STEFAN HRUSCA- BALADA FETEI DE FRAGI Niciodata pentru tine /n-am cules din soare flori, dar am vrut

sa-ti fie bine /si-am chemat lumina-n zori si i-am dat porunca vietii /sa te-nvaluie mereu in mireasma diminetii /de prea 'naltul dor al meu Mai frumoasa esti, iubito, /decat toate si oricum, vorba asta n-am vorbit-o/cu-alta fata pana acum. De aceea mi se pare /ca e vremea sa ma crezi si sa infloresti mai tare /cand in preajma ta ma vezi. Si cu noaptea si cu ziua, /poate-avem noroc... Daca-i noaptea, daca-i ziua /sufletul ia foc. Cine-i noaptea? Cine-i ziua? /Intr-un singur joc, tu esti noaptea, eu sunt ziua, /nunta la un loc... Cum sa nu ma-ntoarca dorul /dinspre lume, cand te-apuci s-aduci apa cu ulciorul /insetatilor de cuci? Si nu vrei sa-mi dai crezare, /daca-ti spun ca numai eu, dintr-o zare-n alta zare /pot sa te iubesc mereu. Tu, frumoaso, tu, nebuno, /fata mea cu trup de fragi, soarta rogu-te imbun-o, /sa ma scald in ochii-ti dragi. Tu porti roua in privire/nelumeste de firesc si ti-as fi pe viata mire, /de prea mult cat te doresc.