Etapele fundamentale ale procesului de consiliere

Desfasurarea practica a procesului de consiliere presupune o diversitate mare a aspectelor procedurale in functie de cazul abordat, natura problemelor cu care se confrunta, precum si in functie de orientarile teoretice pe care le adopta consilierul, de competentele sale. De aceea, nu exista un tipar sau un algoritm generalizabil in demersul complet de consiliere sau pentru dirijarea acestuia. Totusi, privind din perspectiva conditiilor psihologice fundamen-tale in desfasurarea consilierii, putem desprinde o anumita succesiune logica a verigilor sau etapelor fundamentale pe care le putem regasi intr-o forma sau alta in orice proces complet de consiliere. Din aceasta perspectiva, se pot desprinde patru etape fundamentale in desfasurarea practica a proceselor de consiliere: 1. etapa stabilirii relatiei de consiliere. 2. etapa identificarii si explorarii problemelor pe care le prezinta cazul abordat. 3. etapa planificariiactiunilor de rezolvare a problemelor. 4. etapa de aplicare (implementare) a solutiilor sau actiunilor de rezolvare a problemelor. Etapa stabilirii relatiei de consiliere poate fi considerata nu doar ca o faza pregatitoare, ci ca un moment decisiv pentru tot parcursul consilierii. Structura relatiei de consiliere si functionalitatea optima a raporturilor intercomunicative ofera cadrul fundamental pentru desfasurarea eficace a actiunii de consiliere. Multi autori au subliniat ideea ca, independent de modelele teoretice asupra consilierii, in toate sistemele de consiliere conditia fundamentala o constituie comunicarea apropiata, interactiva, intr-un context optim, cooperant consilier - client. Carl Rogers evidentia ca o consiliere eficienta trebuie sa aiba la baza o relatie bine structurata dar permisiva, care trebuie sa-l ajute pe client sa se inteleaga pe sine insusi in asemenea masura incit sa fie capabil sa faca pasi pe linia unei noi orientari. Obiectivele principale ale etapei care presupune insasi stabilirea relatiei de consiliere constau in asigurarea premiselor pentru structurarea relatiei si pentru functionalitatea sa optima. Se vor avea in vedere urmatoarele: 1. stimularea comunicarii deschise, sincere 2. realizarea unui climat de intelegere, respect si incredere 3. desfasurarea libera a unui interviu psihologic care sa permita recoltarea informatiilor despre "client" si problemele sale 4. stabilirea gestaltului (structurii) consilierii, ceea ce inseamna si asigurarea premiselor necesare pentru cooperarea deplina intre consilier si persoana consiliata, aceasta din urma

constientizind specificul acestui demers si faptul ca este necesar sa-si asume responsabilitatea eforturilor personale in demersul de analiza si rezolvare a problemelor 5. asigurarea credibilitatii necesare si indeosebi a premiselor privind confidentialitatea asupra datelor personale. Consilierul va adopta o atitudine pozitiva, neconditionata fata de subiect. Apropierea calda, sinceritatea, naturaletea comunicarii vor contribui la eliminare retinerilor sau blocajelor interioare. Se recomanda sa se insiste asupra libertatii depline pe care subiectul o va avea in legatura subiectele abordate. Se recomanda ca psihologul consilier sa manifeste o acceptanta totala, neconditionata si sa-l audieze cu rabdare, sa depaseasca momentele de tacere, facindu-l pe subiect sa inteleaga ca el este liber sa spuna orice despre sine si ca nu va fi constrins sa vorbeasca despre suiecte pe care nu doreste sa le abordeze. Se impune sa subliniem ca o alta calitate o constituie siguranta psihologica pe care trebuie sa o confere subiectului. Carl Rogers accentua ca cele doua calitati esentiale pe care trebuie sa le aiba relatia de consiliere sunt: permisivitatea si securitatea psihologica conferita clientului. Aceasta din urma decurge din faptul ca pe tot parcursul consilierii psihologice, consilierul va oferi respect, aprobare, astfel incit sa se evite orice abordare cu caracter critic sau care sa presupuna o evaluare a clientului din perspectiva sistemului personal de valori al consilierului. Relatia de consiliere va functiona optimal daca comunicarea sincera, deschisa, va fi insotita de intelegerea empatica a subiectului abordat si daca pe aceasta baza, consilierul va ajunge la ceea ce Rogers numea "referentialele interioare" ale subiectului, modul in care subiectul intelege lumea, se percepe, se vede si se intelege pe sine. In functionalitatea optima a relatiei de consiliere este important ca inca din primele sedinte sa se faca explicite aspectele legate de ceea ce numim gestaltul sau structura specifica a consilierii. Aceasta presupune o maniera speciala a comunicarii interactive, sustinuta deopotriva de client si de consilier. Consilierul indeplineste rolul de a asculta ceea ce subiectul relateaza despre sine si problemele sale. Cele 6 conditii fundamentale ale consilierii in conceptia lui Carl Rogers sunt: 1. existenta unui raport intercomunicativ intre client si consilier. 2. prezenta unei solicitari de ajutor din partea persoanei consiliate. 3. existenta unei comunicari sincere, autentice in relatia client - consilier. 4. capacitatea consilierului de a trai si de a-si exprima atitudinea pozitiva, neconditionata fata de subiectul abordat. 5. capacitatea de intelegere empatica a cadrului de referinta al clientului.

6. prezenta unei acceptante neconditionate conferite clientului, acestea fiind o premisa pentru siguranta psihologica interioara.

Etapa identificarii si explorarii problemelor clientului - obiecti-vul cel mai important este acela de a-l ajuta pe client sa-si exploreze si sa-si inteleaga propriile probleme, consilierul avind in atentie ca rolul sau este de a-l asista pe client in a-si asuma responsabilitatea rezolvarii problemelor sale. Principalele obiective ale acestei etape sunt: 1. explorarea si analiza fiecarei probleme. 2. specificarea naturii problemelor clientului. 3. stabilirea unei liste de prioritati. 4. determinarea gradului de severitate a problemelor si selectarea acelora care sunt de competenta consilierului. 5. facilitarea demersului de autoanaliza a problemelor si autoclarifi-care a situatiilor care au contribuit la geneza lor in perspectiva proiectarii acelor schimbari care pot contribui la indepartarea efectelor indezirabile. Este important sa intelegem ca eficacitatea demersului de consiliere nu este doar in functie de calitatea consilierii ci si de natura problemelor in raport cu care subiectul nu numai ca doreste ajutor, dar se si angajeaza sa le depaseasca. Sunt greu rezolvabile problemele mai vechi, mai ales acelea care se datoreaza unui mediu generator al unor situatii de risc sau stres. Nu pot fi abordate cu succes problemele cu o baza constitutionala, ereditara, pentru cei cu handicap. Etapa planificarii actiunilor de rezolvare a problemelor - se considera ca aceasta etapa urmeaza dupa ce consilierul a obtinut informatii relevante referitoare la cazul abordat. Niciodata nu se trece la demersul de interventie pina ce nu ne-am edificat asupra cazului abordat si a naturii sale. Cind este vorba despre elevi, este important ca acest demers sa cuprinda si un anumit consult interactiv care sa puna in valoare un anumit parteneriat al factorilor educationali. Sunt specialisti care insista asupra importantei unei verigi intermediare, si anume amplificarea perspectivelor de autoanaliza a problemelor. Se recomanda consilierului sa tina cont de conversatia cu persoanele din mediul educational in cazul abordat. Se au in vedere urmatoarele obiective:

1. stabilirea unui acord reciproc referitor la scopurile principale in solutionarea problemelor. 2. stabilirea unor strategii. 3. constientizarea unei ierarhizari a scopurilor (se recomanda strategia "pasilor mici" ca sa nu solicite subiectul). Consilierul trebuie sa ajute subiectul sa-si analizeze propriile probleme si sa-si proiecteze situatiile ameliorative. Consilierul il poate invata pe cel consiliat sa abordeze demersul de rezolvare pornind de la intelegerea situatiilor care au contribuit la geneza problemelor. Etapa de implementare a solutiilor - se refera la aplicarea solutiilor de catre client. In aceasta etapa rolul important il are clientul. El a fost ajutat de consilier sa vada multiple solutii alternative si sa aleaga caile accesibile lui. In acest final, clientul este beneficiarul intregului demers integrator de consiliere. Incheierea se realizeaza in conditiile in care consilierul spera ca clientul a invatat sa gaseasca solutii nu numai la vechile probleme ci si la noi eventuale probleme. In ansamblul lor, toate aceste etape sunt unitare, integrative.