Deus Ex, cel putin primul joc, este unul dintre putinele titluri care mi-a mancat luni

din viata. Alaturi de Fallout si alte jocuri din perioada anilor 90, reprezinta unul dintre cele mai bune action RPG-uri din toate timpurile. Imi aduc aminte si acum ca l-am terminat atunci pe toate nivelele de dificultate, in toate modurile posibile, descoperind atunci un gameplay care iti dadea o libertate de miscare si abordare asa cum piata nu mai vazuse pana atunci. Totusi, ceea ce primul joc a reusit sa stabileasca, a doua parte nu a putut sa sustina, Invsisible War, fiind mai mult un titlu mediocru. Anii s-au scurs, iar Deus Ex a pasit in acel con de umbra, pastrand reteta pe care mai toate jocurile de succes o urmeaza dupa un succes fulminant, abia acum un an si ceva urmand anuntul jocului de astazi Deus Ex Human Revolution. Nu pot sa spun ca mi-a atras atentia in mod special, mai ales dupa experienta inghesuita si detasata pe care am avut-o cu Invisible War, dar din cauza titlului i-am dat o sansa siii nu imi pare rau. Inca de la inceputul acestui review pot spune ca Human Revolution este un joc exceptional, care nu numai ca trebuie jucat, dar si care reprezinta un candidat solid la jocul anului, reusind sa intreaca din cateva puncte de vedere originalul. De cum ai intrat in joc, Deus Ex: Human Revolution face o treaba excelenta sa te faca sa apartii acestui univers, imersiunea in unele cazuri ridicandu-se la cote realiste. Jocul nu numai ca reuseste sa iti acapareze atentia prin micile tertipuri folosite de Hollywood in filmele din ultimii ani, iar desfasurarea sa poate fi influentata de tine, jucatorul, in mod direct sau indirect, facand experienta realmente unica. Este acel gen de poveste care te impinge mai adanc in itele sale incurcate fara sa iti dai seama, dar, mai mult decat asta, personajele, asa futuriste cum sunt ele, au trasaturi umane bine definite, fiind cam greu sa iti dai seama uneori daca este vorba doar de un scenariu bine scris, sau, doar de o intuitie fantastica de care regizorul jocului a dat dovada. Plasat intr-un viitor nu foarte indepartat, Deus Ex prezinta o lume in care renasterea rasei umane este privita prin prisma implanturilor bionice, motiv pentru care diferentele de opinie sunt ceva natural intr-un asemenea ansamblu narativ. Ceea ce mi-a placut, este faptul ca portretizarea elementului negativ, in poveste, nu vine sub forma unui virus, demente generale provocata de implanturi sau mai stiu eu ce, ci sub forma unui grup care considera ca aceste implanturi rup din umanitatea individului, prezentand aceasta tehnologie ca o involutie, nu evolutie. Bine, daca era sa urmam ratiunea acestor indivizi, si penicilina a fost un dezastru pentru umanitate cati copii a reusit sa faca sa planga. Asa ajungem sa facem cunostinta cu eroul nostru, Adam Jensen. Un fost politist, good guy si viitor deschizator de conserve, ajuns intre timp seful departamentului de securitate pentru compania producatoare a acestor implanturi, Seraph Industries, pozitie pe care o ocupa dupa o mica greseala in trecutul sau de aparator public al dreptatii. Evident ca mai toata lumea a vazut pana acum trailerele stie ca Jensen si-o cam ia pe coaja, asta in primele 40 de minute de joc, grupul de militanti pentru umanitate incercand sa arunce in aer sediul de cercetare al corporatiei in cauza, lasand-ul pe al nostru Robocop de bucatarie intr-o balta de sange si aproape mort.

Angajatorul, om generos si cu o inima bionica mare, David, il pune cap la cap pentru ca au tehnologia, asta si pentru ca un sef de securitate plin de implanturi bionice se poate dovedii destul de util in anumite cazuri. Sase luni mai tarziu Jensen este un mix reusit de masina si om, imbarcandu-se in ceea ce urmeaza sa fie povestea jocului. Pe parcusul desfasurarii acesteia, Jensen, se va confrunta cu probleme de etica, ideologii diferite, conspiratii, tot felul de mutanti si imbogatiti bionici, reprezentand mai tot ceea ce poate arunca un joc precum Deus Ex impotriva lui tinichea al nostru. Alegerile pe care acesta este obligat sa le faca pe durata jocului fac desfasurarea povestii total diferita de cea ce s-au obisnuit tinerii gameri in ultima vreme. Si totusi naratiunea reprezinta mai mult de atat. Questurile secundare o sa iti arunce in fata ore si ore de gameplay in plus, uneori la final confruntandu-te cu alegeri morale puternice, in unele cazuri fiind cam greu sa iei decizia corecta, aceasta variand de la individ la individ si ceea ce considera el ca este moral. Deviatia de la povestea principala prezinta si ea o naratiune in naratiune, iar de multe ori o sa te gasesti ca te-ai abatut destul de mult de la firul initial al povestii doar pentru a descoperi o mini conspiratie sau a rezolva o problema, pana la urma totul culminand intr-o poveste extrem de bine omogenizata care se leaga din toate punctele de vedere. Daca povestea este bine realizata si prezentata, gameplay-ul este si el o opera de arta. In mare mi-a luat in jur de 30 si ceva de ore pentru a termina jocul si nu regret nici macar o secunda. Varietatea de abordare a jocului chiar mi-a dat ocazia sa il joc a treia oara, incercand astfel noi si noi metode de a termina povestea. Imi este greu sa spun ca jocul are o mecanica originala de gameplay, asta pentru ca Deus Ex este un amalgam de jocuri intr-unul singur, cu o functionalitate perfecta, imbinandu-se in ceea ce inseamna o abordare a metodei de terminare a unei misiuni total unica de la jucator la jucator. Spun asta pentru ca in timp ce testam jocul, l-am invitat pe un amic la mine sa vad cum s-ar cumporta alt individ intr-o misiune, iar strategia folosita de acesta era total diferita de a mea, rezultand intr-un cu totul alt gameplay. Stiu ca suna usor utopic, dar chiar si jucand cot la cot cu acesta, unul pe consola si unul pe PC, inamicii nu erau pozitionati in acelasi loc, NPC-urile se comportau altfel in functie de actiunile mele, totul dezvoltandu-se in jurul tau in concordanta de actiunile tale efective, element, care sincer, nu prea l-am mai intalnit pana acum. Pana si plimbarile in oras sunt diferite de la jucator la jucator. In esenta pe toata durata jocului te plimbi prin mai multe metropole in care iti cauti suspectii, iti rezolvi misiunile, acumulezi informatie si iti imbogatesti implanturile. Ceea ce mi-a placut in aceste citadele futuriste este diferenta clara de ceea ce ne-a invatat un joc sand box pana acum. Deus Ex nu are personaje care se plimba pe un traseu prestabilit, acestia dandu-mi impresia ca au un inteligent artificial bine stabilit, cu un set de actiuni definite. Strazile nu sunt inghesuite, asa cum vedeam in GTA si pline de trecatori, ci sunt exact asa cum te-ai astepta la un oras. In unele zone este plin de oameni, in altele pur si simplu spui slava domnului ca ai gasit un trecator ratacit.

Dupa cum spuneam si mai devreme nu exista o metoda gresita de a aborda gameplay-ul, asta rezultand in variatii de gameplay de la persoana la persoana. Felul in care faci asta ei bine asta e alta mancare de peste. Jocul aici este uneori prea realist. Poti sa tocmesti, sa inseli, sa duci cu zaharelul, sa brutalizezi, sa intri pur si simplu cu arma in mana fiecare avand avantaje si dezavantaje, totusi, ceea ce este ciudat, este ca in anumite puncte quest log-ul nu prea te ajuta. Ai un text standard, iar daca ai dat chix la un anumit punct nu se schimba, lasand mana libera in explorarea terenului de joaca exact ca in lumea reala. Odata ce ti se pare ca ai epuizat toate optiunile, mai cauta, sigur trebuie sa ma gasesti doua sau trei la care sa nu te fi gandit, cheia fiind inspectarea atenta a mediului inconjurator si discutia cu toate NPC-urile pe care la gasesti in cale. Fiecare bucatica de informative se dovedeste vitala in anumite puncte. De altfel, conversatia joaca un rol principal in acest joc. Toate conversatiile pot fi influentate sau indrumate in cate o directie, fiind destul de usor sa te documentezi despre evenimentele petrecute si sa afli unde trebuie sa te indrepti sau ce sa faci, chestie, care sincer, nu prea am mai intalnit-o de la Mass Effect incoace, dar nici acolo nu era asa bine facuta ca aici. Cu toate astea Deus Ex Human Revolution nu reprezinta perfectiunea in gaming. Probleme exista si unele dintre ele pot deveni de-a dreptul enervante. Pentru a intreprinde o actiune de atac, mai ales atacurile corp la corp, ai nevoie de energie. Jensen are destul antrenament in procedee de submisie a adversarului, dar pentru a face asta acesta isi mananca un segment din bara energetica. Cum regenerezi aceasta energie? Pai destul de simplu. Daca ai folosit doar jumatate, aceasta se regenereaza automat intr-un anumit timp, daca ai folosit una intrega, ma refer la un segment de energie, o regenerezi tinetiva bine mancand ciocolata. In fine, nu ciocolata ci un baton energetic. O sa stai sa cauti la aceste batoane pana o sa iti vina acru in gura de la ele, de multe ori dovedindu-se ca ai nevoie de ele mai mult ca munitia din joc, chestie care poate deveni destul de agasanta, mai ales ca trebuie sa iti faci stocuri de dulciuri in inventar. Ca tot am ajuns la inventarul jocului, si acesta are nevoie de ceva dezbatere. Incepi cu unul care abia poate sa contina un pistol si o arma de asalt, si ajungi la ceva care poate sa iti dea sa alegi intre un lansator de grenade si un pistol, marimea acestuia crescand pe durata jocului. Pe principiul: Felicitari, ai gasit un lansator de rachete! Daca vrei sa il pastrezi te rog arunca tot ce ai in inventar Fain nu? Poti sa il maresti, dar trebuiesc investite puncte peste puncte pentru a realiza ceva care sa cuprinda un arsenal cat de cat divers, puncte pe care le poti investi in orice alt ceva. O alta problema este cu lipsa de balans intre metodele de abordare. Sigur, poti sa te simti ca un adevarat ninjalau, furisandu-te pe langa inamici si hack-uind-ule turetele si computerele, dar, in momentul in care te bati cu un boss o sa ai nevoie de ceva putere de foc. Putere de foc pe care realizezi ca nu o detii, asta pentru ca ti-ai bagat toate punctele de abilitati in ninja skill-urile tale, iar bossii in acest joc au prostul obicei sa poata inghiti in jur de 20 de rachete pana sa devina vulnerabili, asta in cazul in care esti axat mai mult pe stealth. Si da, in acest joc o sa mori de multe, multe, multe, multe ori. Iar daca asta nu te calca pe nervi grav, o sa te omoare timpii de incarcare care variaza intre 30 de scunda si 2 minute, mai ales pe varianta de console.

Ok, sigur, respecta reteta originala a jocului, unde chiar trebuia sa fii extrem de econom in ceea ce inseamna investirea munitiei in scufitele adversarilor, dar, acolo ti se dadea o sabie cu care sa iti lovesti adversarii, doar sa te gandesti daca ramai sau nu fara munitie pentru aceasta, in cazul nostru candy bars. Si pentru ca am amintit mai sus de skiluri, trebuie sa spun ca in acest joc incepi ca un vai mama ta, ajungand la final sa fii un fel de zeu printre oameni. Pana la jumatatea jocului acumularea de skiluri pare mai mult o munca herculeana, dupa care devine o joaca in parc, fiind destul de greu pentru inceput sa te decizi unde si cum sa bagi un skill point, ca abia dupa jumatate sa nu stii exact ce sa faci cu atatea, cateva dintre skillurile din joc fiind de-a dreptul inutile. Acelasi lucru nu il pot spune despre upgradeurile armelor si al implanturilor, care, daca nu il realizezi cat mai repede, o sa ai supriza ca cineva ti-a ventilat craniul din greseala, iar tu o sa stai frumos in fata unui ecran de incarcare, care te mai invata cate ceva despre joc, din asta rezultand un algoritm extrem de simplu. Intai cumperi dulciuri, dupa care munitie, urmata de investirea in ceva upgrade-uri pentru arme, daca nu vrei sa fii confundat cu o bucata de branza elvetiana si abia la final decizi in ce skiluri sa iti infigi punctele. Sfatul meu, Hacking, Arme, conversatie si ceva stealth. Appropo de asta, banii in joc se fac greu pentru inceput, dar spre final o sa ai mai multi decat o sa ai nevoie. Vizual vorbind, jocul este realizat cu cea mai mare atentie. Detaliile pentru lumea inconjuratoare, actiunile NPC-urile, fumul degajat de canalizari si atmosfera generala a oraselor si locatiilor in care se desfasoara sunt abosolut naucitoare. Iti da acea impresie realista de oras al viitorului, dandu-ti ocazia sa te uiti la viziunea artistica a creatorilor in ceea ce cred ei ca reprezinta viitorul. Accentele galbene neon de pe parcusul povestii imping si mai mult jucatorul sa se afunde in gameplay, sa exploreze si sa descopere cat mai multe detalii despre lumea prezentata in Deus EX. Ce mi-a placut in mod special au fost modurile in care iti sunt prezentate orasele inainte de fiecare misiune. Arhitectura acestora este ceva dintr-un viitor nu tocmai indepartat, iar realizarea coridoarelor si a spatiilor deschise iti da impresia de diferit? Da! Pentru ca ca nu am intalnit locatii nici macar similare in acest joc. Tot ceea ce inseamna Level Design este realizat cap coada dupa o schita bine pusa la punct, iar fiecare oras are camere si cladiri total diferite de ceea ce te-ai intalinit cu nu stiu in urma cu o ora in gameplay. In cuvinte simple, Deus Ex Human Revolution, este complex de simplu din punct de vedere arhitectural. Pacat ca nu pot spune acelasi lucru despre modelele personajelor. Mia placut felul in care acestia sunt imbracati si animatia pentru fiecare model in parte de arma, dar realizarea modelelor umane este una slabuta 2009 slabuta. Texturi rigide si ne-rotunjite, colturi unde trebuiau sa fie curbe, probleme in imbinarea anumitor unghiuri, probleme care pot scuza acest titlu, avand in vedere complexitatea vizuala pe care acesta o prezinta. Totusi, texturile pentru par si animatiile faciale sunt generice, uneori robotice, facand o paralela destul de buna cu titlul si conotatia jocului, dar intr-o era in care accentul pica si pe o prezentare grafica de exceptie, Deus Ex are ceva probleme aici. Iar

fizica personajelor disponibilizate este uneori ciudat, atat de ciudata in cat ai impresia ca tragi dupa tine o papusa de paie nu un corp uman. Sunetul pe de alta parte cred ca merita un segement intreg in acest review. Muzica, zgomotele si tot ceea ce auzi in joc este realmente real. Daca ti-a cazut o cutie de carton in cap, o sa se auda ca o cutie de carton, daca ai dat pe jos un recipient metalic o sa se auda de cate ori a cazut si mai mult sunetul va fi variat de la cadere la cadere, iar incarcarcarile armelor sau loviturile in adversari iti dau impresia de diferit de la impact la impact, lucru cu care cred ca nu m-am mai intalnit pana acum. Chiar si asa, actorii vocali sunt fie prea generici fie prea batman. Vocea lui Jensen seamana mai mult cu cea a lui Christian Bale, impresia fiind de o redare vocala fortata si mult prea abraziva, de multe ori replicile iesind ca ceva care se aude dintr-un blender nu din cutia vocala a personajului nostru bionic. Iar restul actorilor sunt fie prea generici in redarea replicilor, fie prea afectati, amalgamul fiind extrem de ciudat in anumite cazuri. Doctorii pe care ii interoghezi si se aud ca si cum ar fi alergati de un zerg sau barmani cu care discuti si suna de parca au luat prea multe furazolidoane asta ca sa nu spun constipati. Totusi deliciul in acest joc este sunetul mediului inconjurator si muzica, care, daca aveti ocazia sa o ascultati o sa se porteze automat in mp3-ul dumnveavosta, temele fiind atat antrenante, cat si emotionale, vazundu-se clar implicarea celor de la Square Enix in acest proiect , care au o traditie in compunerea unor teme muzicale de exceptie. In incheiere o sa fiu cat se poate de concis: Jocul este superb. Nu vrei sa il joci, o sa il joci, nu iti plac RPG-urile, asta o sa iti placa, nu iti plac jocurile futuriste, asta e prea bun sa fie asa ceva. Deus Ex Human Revolution este acel gen de joc pe care il instalezi si il joci de doua ori si nu intelegi ce este cu bila aia luminoasa de pe care care apare si dispare da atat de bun este. O sa pierzi ore jucand si nici nu o sa iti dai seama cand au trecut. Zon@ ii acorda lui Deus Ex Human Revolution un 9.6 si anuntam inscrierea sa automata la jocul anului, rpg-ul anului, cea mai buna coloana sonora, cel mai intuitiv gameplay si inca cateva categorii Si nu uitati, pentru varianta extinsa a review-ului ne vedem pe site-ul nostru Arealit.tv si pe canalul nostru de youtube Arealit, pe ambele asteptandu-va cateva surprize.