Sunteți pe pagina 1din 2

Cursul 16

Convertirea – partea III (Consecinţe practice)

1. Cum se modifică viaţa omului în urma convertirii sale?

„Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos
trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui
Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20).

2. Ce înseamnă trăirea lui Hristos în noi şi ce efect are aceasta asupra vieţii noastre?

„Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci
pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.” (2 Corinteni 5:15).

3. Care va fi calitatea activităţii creştinului şi ce va sta la baza motivaţiei acesteia?

„Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca
unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului
Hristos.” (Coloseni 3:25).

4. Ce principiu al împărăţiei lui Dumnezeu va determina şi caracteriza toate acţiunile


omului convertit?

„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot
cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei,
este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprinde
toată Legea şi proorocii.” (Matei 22:37-40).

5. Cum se va manifesta principiul iubirii de semeni în viaţa de zi cu zi a creştinului?

„Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.” (1 Corinteni
10:24).

„Fiecare dintre voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni


2:4).

6. Ce atitudine va manifesta creştinul chiar faţă de aceia care nu se ridică la înălţimea


aşteptărilor sale, punându-le adesea răbdarea la încercare?

„Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o
inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.
Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul
pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar, mai presus de toate acestea,
îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.” (Coloseni 3:11-14).

7. De ce este creştinul dator să ierte semenilor săi?


„Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?... Tot
aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din coi nu iartă din toată inima pe
fratele său.” (Matei 18:34).

„Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi
Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32).

8. Cum va fi făcut creştinul capabil să trăiască o asemenea viaţă?

„…să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea
întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în
urma împietririi inimii lor…” (Efeseni 4:17,18).

„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii


voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită.”
(Romani 12:2).

„…şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni10:5).

„…cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi,
care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă
îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi
sfinţenie pe care o dă adevărul.” (Efeseni 4:24).

9. Cum devine viaţa creştinului pe zi ce trece un câştig tot mai mare, fiecare zi trecută
fiind un câştig şi nu o pierdere?

„Şi-L rog ca potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin
Duhul Lui, în omul din lăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin
credinţă.” (Efeseni 3:16,17).

„De aceea, nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi
omul nostru din lăuntru se înnoieşte din zi în zi.” (2 Corinteni 4:16).

10. Cum vom putea creşte zilnic în asemănare cu Hristos şi cu ce rezultat?

„Noi toţi privim… slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din
slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18)

„Atunci când Se va arăta El, vom fi ca El” (1 Ioan 3:2).

„Hristos în voi, nădejdea slavei” (Coloseni 1:27).