Sunteți pe pagina 1din 2

ALEXANDRA SI PAPUSILE

Alexandra era o fetita de 8 anisori, ce statea cu mamica si tatilul ei intr-un oras mare si modern. Era o fetita inaltuta cu ochii albastrii si par saten, si tare ii mai placeau papusile, ca oricarei fetite de varsta ei. Si pentru ca ii placeau atat papusile, dorrea sa aiba din ce in ce mai multe. Tot timpul apareau papusi noi, si ea discuta despre noile modele cu prietenele ei. Tot timpul cea are avea prima un model nou de papusa era inconjurata de celelalte fetite si toate admirau papusa cea noua. De la parusile blonde au trecut la cele cu parul in suvite, sau ce isi schimbau culoarea i contact cu apa. Ce mai vorba, era o placere sa te joci cu ele ! Fetele le imbracau si le dezbracau, le schimbau imbracamintea , dormeau cu ele si le luau si in ghiozdan cand plecau la scoala. Si uite asa, pentru ca Alexandra dorea sa fie la moda, ajunsese sa aiba o multime de papusi. Dar acum ne intrebam, ce se intampla cu cele vechi cand aparea o papusa noua ? Saca ne vom uita in camera Alexandrei, vom gasi intr-un cotl un cos inalt cu zabrele, printre care se zareau maini, picioare, par lung sau scurt, adica toate papusile ei vechi erau aruncate in cosul de nuiele. Sa ne transformam intr-o furnicuta magica si sa intram in cosul cu nuiele. Acolo domnea tristetea si praful. Citeodata puteai vedea si un paianjen mic ce se plimba in voie pe papusi. Toate rochitele sau pantalonasii sau bluzitele erau murdare sau rupte, chiar unele papusi nu mai aveau haine de loc, de aceea erau foarte rusinate. - De ce stam aici in cos ? Se intebau ele. - Vedeau printe zabrele ce frumos se purta Alexandra cu noile papusi, cum le pieptana si le punea pe biroul ei, sa le aiba mereu in preajma. Ce mult ar fi dorit sa nu mai stea si ele in cosul prafuit. Se gandeau cu tristete ca si papusile noi vor fi inghesuite deasupra lor. Intr-o noapte, cand toate lumea dormea, Jubilea, una dintre papusi incepu sa se planga : - Nu mai ma impinge atat, Anastasia, ma doare piciorul ! - Doamne, dar eu, spuse Asastasia, am o mana intoarsa de zile intregi si nu ma pot misca deloc ! - -Vai, mi-e frig !~Spuse si Gia, cea cu parul rosu, care nu mai avea nimic pe ea. - Hapciu, imi vine mereu sa stranut de la atata praf, spuse si Barbie, varianta pentru plaja. Papusile nu mai conteneau cu plangerile si aveau si de ce. Stateau in niste conditii greu de suporat. Ele ar fi vrut sa fie din nou frumoase, sa mearga in vizita unele la altele, sa mearga la magazin sa faca cumparaturi sau pur si simplu sa se odihneasca in frumoasa casuta roz pentru papusi. Dar nu puteau face nimic din toate astea ! Alexandra nu se mai gandea la elel

Dar totusi cineva le auzi. Cine credeti ? Chiar zina jucariilor in persoana. Zana jucariilor se numea Iasmina si statea intr-ul palat , pe un norisor pufos in forma de calut. Palayul era alb, impodobit cu floricele roz si cu pietricele ca de diamant. Zana avea o rochita usoara de voal albastru, pentr care purta o pelerina scurta de catifea alba ce avea la margini albastrele. Zinei ii placeau copii ce aveau grija de jucariile lor si in schimb le oferea ca dar intelepciune si istetime. De aceea acei copii erau foarte cuminti si la scoala luau numai note bune. Si aveau mereu jucarii curate si fericite, ce o faceau si pe xana fericita. Cateaodat, cand un copil era nerecunoscator pentru jucariile primite si le strica, zana se supara si il pedepsea. De aceea acei copii erau morocanosi si nu prea aveau prieteni adevarati.