Sunteți pe pagina 1din 2

Drama

Specie a genului dramatic, in proza sau in versuri cu


continut grav si cu conflicte puternice, personaje
puternice, tinzand sa exprime intreaga complexitate a
vietii.
Se defineste prin raportare la tragedie si comedie, fiind sinteza de elemente
tragice si comice, de element sublim si grotesc.
Este cea mai noua specie a genului dramatic, aparuta in secolul al XIX-lea, ca
substitut al tragediei.
Ultima tragedie a fost scrisa de Voltaire in sec. Al XVIII-lea: „Merope“.
A evoluat de-a lungul timpului, diversificandu-se d.p.d.v. tematic.
→ drama taraneasca – „Napsta“ (I.L. Caragiale)
→ drama istorica – „Razvan si Vidra“ (Hasdeu), „Apus de soare“ (B.St. Dlavrancea)
→ drama expresionista – „Mesterul Manole“
→ drama simbolista
→ drama de idei (a cunoasterii, a cautarii absolutului)
Cel mai de seama reprezentant al dramei de idei in lit. Romana – Camil
Petrescu. „Suflete tari“, „Jocul ielelor“, „Act venetian“, „Danton“, „Mioara“.
Precursorul dramei de dei in literatura universala a fost Shakespeare prin
„Hamlet“.
Adevaratul inventator a fost norvegianul H. Ibsen, modelul lui Camil Petrescu.

Trasaturile dramei de idei


o Autenticitatea trairilor sufletesti;
o Mutarea conflictului dramatic din spatiul exterior al evenimentelor, in
spatiul interior al constiintei;
o Dezbaterea de natura morala;
o Conturarea unor personaje complexe care traiesc prin intelect si care
ilustreaza categoria inadaptatilor;
o Limbaj dramatic, analitic si arborescent, incluzand foarte multi termeni
din campul semantic al psihologiei si filosofiei;
o Actiune redusa, analitica.
o Amploarea neobisnuita a indeicatiilor regizorale, transformata in
modalitate de caracterizare directa a personajelor din perspectiva
auctoriala.

Alcatuita din 3 acte si 26 de scene, „Suflete tari“ este o drama de idei, o


drama a absolutului si a cunoasterii. Piesa reprezinta o replica adresata
romantului „Rosu si negru“ de Stendhal.
„Am ramas un pretuitor al lui Stendhal [...] dar vroiam sa creez un erou cu
totul opus celui din roman, nu un ambitios rece si calculat, caci nu ma
intereseaza in primul rand un caracter, ci dimpotriva, un chinuit al revelatiilor
de constiinta“
Cautatorul de absolut este A. Pietraru, protagonistul dramei: baiat sarac,
student eminent, inzestrat cu putere de munca, talentat, ambitios, dar care
esueaza intr-o slujba marunta, acceptand sa devina bibliotecar in casa
latifundiarului Matei Boiu-Dorcani. Nimeni nu intelege de ce Andrei isi rateaza
cariera, de ce a rupt logodna cu neopata bogata a influentului om politic
Serban Saru-Sinesti. Secretul este ca Andrei o iubeste pe inaccesibila printesa
Ioana Boiu si va accepta un post modest numai pentru ai fi in preajma.
Supeba, trufasa, I il chlipseaza si il ignora.