Tablou clinic al fobiilor specifice

Elementul esential este reprezentat de catre frica pe care o simte subiectul care are o intensitate disproportionata, este irationala, persistenta si se poate repeat oricand. Aceasta frica se poate mari foarte mult in intensitate in contactul cu obiectul fricii si poate capata oricand aspectul unui atac de panica cand persoana vine in contact cu respectivul obiect sau cu situatia de care ii este frica. Atata timp cat nu intra in contact persoana cu obiectul sau situatia de care ii este atat de tare frica, simptomatologia este redusa sau poate fi absenta in totalitate. Uneori, tabloul clinic poate fi mai complex, adaugandu-se si semne de anxietate generalizata (este nelinistit, usor slabit, are greutati de a se concentra, este iritabil, are dificultati de a dormi sau are un somn agitat), stari de depersonalizare (simte ca cineva din exterior ii urmareste trairile si propriul corp, se simte ca intr-un vis), semne de depresie (se simte trist, pare infricosat, scaderea interesului pentru diverse activitati zilnice, tulburari de somn, sentimente de vinovatie, ganduri negre), insa intotdeauna fobiile raman simptomul de prim plan. Este necesara stabilirea trasaturilor de personalitate a individului, evaluarea abilitatilor sale sociale si gradul de socializare (daca are prieteni, daca la serviciu nu are probleme, cum isi petrece timpul liber), cautarea tuturor resurselor atat din interior cat si din exterior care i-ar putea induce o stare de tensiune, analizarea atmosferei din familia din care provine dar si a eventualelor evenimente negative din viata sa care pot avea un rasunet indelungat. Fobiile specifice implica pierderea controlului, panicarea dar si unele manifestari somatice (la nivelul organelor) ale anxietatii si a fricii cum ar fi cresterea ritmului cardiac sau scurtarea respiratiei si uneori chiar lesinul in momentul expunerii la obiectul sau situatia temuta. Uneori atacurile de panica sunt intarziate si nu apar imediat la confruntarea cu stimulul fobic, ci putin mai tarziu depinzand de situatia in care se afla persoana in respectivul moment. Rar, dar se poate intampla ca peroana sa se expuna si sa indure situatia fobica, insa acesta experimenteaza o anxietate intensa. De obicei in copilarie nu se pune diagnosticul de fobie specifica deoarece constientizarea naturii excesive si nejustificate apare odata cu inaintarea in varsta. Daca fobia nu modifica semnificativ functionarea persoanei diagnosticul nu este pus

Diagnostic
Criterii de diagnostic: -acuza principala este reprezentata de frica marcata si persistenta, care este in exces si nejustificata provocata de prezenta sau anticiparea unui obiect sau o situatie specifica; -prin expunerea la stimulul fobic provoaca aproape intotdeauna un raspuns anxioas care poate lua forma unui atac de panica; -persoana in cauza recunoaste ca frica sa este exagerata si nu o poate justifica, lucru care nu este valabil insa si la copii; -stimulul fobic (situatia, obiectul) este evitat pe cat se poate de subiect sau indurate cu o anxietate marcata; -toate aceste evenimente afecteaza considerabil rutina normala de zi cu zi a persoanei, cu activitatea profesionala si familiala; -la persoanele cu varsta sub 18 ani afectarea trebuie sa dureze de cel putin 6 luni; - pentru a avea un diagnostic cat mai complet trebuie specificat si tipul de fobie specifica.

Diagnostic diferential: Inainte de a diagonostica o tulburare anxioasa este imperios necesara excluderea unor boli organice care ar putea mima anxietatea : hipertiroidismulul, aritmiile sau alte boli cardiac, boli pulmonare, hipoglicemie, feocromocitom. In al doilea rand, trebuie excluse tulburarile date de uzul unor substante care ar putea fi anxiogene (cafeina, tranchilizante, hipnotice, coca-cola) sau sevrajul la anumite substante (alcool, tranchilizante, hipnotice, droguri- marijuana, LSD, cofeina), greseli de respiratie (hiperventilatia), depresia anxioasa, diverse tulburari somatoforme, tulburari de personalitate. In acest sens se efectueaza urmatoarele examinari si teste: puls, tensiune arteriala atat in picioare (ortostatism) cat si culcat (clinostatism), analize sangvine, glicemie, calcemie, hormonii tiroidieni (T3, T4), electrocardiograma (si de efort), electroencefalograma, fundul de ochi; in ipoteza suspiciunii unei afectiuni mai rare se recurge la ecocardiografie, computer-tomografie. Majoritatea personelor care solicita un consult de specialitate psihiatric se afla dupa un sir lung de investigatii in diverse clinici. Desi destul de frecvente in copilarie nu se justifica un diagnostic de fobie specifica decat daca aceasta afectiune afecteaza semnificativ viata si activitatea persoanei.

Psihoterapia cognitiv-comportamentala a fobiilor se refera la desensibilizarea sistematica si se bazeaza pe supozitia ca atat comportamentul normal cat si cel anormal sunt invatate. Deci daca un comportament este invatat, el poate fi si dezvatat. Aceasta dezvatare se realizeaza prin metoda expunerii progresive la stimuli care produc teama, cu alte cuvinte, subiectul, in loc sa evite situatiile anxiogene, se confrunta cu ele in mod gradat. Astfel, subiectul se convinge ca situatia nu e chiar atat de periculoasa. Cu cat fobia este mai complexa, cu atat terapia va dura mai mult, dar de regula dureaza in medie 8 sedinte, dupa care se considera ca pacientul a invatat suficient pentru a practica singur metoda cu un ajutor minim. Studiile au aratat ca metoda desensibilizarii sistematice da rezultate in acest tip de fobii in proportie de 80-90%. Desensibilizarea sistematica in vivo (in realitate) este indicata atunci cand acest lucru este posibil cu ajutorul exercitiilor reale pentru fobiile de situatii si obiecte, care usureaza realizarea unei ierarhizari a situatiilor producatoare de anxietate. Chiar stapanirea unei situatii reale ii confera subiectului o satisfactie mai mare si mai multa incredere in sine. Se pot utiliza frecvent si material ajutatoare, poze cu serpi, cu caini, paianjeni. Dezavantajul acestei tehnici consta in faptul ca este consumatoare de timp si este costisitoare in plan financiar, uneori expunerea fiind chiar imposibila, iar unii autori au aratat ca pentru pacienti este prea anxiogena, producand uneori situatii neasteptate. Desensibilizarea in plan imaginativ are avantajul ca subiectul reproduce in planul mintii orice situatie doreste. Mai mult, in situatii imaginare, subiectul se pregateste pentru o situatie reala, cu care nu se poate confrunta in mod frecvent. Astfel, persoana trebuie sa realizeze o imagine suficient de vie pentru a-i produce anxietate, sa-si imagineze respectiva situatie cu cat mai multe detalii pana cand anxietatea dispare. Terapia virtuala sau realitatea prin terapia virtuala are la baza interactiunea pacientului cu un mediu virtual generat de computer, mediu ce poate fi flexibil, poate fi controlat si poate reproduce situatii la care subiectul este sensibil. Acest mediu permite pacientului sa actioneze fara a se simti amenintat, el putand experimenta diverse roluri si situatii fara sa se teama ca ar putea fi consecinte

negative asupra sa. Permite in acelasi timp culegerea de informatii despre reactiile subiectului in fata situatiilor stresante, dar si explorarea continutului temerilor dincolo de limitele realului.

Fobia poate fi definita ca fiind o teama irationala, foarte persistenta, dusa uneori la extreme si totusi inofensiva. Aceasta poate fi starnita atat de o anumita situatie, cat si de anticiparea ei. De exemplu, cei care sufera de acrofobie (teama de inaltime) se pot panica chiar si atunci cand se gandesc ca este necesar sa urce pe o cladire inalta. Simptomele fobiei:

Ameteala, pierderea echilibrului Transpiratii Greata Tensiune musculara Palpitatii si cresterea ritmului cardiac.

In unele cazuri, aceste simptome pot ajunge chiar si la starea de anxietate sau atac de panica. Ca o consecinta a acestor tulburari, unele persoane ajung sa se izoleze si chiar sa aiba probleme serioase in ceea ce priveste viata sociala. Tipuri de fobie Fobii sociale (teama de diverse situatii sociale - teama de a vorbi in public, teama de a socializa etc) Agrofobii (teama de a ramane blocat intr-un loc) Fobii specifice teama de diverse lucruri sau obiecte (teama de gandaci, vant, cutremur etc) In aceasta categorie se incadreaza patru tipuri majore de fobii si anume:Teama de mediul natural teama de lumina, apa, furtuna etc Teama de animale teama de serpi, rozatoare, paianjeni Teama medicala teama de a vedea sange, teama de injectii, de medici etc Teama de diverse situatii teama de a merge pe poduri, de a pleca de acasa, teama de a conduce etc. Tratamente pentru fobie

Pentru a face fata fobiilor, exista un numar mare de tratamente. Eficacitatea acestora depinde atat de individ, cat si de tipul de afectiune de care sufera. Una dintre metodele de tratament este chiar expunerea la fobie: pacientul este pus sa isi infrunte teama pentru ca acesta sa isi dea seama ca obiectul de care se teme este absolut inofensiv. De asemenea, persoanele care sufera de fobii sociale sau agorafobie pot apela la un tratament medicamentos. Psihologul este persoana in masura sa stabileasca de ce tratament are nevoie bolnavul. In acelasi timp, psihoterapia este o solutie foarte buna in ceea ce priveste fobiile. In tratarea lor se aplica conceptul de cui pe cui se scoate, astfel ca o persoana care sufera de ailurofobie (teama de pisici) va ajunge, sub indrumarea terapeutului, sa se apropie foarte mult de pisici. Astfel, pacientul va fi ajutat sa inteleaga ca motivul fricii lui nu este intemeiat. Lista fobiilor de la A la Z A Acluofobie - Frica de intuneric Acrofobie - Frica de inaltime Agliofobie - Frica de durere Agorafobie - Teama de spatii deschise Aihmofobie - Frica de ace Amaxofobie - Frica masina Androfobie - Frica de barbati Antrofobie - Frica de flori Antropofobie - Frica de oameni sau de societate Afenfosmfobie - Frica de a fi atins Aracnofobie - Frica de paianjeni Aritmofobie - Frica de numere Astrafobie - Frica de tunete si fulgere Atelofobie Frica de imperfectiune Atichifobie - Frica de esec Autofobie - Frica de a fi singur

B Bacteriofobie - Frica de bacterii Barofobie - Frica de gravitate Bathmofobie - Frica de scari sau pante abrupte Batracofobie - Frica de amfibieni (broaste) Bibliofobie - Frica de carti, albume, biblioteci Botanofobie - Frica de plante C Catoptrofobie - Frica de oglinzi Chionofobie - Frica de zapada Cromofobie - Frica de culori Cronomentrofobie - Frica de ceasuri Claustrofobie - Frica de spatii inchise Coulrofobie - Frica de clovni Ciberfobie - Frica de computere Cinofobie - Frica de caini D Dendrofobie Frica de copaci Dentofobie - Frica de dentist Domatofobie - Frica de case E Ecofobie - Frica de a sta singur in casa Elurofobie - Frica de pisici Entomofobie Frica de insecte Efebifobie - Frica de adolescenti

F Filofobie - Frica de iubire G Gamofobie - Frica de casatorie Genufobie - Frica de genunchi Glasofobie - Teama de a vorbi in public Ginofobie - Frica de femei H Heliofobie - Frica de Duminica Hemofobie - Frica de sange Herpetofobie - Frica de reptile Hidrofobie - Frica de apa I Iatrofobie - Frica de medici Insectofobie - Frica de insecte K Koinonifobie - Frica de camere M Megalofobie - Teama de lucrurile mari Microfobie - Teama de lucrurile mici Misofobie - Frica de contaminare N Necrofobie - Frica de moarte sau morti Noctifobie - Frica de noapte Nosocomefobie - Frica de spitale

O Obesofobie - Frica de luat in greutate (ingrasare) Octofobie - Frica de cifra 8 Ombrofobie - Frica de ploaie Ofidiofobie - Frica de serpi Ornitofobie - Frica de pasari P Papirofobie - Frica de hartie Patofobie - Teama de boala Pedofobie - Frica de copii Podofobie - Frica de picioare Pteromeranofobie - Frica de zbor Pirofobie - Frica de incendiu S Selenofobie - Frica de Luna Sociofobie - Frica de evaluare sociala Somnifobie - Frica de somn T Tehnofobie - Frica de tehnologie Tonitrofobie - Frica de tunete Tocofobie Frica de nastere X Xenofobie - Frica de straini Z Zoofobie - Frica de animale