Sunteți pe pagina 1din 3

La început, Cuvântul

Din două, una: crezi adevărul sau crezi o minciună


2Te 2:9 Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,
2Te 2:10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului
ca să fie mântuiţi.
2Te 2:11 Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:
2Te 2:12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.
“Credinţa constituie instrumentul prin care sunt întipărite în minte atât adevărul, cât şi eroarea. Adevărul sau eroarea sunt
acceptate de minte prin intermediul unui act intelectual similar, dar deosebirea constă în alegerea noastră de a crede, fie
Cuvântul lui Dumnezeu, fie spusele omeneşti.” 2MCP 173

“O lectură superficială a Cuvântului inspirat nu va fi de prea mare folos, căci orice afirmaţie făcută pe paginile cărţii
sfinte necesită o meditaţie profundă. Este adevărat că anumite pasaje nu cer o concentrare tot atât de profundă ca altele; căci
ceea ce vor să spună acele pasaje este mai evident. Însă cercetătorul Cuvântului lui Dumnezeu va căuta să înţeleagă mesajul
unui pasaj în legătură cu altul, până când lanţul adevărului se clarifică în viziunea sa. După cum filoanele minereurilor
preţioase nu se află la suprafaţa pământului, ci în adânc, la fel bogăţiile spirituale sunt ascunse în paginile scrierilor sfinte şi
necesită mult efort mintal şi multă rugăciune pentru a putea descoperi înţelesul ascuns al Cuvântului lui Dumnezeu. Când se
practică nedreptatea, oamenii nu simt nevoia de a face eforturi stăruitoare, cu rugăciune şi meditaţie, pentru a înţelege ceea ce
trebuie să ştie, căci, dacă nu, vor pierde cerul. Atât de mult timp au fost sub umbra vrăjmaşului, încât ei văd adevărul aşa cum
oamenii privesc anumite obiecte printr-un geam înnegrit de fum sau diform; căci toate lucrurile sunt întunecate şi pervertite în
ochii lor. Vederea lor spirituală este slabă şi nedemnă de încredere; căci ei privesc la întuneric şi se îndepărtează de lumină.”
FE, cap. Cărţile în Şcolile noastre

Superficialitatea în studiul Bibliei este ruinătoare


1Co 3:1 Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor
oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos.
1Co 3:2 V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,

Ev 5:12 În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi
adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
Ev 5:13 Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc.
Ev 5:14 Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să
deosebească binele şi răul.
1Co 13:11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare,
am lepădat ce era copilăresc.
“Şcolile noastre de Sabat au nevoie nu doar de lucrători intelectuali, ci şi spirituali, iar mintea îşi primeşte tonusul şi
eficienţa prin disciplină serioasă. Prin studiere superficială mintea îşi pierde treptat puterea şi degenerează în debilitate
mintală, imbecilitate şi nu mai este în stare de nici un efort obositor.” FE 262

5T - nici o descoperire nouă în Cuvântul lui Dumnezeu, nici o notă nouă în rugăciunile lor… ei nu sunt creştini
spornici…
“predici care ucid biserica” …
PD – Cuvântul a fost jefuit de puterea sa

Aici se găseşte secretul înţelegerii Bibliei: studiu şi meditaţie, asociate cu dorinţa arzătoare de a cunoaşte voia lui
Dumnezeu pentru a o împlini. “Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu,
sau dacă Eu vorbesc de la Mine. (Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască doctrina – trad. eng.)” (Ioan 7:17).
Repetiţia - recapitularea - constituie unul dintre principiile fundamentale ale înţelegerii Bibliei. Aceasta nu înseamnă că
studiul, oricât de mare ar fi volumul de muncă depusă, ar compensa lipsa călăuzirii Duhului Sfânt, ci că Duhul Sfânt
mărturiseşte prin Cuvânt.” E.Waggoner - Romani

Vreţi să fiţi transformaţi după chipul Divin? Vreţi să beţi din apa pe care Hristos v-o va da, care va deveni în voi un izvor
de apă care curge în viaţa veşnică? Vreţi să aduceţi roade spre slava lui Dumnezeu? Vreţi să aduceţi la viaţă şi pe alţii? Atunci,
cu inima flămânzind după pâinea vieţii, Cuvântul lui Dumnezeu, cercetaţi Scripturile şi trăiţi prin fiecare cuvânt care iese din
gura lui Dumnezeu. Sfinţirea şi neprihănirea sufletului vostru vor rezulta din credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, care
călăuzeşte la ascultarea de poruncile Sale. Lăsaţi ca Biblia să fie pentru voi glasul lui Dumnezeu, care vă învaţă, şi spune: ”Iată
drumul, mergeţi pe el” (Is.30:21) Hristos S-a rugat: ”Sfinţeşte-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul”. (Ioan 17:17)
(62) CPT, 21. 1
Diverse
La început, Cuvântul

Cuvântul distruge natura firească şi transformă caracterul


Os. 6:5 GBV “De aceea i-am cioplit (sau “sculptat”) prin profeţi; i-am ucis prin Cuvintele gurii Mele, şi judecata Mea se
arată ca lumina (sau “şi judecăţile Tale sunt ca o lumină care se arată”).
“Atunci când credinţa primeşte şi asimilează astfel principiile adevărului, ele devin o parte a fiinţei, o parte care pune în
mişcare viaţa. Cuvântul lui Dumnezeu primit în suflet modelează gândurile şi determină dezvoltarea caracterului.
Privind necontenit la Isus cu ochii credinţei, vom fi întăriţi. Dumnezeu va da cele mai scumpe descoperiri credincioşilor
Săi care flămânzesc şi însetează. Ei vor simţi că Hristos e un Mântuitor personal. Hrănindu-se cu Cuvântul Lui, ei constată că
este duh şi viaţă. Cuvântul distruge natura firească, pământească şi dă o nouă viaţă în Isus Hristos. Duhul Sfânt vine în
suflet ca un Mângâietor. Prin lucrarea de transformare a harului Său, chipul lui Dumnezeu se reproduce în ucenici; ei devin o
făptură nouă. Iubirea ia locul urii, şi inima este refăcută după modelul divin. Aceasta înseamnă a trăi "prin orice cuvânt care
iese din gura lui Dumnezeu". Aceasta înseamnă a mânca pâinea care se coboară din cer.” HLL, cap. 41

Camera de sus
2Im 4:8 Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Şi
ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea.
2Im 4:9 Ea a zis bărbatului ei: "Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu.
2Im 4:10 Să facem o mică odaie sus cu ziduri, şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să
stea acolo când va veni la noi.
2Im 4:11 Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus şi s-a culcat acolo.
Cum arăta camera unui profet, “odaia de sus”? Care era mobilierul? Masa, scaunul şi, bineînţeles, sfeşnicul care să
ofere lumină pentru studiu dis-de-dimineaţă sau pentru clipele de seară. Este o cameră potrivită pentru devoţiune. În această
cameră simplă primeşti putere. Aici este locul unde “cinezi” împreună cu Mântuitorul
Mr 14:14 Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: "Învăţătorul zice: "Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc
Paştele cu ucenicii Mei?"
Mr 14:15 Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi."

Hristos doreşte să ne frângă pâinea vieţii


Lu 24:28 Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
Lu 24:29 Dar ei au stăruit de El, şi au zis: "Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut." Şi a intrat să
rămână cu ei.
Lu 24:30 Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, şi le-a dat-o.
Lu 24:31 Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

In 1:37 Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe, şi au mers după Isus.
In 1:38 Isus S-a întors; şi, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: "Ce căutaţi?" Ei I-au răspuns: "Rabi (care, tălmăcit,
însemnează: "Învăţătorule), unde locuieşti?"
In 1:39 "Veniţi de vedeţi", le-a zis El. S-au dus şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la
ceasul al zecelea.

“Enoh a menţinut cu stăruinţă comuniunea sa cu Dumnezeu. Cu cât era mai mare şi mai presantă lucrarea, cu atât mai
continue şi mai fierbinţi erau rugăciunile. La anumite intervale de timp, el continua să se retragă din societate. După ce
rămânea un timp între oameni, în mijlocul societăţii, lucrând în favoarea lor prin sfat şi exemplu, el se retrăgea, pentru a
petrece un timp în singurătate, flămânzind şi însetând după cunoştinţa divină pe care numai singur Dumnezeu o poate da.
Având o astfel de comuniune cu Dumnezeu, Enoh a ajuns să reflecte din ce în ce mai mult chipul divin. Faţa sa strălucea de o
lumină sfântă, chiar de lumina ce strălucea pe faţa lui Isus. Venind în mijlocul oamenilor de la aceste comuniuni sfinte, chiar
cei nelegiuiţi priveau cu teamă manifestarea cerului pe chipul său.” PP – Set şi Enoh

"Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire". Simţământul de nevrednicie va face inima să flămânzească şi să
înseteze după dreptate şi dorinţa aceasta nu va fi dezamăgită. Aceia care fac loc lui Isus în inima lor Îi vor simţi iubirea. Toţi
aceia care doresc să ajungă la un caracter asemănător cu al lui Dumnezeu vor fi satisfăcuţi. Niciodată Duhul Sfânt nu lasă
neajutorat pe cel care-L caută pe Isus. El ia din lucrurile lui Hristos şi i le descoperă. Dacă ochiul este aţintit asupra lui Hristos,
lucrarea Duhului nu încetează până când sufletul nu ajunge să aibă chipul Lui. Elementul curat al iubirii va face sufletul să
crească, dându-i destoinicia să ajungă la ţinte mai înalte şi să aibă cunoştinţe mai mari în lucrurile cereşti, aşa încât el nu va
rămâne lipsit de plinătate.” HLL, cap. 31

2
Diverse
La început, Cuvântul
Eu vreau să fiu un creştin sincer. Vreau să cunosc lungimea şi lăţimea, înălţimea şi adâncimea iubirii desăvârşite. Ascultă
la cuvintele lui Isus: "Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi" (Mat. 5,6). Hristos a făcut
provizii bogate spre a satisface sufletul care flămânzeşte şi însetează după dreptate. Elementul curat al iubirii va dezvolta
sufletul pentru realizări mai înalte, pentru creşterea cunoştinţei despre lucrurile divine, aşa încât el nu va fi satisfăcut cu puţină
plinătate. Mulţi pretinşi creştini n-au simţământul puterii spirituale, pe care ar putea-o dobândi, dacă ar fi tot atâta de ambiţioşi,
zeloşi şi stăruitori să câştige cunoştinţă despre lucrurile divine, precum sunt spre a obţine lucrurile fără valoare şi pieritoare ale
acestei vieţi. Mulţimile de oameni, care mărturisesc a fi creştini, se mulţumesc a fi pitici spirituali. Ei nu sunt dispuşi să-şi ia ca
ţintă mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Sa. În consecinţă, evlavia este o taină ascunsă pentru ei şi nu o pot înţelege.
Ei nu-L cunosc pe Hristos prin cunoaştere experimentală.” 2T (Mărturia 17) – cap. O scrisoare de ziua naşterii

Importanţa memorării Cuvântului


Părinţi, rezervaţi puţin timp în fiecare zi pentru a studia lecţia şcolii de sabat cu copiii voştri. Dacă
este nevoie, renunţaţi la vizitele sociale mai degrabă decât să sacrificaţi ora dedicată lecţiei de
istorie sacră. Părinţii, ca şi copiii, vor primi beneficii de pe urma acestui studiu. Cele mai importante
pasaje din Scriptură, studiate la lecţie, să fie învăţate pe de rost, nu ca o datorie, ci ca un privilegiu.
Cu toate că la început memoria poate fi deficientă, ea se va întări prin exerciţiu, aşa că, după un
timp, veţi fi încântaţi să memoraţi cuvintele adevărului. Şi acest obicei se va dovedi a fi cel mai
preţios ajutor pentru creşterea spirituală. (CT. p. 137, 138)

3
Diverse