PROCEDURA PENALA curs 06.01.

.2011 MIJLOACELE MATERIALE DE PROBA Sunt obiectele care contin o urma a infractiunii, precum si asa numitele corpuri delicte - care sunt obiectele care au fost folosite pentru savarsirea infractiunii sau care reprezinta produsul infractiunii. Mijloacele materiale de proba reprezinta mijloace de proba esentiale. Sunt numite si martori muti ai procesului penal pentru ca fac legatura intre fapta materiala si persoana inv/inc. De regula, se ataseaza la dosarul cauzei, pentru a fi avute in vedere la stabilirea adevarului. Cand nu pot fi atasate la dosar, se vor efecuta dupa caz fotografii sau schite care se vor depune la dosar. Se fixeaza intotdeauna prin intermediul procesului verbal. Descoperirea, ridicarea si fixarea mijloacelor materiale de proba precum si a inscrisurilor care sunt supuse aceluiasi regim juridic se realizeaza prin asa numitele procedee probatorii care sunt in esenta mijloacele, modalitatile prin care se obtin mijloacele materiale de proba: ridicarea de obiecte sau inscrisuri, perchezitia, cercetarea la fata locului, reconstituirea. a) Ridicarea de obiecte sau inscrisuri orice persoana fizica/juridica care detine un obiect sau un inscris care ar putea servi la stabilirea adevarului, are obligatia sa prezinte de indata organului judiciar competent; in mod corelativ atunci cand organul judiciar cunoaste o persoana fizica/juridica detine un inscris care ar putea servi la stabilirea adevarului, are obligatia de a solicita in mod expres persoanei respective predarea obiectului sau inscrisului. La solicitarea organului judiciar, persoana ce detine un asemenea obiect/inscris, are obligatia de a-l prezenta si a-l preda imediat. Daca refuza sa predea obiectul/inscrisul solicitat, organul judiciar dispune in mod expres ridicarea silita. Procurorul dispune in faza de urmari penala prin rezolutie motivata iar instanta prin incheiere motivata. Cu privire la indeplinirea acestei dispozitii, se intocmeste un proces verbal de ridicare silita. Acest proces e precedat de deplasarea organului judiciar la domiciliul persoanei. Daca instanta decide ridicarea silita in faza de judecata, dispozitia instantei se aduce la indeplinire prin procurorul care participa la sedinta de judecata, cu exceptia cercetarii locale cand instanta procedeaza nemijlocit la ridicarea silita. De regula insoteste perchezitia. b) Perchezitia este procedeul probatoriu prin intermediul caruia se urmareste cautarea de obiecte sau inscrisuri care ar putea servi aflarii adevarului; atunci cand exista date sau indicii ca o persoana fizica/juridica detine asemenea obiecte/inscrisuri, precum si atunci cand persoana cu

privire la care exista presupunerea ca le detine tagaduieste existenta lor. Ea este subsidiara ridicarii. Este de 2 feluri: - Domiciliala patrunderea intr-un spatiu, in locuinta sau in incinta sediului unei persoane, de aceea pentru ca perchezitia aduce atingere grava dreptului la viata persoanei, corespondenta persoanei, proprietatii, ea trebuie ordonata, autorizata de judecator. Competenta apartine judecatorului din primei instante. Judecatorul nu actioneaza din oficiu ci numai la cererea expresa a procurorului care supravegheaza urmarirea penala. Procedura de examinare a propunerii si de autorizare este nepublica. Ea se realizeaza in camera de consiliu cu participarea obligatorie a procurorului datorita necesitatii garantarii confidentialitatii procedurii. Judecatorul autorizeaza perchezitia printr-o incheiere motivata. In baza incheierii, judecatorul emite autorizatia de perchezitie. - Corporala efectuata asupra corpului unei persoane sau asupra unui vehicul. Spre deosebire de cea corporala nu este necesara de autorizarea judecatorului. Poate fi ordonata de organul de cercetare penala sau de procuror in cursul urmarii penale, sau de instanta in cursul judecatii. Perchezitia nu poate fi autorizata decat in cadrul unui proces penal legal, este necesar sa fie inceputa urmarirea penala. Autorizatia trebuie sa contina obligatoriu urmatoarele mentiuni: - Denumirea instantei - Numarul dosarului - Data emiterii autorizatiei (an, luna, zi) - Denumirea faptei si incadrarea juridica - Numele si prenumele invinuitului - Numele si prenumele persoanei fizice/juridice unde urmeaza sa se efectueze perchezitia - Durata de valabilitate a autorizatiei Autorizatia poate fi folosita o singura data in aceeasi cauza penala. Executarea dispozitiei nu poate fi efectuata in timpul noptii, cu exceptia infractiunilor flagrante. Poate fi efectuata intre ora 6-20. Daca a inceput insa inalauntrul acestui interval si pana la 20 nu s-a finalizat, poate continua si in timpul noptii. Punerea in executare a dispozitiei se efectueaza in faza de urmarire penala de procuror sau prin lucratorului ofiterului de politie judiciara delegat. Intr-un singur caz trebuie efectuata de procuror nemijlocit, in cazul perchetiei unui birou avocatial. Perchezitia consta in patrunderea in locuinta sau in sediu si apoi , daca este cazul, in deschiderea tuturor usilor, a spatiilor in care se presupune ca se gasesc obiectele/inscrisurile cautate. Cautarea insa dupa

parerea noastra trebue sa aiba caracter exceptional, fiind conditionata de refuzul expres al persoanei cu privire la care exista presupunerea ca le detine de a le preda. Totodata, procurorul sau organul de cercetare penala dupa caz va solicita persoanei perchezitionate sa deschida toate spatile in care este posibil sa existe obiectele sau inscrisurile cautate. In cazul in care perchezitionatul refuza, organul de urmarire penala la proceda in mod nemijlocit la cautare. In situatia in care sunt gasite obiectele sau inscrisurile cautate, se va proceda la ridicarea acestora. In cazul unor bunuri perisabile, organul de urmarire penala are obligatia de a lua masuri de valorificare. In cazul in care organul de urmarire penala descopera alte obiecte sau inscrisuri decat cele cautate, a caror detinere e interzisa potrivit legii, va proceda la ridicarea acestora. In situatia in care obiectele care au fost ridicate urmeaza sa fie supuse confiscarii speciale, acestea se vor pastra pana la solutionarea definitiva a cauzei penale. Daca nu sunt supuse confiscarii speciale, acestea se vor restitui persoanei de la care au fost ridicate. In acest caz restituirea acestora se poate dispune inainte de solutionarea definitiva a cauzei penale. In cazul corespondentei, exista o procedura speciala. Este vorba de obiectele si corespondentele care se afla in detinerea unor unitati postale sau de transport. In acest caz, in vederea ridicarii acestora este necesara obtinerea prealabila a unei autorizari din partea judecatorului, fiind aplicabile prevederile legale referitoare la autorizarea interceptarilor si inregistrarilor de convorbiri (art 91 ind. 1, al.1 CPP). Competenta apartine presedintelui instantei sau judecatorului delegat. Cu privire la efectuarea perchezitiei domiciliale, se va intocmi un proces verbal. In cuprinsul procesului verbal de perchezitie domiciliala, pe langa mentiunile generale prezentate, va contine si mentiuni privind autorizatia de perchezitie, numele si prenumele invinuitului si descrierea tuturor obiectelor si a inscrisurilor care au fost gasite. Este necesar sa se mentioneze atat cele ridicate cat si cele neridicate. Acestea se numeroteaza. In caz de ridicare, se aplica in mod obligatoriu sigiliul organului de urmarire penala. Atunci cand nu este posibil acest lucru, acestea pot fi impachetate si se va aplica sigiliul pe pachetul care contine obiectele si inscrisurile ridicate. In cazul in care este vorba de obiecte sau inscrisuri care nu pot fi ridicate, acestea se vor lasa in custodie unui custode. In cazul inscrisurilor, organul de urmarire penala ar putea sa aprecieze ca nu este necesara ridicarea inscrisului in original, ridicand o copie a inscrisului.

Principiul este cel potrivit caruia perchezitia nu se poate efectua in absenta persoanei perchezitionate. In mod exceptional, daca acesta nu este prezent, perchezitia se poate efectua in prezenta unui membru al familiei, unui reprezentant sau chiar in prezenta unui vecin. Daca inv/inc este arestat, va fi adus la efectuarea perchezitiei. Doar daca deplasarea acestuia nu este posibila, poate fi reprezentat la fel (art. 104, al.4 CPP). Procesul verbal se semneaza de organul de urmarire penala si de cei 2 martori asistenti precum si de celelalte persoane prezente. Cand se dispune de instanta, efectuarea perchezitiei se realizeaza de procuror. Cercetarea la fata locului acel pocedeu probatoriu ce poate fi efectuat atat in faza de urmarire penala cat si in faza de judecata. Atunci cand organul judiciar apreciaza ca sunt necesare unele verificari privind situatia de fapt chiar la locul unde s-a savarsit fapta, precum si atunci cand exista nelamuriri privind starea de fapt, ori atunci cand se impune stabilirea pozitiei mijloacelor materiale, cand se impune fixarea si ridicarea acestora, ori atunci cand se aprecieaza ca e necesara descoperirea si verificarea urmelor infractiunii care ar putea exista la locul savarsirii faptei. Prezenta partilor nu este obligatorie si nici a invinuitului sau inculpatului. Acestea pot fi citate. Participarea procurorului este obligatorie, dar si a martorilor asistenti. Cercetarea la fata locului se realizeaza in mod nemijlocit de procuror in faza de urmarire penala sau de lucratorul de politie judiciara delegat. Daca se descopera mijloace materiale de proba sau inscrisuri, se vor ridica dupa procedura obisnuita. Cu ocazia cercetarii la faza locului se va intocmi procesul verbal de cercetare la faza locului + mentiuni speciale: obiectele si inscrisurile gasite, o descriere a situatiei de fapt existenta. Procesul verbal se semneaza de organul judiciar, de instanta, de grefier daca este cazul si de persoanele prezente. Cu ocazia cercetarii la fata locului se pot face fotografii, schite si planse care se vor atasa la procesul verbal. Organul judiciar poate interzice persoanelor prezente sa comunica intre ele. Procesul verbal se depune la dosar si este folosit! (e fundamental in caz de omor)
c)

d) Reconstituirea mijloc de proba de refacere a mecanismului faptei. In aceleasi conditii existente in momentul savarsirii faptei. Se realizeaza chiar la locul faptei si se urmareste sa existe aceleasi conditii ce au existat la momentul savarsirii faptei. Reconstituirea nu se poate face fara prezenta partilor. Se consemneaza intr-un proces verbal. Presupune 2 martori asistenti.

Procesul verbal de reconstituire contine mentiuni generale si mentionarea descrieii activitatilor. Se pot realiza fotografii, schite, planse, atasate la procesul verbal. Fotografiile sunt mijloace de proba, ele provenind de la parti sau de la alte persoane si stabilesc la aflarea adevarului daca consemneaza fapte sau imprejurari de fapt care au legatura cu obiectul cauzei; ele nu pot fi preconstituite. Nu sunt mijloace de proba distincte.

CONSTATARILE TEHNICO STIINTIFICE Desi figureaza printre mijloacele de proba, sunt procedee probatorii. Mijloacele de proba sunt rapoartele de constatare tehnico stiintifica. Constatarea tehnico stiintifica est procedeul prin care organul de urmarire penala recurge la cunostiintele unui specialist in vederea stabilirii unei situatii de fapt pentru care sunt necesare cunostiinte de specialitate. Nu este posibila decat in faza de urmarire penala. Pentru ca organul de urmarire penala sa recurga la o constatare tehnico stiintifica trebuie indeplinite urmatoarele conditii: 1. Sa existe pericol de disparitie a unor mijloace de proba 2. Sa existe pericol de schimbare a situatiei de fapt 3. Sa existe urgenta Costatatea tehnico stiintifica presupune in mod obligatoriu ca lamurirea aspectelor pentru care se recurge la acest procedeu sa reclame urgenta. Pot fi folosite doar in situatii exceptionale. Poate fi efectuata de specialisti chiar din cadrul organului de urmarire penala. Se dispune de procuror printr-o rezolutie motivata, prin intermediul careia procurorul stabileste intrebarile la care trebuie sa raspunda specialistul, fixeaza obiectul, stabileste termenul de efectuare. Se materializeaza intr-un raport de contatare tehnico stiintifica si care este mijloc de proba. Raportul are 3 parti: 1. Parte introductiva - se face referire la obiectul constatarii, intrebari, termen, materialul pe care specialistul l-a avut la dispoztiei, 2. Parte descriptiva descriere a operatiunilor efectuate de specialist 3. Concluziile : certe sau probabile. Cele probabile vor putea fi folositee daca se coroboreaza cu alte stari de fapt. Raportul se depune la dosar si este mijloc de proba. Este un mijloc de proba facultativ. Nu poate fi dispusa in faza de judecata! -

(intrebare de grila) Instanta poate dispune doar refacerea sau completarea constatarii. CONSTATAREA MEDICO LEGALA Este procedeu probatoriu. Este in principiu facultativa. Are aceeasi natura juridica cu o constatare tehnico stiintifica. Ele sunt prezentate impreuna. Este insa obligatorie in anumite cazuri. Inseamna recurgerea la cunostiintele de medicina legala a unui medic legist, atunci cand organul de urmarire penala apreciaza ca este necesara pentru lamurirea situatiei de fapt, daca aceasta reclama cunostiinte de medicina. Nu poate fi efectuata decat in timpul urmaririi penale. Este obligatorie in urmatoarele situatii: - In caz de moarte violenta - Moartea a carei cauza nu se cunoaste - Moarte suspecta - Cand este necesara examinarea corporala a unei persoane Se finalizeaza cu raport de constatare medico legala. Principiul este libertatea de apreciere EXPERTIZA Este un procedeu probatoriu prin care organul judiciar penal,. Fie organul de urmarire penala recurge la serviciile de specialitate ale unui expert daca stabilirea adevarului sau a starii de fapt necesita cunostiintele unui expert. Expertizele sunt de mai multe feluri: - Expertize criminalistice - Tehnice - Medico-legale - Contabile - Psihologice Expertizele se poate efectua doar de un expert! Poate fi expert o persoana care este autorizata in aceasta calitate de catre Ministerul de Justitie. Principiul care guverneaza numirea, desemnarea expertilor este cel al expertilor oficiali, inscrisi pe lista expertilor autorizati de Min. de Justitie. A fost creat un corp al expertilor speciali, organizat in: institutii de expertiza, cum este cazul expertizelor criminalistice care se efectueaza de laboratoarele de expertize criminalistice si INC si expertizele medico-legale care se

efectueaza dupa caz de cabinetele medico-legale, serviciile de medicia legala, institutele de medicina legala din cadrul centrelor universitare, inclusive comisiile de avizare si control din centrele universitare, INML Mina Minovici. - birouri locale de expertiza cum este cazul expertizelor tehnice, contabile, psihologice, etc. in ceea ce priveste procedura, in faza de urmarire penala procurorul dispune efectuarea expertizei prin ordonanta motivata iar in faza de judecata instanta dispune prin incheiere motivata. Doar in cazul expertizelor contabile se prevede expres ca procurorul dispune prin ordonanta. Procedura expertizei este de 2 feluri: procedura aparent contradictorie in cazul in care expertiza urmeaza sa se efectueze de institutele de specialitate. In cazul acestor expertize, expertul care va efectua expertiza nu este desemnat de organul judiciar ci de institutul de specialitate din care face parte expertul. Atunci cand se dispune o expertiza criminalistica sau medico-legala, organul judiciar se va adresa Institutului National de Criminalistica sau organului medical competent care va numi expertul care va efectua expertiza. Organul judiciar nu are competenta in ceea ce priveste desemnarea expertului, totusi procedura nu este necontradictorie deoarece fata de modificarea introdusa in CPP prin L. 281/2003, si in cazul acestor expertize partile au dreptul sa-si desemneze un expert care are dreptul de a participa la efectuarea expertizei si care va semna raportul de expertiza alaturi de expertul desemnat oficial. In acest caz, organul judiciar are obligatia de a chema in fata sa expertul, de a-i pune la dispozitie materialul necesar, de a-l intreba daca are nelamuriri si de a-i explica drepturile pe care le are in efectuarea expertizei. Totodata organul judiciar are obligatia de a explica partilor dreptul de a fi informate cu privire la termenul de efectuare al expertizei si corelativ dreptul expertului de a lua legatura cu partile, inclusiv de a convoca partile daca apreciaza ca este necesar pentru a obtine toate lamuririle de care are nevoie pentru efectuarea expertizei. procedura contradictorie expertizele efectuate de birourile locale de expertiza, deoarece in aceasta situatie organul judiciar va solicita birourilor locale de expertiza sa le trimita o lista de experti, urmand ca desemnarea expertului sa se realizeze de organul judiciar, fie de organul de urmarire penala, dintre expertii aflati pe lista de experti. Dupa desemnarea expertului oficial, organul judiciar are obligatia de a-l chema pentru a-i pune la dispozitie materiale dosarului, pentru a-i comunica termenul de efectuare a expertizei si pentru a-l incunostiinta cu privire la dreptul pe care il are de a lua legatura cu partile pentru
-

eventualele lamuriri de care are nevoie, i se amintesc intrebarile la care trebuie sa raspunda, iar expertul poate formula obiectiuni cu privire la intrebari. Si in acest caz partile au dreptul de a-si desemna un expert (expertul recomandat de parti) care trebuie chemat si el in stanta si are aceleasi drepturi ca expertul oficial. Se finalizeaza printr-un raport de expertiza care are aceleasi parti (introductiva, descriptiva, concluzii). Suplimentul de expertiza poate fi dispus atunci cand se contata ca expertiza e incompleta sau concluziile sunt neclare. Expertul poate intocmi un supliment de epxertiza in scris ce se depune la dosar sau poate fi chemat in fata instantei penale pentru a fi ascult cu privire la obiectiunile formulate. Instanta are aceasta optiune: de a dispune un supliment de expertiza sau de a chema si asculta expertul. O contra expertiza poate fi dispusa cand se contesta exactitate concluziilor; daca instanta are indoieli. Comisie de 2 sau 3 experti.

MASURILE PROCESUALE Nu sunt indispensabile procesului penal. Ele reprezinta forme, modalitati de constrangere care pot fi dispuse de organul judiciar in oricare din fazele procesului penal in scopul asigurarii normalei desfasurari a procesului penal, a impiedicarii sustragerii invinuitului sau inculpatului de la urmarire sau de la judecata or pentru garantarea confiscarii speciale, a repararii prejudiciului cauzat de infractiune sau a executarii pedepsei amenzii. Masurile procesuale au in general caracter exceptional si intotdeauna trebuie sa fie motivate. Se dispun atunci cand se apreciaza ca este necesar. Sunt de mai multe feluri dupa natura lor juridica: 1. masuri preventive aceste masuri au caracter personal si se pot dispune fata de invinuit sau inculpat. Ele au ca scop asigurarea desfasurarii normale a procesului penal si impiedicarea sustragerii invinuitului, dupa caz de la urmarire penala, de la judecata sau de la executarea pedepsei. Acestea sunt: - retinerea, - obligarea inv/inc de a nu parasi localitatea, - obligarea inv/inc de a nu parasi tara, - arestarea preventiva Conform al. 2 al art 136 CPP, au aceasi natura juridica de masura preventiva si eliberarea provizorie sub control judiciar sau cautiune. 2. Masuri de ocrotire au caracter personal. Se pot dispune in cursul procesului penal fata de persoanele care au nevoie de ocrotire si care pot fi minori sau incapabili si care se afla in ingrijirea si sub

ocrotirea inv/inc, fata de care s-a dispus o masura preventiva privativa de libertate. Ex: retinerea sau arestarea preventiva. 3. Masuri de siguranta masuri procesuale cu caracter personal, care pot fi dispuse in cursul procesului penal fata de inv/inc care este considerat periculos pentru societate datorita bolii sau intoxicatiei cronice cu alcool sau stupefiante: obligare la tratament medical si internarea medicala 4. Masuri asiguratorii caracter real, se rasfrang asupra bunurilor inv/inc, ori daca este cazul si asupra bunurilor partii responsabile civilmente. Acestea sunt: oprirea, sechestrul asigurator si inscriptia ipotecara. Toate se iau doar in cadrul procesului penal!

1. Masurile preventive
Se pot lua doar in cadrul procesului penal. Presupun indeplinirea unor conditii stricte, avand in vedere ca acestea au continut coercitiv masuri de contrangere. Aduc atingere grava drepturilor si libertatilor individuale si miscare a persoanei in procesul penal. Conditiile generale de luare a masurilor preventive: a) Trebuie sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. Probele (elementele de fapt) nu trebuie sa atinga pragul necesar pentru stabilirea faptelor care stau la baza unei solutii de condamnare ci probele trebuie sa se situeze la pragul minim din care sa rezulte motive verosimile sau plauzibile ca o persoana a savarsit fapta; de aceea pentru indeplinirea acestei conditii sunt suficiente si indiciile temeinice care sunt definite in art 68, al 1 CPP si sunt simple informatii din care insa trebuie sa rezulte o presupunere care trebuie apreciata in concreto ca rezonabila, ca persoana a savarsit fapta. Nu este necesara certitudinea. Este necesar insa sa existe o punte de legatura intre fapta materiala si persoana invinuitului sau inculpatului. Aceasta punte de legatura trebuie sa rezulte fie din probe fie din indiciile temeinice. b) Pedeapsa prevazuta de lege sa fie detentiune pe viata sau inchisoarea indiferent de limite. Pedeapsa inchisorii poate fi alternativa cu pedeapsa amenzii. In mod exceptional in cazul arestarii preventive insa, ped inchisorii trebuie sa fie singura. Arestarea preventiva nu poate fi dispusa daca se prevede alternativ si pedeapsa amenzii. Pedeapsa inchisorii poate fi in orice cuantum in principiu. In mod exceptional in cazul arestarii, masura poate fi dispusa doar daca pedeapsa este inchisoarea mai mare de 4 ani.

Sa existe un temei concret care determina luarea masurii. este o conditie generala. In cazul retinerii si arestarii preventive, temeiurile sunt prevazute expres in art. 148 CPP, de la litera a pana la 7 (MUSAI STIUT!!!) care corespund cazurilor juridice de retinere si de arestare preventiva. Acestea sunt urmatoarele: - A) Inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau judecata sau exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarire penala, de la judecata sau de la executarea pedepsei. este necesar sa se stabileasca savarsirea de invinuit sau a inculpat, distinct de fapta pentru care exista probe, a unei fapte materiale de sustragere cu intentie de la urmarire penala sau de la judecata in modalitatile prevazute expres. Este vorba de fuga. De regula inculpatul se sustrage intr-o asemenea modalitate in caz de infractiune flagranta cand inculpatul e surprins savarsind fapta si nu se lasa prins. Ascunderea se poate materializa in parasirea domiciliului, a resedintei, a locului de munca si mutarea in alt loc necunoscut. este prezent si atunci cand in viitor inv.inc se va sustrage in viitor. Ex: si-a procurat bilete de calatorie, si-a vandut locuinta, a transmit informatii ca pleaca desi era pornit procesul impotriva sa. Inv/inc trebuie sa cunoasca faptul ca exista un proces penal pornit impotriva sa. - A1) invinuitul sau inculpatul a incalcat cu reacredinta masura obligarii de a nu parasi localitatea sau de a nu parasi tara, ori obligatiile care ii revin pe durata masurii. - Includerea acestui caz de arestare prin OUG 60/2006 printre temeiurile de retinere si arestare preventiva este neadecvata pentru ca in acest caz arestarea nu se dispune pentru motivul savarsirii de inv/inc a unei fapte prevazute de legea penala, ci se dispune pe motivul refuzului acestuia de a se supune unei masuri si unor obligatii care i-au fost impuse de organul judiciar. De asemenea, spre deosebire de celelalte cazuri de retinere si arestare, pentru acest caz arestarea este obligatori, nu facultativa. Dupa parerea noastra, acest caz nu poate conduce la luarea unei masuri preventive ci conduce la inlocuirea unei masuri preventive cu alta. Art 145 al. 3 CPP prevede in mod expres ca atunci cand invinuitul sau inculpatul incalca cu rea credinta masura obligarii acestuia de a nu parasi localitatea precum si
c)

obligatiile care revin, aceasta se inlocuieste cu masura arestarii preventive. - B) exista date ca invinuitul sau inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unei parti, a unui martor sau a unui expert ori prin alterarea, distrugerea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba. Pentru existenta acestui caz de arestare nu este suficient sa se stabileasca legaturile, contactele inv/inc cu martorul sau cu expertul ci este necesar sa se stabileasca savarsirea de catre acesta a unei infractiuni contrete de influentare. Influentarea se poate realiza direct sau indirect (ex. Prin intermediul avocatului). Necesar din necesitatile garantarii adevarului in procesul penal. Nu se poate dispune arestarea pe acest temei pe baza unor simple afirmatii ci trebuie sa existe date (elemente de fapt obiective din care sa rezulte o pesupunere rezonabile) ca inc a savarsit asemenea acte. Exista date fata de timpul prezent. Masura arestarii nu poate fi luata pentru actiuni care au fost realizate in trecut ci este necesar ca actiunea de zadarnicire a aflarii adevarului sa se realizeze dupa inceperea urmaririi penale. Timpul prezent, de asemenea, subliniaza caracterul actual al acestui temei.
- C) exista date ca inculpatul pregateste savarsirea

unei noi infractiuni. Pentru existenta acestui caz este necesar sa existe date in sens de informatii din care sa rezulte o presupunere rezonabila ca inv/inc realizeaza actiuni materiale, concrete, efective de pregatire in vederea savarsirii unei noi infractiuni. Ex. Procurarea de obiecte, inchiriere unui spatiu, purtarea de conversatii. Esential pentru ca masura sa fie retinuta pe acest temei este ca pregatirile pentru noua infractiune sa se realizeze dupa inceperea urmaririi penale. Este folosit si aici timpul prezent.trebuie ca actele de pregatire sa fie in desfasurare in momentul la care se ia masura arestarii.
- D)

inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune. Este necesar sa existe o rezolutie de incepere a urmaririi penale pentru noua infractiune cu intentie, iar aceasta sa se situeze in timp dupa inceperea urmaririi penale pentru fapta cu privire la care se dispune masura. Timpul folosit de legiuitor, timpul trecut, are in

vederea infractiunea savarsita inaintea inceperii urmaririi penale.

- E) exista date ca invinuitul face presiuni asupra

persoanei vatamate sau incearca o intelegere frauduloasa cu aceasta. Acest caz are o dubla ratiune: aceea de a proteja victima infractiunii si aceea de a garanta aflarea adevarului. Este necesar sa se stabileasca savarsirea de catre inculpat a unor actiuni complete, sa se stabileasca presiunile (prin amenintare, violenta). Intelegerea trebuie dovedita, nu poate fi prezumata si trebuie sa priveasca schimbarea declaratiei.
- F) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care

legea prevede inchisoarea sau detentiunea pe viata si lasarea sa in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica. Pericolul concretu pentru ordinea publica nu trebuie confundat cu pericolul social si nu trebuie prezumat ci trebuie dovedit. Spre deosebire de celelale cazuri, pentru acest caz se cere sa exite probe! Pornindu-se de la caracterul extrem de vulnerabil al acestui caz, pe luarea masurii pe acest temei este necesar ca distinct de problele cauzei la baza pericolului pentru ordinea publica trebuie sa stea fapte materiale concrete din care sa rezulte ca daca invinuitul sau inculpatul este lasat liber, atunci o intreaga comunitate s-ar simti in neliniste si nesiguranta. (cazurile Calmanovici vs Romania, Scundeanu contra Romania si Jiga contra Romaniei ). In privinta obligatii inculpatului de a nu parasi tara nu este necesar sa fie prezent niciunul din cazurile din art 148 CPP, insa nu inseamna ca nu trebuie sa existe temeiuri. Astfel in cazul celor doua masuri, temeiurile sunt mentionate cu titlu generic in art. 137 al. 3 CPP, care prevede expres ca actul prin care se dispune obligativitatea inculpatului de a nu parasi tara trebuie sa ridice si temeiurile concrete care au impus luarea masurii. este vorba de acele temeiuri care sunt justificate de necesitatea de a garanta prezentarea inv/inc in fata organului judiciar competent la toate chemarile care se fac. Competenta luarii masurilor preventive: Retinerea poate fi dispusa atat de organul de cercetare penala cat si de procuror si numai in faza de urmarire penala.

Obligarea invinuitului sau inculpatului de a nu parasi tara sau localitatea poate fi dispusa in faza de urmarire penala de procuror sau de judecator, iar in faza de judecata de instanta penala. Arestarea preventiva atat fata de invinuit cat si fata de inculpat, atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii poate fi dispusa doar de judecator Liberarea provizorie (nu este supusa conditiilor generale) sub control judiciar sau pe cautiune poate fi dispusa in faza de urmarire penala si in faza de judecata doar de instanta penala.

Actul prin care se dispune masura preventiva -: Retinerea prin ordonanta data de procuror Obligarea - procuror prin ordonanta si judecator si instanta prin incheiere Liberarea de instanta prin incheiere Arestarea - prin incheiere de judecator Actul trebuie sa contina in mod obligatoriu cu titlu general prezentarea faptei materiale, a denumirii acesteia, a incadrarii juridice si a limitelor de pedeapsa prevazute in textul incriminator. Actul prin care se dispune retinerea si arestarea preventiva in mod obligatoriu va contine si va include cazul de arestare prevazut in art 148 CPP precum si temeiurile concrete din care rezulta acesta. Actul prin care se dispune obligarea de a nu parasi tara sau localitatea va trebui sa includa temeiurile concrete care au impus luarea acestei masuri.

Sesizarea procurorului privind masurile preventive Organul de cercetare penala nu poate dispune decat o singura masura preventiva si anume retinerea (masura politieneasca). Cu privire la celelalte masuri intocmeste propuneri motivate pe care le adreseaza procurorului. Procurorul dispune in termen de 24 de ore pentru parasirea

tarii. In caz de masura arestarii preventive, procurorul are obligatia de a o examina de indata si de a lua decizia cu privire la sesizarea judecatorului. Luarea masurilor preventive Retinerea (art 143-144 CPP) masura preventiva privativa de libertate care consta in privarea invinuitului sau inculpatului de libertatea fizica de miscare pe o perioada de timp scurta, de cel mult 24 de ore in interesul urmaririi penale. Persoana invinuitului sau a inculpatului ramane in sediul politiei sau intr-un loc special, este impiedicat sa se deplaseze, fiind privata de un drept elementar care este acordat de insasi recunoasterea libertatii individuale de a veni si de a merge. Ratiunea retinerii este aceea de a pune persoana invinuitului sau inculpatului la dispozitia exclusiva a organului de urmarire penala pentru a fi supusa audierii in vederea formularii actiunii penale. De aceea conditiile de retinere sunt stricte. Conditiile de fond sunt cele generale. Ceea ce e important de stiut e ca inca zul retinerii pedeapsa prevazuta de lege trebuie sa fie inchisoara fie ea alternativa cu amenda si indiferent de cuantumul acesteia. Spre deosebire de arestare poate fi dispusa pe langa situatiile aratate in art 148 CPP si in caz de infractiune flagranta. De asemenea, pentru ca de regula retinerea unei persoane este precedata de conducerea suspectului la sediulpolitiei, din durata retinerii se va deduce durata conducerii administrative a invinuitului sau inculpatului la sediul politiei, masura prevazuta expres de art 31 lit B din legea politie 218/2002. Masura retinerii poate fi dispusa nu numai fata de invinuit ci si fata de inculpat. In privinta procedurii, retinerea poate fi dispusa daca exista probe sau indicii temeinice ca inv/inc a savarsit o fapta prevazuta de legea penala numai dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului in prezenta unui aparator. Ascultarea este obligatorie. Nu trebuie sa priveasca fondul cauzei. Trebuie sa priveasca motivele retinerii. Este caz de asistenta juridica obligatorie. Inainte de ascultare organul de urmarire penala are obligatia sa-i comunica inv/inc drepturile procesuale: dreptul de a avea un aparator, (in cazul in care nu doreste sasi angajeze un aparator, i se desemneaza unul din oficiu). Inainte de ascultare, organul de urmarire penala are obligatia de a-i spune ca are dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i atentia ca daca face o declaratie poate fi folosita impotriva sa. Atunci cand retinerea se dispune de organul de cercetare penala, acesta este obligat ca in termen de cel mult 10 ore sa incunostiinteze pe procurorul care supravegheaza urmarirea penala despre luarea masurii retinerii.

In acelasi termen de 10 ore org de cerc penala intocmeste si propunerea motivata de sesizarea judecatorului in vederea luarii masurii arestarii preventive, dupa regulile de la art 146 si 149 ind. 1 CPP. Procurorul in situatia in care dispune retinerea, are posibilitatea de a sesiza judecatorul in acelasi interval de timp (primele 10 ore de retinere). In toate cazurile msura retinerii se dispune prin ordonanata motivata. Ordonanta are o natura juridica mixta: act procesual cat si procedural. Astfel nu se mai emite mandat. Incarcerarea retinutului se realizeaza direct in baza ordonantei. Ea trebuie sa contina toate notiunile ce trebuie sa le contina orice ordonanta (art. 203 CPP) si in plus mentiuni referitoare la fapta, denumirea faptei, incadrare juridica, pedeapsa, cazul, durata (mentiune esentiala!), ziua si ora la care a inceput si la care s-a termiant retinerea. Impotriva retinerii exista cale de atac a plangerii in temeiul art. 140 ind. 1 CPP. Astfel daca ordonanta este data de organul de cercetara penala, plangerea se va solutiona de procurorul care supravegheaza urmarirea penala, iar daca e data de procuror, se va solutiona de procurorul ierarhic (art 278 CPP). Procurorul competent poate sa admita sau sa revoce plangerea. In caz de respingere masura este mentinuta si in caz de admitere este pus in libertate. Plangerea nu are efect suspensiv si trebuie sa fie solutionata inainte de expirarea duratei masurii. In legatura cu aducerea la cunostinta a masurii, masura retinerii este supusa unei proceduri de aducere la cunostiinta fata de invinuit sau inculpat. Ea include: 1. Informarea inv/inc cu privire la motivele retinerii 2. Informarea inv/inc cu privire la motivele invinuirii 3. Explicarea drepturilor procesuale Aducerea la cunostiinta a masurii se realizeaza in mod obligatoriu in prezenta aparatorului. Cu aceasta ocazie, inv/inc i se recunoaste dreptul de a solicita in mod expres organului de urmarire penala sa fie incunostiintat unul din membrii familiei despre luarea masurii (sotul sau o ruda apropiata) ori o alta persoana pe care o poate desemna. Cererea care o formuleaza inv/inc poate fi admisa sau respinsa. Daca organul de cercetare penala este cel care a luat masura, acesta va informa imediat, neintarziat procurorul care supravegheaza urm penala cu privire la solicitarea persoanei retinute. In functie de interesul urmaririi penale, procurorul este cel care va decide cu privire la solicitarea inv/inc retinut. Procedura prevazuta in art. 137, ind. 1 CPP.