Curs nr. 1. CAP.

FINANTELE INTREPRINDERII-Stoenica

ROLUL GESTIUNII FINANCIARE Finantele private fac obiectul unei actiuni spre atingerea unui obiectiv fundamental-maximizarea valorii intreprinderii,respectiv cresterea averii proprietarilor sai. Rolul gestiunii financiare este de a stapani totalitatea mijloacelor si instrumentelor, de atingerea acestui obiectiv bine precizat. Maximizarea valorii presupune trei implicatii majore care definesc mai clar rolul gestiunii financiare. 1.angajarea patrimoniului in proiecte de investitii care il valorifica la o rentabilitate sperata superioara.Sub acest aspect gestiunea financiara trebuie sa asigure calitatea si nivelul performantelor ce trebuiesc realizate de intreprindere in diferite proiecte ale activitatii. 2.maximizarea valorii implica protectia si conservarea sa;astfel gestiunea financiara are rol de a evita disiparea patrimoniului cu ocazia unui faliment si sa asigure mentinerea solvabilitatii sau a echilibrului financiar al intreprinderii. 3.intreprinderea fiind expusa riscurilor multiple legate de instabilitatea mediului sau financiar;gestiunii financiare ii revine sarcina de a pune in aplicare instrumentele de acoperire corespunzatoare pentru asigurarea protectiei adecvate contra acestor riscuri. Maximizarea valorii intreprinderii Gestiunea financiara urmareste in primul rand maximizarea valorii intreprinderii,dar aceasta valoare nu poate fi apreciata doar in raport cu patrimoniul net(activ total-datorii totale) sau bogatia prezenta acumulata de intreprindere,numita valoarea patrimoniului,ci in egala masura trebuie analizata in raport cu proiectele si activitatile viitoare in care patrimoniul este si va fi angajat(val.patrimoniului si val.financiara) de aceea trebuie avute in vedere rezultatele asteptate in viitor,ca urmare a patrimoniului acumulat.Drept urmare valoarea intreprinderii este o
1

valoare anticipata care corespunde valorii actuale,pe care o putem atasa veniturilor viitoare scontate,asteptate a se realiza de catre intreprinderea respectiva. Valoarea unei intreprinderi nu poate fi asimilata numai valorii prezente a patrimoniului sau,ci trebuie apreciate urmatoarele trei aspecte: 1.valoarea intreprinderii este o valoare actuala adica echivalentul prezent al rezultatelor viitoare asteptate;aceasta valoare financiara se determina pe baza sperantelor de castig pe care le va aduce intreprinderea respectiva. 2.valoarea intreprinderii nu este o marime statica a unui stoc,ci o marime dinamica inseparabila procesului de utilizare a patrmoniului. 3.evaluarea este sensibila la toate riscurile susceptibile de a afecta nivelul si stabilitatea viitoare a rezultatelor asteptate.Aceste riscuri pot fi legate de caracteristicile intreprinderii , fie de evolutia mediului extern. In toate cazurile perceptia unei agravari a riscului se traduce printr-o depreciere a valorii intreprinderii,astfel un grad de indatorare excesiv al intreprinderii duce la reducerea valorii acesteia si invers-o ameliorare a informatiei privind riscurile induse de mediul extern sau cele specifice anumitor intreprinderi ,antreneaza o crestere a valorii lor. In conditiile maximizarii, valoarea intreprinderii apare tributara nivelului performantelor asigurate de activitatea intreprinderii si de stapanirea riscului de faliment si a riscului financiar in general.

Rezultatele asteptate ale intrep. val. financiara +

Patrimoniul actual Stoc +

Valoarea intreprinderii Riscurile specifice intreprinderii Riscuri din mediul exterior

MENTINEREA PERFORMANTELOR FINANCIARE Gestiunea financiara trebuie sa asigure mentinere unui rezultat satisfacator pe termen mediu si lung. In acest concept gestiunea financiara are rolul de a verifica daca activitatea interprinderii este suficient de rentabila pentru a genera venituri care sa-I permita remunerarea furnizorilor de resurse si rambursarea lor. Degajarea unor rezultate nefavorabile sau insuficiente se concretizeaza intr-o risipa de resurse cu consecinte negative,atat pentru intreprinderea respectiva cat si pentru economia nationala. STAPANIREA RISCURILOR FINANCIARE Potrivit unei formulari generale riscul unui activ,al unui ansamblu de active diversificate si al unei intreprinderi poate fi definit prin referinta la variabilitatea rezultatelor susceptibile de a fi asigurate. Gestiunea financiara completeaza aceasta formulare generala a riscului cu analize specifice riscurilor. Riscul poate fi: -risc de exploatare-legat de structura costurilor -risc de indatorare-legat de efectul financiar -risc de faliment-legat de insolvabilitatea intreprinderii

CAP.II PRINCIPALELE SARCINI-OPERATIUNI ALE GESTIUNII FINANCIARE

1.Analiza financiara 2.Decizia financiara 3.controlul de gestiune Responsabilitatile operatiunilor gestiunii financiare se distribuie intre primele doua faze ale principiului fundamental. 1.Analiza financiara, prima faza a ciclului fundamental al gestiunii financiare poate fi privita ca actiune interna a responsabilitatilor intreprinderii,dar si ca actiune externa din partea partenerilor sau concurentilor intreprinderii. Ca actiune interna,analiza financiara are ca obiectiv identificarea potentialului de degajare a fluxurilor monetare reale,iar ca actiune externa se urmareste echilibrul financiar realizat la nivelul fondului de rulment al trezoreriei nete, dar si performantele intreprinderii, evidentiate la nivelul soldurilor intermediare. Analiza financiara urmareste stabilirea unui diacnostic al situatiei financiare ,indispensabil pentru fundamentarea politicii economicofinanciare viitoare a intreprinderii si care motiveaza comportamentul tuturor partenerilor si concurentilor fata de intreprindere.Pentru aceasta analiza financiara apeleaza la documente contabile de sinteza (Bilantul,Contul de Profit si Pierderi,Anexa la Bilant). 2.In al doilea rand ciclul fundamental comporta faza de formulare a deciziilor financiare. Decizia financiara poate fi definita ca fiind procesul rational de alagere a unei linii de actiune, pe baza analizei mai multor solutii pentru atingerea in cea mai buna masura a obiectivului de maximizare a valorii intreprinderii. La nivelul intreprinderii pot fi identificate mai multe categorii de decizii: a).decizii de investitii
4

b).decizii de finantare c).decizii de repartizare a profitului d).decizii de trezorerie a).Deciziile de investitii - au influenta directa asupra structurii activelor,respectiv asupra gradului de lichiditate.Selectia elementelor de activ necesare activitatii productive constituie obiectivul deciziilor de investitii. Criteriile urmarite in cadrul acestor decizii sunt: -rentabilitatea -lichidarea activelor intreprinderii b).Deciziile de finantare au infuenta directa asupra pasivelor, modificand gradul de exigibilitate al acestora si costul mediu al capitalului. Criteriile urmarite in structura financiara a pasivelor sunt: -realizarea in prezent si in perspectiva a celui mai redus cost al procurarii capitalurilor in conditiile unui grad rezonabil si controlabil al intreprinderii. c).Decizii de repartizare a profitului net - suma din profitul net care urmeaza sa se repartizeze actionarilor sub forma de dividende, influenteaza direct marimea profitului repartizat pentru investitii; reinvestirea din profitul net conduce la cresterea capacitatii de autofinantare,la cresterea autonomiei financiare, la imbunatatirea structurii financiare a capitalurilor. Aceste trei categorii de decizii fac obiectul gestiunii financiare pe termen lung a activelor si pasivelor permanente.Gestiunea financiara pe termen lung face obiectul alagerii unei strategii de crestere si consolidare a valorii intreprinderii. d).Decizii de trezorerie aceasta categorie de decizii face obiectul gestiunii financiare pe termen scurt,care are ca obiectiv echilibrul financiar dinter nevoile de capitaluri circulante si de trezorerie si sursele de capitaluri circulante(proprii, atrase temporar, credite de trezorerie).

Gestiunea financiara pe termen scurt urmareste optimizarea stocurilor,a creantelor clienti,a soldurilor de trezorerie in vederea cresterii rentabilitatii si si lichiditatii lor in conditiile de diminuare a riscului.

3.A treia faza a ciclului, presupune controlul proiectelor de investitii ,de finantare si al prevederilor bugetare a caror punere in aplicare a fost decisa de intreprindere. Aceasta faza cuprinde metodologii de identificare a abaterilor rezultatelor fata de prevederile bugetare sau fata de proiectele initiale si de corectare a acestor abateri. CICLUL FUNDAMENTAL AL GESTIUNII FINANCIARE 1.ANALIZA FINANCIARA a).-ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR b).-ANALIZA REZULTATELOR INTREPRINDERII c).-ANALIZA FLUXURILOR FINANCIARE d).-DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL RENTABILITATII SI AL RISCULUI 2. DECIZII FINANCIARE Decizii de investitii Decizii de finantare Decizii de repartizare a profitului Decizii de trezorerie

Gestiunea financiara pe termen lung

Gestiunea financiara pe termen scurt

3.CONTROLUL FINANCIAR

CAP.III FONDUL DE RULMENT Este un indicator al echilibrului financiar.Prezentarea financiara pune in evidenta relatia dintre sursele fondurilor si nevoile carora le sunt alocate fondurile.

PREZENTAREA BILANTULUI CONTABIL JURIDIC

ELEMENTELE PATRIMONIULUI ACTIV Drept de creanta si proprietate PASIV Angajamente fata de proprietari sau capitalurile proprii Sursele fondurilor

FINANCIAR

Utilizarea fondurilor

BILANTUL CONTABIL Bilantul contabil constituie elementul principal care sta la baza evaluarii patrimoniului intreprinderii. Analiza lichiditate exigibilitate sau patrimoniala are meritul de a pune in evidenta riscul de insolvabilitate al intreprinderii. Aceasta consta in incapacitatea intreprinderii de a-si onora angajamentele fata de terti. In optica acestui tip de analiza intreprinderea apare ca o entitate juridico-economica ce poseda un patrimoniu inventariat in activul si pasivul bilantului.

BILANTUL FINANCIAR ACTIV 1.Nevoi permanemte -Activ imobilizat net PASIV 1.Capituluri permanente -Capital social -Rezerve -Profit nerepartizat -Provizioane pentru cheltuieli >1 an -Datorii cu scadenta > 1 an 2.Resurse temporare -Datorii cu scadenta < 1 an -Furnizori -Salarii -Datorii catre stat -Datorii catre banci

2.Nevoi temporare -Active circulante -Stocuri -Clienti -Titluri de plasament -Disponibilitati

Cele doua parti ale bilantului financiar cuprind elemente de activ in stransa corespondenta cu elemente de pasiv si reflecta echilibrul financiar pe termen lung(permanemte) si echilibrul financiar pe termen scurt(temporare). Cand sursele permanemte sunt mai mari decat nevoile permanemte de alocare a fondurilor banesti,intreprinderea dispune de un fond de rulment. Fondul de rulment apare ca o marja de securitate financiara care permite intreprinderii sa faca fata riscurilor diverse pe termen scurt. Aceasta marja de securitate financiara garanteaza solvabilitatea intreprinderii,permitand acesteia in caz de probleme financiare sau la nivelul ciclului financiar al exploatarii cum ar fi: -reducerea temporara a vanzarilor -intarzierea platilor de catre clienti
8

Notiunea de fond de rulment poate avea mai multe formulari insa doua dintre ele merita retinute drept concepte fundamentale ale analizei financiare, acestea sunt: 1.Fondul de rulment net sau permanent 2.Fondul de rulment propriu 1. Fondul de rulment permanent - se determina pe baza bilantului financiar si constituie un fond de rulment de lichiditate sau fond de rulment financiar(FRF)si poate fi stabilit prin doua modalitati: a). fondul de rulment financiar este egal cu diferenta dintre capitaluri permanemte si nevoi permanente FRF = Kp Np b). fondul de rulment financiar este egal cu diferenta dintre capitalul permanent si imobilizarile nete FRF = Kp In c).fondul de rulment financiar este egal cu diferenta dintre nevoile temporare si resursele temporare(active circulante nete-datorii < 1 an) FRF = Nt Rt 2.Fondul de rulment propriu poate fi analizat in continuare in functie de structura capitalurilor permanente(capitaluri proprii si datorii cu scadenta > 1 an), care pune in evidenta gradul in care echilibrul financiar se asigura prin capitalurile proprii. Indicatorul care releva acest grad este Fondul de Rulment Propriu adica excedentul capitalului propriu in raport cu imobilizarile nete ,determinat conform relatiei: a).fondul de rulment propriu este egal cu diferenta dintre capitalurile proprii si imobilizarile nete FRP = Kp In

Rezultatul negativ al acestei relatii de calcul este Fondul de Imprumutat si reflecta masura indatorarii pe termen lung, pentru finantarea nevoilor pe termen scurt FRI = FRF FRP Aplicatii 1.Determinati indicatorii de echilibru financiar patrimonial la inceputul si sfarsitul exercitiului N si interpretati variatia. Bilant la 31.12.N ACTIV
Activ imobilizat Stocuri Clienti Disponibilitati INCEPUT EX. FIN. N1 2400 1300 670 130 SFARSIT EX. FIN . N 2200 1800 1200 300

PASIV
Capital social Rezerve Rezultat net nerepartizat Datorii fin. >1an Datorii furnizori Credite banc. curente

INCEPUT EX. FIN. N1 2500 400 600 400 550 50 4500

SFARSIT EX. FIN. N 2500 500 620 930 850 100 5500

Total activ

4500

300

Total pasiv

a).

FRF = Kp In FRFN1 = 2500+400+600+400-2400 =1500 FRFN = 2500+500+620+930-2200 = 2350 FRF = FRFN - FRFN1 = 2350 1500 = 850

b).

FRF = Ac - D < 1an FRFN1 = (1300+670+130) (550+500) = 1500 FRFN = (1800+1200+300) (850+100) = 2350 FRF = FRFN - FRFN1 =2350 1500 = 850

10

Comentariu: Cresterea FR reflecta alocarea tuturor acumularilor nete ale exercitiului N1 in cresterea activelor circulante.Aceste alocari de 850 sunt generate de amortizarile imobilizate de 200 si cresterea resurselor permanente cu 100 rezerve + 20 profit + 530 datorii financiare > 1 an. 2. Pe baza bilantului prezentat, calculati indicatorii de echilibru financiar: lichiditate si exigibilitate. Bilant la 31.12.N ACTIV
Active imobilizate nete Stocuri Clienti Creante diverse Valori mobiliare de plasament Disponibilitati

PASIV 918.1 17.2 696.6 335.9 1254.6 350.5 3572.9

Capital propriu Provizioane pentru riscuri si cheltuieli Imprumuturi pe termen lung Datorii furnizori Alte datorii pe termen scurt Dividende datorate Credite bancare curente

930.3 72.6 513.2 97.2 1586.7 81.3 291.6 3572.9

Total active

Total pasive

a). FRF = Kp Np = 930.3 + 72.6 + 513.2 - 918.1 = 598 b). FRF = Nt - Rt =(17.2 + 696.6 + 335.9 +1254.6 + 350.5 ) - ( 97.2 + 1586.7 + 81.3 + 291.6)= =598 c). FRP = Kp + As - Ain (Kp +asimilari active imobilizate nete) = 930.3 + 72.6 - 918.1 = 84.8 Comentariu: Surplusul de capitaluri permanente in raport cu imobilizarile nete pe care le finanteaza sub forma de fond de rulment financiar +598 constituie o garantie a lichiditatii intreprinderii,o marja de securitate pentru evenimentele neprevazute,aceasta garantie este cu atat mai mare cu cat intreprinderea dispune de un fond de rulment propriu pozitiv de 84.8. CURS NR.2.
11

CUANTIFICAREA RISCULUI Activitatea unei intreprinderi este supusa riscului economic sau operational,intru-cat aceasta nu poate sa prevada cu certitudine diferitele componente ale rezultatului sau si ale ciclului de exploatare(vanzarile si cumpararile). Riscul economic evalueaza posibilitatea inregistrarii unui rezultat insuficient sau chiar a unor pierderi. Aceasta eventualitate este legata de importanta cheltuielilor fixe, care determina flexibilitatea intreprinderii,respectiv capacitatea acesteia de a se adapta la variatia cifrei de afaceri,desi riscul economic nu este altceva decat incapacitatea intreprinderii de a se adapta in timp si cu cele mai mici costuri si eforturi la variatiile economice. Riscul nu depinde numai de factorii generali(pret de vanzare,cost, cifra de afaceri), ci si de structura costurilor,respectiv comportamentul lor fata de volumul de activitate. Structura costurilor si repartitia cheltuielilor fixe si variabile in raport cu cifra de afaceri exercita o influenta marcanta asupra rentabilitatii, ceea ce justifica determinarea unui efect de levier al exploatarii si mai mult formularea modelului de analiza al punctului mort(rentabilitate 0). Cheltuielile variabile sunt direct proportionale cu nivelul productiei(materii prime,materiale directe,salariile personalului productiv). Cheltuielile fixe,independente de nivelul activitatii sunt angajate in scopul functionarii normale a intreprinderii,fiind platite chiar si in lipsa cifrei de afaceri(apa,electricitate,personal administrativ, cheltuieli cu amortizarea). Riscul de exploatare depinde in special de nivelul cheltuielilor fixe;acelasi nivel al cheltuielilor fixe fiind mai bine absorbit de o cifra de afaceri mai mare. Importanta cheltuielilor fixe nu poate fi apreciata in valoare absoluta, ci numai in raport cu marja generala de intreprindere, deoarece exista sectoare(ex. Cel al serviciilor)in care raportul cifrei de afaceri/cumparari este mai mare,deci cheltuielile sunt mult mai bine absorbite prin cifra de afaceri. Sinteza intre nivelul cheltuielile fixe si cel al marjei o realizeaza punctul mort, evidentiat prin:cost,volum profit.
12

Punctul mort sau punctul critic reprezinta nivelul de activitate (cifra de afaceri),care absoarbe in totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade,iar rezultatul este nul. Punctul mort (pragul de rentabilitate)evidentiaza nivelul minim de activitate la care trebuie sa se situeze intreprinderea pentru a nu lucra in pierdere,depasind acest nivel de activitate intreprinderea devine rentabila. Riscul economic va fi cu atat mai mic cu cat nivelul punctului mort va fi mai redus.

RENTABILITATEA ECONOMICA Rata rentabilitatii economice ar4e o acceptiune mai larga,vizand in esenta capitalul economic alocat activitatii productive a intreprinderii.Ea se exprima prin raportul: Rezultatul economic Re = Active totale Rezultatul economic excluzand elementele financiare si exceptionale favorizeaza comparatia intreprinderilor cu acelasi sector de activitate. Rentabilitatea financiara reprezinta capacitatea intreprinderii de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate in activitatea sa. Rentabilitatea financiara reflecta scopul final al actionarilor unei intreprinderi ,exprimat prin rata de remunerare a investitiei de capital facuta de acestia in procurarea actiunilor,sau a reinvestirii totale sau partiale a profiturilor ce le revin de drept. Rezultatul net Rentabilitatea financiara = Capital propriu

13

In situatia in care capitalurile investite include alaturi de capitalul propriu si imprumuturi pe termen lung si mediu,se poate calcula si rentabilitatea financiara a capitalurilor permanente.

Profit net - Dobanzi aferente imprumutului Rentabilitatea financiara = a capitalurilor permanente Capital propriu-imprumutul pe termen lung sau mediu

Riscul economic este concretizat in efectul de levier operational si riscul financiar este concretizat prin efectul de levier negativ. Efectul de levier masoara sensibilitatea rezultatului exploatarii la variatia cifrei de afaceri si are la baza repartitia cheltuielilor intreprinderii in fixe sau structurale si variabile sau operationale. Riscul financiar adanceste riscul economic,traducandu-se printr-o mai mare vulnerabilitate a trezoreriei,care in final genereaza o incapacitate de plata a intreprinderii,adica riscul de faliment. Efectul de levier financiar se stabileste dupa formula:

Riscul financiar = Rentab.ec.+ (Rentab.ec. Rata de imdatorare) *Datorii / Capital propriu

Levierul financiar = Rentabilitatea economica - Rata dobanzii

14

Problema: Consideram o intreprindere cu marje diferite asupra cheltuielilor variabile,dar cu aceeasi variabilitate a cifrei de afaceri.Sa se determine riscul economic in raport cu nivelul activitatii. NIVEL ACTIVITATE Cifra de afaceri CA Cheltuieli variabile CV Cheltuieli fixe CF Rezultatul exploatarii Pragul rentabilitatii INTREPRINDEREA NIVEL 1 NIVEL 2 NIVEL 3 2000 4000 6000 1000 2000 3000 400 400 400 600 1600 2600 800

Comentariu: Cunoasterea pragului de rentabilitate permite fixarea obiectivului minim de realizat,care este cifra de afaceri,pentru ca intreprinderea sa fie profitabila. Dar masura riscului determinata de atingerea punctului critic sau pragul de rentabilitate(reprezinta nivelul de activitate care absoarbe in totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade,iar rezultatul este zero) este evidentiata de coeficientul efectului de levier al exploatarii, componenta a riscului global sau coeficient de elasticitate. Coeficientul de elasticitate masoara sensibilitatea rezultatelor exploatarii,deci a pierderilor posibile sau castigurilor la variatia cifrei de afaceri si au la baza repartitia cheltuielilor intreprinderii intre fixe si variabile. Coeficientul de levier CL se poate determina prin 3 relatii: Rezultatul exploatarii / Rezultatul exploatarii 1. LE = Cifra de afaceri / Cifra de afaceri - se calculeaza cu variatia indicatorilor Re / R e anterior LE =

15

 CA / CA 1600 - 600 600 LE 2 = 4000 - 2000 2000 2600 1600 1600 LE 3 = 6000 4000 4000 Cifra de afaceri 2. LE = Cifra de afaceri Cifra de afaceri a pragului de rentabilitate Cifra de afaceri - Cheltuieli variabile 3. LE = Cifra de afaceri - cheltuieli variabile - Cheltuieli fixe = 1.25 = 1.66

Cifra de afaceri LE = Cheltuieli fixe Cifra de afaceri 1 -m m coeficientul cheltuielilor variabile la totalul cifrei de afaceri Cheltuieli variabile m = Cifra de afaceri 1 - m = KmCV coeficientul marjei asupra cheltuielilor variabile

16

CV m = CA 2000 LE = rentabilitate 400 2000 1 - 0.5 =

1000 = 0,5 2000 2000 = 400 2000 1 - 0.5 = 800 u.m. prag de

- se opereaza cu indicatorii de la numaratorul si numitorul fractiei care se refera la perioada de gestiune anterioara 2. CA 1 LE 2 = CA 1 - CApr 4000 LE3 = 4000-800 = 1.25 = 2000 800 2000 = 1.66

3. CA 1 CV 1 LE 2 = CA 1 - CV1 - CF1 CA 2 CV 2 LE 3 = =
17

2000 - 1000 = 2000 - 1000 400 4000 - 2000 = 1.25 = 1.66

CA 2 - CV 2 - CF 2

4000 - 2000 400

PLANIFICAREA FINANCIARA.SISTEMUL BUGETAR Planificarea financiara are drept obiectiv alocarea eficienta a capitalurilor banesti ale intreprinderii, pentru atingerea obiectivului propus in exercitiul financiar viitor,adica cresterea performantelor financiare ale valorii intreprinderii. Bugetul reprezinta previziunea cifrata a afacerilor pe resurse, si de responsabilitate pe centre de activitati, in vederea realizarii cat mai eficiente a obiectivelor strategice ale intreprinderii. Procesul bugetar are rolul de a orienta activitatile tuturor compartimentelor spre aceleasi obiective:rentabilitate, lichiditate si dinamica riscurilor.De asemenea bugetele,armonizeaza activitatile tuturor compartimentelor functionale ale intreprinderii, intru-cat toate acestea sunt antrenate in procesul bugetar intr-o masura mai mare sau mai mica. Bugetul se elaboreaza in general pe o perioada de 1 an. In tara noastra, bugetul de venituri si cheltuieli al Regiilor Autonome si Societatilor cu Capital de Stat, se intocmeste o data pe an , cu defalcare pe trimestre. Sistemul planificarii financiare poate cuprinde 3 tipuri de bugete: 1. de orientare generala pe termen lung 2. anuale specifice diferitelor activitati economice ale intreprinderii (aprovizionare ,productie, desfacere) 3. pentru estimarea situatiei patrimoniale si monetare care rezulta din aplicarea bugetelor specifice avand caracterul unor bugete rezultative(imaginea previzionata a starii financiare si patrimoniale la care se va ajunge prin respectarea prevederilor din celelalte bugete,aceasta este oferita prin bilantul provizoriu,bugetul trezoreriei si contul de rezultat previzional). Legatura sistematica dintre cele 3 bugete consta in elaborarea lor succesiva pornind de la planul strategic,continuand in transpunerea anuala in bugete specifice pe activitati si incheindu-se cu bugetul de trezorerie. In sistemul bugetar al intreprinderii exista bugete principale si bugete secundare.
18

Prevederile bugetelor principale cuprind: bugetul vanzarilor si productie Prevederile bugetelor secundare cuprind: bugetul investitiilor bugetul administratiei bugetul publicitatii Bugetul productiei se constituie ca buget principal esential pentru previziunea activitatii din anul viitor,iar prevederile lui sunt determinate pentru dimensionarea celorlalte bugete(investitii si trezorerie). In elaborarea bugetului de productie se parcurg 3 etape: 1. previzionarea cantitatilor de productie planificate(Plan de productie) 2. previzionarea costurilor de prioductie (Antecalculatia) 3. defalcarea prevederilor bugetare pe perioade mai mici de timp si pe subunitati ale intreprinderii (ateliere,sectii). Antecalculatia costurilor reflecta dimensiunea efortului financiar pentru realizarea produsului stabilit in programul de productie,in conditiile normelor de consum ale factorilor de productie ale intreprinderii si in conditiile unor cheltuieli generale planificate pentru anul viitor. De aceea in antecalculatie principala operatie o reprezinta separarea (identificarea) cheltuielilor directe pe produs (cu materiale si manopera) de cele indirecte (cheltuieli indirecte de productie,cheltuieli generale de administrare,cheltuieli de desfacere). Antecalculatia costului de productie unitar se face pe articole de calculatie stabilite in functie de separarea cheltuielilor directe si indirecte in raport cu productia. Cheltuielile directe repartizate pe produse cuprind 2 articole de calculatie: materiale directe (Md) calculate in functie de consumurile specifice de materiale (Cm) preturile unitare de aprovizionare (pa) in vigoare Cheltuielile indirecte planificate independent de productia fizica, se realizeaza pe produse cu ajutorul unor chei succesive de repartizare, in raport cu un articol de cheltuieli directe semnificative sau in raport cu o suma de articole de calculatie reprezentative.

19

Repartizarea cheltuielilor indirecte conduce la formarea costului unitar de productie si in final a costului unitar complet. Determinarea costului unitar complet presupune mai multe etape: 1. Calculul cheltuielilor directe Md = Cm * pa
a.

salariile directe (Sd) determinate in raport de consumurile de manupera (Cs) si tarifele orare (th) Sd = Cs * th

b. asigurarile sociale Sd = Sd * 25% c. protectia sociala Sd = sd * 5% 2. Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie Cuprinde : -cheltuieli de sectie de intretinere si functionare a utilajelor -cheltuieli generale ale sectiilor-folosind drept baza de repartizare a salariilor directe sau numarului orelor de munca directe Cheltuielile indirecte de productie (sau unitare) Ch.Ind.Prod. = Sdu * K1 - Sdu salarii directe totale - K1 - coeficient de productie Totalul cheltuielilor indirecte de productie K1 = Salarii directe totale pe sectii

20

3.

Determinarea costului unitar de productie Cpu

Cpu = Md + Sdu + Asig.Soc. + Prot.Soc. + Ch.Ind.Prod.Unitara Md materiale directe Sdu salarii directe pe toate sectiile
4.

Repartizarea cheltuielilor generale de administratie CGA CGA = Cpu * K2

- folosind ca baza de repartizare costul de productie aferent produselor fabricate Totalul cheltuielilor generale de administratie K2 = Total cost productie Repartizarea cheltuielilor de desfacere CD - folosind drept cheie de repartizare raportul acestora fata de costul total al productiei inclusiv cheltuielile generale de administratie
5.

CD = (Cpu + CGA) * K3 Total cheltuieli de desfacere K3 = Total costuri de productie + cheltuieli generale de administrare
6.

Determinarea costului complet unitar Ccu Ccu = Cpu + CGA + CD

Cheltuielile in afara productiei(CGA si CD) pot fi repartizate folosind dupa caz si alte baze de repartizare(cost productie al produselor vandute,cifra de afaceri),precum si alte baze considerate reprezentative.
21

Problema: O societate fabrica 2 produse A si B utilizand aceeasi materie prima si acelasi tarif orar pe operatii.Se cunosc urmatoarele: - cantitate materii prime necesara fabricarii unui produs A 8 kg / buc pentru produsul B 15 kg/buc - pret aprovizionare a materiilor prime 168 lei/kg th th - numar ore manopera directa produsul A- 4 ,B 8 - tarif orar pe operatii 700lei/h - cantitate produse ce urmeaza a se fabrica produsul A - 7700 buc. si B - 2100 buc. - materialele consumabile in suma de 7500 lei sunt repartizate astfel: - 3750 lei pentru sectii - 2750 lei pentru administratie - 1000 lei pentru desfacere - obiecte de inventar in suma de 1500 lei sunt aferente sectiilor - cheltuieli cu apa si energie 2000 lei - 1500 lei in scopuri administrative - 500 lei pentru desfacerea produselor - cheltuieli cu reparatia utilajelor aferente sectiilor in suma de 3000 lei - salariile personalului indirect productiv reprezinta : - 16000 lei pentru sectii - 17000 lei pentru administratie si conducere - 15000 lei pentru desfacere - cheltuieli cu amortizarea in suma de 29750 lei repartizate astfel: - 16500 lei cheltuieli indirecte de productie - 9950 lei cheltuieli generale de administrare - 3300 lei cheltuieli de desfacere Se cere: - determinarea costului unitar in cele 6 variante Rezolvare: - cheltuieli de productie 43250 lei
22

- cheltuieli administrative 31200 lei - cheltuieli desfacere 19800 lei

Consum materiale Pret aprovizionare Numar ore manopera Tarif orar Productie Ch.mat. cons. Ch.dir.de inv. Ch.en/apa Ch.pers.salarii Ch.reparatii Ch.amortizare TOTAL

A Cm = 8 kg/buc Pa = 168 lei/kg Cs = 4 ore th = 700 lei/h Q = 7700 buc

B Cm = 15 kg/buc Pa = 168 lei/kg Cs = 8 ore th = 700 lei/h Q = 2100 buc DESFACERE 10000 500 15000 3300 19800

PRODUCTIE 3750 1500 2000 16500 3000 16500 43250

ADMINISTRATIV 2750 1500 17000 9950 31200

1. CALCULAREA CHELTUIELILOR DIRECTE a. materii prime Md = Cm * Pa A = 8 * 168 = 1344 lei B = 15 * 168 = 2520 lei b. salarii directe cu manopera Sd = Cs * th A = 4 * 700 = 2800 lei B = 8 * 700 = 5600 lei c. salarii directe cu asigurari sociale Sd * 25% A = 2800 * 25% = 700 lei B = 5600 * 25% = 1400 lei d. salarii directe cu protectia sociala Sd * 5%
23

 A = 2800 * 5% = 140 lei B = 5600 * 5% = 280 lei Total salarii directe Sdu = Sd + 25% +5% A = 2800 + 700 + 140 = 3640 lei B = 5600 + 1400 + 280 = 7280 lei A 2. COEFICIENTUL DE PRODUCTIE K1 = total cheltuieli de productie / total salarii directe K1(A) = 43250 / 3640 = 11,8818% K1(B) = 43250 / 7280 = 5,9409% a. cheltuieli indirecte de productie Sdu * K1 A = 3640 * 11,8818% = 432,5 lei B = 7280 * 5,9409% = 432,5 lei 3. DETERMINAREA COSTULUI UNITAR Cpm = Md + Sd + AsigSoc + Prot soc + Ch.Indir.de Prod A = 1344 + 2800 + 700 + 140 + 427,5 = 5411,5 lei B = 2520 + 5600 + 1400 + 280 + 427,5 = 10227,5 lei 4. COEFICIENTUL DE REPARTIZAREA CHELTUIELILOR ADMINISTRATIVE K2 = total ch.ge.admin. / total cost unitar productie A = 31200 / 5411.5 = 5,76549% B = 31200 / 10227,5 = 3,05059% a. cheltuieli generale de administrare
24

CGA = Cpm * K2 A = 5411,5 * 5,76549% = 311.99 ~ 312 lei B = 10227,5 * 3,05059% = 311,99 ~ 312 lei 5. COEFICIENTUL DE REPARTIZAREA CHELTUIELILOR DE DESFACERE K3 = total ch.desfacere / total cost prod. + ch.gen. admin. A = 19800 / 5411,5 + 312 = 3,4594 % B = 19800 / 10227,5 + 312 = 1,8786 % a.repartizarea ch. de desfacere CD = (Cpm + CGA) * K3 A = (5411,5 + 312) * 3,4594% = 197,99 lei B = ( 10227,5 + 312) * 1,8786% = 197,99 lei 6. DETERMINAREA COSTULUI UNITAR COMPLET Ccu = Cpm + CGA = CD A = 5411,5 + 312 + 197,99 = 5921,49 lei B = 10227,5 + 312 + 197,99 = 10737,49 lei COST TOTAL DE PRODUCTIE CTP = Ccu * Q A = 5921,49 * 7700 = 45595,473 lei B = 10737,49 * 2100 = 22548,729 lei TOTAL GENERAL COST DE PRODUCTIE 68144,202 LEI

25

GESTIUNEA STOCURILOR Stocurile se exprima fizic si valoric,dar poate fi determinat si numarul de zile. Din punct de vedere fizic stocurile reprezinta cantitatea de materiale, produse sau marfuri necesara fiecarei faze a ciclului de exploatare(aprovizionare,productie,desfacere) pentru a asigura desfasurarea continua si ritmica a acestuia. Necesitatea constituirii stocurilor deriva din caracterul continuu al productiei sau desfacerii in raport cu caracterul discontinuu al aprovizionarilor. Stocurile reprezinta o investitie pentru societatile comerciale. Fondurile investite in stocuri sunt imobilizate pe o perioada mai mare sau mai mica de timp,ele au un cost si prin urmare ele trebuie rentabilizate. Efectele financiare de investire se comensureaza pe baza lichiditatilor efectiv imobilizate, tinand cont de durata imobilizarilor, de fluxurile internediare de lichiditate, de costurile ocazionate de pastrarea, depozitarea si alte cheltuieli administrative, pentru ca in final sa se poata evalua pierderea sau castigul din detinerea de stocuri. Gestiunea stocurilor trebuie sa fie aleasa pe baza unei analize temeinice asupra costurilor de stocare.Marimea optima a stocurilor va fi aceea care armonizeaza relatia contradictorie dintre cheltuielile de aprovizionare, ca variabile in functie de numarul de aprovizionari si cele de depozitare,care variaza cu marimea stocurilor.Pentru stabilirea stocului de materii prime si materiale trebuie sa se gaseasca o solutie matematica intre: 1. reinnoirea frecventa a stocurilor- avand ca efect cresterea cheltuielilor de pastrare depozitare 2. reinnoirea stocurilor la intervale lungi cu efecte asupra reducerii cheltuielilor de transport aprovizionare,dar si a cresterii cheltuielilor de pastrare depozitare 1. Modelul de gestiune cu cerere constanta si perioada fixa de aprovizionare,fara posibilitatea lipsei de stoc

26

Ct = Ca + Cd Ct cost total Ca cost unitar de aprovizionare Cd cost de depozitare N T*S Ct = * Ca + S 2

* Cd

N necesarul annual de aprovizionare S marimea optima a stocului T intervalul de timp considerat pentru reglementarea stocului Considerand stocul optim se pot determina in continuare numarul comenzilor de aprovizionare si intervalul mediu intre doua aprovizionari. necesarul N Nr.aprovizionari = stocul optim S S * T intervalul de aprovizionari i = N Acest model poate fi extins si pentru optimizarea stocurilor de produse finite si a stocurilor in curs de fabricatie prin schimbarea variabilelor. 2. Modelul de gestiune cand aprovizionarea se face la intervale variabile,dar si in cantitati variabile,costul stocului curent cat si cel de siguranta se realizeaza cu ajotorul mediei ponderate. - intervalul mediu intre aprovizionarile consecutive ( i ) se determina ca medie aritmetica a intervalelor variabile de timp ( ti ), ponderate cu cantitatile ce se vor aproviziona ( qi ). ( qi * ti ) i= qi

27

In continuare se determina un stoc mediu curent Sctm, in functie de necesarul zilnic de aprovizionare N si de intervalul mediu intre aprovizionari. N Sctm = *i 365 zile Pentru evitarea intreruperilor in procesul de productie se constituie stocul de siguranta mediu. Stocul de siguranta mediu se determina in functie de necesarul mediu zilnic si de intervalul mediu de abordare fata de intervalele contractuale sau fata de intervalul mediu intre aprovizionari i. PROBLEMA: O societate se aprovizioneaza cu materii prime in vederea fabricarii unui produs. Cantitatea necesara pe 1 an este N = 91800 kg. Costul pregatirii(lansarii)unei comenzi de aprovizionare Ca = 4890 lei. Costul de stocare a unui kg este de 0.5 mii lei. Gestiunea optima a stocurilor presupune determinarea urmatorilor indicatori: 1. stocul optim 2. numarul de aprovizionari 3. marimea optima a stocului 1. 2N * Ca Soptim = T * Cd 2. N Nr.aprov. = Sop = 2219.34 91800 = 41.36 aprovizionari/an = 365*0.5 2*91800*4896 = 2219.34 kg

28

3. S * T i = N = 91800 2219.34 * 365 = 8.82 zile

GESTIUNEA CLIENTILOR In modul cel mai simplu o intreprindere poate fi vazuta ca o entitate care realizeaza anumite produse,le vinde si deci apar clientii. De cele mai multe ori pretul bunurilor vandute nu se incaseaza in momentul efectuarii vanzarii,din acest motiv, in bilant va aparea Contul Clienti , care reprezinta creante ale intreprinderii, respectiv imediat de incasat(la 3-5 zile) sau la termen ( de 30 60 zile) de la prestarea de servicii. Creantele clienti fac parte din categoria mai larga a creditelor comerciale,respectiv credite clienti,livrari cu data la scadenta. Creditele comerciale au o sfera mai larga decat cea a creditelor clienti, cuprinzand: 1. credite vanzator(vanzari pe credit) repartizate pe: a. credite furnizor pentru aprovizionarea cu plata la scadenta b. credite clienti pentru produsele livrate sau lucrari executate beneficiarilor sai. 2. credite cumparator(platite in avans) reprezentate de : a. avansuri catre furnizorii de echipamente si materiale b. avansuri primite de la clientii sai pentru fabricarea produselor Pentru intreprindere creditele clienti si avansurile catre furnizori reprezinta o nevoie de finantare,iar creditele furnizori si avansurile de la beneficiari o sursa de finantare. Gestiunea clienti are ca obiectiv cresterea rentabilitatii investitiei de capital in credite clienti,in conditiile relatiei contradictorii dintre rentabilitatea cresterii soldului clienti prin stimularea vanzarilor pe de o parte si cresterea costului de cumparare a capitalului necesar si asumarea de riscuri suplimentare pe de alta parte. Deciziile financiare legate de gestiunea clienti pot fi: 1. fie reducerea capitalurilor alocate in soldul clientilor - riscul reducerii cifrei de afaceri fiind mare din cauza nemultumirii clientilor,ei fiind obligati sa plateasca intr-o perioada scurta de timp
29

2. fie prelungirea perioadei de acordare a creditelor clienti - aceasta politica tinde sa stimuleze clientii, ducand la cresterea cifrei de afaceri 3. fie prelungirea perioadei de incasare a clientilor antreneaza costuri ridicate cu cresterea alocarii de capitaluri in soldul clientilor si riscul de neplata. Gestionarea clientilor este o activitate complexa care presupune urmarirea mai multor elemente: 1. investitia de capital in formarea unui sold necesar al clientilor Cifra de afaceri * Durata medie de scadenta clienti Soldul clienti = 365 Cifra de afaceri determina marimea sodului,dar si o durata mai mare a creditelor clienti, incurajeaza cresterea cifrei vanzarilor atat catre clientii actuali cat si catre potentialii clienti. 2. rentabilitatea marginala a vanzarilor suplimentare egala cu marja asupra cheltuielilor variabile aferenta acestor vanzari,costurile fixe sunt constante la variatiile cifrei de afaceri 3. costul marginal al investitiei de capital in cresterea soldului clienti ca urmare a unei politici comerciale mai relaxata Cost marginal al investitiei = Sold clienti * Ch.variabile * K (cost de oportunitate) 4. costul marginal al riscului de neplata se determina ca diferenta dintre costul riscului de neplata in noua politica si riscul de neplata in politica anterioara Costul marginal al riscului = Cifra de afaceri * riscul probabil de neplata - costul riscului de neplata 5. profitul marginal net- principala componenta a gestiunii clienti,care orienteaza politica financiara a intreprinderii in privinta prelungirii duratei de incasare a clientilor

30

In cazul unei politici comerciale mai relaxanta prelungirea perioadei de incasare a creantelor, conduce la vanzari suplimentare,iar profitul marginal net se determina ca diferenta dintre rentabilitatea vanzarilor suplimentare pe de o parte, si costul cresterii creditelor clienti si riscul insolvabilitatii clientilor pe de alta parte. Intr-o gestiune eficianta a clientilor,conducatorii trebuie sa urmareasca maximizarea profitului marginal net. Rrentabilitatea marginala Cost marginal pentru cresterea soldului clienti + Cresterea riscului de neplata => Profitul marginal net Eficienta investitiei de capital in cresterea soldului creante clienti poate fi evaluata prin criteriul - valoarea actualizata neta VAN. Clientii se pot grupa in functie de importanta lor incifra de afaceri si/sau in functie de durata medie de incasare a unui client.
365

* sold mediu client

Durata medie de incasare = Cifra de afaceri realizata cu clientul X PROBLEMA O societate a inregistrat in perioada anterioara o durata medie de rotatie a creantelor clienti de 60 zile, la o cifra de afaceri anuala de 4200 lei. Se analizeaza rentabilitatea gestiunii clientilor in 3 politici comerciale: a. Politica prin care se continua politica actuala de conservare a duratei de rotatie a clientilor;se considera risc de neplata zero. b. Politica de crestere a duratei medii de rotatie a clientilor la 75 zile,insotita de o crestere la 1% a riscului de neplata;politica va incuraja cresterea vanzarilor (CA) la 4500 lei c. Politica de acordare a unei reduceri de 5% pentru clientii care platesc cash (medie 5 zile), se estimeaza ca se va acorda o reducere pentru 40% din valoarea tranzactiilor realizate in mod obisnuit stiind ca ponderea cheltuielilor variabile din totalul vanzarilor este de 70% si ca rata privind costul de oportunitate al investitiei de capital este de 20% Se cere:

31

a. soldul estimat al clientilor in politica a b. soldul estimat al clientilor in politica b costul de oportunitate al cresterii investitiilor de capital si al cresterii riscului de neplata rentabilitatea vanzarilor suplimentare in politica b profitul marginal net c. soldul estimat al clientilor in politica c economia costului de oportunitate al reducerii soldului clienti cheltuieli suplimentare cu discountul acordat profitul marginal net a. sold clienti = CA* durata medie de scadenta a clientilor / 365 zile 4200 * 60 = = 690.41 lei 360 b. sold clienti = 365 1. rentabilitatea marginala(castigul brut) = variatia CA ( vanzari suplimentare) * ( 1 V ) 2. rentabilitatea vanzarilor suplimentare = ( 4500 4200 ) * ( 1 0.7 ) = 90 lei K = capital investit ( 937 700 ) * 0.7 * 0.2 = 33.18 lei Cresterea riscului = 4500 * 1% - 4200 * 0% = 45 lei 3. profitul marginal net = rentabilitatea vanzarilor suplimentare cost de oportunitate costul cresterii riscului de neplata = 90 33.18 45 = 11.82 lei c. rentabilitatea marginala ( CA ) = 4200 * 0.6 + 4200 * 0.4 * 0.95 = 2520 + 1680 *0.95 = 2520 + 1596 = 4116 4500 * 75 = 924.65 lei

32

Durata de incasare

40% * 5 zile = 2 zile + 60% * 60 zile = 36 zile => 38 zile

Sold clienti = 4200 * 38 / 365 = 437.26 lei Cost oportunitate = ( 437.26 700 ) * 0.7 * 0.2 = - 36.78 lei CURS NR.3. PREVIZIUNEA TREZORERIEI Trezoreria reflecta modul de realizare a activitatii si de respectare a cerintelor echilibrului financiar.Nu in totdeauna o intreprindere care incheie exercitiul cu profit are si o trezorerie pozitiva ( disponibilitati in banca,casa),fenomen explicabil prin decalajul dintre inregistrarile in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor si a platilor si incasarilor efective. Din evidentele statistice rezulta ca cea mai mare parte a falimentelor se datoreaza slabiciunilor in gestiunea trezoreriei. Gestiunea trezoreriei este un factor de performanta intr-un mediu concurential tot mai accentuat si mai ales in conditii de instabilitate economica (inflatie,curs valutar). Trezoreria neta este diferenta dintre fondul de rulment - FR si nevoia de fond de rulment NFR ,respectiv excedentul sau deficitul de trezorerie. TN = FR - NFR In sens larg trezoreria este formata din active si pasive de trezorerie: 1. Activele de trezorerie includ: lichiditati disponibilitati in banca si casa active financiare de trezorerie valori mobiliare de plasament(titluri monetare si financiare detinute pe termen scurt) si efecte comerciale de incasat (cambii,bilete la ordin si CEC-uri) 2. Pasivele de trezorerie cuprind:
33

deficitul de trezorerie se acopera fie din soldul creditor al Contului Curent,care se poate accepta de catre banca pana la un plafon maxim(linie de trezorerie),fie prin credite de trezorerie cu marime si scadenta prestabilita alaturi de acestea pot sa apara creditele de scont , respectiv efecte comerciale de platit Obiectivul urmarit este asigurarea unui sold zero de trezorerie prin: 1. plasarea eficienta ,sigura si cu grad mare de lichiditate a excedentului de trezorerie pentru evitarea costului de oportunitate 2. acoperirea deficitului de trezorerie cu un cost minim a capitalurilor imprumutate BUGETUL DE TREZORERIE Bugetul de trezorerie este documentul de planificare a incasarilor si a platilor, in functie de veniturile si cheltuielile planificate,respectiv platile in cursul unei perioade previzionate (1 an) si cuprinde: 1. incasarile din vanzarile anului curent si din cele ramase neincasate in anul de baza 2. incasarile din cesiunea de active financiare si active fixe reale 3. incasari din chirii,dividende,dobanzi si penalitati 4. plati pentru aprovizionarile anului curent si pentru cele ramase neplatite in anul de baza 5. plati pentru salarii si cheltuieli sociale 6. plati pentru impozite si taxe 7. plata dobanzilor si ratelor scadente 8. plata dividendelor 9. achizitii de active fixe Se recomanda elaborarea de bugete de trezorerie anuale cu defalcare pe luni a prevederilor si chiar detaliate pe saptamani. Elaborarea bugetelor de trezorerie se face pe baza datelor din Bilant si din Contul de Profit si Pierderi,Proforma (previzionate pentru anul viitor). Elaborarea bugetului de trezorerie se face in 2 faze: 1. previziunea incasarilor si a platilor si a soldului minim permanent de bani lichizi 2. incasarile = venituri planificate creante clienti
34

platile = cheltuielile planificate datorii Determinarea si acoperirea soldului de trezorerie se face in 3 faze: 1. determinarea excedentului sau a deficitului de trezorerie 2. plasarea eficienta,sigura si lichida a excedentului si dupa caz,acoperirea la cel mai mic cost a deficitului de trezorerie (urgentarea incasarilor) 3. elaborarea bugetului de trezorerie Previzionarea incasarilor din vanzarile de produse si servicii Se face prin extrapolarea tendintelor inregistrate in anii anteriori la veniturile lunare planificate,precum si la soldurile creantelor de la inceputul anului de plan;se considera ca ponderile incasarilor veniturilor in luna curenta si in luna urmatoare se vor pastra si in anul de plan. Incasarile punctuale din cesiunea de imobilizari si din amortizarile financiare se vor inscrie in buget la data scadenta prestabilita. Previzionarea platilor Previzionarea platilor pentru aprovizionare se face in mod similar cu previzionarea incasarilor,platile predeterminate privind salarii, impozite si taxe, achizitii de imobilizari, plata dobanzilor si ratelor scadente, se vor inscrie in buget la scadenta prestabilita. Soldul minim permenent de trezorerie se estimeaza prin aplicarea unui model de optimizare a costului total cu formarea si pastrarea acestuia. In caz de deficit de trezorerie inregistrat in bilantul preliminar, se vor incerca toate posibilitatile de a obtine o urgentare a incasarilor inclusiv prin acordarea de reduceri la pretul de vanzare,precum si toate posibilitatile de amanare a platilor in cadrul permis de clauzele contractuale.Se au in vedere creditele pe termen scurt de la banca si vanzarile de efecte comerciale si chiar a facturilor de incasat. Excedentul de trezorerie se planifica in plasamente in titluri monetare(certificate de trezorerie)sau in titluri financiare(actiuni, obligatiuni),care sa fie concretizate prin rentabilitatea ridicata,risc scazut si lichiditati. Soldul minim permanent de trezorerie se estimeaza fie printr-o optica de surplus de trezorerie,care sa faca fata platilor scadente,fie
35

intr-o optica de linie de credit pentru acoperirea deficitelor de trezorerie.

Aplicatie: Previzionarea incasarilor Din statistica vanzarilor lunare anterioare se constata ca cifra de afaceri a lunii curente se incaseaza astfel: a. 10% in luna curenta cu o reducere de 3% b. 50% peste o luna c. 40% peste doua luni Soldul initial al creantelor clienti la inceputul anului este de 2000 lei, care se vor incasa in luna ianuarie. Pentru primele 7 luni ale anului de plan s-au estimat urmatoarele valori de vanzari: 1. CA ianuarie - 10000 lei 2. CA februarie - 12000 lei 3. CA martie - 15000 lei 4. CA aprilie - 20000 lei 5. CA mai - 25000 lei 6. CA iunie - 12000 lei 7. CA iulie - 9000 lei Determinati: a. incasarile lunare aferente vanzarilor estimate b. soldul creantelor clienti la sfarsitul semestrului I. IAN 2000 970 FEB 5000 1164 MAR 4000 6000 1455 APR 4800 7500 1940 MAI IUN IUL

6000 10000 2425

8000 12500 1164

10800

36

Rezolvare: a. 10000 10% * 10000 3% = 970 lei b. 50% * 10000 = 5000 lei c. 40% * 10000 = 4000 lei a. Incasari: IAN FEB MAR APR MAI IUN 2970 6164 11455 14240 18425 21664

b. Raman de incasat 40% luna mai = 10000 lei 50% luna iunie = 10800 lei TOTAL 20800 LEI Aplicatie: Previzionarea platilor Din statistica aprovizionarii lunare anterioare se constata ca aceasta reprezinta 50% din cifra de afaceri,aprovizionarea realizanduse cu o luna inainte de realizarea si vanzarea produselor,plata aprovizionarilor se face astfel: 1. 50% din luna curenta 2. 50% peste 1 luna Soldul initial al furnizorului la inceputul anului este de 1500,dincare se vor plati: 1. 50% ianuarie 2. 50% februarie Determinati: a. platile lunare aferente aprovizionarilor estimate b. soldul furnizor la sfarsitul semestrului I IAN FEB MAR
37

APR

MAI

IUN

IUL

S.I. Plati

750 3000

750 3000 3750

3750 5000

5000 6250

6250 3000

3000 2250

S.F.sem. I a. 50% * 6000 = 3000 lei Platile: IAN - 3750 LEI FEB - 7500 LEI MAR - 8750 LEI APR - 11250 LEI MAI - 9250 LEI IUN - 5250 LEI Sold final semestrul I - 2250 LEI

2250 2250

FINANTAREA CICLULUI DE EXPLOATARE Decizia de finantare a ciclului de exploatare finalizeaza echilibrul financiar dintre nevoia de finantare a activelor circulante si sursele mobilizate pentru finantarea acestuia. Sursele de finantare a ciclului de exploatare sunt: 1. Surse proprii 2. Surse atrase 3. Surse imprumutate Alegerea acestor surse se va face in conditii de optimizare a relatiei rentabilitate risc. 1. Surse proprii Reinnoirea permanenta a stocurilor si creantelor pentru asigurarea continuitatii productiei si ritmicitatea vanzarilor,determina o nevoie de capital permanenta. Se pune problema existentei unor surse permanente pentru finnantarea acestor nevoi.Aceasta sursa este fondul de rulment.
38

Fondul de rulment reprezinta surplusul de resurse permanente, degajat din finantarea pe termen lung a nevoilor permanente pentru realizarea echilibrului financiar al ciclului de exploatare si al trezoreriei. Acest surplus reprezinta o marja de siguranta pentru activitatea de exploatare,care beneficiaza de o sursa sigura de capital imobilizat pe un termen lung si pentru care nu exista preocuparea de a fi reinnoita. Fondul de rulment general cuprinde: 1. Fondul de rulment global FRG FRG = K proprii + Datorii financiare pe termen lung Imobilizari 2. Fondul de rulment propriu FRP FRP = K proprii Imobilizari 3. Fondul de rulment imprumutat FRI FRI = FRG FRP Odata cu reinnoirea stocurilor se produce si reinnorea in proportii aproximativ egale a datoriilor de exploatare (salarii, furnizori, datorii catre stat). Caracteristica reinnoirii stocurilor si creantelor pe de o parte si a datoriilor de exploatare pe de alta parte,face ca nevoia neta de capitaluri pentru finantarea ciclului de exploatare, sa se manifeste la nivelul diferentei dintre necesarul fondurilor cheltuielilor de exploatare si datoriile de exploatare,deci la nivelul nevoii de Fond de Rulment. 2. Surse atrase Echilibrul financiar pe termen scurt se bazeaza in cea mai mare parte pe sursele temporar atrase de la terti in intervalul cuprins intre momentul constituirii datoriilor(intrarea si receptia marfurilor,plati) si cel al scadentei platii la inregistrare,intru-cat activele circulante reprezinta anumite decalaje de incasari nefavorabile, vor admite in compensare anumite decalaje de plati favorabile. Se urmareste deci un echilibru intre durata de lichiditate a activelor circulante si durata de scadenta a datoriilor de exploatare. Pasivele circulante sunt o manifestare a fenomenului de utilizare a unor disponibilitati ce apartin altora pentru acoperirea unor plati

39

corespunzatoare mijloacelor circulante(pasive de tip 1) sau a creditului comercial de care beneficiaza unitatea in cauza(pasive de tip 2). In previziunea pasivelor se urmareste soldul minim permanent al datoriilor, care confera acestora un caracter stabil,astfel ca resursele atrase mai sunt numite si pasive stabile. Metodologia de previzionare a surselor atrase impune gruparea lor in 2 categorii: a. datorii cu sold zilnic crescator pana in ziua platii si cu termene stabile de plata (pasive de tip 1) - datorii din salarii,impozite pe salarii,contributia la asigurarile sociale,gaze,electricitate b. datorii cu sold variabil si cu termene de plata variabile pe parcursul unei luni de zile(pasive de tip 2) - datorii fata de furnizorii de materii prime,datorii pentru constituirea de rezerve,garantii,reparatii 3. Surse imprumutate Daca sursele proprii si sursele atrase sunt insuficiente pentru finantarea stocurilor si cheltuielilor de exploatare,intreprinderea apeleaza la credite bancare pe termen scurt(de trezorerie sau de scont). Creditele de trezorerie se acorda intreprinderilor de catre bancile comerciale in limita unui plafon stabilit anterior. Necesarul creditelor de trezorerie se stabileste trimestrial ca diferenta intre soldul stocurilor si cheltuieli pe de o parte si totalul resurselor proprii atrase si incasate pe de alta parte. Necesarul trimestrial de credite de trezorerie este egal cu : = (Stocuri + Alte active + Ch.pentru realizarea productiei) (Fond de rulment + Surse atrase + Incasari din vanzarile productiei) Comparand nevoia de capitaluri circulante cu resursele de capitaluri circulante,rezulta un deficit sau un excedent de trezorerie,dupa cum nevoile sunt mai mari sau mai mici decat resursele. Deficitul de trezorerie va fi acoperit prin noi credite in trimestrul respectiv,peste nivelul celor aflate in sold in trimestrul anterior. Excedentul de trezorerie constituie volumul creditelor,care se vor rambursa in trimestrul urmator. Daca excedentul de trezorerie este superior creditelor angajate anterior,atunci diferenta se va plasa eficient pe piata.

40

Soldul creditor de trezorerie la inceputul trimestrului I si anului, se preia din Bilantul Contabil la incheierea exercitiului,iar la inceputul fiecarui trimestru este influentat in + sau in cu deficitul sau excedentul de trezorerie din trimestrul anterior.

Curs nr.4 Decizii de investitii Deciziile de investitii se fundamenteaza pe informatii complexe si exacte privind necesitatea, oportunitatea, durata de executie si exploatarea executiei, volumului de cheltuieli si al resurselor financiare,fluxurile de intrare si iesire a fondurilor pe toata durata exploatarii investitiilor,asigurarea rentabilitatii si lichiditatii si durata recuperarii capitalurilor investite. Natura si clasificarea investitiilor in functie de riscul pe care il implica investitiile,acestea sunt: investitii de inlocuire investitii de modernizare investitii de dezvoltare sau extindere investitii strategice

a. b. c. d.

Proiectele de investitie pot fi evaluate prin metode traditionale si/sau prin metode fondate pe actualizare. A. Metodele traditionale prezinta avantajul simplicitatii intru-cat nu utilizeaza tehnica de actualizare.Metodele permit determinarea unor indici de eficienta a investitiilor cum sunt: 1. rentabilitatea medie 2. indicele de profitabilitate neactualizat 3. termenul de recuperare a capitalului investit neactualizat 1. Rentabilitatea medie Rezultatul mediu anual
41

Rm = Suma medie a capitalului angajat a. Rata medie de rentabilitate poate fi exprimata in diverse feluri,in functie de indicatorul ales pentru evaluarea rezultatelor anuale(profit contabil,excedent brut de exploatare) si masoara capitalurile angajate. 2. Indicele de profitabilitate neactualizat Ip permite realizarea unor comparatii cu alte investitii de talie diferita n CF t=1 Ip = Io 3. Termenul de recuperare al capitalului investit neactualizat este un indice centrat pe trezorerie si nu pe rentabilitate cu cat proiectul va genera mai repede lichiditati,cu atat mai mic va fi riscul de insolvabilitate acest termen se obtine cumuland an dupa an lichiditati degajate de investitii,pana cand acest cumul va fi egal cu capitalul investit. n CF = Io t=1 B. Metode bazate pe actualizare - permit determinarea unor indici care furnizeaza obiectiva,comparabila in eficienta proiectelor. a. Capitalizarea CF bani cash Io capital investit

baza

42

- capitalizarea alocarilor anuale de resurse pentru finantarea investitiilor si actualizarii,recuperarii anuale de capital prin bani lichizi sau cash anuale rezultate pe toata durata de viata a investitiei - capitalizarea are la baza relatia dobanzii compuse Sn = So ( 1+r ) - La sfarsitul celui de-al doilea an n si So capital initial, (1+r) factor de fructificare sau capitalizare,adica la sfarsitul celui de-al doilea an suma So a crescut prin adaugarea dobanzilor. - Operatia de determinare a valorii So se numeste actualizare sau aflarea valorii actuale a sumei Sn dupa n ani. - Rata de actualizare sau capitalizare evidentiaza randamentul cerut de actionari pentru remunerarea capitalului investit, cu posibilitatea recuperarii acestuia la un anumit termen. - Rata de actualizare se evidentiaza prin selectarea unor rate de baza la care se adauga si o prima de risc - Rata de baza exprima randamentul asteptat de investitor ca rezultat al unui arbitraj, pe care acesta il efectueaza in raport cu alte clasamente financiare sau bursiere;in general rata de baza se stabileste pornind de la dobanda pietei care are un caracter obiectiv fata de agentii economici. - Marimea ratei de baza corespunde unor clasamente fara risc;este selectata in raport de mai multe baze de referinta:rata de referinta a bancii Nationale,rata medie de emisiune a obligatiunilor din sectorul public,rata profitului net al investitiei in domeniul afacerilor imobiliare si costul capitalului investit. Principalii indici de eficienta a investitiilor acestia sunt utilizati in procesul decizional. Termenul mediu de recuperare TR Valoarea actuala neta VAN Indicele de profitabilitate IP Rata interna a rantabilitatii RIR 1. Termenul mediu de recuperare TR - exprima intervalul de timp (nr.de ani)necesar recuperarii capitalului investit prin intrari nete de trezorerie, medii anuale actualizate CF act/an

1. 2. 3. 4.

43

Costul initial al investitiei TR = Flux de trezorerie mediu actualizat - TR exprima numarul de ani dupa care suma CF actualizata devine egala cu suma investitiei 2. Valoarea actuala neta VAN - exprima surplusul de capital la incheierea duratei de viata a investitiei inclusiv valoarea reziduala n -t VAN = CF ( 1 + k ) t=1 k rata de actualizare t durata de viata a investitiei CF intrari nete de trezorerie ale perioadei t Pentru a justifica investitiile realizate VAN trebuie sa fie pozitiva si superioara dobanzii compuse incasabila de piata de capital. 3. Indicele de profitabilitate IP - exprima valoarea actuala neta scontata pentru o cheltuiala initiala de investitii egala cu 1 - se determina ca raport intre valoarea actuala a intrarilor nete de trezorerie si cheltuiala pentru investitii 4. Rata interna a rentabilitatii RIR - reprezinta rata de actualizare a fluxurilor viitoare de trezorerie pentru care valoarea actualizata neta este egala cu 0, astfel spus rata interna de rentabilitate este acea rata de actualizare pentru care valoarea realizata a costurilor (iesiri de trezorerie) este egala cu valoarea actualizata a veniturilor (intrari de trezorerie), iar profiturile viitoare actualizate sunt 0.

44

1. Criteriile de rentabilitate ale investitiilor bazate pe principiul actualizarii dispun de urmatoarele fluxuri de trezorerie: 0 415000 1 2 3 4 5 6 +175240 +175240 +175240 +175240 +175240 331240

Rentabilitatea proiectului de investitie depinde de fiabilitatea previziunilor privind incasarile si platile.

2. Criteriul valorii actuale nete VAN - VAN a unui proiect la o anumita data reprezinta diferentele dintre valoarea actuala a intrarilor nete de trezorerie CF si cheltuiala de investitie - Rata de actualizare k stabilita la nivelul ratei minime de rentabilitate,dupa impozitarea ceruta de investitie este 13%,iar rata medie de rentabilitate rezultata din exercitiul anterior este 12%. - Data in raport cu care se va actualiza este 01.07.1995 respectiv ziua inceperii activitatii n -t VAN = CF + ( 1 + k ) t0 -1 -5 -6 VAN = -415000+175240(1.13)++175240(1.13)+ 331240(1.13) = -5 -6 = -415000 + 175240*1-(1.13)+331240(1.13) = 0.13 = -415000 +616.36+159100 = 360400 Dupa acest criteriu proiectul ar fi rentabil deoarece permite rambursarea cheltuielilor,satisface in totalitate cerinta unei rate de rentabilitate minima de 13% si degaja un surplus actualizat de 360400. 4. Indicele de profitabilitate IP
45

n -t CF + ( 1 + k) t=1 IP = CF0 -1 -5 -6 175240(1.13) + + 175240(1.13) + 331240(1.13) IP = -415000 Decizii de finantare pe termen lung Deciziile de finantare pe termen lung fac alegerea intre sursele proprii de capital si cele imprumutate. Criteriul de selectie al surselor de finantare il reprezinta costul procesului capitalului,urmarindu-se reducerea acestuia.Costul capitalului este un cost mediu ponderat al diferentei surselor de finantare la dispozitia intreprinderii si se determina cu ajutorul relatiei costului mediu ponderat CMP. capitaluri proprii * rentabilitatea financiara + datorii * rata dob. CMP = capitaluri proprii + datorii Sursele proprii - in cadrul surselor proprii principala alegere se face intre autofinantare sau capital intern si aporturi noi de capital sau surse proprii externe. Sursele proprii sunt: - interne: - autofinantare - vanzari de active fixe si financiare - externe: - aporturi noi de capital - subventii de la bugetul statului a. Autofinantarea = 1.85

46

- reprezinta acumularea de capital degajata in cursul exercitiului contabil incheiat - este cea mai eficienta solutie de finantare a nevoilor permanente - are la baza capacitatea de autofinantare:disponibil dupa plata dividendelor Autofinantarea = CAF CAF dividende platite CA capacitatea de autofinantare este generata de marimea amortizarilor si provizioanele calculate si neutilizate inca,precum si de marimea profitului net nerepartizat inca rezervelor. b. Vanzarea de active fixe - reprezinta activitatea de investire a capitalurilor anterioare alocate in activele intreprinderii in scopul oferirii unei surse interne de finantare a investitiilor viitoare. - aceasta sursa se degaja numai dupa vanzarea activelor si se realizeaza un castig de capital,autofinantarea desi reprezinta metoda de baza in constituirea fondurilor,in conditiile unei dezvoltari de proportii mari a intreprinderii, aceasta devine insuficienta si de aceea se apleleaza la surse exteerne de capital,cum sunt sursele proprii constituite prin aporturi noi de capital sau prin subventii de la bugetul statului. c. Surse imprumutate - se constituie prin emisiunea si vanzarea de obligatiuni sau contractarea unor noi credite bancare pe termen mediu si lung d. Alte surse 1. surse inchiriate cu posibilitatea cumpararii ulterioare - la un pret prestabilit a bunurilor imobiliare inchiriate 2. leasingul reprezinta o forma speciala de inchiriere a bunurilor prin care chiriasul obtine avantaje legate de posesia bunului inchiriat,in timp ce finantarea achizitionarii acestuia este facuta de societatea de leasing. e. Aporturile noi de capital - sunt mobilizate pentru cresterea capitalului social

47

- alaturi de aceasta majorare capitalul social poate imbraca si alte forme: incorporarea rezervelor, fuziunea si absorbtia, conversia datelor - dintre toate acestea, se considera ca numai majorarea capitalurilor prin aporturi noi in numerar reprezinta o operatiune de finantare directa,deoarece procura intreprinderii lichiditati suplimentare, celelalte nefiind altceva decat conversii ale posturilor de pasiv,fara a determina cresterea surselor de finantare - majorarile de capital prin aporturi noi, pot fi realizate fie prin majorarea valorii nominale a actiunilor vechi,fie prin emisiunea de noi actiuni la valoarea nominala a vechilor actiuni sau la o valoare majorata, in functie de valoarea bursiera a vechilor actiuni - prin majorarea valorii nominale a vechilor actiuni rezulta o valoare nominala noua,determinata astfel: - valoarea nominala noua = valoarea nominala veche + aportul suplimentar de la actionarii vechi - aportul suplimentar de la actionarii vechi = N nr.actiunilor vechi - emisiunea de noi actiuni la care subscriu atat actionarii vechi cat si altii noi Emisiunea de actiuni noi influenteaza asupra diluarii valorii capitalului pe actionar,a diluarii beneficiului pe actiune,dar si asupra diluarii puterii exercitate de actionar. In compensarea efectelor de diluare,vechii actionari vor primi un anumit numar de drept de subscriere, care poate fi vandut catre noii actionari ce doresc sa subscrie la capitalul intreprinderii. Pentru a intra in posesia de noi actiuni,cumparatorul trebuie sa dispuna sau sa achizitioneze un numar de drepturi de subscriere determinat prin raportul: N nds = m m numar de actiuni noi Pentru a fi atractiva si pentru a limita efectul de diluare a valorii actiunilor vechi,valoarea de emisiune a noii actiuni nu poate cobora mult sub valoarea de piata a actiunilor vechi,de fapt valoarea de emisiune se va situa intre doua limite,o limita inferioara care este N numar de actiuni vechi

48

valoarea nominala si o limita superioara care este valoarea actiunii inainte de cresterea capitalului. Valoarea nominala este mai mica sau egala cu valoarea de emisiune a noilor actiuni. Valoarea de emisiune este mai mica sau egala cu valoarea de pe piata a actiunilor vechi. Vn E V Atunci cand valoarea de emisiune a actiunilor noi este mai mare decat valoarea nominala,rezulta o prima de emisiune care este utilizata pentru acoperirea cheltuielilor generate de emisiunea si vanzarea actiunilor noi. E > Vn - prima de emisiune E Vn - prima de emisiune Prima de emisiune se inscrie in pasivul bilantului alaturi de capitalul social, sau se poate incorpora in acesta printr-o noua majorare de capital. Dupa cresterea capitalului,valoarea de piata a tuturor actiunilor ( VP ) se calculeaza astfel: N*v+n*E VP = N+n N numarul actiunilor vechi V valoarea de piata a actiunilor vechi n numarul actiunilor noi E valoarea de emisiune a actiunilor noi Diferenta dintre valoarea de piata inainte de cresterea capitalului si valoarea de piata dupa cresterea capitalului reprezinta valoarea dreptului de subscriere si se determina dupa relatia: (N*V+n*E) n ds = V VP = V = (VE)* N*n N+n Dreptul de subscriere
49

Reprezinta pierderea din valoare a actiunii vechi ca urmare a efectului de diluare cu care va fi recompensat detinatorul acesteia pentru a nu fi afectat de majorarea capitalului. Dreptul de subscriere fiind un titlu de valoare negociabil pe toata durata subscrierii, poate fi vandut la Bursa de Valori, detinatorii incaseaza o suma egala cu pierderea de valoare a actiunilor pe care le detin, ca urmare a efectului de diluare. Actionarii vechi care doresc sa subscrie la cresterea de capital,vor procura o actiune noua la pretul de emisiune,daca acestia dispun de un anumit numar de drepturi de subscriere (nds). Vechiul actionar are alternativa sa subscrie la numarul de titluri corespunzator sau sa vanda dreptul de subscriere,asa incat el nu va pierde nimic,dar nici nu va castiga. Cumparatorul neactionar pentru a intra in posesia unei actiuni noi, va plati emitentului pretul de emisiune si va cumpara de la actionarul vechi un anumit numar de drepturi de subscriere. Majorarea capitalului prin incorporarea rezervelor,a primelor de emisiune si a profitului nerepartizat,reprezinta o operatiune de finantare indirecta(fara aport nou). Incorporarea rezervelor in capitalul social se poate realiza prin doua modalitati: 1. emisiunea de noi actiuni la aceeasi valoare nominala cu cele existente,care este impartita gratuit actionarilor vechi 2. cresterea valorii nominale a vechilor actiuni Aplicatie: Capitalul unei societati comerciale este compus din 500000 titluri a caror valoare bursiera este de 30000 lei inainte de cresterea capitalului. Ea emite 100000 titluri suplimentare la 22500 lei/actiune.Sa se determine: a. valoarea de piata a actiunilor dupa majorarea capitalului b. numarul drepturilor de subscriere necesar pentru a procura 1 actiune noua c. valoarea teoretica a drepturilor de subscriere d. suma platita pentru cumpararea unei noi actiuni atat de catre vechii actionari cat si de actionarii noi

50

a. N*V+n*E VP = N+n = 500000 + 100000 500000 * 30000 + 100000 * 22500 = 28750

b. N nds = n c. n ds = ( V E ) * N+n Sau ds = 30000 28750 = 1250 lei => V VP d. vechiul actionar va plati pentru o actiune noua pretul de emisiune 22500 lei,diferenta pana la 28750 lei reprezentand cele 5 drepturi de subscriere acordate de societate pentru compensarea pierderii generata de diminuarea cursului actiunilor. Vds = 5 * 1250 = 6250 lei - valoarea de emisiune = 28750 6250 = 22500 lei Noul actionar va plati pentru cumpararea unei actiuni noi 28750 lei,reprezentand valoarea unei actiuni dupa majorarea capitalului.Aceasta suma reprezinta pretul de emisiune de 22500 lei si un numar de 5 drepturi de subscriere care sunt de 6250 lei. = ( 30000 22500 ) * 500000 + 100000 100000 = 1250 = 100000 500000 = 5 drepturi de subscriere

51

Aplicatie Societatea comerciala X are un capital social de 9000000 lei format din 9000 actiuni,valoarea rezervelor sociale este de 6000000 lei.Adunarea generala a actionarilor decide cresterea capitalului social prin incorporarea a 2/3 din valoarea rezervelor. Se cere: a. valoarea teoretica a unei actiuni inainte de cresterea de capital si valoarea nominala b. valoarea teoretica a unei actiuni dupa cresterea de capital si numarul de actiuni noi emise c. valoarea teoretica a drepturilor de atribuire(se calculeaza similar cu drepturile de subscriere) a. capital social VAN = N 9000000 + 6000000 VAN = 9000 b. b 2 CK = 3 4000000 n= 1000 (9000000 + 4000000) + ( 6000000 4000000) VAN=
52

9000000 = 9000 15000000 = 9000 = 1666.66 (nominal) = 1000 lei (teoretic)

12 * 6= 3 = 4000 nr. de actiuni noi = 4 mil.(teoretic)-valoarea cresterii de capital

9000 + 4000 = 1153.84 val teoretica dupa majorare c. ds = 1666.66 1153.84 = 512.82 val. drept de atribuire sau 4000 * 1666.66 ds = 9000 + 4000 Surse imprumutate
-

= 512.84

Capitalul imprumutat pe termen lung - poate fi imprumutat de la banci Imprumuturile obligatoare reprezinta o forma deosebita a creditelor pe termen lung, care consta in emisiunea si vanzarea in publicatii a actiunilor

Principalele caracteristici ale imprumutului obligatar: a. b. c. d. marimea imprumutului obligatar valoarea de emisiune marimea dobanzii remuneratorii durata si modalitatea de rambursare

a. Marimea imprumutului obligatar - se stabileste de catre intreprindere in functie de necesitatea de finantare a investitiilor,dar si in functie de oferta de capitaluri banesti existente pe piata financiara

53

b. Valoarea de emisiune - reprezinta valoarea platita de catre toate persoanele care subscriu la obligatiuni in momentul emiterii lor - valoarea de emisiune a obligatiunilor poate fi: - egala cu valoarea nominala sau la paritate - mai mica decat valoarea nominala sau subparitate - mai mare decat valoarea nominala sau supraparitate - diferenta dintre valoarea nominala si valoarea de emisiune reprezinta prima de emisiune - obligatiunea poate fi emisa la paritate,dar pentru a fi mai atractiva poate fi rambursata la scadenta la o valoare mai mare,obtinandu-se astfel o prima de rambursare,adica pretul de rambursare la valoarea nominala

c. Marimea dobanzii remuneratorii - este legata direct de rata dobanzii si platibila in fiecare an la o data stabilita contra remiterii unui cupon detasabil din corpul obligatiunii - dobanda platita de intreprindere pentru fiecare obligatiune se determina aplicand rata nominala a dobanzii la valoarea nominala a tilului emis Vn * Rd Dobanda = 100 d. Marimea si modalitatea de rambursare - durata de viata a imprumuturilor reprezinta timpul cuprins intre doua emiteri si rambursare - imprumutul este rambursat conform unui calendar indicat in obligatiune - modalitati de rambursare 1. rambursarea prin anuitati constante si amortizari variabile

54

2. rambursarea prin amortizari constante si anuitati variabile 3. rambursarea integrala 4. rambursarea prin bursa

Curs nr.5 POLITICA DE DIVIDENDE MODALITATI DE DISTRIBUIRE A DIVIDENDELOR Dividendele trebuie sa fie varsate intr-un timp determinat de la data inchiderii exercitiului la care se refera si dupa ce AGA a stabilit suma ce va fi distribuita. 1. Varsaminte asupra dividendelor Decizia este luata de Consiliul de Administratie sau cel Director si nu exista obligativitatea de a fi aprobata in AGA. Varsamantul reprezinta intre si din dividendul annual si se plateste la sfarsitul anului sau in ianuarie pentru anul precedent. 2. Plata dividendelor in actiuni Societatile cu actiuni au posibilitatea sa ofere actionarilor fie dividende ce urmeaza sa fie incasate in numerar, fie actiuni noi in contul dividendelor ce li se cuvin. Daca este prevazut in Statut,societatea poate distribui titluri pe care le detin in portofoliu in locul dividendelor in numerar.
55

3. Distribuirea actiunilor gratuite Pentru intreprindere,distribuirea actiunilor gratuite prezinta 2 avantaje suplimentare: a. constituie un miloc de pubilcitate si de informare atat pentru publicul larg,cat si pentru specialisti b. permite reducerea valorii bursiere a titlurilor si prin aceasta constituie un mijloc de largire a pietei actiunilor Costul capitalurilor - are 2 componente: 1. costul indatorarii 2. costul capitalurilor proprii 1. Costul indatorarii - este integral explicit si se masoara prin plata dobanzilor Costul datoriilor pe termen lung si mediu contractate de intreprindere nu necesita calcule deosebite,deoarece rata dobanzii nominale este doar precizata de intreprindere si de catre creantierii sai,dar aceasta rata este influentata de 2 elemente,pe de o parte cheltuielile administrative ce se adauga dobanzilor si sporesc costul real al finantarii,iar pe de alta parte de fiscalitate,care dimpotriva diminueaza lunar costul intreprinderii beneficiare. In categoria cheltuielilor administrative se include cheltuieli diverse(asigurari,comisioane)si primele de emisiune sau de rambursare a obligatiunilor. Daca intreprinderea utilizeaza creditul ca mijloc de finantare,costul capitalului se determina prin comparatii intre pretul bunului nou si totalul varsamintelor anuale catre societatea in leasing. 2. Costul capitalurilor proprii Sub forma dividendelor nu poate fi direct comparat cu costul altor surse de finantare. In estimarea dividendelor care reflecta rentabilitatea separata pentru actionari, pentru capitalul propriu se ridica problema acestuia. Daca rentabilitatea este insuficienta,actionarii vor cauta sa vanda titlurile,determinand scaderea cursului,iar noile titluri se vor emite si plasa in conditii mai grale.

56

Procedeele tehnice de estimare a rentabilitatii capitalurilor proprii ale intreprinderilor sunt diferite: 1. rezultatul net/valoarea intreprinderii 2. rezultatul net/capitalizare bursiera

57