BOALA CARRE (JIGODIA)

Generalitati

Cel care identifica virusul este Caree in anul 1905. Vaccinul este preparat de Laidaw si Dunkin (1926-1931), ei punand bazele

imunoprofilaxiei in aceasta viroza. In trecut maladia a avut o

incidenta crescuta doar in mediul urban; in prezent datorita circulatiei intense intre oras si sat, boala este raspandita in toata tara. Este produsa de un virus din familia Paramyxoviridae. Virusul are o lungime de 115-160 milimicroni. prin pasaje pe embrioni de gaina s-au obtinut tulpini avianizate (nepatogene dar imunogene) care se folosesc pentru prepararea vaccinului. Cainele se poate imbolnavi la orice varsta, dar mai sensibile sunt animalele intre 2 luni si 1 an.

Patogeneza Cateii sugari sunt protejati prin anticorpii materni transmisi prin colostru (daca cateaua a fost vaccinata sau a trecut prin boala). Animalul se infecteaza pe cale digestiva si respiratorie, virusul rezistand 30-60 zile in jurul animalului bolnav (pe sol, in apa, in hrana). Perioada de incubatie este de 3-7 zile.

Jigodia, este o boala infecto - contagioasa, care este specifica

carnasierelor, produsa de un virus din genul Morbillivirus, caracterizata prin sindrom febril, tulburari digestive, pulmonare, cutanate si nervoase. Sursele de infectie sunt reprezentate de cainii bolnavi care elimina cantitati mari de virus. Aparitia bolii este mai frecventa in sezoanele reci fiind afectati in general cateii cu o stare de intretinere precara, cu unele carente vitaminice si minerale.

Perioada de incubatie este de 3 - 7 zile. Clinic Jigodia evolueaza supraacut, acut si subacut. Pricipalele semne de boala sunt: hipertermie 39.5 - 41 grade celsius, inapetenta, stare depresiva, catar seros oculo nazal si vomitari. Examenul de laborator este foarte important pentru depistatea virusului in caz de dubiu.

Simptomatologie
Simptomele sunt in functie de: virulenta tulpinii de virus, receptivitatea individuala la infectie, natura, localizarea si gravitatea complicatilor. Primavara si toamna boala evolueaza mai grav. In mod normal se poate observa urmatoarele manifestari la cainele bolnav: stare generala proasta, inapetenta, frisoane, tuse, congestia

mucoaselor si febra (39,5-41).

Forma respiratorie:la doua zile febra dispare, starea generala se imbunatateste, animalul prezinta o pofta de mancare crescuta si

revine la o stare aparenta, de sanatate. Faza dureaza una-cinci, zile

dupa care cainele are din nou febra, marcand faza a doua, cand viroza initiala se complica cu infectia secundara, cu diferiti germeni.

Forma digestiva: incepe cu o amigdalita, cu o faringita

sangvinolenta si stomatita, toate cu diferite grade de intensitate. Cainele are vome repetate si in urma acestora cumulate cu diareea

cainele se deshidrateaza, prezentand totodata o sete exagerata.

Afectiunea renala se manifesta clinic prin instalarea albuminuriei, prezenta in urina a cilindrilor hialini si a celulelor normale, cresterea azotemiei. Forma nervoasa de obicei implica un prognostic grav, se instaleaza treptat, incepand cu mioclonii la diverse grupe musculare, sau chiar la muschii membrelor posterioare, adeseori la un singur picior, aparand paralizia ritmica. Cu toate acestea este de notat faptul ca pot trece saptamani, chiar luni de la debutul primelor semne clinice si pana la aparitia semnelor nervoase.

Profilaxie
Profilaxia jigodiei se realizeaza prin efectuarea vaccinarilor la timp, prin asigurarea de conditii optime de trai catelului, o alta masura ar mai fi sa se evita contactul catelului sanatos cu un catel bolnav. De aceea se recomanda ca in timpul vaccinarii catelul sa nu se scoata afara. Asigurarea unei profilaxii riguroase este greu de efectuat datorita urmatoarelor:
1.

Pe teritoriul tarii noastre exista un numar impresionant de caini fara

stapan, nevaccinati, ce reprezinta o continua sursa de boala;

2.

Viitorii proprietari de caini achizitioneaza de cele mai multe ori aceste animale in necunostinta de cauza, nu le vaccineaza la timp sau nu le vaccineaza deloc, astfel aparand noi si noi cazuri de boala.

3.

Medicul veterinar este unul dintre cei mai importanti vectori, si daca nu el, atunci cabinetul pe care il detine sau in care lucreaza, deoarece nu de putine ori s-a intamplat ca animale perfect sanatoase, sa contracteze boala din cabinet, datorita unor masuri de dezinfectie necorespunzatoare;

Managementul riscului

Consta intr-o corecta informare a proprietarilor de caini privind profilaxia bolii;

Stoparea infectiilor iatrogene; Informarea proprietarilor de canise, privind riscurile la care se supun

in momentul in care ofera spre vanzare un pui ce provine dintr-un cuib in care boala a fost prezenta;
Respectarea normelor de dezinfectie in clinicile si cabinetele

veterinare.

Va multumesc!