Sunteți pe pagina 1din 128

Paul Laffont: Pasiunea pentru benzile desenate reprezinta un extraordinar spatiu de intalnire si de comunicare

Domnul Paul Laffont a revenit in Romania, unde a ocupat functia de atasat cultural intre 1991 si 1997, pentru a da o mana de ajutor Aliantei Franceze din Constanta in organizarea editiilor Salonului International de Banda Desenata. Este implicarea mai mult decat competenta a domniei sale un ecou binevenit al carierei sale diplomatice, in care politicile culturale de care s-a ocupat auinclus si benzile desenate, sau mai degraba o pasiune personala intensa, originara in fascinatia copilariei, dar la fel de demna si de interesul matur al unui erudit? In ce masura imaginarul contemporan este marcat de benzile desenate? Ce ne pot spune nou benzile desenate despre noi insine? Dialogul de mai jos isi propune, daca nu sa raspunda definitiv acestor intrebari, macar sa suscite altele, cel putin la fel de relevante!... (prezentare si interviu de Madalin Rosioru)

Maniaque B.D.: Pentru inceput, v-as ruga sa va prezentati, foarte pe scurt... Paul Laffont: M-am nascut intr-un orasel din sud-estul Frantei. Dupa absolvirea facultatii de Litere de la Grenoble am predat, vreme de cativa ani, limba italiana, la Marsilia si Aix-enProvence. Am renuntat la invatamant in favoarea Ministerului de Externe, devenind director de Alianta Franceza. Mi-am desfasurat activitatea in Malta, Columbia, Italia, Romania. Intre 1991 si 1997 am ocupat functia de atasat cultural francez in Bucuresti, dupa care m-am intors la Paris. In prezent, m-am retras din activitate, continuand, insa, sa ma ocup de diverse 1

actiuni culturale, care prezinta, in plus, avantajul de a se mula pe propriile mele interese si pasiuni! M.BD.: Ce a reprezentat, pentru cariera dumneavoastra diplomatica, Romania? P.L.: Probabil intervalul de maxim interes al carierei mele. Gratie oamenilor deosebiti pe care am avut onoarea sa-i intalnesc aici, am avut oportunitatea de a cunoaste bine Romania, asistand la sase ani esentiali ai istoriei sale recente, cu turnuri delicate, uneori ironice, adesea tragice. M.BD.: Cum (si mai ales cand) au interferat benzile desenate cu viata personala, respectiv cariera diplomatica a domniei voastre? P.L.: Prima intalnire cu benzile desenate dateaza, evident, din copilarie, din vremea cand inca nici nu stiam sa citesc (pentru ca, dat fiind impactul imaginilor, adesea banda desenata nu are nevoie de prea multe cuvinte). Apoi relatia s-a diversificat: am devenit, pe de o parte, un cititor impatimit de benzi desenate, apoi, pe de alta parte, fie am avut ocazia sa ma ocup de promovarea acestora, ca urmare a indatoririlor mele oficiale, fie chiar sa particip la editarea lor, adesea in calitate de traducator. Nu doar am participat la numeroase expozitii sau saloane de banda desenata: o buna parte din acestea au fost organizate de mine. Si, ca veni vorba despre intalniri relevante: prima persoana peste care am dat, la sosirea mea in Romania, cand inca aveam bagajele in mana, a fost domnul Dodo Nita. Conversatia cu acesta a decurs de la sine, m-am bucurat nespus de mult sa descopar o alta persoana la fel de pasionata de cultura BD ca si mine. Un an mai tarziu, organizam, impreuna, un prim salon de Banda Desenata, nu doar francobelgiana, dar si romaneasca. Au urmat numeroase intalniri dintre editori din Romania si din Franta, ca si cateva proiecte de traducere, finalizate cu succes. Albumele publicate in perioada respectiva aveau la baza mai degraba politici culturale decat ratiuni comerciale: totusi, acel prim pas trebuia, neaparat, facut. [...] Au aparut, atunci, o serie de albume de lux, direct in limba romana. Dupa 1997, eu am parasit Romania, dar gheata fusese sparta: saloanele de banda desenata au continuat, ajungand, iata, la a XV-a editie. La 2

inceput, expozitiile erau itinerante, vizitand mai multe Aliante Franceze din Romania. In vremea din urma, din ratiuni de buget, saloanele nu si-au mai permis acest lucru. Anul acesta, insa, la Constanta, festivalul a reusit sa atinga dimensiuni de care nu putem decat sa fim mandri. M.BD.: Care ar fi diferentele esentiale dintre banda desenata franco-belgiana, la care va raportati in mod constant, si celelalte? Cum se pot clasifica benzile desenate? E exagerat sa vorbim despre geografia BD sau chiar despre geopolitica BD, dat fiind ca substratul antropologic evident al benzilor desenate are implicatii profunde in toate manifestarile umane, chiar si pe scara istorica? P.L.: Primul erou de banda desenata in adevaratul sens al cuvantului a fost Tintin, in Belgia anilor 20. Dar banda desenata e cam de-o seama cu omul, datand din clipa in care un stramos de-al nostru a gasit cu cale sa-si manifeste creativitatea, desenand o scena de lupta pe peretii unei pesteri. In prezent, exista tari mari producatoare de banda desenata, cum ar fi: Franta, Belgia, Italia, Statele Unite, in care consumul e pe

masura productiei, sau doar tari in care exista o cerere impresionanta de benzi desenate, dar care nu s-au ilustrat si in producerea lor (cum ar fi Germania). Exista manga extremorientala, dar exista si banda desenata africana. Exista benzi desenate aparute in periodice, dar si in albume. Exista benzi desenate de consum, pe care le poate pricepe oricine, dar si de colectie, destinate celor mai rafinati, cu un anumit grad de initiere. In ansamblul mijloacelor de expresie contemporane, etajate pe mai multe registre culturale, banda desenata isi are locul sau, bine definit. O prima diferenta majora dintre America si Europa se poate regasi la nivelul benzilor desenate: nu e niciun secret pentru nimeni, America prefera super-eroii, al caror atribut fundamental e forta, pe cand Europa cultiva anti-eroii, a caror trasatura esentiala e inteligenta. Tintin, de exemplu, e un reporter nu foarte bine facut, care calatoreste prin lumea larga, insotit de niste prieteni mai curand ciudati, rezolvand mistere. De partea cealalta a Oceanului e Batman: un milionar musculos, posesor al unei tehnologii de top, bantuie acelasi oras hipermodernist, impartind cu generozitate pumni in dreapta si-n stanga, oriunde este nevoie, cu o mentalitate de jandarm gata oricand sa intervina pentru a pastra ordinea. n prezent, America se intereseaza din ce in ce mai mult de banda desenata europeana (ca stil): probabil ca au realizat, intre timp, potentialul imens al acestei piete educate de o traditie indelungata. Revenind la benzile desenate nationale: in Belgia, ca si in Franta, banda desenata are valoare de patrimoniu. Germanii nu au o productie proprie foarte dezvoltata, dar cumpara si traduc, cu o promptitudine impresionanta, tot ce apare in restul Europei. In Franta se disting doua curente: cel istoric, traditional, si cel SF, de inspiratie anglo-saxona. In Italia banda desenata se cheama fumetto, de la bulele ca niste norisori de fum in care vorbesc sau gandesc personajele. Benzile desenate europene, fie ele franceze, belgiene, spaniole, portugheze sau italiene, prefera tematicile luxoase, rafinate, crearea unor personaje deloc schematice si a unor istorii mai degraba fanteziste, totalmente iesite din tipare: lor li se adauga si benzile desenate din America Latina. 4

Mai important mi se pare ca pasiunea pentru benzile desenate reprezinta un extraordinar spatiu de intalnire si de comunicare, ce nu tine cont de diferentele sociale sau politice ori de frontierele de orice fel ar fi ele. Astfel, stiu ca multi romani au invatat sau si-au perfectionat limba franceza citind benzi desenate, in contextul de relativa deschidere a Romaniei catre valorile occidentale din anii 70. Mi s-a mai relatat ca toate benzile desenate de limba franceza erau numite de catre copii si adultii acelei epoci, in mod generic, Pifuri, indiferent ca povesteau ispravile aventuroase ale lui Rahan, ale lui Lucky Luke sau ale celebrilor Pif si Hercule, reprezentand, in plus, o valoroasa moneda de schimb in raporturile dintre copii, la concurenta cu bilele, pozele (de guma de mestecat) cu actori si masini, cartonasele de chibrituri si multe altele. Eu insumi am invatat engleza pe care o stiu citind benzi desenate englezesti, si nu cred ca exista diferente majore intre atitudinile cititorilor de banda desenata din lumea intreaga: fascinatia lor poate fi un factor unificator de care n-ar strica sa tinem seama din cand in cand. In fond, suntem mai asemanatori decat parem, in ciuda diferentelor de tot soiul! M.BD.: Cu ce provocari contemporane se confrunta benzile desenate? P.L.: Cu aceleasi cu care s-au confruntat, la randul lor, si cinematograful, si cartea. Televiziunea e un inamic puternic, dar benzile desenate au, totusi, publicul lor fidel, si stiu, in general, sa-si gaseasca drumul catre acesta. Am mai remarcat ca, datorita tirajelor impresionante ale albumelor de banda desenata de autor aparute in Franta, de cateva zeci de mii de exemplare, mergand pana la un milion, in cazul albumelor clasice, foarte multi creatori de BD prefera sa se stabileasca si sa creeze in Franta. In Italia, de pilda, ca sa va dau un termen de comparatie, tirajele medii sunt de cinci pana la zece mii de exemplare. Dupa ce se lanseaza in Franta, autorii italieni, de pilda, apar si in Italia, unde exista o cerere pe piata, vizand insa autorii cu un anumit grad de consacrare. E si cazul unor creatori romani, care au ales sa se afirme in strainatate si pe care publicul romanesc ii va recupera, cu siguranta, in momentul in care piata benzilor desenate va evolua suficient de mult. 5

Dupa parerea mea, umorul negru romanesc, genialul haz de necaz, vizibil in apreciabila productie nationala de caricaturi din presa, e una din resursele (inca) insuficient exploatate ale benzilor desenate romanesti. De asemenea, am mai remarcat un deosebit interes al romanilor pentru banda desenata de anticipatie. In prezent, Internetul ocazioneaza si faciliteaza numeroase contacte intre persoanele implicate in creatia si productia de banda desenata: poti desena foarte bine la Constanta si publica la o editura pariziana, asa ca, personal, n-am nicio dificultate sa ma declar optimist in privinta viitorului benzii desenate romanesti, ce poate constitui o alternativa valabila in marea familie bedefila europeana. Banda desenata reprezinta, in domeniul editorial, echivalentul operei in muzica: exista un livret materializat in imagini. Dar tot banda desenata e si un produs comercial, care se supune, vrandnevrand, rigorilor pietei! M.BD.: Cum vi se par adaptarile cinematografice ale benzilor desenate? P.L.: Sunt total impotriva. Uneori, rigorile pietei sunt aberante in efectele lor. Chiar daca cele doua genuri au un anumit numar de tehnici comune. Banda desenata dezvaluie dintr-un personaj exact cat trebuie: filmul, de regula, comunica mult mai mult, ceea ce mi se pare o eroare profunda. Imaginatia trebuie lasata sa-si creeze singura filmul benzii desenate! M.BD.: Intrebare ingenua: ce personaj de banda desenata preferati? P.L.: Prefer personajele profunde, precum Corto Maltese al lui Hugo Pratt. Ma fascineaza libertatea pe care o practica, aproape absoluta, detasarea lui solitara. Il prefer oricand pe Lucky Luke lui Asterix, care se bazeaza prea mult pe jocuri de cuvinte, e drept, savuroase, dar de foarte multe ori intraductibile (sau care-si pierd farmecul transpuse intr-o alta limba). Banda desenata nu are voie sa-si uite vocatia comunicarii universale! 6

M.BD.: Ce-ar mai fi de adaugat, pe scurt, despre benzile desenate? P.L.: Multe. In primul rand, ca aproape orice poveste, banda desenata este purtatoare de morala si are virtuti educative intrinseci. Intr-un episod din Lucky Luke apare o caravana ce-si croia drum prin Vestul salbatic. Printre furgoane, scoala, evident, pe roti, trasa de cai. Invatatoarea ii adreseaza lui Lucky Luke o replica pe care n-am s-o uit toata viata: Vedeti, scoala noastra e mica, dar curtea scolii e cea mai mare din lume. In acea replica e prezenta o dimensiune umanista extraordinara, poate cea mai cuprinzatoare definitie a implicatiilor actului educativ. Banda desenata ofera modele de comportament. Nu intampltor Lucky Luke, care nu bea oricum alcool, se lasa de fumat, la un moment dat, tinand un fir de iarba in gura, cam ca armasarul sau, pentru frumusetea gestului / imaginii deja consacrate, minus stupida nocivitate tabagic! M.BD.: Va multumesc!

Vlad ARFIRE

(clasa a IV-a)

10

Vlad ARFIRE

11

12

13

Jean Maxim BOGAERT

14

15

16

Jean Maxim BOGAERT

17

18

Jean Maxim BOGAERT

19

Jean Maxim BOGAERT

20

Laurentiu BUTUC

21

22

Laurentiu BUTUC

23

24

Laurentiu BUTUC

25

26

Laurentiu BUTUC

27

Laurentiu BUTUC

28

29

30

31

Alexandru CIUBOTARIU

32

33

Alexandru CIUBOTARIU

34

35

Simona DEACU

36

37

38

39

40

41

42

43

44

45

46

47

48

49

50

51

52

53

Ana DINU

54

55

Raluca Veronica IONITA

56

57

58

Raluca Veronica IONITA

59

Dan JIANU

60

61

Florin Constantin PETCU

62

63

Florin Constantin PETCU

64

65

Florin Constantin PETCU


studii de personaje

66

67

Constantin Daniel POPA

68

69

70

71

72

73

Constantin Daniel POPA

74

75

76

77

Constantin Daniel POPA

78

79

80

81

82

83

Constantin Daniel POPA

84

85

Dan Mihail RAU


86

87

88

Dan Mihail RAU

89

Dan Mihail RAU

90

91

92

Dan Mihail RAU


93

94

Dan Mihail RAU

95

Dan Mihail RAU


96

97

Dan Mihail RAU


98

99

Dan Mihail RAU

100

101

Dan Mihail RAU


102

103

Robert ROSCA

104

105

Robert ROSCA

106

107

Robert ROSCA

108

109

Ioana SERBAN

110

111

Ioana SERBAN

112

113

Iulian SIMTION

114

115

Iulian SIMTION

116

117

118

Iulian SIMTION

119

Cristian STAN

120

121

Cristian STAN

122

123

Cristian STAN

124

125

Octav UNGUREANU
126

127

Octav UNGUREANU

128

S-ar putea să vă placă și