+1 7 7 7 1 e) 1·8 + 8·15 + .... + √n si apoi ca 1 + √2 + √3 + .... Aceasta vom demonstra prin inductie... B) Exercitii 1) Demonstrati urmatoarele egalitati: a) 1 + 2 + 3 + .. adica: √ √ 1 1 1 1 1 1 n < 1 + √2 + √3 + . o notam Pn 2) Se demonstreaza ca P (a)este adevarat. adica faptul ca propozitia este adevarata pentru un caz particular ( pentru un numar a oarecare). + n2 = n(n+1)(2n+1) 6 c) 1 · 2 + 2 · 3 + ...n · (n + 1) = n(n+1)(n+2) 3 1 1 n 1 d) 1·4 + 4·7 + . pana se banuieste care ar fi forma lui Sn . implica si Pn+1 =adevarat.. pentru n≥1 2 4 2n Indicatie: Se foloseste tranzitivitatea.. 3) Se presupune propozitia Pn ca fiind adevarata si se incearca sa se arate ca bazat pe faptul ca Pn = presupus adevarat. + √n < 2 n 1 b) 1 · 3 · ..

adica 7n − 1 = k · 6. adica faptul ca 7n+1 −1 = Intreg·6. Scopul este sa aratam ca Pn+1 este adevarat. 128 & % . f (n) (x). Se scoate din expresia Pn presupusa adevarata. se poate da o matrice A si se cere sa se calculeze An . De avut in vedere a inmultirea matricilor nu este comutativa. 7n = k · 6 + 1 si se inlocuieste in expresia lui Pn+1 Mentiuni: Metoda inductiei matematice se poate aplica la multe alte tipuri de probleme. b) pentru analiza matematica de clasa a XI. formula de folosit fiind An = An−1 · A.' $ Indicatie punct 4a : Se presupune propozitia Pn = adevarata. De exemplu : a) pentru algebra de clasa XI. se poate da o functie f(x) si se cere sa se calculeze derivate de ordinul n a functiei.

' $ Fila 23 = Probleme reprezentative Algebra clasa a IX-a 1) Fie x1 . Aratati ca varfurile parabolelor asociate acestor functii se gasesc pe dreapta y=x+1. x ≤ −2 f(x)= si g(x)= 7x. x2 2) Determinati valorile parametrului m. astfel incat radacinile ecuatiei x2 + (1 − m)x − m = 0 sa aiba: a) acelasi semn b) semen diferite 3) Fie ecuatia 4mx2 + 4(1 − 2m)x + 3(m − 1) = 0. x > −2 Determinati f◦g. Aflati m real astfel incat: a) x1 ≤ x2 < 1 b) 1 < x1 ≤ x2 c) x1 < 1 < x2 4) Determinati multimile: 4n a) A= x ∈ N |x = n+2 . Formati ecuatia de gradul doi in y cu x2 radacinile y1 = x1 si y2 = x1 . m ∈ R\ { 0} . x2 radacinile ecuatiei x2 + px + q = 0. g◦f si f◦f 6) Determinati m∈R. astfel incat inecuatia urmatoare sa fie verificata pentru orice x∈R: (m − 1)x2 − (m + 1)x + (m + 1) > 0 7) Fie familia de functii de gradul doi: fm (x) = mx2 + 2(m + 1)x + m + 2. n ∈ N b) B = x ∈ Z|x = 6n+7 3n+1 . n ∈Z 5) Fie functiile f:R→R si g:R→R. x ≤ 0 x2 . unde: 2x − 3. x > 0 2x − 1. 8) Rezolvati sistemul : x2 − 3xy + y 2 = −1 3x2 − xy + 3y 2 = 13 9) Rezolvati sistemul: xy + y + x = 11 x2 y + y 2 x = 30 10) Rezolvati ecuatia: 129 & % .

y din ecuatia: y−3 x−2 1−i + 1+i = 1 − 3i 130 & % .' √ $ x−3=x−3 11) Transformati expresiile: √ √ a) 5 + 2 6 b) 6 − 20 12) Transformati expresiile: √ √ 5 4 a) 5 3 625 b) 2 4 3 8 13) Calculati expresia E=i6 + i16 + i26 + (−i)36 + i46 14) Determinati numerele complexe ale caror patrate sa fie: a) i √ 1 b) 2 − 23 i 15) Determinati numerele reale x.

9) Determinati x real astfel incat urmatoarele trei numere sa fie in progresie artimetica: 1 + x2 . · 2n−1 < √2n+1 .... c) 7n − 1 este divizibil cu 6... 4 2n b) 2n > n2 pentru n≥5.. Determinati termenul care il contine pe a3 . 8) Stabiliti daca este progresie aritmetica un sir pentru care suma Sn are forma: Sn = n2 − 2n. 12) Fie polinomul P(x)=x3 + ax2 + bx + c. + n(n + 1)(n + 3) 4) Demonstrati: 1 1 a) 2 · 3 · ... 6) Determinati rangul celui mai mare termen al dezvoltarii 1 2 + 1 100 . (a2 + x)2 10) Aflati A si B astfel incat A · xn+2 + B · xn + 2sa fie divizibil cu (x − 1)2 11) Aratati ca P(x)=(x + 1)6n+1 + x6n+2 se divide la x2 + x + 1. determinati primul termen si ratia progresiei aritmetice.. pentru n≥1. daca Sn = 2n2 + 3n. 5) In dezvoltarea √ a4a+ 1 √ a n √ 3−2 2 x = 3 2 . 2 7) Cunoscand suma Sn a unei progresii aritmetice... (a + x)2 . 1 2 3 Determinati: a) S1 = x1 + x2 + x3 b) S2 = x2 + x2 + x2 1 2 3 c)S3 = x3 + x3 + x3 1 2 3 d) S4 = x4 + x4 + x4 1 2 3 13) Rezolvati ecuatiile: 131 & % .' $ Fila 24 = Probleme reprezentative Algebra clasa a X-a 1) Rezolvati ecuatiile: a) x + 2x + logx = 7 2 b) 3x + 4x = 5x √ x c) 3+2 2 − 2) Rezolvati inecuatiile: a) 3x + 4x > 5x b) logxx + logx > 0 2 2 3) Calculati suma S = 1 · 2 · 4 + 2 · 3 · 5 + .. suma coeficientilor binomiali de rang par este egala cu 128. Notam Sn = xn + xn + xn .

132 & % .' $ a) x4 − 6x2 + 6 = 0 b) 4x8 + 6 = 0 c) 5x3 + 31x2 + 31x + 5 = 0 d) 2x4 + 7x3 + 9x2 + 7x + 2 = 0 14) Determinati radacinile polinomului √ x4 − 3x3 − x2 + 5x − 18 stiind ca admite radacina 1 + i 3 15) Determinati radacinile polinomului P (x) = x4 − 2x3 − 5x2 + 8x + 4.

x4 sunt . x2 . x3 .' $ Fila 25 = Determinanti Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “Determinanti” B) Exercitii: 1) Calculati urmatorii determinanti: a) c) a b c d a d g a e i m b) 1 2 3 4 e) 1 2 3 b c e f d) 4 5 6 7 8 9 h i 1 2 3 4 b c d 5 6 7 8 f g h f) 9 10 11 12 j k l 13 14 15 16 n o p 2) Calculati urmatorii determinanti Vandermonde: a) gradul II : b) gradul III: 1 1 a b 1 1 1 a b c a2 b2 c2 1 1 1 1 a b c d a2 b2 c2 d2 a3 b3 c3 d3 c) gradul IV: 3) Calculati determinantii: 2 1 1 1 1 2 1 1 1 1 2 1 1 1 1 1 1 1 2 3 1 2 3 4 1 3 4 5 1 4 5 6 a) b) 4) Verificati egalitatile: a) a+b b+c c+a a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2 =2abc(a-b)(b-c)(c-a) a3 + b3 b3 + c3 c3 + a3 x y z x2 y 2 z 2 =(xy+yz+zx)(x-y)(y-z)(z-x) yz zx xy b) 5) Rezolvati ecuatia: x a a x a a a a x1 x 6) Calculati determinantul d= 2 x3 x4 a a x a x2 x3 x4 x1 133 & % a a a x x3 x4 x1 x2 =0 x4 x1 x2 x3 stiind ca x1 .

' $ radacinile ecuatiei x4 + px2 + qx + r = 0. stiind ca x1 . x3 sunt radacinile 134 & % . x2 . x1 x2 x3 7) Calculati determinantul d= x2 x3 x1 x3 x1 x2 ecuatiei x3 − 2x2 + 2x + 17 = 0.

diagonala secundara. matrice unitate. 9) Termeni noi: Matrice linie. 135 & % . calculati: n k=1 k 3k 2k k 3k 2k . pentru n≥1. matrice nula. Calculati An . Calculati An .' $ Fila 26 = Matrici Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “Matrici” B) EXERCITII: 1) Operatii cu matrici:   −1 4 Fie A= 5 7  6 −2 a) Calculati A+B b) Calculati A-B c) Calculati 7A d) Calculati 3A-2B 2) Inmultirea matricilor:    2 0 −1 4 1 Fie A= 0 3 1  si B= 1 0 1 1 −2 2 −1 Calculati AB-BA  1 2  1    0 8 si B= 6 2 −4 2 3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:      2 −3 1 3 −3 6 3 · X +  −1 2  = 2 ·  7 4  +  −9 3 2 −3 −2 6 3 0 4) Calcul An 1 0 Fie A= 1 1 5) Calcul An 0 a Fie A= a 0   . diagonala principala. matrice dreptunghiulara. . 6) Ecuatii matriciale: Rezolvati ecuatia matriciala: X 2 = 7) Calculati suma: n k=1 1 12 −4 1 1 k k2 k3 −1 2 3 k(k + 1) 8) Daca ωeste radacina ecuatiei: x2 + x + 1 = 0. pentru n≥1. matrice coloana.

' $ 136 & % .

1  3 −1  −5 % . avand tot atatea elemente ca si matricea  transpusa. modul de calcul fiind urmatorul:  a11 a12 a13 e h A∗ =  a21 a22 a23 . a) daca det(A)=0.a. unde In este matricea  1 0 pentru dimensiunile matricii patratice A. 2) Se calculeaza matricea transpusa At . de exemplu:   a d g At =  b e h  c f i 3) Se formeaza matricea A∗ pe baza matricii transpuse. In cazul nostru I3 =  0 1 0 0 B) EXERCITII 1) Calculati matricea inversa A−1 pentru   1 2 3 A= 0 1 2  −1 2 1 2) Rezolvati ecuatia matriciala:    1 2 3 −1 5 X · 0 1 2 = 2 1 −1 2 1 −3 4 3) Rezolvati ecuatiile matriciale: 2 1 5 6 a) ·X = 2 3 6 8 137 & unitate  0 0 . Rangul unei matrici” a b c Fie de exemplu matricea A =  d e f  .m. a doua coloana din At fiind prima a doua linie din A. s. se trage concluzia ca matricea este inversabila si se continua.d. se trage concluzia ca matricea nu este inversabila si stop. unde de exemplu a11 = (−1)1+1 · f i a31 a32 a33 4) Se formeaza matrice inversa A−1 cu formula  a a A−1 = A∗  = det(A) det(A) a21 det(A) a31 det(A) 11 det(A) a22 det(A) a32 det(A) 12 a13 det(A) a23 det(A) a33 det(A)    5) Optional..' $ Fila 27 = Matrici Matricea inversa A) TEORIE: Studiati fisa“Matriceainverse. Pasii determinarii matricei inverse g h i −1 A sunt urmatorii: 1) Se calculeaza determinantul matricii. prima coloana din At fiind prima linie din A. se face proba A · A−1 = In . b) daca det(A)# 0.

' $ b) −1 2 −3 8 ·X · 4 6 5 8 = 8 −4 18 −7 138 & % .

iar daca sunt compatibile sa le rezolvati:   3x + y + 2z = 8 2x − 3y + z = 1 a)  5x + 9y + 4z = 22   x−y+z =1 x − y + z = −1 b)  x+y−z =1   x+y+z =1 x − y + z = −1 c)  −x + y − z = 1   2x − y + 2z = 1 x+y+z =2 d)  2x + y + 2z = 3   x − y + 3z + t = −8 3x + y − z + 2t = −5 e)  2x + 2y − 4z + t = 3 3) Discutati sistemul urmator in functie de parametrul real m:   x − my + z = 1 x − y + z = −1  mx + m2 y − z = m2 4) Discutati sistemul urmator in functie de parametrii reali m si n:   x+y =1 2x + z = n  mx + y + z = 4 139 & % .Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic .Sisteme de ecuatii liniare particulare B) EXERCITII: 1) Rezolvati sistemul:   x+y+z =3 x−y+z =1  x+y−z =1 2) Studiati compatibilitatea sistemelor urmatoare.' $ Fila 28 = Sisteme de ecuatii liniare Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisele: .Sisteme de ecuatii liniare .

' $ 140 & % .

Compatibilitatea sistemelor de ecuatii liniare reprezentata grafic .Sisteme de ecuatii liniare particulare B) EXERCITII: 1) Verificati daca sistemul urmator are solutii. dupa care rezolvati sistemul:   2x + 5y + z − 2t = 0   mx − 6y − 4z + 2t = 0   3x + y − 3z + 4t = 0  2x − my − 2z = 0 141 & % . sa se rezolve:   x − y + 3z + t = −8 3x + y − z + 2t = −5  2x + 2y − 4z + t = 3 2) Rezolvati sistemul:   x + 2y = 1 6x − 8y = 1  5x + 2y = 3 3)  Rezolvati sistemele omogene:   x + 2y + z + t = 0  2x + y + z + 2t = 0 a)   x + 2y + 2z + t = 0   x+y+z+t=0  x + 2y + 4z − 3t = 0   3x + 5y + 6z − 4t = 0 b)  4x + 5y − 2z + 3t = 0   3x + 8y + 24z − 19t = 0 4) Determinati m real astfel incat sistemul urmator sa admita solutii nu toate nule.' $ Fila 29 = Sisteme de ecuatii liniare Lectia 2 A) TEORIE: Studiati fisele: . In caz afirmativ.Sisteme de ecuatii liniare .

' $ 142 & % .

' $ Fila 30 = Recapitulare Algebra XI Fisa 1 1) Fie matricile: −1 4 A= 5 7 6 −2 Calculati: a) A+B b) A-B c) 3A-2B 2) Fie matricile: A= 1 4 2 5 3 6 10 20 si B =  30 40 50 60      0 8  si B =  6 2 −4 2    Calculati: a) A · B b) B · A3) Determinati matricea X din ecuatia matriciala:      2 −3 1 3 −3 6 3 · X +  −1 2  = 2 ·  7 4  +  −9 3 2 −3 −2 6 3 0 4) Calculati urmatorii determinanti: 1 2 1 2 3 1 2 5 6 a) b) 4 5 6 c) 3 4 9 10 7 8 9 13 14 5) Rezolvati sistemul:   x+y+z =3 x−y+z =1  x+y−z =1 6) Rezolvati sistemul:   3x + y + 2z = 8 2x − 3y + z = 1  5x + 9y + 4z = 22 7) Discutati dupa parametrul real m sistemul urmator si il rezolvati:   x+y+z =2 2x − y − 2z = −2  x + 4y + mz = 8 8) Rezolvati sistemele omogene: 143 & %   3 7 11 15 4 8 12 16 d) 0 −1 −2 −3 1 0 −3 −4 2 3 3 4 0 5 −5 0 .

' $ a) b) 2x + 3y = 0 5x − 6y = 0 mx + 4y = 0 x + my = 0 144 & % .

5) Determinati rangul matricilor: 2 5 6 15 1 −2 3  2 1 2 b)   4 2 4 3 −6 9      a) 6) Demonstrati urmatoarea identitate: 1 x x2 1 y y2 1 z z2 = (y − x)(z − x)(z − y) 7) Determinati compatibilitatea sistemelor.' $ Fila 31 = Recapitulare Algebra XI Fisa 2 1) Rezolvati sistemele matriciale:    2·A+3·B = 1 0  0 1 0 1 a)    4·A−5·B = 1 0     b)    2 1 3 1 5 ·A+ ·B = 3 1 4 2 7 −1 1 2 1 5 ·A+ = 2 2 5 5 3 2) Determinati inversa matricii A. iar daca sunt compatibile sa se rezolve: 145 & % . pentru: a) A =  −1 −3 2 8  1 2 3 b) A =  0 1 2  −1 2 1 3) Rezolvati ecuatiile matriciale: a) b) 3 1 2 1 1 0 0 2 ·X = ·X · 2 3 5 6 6 8 1 3 = 1 2 3 4 4) Fie matricea 2 A= 0 1  1 2 0  −1 1 . m Determinati m astfel incat matricea sa fie inversabila.

astfel incat sistemul urmator sa fie compatibil nedeterminat.' $    3x + 5y − 2z = 11  2x − y + z = 3 x + 4y + 8z = 3 x + 2y − z = 2 a) b)   2x + y − 10z = 5 4x + y + 3z = 11 8) Determinati m si n reali. apoi sa se rezolve sistemul:   2x + y − mz = −1 −2x + 3y + (1 − m)z = 0  2mx − 2y + nz = n 146 & % .

Calculati An n k=1 2 k 2 −k 3 0 k3 4) Determinati rangul matricei:   1 2 n A =  n n + 1 3 . unde n=parametru real.' $ Fila 32 = Recapitulare Algebra XI Fisa 3 1) Rezolvati ecuatia matriciala: X2 = 0 2 2 0 0 1 2 3 2) Fie matricea A = 3) Calculati suma: . x3 sunt radacinile ecuatiei 2x3 − 4x2 + 5x + 2 = 0 7) Rezolvati ecuatia cu determinant: x 5 5 x 5 5 5 5 5 5 5 5 x 5 5 x =0 8) Fie sistemul 147 & % . x2 . 1 2 5 5) Rezolvati ecuatiile matriciale: a)  3 1 2 1 2 1 1 1 0 1 2 ·X · = 0 1 0 0    0 1 0 0 2 ·X = 0 0 0  3 1 0 1 1 b)  0 2 6) Calculati determinantul: x1 x2 x3 x2 x3 x1 x3 x1 x2 d= . stiind ca x1 .

a) Pentru a=5.' $   5x + y + z = 7 x + 5y + z = 7  x+y+a·z =b unde a si b sunt parametri reali. 148 & % . b=7 rezolvati sistemul. b) Determinati a si b. astfel incat sistemul sa fie incompatibil.

Conditia ca cele trei puncte.C sa fie coliniare . m= y2 − y1 x2 − x1 4) Fie doua drepte d1 si d2 de pante m1 si m2 a) Daca d1 este paralela cu d2 ↔ m1 = m2 1 b) Daca d1 este perpendiculara pe d2 ↔ m1 = − m2 5) Fie M un punt de coordinate (x0 . unde α= unghiul facut de dreapta cu axa Ox). ym ).2) ) b) are panta m (de exemplu panta m=7) este: y − y0 = m(x − x0 ) ( de exemplu y-2=7(x-1) ) 6) Fie trei puncte A(x1 . Teorie FORMULE: Fie dreapta M1 M2 si M = mijlocul lui M1 M2 : Y y2 M2 ym α y1 M1 M O x1 xm x2 X 1) Lungimea lui M1 M2 : M (xm . B(x2 . y0 ) si (de exemplu prin punctul (1. y0 ). este ca determinantul urmator sa fie egal cu zero: d= 7) Fie doua drepte : 149 & % x1 x2 x3 y1 y2 y3 1 1 1 =0 . y2 ).B. 2 ym = y1 +y2 2 3) Panta dreptei M1 M2 ( se mai noteaza cu m si este egala cu tgα. C(x3 .' $ Fila 33 = Geometrie analitica Dreapta. unde xm = M1 M2 = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 2) Mijlocul M al segmentului M1 M2 : x1 +x2 . y1 ). Ecuatia unei drepte care: a) trece prin punctul (x0 . y3 ). A.

y0 )la dreapta d: α · x + β · y + γ se poate calcula cu formula: √ 2 +γ distanta(A.d)= α·x0 +β·y02 α +β 9) Recapitulare pentru formulele de calcul a suprafetei unui triunghi: a) S = baza·inaltimea 2 b) S = b·c·sin(A) 2 c)S = p(p − a)(p − b)(p − c) d) S = r · p e) S = a·b·c 4·R Recomandare: De studiat fisele “Geometrie plana” si “Formule trigonometrie”. 150 & % . Distanta de la punctul A(x0 .' $ d1 : y=m1 x + n1 ( de panta m1 . y0 ). unde ϕ1 = unghiul facut de d1 cu Ox) d2 : y=m2 x + n2 ( de panta m2 unde ϕ2 = unghiul facut de d2 cu Ox) Unghiul ϕ dintre aceste doua drepte se poate calcula cu formula: tgϕ = tgϕ1 −tgϕ2 1+tgϕ1 ·tgϕ2 . sau altfel scris: m = m1 −m2 1+m1 ·m2 8) Fie o dreapta scrisa sub forma d: α · x + β · y + γ si un punct A(x0 .

Dreapta BC taie axa Ox in D. B( 2 .3) si face cu axa Ox un unghi de 60◦ . e) ecuatia inaltimii din B. 5) sunt coliniare. 7) Fie dreptele d1 : y=4x+3 si d2 : 3x+5.3). avand varfurile A(3. 6) Se dau punctele A(8.3). b) Determinati mijlocul segmentului AB. Exercitii 1) Fie punctele A(1. 5 5 4) Se da triunghiul ABC cu A(-1. d) ecuatia medianei din B. 4).6). d) Verificati daca dreapta AB este paralela cu dreapta y=3x+2 e) Verificati daca dreapta AB este perpendicular ape dreapta y=-3x+1 2) Scrieti ecuatia unei drepte care trece prin punctul M(2. a) Calculati lungimea segmentului AB. 151 & % . DE sunt coliniare.-1). c) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile medianelor. Determinati unghiul dintre dreptele d1 si d2 . iar AB taie axa Oy in E.0).6) este dreptunghic isoscel. Aratati ca mijloacele segmentelor OB. AC. C(3.2) si B(3. b) scrieti pentru triunghiul ABC ecuatiile inaltimilor . B(2. C(3. C(0. 5) Verificati daca triunghiul ABC. c) ecuatia mediatoarei segmentului AC. 2). 8) Fie dreptele: d1 : x − 2y + 3 = 0 d2 : 4x − y − 9 = 0 d3 : 2x + 3y − 1 = 0 a) determinati coordonatele triunghiului ABC. b) ecuatia paralelei prin B la AC. c) Aflati unghiul pe care il face dreapta AB cu Ox.6). C(1. Determinati: a) ecuatia dreptei AC. B(3.' $ Fila 34 = Geometrie analitica Dreapta. 3) Verificati daca punctele A(− 4 .3).8).3). B(6.

' $ 152 & % .

d) = r.d) > r. Se poate calcula distanta de la un punct la o dreapta cu formula obisnuta. egal departate de un punct. b) Daca distanta(M.d) < r. insemana ca dreapta d este secanta cercului. Teorie FORMULE: Definitia cercului: Cercul este locul geometric al punctelor din plan. y0 ) si o raza r: y y0 O M r d: α · x + β · y + γ = 0 O x0 x 1) Ecuatia cercului cu centrul in punctul de coordinate (x0 . y1 )la cercul de centru M(x0 . Tangenta in punctul A(x1 . y0 ).' $ Fila 35 = Geometrie analitica Cercul. 4) Ecuatia tangentei la cerc. de raza r: (x − x0 )2 + (y − y0 )2 = r2 2) Ecuatia unui cerc cu centrul in origine. y0 ) . numit centrul cercului. Fie un cerc avand centrul in punctul M(x0 . y0 ) si raza r are urmatoarea ecuatie: 153 & % . c) Daca distanta(M. Fie o dreapta de ecuatie d: α · x + β · y + γ = 0 si cercul cu centrul in punctul M(x0 .d)= α·x0 +β·y02 α +β Consecinte: a) Daca distanta(M. Se observa ca pentru x0 = 0 si y0 = 0 se obtine ecuatia cercului cu centrul in origine: x2 + y 2 = r2 3) Pozitia unei drepte fata de cerc. Valabila pentru orice punct si orice dreapta: √ 2 +γ distanta(M. inseamna ca dreapta d este tangenta cercului. inseamna ca dreapta d este exterioara cercului.

Pentru determinarea ecuatiei normalei in punctul A(x1 .' $ (x1 − x0 )(x − x0 ) + (y1 -y0 )(y − y0 ) = r2 (ecuatia prin dedublare) 5) Ecuatia normalei la cerc. y1 ) si are panta mnormalei: y − y1 = − 1 (x − x1 ) mtan gentei 154 & % . y1 )la cercul de centru M(x0 . b) se tine cont ca normala trece prin A(x1 . y0 ) si raza r se procedeaza astfel: a) se afla ecuatia tangentei folosind ecuatia prin dedublare si de aici se determina panta tangentei. deci mnormalei = − mtan 1 gentei c) se scrie ecuatia dreptei care trece prin punctul A(x1 . y1 ) si este perpendiculara pe tangenta.

F = focarele elipsei . 4) Formula elipsei: x2 a2 + y2 b2 = 1.dreapta F F = axa focala . elipsa degenereaza intr-un cerc de raza a. Elipsa reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia: M F + M F = 2a Cu alte cuvinte. OB =semiaxele mici ale elipsei. Teorie FORMULE: 1) Definitia elipsei: Fie doua puncte F si F numite focare si un punct M aflat pe elipsa. suma distantelor de la orice punct aflat pe elipsa la cele doua focare este constanta si anume este egala cu lungimea axei mari.0) F’(-c. existand relatia: a2 = b2 + c2 155 & % . 2) Desenul: Fie urmatoarea elipsa: y B(0.F.F F = distanta focala A.0) x A(a.0) B’(0. B. Se observa ca pentru a=b . A .' $ Fila 36 = Geometrie analitica Elipsa. OA = semiaxele mari ale elipsei BB = axa mica a elipsei OB.b) M A’(-a. B =varfurile elipsei AA =axa mare a elipsei OA.-b) 3) Termeni noi: .0) O F(c.

' $ . y0 ) are ecuatia: x · x0 y · y0 + 2 =1 a2 b ecuatia prin dedublare 6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M (x0 . b2 a2 156 & % . Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la elipsa.Formula explicita a elipsei: Se scoate y din relatia anterioara: → y2 = · (a2 − x2 ) → se obtine: √ b a) y = + a a2 − x2 ( partea elipsei de deasupra axei Ox) √ b b) y = − a a2 − x2 ( partea elipsei de sub axa Ox) 5) Ecuatia tangentei la elipsa in punctul M (x0 . y0 ).

b b -dreptele y = + a · x si y = − a · x se numesc asimptotele hiperbolei. A = varfurile hiperbolei .dreapta F F = axa focala .' $ Fila 37 = Geometrie analitica Hiperbola. 4) Formula hiperbolei: x2 a2 − y2 b2 = 1. M F = razele focale ale punctului M.F.0) O A(a.M F.OX = axa transversala . F = focarele hiperbolei . 2) Desenul: Fie urmatoarea hiperbola: y b y = −a · x b y = +a · x A’(-a. Hiperbola reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia: |M F − M F | = 2a Cu alte cuvinte.distanta F F = distanta focala .A. Teorie FORMULE: 1) Definitia hiperbolei: Fie doua puncte F si F numite focare si un punct M aflat pe hiperbola. existand relatia: a2 = b2 + c2 .0) F’(-c.Formula explicita a hiperbolei: Se scoate y din relatia anterioara: 157 & % . fara a conta semnul ) de la orice punct aflat pe hiperbola la cele doua focare este constanta si anume este egala cu lungimea axei mari.0) F(c.0) x 3) Termeni noi: .OY = axa netransversala . modulul diferentei distantelor ( adica diferenta distantelor.

. insemana ca dreapta este tangenta hiperbolei. insemana ca dreapta nu intersecteaza hiperbola. insemana ca dreapta este secanta hiperbolei.' $ · (x2 − a2 ) → se obtine: √ b a) y = + a x2 − a2 ( partea hiperbolei de deasupra axei Ox) √ b b) y = − a x2 − a2 ( partea hiperbolei de sub axa Ox) 5) Ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M (x0 . 7) Intersectia dintre o dreapta d: α · x + β · y + γ=0 si hiperbola se determina rezolvand sistemul: α·x+β·y+γ =0 y2 x2 a2 − b2 = 1 Interpretare rezultate sistem: a)Daca sistemul are 2 solutii. b)Daca sistemul are 1 solutie. y0 ). x2 a2 → y2 = b2 a2 − y2 = 1 b 2 158 & % . y0 ) are ecuatia: x · x0 y · y0 − 2 =1 a2 b ecuatia prin dedublare 6) Ecuatia normalei la hiperbola in punctul M (x0 . c)Daca sistemul nu are solutii. Indicatie: Se tine cont ca normala la hiperbola este perpendiculara pe tangenta la hiperbola.

h)=distanta(M. . Teorie FORMULE: 1) Definitia parabolei: a) Constructia parabolei: Fie un punct F numit focarul parabolei si o dreapta h numita directoarea parabolei. Deci FO=OA= p .' $ Fila 38 = Geometrie analitica Parabola. . Distanta FA se noteaza cu p. este egala cu distanta de la acel punct al parabolei la o dreapta numita directoarea parabolei. se afla la jumatatea distantei dintre focarul F si punctul A de intersectie dintre perpendiculara din F pe directoarea h. 3) Termeni noi: F = focarul parabolei. 0) iar A are coordonatele 2 A(− p . numit varful parabolei. 0) 2 x De retinut: AF ⊥h si O= mijlocul lui AF. 0) 2 O F ( p .Punctul O se considera ca origine a axelor. punctul F are coordonatele F ( p . 159 & % . 0) 2 b) Definitia parabolei: Parabola reprezinta locul geometric al punctelor M care indeplinesc relatia: distanta(M.Punctul O. . Deoarece O se considera 2 ca origine a axelor.F) Cu alte cuvinte.(h) 2) Desenul: Fie urmatoarea parabola: h y M A(− p . distanta de la orice punct aflat pe parabola pana la focar (F).Se duce o perpendiculara din focarul F pe directoarea h. Punctul A reprezinta intersectia dintre perpendiculara din F pe h.

O= varful parabolei. MF=raza focala a punctului M. deoare ce poate scrie sub forma echivalenta y 2 = 2 · 1 2 · x . p = AF si este distanta dintre focarul F si intersectia lui h cu OX. 2 . b)Daca sistemul are 1 solutie.' $ h = directoarea parabolei. 7) Intersectia dintre o dreapta d: α · x + β · y + γ=0 si elipsa y 2 = 2px se determina rezolvand sistemul: α·x+β·y+γ =0 y 2 = 2px Interpretare rezultate sistem: a) Orice dreapta paralela cu Ox. insemana ca dreapta este tangenta parabolei. 4) Formula parabolei: y2 = 2 · p · x Exemplu: Ecuatia y 2 = x reprezinta ecuatia unei parabole. c)Daca sistemul nu are solutii. 160 & % . insemana ca dreapta nu intersecteaza parabola. Indicatie: Se tine cont ca normala la elipsa este perpendiculara pe tangenta la elipsa. y0 ). y0 ) are ecuatia: y · y0 = 2 · p · (x + x0 ) ecuatia prin dedublare 6) Ecuatia normalei la elipsa in punctul M (x0 .Formula explicita a parabolei: Se scoate y din relatia anterioara si se obtine: √ a) y = + 2 · p · x ( partea parabolei de deasupra axei Ox) √ b) y = − 2 · p · x ( partea parabolei de sub axa Ox) 5) Ecuatia tangentei la parabola in punctul M (x0 . este secanta parabolei. de unde se observa ca p = 1 .

Elipsa. 2) a) Aratati ca ecuatia x2 + y 2 − 6x − 4y + 8 = 0 reprezinta ecuatia unui cerc. 4) Verificati daca punctul A(2. c) Punctele A(-1.' $ Fila 39 = Geometrie analitica Cerc.0) si F (-1. stiind ca A. 3) Fie cercul (x − 3)2 + (y − 2)2 = 9.0) si semiaxa mare a=5.6). a) Desenati elipsa b) Scrieti ecuatia elipsei. Hiperbola. aflati varfurile.Parabola Exercitii Cercul: 1) Scrieti ecuatia unui cerc.3) apartine cercului (x − 4)2 + (y − 3)2 = 16. focarele si faceti desenul elipsei. Aflati distanta de la centrul cercului la dreapta y=3x+2.. punand in evidenta centrul cercului si raza.5). 8) Fie hiperbola : 161 & % . 6) Se dau ecuatiile: E1 : y2 x2 + =1 9 4 E2 : 3x2 + 2y 2 = 12 Pentru fiecare elipsa. b) Scrieti ecuatia tangentei la cerc in punctul A(2.5) .-3) si raza r=7 b) Extremitatile diametrelor A(3.0).C apartin cercului. B(-2. Elipsa: 5) Se da elipsa avand focarele F(1.2).2) si B(1. C(5. determinat prin: a) Centrul M(2. focarele si asimptotele. axele.B. aflati varfurile. Hiperbola: 7) Fie hiperbolele: H1 : x2 − y 2 = 1 y2 x2 − =1 9 16 H2 : Pentru fiecare dintre hiperbole.

0) si focarul F(2. Determinati varful parabolei si directoarea. Parabola: 9) Se da parabola determinata prin varful O(0. b) desenati parabola 10) Se da parabola determinata prin ecuatia y 2 = 6x.0). a) scrieti ecuatia parabolei. √ √ c) scrieti ecuatia normalei la hiperbola in punctul A( 10.' $ H: 2x2 − 5y 2 − 10 = 0 a) aflati varfurile si asimptotele lui H. avand focarul F(1.0). √ √ b) scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul A( 10. 2). 2). 162 & % .

pentru a= subunitar n+1 n−2 lim 7 n −5 n+1 n→∞ 2·7 +3·5 6) Tipul 6 = Teorema cleste n lim 3 n→∞ n! 163 & % .' $ Fila 40 = Limite de siruri Tipuri de baza A) TEORIE: Se recomanda studierea fisei “Limite de siruri” B) EXERCITII 1) Tipul 1 = Fractii a) lim b) 2n3 +n2 −1 2n4 +2n2 −2 n→∞ √ n2 −2n+2−n lim 2n+1 n→−∞ 2) Tipul 2 = Sume consacrate a) lim 12 +22 +32 ···n2 2n2 −1 n→∞ 1 n→∞ 1·2 b) lim + 1 2·3 +···+ 1 n(n+1) 3) Tipul 3 = Radicali √ lim ( n2 + 3 − n2 − 3) n→∞ 4) Tipul 4 = Folosind formula 1 + n→∞ 1 n n →e lim n−2 n+3 n−1 5) Tipul 5 = Folosind an → 0.

' $ 164 & % .

4. pentru n->∞ Tipul 1 1)an = 2)an = 3)an = 4)an = 5)an = 6)an = 7)an = Tipul 2 −3n5 +2n+3 −n4 +n3 +1 n4 −2n2 +1+n − 1 n2 +n 3 −2n+1 n2 +2 √ 2n+ 5n2 +3 3n+6 √ n4 − 6n6 +4 2n7 +2n+3 √ 5 10 n −2n4 +1+5n2 4n2 +3n+1 √ 4n3 − 3 n11 −24n+3 3n2 +1 8)an = 9)an = 1+2+3+···+n n+2 − n 2 12 +22 +32 +···+(2n−1)2 n3 2 22 +42 +62 +···+(2n) 10)an = n2 11)an = 12)an = 13)an = 14)an = Tipul 3 1·3+3·5+···+(2n−1)(2n+1) n3 1 1·2 1 1·3 1 1·3 + + + 1 2·3 1 3·5 1 2·4 +···+ +···+ +···+ 1 n(n+1) 1 (2n−1)(2n+1) 1 n(n+2) 15)an = 16)an 17)an 18)an 19)an 20)an Tipul 4 √ n2 + 1 − n2 − 1 √ = 2n − 3 8n3 + n2 + 1 √ = 4n2 + 3n − 1 − 2n √ = n( n2 + 1 − n) √ √ = 3 n2 + n + 1 − 3 n2 − n − 1 √ √ √ 3 = n2 · ( 3 n + 1 − 3 n − 1) √ 165 & % .' $ Fila 41 = Limite de siruri Exercitii tipurile 1.2.3.5 Calculati limitele urmatoarelor siruri.

' n−1 $ 21)an = 22) n2 +n n2 −1 3n+1 3n+3 n2 n+1 23)an = 24)an = Tipul 5 25)an = 26)an = √ 3 n+ √n+1 n+ 3 n+2 n 3n+2 3n+5 n 3n +5n 3n+1 +5n+1 αn +β n αn+1 +β n+1 166 & % .

3.5 Tema Calculati limitele urmatoarelor siruri.4.2.' $ Fila 42 = Limite de siruri Exercitii tipurile 1. pentru n->∞ Tipul 1 1)an = 2)an = 3)an = Tipul 2 5n4 +2n3 +1 −3n3 +6 √ 2n3 + n2 +1 n5 +3 √ 3·n2 +n+1 √ 5· 3 n+2 4)an = 5)an = Tipul 3 1+2+3+···+n 3+12+···+3n2 1·2+2·3+···+n(n+1) 4n2 +5 √ √ n · ( n + 1 − n) √ 7)an = n − n2 + n + 1 √ 8)an = n( n2 + 1 − n) √ √ √ √ 9)an = n n · ( n + 1 + n − 1 − 2 n) √ √ √ 10)an = ( n + 1 − 2 n + 2 + n + 3) √ √ 11)an = 3 n2 + n + 1 − 3 n2 − n − 1 √ 12)an = 2n − 3 8n3 + n2 + 1 √ √ 13)an = 5 n + 1 − 5 2n + 1 6)an = √ Tipul 4 −n 3 n 14)an = n2 +2n−2 n2 −2 15)an = 1 + 16)an = 1 + Tipul 5 17)an = 18)an = 19)an = 20)an = 3n+5 4n2 +8n+4 n+5 3 n−7 7n+2 −5n−3 7n+2 +5n−2 3n−2 +2n−1 2n+1 −3n+1 2·αn +β n 3·αn +4·β n αn 1+α2n 167 & % .

' $ 168 & % .

' $ Fila 43 = Limite de siruri Teorema cleste A) Teorie: Teorema cleste: Fie un sir an . atunci si sirul an → l Caz particular : Pentru l=0. Daca bn ≤ an ≤ cn si bn → l si cn → l. adica : bn ≤ an ≤ cn si bn → 0 si cn → 0. se mai numeste Criteriul majorarii. 7) Calculati lim sin(n!) · n→∞ n n2 +1 8) Calculati lim n n n→∞ 5 169 & % . B) Exercitii 1) Aratati ca lim 2) Calculati 3) Calculati 4) Calculati 5) Calculati 2n =0 n→∞ n! lim 1!+2!+···n! (2n)! n→∞ n2 lim n→∞ n! lim √n1 +1 + √n1 +2 2 2 n→∞ n lim n n→∞ 2 n→∞ +···+ √ 1 n2 +n 6) Aratati ca lim n · an =0 pentru |a|<1. atunci si sirul an → 0.

' $ 170 & % .

adica an ≤ a1 . B) Exercitii: 171 & % .In mod similar. Ramane sa mai stabilim cel de al doilea capat.De remarcat ca pentru sirurile crescatoare. primul termen a1 . pentru n=1. este divergent. reprezinta totodata si marginea inferioara a sirului. Din studiul monotoniei. Mentiuni: . tragem concluzia ca este convergent. deoarece a1 ≥ a2 ≥ · · · ≥ an . reprezinta totodata si marginea superioara a sirului. Un sir este convergent daca este monoton si marginit. iar daca sirul este descrescator. dar sa fie finite. . . am aflat deja unul dintre capete ca fiind a1 ( pt sir crescator. Se incerca sa se arate ca sirul este crescator. adica an+1 ≤ an ). care este cunoscut. care este cunoscut. Pentru a studia convergenta. Se porneste de la diferenta an+1 − an care se compara cu zero. Dupa determinarea monotoniei se va trece la determinarea marginirii. se studiaza : a) Monotonia. pentru n=1. iar β poate fi oricat de mare. primul termen a1 . De avut in vedere ca se poate folosi metoda de a porni de la raportul an+1 an doar daca an > 0. b) Marginirea: Scopul este determinarea a doua numere α si β astfel incat sa avem α ≤ an ≤ β unde α poate fi oricat de mic. sau eventual de la raportul an+1 an care se compara cu 1. pentru sirurile descrescatoare. a1 reprezinta β).' $ Fila 44 = Siruri Convergenta sirurilor A) Teorie: Fie sirul an . deoarece a1 ≤ a2 ≤ · · · ≤ an . adica an ≥ a1 . adica an+1 ≥ an ( respective descrescator. Daca sirul este atat monoton cat si marginit. In caz contrar. a1 reprezinta α. in caz contrar tragem concluzia ca este divergent.

' $ Studiati convergenta urmatoarelor siruri: 1)an = 2)an = 3)an = 4)an = n+1 n+2 n+1 n 2n n! 4)an 1 2 = 3n n! 2n−1 2n · 3 4 · 5 6 ··· 5)an = − n+1 n+3 6)an = n! nn 172 & % .

fara a folosi derivate: Tipul 1 = limite cu x → ∞ ( similar cu sirurile) x x+1 x−1 x→∞ √ x2 +1 2) lim x+1 x→−∞ 1) lim Tipul 2 = Rezolvare cu tabele: x → x0 si x − x0 apare la numitor 3 x→5 x−5 4 4) lim 7+2x−3 x→3 5) lim 11 x→0 e x −e 3) lim Tipul 3 = Fractii de polinoame care se simplifica 6) lim 7) lim x→2 x→3 x3 −x−6 x2 −4 x2 −5x+6 x−3 x→1 sin(x) x Tipul 4 = Limite de functii trigonometrice: Idee lim sin 7x x→0 sin 9x 9) lim tg7x x→0 tg3x =1 8) lim 10) lim 11) lim x→0 sin 3x x tg5x x→0 8x cos x−cos 12) lim cos 3x−cos7x 2x x→0 13) lim x→0 1−cos x x2 173 & % .' $ Fila 45 = Limite de functii ( clasice) Exercitii Lectia 1 A) TEORIE: Studiati fisa “Limte de functii” B) EXERCITII: Calculati urmatoarele limite de functii.

' $ 174 & % .

' $ Fila 46 = Limite de functii ( clasice) Exercitii. Lectia 2 Calculati urmatoarele limite de functii: x3 +2x2 +3x+1 6 2 x→∞ x +3x +x+2 √ x2 +2x+5−x 2) lim x−1 x→−∞ 1) lim 3) lim √ x→∞ x→∞ x2 + 3 − x2 +1 √ x2 − 3 4) lim 5) lim 3x+1 3x+5 1 x→8 x−8 2 6) lim 3 x→4 1+e x−4 sin x−sin 7) lim sin 3x−sin7x 2x x→0 1−cos x 8) lim 4x2 x→0 7x2 9) lim 1−cos3 x x→0 10) lim cos 3x−cos 5x x→0 cos 3x−cos 9x 3 x 11) lim 1−cos2x x→0 x·sin 1 12) lim sin x x−a sin a x→a x −1 13) lim a x x→∞ 3x −1 14) lim 5 4x x→∞ 2x −1 15) lim a 5x x→∞ 175 & % .

' $ 176 & % .

Pe scurt etapele sunt urmatoarele: Pas1=Se stabileste domeniul de definitie. Pas2=Se scrie domeniul de definitie ca si reuniune de intervale si se calculeaza valorile functiei (respective limitele functiei daca este interval deschis) in capetele de intervale. derivabilitatea. Pas3= Se interpreteaza rezultatele de la Pasul2 ( conform teoriei din fisa mentionata anterior) si se determina asimptotele in ordinea urmatoare: 1. asimptote” si anume partea de “Asimptote”.' $ Fila 47 = Asimptote Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatii ale limitelor de functii: continuitate. asimptote verticale. B) EXERCITII Stabiliti asimptotele urmatoarelor functii: 1)f (x) = 2)f (x) = 3)f (x) = 4)f (x) = 5)f (x) = 6)f (x) = 7)f (x) = x2 +2x+5 x2 +6x 1 (x−3)(x−5) (x+1)3 x2 −x+1 x x2 −1 3x2 x2 +1 1−x2 1+x2 x2 +3x+1 x2 −x+1 177 & % . asimptote orizontale 2. asimptote oblice 3.

' $ 178 & % .

pentru x ∈ R\{a} 179 & % . π ) 4 2 Determinati a real. f (x) = f:R→R. x ∈ [0. x=0 4) Discutati in raport cu a∈R continuitatea functiei: 1 . f(x)=|x2 − 1| 6) Se considera functia a · sin(x) + cos(x). x ∈ R\{−2} 1+2 x+2 f:R → R. 2] Determinati a real astfel incat f sa fie continua. astfel incat functia sa fie continua in x= π . f (x) = 0. f (x) = x + 1. f (x) = tg(x) + 2 · a · ctg(x). pentru xn −an x−a 1 x=a . f (x) = a. x = −2 2) Fie functia f : R → R. x ∈ (1. 1] 3ax + 3. f(x)= m.x = 1 1 1+e x−1 f:R→R.x = 0 0. π ] 4 f:R→R. x ∈ [0. x ∈ ( π . partea de “Continuitate” B) EXERCITII: 1) Studiati continuitatea functiei: 1 1 .' $ Fila 48 = Continuitate Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”. 4 7) Studiati continuitatea functiei: f:R→R. 3) Studiati continuitatea functiei: e− x2 . x = 1 5) Studiati continuitatea functiei: f:R→R.

' $ 180 & % .

f(x)=ln |x+1|+1 |x−1| 181 & % . f(x)= 2 2x. partea de “Derivabilitate” B) EXERCITII: 1) Studiati derivabilitatea functiei: ln(1 + 2x).∞)→R. f:(− 1 . ∞)→R. 0 < x ≤ 2 f:(0. x > 0 2) Studiati derivabilitatea functiei: √ x2 + 5x + 2. − 1 < x ≤ 0 2 . x > 2 3) Studiati derivabilitatea functiei: f:R→R. f(x)= 9 7 8x + 4.' $ Fila 49 = Derivabilitate Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile limitelor de functii”.

' $ 182 & % .

' $ Fila 50 = Derivate Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Derivate” B) EXERCITII: 1) Derivati urmatoarele functii in punctele specificate: √ a) f(x)= 5x + 1 in x=3 b) f(x)=ln(x2 + 5x) in x=1 c) f(x)=sin(2x2 + 1) in x=2. 2) Derivati urmatoarele functii: a) x7 + ln(x) − 5x √ 3 b) f (x) = x5 + 7x · sin(x) c) f (x) = 7x3 + 2 · 5x + cos(x) d) f (x) = x · ex + 7x · ln(x) √ 4 4x e) f (x) = x7 · 5x − ln(x) f) f (x) = tg(x) · 7x − 3 · x7 + cos(x) g) f (x) = 5x · x7 − 2 sin(x) · tg(x) h) f (x) = √ i) f (x) = logx ·x8 + x5 · 3 x 3 √ √ j) f (x) = x − 2 3 x · 7x 3x ln(x) −5· 7x cos(x) 183 & % .

' $ 184 & % .

∞ ∞ c) lim x→0 2) Nedeterminare [0 · ∞] √ a) lim (x − 1) · ln x2 + 2x − 3 x→1 b) lim x→1 1 c) lim ex · ln(1 − x ) x→∞ 3) Nedeterminare [∞ − ∞] a) lim x→1 x x−1 − 1 ln(x) 4) Nedeterminare tip [f g ] a) lim x x−1 x→1 1 b) lim (sin x)sin x x→0 TEMA: Calculati limitele urmatoarelor functii.' $ Fila 51 = Teorema lui l’Hˆpital o Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Aplicatiile derivatelor” partea cu “Teorema lui l’Hˆpital” o B) EXERCITII: Calculati limitele urmatoarelor functii. folosind teorema lui l’Hˆpital: o 1−x 5 x→1 1−x ln(sin 2x) 2) lim ln(sin 3x) x→0 1) lim 3) lim x→∞ ln2 x2 x4 4) lim x→0 x→0 x→0 x→0 x→1 ex −e−x x −x x→∞ e +e 5) lim x5 · ln(x) 6) lim 7) lim 1−cos x x2 1−cos3 x 7x2 8) lim x7x 9) lim 185 & % . folosind teorema lui l’Hˆpital: o 1) Nedeterminare a) lim b) x4 −1 3 x→1 x −1 2 lim 2x −4 x→−2 x +5x+6 ln(1+x) 3x 0 0 .

' $ 10) lim x→∞ x−3 x+2 x2 +1 186 & % .

−2 ≤ x < 1 f : [−2. 5] → R. f (x) = x2 2<x≤3 4 + 1.' $ Fila 52 = Teoremele lui Rolle. ∞) Studiati fisa “Interpretarea geometrica a derivatei” si efectuati exercitiile de la acea fisa. Demonstrati ca f si g difera printr-o constanta. 2] → R. 1] → R. 1] → R. 7) Demonstrati inegalitatea: x 1+x2 2 < arctg(x). f (x) = |x − 1| 2) Studiati aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functia: x. 1 ≤ x ≤ 5 4) Demonstrati urmatoarele inegalitati folosind teorema lui Lagrange: a) |sin(b)-sin(a)|≤|b-a| b) b−a cos2 a < tg(b) − tg(a) < b−a cos2 b pentru 0 ≤ a < b < π 2 5) Demonstrati egalitatea: arccos 1−x2 = 2 · arctg(x) 1+x 6) Fie f : [−1. f (x) = arcsin(x) si g : [−1. g(x) = − arccos(x). Lagrange. x ∈ (0. 187 & % . 1≤x≤2 3) Determinati constanta ξ f : [1. care intervine in teorema lui Cauchy pentru functia: √ x + 3. Cauchy Exercitii A) TEORIE: Studiati fisa “Teoremele lui Rolle. Cauchy” B) EXERCITII 1) Studiati valabilitatea teoremei lui Rolle pentru functia: f : [0. 3] → R. f (x) = x 7 4 + 4. Lagrange.

'

$

188 & %

'

$

Fila 53 = Reprezentarea grafica a functiilor
A) TEORIE: Etapele pentru reprezentarea grafica a unei functii sunt urmatoarele:

1) Se stabileste domeniul de definitie 2) Se scrie domeniul de definitie ca reuniune de intervale si se calculeaza valorile functiei in capetele de intervale (pentru intervale inchise) , respectiv limitele functiei in capetele de intervale (pentru intervale deschise) 3) Se stabilesc asimptotele prin interpretarea rezultatelor anterioare. Se stabilesc prima data asimptotele orizontale, apoi cele oblice si apoi cele verticale. 4) Se fac intersectiile functiei cu axele de coordonate, adica a) pentru axa Ox se face y=0 si se scoate x. b) pentru axa Oy se face x=0 si se scoate y. 5) Studiul derivatei intai. a) Se calculeaza f b) Se rezolva ecuatia f = 0 si se scot radacinile acestei ecuatii de ex: x1* si x2*. c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f , de exemplu: x f’ x1* 0 x2* 0 +

+

+

+

-

-

-

-

+

+

f(x) crescat. Maxim=(x1*,f(x1*) descresc.

minim=(x2*.f(x2*) cresc.

Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de extreme local(minime si maxime). 6) Studiul derivatei a doua. a) Se calculeaza f b) Se rezolva ecuatia f = 0 si se scot radacinile acestei ecuatii de ex: x1** si x2**. c) Se face tabel pentru studiul semnului lui f , de exemplu: x f’’ + + + x1** 0 x2** 0 + + convexa +

f(x) convexa

concava

Cu aceasta ocazie se stabilesc punctele de inflexiune. 7) Se intocmeste tabelul final: - Pe prima linie se scriu toate valorile importante obtinute pt x, exemplu x∗ , x∗ , x∗∗ , x∗∗ , x = 0, etc 1 2 1 2 - Pe linia doi practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea primei derivate. - Pe linia trei practic se copiaza tabelul obtinut la analizarea derivate a doua. - Pe ultima linie se scriu valorile functiei (respectiv limitele functiei) aferente valorilor lui x din linia 1 189 & %

'

$

x x1* x1** f’ + + + 0 f’’ + + + + 0 f(x) f(x1*) f(x1**) 8) Trasare grafic, in ordinea urmatoare: a) trasare axe Xoy si domeniu de definitie b) trasare asimptote c) intersectii cu axele de coordonate

-

x2* 0 + f(x2*)

x2** + + 0 + f(x2**)

+

d) folosind tabelul final, se incepe de la stanga spre dreapta si se pune un punct de tipul (x,f(x)) din tabel pe grafic. Se continua cu punctul urmator (x,f(x)) si punctele se unesc conform indicatiilor primei derivate (crescator sau descrescator) si indicatiilor date de a doua derivate ( convex sau concav). Observatii: 1) Uneori nu este necesar studiul derivatei a doua 2) Avansat ( optional) : studiul periodicitatii si paritatii B) EXERCITII: Reprezentati grafic functiile: a) f (x) = x2 − 5x b) f (x) = x3 + x2 c) f (x) = d) f (x) =
1 x

+

1 x2

1 x(x−1)

190 & %

'

$

Fila 54 = Aplicatiile derivatelor

Monotonie. Puncte de extrem Grafice de functii Exercitii
1) Studiati monotonia si aflati punctele de extreme pentru functiile: a) f (x) = x · ln(x) b) f (x) = arcsin 2 x x+1 c) f (x) =
arcsin(x) √ 1−x2 √

2) Reprezentati grafic functiile: a) f (x) =
1 x(x−1)

b) f (x) = x + arcsin(x) c) f (x) =
cos(x) cos(x)−sin(x)

d) f (x) = arctg(ln(x)) e) f (x) = x − sin(x)

191 & %

' $ 192 & % .

x = −2 6) Derivati urmatoarele functii: a) f (x) = x3 ·ln(x) 7·ex b) f : R → R. ∞) → R. 0 < x ≤ 2 f : (0. f (x) = 9 7 8 · x + 4. x > 2 8) Reprezentati grafic functiile: a) f (x) = x3 + x2 193 & % . f (x) = |x2 − 4| 1 0. fara a utiliza regula lui l’Hˆpital: o a) lim x2 −6x+9 x−3 x→3 2 x→7 x−7 8x+3 −5x−2 8x +4x b) lim c) lim x→∞ 3) Calculati urmatoarele limite de functii. utilizand regula lui l’Hˆpital: o a) lim 1−x3 4 x→1 1−x ln(sin 4x) n→0 ln(sin 5x) b) lim c) lim x3 · ln(x) n→0 4) Verificati existenta asimptotelor pentru f : R → R.' $ Fila 55 = Analiza a XI-a Recapitulare Fisa 1 1) Calculati urmatoarele limite de siruri: √ √ √ a) lim n( n + 1 − n) n→∞ b) lim c) 1·3+3·5+···(2n−1)(2n+1) 5n4 n−5 lim 4n+1 n→∞ 4n−2 n→∞ 2) Calculati urmatoarele limite de functii. unde : a) f (x) = b) f (x) = 5x2 x2 +2 x2 +x+5 6x 5) Studiati continuitatea functiilor: a) f : R → R. f (x) = 1+2 x+2 1 . x ∈ R\{−2} b) f (x) = ln(sin(4x2 + 3)) c) f (x) = sin(tg(72x + 5)) 7) Studiati derivabilitatea functiei: √ x2 + 5x + 2.

' $ b) f (x) = 5 x(x−2) 194 & % .

x > 1 x2 −4x+3 x−3 6) Studiati derivabilitatea functiei: f : R → R. 195 & % . f (x) = 7) Se considera functia f (x) = (−1)n · e−x . x > 2 ex −1 x . c) Trasati graficul functiei.' $ Fila 56 = Analiza a XI-a Recapitulare Fisa 2 1) Calculati urmatoarele limite de siruri: a) lim n→∞ n→∞ 13 +23 +···+n3 n3 n 1 k=1 k(k−1) − n 4 b) lim c) lim 2n +3n n n n→∞ 3 +4 2) Studiati convergenta sirurilor: a) an = b) an = n 3n 5n n! 3) Calculati urmatoarele limite de functii. x ≤ 1 x3 + 2. x = 3 2 · a · x + 1. b) Calculati f (x) si determinati intervalele de monotonie ale functiei.x = 0 1. fara a utiliza formula lui l’Hˆpital: o a) lim c) x2 −2x+1 b) lim 6x−2 2 x→1 x −5x+4 x→7 x−7 √ √ 2 +3−2 x2 −2+6 lim xx−1 d) lim x+5 x→∞ x→−∞ 4) Calculati urmatoarele limite de functii. x ≤ 1 a · x2 + 5a · x. x ≤ 2 x2 + 1. utilizand regula lui l’Hˆpital: o a) lim c) lim ln(1+x·3x ) 2x x→∞ b) lim tg(x) x→0 ln(2x+1) 2 (ln x)2 2 n→∞ 3x d) lim x · e−x n→∞ 5) Studiati continuitatea urmatoarelor functii f : R → R. x = 0 . x > 1 x2 + x + 1. pentru: a) f (x) = b) f (x) = c) f (x) = d) f (x) = x + 3. f (x) = 5x4 +2x+1 x4 a) Determinati asimptotele functiei. Demonstrati ca f n (x) = (−1)n · e−x 8) Se da functia f : R → R.x = 3 5.

196 & % .' $ d) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x0 = 1.

x ∈ (2. x =2 m. a) aratati ca sirul nu este monoton. x = 3 6) Scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei f (x) = x · ex in punctul x0 = 0. f (x) = b) f (x) = √ x2 +7−4 x2 −2x−3 . x = 2 =3 x2 +2x−8 x−2 . unde an+1 = an + (−a)n . m ∈ R.' $ Fila 57 = Analiza a XI-a Recapitulare Fisa 3 1) Calculati urmatoarele limite de siruri: a) lim 6n3 n→∞ n! n→∞ √ 3 3n2 +1 b) lim c) lim + √ 3 3n2 +2 3 + · · · √3n2 +n 4n n→∞ n! 2) Fie sirul an . x ≤ 2 2 a · x + 1. b) determinati forma nerecursiva a sirului. astfel incat functiile urmatoare sa fie continue: a) f : R → R. 7) Determinati a.b∈ R astfel incat f : R → R sa fie derivabila. 3) Determinati parametrul real m. f (x) = a) studiati variatia functiei b) reprezentati grafic functia √ 3 x3 − 3x b) scrieti ecuatia tangentei la graficul functiei in punctul de abscisa x=0 c) discutati solutiile reale ale ecuatiei f (x) = m. x m. x > 2 8) Se da functia f : R → R. 197 & % . x ∈ 1 tg3(x−2) 5 · sin(x−2) + (0. unde f (x) = b · arctg x + a. 4) 4) Calculati urmatoarele limite de functii folosind regula lui l’Hˆpital: o a) lim x→1 ln(3x−2) x3 −x b) lim ln(x) n x→∞ x 5) Determinati parametrul real m. 2) m. astfel incat functia urmatoare sa aiba limita in x0 =2 f (x) = sin 4(x−2) 5(x−2) .

' $ 198 & % .

' $ Fila 58 = Algebra si Analiza a XI-a Tema A) ALGEBRA 1) Calculati A−1 pentru matricea   2 2 3 A =  1 −1 1  −1 2 3 2) Rezolvati ecuatia matriciala: X· −1 5 −2 8 = 7 2 −3 5 3) Calculati determinantul: 1 2 −1 4 3 1 4 −5 2 0 1 −1 6 −5 4 −4 4) Determinati matricea X din ecuatia: 5·X + 1 3 2 4 =3· 1 0 0 2 + −1 3 2 1 5) Determinati matricea A astfel incat: a) A2 = I2 b) A2 = O2 B) ANALIZA 6) Calculati limitele urmatoarelor siruri: n+6 √ √ a) an = 2n−5 b) an = n2 + 7 − n2 − 7 2n+1 c) an = √ 2n2 −3n+1−5n 7n+2 d) an = 9n+1 +5n−2 9n+3 −5n 7) Verificati convergenta urmatoarelor siruri: a) an = n+3 n+4 b) an = 3n (n+2)! 8) Calculati limitele urmatoarelor functii: a) lim 3 x→5 x−5 b) lim sin(7x) x→0 sin(5x) c) lim tg(4x) x→0 tg(7x) 9) Calculati asimptotele urmatoarelor functii: a) f (x) = 3x2 x2 −2 b) f (x) = x2 +x+1 3x 10) Derivati urmatoarele functii: a) f (x) = b) f (x) = x3 ·ln(x) 7·ex √ 5 x · sin(x) + 1 √ 5 x · cos(x) c) f (x) = ln(sin(x2 + 7)) 199 & % .

' $ 200 & % .

*) este grup comutativ. element simetric 5. 4} a) Intocmiti tablele ⊕ si ⊗ in Z5 b) Verificati daca (Z5 . 2) Fie legea de compozitie: Z x Z -> Z.2. asociativitate 3. 3) Fie G intervalul G=(2. Pentru orice x. 1.*) este grup. parte stabila 2. comutativitate. x∗ y = x · y − 2x − 2y + 6 Aratati ca (G. 2. ⊕) este grup comutativ c) Verificati daca (Z5 . ⊗) este grup comutativ 201 & % . 3. 4) Fie H={0. x * y = x+y-xy Verificati daca (Z. 5) Fie Z5 = {ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ 0.*) este grup.4} ⊂Z si x * y = |x – y | Verificati daca (H.y ∈G definim * : G x G -> G.∞) . element neutru 4.3.' $ Fila 59 = Algebra clasa XII Lectia 1 1) Notiuni preliminare: Intelegerea notiunilor de: 1.1.

' $ 202 & % .

unde: f = ˆ · x5 + x3 + ˆ · x + ˆ 3 2 4 g = ˆ · x3 + ˆ · x2 + ˆ Efectuati apoi proba .Demonstrarea faptului ca (Zn . 2 3 1. unde: f = ˆ · x5 + ˆ · x4 + ˆ · x3 + ˆ · x2 + ˆ · x + ˆ 3 4 3 3 2 2 ˆ g = ˆ · x2 + ˆ · x + ˆ in Z5 . 6) Determinati α astfel incat urmatoarea matrice sa fie inversabila:   ˆ ˆ α 2 0 ˆ ˆ A =  ˆ ˆ ˆ  in Z3 1 1 0 ˆ α ˆ 0 ˆ 1 ˆ 7) Fie f si g in Z5 Aflati catul si restul impartirii lui f la g.' $ Fila 60 = Algebra clasa XII Exercitii cu clase de resturi Lectia 2 1) Notiuni preliminare: ˆ .Intocmirea de table de operatii in Zn ˆ ˆ .y ∈Z. unde x. 203 & % . Efectuati apoi proba. •) sunt grupuri. ˆ . 2 3 1 8) Rezolvati urmatorul sistem in Z12 : ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 2 4 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 2 3 1 9) Fie operatiile : x * y = x+y+3 x ◦ y = xy+3x+3y+6.Impartirea polinoamelor in Zn ˆ 2) Rezolvati urmatoarea ecuatie in Z5 : ˆ·x+ˆ=ˆ 3 ˆ 2 4 ˆ 3) Rezolvati sistemul urmator in Z6 : ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 5 1 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 5 4 0 ˆ 4)  Rezolvati sistemul urmator in Z5 : ˆ·x+y+ˆ·z =ˆ 2 3  3 x+ˆ·y+ˆ·z =ˆ 2 3 1  ˆ 2·x+ˆ·y+z =ˆ 3 2 5) Aflati catul si restul impartirii lui f la g. +) si (Zn .

ˆ 10) Rezolvati in Z9 ecuatia: ˆ·x+ˆ=ˆ 7 3 2 11) Fie Z x Z -> Z.◦) este monoid comutativ. Verificati daca (Z.*) este grup abelian. x * y = x+y-1.' $ Verificati daca (Z. 204 & % .*) este grup abelian Verificati daca (Z.

1). f(x)= x−1 . Bijectivitate. f3 . pag. iar functia f:G -> R. Indicatie: Vezi grupul lui Klein. a) Alcatuiti tabla (G. definita prin f (x) = x dt 0 1−t2 Mentiune: Admitere ASE 4) Fie E=R\{0} si fi : E− > E. f3 (x) = −x. unde (G. •) este grup abelian c) Aratati ca grupul (G. 1 <= i <= 4 1 1 f1 (x) = x. ∗). b) Aratati ca (G. •) ( mentiune=• inseamna inmultire) b) Aratati ca (G.*) este grup. ε2 }⊂ C. f2 . ∀x ∈ (0. 1) Aratati ca functia f: (0. •) este izomorf cu grupul 3) Fie G=(-1. ◦) este izomorf cu grupul lui Klein.1) si pentru orice x. ∗) se defineste astfel: G=(x+y 1. izomorfisme Lectia 3 Notiuni preliminare: Morfism si izomorfism.y ∈ G definim: x * y = x+y 1+xy Stiind ca (G. si x * y= 1+xy Mentiune: Examen Bacalaureat 2) Fie ε = − 1 +i· 2 √ 3 2 si G={1. f4 } impreuna cu compunerea functiilor formeaza un grup abelian.1).' $ Fila 61 = Algebra clasa XII Exercitii cu morfisme. manual algebra XII.∞) -> (-1. f2 (x) = x . ∀x ∈ E a) Aratati ca multimea G={f1 . •) la grupul (G. ε. ∞) este un izomorx+1 fism de la grupul (R∗ . f4 (x) = − x . 43 ˆ 5) Rezolvati in Z5 sistemul: ˆ ˆ 4·x+3·y =ˆ 2 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 2 2 Mentiune: Examen Bacalaureat 205 & % .

' $ 206 & % .

∃x ∈ A. inseamna ca (A.*) este grup. ∃e ∈ A.astfel incat x∗x =x ∗x=e 5) Comutativitate: Daca pentru ∀x. x*y=y*x Pentru 1. sau grup abelian. Daca in plus este adevarat si 5. y ∈ A → x ∗ y ∈ A 2) Asociativitate: Daca pentru ∀x. de exemplu x * y = x+y-xy (A. y.3. avem grup comutativ. Notiunea de MONOID Fie A o multime nevida si *:AxA->A.*) este MONOID daca avem: (A.*) daca avem indeplinite: 1) Parte stabila: Daca pentru ∀x. de exemplu x * y = x+y-xy Se studiaza pentru (A.4 adevarate.*)= element neutru 207 & % . astfel incat x* e=e*x=x 4) Element simetric: Daca pentru ∀x ∈ A.2.*)=asociativ si (A. y ∈ A. x*(y*z)=(x*y)*z 3) Element neutru: Daca pentru ∀x ∈ A.' $ Fila 62 = Algebra clasa XII INEL Lectia 4 Notiune de GRUP Fie *:AxA->A. z ∈ A.

A=multime nevida si • Avem (A.*) .•) 3) Daca operatia • ( deci a doua operatie. cea cu monoidul) .' $ INEL Fie .•) . atat la stanga cat si la dreapta. cea cu grupul abelian).*) .1) (A.*) .∗.Element neutru pentru (A.Asociativitate pentru (A.2 legi de compozitie.Asociativitate pentru (A.Parte stabile pentru (A. •) = INEL. adica daca sunt indeplinite urmatoarele doua egalitati: a) x • (y ∗ z) = x • y ∗ x • z ( distribuitate la stanga a lui • fata de *) b) (y ∗ z) • x = y • x ∗ z • x ( distribuitate la dreapta a lui • fata de *) . este distributiva fata de * ( deci fata de prima operatie. de exemplu notate cu * si 208 & % .Element neutru pentru (A.*)= grup abelian(comutativ) adica: . daca sunt indeplinite urmatoarele 3 conditii: .*) 2) (A.Comutativitate pentru (A.• )=monoid adica: .Element simetric pentru (A.*) .

4) Fie multimea A={a. +) este 0. 3} grup. x+y 5) Fie G=(-1. 2.4. Aratati ca (G. +). unde x * y = 1+xy Stiind ca (G.b. 209 & % .*) este grup.*) este asociativa si aflati elementul neutru. ˆ ˆ 2) Fie Z4 = {ˆ ˆ ˆ ˆ si operatia de adunare.' $ Fila 63 = Algebra clasa XII Probleme recapitulative Lectia 5 1) Fie A={0. formeaza un inel in raport cu adunarea si inmultirea matricilor. se da functia f: G -> R. 1. Verificati daca (Z4 .1. Verificati daca (A.5} si x*y=|x-y|.*) si (R.+) sunt izomorfe.c} si operatia * definita prin tabla: a b c ---------------a a b c b b c a c c a b ˆ Aratati ca grupul (A. ˆ 6) Rezolvati in Z5 sistemul: ˆ ˆ ˆ 2·x+3·y =2 ˆ·x+y =ˆ 3 ˆ 1 7) Demonstrati ca multimea matricilor patratice ( de exemplu de ordinul 3).*) este grup.*) este izomorf cu (Z3 .2. f(x)=ln 1+x 1−x . unde 1 x * y = 2 (1 + x + y − xy) Aratati ca (A.1) si legea de compozitie *:G x G -> G. 3) Fie multimea A=R\{1} si legea de compozitie *: A x A -> A.3.

' $ 210 & % .

' $ Fila 64 = Analiza clasa XII Formule esentiale Lectia 1 Tabel integrale nedefinite xn · dx = a · dx = 1 x x xn+1 n+1 ax ln(a) +C +C · dx = ln |x| + C 1 x+a · dx = ln |x + a| + C 1 1 x−a x2 −a2 · dx = 2·a · ln | x+a | + C √ √ 1 · dx = ln(x + x2 + a2 ) x2 +a2 √ √ 1 · dx = ln(x + x2 + a2 ) x2 +a2 √ 1 · dx = arcsin x + C a a2 −x2 +C +C sin(x) · dx = − cos(x) + C cos(x) · dx = sin(x) + C 1 cos2 (x) 1 sin2 (x) · dx = tg(x) + C · dx = −ctg(x) + C tg(x) = − ln | cos(x)| + C ctg(x) · dx = ln | sin(x)| + C Integrale-> Metode de calcul : • Metoda substitutiei= implica retete de rezolvare • Metoda integrarii prin parti : f ·g =f ·g− f ·g 211 & % .

Arie laterala=2 · π · b . Ox si f(x).Sume Rieman .Fie centrul de greutate G(xG .Volumul V= π · f 2 (x) · dx b a b a . dreptele verticale x=a si x=b si graficul functiei f(x) . d) Subtilitati : .Suprafata S= b a |f (x)| · dx b a .Lungime curba l= 1 + f (x)2 · dx |f (x)| · 1 + (f )2 · dx b 1 2· a b a . yG ) al suprafetei marginite de x=a.Sume Darboux .' $ Integrale definite a) Formula lui Leibnitz-Newton : b a f (x) · dx = F (x)|b = F (b) − F (a) a f · g · dx = f · g|b − a b a b) Formula de integrare prin parti pt integrale definite : b a f · g · dx c) Operatii cu integrale : b b b (f ± g) · dx = a f · dx ± a g · dx a b b k · f (x) · dx = k · a f (x) · dx. unde xG = a x·f (x)·dx b a f (x)·dx si yG = f 2 (x)·dx f (x)·dx 212 & % .Functii integrabile 4) Aplicatiile integralelor in geometrie : Fie axa Ox. x=b. pentru a ∀k ∈ R.

' $ Fila 65 = Analiza clasa XII Metoda substitutiei Lectia 2 A) Privire generala despre integrale: Esenta integralelor: a) Tabelul de integrale ( de copiat si invatat) b) Integrale nedefinite : Calculati Calculati ex + x 3 + 1 x · dx c) Integrale definite : ex + x5 + 7x2 · dx d) Aplicatiile integralelor in geometrie : Calculati suprafata marginita de x=4. x=6. axa Ox si functia f(x)=x2 +3x+ln(x) B) Metoda substitutiei Calculati : √ ln(x) · dx a) x b) c) d) ex ex +1 · dx √ dx dx 1−25x2 x3 √ dx 1−x8 Exercitii : √ 1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) ln(x) x + 1 · dx 3·e 2·ex −1 dx 4·dx √ · dx 7−x2 x4 √ dx 4−x10 x 2 √ ·dx 1−4x √1+x dx 1−x2 √ x · 1 + x2 x·dx √ 1+x2 x · dx · dx 213 & % .

' $ 214 & % .

gradI 1 . grad2 gradI grad2 Lectia 3 1) Calculati : a) b) c) a) b) c) a) b) c) a) b) c) 5 3x+2 dx d) 4 1−3x dx e) 6 −3x+2 dx f) −3 −3+2x dx 6 5−7x dx −1 −x−4 dx 2) Calculati : 6 x2 −6x dx d) −1 x2 +25 dx e) 1 x2 +8x+16 dx 1 −x2 +10x−25 dx 1 (x−1)(x+3) dx 3) Calculati : 1 x2 +3x+11 dx d) 1 −x2 +3x−7 dx e) 1 3x2 +2x+5 dx f) 1 4x2 +x+5 dx 1 −2x2 +x−7 dx 1 3x2 +x+7 dx 4) Calculati : 2x+1 x2 −7x dx −3x+2 x2 −64 dx −x x2 −2x+1 dx 215 & % .' $ Fila 66 = Analiza clasa XII Exercitii cu integrale de tipul 1 .

' $ 216 & % .

' $ Fila 67 = Analiza clasa XII Metoda integrarii prin parti Exercitii Lectia 4 Calculati: 1) x · ex · dx 2) x2 · ex · dx 3) 1 − ex · x2 − 2x3 · ex dx 4) x · sin(x) · dx 5) x · cos(x) · dx 6) x · ln(x) · dx 7) x2 · ln(x) · dx 8) ex · sin(x) · dx 9) eα·x · sin(β · x) · dx 10) cos2 (x) · dx Indicatie: Se scrie 11) sin (x) · dx 12) sin3 (x) + 2 · cos3 (x) · dx 2 cos2 (x) · dx = cos(x) · cos(x) · dx 217 & % .

' $ 218 & % .

. Caz 2:Pentru grad( P ) < grad (Q) Se scrie P Q = P (x−a)α1 ·(x−b)αl2 ... restul R avand grad mai mic decat Q. problema fiind calculul o integrala a unei fractii de doua polinoame. Dupa descompunere. Prin urmare P = C · Q + R respectiv impartind cu Q se obtine : P Q =C+ P Q R Q . R Q = Calculul integralei integralei C este intotdeauna foarte simplu. Pentru modele de rezolvare complete.' $ Fila 68 = Analiza clasa XII Integrarea functiilor rationale Exercitii Lectia 5 Notiuni preliminare Fie P(x) si Q(x) doua polinoame.(mx2 +nx+p)β1 .. vezi exercitiile urmatoare. P Q dx abordeaza in functie de gradele lui P si Q. gradul numaratoru- lui fiind mai mic decat gradul numitorului. se integreaza expresia anterioara. Integrand relatia se obtine : C+ R Q. Exercitii integrale rationale Calculati: 1) 2) 3) 4) x2 −3x+2 x2 −3x+2 x3 +2x2 +x dx x3 +2x2 +x dx x4 x3 −1 dx x2 (x+2)2 ·(x+4)2 dx x3 +x−1 (x2 +2)2 dx ( = Dificila: Model Lia Arama pag 306) 219 & % . adica se ajunge la Caz 2... astfel : Caz 1:Pentru grad( P ) >= grad (Q) Se face impartirea polinomului P la Q si se obtine catut C si restul R.. si se descumpune folosind metoda coeficientilor nedeterminati...

' $ 220 & % .

cos(x)) Cazul 1 Daca R( . cos(x) ) ( adica impar in cosinus) atunci se face substitutia sin(x)=t Cazul 3 Daca R( .3.cos(x) ) = R( sin(x) . cos(x) ) ( adica impar in sinus) atunci se face substitutia cos(x)=t Cazul 2 Daca R( sin(x). cos(x) ) = .2. Idee: Dupa substitutiile urmatoare. Fie o functie rationala in sin(x) si/sau cos(x). formule utile: a) cos2 (x) = b) sin2 (x) = 1 1+tg 2 (x) . atunci se face substitutia tg x = t 2 De remarcat ca substitutia de la caz 4 este functionala in orice situatie. intotdeauna se obtine o expresie rationala in t. avem ( cos(x) )’= . formule utile: a) sin2 (x) + cos2 (x) = 1 b) Pentru sin(x)=t.sin(x) -> dt = − sin(x) · dx Pentru cazul 2. avantajul substitutiilor 1. adica tg 2 (x) 1+tg 2 (x) .3 fiind ca de obicei genereaza calcule mai simple.2. cos(x) ) ( adica par in sin si cos) atunci se face substitutia tg(x)=t Cazul 4 Daca NU se reuseste cu cazurile 1.' $ Fila 69 = Analiza clasa XII Integrarea functiilor trigonometrice Lectia 6 Metode de rezolvare.cos(x) ) = . formule utile: a) sin2 (x) + cos2 (x) = 1 b) Pentru cos(x)=t.sin(x). avem ( sin(x) )’= cos(x) -> dt = cos(x) · dx 3) Pentru cazul 3.sin(x). notata cu R(sin(x). adica = = 1 1+t2 t2 1+t2 B) Exercitii 1) sin3 (x) · dx 2) sin5 (x) · dx 3) cos3 (x) · dx 221 & % . Din tg x = t se obtine 2 mulelor : sin(x) = 2·t 1+t2 2·t cos(x)= 1−t2 tg(x)= 1−t2 ctg(x)= 1−t 1+t 2·t 2 2 x 2 = arctg(t) -> x = 2 · arctg(t) -> dx = 2·dt 1+t2 Se exprima toate functiile trigonometrice in functie de tg x = t conform for2 Recomandari: Pentru cazul 1.R( sin(x) . . .R( sin(x) .

' $ 4) sin4 (x) · cos2 (x) · dx 5) tg 4 (x) · dx 6) 7) 8) 9) 10) 11) 12) 13) 14) 15) dx 5+4·sin(x) dx 2·sin(x)−cos(x)+5 dx 1+tg(x) 1 3+cos(x) dx 1 dx 1+sin2 (x) sin(x) 1+sin(x) dx 2·tg(x)+3 dx sin2 (x)+2·cos2 (x) 1 dx cos4 (x)·sin2 (x) 1 dx cos2 (x)+2·sin2 (x) 1+sin(x) sin(x)·(1+cos(x)) dx 222 & % .

Se imparte cu x − α si se obtine 223 & % . care se rezolva conform metodei de la integrarea functiilor rationale.Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t .Se calculeaza dx in functie de t √ √ . adica fie : R(x.Se calculeaza dx in functie de t √ √ . inlocuind pe x √ .Se calculeaza ax2 + bx + c = a · x + t in functie de t.Se exprima R(x. inlocuind pe x √ . care se rezolva conform metodei de la integrarea functiilor rationale.Se scrie se obtine √ ax2 + bx + c = t · (x − β) ) (x − α)2 . a · x2 + b · x + c) · dx Substitutia efectuata este in functie de urmatoarele cazuri : Pentru ∆ < 0 si a > 0 Se face substitutia: ax2 + bx + c = √ a·x+t .' $ Fila 70 = Analiza clasa XII Substitutiile lui Euler Lectia 7 Metoda de integrare folosind substitutiile lui Euler Fie integrala dintr-o expresie rationala.Se calculeaza ax2 + bx + c = t · x + c in functie de t. Pentru ∆ > 0 Daca ∆ > 0 inseamna ca exista doua radacini reale. fiind garantat ca intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t. Pentru ∆ < 0 si c > 0 Se face substitutia: ax2 + bx + c = t · x + .Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t . deci √ c a(x − α)(x − β) = t(x − α) unde (x − α) = a(x − α)(x − β) = t · (x − α)2 √ . fie x1 = α si x2 = β Se face substitutia: ax2 + bx + c = t · (x − α) ( sau in mod similar. notand .Se exprima R(x. a · x2 + b · x + c) · dx in functie de t. care contine expresii ale lui x si radical din functia de gradul doi. notata cu R. a · x2 + b · x + c) · dx in functie de t. fiind garantat ca intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t.

care se rezolva conform metodei de la integrarea functiilor rationale Pentru ∆ = 0 Daca ∆ = 0 inseamna ca exista doua radacini egale. similar cu cazul ∆ > 0 B) Exercitii 1) √1 dx2) (1+x) 1+x+x2 dx √ 3) (x2 +36) 36−x2 √ dx 1+ x2 +2x+2 224 & % .' $ a(x − β) = t · (x − α) . a(x − α)(x − α) = t · (x − α)2 √ Se imparte cu x − α si asa mai departe. fie x1 = x2 = α Se face substitutia: ax2 + bx + c = t · (x − α) . a · x2 + b · x + c) · dx in functie de t. inlocuind pe x √ .Se exprima R(x.Se calculeaza dx in functie de t √ .Se ridica la patrat si se scoate x in functie de t .Se scrie se obtine a(x − α)(x − α) = t(x − α) unde (x − α) = (x − α)2 . fiind garantat ca intotdeauna se obtine o expresie rationala ( fara radicali ) in t.Se calculeaza ax2 + bx + c = t · (x − α) in functie de t.

unde z este multiplu comun al numitorilor lui m si n 2) Pentru 3) Pentru Exercitii: 1) 2) x· dx √ 3 2 x +1 √ dx 4 1+x4 m+1 n =intreg + p =intreg Se va face substitutia a · xn + b = z N . unde N= numitorul lui p m+1 n Se va face substitutia a + b · x−N = z N . m.' $ Fila 71 = Analiza clasa XII Substitutiile lui Cebˆsev ı¸ Lectia 8 Fie xm · (a · xn + b) · dx p unde a = 0. doar in urmatoarele trei cazuri ( stabilite de Cebˆsev) : ı¸ 1) Pentru p= intreg √ Se va face substitutia r x = z. a · xn + b > 0. unde N= numitorul lui p 225 & % .n.p=rationale Integrala se poate reduce la calcul unei integrale rationale.

' $ 226 & % .

' $ Fila 72 = Analiza clasa XII Exercitii tip = integrale Lectia 9 Calculati integralele: 1) 2) √ dx√ x− 3 x √ 1+ √x+1 dx 1+ 3 x+1 x x+1 4 3) (x − 1) · · dx 4) sin2 (x) · cos (x) · dx 5) cos5 (x) · dx 6) cos4 (x) · dx 7) tg 5 (x) · dx 8) 9) 1 dx sin3 (x) 1 dx sin2 (x) 10) sin(5x) · cos(7x) · dx 227 & % .

' $ 228 & % .

' $ Fila 73 = Analiza clasa XII Recapitulare 1 = integrale Lectia 10 1) Calculati urmatoarele integrale: a) b) (7x + x √ 3 x − cos(x)) · dx 1 √ 6 x e − 6x + · dx 2) Calculati urmatoarele integrale: a) x· √7 ln(x) · dx b) 5·ex 1−ex dx c) √ x dx 1−x10 4 3) Calculati integralele: a) x · cos(x) · dx b) x · ln(x) · dx 4) Calculati: √ 3 a) 1 x · 1 + x2 · dx b) 10 5+x √ dx 2 1−x2 5) Calculati: a) 2 4 dx 1 6−3x b) 2 1 dx 1 2x2 +3x+10 c) 2 2x−1 dx 1 x2 −6x+9 6) Calculati: a) c) √ dx dx 5−4x2 dx 1+sin(x) dx b) d) 5 · sin (x) · dx 5x4 x3 −1 dx 3 7) Calculati: a) √ dx dx 1+ x2 +2x+2 b) dx √ dx (x2 +9)· 9−x2 8) Calculati suprafata marginita de x=1. Ox si f(x) definita astfel: a) f (x) = x3 b) f (x) = x4 √ c) f (x) = 9 − x2 229 & % . x=3.

' $ 230 & % .

' $ Fila 74 = Analiza clasa XII Recapitulare 2 = integrale Lectia 11 Calculati urmatoarele integrale: 1) 2) 3) 4) 5) 6) 2 √ dx 3x· 3 ln(x) 2−x √ dx 1+3x 4·ex 5·ex −1 dx 1 x2 −14x+49 dx 2x−1 2x2 +x−7 · dx 1 x2 −5x dx x 7) e · cos(x) · dx 8) x · ln(x)dx 9) x · cos(x)dx 10) √ x dx 4−x14 6 231 & % .

' $ 232 & % .

' $ Fila 75 = Analiza clasa XII Ecuatii diferentiale Lectia 12 Ecuatii diferentiale cu variabile separabile: y = f (x) · g(y) Se procedeaza astfel: Se scrie dy(x) = y · dx -> y = dy g(y) = f (x) · 1 g(y) · dy = dy dx -> dy dx = f (x) · g(y) -> dx Integram ambii membrii si obtinem: f (x) · dx -> se rezolva si se scoate y Exemplu: Rezolvati ecuatia diferentiala y’=2x(1 + y 2 ) Rezolvare: obtinem dy dy 2 dx = 2x(1 + y ) -> 1+y 2 = 2x · dx -> Integram dy 2x · dx adica obtinem arctg(y)=x2 + C Se 1+y 2 = 2 ambii membrii si aplica tg la ambii membrii si se obtine y=tg(x + C) Ecuatii diferentiale de gradul II Exemplu: Rezolvati ecuatia diferentiala: y”+9y=0 cu conditiile f ( π ) = 1 si f ( π ) = 3 2 2 Rezolvare: Se respecta urmatorii pasi: 1) Se noteaza y = er·x y = r · er·x 2) Se scrie y = r2 · er·x 3) si se inlocuieste in ecuatia initiala: r2 · er·x + 9 · er·x = 0 4) Se imparte cu er·x si se obtine r2 + 9 = 0 5) Se rezolva ecuatia si se obtine r1 = 3 · i si r2 = −3 · i 6) Se scrie expresia lui y conform teoriei urmatoare: Teorie (C1 si C2 sunt constante) a) Pentru ∆ > 0 ⇒ y = C1 · er1·x + C2 · er2·x . unde r1=r2 = real c) Pentru ∆ < 0 ⇒ y = (C1 · cos(β · x) + C2 · cos(β · x)) · eα·x pt r = α ± i · β In cazul nostru α = 0 si β = 3 deci y = (C1 · cos 3x + C2 · cos 3x) · e0·x adica y = C1 · cos 3x + C2 · cos 3x 233 & % . unde r1 si r2 sunt reali b) Pentru ∆ = 0 ⇒ y = (C1 + C2 ) · er1·x .

' $ 7) Se determina C1 si C2 din conditiile initiale. rezolvand sistemul de doua ecuatii (aferent celor doua conditii initiale) si doua necunoscute (C1 si C2) 8) Se scrie forma finala a lui y in functie de C1 si C2 determinate anterior. Exercitii : Rezolvati urmatoarele ecuatii diferentiale: 1) y”-6y’+9y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2 2) y”-10y’+25y=0 pentru f(0)=1 si f’(0)=2 3) y”-5y’ +6y=0 pentru f(1)=2 si f’(1)=1 4) y’=2x3 pentru y(1)=4 5) y’=(2x+1)y 6) y’=x(1 + y 2 ) 234 & % .

3) Gasiti numerele complexe ale caror patrate sa fie : a) i b) 1 2 − √ 3 2 i 4) In dezvoltarea a· √ 4 a+ 1 √ a n . x3 sunt radacinile ecuatiei x3 − 2x2 + 2x + 17 = 0 9) Discutati natura sistemului:   x+y =1 2x + z = n  mx + y + z = 4 dupa valorile parametrilor reali m si n. m∈ R\{0}. n 6n+7 3n+1 . astfel incat polinomul A·X n+2 +B ·X n +2 sa fie divizibil cu (x − 1)2 . suma coeficientilor binomiali de grad par este 128. 235 & % . unde x1 . Aflati termenul care il contine pe a3 . 1 1 8) Calculati determinantul 7) Fie A = d= x1 x2 x3 x2 x3 x1 x3 x1 x2 . Calculati An pentru n>=1.' $ Fila 76 = Test 1 Algebra IX. X. x2 . XI 1) Determinati multimile: A= x ∈ N |x = B= x ∈ Z|x = 4n n+2 . 5) Rezolvati inecuatia: log2x (x) + log2 (x) > 0 6) Determinati A si B. n ∈N ∈Z 2) Fie familia functiilor de gradul II fm (x) = m · x2 + 2(m + 1)x + m + 2. Aratati ca varfurile parabolelor acestor functii se gasesc pe dreapta y=x+1. 1 0 .

' $ 236 & % .

+) este grup √ a− √ 3 b n . 4) Calculati limita sirului: 3n n→∞ n! lim 5) Calculati integrala: dx √ (1 + x) 1 + x + x2 ˆ ˆ Alcatuiti tabla (Z5 . +) si verificati daca (Z5 .' $ Fila 77 = Test 2 Algebra IX-XII ANALIZA XI-XII 1) Determinati termenii care il contin pe b2 din dezvoltarea log 1 (n) + log n (n) > 0 3 3 2) Discutati si rezolvati sistemul:   x − my + z = 1 x − y + z = −1  mx + m2 y − z = m2 ˆ 3) Fie (Z5 . stiind ca n este cel mai mare numar natural care verifica inecuatia: 237 & % . +). abelian.

' $ 238 & % .

( cu ◦ este notata inmultirea). 3) Scrieti urmatoarele numere complexe sub forma trigonometrica : a) z=sin(α) − i · cos(α) b) z=cos(α) − i · sin(α) 4) Reprezentati grafic functia: f(x)=x-sin(x) 5) Calculati limita: ln(5 + x · 3x ) x→∞ 7·x lim 6) Studiati derivabilitatea functiei: f : R → R. 10) Stabiliti asimptotele functiei: f (x) = (x + 1)3 x2 − x + 1 ˆ 11) Verificati daca (Z5 .' $ Fila 78 = Test 3 Matematica IX-XII 1) Rezolvati ecuatia: 8 · A5 = 3 · P3 · A5 x x+1 2) Aratati ca polinomul (x + 1)6n+1 + x6n+2 se divide la x2 + x + 1. x > 1 7) Determinati rangul matricii   1 2 n A= n n + 1 3 . f (x) = x2 + x + 1. unde n=parametru real. ◦) este grup comutativ.b). ˆ 12) Rezolvati in Z5 sistemul: ˆ·x+ˆ·y =ˆ 4 3 2 ˆ·x+ˆ·y =ˆ 3 2 2 13) Calculati: √ dx + 2x + 2 1+ x2 239 & % . 1 2 5 8) Rezolvati sistemul omogen m·x+4·y =0 x+m·y =0 9) Fie hiperbola y2 x2 − =1 4 25 Scrieti ecuatia tangentei la hiperbola in punctul M(a. x <= 1 x3 + 2.

' $ 240 & % .

.' $ Fila 79 = Test 4 Examen admitere facultate 1) Rezolvati ecuatia: 2x − 1 4x − 3 = 3 3 2) Determinati a astfel incat polinomul ˆ P (x) = ˆ · x3 + (a + ˆ · x + 1 2 2) ∈ Z3 [X] sa fie ireductibil..... + Ck−1 Indicatie: Se va folosi formula din manualul de clasa a X-a de la combinari: k−1 k k Cn = Cn−1 + Cn−1 241 & % ... 3) Demostrati ca pentru orice n>=2 avem: (2n)! 4n < n+1 (n!)2 4) Demonstrati identitatea: k−1 k−1 k−1 k Cn = Cn−1 + Cn−2 +.

' $ 242 & % .

( ecuatii bipatrate. o 8) Scrieti etapele necesare pentru stabilirea asimptotelor. 11) Explicati metodele de rezolvare a integralelor nedefinite : a) metoda substitutiei si metoda integrarii prin parti b) integrarea functiilor rationale c) integrarea functiilor irationale(substitutiile lui Euler) d) integrarea functiilor trigonometrice 12) Explicati: a) sume Rieman b) sume Darboux c) formula lui Leibnitz-Newton 13) Scrieti formulele de calculul cu integrale pentru: a) Suprafata b) Volumul de rotatie c) Lungimea unei curbe 243 & % .' $ Fila 80 = Test 5 Recapitulare teorie 1) Scrieti toate formulele cunoscute de la trigonometrie si formulele de calcul ale suprafetei triunghiului. 3) Scrieti metodele prin care se poate demonstra ca o functie este bijectiva. 9) Scrieti etapele necesare trasarii graficului unei functii. 4) Dati cate un exemplu simplu si mentionati ideea de rezolvare pentru toate tipurile de ecuatii cunoscute. etc) 5) Scrieti etapele prin care se verifica faptul ca o functie este: a) continua b) derivabila 6) Enuntati teoremele: a) Rolle b) Lagrange c) Cauchy 7) Enuntati teorema lui l’Hˆpital. 2) Scrieti toate formulele cunoscute de la geometrie analitica : a) puncte b) dreapta c) cercul d) elipsa e) hiperbola f) parabola Efectuati pentru fiecare situatie desenul figurii si scrieti definitia. reciproce. 10) Specificati etapele rezolvarii unei probleme folosind sirul lui Rolle.

⊕) la (B. 16) Scrieti etapele necesare studiului compatibilitatii unui sistem de ecuatii liniare. 18) Scrieti etapele necesare verificarii izomorfismului de la (A. 17) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A. 19) Scrieti etapele necesare verificarii faptului ca (A. ⊕.' $ d) Centrul de greutate al unei placi 14) Scrieti etapele necesare aflarii inversei unei matrici 15) Scrieti etapele necesare determinarii rangului unei matrici. 244 & % . ⊗) este inel. ⊗) prin functia f(x).*) este grup : a) Exemplificare pentru A=interval b) Exemplificare pentru A=multime.

' $ Bibliografie 1) Manual algebr˘ clasa a IX-a a 2) Manual de geometrie plan˘ ¸i trigonometrie clasa a IX-a as 3) Manual de algebr˘ clasa a X-a a 4) Manual de geometrie ˆ spatiu ¸i trigonometrie clasa a X-a ın s 5) Manual de algebr˘ clasa a XI-a a 6) Manual de analiz˘ matematic˘ clasa a XI-a a a 7) Manual de geometrie analitic˘ clasa a XI-a a 8) Manual de algebr˘ clasa a XII-a a 9) Manual de analiz˘ matematic˘ clasa a XII-a a a 10) Culegere de probleme de algebr˘ de Chiriac a 11) Culegere de probleme de algebr˘ de N˘st˘sescu a a a 12) Culegere de probleme de analiz˘ matematic˘ de Lia Arama a a 13) Culegere de probleme de trigonometrie de Turtoiu 14) Formule matematice uzuale de Rogai 15) Subiecte pentru examenul de bacalaureat 16) Subiecte pentru examenul de admitere ˆ facultate ın 245 & % .