Sunteți pe pagina 1din 6

Limbaj jurnalistic

10.01.11

Caracteristicile limbajului jurnalistic Perspectiva istorica

Perspectiva cea mai larga asupra actului de comunicare jurnalistica este aceea care il defineste ca un act institutionalizat Vorbind despre institutionalizarea unui act de comunicare, atunci cand exista un subsistem socio-profesional ( breasla jurnalistilor) , caracterizat printr-un system de proceduri acceptate , printr-un cadru legistlativ adecvat si o viata asociativa In general procesele de institutionalizare sunt de durata si odata cu declansarea acestora se constituie si limbajul specific actului de comunicare. Acest limbaj se concretizeaza prin aspect lingvistice, prin elemente de stil si printr-o retorica particulara a textelor Analiza diacronica ( in evolutia istorica) a limbii presei arata ca evolutia ei constitue un aspect important in procesul istoric de dobandire a identitatii profesionale a jurnalistilor si de formare si consolidare in privinta limbajului jurnalistic Demersul istoric presupune o periodizare a evolutiei presei care tine seama de identificarea acelor fapte de limba care particularizeaza limbajul jurnalistic fata de alte limbaje si asigura comunicarea specifica. In aceste conditii, in parallel cu evolutia presei romanesti, pot fi determinate istoric 4 momente importante ale evolutiei limbajului jurnalistic: 1 Constituirea (1829-1840) si individualizarea (1840-1900) in raport cu celelate stiluri ale limbii 2 Consolidarea acestuia o data cu accentuarea profesionalizarii breslei gazetarilor(19001944) 3 Deturnarea finalitatii informative a presei in perioada comunista ( 1944-1989) 4 Redobandirea functiei informative a presei trecerea de la sistemul comunist la un sistem liberal de functionare a presei

Constituirea limbajului journalistic

Printre caracteristicile limbajului jurnalistic in perioada de constituire se numara: a ) fixarea termenilor tehnici: (gazeta , gazetar , jurnal , journalism, jurnalistica , teasc sau tipar , urzicarie sau umor, novele politicesti sau stiri politice , novitale din afara sau stiri externe, novitalele zilei O serie dintre acesti termini au disparut din limba , deci si din limbajul profesional, in timp ce altii sunt actuali si astazi b) formarea unitatilor frazeologice specifice care precizeaza sursele sau continutul stirilor sau al unor formulari care se refera la reactia si interesul cititorului: -cercuri prea informate, izvoare cu totul sigure , opinia publica , opinia jurnalelor, ca urmare a interesului viu , a pricinuit o profunda senzatie c) utilizarea cu precadere a epitetelor ce demonstreaza preferinta pentru sensational: -cumplite evenimente, o ucidere infricosata, groaznic cutremur de pamant, briliant de toalete etc. d) punerea in circulatie a unor sintagme construite cu ajutorul unor termini din domeniul stiintei si tehnicii utilizati in sens figurat: -un atom strein in tirculatia limbii - un meteor din cele mai briliante ce se infatosaza pe orizontul artistic e) prezenta termenilor populari si regionali si a figurilor de stil previzibile , devenite clisee: - campul politic, zidirea pacii, compasul progresului, bucurie electrica etc.

Individualizarea limbajului jurnalistic printre celelalte limbaje

In perioada 1840-1900 are loc procesul de individualizare a limbajului publicistic romanesc in conditiile inmultirii nr de publicatii si ale diversificarii acestora din punct de vedere al continutului Un rol important l-a avut contactul tineretului studios cu valorile si ideile revolutiilor liberale din secolul al XIX lea In efortul de sincronizare politica, sociala si cultural cu tarile europei de Vest , o piedica importanta in realizarea acestui deziderat era lipsa de unitate politica si lingvistica a romanilor Pentru romani era nevoie de promovarea valorilor culturale, nationale autentice si de crearea opiniei publice. Atingerea acestor obiective presupunea existent unei culture nationale, a unor mase educate si a presei libere O piedica serioasa in evolutia presei o reprezentau monopolul bisericii asupra tiparului, cenzura laica si religioasa, putinatatea tiparnitelor existente in Tarile Romane si utilizarea limbii slavone ca limba a culturii In conditiile in care educatia avea ca suport tiparituri cu alfabet chirilic si doar cei ce invatau limbi straine ca franceza, italiana, engleza si germane erau familiarizati cu alfabetul latin , circulatia gazetelor din V europei si accesul la informatie erau limitate De aceea ,precesul eliminarii limbii slavone din institutiile statului si inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin au reprezentat momente de rascruce in cultura romaneasca si au coincis cu modernizarea institutionala a tarilor romane Acesta a fost si momentul renasterii latinitatii noastre in toate provinciile romanesti In definitivarea acestui proces , un rol important l-au avut fondatorii primelor gazete romanesti: -curierul romanesc ( Ion Heliade Radulescu) , albina romaneasca (Gh Asachi), gazeta de Transilvania (Gh Baritiu) Rolul acestor gazete si al fondatorilor lor este unul cu totul special in planul preocuparilor referitoare la normarea limbii romane , avand in vedere transpunerea acesteia cu ajutorul caracterelor limbii latine

Procesul de modernizare a limbii literare

Contextul socio-cultural care a contribuit la constituirea si individualizarea limbajului publicistic este conturat de evolutia limbii literare , de modernizarea acesteia prin inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin Intemeietorii presei romanesti au inteles si ca dezvoltarea presei in lb romana va permite accesul larg la cultura , concomitent cu dezvoltarea sistemelor de educatie Nu intamplator unul dintre fondatori, Ion Heliade Radulescu, a fost si unul dintre filologii important din secolul al XIX-lea , autorul unei gramatici a lb romane si unul dintre continuatorii principiilor scolii ardelene In procesul de unificare si de evidentiere a specificului lb romane printre celelalte lb latine , principalele obiective pe care si le-au propus carturarii romani priveau: 1 Simplificarea alfabetului 2 Fixarea normelor ortografice Procesul de normare si de unificare a limbii romane a traversat secolul al XIX-lea si s-a finalizat la inceputul secolului al XX-lea (1904) , momentul acceptarii de catre Academia Romana a principiilor ortografiei fonetice. Era momentul care stingea duelul dintre curentele etimologiste si cel ar transcrierii fonetice al limbii, al carui reprezentant de seama a fost Titu Maiorescu Purismul latinist constituie cea mai importanta forma de manifestare a curentului etimologist si isi are originile in teoriile puse in circulatie de carturarii scolii ardelene In cadrul acestui current se afirma originea latina a lb romane, propunandu-se in mod extrem, eliminarea elementelor non latine , considerandu-se ca slavonismele sunt stricatoare de limba Intr-o prima etapa, purismul latinist a dus la consolidarea structurii latine a limbii romane, la stabilizarea fondului lexical latin vechi si la imbogatirea acestuia pe cale savanta Exagerarile purismului Latinist au condus la discreditarea curentului si a reprezentatilor sai

Momentul care a marcat perioada de decadere a acestui curent l-a constituit tiparirea Dictionarului limbii romane (1871) de catre Massim si Laurian , reprezentanti de seama ai orientarii latiniste , membri marcanti ai Societatii Academice Romane In prefata acestei lucrari autorii afirmau ca Vorbele de origine neroamanica nu pot si nu se cade a aiba locu intr-unu dictionariu romanescu Dictionarul a fost strecutrat in 2 parti: -prima parte cuprindea cuv de origine latina, iar cea de a doua era conceputa ca un glosar in care erau trecute toate cuvintele nelatine din limba romana carora li se gasisera corespondente latine. Astfel dictionarul , propunea printre altele inlocuirea temenilor barza cu ciconia , iubire cu amare, zmeu cu dracone, carciumar cu popinariu. De asemenea dictionarul inregistra si termeni care nu circulau in limba , precum : catelare ( a fata catei) gulos ( lacom), bussul ( tabacher) In plus purismul latinist nu admitea in corpul cuvintelor sunetele a , p , s, t , j , z , socotite sunete nelatine Tot purismul latinist considera necesara notarea vocalei u la sf cuvintelor El este de constatat ca Massim si Laurian propuneau o limba artificiala care nu avea mari sanse de a fi asimilata de vorbitori. Aceasta lucrare (dictionarul) a provocat o critica acerba din partea lui Titu Maiorescu care a luptat consecvent impotriva exagerarilor purist Maiorescu a reusit sa impuna academiei principiile ortografiei fonetice asa cum sunt ele cunoscute astazi de vorbitorii limbii romane Maiorescu lupta nu doar cu exagerarile purismului latinist ci si cu neaosismele sau ciunismele rezultate din teoria lui Aron Pumnul. Acesta sustinea ca lb romana isi are originea in latina populara. Asemenea lui Massim si Laurian el considera ca elementele nelatine nu constituie component ale lb latine , acestea putand fi inlocuite cu termeni romanesti formati prin derivare cu ajutorul sufixelor romanesti , cum ar fi mant si ciune .El se pronunta ferm si impotriva neologismelor . Astfel , pentru gramatica Arom Pumnul propunea un derivate intern ca limbamant pentru etimologie- vorbamant, pentru abecedar-literemant , pentru astronomie-stelamant

Formele si normele propuse de Aron Pumnul au circulat in epoca mai ales in Transilvania si Bucovina, patrunzand cu usurinta in limba presei. Evolutia ulterioara a limbii romane a aratat ca aceste incercari de normare fortata au ramas doar ca tentative excentrice in istoria limbii