Psihooncologia: este acea ramura a psihologiei, care se ocupa de studiul, evaluarea si suportul psihologic, al bolnavilor de cancer.

Etapele psihologice prin care trece bolnavul de cancer Toate persoanele diagnosticate cu cancer, trec prin mai multe etape psihologice. Ca o prima faza, ar fi de teama fata de boala in sine, de aceea pune egal intre cancer si moarte ; apoi asteptarea rezultatelor, diagnosticul, tratamentele si efectele secundare ale acestora, sunt surse de stres, care nu fac altceva (impreuna cu medicatia sau nu), decat sa duca pacientul catre : vulnerabilitate, depresie, anxietate, teama, frustrare, furie, lipsa de motivatie, tulburari cognitive, tulburari de memorie, tulburari de personalitate, halucinatii, regresia de varsta, ruptura familiala si sociala, dependenta, tentative suicidare etc. Toate aceste simptome, sunt particulare, si apar in functie de forma de cancer pe care o are fiecare pacient, de suportul familial pe care il primeste sau nu, de sprijinul religios, de pozitia sociala pe care o are, sau de alti factori secundari. O clasificare generala a acestor sentimente si simptome care apar, ar putea fi, urmatoarea : - nerecunoasterea sau negarea diagnosticului : apare in momentul aflarii diagnosticului si se manifesta ca un mecanism defensiv de aparare, iar in unele cazuri, acest sentiment este dus catre latura opusa cancerofobiei ; - sentimente de tristete, mahnire, lipsa de motivatie: apar de multe ori ciclic, pe parcursul unei zile, sau din contra, se manifesta continuu, pe parcursul a mai multor zile sau saptamani, de multe ori, devenind o stare continua a intregului proces ; - ura, furie si atitudine agresiva: fata de tot ceea ce ii inconjoara, de rude, prieteni, colegi, vecini, oameni necunoscuti, divinitate ; - frustrare: apare de obicei asociata cu furia, atunci cand persoana in cauza, se simte inselat de viata. Aceasta ii face sa se rupa de realitate, si sa se priveze de anumite satisfactii fizice sau psihice, pe care si le doresc, ducand in unele cazuri la comportament nevrotic; - durere fizica si psihica : pe langa simptomele cauzate de chimioterapie, si cele chirurgicale, apar greturile, varsaturile, starile febrile etc.,in unele cazuri se instaleaza durerea cronica (este mai mare de 3-6 luni), dar apare si durere psihica, care este un cumul de sentimente cum ar fi : neincredera in sine, impactul vizual al imaginii capului fara pilozitate, imaginea corpului mutilat in urma operatiilor (aplatie: cancerul de san, cancerul testicular sau al penisului ; cancerul de peiele, sau cel osos), jena fata de sot sotie, persoane apropriate si nu numai ( mai ales la pacientii care au stoma digestiva anus contra naturii) ; durerea depersonalizata, care depaseste limita propriului corp ; - regresia de varsta : apare la unii pacienti, care adopta un comportament infantil, uitand chiar sa-si ia medicatia ; - anxietate : se instaleaza o stare de tensiune insuportabila, de incertitudine si nesiguranta, cu ganduri de genul : scap nu scap ; apar atacuri de panica care in cazul cancerului pulmonar, determina pacientul sa traiasca teama de a nu muri in timpul

somnului ; adopta un comportament de evitare in activitatea cotidiana ; - depresie : in unele cazuri poate fi una de tip reactiv, fata de anuntarea diagnosticului, si poate merge pana la un episod depesiv major ; dar in marea majoritate a cazurilor se manifesta prin inapetenta (lipsa poftei de mancare), insomnie, abandonul terapeutic si ideea de inutilitate terapeutica, sentimentul de a fi o povara pentru familie ; - ideatia suicidara : este de fapt rezultatul tuturor trairilor mentionate mai sus, este momentul de colaps psihic. Aceasta clasificare este una aleatoare, care este modificabila in functie de fiecare persoana in parte, de factorii interni si externi care intervin in viata bolnavului la un moment dat. Este bine sa ii spui bolnavului ca are cancer? Unul dintre cele mai controversate momente din viata unui bolnav de cancer, este acela in care i se comunica diagnosticul. De multe ori, acest moment este amanat mult timp, sau ii este spus pe rute ocolitoare, dupa ce a trecut suficient timp de la diagnosticare. In alte tari, este ceva normal, dar, din pacate la noi, lucrurile stau diferit, desi nu ar trebui. Foarte multi medici, sau membri ai familiei bolnavului (care paradoxal, afla primii), opteaza pentru ascunderea diagnosticului, cel putin in primele faze ale bolii, ulterior comunicandu-le bolnavilor, dar din pacate traumele psihologice sunt devastatoare. Daca ar fi sa intrebam: de ce ?, am primi o multitudine de raspunsuri. Insa pentru a nu se ajunge in aceasta situatie, ar trebui sa ne gandim ca este bine ca fiecare om sa aiba posibilitatea de a decide pentru viata lui si pentru moartea lui, si cel mai important lucru, este acela de a i se acorda sansa de a-si alege singur tratamentul adecvat formei de cancer pe care o are. Este bine sa i se explice detaliat, procedeul terapeutic, pentru al intelege, a fi deacord in scris cu el, si pentru a nu se ajunge la traume psihice majore. Pe langa stres, apar diferite trairi psihice peste care bolnavul trebuie sa treaca, sau sa se obisnuiasca cu ele. Dar pun o intrebare simpla, care se bazeaza pe principiul ca atunci cand sti ca ai racit, organismul tau lupta impotriva racelii ; cand ai gripa, acesta lupta impotriva gripei ; sau cand ai o infectie, impreuna cu medicatia pe care o iei, lupta impotriva infectiei. Dar daca nu stii ca ai cancer, organismul tau impotriva cui isi va dezvolta sistemul de aparare? Dr Laura Saed tel: 0721.755.244 Strada Iancu Capitanu nr 38, etaj 1

0733 455 554 laurasaed@yahoo.com www.psihochange.ro