Sunteți pe pagina 1din 73

1.

Stratigrafia peretelui vascular Intreg peretele vascular este inglobat intr-un gel de PROTEOGLICANI si GLICOZ-AMINO-GLICANI cu grad de hidratare variabil (proprietati vasco-elastice). Exista jonctiuni GAP intre celulele endoteliale si celulele musculare netede numite jonctiuni mioepiteliale. Prin fenestratiile lamelelor elastice se realizeaza jonctiuni GAP intre fibrele musculare netede ale celor doua tunici. Diagnosticul histologic de vas sangvin se face astfel: vasul este o structura tubulara, cu lumen central, peretele este format din trei tunici, limitele dintre ele fiind evidente sau nu in functie de tipul vasului, lumenul este delimitat de celule endoteliale formand endoteliul; in sectiune transversala lumenul arterelor este rotund, al venelor este ovalar, turtit sau neregulat, mai mare decat la arterele corespunzatoare; peretele arterelor este mai gros decat la venele corespunzatoare.

A. TUNICA INTIMA Este formata dintr-un endoteliu asezat pe o membrana bazala, un strat subendotelial (nu este obligatoriu) si o limitanta elastica interna. Fibrele sunt longitudinale. Aceasta tunica are rol de shimb si este netrombogenica. B. TUNICA MEDIE Are fibre musculare netede si tesut elastic sub forma de lamele elastice sau nu. Prezinta limitanta elastica externa. Dispozitia fibrelor si lamelelor este in general circularav sau spiralata. Are rol in reglarea fluxului sangvin. C. ADVENTITIA Are tesut conjunctiv cu toate tipurile de fibre si nu are lamele. Are fibre musculare netede. La vasele mari prezinta vasa vasorum cu rol nutritiv, vase limfatice si nervii vaselor. Arterele din vasa vasorum provin din acelasi vas sau dintr-o artera invecinata. Ramuri din vasa vasorum patrund si in medie la arterele elastice si musculare, oprindu-se aproximativ la jumatatea ei; restul tunicilor sunt hranite prin difuziune din sangele care circula prin lumenul vasului. Dispozitia fibrelor este longitudinala. Are rol mecanic, de ancorare, protector pentru celelalte tunici si nutritiv.
2. Artera de tip elastic

Arterele elastice cuprind lame elastice (L. el) dispuse pe mai mult de 60 de randuri intre care exista fibre musculare netede (f.m.n.). Lamelele elastice sunt fenestrate, prezinta orificii mari ce asigura comunicarea intra straturile de lame elastice. Venele, in functie de predominanta tesutului conjunctiv sau a f.m.n. se impart in vene conjunctive si musculare. La arterele mari, vasele din vasa vasorum patrund doar pana la jumatatea externa a mediei, iar restul (jumatatea interna si intima) se hranesc din lumen. La vene, vasele din vasa vasorum ajung pana in stratul subendotelial (deoarece sangele venos este sarac in substante nutritive. Limfaticele urmaresc traseul vasa vasorum. Microganglionii nervosi sunt in general rari dar se gasesc din abundenta in: aa. coronare aa. mezenterice

trunchiul celiac Sunt artere elastice:

aorta aa. pulmonare a. carotida comuna trunchiul brahiocefalic drept a. subclavie a. iliaca comuna Exista vase cu perete mai gros (aa. coronare, aa. membrului inferior) si vase cu perete mai subtire (vasele intracraniene si pulmonare). Exista si vase cu ingrosari subintimale: arterele coronare, intracraniene si renale.
3. Artera de tip muscular Spre deosebire de cele elastice, au rare lamele elastice. Prezinta limitante elastice interna si externa. Unele au perete gros comparativ cu lumenul: aa. coronare, aa. membrelor inferioare. Arterele intracraniene si pulmonare au peretele mai subtire. 4. Arteriola metaarteriola ARTERIOLA Diametrul lumenului este de doua ori grosimea peretelui, fibrele musculare netede sunt asezate pe 1, 2, 3 randuri, cele mai mari (cu 3-4 randuri) pot avea limitanta elastica interna (arteriolele mici renale), niciodata externa, si vasa vasorum. Arteriolele cu un sigur rand de fibre au fibrele dispuse continuu. METAARTERIOLA Este o arteriola precapilara, are un sfincter precapilar, un endoteliu continuu pe o membrana bazala, nu are limitanta elastica interna, prezinta un singur rand de fibre musculare netede, discontinuu. Sfincterul precapilar are contractii ritmice (la 2-8 s). Arteriolele si metaarteriolele regleaza dar nu opresc circulatia sangelui, au rolul de a mentine nivelul presional dintre sistemul arterial si venos. Sfincterul, prin contractie, opreste complet fluxul sangvin. Intreg peretele vascular este inglobat intr-un gel de PROTEOGLICANI si GLICOZ-AMINOGLICANI cu grad de hidratare variabil (proprietati vasco-elastice). Exista jonctiuni GAP intre celulele endoteliale si celulele musculare netede numite jonctiuni mioepiteliale. Prin fenestratiile lamelelor elastice se realizeaza jonctiuni GAP intre fibrele musculare netede ale celor doua tunici. 5. Venele VENULELE POSTCAPILARE Au un strat continuu de pericite cu ramificatii ce inconjura venula. Ele continua capilarele continue si fenestrate. Au un diametru de 15-20 micrometri, o lungime de 50-700 micrometri (de obicei 200 micrometri). Dupa 200 micrometri apar 1-2 randuri de fibre musculare si dispar pericitele. Venulele postcapilare au intre celulele endoteliale jonctiuni slabe, mai permeabile , ce se pot desface sub actiunea histaminei, serotoninei, PROTEOGLICANI, bradikininei. In jurul lor intalnim mastocite, eozinofile, plasmocite, fibroblasti, macrofage (la suprafata celulelor endoteliale). Nu prezinta tunica medie. Rolul venulelor este: de bariera, metabolic si antitrombogenic. a.-bariera sange-tesuturi (lichid interstitial): o celula activa din jurul unui capilar trebuie sa fie asezata la 20-40 de micrometri fata de el (exceptie: tendon, aponevroza, os, vase mai mari in tunica medie si intima). b.-bariera sange-aer (alveolo-capilara) c.-bariera sange-tesut: este pentru capilare continue si fenestrate si este foarte selectiva; cu capilare continue sunt in: SNC, timus, testicul, ochi.

d.-bariera hemato-encefalica: se gaseste la nivelul ariei postrema, eminentei mediane, neurohipofizei, organului pineal, subcomisural si subfornical; are selectivitate mare la capilare continue datorita jonctiunilor stranse; au numar redus de vezicule plasmalemale. Bariera sange-tesut functioneaza ambi-sens. Straturile barierelor sunt: -suprafata celulei endoteliale care este incarcata negativ si respinge elementele figurate sanguine -celula endoteliala propriu-zisa -membrana bazala capilara Ph-ul, diversele gradiente, marimea si incarcarea electrica a particulelor, fenestratiile sunt factori care influenteaza difuziunea. Prin jonctiunile intercelulare pot trece particule cu diametrul mai mic de 2 nm, prin diafragmele fenestratiilor particule cu diametrul mai mic de 10nm (transport selectiv electric), iar prin canalele transcelulare si veziculele plasmalemale (diacitoza) particule cu diametrul mai mare de 10 nm. *Valva venoasa are: endoteliu, membrana bazala si elemente ale stratului subendotelial in ax. 6. Tipuri de capilare sanguine CAPILARUL Exista mai multe tipuri de capilarizare: - normala: arteriola - metarateriola - sfincter - retea de capilare - venula postcapilara - reteaua poate fi suntata de un vas care leaga arteriola de venula, caracteristic arteriolelor mici fara limitanta elastica interna, cu fibre in strat continuu, bine inervata. Acest tip de retea se intalneste la nivelul muschilor, pielii degetelor subunghial, urechii. Ea regleaza presiunea si fluxul sanguin; are rol in mentinerea caldurii in acea regiune - capilare-venula-capilare/ venula-capilare-venula; alcatuiesc sistemul port venos; se intalneste la nivelul ficatului - sistemul port arterial: capilare-arteriola-capilare; se intalneste la nivelul glomerulului renal, pancreasului In rinichi, ficat, m. striat, reteaua capilara este abundenta. Retelele capilare sunt mai slab reprezentate in mm. netezi, tesutul conjunctiv dens. Peretele capilarului este format dintr-un strat de celule endoteliale asezate pe o membrana bazala in dedublarea careia se gasesc pericite.Nu prezinta tunica medie. TIPURI DE CAPILARE -capilare continue: intre celule exista jonctiuni stranse si GAP; au un diametru de 5-10 micrometri; se gasesc in: SNC, muschi, glande exocrine, plamani, timus, retina, etc. -capilare fenestrate: prezinta fenestre (orificii rotunde) intre celulele endoteliale, au diametru de 50-80 nanometrii; fenestrele pot avea diafragme; se gasesc in glandele exocrine, tract gastro-intestinal, plexuri coroide, rinichi (nu au diafragma). -capilare sinusoide: au atat stratul de celule endoteliale cat si membrana bazala discontinuue; pericitele lipsesc; se gasesc in: lobulul hepatic, splina, maduva osoasa, hipofiza anterioara. 7. Organizarea histologic a lobulului timic Lobulul timic - are form cu margini neregulate - are 2 zone: corticala i medulara Lobulul are reea de susinere cu dubl origine: - epitelial pentru c organul se dezvolt din pungile 3 i 4 branhiale (din endoderm) - conjunctiv ce deriv din mezoderm Reeaua de susinere a) celulele epiteliale i modific forma, au prelungiri ce se ramific i vin n contact unele cu altele citoreticul(celulele au form asemntoare cu celulele reticulare conjunctive) , dar citoplasma celulelor epiteliale conine tonofilamente i tonofibrile. b) exist i citoreticul format de celule reticulare c) reeaua reticular este alctuit din fibre de reticulin (citoreticulul este o pseudoreea celular)

1. Corticala la periferie, nconjoar medulara, apare ntunecat - conine multe limfocite mature n special T(sosesc din mduv pe cale sanguin) - poate fi socotit centrul germinativ deoarece aici se nasc multe limfocite T i multe limfocite T mor pe loc(foarte puine limfocite T trec n medular i pe cale sanguin ajung s populeze zonele timo-dependente din organele limfoide periferice) - prezint foarte multe capilare sanguine: ntre snge i limfaticele din jur se formeaz bariera snge-timus cu urmtoarele straturi(dispre lumen spre populaia de celule limfocitare): 1. Endoteliul vascular continuu 2. membrana bazal conjunctiv a vasului sanguin 3. lam subire de esut conjunctiv n care se afl o plac deas de fibre de reticulin 4. membrana bazal a celulelor epiteliale din afar 5. 1-2 rnduri de celule epiteliale situate pe aceast membran bazal Astfel se formeaz o barier de neptruns ntre snge i celulele limfatice T pentru ca limfocitele T s fie ferite de agresivitatea antigenului ce le poate distruge. 2. Medulara - pe reeaua de susinere dubl sunt mai puine celule : macrofage, limfoblati i limfocite mature n numr mai mare (ce trec din cortical). - corpusculii Hassall : n numr variabil n fiecare lobul (cresc cu vrsta) , au form rotunjit, ovalar, celule epiteliale ce i-au ncheiat activitatea(nu mai au nucleu, sunt inerte) celulele se aeaz unele peste altele ca foile ntr-o ceap. Unii corpusculi Hassall pot conine n mijlocul lor o substan hialin sau lichid sau depuneri de calciu. Rolul lor este : - forme reziduale de celule epiteliale fr activitate - prezena lor pune diagnosticul de organ Funcii : 1. organ limfopoietic formeaz limfocitele T pentru organism 2. intervine n procesul imun al organismului, n special n imunitatea celular 3. funcia endocrin : secret timina, timozina cu rol de hormoni Involuia timic : se dezvolt cel mai mult la pubertate apoi involueaz. esutul timic e nlocuit cu esut adipos. La btrni exist insule timice nconjurate de adipocite. 8.Proliferarea,diferenierea i selecia limfocitelor timice Selectia clonala la nivelul timusului: Limfocitele T recunosc heteroantigenele numai sub forma fragmentelor peptidice legate cu moleculele codificate de MHC (major histocompatibility complex). Numai acele limfocite T capabile sa recunoasca propriile molecule MHC vor fi selectate si apte de un raspuns imun adaptativ (self MHC restricted) = POSITIVE SELECTION La fel de important este ca limfocitele sa nu recunoasca peptidele proprii legate la moleculele MHC proprii (self tolerance) = NEGATIVE SELECTION

La nivelul lobulului timic exita timocite, precursori ai limfocitelor T insa nu exista precursori ai limfocitelor B sau ai limfocitelor killer. Timocitele sufera un proces de maturare. Celulele mai tinere se gasesc in regiunea subcapsulara si de aici, concomitent cu maturarea, ele migreza spre

medulara. La nivelul timusului, procesul de maturare a limfocitelor T are doua etape: 1. selectia pozitiva 2. selectia negativa Selectia pozitiva are ca rezultat supravietuirea acelor celule ce sunt capabile de recunoasterea prin intermediul receptorilor pentru antigen propriile antigene HLA (CMH) ale organismului. Selectia negativa permite supravietuirea acelor timocite ce nu reactioneaza impotriva propriilor antigene ale organismului. CMH este de doua feluri CMH I si CMH II. Alte celule din corticala lobulului timic: reticuloepiteliale - au forma stelata si nuclei ovalari. Ele au prelungiri care se anastomozeaza, jonctiunile realizandu-se prin desmozomi si formand astfel o retea in ochiurile careia exista timocite. Ele intervin in selectia pozitiva. celula doica - se gasesc in regiunea subcapsulara, au natura epiteliala si rol in maturarea limfocitelor T. Ele secreta ca si celulel reticuloepiteliale hormoni timici cu rol important in dezvoltarea si maturarea limfocitelor T: timulina timozina timopoietina celulele dendritice interdigitale - se gasesc la limita dintre corticala si medulara. Au origine in maduva rosie hematogena si rol in selectia negativa. macrofage - atat in corticala cat si in medulara. Ele au rol de APC si sunt importante in procesul de selectie. Ele au si functia de a fagocita timocitele moarte prin apoptoza.

9. Splina, pulpa alba Pulpa alb prezint: teci foliculare periarteriale, corpusculii splenici Malpighi. Tecile au strom obinit(citoreticul i reea de reticulin). Pe strom sunt aezate limfocite T, astfel tecile sunt zona timo-dependent a splinei. Corpusculul(foliculul splenic) Malpighi format din : - zona cortical ntunecat - zona medular (centrul germinativ) - capilare sanguine - e populat cu limfocite B i reprezint zona timo-independent din splin - conin excentric un ram arterial(permite punerea diagnosticului de organ de splin : folicul limfatic cu arteriol).

Pulpa alba a splinei este alcatuita din:

mansonul de tesut limfoid care inconjoara arteriola si se numeste teaca limfoida periarteriala. Mansonul contine predominant limfocite T. foliculii limfoizi splenici care sunt alcatuiti din manta si centru germinativ, Ei semana cu foliculii secundari insa se asociaza cu o arteriola pozitionata excentric, acest ansamblu (folicul si arteriola) alcatuind corpusculul Malpighi. Foliculii contin prediominant limfocite B. La limita dintre pulpa alba si pulpa rosie exista zona marginala ce contine sinusuri, numite sinusuri marginale. Aici se deschid ramurile arteriolelor foliculare si ramuri din artera centrala a pulpei albe. Aceasta zona este importanta d.p.d.v. functional deoarece este locul prin care patrund anumite tipuri de limfocite circulante iar antigenele vin pe cale sangvina.
Splina - este situat pe cale sanguino-circulatorie, nu pe cale limfatic - are o capsul conjunctiv groas ce conine multe fibre de colagen, puine fibroblaste i substan fundamental - din capsul pleac septuri conjunctivo-vasculo-nervoase(uneori cu rare fibre musculare netede) ce se ramific la ntmplare necompartimentnd complet splina i formnd teritorii inegale ca mrime i ca form. - septurile formeaz trabecule sau travee - splina prezint o suprafa convex i un hil, are 3 sectoare: - pulpa roie(cea mai bine reprezentat) - pulpa alb(e mai redus) - zona marginal ntre pulpa alb i pulpa roie - pulpa alb e reprezentat de mici puncte albe diseminate n pulpa roie 10. Splina, pulpa roie Pulpa roie este formata din cordoane celulare anastomozate(cordoanele lui Bilroth) separate de o retea de sinusuri venoase anastomozate. Pulpa rosie este format din cordoane celulare anastomozate (cordoanele lui Bilroth) separate de o retea de sinusuri venoase anastomozate. Sinusurile venoase sunt marginite de celule endoteliale foarte alungite, fusiforme, paralele cu axul lung al sinusului (precum doagele unui butoia deschis la capete). Intre celulele endoteliale se observ spaii sau pori. Membrana bazal endotelial este discontinu la nivelul porilor. Celulele sanguine pot penetra printre celulele endoteliale, n ambele sensuri, ntre cordoanele pulpei rosii i lumenul sinusurilor splenice. Sinusurile venoase conflueaza treptat, dnd natere venelor trabeculare, care se vars n vena splenic ce prsete splina prin hil. Cordoanele celulare au aceeai strom pe care se afl foarte multe tipuri de celule: granulocite, agranulocite(limfocite/monocite), trombocite , macrofage, plasmocite, foarte rare megacariocite. Sinusurile venoase au calibru neregulat, traiect helicoidal i perete cu endoteliu discontinuu: celule endoteliale la distan ntre ele, cu axul mare paralel cu axul lung al vasului; pentru a fi meninute pe loc, n jurul lor se afl un cerc cu ulte fibre de reticulin(circulare) ce solidarizeaz celulele. Splina - este situat pe cale sanguino-circulatorie, nu pe cale limfatic

- are o capsul conjunctiv groas ce conine multe fibre de colagen, puine fibroblaste i substan fundamental - din capsul pleac septuri conjunctivo-vasculo-nervoase(uneori cu rare fibre musculare netede) ce se ramific la ntmplare necompartimentnd complet splina i formnd teritorii inegale ca mrime i ca form. - septurile formeaz trabecule sau travee - splina prezint o suprafa convex i un hil, are 3 sectoare: - pulpa roie(cea mai bine reprezentat) - pulpa alb(e mai redus) - zona marginal ntre pulpa alb i pulpa roie - pulpa alb e reprezentat de mici puncte albe diseminate n pulpa roie Funcii : 1. organ limfopoietic ce formeaz limfocite pentru organism 2. intervine n aprarea organismului n procesul umoral i celular prin limfocitele B i T 3. este locul principal de distrugere a hematiilor mbtrnite . Hematiile sunt reinute aici i fagocitate de macrofage. Prin aceast degradare se elibereaz fier din hematii. Fierul trece n snge i la nivelul mduvei hematogene este reutilizat pentru fabricarea unor noi hematii. 11. Circulaia intrasplenic a sngelui Circulatia la nivelul splinei Arterele dau ramuri trabeculare ce dau la randul lor ramuri ce se distribuie parenchimului. Aceste ramuri se inconjoara de tesut limfoid si formeaza arterele centrale ale pulpei albe. Din acestea se desprind ramuri - arteriolele foliculilor limfoizi din pulpa alba splenica. Ramurile terminale ale a. centrale sunt arteriolele penicilate (au forma de pensula - scurte si drepte) care conduc sangele spre sinusurile venoase ale pulpei rosii. Exista doua ipoteze privind trecerea sangelui din arteriolele penicilate in sinusurile venoase. Prima sustine ca exista continuitate intre arteriolele penicilate si sinusurile venoase, circulatia fiind de tip inchis si sangele neparasind arborele circulator. A doua ipoteza sustine ca arteriolele penicilate se termina printre cordoanele de celule ale pulpei rosii. Sangele strabate spatiul dintre aceste celule pana la capilarele sinusoide ale pulpei rosii. Aceaasta circulatie este deschisa deoarece sangele paraseste arborele circulator. Din sinusoidele pulpei rosii iau nastere venele pulpei rosii care se unesc si formeaza venele trabeculare ce nu prezinta un perete muscular propriu. Acestea vor forma in final venele splenice ce parasesc splina prin hil. Splina nu are circulatie limfatica. 12. Ganglionul limfatic Se gasesc raspanditi in tot organismul. Sunt o statie de filtrare a limfei, aflandu-se pe traseul vaselor limfatice. Sunt organe incapsulate, avand o capsula conlucntiva care trimite septuri (trabecule) ce nu compartimenteaza complet organul. Un ganglion are o fata convexa si un hil. La nivelul fetei convexe intra vasele aferente caare ies pe la nivelul hilului sub forma unui singur vas eferent. La nivelul hilului se afla si arterele si venele ce vascularizeaza ganglionul. Ganglionul limfatic are o regiune periferica (corticala) si una centrala (medulara). Intre cele doua regiuni exista zona paracorticala. Corticala contine tesut limfoid organizat in foliculi limfoizi. Acesti foliculi limfoizi sunt formatiuni rotund-ovalare cu aspect caracteristic. La nivelul lor exista limfocite T in diferite stadii de diferentiere. Foliculii pot fi primari (areactivi) si secundari. Foliculii primari sunt omogeni si mai inchisi la culoare. Foliculii secundari prezinta doua regiuni: una periferica, mai inchisa la culoare care se numeste manta si una centrala, mai palida, care se numeste centru germinativ. De asemenea, la nivelul centrului germinativ exista doua zone: una intunecata si una clara. Zona intunecata este alcatuita din centroblaste, care au dimensiuni mai mari, citoplasma bazofila si nuclei palizi, eucromatici. In zona clara se gasesc centrocite, care au un aspect caracteristic, cu nuclei clivati. Foliculii limfoizi se gasesc in toate organele limfoide secundare.

Foliculii limfoizi conti in majoritate limfocite B. In zona paracorticala se gasesc predominant lifocite T. In medulara, celulele se organizeaza in cordoane ce delimiteaza sinusurile medulare. Circulatia sangelui si limfei din ganglion Limfa patrunde prin vasele aferente care prezinta valve ce asigura curgerea unidirectionala catre sinusul subcapsular sinusurile intermediare (strabat corticala) sinusurile medulare si iese din ganglion prin vasul eferent, prin hil. Circulatia sangelui se face printr-o artera care patrunde prin hil, da ramuri pentru septuri care vor da ramuri pentru foliculi. Sangele se aduna apoi in venule care conflueaza si formeaza venele de la nivelul septurilor, ce formeaza prin unire venele ce parasesc ganglionul pe la nivelul hilului. La nivelul venulelor postcapilare, celulele endoteliale au o particularitate: au forma inalta, sunt cubice sau chiar cilindrice. Ele se numesc venule cu endoteliu inalt (HEV - high endothelium venules) Alte tipuri de celule in ganglionul limfatic: in foliculi: celule dendritice foliculare - APC regiunea paracorticala - celule interdigitate in sinusuri, in cordoanelel celulare ale medularei si la nivelul tesutului limfoid propriu-zis din corticala exista si macrofage. in sinusuri sunt mai putine limfocite decat in restul parendchimului si prin urmare aici pot fi observate mai usor celulele reticulate prin MO. Rolul ganglionilor limfatici: produc doua tipuri de limfocite B efectorii: plasmocite limfocite B cu memorie 13. Foliculul limfatic - structur, funcie Foliculii pot fi primari (areactivi) si secundari. Foliculii primari sunt omogeni si mai inchisi la culoare. Foliculii secundari prezinta doua regiuni: una periferica, mai inchisa la culoare care se numeste manta si una centrala, mai palida, care se numeste centru germinativ. De asemenea, la nivelul centrului germinativ exista doua zone: una intunecata si una clara. Zona intunecata este alcatuita din centroblaste, care au dimensiuni mai mari, citoplasma bazofila si nuclei palizi, eucromatici. In zona clara se gasesc centrocite, care au un aspect caracteristic, cu nuclei clivati. Foliculii limfoizi se gasesc in toate organele limfoide secundare. Foliculii limfoizi conti in majoritate limfocite B. In zona paracorticala se gasesc predominant lifocite T. In medulara, celulele se organizeaza in cordoane ce delimiteaza sinusurile medulare 14. Mucoasa cavitatii bucale: tipuri, localizare, structura, functie Structur histologic general 1. Mucoasa alctuit din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat, keratinizat sau parakeratinizat (are strat cornos iar celulele cornoase, dei au keratin, i pstreaz nucleii) - lamina propria alctuit din esut conjunctiv lax 2. Submucoasa - esut conjunctiv lax - conine glande salivare mici 3. Musculara - muchi striai 4. Raport cu pielea i epiteliul respirator Mucoasa 1. Masticatorie acoper palatul dur i gingia 2. De cptuire - acoper pereii vestibulului (buze i obraji) - e reprezentat i de mucoasa alveolar - acoper podeaua cavitii bucale, faainferioar a limbii, palatul moale 3. Specializat (gustativ) faa superioar a limbii 1. Mucoasa masticatorie din palatul dur - inextensibil, legat ferm de os - epiteliu pavimentos stratificat keratinizat, nekeratinizat, parakeratinizat - lamina propria alctuit din esut conjunctiv lax cu: strat papilar cu multe papile, capilare sanguine, fibre nervoase, corpusculi Meissner; strat reticular (profund) alctuit din esut dens semiordonat

- fibrile de ancorare cu epiteliul Submucoasa palatului dur - nu exist pe rafeul median i pe gingie - e aezat pe osul palatin - acolo unde exist, n partea anterioar are esut adipos i n partea posterioar are multe glande salivare mici 2. Mucoasa de cptuire - este extensibil i elastic i se adapteaz - este alctuit din epiteliu pavimentos nekeratinizat cu trei straturi : bazal, spinos, superficial, i celule din urmtoarele tipuri: keratinocite, Langerhans, melanocite, celule Merkel (receptori mecanici). - este alctuit i din epiteliu parakeratinizat - lamina propria este alctuit din esut conjunctiv lax cu papile, conine fibre nervoase TNL ce ptrund n epiteliu i corpi Meissner Submucoasa - este alctuit din esut conjunctiv lax - este prezent cu excepia feei inferioare a limbii - are benzi de colagen ceea ce implic o rezisten crescut - are fibre elastice elasticitate necesar mai ales la obraji (pentru ca ei s nu fie mestecai) - este legat de muchi sau de os - conine glande salivare mici, ce se extind n muchi, vase sanguine, limfatice, nervi Raporturi: cu mucoasa respiratorie, pielea, osul, arcadele dentare. - Pe faa intern a obrajlor, n apropierea comisurii labiale, exist glande sebacee de culoare galben (granulele Cordance) - Mucoasa de cptuire prezint zone de trecere ntre mucoasa bucal i cea respiratorie (pe faa posterioar a palatului moale) i ntre mucoasa bucal i cea digestiv (n faringe) - orice zon de trecere ntre tipuri diferite de epitelii prezint o rat mai mare de diviziune a celulelor, aceste zone avnd un risc mai mare de apariie a cancerelor (D.E. canalul cervical al colului uterin i epiteliul extern al vaginului cancerul de col uterin 3. Mucoasa specializat - se afl pe faa superioar a limbii - este alctuit din epiteliu stratificat pavimentos - lamina propria este un esut conjunctiv lax 1/3 posterioar corespunde bazei limbii - este alctuit din esut pavimentos stratificat nekeratinizat cu cripte (invaginri adnci) - lamina propria conine amigdalele linguale (aglomerri de foliculi limfatici) i glande salivare mici 1/3 posterioar i 2/3 anterioare sunt separate de V-ul lingual anul terminal (vestigiu al ductului tiro-glos) 2/3 anterioare corespund corpului i vrfului limbii 15. Structura general i inervaia limbii Papilele linguale - sunt ridicturi ale epiteliulu i ale laminei propria de dedesupt - axul lor conine esut conjunctiv lax, iar epiteliul lor este stratificat pavimentos - sunt de patru tipuri: filiforme, fungiforme, circumvalate (nconjurate de un an la baz), foliate (numai la sugari) Papilele Filiforme - sunt cele mai multe (pe toat suprafaa limbii), au form conic - conin epiteliu stratificat pavimentos keratinizat - nu au muguri gustativi, au rol mecanic

Papilele Fungiforme - sunt mai rare pe suprafa, dar mai frecvente pe margini - sunt formate din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat - au muguri gustativi Papilele Circumvalate - sunt n numr de 8-12 situate anterior de V-ul lingual - sunt alctuite din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat - au muguri gustativi - au glande salivare mici (von Elmer) n lamina propria Mugurii gustativi - se gsesc n epiteliul palpilelor fungiforme, foliate i circumvalate, precum i n epiteliul faringian - au un corp palid ovoidal, cu trei tipuri Muchii limbii Sunt muchi striai extrinseci i intrinseci aezai pe 3 planuri : longitudinal, orizontal, longitudinal, oblic. Inervaia limbii - motorie prin nervul XII - senzorial : 2/3 anterioare prin nervul VII, iar 1/3 posterioar prin nervul IX - senzitiv (tact, durere, cald, rece) : 2/3 anterioare prin nervul V, iar 1/3 posterioar prin nervul IX - vegetativ simpatic i parasimpatic pentru vase i glande salivare - neuronii postganglionari simpatici se afl n ganglionul cervical simpatic, iar cei postganglionari parasimpatici sunt intramurali 16. Mugurii gustativi; localizare, structur, ultrastructur, funcie Mugurii gustativi - se gsesc n epiteliul palpilelor fungiforme, foliate i circumvalate, precum i n epiteliul faringian - au un corp palid ovoidal, cu trei tipuri de celule la MICROSCOPUL OPTIC : - de susinere (nalte) - neuroepiteliale senzoriale (nalte) - bazale (mici, scunde) - celulele nalte converg spre suprafa i delimiteaz un por gustativ - la fiecare por vin fibre nervoase senzoriale din nervii VII sau IX. La MICROSCOPUL ELECTRONIC : - celule de susinere ce conin granule de secreie (proteoglicani) - neuroepiteliu ce prezint microvili spre por i unul singur e lung i gros (spre por) Din celulele bazale (generatoare) apar celulele de susinere apoi celulele neuroepiteliale cu microvili muli i celulele neuroepiteliale cu un microvil mare Celulele cu un microvil mare elibereaz la polul bazal (spre fibra nervoas) osubstan cu rol de madiator atunci cnd exist substane sapide. - gustul acru e dat de substane acide (acioneaz prin canalul de K deschidere depolarizare) - substanele srate se presupune c ar aciona prin canale de Na deschidere depolarizare - substanele dulci i amare se pare c ar avea receptorii n membrana celulelor neuroepiteliale 17. Dintele: structura, compozitie moleculara, functie - exist dou tipuri de dini : - dinii deciduali : (2 incisivi, 1 canin, 2 premolari)x4, - dinii permaneni : (2 incisivi, 1 canin, 2 pemolari, 3 molari)x2 - sunt formai din - perete dur : dentina acoperit de smal (acoper dentina la nivelul coroanei) i cement (acoper dentina la nivelul rdcinii)

- cavitatea pulpar ce se continu cu canalul apical ce se deschide prin foramen apical (la vrful rdcinii) conine pulpa dentar, vase i nervi Smalul - este un material extracelular foarte mult mineralizat, coninnd: 96% mineral de hidroxi-apatit, 4% materie organic + ap - e format din prisme adamantine + substan interprismatic - ia natere numai n timpul vieii intrauterine de ameloblati - prezint: - linii incrementale Retzius (sunt aproape paralele cu suprafaa smalului) - tufele(?) smalului, care sunt neregulariti ntre smal i dentin - liniile Retzius sunt de mai joas mineralizare (reprezint etape n depunerea calciului) - matricea organic este alctuit din enameline i are rol n protejarea tufelor Dentina - este alctuit din 70% apatit - prezint: - linii incrementale (de cretere) von Ebner (una e mai groas i se numete linia Owen) - tubuli dentinali (Tomes) : adpostesc 1 prelungire apical a unui odontoblast (celul ce secret dentina) - strat granulos (Tomes) - lacune (Czermak) - 30% materie organic cu 90% colagen I i 10% glicoz-amino-glicani i fosfo-proteine Celulele - sunt odontoblati cu: - corp cilindric ce conine retiul endoplasmatic rugos, aparat Golgi, granule de secreie (secret colagenul,GLICOZ-AMINO-GLICANI, fosfoproteine), mitocondrii i corpusculii abac - odontoblatii particip la mineralizare - prelungire (Tomes) n tubulii dentinali, microtubuli, microfilamente, granule de secreie, mitocondrii - complexe joncionale apico-laterale - spaiile intercelulare sunt strbtute de fibre de colagen (von Korf) i fibre nervoase Pulpa dentar - celulele sunt odontoblati la periferie, fibroblati, macrofage, mastocite, leucocite migrate - matricea este format din fascicule mici de fibre de colagen, proteoglicani sulfatai i nu are fibre elastice Inervaie - fibre vegetative din ganglionul cervical simpatic (pentru vase) - fibre senzitive din ganglionul nervului V care vin la corpul i prelungirea apical a odontoblastului Vascularizaia - reea capilar subodontoblastic din care pornesc anse capilare n stratul odontoblatilor = capilare fenestrate, aezate pe o membran bazal - prelungirile odontoblatilorvce sunt senzori de durere Cementul - este un esut similar cu osul - realizeaz ataarea dintelui de osul alveolar - este alctuit din 45-50% apatit, 50-55% colagen I i proteoglicani - are zone acelulare i zone celulare reprezentate de cementocite - nu este vascularizat i se hrnete prin difuziune de la nivelul alveolei dentare Ligamentul periodontal - este echivalent cu periostul osului alveolar - are 3 componente:

1. esut conjunctiv dens alctuit din fibre de colagen transversale ce ies din cement, traverseaz spaiul dintre rdcin i os i ajung n os; fibre de oxytalan logitudinale (confer elasticitate); fibroblati (secret sau resorb colagenul) 2. esut conjunctiv lax alctuit din fibroblati i vase sanguine, terminaii nervoase (vasele au rol de hrnire prin difuzie a cimentului) 3. epiteliu alctuit din insule epiteliale Malassez = vestigiu al dezvoltrii ligamentului - are urmtoarele funcii: de ataare, suport, mobilitate, transmite forele mecanice de la dinte la osul alveolar, n remodelarea osului, n nutriia cementului, n propriocepie, n erupia dintelui Alveola dentar - este alctuit din osul alveolar, care este format dintr-un strat nelamelar (inseia ligamentului periodontal) i un strat lamelar - osul de susinere alctuit dintr-un strat lamelar Gingia - conine mucoas masticatorie alctuit din epiteliu stratificat pavimentos (keratinizat, nekeratinizat, parakeratinizat) - epiteliul este ataat prin hemidesmozomi de o membran bazal ce ader de smal alctuind acest dispozitiv de ataare epitelial (Gottlieb) - lamina propria ce conine foarte multe papile conjunctive ce o ataeaz de epiteliu i fibre de colagen ce o ataeaz de osul alveolar - periodoniumul este format din urmtoarele elemente: cement, os alveolar, ligament periodontal, gingie - boala periodontal (paradontoza) afecteaz toate aceste componenete ce sunt interdependente 18. Stratigrafia peretelui tubului digestiv caractere generale. Mucoasa - Este format din : 1. epiteliu de acoperire - ce vine n contact direct cu lumenul i este de dou tipuri stratificat pavimentos nekeratinizat sau simplu cilindric. De-a lungul tubului digestiv exist i zone unde tranziia nu se face brusc. 2. corion (lamina propria) - alctuit din esut conjunctiv lax, coninnd: celule imuno-competente cu activitate imunologic, capilare sanguine i limfatice ce preiau moleculele absorbite, terminaii nervoase, glande. 3. musculara mucoasei - ce apare ca o ptur subire de musculatur neted. Este dispus pe dou straturi : unul circular - intern i altul longitudinal extern; prin contracie d posibilitatea realizrii unor micri ale mucoasei. - Acioneaz ca o barier, protejnd organismul de migrarea unor celule neoplazice. - Dintre componentele sale, epiteliul de acoperire difer de la un segment la altul. - La anumite nivele mucoasa formeaz evaginri sau invaginri: evaginrile sunt formate de viloziti (numai mucoasa) sau pliuri (mucoasa i submucoasa), cu rol n creterea suprafeei de contact al mucoasei cu coninutul lumenului invaginrile formeaz: a) glande: - ptrunde spre corion fr a depi musculara mucoasei i formeaz glande mucoase - depete musculara mucoasei i ptrunde pn n submucoas formnd glande submucoase - au rol n creterea suprafeei de secreie b) canale de excreie ce strbat toat grosimea peretelui digestiv i ajung la ficat i pancreas Tunica submucoas

Din punct de vedere structural e format din esut conjunctiv moderat dens la nivelul cruia numrul de celule e sczut fa de corion. Elementele fibrilare sunt fibre de colagen i cteva fibre de elastin. - apar vase sanguine cu calibrul cel mai mare din tot peretele tubului digestiv i vase limfatice; apare esut limfoid ca noduli ; gsim plexul intrinsec Meissner, iar la nivelul esofagului i duodenului glande Tunica muscular - cu excepia prii superioare a esofagului i a sfincterului anal extern, este alctuit din esut muscular neted - se organizeaz n dou straturi : unul circularintern i altul longitudinal extern - contraciile musculaturii circulare asigur micorarea lumenului tubului digestiv, comprimnd coninutul i amestecndu-l cu sucurile digestive - contraciile musculaturii longitudinale genereaz undele peristaltice ce asigur progresia coninutului - prin ngroarea musculaturii circulare se formeaz sfinctere digestive (sfincterul faringo-esofagian este striat) - ntre cele dou straturi de musculatur se afl esut conjunctiv lax ce conine vase i plexul nervos Auerbach Tunica extern - este format din esut conjunctiv cu vase i nervi - poate fi adventice sau seroas - adventice este dac este alctuit din esut conjunctiv lax ce nconjur structura i o ancoreaz de organele vecine: esofagul toracic, rectul, duodenul, colonul ascendent, colonul descendent au adventice; n rest organele tubului digestiv au seroas - seroasa este esut conjunctiv acoperit de mezoteliu (esut epitelial simplu pavimentos)-foia visceral a peritoneului 19. Plexurile intramurale Inervaia - este asigurat de sistemul nervos vegetativ i de plexurile intramurale Plexurile intramurale: - se ntind de la esofag pn la sfincterul anal intern pe toat lungimea tubului digestiv - au un numr mare de neuroni aproximativ 100 de milioane de neuroni - neuroni sunt asemntori din punct de vedere funcional cu cei din sistemul nervos central i pot aciona independent de aciunea SNC constituie creierul tubului digestiv - iniial s-a considerat c ele reprezint eferena vegetativ, ulterior demonstrndu-se c muli neuroni de aici nu sunt conectai cu fibrele preganglionare - reprezint partea componenet a SNC migrat n peretele tubului digestiv cu capacitatea de a funciona independent - plexurile menin legtura cu SNC, legtur prin fibre vegetative - realizeaz un control local al activitii tublui digestiv, control ce poate fi influenat de centrii din nevrax - asigur: controlul secreiei exo i endocrine al mucoasei digestive, controlul microcirculaiei din tubul digestiv, controlul motilitii tubului digestiv, reglarea rspunsului imun - e alctuit din ganglioni mici ce conin 3 pn la 50 de neuroni, neuroni ce pot fi din punct de vedere funcional de mai multe tipuri, conin fibre nervoase amielinice ce stabilesc conexiuni cu ganglionii i formeaz o reea, conin celule gliale n numr mai mare dect neuronii, asemntoare unor astrocite fibroase, cu rol n desfurarea rspunsului imun din peretele tubului digestiv, secretnd interleukine i unele exprim antigeni din clasa 2 de histocompatibilitate - neuronii sunt : afereni intrinseci, interneuroni, motori se ofer posibilitatea realizrii unor reflexe scurte locale - neuronii afereni intrinseci vor forma componenta aferent a reflexului local - interneuronii fac legtura dintre cei afereni i cei locali

- neuronii motori sunt excitatori sau inhibitori - axonii neuronilor motori se pot distribui direct la efectori sau indirect folosind o celul intermediar din tubul digestiv, o celul endocrin, celul din sistemul imun (mastocit), celul intermediar Cajal (nu sunt neuroni, dar au capacitatea de pace-maker i susin activitatea spontan a tubului digestiv) - conexiunile plexurilor se realizeaz prin : fibre senzitive, n cazul parasimpaticului, prin fibre vagale cu originea n ganglionul nodal al vagului; duc informaiile de la organele digestive n nevrax, sunt stimuli de distensie, variaie de compoziie chimic fibre senzitive simpatice ce au originea n ganglionul spinal, sunt stimulate de durere, informaiile ajung n nevrax, de unde prin eferen influeneaz neuronii din plexul intramural fibre parasimpatice cu efect excitator pe neuroni motori din plex fibre simpatice ce sunt fibre postganglionare adrenergice i se distribuie direct la neuronii secretori, direct spre efector (musculatura sau vase sanguine) Patologie - lipsa sau distrugerea selectiv a neuronilor motori din plexul mienteric 1. Atalazia : - leziune a neuronilor motori din plexurile intramurale ce se afl la nivelul esofagului, leziune de tip inhibitor - ca urmare, sfincterul cardia i musculatura esofagian nu se mai relaxeaz, se produce o dilatare a esofagului terminal prin hipertrofia musculaturii esofagiene ce se vor manifesta prin vrsturi, reflux esofagian etc. 2. Boala Hirschprung - leziune inhibitorie a neuronilor motori, leziune congenital, selectiv de la nivelul colonului sigmoid, rect - rmne contractat tot colonul sigmoid i rectul - constipaie rebel care din cnd n cnd, la intervale de zile sau sptmni este urmat de scaune abundente - distensie abundent nsoit uneori de dureri abdominale datorit acumulrii gazelor - megacolon 20. esutul limfoid asociat tubului digestiv esutul limfoid - poate apare sub dou forme : esut limfatic difuz i esut limfatic n foliculi - apare iniial n structura corionului, ulterior se poate extinde i n submucoas a) esutul limfatic difuz - se afl la nivelul corionului, predomin limfocitele T , conine monocite, plasmocite, eozinofile, mastocite - asigur corionului sediul major n procesele de aprare la nivelul tubului digestiv b) esut limfatic n foliculi - apare iniial n mucoas i se poate extinde pn n submucoas - foliculii pot fi izolai (solitari): esofag, stomac-regiune piloric, intestin subire i gros grupai : ileon (plci Peyer), apendice - conin limfocite T i limfocite B - n epiteliul de acoperire ce se afl n dreptul agregatelor nodulare se afl celule M cu rol n iniierea rspunsului imun local - acest esut are la polul apical microfalduri sau microvili n funcie de momentul funcional al celulei; microvilii sunt mai lungi, mai puini ca la celulele absorbante - corpul celulei e adnc invaginat de limfocite migrate sau de pseudopodele unor monocite

La apariia n lumenul intestinal a antigenului, celulele M preiau prin endocitoz molecula de antigen i o elimin n spaiul extracelular adiacent unde se afl limfocite migrate i pseudopodele monocitelor. Aici antigenul este preluat de monocite prezentatoare de antigen, care le prezint limfocitelor adiacente . Limfocitele migreaz apoi n nodulii limfatici din corion, apoi prin duct toracic n circulaia sanguin. Limfocitele sunt readuse n corion prin circulaia sanguin. Limfocitele se difereniaz n plasmocite ce secret imunoglobulinele i n special Imunoglobulina A. Imunoglobulina A interacioneaz cu receptorii specifici ce se afl la baza celulei epiteliale, ptrund i traverseaz celula epitelial. n timpul traversrii Imunoglobulina A se completeaz cu o glicoprotein secretoare ce protejeaz Imunoglobulina A de aciunea proteolitic a enzimelor din tubul digestiv. Imunoglobulina A se afl n glicocalix, spre lumen 21. Esofagul - este un tub muscular cu lungimea de 25 cm la adult - se afl cea mai mare parte n cavitatea toracic, cu un traiect abdominal de 2-4 cm strbtnd diafragma Mucoasa - este mai groas dect n restul tubului digestiv, are un epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat alctuit din 1-3 straturi de celule bazale - celulele de deasupra celulelor bazale conin granule de keratohialin - cnd mucoasa esofagian e supus traumelor mecanice granulele de keratohialin pot realiza zone de keratin - mai exist i alte tipuri de celule: 25% din indivizii sntoi au i celule ce aparin sistemului nervos endocrin difuz cu posibilitatea apariiei n condiii patologice de carcinoame cu celule mici, originare n mucoasa esofagian 8% din subiecii normali au melanocite, cu posibilitatea producerii unor tumori rapide numite melanoame primare esofagiene - n stratul bazal se afl celule Langerhans - uneori pot exista insule de epiteliu cilindric ciliat din viaa embrionar, formaiune numit "Esofag Barret" , cu risc de declanare a inflamaiei i ulceraiei n caz de reflux gastro-esofagian - tranziia spre epiteliul gastric e brusc, realizndu-se la 1-1,5 cm deasupra orificiului cardial Corionul mucoasei - este alctuit din esut conjunctiv formnd spre epiteliu papile conjunctive nalte la contactul cu acestea - esutul conjunctiv este mai srac n celule - apar glande esofagiene mucoase doar n partea inferioar i partea superioar a esofagului - glandele esofagiene sunt glande simple, tubulare ramificate, de tip mucos, produsul mucos eliminnduse n lumenul esofagului - conine esut limfatic nodular, noduli ce apar n jurul canalelor de excreie ale glandelor i la nivelul jonciunii eso-gastrice Musculara mucoasei - este alctuit n cea mai mare parte din fibre musculare longitudinale - partea inferioar a esofagului are i strat circular intern - apare mai groas cnd se organizeaz pe dou straturi Submucoasa - are o cantitate mai mare de fibre elastice ce permit distensia esofagului la trecerea bolului alimentar - esofagul are un sistem venos foarte bine dezvoltat - o parte din venele esofagului se deschid n venele gastrice formnd o anastomoz porto-cav, astfel nct o presiune crescut sau sczut n sistemul port exist repercusiuni asupra venelor esofagiene - glandele esofagiene propriu-zise sunt mult mai bine dezvoltate n superioar a esofagului , sunt glande simple, tubulo-acinoase, de tip mucos, secretnd un mucus acid - canalele lor de excreie se deschid n lumenul esofagului - canalele de excreie au o parte dilatat cnd se deschid n lumen chisturi esofagiene (partea dilatat e obstruat de mucus) - celula mucoas predomin n aceste glande

- mai exist celule secretoare de lizozim, pepsinogen i oncocite, care sunt celule epiteliale alterate, exist abia dup vrsta de 50 de ani - oncocitele sunt celule cu citoplasma abundent, granular, eozinofil, mitocondrii, suferind un proces de alterare Musculara - n superioar a esofagului e alctuit din fibre musculare striate - n a doua ptrime apar i fibre musculare netede, proporia lor crescnd pe msur ce se apropie de mijlocul esofagului - n ultimele dou ptrimi musculatura este exclusiv neted - esutul muscular se organizeaz pe cele dou straturi, inclusiv la nivelul musculaturii striate 22. Stomacul structura si criteriile morfofunctionale de delimitare a regiunilor gastrice Stomacul - este localizat sub diafragm, delimitat de orificiile cardia i pilor, cu rol de rezervor de alimente, cu o important funcie exocrin (1000-1500 ml suc gastric/24h), endocrin : peptide i amine prin celulele sistemului nervos endocrin difuz - are rol n procesele de digestie i de absorbie: unii ioni, apa, unele medicamente Mucoasa a) Epiteliul - din punct de vedere histologic are 3 regiuni: regiunea cardial, regiunea fundic i a corpului, regiunea piloric cu antrum i canal piloric - formeaz cu submucoasa pliuri gastrice ce dispar cnd stomacul se destinde - la suprafa se afl anuri puin adnci ce delimiteaz ariile gastrice - la nivelul fiecrei arii gastrice se afl numeroase orificii cripte(foveole) gastrice, ce sunt invaginri ale epiteliului de acoperire - epitelii simple cilindrice - epitelii de acoperire formate dintr-un rnd de celule celule mucoase de suprafa - acest tip de celule se afl i la nivelul criptelor - celulele mucoase de suprafa : au form cilindric, nucleii uor oval i situat pre polul bazal al celulei; citoplasma are mucin spre polul apical dnd o culoare palid, are apical granule de secreie mici delimitate de membrane golgiene i dense la fluxul de electroni; are reticul endoplasmatic rugos n zona bazal, cu mitocondrii printre cisternele lui; aparatul Golgi se afl supranuclear; are microvili scuri; pentru cele ce delimiteaz criptele gastrice numrul de granule de secreie este sczut; au rol n secreia de mucus neutru o parte n sucul gastric, iar alt parte formeaz o pelicul protectoare de mucus ce protejeaz mucoasa de apariia ulcerului gastric b) Corionul - are coninut mare n celule imunocompetente i n foliculi limfocitari solitari n regiunea piloric - are coninut n glande gastrice ce se deschid la nivelul criptelor gastrice - valoarea raportului nr. glande(15 milioane)/nr. cripte(3 milioane) este supraunitar - glandele gastrice sunt simple, tubulare i ramificate, clasificndu-se dup regiunea n care se afl : glande cardiale, glande gastrice propriu-zise, glande pilorice - glandele gastrice propriu-zise sunt cele din regiunea fundic i a corpului gastric - ntre criptele gastrice i glandele gastrice se creaz un anumit raport Regiunea cardial - criptele sunt puin adnci, acoper 1 din grosimea mucoasei - glandele sunt lungi, sinuoase cu lumen larg Regiunea piloric - cripta e adnc, acoper 1 din grosimea mucoasei - glanda e scurt, sinuoas cu lumen larg - ambele tipuri de glande sunt glande de tip mucos (predomin celulele mucoase) - ocazional exist : celule parietale ce secret HCl, celule secretoare de lizozim, celule endocrine(n regiunea piloric), celule nedifereniate

Regiunea fundic i corpul gastric - cripta e puin adnc, 1 din grosimea mucoasei - glandele sunt lungi, rectilinii, tubulare, uneori bifurcate n partea profund, cu lumen ngust - aici gsim : celule mucoase ale colului, celule parietale (oxintice), celule principale (pepsinogen, zimogene), celule nedifereniate, celule endocrine ale sistemului nervos endocrin difuz - glanda gastric este alctuit din corp, col ce vine n raport cu cripta, baz i) Celulele mucoase ale colului: - Se afl printre celulele parietale n partea superioar a glandei gastrice propriu-zise, seamn foarte bine cu celulele mucoase de suprafa, au nucleul situat spre polul bazal i e rotund - citoplasma din zona nucleului e mai puin intens bazofil, cu coninut crescut n reticul endoplasmatic rugos - granulele de secreie de la polul apical sunt mai puin dense la fluxul de electroni - au rol n secreia mucusului acid ii) Celulele parietale: - se afl pe toat lungimea glandei - predomin n partea superioar a glandei - apar izolate sau n grupuri mici - sunt celule sferice sau piramidale cu nucleu mare, rotund, central, pot fi binucleate - citoplasma este intens acidofil - polul bazal e n raport cu membrana bazal - polul apical comunic cu glanda, gnu atinge suprafaa epiteliului - are mitocondrii, reticul endoplasmatic neted bine organizat - reticulul endoplasmatic rugos, complexul Golgi slab reprezentat, sunt situate spre polul bazal - apare un sistem canalicular cu microvili i altul tubulo-vezicular ce are membrane netede ce sintetizeaz rezerve membranoase ce pot fi transferate la nivelul canaliculelor formnd microvili - celula e implicat n sinteza i secreia de HCl - n sintez sistemul canalicular e bogat, cu microvili , iar sistemul tubulo-vezicular e aproape absent - n repaus sistemul canalicular e redus, numrul microvililor e sczut, iar sistemul tubulo-vezicular e intens reprezentat - celulele mai secret i factor intrinsec - conin mult anhidraz carbonic - preia prin difuziune CO2 din snge , formeaz acidul carbonic(H2CO3), disociaz n ioni de hidrogen i de bicarbonat, acesta din urm ntorcndu-se n mediul intern, iar cel de H este pompat activ la nivel apical datorit pompei hidrogen/potasiu (omeprazolul inhib activitatea pompei) - clorul e transportat activ de-a lungul celulei parietale - prin combinarea hidrogenului i clorului se formeaz HCl la suprafaa sistemului canalicular , la nivelul microvililor - celulele au receptori pentru histamin, gastrin - factorul intrinsec este o glico-protein indispensabil absorbiei la nivelul ileonului de vitamin B12 - aclorhidria poate fi provocat de : lipsa celulelor parietale, anemia perinicioas Birmer - n ficat se afl depozite importante de vitamin B12 23. Glande fundice - structur, funcii Corionul - are coninut mare n celule imunocompetente i n foliculi limfocitari solitari n regiunea piloric - are coninut n glande gastrice ce se deschid la nivelul criptelor gastrice - valoarea raportului nr. glande(15 milioane)/nr. cripte(3 milioane) este supraunitar - glandele gastrice sunt simple, tubulare i ramificate, clasificndu-se dup regiunea n care se afl : glande cardiale, glande gastrice propriu-zise, glande pilorice - glandele gastrice propriu-zise sunt cele din regiunea fundic i a corpului gastric - ntre criptele gastrice i glandele gastrice se creaz un anumit raport Regiunea cardial

- criptele sunt puin adnci, acoper 1 din grosimea mucoasei - glandele sunt lungi, sinuoase cu lumen larg Regiunea piloric - cripta e adnc, acoper 1 din grosimea mucoasei - glanda e scurt, sinuoas cu lumen larg - ambele tipuri de glande sunt glande de tip mucos (predomin celulele mucoase) - ocazional exist : celule parietale ce secret HCl, celule secretoare de lizozim, celule endocrine(n regiunea piloric), celule nedifereniate Regiunea fundic i corpul gastric - cripta e puin adnc, 1 din grosimea mucoasei - glandele sunt lungi, rectilinii, tubulare, uneori bifurcate n partea profund, cu lumen ngust - aici gsim : celule mucoase ale colului, celule parietale (oxintice), celule principale (pepsinogen, zimogene), celule nedifereniate, celule endocrine ale sistemului nervos endocrin difuz - glanda gastric este alctuit din corp, col ce vine n raport cu cripta, baz

24. Enterocitul Enterocitele Sunt principale celule epiteliale de suprafata. Ele apar in numar mic si in criptele Lieberkuhn. La polul apical prezinta platoul striat. Au citoplasma bazofila. Nucleul este oval, situat la polul bazal. Prezinta un numar mare de microvili (aprox. 3.000 microvili / celula) care sunt acoperiti de un glicocalix gros. La ME se observa ca au foarte multe organite. Exista REN abundent, iar REN si lizozomii se gasesc in zona apicala, imediat sub placa terminala. Mitocondriile sunt raspandite in toata citoplasma, sunt alungite, iar in zona apicala au un ax paralel cu axul celulei. Ele au de asemenea o tendinta de aglomerare in zona bazala a celulei. RER este situat in zona bazala a celulei, aparatul Golgi este supranuclear. Prezinta putine granule de secretie care sunt mici, situate la polul apical si care contin enzime sintetizate de enterocit. Celule sunt unite la nivelul apical prin complexe jonctionale care impiedica trecerea continutului intestinal din lumen in spatiul intercelular. Aceste complexe jontionale sunt responsabile si pentru mentinerea celor doua zone ale membranei eritrocitare. In zona bazala exista spatii intercelulare care se maresc atunci cand se transporta apa, ioni, lipide. Rolul enterocitelor este in procesul de digestie. Ele sintetizeaza enzime care termina digestia glucidelor si proteinelor. Ele secreta aceste enzime prin polul apical dar enzimele nu ajung in lumen ci se fixeaza la glicocalix prin legaturi hidrofobe (sunt adsorbite). Enterocitele intervin in absorbtie, aici avand loc absorbtia tuturor principiilor alimentare, a ionilor si a apei. Enterocitele sintetizeeaza trigliceride la nivelul REN din acizii grasi absorbiti. Se formeaza chilomicroni in aparatul Golgi. 25. Glandele Lieberkuhn Reprezinta invaginari simple, tubulare, ale epiteliului de acoperire ce nu depasesc musculara mucoasei. Ele se deschid in lumen intre bazele a doua vilozitati intestinale. La nivelul lor se gasesc celule nediferentiate din care se formeaza toate celulele din mucoasa intestinala. O glanda Lieberkuhn da nastere tuturor celulelor din 3-6 vilozitati intestinale. Suprafata totala a mucoasei intestinale este de 200 m2. Epiteliul intestinal este de tip simplu cilindric si are un turn-over crescut. Acesta variaza in functie de specie, la om fiind de 6 zile. In 6 zile se inlocuieste tot epiteliul de suprafata si epiteliul glandelor Lieberkuhn.

Corionul mucoasei intestinale este subtire. Sub epiteliu apare o teaca formata din fibroblaste stelate care se numeste teaca subepiteliala (pericriptala). Fibroblastele stabilesc intre ele jonctiuni gap iar in citoplasma prezinta microfilamente de actina si miozina care le confera proprietati contractile. Ele au si proprietati secretorii, realizand sinteza si secretia de colagen. Exista un singur strat de colagen care se organizeaza in fibre de reticulina si proteoglicani. Acest strat este situat sub MB si ele regleaza ritmul de difuzie a moleculelor absorbite. Fiind o mucoasa expusa la actiunea agentilor agresori, corionul contine o cantitate mare de tesut limfoid. Acesta poate fi nodular (in partea distala a ileonului se grupeaza in placile Peyer) sau difuz. Placile Peyer sunt situate in grosimea peretelui intestinal, in partea opusa insertiei mezenterului. In total exista 30-40 placi Peyer, fiecare cu cate 10-70 de noduli limfoizi. Nodulii din corion pot ajunge pana in submucoasa. In dreptul placii Peyer criptele Lieberkuhn sunt scurte sau lipsesc. In dreptul nodulilor, epiteliul contine celule M. Tipuri de celule la nivelul intestinului subtire celule de suprafata - enterocite celule caliciforme celule Paneth celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz celule M (doar la nivelul epiteliului din dreptul placilor Peyer) celule nediferentiate celule intermediare celule migrate, sangvine - limfocite T ce se gasesc intre doua celule absorbante Enterocitele Sunt principale celule epiteliale de suprafata. Ele apar in numar mic si in criptele Lieberkuhn. La polul apical prezinta platoul striat. Au citoplasma bazofila. Nucleul este oval, situat la polul bazal. Prezinta un numar mare de microvili (aprox. 3.000 microvili / celula) care sunt acoperiti de un glicocalix gros. La ME se observa ca au foarte multe organite. Exista REN abundent, iar REN si lizozomii se gasesc in zona apicala, imediat sub placa terminala. Mitocondriile sunt raspandite in toata citoplasma, sunt alungite, iar in zona apicala au un ax paralel cu axul celulei. Ele au de asemenea o tendinta de aglomerare in zona bazala a celulei. RER este situat in zona bazala a celulei, aparatul Golgi este supranuclear. Prezinta putine granule de secretie care sunt mici, situate la polul apical si care contin enzime sintetizate de enterocit. Celule sunt unite la nivelul apical prin complexe jonctionale care impiedica trecerea continutului intestinal din lumen in spatiul intercelular. Aceste complexe jontionale sunt responsabile si pentru mentinerea celor doua zone ale membranei eritrocitare. In zona bazala exista spatii intercelulare care se maresc atunci cand se transporta apa, ioni, lipide. Rolul enterocitelor este in procesul de digestie. Ele sintetizeaza enzime care termina digestia glucidelor si proteinelor. Ele secreta aceste enzime prin polul apical dar enzimele nu ajung in lumen ci se fixeaza la glicocalix prin legaturi hidrofobe (sunt adsorbite). Enterocitele intervin in absorbtie, aici avand loc absorbtia tuturor principiilor alimentare, a ionilor si a apei. Enterocitele sintetizeeaza trigliceride la nivelul REN din acizii grasi absorbiti. Se formeaza chilomicroni in aparatul Golgi. Celulele caliciforme Se localizeaza in epiteliu si in cripte. Numarul lor creste dinspre duoden spre ileon. Ele secreta mucus care protejeaa mucoasa intestinala. Ele protejeazi impotriva invaziei bacteriilor din lumen. Celulele Paneth Se gasesc doar la baza glandelor intestinale Lieberkuhn. Ele sunt mai numeroase in ileon. Ele se mentin la baza glandei Lieberkuhn aprox. 20 de zile. La MO se observa o polaritate morfologica, citoplasma fiind bazofila la polul bazal si acidofila la polul apical unde exista granule de secretie cu proteine bazice cu arginina.

La ME apar ca niste celule producatoare de proteine de export. Ele prezinta si multi lizozomi. Aceste celule au mai multe roluri: secreta lizozim, substanta ce distruge peretele unor bacterii secreta peptide antibacteriene - criptidine au rol fagocitar asupra bacteriilor si protozoarelor prin care regleaza flora microbiana intestinala. Recent s-a descoperit ca o parte din celulele Paneth contin foarte multe IgA si astfel ele coopereaza cu plasmocitele din corion. Celulele endocrine La nivelul tubului digestiv exista cea mai mare varietate de celule endocrine. Ele sunt localizate la baza glandelor Lieberkuhn dar nu lipsesc nici in epiteliul vilozitatii. Celulele stem, nediferentiate Se afla la baza glandelor Lieberkuhn. La MO se observa usor daca apar elemente de mitoza. La ME nu se diferentiaza decat daca se foloseste o tehnica speciala - injectarea de timidina tritiata. Timidina tritiata este inglobata de celulele nediferentiate si de celulele intermediare. Dar celulele stem raman la baza glandelor Lieberkuhn timp de 3 saptamani, in timp ce celulele intermediare migreaza spre lumen. Celulele imature Ele sunt o parte din celulele nediferentiate, care apoi se vor diferentia in celulele epiteliului. Celulele imature migreaza mereu spre lumen, cu exceptia cazurilor in care se vor diferentia in celule Paneth. Celulele intermediare Au aspect intermediar intre celula caliciforma si enterocit. La polul apical prezinta microvili si cateva granule cu mucina. Ele se localizeaza in cripte, in 2/3 inferioare ale criptei. Ele se pot divide si se matureaza dand nastere celulei absorbante sau celulei caliciforme. Ele au fost descrise mai recent si au rol important in stabilirea originii cancerului. Daca in tumora exista celule intermediare, atunci tumora are origine intestinala si nu este metastaza. 26. Vilozitatea intestinal Reprezinta proiectii permanente ale mucoasei. Ele exista doar in intestinul subtire si dispar in apropierea valvulei ileocecale. Vilozitatile difera intre ele ca forma si ca numar / unitatea de suprafata. Ca forma - lungimea vilozitatilor diminua de la duoden spre ileon. Ca aspect variaza in functie de segmentul intestinului subtire si in functie de varsta individului: La nivelul duodenului exista vilozitati largi, asemanatoare cu o frunza In jejun vilozitatile sunt cilindrice, digitiforme In ileon gasim vilozitati mai scurte, ca o maciuca Numarul este mai mare in duoden si jejun (40 vilozitati / mm2) fata de ileon (10 vilozitati / mm2). Vilozitatile au rolul de a mari suprafata mucoasei de 8 ori. Structura vilozitatii la MO: prezinta un ax conjunctiv care este o extensie din corion care este acoperit de epiteliu simplu cilindric. El contine 2 tipuri principale de celule: celule absorbante (enterocite) si celule caliciforme. De asemenea mai exista limfocite migrate de la nivelul tesutul limfoid asociat mucoasei intestinale. Axul conjunctiv este bogat in celule: celule conjunctive (predomina fibroblastele si miofibroblastele) celule imunocompetente Miofibroblastele au axul lung perpendicular pe axul longitudinal al vilozitatii, fiind orientate orizontal. Dintre celulele imunocompetente, predomina limfocitele, macrofagele, plasmocitele. La nivelul axului conjunctiv exista o retea vasculara formata dintr-o arteriola, capilare fenestrate care se aduna in final in una sau mai multe venule. Exista si un capilar limfatic (chiliferul limfatic central) care se vede doar cand este dilatat.

De asemenea pot sa apara fibre musculare netede care se desprind din musculara mucoasei. Ele reprezinta a doua populatie de elemente contractile. Ele au axul longitudinal paralel cu axul vilozitatii. Ansamblul fibrelor musculare netede alcatuiesc m. Brucke. La nivelul axului conjunctiv exista si fibre nervoase vegetative pentru vasele din vilozitate si pentru fibrele musculare netede. Aceste fibre provin din plexul submucos Meissner. Vilozitatea prezinta contractii rimice cu frecventa de 6 contractii / min. Aceste contractii intervin in absorbtie, facilitandu-se trecerea susbstantelor nutritive din enterocit in capilarul sangvin sau limfatic. Contractia este asigurata de miofibroblaste care asigura ingustarea si alungirea vilozitatii si de fibrele musculare netede care determina scurtarea si latirea vilozitatii. Exista o situatie patologica cu caracter genetic - boala celiaca sau enteropatia glutenica. Ea apare in jurul varstei de 1 an si este determinata de modificari ale vilozitatii intestinale de la nivelul jejunului. Aceste vilozitati vor fi mici si turtite, cu celule epiteliale cubice cu un numar scazut de microvili. Modificarea suprafetei de absorbtie duce la malabsorbtie care se manifesta prin diaree, scaderea in greutae, fatigabilitate, astenie pronuntata. Cauza acestei afectiuni este de natura genetica si consta in intoleranta la o fractiune proteica din gluten. Glutenul este un complex ce se gaseste in grau, secara, iar fractiunea proteica este gliadina. In cazul acestor pacienti lipseste enzima proteolitica care determina scindarea gliadinei iar gliadina nedigerata are un efect toxic ce determina modificarea celulelor epiteliale intestinale. Leziunile mucoase sunt reversibile daca se scoate din alimentatie glutenul. Microvilii Se gasesc la nivelul enterocitului, la polul apical. In MO microvilii de la acest nivel se observa sub forma platoului striat si nu ca margine in perie. Microvilii reprezinta forme de organizare stabila a microfilamentelor de actina care se ancoreaza la citoplasma prin placa terminala. Ei au rolul de a mari suprafata mucoase intestinale de 30 de ori. 27. Colonul

Cecul si colonul Mucoasa este acoperita de epiteliu simplu cilindric cu celule absorbante si celule caliciforme. Corionul are un continut mare de glande Lieberkuhn, mai lungi si care sunt inconjurate de o teaca subepiteliala de fibroblaste. Aceste glande au aceleasi tipuri de celule cu glandele de la nivelul intestinului subtire cu exceptia: au mai putine celule absorbante au mai multe celule caliciforme au mai putine tipuri de celule endocrine prezinta numai ocazional celule Paneth, la nivelul glandelor din cec si colonul proximal iar in restul intestinului gros lipsesc. Corionul este bogat in tesut limfoid. Prezinta noduli limfoizi mari care se extind pana in submucoasa. Celulele absorbante si cele caliciforme se deoasebesc de cele din intestinul subtire:

Celulele absorbante Celulele absorbante au un platou striat mai subtire (microvilii sunt mai subtiri), au placa terminala mai putin dezvoltata, glicocalixul nu are enzime digestive. Ele se gasesc in epiteliul de suprafata si in cripte. Celulele absorbante sunt cele mai numeroase iar raportul celule absorbante / celule caliciforme este 4 / 1. Acest raport se modifica langa rect unde este 1 / 1. Celulele caliciforme apar insa ca fiind mai multe deoarece ele sunt mai voluminoase si comprima celulele absorbante. In cripte exista mai multe celule caliciforme decat absorbante. Rolul celulelor absorbante este de absorbi apa si ioni si de a sintetiza glicoproteine care vor fi eliberate la nivelul glicocalixului sau in lumen. La nivelul colonului proximal se pot absorbi si principii - acizi grasi, din care se vor sintetiza trigliceride si apoi chilomicroni dar cu intensitate mai mica decat in celula absorbanta intestinala.

Celulele caliciforme Sunt mai multe in intestinul gros decat in intestinul subtire si mai multe in cripte decat in epiteliul de suprafata. In 2/3 inferiare ale criptelor Lieberkuhn se gasesc celule caliciforme in exclusivitate. Celulele caliciforme au putine granule de secretie, deoarece mucusul se secreta permanent si in cantitati mari, deci se stocheaza in granule de secretie doar putin mucus.

Submucoasa Prezinta 2 particularitati: 1. vascularizatia este mai bogata decat in alte segmente ale tubului digestiv 2. are mai multe adipocite. Musculara

Are doua straturi de fibre musculare netede: circular inteern si longitudinal extern. Stratul longitudinal extern are o grosime neuniforma si formeaza 3 benzi (condensari de fibre musculare netede) numite tenii. Intre tenii, stratul muscular longitudinal este subtire, uneori chiar discontinuu. Cele trei tenii sunt mezenterica, omentala si ................... La intervale regulate, din tenii se desprind benzi care se orienteaza si patrund in stratul circular intern. Aceste benzi vor delimita arii musculare care se pot contracta independent de restul musculaturii. Alaturi de aceste arii, teniile determina si niste proeminente sacciforme spre exterior numite haustre. Intre doua haustre, mucoasa sufera si ea modificari, formand plicile semilunare.

Tunica externa Prezinta multe acumulari de tesut adipos care merg de-a lungul teniilor in special. Ele lipsesc la nivelul cecului. Aceste acumulari formeaza apendicii epiploici.
28. Apendicele Are patru tunici, cea externa fiind seroasa. Mucoasa este formata dintr-un epiteliu simplu cilindric in care apar celule absorbante, celule M si mai putine celule caliciforme. Corionul prezinta glande Lieberkuhn si tesut limfoid. Glandele Lieberkuhn sunt mai putine si uneori mai scurte. De obicei sunt grupate, cu o lungime variabila si ocazional la baza lor pot sa apara celule Paneth si celule endocrine. Tesutul limfoid este in special nodular , iar nodulii sunt dispusi ca o coroana si ei se extind si in submucoasa, fapt pentru care musculara mucoasei nu se vede. Tesutul limfoid se organizeaza astfel dupa nastere, in jurul varstei de 10 ani. La 40 de ani acest tesut limfoid se reduce si va fi inlocuit cu tesut conjunctiv care contine in special fibre de colagen. Musculara prezinta doua straturi: circular intern si longitudinal extern care sunt continui si nu exista tenii. Musculara este subtire iar acesta este un element ce favorizeaza trecerea infectiei de la apendice la peritoneu (apendicita este insotita adesea de peritonita). 29. Histologia rectului Rectul - structura histologica El are doua componente: segmentul superior - rectul propriu-zis - 12 cm lungime segmentul inferior - canalul anal - 2-3 cm lungime Rectul continua colonul sigmoid si se situeaza intre planul vertebrei S3 si diafragma pelvina. Ampula rectala reprezinta partea sa inferioara. Canalul anal continua rectul, de la diafragma pelvina pana la orificiul anal extern Rectul propriu-zis

Este captusit de un epiteliu simplu cilindric. Are un corion cu multe glande Lieberkuhn, mai lungi ca la nivelul colonului si cu multi noduli limfatici. Din aceasta cauza exista la suprafata interna a mucoasei niste proeminente determinate de nodulii limfoizi. Musculara are doua straturi, stratul longitudinal redevenind continuu Canalul anal Are trei componente: zona columnara (hemoroidala), intre diafragma pelvina si valvele anale zona intermediara, intre valvele anale si linia anocutanata zona cutanata, intre linia anocutanata si orificiul anal Linia anocutanata reprezinta tranzitia intre epiteliul simplu cilindric si epiteliul pluristratificat pavimentos keratinizat. Zona columnara La acest nivel mucoasa formeaza 5-10 pliuri longitudinale care se numesc coloane anale (columne rectale Morgagni). Aceste pliuri sunt mai evidente in copilarie, apoi se sterg. In partea inferioara ele se unesc prin intermediul unor pliuri transversale care se numesc valve anale. In spatele valvelor (pliurilor) anale exista niste depresiuni, ca niste buzunare care se numesc sinusuri anale. Mucoasa, in partea superioara a columnelor are un epiteliu simplu cilindric iar in partea inferioara a columnelor are un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. In sinusuri exista de asemenea epiteliu simplu cilindric. Tranzitia intre cele doua tipuri de epitelii se face dupa o linie dintata, linia pectinata, si se poate face brusc, de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat sau lent de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat cilindric - epiteliu pluristratificat cubic - epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. In final, in ambele cazuri avem epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. Cand s-a facut trecerea la epiteliul pluristratificat pavimentos nekeratinizat, in corion nu mai exista glande Lieberkuhn. Musculara mucoasei dispare si ea insa inainte de tranzitia intre cele doua epitelii. In sinusurile anale, la nivelul corionului exista glande - glandele anale care pot reprezenta frecvent sediul unor inflamatii. Ele se deschid in criptele anale. Ele sunt glande mucoase, simple tubulare ramificate iar in profunzime pot ajunge in submucoasa si chiar pana in musculara. Zona intermediara Este acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos. Are un corion care contine: fibre elastice corpusculi Pacini glande sebacee ce nu sunt asociate firelor de par. Zona terminala Se intinde de la linia anocutanata pana la nivelul sfincterului anal intern. Este acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos moderat keratinizat. La nivelul dermului din aceasta regiune se gasesc: glande sudoripare foliculi pilosi glande sebacee vene care alcatuiesc plexul hemoroidal extern Glandele sudoripare se grupeaza si formeaza glandele circumanale, situate in jurul orificiului anal. Acestea sunt glande apocrine care isi declanseaza activitatea la pubertate, secretia lor fiind controlata de hormonii sexuali. Tunica musculara a canalului anal cuprinde si ea doua straturi musculare: circular intern si longitudinal extern. Stratul circular intern se ingroasa pe toata lungimea canalului anal si formeaza sfincterul anal intern. Patura musculara longitudinala este subtire si se termina in regiunea cutanata intre sfincterul intern si cel extern. Sfincterul anal extern este format din fibre musculare striate. 30. Arhitectura ficatului- interpretari alternative:lobulul clasic, lobulul portal, acinul hepatic.

Lobulul hepatic clasic Conform acestei teorii, lobulul hepatic clasic este unitatea morfo-functionala a ficatului. Lobulul clasic reprezinta aria din parenchim a carui sange este drenat de aceeasi vena centrolobulara (venula hepatica terminala). Lobulii sunt in numar de aproximativ 1 mil. Ei au forma poliedrica, fiind frecvent hexagonali. Lobulul are o inaltime de 2 mm si o latime de 0,7 mm. In alcatuirea lobulului intra placile de hepatocite cu dispozitie radiara si anastomozate. Intre placi exista capilarele sinusoide care sunt si ele anastomozate. Pe o sectiune transversala, lobulul are forma de poligon, de regula cu 6 laturi. In colturile sale, la locul de vecinatate cu ceilalti lobuli exista un spatiu interlobular redus care se numeste spatiu portal Kiernan. In sectiunea transversala, placilor celulare le corespund cordoane celulare al caror aspect variaza in functie de varsta individului. La adult grosimea unui cordon este egala cu diametrul unui hepatocit cu exceptia locurilor de anastomoza. Pe sectiune longitudinala fiecare cordon este gros de cel putin 2 randuri de celule, intre celule existand canaliculii biliari. La periferie exista placa terminala care corespunde hepatocitelor de la periferia lobulului. Placa are grosimea unui hepatocit. La periferie, lobulul vine in raport direct cu tesutul conjunctiv din spatiile portale. Hepatocitele din placa terminal vor forma un perete aproape continuu , fiind strabatut doar de vasele sangvine si de ductele biliare. Spatiile interlobulare, portale Kiernana contin 3 elemente care alcatuiesc triada portala: o vena interlobulara, ramura terminala a venei porte o artera interlobulara, ramura terminala a a. hepatice un canal biliar interlobular Pe lang triada portala mai exista si 1 sau mai multe vase limfatice si fibre nervoase amielinice vegetative. Lobulul portal Sabourin Lobulul portal repreazinta aria din parenchim a carei bila este tributara aceluiasi canalicul biliar interlobular. El are forma de triunghi, avand in cetru spatiul portal si in varfuri trei vene centrolobulare de la trei lobuli clasici diferiti. Acinul hepatic Rappaport Acinul hepatic este aria de parenchim ce este tributara aceleiasi vascularizatii si aceluiasi canalicul biliar. El are forma de romb, alcatuit din doua triunghiuri adiacente, unite prin marginile lor. Axul lung al rombului este dat de doua vene centrolobulare iar axul scurt este dat de 2 spatii portale. In el se descriu trei zone functionale cu dispozitie concentrica: in apropiera axului scurt spre a. hepatica spre vena centrolobulara In functie de localizarea in cele trei zone, hepatocitele prezinta gradient metabolic, marime, activitatea enzimatica si continutul in organite depinzand si ele de localizarea celulei in acini. In zona 1 se afla hepatocitele care primesc sangele cu cel mai mare procent de oxigen, fiind aproape de artera perilobulara. Aceste hepatocite au mai multe caracteristici: sunt cele mai active metabolic sunt primele care vor depune glicogen postprandial sunt primele care se vor activa in hipoglicemie si vor produce glicogenoliza si gluconeogeneza sunt primele care vor semnala aparitia semnelor de regenerare in caz de leziuni hepatice sunt cele mai aproape de vasul sangvin si prin urmare sunt primele supuse actiunii toxinelor absorbite din tubul digestiv in caz de staza biliara sunt primele care sufera modificari. In zona 3 hepatocitele sunt supuse si ele actiunii toxinelor insa in cantitate mai mica. La fel se exercita efectul si in caz de staza biliara. Aici ajunge sangele cu continutul cel mai mic de oxigen. De aceea in ischemie, primele care sufera sunt celulele din zona 3 (celulele din paropierea venei centrolobulare).

In zona 2 celulele au caracteristici intermediare celorlelte doua zone. De fapt, toate hepatocitele au d.p.d.v. metabolic acelasi potential insa caracteristicile lor difera doar din cauza alimentarii cu sange cu concentratii diferite de oxigen. 31. esutul conjunctiv al ficatului uman.

La un ficat normal, tesutul conjunctiv este in cantitate mica. El se gaseste in capsula organului si in hil de unde trimite prelungiri care insotesc vaselel si ductele biliare pana in spatiile interlobulare Kiernan. Tesutul conjunctiv se continua in lobulul hepatic sub forma fibrelor de reticulina din spatiile Disse. Ele pot forma la nivelul lobulului hepatic stroma conjunctiva care asigura mentinerea deschisa a capilarelor sinusoide. Ficatul are o mare putere de regenerare. Are loc atat hiperplazia (cresterea in numar) cat si hipertrofia (cresterea in volum) a celulelor restante. La sobolan, ficatul este regenerat in proportie de 75% in decurs de o luna. Daca agresiunea la nivelul ficatului creste, creste si cantitatea de tesut conjunctiv si apare fibroza hepatica care debuteaza la nivelul spatiilor portale. Se vor forma in acest caz noi septuri conjunctive cu o orientare aleatorie fata de componentele parenchimului hepatic care vor impiedica raportul normal al hepatocitelor cu capilarele sinusoide si cu canaliculii biliari. De asemenea, aceste septuri conjunctive vor diminua hiperplazierea hepatocitelor care vor fi comprimate si se vor forma niste pseudonoduli. Cauze ale cresterii cantitatii de tesut conjunctiv pot fi tulburari ale nutritiei hepatocitului. Prin modificarea raportului normal intre hepatocit si capilarul sangvin se produce dezorganizarea parenchimului hepatic.

32. Celulele parenchimului hepatic: hepatocitele structur, ultrastructur, funcii. Hepatocitele Reprezinta 80% din totalitatea celulelor de la nivelul ficatului. Ele au forma poliedrica si diametru de 20-30 m. Durata de viata este de aprox. 150 de zile. Examinarea la MO Nucleul Hepatocitele pot fi uni- sau binucleate, cele mai multe fiind uninucleate. Nucleul este mare, rotund, situat central, eucromatic, avand 1-2 nucleoli. Frecvent (la 80% din hepatocitele uninucleate) se observa poliploidia, cea mai frecventa fiind diploidia insa. Prin urmare si volumul nucleului variaza. 25% din hepatocite sunt binucleate. Raportul intre celulele uninucleate si binucleate se modifica cu varsta (se mareste o data cu inaintarea in varsta) si in timpul proceselor de reparare dupa agresiuni. La acest nivel se pot observa rare imagini de mitoza. Frecventa mitozelor creste in caz de leziuni sau consecutiv proceselor de reparare. Citoplasma

Este eozinofila, fin granulara cu granule bazofile care alcatuiesc corpii Berg (ce se vad in ME) si care sunt aglomerari de RER. Au un continut mare de incluziuni de glicogen si de lipide, prin urmare, in HE, au un aspect vacuolar. Cu albastru de toluidina citoplasma se coloreaza albastru iar granulele de glicogen se coloreaza metacromatic in grena. Lipidele se gasesc la periferie si se evidentiaza cu osmiu, cand apar negre. Examinarea la ME La ME, hepatocitul apare ca o celula polarizata. Bogatia in organite celulare variaza in functie de gradul de dezvoltare functionala, de activiate si, implicit, cu localizarea hepatocitului la nivelul lobulului. Hepatocitul are trei tipuri de suprafete: suprafata care vine in contact cu capilarul sinusoid, numita suprafata sinusoidala sau pol vascular suprafata care vine in raport cu alte hepatocite si delimiteaza pe o anumita distanta un spatiu intercelular (canaliculul biliar intralobular), numita suprafata biliara sau pol biliar suprafata care vine in raport cu celelalte hepatocite dar nu delimiteaza nici un spatiu intre ele, celulele fiind unite prin jonctiuni. Aceasta suprafata se numeste suprafata intercelulara 33. Celulele capilare sinusoide hepatice: structur, ultrastructur, funcii:- celulele endoteliale, celulele Kupffer, celulele pit. Capilarele sinusoide Prezinta un endoteliu discontinuu care are raport cu lamina bazala, ce contine fibre de reticulina care formeaza o retea laxa in jurul endoteliului capilar. Peretii capilarului sinusoid nu formeaza o adevarata bariera morfologica intre hepatocit si sange, existand si raporturi directe intre cele doua compartimente, fapt care face ca schimburile sa fie foarte usoare. Capilarele sinusoide au un diametru mare, de 30-40 m. Celulele capilarelor sinusoide sunt: celulele endoteliale - sunt celule alungite, cu nucleu turtit, care proemina spre lumen. Celulele au putine organite insa au fenestre care sunt grupate, neacoperite de diafragme, vezicule de pinocitoza, ceea ce denota o activitate intensa pentru enzimele de transport. celulele Kupffer - deriva din monocitele circulante si apartin astfel SFM (sistemul fagocitar mononuclear). Ele se pot insa divide. Sunt localizate la jonctiunea dintre doua capilare sinusoide si proemina spre lumen. Nu realizeaza jonctiuni cu celulele endoteliale. Au forma stelata, au nucleu eucromatic si prezinta mai multe organite decat celulele endoteliale. Au mai multe caracteristici: Au organite implicate in sinteze (RER, mitocondrii) deoarece aceste celule sintetizeaza o parte din proteinele de export ale ficatului Contin si organite implicate in degradare: lizozomi, fagolizozomi si corpi reziduali. Celulele Kupffer intervin si in imunitate prin capacitatea lor de a fagocita. Ele fagociteaza pigmenti, eritrocite imbatranite sau denaturate care nu au fost distruse in splina. Daca se face splenectomie, aceste celule devin foarte importante. Au receptori pentru imunoglobuline si complement Secreta citokine: IL-1 Celulele pit Se pot identifica doar la ME. Sunt mai rare. Ele sunt asemanatoare cu celulele endocrine: in citoplasma au numeroase granule electronodense cu diametrul de 300 nm. De aceea, initial s-a considerat ca au rol endocrin. Acum sunt considerate o varietate de limfocite circulante, fiind niste limfocite mari, cu granulatii si activitate de killer. 34. Spatiul perisinusoidal Disse Membrana hepatocitului contine doua domenii specializate: 1. domeniu orientat spre polul vascular 2. domeniu orientat spre polul biliar

Domeniul de la polul vascular reprezinta 70% din totalul suprafetei hepatocitului. Acest domeniu este in raport cu capilarul sangvin. Membrana de la acest nivel formeaza microvili care maresc suprafata de contact cu sangele. Membrana de la acest nivel este separata de peretele capilarului sinusoid prin spatiul perisinusoidal Disse in care se gasesc microvilii hepatocitelor si fibre de reticulina. Originea limfei este in spatiile Disse. Domeniul de la polul biliar reprezinta aproximativ 15% din suprafata totala a membranei hepatocitului. Acest domeniu formeaza canaliculul biliar, care are diametrul de aprox. 1 m . Celulele perisinusoidale sunt: celula Ito celula pit (cu gauri) Ambele celule sunt asemanatoare cu celulele hematopoietice. Ele au acest rol (hematopoietic) in viata fetala si in caz de anemii cronice la adult. Celulele Ito (lipocitele, celulele striate, celulele interstitiale) Se intalnesc relativ rar (o celula Ito la 20-25 hepatocite). Au numeroase picaturi lipidice. Ele au raport strans cu fibrele conjunctive din spatiul Disse. De asemenea, o parte din ele inconjura capilarele sinusoide. Ele vin in contact cu hepatocitelel dar fara sa faca jonctiuni. Pot strabate cordoanele de hepatocite. Ele au mai multe roluri: secreta colagen II care se organizeaza in fibre de reticulina. La nivelul ficatului, daca au loc colagenizari excesive la nivelul spatiului Disse este afectat raportul dintre capilarul sangvin si polul vascular al hepatocitului si apar tulburari de troficitate. secreta factorii de crestere ai hepatocitelor depoziteaza lipide si vitamina A de natura exogena in timpul vietii fetale intervin in hematopoieza. In conditii patologice apar modificari ale fenotipului celulelor Ito: se transforma in fibroblaste, adipocite, celule stem hematopoietice. Celulele pit Se pot identifica doar la ME. Sunt mai rare. Ele sunt asemanatoare cu celulele endocrine: in citoplasma au numeroase granule electronodense cu diametrul de 300 nm. De aceea, initial s-a considerat ca au rol endocrin. Acum sunt considerate o varietate de limfocite circulante, fiind niste limfocite mari, cu granulatii si activitate de killer. 35. Spatiul portal Lobulul clasic reprezinta aria din parenchim a carui sange este drenat de aceeasi vena centrolobulara (venula hepatica terminala). Lobulii sunt in numar de aproximativ 1 mil. Ei au forma poliedrica, fiind frecvent hexagonali. Lobulul are o inaltime de 2 mm si o latime de 0,7 mm. In alcatuirea lobulului intra placile de hepatocite cu dispozitie radiara si anastomozate. Intre placi exista capilarele sinusoide care sunt si ele anastomozate. Pe o sectiune transversala, lobulul are forma de poligon, de regula cu 6 laturi. In colturile sale, la locul de vecinatate cu ceilalti lobuli exista un spatiu interlobular redus care se numeste spatiu portal Kiernan. In sectiunea transversala, placilor celulare le corespund cordoane celulare al caror aspect variaza in functie de varsta individului. La adult grosimea unui cordon este egala cu diametrul unui hepatocit cu exceptia locurilor de anastomoza. Spatiile interlobulare, portale Kiernana contin 3 elemente care alcatuiesc triada portala: 1. o vena interlobulara, ramura terminala a venei porte 2. o artera interlobulara, ramura terminala a a. hepatice

3. un canal biliar interlobular 36. Cile biliare intrahepatice structur, funcii. Circulatia bilei La acest proces participa hepatocitele si celulele Kupffer. Bila circula de la centrul lobulului spre periferie. Canalele prin care circula bile pot fi: intrahepatice: intralobulare canaliculele biliare canaliculele (pasajele) Hering extralobulare canalele biliare perilobulare canalele biliare interlobulare canalele hepatice lobare (drept si stang) Canaliculii biliari Reprezinta componenta initiala a sistemului canalicular. Nu au pereti proprii ci sunt delimitate de membranele a doua hepatocite invecinate. La MO apar ca niste mici cavitati. Folosind impregnarea argentica Gomori, se vede ca aceste canalicule alcatuiesc o retea. Pasajele Hering Fac jonctiunea intre canaliculii biliari si canalele extralobulare. Reprezinta portiunea de canalicul biliar aflata la nivelul placii limitante. Ele au perete propriu format dintr-un epiteliu simplu cubic inconjurat de fibre de reticulina. Caile biliare extralobulare Au un perete format dintr-un epiteliu asezat pe o MB care este inconjurata de un strat de tesut conjunctiv bogat in fibre elastice. Epiteliul poate fi simplu 37. Cile biliare extrahepatice i vezica biliar structur, funcii extrahepatice canalul hepatic comun canalul cistic canalul coledoc (format din unirea canalului hepatic comun cu canalul cistic) Caile biliare extrahepatice Prezinta un perete format din mucoasa, musculara si adventice. Mucoasa contine un epiteliu simplu cilindric cu celule secretoare de mucus si un corion in care se gasesc fibre elastice, infiltrat limfoid si glande tubuloacinoase de tip mucos. Canalul cistic prezinta in mod particular numeroase pliuri spiralate ale mucoasei care au un ax muscular. Acestea se numesc valvele spiralate Heister. Canalul coledoc prezinta si el cateva particularitati: in epiteliu contine celule care secreta somatostatina. musculara este initial discontinua. Musculara devine apoi continua si se ingroasa pentru a forma sfincterele Boyden si Oddi. Musculara se ingroasa deci inainte de unirea cu canalul Wirsung si formeaza aici sfincterul Boyden. Musculara se ingroasa din nou la varsarea ampulei Vater in duoden si formeaza aici sfincterul Oddi. 38.Structura histologica a pancreasului exocrin Faa anterioar seroasa peritoneal Capsul subire - . conj. lax Lobi, lobuli Acini seroi (p. exocrin) i insule Langerhans (p. endocrin) Duct pancreatic principal (Wirsung) i accesoriu (Santorini) ampula Vater, uneori i papil duodenal minor

Lobuli de 1 10 mm separai de septuri conjunctive Elemente epiteliale: uniti secretorii tubulo-acinare seroase, ducte excretorii, insule endocrine Celule de tip seros Form piramidal, nucleu rotund Eozinofilie apical (gr. zimogen) i bazofilie a polului bazal Celulele acinare secret: peptidaze: tripsinogen, chimotripsinogen, procarboxi/aminopeptidaze alfa-amilaz lipaze DNA-ze RNA-ze Se activeaz n intestin (enterokinaza > tripsina > alte enzime) Celule centroacinare originea sistemului de ducte cel. mici, turtite/cubice, citoplasm palid eozinofil jonciuni strnse cu cel. acinare i centroacinare nu prezint granulaii Ducte intercalate secret ap, bicarbonat i clor epiteliu simplu cubic celule asemntoare celor centroacinare Ducte interlobulare conin celule caliciforme i neuroendocrine epiteliu cilindric simplu 39.Histologia glandei parotide Celule acinare seroase mucoase Celule ductale ducte intercalate ducte striate Celule mioepiteliale Celule seroase: form piramidal, nucleu rotund/oval localizat bazal granule de zimogen PAS-pozitive variabile ca numr n funcie de etapa ciclului secretor. Conin amilaz, lizozim, lactoferin, alte enzime. Delimitate de membran n ME, grade variate de electronoopacitate RER abundent bazal, ap. Golgi, mitocondrii, picturi lipidice Celule mucoase nucleu bazal, turtit citoplasm abundent, palid colorat granule de mucinogen (conin sialomucine acide i neutre) RER, mitocondriile i alte organite mpinse nspre polul bazal Celulele ductelor intercalate Secret bicarbonat, absorb ioni clor Secret lizozim, transferin Nucleu rotund/oval ep. simplu cubic ME: puine granule secretorii la polul apical Celulele ductelor striate

reabsorb Na+, secret K+ i HCO3 celule nalte, nucleu alungit la ME prezint labirint bazal cu mitocondrii Celulele mioepiteliale celule contractile, particip la formarea laminei bazale ntre lamina bazal a epiteliului i polul bazal al celulelor secretorii prezente n acini, ducte intercalate nuclei turtii; citoplasm puin, eozinofil prelungiri celulare lungi cu miofilamente (ME)

Parotida particulariti 14-28 grame ntre arcada zigomatic i marginea m. SCM, ntre m. maseter i tragus Lobi superficial i profund, separai de n. VII Capsul fibroas Duct Stensen molarul 2 sup. Uniti secretorii seroase marea majoritate Ducte intercalare mai lungi dect n gl. submandibular sau submaxilar Conine es. adipos alb, crete cu vrsta Pot fi prezente zone de es. limfoid difuz/nodular i noduli limfatici n imediata vecintate a capsulei parotidei 40.Histologia glandei sublinguale Glanda salivar sublingual 3 grame n fosa sublingual a mandibulei duct Bartholin se deschide n ductul submandibular Secreie mixt, predomin celulele mucoase Componenta seroas: semilune seroase Ducte intercalate foarte scurte GlaSecreia nu este continu Inervaie simpatic i parasimpatic intra- sau subepitelial Parasimpatic: iniiaz salivarea, formare saliv seroas Simpatic: scade fluxul sangvin, formare saliv mucoas Glandele salivare sunt foarte bine vascularizate

Glande salivare - celularitate Celule acinare seroase mucoase Celule ductale ducte intercalate

ducte striate Celule mioepiteliale

Celule seroase: form piramidal, nucleu rotund/oval localizat bazal granule de zimogen PAS-pozitive variabile ca numr n funcie de etapa ciclului secretor. Conin amilaz, lizozim, lactoferin, alte enzime. Delimitate de membran n ME, grade variate de electronoopacitate RER abundent bazal, ap. Golgi, mitocondrii, picturi lipidice Celule mucoase nucleu bazal, turtit citoplasm abundent, palid colorat granule de mucinogen (conin sialomucine acide i neutre) RER, mitocondriile i alte organite mpinse nspre polul bazal Celulele ductelor intercalate Secret bicarbonat, absorb ioni clor Secret lizozim, transferin Nucleu rotund/oval ep. simplu cubic ME: puine granule secretorii la polul apical Celulele ductelor striate reabsorb Na+, secret K+ i HCO3 celule nalte, nucleu alungit la ME prezint labirint bazal cu mitocondrii Celulele mioepiteliale celule contractile, particip la formarea laminei bazale ntre lamina bazal a epiteliului i polul bazal al celulelor secretorii prezente n acini, ducte intercalate nuclei turtii; citoplasm puin, eozinofil prelungiri celulare lungi cu miofilamente (ME) 41.Histologia glandei submandibulare Glanda salivar submandibular 7-8 grame n triunghiul submandibular duct Wharton se deschide lateral de frenulum lingual Secreie mixt, predomin acinii seroi Rari acini micti (semilune seroase) Ducte intercalate mai scurte Glande salivare - celularitate Celule acinare seroase mucoase Celule ductale ducte intercalate ducte striate Celule mioepiteliale Celule seroase: form piramidal, nucleu rotund/oval localizat bazal

granule de zimogen PAS-pozitive variabile ca numr n funcie de etapa ciclului secretor. Conin amilaz, lizozim, lactoferin, alte enzime. Delimitate de membran n ME, grade variate de electronoopacitate RER abundent bazal, ap. Golgi, mitocondrii, picturi lipidice Celule mucoase nucleu bazal, turtit citoplasm abundent, palid colorat granule de mucinogen (conin sialomucine acide i neutre) RER, mitocondriile i alte organite mpinse nspre polul bazal Celulele ductelor intercalate Secret bicarbonat, absorb ioni clor Secret lizozim, transferin Nucleu rotund/oval ep. simplu cubic ME: puine granule secretorii la polul apical Celulele ductelor striate reabsorb Na+, secret K+ i HCO3 celule nalte, nucleu alungit la ME prezint labirint bazal cu mitocondrii Celulele mioepiteliale celule contractile, particip la formarea laminei bazale ntre lamina bazal a epiteliului i polul bazal al celulelor secretorii prezente n acini, ducte intercalate nuclei turtii; citoplasm puin, eozinofil prelungiri celulare lungi cu miofilamente (ME)

42. Mucoasa nazala structura, functii Mucoasa este formata din epiteliu si corion. Mucoasa este foarte groasa. Epiteliul este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat). Majoritatea celulelor au cili, exista si rare celule caliciforme. Caracteristica este prezenta din loc in loc a unor mici glande endoepiteliale. Corionul este alcatuit din: tesut conjunctiv lax o retea vasculara complexa glande Reteaua vasculara pleaca de la ramurile arteriale din vecinatatea peretelui, atasate la periostul (pericondrul) cavitatii nazale. Ramurile arteriale dau diviziuni ce strabat corionul in intregime pana se impart in capilare fenestrate care vor asigura nutritia celulelor epiteliale. de aici sangele va fi colectat in venule postcapilare care se se aduna in lacunele venoase. Lacunele reprezinta vene modificate, cu diametrul mare si care prezinta din loc in loc ingrosari intimale. Aceste ingrosari contin celule musculare ce functioneaza ca sfinctere vasculare . Ele vor retine o cantitate mare de sange in mucoasa nazala. Spre exemplu, gripa sau alergie determina stocarea sangelui in cavitatea nazala. Din aceasta cauza se administreaza decongestionante care vor face sangele sa treaca mai departe, in ramurile venoase atasate de perioast (pericondru). Printre ochiurile retelei vasculare exista glande compuse, ale caror ducte se deschid la suprafata epiteliului. Per ansamblu, mucoasa are: celule caliciforme glande ce apartin corionului glande endoteliale

Toate aceste formatiuni isi varsa produsii de secretie in lumenul cavitatii nazale si acesta va retine particulele din aer. De asemenea, reteaua vasculara complexa determina incalzirea aerului. Tot aceasta retea complexa explica de ce in caz de epistaxis sangerarea este mare. In cavitatea nazala exista o suprafata de aprox. 500 mm2 acoperita de mucoasa olfactiva, ce are rol senzorial. Componentele mucoasei senzoriale sunt: epiteliu cu celule senzoriale (neuroni bipolari modificati) celule de sustinere (cu cili) din loc in loc exista celule cu microvili la polul apical celule stem Celulele senzoriale Au o dendrita ce la suprafata epiteliului este dilatata. Aceasta dilatatie se numeste bulb olfactiv . De aici pleaca 3-4 cili imobili, modificati. Ultrastructura la ME a cililor este diferita de a unui cil obisnuit: in partea proximala este la fel ca un cil dar in partea distala prezinta chemoreceptori. Axonul celulei senzoriale intra in alcatuirea nervuluui olfactiv. Acesti neuroni au o viata scazuta (aprox. 30 de zile). Ei sunt permanent reinnoiti. Ei reprezinta contactul cel mai direct al SNC cu mediul extern. 43. Cai respiratorii extrapulmonare Laringele Are o sstructura complexa. D.p.d.v. histologic prezinta: tunica mucoasa schelet cartilaginos adventitie (tesut de invelis laringele are mai multe roluri: mecanismul fonatiei impiedica trecerea aerului inspirat spre tubul digestiv impiedica trecerea alimentelor ingerate spre caile respiratorii Mucoasa Are un contur neregulat si determina doua perechi de pliuri (falduri), numite pliuri ventriculare. Intre ele determina spatiul numit reces ventricular. Aceste pliuri se mai numesc si corzi vocale false. Exista insa si corzi vocale adevarate. In majoritate, mucoasa contine epiteliu de tip respirator. La nivelul corzilor vocale adevarate, epiteliul trece brusc in epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. Acesta reprezinta o adaptare impotriva efectului abraziv al coloanei de aer. In corzile vocale false, corionul este variabil ca grosime si are: tesut conjunctiv lax glande laringeale foliculi limfoizi Din loc in loc exista pachete de fibre elastice organizate sub forma ligamentului ventricular. In corzile vocale adevarate, corionul este mai scazut ca grosime, se pastreaza insa asocierea de fibre elastice ce determina in acest caz ligemantul vocal. Acesta se insera pe cartilajul tiroid, in 1/3 mijlocie, merge spre cartilajele aritenoide iar spre trahee se prelungeste prin formatiunea numita corn elastic care se va prinde de cartilajul cricoid. Lateral de acest ligament este un m. striat (m. tireoaritenoidian), portionea mediala a sa alcatuind m. vocal. Lig. vocal impreuna cu m. vocal participa in mecanismul fonatiei. Scheletul cartilaginos Exista doua tipuri de cartilaj: hialin (spre exterior): cartilajul tiroid cartilajul cricoid elastic (spre exterior)

epiglota cartilajele aritenoidiene Adventitia Se gaseste la periferia laringelui. Ea reprezinta o cale de acces pentru vase si terminatiuni nervoase. De asemenea, ea este un instrument de legatura cu structurile din jur. Traheea Este un organ tubular, cu lungime de 16-20 cm, cu 16-20 de inele cartilaginoase incomplete alcatuite din cartilaj hialin. Prezzenta inelelor determina doua regiuni: regiunea anterioara - cartilaginoasa regiunea posterioara - membranoasa (contine celule musculare) Stratigrafie: mucoasa (epiteliu si corion) strat cartilaginos (anterior) strat muscula (posterior) tunica externa Epiteliu este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat) cu o MB mai groasa. Corionul are grosimea inegala. El este denumit dupa unii tela submucosa. El contine: tesut conjunctiv lax multe ramuri vasculare glande traheale (seromucoase) Tunica cartilaginoasa este formata din lame de cartilaj hialin asezate orizontal, solidarizate intre ele prin membrane fibroelastice (spatii prin care trec vase si nervi de la exterior la interior). In regiunea posterioara, capetele sunt solidarizate prin fascicule musculare netede dispuse longitudinal spre adventice si circular spre lumen. Printre fasciculele musculare, la acest nivel exista glande traheale, ale caror ducte excretorii ajung la suprafata epiteliului Adventitia este alcatuita din tesut conjunctiv. Bronhiile primare Au aceeasi structura histologica cu traheea. Plamanii Au trei elemente: un invelis, de tip mezoteliu, pleura. Ea este alcatuita din doua foite, una parietala si alta viscerala. stroma, cu o retea de septuri conjunctive ce compartimenteaza organul in lobi, segmente si lobuli parenchimul pulmonar care contine: caile aeriene intrapulmonare si ramificatiile nervoase, vasculare si limfatice ce le insotesc. 44. Cai respiratorii intrapulmonare Caile aeriene intrapulmonare Sunt acoperite de epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat. Toate bronhiile intrapulmonare au astfel de epiteliu. Falsa stratificare se datoreaza celulelor se vin in contact cu MB dar nu ajung pana la suprafata epiteliului. Celulele care sunt inalte cat toata grosimea epiteliului prezinta la polul apical cili cu dimensiunea de 7 m si exista cca. 100-200 cili / celula. Ei se misca cu frecventa de 25 deplasari / secunda. Epiteliul mai contine: Celule caliciforme, care sunt glande unicelulare mucoase, fara specializari la polul apical si care prezinta multe granule de mucus in partea supranucleara a celulei. Celule stem care asigura reinnoirea. Ele sunt mici, piramidale, se fixeaza la nivelul MB si cresc treptat in volum Celule endocrine (granulare) - sunt si ele asezate pe MB, intra in contact cu terminatiile nervoase colinergice. La ME se observa multe organite si granule de secretie electronodense care se gasesc in regiunea bazala. D.p.d.v. histochimic exista doua tipuri de celule: care sintetizeaza adrenalina sau noradrenalina care sintetizeaza hh. peptidici

Produsul de secretie e eliberat la polul bazal iar prin capilare controleaza activitatea contractila a mm. netezi vasculari. Celule senzoriale (rare). Ele au la polul apical micrvili. La polul bazal au conexiiuni cu terminatiile nervoase. Caile aeriene intrapulmonare se divid dicotomic. Din traheerezulta 2 bronhii principale, care determina doua bronhii secundare care determina doua bronhii tertiare etc. Structura histologica nu se modifica esential insa se modifica diametrul cailor aeriene (dioametrul scaade). Elementele caracteristice (care deosebesc caile cu diametru mare fata de caile cu diametru mic) sunt elementele cartilaginoase: cartilajul hialin este prezent la caile cu diametru mare treptat cartilajul hialin este inlocuit cu cartilaj elastic. Lamele cartilaginoase devin fine si acestea se gasesc in bronhiile cu diametru mic. Cand diametrul devine 0,5-2 mm structura cartilaginoasa nu mai exista iar caile devin bronhiole. Bronhiile intrapulmonare Tunica mucoasa este formata din epiteliu respirator asezat pe corion destul de putin inalt. Corionul contine o retea de fibre elastice in care fasciculele sunt asezate longitudinal. Tunica musculara este formata din benzi (fascicule) de tesut muscular neted, spiralate, mai aproape unele de altele in bronhiile intrapulmonare cu diametru mare iar pe masura ce diamtrul caii aeriene scade, fasciculele devin mai distantate. Stratul cartilaginos este alcatuit din mai multe piese de cartilaj hialin cu contur foarte neregulat solidarizate prin benzi de tesut conjunctiv dens. Intre muschi si cartilaj exista glandele bronsice. Adventitia ataseaza calea aeriana de calea arterei si venei pulmonare. Bronhiola preterminala Bronhiola preterminala exista aproape de teritoriul de tranzit pentru aer unde acesta se opreste. Structura histologica este diferita. Diametrul este de 0,5-2 mm. Epiteliul este simplu cilindric cu corpi neuroepiteliali si celule Clara. Dincolo de epiteliu exista o lama fina de tesut conjunctiv. Stratul muscular contine celule musculare spiralate. Prezinta si tunica de invelis (adventitie). Mucoasa contine corpi neuroepiteliali. Acestia reprezinta asocieri de 10-80 celule strans atasate, cu proprietati argirofile. La ME se observa ca lapolul apical exista microvili. Au un singur nucleu, uneori indentat si multe organite. Aceste celule au su numeroase granule de secretie, acumulate mai laes la polu bazal. Ele iau contact cu cate o terminatie nervoasa. Aceste celule sunt echivalentele celulelor endocrine din celelalte cai aeriene. Produsii de secretie pot fi de asemenea catecolamine sau hh. polipeptidici. De regula corpi neuroepiteliali sunt inconjurati de celule Clara (asemanatoare cu celulele caliciforme). Aceste celule sunt bombate, fara specializari iar la ME se observa ca au un continut crescut de granule de secretie alcatuite din GAG si colesterol. Produsul de secretie eliberat de aceste celule are rol de protectie a suprafetei epiteliului. Bronhiolele terminale Sunt asemanatoare cu bronhiolele preterminale dar au un diametru mai mic. Fiecare bronhiola terminala determina 2-3 bronhiole respiratorii. Ele reprezinta spatii de schimb. La nivelul lor se deschid primele alveole. Bronhiolele respiratorii Sunt acoperite de epiteliu simplu cubic. De asemenea ele mai contin o lama fina de tesut conjunctiv si celule musculare netede dispuse circular, mai apropiate in portiunea initiala a bronhiolei respiratorii si apoi mai distantate in portiunea distala. La capatul bronhiolei respiratorii, din tunica musculara raman inele incomplete ce unesc orificiile de deschidere ale alveolelor. Fiecare bronhiola respiratorie se imparte in doua ducte alveolare, care nu mai prezita pereti proprii. Aceste ducte iau nasterea datorita asezarii orificiilor de deschidere ale mai multor alveole pe aceeasi circumferinta. 45. Epiteliul respirator Epiteliul pseudostratificat cilindric

Este o forma de epiteliu simplu. Toate celulele au raport direct cu MB, dar sunt de inaltimi diferite astfel incat doar unele ajung la suprafata. Prin urmare, si nucleii ajung la inaltimi diferite. Poate prezenta la nivelul membranei apicale specializari (cili sau stereocili). Epiteliul pseudostratificat cilindric ciliat se mai numeste si epiteliu de tip respirator deoarece se gaseste numai in arborele traheobronsic. Epiteliul pseudostratificat cilindric cu stereocili se gaseste in caile genitale masculine, in epididim si canalul deferent. Stereocilii se vad si la microscopul optic si la cel electronic, fiind putin mai lungi decat cilii. piteliul respirator 46. Alveola pulmonar Alveolele Sunt spatii de schimb. In organism exista aprox. 150 mil. alveole. Fiecare este ca o sfera cu diametrul de 300 m. Ele sunt separate unele de altele prin septuri alveolare, capilare si celule. Septurile prezinta din loc in loc discontinuitati numite perikohn cce au rolu de a egaliz presiunea intre alveolele invecinate. Celulele ce alcatuiesc alveolele pulmonare sunt de doua feluri: pneumocite de tip I pneumocite de tip II Pneumocitele de tip I Sunt cele mai multe, asigura 90% din spatiul de schimb. Sunt celule foarte aplatizate (au doar 70 nm grosime) si au foarte putine organite. U o suprafata mare (4.000 m2) si sunt atasate unele de altele prin jonctiuni stranse. Pe suprafata lor se observa din loc in loc microvezicule. Ele isi au originea din celulele alveolare de tip II. Pneumocitele de tip II Sunt mari, globulare, cu diametrul de 10-15 m. Sunt atasate de pneumocitele de tip I si au suprafata membranara libera spre alveole. La ME se observa ca au un singur nucleu rotund, central si contin aproape toate organitele: RER, ribozomi, mitocondrii dar nu contin lizozomi. Spre suprafata libera au doua caracteristici: corpii multilamelari corpii multiveziculari Corpii multiveziculari se transforma in corpi multilamelari. Corpii au doua roluri: elimina produsul de secretie la suprafata epiteliului contin un factor antiatelectatic (atelectaia este procesul de alipire a peretilor alveolari. Acest factor antiatelectatic este surfactantul care este un amestec de substante PC-like, lecitina etc. Acest amestec de substante se aseaza intr-o pelicula ca de film compusa din 3 straturi pe suprafata alveolara. Are grosimea de 30 nm. La suprafata totala pulmonara care este de 150 m2 corespund cateva mg de surfactant. Rolul sau este: modifica tensiunea superficiala la suprafata ataseaza particulele de impuritati faciliteaa deplasarea macrofagelor alveolare pe suprafata alveolei Sub epiteliu exista o retea capilara cu foarte multe anastomoze, formata din capilare nefenestrate. Printre ele exista fibre elastice ce se intind in inspir si protejeaza structurile alveolare de modificari bruste. Exista si o retea de fibre de colagen si celule: celule conjunctive fixe - fibroblaste si fibrocite care produc fibrele elastice si de colagen celule sangvine migrate: neutrofile, limfocite, mastocite. 47. Bariera alveolo-capilar aer sange Bariera alveolo-capilara Este o membrana biologica cu urmatoarele elemente: portiunea aplatizata a celulelor alveolare de tip I

o membrana bazala alcatuita prin fuziunea MB a celulelor de tip I cu MB a celulelor endoteliale portiunea aplatizata a celulelor endoteliale (de la nivelul capilarului) Are grosimea de aproximativ 2,2 3 m. Ea este bariera aer-sange iar gazele respiratorii strabat aceasta structura prin difuziune pasiva: oxigenul trece din alveola spre capilar iar dioxidul de carbon trece din capilar spre alveola. De la int la capilar: surfactant+apa, perete alveolar(pneumocite 1 = 95% din struct alveolei ), mb bazala epit alveolar , mb bazala peret capilar (fuzioneaza cu mb per alv) , perete capilar(epit simplu pav). Macrofagele alveolare Sunt celule cu diametru mare, au multe prelungiri (pseudopode) care le permit sa se deplaseze pe suprafata alveolei si sa fagociteze diverse particule ajunse pana aici: carbune, praf, bacterii etc. La ME se observa ca aceste celule au un singur nucleu foarte plicaturat, au o citoplasma bogata cu multe organite dintre care forte multi lizozomi si fagolizozomi. Acestia ajuta la descompunerea particulelor fagocitate. Uneori aceste macrofage nu digera complet particulele fagocitate. Atunci maceste mecrofage vor evolua in doua feluri: migreaza in sens invers, ajungand in in caile aeriene cu diametru mare, aceasta petrecandu-se datorita secretiilor mucoase si cililor. Macrofagele ajung astfel in spatiul de unde vor fi eliminate prin tuse. migreaza strabatand peretele alveolar, la nivelul pneumocitelor de tip I, ajung in septul alveolar si apoi pe cale limfatica ajung in ganglionii limfatici unde aceste particule vor fi distruse in doua moduri: macrofagele transfera particulele nedigerate macrofagelor fixe de aici care le vor distruge macrofagele primesc in ganglion instructiunea de autodistrugere si apoi va fi fagocitat de macrofagele fixe. Macrofagele alveoalre isi au originea in monocitele circulante iar in spatiul tisular se modifica. 48. Lobul i lobulul renal Rinichiul Organ parenchimatos Capsula renala tesut conjunctiv dens semiordonat 2 margini Lateral convexa Medial concava hilul: artera +vena renala CORTICALA Labirintul cortical intre piramidele Ferrein Corpusculi renali Poriunea contorta a TCP si TCD Poriunea arcuata a TC Trimite coloane intre piramidele Malpighi coloanele Bertin Pelvisul renal ureterul MEDULARA 6-12 piramide Malpighi cu baza spre cortex si varful spre pelvisul renal Segmentele descendent si ascendent al ansei Henle Poriunea dreapta a TC Piramidele Ferrein 300 la baza fiecarei piramida Malpighi, varful spre capsula Segmentele drepte TCP si TCD Segmentele descendent si ascendent al ansei Henle Poriunea dreapta a TC LOBUL RENAL O piramida Malpighi Piramidele Ferrein aferente Zona de labirint cortical LOBULUL RENAL

O piramida Ferrein Labirintul cortical inconjurator Zona de cortex corticis aferenta

49. Nefronul - organizare generala un rinichi are aproximativ 1-3 milioane de nefroni care gnu se refac dac sunt distrui (apare esut conjunctiv cicatricial) - e alctuit din corpusculul renal Malpighi i cile urinifere (tubi) : tub contort proximal, ans Henle, tub contort distal - n cortical se afl corpusculii, tubii contori proximali, tubii contori distali - n medular se afl ansele Henle (mai lungi) Capsula Bowman - are dou foie : extern (parietal) i intern (visceral) una n continuarea celeilalte la polul vascular - ntre cele dou foie se gsete spaiul urinar ce colecteaz prima urin format (filtratul) ce trece apoi prin polul urinar n tubul contort proximal - Foia extern delimiteaz fiecare corpuscul la periferie, prezint membran bazal ce se continu la polul urinar cu membrana bazal a tubului contort proximal i la polul vascular cu membrana bazal a capsulei bazale; pe faa ei intern se gsete un rnd de celule epiteliale turtite (orientate spre spaiul urinar) - Foia intern o continu pe cea extern la nivelul polului vascular, membrana sa bazal se unete cu membrana bazal a capilarului glomerular (lamina densa); epiteliul aezat pe faa dinspre spaiul urinar este alctuit din podocite = celule cu piciorue (un singur rnd) - podocitul are citoplasma bogat n organite celulare, de pe faa intern pornesc prelungiri celulare ramificate, se prind pe lamina densa (ultimile ramuri) i rezult un spaiu anfractuos(ntre lamina densa i podocite) = labirintul subpodocitar 50. Mezangiul si interstitiul renal Interstitiul renal : Conine vasele sanguine i celule interstiiale specializate Interstiiu cortical Interstiiu medular Funcii: Secret prostaglandine, medulipin Secret eritropoietin Menine homeostazia hidrosalin Mezangiul rena: cel merzangiale+ matrice mezangiala.Cel mezangiale sunt similare structural cu monocitele(12-20 m diaCitoplasma bazofila ca cerul inainte de furtuna , cu granulatii azurofile = lizozomi primari si ribozomivNucleul oval sau reniform, excentric, in tabla de sahIn tesuturi se diferentiaza in macrophage) ,inconjura capilarele contituind support structural dar avand si rol in reglare ,secreta matricea extracelulara,au capacitate de fagocitoza,au capacitate secretorie(Prostaglandine+citokine) .Complexele imune fagocitate de celulele mezangiale induc o reactie inflamatorie care obstrueaza glomerulul. 51. Membrana de ultrafiltrare A. MFG este alctuit din : 1. Celulele endoteliale ale cap gll sunt stbtute de mii de pori mici,numii feneste cu diametrul de 200A. Pe suprafaa celulelor se distinge un strat de glicoproteine polianionice (incrcate negativ) de 120A numit glicocalix. 2.Membrana bazal - alctuit din 3 staturi : stratul central, dens, denumit lamina densa, este mrginit n zonele subendotelial i subepitelial de straturi mai translucide - lamina rara intern i lamina rara ext.

Este alctuit din fibre de colagen i proteoglicani cu puternic ncrctur electic negativ (proteinele plasmatice ncrcate negativ sunt astfel respinse). Realizeaz spaii largi prin care lichidul filtreaz uor (pori de 100A) 3.Epiteliu capsulei Bowman - la suprafaa glomerulului, nu sunt celule continue, sunt prelungiri numite pedicele care vin n contact cu stratul ext. al mb.bazale delimitnd nite fante nguste ,,fante-pori- 50A. Pe suprafaa mb bazale ntre zonele de implantare a pediculilor se afl o diafragm de fant ,,slit membrane cu o grosime de 40-60A, cu rol de ataare i meninere n poziie a pediculilor se formeaz o reea vast de canale intercelulare prin care filtratul ajunge n spaiul Bowman. i la acest nivel se afl glicoproteine polianionice ce conin ac.sialic - glicocalix Se constat o succesiune de filtre : 200A, 100A, 50A B. celulele mezangiale - se afl ntre capilare, axial sunt nconjurate de substana fundamental i mb axial bazal. Roluri : fagocitoz (complexe imune, precipitate proteice) conin microfilam. contractile-regl dim.porilor, secreie R

52. Corpusculul renal Corpusculul renal Malpighi cuprinde capsula Bowmann si glomerulul renal. Glomerulul este alcatuit din capilare fenestrate ce se interpun intre arteriola aferenta si cea eferenta.Spatiul intercapilar este ocupat de catre mezangiu (stroma glomerulara). Peretele capilarelor este format din endoteliocite dispuse pe o membrana bazala.Capsula glomerulara, delimiteaza gomerulul si este alcatuit dintr-o foita externa(ce prezinta o membrana bazala cu epiteliu simplu pavimentos) si o foita interna reprezentata de un epiteliu alcatuit din podocite. Intre cele doua foite se delimiteaza spatiul capsular in care se aglomereaza filtratul glomerular. Funcia corpusculului renal Colecteaz sngele pentru a se forma urina primar, sngele trecnd prin bariera de filtrare (lumen spaiu urinar) : 1. lamina fenestrata 2. spaiul subendotelial 3. lamina densa i mezangiu 4. labirint subpodocitar 5. spaiile dintre corpurile podocitelor Prin aceast barier trec apa, glucoza (molecule mici), proteine mici (masa molecular 70000), ioni (Na+, K+, etc) n diferite concentraii i ajung n spaiul urinar, apoi n tubul contort proximal Filtratul urinar primar e foarte mare i trebuie redus. Procesul de reducere are loc n tubii uriniferi. 53. Aparatul juxta-glomerular Aparatul juxtaglomerular - se gsete la polul vascular al corpusculului renal - este alctuit din: arteriol aferent i eferent n unghi ascuit, macula densa cu baza triunghiular (format cu cele dou artere) , mezangiul extracorpuscular = lacis, pernua polar, format dintr-un grup de celule aflate n interiorul triunghiului, active secretor - n componena aparatului mai intr i o reea nervoas bogat n jurul celor 4 formaiuni (cu terminaii amielinice) Funciile sunt urmtoarele : mecanic de a controla circuitul sanguin din interiorul corpusculului renal i prin urmare de a controla cantitatea de urin, endocrin de a secreta renina Renina ajunge n snge unde acioneaz asupra angiotensinogenului transformndu-l n angiotensina I (decapeptid), aceasta devine (sub aciunea unei enzime secretat n plmni) apoi angiotensina II (octapeptid) ce stimuleaz secreia de hormini din corticosuprarenal (aldosteronul) ce controleaz funcia tubului contort distal, meninnd astfel echilibrul mineral din organism (raportul

Na+/K+). 54. Nefrocitele Nefrocitul este o celul nalt, cu membran celular, nucleu, citoplasm, membrana celular are 3 domenii diferite ca funcie: la polul apical are microvili=marginea n perie. Pe aceast margine se afl enzime ce produc energie: ATP-aza de membran, fosfataza alcalin etc. Marginea microvilar e marginea de resorbie. - segmentul lateral al membranei celulare prezint jonciuni GAP, zonul adherens, zonul desmozomal - domeniul bazal prezint nvaginri adnci ce creeaz compartimente citoplasmatice ce conin mitocondrii - nucleul este rotund, mare, cu nucleol central, bogat n eucromatin - citoplasma este abundent, cu multe organite celulare: supranuclear se afl lizozomii, aparatul Golgi, centrul celular ; n toat citoplasma avem reticul endoplasmatic rugos i ribozomi liberi, iar bazal avem mitocondrii Mitocondriile sunt foarte lungi, cu axurile mari paralele ntre ele, perpendiculare pe membrane bazal cu aspect de palisad. Au creste mitocondriale abundente i sunt foarte active. 55. Tubii uriniferi Tubul contort proximal - se gsete n totalitate n cortical, ncepe la nivelul polului urinar, are dou segmente unul n continuarea celuilalt: segment contort (convolut), i segment drept , ambele avnd aceai organizare: membran bazal conjunctiv(continuarea membranei bazale a foiei externe a capsulei Bowman), 7-8 celule nefrocite ce delimiteaz lumenul tubului Tubul contort proximal are ca funcie principal resorbia: - fr energie pentru ap, se resorb toate moleculele de glucoz, toi aminoacizii i toate proteinele (cu energia eliberat din marginea microvilar), ioni(Na+, K+, cu consum energetic) Aceste molecule resorbite sunt prelucrate n lizozomi o parte, traverseaz celula, trec prin polul bazal cu consum energetic (din mitocondrile bazale), i ajung n circulaia sanguin prin capilarele de lng membran. Funcia excretorie la acest nivel se exprim prin excreia creatininei i a coloranilor ptruni n organism. Tubul contort distal - se afl n totalitate n corticala renal, continu ramura ascendent a ansei, prezint un segment drept i un segment contort - este alctuit dintr-un lumen mai larg, peretele are membran bazal conjunctiv care spre lumen are un singur rnd cu 8-10 celule ce delimiteaz lumenul, celule cu muli microvili apicali, aici avnd loc un proces de resorbie mai activ (apa, H+, NH+4). Funcia tubului contort distal este controlat de aldosteron (secretat de zona glomerular a corticosuprarenalei). Se menine echilibrul mineral Na+-K+. Partea convolut se afl n dreptul polului vascular. Aici peretele se modific zonal i se numete macula densa. Modificrile const n : celulele epiteliale devin nalte i aezate n palisad, nucleii sunt situai spre polul bazal, apar mai multe organite n citoplasm; secret puin renin ; ea controleaz celelalte celule secretoare de renin. 56. Cile urinare excretorii Lumen stelat Mucoasa - uroteliu 6-8 str celulare Musculara mai mult de jumatate din grosimea peretelui 1. Intern longitudinal 2. Mijlociu - circular 3. In treimea inferioara extern longitudinal

Orificiile papilare se deschid intr-o serie de formatiuni ale mucoasei bazinetului ,denumite calice mici.Prin unirea calicelor mici se formeaza calicele majore.Calicele majore se deschid conflueaza la nivel de bazinet. Calicele mici sunt formatiuni membranoase, situate n jurul uneia sau mai multor papile renale. Calicele mari(2-3) rezulta prin unirea celor 6-12 calice mici. Pelvisul renal, n forma de plnie, este captusit cu epiteliu de tranzitie. 57. Vezica urinar Peretele vezicii urinare este alctuit din : - epiteliu specific numit uroteliu alctuit dintr-un rnd de celule bazale regeneratoare, 2-3 straturi de celule n rachet (cu mnerul ctre celulele bazale), un singur rnd de celule umbeliforme (cu deschiderea ctre celulele n rachet). Acest epiteliu se modific: cnd vezica este goal se observ foarte bine toate straturile, cnd vezica este plin epiteliul poate deveni bistratificat (stratul generator rmne, cele de deasupra formeaz un singur strat) - corionul este alctuit din esut conjunctiv cu fibre de colagen, reticulin i toate tipurile de celule conjunctive, este bogat vascularizat i inervat, apar infiltraii limfoide Uretra La brbat: - are trei poriuni : prostatic (se remarc o trecere de la uroteliu la epiteliu pseudounistratificat), membranoas (cu epiteliu pseudounistratificat), cavernoas (epiteliul pseudounistratificat se transform treptat n epiteliu pluristratificat pavimentos moale ce formeaz legturile cu epidermul) La femeie: - este mai scurt, au loc aceleai transformri dar pe o lungime mai scurt (evident!) 58. Circulaia sanguin renal Artera renal ptrunde prin hil, se mparte n arterele interlobare ce urc prin mijlocul coloanelor Bertin pn la baza piramidelor Malpighi . Aici d natere la dou ramuri principale : arterele arcuate i arterele interlobulare. Arterele arcuate nconjur piramidele Malpighi (partea concav a arterei este spre baza piramidei) . Din artera arcuat rezult ramuri ce ptrund n piramide (artere drepte=n ploaie) Arterele interlobulare se gsesc n partea cortical printre piramidele Ferrein. Din ele se desprind arteriolele aferente, capilarele glomerulare, arteriolele eferente, arteriolele peritubulere din care rezult arterele drepte (altele) n piramidele Malpighi. Circulaia venoas ncepe la periferia feei convexe, subcapsular, prin venele stelate ce se vars n venele interlobulare, apoi n venele interlobare, apoi n vena renal ce iese prin hil. Inervaia -este abundent i este reprezentat de fibre nervoase mielinice ce ptrund prin hil, se ramific, dau ramuri amielinice i terminale pe toate celulele componente ale nefronului. - esutul conjunctiv al rinichiului e srac, mai bine reprezentat n medular. Este alctuit din substan fundamental puin, rare celule conjunctive. Mai se afl n membranele bazale. n anumite boli el poate crete cantitativ (apar plasmocite). - diabetul reprezin ngroarea membranei batale rezultnd tulburarea funciilor renale. 59. Neuroni hipotalamici secretori de peptide posthipofizare Hipotalamusul endocrin nu este diferit structural de hipotalamusul nervos. O parte din neuroniii din structura hipotalamusului isi pastreaza proprietatea de celule neuronale dar capata si proprietati de sinteza si secretie de mesageri chimici. Acesti neuroni secreta neurohormoni si neuromodulatori. Clasificarea neuronilor din

hipotalamusul endocrin s-a facut prin imunocitochimie si dupa un criteriu functional. Totalitatea neuronilor ce partin hipotalamusului endocrin au organizare ca a oricarui neuron si in plus au un aparat de sinteza bine dezvoltat (RER, aparat Golgi, microtubuli si granule de secretie citoplasmatice). D.p.d.v. functional exista doua tipuri de neuroni: 1. neuroni peptidergici 2. neuroni secretori de peptide hipofizare Neuronii peptidergici sunt neuroni secretori de peptide ce se stocheaza in hipofiza posterioara. Sunt neuroni de talie mare (magnocelulari). Acestia sunt localizati aproape in totatlitate in doi nuclei hipotalamici: paraventricular si supraoptic. Ei secreta ADH (arginin vasopresina) si ocitocina. La MO si la ME, prin imunocitochimie, s-a observat ca neuronii au talie mare (25 m in diamtru), in citoplasma prezinta granule de secretie de talie mare (160200 nm). Axonii au traseu descendent spre lobul posterior al hipofizei si sunt nemielinizati. Conexiunea intre cei doi nuclei si hipofiza posterioara se face individual, dela nucleul supraoptic la hipofiza si de la nucleul paraventricular la hipofiza. O parte din axonii neuronilor din nucleul supraoptic nu ajung la lobul posterior ci se termina la nivelul eminentei mediane unde exista un plex capilar la nivelul caruia elibereaza continutul. Pe traseul axonillor exista dilatatii unde se stocheaza sub forma de granule de secretie peptidul sintetizat. Dilatatiile sunt numite corpi Hering. Sinteza peptidelor in hipofiza posterioara are loc in pericarion si se face sub forma unor molecule precursoare ce contin alaturi de peptid si o proteina de transport care se numeste neurofizina. Sinteza peptidelor si a neurofizinelor are loc concomitent, cele doua molecule legandu-se intre ele prin legaturi necovalente. In vecinatatea nucleilor hipotalamici exista capilare. Peptidele nu pot fi insa secretate local, aici existand barieira hematoencefalica ce nu poate fi depasita de produsii de secretie. Substantele vor fi vehiculate prin axoni, cu ajutorul microtubulilor, prin polimerizari si depolimerizari si vor ajunge in hipofiza posterioara sau in corpii Hering. La unele granule, in timpul transportului, sub actiunea proteinazelor, membrana se rupe si peptidul se separa de neurofizina si se vor forma granule se parate de peptid si neurofizina. Eliberarea peptidului se face prin crearea de potentiale electrice prin stimularea receptorului specific din sitemul vascular. Se creeaza impulsurri care ajung la neuronul secretor din hipotalamus care declanseaza la cpatul proximal al axonului un potential de actiune ce se propaga pana la nivelul secventei terminale. Ca urmare se vor deschide canalele de Ca2+ iar peptidul va fi eliminat in capilarele sangvine cu care vine in raport axonul, prin exocitoza dependenta de Ca2+. Axonii neuronilor secretori nu se termina sinaptic la nivelul lobului posterior (nu formeaza sinapse) ci se termina asinaptic, prin conexiune neurovasculara, cu capilarul sangvin. 60.neuronii hipotalamici secretori de peptide hipofiziotrope Hipotalamusul endocrin nu este diferit structural de hipotalamusul nervos. O parte din neuroniii din structura hipotalamusului isi pastreaza proprietatea de celule neuronale dar capata si proprietati de sinteza si secretie de mesageri chimici. Acesti neuroni secreta neurohormoni si neuromodulatori. Clasificarea neuronilor din hipotalamusul endocrin s-a facut prin imunocitochimie si dupa un criteriu functional. Totalitatea neuronilor ce partin hipotalamusului endocrin au organizare ca a oricarui

neuron si in plus au un aparat de sinteza bine dezvoltat (RER, aparat Golgi, microtubuli si granule de secretie citoplasmatice). D.p.d.v. functional exista doua tipuri de neuroni: 3. neuroni peptidergici 4. neuroni secretori de peptide hipofizare Neuronii secretori de peptide hipofizare sunt de talie mica (parvocelulari) si se afla in nucleii hipotalamici din aria numita aria hipofizotropa: nucleul arcuat, unde se secreta GH-RH, GH-IH, dopamina (pentru prolactina), GnRH nucleii ventromediali unde se secreta GnRH si TRH nucleii periventriculari, unde se secreta CRH, GH-IH nucleii paraventriculari, unde se secreta TRH, CRH, Gn-RH, GH-IH In aceasta arie se secreta peptide ce influenteaza activitatea secretorie a celulelor din adenohipofiza. Ei sunt neurohormoni. Aceste substante au influente: secretorii (GH-RH) si inhibitorii (GH-IH=somatostatina) inhibitorii - pentru prolactina secretorii - pentru Gn-RH, TRH, CRH Acesti neuroni au talie mica (15 m) si granule de secretie mici (100-110 nm). Axonii neuronilor din aria hipofizotropa se temina si ei asinaptic, prin conexiune neurovasculara. Ei formeaza tractul tuberoinfundibular, care este o conexiune nervoasa intre aria hipofizotropa si eminenta mediana. Mecanismul eliberarii este prin feed-back negativ asigurat de concentratia plasmatica a hormonului secretat de glanda endocrina aflata sub controlul trop hipofizar, controlat la randul lui de un neuron din aria hipofizotropa. 61. Adenohipofiza 1. Adenohipofiza deriv din punga lui Ratke i are o structur glandular este alctuit din trei lobi: anterior 75%, intermediar i tuberal Adenohipofiza: - lobul anterior cordoane de celule nconjurate de fibre de reticulin i capilare sanguine - lobul intermediar cordoane de celule i ocazional foliculi - lobul tuberal cordoane de celule sau cuiburi Celule adenohipofizare granulare(endocrine) Celule adenohipofizare Agranulare

a. celule somatotrope: - acidofile, PAS(-) STH b. celule lactotrope - acidofile, PAS(-) PRL c. celule corticotrope - bazofile, PAS(+) POMC ce se cliveaz n : ACTH, -MSH, -endorfine, -lipotropin d. celule tireotrope - bazofile, PAS(+) TSH e. celule gonadotrope - bazofile, PAS(+) FSH, LH

a. celule foliculare(bazofile) - la mijlocul cordoanelor celulare - au cili/microvili - rol necunoscut b. celule stem(cromofile) - provin din degranularea celulelor endocrine

- celulele lactotrope apar n lobul intermediar - celulele gonadotrope apar n lobul tuberal - uneori acelai tip de celule poate secreta mai muli hormoni - majoritatea celulelor sunt n lobul anterior hipofizar: -a- n partea lateral -c- n partea postero-medial -d- n partea anterioar 62.Neurohipofiza ea are origine nervoasa, fiind determinata de o extensie (evaginare) a pereetelui ventriculului III pana la nivelul fosei pituitare. Si ea are 3 componente: lobul posterior, situat lateral de adenohipofiza, in seaua turceasca se continua cu tija pituitara (infundibulara) baza ventriculului III retrochiasmatic = eminenta mediana Hipofiza posterioara Are o structura predominant fibrilara. Are neuroni secretori in nucleii supraoptic si paraventricular si in rest prezinta axonii nemielinizati ai acestor neuroni. Mai prezinta de asemenea si cateva fibre catecolaminergice ce controleaza activitatea de descarcare a peptidelor hipofuzare. Mai apar in plus urmatoarele elemente: retea formata din fibre de reticulina multe capilare fenestrate celule (pituicite). Ele sunt asemantoare unor strate protoplasmatice cu rol trofic pentru fibrele nervoase si cu continut mare de lizozomi, deci cu rol de fagocitoza. Tija pituitara Pe langa elementele fibrilare mai apar si artere mici si capilare de tip glomerular, ce iriga formatiunile de la acest nivel. Eminenta mediana

Este organizata in 3 straturi: 1. stratul ependimar, alcatuit din tanicite (un tip particular de celule) 2. stratul mijlociu, alcatuit din fibre nervoase 3. stratul palisadic, alcatuit din capilar ce apartin plexul capilar primar din sistemul port. Tanicitele au la polu apical (spre ventriculul III) un microvil. La polul opus au o prelungire ce vine in contact cu plexul capilar primar. In citoplasma sunt vizibile granule ce nu sunt vezicule ce stocheaza produs de secretie ci contin celule endocitate din LCR din ventriculul III si care prin prelungiri ajung in plexul capilar primar. Exista si un sens invers pus in dicutie: descarcarea in LCR a unor hormoni preluati din plexul capilar primar. 63. Pineala Glanda pineala (epifiza) Epifiza a fost incadrat in sistemul neuroendocrin difuz de catre C.I. Paulescu care, in perioada 1936-1940, a demonstrat ca glanda are actiune secretorie. Ea se gaseste in SNC, localizata intre corpul calos si coliculii cvadrigemeni superiori. Ea este legata de tavanul ventriculului III printr-o formatiune de substanta alba numita habenula. Ca si celelalte glande endocrine, epifiza are si ea o capsula conjunctiva formata de piamater care trimite septuri in parenchim ce compartimenteaza incomplet glanda in lobuli. Parenchimul este organizat in cuiburi (gramezi) sau cordoane. Glanda este bogat vascularizata, aici existand cel mai mare flux sangvin din sistemul endocrin. Inervatia provine din SNV prin fibre amielinice ce reprezinta axoni ai neuronilor din ganglionul cervical superior din lantul paravartebral simpatic. Aceste fibre detin controlul asupra secretiei hormonale a glandei. Mai exista de asemenea si fibre mielinice cu originea in SNC, fibre aferente venind din comisura alba superioara si din nucleul talamic numit habenular. La MO, glanda apare ca o formatiune eterogena alcatuita din celule si fibre nervoase. Pe masura inaintarii in varsta apar modificari: in parenchim se dezvolta formatiuni chistice care inlocuiesc anumite zone din el. creste cantitatea de tesut conjunctiv lobulatia este mai completa apar concretiunile calcare care se mai numeste si nisip cerebral, corpora arenacee, corpii Psamona sau acervulus cerebri. Aceste formatiuni sunt depozite de fosfat de calciu si carbonat de calciu si se formeaza in timp, motiv pentru care ele au structura lamelara, aspect coraliform sau muriform. Ele pot fi localizate in spatiile perivasculare sau in parenchim. Glanda pineala este de origine nervoasa. Parenchimul sau este alcatuit din pinealocite si din celule gliale (interstitiale). Rolul glandei pineale Glanda pineala este o componenta a sistemului neuroendocrin difuz, fiind un traductor neuroendocrin: are capacitatea de a transforma un impuls nervos in secretie de mesageri chimici. La nevertebrate are functie de fotoreceptie, fiind un organ senzorial. La mamifere si om aceasta functie nu se pastreaza dar se pastreaza fotoperidiocitatea acestei functii, activitatea secretorie fiind coordonata cu ritmul circadian. La om glanda isi dezvolta inervatia pinealopeta (aferenta) formata de fibre simpatice provenind din ggl. cervical superior. Aceste fibre sunt cuplate prin hipotalamus cu retina, fapt care asigura fotoperiodicitatea functiei secretorii. In retina, populatia celulelor fotoreceptoare este neomogena existand unele care transmit impulsul nervos pana la cortex unde este elaborata senzatia constienta de vaz si altele care mediaza secretia de melatonina. La intuneric celulele care mediaza secretia de melatonina iniotiaza impulsuri nervoase care ajung la neuronii bipolari, la cei multipolari si apoi iau calela nervului optic. De aici se desprind si merg prin tractul retinohipotalamic ajungand la nucleul suprachiasmatic din hipotalamus. Acest nucleu are legaturi

cu maduva spinarii din regiunea toracala, coarnele laterale. Aici are loc o sinapsa. Axonii acestor neuroni sunt fibre preganglionare ce fac sinapsa in ggl. cervical superior. Axonii neuronilor de la acest nivel sunt fibre postganaglionare ce se termina la nivelul pinealocitelor din gl. epifiza. Aceasta ultima sinapsa este mediata de noradrenalina care stimuleaza sinteza de melatonina care va fi eliminata prin difuzie in mediul intern. La lumina celulele care mediaza secretia de melatonina isi hiperpolarizeaza membrana celulara, fapt care le face mai greu excitabile deci se inhiba eliberarea de noradrenalina la nivelul fibrelor postganglionare simpatice. Ca urmare a acestor succesiuni de evenimente secretia de melatonina are un ritm circadian, cu un maxim de secretie noaptea. Acest ritm se sincronizeaza cu ritmul endogen al neuronilor din nucleul suprachiasmatic din hipotalamus. Efectele melatoninei: inhiba tonusul SNC, avand un efect hipnotic. Astfel melatonina este folosita in tratamentul unor insomnii cronice. antigonadal si prin urmare antiovulator datorita inhibitiei secretiei de LH. Ea poate fi deci implicata in etiopatogenitatea unor forme de sterilitate. stimuleaza sistemul imun, fiind corelata cu modificarea ritmului de crestere a unor celule tumorale (inhiba cresterea tumorilor) este corelata cu procesul de senescenta (imbatranire): o scadere a secretiei de melatonina duce la o accelerare a procesului de imbatranire. 64. Tiroida: organizare histologic Are 2 lobi laterali unii prin istm ( esut glandular ) . Are origine embriologic dubl : - endodermal : din canalul tireoglos de la baza limbii - ectodermal : din crestele neurale . Canalul tireoglos se atrofiaz i se oblitereaz . n caz contrar se formeaz lobul piramidal ( fr implicaii patologice ) . Canalul tireoglos poate suferi transformri chistice , poate da natere la esut tiroidian ectopic . La exterior avem o capsul conjunctiv ce trimite septuri care delimiteaz lobulii tiroidieni . Parenchimul este organizat n foliculi separai ntre ei de esut conjunctiv interfolicular . Peste vrsta de 50 de ani n esutul interfolicular apar adipocite . Exist o bogat reea vascular care se termin n vecintatea foliculilor tiroidieni . Exist i o bogat inervaie vegetativ : fibre vegetative ce se termin i la nivelul capilarelor i la nivelul epiteliului secretor . Depozitarea cantitilor mari de hormoni ( extracelular ) se face la nivelul coloidului . Depozitul din coloid asigur necesarul de hormoni pentru 2-3 luni de zile pentru un adult ( aa se explic diferena dintre debutul bolii i apariia primelor semne clinice de hipotiroidism Foliculii tiroidieni au form i dimensiuni variate . Foliculul : - este o cavitate nchis delimitat de epiteliul simplu ( de obicei este cubic ) aezat pe membrana bazal . - cavitatea conine coloid ( mas omogen ) ; vacuolele ce apar la periferia coloidului sunt artefacte de fixare . - coloidul are drept component principal tiroglobulina glicoprotein cu greutate molecular mare alctuit din multe reziduuri de tirozin , 140 / molecul de protein . - tiroglobulina d coloidului caracter amfoter i caracter PAS pozitiv . - coloidul este locul de depozitare hormonal i precursorul necesar sintezei . Aspectul foliculilor variaz n raport cu activitatea desfurat de celule : - n eutiroidie aspect de epiteliu cubic - n hipotiroidism foliculi voluminoi , epiteliul are celule aplatizate , turtite , masa de coloid e voluminoas . - n hipertiroidism foliculii sunt mici , epiteliul este nalt , columnar , cilindric , iar coloidul este redus

Pinealocitele Pinealocitele sunt paraneuroni. Paraneuronii sunt celule care d.pd.v. morfologic sunt la fel cu celulele receptoare, prezentand la polul apical microvili cu rol receptor. Ei au capacitatea de a raspunde prin sinteza si secretie de mesageri chimici la actiunea unui stimul. Din aceasta cauza ca si din cauza faptului ca mesagerii chimici secretati sunt amine si polipeptide mici paraneuronii apartin sistemului neuroendocrin difuz. Corpul lor are doua sau mai multe prelungiri care se termina in apropierea capilarelor sangvine in mod butonat. Citoplasma este slab bazofila si prezinta incluziuni: de glicogen, lipidice, pigmentare iar dupa puberatate apar si incluziunile de lipofuscina. Citoplasma acestor celule est bogat in enzime implicate in sinteza de amine biogene. De asemenea aparatul de sinteza este bine dezvoltat si contin multe granule de secretie mici cu diametrul de 100 nm. Nucleul este mare si eucromatic. 65. Tireocitul: structura la microscopul optic i electronic, funcii n parenchimul glandular exist 2 categorii de celule : 1. tirocite ( celule foliculare ) 2. celule C ( parafoliculare ) sunt celule clear cu citoplasm clar , mai mari i cu origine ectodermal . . Tirocitul are citoplasm bazofil , nucleu cu nucleol proeminent . - are polaritate distinct privind repartiia organitelor . - roluri : sintetizeaz , secret , reabsoarbe i diger proteine deci are reticul endoplasmic rugos foarte bine reprezentat ( cnd celule sintetizeaz tiroglobulina cisternele sunt dilatate ) . - aparatul Golgi este localizat n vecintatea nucleului ; se poate gsi spre polul apical sau bazal n funcie de activitatea celulei (aceast deplasare poart numele de vals golgian ) ; aparatul Golgi completeaz sinteza . - la polul apical exist microvili , putnd aprea i pseudopode . - la polul apical mai exist i lizozomi ( primari i fagolizozomi ) . - veziculele mici au origine golgian cu tiroglobulin sintetizat i sunt gsite la polul apical - veziculele mari conin picturi de coloid endocitat ( formeaz fagolizozomii ) ; sunt localizate la polul apical . - rolul tirocitului este sinteza i secreia hormonilor tiroidieni iodai n mai multe etape . Tirocitele au o polaritate diferita d.p.d.v. al distributiei organitelor in citoplasma. La MO se observa ca celulele au citoplasma bazofila, pozitia nucleului variaza in functie de inaltimea celulei foliculare, dar de obicei este situat inspre polul bazal. Tirocitul fiind specializat in sinteza, secretia, reabsorbtia si digestia de proteine se poate deduce tipul de organite celulare, cantitatea lor si asezarea in celula: Au un continut mare de RER. In perioadele de sinteza RER apare ca cisterne dilatate si dispersate prin citoplasma. Aparat Golgi bine reprezentat. In repaus secretor este situat spre polul bazal fata de nucleu iar in activitate este situat spre polul apical (supranuclear). Aceasta schimbare de pozitie continua a fost denumita valsul golgian. Prezinta multe mitocondrii cu criste filamentoase dispersate in citoplasma. La polul apical, spre coloid prezinta microvili, ocazional se observa si unele pseudopode. La acest nivel se formeaza veziculele de pinocitoza. Prezinta multi lizozomi sau fagolizozomi (atunci cand au fuzionat cu veziculele de endocitoza) in special in zona apicala. Citoplasma prezinta doua tipuri de vezicule: mici, care contin tiroglobulina care va fi exocitata in coloid. mari, care sunt picaturi endocitate de coloid. Biosinteza hormonilor tiroidieni (triiodotironina si tetraiodotironina) are loc in mai multe etape:

sinteza, secretia si depozitarea tiroglobulinei, etapa care se desfasoara concomitent cu cea de-a doua etapa; captarea din circulatie si oxidarea iodului; iodarea tiroglobulinei si formarea hormonilor tiroidieni; secretia hormonilor tiroidieni. Preluarea precursorilor (aminoacizii) din circulatie are loc prin membrana bazala printr-un transport activ. In ribozomi are loc sinteza componentei proteice. In lumenul RE are apoi loc prima etapa a glicozilarii: incorporarea manozei dupa care prin vezicule mici proteina ajunge in aparatul Golgi unde are loc a doua etapa de glicozilare, incorporarea de galactoza. Apoi tiroglobulina este impachetata in vazicule de secretie de origine golgiana si este exocitata in coloid. Preluarea iodului anorganic din circulatie se face tot pe la polul bazal, activ, impotriva gradientului de concentratie si a gradientului electric. Preluarea se face cu ajutorul pompei de iod care este stimulata de tirotropina (TSH). Iodul este concentrat, atingand o concentratie de cateva zeci de ori mai mare decat cea din plasma, uneori chiar de 40 de ori. Iodul este transportat la polul apical unde este oxidat cu ajutorul peroxidazei lizozomale si transformat in iod organic, molecular. Tiroidita autoimuna (Hashimoto), care reprezinta 80% din cazurile de hipotiroidie, se datoreaza aparitiei anticorpilor fata de structurile proprii ale glandei tiroide. Exista astfel o concentratie foarte mare de anticorpi anti peroxidaza lizozomala, ceea ce determina imposibilitatea oxidarii iodului. Iodarea tiroglobulinei se face la resturile de tirozina care sunt foarte multe (aprox. 140 de resturi de tirozina in fiecare molecula de tiroglobulina). Iodarea tirozinei se face in molecula de tiroglobulina, aflata la interfata coloid - pol apical tirocite, tiroglobulina aflandu-se in coloid. Tirozina iodata ramane in tiroglobulina. Dupa iodare rezulta monoiodtirozina (MIT) si diiodotirozina. Acest proces este catalizat de iodaze (iodinaze). Apoi, prin condensarea unei molecule de DIT cu una de MIT se obtine T3 (triiodotironina) iar prin condensarea a doua molecule de DIT se obtine o molecula de T4 (tetraiodotironina). T3 si T4 raman inglobate in molecula de tiroglobulina care se afla in coloid. In cazul stimularii tiroidei, in scopul secretiei de hormon, are loc resorbtia tiroglobulinei prin endocitoza la nivelul microvililor sau pseudopodelor. Sub actiunea protezelor sunt indepartate apoi acestea difuzeaza prin membrana bazala in circulatie, fiind liposolubile. Deci, in procesul de sinteza a h. tiroidieni apar doua faze: faza exocrina (este exocitata tiroglobulina in coloid) faza endocrina (difuzia hormonilor in circulatie) Actiunile h. tiroidieni sunt de stimulare a proceselor metabolice mai ales metabolismul oxidativ. 66. Corticosuprarenala Este o componenta vitala, prin efectele hormonilor sai. Celulele se organizeaza in diverse modalitati. Este foarte bogat vascularizata. CSR are trei zone (de la capsula spre centru): zona glomerulara zona fascculata zona reticulata Raportul intre cele trie zone difera in functie de varsta individului si in ffunctie de conditiile de viata ale individului (stress sau liniste): in viata intrauterina si la nastere nu exista zona glomerulara iar zona reticulata este bine reprezentata pana la pubertate apare zona glomerulara iar zona reticulata diminua. In acesta perioada domina zona fasciculata. la adult domina tot zona fasciculata dar zonele glomerulara si reticulata sunt mai bine dezvoltate. la senescenta are loc o transformare regresiva a CSR, involuand zonele glomerulara si reticulata. in conditii de stress cea mai dezvoltata este zona fasciculata pentru ca secreta cortizol. In aceste perioade are loc o transformare progresiva: zonele reticulata si glomerulara se pliaza iar zona fasciculata creste. Zona glomerulara Celulele secretori sunt celule mici, cu citoplasma acidofila, cu rare picaaturi lipidice. Ele se organizeaza fie in cercuri fie in gramezi sau cercuri rasucite cu capilare intre ele. Rolul lor este secretia de mineralocorticoizi, dintre care cei mai importanti sunt aldosteronul si dezoxicorticosteronul.

Zona gloemrulara este o zona discontinua, fapt care este o caracteristica de specie. De asemenea, aceasta zona nu depinde de ACTH, activitatea celulelor sale fiind controlata in special de sistemul reninaangiotensina. Dovezi in acest sens au fosta aduse prin hippofizectomii sau administrare de substante care inhiba secretia de ACTH, care au dus la atrofierea zonelor fasciculata si reticulata, zona glomerulara ramanand nemodificata. Zona fasciaulata Zona fasciculata apare pe preparat ca fiind zona cea mai palida, alcatuita din cordoane de celule paralele care sunt separate prin capilare sangvine. In mod obisnuit, aceste cordoane sunt formate din doua siruri de celule paralele. Celulele sunt mai mari decat celulele din zona glomerulara, au citoplasma usor bazofila si un continut mare de picaturi lipidice care nu se vad in coloratie HE si deci aspectul lor este vacuolar, de unde si denumirea de spongiocite. Celulele au un aspect spongios, buretos, cu gaurele. Rolul acestor celule este de a secreta glucocorticoizi dintre care fac parte cortizolul si hormonii androgeni. Zona reticulata Apare pe preparat de MO ca fiind zona cea mai intunecata. Celulele sunt organizate in cordoane scurte ce se anastomozeaza intre ele si formeaza un reticul (retea ) in ochiurile careia se afla capilarele sangvine. Celulele sunt asemanatoare ca talie cu celulele zonei glomerulare, fiind mai mici decat cele din zona fasciculata. Ele au ciroplasma intunecata, acidofila, continand cantitati mari de lipofuscina. Rolul lor este secretia de hormoni androgeni slabi si putini glucocorticoizi. Ele secreta DHEA (dehidroepiandrosteron) si androsteron. La ME, indiferent de zona in care se afla, celula are aceleasi caaracteristici, cele ale unei celule secretoare de steroizi: continut mare de mitocondrii cu criste tubuloveziculare, mult REN. De asemenea, nu exista granule de secretie deoarece acesste celule au o secretie continua. Descarcarea produsilor de secretie are loc la nivelul membranei care ia contact cu capilarul sangvin prin difuziune. 67. Medulosuprarenala Este derivata din crestelee neurale. Ea apartine sistemului neuroendocrin difuz. Ca extindere, MSR ocupa 8-10% din volumul suprarenalei. Ea face parte din paraganglioni, fiind un paraganglion simpatic. Paraganglionul este o mica glanda endocrina care se asociaza cu SNV. Aceste formatiuni sunt formate din celule secretorii (cromafine) care sintetizeaza si secreta peptide si amine. Paraganglionii pot fi simpatici si parasimpatici. MSR este un paraganglion simpatic. MSR este un traductor neuroendocrin, ca si pineala. Dupa stimularea nervoasa specifica, prin intermediul fibrelor preganglionare celulele sunt stimulate si sintetizeaza si secreta catecolamine. Parenchimul MSR este organizat in gramezi sau in cordoane care se ramifica si formeaza o retea cu ochiuri largi in care se gasesc capilare si venule postcapilare. Parenchimul cuprinde doua tipuri de celule. Cea mai mare parte sunt celule cromafine (feocromocite) iar restul sunt celule ganglionare. Toate celulele sunt neuroni simpatici postganglionari dar celulele ganglionare mai prezinta prelugiri nervoase, fiind niste neuroni simpatici postganglionari, in timp ce feocromocitele nu mai au prelungiri. Celulele cromafine dau reactia cromafina: continutul granulelor de secretie, in prezenta unui agent oxidant, se oxideaza si polimerizeaza dand nastere unui compus colorat brun numit adrenocrom. Celulele cromafine au activitate de sinteza si prin urmare au citoplasma bazofila si aparatul de sinteza bine dezvoltat. De asemenea, in citoplasma exista si multe granule de secretie care contin in mod obligatoriu catecolamine si, pe langa acestea este posibil sa existe si cromogranine (care tin catecolaminele in vezicule), Ca2+ si ATP din citoplasma, encefaline (substante opioide) si dopamin- hidroxilaza. Exista doua tipuri de celule cromafine: adrenergice (>95%) si noradrenergice (putine). Aceste doua tipuri se deosebesc prin imunocitochimie, prin ME, diferentele existand la nivelule granulelor de secretie. La celulele adrenergice, granulele de secretie au un continut electronodens care ocupa toata granula de secretie. La celulele noradrenergice, continutul electronodens nu ocupa toata granula de secretie ci este situat excentric. 68. Paratiroidele Sunt glande vitale, prin rolul lor in homeostazia calciului.

Ele deriva din endoderm si adesea variaza ca forma, dimensiuni, numar si localizare. In mod normal se gasesc posterior de lobii tiroidieni, cuprinse in capsula glandei tiroide si deci apare riscul lezarii lor in timpul operatiei pe glanda tiroida. Sunt in numar de 4 (doua superioare si doua inferioare). Sunt localizate pe faa posterioar a lobilor tiroidieni . Au origine endodermal , i sunt vitale n organism pentru homeostazia Ca . Sunt n numr de 4 : 2 superioare i 2 inferioare . Pot varia ca mrime i form , i adesea sunt incluse n capsula tiroidei . Din momentul pubertii apar adipocite n gland i nr. lor crete cu vrsta ( reprezint 50-80 % din volumul glandei la vrsta de 40 de ani ) . Parenchimul este format din : grmezi celulare , cordoane i foliculi mici . Exist 2 tipuri de celule : principale i oxifile . 1. Celulele principale au talie mic , sunt cele mai multe , sunt rotunde , poligonale. - citoplasma are aspect vacuolar dat de incluziuni numeroase de glicogen i lipide . - au caracteristicile unor celule ce sintetizeaz i secret proteine . - au granule de secreie : mici ( mai mici de 200 nm ) i mari ( ntre 200 500 nm ) , care nu difer ntre ele . - granulele mici sunt localizate spre periferia celulei i coninutul lor este eliminat n mediul intern prin exocitoz . - granulele mari sunt localizate n plin citoplasm i reprezint depozitele de hormoni din celul . - rol : sinteza i secreia parathormonului ( hormon ce regleaz echilibrul fosfocalcic acionnd pe os i la nivel renal i intestinal ) . 2. Celulele oxifile sunt mai mari i puine . - citoplasma este intens acidofil cu numeroase mitocondrii . - rol : necunoscut din punct de vedere endocrin sunt inactive - apar ntr-un anumit moment n gland ( se vd dup vrsta de 5-7 ani ) - nr. lor crete progresiv cu vrsta : n perioada de senescen au o dispoziie nodulat tumor like . 69. Pancreasul endocrin Componenta endocrina: - 1,5% din volumul pancreasului - 2 componente: 1. insulele Langerhans = gramezi de celule endocrine 2. celule endocrine: - izolate - in grupuri mici printre celulele acinilor si canalelor excretorii 1.- numar mare la nivelul pancreasului: 1 milion concentrate spre coada; primeste o cota importanta din sangele arterial (20% din sangele pentru pancreas ajunge la nivelul insulelor). - circulatia arteriala: sistem vascular de tip portal = sistem port insulo-acinar; consta in : arteriole aferente care ajung la periferie, se capilarizeaza, iar capilarele iriga in cascada insulele; capilarele se strang in arteriole eferente care parasesc insulele si se capilarizeaza in jurul acinilor; - celulele insulare fac parte din celulele endocrine cu inervatie directa; acest lucru este valabil cam pentru 10% din celulele insulare; jonctiunile gap cupleaza celulele insulare (10%) Metode de imunocitochimie: 2 tipuri de celule endocrine: I.minore si II.majore. I.- celule secretoare de VIP - celule cu secretie mixta: enterocromatina - contin granule de secretie cu: serotonina, motilina, substanta P - sunt componente ale sistemului neuroendocrin difuz II.- celule secretoare de insulina si amilina (moduleaza actiunea insulinei) = celule B; sunt cele mai voluminoase celule din insule; se concentreaza la centrul insulei; - celule secretoare de glucagon = celule A; 25% din insule; predomina la periferie - celule secretoare de somatostatin = celule D; 5-10%; sunt la periferia insulei; au granule omogene putin dense - celule secretoare de polipeptid pancreatic = celule PP = celule F; la periferie sunt cele care se pot gasi in peretele acinilor si ductelor excretorii. Componenta exocrina: - este cea mai voluminoasa (peste 45% din volumul pancreasului)

- structural se organizeaza sub forma de glanda tubulo-acinoasa ramificata - functional se aseamana cu glanda parotida: secretia este de tip seros; se diferentiaza prin: - lipsesc celulele mioepiteliale - lipsesc ductele striate - alaturi de celulele secretorii se observa celulele centroacinoase care nu e altceva decat o portiune intraacinara a ductului intercalar - celulele din acini: - piramidale - au polaritate morfologica si functionala - la polul apical se gasesc granule de zimogen cu amestec de proenzime ce se activeaza in lumen - sistemul canalicular: - are ducte: a. intercalare b. interlobulare c. 2 canale pancreatice: Wirsung si Santorini - aspect structural: seamana cu cel biliar a. epiteliu simplu cubic si fibre de reticulina b. epiteliu simplu cilindric si tesut conjunctiv fibros c. idem b. + fibre musculare netede 70. Testiculul: structur, funcii Se dezvolta in cavitatea abdominala si apoi coboara in bursele scrotale, acest lucru fiind esential pentru generarea spermatozoizilor (este necesara o temperatura cu 2-3C mai mica decat tenperatura corpului). Cand acestea nu coboara, spermatozoizii nu sunt generati si apare sterilitatea (la om). Spre exemplu, la om testiculele coboara doar in perioada imperecherii. Ele ou forma ovoidala, diametrul longitudinal de 5 cm, latimea de 2,5 cm iar lungimea axului antero-posterior este de 3 cm. Greutatea medie este de 14 g dar exista variatii, in functie de talia individului etc. Cei doi poli, fata anterioara si fetele laterale sun acoperite de tunica vaginala (foita viscerala a peritoneului). Deci tunica vaginala este alcatuita dintr-un mezoteliu si o membrana bazala. Foita viscerala se muleaza si pe capul epididimului. Dupa tunica vaginala urmeaza albugineea care este o capsula fibroasa, inextensibila, formata din tesut conjunctiv, fibre de colagen si elastina cu dispozitie lamelara si fibre musculare netede rare. Posterior, tunica albuginee formeaza o ingrosare numita mediastinum testis (corpul Highmore) din care pornesc septuri conjunctive care devin incomplete in partea opusa mediastinului si care delimiteaza niste camarute, lobulii testiculari, ca niste trunchiuri de piramida cu baza mare spre tunica albuginee. Fiecare testicul are aprox. 250 lobuli. In fiecare lobul exista tubii seminiferi (1-4 / lobul). Ei au traseu foarte sinuos si intre ei exista tesut interstitial care reprezinta prox. 35% din volumul testicular. Tesutul interstitial este format dintr-o retea de tesut conjunctiv lax cu putine fibre de colagen si reticulina, fibroblasti si rare macrofage si mastocite. Prin acest tesut patrund vase de sange, capilare fenestrate cu diafragme. Mai exista vase limfatice, nervi si grupuri de celule endocrine (celulele Leydig) care secreta testosteron. Sub albuginee se vede tunica vasculosa care contine vase de sange cu calibru mult mai mare. Aceste vase trec de la un lobul la altul prin zona unde septurile conjunctive sunt incomplete. 71. esutul interstiial: descriere, rol 35% din vol testicul Tes conjunctiv lax Fibre de colagen, Fibroblasti, Macrofage, mastocite

Capilare fenestrate Limfatice,nervi Celule interstitiale - Leydig Celule Leydig Situate n esutul interstiial dintre tubi, dispuse n cuiburi de dimensiuni diferite, Poligonale citoplasm intens acidofil, vacuolata; nucleu mare, rotund, eucromatic, excentric -caract de cel secretorii de hormone steroizi (au ren, golgi,mitocondrii,picat lipidice,pigment lipocromic, -incluziuni cristaloide reinke) -in perioada fetala se dif si secreta testosteron apoi in L4-L8 involueaza, la nastere lipsesc sau sunt inactive(nu se dif de fibroblasti) iar la pubertate se dif si secreta din nou 95 % din testosteron (5% in CSR) sub infl LH.

72. Tubii seminiferi. Celula Sertoli: descriere, rol Sunt celule inalte, asezate pe un strat continuu pe MB iar polul apical ajunge pana in lumen. Faldurile laterale patrund intre celulele liniei germinative. Prin urmare este greu de urmarit conturul unei celule Sertoli. Intre doua celule Sertoli vecine se stabilesc jonctiuni nepermeabile care vor determina doua compartimente in care se gasesc celule germinative: compartimentul bazal (in care exista doar spermatogonii) compartimentul adluminal - spre lumen, in care se afla restul celulelor liniei seminale. Rolul celulelor Sertoli este de a constitui bariera sange-testicul. Aceasta bariera este necesara pentru a proteja celulele haploide de sistemul imun intrucat aceste celule prezinta pe suprafata alte antigene decat cele proprii organismului respectiv si ar putea fi distruse de componentele sistemului imun. Aspectul celulelor la MO: nucleul este in treimea bazala a celulei, are forma ovalara, triunghiulara sau neregulata si este eucromatic, cu nucleol evident. citoplasma este abundenta, acidofila, cateodata usor vacuolara. Aspectul la ME: in jurul nucleolului se vad doua mase de heterocromatina. citoplasma contine REN si RER bine dezvoltat, mitocondrii numeroase, alungite. Exista incluziuni lipidice, multi lizozomi, pigment de imbatranire - de lipofuscina. Mai exista niste formatiunicristaloide, corpii Charcot-Bottcher. La polul apical, citoscheletul este bine dezvoltat si se vad multe mmicrofilamente de actina si miozina. La polul apical, exista jonctiuni intre celulele Sertoli si spermatide care tin strans legate spermatidele de celulele Sertoli pana cand se diferentiaza in spermatozoizi imaturi. Cand diferentierea s-a terminat, jonctiunea se desface si, prin miscarile polului apical (format din microfilamente de actina si de miozina) spermatozoizii sunt eliminati in lumen. Dar corpii Reynolds (excesul de citoplasma al spermatidei ) raman legati de celula Sertoli si vor fi fagocitati. Rolu celulelor Sertoli: Au rol de suport si nutritie pentru celulele germinative. Celula Sertoli mai este numita si nursing cell deoarece prin intermediul ei ajung substantele nutritive din sange la celulele liniei seminale. Secreta fluidul din tubii seminiferi, necesar pentru mobilitatea si nutritia spermatozoizilor. Secreta ABP care are rol in concentrarea testosteronului in epiteliul seminifer. Acesta secretie este influentata de FSH. Fagociteaza corpii reziduali si celulele germinative moarte. Asigura eliberarea spermatozoizilor in lumen.

Secreta mici cantitati de hormoni estrogeni. Celulele Sertoli nu se divid in perioada reproductiva. Ele confera rezistenta la infectii, iradiere etc. Exista si tubi seminiferi aspermatogeni, mai numerosi o data cu inaintarea in varsta. Ei predomina la batrani. Acesti tubi sunt alcatuiti numai din celule Sertoli. Celulele Sertoli si in partea distala a tubului seminifer unde acesta se ingusteaza si apoi se continua cu tubii drepti 73. Spermatogeneza Spermatogeneza Spermatogeneza cuprinde trei etape: spermatocitogeneza (formarea spermatocitelor) spermiogeneza (formarea spermatozoizilor) spermiere (eliberarea spermatozoizilor in lumenul tubului seminifer) In timpul etapelor spermatogenezei exista o cariokineza completa (de la o etapa la alta, nucleii celulelor se separa complet) dar exista o citokineza incompleta (intre celulele de un fel exista punti de citoplasma). Aceste punti au rolul de a sincroniza diferentierea celulelor care are loc in valuri de aceeasi generatie. La om diferentierea in valuri se face pe generatii diferite in acelasi tub seminifer. O spermatogonie A intra in procesul de diferentiere si diviziune la un moment dat. Toate celulele ce rezulta din aceasta spermatogonie se vor divide toate in acelasi moment datorita prezentei puntilor citoplasmatice. Insa nu toate spermatogoniile A intra in acelasi moment in diviziune. Vor exista prin urmare valuri de celule aflate in diferite etape de diferentiere in acelasi tub seminifer. spermiogeneza reprezinta transformarea spermatidelor in spermatozoizi. Initial, spermatidele sunt rotunde, cu diametrul de 6 m,fiind cele mai mici celule din linia seminala. Modificarile care urmeaza au loc concomitent dar, din motive didactice, le impartim in etape: Formarea acrozomului Aparatul Golgi este bine dezvoltat. El da nastere la macrovezicule care vor fuziona si vor da nastere unei vezicule mai mari care se ataseaza la suprafata dinspre aparatul Golgi a nucleului. Aceasta vezicula se numeste vezicula acrozomala. In continuare, aparatul Golgi sintetizeaza macrovezicule care se ataseaza la vezicula acrozomala. Ea va creste si va incepe sa se muleze pe suprafata nucleuluui. In final va acoperi 2/3 din supraafata nucleului si se va numi acrozom. Acrozomul contine enzime hidrolitice care au rolu de a digera zona pellucida si de a patrunde in nucleul ovulului spre a fuziona cu materialul genetic feminin. Formarea flagelului Initial centriolii migreaza in partea opusa aparatului Golgi. Centriolii vor sintetiza microtubuli care se vor asambla si vor forma in final flagelul. Modificarea nucleului Initial nucleul este central si rotund. Apoi el va deveni excentric, de forma discoidala (turtit antero-posterior) iar cromatina se va condensa foarte mult. Din nucleul initial, eucromatic, se obtine un nucleu tahicromatic, care contine numai heterocromatina si, uneori, niste vacuole interne. Mitocondriile migreaza si se dispun in portiunea initiala a flagelului. Ele se dispun intr-un singur rand, cap la cap, helicoidal. Dupa aceea, excesul de citoplasma este indepartat, spermatozoizii formati fiind eliberati in lumen iar din excesul de citoplasma formandu-se corpii reziduali Reynolds care vor fi fagocitati de celulele Sertoli. La inceput, spermatozoidul este imatur. El are 65-70 m lungime. El are urmatoarea structura: cap - contine: nucleul foarte condensat, avand forma in functie de specie acrozomul membrana plasmalemala gatul - contine 1 centriol flagelul - are trei parti:

piesa mijlocie - are aceeasi lungime ca si capul (aprox 5 m) piesa rpincipala - are aprox. 50 m, fiind cea mai mare piesa terminala - are aprox. 5 m. Pe toata lungimea flagelului exista axonema alcatuita din 9 perechi de microtubuli periferice si o pereche centrala. La partea terminala, peste axonema vine membrana plasmatica. Peste piesa principala vine un invelis fibros format din mai multe coloane (ca niste coaste). La piesa mijlocie, se gaseste mai intai axonema, apoi invelisul fibros, teaca mitocondriala si apoi plasmalema. In sindromul Kartagena?? apar defecte la nivelul microtubulilor. Apar spermatozoizi imobili si apare sterilitatea. Dar microtubulii intra si in structura cililor, deci persoana va avea si afectiuni respiratorii. 74. Epididimul i canalul deferent Canalul epididimal se formeaza prin unirea tubilor eferenti intr-unul singur. El are traiect foarte intortocheat. El formeaza corpul si coada epididimului. Intins, ar avea o lungime de 5 m. Diametrul tubului creste spre coada epididimului: initial are un diametru de 150 m iar in final are diametrul de 400 m. Este captusit de un epiteliu pseudostratificat care contine celule bazale mici (celule de inlocuire) si celule principale care sunt inalte in partea initiala (80 m) iar in partea finala sunt mai scunde (40 m). La polul apical ei prezinta stereocili. Canalul epididimal are mai multe roluri: asigura absorbtia fluidului testicular (absorbindu-se aici 90% din fluidul testicular) secreta glicoproteine cu rol nutritiv pentru spermatozoizi. In partea initiala a canalului exista 1-3 randuri de fibre musculare netede care au contractii ritmice. In partea finala a canalului contractia este redusa. Aici se depoziteaza spermatozoizii aprox. 12 zile si se matureaza pana devin fertili. Canalul (ductul) deferent este continuarea epididimului si el intra in alcatuirea cordonului spermatic. El ajunge in veciantatea prostatei si in partea terminala are o dilatatie numita ampula ductului deferent. Are: Mucoasa epiteliu pseudostratificat nalt cu stereocili Lamina propria bogata in fb elastice Musculara in 3 straturi Adventitia

75. Veziculele seminale i prostate Veziculele seminale Mucoasa epiteliu cilindric - pseudostratificat, mucoasa cu pliuri Lamina propria tes conj lax Delim compartimente cu aspect de fagure Musculara 2 straturi CI si LE Adventitia tes conj lax 5cm, tub incolacit(15cm), lumen neregulat ,rer, golgi ,granule secretie, pic lipidice, pigm lipocrom,secretie galbuie ph alcalin cu fructoza(sursa energie pt spermatozoizi), pigment fluorescent puternic UV. Prostata Capsula fibroelastica Parenchim glande tubulo-alveolare simple sau compuse,3 tipuri de glande care se deschid in uretra mucoase,submucoase(fara ducte se deschid direct in uretra prost) si principale 30-50 gld cu 15-30 ducte(se desch prin ducte, se poate forma adenocarcinom) Dispuse concentric in jurul uretrei prostatice

Epiteliu cuboidal sau cilindric In lumen cu varsta apar calcificari - CORPORA AMYLACEEA Stroma bogat n fibre musculare netede (fibromuscular). Cu inaintarea in varsta apare nisip prostatic=condensari glicoproteice=calcifiate Secretie incolora, ph acid:acid citric, enzyme proteolitice,fosfataza acida Glande bulbouretrale denumite si glandele Cowper, sunt organe in forma de para, situate pe partile laterale ale uretrei, in regiunea inferioara a prostatei. Aceste glande produc un lichid clar, alunecos, ce se varsa direct la nivelul uretrei, acest lichid are rolul de a lubrefia uretra si de a neutraliza resturile de aciditate ce pot fi prezente la nivelul uretrei secundare resturilor de urina de la acest nivel. rol n diluarea spermei si facilitarea expulzarii acesteia n momentul ejacularii. Fiecare lobul(det de invaginari ale capulei fibroase +fb musc striate) al glandei este format din acini, care sunt tapetati de un epiteliu cilindric simplu. 76. Organizarea general a ovarului Aparatul genital feminin este format din: ovar, tuba uterina, uter, vagin si glande anexe. ORGANIZAREA GENERALA A OVARULUI Ovarul are doua componente: corticala, de culoare roz-cenusie si medulara, de culoare rosuintens. Microscopic, de la exterior spre interior, ovarul este format din: epiteliu de acoperire, albugineea ovarului, corticala si medulara. Corticala lipseste in dreptul hilului; la acest nivel, epiteliul de acoperire se continua cu mezoteliul peritoneal. 1. Epiteliul de acoperire se numeste impropriu epiteliu germinativ Waldayer deoarece s-a crezut initial ca in el se formeaza celulele germinative primordiale. El variaza ca aspect dupa varsta.: pana la pubertate este simplu cilindric, in perioada fertila a femeii este simplu cubic, iar dupa menopauza este simplu pavimentos. Aspectul epiteliului nu variaza sub influenta hormonilor. Celulele au citoplasma putina. Nucleul se adapteaza formei (ovali, rotunzi aplatizati) si este tahicromatic. In acest epiteliu se pot distinge celule epiteliale care degenereaza chistic rezultand microchisturi paraovariene care au tendinta sa se desprinda de suprafata ovarului, ramanand legate de suprafata printr-un pedicul fin. Aceste microchisturi nu altereaza functia organului. Ele pot sa ramana ca atare sau pot sa degenereze calcar. 2. Albugineea e considerata un fel de capsula alcatuita din tesut conjunctiv fibros cu rol protector. Nici ea nu e influentata de hormoni. In anumite momente si la anumite femei, albugineea poate sa sufere fenomenul de scleroza pasagera (ingrosare), afectand ovulatia. Foliculul ia contact cu albugineea, care se subtiaza si are loc ovulatia cu ruperea albugineei. Daca ea e sclerozata, nu se produce ovulatia si se pot forma chiar macrochisturi. 3. Corticala are aspectul cel mai heterogen datorita foliculilor pe cale de crestere. Pana la pubertate contine doar foliculi primordiali, intre pubertate si menopauza toate tipurile de formatiuni parenchimatoase, iar dupa menopauza are doar tesut fibros si se reduca ca dimensiuni. Este formata din stroma si parenchim. a. Stroma e un tesut conjunctiv lax cu functii speciale: tesut conjunctiv lax spino-celular, cu predominanta celulara, putina substanta fundamentala si fibre de reticulina. Fibroblastele din acest tesut au particularitati functionale: sunt foarte sensibile la actiunea gonadotropilor si a hormonilor ovarieni. Ele se dispun in vartejuri in jurul formatiunilor parenchimatoase. Sub actiunea hormonilor, fibroblastele se pot diferentia pe trei directii: i. se transforma in celule tecale interne (celule endocrine in teaca foliculului care secreta androgeni pana la androstendion) ii. se transforma in miofibroblaste formand teaca externa foliculara; contractilitatea lor are un rol important in ovulatie iii. se transforma in glanda interstitiala a ovarului, care secreta estrogeni si progesteron, dar care exista doar la animale, nu si la om. b. Parenchimul este format din foliculi ovarieni, corpi luteali si corpi albicans. Foliculii ovarieni sunt in numar de 400.000, din care doar 400-500 se maturizeaza (foliculi evolutivi), iar ceilalti sufera procesul de

atrezie (foliculi involutivi). Foliculii evolutivi sunt de patru feluri: primordiali, primari (unilamelari si multilamelari), secundari (veziculari si antrali) si maturi (de Graaf). 4. Medulara este zona cea mai bine vascularizata, este acoperita, cu exceptia hilului, de corticala si este formata din tesut conjunctiv lax in care se gasesc: vase de sange (artere helicine, plexuri venoase dilatate si vase limfatice), fibre musculare netede diseminate, fibre nervoase amielinice cu rol senzitiv (anexita doare), celule deciduale (celule mari cu glicogen), celule interstitiale Berger si, uneori, vestigii ale canalului Wolff. 77. Foliculul matur de Graaf Dintre foliculii anteriori, la fiecare ciclu ovarian se selecteaza un singur folicul care se va matura. Acest folicul este cel mai mare dintre toti foliculii. El are un diametru de 5 mm. El are o structura polara: la un pol se afla ovocitul iar la celalalt pol se afla antrul folicular. Ovocitul este cuprins in cumulus oophorus, printre celulele granuloasei foliculare. Ovocitul are un diametru de 130 m, este inconjurat de zona pellucida si de corona radiata si are toate caracteristicile morfologice ale ovocitului din stadiul anterior. Granuloasa foliculara se subtiaza, ajungand la 5-6 randuri de celule, deoarece inceteaza diviziunile celulare si, prin cresterea cantitatii de lichid folicular si implicit cresterea antrului folicular, are loc alunecarea celulelor granuloasei foliculare unele pe langa altele si astfel are loc micsorarea numarului de straturi. Este prezenta membrana Slavianski si teaca interna si cea externa. Intr-o etapa urmatoare, foliculul migreaza aproape de suprafata ovarului, ia contact cu albugineea si se formeaza stigma, proces care are loc atunci cand ovocitul impreuna cu zona pellucida si corona radiata se desprind de granuloasa foliculara, cu 2-3 ore inainte de ovulatie. Ovulatia reprezinta procesul de eliminare a ovocitului II, in fiecare luna, alternanad de la un ovar la altul, in trompa uterina. Pot avea loc si ovulatii spontane. Ele pot fi produse de medicamente precum Clomifen, de stress, poluare, anticonceptionale oprite brusc. In caz ca intr-o zi femeia a uitat sa ia anticonceptionalele, a doua zi ea trebuie sa ia doza dubla. Ovulatia are loc in ziua a 14-a a ciclului ovarian. Dupa ovulatie nu mai pot avea loc ovulatii spontane, deoarece apare corpul galben care secreta progesteron care impiedica maturarea unui alt folicul. La ovulatie, la nivelul ovarului au loc descarcari de histamina, vasopresina si acumulari de progesteron in lichidul folicular. Progesteronul va activa plasminogenul care se va transforma in plasmina care va duce la permeabilizarea membranei lizozmale. Aceasta permeabilizare va permite eliberarea colagenazei, enzima foarte importanta in slabirea peretelui folicular. Concomitent, din interiorul foliculului se exercita o presiune datorita contractiei miofibroblastelor (care are loc sub actiunea histaminei) si care, impreuna cu actiunea colagenazei, va duce la ruperea foliculului la zona de contact cu albugineea. Ovocitul II va fi captat de trompa uterina. Ceilalti foliculi, din totalul de 18-20 foliculi ce incep procesul de maturare la fiecare ciclu ovarian, vor involua prin atrezie foliculara. Atrezia foliculara se face diferit in functie de tipul de folicul: pentru foliculii mici (primordiali, primari unilamelari si primari multilamelari mici) aceasta se face in doua etape: are loc involutia ovocitului pana dispare are loc apoi degenerescenta granuloasei pana dispare si ea complet pentru foliculii mari (foliculi primordiali multilamelari cu mai mult de 6 randuri ale granuloasei si foliculi secundari), involutia cuprinde mai multe etape: involutia pana la disparitie a ovocitului I in locul lasat liber de disparitia ovocitului apare zona pellucida care se ingroasa si se pliaza. in afara zonei pellucida, granuloasa degenereaza, se detaseaza de MB, iar celulele dispar asincron. Prin urmare exista spatii libere in granuloasa degenerata.

teaca interna se hipertrofiaza. Unele din celulele tecii interne se pot detasa de la nivelul foliculului si vor forma in stroma conjunctiva insule ce reprezinta glandele interstitiale ale ovarului ce secreta doar hormoni androgeni 78. Foliculii ovarieni evolutivi Foliculul primordial Foliculii primordiali sunt cei mai numerosi. La nastere exista 400.000 foliculi primordiali in cele doua ovare. In viata intrauterina au loc fenomene de atrezie foliculara prin apoptoza. Aceste fenomene pot exista si in momentul nasterii, si in timpul sarcinii si la pubertate si la intrarea la menopauza, adica in toate cazurile in care se schimba profilul hormonal al organismului. In timpul sarcinii, corpul galben si din L5 placenta secreta hormoni ovarieni, iar la nastere aceasta secretie dispare. Foliculii primordiali sunt formati din ovocitul I si un singur rand de celule foliculare. Ovocitul I are un diametru de 25-30 m, un nucleu excentric, eucromatic, cu nucleol vizibil (deoarece cromozomii nu sunt spiralizati inca). Citoplasma este usor acidofila si are un aspect fin granular. La ME se observa mitocondrii mici, RE, cateva zone Golgi, toate organitele fiind dispuse in jurul nucleului. Membrana prezinta rari microvili. In jurul ovocitului I sunt dispuse celulele foliculare care sunt celule epiteliale turtite, cu citoplasma putina si care stabilesc intre ele jonctiuni de tip desmozom. Aceste celule sunt asezate pe MB ce separa foliculul avascular de stroma conjunctiva. Pe parcursul cresterii foliculare creste ovoictul, cresc elementele epiteliale, cresc elementele conjunctive. La inceput creste mai mult ovocitul iar in a doua jumatate cresc mai mult celulele foliculare si tecile conjunctive. In final, ovocitul va ajunge pana la 130 m. Foliculul primar unilamelar Foliculul primar unilamelar este un pic mai mare decat foliculul primordial. Ovocitul are un diametru de aprox. 50 m. Ovocitul se incarca de citoplasma acidofila si cu granulatii (incluziuni de glicogen). La ME se observa ca organitele celulare cresc ca numar si se hipertrofiaza. Mitocondriile se disperseaza in toata citoplasma, aparatul Golgi se dispune in ectoplasma periferica si creste numarul de microvili de pe membrana. Celulele foliculare sunt de forma cubica, sunt atasate unele de altele prin desmozomi si sunt asezate pe MB care separa foliculul de stroma conjunctiva. Foliculul primar unilamelar este si el avascular. Foliculul primar multilamelar (plin, preantral) Ovocitul I creste foarte mult in dimensiuni. El ajunge la un diametru de 125-135 m. Prezinta o citoplasma abundenta, cu multe incluziuni de glicogen. Mitocondriile sunt hipertrofiate si dispuse in toata citoplasma. REN si RER este si el hipertrofiat. Aparatul Golgi este hipertrofiat si dispus in ectoplasma. Nucleul creste si el si de acum se va numi vezicula germinativa iar nucleolul se va numi pata germinativa. Membrana prezinta multi microvili. In jurul ovocitului I apare o zona foarte acidofila numita zona pellucida. Ea este alcatuita din glicoproteine secretate de ovocit se de celulele foliculare. La ME, zona pellucida are un aspect striat, striurile fiind formate de unirea microvililor ovocitului cu prelungirile celulelor foliculare din primul rand. In afara zonei pellucida, celulele foliculare se inmultesc si se dispun pe mai multe straturi. Se constituie astfel granuloasa foliculara. Granuloasa foliculara este alcatuita din celule mari, poligonale, cu caractere morfologice de celule secretoare de hormoni steroizi. Ele contin picaturi lipidice, mitocondrii cu criste tubuloveziculare si cantitati importante de REN. Intre celulele granuloasei se stabilesc jonctiuni desmozomale si jonctiuni gap. Granuloasa foliculara nu este niciodata vascularizata. In membrana unor celule ale granuloasei se exprima receptori pentru FSH. Numarul receptorilor creste progresiv ajungand la 1.500 receptori / celula. Dar nu toate celulele prezinta receptori pentru FSH. O data ajuns mesajul la o celula cu receptori, acesta se transmite prin intermediul jonctiunilor gap la toate

celulele din granuloasa. FSH induce procesul de aromatizare a androstendionului la estriol, proces care are loc numai in celulele granuloasei cu ajutorul unei enzime, aromataza, care este activata de FSH. In afara granuloasei foliculare incepe diferentierea tecilor. Prima teaca, interna, este formata din cateva straturi concentrice de fibroblaste fusiforme cu caracter de celule secretorii de hormoni steroizi. Ele secreta androstendionul. Ele au receptori pentru LH care stimuleaza secretia de androstendion. A doua teaca, externa, este alcatuita din miofibroblaste. Ea contine numeroase vase de sange, in special capilare, care penetreaza si teaca interna, fara sa o depaseasca si formeaza plexuri capilare in jurul folicului. In aceasta perioada se diferentiza si membrana Slavianski care in acest stadiu este discontinua. Ea este de fapt MB a epiteliului folicular devenit acum granuloasa foliculara. La MO, limita dintre teci este greu vizibila, limita intre teaca interna si stroma este de asemenea dificila dar limita dintre teaca interna si granuloasa este usor vizibila. Cand granuloasa foliculara ajunge la 6-12 randuri celulare, ea incepe sa secrete estrogeni. Androstendionul, precursor al hormonilor estrogeni, este sintetizat in celulele tecii interne. El treverseaza membrana Slavianski si patrunde in celulele granuloasei foliculare. La acest nivel este activata aromataza in prealabil, de catre FSH. Daca activarea aromatazei de catre FSH nu a avut loc, androstendionul insusi va activa aromataza, insa doara atunci cand este in cantitati mici. Prin activarea aromatazei, androstendionul este transformat in estriol. Daca exista insa cantitati mari de androstendion, acesta va inhiba aromataza, activarea ei facanduse doar de catre cantitati mici de androgeni. Prin inhibarea aromatazei se acumuleaza 5androgeni care nu mai pot fi transformati in estriol si foliculul devine atretic. Succesul unui folicul de a se matura depinde de capacitatea lui de a converti mediul androgenic in mediu estrogenic. Din 20 de foliculi care intra in procesul de maturare la fiecare ciclu ovarian, unul singur ajunge la maturare. Foliculul primar multilamelar secreta estrogeni si lichid folicular. Ambele sunt secretate de catre granuloasa foliculara. Lichidul folicular se va acumula intre celulele granuloasei, se disociaza granuloasa, si se formeaza niste vacuole, cavitati cu lichid folicular, acidofile in jurul carora celulele foliculare se dispun radiar. Acestea, impreuna cu vacuola de lichid folicular, alcatuiesc corpii Call-Exner. Pe masura ce lichidul folicular se secreta, cavitatile cresc, unele vor conflua, devin din ce in ce mai mari, iar prin confluenta tuturor vacuolelor se formeaza o cavitate unica, antrul folicular. In acest stadiu avem de a face cu in folicul secundar, vezicular, antral. Foliculul secundar (vezicular, antral) Granuloasa foliculara prezinta caracteristicile descrise mai inainte. Ovocitul I are un diametru de 130 m, nucleu este vezicula germinativa iar nucleolul este pata germinativa. Ovocitul I prezinta toate celelalte caracteristici enumerate mai inainte. In jurul ovocitului I se afla zona pellucida. Pe masura ce se formeaza antrul folicular se va forma si corona radiata, care va ramane legata de granuloasa foliculara prin discul proliger. Cumulus oophorus este o formatiune formata din ovocit, impreuna cu zona pellucida, corona radiata, granuloasa foliculara si discul proliger. Lichidul folicular contine: estrogeni, androgeni, FSH, LH si putin progesteron (apare inainte de ovulatie). De asemenea, el mai contine glicozaminoglicani si proteine de reglare a sintezei de hormoni steroizi. Granuloasa foliculara este separata de teaca interna prin membrana Slavanski. La exterior se gasesc teaca externa si teaca interna foliculara. 79. Corpul galben Structurile epiteliale si conjunctive ramase in corticala ovarului dupa expulzarea ovocitului se organieaza intr-o formatiune cu rol endocrin numita corp galben (luteinic), denumire ce se datoreaza pigmentului ce se acumuleaza in celulele sale si care este de culoare galbena. La ovulatie se expulzeaza ovocitul si lichidul folicular. Prin urmare, peretii colabeaza, se pliaza, si dau un aspect policiclic, cu multe indentatii.

Evolutia corpului galben cuprinde 3 perioade importante: 1. perioada de luteinizare 2. perioada de vascularizatie 3. perioada de regresie Perioada de luteinizzare In momentul in care foliculul matur a expulzat ovocitul, se deschid vasele de sange care fac sangele sa extravazeze si va patrunde in antrul folicular. Sangele se va coagula si se va forma un cheag. Cheagul va fi invadat de tesut conjunctiv si se va forma un cheag invadat de tesut conjunctiv. Granuloasa foliculara si si teaca interna sufera procese de luteinizare. Granuloasa luteinica va reprezenta 80% din parenchimul corpului galben iar celulele tecale luteinice vor reprezenta 20% din parenchimul corpului galben. Diferentele intre cele doua tipuri de celule luteinice constau in aceea ca celulele granuloase sunt de 2,3 ori mai mari decat celelalte, avand un diametru de 50-60 m fata de 1520 m cat au celulele tecale. De asemenea, citoplasma celulelor granuloase este mai palida, in timp ce citoplasma celulelor tecale este mai densa, mai intens acidofila. Luteinizarea este un proces ce cuprinde mai multe etape. Mai intai are loc hipertrofierea celulelelor (cresc in dimensiuni), apoi are loc hipertrofierea organitelor, aparand multe mitocondrii cu criste tubulo-veziculare, REN, RER, aparat Golgi si numeroase picaturi lipidice. Apoi celulele se incarca cu un pigment de culoare galbena (luteina). Perioada de vascularizatie Vasele de sange de la nivelul tecii interne patrund in granuloasa luteinica si vor apare lacuri sangvine in granuloasa luteinica. Perioada de regresie Regresia se face diferentiat, in functie de aparitia sau nu a unei sarcini. Daca nu apre o sarcina, corpul galben se va numi corp galben menstrual, catamoenial si va incepe sa involueze in ziua a 10-14-a de la formare. Daca apare o sarcina, corpul galben va exista in corticala ovarului pana in L6, cand va incepe sa involueze dar nu va disparea de tot. El are dimensiunile de 2, 3 ori mai mari decat un folicul matur si secreta estrogeni, progesteron (care este miorelaxant) si relaxina (care se secreta doar in sarcina si are rol de a facilita imbibitia apoasa a articulatiilor bazinului, in special a simfizei pubiene). Corpul galben de sarcina involueaza dinspre cheagul din centru catre granuloasa luteinica si teaca, inlocuind celulele granuloasei si celulele tecale cu bandelete de tesut conjunctiv bogat in fibre de colagen. Inainte de inlocuire, nucleii celulelor luteinice devin picnotici si se incarca in exces cu pigment luteinic. Treptat se va forma in locul corpului galben, corpul albicans (alb de la fibrele de colagen) care apoi sufera o degenerescenta hialina si in final rezulta o structura amorfa care nu fixeaza nici un coloarant (nu are tinctorialitate). El formeaza o cicatrice la suprafata ovarului.

80. Clasificarea foliculilor evolutivi. 81. Evenimente care se produc in foliculul matur in apropierea si in timpul ovulatiei. Dintre foliculii anteriori, la fiecare ciclu ovarian se selecteaza un singur folicul care se va matura. Acest folicul este cel mai mare dintre toti foliculii. El are un diametru de 5 mm. El are o structura polara: la un pol se afla ovocitul iar la celalalt pol se afla antrul folicular. Ovocitul este cuprins in cumulus oophorus, printre celulele granuloasei foliculare. Ovocitul are un diametru de 130 m, este inconjurat de zona pellucida si de corona radiata si are toate caracteristicile morfologice ale ovocitului din stadiul anterior.

Granuloasa foliculara se subtiaza, ajungand la 5-6 randuri de celule, deoarece inceteaza diviziunile celulare si, prin cresterea cantitatii de lichid folicular si implicit cresterea antrului folicular, are loc alunecarea celulelor granuloasei foliculare unele pe langa altele si astfel are loc micsorarea numarului de straturi. Este prezenta membrana Slavianski si teaca interna si cea externa. Intr-o etapa urmatoare, foliculul migreaza aproape de suprafata ovarului, ia contact cu albugineea si se formeaza stigma, proces care are loc atunci cand ovocitul impreuna cu zona pellucida si corona radiata se desprind de granuloasa foliculara, cu 2-3 ore inainte de ovulatie. Ovulatia reprezinta procesul de eliminare a ovocitului II, in fiecare luna, alternanad de la un ovar la altul, in trompa uterina. Pot avea loc si ovulatii spontane. Ele pot fi produse de medicamente precum Clomifen, de stress, poluare, anticonceptionale oprite brusc. In caz ca intr-o zi femeia a uitat sa ia anticonceptionalele, a doua zi ea trebuie sa ia doza dubla. Ovulatia are loc in ziua a 14-a a ciclului ovarian. Dupa ovulatie nu mai pot avea loc ovulatii spontane, deoarece apare corpul galben care secreta progesteron care impiedica maturarea unui alt folicul. La ovulatie, la nivelul ovarului au loc descarcari de histamina, vasopresina si acumulari de progesteron in lichidul folicular. Progesteronul va activa plasminogenul care se va transforma in plasmina care va duce la permeabilizarea membranei lizozmale. Aceasta permeabilizare va permite eliberarea colagenazei, enzima foarte importanta in slabirea peretelui folicular. Concomitent, din interiorul foliculului se exercita o presiune datorita contractiei miofibroblastelor (care are loc sub actiunea histaminei) si care, impreuna cu actiunea colagenazei, va duce la ruperea foliculului la zona de contact cu albugineea. Ovocitul II va fi captat de trompa uterina. 82. Trompa uterin Trompa uterina Este un organ pereche, cavitar, localizat in cavitatea peritoneala, dispus lateral de uter si medial de ovar. D.p.d.v. anatomic prezinta 4 rediuni: zona infundibulara zona ampulara zona istmica zona intramurala Trompa uterina prezinta si 2 orificii prin care comunica: cu cavitatea peritoneala - in zona infundibulara cu cavitatea uterina - ostiumul tubar D.p.d.v. histologic peretele are trei tunici: mucoasa musculara seroasa Mucoasa Prezinta numeroase falduri sau pliuri longitudinale care umplu lumenul si ii dau un aspect labirintic. Aceste falduri se ramifica dar nu se anastomozeaza, astfel incat fenestrele dintre falduri comunica intre ele. Acesta este un element de diagnostic diferential intre trompa uterina si vezicula seminala unde faldurile se anastomozeaza si fenestrele nu mai comunica intre ele. Faldurile sunt lungi si dese in zona infundibulara si se reduc ca numar in zona istmica. Ele dispar in zona intramurala unde intalnim o mucoasa aproape neteda. Aceste falduri au rol in deplasarea ovulului sau zigotului catre cavitatea uterina. Mucoasa contine un epiteliu si un corion (lamina propria). Epiteliul contine trei tipuri de celule:

Celulele ciliate - cilii lor vin in contact cu lumenul. Aceste celule predomina in faza foliculara, cilii dezvoltandu-se sub actiunea astrogenilor. Cilii au rolul de a deplasa lichidul de la suprafata mucoasei, impreuna cu ovulul sau zigotul. Ei faciliteaza si deplasarea spermatozoizilor pana la zona ampulara. Celulele secretorii - sunt mai scurte, au polul apical rotunjit. Ele nu vin in contact cu lumenul in faza foliculara cand numarul lor este si foarte redus. Ele cresc insa ca numar in faza luteinica si intra in contact cu lumenul deoarece celulele ciliate se reduc ca inaltime. Celulele intercalate - vin in contact cu MB dar nu ajung niciodata in contact cu lumenul. Ele sunt precursori ai celulelor secretorii in care se vor transforma in timpul fazei luteinice. Celulele secretorii produc un lichid care are rol in: capacitatia spermatozoizilor troficitatea oului sau ovulului transportul ovulului sau al zigotului Prin urmare, participa la transportul oului sau ovulului urmatoarele elemente: cilii celulelor ciliate faldurile mucoasei musculara, prin miscarile sale peristaltice Corionul este format din tesut conjunctiv lax bogat vascularizat dar fara glande. Vasele sunt mari, artere sau vene, care in timpul ovulatiei devin hiperemice, turgescente, conferind trompei uterine un grad mare de distensibilitate si o reducere a motilitatii ei care este necesara pentru a se putea aplica pe ovar pentru a capta ovulul. Tunica musculara Este alcatuita din muschi neted dispus in doua straturi: circular intern si longitudinal extern. Tunica musculara este mai groasa in zona intramurala si istmica si este mai subtire in zona ampulara si infundibulara. Ea ajuta la deplasarea oului sau ovulului si a spermatozoizilor. Seroasa Este alcatuita din spiteliu simplu pavimentos si tesut conjunctiv bogat vascularizat. De fapt seroasa este alcatuita din mezoteliul peritoneal. Rolurile trompei uterine Trompa uterina preia ovocitul II in ovulatie. Acesta poate fi fertilizat in zona ampulara, caz in care el isi va definitiva a doua diviziune meiotica si se va forma, prin unirea cu spermatozoidul, zigotul (oul). In trompa uterina incepe segmentatia oului timp de 4-5 zile Dupa 4-5 zile, prin ostium, oul va fi impins in cavitatea uterina unde el va nida. La nivelul trompei uterine se poate implanta oul segmentat. Aceasta se poate intampla din mai multe cauze: dupa anexite acute netratate, care s-au cronicizat si au dus la micsorarea sau chiar astuparea ostiumului datorita malformatiilor trompui uterine (lumen prea ingust, foarte lungi, foarte inalte sau infantile) Daca implantarea s-a facut in zona istmica sarcina nu se dezvolta mai mult de 2-3 saptamani dupa care trompa se rupe, apare hemoragia si este necesara interventia chirurgicala de urgenta. Daca implantarea se face in zona ampulara sau infundibulara sarcina se poate dezvolta 2-3, maxim 4 luni dupa care se produce avort prin ruptura de trompa uterina sau evacuare in cavitatea peritoneala, in ambele cazuri existand hemoragie si necesitand interventia chirurgicala de urgenta. 83. Uterul - organizare structural Uterul Este un organ cavitar, situat inapoia vezicii urinare si in fata rectului. El are forma de para cu varful in jos. D.p.d.v. anatomic i se descriu mai multe regiuni: corpul uterin istmul uterin colul uterin D.p.d.v histologic corpul si istmul uterin au structura asemanatoare iar colul uterin are structura diferita. La nivelul corpului se deschid cele doua ostiumuri tubare. Portiunea dintre cele doua ostiumuri se

numeste fundul uterin si la acest nivel peretele este mai subtire. De aceea, in aceasta zona peretele se poate rupe foarte des in timpul chiuretajelor. Corpul si istmul uterin Au peretele format din trei tunici: mucoasa = endometru musculara = miometru seroasa = perimetru Miometrul Este format din fibre musculare netede dispuse in 3 straturi: stratul intern - fibre musculare netede dispuse circular si longitudinal stratul extern - fibre musculare netede dispuse de asemenea circular si longitudinal stratul mijlociu - fibre musculare netede oblic spiralate. In acest strat se gasesc arterele si venele care alcatuiesc reteaua vasculara arcuata. Acestor vase le lipseste adventicea, deci tunica musculara a vasului se continua cu fibrele musculare netede ale miometrului. Aceasta particularitate are rol in oprirea foarte rapida a hemoragiei dupa nastere, dupa interventii chirurgicale etc. Perimetrul Este format din mezoteliul peritoneal (epiteliu simplu pavimentos) si tesut conjunctiv dens 84. Endometru: topografie si modificarile sub actiunea hormonilor ovarieni Endometrul Este alcatuit dintr-un epiteliu si corion. Epiteliul se imparte in: epiteliu de acoperire - epiteliu simplu cilindric epiteliu glandular - este o extensie a epiteliului de acoperire la nivelul glandelor uterine (cripte uterine) care reprezinta invaginari ale epiteliului in corion. Aceste glande sunt simple, tubulare drepte, rareori fiind ramificate si daca sunt ramificate aceasta se intampla numai in portiunea profunda endometrului. Corionul este format din tesut conjunctiv lax spinocelular bogat vascularizat si inervat. Portiunea bazala a endometrului reprezinta 1/4 din grosimea totala a endometrului (2 mm din 8-9 mm). Aceasta portiune alcatuieste endometrul bazal si nu este sensibila la actiunea hormonilor ovarieni, deci nu sufera modificari in timpul ciclului uterin. Endometrul bazal contine: fundul glandelor uterine corion dens citogen Endometrul functional reprezinta 3/4 superioare din grosimea endometrului. El contine: corpul si colul glandelor uterine corion citogen mai putin dens Endometrul functional este deosebit de sensibil la actiunea h. ovarieni si el sufera modificari importante de-a lungul unui ciclu ovarian.Aceasta portiune se va elimina in timpul menstruatiei. De asemenea, in faza secretorie si in timpul sarcinii, endometrul fonctional este subdivizat in 2 parti: partea compacta (superficiala) - contine epiteliul de acoperire, colul glandelor uterine si corionul aferent partea spongioasa - contine corpul glandelor uterine si corionul afferent Endometrul este tesutul cu cea mai mare sensibilitate la actiunea h. ovarieni. Au loc modificari zilnice ale acestui tesut. Prin urmare acest tesut sufera transformari ciclice ce se repeta la fiecare 28 de zile (de ovbcei) si care alcatuiesc ciclul endometrial. Ciclul endometrial se suprapune peste ciclul ovarian. Endometrul contine elemente epiteliale si elemente mezenchimale. Elementele epiteliale Sunt reprezentate de cele doua epitelii (de acoperire si glandular). Aceste epitelii vor fi formate din mai multe tipuri de celule: celule proliferative (celuel bazale). Aceste celule formeaza epiteliul de acoperire si epiteliul glandular din endometrul functional in faza proliferativa. De asemenea, aceste celule vor forma glandele de la nivelul portiunii bazale a endometrului.

Celulele sunt inalte, cilindrice, cu citoplasma putina, usor bazofila sau amfofila. Raportul nucleocitoplasmatic este >1. Nucleii sunt alungiti, tahicromatici, cu nucleoli mici. Acestea sunt celule care se divid intens. Din aceasta cauza apare pseudostratificarea spiteliului glandular si de acoperire. Celulele epiteliale ciliate - formeaza epiteliul de acoperire si epiteliul din zona colului uterin in faza proliferativa a ciclului endometrial. Ele descresc ca numar in faza secretorie. Falsa stratificare a epiteliului aproape dispare in faza secretorie. Aceste celule au citoplasma acidofila, mai abundenta si nucleul eucromatic, cu nucleoli evidenti. Celulele secretorii - sunt putine ca numar in faza proliferativa si mai numeroase in faza secretorie. Aceste celule nu se mai divid. Ele acumuleaza in citoplasma granule cu produsi de secretie care se pot localiza mai intai subnuclear (nucleul fiind situat apical), apoi acestea se impart (nucleul fiind situat central), apoi granulele se situeaza la polulapical (nucleul fiind situat bazal). Daca produsii de secretie sunt prezenti, avem de a face cu celula secretorie vacuolara. Dupa exocitoza produsilor de secretie, polul apical se rotunjeste si avem de a face cu celula secretorie nevacuolara. Celulele secretorii se gasesc predominant in epiteliul de acoperire in faza proliferativa si apoi se localizeaza predominant in corpul si colul glandelor uterine, din faza proliferativa tardiva pana la sfarsitul fazei secretorii. Elementele de natura mezenchimala Stroma conjunctiva Este constituita din tesut conjunctiv lax spinocelular, in care predomina componenta celulara. Exista si putine fibre de reticulina si putina substanta fundamentala. Celulele Celulele se dispun in vartejuri in jurul glandelor si vaselor. Exista mai multe tipuri de celule: celula stromala reticulara de tip fibroblast. Aceasta celula este foarte sensibila la actiunea h. ovarieni: In faza proliferativa, incipienta si mijlocie, celula este fusiforma, are dimensiuni mici, citoplasma usor bazofila si nucleul tahicromatic. In faza proliferativa tardiva celula creste in dimensiuni, apar prelungirile, se incarca cu organite celulare si acest proces continua si in faza secretorie incipienta si mijlocie. In faza secretorie tardiva are loc procesul de predecidualizare care consta in hipertroierea celulelor care se vor incarca cu incluziuni de glicogen, citoplasma va deveni deci foarte acidofila iar nucleul va fi mare si eucromatic. In acest stadiu limitele intercelulare sunt foarte evidente. Aceste celule vor forma decidua materna. celula spinoasa (xantomatoasa) - are origine mezenchimala local si nu origine histiocitara. Ea apare in faza secretorie mijlocie si tardiva. Are o citoplasma cu multe vacuole lipidice si un nucleu mic, reniform, tahicromatic. celula granulomatoasa - nu provine din granulocitele sangvine ci are origine limfocitara, fiind asemanatoare cu limfocitele mari, citotoxice, cu granulatii in citoplasma. Apare in faza secretorie mijlocie si tardiva. limfocitele - sunt izolate si apar in faza secretoire mijlocie si tardiva. plasmocite - secreta IgA. Si ele sunt izolate Daca sunt grupate semnifica existenta unei endometrite. 85. Colul uterin -particulaliti structural Reprezinta partea inferioara a uterului, cu forma de butoias, la nivelul careia se insera vaginul. Prin urmare, colul uterin are doua portiuni: supravaginala infravaginala Lumenul colului uterin se numeste canal cervical. El are doua orificii: intern - asigura comunicarea cu istmul uterin extern - esigura comunicarea cu vaginul Pe o hemisectiune la nivelul colului uterin se observa ca central se afla un ax fibromuscular format din 75-85% tesut conjunctiv fibros si 15-25% muschi neted. Fibrele musculare netede sunt organizate in fascicule separate de tesut conjunctiv fibros. Colul uterin este mai dur decat corpul uterin. Sub influenta hormonilor ovarieni si placentari, axul conjunctiv muscular se ramoleste si colul se inmoaie si are aspect catifelat.

Colul uterin este impartit in doua parti: endocolul (spre canalul cervical) exocolul Endocolul Epiteliul de acoperire este epiteliu simplu cilindric, bogat in celule mucoase. Acest epiteliu se invagineaza in corion si da nastere glandelor cervicale care sunt tubulare ramificate. Ele au lumenul mai larg decat glandele uterine si prezinta adesea produs de secretie cu tenta acidofila in lumen. Corionul este format din tesut conjunctiv lax bogat vascularizat. Uneori orificiile de varsare ale glandelor epiteliale se pot obstrua (in infectii). Atunci produsul de secretie se aduna in lumenul glandular, epiteliul glandular se turteste si se formeaze un ou (chist) al lui Naboth. Cand aceste chisturi sunt foarte multe ele proemina in canalul cervical si il pot chiar obstrua, caz in care este necesara interventia chirurgicala. Exocolul Este acoperit de epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. Prezinta un corion fara glande dar care contine tesut conjunctiv dens bogat vascularizat cu vase de calibru mare (artere si vene) si filtrat limfocitar nodal sau difuz. Secretia colului uterin este foarte importanta. Ea difera in functie de fazele ciclului ovarian. Aceasta secretie este mai apoasa in timpul ovulatieim facilitand patrunderea spermatozoizilor prin canalul cervical. In faza progesteronica secretia este vascoasa pentru a impiedica patrunderea germenilor. Secretia de la acest nivel poarta numele de glera. Glera participa si la formarea secretiei vaginale normale. Jonctiunea epiteliu simplu cilindric - epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat este brosca. Aceasta jonctiune este frecvent sediul unor tumori, cancerul de col uterin fiind foarte frecvent dar nu se moare din aceasta cauza, indicele de mortalitate fiind de 8 : 100.000. 86. Vaginul: organizare structural, frotiuri vaginale Este un conduct musculo-fibros cilindric care se insera la nivelul colului uterin unde determina aparitia a 4 funduri de sac.: doua funduri de sac laterale fundul de sac posterior - cel mai larg, locul de prelevare a secretiilor fundul de sac anterior - cel mai scurt Peretele vaginal are mai multe tunici: mucoasa musculara adventice Mucoasa Nu are glande. Secretiile vaginale se formeaza insa din: glera de la nivelul endocolului transudatia plasmatica ce are loc la nivelul vaselor mari ale corionului din mucoasa vaginala. Secretia vaginala are un pH acid. Daca pH-ul ar fi neutru sau chiar bazic mucoasa ar fi foarte expusa la infectii. PH-ul este acid deoarece celulele mucoase sintetizeaza glicogen. Celulele superficiale, incarcate cu glicogen, se descuameaza iar glicogenul se raspandeste in lumen. El va fi metabolizat la acid lactic de bacilul Dodderlain care constituie flora bacteriana saprofita a vaginului. Astfel pH-ul mucoasei vaginale este acid. Epiteliul este pluristratificat pavimentos nekeratinizat in care se gasesc zone de precornificare (prekeratinizare) deoarece in celulele superficiale epiteliale exista keratohialina. Epiteliul vaginal are o grosime variabila, intre 150-200 m si e format din urmatoarele straturi celulare: stratul bazal, la nivelul MB - un singur rand de celule stratul parabazal - 3-4 straturi de celule stratul intermediar stratul superficial

Celulele stratului superficial se pot descuama si prin urmare ele se pot preleva in secretia vaginala. Din secretie se va face un frotiu care se va colora prin tehnica Babes-Papa-Nicolau care foloseste mai multi coloranti: pentru nucleu se foloseste hemalaunul pentru citoplasma se foloseste fuxina acida si verdoglobina??????? Celulele mucoase: Celulele bazale sunt celule cubice sau usor rotunjite, cu diametrul de 15 m, cu un nucleu de 10 m diametru, eucromatic si cu citoplasma bazofila. Celulele parabazale au diametrul de 20 m, cu un nucleu de 8-9 m diametru, citoplasma bazofila. Celulele intermediare sunt de doua feluri: celule adevarate - au aspect de nacela (naviculare). Ele apar doar pe frotiurile de sarcina. Astfel se poate pune diagnosticul de sarcina inainte sa se pozitive testele hormonale. celule mari - au diametrul de 25 m iar nucleul are un diametru de 5-6 m. Celula sufera fenomene de prepicnoza si apoi picnoza prin cariorecsis (fragmentarea nucleului) si carioliza (liza nucleului). Aceste celule au citoplasma bazofila sau amfofila deoarece incepe secretia de glicogen care se dispune perinuclear Celulele superficiale - prezinta acumulari lipidice perinuclear. Sub influenta estrogenilor celulele epiteliale se matureaza rapid si vor fi multe celule acidofile cu nuclei picnotici. In faza estrogenica deci: indicele acidofil este de 70% indicele picnotic este de 90% Progesteronul faciliteaza descuamarea celulelor sin stratul intermediar si parabazal. Prin urmare el impiedica maturarea. In faza progesteronica deci: indicele acidofil este de 5-10% indicele picnotic este de 5% Prin stabilirea celor 2 indici este cel mai usor de stabilit profilul hormonal al persoanei. In faza luteinica, in epiteliul vaginal exista si limfocite. Acestea nu trebuie interpretate ca o stare de infectie. 87. Glanda mamar: stare de repaus, stare de activitate Se gaseste in partea anterioara a toracelui, prepectoral, in hipodermul regiunii. Fiecare din cele doua glande are in structura sa 15-20 lobi glandulari, fiecare lob fiind o glanda separata, cu canal de extcretie propriu (canal galactofor) care se deschide la nivelul mamelonului prin porul galactofor. Lobul glandular este format din lobuli glandulari delimitati intre ei de tesut conjunctiv fibros si adipos. In lobuli este stroma, formata din tesut conjunctiv lax, si parenchimul. In tesutul conjunctiv lax stromal exista limfocite si plasmocite care cresc ca numar in faza progesteronica si in timpul sarcinii. Se secreta si IgA care se transmite prin laptele matern la nou-nascut si se realizeaza astfel imunizarea pasiva. In stroma, premenstrual, apare un edem stromal si se produce mastrodinia premenstruala. Glanda mamara in repaus Parenchimul are canalele de secretie intralobulare delimitate de epiteliu simplu cubic si insule de celule secretorii in repaus care pot fi izolate sau atasate la un canal secretor intralobular. Canlul intralobular se varsa intr-un canal extralobular (canal galactofor) care sunt delimitate de un epiteliu bistratificat cubic sau cilindric. Inainte de varsare, canalul galactofor se dilata si formeaza un sinus galactofor care este delimitat de derm pe de o parte si de epiteliul bistratificat al canalului galactofor pe de alta parte. Glanda mamara in lactatie Celulele secretorii aflate in repaus devin active, inmuguresc si vor da nastere acinilor glandulari care au forme si marimi diferite. Acinii vor fi delimitati de epiteliu simplu cubic. In lumenul acinilor exista laptele, produsul de secretie care este acidofil. Stroma se reduce, in rest, celelalte structuri aau aceeasi alcatuire ca in repaus.

Secretia este apocrina. 88. Placenta Organ temporar present la femei in timpul gestatiei ce asigura fixarea si nutritia embrionului si fatului.Partea materna=deciduas bazala=endometru modificat ; Parte fetala =placa coriala cu vilozitati tertiare si vilozitati crampon.Vilozitatile coriale tertiare sunt delim de citotrofoblast si sincitiotrofoblast, cont t conj + vase de sg fetale si sunt inconj de lacuri sangvine materne.Endometru transformat decidual zone: decidua bazala= placa bazala, deciduas capsulara, decidua parietala.Placenta umana faze evolutive: S1-lacunara, supraf neteda; S2-vilozitati primare, S3- vilozitati sec, tertiare, S16 dezvoltare deplina a placii bazale, placii coriale, spatii interviloase, S20-placenta de tip hemo-corial. Membr placentara pana la 20 saptamani ( sincitiotrofoblast, citotrofoblast, ax mezenchimal al vilozitatilor, endoteliu capilar sang fetal) dupa 20 sapt ( citotrofoblast incontinuu , tes mezenchimal scazut, creste nr capilare in ct cu sincitiotrofoblastul). Rolurile placentei 1schimburi materno fetale( e permeabila pt apa, electroliti, molec mici de prot lipide hormone medicam ig G virusuri, co2 ) 2 organ endocrine (sincitiotrofoblastul secreta hormone: gonadotropine corionice, tireotropina corionica, corticotropina corionica, progesterone, h lactogen placentar; cel deciduale secreta: prolactina, prodtaglandine) 3 rol metabolic ( sincititrof sint : glycogen,cholesterol, ac grasi, alte subt nutritive pt suprav embrion). 89. Epidermul: organizare structural+ 90 tipuri cel din epiderm

Epidermul
Epidermul este alctuit dintr-un epiteliu stratificat i pavimentos, cornificat, celulele sale fiind n permanen regenerare. El este lipsit de vase sangvine, nutriia celulelor are loc prin difuzarea limfei interstiiale din derm, prin intermediul membranei bazale i prin spaiile nguste (de cca 10 milimicroni), care separ ntre ele celulele vitale ale acestui strat. Epidermul este un protector mecanic contra pierderilor de ap din straturile profunde ale pielii i mpiedic ptrunderea microbilor n ele. Celulele epidermului se mpart, dup origine, aspect microscopic i funcii, n dou linii distincte: keratinocitele, care constituie marea majoritate a masei celulare i melanocitele mult mai puin numeroase. Keratinocitele provin din celulele stratului bazal, care se divid permanent, celulele fiice fiind mpinse spre suprafa. Se realizeaz astfel o micare celular lent-ascendent, n cursul creia ele se ncarc progresiv cu keratin. Melanocitele elaboreaz pigmentul melanic, care, eliberat din ele, este stocat att n celulele epidermice (mai ales n stratul bazal) ct i n macrofagele dermice, care astfel devin melanofore. Embriologic, ele provin din creasta neural sub forma de metaboliti care n cursul primelor luni de via fetal migreaz spre unele regiuni din sistemul nervos central (tuber cinereum, locus niger etc.), n peritoneu i n piele. n piele se aeaz ntre celulele bazale.

Stratul bazal
Stratul bazal (sau generator) este cel mai profund, fiind n contact cu membrana bazal. Celulele sale au un nucleu mare situat apical. La polul apical sunt dispuse granule de melanin, care are un rol fotoprotector, ferind acizii nucleici (mai ales DNA) de razele ultraviolete, cu aciune inhibant asupra acestora. ntre celulele bazale se gsesc melanocitele i corpusculii senzoriali Merkel-Ranvier.

Stratul spinos
Stratul spinos este situat imediat deasupra celui bazal, din care provine. n mod normal, el este alctuit din 6-15 rnduri de celule poliedrice, care pe msur ce urc spre suprafa devin tot mai turtite. Ele sunt mai acidofile dect cele bazale, dar sunt intens vitale, acest strat fiind sediul unor transformri importante n eczem sau n metaplazii, i n alte numeroase afeciuni. Celulele sunt separate prin spaii nguste de cca 10 milimicroni, prin care circul limfa interstiial nutritiv, rare celule limfocitare i se gsesc terminaii nervoase amielinice. Aceste spaii reunite constituie "sistemul lacunar epidermic" n care coeziunea celular e meninut prin puni intercelulare. Citoplasma celulelor se caracterizeaz pe lng formaiunile obinuite, prin filamente dispuse n mnunchiuri, numite tonofibrile. Ele au un rol important n sinteza keratinei (precursori).

Stratul granulos
Stratul granulos este situat deasupra celui precedent, fiind compus din 1-5 rnduri de celule turtite. Caracteristica lor e abundena granulaiilor citoplasmatice de keratohialin. Formeaza bariera REIN-care impiedica pierderea apei.Aceasta bariera este insa penetrata de gaze,lipide,vitamine,enzime,hormoni sexuali,radiatii,glucoza,dar si de substante nocive(ex. nicotina).

Stratul lucid
Stratul lucid numit i stratul cornos bazal e format din celule bogate n glicogen, eleidin i grsimi. Prezena glicogenului atest existena unor procese vitale necesare etapelor finale n sinteza keratinei. Acest strat este ultimul strat vital al epidermului, care mpreun cu stratul cornos profund constituie aa-numita "bariera epidermic" (barier fa de ap, substanele chimice i microorganisme).

Stratul cornos
Stratul cornos este cel mai superficial. El este alctuit din dou straturi: stratul cornos profund sau conjunct i cel superficial sau disjunct numit i exfoliator. n cel profund celulele cornoase sunt alipite, n cel superficial celulele au conexiuni laxe, desprinzndu-se la suprafa. Celulele cornoase normale au form de solzi, nucleul este disprut ca i organitele celulare, iar celula apare ca un sac format dintr-un nveli de keratin i un coninut bogat n grsimi osmiofile (lipoide de colesterol). Deasupra stratului cornos i amestecat cu celulele stratului disjunct, se gsete un strat funcional (fiziologic) rezultat din prelingerea secreiei sudoripare i sebacee, i din debriurile celulelor cornoase i a substanei intercelulare. Acest strat numit filmul sau mantaua (pelicula) lipo-proteic acid a pielii (pH=4,5-5,5), confer o protecie fa de microorganisme i fa de substanele chimice. Pe suprafaa pielii i ntre celulele stratului disjunct, se gsesc microorganisme din flora saprofit. Numrul acestor germeni scade treptat spre profunzime, ei fiind oprii la nivelul stratului conjunct.
86. Dermul

Tesut conjunctiv cu numeroase vase sangvine si fibre nervoase 2 portiuni: Dermul papilar (superficial): tesut conjunctiv lax formeaza spre epiderm papilele dermice Dermul reticular (profund): tesut conj. dens semiordonat

DERMUL stratul uniform al pielii situat intre epiderm si hipoderm. Alcatuit din: -dermul superficial (stratul papilar) -dermul profund (corionul) f. Stratul papilar este separat de epiderm printr-o membrana sinuoasa cu proeminente cilindro conice numite PAPILE DERMICE. Papilele dermice sunt separate intre ele prin prelungiri ale epidermului numite creste interpapilare. Papilele dermice sunt alcatuite din: 1. tesut conjunctivo lax 2. fibre de reticulina elastice si conjunctive 3. substanta albuminoasa numita colagen 4. celule ca fibrocite plasmocite mastocite polinucleare 5. glande sebacee 6. canale de excretie ale glandelor sudoripare 7. foliculi pilosi 8. reteaua vasculara 9. receptori nervosi b) Dermul profund este format dintr-o retea de fascicule de fibre elastice si colagene dispuse in toate sensurile 10. celule conjunctive asezate intre fascicule 11. fibroblasti 12. substanta fundamentala 13. vase sangvine 14. vase limfatice 15. terminatii nervoase ca : 1. corpusculi Meisner specializati in receptionarea excitatiilor tactile de atingere. 2. corpusculi Krause specializati in receptarea senzatiei 3. corpusculi pacini specializati in receptarea senzatiilor tactile de presiune Dermul este carasterizat printr-o mare elasticitate, cu rol protector al pielii.

87. Glandele anexe ale pielii Glanda sebacee este glanda acinoas (n ciorchin). Ea o holocrin, sebumul secretat lund natere prin degenerescena groas a celulelor care cptuesc pereii glandei. n regiunile numite seboreice (nas, frunte, menton, ureche, mediosternal etc.) aceste glande sunt hipertrofiate, conferind regiunilor respective o onctuozitate i o reactivitate particular. Funcia acestor glande este endocrino-dependent (sistemul hipofizo-steroidic cortico-suprarenal i sexual). Ele secret grsimea pielii, care unge stratul cornificat al epidermusului i prul, i apr de ap, microorganisme, nmoaie pielea. Canalele glandelor sebacee se deschid de obicei n sacii pieloi.

Glandele sudoripare sunt tubulare, fiind terminate cu un glomerul secretor. Ele sunt de dou tipuri: glandele ecrine mai mici, dispuse aproape toat suprafaa corpului i care se deschid direct la suprafaa epidermului prin pori i glandele apocrine, mult mai mari, dispuse numai la nivelul axelor, n jurul mamelonului i la perineu. Glandele ecrine elimin produsul fr a modifica structura celulelor, ce rmn intacte: sudoarea elaborat de ele e apoas i bogat n sruri, cu un pH acid, fr coninut proteic sau pri din celulele secretante. Glandele apocrine sunt merocrine: secreia lor rezult n parte din eliminarea unei pri din celulele secretante. Ele intr n funcie dup pubertate, fapt ce arat endocrino-dependena lor. Ele se vars n infundibulul folicular, sudoarea lor este mai viscoas, mai bogat n proteine i are un pH neutru, ceea ce explic infecia lor frecvent. Glandele sudoripare secret sudoarea, care conine mari cantiti de ap i, evapornd-o regleaz astfel temperatura corpului. n afar de ap sudoarea conine produsele metabolismului azotos (ureia) i diferite sruri. 3. Glandele mamare sunt glande sebacee modificate; evolutia lor este legata de functia organelor genitale feminine. 93.Ochiul-struct generala Organ fotosenzitiv localizat la nivelul orbitei Peretele globului ocular este constituit din trei tunici concentrice: 1. Tunica externa: - sclerotica - corneea 2. Tunica medie (vasculara, uveea): - coroida - corpul ciliar - irisul 3. Tunica interna (retina): se conecteaza cu SNC prin intermediul nervului optic Contine un sistem optic refringent, format din: cornee cristalin umoarea apoasa corpul vitros

94.Corneea constituie polul anterior transparent al ochiului, reprezentand 1/6 din tunica externa este dioptrul ocular principal STRATURI: Epiteliu cornean anterior Membrana Bowman Stroma Membrana Descemet Endoteliu Epiteliul cornean anterior: - epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat - stratul bazal germinativ cu un turnover mediu de 7 zile - celulele stratului superficial sunt aplatizate, nucleate si prevazute cu microvili care au rolul de a retine filmul lacrimal pe suprafata lor Membrana Bowman: acelulara, formata din fibre de colagen tip II asezate neordonat Stroma: constituie 90 % din grosimea corneei

tesut conjunctiv colagen tip III si din fibroblaste, aplatizate cu numeroase prelungiri (keratocite) Membrana Descemet acelulara, formata din fibre de colagen dispuse intr-o retea tridimensionala ! Se regenereaza dupa injurii daca endoteliul este intact transparenta corneei este datorata aranjamentului particular al fibrelor de colagen Endoteliul monostrat de celule plate hexagonale cu nucleu asezat central suprafata apicala cu microvili este in contact cu umoarea apoasa ! Nu se regenereaza; atunci cand exista o pierdere de celule endoteliale, celulele ramase migreaza pentru acoperirea lipsei 96.Retina Este formata din doua portiuni: 1. posterioara retina fotosenzitiva (optica, vizuala) 2. anterioara retina ciliara si iridiana (nu are rol in fotoreceptie) RETINA FOTOSENZITIVA (VIZUALA, OPTICA) Este in raport cu epiteliul pigmentar (spre coroida) Este compusa din neuroni si celule nevroglice organizate in 9 straturi: 1. stratul conurilor si bastonaselor 2. membrana limitanta externa 3. stratul nuclear extern 4. stratul plexiform extern 5. stratul nuclear intern 6. stratul plexiform intern 7. stratul celulelor ganglionare 8. stratul fibrelor optice 9. membrana limitanta interna Intre cele doua componente exista un spatiu virtual Contine: Lant neuronal format din : Celule fotoreceptoare cu con si bastonas Celule bipolare Celule ganglionare Neuroni de asociatie Celule orizontale Celule amacrine Celule interplexiforme Celule de sustinere Celule Muller Celule nevrogliale 1. STRATUL CONURILOR SI BASTONASELOR deasupra membranei limitante externe contine dendritele celulelor fotoreceptoare formate din: Segment extern Aspect de cilindru sau con

Contine discuri membranare suprapuse cu pigment vizual Segment intermediar: corpuscul bazal cu cil 2. MEMBRANA LIMITANTA EXTERNA contine complexele jonctionale dintre celulele fotoreceptoare si celulele Muller Segment intern: incluziuni de glicogen sii organite de sinteza 3. STRATUL NUCLEAR EXTERN contine nucleul si corpul celulelor fotoreceptoare 4. STRATUL PLEXIFORM EXTERN contine axonii celulelor fotoreceptoare si sinapsele lor cu dendritele celulelor bipolare si orizontale 5. STRATUL NUCLEAR INTERN contine nucleul si corpul celulelor: bipolare orizontale: interplexiforme: amacrine: Muller: 6. STRATUL PLEXIFORM INTERN contine: axonii celulelor bipolare si sinapsele lor cu celulele ganglionare prelungirile tuturor celulelor care au traiect paralel cu membrana limitanta interna ( striatii orizontale) 7. STRATUL CELULELOR GANGLIONARE contine corpurile celulelor ganglionare dispuse pe un singur rand 8. STRATUL FIBRELOR OPTICE contine axonii celulelor ganglionare, grupati in manunchiuri 9. MEMBRANA LIMITANTA INTERNA formata din membrana bazala a celulelor Muller separa retina de corpul vitros 97.Urechea 3 zone anatomice: URECHEA EXTERNA URECHEA MEDIE URECHEA INTERNA URECHEA EXTERNA: - auricul - meat auditiv extern URECHEA MEDIE: - membrana timpanica - lantul osicular - tuba auditiva Eustachio - muschii urechii medii URECHEA INTERNA compusa din: - labirintul osos - vestibul

- canale semicirculare - cohlee - labirintul membranos: - structuri sacciforme captusite de epiteliu endolimfatic ) - ducte (semicirculare, endolimfatic si cohlear) 98.Urechea interna-organul lui corti structura senzoriala responsabila de functia auditiva

(utricula, sacula si canal

localizat in canalul cohlear Structura histologica: 1. CELULELE SENZORIALE (PAROASE) Celule cu stereocili dispuse de o parte si de alta a pilierilor in: - strat extern - strat intern 2. CELULE DE SUSTINERE Pilieri Celule falangiene externe si interne: polul superior are forma de cupa deschisa in sus, adapostind celulele senzoriale - Celule Deiters - Celule Hansen Stereocilii celulelor externe sunt inglobati intr-o membrana gelatinoasa (membrana tectoria)